ORGANIZAREA

ORGANIZAREAOrganizarea ca funcie managerial, const n:

delimitarea proceselor de munc n componente primare (sarcini), gruparea acestora pe posturi i compartimente, atribuirea lor spre exercitare personalului firmei n vederea realizrii obiectivelor.

Elementele distinctive ale procesului de organizare sunt:specializarea functionala si definirea muncii (sarcinilor);Exist dou forme principale de specializare: specializarea bazat pe cunotiine i specializarea de rutin.

b) autoritatea si ierarhiile;Autoritatea reprezinta dreptul managerului de a da dispozitii obligatorii subordonatilor si de a controla executarea lor.Ierarhiile se definesc prin structurarea dupa rang a componentelor organizatorice (posturi, compartimente) ale unei firme. Fiecare nivel ierarhic este subordonat unuia superior, caruia i se supune dispozitiilor si controlului.Sistemul subordonarilor succesive de autoritate care ierarhizeaza compartimentele si posturile ntre ele si stabileste ntre acestea o succesiune de legaturi ierarhice constituie piramida ierarhica Compartimentele sau posturile situate pe linii ierarhice diferite care au acelasi grad de legatura cu o autoritate comuna si sunt plasate la aceeasi distanta fata de ea, formeaza un nivel ierarhic (treapta ierarhica).Piramida ierarhica poate fi aplatizata (daca are un numar redus de niveluri ierarhice) si nalta (cnd are un numar mare de niveluri ierarhice), fiecare din ele prezentnd avantaje si dezavantaje

c) departamentarea;Departamentul reprezinta o componenta organizatorica a firmei (compartiment, birou, serviciu) n limitele careia un manager are autoritatea privind realizarea unor activitati determinate. Prin departamentare, personalul firmei este grupat pe compartimente, acestea sunt grupate la rndul lor n servicii, care se subordoneaza unor directii, astfel nct structura sa raspund ct mai bine principiilor de performanta si eficienta.

d) responsabilitatea.Responsabilitatea reprezinta obligatia angajatilor unei organizatii de a ndeplini n cel mai bun mod posibil sarcinile ce le revin n sfera de autoritate ncredintata. STRUCTURA ORGANIZATORICStructura organizatorica constituie un ansamblu coerent de elemente (persoane si subdiviziuni organizatorice) mpreuna cu relatiile dintre ele, integrate ntr-un sistem unitar de executie si de conducere, care sa asigure ordinea si conditiile necesare realizarii obiectivelor si performantelor stabilite.Componentele structurii organizatorice1.

Postul reprezint cea mai simpl subdiviziune organizatoric a firmei care poate fi definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenelor i responsabilitilor care, n mod regulat, revin spre exercitare unui salariat al firmei.

Competene Responsabiliti

Obiective individuale

Sarcini

Triunghiul de aur al organizrii 2.

Mrimea optim pentru un manager de ntreprindere mare sau mijlocie este de 4-8 subalterni, crescnd pe msura apropierii de baza piramidei organizaionale pn la 20-30 de muncitori pentru un ef de echip.

Ponderea ierarhic (aria de control) reprezint numrul de salariai condui nemijlocit de un manager.3.

n funcie de specificul firmei i de domeniul de activitate, acestea pot lua forma unor ateliere, laboratoare, secii, servicii, birouri etc. Dup natura autoritii, compartimentele pot fi:Compartimente ierarhice se caracterizeaza prin dreptul de dispozitie si de control pe care-l au sefii acestora asupra sefilor compartimentelor direct subordonate.Compartimente functionale se caracterizeaza prin dreptul conducatorilor acestora de a da ndrumari, recomandari, consilieri, reguli, sfaturi n domeniul specialitatii lor (personal, juridic, fiananciar etc.).Compartimente de stat major sunt compartimentele cu rol consultativ de specialitate pentru compartimentele ierarhice, contribuind la pregatirea, fundamentarea deciziilor majore pe care le ia conducerea organizatiei si care urmaresc aplicarea si realizarea acestor decizii.Compartimentul reprezint ansamblul persoanelor ce efectueaz munci omogene i/sau complementare, de regul pe acelai amplasament, care contribuie la realizarea acelorai obiective derivate i sunt subordonate nemijlocit aceluiai manager.4.

Numrul nivelurilor ierarhice are o mare importan pentru buna desfurare a activitii manageriale, deoarece reducerea lor nseamn scurtarea circuitelor informaionale, creterea operativitii, diminuarea posibilitilor de deformare a informaiilor etc.Nivelul ierarhic format din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeai distan ierarhic de managerul sau organul de management participativ superior al firmei.5.

Principalele tipuri de relatii structurale sunt:Relatiile ierarhice se stabilesc ntre manageri si executanti, adica ntre sefi si subordonati, fiind legaturi de autoritate.Relatiile functionale se stabilesc ntre persoane care exercita autoritate functionala, unele asupra altora. Autoritatea functionala stabileste regulile si procedeele dupa care trebuie sa se desfasoare actiunile comandate de autoritatea ierarhica.Relatiile de stat major se stabilesc ntre persoane din statul major si celelalte ncadrate n celelalte compartimente ale organizatiei. Compartimentul de stat major este un colectiv de specialisti la dispozitia autoritatii ierarhice de la care primeste delegarea temporara si n numele careia actioneaza direct n vederea solutionarii unor probleme de importanta si complexitate deosebite.Relatiile de cooperare se stabilesc ntre persoane ce detin functii situate pe aceeasi treapta ierarhica, dar pe linii ierarhice diferite.Relatiile de reprezentare sunt acelea care au loc ntre persoane reprezentnd conducerea de vrf a firmei si asociatii sindicale, firme, parteneri externi, diverse persoane fizice sau juridice din afara organizatiei.Relatiile de control se stabilesc ntre compartimentul nsarcinat cu efectuarea controlului si celelalte compartimente din cadrul organizatiei.Relatiile structurale (sau relatiile organizatorice) se stabilesc ca urmare a necesitatii comunicarii ntre personalul organizatiei (ntre angajati)PROCESUL ELABORARII STRUCTURII ORGANIZATORICEDin punct de vedere al modului de ordonare a compartimentelor si legaturilor structurale, organigramele pot fiTipuri de structuri organizatorice

