24.02.2010 Curs 1 1. Act ul administrativ ! 3p 2. Con ten cios ul a dmin istr ativ ! 3p 3. Raspun derea in d reptul adminis trativ. 1,5 p a. Rasp underea administrativ disc ipli nar a b. Contravent io na la c. Patrimoniala 4. Domeniu l publi c si propr iet ate pu blic a. 1,5 p a. Concesionarea bunurilor si serviciilor proprietat e publica. Activitatea autoritatilor administratiei publice Autoritatile administratiei publice au un dublu scop: sa aduca la inceplinire legile si, in limitele legii, sa presteze servicii publice. Cum se pot realiza, in concret, aceste scopuri? In masura in care analizam activitatea autoritatilor implicate in realizarea administratiei se poate observa ca aceasta activitate se imparte in acte si fapte. La randul lor, actele in care regasim implicate autoritatile publice pot avea un regim juridic diferit; si anume: unele pot fi realizate in regim de putere publica, in timp ce in alte acte, autoritatile se pot comporta ca simple purtatoare ale unor interese particulare. Pronind de la regimul de putere care ne guverneaza sau nu, in perioada interbelica activitatea organelor administratiei publice, concretizata in acte era impartita in mod dualist, in acte de autoritate si acte de gestiune. Ulterior aceasta impartire a fost abandonata. In prezent se merge pe clasificarea actelor in acte de autoritate (toate actele administrative) si acte contractuale. Cu toate acestea, si in prezent exista o dimensiune contradictorie intre principalele scoli de drept administrativ. Aceasta dimensiune conflictuala pleaca de la modul in care ar trebui numit sau denumit actul unilateral al unei autoritati publice. In opinia scolii de la Cluj, acest act ar trebui sa se numeasca „act de drept administrativ”. Aceasta notiune pleaca de la premisa definirii actului dupa regimul juridic aplicabil. Al doilea curent de gand ire est e cel al scolii de la Bu curesti. Potrivit acestei scoli, acest tip de act ar trebui sa se numeasca, simplu, „act administrativ”. Scoala de la Bucuresti pleaca de la ideea activitatii pe care o realizeaza autoritatile administratiei publice si anume administratia. Trebuie precizat ca scoala de la Bucuresti este sustinuta si de formularile constitutionale (art. 52). Indiferent pentru care din noutiuni am opta trebuie precizat ca ambele sunt corecte.
a. Concesionarea bunurilor si serviciilor proprietate publica.
Activitatea autoritatilor administratiei publice
Autoritatile administratiei publice au un dublu scop: sa aduca la inceplinire
legile si, in limitele legii, sa presteze servicii publice. Cum se pot realiza, in
concret, aceste scopuri?
In masura in care analizam activitatea autoritatilor implicate in realizarea
administratiei se poate observa ca aceasta activitate se imparte in acte si fapte.La randul lor, actele in care regasim implicate autoritatile publice pot avea un
regim juridic diferit; si anume: unele pot fi realizate in regim de putere publica, in
timp ce in alte acte, autoritatile se pot comporta ca simple purtatoare ale unor
interese particulare.
Pronind de la regimul de putere care ne guverneaza sau nu, in perioada
interbelica activitatea organelor administratiei publice, concretizata in acte era
impartita in mod dualist, in acte de autoritate si acte de gestiune. Ulterior aceasta
impartire a fost abandonata. In prezent se merge pe clasificarea actelor in acte de
autoritate (toate actele administrative) si acte contractuale. Cu toate acestea, si in
prezent exista o dimensiune contradictorie intre principalele scoli de drept
administrativ. Aceasta dimensiune conflictuala pleaca de la modul in care ar trebui
numit sau denumit actul unilateral al unei autoritati publice.
In opinia scolii de la Cluj, acest act ar trebui sa se numeasca „act de drept
administrativ”. Aceasta notiune pleaca de la premisa definirii actului dupa regimul
juridic aplicabil. Al doilea curent de gandire este cel al scolii de la Bucuresti. Potrivit
acestei scoli, acest tip de act ar trebui sa se numeasca, simplu, „act administrativ”.
Scoala de la Bucuresti pleaca de la ideea activitatii pe care o realizeaza autoritatile
administratiei publice si anume administratia. Trebuie precizat ca scoala de la
Bucuresti este sustinuta si de formularile constitutionale (art. 52). Indiferentpentru care din noutiuni am opta trebuie precizat ca ambele sunt corecte.
Actul adminstrativ este forma juridica principala a activitatii organelor
administratiei publice care consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de
vointa de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii in realizarea
puterii publice sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti. Din
definitia data rezulta ca actul administrativ are 4 trasaturi:
1. Forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice.
2. Este o vointa juridica unilaterala.
3. Este emis numai in realizarea puterii publice.
4. Are un regim juridic specific in centrul caruia se afla legea nr. 554/2004 –
legea contenciosului administrativ.
1. Actul administrativ este forma juridica principala a activitatii organeloradministratiei publice. Aceasta trasatura evoca faptul ca actul administrativ
este forma juridica cea mai importanta a activitatii administratiei. Acest
lucru se datoreaza unor aspecte de ordin calitativ si anume forta juridica a
efectelor pe care le produce acest act. Daca ar fi sa aplicam un criteriu
cantitativ si nu calitativ pentru a analiza activitatea administratiei, am
observa ca intre acte si fapte (cele doua forme de manifestare a
administratiei publice), faptele ar fi mult mai numeroase. Importanta este
insa data nu de numarul formelor de manifestare, ci de efectele pe care
acestea le produc in ordinea juridica existenta. De asemenea, trebuie sa
raportam criteriile cantitativ-calitativ la forma pe care o imbraca autoritatileadministratiei publice. Trebuie amintit ca acestea au o structura piramidala.
Ele sunt mult mai numeroase la baza administratiei, dar devin mult mai
importante spre varful piramidei, varf in care ii regasim pe cei doi sefi ai
executivului (presedintele si guvernul). Raportandu-ne la aceasta structura
piramidala vom observa ca la baza piramidei predomina faptele materiale
care sunt manifestrari corespunzatoare autoritatilor de mai mica importanta.
Cu cat urcam spre varful piramidei, vedem ca aceste fapte sunt inlocuite de
acte ca manifestari ce corespund autoritatilor de o mai mare importanta
tocmai din acest motiv. Criteriul cantitativ a fost in totalitate abandonat
atunci cand s-a stabilit care este forma principala de activitate a autoritatiloradministratiei publice. Urmandu-se criteriul calitativ raspunsul nu a putut fi
decat unul singur si anume: actul administrativ.
2. Actul administrativ este o vointa juridica unilaterala. Prin aceasta trasatura
se urmareste pe de-o parte includerea actului administrativ in sfera actelor
juridice si pe de alta parte, delimitarea actului administrativ de anumite
operatiuni. In acest sens actul administrativ ne apare ca fiind exteriorizarea
vointei interne a unui organ al administratiei publice de a produce in mod
direct efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi
si obligatii. Pentru a fi in prezenta unui act administrativ trebuie intrunite
autoritatea care isi da acordul trebuie sa fie pe o pozitie cel putin egala cu cea a
autoritatii emitente.
Acordul nu obliga autoritatea care emite actul administrativ sa-l puna in
executare, nu acopera viciile actului administrativ la care se refera, iar in cazul
actiunii in anulare, in litigiul de contencios administrativ, va trebui sa figureze caparat, pe langa organul emitent si cel care si-a dat acordul.
Asemanari si deosebiri intre aviz si acord ca proceduri anterioare emiterii
actului administrativ! – subiect de examen.
b. Conditiile procedurale concomitente emiterii actului administrativ:
1. Cvorumul
2. Majoritatea ceruta de lege
3. Motivarea.
Primele doua vizeaza organele colegiale.
Prin cvorum se intelege intrunirea valabila a organului colegial, adica
numarul de membri care trebuie sa fie prezenti pentru ca organul colegial sa
delibereze in mod legal.
Prin majoritate se intelege numarul de membri ai organului colegial care
trebuie sa voteze in favoarea actului, astfel incat acesta sa fie adoptat in modlegal. Majoritatea ceruta de lege este de trei tipuri: majoritate relativa (jumatate +
1 din cei prezenti); majoritate abosoluta (jumatate + 1 din numarul total al
membrilor); majoritate calificata (de 2/3 sau de 3/4 din numarul total al membrilor,
cu precizarea ca majoritatea calificata este intotdeauna mai mare decat
majoritatea absoluta).
Motivarea a devenit o conditie concomitenta de maxima importanta mai
ales dupa ce a dobandit si consacrare constitutionala (in cazul OUG, urgenta
adoptarii actului trebuie motiva in chiar textul actului normativ). S-a pus problema,
plecand de la acest exemplu, daca motivarea a mai ramas o conditie de forma sau
s-a transformat intr-o conditie de fond. Motivarea actelor administrative normative
trebuie facuta in expunerea de motive care trebuie data publicitatii odata cu actul
administrativ propriu-zis, iar motivarea actelor administrative individuale trebuie
facuta fie in continutul actului, fie intr-un act justificativ separat care sa insoteasca
actul administrativ.
c. Conditiile procedurale posterioare emiterii actului administrativ:
Aprobarea reprezinta manifestarea de vointa a unei autoritati ierarhic
superioara celei care a emis actul prin care, prima se declara de acord cu
continutul actului, fara insa ca acest acord sa produca el insusi efecte juridice.
Comunicarea reprezinta procedura prin care actul administrativ individual
este adus la cunostinta subiectului de drept caruia i se adreseaza. Fara indeplinirea
acestei conditii posterioare, subiectului de drept nu i se poate cere sa execute
actul.
Publicarea reprzinta operatiunea procedurala posterioara prin care un act
administrativ normativ este adus la cunostinta publica urmand sa inceapa a
produce efecte juridice, fie in 3 de la publicare, fie la o data ulterioara mentionata
in cuprinsul actului.
