Curs FPE

8/3/2019 Curs FPE

http://slidepdf.com/reader/full/curs-fpe 1/118

UPB.02.MS4.03.009 Finanţarea proiectelor energetice: Curs

Facultatea Energetică Programul de master MS9 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

i

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA ENERGETICĂ

Cursul

„FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE”

Cod UPB.02.MS4.03.009

SURSE REGENERABILE DE ENERGIE (SRE)

MASTER 2,0 ani

Dr. ing. Mihai - Marius VORONCA

Bucureşti, România

2011

8/3/2019 Curs FPE


UPB.02. MS4.03.009 Finanţarea proiectelor energetice

Facultatea Energetică Programul de master MS9Surse Regenerabile de Energie (SRE)

ii

Disciplina FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE , cod

UPB.02.MS4.03.009, este predată în cadrul programului de master MS9 intitulat SurseRegenerabile de Energie (SRE)”, cu durata de 2,0 ani şi organizat şi desfăşurat în cadrulFacultăţii de Energetică, Universitatea Politehnica” Bucureşti.

Materialele prezentate în manualul de faţă au fost preluate din lucrarea

FINANŢAREA INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢĂ ENERGETICĂ , elaborată sub

coordonarea autorului şi publicată în anul 2008 de către Editura AGIR, Bucureşti.Reproducerea lor, sub orice formă, nu poate fi f ăcută decât cu acordul prealabil, în scris, al

autorului.

8/3/2019 Curs FPE



Facultatea Energetică Programul de master MC1 Surse Regenerabile de Energie (SRE)

iii

Introducere

Disciplina FINANŢAREA PROIECTELOR ENERGETICE are ca obiectiv trecerea în revistă aelementelor teoretice de bază necesare finanţării investiţiilor energetice: noţiuni fundamentale,dezvoltarea investiţiilor, eliminarea obstacolelor întâlnite la finanţare, finanţarea investiţiilor, companiide servicii energetice, finanţarea din instrumente structurale şi analiza financiară pentru finanţare.Conţinutul pe capitole este prezentat în continuare.

În capitolul 1 „Noţiuni fundamentale‟ sunt trecute în revistă mărimi precum intensitateaenergetică, productivitatea investiţiei, investiţia specifică şi sunt prezentate detalii referitoare lacomparaţia dintre utilizarea eficientă a energiei şi modernizarea tehnologică, cu accent pe mizautilizării eficiente a energiei constituită de economia de energie, zonele de variaţie a intensităţiienergetice, reprezentarea tridimensională a intensităţii energetice şi a celor trei zone de variaţieaferente, efectele realizării unei investiţii de volum dat, efectele unei majorări impuse a veniturilor ca

rezultat al creşterii volumului de produse finite şi ierarhizarea investiţiilor. În încheiere sunt prezentateanaliza unei investiţii în domeniul eficienţei energetice şi analiza unei investiţii care are ca scopreabilitarea echipamentelor din instalaţiile tehnologice.

În capitolul 2 ‚Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice‟, informaţiile facreferire la proiectele energetice, ca mijloace de reducere a costurilor cu energia şi la principalele etapeîn dezvoltarea unui proiect energetic constând în identificarea proiectului, analiza energetică, definirea

proiectului, evaluarea costurilor şi a beneficiilor, identificarea surselor de finanţare, structurarea planului financiar, identificarea finanţatorilor şi a participanţilor , organizarea proiectului, evaluarea şialocarea riscurilor şi realizarea planului de afaceri.

Capitolul 3 ‚Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice‟ prezintă noţiunireferitoare la montajul financiar pentru finanţarea proiectelor, trece în revistă obstacolele întâlnite înfinanţarea proiectelor, respectiv obstacolele asociate proiectului energetic în sine, obstacolele asociate

caracteristicilor beneficiarului proiectului şi obstacolele asociate caracteristicilor la nivel naţional şi

evidenţiază soluţiile pentru depăşirea acestor obstacole, cu referire la finanţarea proiectelor, grupareamai multor proiecte de acelaşi tip într -un singur proiect, la participarea cu capital, la individualizarea

juridică a proiectului, leasing-ul, la implicarea unei companii de servicii energetice, la externalizare,

accesarea f inanţărilor nerambursabile şi a împrumuturi preferenţiale, utilizarea garanţiile, implicarea

experţilor, folosirea comisionului de succes, formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri şiobţinerea contribuţiei instituţiilor financiare internaţionale.

Capitolul 4 ‚Finanţarea proiectelor energetice‟ face referire la finanţarea proiectelor şi alcătuireamontajului financiar şi la analiza financiară a proiectelor energetice în care sunt prezentate în detaliuf inanţarea proiecte din sectorul energetic versus proiecte energetice la consumatori finali, instrumente

şi tehnici de finanţare, elemente de analiză cost beneficiu, detalii despre analiza fluxului anualactualizat de lichidităţi (discounted cash flow), principalii indici de profitabilitate ai proiectului.

Modalităţi de calcul şi aplicabilitate, analiza de risc şi sensibilitate şi structuri complexe de finanţare.

În capitolul 5 ‚Compania de servicii energetice‟ este descris rolul pe care îl poate îndeplini ocompanie de servicii energetice, serviciile energetice integrate pe care le poate furniza cu detalii

referitoare la analiza energetică, gestiunea consumului de energie, realizarea de studii tehnice şi proiectare, finanţarea, contractarea, realizarea investiţiei, punerea în funcţiune, monitorizarea

funcţionării şi evaluarea rezultatelor, furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii, impactul

implicării unei companii de servicii energetice şi crearea unei companii de servicii energetice , cu

referire la piaţa de servicii energetice

În capitolul 6 ‚Finanţarea din instrumente structurale‟ sunt prezentate elementele principale alePlanului naţional de dezvoltare al României şi ale Cadrului strategic naţional de referinţă, documenteîn baza cărora a fost elaborat Programul Operaţional Sectorial ‚Creşterea competitivităţii economice‟şi sunt enumerate obiectivele, beneficiarii şi criteriile de eligibilitate, proiectele şi activităţile eligibile,

8/3/2019 Curs FPE


Introducere


iv

cheltuielile eligibile şi regulile de cofinanţare a proiectelor pentru domeniile majore de intervenţie‚Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi‟ şi ‚Îmbunătăţireaeficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic în respect faţă de mediu‟.

Capitolul 7 ‚Analiza pentru finanţare‟ face referire la planul de afaceri ca un instrument de

obţinere a finanţării investiţiei, enumeră potenţialii finanţatori şi descrie procedurile şi modalităţile definanţare. Tot în acest capitol sunt date detalii referitoare la analiza efectuată de finanţator, la analiza

economico-financiară a beneficiarului investiţiei şi la modul de determinare a costului capitalului.

Crearea deprinderilor necesare determinării performanţelor investiţionale ale proiectelor energetice prin analiza de studii de caz referitoare la investiţii pentru valorificarea surselor regenerabile de energie şi a unui studiu de caz referitor la realizarea de investiţii prin intermediul uneicompanii de servicii energetice reprezintă obiectivul aplicaţiilor care vor însoţi prezentareaelementelor teoretice de bază.

Scopul disciplinei este de a contribui la obţinerea de competenţe operaţionale tehnice,economice şi manageriale, referitoare la finanţarea proiectelor de investiţii proprii sau ale unor terţi în

domeniul surselor regenerabile de energie şi al eficienţei energetice. Este asigurată corelarea şi cucelelalte competenţe asigurate de programul de master MS9 din care face parte disciplina. Disciplina

Finanţarea proiectelor energetice” are un număr de 4 credite şi este predată 2 ore săptămânal,aplicaţiile fiind desfăşurate în ritmul de 1 oră la 1 săptămână.

Prezentul suport scris al disciplinei Finanţarea proiectelor energetice” realizat sub formă decurs având codul UPB.02.MS4.03.009, a fost elaborat de dr. ing. Mihai - Marius VORONCA, titular

de disciplină, şi este predat în anul universitar 2011 - 2012, pe durata semestrului III. Suportul de curs

va fi prezentat şi sub formă electronică în format MS PowerPoint şi proiectat pe ecran prin intermediulinstalaţiilor de proiecţie video iar aplicaţiile vor fi dezvoltate sub formă electronică în format MSExcel şi proiectat pe ecran prin intermediul instalaţiilor de proiecţie video. Participarea cursanţilor cucalculatoare portabile constituie un avantaj cert.

Evaluarea activităţilor este realizată în timpul semestrului şi în timpul examenului final,ponderea fiind de maximum 60 puncte acumulate în timpul semestrului şi maximum 40 puncte

obţinute în urma susţinerii a două evaluări semestriale. Calculul notei finale se face prin rotunjirea

punctajului final obţinut, cerinţele minimale pentru promovare fiind obţinerea a minimum 50 puncte.

O selecţie a bibliografiei utilizate pentru realizarea cursului şi care poate fi consultată pentruaprofundarea noţiunilor teoretice şi aplicative, este redată în continuare:

Brătianu, C., Voronca, M.M ., Cojocia, L., METODE NUMERICE •APLICAŢII•, Editura TENSOR,Bucureşti, ISBN 973 - 98203 - 2 - 8, 1998.

Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M ., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice din România,Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 – 973 – 720 – 087 – 7, 2007.

Voronca, M.M. (coordonator), Constantinescu, T., Cruceru, M., Fodi, A.M., Marin, A., Voronca,

S.L., FINANŢAREA INVESTIŢIILOR ÎN EFICIENŢĂ ENERGETICĂ, Editura AGIR, Bucureşti,ISBN 973 - 720 - 200 - 0, 2008.

Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M ., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI •PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE •, Ediţia a II-a, Academia de Ştiinţe Tehnicedin România, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 978 – 973 – 720 – 190 – 4, 2008.

Autorul

8/3/2019 Curs FPE




1

Cuprins

1. Noţiuni fundamentale ................................................................................................................... 5 1.1. Intensitatea energetică......................................................................................................... 5 1.2. Productivitatea investiţiei ................................................................................................... 6

1.3. Investiţia specifică .............................................................................................................. 6 1.4. Utilizarea eficientă a energiei versus modernizarea tehnologică........................................ 8 1.4.1. Miza utilizării eficiente a energiei: economia de energie ......................... 8 1.4.2. Zone de variaţie a intensităţii energetice .................................................. 8 1.4.3. Intensitatea energetică, o investigare tridimensională .............................. 9 1.4.4. Zona I de variaţie a intensităţii energetice ................................................ 9 1.4.5. Zona II de variaţie a intensităţii energetice............................................. 10 1.4.6. Zona III de variaţie a intensităţii energetice ........................................... 11 1.4.7. Efectele realizării unei investiţii de volum dat ....................................... 11 1.4.8. Efectele unei majorări impuse a veniturilor, ca rezultat al creşterii

volumului de produse finite .................................................................... 12 1.4.9. Ierarhizarea investiţiilor .......................................................................... 13

1.4.10. Analiza unei investiţii în domeniul eficienţei energetice........................ 14 1.4.11. Analiza unei investiţii care are ca scop reabilitarea echipamentelor din

instalaţiile tehnologice ............................................................................ 16 1.5. Bibliografie ....................................................................................................................... 17

2. Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice. ................................................. 19 2.1. Proiectele energetice, mijloace de reducere a costurilor cu energia ................................. 19 2.2. Principalele etape în dezvoltarea unui proiect energetic................................................... 19

2.2.1. Identificarea proiectului .......................................................................... 20 2.2.2. Analiza energetică .................................................................................. 21 2.2.3. Definirea proiectului ............................................................................... 21 2.2.4. Evaluarea costurilor şi a beneficiilor ...................................................... 22 2.2.5. Identificarea surselor de finanţare........................................................... 23 2.2.6. Structurarea planului financiar ............................................................... 24 2.2.7. Identificarea finanţatorilor şi a participanţilor ........................................ 25 2.2.8. Organizarea proiectului .......................................................................... 26 2.2.9. Evaluarea şi alocarea riscur ilor ............................................................... 26 2.2.10. Planul de afaceri ..................................................................................... 28

2.3. Bibliografie ....................................................................................................................... 29

3. Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice. .................................................... 31 3.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar ........................................................................ 31 3.2. Obstacole în finanţarea proiectelor ................................................................................... 31

3.2.1. Obstacole asociate proiectului energetic în sine ..................................... 32 3.2.2. Obstacole asociate caracteristicilor beneficiarului proiectului ............... 34

3.2.3. Obstacole asociate caracteristicilor la nivel naţional .............................. 35 3.3. Soluţii pentru depăşirea obstacolelor în finanţarea proiectelor ......................................... 36

3.3.1. Gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într -un singur proiect ........ 36 3.3.2. Participarea cu capital ............................................................................. 37 3.3.3. Individualizarea juridică a proiectului .................................................... 38 3.3.4. Leasing-ul ............................................................................................... 38 3.3.5. Compania de servicii energetice ............................................................. 39 3.3.6. Externalizarea ......................................................................................... 40 3.3.7. Finanţări nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale .......................... 41 3.3.8. Garanţiile ................................................................................................ 41 3.3.9. Implicarea experţilor ............................................................................... 42 3.3.10. Comisionul de succes ............................................................................. 42

3.3.11. Formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri............................ 42 3.3.12. Contribuţia instituţiilor financiare internaţionale (IFI) ........................... 43

8/3/2019 Curs FPE


Cuprins


2

3.4. Bibliografie ....................................................................................................................... 45

4. Finanţarea proiectelor energetice................................................................................................ 47 4.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar ........................................................................ 47 4.2. Analiza financiară a proiectelor energetice....................................................................... 48

4.2.1. Finanţare proiecte din sectorul energetic versus proiecte energetice la

consumatori finali ................................................................................... 49 4.2.2. Instrumente şi tehnici.............................................................................. 50 4.2.3. Analiza cost beneficiu............................................................................. 54 4.2.4. Analiza fluxului anual actualizat de lichidităţi (discounted cash flow) .. 56 4.2.5. Principalii indici de profitabilitate ai proiectului. Modalităţi de calcul

şi aplicabilitate ........................................................................................ 57 4.2.6. Analiza de risc şi sensibilitate................................................................. 59 4.2.7. Structuri complexe de finanţare .............................................................. 60

4.3. Bibliografie ....................................................................................................................... 62

5. Compania de servicii energetice. ................................................................................................ 63 5.1. Rolul unei companii de servicii energetice ....................................................................... 63 5.2. Servicii energetice integrate.............................................................................................. 64

5.2.1. Analiza energetică .................................................................................. 64 5.2.2. Gestiunea consumului de energie ........................................................... 65 5.2.3. Realizarea de studii tehnice şi proiectarea .............................................. 65 5.2.4. Finanţarea ............................................................................................... 67 5.2.5. Contractarea ............................................................................................ 71 5.2.6. Realizarea investiţiei............................................................................... 72 5.2.7. Punerea în funcţiune ............................................................................... 72 5.2.8. Monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor ............................... 72 5.2.9. Furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii ....................... 73

5.3. Impactul implicării unei companii de servicii energetice ................................................. 73 5.4. Crearea unei companii de servicii energetice ................................................................... 74 5.5. Piaţa de servicii energetice ............................................................................................... 75 5.6. Bibliografie ....................................................................................................................... 76

6. Finanţarea din instrumente structurale. ...................................................................................... 77 6.1. Planul naţional de dezvoltare ............................................................................................ 77

6.1.1. Obiectivul global şi ţinta......................................................................... 78 6.1.2. Obiective specifice.................................................................................. 78 6.1.3. Priorităţi naţionale de dezvoltare ............................................................ 78 6.1.4. Creşterea competitivităţii economice...................................................... 78 6.1.5. Programarea financiară ........................................................................... 79 6.1.6. Implementarea ........................................................................................ 80

6.2. Cadrul strategic naţional de referinţă................................................................................ 80 6.2.1. Obiectivul global şi ţinta......................................................................... 80

6.2.2. Viziunea strategică.................................................................................. 81 6.2.3. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene ..................... 81 6.2.4. Programul operaţional sectorial ‚Creşterea competitivităţii economice‟ 81 6.2.5. Alocări financiare ................................................................................... 82 6.2.6. Implementare şi complementaritate........................................................ 82

6.3. Domeniul major de intervenţie ‚Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentruproducerea energiei verzi‟....................................................................................... 84 6.3.1. Obiective ................................................................................................. 85 6.3.2. Beneficiarii şi criterii de eligibilitate ...................................................... 85 6.3.3. Proiecte şi activităţi eligibile .................................................................. 86 6.3.4. Cheltuieli considerate eligibile ............................................................... 86 6.3.5. Cofinanţarea proiectelor ......................................................................... 89

6.4. Domeniul major de intervenţie ‚Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilăa sistemului energetic în respect faţă de mediu‟ ..................................................... 90

8/3/2019 Curs FPE




3

6.4.1. Obiective ................................................................................................. 90 6.4.2. Beneficiarii şi criterii de eligibilitate ...................................................... 90 6.4.3. Proiecte şi activităţi eligibile .................................................................. 91 6.4.4. Cheltuieli considerate eligibile ............................................................... 91 6.4.5. Cofinanţarea proiectelor ......................................................................... 92

6.5. Bibliografie ....................................................................................................................... 92

7. Analiza pentru finanţare ............................................................................................................. 93 7.1. Planul de afaceri garanţia obţinerii unei finanţări ? .......................................................... 93 7.2. Potenţiali finanţatori ......................................................................................................... 94 7.3. Proceduri şi modalităţi de finanţare a investiţiilor în eficienţa energetică........................ 95

7.3.1. Întocmirea Cererii de finanţare ............................................................... 95 7.3.2. Documente anexate Cererii de finanţare................................................. 96

7.4. Analiza efectuată de finanţator ......................................................................................... 97 7.4.1. Propunerea de finanţare .......................................................................... 97 7.4.2. Riscul afacerii şi al creditării .................................................................. 98 7.4.3. Tipuri de garanţii .................................................................................. 100

7.5. Aspecte privind analiza economico-financiară a beneficiarului investiţiei .................... 100

7.5.1. Analiza Bilanţului ................................................................................. 101 7.5.2. Analiza Contului de Profit şi Pierderi ................................................... 104 7.5.3. Proiecţia fluxului anual de lichidităţi.................................................... 106 7.5.4. Principalii indicatori economico-financiari .......................................... 108

7.6. Determinarea costului capitalului ................................................................................... 112 7.7. Bibliografie ..................................................................................................................... 113

8/3/2019 Curs FPE


Cuprins


4

8/3/2019 Curs FPE




5

1. Noţiuni fundamentale

Noţiunea de energie face referire la toate formele comerciale de energie disponibile şi resurseenergetice [1.04, 1.16]. Energia include şi biomasa [1.04].

Economia de energie desemnează o cantitate de energie economisită, determinată prinmăsurători şi/sau prin estimarea consumurilor înainte şi după implementarea uneia ori mai multor măsuri de creştere a eficienţei energetice [1.04, 1.16].

Conservarea energiei reprezintă totalitatea activităţilor orientate spre utilizarea eficientă aresurselor energetice în procesul de extragere, producere, prelucrare, depozitare, transportare,

distribuire şi consum al acestora, precum şi spre atragerea în circuitul economic a resurselor regenerabile de energie [1.04, 1.16].

1.1. Intensitatea energetică

Intensitatea energetică reprezintă cantitatea de energie necesară realizării unui serviciu sau

produs finit [1.06].

Valoarea intensităţii energetice se obţine calculând raportul dintre o mărime de intrareexprimată sub formă de energie (măsurată în Joule, kilowatoră, kilogram echivalent petrol etc.), şi omărime de ieşire reprezentată de o performanţă, un serviciu sau un produs finit.

Mărimea de ieşire se măsoară, după [1.06], în unităţi monetare (leu, euro sau dolar SUA) sau înunităţi fizice (kg, metru, metru pătrat, metru cub, litru etc.).

În figura 1.1, intensitatea energetică de valoare constantă se reprezintă cu ajutorul uneisemidrepte, valoarea intensităţii depinzând direct proporţional de panta semidreptei (IE1 > IE2 > IE3).

Cele două cazuri prezentate în figura 1.2 sunt mai apropiate de evoluţiile care au loc în realitate.Rezultă că nu în toate cazurile, reducerea intensităţii energetice este însoţită de o economie de energie.

Energie

(unităţi fizice)

Figura 1.2 Reducerea intensităţii energetice.

1

2

4

Valoare produs finit

(unităţi monetare)

I1 > I2 > I3

0

I1 = ct.

I2 = ct.

I3 = ct.

3

5

6

Energie

(unităţi fizice)

Figura 1.1 Intensitatea energetică: reprezentare grafică.

1 2

4



E = constant

IE1 > IE2 > IE3

0

IE1 = ct.

IE2 = ct.

IE3 = ct.

VP = constant

3

5

6

8/3/2019 Curs FPE


Noţiuni fundamentale


6

1.2. Productivitatea investiţiei

Indicatorul productivitatea investiţiei (PI), exprimă majorarea veniturilor prin creştereavolumului de produse finite la nivelul consumatorului final ca efect al realizării unei investiţii [1.11].

Dacă veniturile sunt realizate din vânzări atunci raportul se mai numeşte şi rata investiţiei [1.12].

Productivitatea investiţiei este unul din indicatorii de bază ai prognozei investiţiilor [1.11].Valoarea productivităţii investiţiei se obţine calculând raportul dintre o mărime de ieşire exprimată subformă de venit (măsurată în unităţi monetare), şi o mărime de intrare reprezentată de investiţia pentrurealizarea unei performanţe, unui serviciu sau produs finit.

Mărimea de intrare se măsoară, după [1.10], în unităţi monetare (leu, euro sau dolar SUA). Cummărimile de intrare şi ieşire se exprimă în unităţi monetare, valorile productivităţii investiţiei suntadimensionale.

Factorii care influenţează productivitatea investiţiei sunt factori economici (căutarea pe piaţă, preţ, rata de schimb etc.) şi, în egală măsură, factori tehnici sau tehnologici aferenţi investiţiei în sine.

Valorile mari ale productivităţii investiţiei sunt echivalente cu rate ridicate de creştereeconomică. În figura 1.4, linia PI = 1 separă planul în două zone: zona 1 în care productivitateainvestiţiei are valori supraunitare şi zona 2 în care productivitatea investiţiei ia valori subunitare.

Revenind la tipul investiţiilor care pot avea ca efect scăderea intensităţii energetice, cele douăgrupe menţionate la punctul 1.1, pot fi încadrate şi în zonele definite în figura 1.4.

1.3. Investiţia specifică

Indicatorul investiţiei specifice (IS) corelează liniar efortul investiţional cu scăderea consumuluifinal de energie aferent unui proces tehnologic, a unei instalaţii etc. sau cu creşterea volumului deproduse finite, la nivelul consumatorului final, antrenând creşterea consumului de energie.

Investiţia specifică reprezintă, de fapt, volumul investiţiei raportat la cantitatea de energienecesară realizării unui serviciu sau produs finit şi reprezintă inversul indicatorului coeficientului

eficienţei economice a investiţiei.

Investiţie(unităţi monetare)

Figura 1.3 Productivitatea investiţiei.

1

24



VP = constant

PI1

> PI2

> PI3

0

PI1 = ct.PI2 = ct.

PI3 = ct.

I = constant

3

5

6


Figura 1.4 Productivitatea investiţiei.



0

2

1

PI = 1

8/3/2019 Curs FPE




7

Investiţia specifică este unul din indicatorii de bază ai procesului investiţional [1.10].

Valoarea investiţiei specifice se obţine calculând raportul dintre o mărime de intrare exprimatăsub formă de volum al investiţiei măsurat în unităţi monetare (leu, euro sau dolar SUA), şi o mărimede ieşire exprimată sub formă de energie şi măsurată în unităţi fizice (sau în Joule, kilowatoră,

kilogram echivalent petrol etc.).

Într -un sistem cartezian de axe ca în figura 1.5, investiţia specifică de valoare constantă sereprezintă cu ajutorul unei semidrepte, valoarea investiţiei specifice depinzând direct proporţional cupanta semidreptei (IS1 > IS2 > IS3).

Cele două cazuri prezentate în figura 1.6 sunt mai apropiate de evoluţiile care au loc în realitate.Comparaţia celor două evoluţii susţine afirmaţia că nu în toate cazurile, creşterea investiţiei specificeeste însoţită de o economie de energie.

Investiţiile care pot avea ca ef ect creşterea investiţiei specifice pot fi realizate în echipamenteledin instalaţiile consumatorului final care generează energia necesară funcţionării instalaţiilor

tehnologice aferente realizării unui serviciu sau produs finit (ex. abur, apă caldă, aer comprimat,energie electrică etc.) şi care contribuie, într -o măsură mică, la extinderea serviciului sau la creştereavolumului de produse finite

Investiţiile care pot avea ca efect creşterea investiţiei specifice pot fi realizate şi înechipamentele din instalaţiile tehnologice propriu-zise care utilizează energia şi care contribuie laextinderea serviciului sau la creşterea volumului de produse finite.

Referitor la anvergura impactului investiţiilor asupra realizării serviciului sau a creşteriivolumului de produse finite, în baza reprezentării tradiţionale a investiţiei specifice (figurile 1.5 şi1.6), nu poate fi obţinută nici o informaţie, nici măcar calitativă.

Energie

(unităţi fizice)

Figura 1.5 Investiţia specifică.

1 2

4


I = constant

IS1 > IS2 > IS3

0

IS1 = ct.

IS2 = ct.IS3 = ct.

E = constant

3

5

6

Energie

(unităţi fizice)

Figura 1.6 Creşterea investiţiei specifice.

12

4


IS1 > IS2 > IS3

0

IS1 = ct.

IS2 = ct.

IS3 = ct.

3

5

6

8/3/2019 Curs FPE




8

Energie


Figura 1.8 Investiţiile în eficienţă energetică versus

modernizarea tehnologică.

A

B

D

C



EA=ED

EC

EB

VPA = VPC VPB VPD

Sens de descreştere

Modernizare tehnologică

0

Eficienţă energetică

IE1 = ct.

IE2 = ct.

Zona I

Zona II

Zona III

1.4. Utilizarea eficientă a energiei versus modernizarea tehnologică

Dezvoltarea durabilă (figura 1.7),

reprezintă un deziderat economic şi social a căruirealizare presupune, după [1.09], armonizareautilizării resurselor naturale cu creştereaeconomică şi echitatea între generaţii.

Preocupările pentru dezvoltarea durabilă

vizează, conform [1.08]:

eficienţa activităţilor economice;

reducerea sărăciei şi redistribuireavenitului; asistenţa direcţionată;

evaluarea mediului ambiant;

diversitatea biologică;

poluarea;

internalizarea externalităţilor de mediu;

stabilitatea economică şi socială;

participarea şi consultarea publică şipluralismul.

1.4.1. Miza utilizării eficiente a energiei: economia de energie

În plan economic, preocupările pentru dezvoltare durabilă vizează decuplarea creşteriieconomice în raport cu creşterea consumului de resurse primare prin modificări în structura economieişi creşterea eficienţei [1.08].

Creşterea eficientei energetice înseamnă îmbunătăţirea eficienţei utilizării energiei prin

schimbări tehnologice, de comportament şi/sau economice [1.04, 1.09]. Dar miza cea mai importantă aîmbunătăţirii eficienţei în utilizarea energiei rămâne economia de energie.

1.4.2. Zone de variaţie a intensităţiienergetice

Corelarea scăderii intensităţii energetice curealizarea economiei de energie poate fi în modcalitativ înfăţişată dacă, în definirea intensităţiienergetice, mărimea de intrare este transformatăîn valoare şi măsurată în unităţi monetare identicecu cele folosite pentru exprimarea mărimii deieşire, prin intermediul preţului unitar al formeide energie iniţial considerate.

Într -o astfel de abordare, figura 1.1 se poate

transforma în figura 1.8., intensitatea energeticădevenind practic o mărime adimensională.

În raport cu linia echi-valoare energie A

D, cu linia echi-valoare produs finit A C şicu linia A B care este bisectoarea unghiului

drept <CAD, suprafaţa delimitată de cele două

semidrepte IE1 = ct. şi IE2 = ct., este împărţită întrei regiuni.

Figura 1.7 Dezvoltarea durabilă şi planurile în care sematerializează preocupările pentru atingerea

acestui deziderat.

Dezvoltarea

durabilă

Economic

Mediu

Social

8/3/2019 Curs FPE




9

În zona I, scăderea intensităţii energetice este determinată, în mod preponderent, de efecteleunor investiţii car e au ca scop reabilitarea sau retehnologizarea echipamentelor din instalaţiileenergetice ale consumatorilor finali care generează cantitatea de energie necesară funcţionării.

În zona II, ponderea în scăderea intensităţii energetice revine, în mod preponderent, efectelor

unor investiţii care au ca scop reabilitarea sau retehnologizarea echipamentelor din instalaţiiletehnologice propriu-zise ale consumatorilor finali care contribuie la realizarea serviciului sau a

produsului finit.

În zona III, scăderea intensităţii energetice este rezultatul retehnologizării (perfecţionării sauînlocuirii) instalaţiilor tehnologice ale consumatorilor finali, care au consumuri specifice de energie şide resurse primare importante.

1.4.3. Intensitatea energetică, o investigare tridimensională

Investigarea calitativă a zonelor de variaţie a intensităţii energetice se poate extinde introducând

în analiza prezentată anterior o nouă variabilă: investiţia. În figura 1.9, creşterea investiţiei specifice 1” 2” are ca rezultat scăderea intensităţii energetice 1 2 simultan cu menţinerea productivităţiiinvestiţiei la valoare constantă 1‟ 2‟ (PI = 1).

Investigarea calitativă a fiecăreia dintre zonele de variaţie a intensităţii energetice din figura 1.8,

va ţine seama de situarea productivităţii investiţiei în cele două semiplanuri din figura 1.4.

1.4.4. Zona I de variaţie a intensităţii energetice

Zona I din figura 1.4 este zona în care majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului deproduse finite este mai mică sau cel mult egală cu scăderea valorii energiei ca efect al economiei deenergie.

Scăderea intensităţii energetice 1 2 în zona I (figura 1.10) poate fi însoţită de creşterea

productivităţii investiţiei la valori supraunitare 1‟ 3‟ şi o creştere moderată a investiţiei specifice 1” 3”. În alternanţă, scăderea intensităţii energetice 1 2 în zona I (figura 1.11) poate fi însoţită de

Figura 1.9 Scăderea intensităţii energetice şi majorareaveniturilor generate de creşterea volumului deproduse finite ca efect al realizării unei

investiţii.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.

IE1 = ct.

IE2 = ct.

PI = 1

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

2I 1I 1VP 2VP

III

IV

Figura 1.10 Creşterea investiţiei specifice la scădereaintensităţii energetice în zona I pentru o productivitate a investiţiei supraunitară.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.

IE1 = ct.

IE2 = ct.

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

1VP 2VP

IV

Zona I

PI > 1

PI < 1

3’

3I

3”

IS3 = ct.

1I

8/3/2019 Curs FPE




10

scăderea productivităţii investiţiei la valori subunitare 1‟ 4‟ şi o creştere accentuată a investiţieispecifice 1” 4”.

În zona I, pentru aceeaşi scădere a valorii energiei ca efect al scăderii consumului final deenergie, efortul investiţional creşte (1I4I > 1I3I) cu cât productivitatea investiţiei scade (PI3‟ > PI4‟ ).

1.4.5. Zona II de variaţie a intensităţii energetice

Zona II din figura 1.4 este zona în care majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite este mai mare decât scăderea valorii energiei ca efect al economiei de energie.

Scăderea intensităţii energetice 1 2 în zona II (figura 1.12) poate fi însoţită de creşterea productivităţii investiţiei la valori supraunitare 1‟ 3‟ şi o scădere moderată a investiţiei specifice 1”

Figura 1.11 Creşterea investiţiei specifice la scădereaintensităţii energetice în zona I pentru o productivitate a investiţiei subunitară.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.

IE1 = ct.

IE2 = ct.

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

1VP 2VP

III

IV

Zona I

PI > 1

PI < 1

4’

4I 1I

4”

IS4 = ct.

Figura 1.12 Creşterea investiţiei specifice la scădereaintensităţii energetice în zona II pentru o

productivitate a investiţiei supraunitară.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.

IE1 = ct.

IE2 = ct.1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

1VP 2VP

III

IV

Zona II

PI > 1

PI < 1

3’

3I

3”

IS3 = ct.

1I

Figura 1.14 Creşterea investiţiei specifice la scădereaintensităţii energetice în zona III pentru o productivitate a investiţiei supraunitară.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.

IE1 = ct.

IE2 = ct.

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

1VP 2VP

III

IV

Zona III

PI > 1

PI < 1

3’

3I

3”

IS3 = ct.

1I

Figura 1.13 Creşterea investiţiei specifice la scădereaintensităţii energetice în zona II pentru o productivitate a investiţiei subunitară.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.IE1 = ct.

IE2 = ct.1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

1VP 2VP

III

IV

Zona II

PI > 1

PI < 1 4’

4I

4”

IS4 = ct.

1I

8/3/2019 Curs FPE




11

3”. În alternanţă, scăderea intensităţii energetice 1 2 în zona II (figura 1.13) poate fi însoţită descăderea productivităţii investiţiei la valori subunitare 1‟ 4‟ şi o creştere accentuată a investiţieispecifice 1” 4”.

În zona II, pentru aceeaşi scădere mai puţin importantă a valorii energiei ca efect al scăderii

consumului final de energie, efortul investiţional creşte moderat (1I4I > 1I3I) cu cât productivitateainvestiţiei scade (PI3‟ > PI4‟ ).

1.4.6. Zona III de variaţie a intensităţii energetice

Zona III din figura 1.4 este zona în care majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite este însoţită de creşterea valorii energiei în mod direct legat de creşterea consumuluifinal de energie.

Scăderea intensităţii energetice 1 2 în zona III (figura 1.14) poate fi însoţită de creşte rea

productivităţii investiţiei la valori supraunitare 1‟ 3‟ şi o scădere semnificativă a investiţieispecifice 1” 3”.

În alternanţă, scăderea intensităţii energetice 1 2 în zona III (figura 1.15) poate fi însoţită descăderea productivităţii investiţiei la valori subunitare 1‟ 4‟ şi o creştere moderată a investiţieispecifice 1” 4”.

În zona III, pentru aceeaşi creştere a valorii energiei ca efect al creşterii consumului final deenergie, efortul investiţional creşte semnificativ (1I4I > 1I3I) cu cât productivitatea investiţiei scade(PI3‟ > PI4‟ ).

1.4.7. Efectele realizării unei investiţii de volum dat

În figura 1.16 sunt vizualizate efectele realizării unei investiţii de volum dat (1I2I) asupra

intensităţii energetice şi a veniturilor generate prin creşter ea volumului de produse finite.

Figura 1.15 Creşterea investiţiei specifice la scădereaintensităţii energetice în zona III pentru o productivitate a investiţiei subunitară.

Epură

E

VPI

I

IS1 = ct.

IS2 = ct.IE1 = ct.

IE2 = ct.

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

1I

2I

1VP 2VP

IV

Zona III

PI > 1

PI < 1

4’

4I

4”

IS4 = ct.

1I

2I

Figura 1.16 Efectele realizării unei investiţii de volum datasupra intensităţii energetice şi a veniturilor generate de creşterea volumului de produsefinite.

Epură

VPI

I

IS2 = ct.

PI = 1

1

2

1’

1”

2’ = 3’

2”

1E

2E

1I

2I

2I 1I 1VP 2VP

III

IV

IS3 = ct.

IS1 = ct.

3E

IE1

IE3 3

IE2

3”

E

4’ = 5’

5

IE5

IE4

4

4VP

8/3/2019 Curs FPE




12

Astfel, scăderea intensităţii energetice (1 2 şi 1 4) poate avea loc simultan cu scădereavalorii energiei ca efect al scăderii consumului final de energie (1E2E), pentru productivităţi ale

investiţiei PI2‟>1 respectiv PI4‟<1.

În cel de al doilea caz, scăderea intensităţii energetice (1 3‟ şi 1 5‟) poate avea locsimultan cu creşterea valorii energiei ca efect al creşterii consumului final de energie (1

E3

E), pentru

aceleaşi productivităţi ale investiţiei PI2‟>1 şi PI4‟<1.

Scăderea intensităţii energetice (1 2) are loc în zona a II-a de variaţie, în care majorareaveniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite este mai mare decât scăderea valoriienergiei ca efect al scăderii consumului final de energie (1VP2VP)>(1E2E).

Scăderea intensităţii energetice (1 4) are loc în zona a I-a de variaţie, în care majorareaveniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite este mai mică decât scăderea valoriienergiei ca efect al scăderii consumului final de energie (1VP4VP)>(1E2E).

Scăderea intensităţii energetice (1 3) şi (1 5) au loc în zona a III-a de variaţie, în care

majorarea veniturilor ca efect al creşterii volumului de produse finite (1 VP2VP) şi (1VP4VP), are locsimultan cu creşterea valorii energiei ca efect al creşterii consumului final de energie (1E3E).

1.4.8. Efectele unei majorări impuse a veniturilor, ca rezultat al creşterii volumului de

produse finite

În figura 1.17 sunt vizualizate efectele unei majorări impuse a veniturilor (1VP2VP), generate prin

creşterea volumului de produse finite asupra intensităţii energetice şi a volumului investiţiei.

Astfel, scăderea intensităţii energetice (1 2 şi 1 4) poate avea loc simultan cu

scăderea valorii energiei ca efect al scăderiiconsumului final de energie (1E2E) şi (1E4E),

pentru productivităţi ale investiţiei (PI2‟ =

PI4‟)<1.

În cel de al doilea caz, scăderea intensităţiienergetice (1 3 şi 1 5) poate avea loc

simultan cu creşterea valor ii energiei ca efect al

creşterii consumului final de energie (1E3E) şi(1E5E), pentru aceleaşi productivităţi aleinvestiţiei (PI3‟ = PI5‟)>1.

Scăderea intensităţii energetice (1 2)are loc în zona a I-a de variaţie şi pentru oproductivitate a investiţiei (PI2‟ = PI4‟)<1.

Majorarea impusă a veniturilor (1VP2VP),

ca efect al creşterii volumului de produse finiteeste mai mică decât scăderea valorii energiei caefect al scăderii consumului final de energie(1VP2VP)<(1E2E) iar investiţia de volum (1I2I)

conduce la creşterea investiţiei specifice de la IS1

la IS2.

Scăderea intensităţii energetice (1 4) are loc în zona a II-a de variaţie şi pentru o productivitate a investiţiei (PI2‟ = PI4‟)<1. Majorarea impusă a veniturilor (1VP2VP), ca efect al creşterii

Figura 1.17 Efectele unei majorări impuse a veniturilor realizate prin creşterea volumului de produsefinite asupra intensităţii energetice şi avolumului investiţiei.

Epură

VPI

I

IS2

PI = 1

1

2

1’

1”

2’ = 4’

2”

1E

2E

1I

2I

2I 1I 1VP 2VP

IIIIS3

IS1

3E

IE1

IE3 3

IE2

3” E

5

IE5

IE4

4

IS5

IS4

5E

4E 4”

5”

3’ = 5’

IV

3I

8/3/2019 Curs FPE




13

volumului de produse finite este mai mare decât scăderea valorii energiei ca efect al scăderiiconsumului final de energie (1VP4VP)>(1E2E) iar investiţia de volum (1I2I) conduce la creştereainvestiţiei specifice de la IS1 la IS4.

Scăderile intensităţii energetice (1 3) şi (1 5) au loc în zona a III-a de variaţie şi pentru o productivitate a investiţiei (PI3‟ = PI5‟)>1. Majorarea impusă a veniturilor (1VP2VP), ca efect al creşteriivolumului de produse finite are loc simultan cu creşterea valorii energiei ca efect al creşteriiconsumului final de energie (1E3E)>(1E5E). Investiţia de volum (1I3I) duce la creşterea investiţieispecifice de la IS1 la IS3 sau de la IS1 la IS5.

1.4.9. Ierarhizarea investiţiilor

Scăderea intensităţii energetice simultan cu scăderea valorii energiei ca urmare a scăderiiconsumului final de energie se poate obţine prin realizarea de investiţii care vizează:

echipamentele din instalaţiile consumatorului final care generează energia necesarăfuncţionării instalaţiilor tehnologice aferente realizării unui serviciu sau produs finit (ex.

abur, apă caldă, aer comprimat, energie electrică etc.);

echipamente din instalaţiile tehnologice propriu-zise care utilizează energia şi carecontribuie la realizarea serviciului sau a produsului finit.

În prima categorie pot fi incluse, conform [1.06], investiţiile în capacităţi noi de producere aenergiei necesare funcţionării instalaţiilor tehnologice, ca cele indicate în figura 1.18. În cea de a douacategorie ar putea fi incluse, după [1.06], investiţiile în modernizarea echipamentelor din instalaţiiletehnologice propriu-zise care utilizează energia pentru realizarea serviciului sau a produsului finit.

Figura 1.18 Variaţia raportului dintre volumul investiţiei(dolari SUA) şi capacitatea instalată (kW) pentru 7 tipuri de proiecte implicând instalarede noi capacităţi: compresoare elicoidale;modernizare puncte termice; tuburi termice;

cazan abur saturat; cogenerare cu motor cu

gaze; iluminat public; cogenerare cu

instalaţie cu turbină cu gaze (sursa:

http://www.free.org.ro).

Investiţie versus capacitate nou instalată (dolari SUA/kWi)

509

72

59

47

1086

2657

1622

1

10

100

1000

10000 T u b u r i t e r m i c e

C a z a n a b u r s a t u r a t

D i s t r i b u ţ i e e n e r g i e t e r m i c ă

C o m p r e s o a r

e

C o g e n e r a r e M o t o r C

o g e n e r a r e T u r b i n a G a z e

I l u m i n a t p u b l i c

Figura 1.19 Variaţia raportului dintre beneficiilefinanciare anuale (determinate exclusiv în baza economiilor anuale de energie) şiinvestiţia aferentă pentru 10 tipuri deproiecte: (1)-reabilitarea cuptor ardere

instalaţie distilare atmosferică; (2)-

compresoare elicoidale; (3) – sistem de

gestiune a energiei; (4)-modernizare puncte

termice; (5)-tuburi termice; (6)-cazan abur

saturat; (7)-cogenerare cu motor cu gaze; (8)-

iluminat public; (9)-modernizare sistem abur-

condens la maşina de fabricat hârtie; (10)-

cogenerare cu instalaţie cu turbină cu gaze(sursa: http://www.free.org.ro).

10

100

1000

10000

100 1000 10000

Beneficii versus investiţii

Investiţii (mii dolari SUA)

B e n e f i c i i f i n a n c i a r e a n u a l e ( m i i d o l a r i S

U A / a n )

12 3

45 6 78

9

10

8/3/2019 Curs FPE




14

Cum cele două categorii de investiţii nu pot fi comparate din punct de vedere al investiţieispecifice în capacităţi noi, pentru comparaţia şi analiza în comun a acestora se recurge la indicatorulinvestiţiei specifice care corelează liniar efortul investiţional cu scăderea consumului de energieaferent unui proces tehnologic, a unei instalaţii etc.

În figura 1.19 este redată ierarhizarea în sens crescător a investiţiilor după capacitatea acestorade a genera beneficii financiare.

În cazul existenţei mai multor opţiuni privind implementarea unor măsuri de utilizare eficientă aenergiei, criteriile de evaluare în baza cărora se poate realiza ierarhizarea investiţiilor pot fi, după[1.05, 1.12], următoarele :

totalul beneficiilor financiare anuale provenind din economiile de energie şi financiare; volumul total al investiţiei; valorile asociate unor indicatori economici [1.07], precum termenul de recuperare a

investiţiei, rata internă de rentabilitate, valoarea netă actualizată etc.; beneficiile suplimentare (ex. creşterea productivităţii); obligaţii (ex. restricţii de mediu);

riscul de eşec (ex. creşterea costului cu energia, încrederea în obţinerea economiilor preliminate etc.).