Structura ierarhicaEste o structur organizatoric cu un numr foarte redus de componente structurale (posturi, compartimente, niveluri ierarhice etc.) i cu relaii organizatorice preponderent de autoritate de tip ierarhic (de subordonare nemijlocita).

Fiecare salariat este subordonat unui singur manager care i ndrum activitatea n toate domeniile (tehnic, economic, financiar, administrativ)

Se ntlnete n firmele de dimensiuni mici sau la nivelul unor compartimente din ntreprinderi de dimensiuni mari.AVANTAJEDEZAVANTAJE- se asigura o circulatie rapida a informatiilor si deciziilor, ascendent si descendent (pe verticala);- autoritatea, sarcinile si responsabilitatile sunt clar definite, precise, favoriznd o buna ntelegere si ndeplinire a atributiilor;- dispozitiile si informatiile se transmit rapid, pe linii de autoritate precise;- permite mentinerea ordinii si a disciplinei n munca;- este o structura simpla si necostisitoare.- managerii trebuie sa aiba o pregatire si cunostinte complexe n toate domeniile de activitate a organizatiei;- suprancarcarea cu sarcini a managerilor de la nivelurile superioare;inhiba initiativa subalternilor; genereaza rigiditate, birocratie, formalism si subiectivism;circulatie greoaie a informatiilor n plan orizontal (legaturile dintre managerii de pe acelasi nivel ierarhic se fac numai prin intermediul sefului ierarhic);

Structura funcionalA fost conceputa de Fr. Taylor cu intentia de a anihila deficientele structurii ierarhice. Ea prezinta cteva caracteristici:este compusa att din compartimente operationale ct si din compartimente functionale, fiecare compartiment fiind specializat ntrun anumit domeniu si raspunznd de realizarea activitatii respective;

existenta unor manageri specializati pe functiuni ale organizatiei (productie, comercial, financiar-contabilitate, personal, cercetare);

- n domeniul sau managerul are autoritate asupra nivelurilor ierarhice inferioare;un subaltern este condus de mai multi manageri specializati pe functiuni si de niciunul n ansamblu;

executantii primesc dispozitii att din partea sefilor ierarhici ct si din partea sefilor compartimentelor functionale (managerilor specializati pe functiuni), fiind multiplu subordonati;

existenta unor relatii de autoritate functionala;

- nu se poate aplica la nivelurile ierarhice superioare, deoarece nu permite respectarea principiului unitatii de conducere AVANTAJEDEZAVANTAJE- posibilitatea specializarii unor manageri pe functiuni;- managerul de vrf beneficiaza de asistenta de specialitate a managerilor specializati pe functiuni si ca atare nu mai trebuie sa aiba cunostinte n toate domeniile;managerul de vrf este eliberat de atributii de rutina; poate utiliza intelligent experienta asociata cu specializarea functionala.- pot apare dificultati de coordonare functionala;- poate duce la conflicte ntre compartimentele functionale;poate provoca superspecializarea si managementul limitat, ngust; diluarea sau difuzarea responsabilitatii;- diminuarea disciplinei si ordinii;- comunicatii complicate pe orizontala si pe vertical datorita relatiilor oblice;- posibilitatea aparitiei unor dispozitii contradictorii;- cresterea numarului de salariati.

Structura ierarhic-funcional (mixt)Acest tip de structura reprezinta o combinare a celor doua tipuri de structuri anterioare, care preia avantajele si elimina (fie si partial) deficientele acestora.Aceasta structura are urmatoarele caracteristici:

pastreaza utilizarea compartimentelor functionale (specializate), dar mentine si autoritatea liniei ierarhice (executantii primesc dispozitii numai de la seful ierarhic);

- personalul firmei este mpartit n doua categorii: cei care gndesc si cei care actioneaza;atributia principala a compartimentelor functionale consta n efectuarea de studii, analize, cercetari, pe baza carora se nainteaza propuneri si solutii managementului de vrf, care adopta deciziile si si asuma responsabilitatea

la nivelul superior si la cel inferior exista relatii ierarhice, iar la nivelurile intermediare sunt relatii functionale;

- asupra unui subaltern se exercita att autoritatea ierarhica (a sefului direct), ct si autoritatea functionala a managerilor responsabili pe functiuni (pe domenii) AVANTAJEDEZAVANTAJE- asigura o ncarcare echilibrata cu sarcini a managerilor;- permite specializarea managerilor pe functiuni;- promoveaza delegarea de autoritate;- favorizeaza descentralizarea deciziilor;- degreveaza top managerii de un numar important de probleme.- numar mare de niveluri ierarhice;- sistem mai complicat de legaturi;- impune o delimitare clara a autoritatii si responsabilitatii;- pot apare tensiuni ntre compartimentele de stat-major si compartimentele operative.