10. 03. 2010
Curs 3
Forta juridica si efectele actelor juridice administrative
Pentru a fundamenta forta juridica a actelor administrative, literatura de
specialitatea, in absenta unui cod administrativ a creat 3 prezumtii pe care se
fundamenteaza intreaga teorie a regimului juridic administrativ. Desi toate cele treiprezumtii au o importanta deosebit de mare, atunci cand vorbim de forta juridica a
actelor administrative exista diferentieri de forta chiar intre ele. Astfel, dintre cele
3, cea mai mai importanta este prezumtia de legalitate iar subsecvent vin
prezumtiile de autenticitate si de veridicitate.
Prezumtia de legalitate arata ca atat timp cat un act administrativ produce
efecte juridice, se prezuma ca el a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de
fond si de forma prevazute de lege, ceea ce inseamna ca respectarea lui se
impune intocmai de respectarea legii.
Prezumtia de autenticitate arata ca atat timp cat actul administrativ produce
efecte juridice, se prezuma ca el emana in mor real de la cine se spune ca emana.
Prezumtia de veridicitate creeaza o aparenta in sensul ca actul reflecta in
mod real ceea ce a vrut autoritatea emitenta sa transmita prin consimtamantul
sau.
Din aceste trei prezumtii, forta juridica a actelor administrative rezulta forta
juridica a actelor administrative.
Daca ar fi sa ierarhizam aceasta fora juridica, am constata ca actul
administrativ prezinta o forta juridica identica cu cea a actelor administrative
emise de autoritatile publice in realizarea puterii de stat. Este inferioara fortei
juridice a legii si este superioara fortei juridice a actelor de drept civil. De
asemenea se poate observa o ierarhizare chiar a actelor administrative, ele
neavand toate aceeasi forta juridica in masura in care sunt desprinse de celelalte
acte pe care le intalnim in circuitul civil. Astfel, potrivit acestei ierarhii interioare a
actelor administrative, forta juridica este data de locul pe care il ocupa autoritatea
emitenta in sistemul organizarii administrativ-publice, precum si de naturaautoritatii respective. De exemplu, in interiorul Guvernului, cea mai mare forta o au
ordonantele, apoi hotararile, dispozitiile primului-ministru, ale ministrilor si
secretarilor de stat. Coborand pe scara ierarhica pana la ne... functionarilor au
putere de decizie.
Din forta juridica a actelor administrative rezulta o trasatura deosebit de
importanta a regimului juridic al actelor administrative si anume executarea din
oficiu. Acest lucru inseamna ca actul administrativ, la fel ca orice act de putere
publica este prin el insusi un titlu executoriu, putandu-se trece la executare directa
in baza lui, fara a mai fi necesara vreo investire din partea unei autoritati publiceori judecatoresti.
Cele trei prezumtii dau ceea ce numim forta probanta a actului
administrativ care nu poate fi decat aceea a tuturor actelor autentice. Rezulta deci
ca ilegalitatea actelor administrative poate fi dovedita fie prin rasturnarea celor trei
prezumtii, fie prin procedura inscrierii in fals, atunci cand asupra legalitatii actului
planeaza aspecte ale naturii penale.
Efectele actelor administrative.
1. Momentul de la care actul administrativ incepe sa produca efecte
2. Intinderea efectelor
3. Incetarea efectelor
1. Regula este ca actul administrativ incepe sa produca efecte de la
momentul publicarii in cazul actelor normative, respectiv de la momentul
comunicarii in cazul actelor individuale.
Exceptii:
a. Pentru autoritatea emitenta, actul administrativ incepe sa produca efecte
de la momentul adoptarii sale ori emiterii sale deoarece de la acest
moment se naste pentru autoritatea emitenta obligatia fie de a le
publica, fie de a le comunica.
b. Actele care prevad in cuprinsul lor o data ulterioara comunicarii sau
publicarii, data de la care, actul va incepe sa produca efecte. Situatiile
de acest gen sunt determinate fie de unele dispozitii exprese ale legii, fie
de vointa autoritatii emitente, fie de natura actului.
respecte toate regulile procedurale din faza elaborarii actului administrativ
respectiv, in cazul constatarii nulitatii oraganul administrativ ierarhic trebuie sa
respecte doar acele reguli procedurale care sunt specifice realizarii propriei
competente. Procedura pe care trebuie sa o respecte instantele judecatoresti, este
fie cea consacrata de legea nr.554/2004 fie cea prevazuta prin acte juridice
speciale dar care vizeaza instantele de drept comun. Ministerul public isi exercitacompetenta de anulare a actelor administrative in baza normelor dreptului
procesual penal. Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune
fie pe cale de exceptie.
Efectele nulitatii
Indiferent care organ pronunta nulitatea, el nu poate anula un act administrativ
decat pentru cauze anterioare sau concomitente lui pentru ca nu este de conceput
ca un act sa fie legal in momentul emiterii lui si sa devin ailegal ulterior. De aceea
regula este ca anularea are efect retroactiv, de aici rezulta ca actele de anulare
sting efectele actelor anulate, considerandu-se ca aceastea din urma nu au existat.
Pot fi sterse numai efectele juridice nu si faptele anterioare. Regula este ca
anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice
ulterioare care au fost conditionate sub aspectul legalitatii de existenta acestui act
administrativ. De la aceasta regula exista si unele exceptii in cazul in care este
vorba de o forma specifica a anularii si anume revocarea.
Nulitatea actelor administrative individuale nu este determinata de anularea
actului administrativ normativ be baza caruia a fost emis ctul individual. Similaranularea unui act administrativ nu este atra s automat de abrogarea legii pe baza
caruia a fost emeis.
Principiul revocabilitatii si exceptiile de la acest principiu
Revocarea reprezinta operatia juridica prin care organul emitent al unui act
administrativ sau organul sau ierarhic superior desfiinteaza acel act. Revocarea
este deci un caz particular al nulitatii. In cazul in care revocarea este dispusa de
organul emitent se foloseste termenul de retractare. Desi nu exista text care sa
consacre expres principiul revocarii, daca puterea judecatoreasca poate sa corijeze
actele administrative, este normal ca acest drept sa apartina administratiei insasi.
Revocabilitatea deriva in primul rand din subordonarea ierarhica administrativa.
Revocarea trebuie sa fie dispusa printr-un act cu cel putin aceeasi forta juridica, cu
respectarea procedurii de emitere si cu admiterea posibilitatii unei actiuni in
contenciosul administrativ. Revocarea intervine pentru tote conditiile de legalitate
dar mai ales pentru conditiile referitoare la oportunitate. Cauzele revocarii pot fi:
anterioare, concomitente si posterioare emiterii actului administrativ.
Exceptiile de la principiul revocabilitatii actelor administrative:
Aceste exceptii se refera numai la actele administrative individuale deoarece
actele administrative normative sunt intotdeauna si oricand revocabile. Aceste
exceptii sunt deduse fie din natura actului, fie din efectele pe care le-a produs, fie
din vointa legiuitorului.
1. Acte administrative declarate irevocabile de o dispzitie expresa a legii:
2. Acte administrative cu caracter jurisdictional:
3. Acte administrative de aplicare a sanctiunilor corespunzatoare
formelor raspunderii din dreptul administrativ:
4. Actele adminsitrative de punere in executare a acteleor procedural
penale:
5. Acte administrative care au dat nastere la contracte civile:
6. Acte administrative care sunt emise ca urmare a unor contracte civile:
7. Acte administrative care dau nastere la drepturi subiective garantatede lege sub aspectul stabilitatii:
8. Acte administrative care au fost executate material:
Suspendarea actelor administrative
Suspendarea reprezinta operatiunea de intrerupere temporara e efectelor
actelor administrative. Suspendarea actelor administrative este o garantie a
asigurarii legalitatii insa o garantie care intervine in cazuri de exceptie. Este vorba
de intreruperea premelnica a producerii de efecte juridice precum si de amanarea
temporara a producerii efectelor juridice, mai mult se apreciaza ca prin suspendaretrebuie intelese si cazurile cand actul administrativ intra in vigoare ulterior
momentului in care a fost emis. Este si cazul actelor administrative care intra in
vigoare la o data ulterioara publicarii. Intrarea in vigoare dupa publicare inseamna
suspendarea obligatiei dee xecutare, deoarece aceasta obligatie trebuie sa ia
nastere conform principiilor de drept comun in momentul existentei sale.
Motivele de suspendare sunt: contestarea legalitatii, schimbarea conditiilor de
fapt dupa emiterea si implicit schimbarea considerentelor de oportunitate,
necesitatea de apune de acord actul administrativ cu actele organelor ierarhice
superioare emise ulterior, aplicarea unei sanctiuni persoanei fizice care a savarsit o
abatere administrativa, clarificarea unei indoieli a organului emitent asupra
legalitatii actului.
Suspendarea se deosebeste de revocare prin mai multe aspecte: 1.revocarea
apare ca o regula in timp ce suspendarea reprezinta o operatiune exceptionala
2.revocarea se dispune atunci cand exista certitudinea ca actul este ilegal inclusiv
sub aspetul oportunitatii, pe cand suspendarea se dispune atunci cand exista un
dubiu in privinta legalitatii inclusiv sub aspectul oportunitatii 3.revocarea
determina incetarea definitiva e efectelor actului administrativ fiind din acest punct
de vedere o specie a nulitatii, pe cand suspendarea determina incetarea temporara
a acestor efecte fiind un aspect de sine statator al regimului actului administrativ.