Referitor la criteriul de evaluare “riscul de eşec” în realizarea investiţiilor, se recomandă a seţine seama de identificarea riscurilor posibile, de evaluarea acestora şi de determinarea soluţiilor posibile de tratare pentru diminuarea sau plasarea riscurilor [1.15].

Factorii de risc pot fi atât interni (performanţă, proceduri şi procese interne), cât şi externi (ratade schimb valutar, creşterea costurilor cu energia, modificări în legislaţie, modificări în piaţă) [1.15].

1.4.10. Analiza unei investiţii în domeniul eficienţei energetice

În anul 2006, acţionarii societăţii constructoare de maşini UNIO S.A. din Baia Mare au decis sărealizeze o investiţie în retehnologizarea sistemului local de încălzire a halelor industriale prininstalarea de tuburi radiante pe gaze naturale în scopul reducerii consumului de gaze naturale şienergie electrică, simultan cu îmbunătăţirea semnificativă a confortului termic în spaţiile de lucru.

Sistemul iniţial de încălzire era constituit dintr -un cazan CR-09 pe gaze naturale din anii 60‟, cu

funcţionarea, în medie, timp de 12 ore pe zi în timpul lunilor noiembrie - aprilie, estacade de transport

abur şi aeroterme amplasate în hale, dotate cu ventilatoare cu puterea electrică totală de 771 kW.Randamentul global era de circa 50-60%.

Retehnologizarea sistemului de încălzire a halelor industriale a constat în achiziţionarea şiinstalarea a 111 tuburi radiante în două dintre cele mai mari hale.

Înainte de retehnologizare, consumul anual de gaze naturale a fost de 1,423,500 Nm3, adică

echivalentul a 260.489 dolari SUA, pentru un preţ al gazelor naturale de 183 dolari SUA/1000 Nm3.

Consumul anual de energie electrică a fost de aproximativ 1.688 MWh adică echivalentul a116.441 dolari SUA, pentru un preţ al energiei electrice de 69 dolari SUA/MWh.

Costurile anuale de exploatare ale vechiului sistem de încălzire s-au ridicat la aproximativ

376.930 dolari SUA.

În anul 2005, cifra netă de afaceri a fost de 23.706.894 dolari SUA

Din informaţiile precedente rezultă că, înainte de realizarea investiţiei, intensitatea energeticăIE1 avea valoarea de 0,0159 dolari SUA energie/dolari SUA venituri.

8/3/2019 Curs FPE




15

În urma realizării investiţiei, economiileanuale estimate de gaze naturale sunt de circa

594.536 Nm3/an, rezultând beneficii financiare

anuale de 108.800 dolari SUA/an, pentru un preţ

al gazelor naturale de 183 dolari SUA/1000 Nm

3

.

Economiile anuale estimate de energie

electrică sunt de circa 1.669.043 kWh/an,rezultând beneficii financiare anuale de 115.100dolari SUA/an, pentru un preţ al energiei electricede 69 dolari SUA/MWh.

Beneficiile financiare anuale totale sunt de 223.900 dolari SUA/an. Tabelul 1 .1 redă sinteticaceste informaţii.

Din informaţiile prezentate anterior rezultă că, după realizarea investiţiei, intensitatea energetică

IE2 avea valoarea de 0,0065 dolari SUA energie/dolari SUA venituri.

Scăderea intensităţii energetice este redată în figura 1.20.

Din analiza figurii 1.20 rezultă că realizarea investiţiei a dus la scăderea intensităţii energeticede la 0,0159 dolari SUA energie/dolari SUA venituri la 0,0064 dolari SUA energie/dolari SUA,

Scăderea intensităţii energetice a avut loc în condiţiile în care productivitatea virtuală a

investiţiei este subunitară şi egală cu 0 dolari venituri/ dolari investiţie.

Rezultă că ponderea covârşitoare în obţinerea beneficiilor după realizarea investiţiei revinescăderii valorii energiei ca efect al scăderii consumului de energie electrică şi gaze naturale.

Referitor la investiţia specifică, valorile IS1 şi IS2 se pot determina dacă se ia în considerarevaloarea actualizată a investiţiei iniţiale pe baza căreia a fost achiziţionat şi pus în funcţiune sistemuliniţial de încălzire.

Dacă IS1 ar fi egală cu 1 dolar investiţie/dolari energie, IS2 ar avea valoarea 1,148 dolari

investiţie/dolari energie.

În concluzie, retehnologizarea sistemului local de încălzire a halelor industriale prin instalarea

de tuburi radiante pe gaze naturale la Unio SA Baia Mare este o investiţie în domeniul eficienţeienergetice.

Investiţia a dus la obţinerea unor beneficii financiare care în proporţie de 100% au provenit dinreducerea consumului de energie.

Tabelul 1.1 Analiza unei investiţii în domeniul eficienţeienergetice (sursa: http://www.free.org.ro/).

Retehnologizarea sistemului local de încălzire ahalelor industriale cu tuburi radiante

Investiţie (1I2I) dolari SUA 257.000

Beneficii (1E2E) * dolari SUA 223.900

Majorare venituri (1VP2VP) dolari SUA 0

Termen de recuperare brut ani 1,1

Venit net actualizat dolari SUA 1.415.000

Rata internă de rentabilitate % 87*exclusiv din economia de energie electrică şi gaze naturale

300

100

0

100

200

400 200 0 300

Figura 1.20 Analiza unei investiţii în domeniul eficienţeienergetice: modernizarea sistemului de

încălzire locală a halelor industriale cu tuburiradiante (sursa: http://www.free.org.ro).

Valoarea energiei (mii dolari SUA/an)

Investi ia (mii dolari SUA)

I n v e s t i ţ i a ( m i i d o l a r i S U A )

Epură

I

PI = 1

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

2I 1I

III

IS1 IE1 = 0,0159

E

IVI

IE2 = 0,0064

PI = 0

1I

2I

IS2

200

VP

200100

8/3/2019 Curs FPE




16

1.4.11. Analiza unei investiţii care are ca scop reabilitarea echipamentelor din instalaţiiletehnologice

În anul 2005, acţionarii societăţii SOMES S.A. din Dej, judeţul Cluj, un important operator

economic din industria celulozei şi hârtiei şi un mare consumator de ener gie au decis să realizeze o

investiţie în reabilitarea sistemului de abur - condens de la maşina de fabricat celuloză şi hârtie.Scopul investiţiei a fost reducerea consumului de abur al cilindrilor uscători şi creşterea

productivităţii maşinii, simultan cu creşterea fiabilităţii acesteia şi cu ameliorarea calităţii produselor finite.

Reabilitarea în sine a constat în reorganizarea cilindrilor uscători în funcţie de presiunea şitemperatura aburului, care a dus la îmbunătăţirea controlului temperaturii cilindrilor şi, implicit, la omai bună calitate a produsului finit.

În urma realizării investiţiei au fost eliminate problemele legate de lipirea hârtiei sau celulozei,ceea ce a determinat creşterea productivităţii maşinii de fabricat celuloză şi hârtie.

Înainte de realizarea investiţiei consumul anual de gaze naturale a fost de 31.908.425 Nm3 /an,

reprezentând o factură anuală de 5.711.608 dolari SUA/an, pentru un preţ al gazelor naturale de 179dolari SUA/1000 Nm

3.

Consumul anual de energie electrică a fost de 59.487.000 kWh, reprezentând o factură anualăde 4.699.496 dolari SUA/an, pentru un preţ al energiei electrice de 79 dolari SUA/MWh.

Producţia anuală de celuloză şi hârtie a fost de circa 42.000 tone/an, reprezintă venituri de30.030.000 dolari SUA/an, pentru un preţ de vânzare de 715 dolari SUA/tonă.

Din informaţiile prezentate anterior rezultă că, înainte de realizarea investiţiei, intensitatea

energetică IE1 avea valoarea de 0,3467 dolari SUA energie/dolari SUA venituri.

În urma realizării investiţiei, economiileanuale estimate de gaze naturale provenind din

scăderea consumului de abur, sunt de circa974.000 Nm

3/an, rezultând beneficii financiareanuale de 174.346 dolari SUA/an, pentru un preţal gazelor naturale de 179 dolari SUA/1000 Nm

3.

Creşterea productivităţii maşinii de fabricat

celuloză şi hârtie a dus la o majorare a veniturilor cu 1.501.500 dolari SUA/an ca urmare a creşteriicu 5% a volumului de produse finite.

Tabelul 1.2 Analiza unei investiţii privind reabilitarea

echipamentelor din instalaţiile tehnologice(sursa: http://www.free.org.ro/).

Modernizare sistem abur-condens la maşina defabricat hârtie la societatea Someş SA Dej

Investiţie (1I2I) dolari SUA 540.000

Beneficii (1E2E) * dolari SUA 174.346

Majorare venituri (1VP2VP) dolari SUA 1.501.500

Termen de recuperare brut ani 1,2

Venit net actualizatdolari SUA

2.793.000Rata internă de rentabilitate % 83*exclusiv din economia anuală de aze naturale

1800

600

0

600

1200

1800

2400 1800 1200 600 0 600 1200 1800

Figura 1.21 Analiza unei investiţii care are ca scopreabilitarea echipamentelor din instalaţiile

tehnologice: modernizarea sistemului abur – condens de la maşina fabricat hârtie (sursa:

http://www.free.org.ro).

Valoarea energiei (mii dolari SUA/an)

Investi ia (mii dolari SUA)

I n v e s t i ţ i a ( m i i d o l a r i S U A )

Epură

I

PI = 1

1

2

1’

1”

2’

2”

1E

2E

2I 1I 1VP 2VP

III

IS1 IE1 = 0,3467E

IV

I

IE2 = 0,3247

PI = 2,781I

2I

IS2

1200

VP

8/3/2019 Curs FPE




17

Pentru o producţie de 42.000 tone/an, înseamnă un plus de 2.100 tone/an (tabelul 1.2).

După realizarea investiţiei, intensitatea energetică IE2 avea valoarea de 0,3247 dolari SUA

energie/dolari SUA venituri. Scăderea intensităţii energetice este redată în figura 1.21.

Realizarea investiţiei a dus la scăderea intensităţii energetice de la 0,3467 dolari SUAenergie/dolari SUA venituri, la 0,3247 dolari SUA energie/dolari SUA venituri, iar productivitatea

investiţiei este egală cu 2,78 dolari venituri/ dolari investiţie.

Referitor la investiţia specifică, valorile IS1 şi IS2, dacă IS1 ar fi egală cu 1 dolar investiţie/dolarienergie, IS2 ar avea valoarea 3,1 dolari investiţie/dolari energie.

În concluzie, investiţia a avut ca scop reabilitarea echipamentelor din instalaţiile tehnologice şi adus la obţinerea de beneficii financiare din care 10,4% provin din reducerea consumului de energie.

1.5. Bibliografie

[1.01] * * *, Legea nr.56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizareaeficientă a energiei, Monitorul Oficial al României, partea I, Anul XVIII - Nr. 291, 31.III.2006.

[1.02] * * *, Directive 2004/8/EC of the European Parliament and of the Council of 11 February 2004

on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy market

and amending Directive 92/42/EEC.

[1.03] * * *, Hotărârea Guvernului nr.163/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniuleficienţei energetice şi a Planului de acţiune aferent, Monitorul Oficial al României, partea I,Anul XVI - Nr. 160 bis, 24 februarie 2004.

[1.04] Rugină, V., „Utilizarea eficientă a energiei în condiţiile pieţei de energie‟, Revista Energetica,Iunie, anul 55 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 208-211, 2007.

[1.05] * * *, Financing Energy Efficiency Application Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,

Belgia, 2000

[1.06] Voronca, M.M., Căbălău, D., Rotaru, D., „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei‟, ”Energia”Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică, Noiembrie/Decembrie 2004,Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62 - 64, 2004.

[1.07] Tomiţă, T., Paraipan, L., Gurmăzescu, A., Vanghelescu, A., „Dicţionarul de Management alRiscului‟, BRM Business Consulting, ISBN: 973-0-03700-0, Bucureşti, 2004.

[1.08] Vasilescu, I., Românu, I., Cicea, C., Investiţii, Editura Economică, Bucuresti, ISBN 973-590-

368-7, 2000.

[1.09] Gaskin, T., Indicatori financiari perfecţi • Tot ceea ce îţi trebuie pentru a reuşi de prima dată ,

Editura Naţional, Bucuresti, ISBN 973-9038-36-8, 1998.

[1.10] Vasilescu, I. (coordonator), Cicea, C., Dobrea, R., C., Eficienţa investiţiilor aplicată, EdituraLumina Lex, Bucuresti, 2003.

[1.11] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice dinRomânia, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973-720-087-X, 978 – 973 – 720 – 087 – 7, 2007.

[1.12] * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice în România • Manual de instruire şi bună practică,Proiectul UNDP/GEF/ARCE „Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de ga ze cu efect de

seră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România‟, http://www.arceonline.ro/, Bucureşti,2006.

[1.13] Băcescu, M., Cărbunaru, A., Compendiu de Macroeconomie, Editura Economică, 1997,Bucureşti.

[1.14] Buhociu, F., Negoescu, G., Investiţiile în economia de tranziţie, Editura Evrica, Brăila, 1998. [1.15] Voronca, S. L., C.N. Transelectrica - realizarea şi implementarea unui sistem de management al

riscului, Revista Energetica, Iunie, anul 52 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 301-

305, 2004.

[1.16] * * *, Directive 2006/32/EC of the European Parliament and of the Council of 5 April 2006 on

energy end-use efficiency and energy services and repealing Council Directive 93/76/EEC,

Official Journal of the European Union no. L 114/64 din 27.04.2006.

8/3/2019 Curs FPE




18

8/3/2019 Curs FPE



Facultatea Energetică Programul de master Surse Regenerabile de Energie (SRE)

19

2. Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice.

În principiu, proiectele energetice au ca obiect şi determină reducerea costurilor cu energiaşi/sau a celor aferente achiziţionării resurselor energetice primare.

În plus, la aplicarea măsurilor de utilizare eficientă a energiei, pot fi avute în vedere nu numaiefectele şi impactul pe termen lung asupra sistemelor de utilizare a energiei dar şi asupra costurilor defuncţionare şi întreţinere aferente acestora [2.01, 2.10].

2.1. Proiectele energetice, mijloace de reducere a costurilor cu energia

La consumatorii finali de energie din economie, măsurile care pot antrena însemnate reduceriale consumului de energie [2.02], sunt:

modernizarea proceselor tehnologice (prin intermediul unor instalaţii şi echipamente cu ungrad ridicat de eficienţă energetică);

trecerea de la combustibili inferior la combustibili superiori;

extinderea recuperării şi folosirii resurselor secundare de energie;

integrarea surselor regenerabile de energie în procesele tehnologice; promovarea co-generării şi tri-generării de mică şi medie putere.

La consumatorii finali de energie de la nivelul autorităţilor locale, măsurile de reducere a

consumului de energie care se pot aplica [2.02], sunt:

reabilitarea termică a clădirilor publice;

reabilitarea sistemelor de încălzire locală şi centralizată; utilizarea surselor regenerabile de energie pentru producerea de energie termică;

promovarea pompelor de căldură; contorizarea (contoare termice, debitmetre, ventile termostatate, ventile de echilibrare

hidraulică, repartitoare de costuri); eficientizarea iluminatului public interior şi exterior;

promovarea co-generării de mică şi medie putere; gestiunea consumului de energie în clădiri administrative; modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă.

Criteriile de evaluare care permit ierarhizarea măsurilor privind utilizarea eficientă a energieisunt, conform [2.01], următoarele :

totalul economiilor de energie şi financiare; costul total al investiţiei; valorile asociate unor indicatori economici [2.03], precum perioada de recuperare a

investiţiei, rata internă de rentabilitate, valoarea netă actualizată etc.; beneficiile suplimentare (creşterea productivităţii); obligaţii; riscul de eşec (creşterea costului cu energia, obţinerea economiilor preliminate etc.).

2.2. Principalele etape în dezvoltarea unui proiect energetic

Materializarea unei propuneri de proiect constă în mai multe acţiuni grupate în două etape.

Prima etapă a procesului, prezentată în figura 2.1, este legată de identificarea şi definirea îndetaliu a proiectului (stabilirea detaliilor tehnice, perspectivele realizării lui practice etc.).

Etapa a doua, prezentată în figura 2.2, este destinată stabilirii modului de realizare practică(costuri, participanţi, beneficiari, surse de finanţare, riscuri asociate etc.).

Rezultatele acţiunilor menţionate anterior se concretizează într -un plan de afaceri care poate fi

ulterior prezentat posibililor investitori.

8/3/2019 Curs FPE


Iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor energetice


20

Principalele etape în dezvoltarea unui proiect de investiţii sunt:

identificarea proiectului;

analiza energetică; definirea proiectului;

evaluarea costurilor şi a beneficiilor; identificarea surselor de finanţare; structurarea planului financiar;

identificarea finanţatorilor şi a

participanţilor; organizarea proiectului;

evaluarea şi alocarea riscurilor.

Fiecare dintre aceste etape, prezentate înfigura 2.3, sunt descrise în continuare

2.2.1. Identificarea proiectului

Conceptul general este identificat după oinvestigare globală a modului în care energia şiresursele energetice primare sunt utilizate.

Investigarea poate fi de tip complex (cazul

municipalităţilor) sau restrâns (cazul sectoarelor economice monoindustriale).

Indiferent de anvergură, investigarea va conduce la clarificarea unor aspecte cum ar fi:

tipurile de energii sau resurse furnizate;

responsabilităţile directe privind modul în care acestea sunt consumate; gradul de implicare a altor factori de decizie;

costurile financiare;

consumurile energetice în procesele tehnologice şi emisiile de CO2;

eventuale potenţiale de economisire a energiei (stabilite prin comparaţie cu utilizareaenergiei în procese tehnologie similare).

Identificarea

surselor de

finanţare

Evaluarea şialocarea riscurilor

Identificarea

costurilor şia beneficiilor

Identificarea

finanţatorilor şia participanţilor

Plan de Afaceri

Figura 2.3 Dezvoltarea unui proiect de investiţii îndomeniul eficienţei energetice (sursa: * * *,Financing Energy Efficiency Application

Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,

Belgia, 2000).

Identificarea

proiectului

Analiza

energetică

Definirea

proiectului

Structurarea

planului financiar

Organizarea proiectului

Identificarea

proiectului

Analizaenergetică

Definirea

proiectului

Figura 2.1 Identificarea şi definireaîn detaliu a unui proiect

de investiţii în eficienţaenergetică (sursa: * * *,

Financing Energy

Efficiency Application

Manual, Energy Charter

Secretariat, Bruxelles,Belgia, 2000).

Etapa întâi Etapa a doua

Identificarea

surselor definanţare


Identificarea


Identificarea


Plan de Afaceri

Figura 2.2 Modul de realizare practică a unui proiect deinvestiţii în domeniul eficienţei energetice(sursa: * * *, Financing Energy Efficiency

Application Manual, Energy CharterSecretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).

Structurarea

planului financiar


8/3/2019 Curs FPE




21

2.2.2. Analiza energetică

Scopul analizei energetice, denumită şi audit energetic, constă în a stabili lista celor mai

promiţătoare oportunităţi de economisire a energiei ce pot fi transformate în propuneri de proiecte.

Auditurile energetice care sunt realizate de auditori energetici [2.04], pot avea diferite grade dedificultate, costurile fiind în directă corelare cu volumul de lucru depus pentru realizare.

Selectarea tipului de audit va fi în concordanţă cu estimarea privind mărimea economiei deenergie (evitându-se situaţiile în care costul auditului ar putea depăşi echivalentul în bani a economieide energie).

Pentru proiecte de mică anvergură, simpla calculare a intensităţii energetice [2.05, 2.09] şicompararea cu valorile standard acceptate pentru procese similare sau utilizarea unor pachete de

software mai puţin sofisticate, pot ajuta în realizarea unor audituri simple, cu cheltuieli minime.

Pentru proiecte de mare anvergură, o reducere de câteva procente a consumului de energie sau

resurse primare (greu detectabilă printr -un audit energetic simplificat), transformată în resursefinanciare economisite, poate justifica costul suplimentar indus de un audit energetic complex.

Abordarea, printr-un audit energetic, exclusiv a aspectelor tehnice aferente utilizării energiei poate elimina avantajele financiare semnificative reprezentate, în anumite situaţii, de luarea înconsiderare a aspectelor comportamentale şi manageriale în consumul de energie (antrenândeconomisirea energiei cu costuri „zero‟).

2.2.3. Definirea proiectului

În funcţie de gradul de complexitate al auditului energetic, numărul de paşi care trebuie parcurşiîn această etapă sunt mai mulţi, în cazul unui audit simplu, sau mai puţini, în cazul unui audit complex.

În acest din urmă caz, o evaluare privind fezabilitatea proiectului propus trebuie realizată.

Prezentarea beneficiarului investiţiei îndomeniul eficienţei energetice

Necesitatea şi oportunitatearealizării investiţiei

Date generale privind investiţia îndomeniul eficienţei energetice

Figura 2.4 Structura standard a unui studiu de soluţie(sursa: * * *, Finanţarea Eficienţei Energeticeîn România • Manual de instruire şi bună practică, Proiectul UNDP/GEF/ARCE

„Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor degaze cu efect de seră prin îmbunătăţireaeficienţei energetice în România‟,http://www.arceonline.ro/, Bucureşti, 2006).

Studiul de soluţie

Soluţii tehnice recomandate:

- versiunea de bază; - opţiuni / alternative.

Analiza economică a soluţiilortehnice recomandate

Estimarea eşalonării în timp şi agraficului de realizare a investiţiei

Introducere

Prezentarea operatorului economic

Analiza comercială

Figura 2.5 Structura standard a unui studiu de fezabilitate

(sursa: Popovici, A., ‟Ce trebuie să conţină unStudiu de Fezabilitate‟, 12 iulie 2006,http://www.bizcafe.ro/, Bucureşti, 2006).

Studiul de fezabilitate

Analiza economică

Managementul operatorului economic

Prezentarea investiţiei(preluată din studiu de soluţie)

Analiza financiară

Concluzii

8/3/2019 Curs FPE




22

Evaluarea fezabilităţii proiectului se poate face, într -o primă fază, prin intermediul studiului desoluţie, cunoscut şi sub numele de studiu de pre-fezabilitate.

Studiul de soluţie valorifică informaţiile furnizate de analiza energetică şi, pentru investiţii maicomplexe, consideră şi compară aspectele tehnice şi economice ale unei serii de soluţii alternative.

Conform [2.07], structura standard a unui studiu de soluţie, (figura 2.4), poate cuprinde:

scurta prezentarea a beneficiarului investiţiei; descrierea situaţiei energetice actuale;

necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei; date generale privind investiţia; soluţii tehnice recomandate: varianta de bază şi opţiuni; analiza economică a soluţiilor tehnice propuse; estimarea eşalonării în timp şi a graficului de realizare a investiţiei.

2.2.4. Evaluarea costurilor şi a beneficiilor

Evidenţierea diferitelor costuri şi beneficii asociate proiectului precum şi a momentelor în careacestea apar se face prin realizarea studiului de fezabilitate. Studiul de fezabilitate stabileşte dacăsoluţia tehnică aleasă este fezabilă tehnic şi economic [2.07].

După [2.09], un studiu de fezabilitate trebuie să conţină un volum semnificativ de informaţiigrupate, ca în figura 2.5, în următoarele capitole:

introducere;

prezentarea operatorului economic;

analiza comercială; analiza operaţională; managementul operatorului economic;

prezentarea investiţiei: preluată din studiul de soluţie analiza financiară; concluzii.

Pentru analiza de costuri, relevante la elaborarea studiului de fezabilitate sunt:

costurile legate de investiţiile directe (ex. echipamente, materiale, cheltuieli de contractareetc.),

costurile colaterale (ex. garanţii), costurile externe (ex. impactul asupra mediului),

costurile viitoare (ex. funcţionare, întreţinere, înlocuire etc.).

Evidenţierea costurilor şi stabilirea beneficiilor pe întreaga durată de viaţă a investiţiei permit

realizarea analizei financiare al cărei scop este verificarea că beneficiile proiectului de investiţii suntsuficiente pentru acoperirea costurilor induse de realizarea acestuia [2.01, 2.10]. Etapa poate include şio analiză cost beneficiu a proiectului de investiţii.

Investiţiile competitive puse în evidenţă de studiile de fezabilitate sunt în mod firesc ierarhizate,la nivelul operatorilor privaţi, în funcţie de rata internă a rentabilităţii [2.03, 2.07].

Prioritare sunt investiţiile a căror amortizare este mai rapidă şi este realizată integral pe baza beneficiilor financiare directe obţinute din economiile de energie.

La nivelul autorităţilor locale deşi studiile de fezabilitate pot evidenţia cele mai eficiente

investiţii, în stabilirea deciziilor de investiţie se pot lua în considerare şi beneficiile indirecte, cum ar ficele de natură socială.

8/3/2019 Curs FPE




23

Proiectul tehnic este, după [2.08], ansamblul de piese scrise şi desenate prin care se creează oimagine coerentă asupra obiectivului şi a părţilor sale componente, a soluţiilor tehnic -constructive şitehnologice, a programului de execuţie şi a volumului de lucrări‟.

În principiu, proiectul tehnic al cărui conţinut este prezentat în figura 2.6, include [2.08]: descrierea generală a ansamblului

lucrărilor, a amplasamentului din punctde vedere al condiţiilor climatice, geo-

seismice, topo- şi hidrografice; prezentarea organizării de şantier, căi

de acces şi surse de alimentare cuutilităţi, temporare sau definitive,grafice de lucru, antemăsurători etc.;

caiete de sarcini generale şi speciale pelucrări sau obiecte de investiţii;

liste de lucrări şi utilaje şi echipamente; graficul general de realizare;

devizele proiectului; planurile generale de amplasament a

reperelor de nivelment şi planimetrie,de amplasament al construcţiilor;

planşe ale principalelor obiecte,elemente de arhitectură; cotedimensiuni, distanţe finisaje, etc.;

schiţe de structură diferenţiat peinfrastructură şi suprastructură, planşe

privind instalaţii şi amplasament utilajeşi alte dotări şi instalaţii tehnologice.

Detaliile de execuţie sunt corecţii careoferă precizări tehnice pentru diferite componente

ale investiţiei, conform cerinţelor lucrărilor de construcţii şi montaj şi care sunt determinate de nevoiade a adapta cât mai bine proiectul la condiţiile reale ale amplasamentului.

Studiul de fezabilitate şi, în unele cazuri, proiectul tehnic sunt parte a planului de afaceri înforma finală. Descrierea investiţiei va fi realizată folosind termeni uzuali iar descrierea pe larg,

conţinând termeni tehnici va fi prezentată în anexă.

2.2.5. Identificarea surselor de finanţare

Ca urmare a evidenţierii tuturor costurilor şi beneficiilor asociate proiectului energetic se poatetrece la identificarea surselor de finanţare. Resursele financiare pot fi constituite din:

veniturile proprii,

veniturile alocate de la bugetele centrale şi locale, creditele comerciale,

investiţiile directe de capital,

veniturile realizate prin comercializarea emisiilor de gaze cu efect de seră, veniturilerealizate prin joint - implementation,

grant-urile disponibilizate prin diferite programe de asistenţă financiară de către organismeinternaţionale (ex. Fondul Global de Mediu, Programul Phare al Comisiei Europene,

Fondurile structurale etc.).

Referitor la veniturile proprii, cea mai mare parte a finanţatorilor solicită ca beneficiarul proiectului să contribuie cu cel puţin 20% din costul total al proiectului.

Descriere generală

- ansamblul lucrărilor,- amplasamentul,

- condiţiile climatice, geo-

seismice, topo şi hidrografice.

Prezentarea organizării de şantier

- Căi de acces

- Surse de alimentare cu utilităţi - Grafice de lucru

- antemăsurători

Caiete de sarcini generale şi speciale

Figura 2.6 Conţinutul unui proiect tehnic (sursa: Stoian,M., Gestiunea investiţiilor, Curs digital,Biblioteca Digitală, Academia de Studii

Economice, http://www.ase.ro/biblioteca/,Bucureşti, 2005).

Proiectul tehnic

Graficul general de realizare

Liste de lucrări, utilaje şi echipamente

Devizele proiectului

Planuri generale de amplasament

Planşe şi schiţe

8/3/2019 Curs FPE




24

Veniturile alocate de la bugetele centrale şi locale pot finanţa numai investiţii realizate la nivelul

municipalităţilor (ex. alimentare cu apă potabilă, iluminat public, alimentare centralizată sau locală cuenergie termică, gestiunea energiei în clădiri publice etc.).

Creditele comerciale reprezintă o resursă de finanţare extrem de uzuală. Acestea pot fi obţinuteîndeplinind criteriile de eligibilitate impuse de creditori, dar nu înainte de a adapta condiţiilecomerciale (dobânda comercială, perioada de graţie, numărul de rate pentru rambursarea creditului,costurile colaterale etc.) la lichidităţile disponibilizate prin realizarea proiectului.

Investiţiile directe de capital implică participarea operatorilor de pe piaţa de capital, a unor firme furnizoare de echipamente sau a unor societăţii de servicii energetice (ESCO).

Comercializarea emisiilor de gaze cu efect de seră se poate face direct precum şi în cadrul unor acorduri guvernamentale bilaterale între state care urmează să ducă la îndeplinire sarcinile asumate

prin Protocolul de la Kyoto.

În fine, grant-urile pot fi obţinute numai în condiţii de bancabilitate a proiectelor propuse spre

finanţare, existând în plus şi condiţionarea ca proiectele să producă şi beneficii adiţionale ver ificabile,care nu ar putea fi obţinute prin alte mijloace.

2.2.6. Structurarea planului financiar

Prin planul financiar sunt prezentate

potenţialilor investitori tipurile de finanţări avuteîn vedere pentru realizarea investiţiei (ca înfigura 2.7).

Planul financiar, care va cuprinde atâtsumele cât şi sursele de finanţare, va fi inclus în

planul de afaceri împreună cu previziunile privind lichidităţile beneficiarului investiţiei,stabilite cu şi fără luarea în considerare aproiectului energetic.

Pe baza planului financiar şi a previziunilor privind lichidităţile, sunt furnizateinformaţii privind:

amploarea investiţiei, potenţialii investitori, efectele proiectului propus asupra

viabilităţii economice a beneficiaruluiinvestiţiei, estimări cantitative ale

lichidităţilor destinate plăţii ratelor decredit.

Tot în această etapă vor fi furnizate investitorilor analize privind influenţele diferitelor circumstanţe nefavorabile asupra previziunilor privind lichidităţile.

În funcţie de aceste analize, furnizorii de finanţare comercială vor dori ca plata datoriilor să fieasigurată pentru circumstanţe adverse ce pot fi prevăzute, solicitând o rată minimă de acoperire adatoriei în ipoteza cazului de bază.

În funcţie de aceleaşi analize, investitorii de capital vor aprecia dacă posibilele retururi delichidităţi sunt suficiente pentru a compensa riscurile implicate [2.01].

ESCO

1,5 milioane euro

Figura 2.7 Exemplu de structurare a planului financiar

(sursa: * * *, Financing Energy Efficiency

Application Manual, Energy Charter

Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).

Investiţia

10 milioane euro

Capital

3 milioane euro

Credit

7 milioane euro

Consiliu Local

1,5 milioane euro

Credit A

3,5 milioane euro

Credit B

3,5 milioane euro

Surse proprii

750 mii euro

Credit

750 mii euro

Surse proprii

750 mii euro

Credit

750 mii euro

8/3/2019 Curs FPE




25

Furnizorii de finanţare comercială se vor interesa de gradul de îndatorare al beneficiarului.Interesul pentru proiect va fi cu atât mai mare cu cât influenţa finanţării proiectului asupra gradului deîndatorare se va manifesta în limite rezonabile.

Dacă beneficiarul raportează un rezultat net pozitiv al exerciţiului financiar şi un grad redus deîndatorare pe termen lung, condiţiile comerciale de creditare vor rămâne interesante, chiar şi încondiţiile unui proiect implicând o creştere relativ ridicată a îndatorării.

Rezultat net pozitiv al exerciţiului financiar reprezintă o garanţie în raport cu care orice datoriepe termen lung este asigurată.

Un plan financiar nesatisfăcător, inclusiv din punct de vedere al expunerii la riscuri, impune

redefinirea structurii proiectului şi a surselor de finanţare.

2.2.7. Identificarea finanţatorilor şi a participanţilor

Finalizarea descrierii proiectului este urmată de identificarea participanţilor la realizarea

proiectului precum şi de identificarea finanţatorilor acestuia.

Lista celor implicaţi în proiect poate cuprinde contractori, furnizori şi investitori, precum şistructuri ale administraţiei publice, organizaţii neguvernamentale şi furnizori de energie (figura 2.8).

Rolul principal revine contractorilor. Încazul acestora este important de avut în vedere cetipuri de garanţii sunt disponibile sau, în lipsaacestora, ce tip de asigurare trebuie încheiată.

Un alt element important este constituit de

stabilirea modului de plată a serviciilor prestate

de contractori (tarif fix sau comision de succes).

Furnizorii de echipamente joacă , de regulă,un rol mai puţin activ. Aceştia devin activi în

momentul în care mai pun la dispoziţie creditefurnizor, intrând astfel în rândul finanţatorilor,asistenţă tehnică sau servicii de consultanţă.

Investitorii participă în funcţie de planulfinanciar şi planul de afaceri, în condiţiile în careacestea sunt atractive din punct de vedere

comercial şi cu riscuri acoperite de garanţii.

Companiile furnizoare de energie, în condiţiile unor restricţii privind dezvoltarea de noicapacităţi, ar putea oferi stimulente financiare pentru r educerea consumului de energie.

Programele de gestiune a energiei la consumatorul final sunt deseori oferite de furnizorii de

utilităţi, putând include şi reduceri de costuri la achiziţionarea echipamentelor eficiente energetic[2.01, 2.10].

Asociaţiile de proprietari pot fi implicate în proiecte de reabilitare termică a clădirilor de locuitmultietajate, aflate în proprietate publică şi/sau privată, interacţiunea asociaţiilor cu finanţatorii fiindmai simplă decât în cazul unei colaborări cu fiecare proprietar în parte.

Publicul larg este principalul beneficiar al îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, rezultată în urmarealizării investiţiilor energetice. Astfel de beneficii pot furniza proiectelor finanţări nerambursabile,

Finanţatori

Publicul larg

Beneficiar

investiţie

Consultanţi

Figura 2.8 Partenerii implicaţi în realizare practică a unui proiect de investiţii în domeniul energetic

(sursa: * * *, Financing Energy Efficiency

Application Manual, Energy Charter


Investitori

Contractori

Furnizori de

energie

Companii de

garantare

Companii de

asigurareFurnizori de

echipamente

Evaluatori

Ministerele

economice

Ministerul

Mediului

8/3/2019 Curs FPE




26

cum ar fi cele de la Fondul Global de Mediu, transformându-le din proiecte neinteresante în proiecteatractive [2.01, 2.10].

Finanţările de acest tip presupun evaluări preliminare ale anvergurii beneficiilor de mediu şiulterior, după realizarea proiectului, monitorizarea obţinerii şi raportarea acestor beneficii.

Companiile de asigurare şi garantare intervin pentru acoperirea tuturor riscurilor legate deechipamente prin asigurare în numele şi pentru beneficiarul proiectului, respectiv pentru preluareariscurilor legate de nerambursarea creditului de către titularul acestuia.

Intervenţia este necesară în condiţiile în care garantarea comercială nu este posibilă (ipotecarede clădiri/terenuri, cesiune de creanţe, gaj pe cont curent, gaj pe echipamentele care fac obiectulachiziţiei, scrisoare de garanţie bancară etc.).

Ministerele economice (ex. ministerul economiei şi ministerul finanţelor) au o contribuţiedecisivă în cazul finanţărilor internaţionale când sunt necesare garanţii suverane.

Rolul acestora poate fi decisiv şi în cadrul municipalităţilor, atunci când finanţarea proiectelor energetice la acest nivel are o componentă internaţională, bazată pe acorduri şi înţelegeriinterguvernamentale.

Ministerul mediului intervine în situaţiile finanţărilor prin Fondul Global de Mediu, prin schemede comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi în cazul proiectelor înregistrate submecanismele flexibile ale Protocolului de la Kyoto (proiectele de tip Joint - Implementation în cazulRomâniei).

Implicarea acestuia este necesară şi în cazul finanţării de la fondul naţional de mediu.

2.2.8. Organizarea proiectului

După identificarea tuturor participanţilor şi dezvoltarea planului financiar, legăturile dintrediferiţii participanţi în proiectul de investiţii vor fi fost deja definite.

După parcurgerea tuturor etapelor anterior prezentate, organizarea proiectului ar putea fi

considerată ca realizată.

În condiţiile unei organizări de proiect mai complexe, ar putea fi necesară trecerea în revistă aîntregii structuri, pentru a putea avea garanţia luării în considerare a tuturor factorilor [2.01].

2.2.9. Evaluarea şi alocarea riscurilor

Abordarea problemei riscurilor reprezintă o sarcină complexă, care este în directă legătură cugradul de complexitate al schemelor adoptate pentru finanţarea proiectelor.

Gestiunea riscului implică auditarea riscurilor, minimizarea acestora, acolo unde este posibil, şiobţinerea certitudinii că celelalte riscuri sunt alocate celor care le pot controla corespunzător [2.01].

O practică uzuală în ţările occidentale, dar încă în faza de iniţiere în România, este auditareariscurilor afacerii. Acestea, după [2.14], pot fi: (i) riscuri strategice; (ii) riscuri financiare, (iii) riscuri

operaţionale; (iv) hazardul.

Riscurile strategice sunt, în general, definite ca fiind riscurile ca va loarea unui operator

economic să se prăbuşească, să stagneze sau să piardă cota de piaţă, ca rezultat al incapacităţii deadaptare la schimbările din schemele de profit specifice.

8/3/2019 Curs FPE




27

Aceste riscuri includ schimbări economice globale şi geopolitice, modificăr ile cadrului

legislativ, schimbări în orientarea clienţilor, concurenţa competitorilor tradiţionali sau noi apăruţi,schimbări în puterea de atracţie a mărcii, schimbări în legătură cu accesul la pieţele de capital,accesibilitatea la resursele umane şi impactul noilor tehnologii.

Riscurile financiare includ riscurile legate de modificarea tarifelor sau a preţurilor, volatilitatearatelor de schimb şi a dobânzilor, riscurile legate de finanţări şi lichidităţi.

Riscurile operaţionale includ disfuncţionalităţi în îndeplinirea principalului obiect de activitateal firmei, precum şi în domenii ca organizarea activităţilor, resurse umane, sisteme informatice,contabilitate, sisteme de control şi audit, conformitatea cu cadrul legal.

Se mai pot menţiona posibilitatea de pierdere a personalului cheie şi lipsa unor planuri desuccesiune, schimbări în componenţa sau orientarea Consiliului de administraţie al operatoruluieconomic, transparenţa sau opacitatea procesului decizional.

Riscuri generate de hazard sunt acele riscuri datorate fenomenelor naturale, daune la active

corporale, accidente ale angajaţilor, evenimente generatoare de răspunderi civile şi întreruperi aleactivităţii.

Cu privire la metodele de gestiune a riscurilor asociate proiectelor [2.15], acestea ţin cont de: riscurile finanţatorului (riscuri ante-contract: industrie, ţară, piaţă, client final, curs de

schimb etc.);

neîndeplinirea indicilor de performanţă (profitabilitate, randamentul investiţiei, perioada brută de recuperare, indice bursier, dobânzi, dividende etc.);

neîndeplinirea obiectivului finanţat; gestiunea sub-optimală a resurselor; riscurile furnizorilor (pierderi financiare, resurse blocate financiare şi umane, resurse

suplimentare costuri, timp, oportunităţi pierdute, reputaţie, imagine, referinţe); riscurile clienţilor finali (nerespectarea unor termene înlănţuite, pierderi financiare directe,

penalităţi, etc.).

Gestiunea riscurilor este proactivă, pentru că urmăreşte: identificarea şi tratarea pierderilor potenţiale înainte ca acestea să aibă loc; pregătirea planurilor de soluţii financiare specifice pentru a contracara aceste pierderi.

În situaţii de risc crescut, în dezvoltarea proiectului se recurge la îmbunătăţirea situaţiei prinimplicarea unor noi participanţi precum societăţi de asigurare sau investitori direcţi.

În dezvoltarea, realizarea şi exploatarea unei investiţii în domeniul eficienţei energetice riscurile

se pot manifesta încă din faza de dezvoltare a proiectului. Acestea pot fi: riscuri de natură tehnică; riscuri induse de mediul economic;

riscuri induse de cadrul legal şi de reglementare.

Riscurile care apar în faza de dezvoltare a proiectului sunt cele legate de obţinerea acordurilor, permiselor şi a altor aprobări aferente finanţării acestuia.

Poate fi necesar consimţământul părţilor privind realizarea proiectului şi repartizarea beneficiilor, consimţământul autorităţilor centrale şi/sau locale, după caz, sau trebuie obţinute permisede utilizare a terenurilor, de construcţie a infrastructurii etc.

Aprobarea creditului este însoţită de un risc crescut în cazul absenţei garanţiilor care trebuie puse la dispoziţia finanţatorilor.

8/3/2019 Curs FPE




28

Riscurile de natură tehnică se manifestă în faza de construcţie şi exploatare. Acestea se potmanifesta prin întârzieri în finalizarea construcţiei, depăşirea devizului estimat, neobţinerea

performanţelor scontate şi cheltuieli de exploatare mai mari decât cele prevăzute iniţial [2.01].

În faza de contractare a realizării investiţiei, gestiunea riscurilor impune stabilirea obiectivelor,

alegerea instalaţiei sau a echipamentului finanţat, verificarea bonităţii beneficiarului investiţiei,capacitatea furnizorului de echipamente de a participa la realizarea investiţiei etc.

În etapa de realizare a investiţiei, gestiunea riscurilor presupune aplicarea unor proceduri de

verificare agreate de comun acord, orientate pe obiective de performanţă (audit de proiect).

În etapa de finalizare a investiţiei şi darea în exploatare, gestiunea riscurilor presupuneverificarea post-implementare, prin stabilirea gradului de realizare a investiţiei (stage of completion).

Indicatorul este relevant atât pentru tripleta finanţator, furnizor, beneficiar, cât şi pentrurambursarea finanţării în condiţiile contractelor încheiate, de exemplu a contractului de finanţare şi acontractului de livrare.

Prin stabilirea gradului de realizare a investiţiei se evidenţiază şi progresul în execuţiacontractului de livrare în raport cu obiectivele intermediare stabilite, progresul în derulareacontractului de finanţare, a rambursărilor la zi şi respectarea periodicităţii efectuării acestora.

Procedurile de verificare a investiţiilor au în vedere controlul riscurilor [2.15], urmărind: progresul contractului de livrare: analiza obiectivului livrat (puternic dependentă de natura

obiectului livrat, serviciilor livrate, stadiile intermediare de dezvoltare, consultarea

experţilor în domeniu), analiza ‚planificat versus realizat‟ (cheltuieli materiale, resurse

umane, termene contractuale);

progresul contractului de finanţare: analiză plăţi, analiză devansări, întârzieri etc.

Avantajele verificării proiectelor din punct de vedere al gestiunii riscurilor [2.15], constau în: evidenţierea dezechilibrelor dintre realizat versus planificat versus achitat; stabilirea gradului de îndeplinire al obiectivului finanţat (stage of completion); constatarea îndeplinirii parametrilor de performanţă solicitaţi de finanţator; adoptarea de decizii imediate asupra gestiunii resurselor financiare, umane, etc.

sprijinirea restructurării şi îmbunătăţirea raportării de proiect.

Cel mai mare risc în faza de exploatare este reprezentat de obţinerea de lichidităţi într -o măsurămai mică decât cea dorită.