Formele suspendarii, in raport cu legislatia invigoare suspendarea actelor
administrative poate interveni: 1.de drept in baza dispozitiilor exprese a legii 2.in
baza unui ordin al organului ierarhic superior 3.in baza hotararii de retractare
vremelnica 4.in baza unei hotarari judecatoresti sau a unei ordonante a
ministerului public. Cea mai importanta situatie de suspendare in temeiul legii este
prevazuta de art.123 alin.5 din Constitutie potrivit careia,,introducerea actiuniiprefectului la instanta de contencios administrativ impotriva unui act al consiliului
judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care acesta considera actul
ilegal va atrage suspendarea de drept al actului. un alt exemplu de suspendare in
temeiul legii este prevazut in OG2/2002 privind regimul juridic al contraventiilor si
care precizeaza in art.31 ca plangerea contravenientului impotriva procesului
verbal de constatatre a contraventiei atrage dupa sine suspendarea executarii
actului de sanctionare. Legea 554/2004 prevede un caz de suspendare prin act
juridic si anume, instanta de judecata are dreptul de a lua la cerere masura
suspendarii actului administrativ ce face obiectul litigiului dedus judecatii:,,in cazuri
bine justificate si pentru a se preveni producerea unor pagube iminente cererea desuspendare va fi solutionata de urgenta chiar si fara citarea partilor, hotararea
pronuntata fiind executorie de drept’’.
Capitolul II Contenciosul administrativ
Definitie: contenciosul administrativ reprezinta totalitaea litigiilor dintre
autoritatile publice pe de o parte si cei vatamati din drepturile lor legitime pe de
alta parte, litigii ce izvorasc din acte administrative tipice sau asimilate considerate
ilegale si care sunt de competenta sectiilor de contencios administrativ ale
instantelor judecatoresti.
Contenciosul administrativ este de 2 tipuri:subiectiv si obiectiv.
Contenciosul administrativ subiectiv este atunci cand reclamantul prin
actiunea introdusa solicita instnatei judecatoresti sa solutioneze o problema
referitoare la un drept subiectiv sau in interes legitim personal, in sensul de a
cerceta daca un act administrativ tipic sau asimilat a adus atingere unei situatii
juridice subiective.
Contenciosul administrativ obiectiv semnifica faptul ca prin actiunea
promovata de catre reclamnt, acesta urmareste sa apere un drept obiectiv sau un
interes legitim public. In acest caz, instanta va verifica daca au fost aduse atingeri
unor drepturi care decurg din situatii juridice cu carater general si impersonal ori
daca sa lezat starea de legalitate general. In concluzie contenciosul subiectiv pune
in cauza interese individuale, pe cand contenciosul obiectiv urmareste apararea
ordinii de drept.
Trasaturile contenciosului administrativ in baza legii nr.554/2004
1.Obiectul litigiilor de contencios administrativ il reprezinta actele administrativepropriuzise dar si cele asimilate asupra carora instantele se pronunta prin control
direct. Actul administrativ propriuzis poate fi unilateral, individual sau normativ dar
si bilateral sau multilateral. De asemenea si Constituita (art.26) dar si legea
554/2004 recunosc posibilitatea de a ataca la instantele de contencios
administrativ si OG. Prin act asimilat inteleg tacerea autoritatii, adica faptul de a nu
raspunde deloc unei cereri dar si depasirea termenului in care autoritatea trebuie
sa raspunda.
2.Calitatea partilor: in cadrul actiunilor de contencios administrativ pot fi atacate
actele emise de autoritatile publice car vor avea caliatea de parate in proces.
calitatea de reclamant o are orice persoana care se considera vatamata intr-un
drept sau intr-un interes legitim.
3.Contenciosul administrativ este un contencios de plina jurisdictie: reclamatul
poate sa solicite iar instanta poate sa dispuna una din urmatorele solutii:
a.anularea totala sau partiala a actului atacat b.recunoasterea dreptului pretins
sau a interesului legitim, ceea ce inseamna posibilitatea ca instanta sa oblige
autoritatea parata la emiterea actului solicitat de reclamant atunci cand apreciaza
ca legea ii confera acestuia un asemenea drept c.repararea pagubei cu precizarea
ca daunele pot fi materiale dar si morale
4.Caracterul obligatoriu al plangerii prealabile:definim plangerea prealabila
ca fiind acea plangere prin care se solicita autoritatii emitente sau celei ierarhic
superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter normativ sau individual
in sesnsul revocarii acestuia. Initial plangerile prealabile erau considerate
avantajoase deoarece nu presupuneau formalitati, termene si cheltuieli, ulterior
insa aceasta plangere prealabila a trebuit sa fie formulata in anumite termene care
s-au dovedit a ingreuna accesul la justitie. In aceste conditii se discuta si in prezentoportunitatea conditionarii actiunii in contencios de parcurgere a procedurii
prealabile, motivandu-se in special ca prin aceasta procedura s-ar incalca accesul
liber la justitie prevazut de articolul 21 din Constitutie. Asupra constitutionalitatii
acestei dispozitii legale s-a pronuntat in numeroase randuri Curtea Constitutionala
care a aratat ca textul art.7 din legea 554/2004 care prevede obligativitatea
parcurgerii procedurii prealabile nu este neconstitutional si nu limiteaza accesul
liber la justitie. Curtea Constitutionala a aprecita ca legiuitorul poate sa
conditioneze acest acces de parcurgere a unor proceduri speciale asa cum este
aceea prevazuta de art.7 din legea 554/2002. Recursurile administrative
concretizate in procedura prealabila se iompart in 2 categorii: 1.recursul gratioseste intotdeauna obligatoriu si reprezinta plangerea formulata de cel vatamat catre
autoritatea emitenta a actului administrativ 2.recursul ierarhic care nu este
obligatoriu si care reprezinta plangerea formulata de cel vatamat catre autoritatea
ierarhic superioara celei care a emis actul atacat, acesta forma de recurs
administrativ nu este obligatorie deoarece pe de o parte ar ingreuna excesiv
procedura prealabila, iar pe de alta parte exista situatii in care autoritatea
emitenta nu are deasupra sa o autoritate ierarhic superioara (cum ar fi cazul
Guvernul)
5. Contenciosul administrativ se exercita intr-un dublu grad de jurisdictie: fond sirecurs care se judeca in cadrul sectiilor specializate de contencios administrativ
existente la nivelul tribunalelor, curtilor de apel si Inaltei curti de casatie si justitie.
Prin aceasta trasatura litigiile de contencios administrativ se deosebesc de litigiile
de drept comun carora le este specific un triplu grad de jurisidictie respectiv fond,
apel si recurs. Aceasta trasatura se impune din necesitattea judecarii cat mai
rapide a unui litigiu de contencios administrativ pentru a pune capat cat mai
urgent unor ilegalitati pe care le pot savarsi autoritatile publice.
6.In contencios administrativ pot fi atacate si actele administrative cu caracter
jurisdictional. Aceste acte sunt acte prin care se solutioneaza anumite litigii in
cadrul autoritatilor publice de catre servicii anume specializate cu activitate
jurisdictionala. Aceste acte sunt exceptate de la principiul revocabilitatii, deci odata
ce s-a pronuntat administratia asupra unei situatii confictuale pronuntand un act cu
caracter jurisdictional, ea nu mai poate reveni asupra dezlegarii pe care au inteles
sa o dea pricinii. Totusi celui vatamat nu ii poate fi limitat accesul la justitie prin
solutionare litigiului doar la nivelul administratiei, astfel incat in situatia in care
este nemultumit de modul in care s-a solutionat litigiul la nivelul administratiei va
avea deschisa calea instantantelor judecatoresti. In cazul actelor administrativ jurisdictionale nmu mai trebuie parcursa procedura prealabila, deoarec actul este
irevocabil pe cale administrativa, putand fi cenzurat doar de catre instantele
judecatoresti.
7. Actiunea in contencios administrativ poate fi formulata si personal impotriva
functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii
cererii, insa numai daca se solicita despagubiri. actiunea formulata impotriva
functionarului public preziinta 5 caracteristici: 1.poate fi chemata in justitie atat
persoana fizica care a emis s-au incheiat actul cat si persoana fizica care se face
vinovata de neemiterea prin refuzul de a rezolva cererea 2.functionarul public
chemta in justitie are calitate procesuala de sine statatoare, este parat avand din
punct de vedere al dreptului procesual civil calitate procesuala pasiva
3.functionarul public poate fi chemta in justitie numai daca se solicita despagubiri
pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere. Este insa posibil ca la data introcerii
actiunii persoana vatamata sa nu cunoasca intinderea reala a pagubei, in aceasta
situatie ea poate introduce ulterior actiunea in despagubire, termenul de
rpescriptie pentru aceasta fiind de tre ani si incepand sa curga de la data la care a
acunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. In cazul in care actiunea in
despagubiri este introdusa la o data ulterioara, functionarul public nu va mai putea
fi chemat in instanta, deoarece el nu a figurat ca parte in litigiul in care s-a
constata ilegalitatea savarsita de catre autoritatea publica. Intr-un litigiu ulterior
prevind despagubirile no vor putea figura ca parti decat cele din litigiul initial,
astfel incat in acest caz despagubirile vor fi cerute doar de la autoritatea emitenta,
rezulta deci ca functionarul public poate avea calitate procesuala pasiva doar in
litigiile in care cererea de despagubiri se introduce odata cu cererea principala
privind anularea actului sau obligarea la emiterea lui. 4.legea 554 instituie
principiul solidaritatii dintre functionarul public si autoritatea emitenta
5.functionarul public are posiblitatea de a chema in garantie pe superiorul sau
ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul
8.In contencios administrativ instanta de judecata il poate amenda pe conducatorul
autoritatii publice care refuza sa comunice actele care au stat la baza emiterii
actului administrativ si care sunt esentiale pentru dezlegrea cauzei.
Procedura de judecata in fata instantelor de contencios
administrativ
Norme procedurale aplicabile
In contencios administrativ se aplica 2 categorii de norme:
1.norme procedurale specifice prevazute de legea 554/2004: aceste norme sunt
prorprii contenciosului administrativ si se aplica doar acestei categorii de litigii
2.normele procedurale comune specifice procedurii civile prevazute de codul de
procedura civila. Aceste norme vin in completrea normelor proprii prevazute de
legea 554 si sint specifice oricarui litigiu care se judeca dupa regulile prevazute de
codul de procedura civila
Partile in litigiul de contencios administrativ
Ca in orice litigiu si in cel de contencios administrativ intalnim 2 parti: reclamantul
si paratul.
Calitatea de reclament aprtine urmatoarelor subiecte:a.orice persoana fizica sau
juridica care se considera vatamata intr-un drept al sau ori interes recunoscut de
lege de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri. Actul administrativ normativ sau
individual chiar si un contract administrativ b.orice persoana fizica sau juridica care
se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativadresat altui subiect de drept. c.Avocatul poporului ca urmare a controlului realizat
in baza unei sesizari a unei persoane fizice daca apreciaza ca legalitatea actului
sau excesul de putere nu pot fi inlaturate decat prin justitie. In acest caz avocatul
poporului se adreseaza instantei de la domiciliu petentului care dobandeste la
randul sau calitatea de reclamant urmand a fi citat de instanta de judecata in
aceasta calitate. d.Ministerul public e.Autoritatea publica emitenta poate cere ea
insasi unei instante de contencios administrativ sa constate nulitatea unui act
administrativ in situatia in care actul nu mai poate fi revocat deaorece a intrat in
circuitul civil si a produs efecte juridice. f.prefectul in baza drptului sau de tutela
adminsitrativa poate sa atace in acontencios administartiv actele emise deautoritatile publice locale daca le considera nelegale g.agentia nationala a
functionarilor publici poae sa atace in fata instantei de contencios administartiv
actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia specifica
functiei publice h.orice persoana de drept public pentru actiuni in contenciosul
obiectiv.
In ceea cel priveste pe parat acesta este o autoritate publica fie ca functioneaza lanivel central fie la nivel local. Deasemenea parat mai poate fi si functionarul public
vinovat de emiterea unui act ilegal sau de neemiterea lui atunci cand se solicita
despagubiriri. In cazul in care actiunea in contencios administrativ va fi admisa de
instanta de judecata functionarul public va fi obligat la plata despagubirilor in
solidar cu autoritatea publica emitenta. Functionarul public il va putea chema in
garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau
sa nu elaboreze actul. Trebuie precizat ca in contencios administrativ ca parate pot
figura doar aceste subiecte de drept si nici un alt subiect de drept nu va putea
avea aceasta calitate, reclamantul riscand ca actiunea lui sa fie respinsa ca
inadmisibila in masura in care va intelege sa cheme in judecata un alt subiect dedrept.
Procedura prealabila
Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se
considera vatamata trebuie sa solicite autoritatii publice emitente in termen de 30
de zile de la data comunicarii actului revocarea acestuia in totalitate sau partial. In
contencios administrativ procedura prealabila reprezinta regula de care exista
urmatoarele exceptii: 1.in cazul actiunilor introduse de prefect, de avocatul
poporului, deministerul public si de agentia nationala a functionarilor publici
procedura prealabila nu este obligatorie 2.in cazul actiunilor care au ca obiectOGuri procedura prealabila n este obligatorie3.in cazul actiunilor care au ca obiect
contracte administrative procedura prealabila are semnificaria unei concilieri ce
natura celei prevazute de articolul 720 ind1 din codul de procedura civila pentru
litigiile comerciale evaluabile in bani. In acest caz prin procedura prealabila nu se
urmareste revocarea actului ci incercare partilor de a solutiona amiabil pretentiile
izvorate din contratcul administrativ 3.plnagerea prealabila va fi introdusa si de
catre persoana vatamata printr-un act individual adresat altui subiect de drept din
momentul in care a luat cunostinta pe orice cale de existenta actului vatamator.
Legea prevede ca plangerea prealabila se poate introduce si peste termenul de 30de zile insa numai pentru motive temeinice si nu ma tarziu de 6 luni de la data
emiterii actului. Autoritatea emitenta sau cea ierarhic superioara va trebui sa
raspunda in termen de treizeci de zile de la data inregistrarii plangerii prealabile
numai daca prin legi speciale nu se prevad alte termene mai lungi sau mai scurte.
Cat priveste natura juridica sau regimul juridic al termenelor pentru exercitarea
procedurii prealabile vom diferentia dupa cum vorbimde termenul de 30 de zile sau
de cel de 6 luni.
Termenul de 30 de zile are natura juridica a unui termen de recomandare nu fara
consecinte juridice, astfel daca persoana vatamata a frmulta plangerea prealabila
peste termenul de 30 de zile fara a-si motiva temeinic aceasta depasire va putea
sa se gaseasca in situatia ca plangerea sa-I fie respinsa pentru tardivitate
Termenul de 6 luni ca termen maxim in care se poate formula plangerea prealabila
are natura juridica a unui termen de prescriptie fiind supus tuturor regulilor ce
reglemteaza prescriptia extinctiva cum ar fi suspendarea, intreruperea sau
incetarea.
Trasaturile contenciosului administrativ - partea a doua
Contenciosul administrativ:- subiectiv- obiectiv
!!! EXAMEN: prezentati asemenarile si deosebirile dintre contenciosulobiectiv si contenciosul subiectiv!
4. Caracterul obligatoriu al plangerii prealabileDefinim plangerea prealabila ca fiind acea plagere prin care se solicita
autoritatii emitente sau celei ierarhic superioare reexaminarea unui act
administrativ cu caracter normativ sau individual in sensul revocarii acestuia. Initialplangerile prealabile erau considerate avantajoase deoarece nu presupuneauformalitati,termene si cheltuieli. Ulterior insa, aceasta plangere prealabila a trebuitsa fie formulata in anumite termene care s-au dovedit a ingreuna accesul la
justitie. In aceste conditii se disputa si in prezent oportunitatea conditionariiactiunii in contencios de parcurgerea procedurii prealabile motivandu-se in specialca prin aceasta procedura s-ar incalca accesul liber la justitie prevazut de art. 21din Constitutie. Asupra constitutionalitatii acestei dispozitii legale, s-a pronuntat innumeroase randuri Curtea constitutionala, care a aratat ca textul art. 7 din Legea554/2004 care prevede obligativitatea parcugerii procedurii prealabile, nu esteneconstitutional si nu limiteaza accesul liber la justitie. Curtea Constitutionala a
apreciat ca legiuitorul poate sa conditioneze acest acces de parcurgere a unorproceduri speciale, asa cum este aceeas prevazuta de art .7 din Legea 554/2004.Recursurile administrative se impart in doua categorii:
- recursul gratios: este intotdeauna obligatoriu si reprezinta plangereaformulata de cel vatamat, catre autoritatea emitenta a actului administrativ;
- recursul ierarhic: nu este obligatoriu si care reprezinta plangere formulatade cel vatamat catre autoritatea ierarhic superioara celei care a emis actul atacat.Aceasta froma de recurs administrativ nu este obligatorie deoarece, pe de o partear ingreuna excesiv procedura prealabila iar pe de alta parte, exista situatii in careautoritatea emitenta nu are deasupra sa o autoritate ierarhic superioara.
5. Contenciosul administrativ se exercita intr-un dublu grad de
jurisdictieFond si recurs care se judeca in cadrul sectiilor specializate de constencios
administrativ existente la nivelul tribunalelor, curtilor de apel si Inaltei Curti deCasatie si Justitie. Prin aceasta trasatura litigiile de contencios administrativ sedeosebesc de litigiile de drept comun carora le este specific un triplu grad de
jurisdictie respectiv fond, apel si recurs. Aceasta trasatura se impune dinnecesitatea judecarii cat mai rapide a unui litigiu de contencios administrativpentru a pune capat cat mai urgent unor ilegalitati pe care le poate savarsiautoritatile publice
6. In contencios administrativ pot fi atacate si actele administrative
cu caracter jurisdictional - sunt acte prin care se solutioneaza anumite litigii incadrul autoritatilor publice de catre servicii anume specializate cu activitate jurisdictionala. Aceste acte sunt exceptate de la principiul revocabilitatii, deci o
data ce s-a pronuntat admnistratia asupra unei situatii conflictuale, pronuntand unact cu caracter jurisdictional, ea nu mai poate reveni asupra delegarii pe care auinteles sa o dea pricini. Totusi, celui vatamat nu ii poatefi limitat accesul la justitieprin solutionare litigiului doar la nivelul administratiei astfel incat in situatia in careeste nemultumit de modul in care s-a solutionat litigiul la nivelul administratiei v-aavea deschisa calea instantelor judecatoresti. In cazul actelor administrativ
jurisdictionale nu mai trebuie parcursa procedura prealabila, deoarece actul esteirevocabil pe cale administrativa, putant fi cenzurat doar de catre instantele
judecatoresti.
7. Actiunea in contencios admnistrativ poate fi formulata sipersonal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se facevinovat de refuzul rezolvarii cererii insa numai daca se solicitadespagubiri. Actiunea formulata impotriva functionarului public cincicaracteristici:
1. Poate fi chemata in justitie atat persoana fizica care a emis sau incheiatactul, cat si persoana fizica care se face vinovata de neemiterea lui prin
refuzul de a rezolva cererea;2. Functionarul public chemat in justitie are calitate procesuala de sine
statatoare, este parat avand din punct de vedere al dreptului procesualcivil calitate procesuala pasiva;
3. Functionarul public poate fi chemat in justitie numai daca se solicitadespagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarzieri. Este insaposibil, ca la data introducerii actiunii, persoana vatamata sa nucunoasca intinderea reala a pagubei. In aceasta situatie persoanavatamata poate introduce ulterior actiunea in despagubire, termenul deprescriptie pentru aceasta fiind de 3 ani si incepand sa curga de la datacare a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. In cazul incare actiunea in despagubire este introdusa la o data ulterioara,functionarul public nu va mai putea fi chemat in instanta deoarece el nua figurat ca parte in litigiul in care s-a constata ilegalitatea savarsita decatre autoritatea publica. Intr-un litigiu ulterior privind despagubirile, nuvor putea figura ca parti decat cele din litigiul initial astfel incat in acestcaz despagubirile vor fi cerute doar de la autpritatea emitenta. Rezultadeci ca functionarul public poate avea calitate procesuala pasiva doar inlitigiile in care cererea de despagubiri se introduce o data cu cerereaprincipala privind anularea actului sau obligarea la emiterea lui.