Gestiunea riscurilor de natură tehnică include garanţiile, asigurările comerciale, scrisorile de

credit etc.

Printre cele mai semnificative riscuri asociate unui proiect energetic sunt cele induse de mediul

economic precum şi de preţul energiei [2.01, 2.10].

Acesta se manifestă cu precădere în ţările în care preţurile la energie şi resurse ener getice

primare sunt subvenţionate.

2.2.10. Planul de afaceri

Planul de afaceri reprezintă baza pentru negocierile cu instituţiile care asigură finanţarea proiectului energetic. În planul de afaceri sunt incluse:

principalele rezultate ale analizelor privind proiectul de investiţii; orice alte informaţii care pot creşte încrederea finanţatorilor.

8/3/2019 Curs FPE




29

Toate informaţiile incluse în planul de afaceri trebuie să fie verificabile.

Structura unui plan de afaceri, ca în figura 2.9, aferent unui proiect energetic [2.01], poate fi

orientată după direcţiile principale prezentate în continuare.

Sinteza planului de afaceri conţine prezentarea pe scurt a proiectului şi a concluziilor aferenteacestuia.

Indicatorii generali fac referire la profilul

general al beneficiarului, economia de energie

sau reducerea costurilor, acordul sponsorilor,

performanţele antrepenoriale ale conducerii,auditul financiar, cadrul legal şi acţionariatul

beneficiarului şi structura organizatorică.

Indicatorii tehnici includ soluţia tehnicăpropusă, efectele de îmbunătăţire a eficienţeienergetice, precum şi riscurile acceptabile privind

construirea şi exploatarea investiţiei.

Indicatorii de mediu cuprind referiri la

reducerile de emisii de gaze, la reducerile de

deşeuri ca urmare a ameliorării eficienţei

procesului de producţie, la reducerea pierderilor de căldură şi agent termic.

Costurile proiectului includ un plan detaliat

al investiţiei în care sunt prezentate toate fazele(planificare, proiectare, instalare, echipamente,

gestiunea proiectului, taxe, clienţi etc.), costurile

locale şi costurile externe [2.01].

Indicatorii financiari fac referire la

înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale,eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA), capacitatea

de a genera lichidităţi, perioada de rambursare a

investiţiei, capacitatea beneficiarului de a finanţainvestiţia, existenţa garanţiilor, flexibilitatea încazul eşecului, principiile de evaluare şi analizade risc financiar.

Conform [2.01], în condiţiile în care în

proiect sunt incluse operaţiuni de vânzare deenergie, este obligatorie includerea în planul de

afaceri a unui capitol separat referitor la condiţiile existente şi prognoza privind evoluţiile de pe piaţade energie.

2.3. Bibliografie


Belgia, 2000

[2.02] Voronca, M.M., Căbălău, D., Rotaru D., „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei‟, ”Energia”Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică, Noiembrie/Decembrie 2004,Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62 - 64, 2004.

[2.03] Tomiţă, T., Paraipan, L., Gurmăzescu, A., Vanghelescu, A., „Dicţionarul de Management alRiscului‟, BRM Business Consulting, ISBN: 973-0-03700-0, Bucureşti, 2004.

Sinteza - prezentarea pe scurt a proiectului

- concluzii

Indicatorii generali - profilul general al beneficiarului

- economia de energie sau reducerea costurilor

- acordul participanţilor - performanţele antrepenoriale ale conducerii- auditul financiar

- cadrul legal

- acţionariatul beneficiarului - structura organizatorică.

Indicatorii tehnici

- soluţia tehnică propusă

- efectele de îmbunătăţire a eficienţei energetice

- riscurile acceptabile privind construirea şiex loatarea investiţiei.

Figura 2.9 Conţinutul unui plan de afaceri (sursa: * * *,Financing Energy Efficiency Application

Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,

Belgia, 2000).

Planul de Afaceri

Indicatorii de mediu

- reducerile de emisii de gaze

- reducerile de deşeuri- reducerea pierderilor de căldură şi agent termic.

Costurile proiectului - planul detaliat al investiţiei - costurile locale

- costurile externe

Indicatorii financiari

- înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale - eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA)

- capacitatea de a genera lichidităţi - perioada de rambursare a investiţiei - capacitatea beneficiarului de a finanţa investiţia

- existenţa garanţiilor - flexibilitatea în cazul eşecului - principiile de evaluare

- analiza de risc financiar.

8/3/2019 Curs FPE




30

[2.04] * * *, Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, Monitorul Oficial alRomâniei, partea I, Anul XIV - Nr. 734, 8 octombrie 2002.


[2.06] * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice în România • Manual de instruire şi bună practică,

Proiectul UNDP/GEF/ARCE „Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect deseră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România‟, http://www.arceonline.ro/, Bucureşti,2006.

[2.07] Stoian, M., Gestiunea investiţiilor, Curs digital, Academia de Studii Economice, BibliotecaDigitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.

[2.08] Popovici, A., ‟Ce trebuie să conţină un Studiu de Fezabilitate‟, 12 iulie 2006,http://www.bizcafe.ro/, Bucureşti, 2006.

[2.09] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI

•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice dinRomânia, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 - 973 - 720 - 087 - 7, 2007.

[2.10] * * *, Legea nr.56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea

eficientă a energiei, Monitorul Oficial al României, partea I, Anul XVIII - Nr. 291, 31.III.2006.

[2.11] * * *, Directive 2004/8/EC of the European Parliament and of the Council of 11 February 2004

on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy marketand amending Directive 92/42/EEC.

[2.12] * * *, Completing the Market for Least-Cost Energy Services, A Study under the SAVE

Programme, Project Final Report, Contract No. XVII / 4.1031 / Z / 98 - 297, September 2000).

[2.13] Jişa, M., Managementul utilizării energiei - soluţie de bază pentru creşterea eficienţei energetice,Promovarea Eficienţei Energetice în Industrie, ICEMENERG, Bucureşti, iunie 2001, pp. 71-8.

[2.14] Voronca, S. L., C.N. Transelectrica - realizarea şi implementarea unui sistem de management al

riscului, Revista Energetica, Iunie, anul 52 - nr.6, ISSN: 1453 - 2360, IRE, Bucureşti, pp. 301-

305, 2004.

[2.15] Ilin - Iancu, C., Finanţarea proiectelor - Metode de gestiune a riscurilor asociate proiectelor, Risk

Management Forum 2004, Bucureşti.[2.16] * * *, Diccionarios, Universidad de Malaga, http://www.eumed.net/, 2007.

8/3/2019 Curs FPE




31

3. Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice.

Multe dintre proiectele energetice pe care le poate iniţia un operator economic privat sunt de

mică anvergură, astfel încât acestea pot fi rapid finanţate pe baza lichidităţilor interne de care acestadispune.

Sunt cazuri în care, datorită anvergurii semnificative a proiectelor energetice, pe lângădisponibilităţile interne sunt necesare şi resurse financiare atrase.

Problema care se ridică este legată de modul în care pot fi atrase aceste resurse externe pentrucompletarea schemei de finanţare.

3.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar

Finanţatorii sunt interesaţi în a avea garanţia recuperării resurselor financiare acordate pentrurealizarea proiectelor, mai ales pentru a preveni situaţia în care investiţia nu produce efectele scontate,avute în vedere în faza elaborării planului de afaceri [3.03].

Operatori economici privaţi ar trebui şi aceştia să fie preocupaţi de rambursarea creditelor obţinute, în măsura în care orice împrejurare care ar duce la neplata datoriilor ar afecta în mod serioscredibilitatea acestora şi, în consecinţă capacitatea de a accesa alte finanţări comerciale în viitor.

Există o varietate largă de finanţări comerciale oferite de diverse instituţii financiare, dar succesul în realizarea unui proiect energetic poate depinde de selectarea şi accesarea celei mai bineadaptate creditări la particularităţile proiectului în analiză [3.01].

O categorie aparte este cea a investitorilor de capital care participă cu resurse financiare larealizarea proiectelor energetice [3.03]. În această situaţie, o atenţie deosebită trebuie acordată ratelor de recuperare la care aceştia se pot aştepta în urma investiţiei făcute precum şi riscurilor asociate

acesteia.

Procesul prin care se maximizează atractivitatea (bancabilitatea) unui proiect în raport cu potenţiali finanţatori sau investitori de capital poate fi numit montaj financiar (financial engineering

[3.02]).

Activităţile aferente acestui proces sunt următoarele [3.02]: selectarea surselor de finanţare cel mai bine adaptate proiectului; structurarea proiectului astfel încât cerinţele referitoare la rambursarea creditelor să fie

acoperite în mod corespunzător; structurarea proiectului astfel încât ratele de recuperare către investitorii de capital să fie

optim corelate cu riscurile asumate şi toate riscurile potenţiale să fie în mod adecvatevaluate.

3.2. Obstacole în finanţarea proiectelor

Principalele obstacole în finanţarea proiectelor energetice, conform [3.02], sunt:

obstacole asociate proiectului energetic în sine; obstacole asociate caracteristicilor beneficiarului proiectului;

obstacole asociate caracteristicilor la nivel naţional, din punct de vedere politic, legal, dereglementare, economic etc.

Între categorii există interdependenţe iar obstacolele incluse în cea de a treia categorie se

situează în afara zonei de intervenţie a beneficiarilor proiectelor.

8/3/2019 Curs FPE


Eliminarea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice


32

3.2.1. Obstacole asociate proiectului energetic în sine

După [3.02], obstacolele asociate proiectului energetic sunt următoarele: anvergura redusă a proiectelor energetice, cu influenţe negative asupra costurilor de

tranzacţionare;

lipsa de înţelegere a utilizării eficiente a energiei (ex. conţinut şi avantaje), manifestată lanivelul instituţiilor financiare.

Cea mai importantă piedică în finanţarea proiectelor energetice este talia relativ redusă aacestora. Investiţia specifică în zona producerii de energie poate varia între 500 şi 1500 dolariSUA/kWinstalat.

Simple proiecte de valorificare a surselor regenerabile de energie pot necesita investiţii deordinul milioanelor de dolari SUA.

Proiectele de construcţie a unor noi capacităţi de producere a energiei bazată pe combustibilfosil pot antrena costuri mult mai ridicate, proporţionale cu capacitatea instalată.

Comparativ cu astfel de investiţii, modernizarea iluminatului public stradal sau a sistemelor dealimentare cu apă potabilă la nivelul unei municipalităţi sau înlocuirea compresoarelor în staţia de aer comprimat a unui operator din industrie implică costuri semnificativ mai reduse.

Indiferent de anvergura investiţiei, există nişte costuri suplimentare numite generic costuri detranzacţionare.

Costurile de tranzacţionare apar în faza de obţinere a finanţării comerciale [3.03], nedepinzânddirect proporţional cu investiţia efectivă (care include costurile cu investiţiile şi forţa de muncă).

Costurile de tranzacţionare au o pondere mai mare în investiţiile mici decât în cele aferenteunor proiecte de talie mai mare.

Din acest motiv, instituţiile finanţatoareimpun o limită minimă a investiţiei aferente unuiproiect.

Se menţine astfel, între limite acceptabile,ponderea costurilor induse de aprobarea şiadministrarea împrumuturilor din totalulresurselor avute la dispoziţie de acestea.

Se manifestă astfel, tendinţa marilor finanţatori de a-şi orienta atenţia către proiectede investiţii de mari dimensiuni, contrar oportunităţilor de investiţii în domeniul utilizării

eficiente a energiei, care rămân practic nevalorificate.

Datorită ponderii relativ mari a costurilor de tranzacţionare, un proiect energetic de talie micătrebuie să fie caracterizat de o rată ridicată de recuperare, astfel încât resursele obţinute să fie ocontrapondere a acestor costuri considerate „neproductive‟.

Instituţiile financiare internaţionale recurg, conform [3.04], la eliminarea obstacolelor induse de

anvergura redusă a proiectelor energetice prin:

deschiderea unor linii de credit prin intermediul unor instituţii bancare locale (figura 3.1); crearea unor fonduri de investiţii specializate.

BERD

Consorţiu bănci

Clienţi

Consultanţi Evaluatori

Fondul ‘Kozlodui’

contract

consultanţă

verificare

validare

linie credit contracte

credite contracte

stimulente grant

contract

consultanţă

plan afaceriasistenţă

Figura 3.1 Bulgarian Energy Efficiency and Renewable

Sources Credit Line BEERECL (sursa:

http://www.beerecl.com/).

8/3/2019 Curs FPE




33

În România, eliminarea obstacolelor indusede anvergura redusă a proiectelor energetice, înpofida potenţialului extrem de ridicat la nivelullargii majorităţi a sectoarelor economice dinRomânia a creat perspectiva înfiinţării unor

fonduri specializate [3.01].

Un exemplu este Fondul Român pentruEficienţa Energiei creat de Guvernul României cuasistenţa Băncii Mondiale (figura 3.2).

Ocuparea nişei de piaţă, aferentă acestor tipuri de investiţii şi lăsată liberă de mariifinanţatori poate fi realizată prin finanţărilepromovate de astfel fonduri.

Astfel în contextul unor costuri detranzacţionare mai puţin semnificative dar totuşiridicate, şi acestea impun un prag minim privind

valoarea investiţiei dar inferior celui practicat demarii finanţatori.

Ca şi în cazul instituţiilor financiareinternaţionale, fondurile specializate pot adoptaanumite criterii de aprobare a finanţării denumitecriterii de eligibilitate [3.01].

Criteriile de eligibilitate au menirea de a

conduce la minimizarea costurilor de

tranzacţionare pentru fiecare proiect în parte.

Lipsa de înţelegere a atractivităţiiproiectelor energetice, manifestată de factorii de decizie din instituţiile financiare, are drept cauză

Consiliul de

Administraţie

ExecutivFond

Administrator

Fond

Comitet deinvestiţii

Fond de tip ‚revolving’

ClienţiFond

consultanţă

credite

solicitare finanţare

contract de managementpropune

finanţări

Figura 3.2 Fondul Român pentru Eficienţa Energiei (sursa:

* * *, Romania Energy Efficiency Project,Project Document, Report no. 24637 – RO, the

World Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002.

recomandăfinanţări

aprobăfinanţări

Contractde

f i n a n

ţ a r e

serviciu

datorie

Finanţarea solicitată se situează între 100 mii şi 1milion dolari SUA

Figura 3.3 Criterii de eligibilitate aplicate de Fondul

Român pentru Eficienţa Energiei (sursa: * * *,Romania Energy Efficiency Project, Project

Document, Report no. 24637 – RO, the World

Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002)

Criterii de eligibilitate - exemplu

Minim 20% din finanţare să fie acoperită debeneficiar (din surse proprii sau atrase)

Perioada de recuperare a investiţiei să fie demaximum 4 (5) ani

Investiţia aduce beneficii financiare, cel puţin 50%din acestea provenind din economia de energie

Autorizaţie de mediu existentă sau în curs deobţinere


- concluzii

Indicatorii generali - profilul general al beneficiarului- economia de energie sau reducerea costurilor

- acordul participanţilor - performanţele antrepenoriale ale conducerii - auditul financiar

- cadrul legal


Indicatorii tehnici


- efectele de îmbunătăţire a eficienţei energetice

- riscurile acceptabile privind construirea şiex loatarea investiţiei.

Figura 3.4 Planul de afaceri (sursa: * * *, Financing

Energy Efficiency Application Manual, Energy

Charter Secretariat, Bruxelles, Belgia, 2000).

Planul de Afaceri - exemplu


- reducerile de emisii de gaze

- reducerile de deşeuri- reducerea pierderilor de căldură şi agent termic.

Costurile proiectului - planul detaliat al investiţiei - costurile locale

- costurile externe


- înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale - eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA)

- capacitatea de a genera lichidităţi - perioada de rambursare a investiţiei - capacitatea beneficiarului de a finanţa investiţia

- existenţa garanţiilor - flexibilitatea în cazul eşecului - principiile de evaluare

- analiza de risc financiar.

8/3/2019 Curs FPE




34

experienţa redusă în finanţarea acestora în raport cu cea acumulată în finanţarea, spre exemplu, aextinderii capacităţilor de producţie.

Spre deosebire de primul caz, în care realizarea proiectului energetic conduce la reducerea unor consumuri aferente unui acelaşi parametru funcţional (ex. producţia marfă), în cel de al doilea caz,

proiectul de extindere conduce la creşterea certă a producţiei şi, implicit a veniturilor obţinute.

În consecinţă, băncile vor continua să fie mai familiare cu proiectele din sectorul energetic.

Un alt motiv al neimplicării instituţiilor financiare în proiectele energetice poate fi şi perspectivaprestigiului consolidat în cazul finanţării unor proiecte de mare anvergură, vizibilitate şi impact dindomeniul energetic.

Eliminarea acestui obstacol poate fi realizată chiar de instituţiile financiare prin recurgerea la

angajarea unor specialişti sau la crearea unor compartimente specializate în analiza proiectelor energetice.

În raport cu acelaşi obstacol, beneficiarul proiectului nu are ca unică alternativă decât pe aceea a prezentării cu multă claritate, la nivelul Planului de afaceri [3.02, 3.03], a avantajelor proiectului

energetic.

3.2.2. Obstacole asociate caracteristicilor beneficiarului proiectului

Conform [3.02], cel mai important obstacol asociat beneficiarului proiectului energetic este

solvabilitatea limitată a acestuia.

Unul dintre cei mai relevanţi indicatori utilizaţi de finanţatori în evaluarea riscurilor asociateunui beneficiar este situaţia financiară înregistrată în trecut.

Un operator economic cu performanţe financiare constant bune pe parcursul ultimilor ani poatefi considerat de finanţatori ca un beneficiar prezentând un risc redus.

În cazurile unor beneficiari de risc moderat sau ridicat, există soluţii de montaje financiare carecompensează lipsa de solvabilitate [3.06].

Dintre cele mai des utilizate măsuri de compensare sunt: majorarea ponderii capitalului direct investit în proiect; selectarea unor finanţatori dispuşi să accepte un grad mai ridicat de risc; asigurarea de garanţii comerciale; asigurări pentru protejarea celor mai vulnerabile faze ale proiectului.

Aceste măsuri duc la creşterea costurilor aferente finanţării, dar proiectul poate fi viabil în cazulcompensării acestui neajuns cu o rată ridicată de recuperare [3.02].

O altă modalitate de a depăşi obstacolul reprezentat de riscul moderat sau ridicat al unor beneficiari implică separarea proiectului energetic în raport cu beneficiarul acestuia.

Cele două metode de separare [3.02], sunt: externalizarea: presupune transferul complet al gestiunii energiei către o firmă specializată,

care preia investiţia, riscul asociat beneficiarului fiind irelevant;

crearea unei companii de proiect: obiectul de activitate este chiar realizarea proiectului

energetic, bonitatea acesteia fiind superioară celei aferente beneficiarului.

8/3/2019 Curs FPE




35

3.2.3. Obstacole asociate caracteristicilor la nivel naţional

Obstacolele asociate caracteristicilor la nivel naţional, după [3.02], sunt:

lipsa de informaţie şi experienţă în dezvoltarea planului de afaceri; lipsa existenţei unor finanţări în condiţii avantajoase şi pe termen lung;

costuri ridicate la dezvoltarea proiectelor.

Un operator privat fără experienţă în a obţine resurse financiare prin creditare comercială, vaîntâlni inevitabil dificultăţi în dezvoltarea unui plan de afaceri [3.06].

Astfel de probleme apar des la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii precum şi la nivelulmunicipalităţilor, care, în extrem de puţine cazuri, au specialişti cu experienţă în realizarea unui plande afaceri.

Un plan de afaceri necorespunzător poate fi cauza respingerii unui proiect, poate chiar extremde bun, de la finanţare.

Pe termen scurt, acest obstacol poate fi depăşit prin angajarea unui expert sau accesareaserviciilor unei companii de servicii energetice (ESCO), care, pe lângă realizarea planului de afaceri

poate asigura implementarea şi gestiunea proiectului [3.02].

Pe termen lung, operatorii economici privaţi pot folosi una dintre cele două opţiuni posibile,formarea unui specialist în dezvoltarea planului de afaceri sau achiziţionarea de servicii specializate.

La nivelul municipalităţilor, este în general mai avantajoasă opţiunea formării de personal saucrearea unui compartiment specializat în dezvoltarea planului de afaceri aferent proiectului [3.02].

Lipsa finanţărilor pe termen lung şi în condiţii comerciale avantajoase (perioade de graţiegeneroase şi niveluri scăzute ale dobânzilor) reprezintă un obstacol care se manifestă mai ales pe

pieţele financiare din ţările cu economii în tranziţie sau în curs de dezvoltare.

O posibilă soluţie pentru depăşirea acestui obstacol în realizarea unui proiect energetic poate fi

divizarea finanţării pe componente şi, pentru anumite tipuri de proiecte, încheierea unor contracte deleasing sau de tip credit furnizor pentru achiziţionarea de echipamente.

În unele ţări, inclusiv cele aflate la finalul perioadei de tranziţie, proprietatea asupra

infrastructurii poate fi supusă unor schimbări frecvente, cadrul legal şi responsabilităţile fiind uneorineclare.

În aceste condiţii, dezvoltarea unui proiect energetic ce antrenează beneficiari poziţionaţi diferit

în raport cu bunurile deţinute în proprietate, este unul dificil [3.02].Un exemplu sugestiv ar putea fi cel al sistemelor de iluminat public, unde serviciul public este

asigurat de municipalitate, care deţine proprietatea asupra surselor de iluminat, în timp ce stâlpii şireţelele de alimentare cu energie electrică sunt în proprietatea furnizorului de electricitate.

Într -un astfel de caz, piedica este constituită de lipsa certitudinii realizării proiectului, după parcurgerea prealabilă a etapei de dezvoltare a proiectului [3.03].

Astfel de obstacole pot fi eliminate dacă, pentru dezvoltarea proiectelor se apelează laspecialişti, serviciile acestora putând fi contractate pe bază de comision.

În alternanţă, acoperirea riscurilor proiectului cu garanţii municipale sau accesarea asistenţeifinanciare nerambursabile pot fi, în aceeaşi măsură, eficiente.

8/3/2019 Curs FPE




36

3.3. Soluţii pentru depăşirea obstacolelor în finanţarea proiectelor

Soluţiile pentru depăşirea obstacolelor în finanţarea proiectelor energetice [3.07], se situează, de

regulă, în afara zonei de intervenţie care s-ar putea afla la îndemâna beneficiarilor.

Pot exista însă şi modalităţi prin care beneficiarii proiectelor pot acţiona pentru depăşirea unoradintre obstacolele menţionate anterior.

După [3.02], cele mai uzuale modalităţi sunt:

gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într -un singur proiect;

participarea cu capital;

individualizarea juridică a proiectului; leasing-ul;

compania de servicii energetice;

externalizarea;

finanţări nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale; garanţiile; implicarea specialiştilor; comisionul de succes;

formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri.

3.3.1. Gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într-un singur proiect

Prin gruparea mai multor proiecte de acelaşi tip într -un singur proiect (ca în exemplul din figura3.5), multe din costurile de tranzacţionare asociate proiectului energetic [3.07], pot fi proporţional maireduse.

Spre exemplu, bonitatea financiară a unui beneficiar este verificată o singură dată iar studiul defezabilitate realizat pentru un proiect poate fi, pentru proiecte într -o măsură suficientă asemănătoare,

valorificat fără restricţie.

Nr. Proiect EE cu componente multipleValoarea

(dolari SUA)1 Modernizare gospodărie apă uz industrial 37.5002 Reutilare staţie compresoare 36.082

3 Montare baterie condensatori compensare 45.000

4 Modernizare centrală termică 43.8485 Modernizare cuptor ars sticlă decor 26.100

6 Automatizare cuptor topit sticlă 54.400

7 Cuptor recoacere tip tunel cu conveior 33.0708 Cuptoare recoacere sticlă (trei) 12.000

9 Modernizare cuptoare sticlă colorată 72.000

10 Recuperator producere apă caldă 9.600

11 Reabilitare cuptoare ardere porţelan 63.000

12 Reabilitare cuptor depuneri metalice 35.000

13 Lucrări de construcţii 20.00014 Lucrări de montaj 5.500

15 Studiu de soluţie 5.500

16 Consultanţă tehnică 2.50017 Transport 10.000

18 Formare personal 2.500

Total 513.600

Figura 3.5 Exemplu de grupare a mai multor proiecte de

acelaşi tip într -un singur proiect energetic

realizat în industria sticlei şi porţelanului (sursa:* * *, Studii de caz, Fondul Român pentruEficienţa Energiei, Bucureşti,http://www.free.org.ro, 2006).

Figura 3.6 Exemplu de grupare a mai multor proiecte cu

costuri de investiţii (I) şi termene brute de

recuperare (TRB) crescătoare în industriaalimentară. Beneficiile financiare (CF) suntfolosite la realizarea investiţiilor I2 şi I3.

5 ani1 lună

Valoare investiţie (mii dolari SUA)

Investiţia

I1

1 an

10

100

500

I1 - instalare baterii condensatoare

compensare energie reactivă

I2 - modernizare staţie compresoare

I3 - instalare cazan abur pe biomasă

CF1

CF2

CF3 Investiţia

I3

Investiţia

I2

8/3/2019 Curs FPE




37

În fapt, gruparea proiectelor reprezintă o metodă de reducere la scară a costurilor detranzacţionare [3.02]. Pentru a obţine efectele scontate, proiectele trebuie să prezinte puternicesimilarităţi în toate privinţele.

Modernizarea sistemelor locale de alimentare cu energie termică în clădiri ale administraţiei publice locale (şcoli, grădiniţe, spitale, locuinţe sociale etc.), realizate iniţial după proiecte tipizate saucreşterea eficienţei sistemelor de iluminat public stradal reprezintă exemple sugestive.

Gruparea proiectelor oferă şi perspectiva achiziţionării centralizate a unora dintre echipamente,

cu reduceri semnificative ale costurilor de investiţii [3.02].

O altă modalitate de grupare a proiectelor energetice este cea sugerată în figura 3.6, care iasimultan în considerare proiectele de investiţii cu costuri reduse şi termene brute scurte de recuperare

(TRB) a acestora şi proiecte de investiţii cu costuri mai ridicate şi termene brute medii de recuperare.

Aceste aspecte pot fi avute în vedere de autorităţile locale, în preocuparea acestora de a orientaresursele şi aşa modeste de care dispun către alte priorităţi identificate în plan local.

Un exemplu ar putea fi constituit de realizarea de către o autoritate locală a unor proiecte de

modernizare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi iluminat public exterior care ar putea facili ta

obţinerea de lichidităţi pentru derularea investiţiilor în domeniul modernizării sistemelor locale şicentralizate de alimentare cu energie termică.

3.3.2. Participarea cu capital

Instituţiile financiare evită acoperirea în totalitate, prin îndatorarea beneficiarului, a costurilor

aferente unui proiect, fapt care ar duce la preluarea integrală de către finanţator a riscurilor asociate proiectului şi beneficiarului.

Asigurarea finanţării datoriei devine mult mai simplă dacă în realizarea proiectului sunt atraşi şiinvestitori de capital dispuşi să preia o parte din riscuri [3.06].

Cu cât ponderea participării cu capital la realizarea investiţiei este mai mare, cu atât mai puţineste necesară creditarea comercială [3.02].

În astfel de situaţii, o parte mai mare din lichidităţile obţinute după realizarea proiectului revininvestitorului, în condiţiile în care acesta preia o parte semnificativă din riscuri de la finanţator.

Organismele financiare internaţionale pot participa cu capital la realizarea investiţiilor îndomeniul utilizării eficiente a energiei [3.04].

Asocierile de tip joint - venture şi companiile de servicii energetice pot, de asemeni, participa cucapital la realizarea investiţiilor în domeniul utilizării eficiente a energiei [3.02].

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Figura 3.7 Participarea cu capital la realizarea unei

investiţii în domeniul energetic.

Finanţare ‚tradiţională‟

credit serviciudatorie

beneficiiresurse

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Participarea cu capital


beneficiiresurse

Investitor

capitalBancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Figura 3.8 Individualizarea juridică a unui proiect deinvestiţii în domeniul energetic.



beneficiiresurse

Beneficiar

investiţie

Companie de Proiect

Individualizarea juridică

beneficiicapital

Bancă

capitalserviciudatorie

8/3/2019 Curs FPE




38

3.3.3. Individualizarea juridică a proiectului

Sunt situaţii în care operatori economici cu credibilitate financiară redusă au dificultăţi înobţinerea de creditare comercială, pe baza balanţelor şi bilanţurilor financiare deşi intenţioneazărealizarea de proiecte energetice care generează lichidităţi în cantităţi suficient de mari, pentru ca

cerinţele legate de rambursarea creditelor comerciale folosite la finanţarea proiectelor să fie respectate.

Pentru anumite tipuri de proiecte energetice, o posibilă soluţie de eliminare a inconvenientuluimenţionat anterior ar fi garantarea creditului cu lichidităţile obţinute după implementare [3.02].

Mecanismul în sine reprezintă individualizarea juridică a proiectului şi constă în „izolarea‟ proiectului în raport cu operatorul economic şi crearea unei noi entităţi cu personalitate juridică, alecăr ei bunuri să fie echipamentele energetice deja instalate şi ale cărei lichidităţi să provină dineconomiile de energie şi resurse primare realizate.

Datorită securizării finanţării în raport cu proiectul, mai degrabă decât cu beneficiarul acestuia,în cazul aplicării celor două mecanisme anterior menţionate, se face referire la noţiunea de „finanţarea

proiectelor‟ [3.02].

Finanţarea individualizată a proiectelor este posibilă numai în cazurile în care echipamenteleenergetice sunt modulare, uşor de integrat în instalaţii, altele decât cele cărora le-au fost iniţialdestinate, sau în legătură cu care furnizorul s-a angajat să aplice sistemul „buy- back‟ [3.05].Echipamentele pot astfel fi folosite ca garanţii pentru acoperirea riscurilor legate de eşec.

În aceste condiţii, pentru modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă sau ailuminatului public exterior s-ar putea mai uşor recurge la finanţarea proiectelor decât în cazulreabilitării termice a unor clădiri.

3.3.4. Leasing-ul

Există situaţii în care un operator economic, ale cărui resurse financiare sunt supuse simultan presiunii diferitelor necesităţi, nu poate sau nudoreşte să recurgă la creditare comercială [3.07].

Leasing-ul reprezintă o soluţie de ieşire din impas.

Un contract de leasing ar putea fi avut învedere în situaţia în care ratele de leasing ar fiinferioare valorii exprimate în bani a economiilor de energie [3.02].

Recurgerea la leasing poate degreva bugetul beneficiarului de solicitări şi direcţionarearesurselor financiare spre alte priorităţi, simultancu reducerea costurilor de funcţionare.

Pentru operatorii economici de talie mică şi medie, ratele de leasing pot fi incluse în costurile de producţie care sunt scutite de impozitul pe proprietate sau pe profit [3.02].

Leasing-ul este posibil în cazurile în care echipamentele energetice sunt modulare, uşor deintegrat în instalaţii, altele decât cele cărora le-au fost iniţial destinate.

Pentru transformatoarele din staţiile electrice de transformare sau pentru cazanele cu eficienţă

energetică ridicată aferente sistemelor de alimentare cu energie termică, s-ar putea mai uşor recurge laleasing decât în cazul materialelor necesare reabilitării termice a unor clădiri.

rată leasing Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Figura 3.9 Leasing-ul. Dreptul de proprietate asupra

echipamentului trece la beneficiarul investiţieidupă achitarea valorii reziduale.


credit serviciu

datorie

beneficiiresurse

Beneficiar

investiţie

Proiect

Leasing-ul

beneficii

Societate

de leasing

drept deutilizare

Echipament

8/3/2019 Curs FPE




39

După [3.02], o alternativă a leasing-ului este contractul leasing furnizor, în cadrul unui astfel de

aranjament, cuantumul plăţilor periodice fiind superior ratei de leasing, după o anumită perioadă detimp dreptul de proprietate asupra echipamentelor fiind transferat beneficiarului.

Companiile de servicii energetice recurg în mod frecvent la contracte leasing furnizor, însituaţiile în care beneficiarul nu dispune de bonitatea financiară necesară achiziţiei directe aechipamentelor.

3.3.5. Compania de servicii energetice

O companie de servicii energetice (Energy Services COmpany - ESCO), este un operator

economic capabil să furnizeze o gamă largă de servicii grupate într -un singur pachet [3.02].

În afară de implementarea şi gestiunea

proiectelor energetice, o companie de servicii

energetice poate asigura dezvoltarea proiectelor,

negocierea, în numele beneficiarilor, cu

finanţatorii, sau chiar o parte din capital prininvestiţii directe în proiecte.

Multe din soluţiile de finanţare a

proiectelor energetice [3.02], pot fi furnizate de

către o companie de servicii energetice.

Esenţa relaţiei dintre aceasta şi beneficiarieste reprezentată de contractul de performanţă

[3.02].

Contractul dintre o companie de servicii energetice şi un operator economic defineşte:

natura aranjamentului financiar utilizat; modul de împărţire a beneficiilor rezultate în urma obţinerii economiilor de energie.

Creditarea comercială poate fi asigurată pe baza bilanţului financiar al beneficiarului, alcompaniei de servicii energetice sau al proiectului în sine.

Investiţiile de capital pot fi susţinute fie de beneficiar, fie de compania de servicii energetice fiede amândoi partenerii.

Economiile de energie (ca şi riscurile asociate proiectului) pot fi împărţite între beneficiar şicompanie (ca în figura 3.11), în conformitate cu un algoritm de comun acord stabilit.

Companie de

servicii energetice

Beneficiar

investiţie

Bancă

plată

serviciu

Figura 3.10 Finanţarea externă a companiilor de serviciienergetice (sursa: Energy Charter Secretariat,

Third Party Financing Achieving its potential,

Bruxelles, Belgia, 2003)

Contract

performanţă

Contract

finanţare Serviciu datorie finanţare

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Figura 3.11 Compania de servicii energetice: contract de

economii partajate (sursa: * * *, Financing

Energy Efficiency Application Manual,

Energy Charter Secretariat, Bruxelles,

Belgia, 2000).



beneficiiresurse

Beneficiar

investiţie

Proiect

ESCO – Economii partajate

Bancă

capitalESCO

credit serviciu

datorie

gestiune

beneficii artajate

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect


economii garantate (sursa: * * *, Financing

Energy Efficiency Application Manual,

Energy Charter Secretariat, Bruxelles,

Belgia, 2000).



beneficiiresurse

ESCO

ESCO – Economii garantate

Bancă

capital

Beneficiar

investiţie


gestiunebeneficii

Proiect

taxă

8/3/2019 Curs FPE




40

Ca alternativă, beneficiarul poate plăti companiei o taxă constantă, bazată pe o cotă parte dincosturile cu energia şi resursele primare, precedente implementării proiectului, în condiţiile în carecompania îşi asumă integral riscurile asociate proiectului (figura 3.12).

Costurile înregistrate de beneficiar pot varia semnificativ în raport cu relaţiile stabilite întreacesta şi compania de servicii energetice.

În cazul în care plata creditului este asigurată exclusiv pe baza veniturilor realizate de beneficiar prin execuţia bugetară, compania nu îşi va asuma nici un risc şi, în consecinţă, va facturabeneficiarului costuri mai mici pentru serviciile prestate.

Totuşi, reducerea costurilor poate fi alterată în cazul în care beneficiarul va plăti pentrugarantarea creditului obţinut pentru realizarea investiţiei energetice [3.02].

Costuri suplimentare pot apare în cazul evaluării şi monitorizării economiilor de energie.

În situaţia în care în relaţia contractuală dintre beneficiar şi companie nu sunt prevăzute astfel de

servicii, un contract bazat pe plata unei taxe constante poate minimiza costurile înregistrate debeneficiar.

3.3.6. Externalizarea

Orice entitate, fie ea instituţie, organism, operator economic sau organizaţie desfăşoară o seriede activităţi de bază strict legate de obiectul de activitate definit în actul său constitutiv.

În plus, pentru realizarea obiectului de activitate, aceasta este obligată să deruleze şi alte tipuride activităţi, pentru care, de regulă, nu dispune de personal specializat.

Din acest motiv, ar putea fi, de departe, mai

benefică utilizarea unor experţi sau a unor firmespecializate care să furnizeze servicii energeticede calitate.

Această operaţiune poartă denumirea deexternalizare a serviciilor energetice [3.02].

Externalizarea reprezintă cel mai complettransfer de responsabilitate în legătură cuadministrarea serviciilor energetice (figura 3.13).

Baza unei astfel de operaţiuni esteconstituită de un contract de performanţă, unminim de servicii energetice prestate putând fi

achiziţionate în schimbul unei taxe fixe.

Colaborarea de acest tip stimulează furnizorul de servicii energetice să acţioneze pentrureducerea costurilor sale în vederea maximizării profitului.

Externalizarea transferă responsabilitatea accesării finanţărilor de la beneficiar la furnizorul deservicii energetice, analiza credibilităţii financiare a beneficiarului devenind inutilă.

În acelaşi timp, toate riscurile la nivelul beneficiarului sunt de asemeni eliminate, cu excepţia

unicului risc reprezentat de alegerea corectă a furnizorului de servicii energetice.

Furnizori de

energie şi resurse

Beneficiar

Figura 3.13 Externalizarea serviciilor energetice (sursa: *

* *, Financing Energy Efficiency Application

Manual, Energy Charter Secretariat,

Bruxelles, Belgia, 2000).

Operare ‚tradiţională‟

lăţi energie şi

resurse

Furnizare

servicii

energetice

Servicii

energetice

Furnizori de

energie şi resurse

Beneficiar plăţi energie şi

resurse

Furnizor

servicii

energetice

lăţi

Servicii externalizate

8/3/2019 Curs FPE




41

3.3.7. Finanţări nerambursabile şi împrumuturi preferenţiale

Diferite instituţii financiare pun la dispoziţia beneficiarilor o varietate largă de finanţărinerambursabile şi împrumuturi preferenţiale [3.04].

Aceste resurse financiare pot fi destinate unor categorii particulare de operatori economici sauunor tipuri specifice de investiţii.

Alocarea acestor resurse are ca scop micşorarea costurilor financiare efective, prin utilizareaacestora împreună cu creditele comerciale.

Alte resurse financiare pot fi folosite pentru acoperirea unor costur i aferente dezvoltăriiproiectelor [3.03].

Când sunt disponibile, finanţările nerambursabile şi împrumuturile preferenţiale pot facediferenţa între un proiect acceptat sau respins de finanţatori [3.02].

3.3.8. Garanţiile

Unul dintre elementele cheie care trebuie luat în considerare la finanţarea unui proiect, inclusiva unui proiect energetic, este gestiunea riscului [3.02].

Reducerea celor mai multe dintre riscurile asociate unui proiect energetic poate fi realizată înmai multe feluri.

Spre exemplu, implicarea unor consultanţi cu experienţă în etapa dezvoltării proiectului [3.03], poate reduce riscul unor performanţe inferioare celor estimate iniţial.

Calea cea mai obişnuită de alocare a riscurilor este prin utilizarea garanţiilor [3.05].

Garanţia comercială directă, asemănătoare poliţei de asigurare, se încheie între beneficiarul proiectului şi o societate de asigurare, care, în schimbul unei anumite taxe îşi asumă anumite riscurispecifice proiectului, până la un plafon financiar de comun stabilit.

Garanţiile comerciale diferă în funcţie de riscul pe care îl acoperă şi de gradul de acoperire[3.02].

După [3.06], o etapă importantă în dezvoltarea proiectelor se bazează pe evaluarea şi alocareariscurilor.

Evaluarea are la bază identificarea perioadelor critice pe întreaga durată de viaţă a proiectului.Alocarea presupune acoperirea cu garanţii a acestor perioade.

Ca alternativă la acoperirea cu garanţii comerciale directe şi pentru reducerea costurilor financiare totale ale proiectului, în perioadele cu expunere maximă la risc pot fi folosite garanţiilecomerciale parţiale [3.02].

O garanţie comercială parţială acoperă toate riscurile într -o anumită etapă şi, din acest motiv,societatea de asigurare va recurge la protejarea sa împotriva anumitor riscuri care se află în zonele decontrol ale guvernelor şi autorităţilor locale.

O instituţie financiară care acordă garanţii comerciale parţiale ar putea solicita garanţii suverane

sau municipale [3.04], deşi acestea nu sunt relevante pentru proiectele energetice, în general de micidimensiuni.

8/3/2019 Curs FPE




42

3.3.9. Implicarea experţilor

Implicarea unor consultanţi cu experienţă în diferite etape critice în dezvoltarea proiectului[3.03], poate reduce semnificativ riscurile asociate proiectului.

După [3.06], cel mai mare risc constă în obţinerea de lichidităţi într -o măsură mai mică decâtcea dorită.

Experţii pot fi angajaţi în oricare dintre fazele de dezvoltare a proiectului sau pentru toateacestea, în cazul externalizării [3.02].

Deşi costurile implicării unor experţi cu înaltă calificare sunt semnificative, potenţialelebeneficii aduse proiectului pot fi mult mai mari.

Dezvoltarea unui proiect energetic este un proces complex, cu atât mai mult cu cât cadrul legalşi de reglementare în multe din ţările în curs de dezvoltare prezintă incertitudini.

În astfel de condiţii, cerinţa esenţială este îmbinarea unei bune cunoaşteri a condiţiilor dereglementare (care, în unele cazuri, poate fi furnizată de organizaţii existente în ţările respective), cu oexpertiză în domeniul eficienţei energetice [3.02].

3.3.10. Comisionul de succes

Costurile de dezvoltare a unui proiect energetic, care pot fi substanţiale, trebuie acoperite chiar înainte de evoluţia, în sine, a proiectului.

Angajarea de expertiză în dezvoltarea proiectului ar putea reprezenta o soluţie pentru reducereariscurilor asociate, dar nu şi pentru eliminarea totală a acestora.

În aceste condiţii, asumarea riscurilor ar putea fi împărţită între beneficiar şi experţii îndezvoltarea proiectului prin încheierea unei relaţii contractuale de tip comision de succes, prin careexperţii ar putea încasa contravaloarea muncii prestate doar în cazul în care proiectul produce efectelescontate.

Un astfel de sistem poate avea dezavantajul unor proceduri juridice laborioase în caz de conflictîntre părţi.

3.3.11. Formarea în domeniul dezvoltării Planului de afaceri

Punerea la punct a unui bun Plan de afaceri este, ca potenţial, cea mai importantă etapă din

întregul ciclu de dezvoltare a proiectului.

Formarea continuă în domeniul dezvoltării Planului de afaceri este pe larg folosită în ţăriledezvoltate, dar de multe ori, specialiştii din ţările în curs de dezvoltare nu dispun de resurselefinanciare necesare acoperirii costurilor aferente pentru accesarea acestei pregătiri [3.02].

Multe dintre abilităţile necesare pentru realizarea unui Plan de afaceri au caracter general, dar câteva dintre ele sunt specifice exclusiv proiectelor energetice.

În contextul lipsei de experienţă a investitorilor în legătură cu proiectele energetice, trebuie

scoase în evidenţă avantajele acestora, pentru a dezvolta interesul şi entuziasmul necesar [3.02].

În plus, realizarea unor astfel de proiecte pune în discuţie aspecte legale şi de reglementarespecifice, la care trebuie să se facă referire în Planul de afaceri.

8/3/2019 Curs FPE




43

3.3.12. Contribuţia instituţiilor financiare internaţionale (IFI)

Instituţiile financiare internaţionale deţin un rol semnificativ în promovarea şi dezvoltareainvestiţiilor în domeniul eficienţei energetice şi a serviciilor energetice în industrie.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este cel mai mare investitor din România,cel de al doilea stat ca mărime considerat eligibil pentru finanţările BERD.

BERD asigură finanţarea externă a beneficiarilor prin acordarea de credite, furnizează capital pentru investiţii, oferă garanţii pentru acoperirea riscului de creditare şi acordă facilităţi de leasing.

Investiţiile directe ale BERD variază în general între 5 milioane şi 230 milioane de euro. Şiproiectele de mai mici dimensiuni sunt finanţate direct de BERD dar şi cu ajutorul unor intermediari.

În prezent, BERD a furnizat, împreună cu alţi finanţatori semnificativi, sprijin financiar unuinumăr de 11 companii de servicii energetice activând în şase state ale Uniunii Euro pene inclusiv

România, toate acestea fiind finanţate prin facilităţi de credit de tip multi-proiect.

Prima investiţie semnificativă realizată în România şi finanţată de BERD a fost Proiectul deConservare a Energiei Termice în valoare totală de 59,5 milioane euro, care a fost destinat acoperirii

nevoile urgente de investiţii pentru modernizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energietermică din oraşele Buzău, Făgăraş, Olteniţa, Paşcani şi Ploieşti.

Împrumutul acordat de BERD statului român în anul 1997, a fost de 36 milioane euro, cu o

maturitate de 15 ani şi o perioadă de graţie de 5 ani. Împrumutul a beneficiat de garanţia suverană astatului.

O a doua investiţie cu finanţare BERD, în valoare de 31 milioane de euro este cea destinatămodernizării sistemului centralizat de alimentare cu energie termică a municipiului Iaşi.

Împrumutul acordat de BERD statului român în anul 2006, este de maximum 20 milioane euroşi beneficiază şi de garanţia suverană a consiliului local al municipiului Iaşi.

Primul beneficiar din România al sprijinului BERD acordat companiilor de servicii energeticeeste Compania Industrială Română de EficienţăEnergetică (RIIEC).

Compania de servicii energetice este

deţinută de Fondul Româno - American de

Investiţii (RAEF) şi compania de serviciienergetice Energy Serv SA (figura 3.14).

Obiectul său de activitate constă înidentificarea şi finanţarea operatorilor privaţi cu

bonitate financiară activând în industrie, pentrurealizarea de investiţii în sisteme de cogenerare.

RIEEC administrează în prezent un fondde 15 milioane de euro din care 11 milioane sub

forma unui împrumut obţinut de la BERD şirestul din venituri proprii disponibilizate printr-o

capitalizarea iniţială realizată de acţionari.

RIIEC

acţionar

Beneficiar

investiţie

BERD

Figura 3.14 Structura de acţionariat şi relaţiilecontractuale în cazul Compania IndustrialăRomână de Eficienţă Energetică, (sursa:

http://www.ebrd.com/projects/psd/

psd2002/27888.htm).

RAEF

acţionar

Energy Serv

acţionar

capital capital

rambursare plăţi

servicii

contract de

performanţă

SEGES

capitalcredit plăţi

8/3/2019 Curs FPE




44

BERD a deschis recent în România o linie de credit de circa 50 milioane de euro pentru

susţinerea investiţiilor energetice în industrie şi a proiectelor de mici dimensiuni iniţiate de operatori privaţi şi destinate valorificării surselor regenerabile de energie.

Prin intermediul liniei de credit deschisă de BERD şi administrată de un consorţiu de băncilocale, operatorii privaţi au accesul asigurat la finanţare externă (figura 3.15).

Pentru stimularea realizării investiţiilor proprii, operatorii privaţi vor avea posibilitatea de a

accesa şi grant-uri a căror valoare variază între 5% şi 20% din suma efectiv utilizată de beneficiariicreditelor.

Firme de consultanţă, selecţionate şiangajat de BERD pe bază de licitaţieinternaţională, vor furniza operatorilor privaţi şiconsorţiului de bănci servicii de analizăenergetică, analiză financiară, evaluări de risc şide dezvoltarea a unor planuri de afaceri bancabile

precum şi de pregătire a dosarelor de finanţare şide contractare a împrumuturilor.

Cu condiţia finalizării proiectelor, un

expert independent angajat de BERD va verifica

realizarea investiţiei şi va valida rezultate în bazacărora beneficiarul împrumutului va primi grant-ul pentru stimularea investiţiei.

Banca Mondială oferă o gamă largă de instrumente ce includ împrumuturile şi grant-urile pentru

finanţarea eforturilor de dezvoltare economică în lume. Printre acestea se numără şi două tipuri deinstrumente de creditare:

credite pentru investiţii

credite pentru susţinerea politicilor şi reformelor instituţionale.

Creditele pentru investiţii pot fi folosite la finanţarea achiziţionării de bunuri, activităţi şiservicii în sprijinul oricăror proiecte de dezvoltare iniţiate într -un spectru larg de sectoare. Perioada de

maturitate a acestor tipuri de credite variază între 5 şi 10 ani.

Creditele pentru susţinerea politicilor şi reformelor instituţionale au perioade de maturitatecuprinse între unu şi trei ani şi acordarea lor beneficiază de proceduri rapide de transfer.

Un număr limitat de grant-uri este disponibil şi poate fi acordat de Banca Mondială fie direct,fie prin parteneriate. Cele mai multe dintre acestea sunt destinate să încurajeze inovarea şi colaborareacu alte organizaţii.

Donori internaţionali încredinţează Băncii Mondiale sume considerabile pentru a menţine înfuncţionare peste 850 de fonduri de investiţii a căror funcţionare este asigurată de bancă din resurse

proprii. Astfel de aranjamente financiare şi administrative cu donori externi au permis finanţarea unor necesităţi de dezvoltare de înaltă prioritate.

În fine, Banca Mondială oferă mai multe tipuri de instrumente de garantare şi gestiune ariscurilor pentru protejarea băncilor comerciale în raport cu riscurile asociate investiţiilor în ţările încurs de dezvoltare.

În România, primul proiect semnificativ de stimulare a investiţiilor în eficienţa energetică a fost propus de către Global Environment Facility (GEF) şi realizat de Banca Mondială prin BancaInternaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

BERD

Consorţiu bănci

Clienţi


UE

contract

consultanţă

verificarevalidare


credite contracte

stimulente grant

contract

consultanţă

plan afaceri

asistenţă

Figura 3.15 Schema liniei de credit (sursa:


8/3/2019 Curs FPE




45

Scopul proiectului a fost de creare a unei Facilităţi de Dezvoltare şi Finanţare a EficienţeiEnergetice (figura 3.16).

Prevăzut a fi implementat în perioada 2002 - 2007, proiectul beneficiază de un grant în valoarede 10 milioane dolari SUA, acordat Guvernului României de către Global Environment Facility

(GEF).

Proiectul GEF de Eficienţă Energetică, aşa cum a fost propus de GEF, are ca scop să facilitezeoperatorilor din industrie şi altor consumatori de energie achiziţionarea şi utilizarea de tehnologiieficiente energetic finanţate în condiţii comerciale de către Fondul Român pentru Eficienţa Energieiîmpreună cu alţi finanţatori.

Menirea principală a proiectului este de aatrage un volum semnificativ de resurse prin co-

finanţare comercială şi de a facilita atâtfinanţarea paralelă cât şi finanţarea directă.

Finanţarea externă acordată în cadrul proiectului a fost, într -o primă fază, accesibilăsub formă de credite comerciale, în prezentfacilităţile de finanţare incluzând leasing-ul

operaţional, creditul furnizor şi plata pentruservicii.

Recent, prin intermediul proiectului, a fost

încheiat primul contract de finanţare comercială aunei companii de servicii energetice care a

utilizat resursele financiare obţinute pentruinstalarea şi operarea în sistem BOOT [3.08], a

unui sistem de cogenerare de mică putere la unoperator privat din industrie.

3.4. Bibliografie

[3.01] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Rotaru Daniel, „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:Profil de companie‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică,Noiembrie/Decembrie 2004, Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62-64, 2004.


Belgia, 2000.

[3.03] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Marin Adrian, „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:Dezvoltarea proiectelor (I)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţăenergetică, Ianuarie/Februarie 2005, Anul II - Nr. 1/2 (7/8), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 58-

60, 2005.

[3.04] United Nations, Manual on Financial Engineering: Sources of Finance for Energy Efficiency

Projects, Economic Commission for Europe, Geneva, Elveţia, 1994. [3.05] Tomiţă, T., Paraipan, L., Gurmăzescu, A., Vanghelescu, A., „Dicţionarul de Management al

Riscului‟, BRM Business Consulting, ISBN: 973-0-03700-0, Bucureşti, 2004. [3.06] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., Marin A., „Fondul Român pentru Eficienţa

Energiei: Dezvoltarea proiectelor (II)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şieficienţă energetică, Martie 2005, Anul II - Nr. 3 (9), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 50-52,

2005.

[3.07] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:Finanţarea proiectelor (I)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţăenergetică, Aprilie 2005, Anul II - Nr. 4 (10), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 52-54, 2005.

[3.08] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice dinRomânia, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 - 973 - 720 - 087 - 7, 2007.

Consiliul de

Administraţie

Executiv

Fond

Administrator

Fond

Comitet de

investiţii


ClienţiFond

consultanţă

credite


contract de managementpropunefinanţări

Figura 3.16 Schema unui fond de tip ‟revolving‟ (sursa: ** *, Romania Energy Efficiency Project,

Project Document, Report no. 24637 – RO, theWorld Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002.


aprobăfinanţări

Contractde

f i n a n

ţ a r e

serviciul

datoriei

8/3/2019 Curs FPE




46

[3.09] * * *, Dicţionar financiar, http://www.obb.ro/, Bucureşti, 2007. [3.10] Vasilescu, I. (coordonator), Cicea, C., Dobrea, R., C., Eficienţa investiţiilor aplicată, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2003.

[3.11] Buhociu, F., Negoescu, G., Investiţiile în economia de tranziţie, Editura Evrica, Brăila, 1998. [3.12] * * *, Legea nr.56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea


[3.13] * * *, Directive 2004/8/EC of the European Parliament and of the Council of 11 February 2004on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy market


[3.14] * * *, Diccionarios, Universidad de Malaga, http://www.eumed.net/, 2007.

8/3/2019 Curs FPE




47

4. Finanţarea proiectelor energetice

Multe dintre proiectele energetice pe care le poate iniţia un operator economic sunt de micăanvergură, astfel încât acestea pot fi rapid finanţate pe baza lichidităţilor interne de care acestadispune.

În cazurile în care, datorită anvergurii semnificative a proiectelor, pe lângă disponibilităţileinterne sunt necesare şi resurse financiare atrase , problema care se ridică este legată de modul în care

pot fi atrase aceste resurse externe pentru completarea schemei de finanţare.

În aproape toate sectoarele economice există oportunităţi pentru investiţii profitabile îndomeniul energetic. Dar de cele mai multe ori, profitabilitatea investiţiei nu este suficientă pentru aconvinge finanţatorii să acorde credite comerciale pentru realizarea unor proiecte energetice.

4.1. Finanţarea proiectelor: montajul financiar

În general, finanţatorii sunt interesaţi în a avea garanţia recuperării resurselor financiare

acordate pentru realizarea proiectelor, mai ales pentru a preveni situaţia în care investiţia nu produceefectele scontate, avute în vedere în faza elaborării planului de afaceri [4.03].

Operatori economici au devenit

preocupaţi de rambursarea creditelor obţinute, în măsura în care oriceîmprejurare care ar duce la neplatadatoriilor ar afecta în mod serioscredibilitatea acestora şi, în consecinţăcapacitatea de a accesa alte finanţăricomerciale în viitor.

Există o varietate largă de finanţăricomerciale oferite de diverse instituţiifinanciare, dar succesul în realizarea unuiproiect energetic poate depinde de

selectarea şi accesarea celei mai bine

adaptate creditări la particularităţile proiectului în analiză [4.01].

Este relativ greu de obţinut unîmprumut dacă, spre exemplu, dupăaccesarea ultimei tranşe şi ieşirea din

perioada de graţie, investiţia nu genereazălichidităţi pentru rambursarea datoriilor.

O categorie aparte este cea a investitorilor de capital care participă cu resurse financiare larealizarea proiectelor energetice [4.03].

O atenţie deosebită trebuie acordată ratelor de recuperare la care aceştia se pot aştepta în urmainvestiţiei făcute precum şi riscurilor asociate acesteia.

Anvergura ratelor de recuperare în condiţii de risc corect evaluat, va fi superioară celei aferente beneficiilor care ar fi putut fi obţinute prin plasamente bancare, implicând riscuri teoretic nule.

Procesul prin care se maximizează atractivitatea (bancabilitatea) unui proiect în raport cu potenţiali finanţatori sau investitori de capital poate fi numit montaj financiar (financial engineering[4.02]) ca în exemplul din figura 4.1.

ESCO

1,5 milioane euro

Figura 4.1 Exemplu de montaj financiar (sursa: * * *, Financing

Energy Efficiency Application Manual, Energy Charter


Investiţia

10 milioane euro

Capital

3 milioane euro

Credit

7 milioane euro

Consiliu Local

1,5 milioane euro

Credit A

3,5 milioane euro

Credit B

3,5 milioane euro

Surse proprii

750 mii euro

Credit

750 mii euro

Surse proprii

750 mii euro

Credit

750 mii euro

8/3/2019 Curs FPE


Finanţarea proiectelor energetice


48

Activităţile sunt, după [4.02], următoarele: selectarea surselor de finanţare cel mai bine adaptate proiectului; structurarea proiectului astfel încât cerinţele referitoare la rambursarea creditelor să fie

acoperite în mod corespunzător; structurarea proiectului astfel încât ratele de recuperare către investitorii de capital să fie

optim corelate cu riscurile asumate şi toate riscurile potenţiale sunt în mod adecvat evaluate.4.2. Analiza financiară a proiectelor energetice

Finanţarea este parte din procesul de dezvoltare a unui proiect de investiţii în domeniul utilizăriieficiente a energiei (figura 4.2), care cuprinde următoarele etape:

identificarea proiectului;

analiza energetică; definirea proiectului;

evaluarea costurilor şi abeneficiilor;

identificarea surselor de

finanţare; structurarea planului financiar;

identificarea finanţatorilor şi a participanţilor;

organizarea proiectului;

evaluarea şi alocarea riscurilor.

Analiza financiară a unui proiect

energetic presupune realizarea analizei cost

beneficiu, analiza fluxului actualizat de

lichidităţi [4.05], determinarea principalilor indici de profitabilitate şi analiza de risc şi

sensibilitate.

Analiza financiară este realizată înetapa definirii proiectului şi rezultatele suntvalorificate în etapa de evaluare acosturilor şi beneficiilor.

Identificarea

surselor de

finanţare


Identificarea


Identificarea


Plan de Afaceri

Figura 4.2 Dezvoltarea unui proiect de investiţii în domeniulenergetic (sursa: * * *, Financing Energy Efficiency

Application Manual, Energy Charter Secretariat,


Identificarea

proiectului

Analiza

energetică

Definirea

proiectului

Structurarea

planului financiar


Identificarea

proiectului

Analiza

energetică

Definirea

proiectului

Figura 4.3 Identificarea şi definirea îndetaliu a unui proiect de

investiţii în domeniul energetic

(sursa: * * *, Financing Energy

Efficiency Application Manual,

Energy Charter Secretariat,


Etapa întâi Etapa a doua

Identificarea

surselor de

finanţare


Identificarea


Identificarea


Plan de Afaceri

Figura 4.4 Modul de realizare practică a unui proiect deinvestiţii în domeniul energetic (sursa: * * *,Financing Energy Efficiency Application

Manual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,Belgia, 2000).

Structurarea

planului financiar


8/3/2019 Curs FPE




49

În parcurgerea etapei de definire detaliată a proiectului energetic, pe baza analizei financiare severifică dacă beneficiile pe întreaga durată de viaţă a proiectului sunt suficiente pentru acoperirea

costurilor induse de realizarea acestuia [4.02].

Tot în această etapă este utilă analiza cost beneficiu a proiectului.

În etapa imediat următoare se face evaluarea costurilor şi a beneficiilor asociate proiectuluienergetic, prin sim pla trecere în revistă a diferitelor costuri, precum şi a momentelor în care acesteaapar.

Scopul acestei acţiuni este acela de a facilita luarea unor decizii bine documentate privindaccesarea surselor de finanţare, în concordanţă cu achiziţiile de echipamente, instalaţii, materiale şiservicii.

4.2.1. Finanţare proiecte din sectorul energetic versus proiecte energetice la consumatori

finali

După [4.02], una din caracteristicile esenţiale ale unui proiect energetic este investiţia specificărelativ redusă a acestuia, comparativ cu cea a unui proiect din sectorul energetic.

Indiferent de anvergura investiţiei, există nişte costuri suplimentare numite generic costuri detranzacţionare.

Costurile de tranzacţionare apar în etapa de dezvoltare a proiectelor [4.03] şi, în particular, înfaza de obţinere a finanţării comerciale, nedepinzând direct proporţional cu investiţia efectivă.

Instituţiile finanţatoare impun o limită minimă a investiţiei aferente unui proiect, menţinându-se

astfel, între limite acceptabile, ponderea costurilor induse de aprobarea şi administrarea creditelor dintotalul resurselor avute la dispoziţie de acestea.

Costurile finanţării la finele perioadei de rambursare sunt mult mai mici, şi deci mai puţinatractive pentru finanţatori, în cazul proiectelor energetice şi cu mult mai mari şi deosebit de atractiveîn cazul proiectelor energetice de mare anvergură din zona producerii de energie electrică.

Diferenţa este rezultatul unei durate de implementare mult mai scurte, dublată de o perioadă

relativ redusă de recuperare a investiţiei energetice în comparaţie cu perioada de recuperare a uneiinvestiţii în domeniul producerii de energie, comparabilă cu durata normată de viaţă a echipamentelor.

Tendinţa marilor finanţatori de a-şi orienta atenţia către proiecte energetice de mari dimensiuni,contrar oportunităţilor de investiţii energetice, se manifestă şi prin instrumentele şi tehnicile definanţare utilizate.

Pentru proiectele energetice în domeniul producerii de energie finanţatorii preferă, de regulă,creditarea comercială şi chiar aportul de capital.

În cazul finanţării proiectelor energetice aceştia recurg la deschiderea unor linii de credit prinintermediul unor instituţii bancare locale (ex. proiectul BERD) sau crearea unor fonduri de investiţiispecializate (Fondul Român pentru Eficienţa Energiei [4.01]).

Experienţa redusă în finanţarea proiectelor energetice în raport cu cea acumulată în finanţarea,spre exemplu, a extinderii capacităţilor de producţie are drept cauză lipsa de înţelegere manifestată defactorii de decizie din instituţiile financiare.

O motivaţie ar fi faptul că spre deosebire de primul caz, în care realizarea proiectului energeticconduce la reducerea unor consumuri aferente unui singur parametru funcţional (ex. producţia marfă),

8/3/2019 Curs FPE




50

în cel de al doilea caz, proiectul de extindere conduce la creşterea certă a producţiei şi, implicit aveniturilor obţinute.

În consecinţă, băncile vor continua să fie mai familiare cu proiectele din sectorul energetic.

Prestigiul consolidat în cazul finanţării unor proiecte de mare anvergură, vizibilitate şi impactdin domeniul energetic, cu riscuri minimizate la maximum prin garanţii suverane, este o altă cauzăcare face diferenţa în poziţia adoptată de instituţiile financiare în finanţarea proiectelor energetice.

4.2.2. Instrumente şi tehnici

Alocarea de resurse financiare pentru realizarea unui proiect energetic poate fi făcută recurgândla finanţarea internă (autofinanţare) şi/sau la finanţarea externă.

Finanţarea internă care se află sub controlul direct şi presupune decizia unilaterală amanagementului se poate realiza prin utilizarea veniturilor rămase după distribuirea dividendelor

(acumulate şi reţinute).

În cazul în care costurile aferente sunt semnificativ mai mici decât veniturile generate de

proiect, finanţarea internă se poate realiza prin reducerea de active, mai precis prin vânzarea sautransferul acestora (fixe, curente, necurente, neperformante).

Finanţarea internă prin credite asociate tranzacţiilor este posibilă în cazul în care între furnizor şi beneficiar intervine un aranjament pentru plata bunurilor sau a serviciilor la o dată ulterioară , costurile

aferente fiind comparate cu reducerea oferită pentru plata la livrare.

Finanţarea internă se mai poate realiza prin acumularea cheltuielilor, cheltuieli care au apărut,dar care se plătesc ulterior (salariile, taxele).

Finanţarea internă se mai poate realiza şi prin intermediul veniturilor realizate în avans, în cazulîn care, pentru furnizarea de către beneficiarul proiectului, la o dată ulterioară, de bunuri şi servicii,clienţii recurg la plăţi în avans.

Finanţarea externă este specifică în raport cu sursa de finanţare şi de modul de alocare aresurselor şi depinde de decizia părţilor implicate.

Finanţarea externă se poate realiza prin emisiune de acţiuni, prin credite şi prin finanţare printerţi.

Emisiunea de acţiuni permite atragerea de capital de la acţionarii existenţi sau de la noiacţionari, în speranţa obţinerii de profit, fără a exista totuşi siguranţa obţinerii acestuia.

Emisiunea poate fi de acţiuni obişnuite, de acţiuni ce oferă drepturi sau de acţiuni preferenţiale.

Prin emisiunea de acţiuni obişnuite (comune sau ordinare) se colectează bani prin subscripţie publică.

Deşi nu e obligatoriu, acţionarii au drept de vot sau drepturi cu privire la gestiunea companiei.

Prin emisiunea de acţiuni ce oferă drepturi se colectează capital de la acţionarii existenţi,oferindu-se drepturi. Acţiunile emise păstrează caracteristicile acţiunilor obişnuite.

Emisiunea de acţiuni preferenţiale implică o combinaţie între o emisiune de acţiuni ordinare şicredit, veniturile obţinute rezultând din acordarea de dividende; repartizarea veniturilor este precis

stabilită dar acordarea lor nu este obligatorie.

8/3/2019 Curs FPE




51

Finanţarea prin credite constă în atragerea de capital de la o sursă externă, fie de pe piaţa decapital sub formă de obligaţiuni etc., fie ca împrumut direct, la un cost bine determinat.

Obligaţiunile permit atragerea de capital de la investitori, sub formă de împrumut cu dobândăfixă şi pe o perioada de timp bine determinată.

Caracteristic acestui tip de finanţare este că dobânda este plătită periodic iar suma împrumutatăse rambursează integral la maturitate.

Creditele securizate (garantate) permit atragerea de capital de la o instituţie financiară, la odobândă fixă şi pe o perioadă (maturitate) bine determinată.

Rata de rambursare a creditului şi dobânda se plătesc periodic iar împrumutul este securizat(garantat). Garantarea se poate fac prin ipotecă, cedare sau desemnare.

Creditele nesecurizate (fără garanţii pentru acoperirea riscului de creditare) sunt mai rar întâlnite, acestea fiind acordate mai ales beneficiarilor cu o foarte bună reputaţie.

Hârtii comerciale (ex. biletele la ordin) sunt promisiuni nesecurizate şi negociabile, care sevând pe pieţele monetare.

Factoring-ul constă în cedarea, cu titlu de vânzare, a creanţelor născute din vânzarea de bunurisau prestarea de servicii pentru terţi, către bănci sau instituţii financiare specializate (de factoring).

“Depozitele (publice)” sunt realizate prin împrumuturi de la persoane dispuse să realizeze astfelde plasamente, cu o dobândă fixă şi pe o perioadă bine determinată.

Finanţarea prin terţi presupune atragerea de capital, prin accesarea unei terţe surse sau instituţiifinanciare, la costuri mai mari şi în situaţii în care beneficiarul proiectului nu este dispus să îşi asume

sarcina atragerii de capital şi riscurile care sunt asociate unei astfel de operaţiuni.

În plus faţă de creditul furnizor, posibil în cazul în care furnizorul este şi producătorul deechipamente, există surse terţe care pot finanţa atât producătorul cat şi beneficiarul proiectului.

Finanţarea externă prin intermediul unei companii de servicii energetice (figura 4.5), este cea

mai buna opţiune pentru beneficiarii proiectelor care doresc să implementeze un nou tip de proiect dar dispun de un flux redus de lichidităţi, nu deţin expertiză în operare, întreţinere şi reparaţii.

Aceştia pot rămâne concentraţi exclusiv pe derularea activităţilor de bază.

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect







beneficiiresurse

Beneficiar

investiţie

Proiect


Bancă

capitalESCO

credit serviciu

datorie

gestiune

beneficii artajate

Companie de

servicii energetice

Beneficiar

investiţie

Bancă

plată

serviciu

Figura 4.5 Finanţarea externă a companiilor de serviciienergetice (sursa: Energy Charter Secretariat,



Contract

performanţă

Contract

finanţare Serviciu datorie finanţare

8/3/2019 Curs FPE




52

Finanţarea prin intermediul unei companii de servicii energetice este posibilă atunci când

aceasta poate furniza într -un singur pachet, servicii care includ, pe lângă implementarea şi gestiuneaproiectelor energetice, şi negocierea obţinerii de capital în numele beneficiarului proiectului cufinanţatorii, sau chiar furnizarea unei părţi din capital prin investiţii directe [4.02].

Esenţa relaţiei dintre aceasta şi beneficiari este reprezentată de contractul de performanţă [4.02], prin care se creează o legătură între plata serviciilor prestate beneficiarului şi un anumit nivel aleconomiilor de energie obţinute.

Relaţia contractuală dintre o companie de servicii de economisire a energiei şi un operator economic este definită de:

natura aranjamentului financiar utilizat;

modul de împărţire a beneficiilor rezultate în urma obţinerii economiilor de energie.

Creditarea comercială este asigurată pe baza bilanţului financiar al companiei de serviciienergetice sau a proiectului în sine.

Economiile de energie (ca şi riscurile asociate proiectului) pot fi împărţite între beneficiar şicompanie în conformitate cu un algoritm de comun acord stabilit (figura 4.6).

Ca alternativă la contractul de performanţă, beneficiarul proiectului poate plăti companiei o taxăconstantă, bazată pe o cotă parte din costurile cu energia şi resursele primare, înregistrate înaintearealizării proiectului, în condiţiile în care compania îşi asumă integral riscurile asociate proiectu lui

(figura 4.7).

Leasing-ul este alternativă de finanţare prin terţi pentru situaţii în care un operator economic, ale

cărui resurse financiare sunt supuse simultan presiunii diferitelor necesităţi, nu poate sau nu doreşte sărecurgă la creditare comercială pentru achiziţionarea de echipamente de eficienţă energetică [4.07].

Prin leasing (figura 4.8) se obţine dreptul de utilizare a activelor pe termen scurt (leasingoperaţional) sau pe termen lung (leasing financiar). Beneficiile amortizării asupra taxelor sunt diferiteîn cele două situaţii, în raport cu cine deţine în proprietate echipamentele şi ce deduceri se aplică.

Contractul de leasing poate fi utilizat în situaţia în care ratele de leasing ar fi inferioare valoriiexprimate în bani a economiilor de energie [4.02].

Recurgerea la leasing permite relaxarea presiunii bugetare (off balance sheet investment) şidirecţionarea resurselor financiare spre alte priorităţi în acelaşi timp cu reducerea costurilor de

funcţionare.

rată leasing Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Figura 4.8 Leasing-ul. Dreptul de proprietate asupra

echipamentului trece la beneficiarul investiţieidupă achitarea valorii reziduale.


credit

beneficiiresurse

Beneficiar

investiţie

Proiect

Leasing-ul

beneficii

Societate

de leasing

drept deutilizare

Echipament

serviciu

datorie

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect






creditserviciu

datorie

beneficiiresurse

ESCO


Bancă

capital

Beneficiar

investiţie

credit serviciu

datorie

gestiunebeneficii

Proiect

taxă

8/3/2019 Curs FPE




53

Pentru operatorii economici de anvergură mică şi medie, leasing-ul poate furniza şi alte avantaje[4.02]. Astfel, în cele mai multe cazuri, ratele de leasing pot fi incluse în costurile de producţie caresunt scutite de impozitul pe proprietate sau pe profit.

Un alt avantaj este legat de faptul că leasing-ul operaţional este lipsit de riscuri tehnice,

întreţinerea sau chiar înlocuirea echipamentelor întrând în responsabilitatea furnizorului.

Leasing-ul este posibil numai în cazurile în care echipamentele de eficienţă energetică suntmodulare, uşor de integrat în instalaţii, altele decât cele cărora le-au fost iniţial destinate.

După [4.02], o alternativă a leasing-ului este contractul leasing furnizor, în cadrul unui astfel de

aranjament, cuantumul plăţilor periodice fiind superior ratei de leasing, după o anumită perioadă detimp dreptul de proprietate asupra echipamentelor fiind transferat beneficiarului.

Companiile de servicii energetice recurg în mod frecvent la acorduri de leasing furnizor, însituaţiile în care beneficiarul nu dispune de bonitatea financiară necesară achiziţiei directe aechipamentelor.

Participarea cu capital (figura 4.9) este o altă formă de finanţare externă.

Asigurarea finanţării datoriei devine multmai simplă dacă în realizarea proiectului sunt

atraşi şi investitori de capital dispuşi să preia oparte din riscuri [4.06].

În astfel de situaţii, o parte mai mare dinlichidităţile obţinute după realizarea proiectuluirevin investitorului, în condiţiile în care acestapreia o parte semnificativă din riscuri de la

finanţator.

Organismele financiare internaţionale pot participa cu capital la realizarea investiţiilor în domeniul energetic.

Asocierile de tip joint - venture şi companiile de servicii energetice pot, de asemeni, participa cu

capital la realizarea investiţiilor în domeniul energetic [4.02].

Finanţările nerambursabile şi împrumuturile preferenţiale sunt o altă formă de finanţare externă.Diferite instituţii financiare pun la dispoziţia beneficiarilor o varietate largă de astfel de finanţări, careconduc la reducerea costurilor aferente realizării unui proiect energetic [4.04].

Aceste resurse financiare pot fi destinate unor categorii particulare de operatori economici sauunor tipuri specifice de investiţii iar alocarea acestor resurse are ca scop micşorarea costurilor financiare efective, prin utilizarea acestora împreună cu creditele comerciale.

Alte resurse financiare pot fi folosite pentru acoperirea unor costuri aferente dezvoltării proiectelor [4.03], şi implicit, pentru reducerea expunerii factorului responsabil cu dezvoltarea şigestiunea proiectului, la importante surse de risc asociate acestuia.

Când sunt disponibile, finanţările nerambursabile şi împrumuturile preferenţiale fac diferenţaîntre un proiect acceptat sau respins de finanţatori [4.02].

O altă formă de finanţare externă este închirierea activelor. Acest tip de finanţare este posibil însituaţia în care proprietarul oferă chiriaşului activul în condiţiile specificate de un contract deînchiriere:

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Figura 4.9 Participarea cu capital la realizarea unui proiect

de investiţii în domeniul eficienţei energetice.


credit rambursare

beneficiiresurse

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect

Participarea cu capital

credit rambursare

beneficiiresurse

Investitor

capital

8/3/2019 Curs FPE




54

plata unei chirii (rate) pe o perioadă specificată; proprietatea asupra activului se va transfera chiriaşului după achitarea ratelor; dreptul inalienabil al chiriaşului de a denunţa unilateral contractul de închiriere şi în orice

moment anterior transferului dreptului de proprietate.

Activul apare în balanţa financiară a chiriaşului, care are dreptul sa-l amortizeze.

4.2.3. Analiza cost beneficiu

Pentru orice proiect energetic, indiferent de dimensiunea lui financiară sau tipul de finanţare,beneficiarul investiţiei poate realiza o analiză cost beneficiu.

Aceasta permite selectarea variantei optime din punct de vedere economic, tehnologic, ecologic

şi, în unele cazuri social.

Una din metodele de lucru în analiza cost beneficiu este metoda comparaţiei costurilor cu

beneficiile [4.08].

Într -o analiză cost beneficiu pot fi considerate, după [4.08]:

costurile directe (provenind din consultanţă, proiectare, achiziţionarea terenului, activităţi deconstrucţii şi montaj, achiziţionarea tehnologiei, exploatare, gestiune, formare profesională,finanţare etc.);

costurile indirecte (generate de descreşterea valorii proprietăţii, reabilitare ecologică, prevenirea poluării, reciclare, delocare sau relocare, efecte generate de poluare sau mediuostil, înlocuirea pierderilor de productivitate din turism sau agricultură etc.).

Beneficiile, conform [4.08], care trebuie raportate la aceste costuri sunt constituite din

beneficiile directe şi beneficiile indirecte. Beneficiile directe sunt reprezentate de:

beneficii financiare constituite din venituri provenind din vânzări de bunuri şi servicii; beneficii economice generate de dezvoltarea economică, de economii de resurse utilizate în

producţie, imaginea de marcă şi consolidarea poziţiei pe piaţa internă şi externă faţă de

clienţi şi furnizori; beneficii sociale generate de creşterea numărului de locuri de muncă şi stabilitatea socială cu

efecte în stabilitatea economică şi politică.

Beneficii indirecte sunt determinate de:

creşterea valorii proprietăţii; scăderea cheltuielilor cu sănătatea populaţiei; beneficii din educaţie şi calificare ecologică;

evitarea costurilor de prevenire a poluării;

creşterea productivităţii în sectoare ca industria alimentară, turismul, agricultura,piscicultura;

economia din costuri realizată de micşorarea nivelului taxelor ecologice, conservareamediului şi a ecosistemului;

reducerea poluării prin zgomot, emisii şi efluenţi; conservarea imagisticii naturale;

conservarea locurilor istorice şi culturale;

creşterea calităţii serviciilor publice şi private etc.

După [4.08], în estimarea costului total sunt incluse: costurile cu elaborarea studiilor de oportunitate, studiilor de prefezabilitate, elaborarea

studiilor de fezabilitate, avize premergătoare conexe (direcţia de ape, pompieri, îmbunătăţirifunciare, prestatorii serviciilor de apă, canalizare şi salubritate, poliţia sanitară şi medicina preventivă), costuri pentru consultanţă tehnică;

8/3/2019 Curs FPE




55

costuri de achiziţionare (cumpărare, concesionare) teren construcţie; costul rezultat din devizul general al proiectului (de la pregătirea terenului la finalizarea

construcţiei inclusiv instalaţiile termice şi electrice ale construcţiei); costuri de achiziţionare (cumpărare, leasing, închiriere) tehnologii cu impact minim asupra

mediului: scule, dispozitive, aparate de măsură şi control, echipamente, utilaje şi mijloace de

transport în construcţii inclusiv piese de schimb; costuri de dezvoltare a infrastructurii (drumuri de acces, branşamente de apă, gaze naturale,canalizare, electricitate, telecomunicaţii);

costuri cu protecţia mediului grupate în costuri pentru combaterea poluării existente şicosturi pentru prevenirea poluării viitoare;

costurile cu calificarea sau recalificarea forţei de munca din punct de vedere ecologic; impozite şi taxe (exclusiv taxele ecologice);

ecotaxe şi permise (licenţe) ecologice tranzacţionabile; rezerva de risc fizic (calamităţi etc.) şi economic (creşterea preţurilor datorită inflaţiei); necesarul de capital circulant;

dobânda pe perioada realizării proiectului de investiţii.

Adaptând structura unei analize cost beneficiu conform [4.08], la cazul unui proiect energetic,etapele ce trebuie parcurse sunt:

definirea proiectului;

identificarea tipurilor de impact asupra mediului considerate relevante;

cuantificarea impacturilor asupra mediului în termeni de costuri şi beneficii; analiza de impact asupra mediului pentru proiectul în studiu; evaluarea monetară a efectelor relevante; actualizarea fluxurilor costurilor şi beneficiilor (transpuse în costuri); analiza de sensibilitate şi risc pe baza ratei de actualizare, duratei de viaţă a proiectului etc.

În realizarea analizei cost beneficiu, prima etapă este definirea proiectului energetic. Obiectivele

avute în vedere în această etapă pot fi legate de: eficientizarea consumului de energie şi resurse primare în cazul dezvoltării capacităţilor de

producţie; reducerea consumului de energie şi resurse primare prin modernizarea capacităţilor de

producţie existente; reducerea impactului proceselor tehnologice asupra mediului;

trecerea de la utilizarea combustibililor inferiori la utilizarea celor superiori;

reducerea consumurilor de resurse primare prin utilizarea surselor regenerabile de energie.

Stabilirea obiectivului şi definirea proiectului depind de posibilitatea realizării acestuia încondiţiile existente, limitele de finanţare pe care beneficiarul proiectului le va respecta, existenţa

resurselor proprii pentru finanţarea internă, eligibilitatea beneficiarului pentru finanţare externă,modalitatea de încadrare a beneficiarului în cheltuielile eligibile şi modalitatea de acoperire acheltuielilor neeligibile.

Analizarea fezabilităţii şi a opţiunilor posibile are în vedere atât aspectele legate de dezvoltareaproiectului cât şi aspecte de management, analiza implementării, analiza alocării resurselor, gestiuneariscului etc. În final, dintre toate alternativele fezabile se alege varianta optimă.

Sunt situaţii în care un proiect poate fi considerat viabil conform analizei cost beneficiu, dar inferior altei alternative.

După [4.09], pentru orice investiţie se pot considera, cel puţin trei alternative:

a nu face nimic (păstrarea situaţiei existente); a face minimum (reabilitare);

8/3/2019 Curs FPE




56

a face ceva.(retehnologizare).

Calcularea indicilor de profitabilitate se va realiza pe baza diferenţelor dintre cele trei variantemenţionate anterior.

4.2.4. Analiza fluxului anual actualizat de lichidităţi (discounted cash flow)

Fluxul anual actualizat de lichidităţi (discounted cash flow [4.05]) este un indicator utilizat înanaliza economică (relevantă la nivel macroeconomic) şi financiară (adecvată la nivel microeconomic)a proiectelor de investiţii.

Prin acest indicator se poate reflecta câştigul sau pierderea rezultată din utilizarea eficientă,respectiv ineficientă a fondurilor destinate finanţăr ii proiectelor energetice.

În cazul unui proiect energetic, în care un beneficiu indirect este constituit de reducereaemisiilor de gaze cu efect de seră la nivel micro sau macroeconomic, la determinarea fluxului anual delichidităţi ar trebui să fie luate în considerare şi veniturile anuale rezultate din, spre exemplu, comerţul

cu aceste emisii [4.05].

Beneficiile indirecte avute în vedere la calculul fluxului de lichidităţi [4.05], sunt în măsură săstimuleze investiţiile în tehnologii nepoluante, în general, şi pe cele în domeniul energetic, în special.

Corelarea diferenţiată a nivelului taxelor ecologice (de poluare) cu nivelul de poluare ar fi unavantaj cert în promovarea unor astfel de investiţii.

Fluxul anual de lichidităţi (CFh) se determină, la modul general, prin scăderea din venitulanual (Vh) a cheltuielilor anuale de operare (Ch) şi de investiţii (Ih).

Pentru actualizarea fluxului anual de lichidităţi se foloseşte în mod curent metoda actualizării.

Actualizarea [4.05, 4.10], prin care se poate asigura compararea cheltuielilor şi veniturilor lamomentul începerii realizării investiţiei în domeniul eficienţei energetice, este metoda prin care

beneficiile economice identificate şi estimate (inclusiv fluxul de lichidităţi) sunt actualizate la valoarea

prezentă, utilizând, conform [4.09, 4.10], o rată de actualizare (%).

Rata de actualizare rezultă din însumarea dintre costul capitalului folosit pentru realizarea aceleiinvestiţii (c), de rata riscului de afacere (r) şi de rata de securitate (s). Actualizarea presupune o

perioadă explicită de previziune şi o valoare reziduală.

Principalele etape necesare în aplicarea metodei actualizării, conform [4.11], sunt: stabilirea ipotezelor de evoluţie a beneficiarului investiţiei, alegerea variabilelor cheie care

vor influenţa activitatea viitoare şi limitele generale ale dinamicii firmei; alegerea duratei de previziune; alegerea perioadei explicite se bazează pe elemente cum ar fi

uzanţele privind ciclul de viaţă al echipamentelor şi instalaţiilor care fac obiectul investiţiei,ciclul normal de investire, durata de operare a beneficiarului investiţiei;

stabilirea scenariilor de evoluţie a beneficiarului la nivel macroeconomic şi respectiv lanivelul sectorului economic în care acesta activează;

estimarea valorii reziduale a investiţiei; în cazul unei investiţii în domeniul energetic cu o

durată de viaţă finită, pentru estimarea valorii reziduale a investiţiei se va reţine valoarea de

lichidare a acesteia.

)( hhhh C I V CF (4.01)

8/3/2019 Curs FPE




57

0h

CF VNA d Dh ,1 (4.04)

Fluxul anual actualizat de lichidităţi este folosit pentru determinarea principalilor indici de

profitabilitate ai proiectului energetic.

4.2.5. Principalii indici de profitabilitate ai proiectului. Modalităţi de calculşi aplicabilitate

Principalii indici de profitabilitate ai unui proiect energetic sunt:

indici statici: investiţia specifica, termenul brut de recuperare a investiţiei, coeficientul deeficienţă economică, randamentul economic, cheltuieli recalculate etc.;

indici dinamici, care cuantifica influenţa factorului timp: fluxul de numerar, valoarea neta

actualizata, rata interna de rentabilitate, pragul de rentabilitate, termenul actualizat de

recuperare, randamentul economic actualizat, cheltuieli specifice actualizate, etc.

Principalii indici de profitabilitate, folosiţi în procedurile Băncii Internaţionale pentruReconstrucţie şi Dezvoltare la evaluarea studiilor de fezabilitate [4.12], modalităţile lor de calcul şiaplicabilitatea sunt prezentate în continuare.

Raportul (R) dintre veniturile anuale (beneficiile) actualizate şi costurile anuale actualizateexprimă veniturile anuale, în unităţi monetare rezultate dintr -un efort financiar de o unitate monetarăcu investiţia şi cu operarea. Relaţia de calcul este:

unde, după [4.12], a este rata de actualizare, h este anul în care se face cheltuiala sau se obţine venitul,d este durata de realizare a investiţiei, D este durata de funcţionare a viitorului obiectiv, Vh este venitul

anual în anul h, Ch sunt cheltuielile anuale de operare pentru anul h iar Ih este investiţia anuala pentru

anul h. Este de dorit ca indicatorul R, variante în care R<1, nefiind acceptate. Pentru cazul în care R este egal cu unitatea, în decizia privind realizarea investiţiei pot interveni şi alte criterii precum celsocial.

Fluxul anual actualizat de lichidităţi (CFh) exprima situaţia veniturilor şi cheltuielilor pentrufiecare an din intervalul 1, d+D

Valoarea neta actualizata (VNA) exprima venitul net actualizat pe întreaga perioada de timp 1,d+D, şi se calculează cu relaţia:

sau prin însumarea tuturor fluxurilor anuale actualizate de lichidităţi pe întreaga perioada de timp 1,d+D:

Indicatorul VNA, folosit atât în analiza financiară cât şi în analiza economică a investiţiei,trebuie să ia valori pozitive cât mai mari, variantele în care VNA ia valori negative nefiind acceptate.

Rata internă de rentabilitate (RIR) exprimă puterea economică a viitorului obiectiv şi reprezintăacea valoare a ratei de actualizare pentru care venitul net actualizat este nul (VNA =0). Determinarea

ratei interne de rentabilitate se poate face analitic folosind relaţia:

1

)1(

1)(

)1(

1

hhh

hh

aC I

aV

R d Dh ,1 (4.02)

hhhhha

C I V CF )1(

1)]([

d Dh ,1 (4.03)

0)1()1( 11

Dd

hh

hh Dd

hh

h

a

C I

a

V VNA (4.05)

8/3/2019 Curs FPE




58

sau grafic [4.09, 4.10, 4.12].

Determinarea celor doi coeficienţi amin şiamax. se va face prin încercări succesive (fiind dedorit ca diferenţa dintre cele două valori să nufie mai mare de 5%), astfel încât să se obţină unVNA pozitiv şi un VNA negativ.