4. Legea 554 instituie principiul solidaritatii dintre functionarul public siautoritatea emitenta.
5. Functionarul public are posibilitatea de a chema in garantie pe superiorul
sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nuelaboreze actul.
8. In contencios administrativ instanta de judecata pe conducatorulautoritatii publice care refuza sa comunice actele care au stat la bazaemiterii actului administrativ si care sunt esentiale pentru dezlegareacauzei.
Procedura de judecata in fata instantelor de contenciosadministrativ
1. Norme procedurale aplicabileIn contencios administrativ se aplica 2 categorii de norme:
- Legea 554/2004. Aceste norme sunt proprii dreptului administrativ si seaplica doar acestei categorii de litigii-normele procedurale comune specifice procedurii civile prevazute de Codulde Procedura Civila. Aceste norme vin in completarea normelor propriiprevazute de Legea 554 si sunt specifice oricarui litigiu care se judeca duparegulile prevazute de codul de Procedura Civila.
2. Partile in litigiul de contencios administrativCa in orice litigiu si in cel de contencios administrativ intalnim doua parti:reclamantul si paratul.
Calitatea de reclamant apartine urmatoarelor subiecte:a. Orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata intr-un
drept al sau ori interes recunoscut de lege de catre o autoritate publicaprintr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legalaunei cereri. Actul administrati poate fi normativ sau individual chair si uncontract administrativ;
b. Orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata intr-un
drept sau interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiectde drept;
c. Avocatul Poporului ca urmare a controlului realizat in baza unei sesizari aunei persoane fizice daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul deputere nu pot fi inlaturate decat prin justitie. In acest caz AvocatulPoporului se adreseaza instantei de la domiciliul petentului, petent caredobandeste si el calitatea de reclamant urmand a fi citat de instanta de
judecata in aceasta calitate;d. Ministerul Public;e. Autoritatea Publica emitenta poate cere ea insasi unei instante de
contencios administrativ sa constate nulitatea unui act administrativ insituatia in care actul nu ami poate fi revocat deoarece a intrat in circuitulcivil si a produs efecte juridice;
f. Prefectul in baza dreptului sau de tutela administrativa poate sa atace incontencios administrativ actele emise de autoritatile publice locale dacale considera nelegale;
g. Agentia Nationala a functionarilor Publici poate sa atace in fata instanteide contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si localeprin care se incalca legislatia specifica functiei publice;
h. Orice persoana de drept public pentru actiuni in contenciosul obiectivatunci cand se urmareste protejarea unor interese generale.
In ceea ce il priveste pe parat acesta este o autoritate publica fie ca
functioneaza la nivel central, fie la nivel local. De asemenea parat ami paote fi sifunctionarul public vinovat de emiterea unui act ilegal sau de ne emiterea luiatucni cand se solicita despagubiri. In cazul in care actiunea in contenciosadministrativ va fi admisa de instante de judecata, functionarul public va fi obligatla plata despagubirilor in solidar cu autoritatea publica emitenta. Functionarulpublic il va putea chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primitordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. Trebuie precizat ca incontencios administrativ ca parat pot figura doar aceste subiecte de drept si niciunalt subiect de drept nu va putea avea aceasta calitate, reclamantul riscand caactiunea lui sa fie respinsa ca inadmisibila in masura in care va intelege sa chemein judecata un alt subiect de drept.
Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana carese considera vatamata trebuie sa solicite autoritatii emitente in termen de 30 dezile de la data comunicarii actului, revocarea acestuia in totalitate sau partial. Incontencios administrativ, procedura prealabila reprezinta regula de la care existaurmatoarele exceptii:
- in cazul actiunilor introduse de prefect, de avocatul poporului, de ministerulpublic si de agentia a functionarilor publici, procedura prealabila nu esteobligatorie;
- in cazul actiunilor care au ca obiect ordonante ale guvernului, proceduraprealabila nu este obligatorie
- in cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, proceduraprealabila are semnificatia unei concilieri de natura celei prevazute de articolul 721indice 1 din codul de Procedura Civila pentru litigiile comerciale evaluabile in bani.In acest caz, prin procedura prealabila nu se urmareste revocarea actului ciincercarea partilor de a solutiona amiabil pretentiile izvorate din contractuladministrativ;
-plangerea prealabila va fi introdusa si de catre persoana vatamata printr-un
act individual adresat altui subiect de drept din momentul in care a luat cunostintepe orice cale de existenta actului vatamator. Legea prevede ca plangereaprealabila se paote introduce si peste termenul de 30 de zile insa numai pentrumotive temeinice si nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Autoritateaemitenta sau cea ierarhic superioara va trebui sa raspunda in termen de 30 de zilede la data inregistrarii plangerii prealabile, numai daca prin legi speciale nu seprevad alte termene mai lungi sau mai scurte. Cat priveste natura juridica sauregimul juridic al termenelor pentru exercitare procedurii prealabile vom diferentiadupa cum vorbim de termenul de 30 de zil esau de cel de 6 luni.
Termenul de 30 de zile: are natura juridica a unui termen de recomandarenu fara consecinte juridice. Astfel, daca persoana vatamata a formulat plangereaprealabila peste termenul de 30 de zile fara a-si motiva temeinic aceasta depasireva putea sa se gaseasca in situatia ca plangerea sa ii fie respinsa pentrutardivitate.
Termenul de 6 luni: ca termen maxim in care se poate formula plangereaprealabila are natura juridica a unui termen de prescriptie fiind supus tuturorregulilor ce reglementeaza prescriptia extinctiva cum ar fi suspendarea,intreruperea sau incetarea
4. Acte ce vor forma un dosar inaintat instantei de contenciosadministrativ:1. cererea de chemare in judecata2. actul administrativ atacat: in cazul in care va fi atacata tacerea autoritatii ca act
administrativ asimilat se vor atasa copii de pe inscrisurile din care rezulta carespectivul act a fost solicitat autoritatii emitente, insa aceasta nu a inteles saraspunda unei cereri3. dovada indeplinirii procedurii prealabile4. dovada achitarii taxei de timbru cu precizare ca in contencios administrativtaxele de timbru sunt modice, respectiv 8 lei pentru fiecare act atacat. Deasemenea din dosarul cauzei mai pot face parte si alte inscrisuri pe car eparteavatamata le considera necesare pentru solutionarea cererii sale. Dosarul cauzeipoate fi completat la cererea instantei de judecata cu toate inscrisurile pe careaceasta le considera necesare, inscrisuri pe care le va solicita de la autoritateaemitenta, autoritate ce va fi obligata sa le depuna in termenul stabilit de instanta.In caz contrar, instanta de judecata il v-a putea amenda pe conducatorul autoritatii
parate. Se vor depune la dosarul cauzei nu numai actul atacat ci si toateinscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia precum si alte inscrisuri ce descriu
fapte si operatiuni materiale ce au determinat emiterea actului atacat. Toateacestea sunt necesare pentru a se determina daca au fost respectate toateconditiile cerute de lege pentru emiterea in mod legal a actului.
5. Procedura in fata instantei de fond:1. obiectul actiunii judiciare: persoana vatamata poate sesiza instanta
competenta pentru a solicita :- anularea in tot sau in parte a unui act administrativ;- emiterea unui act administrativ in cazul in care obiect al actiunii judiciare
este tacerea autoritatii- repararea pagubei cauzate si eventual pot si cerute si daune morale;Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigii
care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ precum siorice litigiu legat de aplicarea si executarea unui astfel de contract deoarece incazul acestor contracte principiul libertatii contractuale este subordonatprincipiului prioritatii interesului public. Deasemenea persoana vatamataintr-un drept al sau sau intr-un interes legitim de o ordonanta de guvern, v-a putea
introduce actiune la instanta de contencios administrativ insotita de exceptia deneconstitutionalitate. In aceasta situatie instanta de judecata v-a face un controlpropriu asupra motivelor de neconstitutionalitate invocate, dupa care v-a sesizaCurtea Constitutionala suspendand judecarea fondului cauzei. Dosarul va fi trimisla Curtea Constitutionala care se va pronunta strict pe exceptia deneconstitutionalitate, admitand-o sau respingand-o. Dupa pronuntarea CurtiiConstitutionale, instanta de contencios administrativ va repune cauza pe rol si vada termen cu citarea partilor numai in situatia in care ordonanta a fost declarata caneconstitutionala. In caz contrar, instanta v-a respinge actiunea c-a inadmisibila pefond. Aceasta modalitate de a cenzura ordonantele guvernului s-a nascut din dublanatura juridica a acestor acte: acte ce reglementeaza in domeniul legii insa ramanacte administrative deoarece provin de la guvern. Avand in vedere ca un actadministrativ este cenzurat doar de instanta de judecata, in timp ce legea poate ficenzurata doar sub aspectul constitutionalitatii de catre Curtea Constitutionala, s-aajuns la acest tip de actiune mixta supusa unui dublu control care satisface atatatacul impotriva actului administrativ cat si pe cel impotriva legii. In principiu toateactele administrative pot fi cenzurate de catre instantele de contenciosadministrativ pe cale de actiune directa. Cu toate acestea, exista anumite categoriide acte ce nu pot forma obiectul unei actiuni judiciare in fata instantelor decontencios administrativ. Acte ce nu pot fi atacate in fata instantelor de contenciosadministrativ:
1. Acte adminstrative ale autoritatilor publice care privesc raporturileacestora cu Parlamentul;
2. Actele de comandament cu caracter militar;3. Acte administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora seprevede prin lege organica o alta procedura judiciara;
4. Actele administrative pentru aplicarea regimului starii de urgenta, alstarii de asediu sau al starii de razboi, precum si cele care privescsiguranta nationala, apararea nationala, ori cele emise pentru restabilireaordinii publice, pot fi atacate numai pentru exces de putere si nu pentruaspecte privind procedura emiterii lor.