Pentru analiza economică, indicatorul senumeşte rată internă de rentabilitate economică,iar pentru analiza financiară se numeşte ratainternă de rentabilitate financiară.

Termenul brut de recuperare a investiţiei(TRB) este perioada de operare la sfârşitulcăreia prin fluxul de lichidităţi generat serecuperează integral investiţia. Relaţia din carese poate obţine acest indicator este:

Dacă fluxurile anuale de lichidităţi sunt constante atunci termenul brut de recuperare a

investiţiei poate fi determinat cu relaţia:

Folosirea termenului brut de recuperare a investiţiei impune definirea momentului iniţial detimp, acesta fiind de obicei considerat ca fiind momentul punerii în funcţiune a instalaţiilor şiechipamentelor care au făcut obiectul investiţiei în domeniul eficienţei energetice.

Termenul actualizat de recuperare a investiţiei (TRA) este perioada de operare la sfârşitul căreia prin fluxul actualizat de lichidităţi generat se recuperează integral investiţia şi mai există posibilitateade a obţine un flux de lichidităţi care corespunde ratei de actualizare:

Dacă fluxurile anuale de lichidităţi sunt constante atunci termenul actualizat de recuperare ainvestiţiei poate fi determinat folosind termenul brut de recuperare, pe baza relaţiei:

Şi folosirea termenului brut de recuperare a investiţiei impune definirea momentului iniţial detimp, acesta fiind de obicei considerat ca fiind momentul punerii în funcţiune a instalaţiilor şiechipamentelor care au făcut obiectul investiţiei în domeniul eficienţei energetice

In general, indicii în cazul analizei economice sunt mai favorabili decât cei determinaţi laanaliza financiară.

VNAVNA

VNAaaa RIR )(minmaxmin (4.06)

0)(1

hhh

TRB

h

C I V (4.07)

C V

I TRB

(4.08)

0)1(

)(

1

h

hhhTRA

h a

C I V (4.09)

)1ln(

)*1ln(

a

aTRBTRA

(4.10)

VNA-

VNA+

VN

RIR

amin

amax

a

Figura 4.10 Determinarea grafică a ratei interne derentabilitate (sursa: Malamatenios, Ch.,Vezirigianni, G., Grepmeier, K., Energii

regenerabile & Eficienţa energetică: ghid de

instruire, Editura NicVox, ISNB (13) 978-

973-8489-37-0, Bucureşti, 2007).

http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/rezultate.php?c=2&q=El%20Ghayaly%2C%20Zeinab%20M.&st=s&tp1=0&tp2=0&tp3=0&tp4=0&tp5=1&tp6=0





8/3/2019 Curs FPE




59

Indicatorii statici sunt mai favorabili decât cei dinamici, care cuantifică influenţa factoruluitimp, ţin cont de importanta banilor iar în general, investiţiile / cheltuielile se fac acum când banii au ovaloare economică mai mare, iar profitul se obţine ulterior când importanţa economică a banilor scade.

Venitul net actualizat este un indice de bază cu ajutorul căruia se pot determina toţi ceilalţiindici, fiind cel mai concludent în estimarea profitabilităţii unui proiect de investiţii în domeniuleficienţei energetice. Informaţiile oferite sunt valori absolute de natură cantitativă [4.10], motiv pentrucare alături de acest indice sunt folosiţi şi ceilalţi indici prezentaţi în acest capitol.

Rata internă de rentabilitate se poate determina fără a cunoaşte rata de actualizare dar laestimarea eficienţei investiţiei este relevantă comparaţia acestor două rate.

Nu se recomandă utilizarea ratei interne de rentabilitate la compararea mai multor soluţiideoarece concluziile obţinute ar putea fi false iar soluţia cea mai eficientă economic nu estecaracterizată, în mod obligatoriu, de o valoare maximă a ratei interne de rentabilitate [4.10].

Termenul brut de recuperare a investiţiei este uşor de calculat şi poate fi folosit la o primă

selecţie a unui proiect de investiţii, simplificând la maximum procesul decizional privind realizareaacestuia. Termenul actualizat de recuperare a investiţiei are aceleaşi avantaje în utilizare ca şi termenul brut de recuperare, informaţiile oferite având o semnificaţie uşor de înţeles [4.10].

4.2.6. Analiza de risc şi sensibilitate

Evaluarea riscurilor care pot afecta semnificativ costurile şi beneficiile avute în vedere laanaliza financiară a unui proiect energetic impune o investigaţie atât cantitativă cât şi calitativă ainfluenţei pe care aceste riscuri o au asupra indicilor de profitabilitate ai proiectului.

După [4.13], riscul unui activ reprezintă variabilitatea probabilă a profitabilităţii viitoare aacestuia. Cu cât probabilitatea obţinerii unei profitabilităţi mai mici în raport cu cea estimată este mai

mare, cu atât riscul este mai ridicat.

În general, riscurile care pot fi avute în vedere la finanţarea unui proiect energetic sunt, după[4.10]:

riscul tehnic: acesta poate include riscul de punere în funcţiune, riscul tehnologic şi, în unelecazuri, riscul legat de creşterea capacităţii instalate;

riscul ratei de schimb valutar: acesta apare în situaţia finanţărilor externe în valută şi estedeterminat de cursul valutei respective exprimat în unităţi monetare ale valutei naţionale;

riscul de nerespectare a obligaţiilor asumate la contractarea finanţării externe: acesta poatecreşte în cazul unei gestiuni defectuoase a societăţii beneficiare a investiţiei şi scade prinutilizarea unor garanţii de acoperire a riscului de finanţare cu un grad ridicat de lichiditate;

riscul corporativ: acesta poate depinde de structura acţionariatului; riscul corporativ creştesemnificativ în cazul scăderii numărului de acţionari majoritari;

riscul extern: acesta depinde de obţinerea de autorizaţii, licenţe, de anvergura preţurilor şitarifelor, de competitivitatea pe piaţă, de cadrul legal şi de reglementare şi de implicarea în

politică a acţionarilor semnificativi.

Considerarea acestor riscuri în analizele financiare înseamnă afectarea cu un anumit grad deincertitudine (probabilistică) a realizării ulterioare a fluxurilor financiare avute iniţial în vedere larealizarea acestor analize. Sunt astfel constituite premisele efectuării unei analize de risc.

Analiza riscului constă, după [4.14, 4.15], în studierea probabilităţii ca un proiect energetic sărealizeze o performanţă satisfăcătoare (cuantificată prin valorile ratei interne de rentabilitate şi a

venitului net actualizat) precum şi în analizarea variabilităţii rezultatelor comparativ cu cele mai buneestimări făcute anterior şi calculate în situaţia (scenariul) de bază. Procedura recomandată de [4.15]

8/3/2019 Curs FPE




60

pentru realizarea analizei de risc se bazează pe i) analiza sensibilităţii şi ii) studierea distribuţiilor probabilistice ale variabilelor selectate şi calcularea valorii aşteptate a indicatorilor de profitabilitate.

Analiza sensibilităţii, conform [4.15], constă în evidenţierea impactului pe care schimbările presupuse ale variabilelor care intervin în determinarea costurilor şi beneficiilor le au asupra indicilor de profitabilitate calculaţi (rata internă de rentabilitate şi valoarea netă actualizată).

Scopul analizei de sensibilitate este de a selecta variabilele critice” şi parametrii modelului,aceştia fiind cei a căror variaţie, pozitivă sau negativă, comparată cu valoarea utilizată are cel maimare efect asupra ratei de rentabilitate financiară, sau asupra valorii prezente actualizate.

Criteriul general recomandat [4.09, 4.14, 4.15] este considerarea acelor parametri care, pentru o

variaţie (pozitivă sau negativă) de 1%, induc o variaţie corespunzătoare cu 1% a ratei interne derentabilitate sau cu 5% a valorii de bază a venitului net actualizat.

Principalele etape în realizarea analizei de sensibilitate sunt [4.09, 4.14, 4.15]:

efectuarea unei analize calitative a variabilelor

identificarea tuturor variabilelor utilizate în calcularea ieşirilor şi intrărilor analizelor financiare, grupându-le pe categorii omogene;

identificarea posibilelor variabile dependente din punct de vedere determinist care pot

genera o amplificare a deformării rezultatelor; variabilele considerate trebuie să fie, pe câtposibil, variabile independente (variantele redundante trebuie eliminate);

evaluarea elasticităţii variabilelor semnificative alese prin calcularea indicilor deprofitabilitate; elasticitatea se evidenţiază prin atribuirea de noi valori (mai mare sau maimică) fiecărei variabile şi recalcularea ratei interne de rentabilitate sau a valorii neteactualizate, cu observarea diferenţelor (absolute şi relative), în raport cu valoarea de bază;

selectarea variabilelor critice în raport cu criteriile specifice eficienţei energetice şiefectuarea analizei impactului variaţiei acestor variabile.

Considerarea combinată a unor valori “optimiste” şi “pesimiste” pentru anumite grupuri devariabile poate fi utilă pentru a demonstra diferite scenarii în limitele anumitor ipoteze [4.14, 4.15].

Distribuţia probabilităţii pentru fiecare variabilă poate deriva din surse diferite. Cea mai comunăeste obţinerea distribuţiei din rezultatele obţinute pe baze experimentale, în condiţii cât mai apropiatede acelea ale proiectului [4.14].

În baza determinării distribuţiei probabilităţii variabilelor critice se poate determina probabilitatea aferentă ratei interne de rentabilitate şi cea a venitului net actualizat [4.15].

Analiza de risc şi sensibilitate încheie practic etapa analizei financiare a proiectului energetic.

4.2.7. Structuri complexe de finanţare

Structurile complexe de finanţare sunt utilizate, în general, în trei situaţii: anvergura proiectului energetic este semnificativă (ex. modernizarea sistemelor de

alimentare centralizată cu energie termică); există la nivel naţional, un potenţial semnificativ de creştere a eficienţei energetice dar

marea majoritate a proiectelor energetice sunt de anvergură financiară medie şi redusă; se doreşte promovarea, la nivel naţional, a unei soluţii tehnice de creştere a eficienţei

energetice.

În situaţia în care anvergura proiectului este semnificativă şi rezultatele analizei financiare

justifică realizarea investiţiei, pot fi imaginate montaje financiare ca cel prezentat în figura 4.1.

8/3/2019 Curs FPE




61

Pentru valorificarea unui anumit tip de

potenţial existent la nivel naţional, pentru proiectele de anvergură financiară medie se potînfiinţa linii de credit (ca în figura 4.11) şi pentru

proiectele de anvergură financiară redusă, fondurispecializate.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şiDezvoltare (BERD) alocă resurse financiaresemnificative (de ordinul zecilor de milioane de

euro) pentru finanţarea proiectelor energetice.

O alternativă la schema aplicată de BERD este şi înfiinţarea de fonduri specializate în finanţareainvestiţiilor în domeniul utilizării eficiente a energiei (figura 4.12).

Banca Mondială, a recurs la înfiinţarea defonduri specializate pentru finanţarea investiţiilor în domeniul energetic în scopul dezvoltării unui

mecanism de piaţă care să sprijine realizarea de investiţii viabile din punct de vedere comercial şi alfurnizării de sprijin pentru consumatorii de energie dornici să adopte tehnologii energetice moderne.

Funcţionarea unui astfel de fond presupune existenţa şi administrarea unor resurse financiare de

o structură executivă care încheie contracte de finanţare externă şi intrarea în regim de ‚revolving‟,prin contractarea resurselor financiare recuperate din plata serviciului datoriei.

Structura de finanţare prin intermediul companiilor de servicii energetice a fost iniţiată şidezvoltată de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (figura 4.13). Compania de servicii

energetice este înfiinţată de doi acţionari cu participaţii identice sau diferite şi obţine de la BERD ofinanţare externă pentru realizarea unui proiect de cogenerare de înaltă eficienţă [4.16], la un

beneficiar din industrie cu care încheie un contract de performanţă cu economii partajate.

În cele mai multe din situaţii, compania de servicii energetice apelează la serviciile unuiantrepenor general (integrator de proiect) cu care contractează ‚la cheie‟ realizarea investiţiei şi creează o companie care are ca obiect de activitate operarea investiţiei [4.16].

Gradul ridicat de modulare a echipamentelor de cogenerare permit încadrarea realizăriiinvestiţiei uşor replicabile în termene scurte, cu efecte favorabile asupra fluxului de lichidităţi alproiectului [4.17].

Consiliul de

Administraţie

Executiv

Fond

Administrator

Fond

Comitet de

investiţii


ClienţiFond

consultanţă

credite


contract de managementpropune

finanţări

Figura 4.12 Schema unui fond de tip ‟revolving‟ (sursa: ** *, Romania Energy Efficiency Project,

Project Document, Report no. 24637 – RO, the

World Bank, Washington D.C., U.S.A., 2002).


aprobăfinanţări

Contractde

f i n a n

ţ a r e

serviciu

datorie

BERD

Consorţiu bănci

Clienţi


Donor

contract

consultanţă

verificarevalidare


credite contracte

stimulente grant

contract

consultanţă

plan afaceriasistenţă

Figura 4.11 Schema liniei de credit (sursa:


Beneficiar

investiţie

BERD

Figura 4.13 Structura de acţionariat şi relaţiilecontractuale în cazul unei companii de

servicii energetice în concepţia BERD (sursa:

http://www.ebrd.com/projects/psd/

psd2002/27888.htm)

Acţionar 2 Acţionar 1

capital capital

rambursare lăţi

servicii

contract de

performanţă

Companie de operare

capitalcredit lă i

Companie de

servicii energetice

8/3/2019 Curs FPE




62

4.3. Bibliografie

[4.01] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Rotaru Daniel, „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:Profil de companie‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţă energetică,Noiembrie/Decembrie 2004, Anul I - Nr. 5/6, ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 62-64, 2004.

[4.02] Energy Charter Secretariat, Financing, Energy Efficiency Application Manual, Bruxelles, Belgia,

2000.[4.03] Voronca, M.M., Căbălău Daniela, Marin Adrian, „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:

Dezvoltarea proiectelor (I)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţăenergetică, Ianuarie/Februarie 2005, Anul II - Nr. 1/2 (7/8), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 58-

60, 2005.

[4.04] United Nations, Manual on Financial Engineering: Sources of Finance for Energy Efficiency

Projects, Economic Commission for Europe, Geneva, Elveţia, 1994. [4.05] Tomiţă, T., Paraipan, L., Gurmăzescu, A., Vanghelescu, A., „Dicţionarul de Management al

Riscului‟, BRM Business Consulting, ISBN: 973-0-03700-0, Bucureşti, 2004.

[4.06] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., Marin A., „Fondul Român pentru EficienţaEnergiei: Dezvoltarea proiectelor (II)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şieficienţă energetică, Martie 2005, Anul II - Nr. 3 (9), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 50-52,

2005.

[4.07] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău D., „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:Finanţarea proiectelor (I)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţăenergetică, Aprilie 2005, Anul II - Nr. 4 (10), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 52-54, 2005.

[4.08] Banacu, C. S., Sinergetica sistemelor tehnico-economice de eco-management şi capitalintelectual, Curs digital, Academia de Studii Economice, Biblioteca Digitală,http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.

[4.09] El Ghayaly, Z. M., Stoian, M. (conducător ştiinţific), Evaluarea eficienţei economice a proiectelor de investiţii în industria mobilei în Egipt, Teză de doctorat, Academia de StudiiEconomice, Catalog online, http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/, Bucureşti, pp. 86 - 120, 2005.

[4.10] Malamatenios, Ch. (coordonator), Vezirigianni, G., Grepmeier, K., Energii regenerabile &

Eficienţa energetică: ghid de instruire, Editura NicVox, ISNB (13) 978-973-8489-37-0,

Bucureşti, 2007. [4.11] Frăsineanu, C., Perfecţionarea metodelor de evaluare a patrimoniului, Curs digital, Academia de

Studii Economice, Biblioteca Digitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005. [4.12] Românu, I., Vasilescu, I., Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pp. 125 - 127, 1993.

[4.13] Carauleanu, E., Dumitrescu, D. (conducător ştiinţific), Strategiile întreprinderilor de acces pe pieţele financiare, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Catalog online,http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/, Bucureşti, pp. 191 - 233, 2006.

[4.14] Duplouy, J.C., Ciobanu, A., De la Phare la Fondurile Structurale • Programarea şi implementareaasistenţei de pre-aderare pentru PHARE CES şi tranziţia spre Fondurile Structurale, modul A 2.1

Instruire pentru analiza economică şi financiară şi evaluarea riscurilor, Proiect finanţat prinPhare, Beneficiar Guvernul României Ministerul Integrării Europene, Bucureşti, 2004.

[4.15] Florio, M. (responsabil ştiinţific), Ghid pentru analiza cost - beneficii a proiectelor de investiţii,Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi ISPA, DG PoliticiRegional, Comisia Europeană, Bruxelles, Belgia, 1997.

[4.16] * * *, Directive 2004/8/EC of the European Parliament and of the Council of 11 February 2004on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy market


[4.17] * * *, Hotărârea Guvernului nr. 219 din 28 februarie 2007 privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de energie termică utilă, Monitorul Oficial al României nr. 200 din 23 martie 2007.


[4.19] Vasilescu, I. (coordonator), Cicea, C., Dobrea, R., C., Eficienţa investiţiilor aplicată, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2003.

[4.20] Buhociu, F., Negoescu, G., Investiţiile în economia de tranziţie, Editura Evrica, Brăila, 1998. [4.21] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI

•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice dinRomânia, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 - 973 - 720 - 087 - 7, 2007.

[4.22] * * *, Dicţionar financiar, http://www.obb.ro/, Bucureşti, 2007.


http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/rezultate.php?c=2&q=Stoian%2C%20Marian%2C%20cond.%20st.&st=s&tp1=0&tp2=0&tp3=0&tp4=0&tp5=1&tp6=0










8/3/2019 Curs FPE




63

5. Compania de servicii energetice.

Dezvoltarea unui proiect energetic presupune, pentru cazuri mai complexe, parcurgerea unui

număr relativ important de etape.

Acestea sunt identificarea proiectului, realizarea analizei energetice, definirea proiectului,

evaluarea costurilor şi a beneficiilor, identificarea surselor de finanţare, structurarea planului financiar,identificarea finanţatorilor şi a participanţilor, organizarea proiectului şi evaluarea şi alocarea riscurilor [5.02].

Etapa de identificare a participanţilor la realizarea proiectului precum şi a finanţatorilor acestuia poate conduce, în contextul cel mai larg, la listarea unui număr semnificativ de parteneri.

Printre parteneri se pot regăsi contractori, furnizori de echipamente, investitori, companii

furnizoare de energie, companii de asigurare şi garantare, asociaţii de proprietari, publicul larg,

organizaţii neguvernamentale precum şi structuri ale administraţiei centrale şi locale.

În acest context, parcurgerea unui număr crescut de etape şi antrenarea simultană a mai multor parteneri pot reprezenta bariere în realizarea de către consumatorul final a unui proiect de investiţii îndomeniul energetic.

Depăşirea unor bariere de tipul celor prezentate anterior poate fi lesne realizată princontractarea, de către consumatorul final, a unor servicii energetice prestate de către o companie deservicii energetice (figura 5.1).

5.1. Rolul unei companii de servicii energetice

În conformitate cu definiţia din Directiva 2006/32/EC a Parlamentului European şi a Consiliului privind eficienţa consumului de energie şi serviciile energetice [5.01], o companie de servicii

Finanţatori

Publicul larg

Compania

de servicii

energetice

Consultanţi

Figura 5.1 Realizarea unui proiect de investiţii în domeniulenergetic prin implicarea unei companii de

servicii energetice (sursa: * * *, Financing



Investitori

Contractori

Companii de

asigurareFurnizori de

echipamente

Ministerul

Mediului

Beneficiar

investiţie

Companii de

garantare

Furnizori

de energie

Servicii energetice

integrate

Evaluatori

Analiza energetică

Gestiunea consumului de energie

Realizarea de studii

tehnice şi proiectarea

Figura 5.2 Servicii energetice integrate pe care le poate

furniza o companie de servicii energetice(sursa: Langlois, P., „Les entreprises de services

écoenergétiques‟, Fiche technique PRISME no.1 ‟Thématique: Le financement de la maîtrisede l‟énergie‟, IEPF, Edition ‟CommunicationsScience-Impact‟, htt://www.iepf.org/, Québec,Canada, pp. 1-6, 2002.).

Servicii energetice integrate

Finanţarea

Contractarea

Realizarea investiţiei

Punerea în funcţiune

Monitorizarea funcţionăriişi evaluarea rezultatelor

Furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii

8/3/2019 Curs FPE


Compania de servicii energetice


64

energetice (Energy Services COmpany - ESCO)‚ furnizează servicii energetice şi/sau alte măsuri decreştere a eficienţei utilizării energiei în instalaţiile şi/sau echipamentele consumatorului final şi care,acţionând astfel, acceptă un anumit nivel de risc financiar .

Plata pentru serviciile furnizate are la bază (integral sau parţial) realizarea măsurilor de utilizar eeficientă a energiei sau atingerea altor criterii de performanţă de comun agreate‟.

Tot după [5.01], serviciul energetic aduce un beneficiu fizic, are o utilitate sau realizează un bunderivat dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie eficientă energetic şi/sau cu o acţiune care poateinclude funcţionarea, întreţinerea şi controlul necesare furnizării serviciului care este prestat pe bazăde contract şi care în condiţii normale duce, în mod cert, la eficienţei utilizării energiei şi/sau laobţinerea de economii de resurse energetice primare verificabile, măsurabile şi estimabile‟.

Concret, compania de servicii energetice este un operator economic care furnizeazăconsumatorilor finali o gamă largă de servicii energetice integrate într -un singur pachet (figura 5.2) şicare este remunerat în funcţie de performanţele obţinute prin soluţiile implementate [5.02, 5.03].

Contractând astfel de servicii, consumatorul final poate beneficia, în afară de implementarea şigestiunea proiectelor energetice în condiţii de garantare a performanţelor şi de dezvoltarea efectivă a proiectelor, negocierea, în numele beneficiarilor, cu finanţatorii, sau chiar de capital furnizat prininvestiţii directe realizate de compania de servicii energetice în proiectele consumatorului.

5.2. Servicii energetice integrate

Indiferent de tipul consumatorului final, furnizarea de servicii energetice integrate de către ocompanie de servicii energetice presupune colaborarea consumatorului final cu o singură entitate înfiecare din etapele de dezvoltare a unui proiect energetic şi interacţiunea prin intermediul acesteia cutoţi partenerii implicaţi în realizarea proiectului [5.03, 5.04].

Frecvent, serviciile energetice integrate includ analiza energetică, gestiunea energiei, realizareade studii de fezabilitate şi proiectarea, finanţarea, contractarea furnizorilor, realizarea investiţiei, punerea în funcţiune a acesteia şi monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor în perioada deoperare, furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii.

Există şi situaţii în care oferta companiilor de servicii energetice poate acoperi parţial serviciile

menţionate anterior.

5.2.1. Analiza energetică

O componentă esenţială a pachetului de servicii oferite de o companie de servicii energetice este

realizarea analizei energetice numită şi audit energetic [5.03, 5.04].

După [5.07], prin realizarea auditurilor energetice se pot obţine: informaţii referitoare la procesele prin care se produc pierderi majore de energie;

detalii privind condiţia tehnică a echipamentelor şi proceselor; măsuri de reducere a consumului de energie şi, implicit, un suport decizional privind

abordarea cu prioritate a investiţiilor energetice în raport cu alte necesităţi; structurarea optimă a investiţiei, ţinând cont de elemente tehnice, economice şi financiare; fundamentarea propunerilor de investiţii adresate decidenţilor şi potenţialilor finanţatori.

Dacă pentru o firmă de consultanţă energetică autorizată în condiţiile legii [5.05], pentru

efectuarea de audituri energetice, analiza energetică este rezultatul final al colaborării sale cu un

beneficiar, pentru companiile de servicii energetice aceasta este prima etapă a colaborării salecontractuale cu beneficiarul.

8/3/2019 Curs FPE




65

Auditurile energetice pot avea diferite grade de dificultate, de la simplu la complex, costurile

fiind în directă corelare cu volumul de lucru depus pentru realizare.

Pentru proiecte de mică anvergură, simpla calculare a intensităţii energetice [5.06] şicompararea cu valorile standard acceptate pentru procese similare pot ajuta responsabilii cu gestiunea

energiei, activând în cadrul agenţilor economici mari consumatori de energie [5.05], în realizarea unor audituri simple.

Pentru proiecte de mare anvergură, chiar şi o reducere de câteva procente a consumu lui de

energie sau resurse primare, transformată în resurse financiare economisite, poate justifica costulsuplimentar indus de includerea realizării auditului energetic complex în contractul cu compania deservicii energetice.

La finalul acestei etape compania de servicii energetice poate să facă recomandări privindutilizarea energiei, însoţite de evaluări detaliate ale costurilor şi economiilor de energie preconizate.

5.2.2. Gestiunea consumului de energie

Serviciile oferite de companiile de servicii energetice se pot rezuma exclusiv la iniţierea şirealizarea activităţilor de gestiune a energiei [5.03, 5.04].

Contractarea integrală sau parţială, de către un beneficiar, a serviciilor de gestiune a energiei vaţine seama de componentele obligatorii ale activităţii de gestiune a energiei, stabilite conformprevederilor legale [5.05]:

gestionarea tuturor resurselor energetice primare şi a energiei utilizate (inclusiv prinrealizarea unor sisteme moderne de monitorizare, măsură şi control);

crearea, menţinerea şi actualizarea bazelor de date cu privire la consumurile absolute şiconsumurile specifice de resurse primare şi energie;

coordonarea activităţilor energetice la nivelul beneficiarului, inclusiv a proiectelor de

investiţii care au ca efect creşterea eficienţei utilizării resurselor de combustibili şi energie; coordonarea încheierii contractelor pentru elaborarea bilanţului energetic la nivelul

conturului care include toţi consumatorii de combustibili şi energie ai beneficiarului; stabilirea măsurilor de conservare a energiei şi de creştere a eficienţei utilizării energiei , ale

căror indicatori de fezabilitate estimaţi le fac aplicabile pentru perioada anului curent şi pentru următorii doi ani;

coordonarea elaborării periodice a programului propriu de utilizare eficientă a energiei; coordonarea implementării măsurilor cuprinse în programului propriu în domeniul utilizării

eficiente a energiei.

Contractarea gestiunii energiei permite consumatorului final să beneficieze de experienţăspecializată fără a fi necesar personal suplimentar propriu şi să se focalizeze asupra activităţilor de

bază prevăzute în obiectul propriu de activitate.

Achiziţionarea unor astfel de servicii de gestiune a energiei implică resurse financiare limitate,

compania de servicii energetice autorizată în condiţiile legii [5.05], asigurând reducerea costurilor cuenergia şi resursele energetice primare prin simpla implementare de sisteme de monitorizare şi con trol

a consumurilor energetice.

5.2.3. Realizarea de studii tehnice şi proiectarea

O altă categorie de servicii energetice este realizarea de studii tehnice şi proiectare. Companiade servicii energetice poate elabora pentru beneficiar sau pentru uzul propriu studii de soluţii, studii de

fezabilitate şi, după selectarea soluţiei referitoare la implementarea măsurilor de utilizare eficientă aenergiei, proiectul tehnic propriu zis şi detaliile de execuţie [5.07].

8/3/2019 Curs FPE




66

Studiul de soluţie, cunoscut şi sub numele de studiu de pre-fezabilitate valorifică informaţiileobţinute în urma realizării analizei energetice şi, în cazul unor investiţii mai complexe consideră şicompară aspectele tehnice şi economice ale unei serii de soluţii alternative.

Conform [5.07], structura standard a unui studiu de soluţie poate cuprinde: scurta prezentarea a beneficiarului investiţiei; descrierea situaţiei energetice actuale; necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei; date generale privind investiţia; soluţii tehnice recomandate: varianta de bază şi opţiuni; analiza economică a soluţiilor tehnice propuse;

estimarea eşalonării în timp şi a graficului de realizare a investiţiei.

Studiul de fezabilitate stabileşte dacă soluţia tehnică aleasă este fezabilă atât din punct de vederetehnic cât şi din punct de vedere economic [5.07].

După [5.08], un studiu de fezabilitate trebuie să conţină un volum semnificativ de informaţii

grupate, în general, în următoarele capitole: introducere;

prezentarea operatorului economic;

prezentarea investiţiei: preluată din studiul de soluţie;

analiza comercială a operatorului economic;

analiza operaţională a operatorului economic; managementul operatorului economic;

analiza financiară a operatorului economic; concluzii.

Investiţiile competitive puse în evidenţă de studiile de fezabilitate sunt în mod firesc ierarhizate,

la nivelul operatorilor privaţi, în funcţie de rata internă a rentabilităţii [5.07]. Primesc astfel prioritateinvestiţiile a căror amortizare este mai rapidă şi este realizată integral pe baza beneficiilor financiaredirecte obţinute din economiile de ener gie.

La nivelul autorităţilor locale deşi studiile de fezabilitate pot evidenţia cele mai eficienteinvestiţii, în stabilirea deciziilor de investiţie se pot lua în considerare şi beneficiile indirecte, cum ar ficele de natură socială.

Informaţiile aferente operatorului economic se vor referi, în detaliu, la beneficiarul investiţiei, încazul în care acesta va accesa finanţarea sau la compania de servicii energetice şi, într -o măsură maimică, la beneficiarul investiţiei, atunci când se recurge la finanţarea prin terţi [5.07, 5.09, 5.13].

Elaborarea studiului de fezabilitate permite, pe de o parte, elaborarea proiectului tehnic, iar pede altă parte, declanşarea procedurilor de obţinere a finanţării externe.

Proiectul tehnic este, după [5.15], ansamblul de piese scrise şi desenate prin care se creează oimagine coerentă asupra ansamblului obiectivului şi a părţilor sale componente, a soluţiilor tehnic-

constructive şi tehnologice, a programului de execuţie şi a volumului de lucrări‟.

În principiu, proiectul tehnic include [5.15]:

descrierea generală a ansamblului lucrărilor, a amplasamentului din punct de vedere alcondiţiilor climatice, geo-seismice, topo şi hidrografice;

prezentarea organizării de şantier, căi de acces şi surse de alimentare cu utilităţi, temporaresau definitive, grafice de lucru antemăsurători etc.;

caiete de sarcini generale şi speciale pe lucrări sau obiecte de investiţii; liste de lucrări şi utilaje şi echipamente;

8/3/2019 Curs FPE




67

graficul general de realizare;

devizele proiectului;

planurile generale de amplasament a reperelor de nivelment şi planimetrie, de amplasamental obiectelor de construcţie;

planşe ale principalelor obiecte, elemente de arhitectură; cote dimensiuni, distanţe finisaje,

etc.; schiţe de structură diferenţiat pe infrastructură şi suprastructură, planşe privind instalaţii şi

amplasament utilaje şi alte dotări şi instalaţii tehnologice.

În fine, detaliile de execuţie sunt corecţii care oferă precizări tehnice pentru diferite componenteale investiţiei, în conformitate cu cerinţele lucrărilor de construcţii şi montaj şi care sunt determinatede nevoia de a adapta cât mai bine proiectul la condiţiile reale ale amplasamentului.

5.2.4. Finanţarea

În finanţarea investiţiilor în domeniul utilizării eficiente a energiei, în a căror realizare suntimplicate companiile de servicii energetice, există, în general, două opţiuni [5.13]:

finanţarea de către beneficiarul investiţiei, în condiţiile garantării de către compania deservicii energetice a atingerii performanţelor după realizarea investiţiei (figura 5.3);

finanţarea de către compania de servicii energetice (figura 5.4); există mai multe soluţii definanţare a proiectelor energetice care pot fi furnizate de către o companie de serviciienergetice [5.02].

Decizia privind stabilirea schemei de finanţare şi a finanţatorului are la bază contractul de performanţă [5.02], considerat a fi esenţa relaţiei dintre compania de servicii energetice şi beneficiarulinvestiţiei.

Un contract de performanţă se defineşte, conform [5.03, 5.04], ca un contract de servicii prin

care o companie de servicii energetice furnizează servicii energetice integrate care au drept scoprealizarea de economii de energie la un operator economic sau la o autoritate publică.

Contractul de performanţă cuprinde, în general, finanţarea instalaţiilor şi echipamentelor,serviciile profesionale aferente realizării proiectului de eficienţă energetică şi garanţia că economiilede energie obţinute vor fi suficiente pentru obţinerea beneficiilor financiare şi respectarea obligaţiilor faţă de finanţator, într -un interval de timp dinainte convenit.

Prin contractul de performanţă se creează o legătură între plata serviciilor prestate beneficiaruluişi un anumit nivel al economiilor de energie obţinute, modul de împărţire a beneficiilor financiare

directe obţinute prin economiile de energie fiind decisiv în stabilirea naturii aranjamentului financiar utilizat.

Companie de

servicii energetice

Beneficiar

investiţie

Bancă

plată

serviciu

Figura 5.3 Finanţarea externă a companiei de serviciienergetice (sursa: Energy Charter Secretariat,



Contract

performanţă

Contract

finanţare serviciudatorie finanţare

Companie de

servicii energetice

Beneficiar

investiţie

Bancă

plată

serviciu

Figura 5.4 Finanţarea externă a beneficiarului în cazulcolaborării cu o companie de servicii energetice(sursa: Energy Charter Secretariat, Third Party

Financing Achieving its potential, Bruxelles,

Belgia, 2003).

Contract

performanţă

Contract

finanţare

serviciudatorie

finanţare

8/3/2019 Curs FPE




68

Conform [5.03, 5.04], companiile de servicii energetice propun beneficiarilor, în genera l unul

din cele mai utilizate trei tipuri de contracte de performanţă:

contractul de garantare a performanţelor; contractul de tip economii partajate;

contractul de asumare a execuţiei bugetului de exploatare.

Prin contractul de garantare a performanţelor, compania de servicii energetice (figura 5.5)

garantează că realizarea măsurilor de utilizare eficientă a energiei va reduce costurile cu energia ale

beneficiarului investiţiei până la un anumit nivel [5.03, 5.04].

Proiectul este astfel conceput încât valoarea beneficiilor financiare să fie superioară cheltuielilor proprii ale companiei de servicii energetice la care se adaugă şi cheltuielile cu realizarea proiectului.

Beneficiarul investiţiei realizează chiar din momentul implementării proiectului beneficii

financiare. În primii ani, perioadă aferentă serviciului datoriei rezultate din finanţarea externă,beneficiile financiare sunt mai mici, după încheierea contractului de performanţă, economiilefinanciare rezultate revenind integral beneficiarului.

Dacă economiile de energie nu ating nivelul specificat în contract, compania de serviciienergetice este direct responsabilă pentru diferenţele existente şi recurge la efectuarea de plăţi către

beneficiar în scopul compensării acestor diferenţe. În cazul realizării unor economii de energiesuperioare nivelului garantat, câştigul de beneficii revine companiei de servicii energetice.

Contractul de garantare a performanţelor protejează beneficiarul investiţiei de risculneîndeplinirii performanţelor estimate iar compania de servicii energetice îşi asumă riscurile

performanţei investiţiei. Finanţarea proiectului este deseori realizată de către beneficiar.

În cadrul unui contract de tip economii partajate (figura 5.6), compania de servicii energeticeeste remunerată cu contravaloarea în bani a unei părţi din economiile de energie variind între 10% şi90%, în funcţie de natura şi valoarea investiţiilor, durata contractului încheiat cu beneficiarul [5.03,

5.04] şi de împărţirea riscurilor cu beneficiarul investiţiei [5.13].

Partajarea economiilor poate fi constantă (figura 5.7) sau poate varia, partea care revinecompaniei de servicii energetice putând fi mai mare în primii ani după realizarea investiţiei şidescrescând treptat în favoarea beneficiarului.

În cazul partajării constante a economiilor de energie pe întreaga durată a contractului, acesta va

include un plafon minim şi unul maxim pentru preţul energiei şi al resurselor energetice primare[5.13]. Beneficiarul investiţiei realizează, chiar din momentul implementării proiectului, beneficii

financiare.

Bancă

Beneficiarinvestiţie

Proiect






credit serviciu

datorie

beneficiiresurse

Compania

de servicii


Bancă

capital

Beneficiarinvestiţie


gestiunebeneficii

Proiect

taxă

Bancă

Beneficiar

investiţie

Proiect






credit serviciu

datorie

beneficiiresurse

Beneficiar

investiţie

Proiect


Bancă

capitalESCO

credit serviciu

datorie

gestiune

beneficii partajate

8/3/2019 Curs FPE




69

Dacă investiţia generează beneficii financiare mai mari decât cele estimate iniţial, atunci şisurplusul este partajat între beneficiar şi compania de servicii energetice conform prevederilor contractuale, în cazul nerealizării performanţelor regula partajării fiind păstrată.

În cele mai dese cazuri, investiţiile sunt finanţate chiar de către compania de servicii energeticeiar dreptul de proprietate asupra echipamentelor este deţinut de compania de servicii energetice până lasfârşitul contractului şi trecerea acestora în proprietatea beneficiarului.

Un caz particular de contract de tip economii partajate (figura 5.8) este cel în care compania deservicii energetice reţine integral (100%) beneficiile financiare rezultate din economiile de energie

până la acoperirea totală a costurilor proiectului şi profitului şi finalizarea contractului [5.13].

Durata unui astfel de contract, fixată contractual, va depinde însă invers proporţional de

mărimea beneficiilor obţinute în mod real.

Într -un aranjament contractual de acest tip, compania de servicii energetice este obligată să precizeze beneficiarului investiţiei de la început costurile totale ale proiectului, costurile de finanţareprecum şi marja sa de profit.

Şi în acest caz, investiţiile sunt finanţate de către compania de servicii energetice iar dreptul de proprietate asupra echipamentelor este deţinut de compania de servicii energetice până la sfârşitulcontractului şi trecerea acestora în proprietatea beneficiarului.

Riscurile asumate de compania de servicii energetice constau în estimarea unor performanţesuperioare celor reale având ca efect imposibilitatea recuperării costurilor proiectului [5.13], iar

succesul unui astfel de contract depinde de acurateţea cu care este estimat nivelul de bază al

consumurilor energetice şi de precizia cu care sunt determinate beneficiile.

Prin contractul de asumare a execuţiei bugetului de exploatare, compania de servicii energeticepreia de la beneficiarul investiţiei componenta bugetului aferentă energiei şi gestiunea completă afuncţionării sistemelor de producere şi consum a energiei.

Beneficiarul se angajează să transfere companiei de servicii energetice, pe toată duratacontractului, o sumă anuală cu puţin mai mică decât factura curentă de energie (ex. 10%) şi indexată lacomponenta bugetului aferentă acesteia [5.03, 5.04].

Compania realizează măsurile energetice şi obţine profit din diferenţa dintre suma plătită de beneficiar şi costurile de exploatare (cu energie, întreţinerea etc.). Veniturile astfel obţinute suntfolosite pentru acoperirea costurilor de capital şi dezvoltare a proiectului precum şi a celor aferenteîntreţinerii, reviziilor şi reparaţiilor pe durata derulării contractului [5.13].

Economii financiare compania

de servicii energetice

Economii financiare beneficiar

Figura 5.7 Contractul de tip economii partajate (sursa:

Energy Charter Secretariat, Third Party


Belgia, 2003).

timpsfârşit contract început contract

Costuri

energie

Costuri

energie

înainte de

realizarea

investi ieiCosturi energie după

realizarea investiţiei

100%

economii financiarereţinute de compania

de servicii energetice

Figura 5.8 Contractul de tip 100% economii reţinute (sursa:Energy Charter Secretariat, Third Party


Belgia, 2003).

timpsfârşit contract început contract

Costuri

energie

Costurienergie

înainte

derealizarea

investiţieiCosturi energie după

realizarea investiţiei

8/3/2019 Curs FPE


8/3/2019 Curs FPE




71

al beneficiarului investiţiei până la plata integrală a contractului de performanţă şi trecereadreptului de proprietate la beneficiar;

autorităţile publice sunt deseori limitate în raport cu gradul lor de îndatorare şi posibilitateafinanţării investiţiilor proprii în afara bilanţului contabil prin intermediul terţilor reprezintă omodalitate de a accesa finanţări pe termen scurt şi mediu pentru realizarea de investiţii îndomeniul utilizării eficiente a energiei.

Principalele riscuri care trebuie gestionate de către o companie de servicii energetice înmomentul deciziei privind finanţarea investiţiei beneficiarului sunt, după [5.03, 5.04], următoarele:

evaluarea incorectă a performanţelor proiectului energetic, determinată de datele greşite sauincomplete, furnizate de beneficiarul investiţiei;

depăşirea costurilor de construcţie, mai ales în cazul contractelor cu preţuri ferme; depăşirea duratei aferente construcţiilor şi, în consecinţă, diminuarea economiilor financiare

estimate iniţial în contractele cu durată fixă; performanţe energetice ale acţiunilor de eficientizare a utilizării energiei sub estimările

iniţiale, mai ales în cazul utilizării de noi tehnologii sau schimbării de comportament;

obligativitatea plăţii unei garanţii în cazul unor performanţe ale proiectului sub estimări;

riscurile financiare ale beneficiarului investiţiei; contextul economic şi financiar (ex. fluctuaţia preţurilor la energie şi a dobânzilor bancare).

5.2.5. Contractarea

După stabilirea schemei de finanţare, compania de servicii energetice trece, după [5.15], la:

elaborarea documentaţiei tehnico-economice detaliate;

negocierea şi încheierea contractelor cu partenerii care conlucrează la realizarea investiţiei.

Documentaţia tehnică de proiect poate fi definită ca “ ansamblu de piese scrise şi desenate prin

care ideea de proiect este adusă la stadiul de a fi transpusă în practică” [5.15].

Cu puţine excepţii, pentru contractarea diferiţilor parteneri pentru realizarea investiţiei ,

compania de servicii energetice recurge la licitaţii unde, în mod transparent, este selectată oferta deregulă cea mai scăzută ca preţ de ofertare.

Condiţiile de depunere a ofertelor şi criteriile de evaluare sunt specificate în caietul de sarcini,

este mijlocul prin care compania de servicii energetice sau un antrepenor general mandatat cu

realizarea investiţiei solicită de la participanţii la licitaţie oferte de preţ şi, după evaluare, contracteazăcea mai joasă şi promptă ofertă cu cel mai calificat ofertant [5.15].

În principiu, formatul şi conţinutul caietului de sarcini variază în funcţie de domeniu, tipul decontract, mărimea şi natura proiectului. O structură standard conţine, după [5.15], capitolele:

instrucţiuni către ofertanţi; condiţiile generale ale contractului; condiţiile specifice sau speciale ale contractului;

specificaţii tehnice; scheme, documente şi schiţe; forma ofertei şi garanţiei; forma contractului şi a garanţiei de execuţie.

În faza de negociere şi încheiere a contractelor se stabilesc relaţiile contractuale cu finanţatori(la accesarea finanţării externe), antreprenori - furnizori de echipamente, utilităţi, materiale, alţi

prestatori de servicii etc., şi se creează cadrul juridic pentru realizare a investiţiei.

Contractarea poate continua şi în timpul realizării investiţiei, cu excepţia contractelor ‚la cheie‟.

8/3/2019 Curs FPE




72

La contractarea ‚la cheie‟ se recurge în cazul proiectelor complexe de investiţii în care companiade servicii energetice mandatează un antrepenor general pentru realizarea a investiţiei şi punereaacesteia în funcţiune, urmând ca exploatarea să fie asigurată de compania de servicii energetice. Şi înacest caz, contractarea se face prin licitaţie, caietul de sarcini simplificându-se într -o oarecare măsură.

5.2.6. Realizarea investiţiei

Realizarea investiţiei este faza cea mai importantă din punct de vedere al mobilizării resurselor investiţionale, al coordonării şi conlucrării activităţii dintre compania de servicii energetice, furnizoriide echipamente şi servicii şi beneficiarul investiţiei. Această fază este destinată realizării fizice a

lucrărilor conform unui calendar bine stabilit, ce cuprinde activităţi de construcţii, montaj şi instalare.