2. instante competenta sa judece in fond un litigiu de contenciosadministrativ. Atunci cand vorbim depre competenta unei instante de
judecata, aceasta trebuie privita intr-o tripla pervectiva:
- competenta functionala: determina care sectie din cadrul unei instanteeste competenta sa judece un litigiu. In cazul litigiilor de contencios
administrativ, competente vor fi numai sectiile de contencios administrativ sifiscal din cadrul tribunalelor, al curtilor de apel, si al Inaltei Curti de Casatiesi Justitie;- comptetenta teritoriala: determina ce instanta este competenta din punctde vedere al locului unde functioneaza autoritatea parata sau isi aredomiciliul ori sediul partea vatamata. In materia contenciosului administrativLegea 554/2004 arata ca reclamantul se poate adresa fie instantei de ladomiciliul sau fie instantei de la sediul autoritatii parate. Intalnim deci ocompetenta alternativa care deroga de la regulile procedurii civile obisnuite.Astfel, potrivit procedurii civile comune, competenta teritoriala apartine dela sediul/domiciliul paratului. In contencios administrativ reclamantului nu iieste aplicabila aceasta norma, avand dreptul sa aleaga intre doua instantedeopotriva competente, insa din momentul in care reclamantul a ales oinstanta el este obligat sa continue intreg procesul la acea instanta,neputandu-se razgandi si opta pe parcursul procesului pentru cealaltainstanta care ar fi fost de asemenea competenta.- competenta materiala: pentru a stabili carei instante se poate adresa
partea vatamata atunci cand aplica criteriul competentei materiale, trebuieavute in vedere doua criterii:
a) criteriul nivelului la care se afla situata autoritatea care a emisactul;
b) criteriul valoric pentru litigiile fiscale: astfel tribunaleleadministrativ-fiscale judeca in prima instanta actiunile avand ca obiectanularea actelor administrative care provin de la autoritati locare si
judetene. De asemenea, din punct de vedere fiscal, tribunalele se vorpronunta asupra actelor care privesc taxe si impozite, contributii, datoriivamale, precum si accesorii, ale acestora cu o valoare mai mica de 500.000RON. Aplicand aceleasi criterii sectiile de contencios administrativ de lanivelul curtilor de apel, vor judeca actiuni avand ca obiect acte provenind del autoritatile centrale, precum si acte fiscale cu o valoare mai mare de500.000 RON.
3. Termenul de introducere a actiunii:Cererile prin care se solicita anularea unui acet administrativ individual sau
recunoasterea unui drept pretins si repararea pagubei cauzate se vor duce intr-untermen de 6 luni care curge de la :
- data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau data comunicariirefuzului nejustificat ;
- data inceierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii in cazulcontractelor administrative;
In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Publicsau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul de 6 luni curge de la datacand a fost cunoscuta existenta actului nelegal. Ordonantele care se considera a fineconstitutionale precum si actele administrative cu caracter normativ care seconsidera a fi nelegale, pot si atacate oricand. Pentru motive temeinice, cerereapoate fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la dataemiterii actului. Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie in timp cetermenul de un an este un termen de decadere.
Procedura de judecare : in momentul in car einstanta primeste cerereade chemare in judecare ea v-a dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii
parate al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cuintreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrarinecesare pentru solutionarea cauzei. Daca autoritatea publica nu trimite lucrarilecerute in termenul stabilit de instanta conducatorul autoritatii va fi obligat saplateasca cu titlul de amenda judiciara 10% din salariul minim brut pe economiepentru fiecare zi de intarziere. Cererile adresate instantei de contenciosadministrativ se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica. Hotararileinstantei vor fi redactate si motivate de urgenta. In cazuri bine justificate si pentrua se preveni o paguba iminenta, atat autoritatea emitenta in procedura prealabila,cat si instanta de judecata la cererea presoanei vatamate, pot dispunesuspendarea executarii actului administrativ. Cererea de suspendare se poateformula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata pana lasolutionarea actiunii de fond. Rezulta deci ca cererea de suspendare nu se poateformula direct in recurs si nici nu poate fi reintrodusa in aceasta faza procesuala (inrecurs). Instanta va rezolva cererea de suspendare de urgenta cu citarea partilor,printr-o incheiere sau sentinta executorie de drept, car epoate di atacata cu recursin 5 zile de la comunicare.
!!! EXAMEN: asemanari si deosebiri intre suspendarea pronuntata pe Legea554/2004 si suspendarea pronuntata pe art. 15
5. Solutiile pe care le poate pronunta instanta de fond:Sa adminta actiunea sau sa respinga actiunea. Tunci cand admite actiunea,
instanta se va pronunta si asupra unuia din urmatoarele aspecte:- va anula actul administrativ atacat in tot sau in parte;- va obliga autoritatea publica sa emita un act administrativ sau sa elibereza
un certificat, o adeverinta, sau orice alt inscris. Instanta poate obliga autoritateadoar la emiterea actului, nu poate pronunta ea insasi o hotarare care satina locul actului administrativ.
- va acorda despagubiri pentru daunele materiale sau morale numai dacareclamantul solicita acest lucru.
Atunci obiectul actiunii judiciare il formeaza un contract administrativinstanta poate:
- sa dispuna anularea acestuia in tot sau in parte;- sa oblige autoritatea publica sa incheie contractul;- sa impuna uneia din parti indeplinirea unei obligatii;- sa suplineasca consimtamantul uneia din parti cand interesul public o cere;- sa oblige la plata unor despagubiri pentru daune materiale si morale.Indiferent de obiectul actiunii, instanta o poate respinge pentru motive de
fond sau de forma.
6. Procedura in fata instantei de recurs:Hotararea data in prima instanta poate fi atacata cu recurs, care va fi
declarat de partea nemultumita in 15 zile de la comunicarea hotararii. Competentain recurs apartine urmatoarelor instante:
- daca in prima instanta s-a pronuntat tribunalul, in recurs instanta va fiCurtea de Apel;- daca in prima instanta s-a pronuntat curtea de Apel, in recurs se vapronunta Inalta curte de Casatie si Justitie.Ca regula de judecata, recursul suspenda executarea administrativ, si se
judeca de urgenta. Solutiile in recurs:- admite recursul, caseaza hotararea primei instante si rejudeca -> casare cu
- admite recursul, caseaza hotararea primei instante si trimita cauza sprerejudecare la acea instanta -> casare cu trimitere si se pronunta atunci candinstanta de recurs observa ca instanta de fond nu a judecat fondul propriuzis al cauzei, pronuntandu-se in solutionare doare pe anumite exceptii deprocedura. Casarea cu trimitere poate opera o singura data.- respingerea recursului.
Cusul 8
Continuare
Procedura in fata instantei de judecata
7. executarea hotararilor pronuntate de instantele de contencios administrativ
Pentru ca o hotarare de contencios administrativ sa fie susceptibila de
executare, ea trebuie sa fie definitiva si irevocabila. Sunt definitive si irevocabilehotararile pronuntate de instantele de fond care nu au fost atacate cu recurs si
care devin irevocabile prin nerecurare, precum si hotararile pronuntate de
instantele de recurs. Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au
solutionat acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii si au
putere numai pentru viitor. Ele se publica in M. Of., partea I sau in Monitoarele
Oficiale ale judetelor ori a municipiului Bucuresti la cererea instantei de executare
ori a reclamantului, fiind scutite de taxa de publicitate. Hotararile judecatoresti
definitive si irevocabile se executa in cel mult 30 zile de la data ramanerii
irevocabile a hotararii, daca in cuprinsul acesteia nu este prevazut un alt termen
de executare. In cazul in care conducatorul autoritatii publice nu executa hotararea judecatoreasca, el poate fi obligat sa plateasca o amenda, reprezentand 20% din
salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere in executarea
hotararii. De asemenea, reclamantul este indreptatit si la despagubiri pentru faptul
ca hotararea nu a fost executata in termenele prevazute. Neexecutarea sau
nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile constituie
infractiune. Sanctiunile si despagubirile in cazul neexecutarii hotararilor se aplica
de catre instantele de judecata la cererea reclamantului printr-o hotarare
pronuntata in Camera de Consiliu. Aceasta hotarare va fi data de urgenta si cu
citarea partilor. Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu o actiune in
regres impotriva acelora care se fac vinovati de neexecutarea hotararii.
8. exceptia de nelegalitate
Exceptia de nelegalitate va fi definita ca fiind dreptul pe care il are fiecare
parte dintr-un litigiu (alt tip de litigiu decat cel de contencios administrativ) de a
invoca in apararea sa ilegalitatea actului administrativ pe care se sprijina
sustinerile partii adverse. Trebuie deci subliniat ca legalitatea unui act
administrativ poate fi cercetata in doua moduri: 1. Pe cale de actiune directa in
cadrul unui proces judecat de o instanta de contencios administrativ. 2. Pe cale de
exceptie in cadrul oricarui alt tip de proces, mai putin de contencios administrativ
(litigiu civil, comercial, penal). In acest al doilea caz, exceptia de nelegalitate aactului administrativ poate fi ridicata de orice parte interesata sau de instanta din
oficiu. In cazul in care se ridica o astfel de exceptie instanta constatand ca de
legalitatea actului administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza
prin incheiere motivata instanta de contencios administrativa, suspendand cauza.
Instanta de concencios administrativ se va pronunta asupa legalitatii actului
administrativ in procedura de urgenta, in sedinta publica cu citarea partilor.
Solutia instantei de contencios administrativ asupra legalitatii actului este supusarecursului care se declara in 48 h de la comunicare si se judeca in 3 zile de la
inregistrare cu citarea partilor prin publicitate. In cazul in care instanta de
contencios administrativ constata nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a
ridicat exceptia va solutiona cauza fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a
fost constatata. Exceptia de nelegalitate este o exceptie de ordine publica, astfel
incat, ea poate fi ridicata si in faza cailor de atac. Efectele admiterii sale se vor
produce doar intre partile din litigiul in care a fost invocata si nu erga omnes ca in
cazul in care nelegalitatea este constantata pe cale de actiune directa.
Curs 9
14.04.2010
Conditiile actiunii directe in contenciosul administrativ in baza legii nr. 554/2004.