Montarea reprezintă ansamblul operaţiunilor de asamblare la locul de funcţionare a tuturor instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor, la care, prin proiect, se acceptă livrarea pe subansambluri.Această activitate implică şi efectuarea operaţiunilor de montare finală.

Instalarea presupune efectuarea operaţiunilor de poziţionare a instalaţiilor, echipamentelor şi

utilajelor la locul de funcţionare, de fixare a acestora în / pe poziţia de funcţionare şi de racordare lacircuitele tehnologice (ex. apă, aer, combustibili, evacuare gaze arse, energie electrică etc.).

5.2.7. Punerea în funcţiune

Punerea în funcţiune este o etapa cu un pregnant caracter tehnic iar eficienţa în operare ainstalaţiilor şi echipamentelor aferente investiţiei depinde direct de cum se desfăşoară această etapă.

Punerea în funcţiune presupune realizarea unui ansamblu de lucrări de specialitate desfăşuratede compania de servicii energetice sau de o entitate mandatată de aceasta, prin care:

se definitivează montarea şi instalarea echipamentelor la locul de funcţionare stabilit;

se realizează prima pornire şi aducere în stare de regim a instalaţiilor, echipamentelor şiutilajelor în condiţii de siguranţă conform procedurilor specificate de producător ;

se verifică funcţionarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor la parametrii de performanţă declaraţi de furnizor.

Lucrările aferente punerii în funcţiune au menirea de a confirma, în baza încercărilor funcţionaleexecutate în condiţii reale de lucru, disponibilitatea de funcţionare a instalaţiilor, echipamentelor şiutilajelor aferente investiţiei şi capabilitatea acestora de a realiza şi funcţionarea la parametrii desiguranţă şi performanţă declaraţi de furnizori.

Depăşirea etapei certifică faptul că realizarea investiţiei a fost bine planificată şi executată.

5.2.8.

Monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor

Din punct de vedere al relaţiilor contractuale dintre finanţatori, compania de servicii energetice

şi beneficiarul investiţiei, monitorizarea funcţionării şi evaluarea rezultatelor este de o importanţădeosebită, în contextul în care finalitatea ei se materializează prin stabilirea şi împărţirea între părţi abeneficiilor financiare, în conformitate cu prevederile contractului de performanţă.

Măsurarea şi verificarea economiilor de energie constituie baza relaţiei contractuale dintrecompanie şi beneficiar. Dezvoltarea şi adoptarea unor proceduri standard pentru măsurarea şiverificarea economiilor reprezintă o bună cale de promovare a companiilor de servicii energetice.

Conform [5.11], gestiunea riscurilor asociate finanţării proiectelor reprezintă miza valorificării

imensului potenţial existent în sectoarele economice iar practicile corecte de măsurare şi posibilitateaverificării rezultatelor sunt elemente de bază în consolidarea încrederii finanţatorilor.

8/3/2019 Curs FPE




73

După [5.06], finanţatorii sunt interesaţi în a avea garanţia recuperării resurselor financiareacordate pentru realizarea investiţiilor, mai ales pentru a preveni situaţia în care investiţia nu produceefectele scontate, avute în vedere în faza elaborării planului de afaceri. Practicile de măsurare şiverificare ajută la înţelegerea, gestionarea şi asumarea de către părţi a riscurilor care pot afectaatingerea performanţelor proiectului.

În conformitate cu recomandările Comisiei Europene [5.12], în proiectele ale căror rezultate facobiectul unor măsurări şi verificări pentru evaluarea încadrării în criterii de performanţă dinainte

prestabilite, folosirea unor protocoale de măsurare şi verificare precum Protocolul Internaţional deMăsurare şi Verificare a Performanţelor (IPMVP) [5.10], reprezintă un prim pas ce trebuie parcurs.

5.2.9. Furnizarea de activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii

Furnizarea activităţilor de întreţinere, revizii şi reparaţii are, pentru compania de serviciienergetice, o însemnătate considerabilă atât timp cât funcţionarea normală a tuturor instalaţiilor aferente investiţiei este determinantă pentru obţinerea rezultatelor estimate iniţial şi respectareaclauzelor din contractul de performanţă.

Întreţinerea, după [5.16], reprezintă ansamblul lucrărilor şi operaţiilor specializate periodice sauîntâmplătoare care au ca scop menţinerea stării unor instalaţii, echipamente şi utilaje, în condiţii defuncţionare normală, atât prin prevenirea defectărilor cât şi prin înlăturarea micilor defecte curente.

Revizia presupune realizarea tuturor operaţiunilor de control a stării unor instalaţii, echipamente

şi utilaje, în scopul corectării eventualelor abateri de la starea de funcţionare normală şi de a preîntâmpina apariţia unor defecte majore [5.16].

Repararea reprezintă ansamblul lucrărilor şi operaţiilor specializate efectuate asupra unor instalaţii, echipamente şi utilaje, în scopul readucerii acestora la starea de funcţionare prin:

investigarea defectelor apărute prin uzură, accident etc. şi remedierea acestora; înlocuirea componentelor defecte; încercarea funcţională la repunerea în stare de funcţionare, în condiţii de securitate.

Reparaţiile, conform [5.16], pot fi: curente: reparaţii de mică importanţă, care se desfăşoare fără scoaterea din funcţiune; parţiale: reparaţii asupra unor componente, cu scoaterea din funcţiune pentru scurt timp;

capitale: reparaţii asupra unor componente importante, prin demontarea totală a ansambluluişi scoaterea din funcţiune pentru un timp mai lung;

periodice: reparaţii parţiale sau capitale în scop preventiv, care se fac la anumite intervale detimp chiar dacă ansamblul mai poate funcţiona un timp.

5.3. Impactul implicării unei companii de servicii energetice

Efectele resimţite de beneficiarii proiectelor dezvoltate de o companie de servicii energeticesunt identice cu cele obţinute prin realizarea directă de către beneficiari a acestor proiecte [5.03, 5.04].

Avantajele unui beneficiar în urma colaborării cu o companie de servicii energetice ar putea fi: realizarea simultană şi coordonată a mai multor acţiuni de eficienţă energetică; capacitate de îndatorare neafectată în cazul tranzacţiilor în afara bilanţului; un număr limitat de activităţi în timpul realizării proiectului; intervenţia combinată şi simultană a unor experţi cu specializări diferite; garanţia atingerii obiectivelor tehnice şi a obţiner ii rezultatelor financiare.

Dezavantajele care intervin în relaţia cu o companie de servicii energetice sunt [5.03, 5.04]:

limitarea tipurilor de acţiuni şi selectarea exclusivă a proiectelor care presupun un risc redus;

8/3/2019 Curs FPE




74

costuri de finanţare deseori mai mari;

proceduri de selectare a ofertelor relativ complicate;

posibilă restrângere a libertăţii de alegere a măsurilor de economie de energie; reducere a flexibilităţii în operare; risc crescut de conflict în evaluarea economiilor de energie;

costuri adiţionale asociate garantării performanţelor.

Antrenarea unei companii de servicii energetice în realizarea unui proiect înseamnă costuri maimari (ex. garanţii şi administrare), decât în cazul proiectelor finanţate şi administrate direct debeneficiar. Dar o astfel de colaborare se derulează fără riscuri pentru beneficiar, deseori fărăcapitalizare şi cu garantarea obţinerii performanţelor scontate.

Costurile de finanţare înregistrate de beneficiar pot varia semnificativ în raport cu relaţiilestabilite între acesta şi compania de servicii energetice. În cazul în care plata unui credit luat pentrurealizarea proiectului este asigurată exclusiv pe baza veniturilor realizate de beneficiar prin execuţia

bugetară, compania nu îşi va asuma nici un risc şi va factura beneficiarului costuri mai mici.

Reducerea costurilor poate fi însă alterată în cazul în care beneficiarul va plăti pentru garantareacreditului obţinut pentru realizarea investiţiei [5.02]. Costuri suplimentare pot apare în cazul evaluăriişi monitorizării economiilor de energie.

În cazul în care în relaţia contractuală dintre beneficiar şi companie nu sunt prevăzute astfel deservicii, un contract bazat pe plata unei taxe constante poate minimiza costurile beneficiarului.

5.4. Crearea unei companii de servicii energetice

Constituirea unei companii de servicii energetice poate rezulta din regruparea unor firme cu

activităţi complementare, cum ar fi firmele de consultanţă, firmele de gestiune imobiliară, deconstrucţii, montaj şi reparaţii, de control şi monitorizare (în cazul execuţiei unui contract de

performanţă), firmele furnizoare de echipamente şi firmele de utilităţi publice [5.03, 5.04].

Implicarea firmelor de consultanţă se poate materializa prin prestarea de servicii energetice detip analize energetice, elaborarea proiectelor tehnice şi evaluarea şi monitorizarea rezultatelor.

Firmele de gestiune imobiliară pot interveni în administrarea proiectelor de construcţii,inginerie, exploatarea şi optimizarea funcţionării parcului de imobile, furnizare de resurse financiare

bazate pe active importante.

Firmele de construcţii, montaj şi reparaţii acţionează pentru dezvoltarea serviciilor aferente şigestiunea proiectelor realizate.

Firmele de control şi monitorizare asigură colectarea de informaţii şi supraveghează modul defuncţionare a echipamentelor aferente proiectului energetic, furnizând astfel datele de intrare necesareevaluării modului de îndeplinire a contractului de performanţă.

Firmele furnizoare de echipamente sunt puternic interesate în a se implica în activitatea uneicompanii de servicii energetice, în primul rând în perspectiva amplificării vânzărilor şi, în cazurile încare sunt dispuse să-şi asume şi o parte din riscurile legate de finanţare, în obţinerea unor facilităţi definanţare externă (ex. resurse proprii, credite atrase, leasing etc.).

Firmele de utilităţi publice dispun de resurse financiare importante şi, pe fondul de experienţă îngestiunea relaţiilor cu clienţii, de un anumit monopol de distribuţie la nivel local sau regional. Atunci

când există şi interesul promovării utilizării eficiente a energiei, legat în special de diversificareaafacerilor sau de păstrarea monopolului, acestea se pot integra companii de servicii energetice.

8/3/2019 Curs FPE




75

Printre factorii de succes determinanţi pentru crearea unei companii de servicii energetice sunt,

conform [5.03, 5.04], următorii: un potenţial de piaţă pentru servicii energetice suficient de important; un cadru legal şi de reglementare care să faciliteze recurgerea la terţi pentru finanţare; o capacitate financiară a acţionarilor suficient de importantă, care să permită acoperirea

costurilor legate de gestiune, de echipamente şi de finanţarea directă a primelor proiecte; o echipă tehnică cu o bună expertiză în domeniul utilizării eficiente a energiei; un partener cu experienţă pe o astfel de piaţă, care să asigure transferul de cunoştinţe

financiare şi tehnologice în perioada de început ca şi suportul tehnic pentru primele proiecte.

5.5. Piaţa de servicii energetice

Trecerea în revistă a experienţei acumulate pe plan internaţional scoate în evidenţă implicareacompaniilor de servicii energetice în anumite sectoare economice finale relevante [5.06], precum şianumite piedici care trebuie avute în vedere pentru fiecare sector final în parte [5.03, 5.04].

Sectorul rezidenţial este deosebit de interesant pentru companiile de servicii energetice , motivul

fiind imensul potenţial de economisire a energiei existent în acest sector (valorificabil prin măsuri dereabilitare termică a clădirilor administrative şi de locuit multietajate).

În cazul clădirilor de locuit, principalul obstacol în calea preocupărilor pentru utilizarea

eficientă a energiei este puterea de cumpărare a beneficiarilor proprietari persoane fizice. Este în modcert posibil ca intervenţia companiilor de servicii energetice să fie însoţită de obţinerea de profit,

orizontul de timp fiind dependent de puterea de cumpărare şi preţurile la energie şi resurse primare.

În cazul clădirilor administrative, aplicarea legislaţiei Uniunii Europene în domeniu va duce laeliminarea obstacolului constituit de slaba cunoaştere a avantajelor utilizării eficiente a energiei, la

deschiderea pieţei şi la creşterea cererii de servicii energetice de reabilitare termică, în măsura în care

companiile vor avea capacitatea de a promova finanţarea externă în relaţiile cu beneficiarii lor .

Interesul companiilor de servicii energetice pentru sectorul terţiar este cert în condiţiile în careclădirile de birouri, marile suprafeţe comerciale şi hotelurile prezintă potenţiale semnificative deeconomie de energie iar la nivelul societăţilor care deţin în proprietate astfel de spaţii există o masivălipsesc de resurse tehnice competente pentru realizarea proiectelor energetice.

Cea mai importantă piedică în calea intervenţiei companiilor de servicii energetice în acestsector final este situaţia financiară uneori fragilă a acestor societăţi, raportată direct la gradul lor deîndatorare şi la gradul de ocupare a spaţiilor pe care le deţin în proprietate [5.03, 5.04].

Sectorul industrial este deosebit de atractiv pentru companiile de servicii energetice. Deşi beneficiarii cei mai interesanţi sunt marii consumatori de energie [5.03, 5.04], întreprinderile mici şimijlocii reţin din ce în ce mai mult atenţia din cauza lipsei de resurse interne tehnice, de gestiune şifinanciare, necesare pentru punerea în practică a programelor de utilizare eficientă a energiei.

Încă de la apariţia lor, companiile de servicii energetice din Uniunea Europeană a u realizat,

conform [5.03, 5.04], următoarele tipuri de proiecte de utilizare eficientă a energiei: asigurarea gestiunii şi funcţionării sistemelor centralizate şi locale de încălzire; instalarea şi operarea centralelor de co-generare;

modernizarea şi operarea unor facilităţi industriale; gestiunea energiei în clădiri; modernizarea şi operarea sistemelor de iluminat public.

Statistici de dată recentă scot în evidenţă intervenţia companiilor de servicii energetice îndomenii ca iluminat, încălzire, ventilaţie şi condiţionarea aerului, sisteme de gestiunea energiei şi

8/3/2019 Curs FPE




76

motoare acţionate electric cu turaţie variabilă. Liberalizarea pieţelor de electricitate şi gaze naturale astimulat promovarea soluţiilor de co-generare în industrie şi la marile centre comerciale. În plus, auapărut proiecte de iluminat public exterior ofertate de municipalităţi, în care împreună cu serviciile deadministrare şi funcţionare sunt solicitate şi servicii de furnizare a energiei electrice [5.03, 5.04].

Piaţa naţională de servicii energetice se dezvoltă treptat, fiind de aşteptat o dezvoltare fărăprecedent a proiectelor de co- şi tri-generare de mică şi medie putere în industrie şi servicii şi odezvoltare moderată a proiectelor de gestiune eficientă a energiei în sectorul rezidenţial.

5.6. Bibliografie

[5.01] DIRECTIVE 2006/32/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 5

April 2006 on energy end-use efficiency and energy services and repealing Council Directive

93/76/EEC, Official Journal of the European Union no. L 114/64 din 27.04.2006

[5.02] Energy Charter Secretariat, Financing, Energy Efficiency Application Manual, Bruxelles, Belgia,

2000.

[5.03] EnergoEco, Investiţii în energetică cu ajutorul firmelor de tip ESCO, Proiectul UNDP/GEF„Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin îmbunătăţirea eficienţei

energetice în România‟, Cluj - Napoca, 2004.[5.04] Langlois, P., „Les entreprises de services écoenergétiques‟, Fiche technique PRISME no. 1

‟Thématique: Le financement de la maîtrise de l‟énergie‟, IEPF, Edition ‟CommunicationsScience-Impact‟, http://www.iepf.org/ressources/, Québec, Canada, pp. 1-6, 2002.

[5.05] * * *, Legea nr.199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, Monitorul Oficial alRomâniei, partea I, Anul XIV - Nr. 734, 8 octombrie 2002.


[5.07] * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice în România • Manual de instruire şi bună practică,Proiectul UNDP/GEF/ARCE „Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect deseră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România‟, http://www.arceonline.ro/, Bucureşti,2006.


[5.09] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI •PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE •, Academia de Ştiinţe Tehnice dinRomânia, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973 - 720 - 087 - X, 978 - 973 - 720 - 087 - 7, 2007.

[5.10] * * *, International Performance Measurement and Verification protocol (IPMVP), IPMVP Inc.,

http://www.ipmvp.org.

[5.11] Voronca, M.M., Constantinescu, T., Căbălău, D., „Fondul Român pentru Eficienţa Energiei:Finanţarea proiectelor (I)‟, ”Energia” Revista română pentru resurse, conversie şi eficienţăenergetică, Aprilie 2005, Anul II - Nr. 4 (10), ISSN: 1584 - 5850, Ploieşti, pp. 52-54, 2005.

[5.12] * * *, „What is an ESCO ?‟, End-use Energy Efficiency Activities at the European Commission,

Joint Research Centre, Institute for Environment and Sustainability,

http://energyefficiency.jrc.cec.eu.int/esco.htm.

[5.13] Energy Charter Secretariat, Third Party Financing Achieving its potential, Bruxelles, Belgia,2003.

[5.14] Stoica, M., Proiectarea obiectivelor de investiţii, Curs digital, Academia de Studii Economice,

Biblioteca Digitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005. [5.15] Stoian, M., Gestiunea investiţiilor, Curs digital, Academia de Studii Economice, Biblioteca

Digitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005. [5.16] Ţiţeica, R. (coordonator), Dicţionar Politehnic, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967. [5.17] * * *, Legea nr.56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea


[5.18] * * *, Dicţionar financiar, http://www.obb.ro/, Bucureşti, 2007. [5.19] * * *, Completing the Market for Least-Cost Energy Services, A Study under the SAVE

Programme, Project Final Report, Contract No. XVII / 4.1031 / Z / 98 - 297, September 2000).[5.20] Jişa, M., Managementul utilizării energiei - soluţie de bază pentru creşterea eficienţei energetice,

Promovarea Eficienţei Energetice în Industrie, ICEMENERG, Bucureşti, iunie 2001, pp. 71-8.

http://www.ipmvp.org/

http://www.ipmvp.org/

8/3/2019 Curs FPE




77

6. Finanţarea din instrumente structurale.

Prezentarea finanţării din instrumente structurale ia în considerare următoarele documente:

Planul naţional de dezvoltare 2007 - 2013;

Cadrul strategic naţional de referinţă;

Programul operaţional sectorial ‚Creşterea competitivităţii economice‟.

Planul naţional de dezvoltare (PND), reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară în perioada de referinţă (2007-2013), care stabileşte direcţiile prioritare de

alocare a fondurilor publice, din surse interne sau externe, pentru investiţii cu impact semnificativasupra dezvoltării economice şi sociale [6.01].

Cadrul strategic naţional de referinţă este documentul strategic naţional prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale instrumentelor structurale şi care face legătura între priorităţile naţionalede dezvoltare, stabilite în Planul naţional de dezvoltare 2007 - 2013, şi priorităţile la nivel european -

Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007 - 2013 şi Strategia Lisabona revizuită.

Pentru realizarea viziunii strategice a Cadrului strategic naţional de referinţă, ComisiaEuropeană alocă României în perioada 2007-2013 o sumă totală de cca. 19,67 miliarde euro, din care

19,21 miliarde euro pentru Obiectivul Convergenţă”, care necesită o cofinanţare naţională estimată la5,53 miliarde euro, constituită atât din surse publice (73%), cât şi din surse private (27%).

Implementarea acţiunilor strategice prevăzute în Cadrul strategic naţional de referinţă şi implicitaccesarea efectivă a instrumentelor structurale se realizează prin Programe operaţionale.

Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice” este dezvoltat în cadrulobiectivului Convergenţă”, cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională şi are un buget

total de aproximativ 3 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro (12,7% din totalul fondurilor UE

investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013) provin din asistenţa comunitară.

Obiectivul general îl constituie creşterea productivităţii societăţilor româneşti în conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi reducerea disparităţilor comparativ cu productivitatea medie a UniuniiEuropene.

Ţinta o reprezintă o creştere anuală medie a Produsului intern brut pe cap de locuitor de

aproximativ 5,5%.

Din punct de vedere al impactului investiţiilor, se preconizează ca resursele financiare comunitaresă susţină promovarea surselor regenerabile de energie şi a eficienţei energiei, antrenând o reducere de30% a emisiilor poluante în întreprinderile asistate şi o putere instalată suplimentară de 120 MW încapacităţi de producere a energiei din surse regenerabile.

6.1. Planul naţional de dezvoltare

Instrumentul fundamental prin intermediul căruia România acţionează pentru recuperarea câtmai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socială şi economică faţă de Uniunea Europeană este Planulnaţional de dezvoltare 2007 - 2013 [6.01].

Prima dintre priorităţile enumerate în Planul naţional de dezvoltare este creştereacompetitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere [6.01].

Programarea financiară a Planului naţional de dezvoltare 2007 - 2013 indică un volum

investiţional de circa 58,7 miliarde euro, din care aproximativ 43% reprezintă aportul UniuniiEuropene [6.01].

8/3/2019 Curs FPE


Finanţarea din instrumente structurale


78

Tabelul 6.1 Ţinte specifice în cazul creşterii competitivităţii economice (sursa: http://www.minind.ro/).

Reducerea intensităţii energetice primare şi creşterea ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie

Indicator Nivel de referinţă Ţinta

2015

Intensitatea energetică primară (consum total de resurse primareraportat la PIB) şi exprimată în tep/1000 euro curs de schimb)

0,770 (2003) 0,504Ponderea energiei electrice produse din resurse regenerabile de

energie în consumul naţional brut de energie electrică (%) 29,78 (2004) 33,00

6.1.1. Obiectivul global şi ţinta

Obiectivul global este reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economicăîntre România şi Statele Membre ale Uniunii Europene.

Ţinta este atingerea unui nivel al Produsului intern brut pe cap de locuitor de 41% din mediaUniunii Europene în anul 2015 [6.01].

Creşterea economică reprezintă cheia realizării obiectivului global iar creşterea productivităţiieste motorul” care ajută economia să devină generatoare de valoare adăugată ridicată şi de beneficii

substanţiale pentru investitori şi angajaţi.

O mai mare eficienţă în ceea ce priveşte consumul de energie susţine creşterea productivităţii.

6.1.2. Obiective specifice

Obiectivul global este constituit din trei obiective specifice [6.01]:

creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti; dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază;

perfecţionarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton.

6.1.3. Priorităţi naţionale de dezvoltare

Măsurile şi acţiunile avute în vedere pentru atingerea obiectivului global şi a obiectivelor specifice sunt structurate urmând şase priorităţi naţionale de dezvoltare:

creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere; dezvoltarea şi modernizarea infr astructurii de transport;

protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;

dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărireacapacităţii administrative; dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;

diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

Priorităţile se materializează prin alocarea de fonduri publice din surse interne (bugetul de stat,

bugetele locale etc.) sau externe (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European,

Fondul de Coeziune, credite externe etc.).

6.1.4. Creşterea competitivităţii economice

Obiectivul general al priorităţii ‚Creşterea competitivităţii economice‟ este creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie lanivelul Uniunii Europene.

Ţinta este atingerea unui nivel de aproximativ 55% din media comunitară prin asigurarea uneicreşteri medii anuale a productivităţii de circa 5,5% până în anul 2015 [6.01].

8/3/2019 Curs FPE




79

Tabelul 6.2 Programarea financiară anuală în cazulcreşterii competitivităţii economice (sursa:

http://www.minind.ro/).

Programarea financiară indicativă (milioane euro)

Anul Alocarea Anul Alocarea

2007 651,48 2011 842,95

2008 620,72 2012 761,25

2009 793,14 2013 682,12

2010 882,76 Total 5.234,42

Printre obiectivele specifice, în [6.01] este menţionată şi reducerea intensităţii energetice primare, ţinta fiind scăderea acesteia cu 40 % până în anul 2015, în raport cu anul 2001 (tabelul 6.1).

Sub- priorităţile în realizarea măsurilor şi acţiunilor vizând prioritatea menţionată sunt: creşterea competitivităţii prin îmbunătăţirea accesului pe piaţa al întreprinderilor; dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere, prin promovarea cercetării şi inovării şi

accelerarea dezvoltării societăţii informaţionale; îmbunătăţirea eficienţei energetice şi valorificarea resurselor regenerabile de energie.

Măsurile şi acţiunile vizând îmbunătăţirea eficienţei energetice sunt: susţinerea investiţiilor în echipamente de producere şi utilizare a energiei cu eficienţă

ridicată (inclusiv prin reabilitări şi retehnologizări); susţinerea investiţiilor în sistemul de distribuţie a energiei electrice; promovarea serviciilor furnizate de companiile de servicii energetice (ESCO);

sprijinirea programelor de realizare a unei pieţe de servicii energetice;

susţinerea investiţiilor necesare pentru interconectarea reţelelor de transport al energieielectrice şi a reţelelor de transport petrol şi gaze naturale cu reţelele europene.

Valorificarea pe scară extinsă a surselor regenerabile de energie are ca efect creşterea ponderiienergiei obţinute din aceste surse prin:

realizarea investiţiilor în valorificarea resurselor energetice eoliene şi hidroenergetice pentru

producerea de energie electrică; susţinerea investiţiilor în valorificarea r esurselor energetice solare şi a biomasei pentru

producerea de energie electrică şi termică; susţinerea investiţiilor în utilizarea resurselor geotermale la producerea de energie termică.

6.1.5. Programarea financiară

Planul naţional de dezvoltare asigură planificarea multianuală a finanţării priorităţilor naţionalede dezvoltare sursele menţionate în [6.01] şi prezentate în continuare.

Contribuţia UE provine din Instrumentele Structurale (ex. Fondul European pentru Dezvoltare

Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune) şi este însoţită de cofinanţarea naţională publică (buget de stat, bugete locale, credite externe, alte surse publice) şi privată aferentă.

Alocările exclusiv din surse publice naţionale şi locale finanţează programe de investiţii pent ru

dezvoltare având obiective similare celor finanţate din fondurile comunitare menţionate.

Creditele externe pentru investiţii sunt acordate de Instituţiile Financiare Internaţionale pentrususţinerea unor obiective similare celor finanţate din fondurile comunitare sus-menţionate (ex. Banca

Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Mondială etc.).

Programarea financiară anuală indicativă pentru prioritatea ‚Creşterea competitivităţiieconomice‟ în perioada 2007-2013, a condus la o

sumă totală de circa 5,234 miliarde euro [6.01],repartizată ca în tabelul 6.2.

Programarea financiară a Planului naţionalde dezvoltare propune doar alocări indicative, întimp ce anvergura fondurilor comunitare ce

urmează a fi efectiv accesate de România a fost

negociată şi stabilită cu Comisia Europeană.

8/3/2019 Curs FPE




80

6.1.6. Implementarea

Investiţiile realizate în baza prevederilor Planului naţional de dezvoltare vor fi gestionateconform regulilor de implementare specifice diferitelor surse de finanţar e iar mecanismele de

implementare reprezintă o sumă a acestor reguli de implementare.

Pentru perioada 2007-2013, sunt accesate cele trei instrumente structurale menţionate încontinuare [6.01].

Fondul European pentru Dezvoltare Regională susţine reducerea disparităţilor dintre regiuni şidezvoltarea şi conversia acestora, prin acţiuni de sprijin în domeniul infrastructurii de bază,infrastructurii de educaţie şi sănătate şi sectorului productiv (industrie şi servicii);

Fondul Social European urmăreşte îndeplinirea obiectivelor Strategiei europene de ocupare aforţei de muncă, prin finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere a şomajului, dezvoltare acapitalului uman şi de promovare a integrării pe piaţa muncii;

Fondul de Coeziune finanţează, în principal, proiectele de interes european în domeniulenergiei, în domeniul mediului şi în domeniul infrastructurii de transport.

Programarea resurselor financiare din instrumentele structurale la nivel naţional se realizează prin intermediul Cadrului naţional strategic de referinţă negociat cu Comisia Europeană [6.02] şi prinintermediul Programelor operaţionale aprobate de aceasta [6.03].

Programele operaţionale sunt documentele care conţin setul de priorităţi multianuale finanţatedin instrumentele structurale şi pe baza cărora se realizează programarea operaţională şiimplementarea efectivă a resurselor financiare în domeniile majore de intervenţie.

Resursele financiare cu ajutorul cărora sunt realizate investiţiilor aferente Programului

operaţional sectorial ‚Creşterea competitivităţii economice‟ sunt alocate prin instrumentul structuralFondul European de Dezvoltare Regională [6.03].

Resursele financiare provenind din surse private incluse în programarea financiară a Planuluinaţional de dezvoltare sunt destinate exclusiv cofinanţării fondurilor comunitare.

6.2. Cadrul strategic naţional de referinţă

Comisia Europeană a adoptat, pe data de 25 iunie 2007, decizia cu privire la Cadrul strategicnaţional de referinţă 2007-2013 al României [6.02].

Cadrul strategic naţional de referinţă face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare,stabilite în Planul naţional de dezvoltare 2007 - 2013 şi priorităţile la nivel european - OrientărileStrategice Comunitare privind Coeziunea 2007 - 2013 şi Strategia Lisabona revizuită.

6.2.1. Obiectivul global şi ţinta

Necesitatea dezvoltării României, ca Stat Membru al Uniunii Europene a impus adoptarea, prin

Planul naţional de dezvoltare 2007 - 2013, a unei ţinte de creştere a Produsului intern brut pe cap delocuitor la 41% din media Uniunii Europene la nivelul anului 2015 [6.01].

Cadrul strategic naţional de referinţă are ca obiectiv global utilizarea instrumentelor structuraleîn scopul reducerii disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi stat ele membre

ale Uniunii Europene iar ţinta este generarea unei creşteri suplimentare a Produsului intern brut pe capde locuitor de 15-20% până în anul 2015 [6.02].

8/3/2019 Curs FPE




81

6.2.2. Viziunea strategică

Viziunea strategică se referă cele patru priorităţi tematice astfel identificate [6.02]:

dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene;

creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti;

dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România; consolidarea unei capacităţi administrative eficiente.

Planificarea integrată şi implementarea coordonată a acestor priorităţi prin intermediulProgramelor operaţionale sectoriale şi regionale au ca scop realizarea celui mai puternic impact alinstrumentelor structurale şi promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate ca prioritate teritorială.

Alocările financiare din instrumentele structurale conform priorităţilor stabilite în Planulnaţional de dezvoltare sunt structurate după următoarele ponderi [6.02]:

60% pentru dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene;

15% pentru creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti; 20% pentru dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman din România şi 5% pentru consolidarea unei capacităţi administrative eficiente.

Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene permite conectarea populaţiei lasisteme de apă potabilă, accesul locuitorilor la sisteme integrate de gestiune a deşeurilor, reducerea

poluării aerului şi atenuarea schimbărilor climatice şi va duce la reducerea intensităţii energeticeprimare.

Ţinta reducerii intensităţii energetice primare este scăderea acesteia cu 40% - 50% până în anul2015, comparativ cu anul 2001 iar reducerea este consecinţa creşter ii eficienţei energetice pe întregul

lanţ - resurse naturale, producere, transport, distribuţie şi utilizare finală a energiei electrice şi termice.

6.2.3.

Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene

Printre acţiunile şi măsurile aprobate prin Cadrul strategic naţional de referinţă făcând referire ladezvoltarea infrastructurii de bază este inclusă şi utilizarea eficientă a energiei [6.02].

În contextul unui important potenţial exploatabil al surselor regenerabile de energie, în principalenergia apei, a vântului, energia solară, biomasă şi energia geotermală, sunt prevăzute şi investiţii încapacităţi şi tehnologii noi pentru valorificarea acestui potenţial.

Din Cadrul strategic naţional de referinţă derivă Programele operaţionale sectoriale în bazacărora investiţiile primesc alocări financiare din Fondul European de Dezvoltare Regională şi dinFondul de Coeziune.

Printre Programele operaţionale menţionate în Cadrul strategic naţional de referinţă este şiProgramul operaţional sectorial ‚Creşterea competitivităţii economice‟[6.03].

6.2.4. Programul operaţional sectorial ‚Creşterea competitivităţii economice’

Obiectivul general al acestui Program operaţional sectorial este creşterea productivităţiioperatorilor economici prin sprijinul acordat pentru modernizarea şi extinderea activităţii societăţilor existente precum şi înfiinţarea de noi societăţi, în special cele mici şi mijlocii, în sectoarele productiveşi în cele ale serviciilor suport pentru dezvoltarea afacerilor [6.03].

Reducerea intensităţii energetice, producerea energiei din surse regenerabile precum şiimplementarea de noi tehnologii pentru reducerea emisiilor la cazanele energetice de mare capacitate

au efect direct asupra competitivităţii economice precum şi asupra protecţiei mediului.

8/3/2019 Curs FPE




82

Tabelul 6.3 Alocarea financiară anuală pentru Programuloperaţional sectorial ‚Creştereacompetitivităţii economice‟ (sursa:

http://www.minind.ro/).

Alocarea financiară aprobată (milioane euro) Anul Alocarea Anul Alocarea

2007 170,45 2011 507,26

2008 194,84 2012 435,82

2009 364,96 2013 395,25

2010 485,64 Total 2.554,22

Printre Axele prioritare ale Programului operaţional sectorial ‚Creşterea competitivităţiieconomice‟ se află şi Axa prioritară 4 ‚Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii în alimentare, încontextul combaterii schimbărilor climatice‟[6.03].

Obiectivele Axei prioritare 4 sunt, după [6.03]:

îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic; extinderea utilizării surselor regenerabile de energie pentru producerea de energie verde; extinderea reţelelor interconectate de energie electrică, ţiţei şi gaze naturale în vederea

creşterii securităţii în alimentarea cu energie.

Realizarea acţiunilor strategice din domeniul energiei beneficiază, de asemenea, de consultanţăşi coordonare furnizată în cadrul iniţiativei JASPERS pentru pregătirea proiectelor de anvergurăidentificate ca prioritare în cadrul Planului de Acţiune JASPERS pentru România.

6.2.5. Alocări financiare

Pentru realizarea viziunii strategice a Cadrului strategic naţional de referinţă, Comisia

Europeană alocă României în perioada 2007-2013 o sumă totală de cca. 19,667 miliarde Euro, din care19,212 miliarde Euro pentru obiectivul Convergenţă şi coeziune” şi 0,454 miliarde Euro pentruobiectivul Cooperare teritorială europeană”.

Alocarea financiară anuală aprobată pentruProgramul operaţional sectorial ‚Creştereacompetitivităţii economice‟ provine integral dinFondul European de Dezvoltare Regională [6.03],

şi este de circa 2,554 miliarde euro. Repartiţiaanuală este redată în tabelul 6.3.

Alocările financiare prin Cadrul strategicnaţional de referinţă în raport cu obiectivul

Convergenţă şi Fondul de Coeziune necesită ocofinanţare totală de 5,53 miliarde euro care

provine din surse publice (circa 73%) şi private (circa 27%).

Cofinanţarea din surse publice este furnizată de bugetul de stat şi bugetele locale [6.03].

Cofinanţarea pe care o autoritate locală este obligată să o asigure pentru un proiect din bugetul localeste de 2% din valoarea eligibilă, excepţie făcând proiectele generatoare de venituri. Contribuţia totalăa autorităţilor locale este de cel mult 5% din cofinanţarea totală la nivel naţional.

Cofinanţarea din surse private este necesară în cazul proiectelor operatorilor privaţi, ca în cazulîntreprinderilor.

Pentru operaţiunile care implică ajutorul de stat, nivelul maxim al sprijinului public (fonduri UE

şi contribuţii de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale) este permanent ţinut sub observaţie.

În perioada 2007 - 2009, România primeşte ca prefinanţare 7% din alocările pentru perioada2007 - 2013 din Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European şi 10,5% dinalocările Fondului de Coeziune.

6.2.6. Implementare şi complementaritate

Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) este instituţia carecoordonează gestiunea şi eliberarea instrumentelor structurale în România [6.02]. Sarcinile ei sunt

coordonarea programării, implementării şi evaluării Programelor operaţionale din Cadrul strategicnaţional de referinţă şi includ şi asigurarea coordonării şi coerenţei dintre programe.

8/3/2019 Curs FPE




83

Comitetul Naţional de Coordonare este organismul principal de decizie la nivel inter-ministerial

care răspunde în faţa Guvernului României pentru coordonarea şi implementarea instrumentelor structurale ale Uniunii Europene [6.02].

Comitetul de Coordonare a Gestiunii acoperă sarcini de gestiune şi administrative de relevanţăorizontală pentru Programele operaţionale [6.02]. Acest organism asigură schimburi de experienţăîntre Programele operaţionale şi creează cadrul luării deciziilor de gestiune.

Grupurile Tematice de Lucru sunt organizate în cazul apariţiei unor probleme specifice carenecesită coordonare inter -instituţională la nivel tehnic [6.02] şi sunt prezidate de Autoritatea pentru

Coordonarea Instrumentelor Structurale în beneficiul căreia furnizează servicii şi raporteazăComitetului de Coordonare a Gestiunii.

În fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare operează, cu rol consultativ, Comitete regionale decoordonare care analizează şi evaluează implementarea programelor Uniunii Europene şi înainteazăComitetului Naţional de Coordonare, Comitetelor de Monitorizare şi Autorităţilor de Management,

recomandări pentru creşterea absorbţiei fondurilor şi îmbunătăţirea corelării strategice a intervenţiilor.

În contextul accesului României la finanţarea nerambursabilă comunitară şi alcomplementarităţii între Programele operaţionale şi creditele deja contractate sau care urmează a ficontractate în anii următori cu Instituţiile Financiare Internaţionale, strategia naţională de angajare aresurselor financiare se orientează către (i) domeniile prioritare stabilite de Planul naţional dedezvoltare în care necesităţile de finanţare exced resursele alocate prin fondurile Uniunii Europene (înaceste domenii suportul rambursabil trebuie să fie perfect complementar cu fondurile comunitare); (ii)

domeniile neeligibile pentru fondurile comunitare.

Mecanismul de coordonare dintre Programele operaţionale şi creditele deja contractate sau careurmează a fi contractate operează pe două nivele.

Mai întâi, pentru obţinerea necesarului care nu poate fi acoperit de bugetul de stat sau defondurile nerambursabile ale Uniunii Europene, ministerele solicită sprijin Ministerului Economiei şiFinanţelor, care gestionează serviciul datoriei şi răspunde de contractarea împrumuturilor externe

acordate de Instituţiile Financiare Internaţionale.

Odată primită solicitarea de contractare a unui împrumut extern, aceasta este analizată în comunde direcţiile însărcinate cu finanţele publice externe şi bugetul de stat şi Autoritatea pen tru

Coordonarea Instrumentelor Structurale pentru a se verifica eligibilitatea finanţării din credite externe

cu finanţarea din instrumentele structurale şi a se evalua oportunitatea contractării creditelor şieficienţa deciziilor de alocare a resurselor. Numai după demonstrarea necesităţii contractării creditelor externe, expresiile de interes sunt transmise Instituţiilor Financiare Internaţionale.

Autorităţile de management asigură gestiunea corectă şi eficientă precum şi implementareainstrumentelor structurale [6.02]. Autorităţile de management pot delega sarcini Organismelor Intermediare, dar rămân responsabile pentru corecta executare a sarcinilor delegate.

Tabelul 6.4 Alocarea financiară după programe operaţionale şi teme prioritare (sursa: http://www.minind.ro/).

CodTemeprioritare

Programul operaţional sectorial(POS)

Contribuţia comunitară pe program operaţional

Total

contribuţie comunitară

Energie 448.848.186

34 Electricitate (TEN-E) Creşterea competitivităţii economice 47.885.653 47.885.65336 Gaze naturale (TEN-E) Creşterea competitivităţii economice 47.885.653 47.885.65339 Energie eoliană Creşterea competitivităţii economice 57.462.783 57.462.78340 Energie solară Creşterea competitivităţii economice 19.154.261 19.154.261

41 Biomasă Creşterea competitivităţii economice 47.885.653 47.885.65342 Energie hidro, geotermală etc. Creşterea competitivităţii economice 67.039.914 67.039.91443 Eficienţă energetică, cogenerare şi

estiunea ener iei

Creşterea competitivităţii economice 161.534.269 161.534.269

8/3/2019 Curs FPE




84

Statutul şi rolul Organismelor intermediare este definit în raport cu anvergura sarcinilor delegate. Relaţiile dintre Autorităţile de management şi Organismele Intermediare sunt instrumentateprin Contracte de Servicii.

Autoritatea de management pentru

Programul operaţional sectorial ‚Creştereacompetitivităţii economice‟ este MinisterulEconomiei iar Organismul intermediar este

Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze [6.03].

Alocarea financiară după Programeleoperaţionale sectoriale şi temele prioritare este

prezentată în tabelul 6.4 iar fluxul documentelor

şi al resurselor financiare este redat în figura 6.1[6.02].

Ministerul Finanţelor Publice coordonează

Autoritatea de Certificare pentru toateProgramele operaţionale. Autoritatea deCertificare este o direcţie în cadrul Autorităţii deCertificare şi Plăţi, care este organismulcompetent să primească resursele financiareacordate prin instrumentele structurale.

Organismul responsabil cu efectuarea

plăţilor către beneficiarii investiţiilor esteUnitatea de plăţi pentru Programul operaţionalsectorial ‚Creşterea competitivităţii economice‟din cadrul Ministerului Economiei, care are rolul

de Autoritate de management (plăţi indirecte).

Beneficiarii investiţiilor înainteazăaplicaţiile pentru rambursare Organismelor intermediare, dacă acestea deţin aceastăresponsabilitate sau direct, Autorităţilor demanagement.

Acestea transmit cererile de plăţi cătreAutoritatea de Certificare şi Plăţi care, dupăverificarea eligibilităţii operaţiunilor, trimitdeclaraţiile de cheltuieli şi aplicaţiile pentru plată

la Comisia Europeană.

Comisia Europeană verifică conformitatea solicitărilor şi efectuează plata sumelor cerute deAutoritatea de Certificare şi Plăţi.

6.3. Domeniul major de intervenţie ‚Valorificarea resurselor regenerabile de energiepentru producerea energiei verzi’

Domeniul major de intervenţie ‚Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru

producerea energiei verzi‟ conţine operaţiunea care constă în sprijinirea investiţiilor în modernizarea şirealizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, prin valorificarea resurselor

energetice regenerabile: a biomasei, a resurselor hidroenergetice (în unităţi cu putere instalată maimică sau egală cu 10 MW), solare, eoliene, a biocombustibilului, a resurselor geotermale şi a altor resurse regenerabile de energie [6.04].

Comisia Europeană (CE)

asigură finanţarea preliminară;

aprobă şi transferă plăţileintermediare la ACP;

transferă plăţile intermediare laACP.

Autoritatea de Audit (AU) auditul sistemului; verificări test; declararea conformităţii.

Autoritatea de Certificare şi Plăţi (ACP)

Verificarea validităţii procedurilor de control lanivelul AM/OI

realizează, la nevoie, verificări inopinate la nivelurileinferioare;

transmite aplicaţiile pentru plăţi intermediare -certificarea acestora la CE de cel puţin 3 ori pe an ;

transmite la CE aplicaţia pentru plata finală; rambursează la CE sumele nefolosite sau returnate

datorită neregularităţilor;

efectuează plăţi către Beneficiari; transferă sume către unităţile plătitoare.

Autoritatea de Management (AM) /

Organismul Intermediar (OI)

confirmă că solicitările includ numaicheltuieli care:

au fost efectiv realizate; privesc operaţii selectate pentru

finanţare conform criteriilor şi procedurilor de selecţie;

privesc măsuri pentru care ajutorul destat a fost de principiu aprobat de CE;

realizează, la nevoie, verificări inopinatela nivelurile inferioare;

se asigură că au fost realizate acţiuniadecvate de control la nivelurile

inferioare; transmite solicitările de plată şi

confirmările la ACP.

Beneficiar Investiţie (BI)

verifică corectitudinea, necesitatea şieligibilitatea cheltuielilor;

înaintează AM / OI aplicaţiile pentrurambursare şi documentele justificative.

Contractor (C)

emite facturile de plată către beneficiarul investiţiei.

Unitate Plăţi (UP)

realizează plăţilecătre Beneficiarii

Investiţiilor

Figura 6.1 Fluxul resurselor financiare provenind din

instrumentele structurale.

2

1

1. Plăţi indirecte: POS ‚Creşterea competitivităţii economice‟; 2. Plăţi directe: POS ‚Mediu‟

Flux documenteFlux resurselor

8/3/2019 Curs FPE




85

6.3.1. Obiective

Obiectivele urmărite în susţinerea financiară a acestor tipuri de investiţii sunt, conform [6.05]:

reducerea dependenţei de importurile de resurse de energie primară (în principalcombustibili fosili) şi îmbunătăţirea siguranţei în aprovizionare;

protecţia mediului prin reducerea emisiilor poluante şi combaterea schimbărilor climatice; diversificarea surselor de producere a energiei, tehnologiilor şi infrastructurii pentru

producţia de energie electrică şi termică; crearea a noi locuri de muncă în diferite zone ale ţării prin realizarea sau modernizarea

capacităţilor de producere a energiei din surse neconvenţionale; crearea posibilităţii de introducere în circuitul economic a unor zone izolate, care va

conduce, de asemenea, la creşterea numărului de locuri de muncă; implicarea mai activă a mediului de afaceri (operatori privaţi autohtoni şi externi), precum şi

a autorităţilor publice locale şi centrale, în valorificarea resurselor regenerabile de energie.

Finanţarea proiectelor în cadrul acestei operaţiuni este de tip nerambursabil şi este înconcordanţă cu legislaţia europeană şi naţională în domeniu.

6.3.2. Beneficiarii şi criterii de eligibilitate

După [6.05], beneficiarii eligibili sunt :

autorităţile administraţiilor publice locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară; societăţi comerciale care se încadrează în categoria întreprinderilor mici, mijlocii şi mari.

Criteriile de eligibilitate în cazul beneficiarilor autorităţi ale administraţiilor publice locale şiasociaţii de dezvoltare intercomunitară [6.05], sunt:

beneficiarul este autoritate publică locală înregistrată în România; beneficiarul nu se află în stare de insolvenţă;

beneficiarul şi-a îndeplinit obligaţiile privind plata taxelor şi altor contribuţii la bugetelecomponente ale bugetului general consolidat;

reprezentantul legal al beneficiarului nu a suferit condamnări definitive şi irevocabile dincauza conduitei profesionale îndreptate împotriva legii, în baza unei hotărâri judecătoreşti şinu a fost condamnat definitiv şi irevocabil pentru infracţiuni de fraudă, corupţie, implicareîn organizaţii criminale sau în alte activităţi ilegale, în detrimentul intereselor financiarenaţionale şi ale Comunităţii Europene;

beneficiarul nu este declarat într -o situaţie gravă de încălcare a prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice şi / sau a obligaţiilor asumate printr -un contract / acord de

finanţare din fonduri publice; beneficiarul are capacitatea de a asigura contribuţia proprie la valoarea totală eligibilă a

proiectului şi de a finanţa cheltuielile neeligibile ale proiectului; beneficiarul deţine resursele umane necesare implementării proiectului; beneficiarul dovedeşte calitatea de proprietar / concesionar / utilizator al terenului pe care

sunt amplasate / se vor amplasa capacităţile energetice (pentru 10 ani de la data depuneriicererii de finanţare) şi deţine dreptul de construcţie asupra acestuia.

Criteriile de eligibilitate în cazul societăţi comerciale, după [6.05], sunt:

beneficiarul este înregistrat ca societate comercială şi îşi desfăşoară activitatea în România; beneficiarul nu se află în dificultate în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind

ajutorul de stat acordat pentru salvarea şi restructurarea companiilor aflate în dificultate; beneficiarul nu are datorii la stat privind plata taxelor şi altor contribuţii la bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale, bugete speciale şi bugete locale, inclusiv obligaţiile de plată privind reeşalonările;

reprezentantul legal al beneficiarului nu a suferit condamnări definitive şi irevocabile dincauza conduitei profesionale îndreptate împotriva legii, în baza unei hotărâri judecătoreşti şi

8/3/2019 Curs FPE




86

nu a fost condamnat definitiv şi irevocabil pentru infracţiuni de fraudă, corupţie, implicareîn organizaţii criminale sau în alte activităţi ilegale, în detrimentul intereselor financiarenaţionale şi ale Comunităţii Europene;

beneficiarul nu este declarat într -o situaţie gravă de încălcare a prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice şi / sau a obligaţiilor asumate printr-un contract / acord de

finanţare din fonduri publice; beneficiarul (pentru întreprinderi cu situaţia financiară încheiată cel puţin pe un exerciţiu

financiar) a înregistrat profit din exploatare anterior depunerii cererii de finanţare; beneficiarul (în cazul întreprinderilor nou înfiinţate care nu pot prezenta situaţia financiară

pe exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare) prezintă o garanţie eliberată deo instituţie financiară pentru cel puţin 50% din valoarea investiţiilor eligibile;

beneficiarul are capacitatea de a asigura contribuţia proprie la valoarea totală eligibilă a proiectului şi de a finanţa cheltuielile neeligibile ale proiectului;

beneficiarul deţine resursele umane necesare pentru implementarea proiectului;

în cazul in care beneficiarul este / a fost subiectul unui ordin de recuperare a unui ajutor destat ca urmare a unei decizii a Consiliului Concurenţei sau a Comisiei Europene, rămasădefinitivă şi irevocabilă, ordinul a fost deja executat;

beneficiarul trebuie sa justifice necesitatea finanţării proiectului prin ajutor de stat; beneficiarul nu are restricţii in activităţile comerciale;

beneficiarul are activitatea ce necesită finanţare înregistrată după codurile CAEN eligibile;

activitatea pentru care beneficiarul solicită finanţare este cuprinsă în domeniile de activitateînregistrate ale beneficiarului (conform certificatului constatator);

beneficiarul dovedeşte calitatea de proprietar / concesionar / utilizator al terenului pe caresunt amplasate / se vor amplasa capacităţile energetice (pentru 15 ani de la data depuneriicererii de finanţare) şi are dreptul de construcţie asupra acestuia.

6.3.3. Proiecte şi activităţi eligibile

Proiectele eligibile pentru finanţare pot fi, conform [6.05], de tipul:

proiecte de realizare de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, atât pentru consumul propriu cât şi pentru furnizarea de energie în reţeaua de transport şidistribuţie, prin valorificarea resurselor regenerabile de energie (biomasei, a resurselor

micro hidroenergetice, eoliene, a biocombustibilului - fie produs, fie achiziţionat de pe piaţă,

a resurselor geotermale şi a altor resurse regenerabile); proiecte de modernizare a capacităţilor de producere; proiecte de cogenerare prin valorificarea resurse regenerabile de energie.

Activităţi eligibile din cadrul proiectului, conform [6.05], sunt:

achiziţionarea şi amenajarea terenului în scopul amplasării instalaţiilor proiectului; realizarea de construcţii şi instalaţii aferente construcţiilor;

achiziţia de echipamente, inclusiv a echipamentelor de monitorizare continuă; organizarea de şantier (numai pentru proiectele ce nu intră sub incidenţa ajutorului de stat); racordarea la reţeaua Sistemului Electroenergetic Naţional în aval de punctul de delimitare.

6.3.4. Cheltuieli considerate eligibile

Pentru beneficiari autorităţi ale administraţiilor publice locale şi asociaţii de dezvoltareintercomunitară categoriile de cheltuieli considerate eligibile pentru finanţare, conform [6.05], sunt:

cheltuieli pentru achiziţia de teren şi alte cheltuieli pentru obţinerea de teren precumexproprieri, despăgubiri, schimbarea regimului juridic al terenului, scoaterea temporară saudefinitivă din circuitul agricol şi alte cheltuieli de aceeaşi natură;

cheltuieli pentru amenajarea terenului, cum ar fi demolări, demontări, dezafectări, defrişări,

evacuări materiale rezultate, devieri reţele de utilităţi din amplasament, sistematizări pe

8/3/2019 Curs FPE




87

verticală, drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiţia de bază), devieri de cursuri de apă;

cheltuieli pentru amenajarea terenului pentru protecţia mediului cum ar fi lucrări şi acţiunide protecţia mediului şi refacerea cadrului natural şi aducerea la starea iniţială dupăterminarea lucrărilor, precum plantarea de copaci, reamenajarea de spaţii verzi,reintroducerea în circuitul agricol a suprafeţelor scoase temporar din uz;

cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului precum alimentare cu apă,canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicaţii,drumuri de acces, căi ferate industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din

punct de vedere juridic, ca aparţinând obiectivului de investiţie, precum şi cheltuielileaferente racordării la reţelele de utilităţi;

cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică incluzând studii de teren (studii geotehnice,

geologice, hidrologice, hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice şi de stabilitate aleterenului), obţinerea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor (obţinerea / prelungirea

valabilităţii certificatului de urbanism; obţinerea / prelungirea valabilităţii autorizaţiei deconstruire / desfiinţare, obţinerea avizelor şi acordurilor pentru racorduri şi branşamente lareţele publice de apă, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie etc.,

obţinerea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă; întocmirea documentaţiei,obţinerea numărului cadastral provizoriu şi înregistrarea terenului în cartea funciară,obţinerea acordului de mediu, obţinerea avizului P.S.I., alte avize, acorduri şi autorizaţii

prevăzute sau care rezultă din aplicarea legislaţiei naţionale legate de obiectivul investiţiei precum avizul de racordare la sistem, autorizaţia de înfiinţare emisă de ANRE etc.);

proiectare şi inginerie (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic şidetalii de execuţie, verificarea tehnică a proiectării, certificatul de performanţă energetică aclădirii, elaborarea documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor aferente obiectivului investiţiei conform proiectului - documentaţii ce stau la baza emiteriiavizelor şi acordurilor impuse prin certificatul de urbanism, documentaţii urbanistice, studiide impact, expertize de amplasament, studii de trafic etc. - şi după caz expertiza tehnică şiaudit energetic pentru intervenţii la construcţii existente sau începute şi neterminate cu

condiţia ca aceste clădiri să facă parte integrantă şi inseparabilă din rezultatul operaţiunii); organizarea procedurilor de achiziţie (cheltuielile aferente organizării şi derulării

procedurilor de achiziţii publice, precum: cheltuieli aferente întocmirii documentaţiei deatribuire şi multiplicării acesteia (exclusiv cele cumpărate de ofertanţi); cheltu ielile cu

onorariile, transportul, cazarea şi diurna membrilor desemnaţi în comisiile de evaluare;cheltuieli în legătură cu procedurile de achiziţie publică privind anunţuri de intenţie, de

participare şi de atribuire a contractelor, corespondenţă prin poştă, fax, e-mail etc.);

consultanţă (servicii de elaborare a studiilor de piaţă şi evaluare; servicii de consultanţă înmanagementul execuţiei investiţiei sau administrarea contractului de execuţie);

asistenţă tehnică pe perioada de execuţie a lucrărilor (asistenţă tehnică din partea proiectantului, dacă nu intră în costurile proiectării, asigurarea verificării execuţiei prindiriginţi de şantier autorizaţi desemnaţi de autoritatea contractantă);

cheltuieli pentru investiţia de bază, care cuprind şi cheltuielile aferente pentru construcţii şiinstalaţii legate de construcţii, pe obiecte de construcţie (clădiri; construcţii speciale;consolidări, modernizări, reparaţii clădiri; instalaţii aferente construcţiilor, precum: instalaţiielectrice, sanitare, instalaţii interioare de alimentare cu gaze naturale, instalaţii de încălzire,ventilare, climatizare, P.S.I., telecomunicaţii şi alte tipuri de instalaţii impuse de destinaţiaobiectivului investiţiei), pentru montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse îninstalaţiile funcţionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionării acestora, desfăşurate

pe obiecte de construcţie, pentru utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montajdesfăşurate pe obiecte de construcţie, pentru achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor carenu necesită montaj, precum şi a echipamentelor de transport tehnologic, desfăşurate peobiecte de construcţie, pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe desfăşurate

pe obiecte de construcţie şi cheltuieli pentru achiziţia de active necorporale (aplicaţiiinformatice, licenţe, brevete, know-how sau alte cunoştinţe tehnice nebrevetate);

8/3/2019 Curs FPE




88

organizare de şantier, incluzînd cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului învederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii-montaj, lucrări deconstrucţii şi instalaţii aferente organizării de şantier (cheltuielile aferente construirii

provizorii sau amenajării la construcţii existente pentru vestiare pentru muncitori, grupurisanitare, rampe de spălare auto, depozite pentru materiale, fundaţii pentru macarale, reţeleelectrice de iluminat şi forţă, căi de acces - auto şi căi ferate -, branşamente/racorduri lautilităţi, împrejmuiri, panouri de prezentare, pichete de incendiu şi altele asemenea,

cheltuielile de desfiinţare de şantier, cheltuieli conexe organizării de şantier (obţinereaautorizaţiei de construire/desfiinţare aferente lucrărilor de organizare de şantier, taxe deamplasament, închirieri semne de circulaţie, întreruperea temporară a reţelelor de transportsau distribuţie de apă, canalizare, agent termic, energie electrică, gaze naturale, a circulaţieirutiere, feroviare, navale sau aeriene, contractele de asistenţă cu poliţia rutieră, contracttemporar cu furnizorul de energie electrică, cu unităţi de salubrizare, taxe depozit ecologic,taxe locale; chirii pentru ocuparea temporară a domeniului public, costul energiei electrice şial apei consumate în incinta organizării de şantier pe durata de execuţie a lucrărilor, costultransportului muncitorilor nelocalnici şi/sau cazarea acestora, paza şantierului, asigurareapompierului autorizat etc.);

cheltuieli pentru plata cotei aferente Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru controlulcalităţii lucrărilor de construcţii, cotei pentru controlul statului în amenajarea teritoriului,urbanism şi autorizarea lucrărilor de construcţii, cotei Casei Sociale a Constructorilor;

cheltuieli pentru probe tehnologice şi teste (reduse cu veniturile din efectuarea acestora);

cheltuieli pentru informare şi publicitate conform obligaţiei din contractul de finanţare; cheltuieli pentru auditul proiectului conform obligaţiei din Contractul de finanţare; cheltuieli aferente managementului de proiect precum: cheltuielile cu personalul pentru

echipa de management, transport, birotică.

Pentru beneficiari societăţi comerciale care se încadrează în categoria întreprinderilor mici,mijlocii şi mari şi activităţi care intră sub incidenţa ajutorului de stat, categoriile de cheltuieli

considerate eligibile pentru finanţare, conform [6.05], sunt:

cheltuieli pentru achiziţia de teren; cheltuieli pentru amenajarea terenului pentru pregătir ea amplasamentului, dacă sunt strict

legate de realizarea proiectului, precum demolări, demontări, dezafectări, defrişări, evacuărimateriale rezultate, devieri reţele de utilităţi din amplasament, sistematizări pe verticală,drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiţia de bază),devieri de cursuri de apă etc.;

cheltuieli pentru investiţia de bază, care sunt cheltuielile aferente obiectelor delimitate de proiectant şi cuprinse în obiectivul de investiţie şi sunt desfăşurate pe obiecte de construcţie,cu respectarea caracterului de investiţie iniţială aşa cum este definită prin Schema de aj utor

de stat; acestea sunt cheltuieli pentru construcţii şi instalaţii legate de construcţii, pe obiectede construcţie (clădiri; construcţii speciale; instalaţii aferente construcţiilor, precum:instalaţii electrice, sanitare, instalaţii interioare de alimentare cu gaze naturale, instalaţii de

încălzire, ventilare, climatizare, P.S.I., telecomunicaţii şi alte tipuri de instalaţii impuse dedestinaţia obiectivului investiţiei), cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice şi alutilajelor incluse în instalaţiile funcţionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionăriiacestora, desfăşurate pe obiecte de construcţie, numai dacă sunt incluse în valoarea activuluirespectiv şi se regăsesc înregistrate în contabilitatea beneficiarului în conturile deimobilizări, cheltuieli pentru utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montajdesfăşurate pe obiecte de construcţie, cheltuieli pentru utilaje şi echipamente fără montaj

precum şi echipamente de transport tehnologic, desfăşurate pe obiecte de construcţie,cheltuieli pentru achiziţia de active necorporale (aplicaţii informatice, licenţe, brevete,know-how sau alte cunoştinţe tehnice nebrevetate).

În cazul întreprinderilor mari, definite conform Schemei de ajutor de stat, cheltuielile pentru

achiziţia de active necorporale sunt eligibile în limita a 50% din totalul cheltuielilor eligibile [6.05].

8/3/2019 Curs FPE




89

6.3.5. Cofinanţarea proiectelor

Finanţarea proiectelor este formată din cofinanţarea publică (FEDR şi alocări din bugetul destat) şi cofinanţarea privată (surse proprii ale beneficiarului, împrumuturi bancare etc.).

Proiectele depuse spre cofinanţare pot intra sau nu sub incidenţa ajutorului de stat. Laîntocmirea bugetului de proiect, beneficiarul va ţine cont de condiţiile în care cheltuielile prevăzute înproiect pot fi considerate eligibile şi respectiv de pragurile de ajutor de stat pentru a stabili contribuţia

proprie şi a determina cuantumul maxim al finanţării nerambursabile.

În cazul întreprinderilor (care intră sub incidenţa regulilor ajutorului de stat), valoarea asistenţeinerambursabile care poate fi acordată pentru un proiect se calculează , conform [6.05], sub forma unor

rate fixe corespunzătoare plafoanelor ajutorului de stat.

Mărimea finanţării nerambursabile din fonduri publice acordate proiectelor autorităţilor publice

locale pentru proiectele generatoare de venituri se obţine, conform [6.05], prin aplicarea principiului

privind finanţarea deficitului financiar (funding-gap)” din Legea nr.51/2006 privind serviciile

comunitare de utilităţi publice care defineşte producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea deenergie termică în sistem centralizat” şi iluminatul public” drept serviciu de utilitate publică.

Operatorii furnizori / prestatori de servicii de utilităţi publice au obligaţia d e a conduce o

evidenţă distinctă pentru obiectivele cofinanţate din fonduri structurale şi de a preciza distinctveniturile şi costurile anuale rezultate din utilizarea în comun a anumitor active pentru mai multeactivităţi, făcând posibilă individualizarea veniturilor obţinute ca urmare a respectivelor investiţii.

Cadrul de finanţare pentru proiectele generatoare de venituri ţine seama de faptul că anverguracheltuielilor eligibile nu trebuie să depăşească valoarea actualizată (reală) a costului investiţiei din care

se deduce valoarea actualizată (reală) a venitului net rezultat ca urmare a operării investiţiei pe o perioadă de referinţă dată, formulare cunoscută sub denumirea de finanţare a deficitului (funding-gap).

Paşii ce trebuie urmaţi pentru determinarea ratei de cofinanţare sunt, conform [6.05], următorii: determinarea valorii ratei diferenţelor de finanţare R ca raportul dintre Max EE şi CIA, unde

Max EE reprezintă cheltuielile eligibile maxime determinate ca diferenţa dintre CIA şi VNA(CIA reprezintă costul de investiţii actualizat iar VNA reprezintă venitul net actualizat

calculat ca diferenţa dintre veniturile actualizate şi costuri de exploatare actualizate la carese adaugă valoarea reziduală actualizată;

determinarea "valorii de decizie” VD ca produsul dintre CE*R, unde CE reprezintăcheltuielile eligibile;

determinarea ratei maxime de cofinanţare din fonduri structurale ca produsul dintreVD*Max CRpa, unde Max CRpa reprezintă rata maximă de cofinanţare stabilită pentru axa

prioritară în Decizia Comisiei de adoptare a programului operaţional.

Pentru valori negative ale VNAse consideră Max EE = CIA şi se verifică obligatoriusustenabilitatea financiară a proiectului în perioada de operare.

Analiza financiară pe baza căreia se determină rata de cofinanţare are în vedere metoda fluxuluinet de numerar actualizat şi ţine seama de următoarele consideraţii si ipoteze simplificatoare [6.05]:

deficitul de finanţare rezultă din analiza financiară şi metoda fluxului de numerar actualizat;

metoda fluxului de numerar actualizat reflectă profitabilitatea financiară a investiţiei,respectiv abilitatea proiectului de a genera resurse financiare suplimentare (în speţă profit)faţă de cele investite, independent de modul în care este proiectul finanţat;

metoda ia în consideraţie numai veniturile obţinute din plăţile directe de la utilizatori

(revenue cash in - flows directly paid by users) cum ar fi: tarife, taxe, rente, etc. şi nu ia înconsiderare alte fluxuri financiare care pot fi folosite în analiza economică; economiile

8/3/2019 Curs FPE




90

realizate la costurile de exploatare ca urmare a implementării proiectului sunt reflectate înfluxurile de numerar prin metoda incrementală;

sunt utilizate valori actualizate pentru costul investiţional şi venitul net; factorul de

actualizare este 5%, iar perioada de referinţă pentru proiectele de resurse regenerabile sunt

date în tabelul privind duratele de viaţă orientative predefinite; la folosirea ratei de

actualizare în termeni reali, fluxul de numerar cumulat se va determina în preţuri constante;

valoarea reziduală se va stabili în funcţie de fluxul de numerar cumulat actualizat pentru perioada de viaţă a obiectivului de investiţii care depăşeşte perioada de referinţă considerată;

în calculul privind rata de finanţare, AM trebuie să ia în considerare asigurarea profituluisperat pentru categoria de investiţii din care face parte proiectul, respectarea principiului“poluatorul trebuie să plătească” precum şi considerente legate de puterea de plată autilizatorului în condiţiile concrete din Statul Membru;

în calculul veniturilor se va ţine seama de tarifele reglementate, acolo unde este cazul.

Pentru proiectele propuse de autorităţile publice locale / asociaţii de dezvoltare intercomunitară(care nu intră sub incidenţa regulilor de ajutor de stat) care intră în categoria proiectelor generatoare devenituri, valoarea cheltuielilor eligibile nu va depăşi, după [6.05], valoarea reală a costului investiţiei

din care se deduce valoarea reală a veniturilor nete obţinute ca urmare a exploatării investiţiei pe parcursul unei perioade de referinţă determinate.

Pentru beneficiari întreprinderi, valoarea maximă a finanţării acordate raportată la costul totalinvestiţional eligibil este, conform [6.05], de 50% pentru întreprinderi mari şi de 40% daca acestea

sunt în Bucureşti şi Ilfov, 60% pentru întreprinderile mijlocii şi 50% daca acestea sunt în Bucureşti şiIlfov şi de70% pentru întreprinderile mici şi 60% daca acestea sunt în Bucureşti şi Ilfov.

Pentru beneficiarii autorităţi publice locale, valoarea maximă a finanţării acordate (din fondurileAxei 4) pentru un proiect raportată la costul total investiţional eligibil este de 98% [6.05]. Pentru

proiectele generatoare de venit ale autorităţilor publice locale, nivelul de cofinanţare din fondurileAxei 4 va fi determinat pe baza analizei deficitului de finanţare (funding gap [6.05]).

Beneficiarul va suporta, pe lângă contribuţia proprie la costurile eligibile ale proiectului şicosturile neeligibile. Ratele de finanţare prezentate se referă la costurile eligibile ale proiectului [6.05].

De asemenea, beneficiarii trebuie să-si asigure finanţarea cheltuielilor aferente proiectului, până larambursarea cheltuielilor efectuate în timpul fazelor de execuţie a proiectului din fonduri UE.

6.4. Domeniul major de intervenţie ‚Îmbunătăţirea eficienţei energetice şidezvoltarea durabilă a sistemului energetic în respect faţă de mediu’

Domeniul conţine şi operaţiunea care constă în sprijinirea investiţiilor în instalaţii şiechipamente pentru întreprinderi din industrie, care sa conducă la economii de energie [6.04].

6.4.1. Obiective

Obiectivele urmărite în susţinerea financiară a acestor tipuri de investiţii sunt, după [6.06],

creşterea eficienţei energetice, reducerea costurilor cu energia în totalul costurilor de operare ale

întreprinderilor şi minimizarea impactului negativ asupra mediului.

6.4.2. Beneficiarii şi criterii de eligibilitate

Beneficiarii eligibili sunt, conform [6.06], întreprinderile mari, mijlocii şi mici din sectorul

industrial care implementează proiecte care conduc la creşterea eficienţei energetice şi la economie deenergie, aşa cum sunt definite în Directiva 2006/32/EC. Criteriile de eligibilitate în cazul beneficiarilor

întreprinderi mari, mijlocii şi mici sunt [6.06]: beneficiarul să fie înregistrat ca societate comercială pe teritoriul României;

8/3/2019 Curs FPE




91

beneficiarul să nu aibă datorii la stat privind plata taxelor şi altor contribuţii la bugetul destat, bugetul asigurărilor sociale, bugete speciale şi bugete locale, inclusiv obligaţiile de

plată privind reeşalonările, conform legislaţiei naţionale în vigoare; beneficiarul să nu fie reprezentat legal de o persoană care a fost condamnată printr -o

hotărâre definitivă de către o instanţa judecătorească din motive profesionale; beneficiarul să nu se afle într -o stare de dificultate definită în liniile directoare comunitare

privind ajutorul de stat acordat pentru salvarea companiilor aflate în dificultate; beneficiarul să nu aibă restricţii în activităţile comerciale, în conformitate cu legea; beneficiarul să demonstreze că deţine resursele financiare necesare pentru cofinanţarea

proiectului (contribuţie proprie, împrumuturi bancare); beneficiarul deţine resursele umane necesare implementării proiectului;

reprezentantul legal al beneficiarul să nu fi fost sau să nu fie condamnat printr-o hotărâredefinitivă în cadrul unui proces pentru fraudă, corupţie, implicare în crima organizată sauorice altă activitate ilegală care poate daună interesului financiar al Comunităţii;

beneficiarul să nu fie declarat într -o situaţie gravă de încălcare a prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice şi/sau a obligaţiilor asumate printr -un contract / acord de finanţaredin fonduri publice, conform legislaţiei în vigoare;

beneficiarul să demonstreze că ordinul de recuperare a ajutorului de stat a fost executat, încazul în care este sau a fost subiectul unui ordin de recuperare a unui ajutor de stat în urma

deciziei definitive şi irevocabile a Consiliului Concurenţei sau a Comisiei Europene; beneficiarul să justifice necesitatea finanţării proiectului prin ajutor de stat; beneficiarul să fi avut activitate în exerciţiul financiar anterior depunerii cererii de finanţare;

beneficiarul să fi înregistrat profit din exploatare în ultimul exerciţiu financiar.

6.4.3. Proiecte şi activităţi eligibile

După [6.06], proiectele eligibile pentru finanţare pot fi de tipul: investiţii în active corporale şi necorporale legată de crearea unei noi unităţi; extinderea unei unităţi existente; diversificarea producţiei unei unităţi prin realizarea de produse noi, suplimentare; schimbarea fundamentală a procesului global de producţie a unei unităţi existente.

Activităţi eligibile din cadrul proiectului sunt, conform [6.06], următoarele:

investiţii în instalaţii / echipamente specifice pentru întreprinderi din industrie, în scopulobţinerii unei economii specifice de energie, pe baza bilanţului energetic (de exemplu,compresoare de aer, pompe, instalaţii / echipamente / sisteme de ventilaţie, sisteme deîncălzire / răcire, boilere, arzătoare, schimbătoare de căldură, convertoare de frecvenţă,sisteme integrate de management al consumului de energie şi altele);

investiţii în unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă ale întreprinderilor din industrie(modernizarea centralelor de cogenerare sau construirea unora noi);

realizarea de construcţii aferente procesului industrial care face obiectul proiectului.

În mod obligatoriu, proiectul trebuie implementat în maxim 5 ani pentru proiecte ce vizează

cogenerare de înaltă eficienţă şi maxim 3 ani pentru alte proiecte de eficienţă energetică [6.06].

6.4.4. Cheltuieli considerate eligibile

După [6.06], categoriile de cheltuieli considerate eligibile pentru finanţare sunt: cheltuieli pentru construcţii şi instalaţii legate de construcţii, pe obiecte de construcţie

(clădiri; construcţii speciale; instalaţii aferente construcţiilor, precum: instalaţii electrice,sanitare, instalaţii interioare de alimentare cu gaze naturale, încălzire, ventilare, climatizare,P.S.I., telecomunicaţii şi alte tipuri impuse de destinaţia obiectivului investiţiei);

cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiilefuncţionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionării acestora, desfăşurate pe obiecte

8/3/2019 Curs FPE




92

de construcţie, numai dacă sunt incluse în valoarea activului respectiv şi se regăsescînregistrate în contabilitatea beneficiarului în conturile de imobilizări;

cheltuieli pentru utilaje şi echipamente cu montaj desfăşurate pe obiecte de construcţie; cheltuieli pentru utilaje şi echipamente fără montaj precum şi echipamente de transport

tehnologic, desfăşurate pe obiecte de construcţie. cheltuieli pentru achiziţia de active necorporale (aplicaţii informatice, licenţe, brevete,

know-how sau alte cunoştinţe tehnice nebrevetate).

Cheltuielile pentru investiţia de bază reprezintă cheltuielile aferente obiectelor cuprinse înobiectivul de investiţie şi sunt desfăşurate pe obiecte de construcţie, cu respectarea caracterului deinvestiţie iniţială aşa cum este definită prin Schema de ajutor de stat orizontal pen tru dezvoltarea

regională durabilă şi reducerea emisiilor”. Delimitarea obiectelor se face de către proiectant.

În cazul întreprinderilor mari aşa cum sunt definite prin Schema de ajutor de stat orizontal pentru dezvoltarea regională durabilă şi reducerea emisiilor” cheltuielile pentru achiziţia de activenecorporale sunt eligibile în limita a 50% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului [6.06].

6.4.5.

Cofinanţarea proiectelor

Finanţarea este formată din cofinanţarea publică (FEDR şi alocări din bugetul de stat) şicofinanţarea privată (surse proprii ale solicitantului, împrumuturi bancare, etc.).

Din cauza specificului activităţilor vizate de operaţiunea în speţă, finanţarea cade sub incidenţaprevederilor privind ajutorul de stat [6.06], iar proiectul va respecta rata de intervenţie (minim, maxim,mărimea intervenţiei etc.) stabilită în schema de ajutor şi în cererea de propuneri de proiecte [6.06].

Valoarea maximă a finanţării (intensitatea măsurii de sprijin) nu poate depăşi 40% din totalul

cheltuielilor eligibile în regiunea Bucureşti - Ilfov şi 50%, în celelalte 7 regiuni de dezvoltare.

Valorile intensităţilor se majorează cu 20%, în cazul întreprinderilor mici şi cu 10%, în cazulîntreprinderilor mijlocii.

Rata de cofinanţare din fonduri publice se aplică asupra cheltuielilor eligibile aşa cum sunt prezentate în devizul general din cadrul studiului de fezabilitate.

6.5. Bibliografie

[6.01] * * *, Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013, Guvernul României, 22 decembrie 2005,http://www.minind.ro/, Bucureşti, 2005.

[6.02] * * *, Cadrul strategic naţional de referinţă 2007-2013, Guvernul României, 25 iunie 2006,http://www.minind.ro/, Bucureşti, 2006.

[6.03] * * *, Sectoral Operaţional Programme ‚INCREASE OF ECONOMIC COMPETITIVENESS‟2007-2013, Guvernul României, Ministerul Economiei şi Finanţelor, 12 iulie 2007,http://www.minind.ro/, Bucureşti, 2007.

[6.04] * * *, Document-cadru de implementare a Programului operaţional sectorial ,Creştereacompetitivităţii economice‟, Document în stadiu de proiect, Ministerul Economiei şi Finanţelor,august 2007, http://www.minind.ro/, Bucureşti, 2007.

[6.05] * * *, Ghidul Solicitantului, Programul Operaţional Sectorial ,Creşterea competitivităţiieconomice‟, Axa Prioritară 4, Domeniul Major de Intervenţie 12, Ministerul Economiei,http://oie.minind.ro/, Bucureşti, 2008.

[6.06] * * *, Ghidul Solicitantului, Programul Operaţional Sectorial ,Creşterea competitivităţiieconomice‟, Axa Prioritară 4, Domeniul Major de Intervenţie 1 ‚Energie eficientă şi durabilă(îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic din punct devedere al mediului) ‟, Operaţiunea A, Ministerul Economiei, http://oie.minind.ro/, Bucureşti,

2008.

8/3/2019 Curs FPE




93

7. Analiza pentru finanţare

De multe ori, finanţarea investiţiilor energetice exclude parţial sau integral utilizarea resurselor

financiare provenind din surse proprii iar beneficiarul investiţiei apelează la finanţarea externă,apărând necesitatea identificării şi alegerii unui finanţator.

Frecvent, resursele financiare provin fie din credite garantate, fie din finanţări nerambursabilesau împrumuturi preferenţiale.

7.1. Planul de afaceri garanţiaobţinerii unei finanţări ?

Indiferent de tipul de finanţare, beneficiarul investiţiei va demonstra căinvestiţia merită finanţată iar instrumentul cel

mai des folosit în acest scop este Planul deafaceri prezentat în figura 7.1.

Planul de afaceri este baza negocierilor cu

instituţiile care pot asigura finanţarea investiţiei şi conţine principalele rezultate ale analizelor

privind proiectul de investiţii şi orice alteinformaţii ce pot creşte încrederea finanţatorilor.

Planul de afaceri reflectă şi activitatea beneficiarului într -un anumit interval de timp, de

regulă unul sau doi ani, precum şi o estimare aactivităţii viitoare pe un orizont de timp de pânăla 5 ani, în funcţie de durata de realizare a

investiţiei şi de perioada de recuperare.

‚Planul de afaceri are drept scop cel maiavantajos compromis între ceea ce doreşte şiceea ce poate să facă firma respectivă” [7.01]

sau ‚Planul de afaceri este ca o hartă rutieră:arata unde eşti şi unde vrei sa ajungi‟ [7.02].

Planul de afaceri, deşi întocmit pentru aconvinge finanţatorul, este şi un instrument deajutor pentru beneficiar, inclusiv pentru

gestiunea investiţiei şi poate reda o imagine

reală a pieţei, a competitorilor şi a fezabilităţiiproiectului tehnic.

După [7.01], paşii de urmat în realizarea unui Plan de afaceri sunt: fixarea obiectivelor: ţinta şi scopul de atins; randamentul investiţiei; productivitatea; diagnosticarea situaţiei actuale: piaţa prezentă; producţia şi serviciile oferite; resursele

implicate; modul de organizare; rezultatele obţinute; analiza mediului economic: cerere, clienţi, competitori, potenţial uman; tehnologii existente; analiza SWOT: puncte tari; puncte slabe; oportunităţi şi ameninţări; modalitatea atingerii ţintei: strategii, tactici, resurse necesare; asumarea responsabilităţilor.

Pentru a-şi atinge menirea în obţinerea finanţării, Planul de afaceri trebuie să fie convingător, înprimul rând pentru beneficiar şi de abia apoi să fie clar şi elocvent pentru finanţator [7.01].


- concluzii

Indicatorii generali - profilul general al beneficiarului

- economia de energie sau reducerea costurilor

- acordul participanţilor - performanţele antrepenoriale ale conducerii - auditul financiar

- cadrul legal


Indicatorii tehnici


- efectele de îmbunătăţire a eficienţei energetice - riscurile acceptabile privind construirea şi exploatarea

investi iei.

Figura 7.1 Conţinutul unui plan de afaceri (sursa: * * *,Financing Energy Efficiency ApplicationManual, Energy Charter Secretariat, Bruxelles,

Belgia, 2000).

Planul de Afaceri


- reducerile de emisii de gaze- reducerile de deşeuri- reducerea ierderilor de căldură i a ent termic.

Costurile proiectului - planul detaliat al investiţiei

- costurile locale- costurile externe


- înregistrări şi prognoze financiare şi comerciale

- eficienţa cost-beneficiu (RIR, VNA)- capacitatea de a genera lichidităţi - perioada de rambursare a investiţiei - capacitatea beneficiarului de a finanţa investiţia - existenţa garanţiilor - flexibilitatea în cazul eşecului - principiile de evaluare- analiza de risc financiar.

8/3/2019 Curs FPE


Analiza pentru finanţare


94

Prin analiza informaţiilor prezentate, finanţatorul poate căpăta percepţia corectă asupracapacităţii solicitantului de a gestiona realizarea investiţiei şi de a conduce întreaga afacere.

Un element important în acceptarea unui Plan de afaceri este constituit de identificarea şiasumarea de către beneficiarul investiţiei a riscurilor şi oportunităţilor asociate.

Practica internaţională arată că, din totalul propunerilor de investiţii prezentate finanţatorilor,aproximativ 60 % sunt respinse după prima lectură, 25% sunt respinse după analiza detaliată, numai15% fiind de interes pentru finanţator. În fine, numai circa 5% din totalul propunerilor de investiţiiprezentate finanţatorilor intră în faza de negocieri.

În concluzie, finanţatorul aşteaptă ca, după parcurgerea informaţiilor furnizate de un Plan deafaceri [7.01], sa devină favorabil unei decizii de acceptare a finanţării fiind convins de:

ideea în sine; acurateţea analizei; calitatea managementului;

asumarea riscurilor şi capacitatea de diminuare a acestora;

mobilitate şi dinamism în strategiile adoptate.

7.2. Potenţiali finanţatori

Resursele financiare necesare finanţării unei investiţii provin de la: investitorii clasici fie ei individuali, instituţionali sau fonduri de investiţii; creditorii;

furnizorii de finanţare nerambursabilă, inclusiv sub forma ajutorului de stat.

Investitorii clasici sunt cei mai interesaţi în a dezvolta o afacere şi în a obţine pr ofiturile

scontate. Atractive sunt considerate investiţiile cu un randament al capitalului investit de peste 20%,derulate pe intervale de timp nu prea îndelungate şi chiar şi în condiţii de risc mediu şi ridicat.

Fondurile de investiţii intră în categoria investitorilor de risc ridicat, care sunt interesaţi deobţinerea unui randament mare al investiţiilor lor, de peste 30%, şi de o întoarcere a capitalului investitîntr -un timp cât mai scurt.

Creditorii intră în categoria finanţatorilor conservatori, prudenţi şi mai puţin dispuşi în asumareaunor riscuri ridicate. Creditori uzuali sunt instituţiile financiare şi băncile comerciale. Acest gen de

finanţator este extrem de interesat de bonitatea financiară a beneficiarului investiţiei.

Un creditor poate fi convins sa finanţeze o investiţie numai în cazul în care beneficiarulinvestiţiei poate demonstra că:

înregistrează o experienţă de succes în domeniul său de activitate; are rezultate financiare care îi permit să facă faţă problemelor care pot apărea în derularea

activităţilor curente; prezintă garanţii suficiente pentru acoperirea riscurilor de creditare; are un flux de lichidităţi asigurător pentru toata perioada de rambursare a împrumutului; se implică financiar printr -o contribuţie proprie de comun acceptată cu finanţatorul, în

realizarea investiţiei.

Furnizorii de finanţare nerambursabilă sunt instituţii financiare sau nefinanciare naţionale şiinternaţionale, ale căror contribuţii, denumite şi grant-uri sau ajutoare de stat, sunt directe, parţiale sau

totale şi sunt oferite în scopul de a sprijini acţiuni specifice.

Asistenţa acestor instituţii se concretizează în acoperirea unor costuri eligibile ale unui solicitantde finanţare nerambursabilă sau de ajutor de stat.

8/3/2019 Curs FPE




95

Asistenţa financiară nerambursabilă are un obiectiv strategic principal, un calendar şi odimensiune prestabilite şi criterii stricte de eligibilitate, selecţie, evaluare şi aprobare a investiţiilor.

7.3. Proceduri şi modalităţi de finanţare a investiţiilor în eficienţa energetică

Secvenţele care trebuie parcurse de un beneficiar interesat în obţinerea unui credit dedicat pentru realizarea unei investiţii în creşterea eficienţei energetice sunt:

stabilirea şi dimensionarea tehnică şi valorică a investiţiei, inclusiv realizarea unui studiu de

soluţie sau de fezabilitate; cercetarea de piaţă privind potenţialii furnizori; stabilirea contribuţiei financiare proprii constituite prin finanţare internă şi a necesarului de

resurse care trebuie obţinute din finanţare externă; analiza şi aprobarea de către factorii de decizie (adunări generale ale acţionarilor, co nsilii de

administraţie etc.) a parametrilor tehnici şi valorici ai investiţiei, amplasamentului şi durateide realizare, surselor de finanţare şi persoanele mandatate pentru realizarea investiţiei;

organizarea şi desfăşurarea procedurii de selecţie a furnizorului şi de achiziţie aechipamentelor necesare realizării investiţiei;

stabilirea finanţatorului pentru asigurarea surselor de finanţare externă; realizarea documentaţiei de obţinere a resurselor din finanţarea externă.

Ulterior contactării şi stabilirii finanţatorului extern, beneficiarul investiţiei recurge laîntocmirea dosarului de creditare / finanţare.

7.3.1. Întocmirea Cererii de finanţare

Cererea de finanţare are un format stabilit de fiecare finanţator în parte, dar informaţiile privind beneficiarul investiţiei sunt structurate, în principal, în cinci mari categorii:

statutul legal;

activitatea economică; informaţii financiare;

date privind investiţia propusă pentru finanţare externă; schema de finanţare.

Informaţiile referitoare la statutul legal al beneficiarului investiţiei se referă la: descrierea societăţii: (i) denumirea şi forma juridică a societăţii; (ii) număr de înregistrare;

cod unic de înregistrare; (iii) obiectul pr incipal de activitate; (iv) sediul: adresa, coordonate

de contact; reprezentant legal;

structura acţionariatului: (i) capital social; număr de acţiuni; valoarea nominală a acţiunii;(ii) acţionari / asociaţi: nume complet şi numărul de acţiuni deţinute;

componenţa consiliului de administraţie: (i) nume complet; (ii) poziţia ocupată în cadrul

consiliului (preşedinte sau membru); (iii) poziţia ocupată în conducerea executivă asocietăţii (după caz);

descrierea activităţii societăţii: (i) cod CAEN; (ii) tipuri de produse şi servicii; (iii) altedomenii de activitate.

Datele privind la activitatea economică a beneficiarului investiţiei se referă la: evoluţia activităţii societăţii în ultimii 3 ani: (i) descrierea sintetică a evoluţiei societăţii,

inclusiv evoluţia şi schimbările în structura produselor şi serviciilor; (ii) structura cifrei deafaceri anuale (după principalele produse şi servicii şi pe tipuri de pieţe); (iii) oportunităţilede piaţă care au fost analizate şi considerate în strategia urmată;

activitatea curentă şi perspectivele pentru următorii ani (2,3,4 sau 5 ani în funcţie de

perioada brută de recuperare a investiţiei şi maturitatea creditului): (i) factorii careinfluenţează activitatea societăţii în prezent şi în următorii ani; (ii) poziţia actuală şi de perspectivă pe piaţa internă şi externă, în ceea ce priveşte produsele şi serviciile furnizate,

8/3/2019 Curs FPE




96

calitatea acestora, tehnologiile utilizate etc.; (iii) oportunităţile de piaţă actuale şi de perspectivă ale societăţii;

dimensiunea pieţei; cota de piaţă; concurenţa: (i) scurtă descriere a pieţei şi a cotei de piaţădeţinută de societate: în trecut, în prezent şi în perspectiva; (ii) scurtă descriere a

principalilor concurenţi şi a cotelor de piaţă deţinute de aceştia, precum şi avantajelecompetitive ale societăţii comparativ cu concurenţii săi direcţi;

certificatele făcând referire la activitatea societăţii cu privire la: (i) standarde de calitate; (ii)licenţe etc.;

situaţia consumurile de energie: (i) forma de energie consumată; (ii) consumul anual şi u.m.(anul anterior); costul anual (anul anterior); furnizorul.