1. Conditia ca actul atacat sa fie act administrativ in forma tipica sau
asimiliata.
2. Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica.
3. Conditia ca actul atacat sa leze un drept recunoscut de lege sau un interes
legitim
4. Conditia indeplinirii procedurii prealabile sub forma recursului gratios si a
recursului ierarhic.
5. Conditia termenului, legea instituind termene atat pentru parcurgerea
procedurii prealabile, cat si pentru introducerea actiunii.
Conditia ca actul atacat sa fie act administrativ in forma tipica sau asimiliata
Prin act administrativ in sensul legii 554/2004 intelegem actul unilateral cu
caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executariilegii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice. Sunt asimilate
actele administrative si contractele incheiate de o autoritate publica care au ca
obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, prestarea lucrarilor de
interes public, prestarea serviciilor publice si achizitiile publice. De asemenea, sunt
asimilate actelor administrative unilaterale tacerea administrativa (cand
autoritatea nu raspunde) si tardivitatea (cand autoritatea raspunde peste termen).
Trebuie sa precizam ca nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este refuz
nejustificat, ci doar atunci cand se intemeiaza pe excesul de putere. Excesul de
putere apare atunci cand autoritatea publica are un drept de apreciere adica
atunci cand legea ii permite sa aleaga o solutie din mai multe posibile. Intelegem,deci , prin exces de putere exercitarea dreptului de apreciere apartinand
autoritatilor administratiei publice cu incalcarea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale cetatenilor.
In ceea ce priveste actul administrativ normativ trebuie sa precizam ca
posibilitatea atacarii lui in contenciosul administrativ nu a fost reglementata pana
in 1991, abia dupa acest an, aceasta posibilitate fiind dedusa din interpretareatextului constitutional. In cazul in care se anuleaza un act administrativ normativ
se pune problema de a stii fata de cine produce efecte sentinta judecatoreasca,
avand in vedere regula din procedura civila, regula potrivit cu care o sentinta
produce efecte doar fata de partile din litigiu. Insa, avand in vedere ca se anuleaza
un act administrativ normativ care vizeaza toate subiectele de drept s-a apreciat
ca in aceste cazuri si sentinta judecatoreasca va produce efecte fata de toate
subiectele de drept. Aceasta solutie este intarita si de obligativitatea publicarii in
Monitorul Oficial a sentintelor judecatoresti care vizeaza acte administrative
normative.
Pentru a fi indeplinita prima conditie pentru promovarea unei actiuni in
contenciosul administrativ trebuie sa delimitam actul administrativ de alta
inscrisuri de ordine si de instructiuni de serviciu care emana de la autoritati
publice. Intrucat legea nu a fost foarte clara cum opereaza asemenea delimitari, i-a
revenit acest rol practicii judecatoresti. Astfel, practica a decis ca simplele ordine
de serviciu nu sunt acte administrative si nu pot fi atacate in fata instantelor
judecatoresti. De aceea, s-a apreciat ca adresele sau ordinele de serviciu aduse pe
cale ierarhica ori care imbraca forma unei corespondente intre autoritati si care nu
contribuie prin ele insele cu nimic la formarea actului administrativ nu au nici
macar valoare de acte preparatorii.
Cu toate acestea, se impun doua precizari:
1. Nu orice ordin de serviciu adus pe cale ierarhica intra in categoria de mai
sus deoarece sunt unele acte administrative care imbraca si aceasta forma
si anume,actele administrative cu caracter intern.
2. Legea nr. 554/2004 prevede ca instanta este competenta sa se pronute si
asupra legalitatii actelor si operatiunilor care au stat la baza emiteri actului
administrativ supus judecatii.
Pentru aceste doua ratiuni, judecatorul de contencios administrativ va trebui saverifice daca actiunea priveste:
1. Un act administrativ extern
2. Un act administrativ intern
3. Un act preparator al unui act administrativ
4. Adrese si note cu caracter pur tehnic administrativ
Astfel, primele doua categorii (acte interne si externe) pot fi atacate in mod
direct. Cele din a treia categorie (actele preparatorii) doar impreuna cu un act din
primele doua categorii. In timp ce adresele si notele interne nu pot forma obiectul
controlului judecatoresc. Rezulta ca ii va reveni instantei de contencios
administrativ obligatia si misiunea de a evalua vointa autoritatii emitente,
consecintele pe care le-a produs, forma concreta pe care o imbraca actul pentru a
stabli in final daca este act administrativ sau nu.
De aceea in momentul in care o instanta judeca un litigiu de contenciosadministrativ, ea va trebui sa tina seama de trei principii fundamentale atunci cand
se pronunta asupra legalitatii actului:
1. Actele si operatiunile care au stat la baza emiterii actului administrativ
(actele administrative pregatitoare vor putea fi atacate in contenciosul
administrativ in acelasi timp cu actul administrativ pe care il
fundamenteaza)
2. Nu orice ordin, instructiune, circulara trebuie exceptata de la contenciosul
administrativ si calificata operatiune administrativa neproducatoare de
efecte juridice. Unele dintre acestea indiferent ca emana din interiorul sauexteriorul autoritatii emitente sunt producatoare prin ele insele de efecte
juridice putand fi atacate de sine statator in fata instantelor de contencios
administrativ.
3. Exista anumite adrese, informari, inregistrari ale administratiei care
reprezinta simpla operatiuni administrative si care nu pot fi atacate de sine
stator si nici ca acte pregatitoare in contencios administrativ. Doctrina
occidentala le califica ca fiind masuri de ordin intern; ele privind doar
organizarea interna a administratiei.
Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica
Aceasta conditie a fost generata de vechea lege a contenciosului
administrativ care prevedea in mod expres ca actul trebuie sa provina de la o
autoritatea administrativa si nu publica. Odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei,
fostul art. 48 devenit 52 dupa modificarile din 2003 a facut vorbire despre dreptul
persoanei vatamate de o autoritate publica. Rezulta, deci, ca in baza constitutiei si
a legii pot fi atacate in contenciosul administrativ atat actele administrative
provenind de autoritati administrative , cat si actele administrative provenind de la
autoritati publice de alta natura (o structura a parlamentului sau a unei autoritati
judecatoresti). In concluzie, vom introduce in notiunea de autoritati publiceurmatoarele categorii de autoritati:
1. Autoritati ale administratiei de stat (Presedinte, Guvern, Ministere,
Prefecturi, structuri subordonate acestora).
2. Autoritati autonome locale (Consiliul judetean, Consiliul local, Primar si
structuri subordonate acestra).
3. Organisme neguvernamentale autorizate de lege sau de un organ
guvernamental sa presteze servicii publice in regim de putere publica. In
Conditia ca actul atacat sa lezeze un drept recunoscut de lege sau un interes
legitim
Definim dreptul vatamat ca fiind orice drept fundamental prevazut de
Constitutie sau de lege caruia i se aduce atingere printr-un act administrativ.
In privinta interesului legitim acesta poate fi public sau privat. Definim
interesul legitim public ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita
pentru realizarea unui drept fundamental care se exercita in colectiv sau pentru
apararea unui interes public. Definim interesul legitim privat ca fiind posibilitatea
de a pretinde o anumita conduita pentru realizarea unui drept fundamental care
priveste insa un individ sau pentru aparare unui interes privat.
Trebuie sa subliniem ca nu orice interes poate face obiectul unei protectii
printr-o actune judiciara, ci doar interesele care se legitimeaza pe drept, pe
cutuma sau pe principiile generale ale dreptului. Trebuie, deci, ca interesul sa fie
direct si personal nascut si actual, juridic si legitim. De asemenea, printr-o actiunein contenciosul administrativ poate fi ocrotit atat un interes material, cat si un
interes moral.
Coditia termenului
Pentru parcurgerea procedurii prealabile: 1. 30 de zile (termen de recomandare) 2.
6 luni (termen de prescriptie)
Pentru introducerea actiunii: 1. 6 luni (termen de prescriptie) 2. Un an (termen dedecadere).
Exista insa categorii de litigii pentru care in doctrina au aparut deja discutii
cu privire la termenele de introducere a actiunii. Astfel, pentru actiunile introduse
de autoritatea publica emitenta impotriva unui act administrativ care a intrat in
circuitul civil si a produs efecte juridice, Cureta de Apel Bucuresti a apreciat ca este
competenta sa judece chiar daca a trecut mai mult de un an de la data introducerii
cererii, respingand exceptiile de tardivitate introduse de partile in litigiu.
Exceptii de la controlul de legalitate exercitat de instantele de contencios
administrativ (FINE DE NEPRIMIRE – ACTE CARE NU POT FORMA OBIECTUL UNUI
Trebuie sa subliniem ca in execitarea dreptului fundamental de a ataca in
fata instantelor acte administrative provenind de la autoritati publice si care sunt
vatamatoare exista anumite limite. Astfel, nu pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ urmatoarele categori de acte:
1. Actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturileacestora cu Parlamentul.
2. Actele de comandament cu caracter militar.
Aceste doua categori sunt sustrase total de la controlul exercitat de instantele
judecatoresti.
Pe langa acestea, mai exista si anumite acte care sunt sustrase partial de la
acest control si anume: actele emise pentru aplicarea starii de razboi, a starii de
asediu, a starii de urgenta, actele care privesc apararea si securitatea nationala ori
emise pentru restabilirea oridinii publice, toate acestea putand fi atacate doarpentru exces de putere.
In ceea ce priveste actele administrative ale autoritatilor publice care privesc
raporturile acestora cu Parlamentul, acestea trebuie sa intre in categoria actelor
politice si sa fie acte de guvernamant. Intra in aceasta categorie: mesajul adresat
Parlamentului, dizolvarea parlamentului de catre presedinte, consultarea
Guvernului de catre Presedinte si desemnarea candidatului pentru functia de prim-
ministru.
Actele de comandament cu caracter militar trebuie sa vizeze probleme strict
militare, specifice organizarii militare care presupun dreptul comandantilor de a daordine subordonatilor in aspecte ce presupun organizarea trupelor militare in timp
de pace sau de razboi. In sfera acestor notiuni intra: toate ordinile si instructiunile
de serviciu privind masurile de organizare a trupelor, de pregatire a acestora,
concentrarile de trupe, efectuarea de comenzi , manevre, exercitii si operatiuni
militare. Restul actelor care emana de la autoritatile militare, dar care nu tin de
comanda efectiva a trupelor vor putea fi atacate la instantele de contencios
administrativ. Este vorba despre acte contractuale, acte de administrare militara
sau acte care privesc numiri in grad, avansari sau acte de sanctionare.
21.04.2010
Curs 10
Raspunderea administrativ disciplinara
Raspunderea administrativ disciplinara reprezinta prima forma de
raspundere specifica dreptului administrativ, ea intervenind pentru savarsirea
ilicitului administrativ propriu-zis, sub forma abaterii disciplinare.
Constitutia Romaniei contine dispozitii care pot fi calificate veritabile
temeiuri constitutionale ale acestei forme de raspundere. Discutia porneste de la
art. 72 alin. (3) li. j care introduce statulul functionarului public printre domeniile
care fac obiectul de reglementare al unei legi organice.
reprezenta: de regula, incalcarea unei norme de drept administrativ sau prin
exceptie poate interveni si pentru incalcarea unei norme de drept penal.
5. Aceasta forma de raspundere este conditionata de vinovatie, de existenta
temeiului subiectiv de unde rezulta ca raspunderea administrativ
disciplinara este o raspundere subiectiva bazata peculpa. Absentavinovatiei atrage imposibilitatea interventiei administrativ-disciplinare.
6. Caracterul sanctiunilor. Specific raspunderii administrativ – disciplinare este
faptul ca sanctiunile sale nu sunt privative de libertate.
Raspunderea administrativ contraventionala
Elementele constitutive ale contraventiei:
1. Obiectul contraventiei: il reprezinta valorile sociale aparate de normele dedrept. Prin contraventie se incalca normele de drept administrativ, dar pot fi
inca
Subiectul contraventiei
Exceptii: minorii de pana la 14 ani nu raspund cntraventional; minorii intre 14 si 18
ani raspund contraventional pe jumatate in sensul ca minimul si maximul amenzii
se reduc la jumatate din minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ
pentru fapta savarsita, militarii in termen nu raspund contraventional. In cazul lor
procesul verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte
contavenientul pentru a i se aplica daca procesul verbal este intemeiat, masuri
disciplinare. In afara varstei o alta conditie care trebuie indeplinita o reprezinta
responsabilitatea. Aceasta presupune capacitatea persoanei de a intelege
caracterul periculos al faptelor sale. Existenta discernamantului, a starii de
responsabilitate se prezuma, iresponsabilitatea fiind o exceptie care trebuie
dovedita si care este de stricta interpretare.
O ultima conditie o reprezinta libertatea de decizie si de actiune. Potrivit acesteia o
persoana pentru a fi subiect al unei contraventii trebuie sa fi avut libertatea de a
actiona si de a transpune in practica o decizie pe care a luat-o in mod constient. In
cazul in care persoana este constansa de o forta exterioara de natura fizica saupsihica, fapta nu va fi caracterizata ca o contraventie.
De asmenea, trebuie avut in vedere ca daca aceeasi persoana a savarsit mai multe
contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare in parte.
Latura subiectiva reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului pentru fapta
Reprezinta o fapta savarsita cu vinovatie stabilita si sanctionata prin lege,
ordonanta de guvern, hotarare de guvern ori hotararea consiliului local sau al
consiliului judetean ori a consiliului general al municipiului bucuresti (CGMB).
Trasaturile contraventiei:
1. Este o fapta savarsita cu vinovatie
2. Este o fapta prevazuta si sanctionata printr-un act normativ care poate
proveni de la autoritati locale sau autoritati centrale. Aceasta trasatura se
numeste legalitatea contraventiei. La nivel central astfel de acte pot fi emise
de Parlament si Guvern iar la nivel local ori judetean de Consiliul Judetean,
CGMB, Consiliul local si consiliile sectoarelor municipiului Bucuresti.
Actele normative prin care se stabilesc contraventii trebuie sa cuprinda in mod
obligatoriu urmatoarele:
1. Descrierea faptei ce constituie contraventie.
2. Sanctiunea care urmeaza sa se aplice.
3. Pot fi cuprinse si anumite tarife de determinare a despagubirilor pentru
pagube pricinuite prin savarsirea contraventiilor.
Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala: legitima aparare, starea de
necesitate, constrangerea fizica sau morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia
involuntara completa, eroarea de fapt precum si infirmitatea daca are legatura cufapta savarsita si minoritatea
Prescriptia aplicarii sanctiunii
Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de
la data savarsirii faptei. In cazul contraventiilor continue (constructii fara
autorizatie) termenul de 6 luni curge de la data constatarii faptei.
Prescriptia executarii sanctiunii
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbalde constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o
luna de la data aplicarii sanctiunii.
Sanctiunile contraventionale principale sunt prevazute in OG 2/2001. Acestea
sunt:
1. Avertismentul
2. Amenda contraventionala
3. Obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
cand sanctiunea principala va fi insotita de una sau mai multe sanctiuni
complementare.
Avertismentul
Este prevazut de art. 5 din OG 2/2001. Consta in atentionarea verbala sau
scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite; atentionare
insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
De regula, avertismentul ar trebui sa fie aplicat atunci cand fapta este de o
gravitate redusa. Doctrina de drept administrativ a apreciat ca avertismentul are
mai degraba un caracter moral intervenind in cazul in care fapta este de mica
importanta, iar agentul constatator aprecieaza ca autorul nu o sa o mai repete. In
practica insa agentii constatator ignora aceasta sanctiune aplicand sanctiunea
amenzii chiar si pentru fapte de minima gravitate.
Motivarea culeasa din practica pentru aceasta atitudine a agentilorconstatatori a fost urmatoarea: in materia contraventiilor nu exista recidiva, nu
exista antecedente si nu exista un cazier astfel incat este greu de constatat cand o
persoana savarseste pentru prima data o contraventie.
De asemenea, daca avertismentul ar deveni o regula ca in alte sisteme de
drept ar fi necesar ca avertismentul sa fie aplicat atunci cand fapta a fost savarsita
pentru prima data. Transformarea avertismentului intr-o regula ar presupune doua
consecinte: in primul rand reglementarea contraventiilor in cel putin doua categorii
grave sau clase in functie de gravitatea lor, avertismentul urmand a fi aplicat
contravenientului care a savarsit o fapta mai putin grava. In al doile rand, s-ar
impune initierea unui program de evidenta a persoanelor carora li s-au aplicat
sanctiuni contraventionale pentru a aplica aceasta sanctiune doar celor care au
savarsit pentru prima data o astfel de fapta.
Avertismentul este singura sanctiune care se poate aplica si in forma orala
fiind printre putine acte administrative cu caracter individual care deroga de la
forma scris.
Amenda
Amenda reprezinta sanctiunea contraventionala de cea mai larga aplicare
care insa ridica din punct de vedere teoretic o serie intreaga de probleme.
Prima dintre problemele specifice acestei sanctiuni se refera la
dimensionarea ei corespunzator starii sociale si culturale a societatii romanesti. Din
aceasta perspectiva limitele generale ale amenzii contraventionale ar trebui sa fie
corelate cu cele ale amenzii penale si cu nivelul mediu pe economie a veniturilor
realizate de o persoana prin mijloace licite.
Atunci cand ne raportam la amenda penala trebuie sa tinem cont de
urmatorul principiu: cea mai grava contraventie trebuie sa fie intotdeauna mai
usoara decat infractiunea cu cel mai mic grad de pericol social. In concluzie, limitagenerala maxima a amenzii contraventionale nu ar trebui sa depaseasca limita
minima generala a amenzii penale. Desi aceste principii ce despart raspunderea
contraventionala de cea penala sunt foarte clare, in legislatie se observa ca limitele
generale ale celor doua categorii de amenzi nu sunt corelate. Pentru justificarea
necorelarii acestor limite s-a sustinut ca amenda contraventionala are o alta natura
juridica decat aceea a amenzii penale. S-a afirmat ca amenda pentru contraventii
nefiind o pedeapsa nu poate constitui o recidiva. Desi aceasta afirmatie esteexacta, ea este insa doar aparent un argument intemeiat.
In esenta lor si pedeapsa amenzii din dreptul penal si sanctiunea
contraventionala a amenzii au aceeasi natura economica si produc in final acelasi
impact asupra persoanei faptuitorului, infractor sau contravenient. In ambele
cazuri amenzile reprezinta sume de bani si obligatia achitarii lor produc asupra
persoanei condamnatului sau contravenientului constrangeri similare constand in
achitarea unei sume de bani ce vor micsora patrimoniul persoanelor sanctionate.
Finalitatea economica este aceeasi. Singura deosebire dintre cele doua categorii de
amenzi fiind data de calificarea juridica legala a faptelor antisociale savarsite.
Tocmai de aceea amenda administrativa cea mai mare ar trebui sa fie mai
mica decat cea mai redusa amenda penala. Aceasta obligatie se impune pe viitor
legiuitorului care va trebui sa tina cont de ierarhizarea faptelor antisociale in
contraventii si infractiuni astfel incat sanctiunile aplicate sa fie corespunzatoare cu
incadrarea faptei intr-o categorie sau alta.
Orice amenda contraventionala trebuie sa fie cuprinsa intre o limita minima
si una maxima neexistand amenzi in cuantum fix. Limitele minime si maxime ale
amenzilor se actualizeaza periodic prin HG. Aceasta reprezinta o alta greseala a
legiuitorului deoarece contraventiile sunt reglementate prin lege, astfel incatmodificarea cuantumului amenzilor ar fi trebuit sa sa faca tot prin lege. Se aduce
astfel atingere principiului respectarii ierarhiei normelor juridice.