Informaţiile financiare trec în revistă rezultatele financiare, clienţii şi furnizorii, datoriile şiexistenţa unor eventuale activităţi extraordinare:

indicatorii principali aferenţi ultimilor 3 ani: cifra de afaceri; rezultatul din exploatare;

rezultatul financiar; rezultatul brut; rezultatul net;

clienţii şi furnizorii importanţi: principalii clienţi (denumire şi pondere în cifra de afaceri) şi principalii furnizori (denumire şi pondere în totalul cheltuielilor materiale);

datorii către instituţii financiare (credite, leasing etc.): creditorul, valoarea împrumutuluicontractat, perioada de rambursare, soldul curent al împrumutului, lista garanţiilor pentrufiecare împrumut contractat;

datorii restante către Bugetul de Stat: tipul datoriei şi suma restantă; activităţile extraordinare, în cazul în care acestea pot influenta activitatea societăţii sau / şi

capacitatea de rambursare a împrumutului.

Datele privind investiţia propusă pentru finanţare externă conţin: descrierea investiţiei: tema proiectului tehnic; prezentarea situaţiei curente; necesitatea şi

oportunitatea realizării investiţiei; prezentarea principalelor componente ale costului total al investiţiei - pot fi relevante

eventuale facturi pro-forma disponibile şi / sau orice alte documente privind resurselefinanciare avute în vedere (resurse proprii, credite etc.);

existenţa autorizaţiei de mediu, sau după caz, documente doveditoare privind iniţierea procedurilor necesare obţinerii acesteia;

estimări privind economiile anuale de energie în kWh, Gcal, GJ, tone combustibil;

estimarea perioadei brute de recuperare a investiţiei exprimată în ani sau luni, determinată prin luarea în considerare a tuturor beneficiilor financiare cuantificabile;

existenţa studiilor de soluţie sau de fezabilitate precum şi a altor studii tehnice disponibile; menţiuni privind orice alt aspect relevant pentru realizarea proiectului tehnic.

Informaţiile referitoare la structura de finanţare şi garanţiile propuse pentru acoperirea riscului

de creditare fac referire la:

valoarea totală a proiectului (exclusiv taxa pe valoarea adăugată sau alte taxe), structuratădupă tipurile de finanţare vizate pentru accesare: resurse proprii, credite etc.;

termenul solicitat pentru rambursarea împrumutului; garanţiile propuse, structurate după tipuri: scrisoare de garanţie bancară, ipotecă pe clădiri şi

terenuri; gaj pe echipamente şi stocuri de produse finite, cesiune de creanţe etc.

7.3.2. Documente anexate Cererii de finanţare

Frecvent, înainte de remiterea ei finanţatorului, Cererea de finanţare trebuie însoţită de diferitedocumente care se anexează la aceasta.

Primul document anexat este Declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal al beneficiarului investiţiei care solicita finanţarea, în legătură cu veridicitatea şi legalitate datelor şi

8/3/2019 Curs FPE




97

informaţiilor prezentate în Cererea de finanţare precum şi existenţa, după caz, a unor litigii, datorii sauobligaţii, altele decât cele menţionate deja în Cererea de finanţare.

Celelalte documente anexate Cererii de finanţare atestă veridicitatea informaţiilor prezentate.Acestea ar putea fi:

copie după Certificatul de Înregistrare a beneficiarului investiţiei, eliberat de RegistrulComerţului;

copii după documentele de înfiinţare a beneficiarului investiţiei, cu toate actele adiţionale;

Certificat Constatator emis de Registrul Comerţului care conţine informaţii de identificare,existenţa şi localizarea sediului, capitalul social; structura acţionariatului, administratorii, cenzorii sau auditorii;

situaţiile financiare pe ultimii doi ani fiscali: Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere, inclusivanexele, Raportul Administratorilor, Raportul Cenzorilor sau Auditorilor; cea mai recentăBalanţă de Verificare;

Planul de afaceri sau / şi Studii de soluţie şi fezabilitate sau orice alte studii similare; auditul energetic - dacă este cazul; copii ale Autorizaţiilor impuse de lege;

alte informaţii şi copii ale documentelor privind procedura de selecţie a furnizorilor deechipamente ce urmează a fi achiziţionate pentru realizarea investiţiei: cererea de oferte,ofertele primite, raportul privind selecţia câştigătorului şi orice alt document sau informaţiecare vine în sprijinul analizelor efectuate de finanţator în vederea luării unei decizii

referitoare la finanţarea investiţiei.

7.4. Analiza efectuată de finanţator

După primirea Cererii de finanţare, finanţatorului iniţiază şi efectuează analiza beneficiaruluiinvestiţiei urmând patru direcţii principale:

analiza informaţiilor generale: finanţatorul analizează şi verifică statutul, acţionariatul,executivul, reprezentantul legal, eligibilitatea beneficiarului, istoricul şi dezvoltarea afacerii,concurenţa şi piaţa de desfacere şi perspective de evoluţie;

analiza investiţiei: este analizata eligibilitatea investiţiei, fezabilitatea şi oportunitateaacesteia, sunt examinaţi parametrii tehnici, eficienţa energetică; capacitatea investiţiei de agenera beneficii financiare, impactul asupra mediului, sunt verificate autorizaţiile de mediu;procedura de achiziţionare a echipamentelor, utilajelor şi serviciilor, este evaluat riscultehnic aferent şi sunt estimate consecinţele realizării investiţiei;

analiza economico - financiară: este analizată evoluţia afacerii, activitatea comercială, cotade piaţă deţinută şi perspectivele, principalii clienţi şi furnizori, activitatea financiar -contabilă, bonitatea financiară a beneficiarului investiţiei şi gradul de risc asumat definanţator, precum şi tipurile de garanţii propuse pentru acoperirea riscului de creditare;

analiza juridică: presupune verificarea aspectelor juridice privind înfiinţarea şi evoluţia

afacerii şi a beneficiarului; verificarea conformităţii tuturor documentelor juridiceprezentate, eligibilitatea sub aspect legal, verificarea existentei şi conformităţii tuturor avizelor, autorizaţiilor, acordurilor, elaborarea contractelor şi a tuturor documentelor

juridice aferente finanţării.

7.4.1. Propunerea de finanţare

În cazul în care eligibilitatea beneficiarului investiţiei este dovedită şi bonitatea financiară esteconform exigenţelor finanţatorului, procesul de analiză se încheie prin elaborarea unei Propuneri definanţare (sau Dosar de credit), care este înaintată, după caz, unui Comitet de credit, sau direct cătreConsiliul de administraţie al finanţatorului.

Propunerea de finanţare este un document complex care include toate informaţiile şi analizelemenţionate anterior şi care conţine termenii finanţării, descrierea şi evaluarea garanţiilor, graficul de

8/3/2019 Curs FPE




98

rambursare, riscurile asociate. În partea sa de concluzii, Propunerea de finanţare conţine şi opiniacolectivului care a participat la analizarea beneficiarului investiţiei şi la elaborarea documentului.

În cazul în care Propunerea de finanţare este aprobată de decidenţii finanţatorului, Be neficiarul

investiţiei este notificat şi demarează procedura de acordare, contractare şi accesare a finanţăriiexterne, care presupune negocierea şi semnarea tuturor contractelor care o reglementează (contract decredit, contracte de garanţii, contracte de cesiune a asigurării etc.).

7.4.2. Riscul afacerii şi al creditării

Orice decizie privind finanţarea ia în calcul o serie de factori de risc care pot influenţa întregulproces aferent realizării investiţiei şi al creditării. Riscul este factorul determinant atâ t pentru

finanţator cât şi pentru beneficiarul investiţiei care lansează procesul investiţional. Riscul nu poate fi

înlăturat în totalitate dar poate fi diminuat şi asumat într -o anumită proporţie, mărind astfel şansa dereuşită a afacerii şi creditării.

Teoriile economice din domeniu evidenţiază corelări strânse între dimensiunea riscurilor şi cea a

beneficiilor financiare rezultate din derularea unei activităţi de investiţii.

Concret, asumarea de către un investitor a unui nivel ridicat de risc poate duce la obţinerea unuicâştig mai consistent. Pentru un finanţator este relevantă abilitatea beneficiarului investiţiei de a trece

peste perturbaţiile care pot apărea pe parcursul derulării unei afaceri, realizării unei investiţii etc.

Atunci când finanţatorul examinează un Studiu de fezabilitate, un Plan de afaceri sau o Cereredetaliată de finanţare, atenţia acestuia focalizează critic modalitatea de tratare a riscurilor şi deidentificare şi contracarare a acestora.

O abordare realistă şi cuprinzătoare a riscurilor aduce întotdeauna un plus de credibilitate beneficiarului investiţiei. Evaluarea riscurilor asociate unei afaceri sau investiţii presupune omultitudine de ipoteze şi scenarii pliate pe evoluţia viitoare a afacerii.

Riscurile unei investiţii sunt multiple şi se referă la riscul afacerii în sine; riscul pieţei, riscullegislativ, riscul de proiectare, riscul de finanţare (creditare); riscul de depreciere tehnică etc.

Riscul de creditare identificat şi analizat amănunţit de către finanţator porneşte de la o evaluarerealistă a riscurilor evidenţiate de beneficiarul investiţiei şi care se identifică prin riscul de piaţă şiriscul concurenţial, riscul financiar şi nu în ultimul rând, riscul legat de experienţa executivuluibeneficiarului. Riscul de creditare se referă, în principal, la incapacitatea de rambursare a unuiîmprumut şi acceptând că această incapacitate poate fi generată de cauze multiple şi distincte, atunci şiabordarea acestui risc trebuie sa fie distinctă şi nuanţată. Diminuarea riscului de creditare se bazează,în general, pe încercarea de a diviza riscul şi pe o atentă constituire a garanţiilor aferente credituluisolicitat.

Când finanţatorul recurge la evaluarea riscului de creditare al unui potenţial beneficiar, acestaia, în principal, în considerare:

situaţia economico-financiară a beneficiarului; valoarea garanţiei pentru acoperirea riscului; dinamica afacerii în sine şi a domeniului economic relevant pentru aceasta; experienţa dovedită şi integritatea executivului beneficiarului investiţiei.

În funcţie de rezultatele evaluării, finanţatorul recurge la încadrarea beneficiarului într -ocategorie de risc, situată pe o scară care cuprinde, de regulă, patru nivele: risc scăzut, risc moderat, riscmare şi risc inacceptabil. În baza acestei încadrări, finanţatorul decide dacă îşi poate asuma riscul

respectiv şi poate accepta solicitarea de credit în condiţiile politicii proprii de creditare. Încadrareaîntr -o anumită categorie de risc influenţează substanţial decizia finanţatorului în legătură cu structura

8/3/2019 Curs FPE




99

creditului, dobânda aplicabilă, tipul şi valoarea garanţiilor de solicitat precum şi maturitatea credituluişi perioada de graţie.

Sistematic, un finanţator nu se rezumă la a analiza şi evalua exclusiv informaţiile şidocumentele prezentate de beneficiarul investiţiei. Acesta poate apela şi la studii şi statistici relevante

pentru domeniul în care beneficiarul îşi desfăşoară afacerea, poate solicita referinţe despre beneficiar de la diverşi parteneri de afaceri şi nu în ultimul rând, poate verifica gradul de îndatorare, istoriculînregistrat la rambursarea altor credite precum şi comportamentul beneficiarului în derularea în timp atranzacţiilor financiare.

Verificările se fac interogând Centrala Riscurilor Bancare din cadrul Băncii Naţionale aRomâniei precum şi Centrala Incidentelor de Plăţi.

Centrala Riscurilor Bancare [7.05], reprezintă o structură specializată în colectarea, stocarea şicentralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante (instituţie de credit sau

societate de credit ipotecar) din România faţă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sauangajamente al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare (20.000 lei), precum şi a

informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori. Baza de date a CentraleiRiscurilor Bancare este organizată în patru registre: Registrul central al creditelor conţine informaţii de risc bancar raportate de instituţiile de

credit şi este actualizat lunar; Registrul creditelor restante conţine informaţii de risc bancar referitoare la abaterile de la

graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrulcentral al creditelor;

Registrul grupurilor de debitori conţine informaţii despre grupurile de persoane fizice şi /sau juridice care reprezintă un singur debitor şi este alimentat lunar de Registrul central alcreditelor;

Registrul fraudelor cu carduri conţine informaţii despre fraudele cu carduri produse de cătreposesori raportate de instituţiile de credit şi este actualizat on-line.

Centrala Incidentelor de Plăţi [7.06], este un centru de intermediere care gestionează informaţiaspecifică incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont) cât şi

din punct de vedere social (pierdere, furt sau distrugere).

Transmiterea informaţiei la Centrala Incidentelor de Plăţi se face pe cale electronică, prinutilizarea Reţelei de Comunicaţii Interbancare ce leagă centrala Băncii Naţionale a României cucentralele tuturor băncilor.

Baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi este organizată în două fişiere: Fişierul naţional de incidente de plăţi care are trei componente: (i) fişierul naţional de

cecuri; (ii) fişierul naţional de cambii; (iii) fişierul naţional de bilete la ordin; Fişierul naţional al persoanelor cu risc care este alimentat automat din Fişierul naţional de

incidente de plăţi.

Suplimentar, la Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Mobiliare [7.07], creditorul poateverifica dacă, spre exemplu, bunurile mobiliare oferite de beneficiar pentru constituirea garanţiilor deacoperire a riscului de creditare, au fost deja oferite în garanţie în cadrul altor operaţiuni de finanţareexternă. Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare reprezintă o bază de date unică la nivelnaţional, care asigură înscrierea garanţiilor reale mobiliare [7.07].

Rolul Arhivei este de protejare a creditorilor care şi-au constituit garanţii reale mobiliareînscrise la Arhivă. Înscrierea în Arhivă conferă creditor ului garantat dreptul de a-şi putea recupera

creanţa prin executarea bunului adus în garanţie de debitor, înaintea creditorilor garantaţi ale căror drepturi asupra bunului în garanţie au un rang de prioritate inferior. Consultarea Arhivei oferă

8/3/2019 Curs FPE




100

creditorilor date exacte prin care pot evalua riscul unei tranzacţii ce urmează a fi încheiată cu undebitor.

7.4.3. Tipuri de garanţii

Orice beneficiar care aplică pentru obţinerea unui credit propune finanţatorului o schemă degarantare. Flexibilitatea finanţatorului în acceptarea schemei propuse de potenţialul debitor sau înmodificarea acesteia este determinată de gradul de risc pe care şi -l poate asuma în raport cusolvabilitatea şi potenţialul de dezvoltare a beneficiarului investiţiei.

Gradul de lichiditate a garanţiilor propuse oferă finanţatorului confortul dorit în recuperareaîmprumutului, în cazul în care, din diferite motive, împrumutul în totalitate sau părţi din acesta nu potfi returnate. Gradul de lichiditate a garanţiilor influenţează substanţial şi nivelul dobânzii ce va fiaprobat de finanţator.

Cuantumul garanţiilor solicitate de un finanţator este dictat de rata de acoperire a valoriiîmprumutului plus nivelul dobânzilor şi comisioanelor datorate într -un an calendaristic, pe care acesta

o are în vedere la analiza pachetului de garanţii propuse de beneficiarul investiţiei. În general, rata deacoperire variază în intervalul de 100 - 130%, cu alte cuvinte, garanţiile propuse vor acoperi 100 -

130% din valoarea împrumutului plus dobânzile şi comisioanele aferente pentru primul an de

rambursare a împrumutului [7.03].

Pachetul de garanţii propus finanţatorului este evaluat de către acesta şi încadrat într -o categorie

de risc căreia i se atribuie o valoare acceptată.

Principalele tipuri de garanţii acceptate de finanţatori, clasificate în funcţie de gradul de risc,gradul de lichiditate şi valoarea acceptată sunt prezentate în tabelul 7.1.

7.5. Aspecte privind analiza economico-financiară a beneficiarului investiţiei

O importanţă majoră în decizia de finanţare o are analiza economico-financiară a beneficiaruluiinvestiţiei. Evoluţia afacerii, locul ocupat pe piaţa aferentă, situaţiile financiare sunt în fapt doveziclare şi sugestive privind viabilitatea şi eficienţa afacerii. Oricât de bună ar fi soluţia tehnică aferentăinvestiţiei preconizate şi oportunitatea şi eficacitatea investiţiei, un finanţator verifică şi ţine contîntotdeauna de solvabilitatea financiară a potenţialului client.

Finanţatorul este interesat în a verifica dacă beneficiarul investiţiei este o entitate credibilă, cu potenţial de dezvoltare şi care are posibilitatea de a-şi onora la timp toate obligaţiile asumate. Istoricul

financiar al potenţialului client reprezintă punctul cheie în determinarea solvabilităţii şi oferă indicii

Tabelul 7.1 Principalele tipuri de garanţii acceptate de finanţatori (sursa: * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice înRomânia • Manual de instruire şi bună practică, Proiectul UNDP/GEF/ARCE „Întărirea capacităţii de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România‟,http://www.arceonline.ro/, Bucureşti, 2006.).

Nr. Tip de garanţie

Grad

de risc

Grad de

lichiditate

Valoare

acceptată (%) (%)

1 Garanţie de stat; scrisoare de garanţie emisă de o bancă agreată; depozitcolateral; bonuri de tezaur; certificate de depozit

0 maxim 100

2 Acreditive 20 mare 803 Ipotecă pe terenuri sau clădiri

0 - 50mediu spre

mare50 - 100

4 Gaj (cu sau fără deposedare) pe echipamente, bunuri, stocuri, acţiuni etc. 30 - 70

mediuspre

scăzut 30 - 70

5 Scrisoare de garanţie emisă de compania mamă sau diverse garanţii oferite dealte companii 50 - 100

mediuspre

scăzut 50 - 100

6 Beneficii ale contractelor comerciale, cum ar fi cesionarea creanţelor (ex.sumelor de încasat)

80 - 100 scăzut maxim

80

8/3/2019 Curs FPE




101

Tabelul 7.2 Structura simplificată a unui Bilanţ contabil(sursa: Porojan, D., Bisa, C., Planul de

afaceri: concepte, metode, tehnici, proceduri.,

Editura Irecson, Bucureşti, ISBN9738528011, 2002).

ACTIV PASIV

Active Imobilizate Capitaluri Proprii Imobilizări necorporale Capital Social

Imobilizări corporale Prime legate de capital

Imobilizări financiare Diferenţe reevaluare

I Total Active

Imobilizate

Rezerve

Active Circulante Rezultat reportat

Stocuri Rezultat exerciţiu

Alte active circulante Subvenţii investiţii II Total Active

Circulante

I Total Capitaluri

proprii

Conturi de regularizareşi asimilate

Provizioane pentruriscuri şi cheltuieli

III Total Conturi deregularizare şiasimilate

II Total Provizioanepentru riscuri şicheltuieli

Datorii Împrumuturi şi datorii

asimilate

Furnizori şi conturiasimilate

Clienţi - creditori

Alte datorii

III Total datorii

Conturi de regularizare

şi asimilate IV Total conturi deregularizare şiasimilate

TOTAL ACTIV

(I + II + III) TOTAL PASIV

(I + II + III + IV)

suficiente în estimarea probabilităţii ca entitatea respectivă să se confrunte în viitor cu riscuri majore.Altfel spus, istoricul entităţii devine un instrument util în determinarea viitorului acesteia.

Instrumentele necesare realizării unei analize economico-financiare sunt:

Situaţiile financiare rezultate din contabilitate: (i) Bilanţ contabil plus Anexe; (ii) Cont deProfit şi Pierderi; (iii) Analiza costurilor; (iv) Analiza veniturilor; (v) Indicatori de structură;lichiditate; rentabilitate; eficienţă; (vi) Grad de îndatorare;

Raport de audit;

Buget de venituri şi cheltuieli; Proiecţii în viitor.

7.5.1. Analiza Bilanţului

Bilanţul este un instrument financiar careanalizează starea de echilibru sau dezechilibrufinanciar al unei entităţi la un moment dat, atâtdin punctul de vedere al activelor sale cât şi din

punct de vedere al surselor de finanţare (pasivelesocietăţii).

Bilanţul sintetizează realitatea economicăşi reflectă atât structura economică a entităţii,

prin Activul său cât şi structura sa financiară, prin Pasivul său.

Bilanţul evidenţiază situaţia patrimonială a beneficiarului investiţiei.

Informaţiile furnizate de Bilanţ şi corelatecu cele rezultate din Contul de Profit şi Pierderi,oferă posibilitatea calculării indicatorilor economico-financiari necesari realizării uneianalize temeinice a oricărui operator economic.

În format simplificat un Bilanţ contabil arestructura prezentată în tabelul 7.2.

În Formularul de Bilanţ din sistemul decontabilitate din România, ACTIVELE sunt

clasificate şi completate în ordinea crescătoare a

lichidităţii lor, iar PASIVELE sunt completate şiclasificate în ordinea crescătoare a exigibilităţiilor [7.01].

In partea de ACTIV, cele mai cunoscute

‚posturi‟ sunt: ‚activele imobilizate‟ sunt acele active

care nu se consumă la prima utilizare şi care rămân la dispoziţia entităţii o perioada maimare de un an; acestea pot fi:

- ‚imobilizări corporale‟: imobilizări tangibile, cu substanţă materială de genul terenuri,clădiri, mijloace fixe cu durată de utilizare mai mare de un an şi cu valoare de achiziţiede peste 800 lei;

- ‚imobilizări necorporale‟: active fără substanţă materială dar cu o valoare certă ce serecuperează în mai multe exerciţii financiare, de genul cheltuieli de constituire,

8/3/2019 Curs FPE




102

cheltuieli de publicitate, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de cercetare -

dezvoltare, brevete, mărci comerciale, licenţe etc.; - ‚imobilizări financiare‟: totalitatea titlurilor şi creanţelor financiare imobilizate, cum ar

fi acţiuni sau titluri de valoare deţinute în alte companii, titluri de portofoliu (titlurifinanciare pe termen lung), creanţe legate de participaţii, garanţii plătite etc.

‚activele circulante‟ sunt acele active deţinute de entitate pentru o perioadă de timp maimică de un an: produsele finite, producţia în curs de execuţie, semifabricatele, stocurile dematerii prime, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele, avansurile acordate furnizorilor,clienţi şi conturi asimilate, clienţi incerţi şi litigioşi, creanţele salariale şi fiscale, decontărilecu asociaţii, disponibilul bancar, etc.; activele circulante ale unei societăţi sunt elemente

patrimoniale ce se află în continuă mişcare pe durata unui exerciţiu financiar; ‚conturile de regularizare şi asimilate‟ sunt acele conturi care evidenţiază cheltuielile

înregistrate în avans (sunt cheltuielile care vizează exerciţiul financiar următor dar secontabilizează în exerciţiul financiar curent, de tipul abonamentelor şi chiriilor); decontăridin operaţii în curs de clarificare pentru care nu există documente; diferenţe nefavorabilerezultate din creanţele şi datoriile în valută.

In partea de PASIV, cele mai uzuale ‚posturi‟ sunt: ‚capitalul social‟ care reprezintă aportul în numerar sau natură asumat de fiecare asociat sau

acţionar; ‚primele legate de capital‟ care sunt acele pasive ce reprezintă primele de emisiune sau

fuziune rezultate din diferitele modificări ale capitalului social; ‚diferenţele din reevaluare‟ care se referă la diferenţele favorabile (plusuri) rezultate din

reevaluarea imobilizărilor corporale sau financiare; ‚rezervele‟ care sunt rezultatul beneficiilor din anii precedenţi sau / şi rezervele legale

constituite potrivit reglementărilor în funcţiune; ‚rezultatul reportat‟ care este acel rezultat nerepartizat al anilor precedenţi în cazul

înregistrării de profit sau reprezintă sume de acoperit, în cazul în care rezultatul anilor precedenţi a reprezentat o pierdere;

‚rezultatul curent‟ care reprezintă înregistrarea profitului sau pierderii din exerciţiulfinanciar curent;

‚subvenţiile pentru investiţii‟ care sunt constituite din finanţări de la bugetul statului în cazulîn care acest lucru este posibil potrivit legislaţiei în domeniu;

‚provizioane pentru riscuri şi cheltuieli‟ care sunt constituite din sumele alocate decompanie pentru acoperirea unor riscuri sau cheltuieli care au un viitor incert;

‚împrumuturile şi datoriile asimilate‟ care sunt pasivele reprezentate de datorii financiare, degenul credite bancare, datorii legate de participaţii, dobânzi datorate etc.;

‚furnizorii şi conturile asimilate‟ care cuprind datoriile companiei faţă de furnizori; ‚clienţii creditori‟ care reprezintă sumele încasate de la clienţii pentru care nu s-a livrat încă

marfa sau nu au fost efectuate serviciile deja plătite;

‚alte datorii‟ care reprezintă postul de pasiv în care sunt evidenţiate datoriile faţă de personalul companiei, taxele şi impozitele aferente şi de plătit către bugetul statului,datoriile financiare faţă de creditori diverşi sau asociaţi sau acţionari;

‚conturile de regularizare‟ înregistrează veniturile primite în avans, decontări din operaţiuniîn curs de clarificare, diferenţele favorabile rezultate din creanţe şi datoriile în valută.

Capitalul propriu este suma dintre capitalul social, rezervele şi profitul. Capitalul permanent este

rezultatul însumării capitalului propriu cu împrumuturile pe termen mediu şi lung.

Analiza furnizată de Bilanţul contabil este complexă şi ea poate oferi diferite indicii aleactivităţii unui operator economic, cum ar fi:

creşteri importante ale stocurilor care pot fi corelate şi cu o diminuare a cifrei de afaceri: unastfel de fenomen sporeşte riscurile şi poate conduce spre oscilaţii sau probleme ale fluxuluide numerar;

8/3/2019 Curs FPE




103

Tabelul 7.5 Determinarea Trezoreriei Nete

(http://www.ase.ro/biblioteca/).

Relaţie de calcul

TN = Active de trezorerie - Pasive de trezorerie

Tabelul 7.3 Determinarea Necesarului de Fond de Rulment

(sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).

Relaţii de calcul

NFR = Creanţe + Stocuri - Datorii nebancare pe

termen scurt

NFRexploatare= Creanţe din activitatea de exploatare +Stocuri din activitatea de exploatare – Datorii legate de activitatea de exploatare

Tabelul 7.4 Determinarea Fondului de Rulment total şipropriu (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).

Relaţii de calcul

FRt = (Capital propriu + Împrumuturi pe termen lung) – Active imobilizate

FRp = Capital propriu – Active imobilizate

perioade lungi de colectare a creanţelor: pot indica probleme în cadrul fluxului de numerar

ca urmare a încetinirii perioadei de colectare a creanţelor şi de extindere a duratei decreditare acordată clienţilor;

diminuarea vitezei de rotaţie a stocurilor: indică de cele mai multe ori dezechilibre întreactivitatea de achiziţii şi producţia sau desfacerea acesteia;

majorarea excesivă a costurilor: poate indica un nivel necorespunzător de calcul al preţurilor de vânzare practicate şi o proasta gestionare a cheltuielilor generale;

creşterea valorii nete: poate fi uneori realizată numai din reevaluarea activelor sale fixe,acest lucru nedatorându-se profitabilităţii acesteia.

Din punct de vedere contabil, un Bilanţ echilibrat se realizează atunci când corelaţiile sale suntechilibrate, respectiv:

activele pe termen scurt sunt finanţate din ‚surse‟ pe termen scurt; activele pe termen mediu şi lung sunt finanţate din ‚surse‟ pe termen mediu şi lung, cu alte

cuvinte imobilizările ar trebui finanţate prin intermediul capitalurilor permanente.

Analiza activelor şi pasivelor pe termen scurt se bazează pe calculul Necesarului de Fond deRulment (NFR), atât general cât şi din activitatea de exploatare (tabelul 7.3).

Necesarul de Fond de Rulment evidenţiază cuantumul activelor circulante necesar a fi finanţatdin Fondul de Rulment; Necesarul de Fond de Rulment reprezintă resursele necesare pentru finanţareaactivităţii curente.

Analiza activelor şi pasivelor pe termen mediu şi lung are la bază calculul Fondului de Rulment(FR). Fondul de rulment poate fi divizat în Fond de Rulment total (FRt) şi Fond de Rulment propriu(FRp), ca în tabelul 7.4. Fondul de Rulment este reprezentat de partea din capitalul propriu ce trebuieutilizată pentru a finanţa activitatea curentă de exploatare.

Starea de echilibru financiar este dată de o valoare pozitivă a Fondului de Rulment. Valoareanegativă a Fondului de Rulment sugerează o posibilă situaţie nefavorabilă în perioada următoare deactivitate.

Din datele furnizate de Bilanţ se poate determina şi Trezoreria netă (TN). Trezoreria netă estedată de activele circulante lichide şi reprezintă parte a fondului de rulment ce depăşeşte necesarul defond de rulment.

Ca şi în cazul Fondului de Rulment, înregistrarea unei valori pozitive indică un echilibrufinanciar. O trezorerie neta echilibrată conferă beneficiarului investiţiei posibilitatea de a face faţăapariţiei unor dificultăţi neprevăzute sau de a valorifica anumite oportunităţi apărute [7.02].

8/3/2019 Curs FPE




104

Tabelul 7.6 Forma uzuală de prezentare a instrumentului

contabil Contul de Profit şi Pierderi (sursa:http://www.ase.ro/biblioteca/).

INDICATORI

1. Cifra de afaceri Producţia vândută

Venituri din vânzareamărfurilor

2. Variaţiastocurilor

Sold Creditor

Sold Debitor

3. Producţia imobilizată

4. Alte venituri din exploatare

I Total venituri din exploatare (1 2 + 3 + 4)

5. Cheltuielimateriale

Cheltuieli cu materii primeşi materiale

Cheltuieli privind mărfurile

Cheltuieli cu energia şi apa

Alte cheltuieli materiale

6. Cheltuieli cu

personalul Salarii

Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială

7. Cheltuieli cu amortizări şi provizioane pentrudeprecierea imobilizărilor corporale şinecorporale

8. Alte cheltuieli de exploatare

II Total cheltuieli de exploatare (5 + 6 + 7 + 8)

Rezultat din exploatare (I - II) Profit sau Pierdere

9. Venituri din participaţii 10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe

incluse în activele imobilizate

11. Venituri din dobânzi 12. Alte venituri financiare

III Total venituri financiare (9 + 10 + 11 + 12)13. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a

investiţiilor financiare deţinute ca active circulante(pierderi din creanţe legate de participaţii;cheltuieli privind titlurile de plasament cedate)

14. Cheltuieli privind dobânzile

15. Alte cheltuieli financiare

IV Total cheltuieli financiare (13 + 14 + 15)

Rezultat financiar (III – IV) Profit sau Pierdere

16. Venituri excepţionale 17. Cheltuieli excepţionale

Rezultat excepţional (16 - 17) Profit sau Pierdere

V Venituri totale (I + III +16)

VI Cheltuieli totale (II + IV +17)

Rezultatul brut (V - VI) Profit sau Pierdere

18. Impozitul pe profit

19. Rezultatul net al

exerciţiului financiar

Profit sau Pierdere

7.5.2. Analiza Contului de Profit şi Pierderi

Contul de Profit şi Pierderi este un instrument contabil care reflectă sintetic performanţelefinanciare şi economice ale unui operator economic. Contul de Profit şi Pierderi este baza de calcul

pentru fluxurile de trezorerie ale perioadelor viitoare de activitate şi oferă informaţiile necesare unui

potenţial investitor, creditor sau acţionar.Principalii indicatori ai unui operator

economic precum şi valoarea sa adăugată au ca punct de plecare datele înscrise în Contul deProfit şi Pierderi. Forma de prezentare a unuiCont de Profit şi Pierderi este redată în tabelul

7.6.

Veniturile din exploatare se constituie din

următoarele componente: cifra de afaceri: rezultă din însumarea

vânzărilor de mărfuri şi a producţieivândute (evaluate la preţ de vânzare),cifra de afaceri constituie un indicator

de bază în analiza operatorului

economic, conferind totodată, uncriteriu esenţial în dimensionareaacestuia;

variaţia stocurilor: variaţia în plus sauîn minus a stocurilor (diferenţa dintrestocul final şi stocul iniţial);

producţia imobilizată: în valoareabsolută este dată de costulinvestiţiilor efectuate de operatoruleconomic pentru realizarea producţieişi se înregistrează ca activeimobilizate (corporale şi necorporale);

producţia exerciţiului financiar pentrucare se întocmeşte Contul de Profit şiPierderi este dată de însumarea dintre

producţia vândută, producţia în stoc şi producţia imobilizata;

alte venituri din exploatare: orice alte

venituri rezultate din activitatea de

exploatare, inclusiv cele provenite dincreanţele reactivate.

Cheltuielile din exploatare se constituie

din următoarele componente: cheltuieli materiale: (i) cheltuieli cu

materiile prime şi materialeleconsumabile (se referă la consumulefectiv de materii prime şi materiale,

cheltuieli cu materiale auxiliare, piese de schimb etc.); (ii) cheltuieli privind mărfurile(evidenţiază costul total al mărfurilor vândute, inclusiv taxele, cheltuielile de transport şiaprovizionare); (iii) cheltuieli cu energia şi apa (evidenţiază costul de achiziţie al

utilităţilor); (iv) alte cheltuieli materiale (se referă la costul de achiziţie al diferitelor obiectede inventar sau la cel aferent uzurii acestora);

8/3/2019 Curs FPE




105

cheltuielile cu personalul: (i) cheltuielile cu salariile angajaţilor (în sumă brută); (ii)contribuţiile aferente (asigurări sociale, şomaj, impozite etc.);

cheltuielile cu amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şinecorporale: cheltuielile de exploatare aferente amortizării imobilizărilor şi constituirii de

provizioane pentru acoperirea eventualelor riscuri şi a deprecierii activelor;

alte cheltuieli de exploatare: reprezintă, de regulă, pierderile din creanţe.

Veniturile financiare sunt constituite, în principal, din: venituri din participaţii (dividende); venituri din diferenţe de curs valutar (diferenţe favorabile de curs valutar rezultate din

disponibilităţile bancare în valută, din lichidarea unor datorii în valută); venituri din dobânzi (înregistrarea dobânzilor primite pentru disponibilităţile valutare

existente în soldul contului valutar).

Cheltuielile financiare sunt generate de:

pierderile din creanţele imobilizate ale companiei; pierderea netă din vânzarea titlurilor de plasament; diferenţele nefavorabile de curs valutar ale disponibilităţilor valutare; lichidarea datoriilor în valută; nivelul dobânzilor datorate sau plătite.

Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare reprezintă rezultatul din exploatare, iar cea dintre veniturile şi cheltuielile financiare reprezintă rezultatul financiar. Din însumarea celor douărezultate se obţine rezultatul curent al exerciţiului financiar.

Veniturile excepţionale se referă la veniturile generate la un moment dat, independent deactivitatea curentă a operatorului privat. Acestea pot fi generate de drepturi de personal neridicate şi

prescrise, despăgubiri şi penalităţi, donaţii, subvenţii etc.

Cheltuielile excepţionale sunt acele cheltuieli neprevăzute, apărute accidental: pierderi dincalamităţi, debite prescrise, debitori insolvabili, amenzi şi penalizări datorate, imobilizări ieşite din

patrimoniu înaintea amortizării.

Veniturile totale se obţin din însumarea veniturilor din activitatea de exploatare, veniturilor financiare şi veniturilor excepţionale.

Cheltuielile totale se obţin din însumarea cheltuielilor de exploatare, a cheltuielilor financiare şia cheltuielilor excepţionale.

Diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale reprezintă Rezultatului brut al exerciţiuluifinanciar pentru care se face analiza.

După deducerea Impozitului pe profit din Rezultatul brut se obţine Rezultatul net al exerciţiuluifinanciar respectiv.

Odată realizată analiza istorică şi curentă a celor doua instrumente Bilanţul Contabil şi Contulde Profit şi Pierderi, se recurge la stabilirea proiecţiei acestora în viitor, obţinându -se Bilanţul

previzionat şi Contul de Profit şi Pierderi previzionat.

Bilanţul previzionat contribuie la identificarea resurselor necesare şi a utilizării acestora în perioadele viitoare şi de interes pentru finanţator. Lichiditatea rezultată din Bilanţul previzionat poatedetermina decizia finanţatorului privind eventuala finanţare a beneficiarului investiţiei [7.04].

Previzionarea Contului de Profit şi Pierderi reflectă performantele operatorului economic şitendinţele evoluţiei în timp a rentabilităţii activităţii acestuia.

8/3/2019 Curs FPE




106

Tabelul 7.7 Proiecţia Fluxului de lichidităţi prin metodadirectă (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).

FLUXUL ANUAL DE LICHIDITĂŢI CFh A. Total intrări numerar, din care:

sume rezultate din vânzări; împrumuturi; încasări din creanţe; încasări din vânzarea de active;

intrări de numerar ca aport la capitalul social; alte încasări. B. Total ieşiri de numerar, din care:

plăţi pentru achiziţii; plăţi pentru diverse utilităţi; chirii;

salarii, taxe;

asigurări; datorii scadente, dobânzi plătite; reparaţii, transport; plăţi pentru alte cheltuieli.

C. Flux de numerar rezultat într-un an ( A – B )

D. Disponibil numerar la începutul anului

E. Dis onibil numerar la sfâr itul anului C + D

Bilanţul previzionat, Contul de Profit şi Pierderi previzionat şi proiecţia fluxului de lichidităţi,despre care sunt date detalii în continuare, sunt analizate împreună şi trebuie să conţină date identice şicomplementare. De exemplu, profitul trebuie să fie acelaşi în Bilanţ şi în Contul de Profit şi Pierderi;disponibilul reflectat în fluxul de lichidităţi trebuie să coincidă cu cel din Bilanţ; fluctuaţia necesaruluide fond de rulment din fluxul de lichidităţi trebuie să provină din variaţia aferenta din BilanţulContabil.

7.5.3. Proiecţia fluxului anual de lichidităţi

Proiecţia fluxului anual de lichidităţi se referă la previzionarea fluxului de lichidităţi disponibileîn perioada viitoare, în care beneficiarul investiţiei îşi propune accesarea finanţării externe. Proiecţia

fluxului de lichidităţi evidenţiază toate plăţile şi încasările viitoare care pot duce la obţinerea deexcedent sau deficit în mişcarea numerarului [7.01].

Deficitul de numerar atrage după sine un necesar de finanţare pe termen scurt în vedereamenţinerii solvabilităţii. O proiecţie ce înregistrează un deficit conduce la două situaţii: (i) fie sestabileşte acoperirea deficitului prin credit bancar; (ii) fie se hotărăşte recalcularea proiecţiei prin

restrângerea componentelor care determină ieşiri de numerar.

Pentru finanţator, Proiecţia fluxului de lichidităţi poate releva capacitatea operatorului economicdebitor de a face faţă tuturor costurilor tranzacţionate aferente finanţării externe. În plus, Proiecţiafluxului de lichidităţi poate ajuta la identificarea şi ierarhizarea priorităţilor la plata tuturor obligaţiilor asumate de operatorul economic în cauză.

Fluxul de lichidităţi reprezintă diferenţa dintre încasări şi plăţi, ca în relaţia (4.01), şi se bazează pe natura financiară a unui operator economic [7.02]. Acest concept se deosebeşte de conceptul deProfit, care reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli şi se bazează pe natura economică asocietăţii [7.02]. În termeni generali, Fluxul de lichidităţi generat rezultă din însumarea profiturilor,

amortizărilor şi a valorii stocurilor.

Valoarea netă a Fluxului de lichidităţi rezultă din scăderea din Fluxul de lichidităţi a impozitului pe profit şi a dividendelor de repartizat.

In realizarea Proiecţiei fluxului delichidităţi se ţine cont de perioada de rambursare

a creditului şi de influenţele rezultate din previzionarea Bilanţului Contabil şi a Contuluide Profit şi Pierderi.

Preţul este un alt element careinfluenţează Proiecţia fluxului de lichidităţi şicare intervine în previziunile legate de mişcareanumerarului.

Uzual, Proiecţia fluxului de lichidităţi seîntocmeşte pentru toate componentele sale lanivel lunar pentru primul an de proiecţie şi lanivel anual pentru următorii ani de proiecţie.Proiecţia fluxului anual de lichidităţi se poaterealiza, după [7.01], prin: (i) metoda directă; (ii)metoda indirectă.

În tabelul 7.7 este prezentat un model derealizare a Proiecţiei unui flux anual delichidităţi prin folosirea metodei directe.

8/3/2019 Curs FPE




107

Tabelul 7.8 Determinarea Excedentului / Deficitului de

numerar (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).

Relaţie de calcul

Excedent

sau Deficit

de numerar

=Disponibil

numerar la

sfârşit de an

-Disponibil

numerar la

început de an

Tabelul 7.9 Proiecţia Fluxului de lichidităţi prin metodaindirectă (sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/).

FLUXUL ANUAL DE LICHIDITĂŢI CFh A. Flux de numerar din activitatea de exploatare:

profit / pierdere din activitatea de exploatare;

cheltuieli de amortizare şi provizioane; venituri din amortizări şi provizioane; impozit plătit pe profit; variaţia Necesarului de Fond de Rulment;

B. Flux de numerar din activitatea de investiţii:

vânzări de imobilizări; achiziţii de imobilizări; alte încasări cu titlu excepţional; alte plăţi cu titlu excepţional;

C. Flux de numerar din activitatea financiară

creşterea împrumuturilor; rambursările împrumuturilor; creşteri ale Capitalului Social; diminuări ale Capitalului Social; plăţi ale dividendelor încasări de dobânzi, dividende

plăţi de dobânzi alte încasări de natură financiară

alte plăţi de natură financiară

D. Total Flux de numerar (A + B + C)

Metoda directă este o metodă analitică mai dificil de realizat care conferă însă o mai mareacurateţe în determinarea tuturor intrărilor şi ieşirilor de numerar. Metoda presupune patru etape:

proiecţia vânzărilor lunare; realizarea unui program de încasare a facturilor rezultate din vânzări; realizarea unui program de eşalonare a tuturor plăţilor de efectuat;

coordonarea dintre încasări şi plăţi.

Previzionările au în vedere tipul operatorului economic şi istoricul acestuia. Spre exemplu, dacăse fac previziuni privind vânzările lunare ale unui operator deja constituit şi cu istoric financiar, atuncise iau în calcul nivelul vânzărilor lunare din perioada corespunzătoare a anilor precedenţi. Dacăoperatorul este nou constituit şi nu există un istoric al afacerii atunci, în calcul, se ia în considerare o

medie lunară a vânzărilor operatorilor economici similari din ramura economică respectivă. Când previziunile se referă la ieşirile de numerar, se ţine cont de toate tipurile de plăţi, atât de cele cucaracter fix şi ciclu constant cât şi de cele inter mediare sau ocazionale.

În realizarea etapei de coordonare dintre încasări şi plăţi la o Proiecţie a fluxului de lichidităţi,se porneşte de la cuantumul soldului de numerar de la sfârşitul unei luni la care se adaugă încasările

din luna în curs şi se scad plăţile din aceeaşi lună. Se obţine astfel un sold al disponibilului de numerar la sfârşitul lunii care se constituie în sold de pornire pentru luna următoare.

La finalul Proiecţiei fluxului de lichidităţise poate constata fie un excedent de numerar fie

un deficit. În cazul în care rezultatele obţinute auvalori prea mari sau prea mici şi drept urmare,sunt nerealiste, se impune o recalculare a

proiecţiei modificând ipotezele de lucru. Se vaţine cont şi de faptul ca modificările aduse

trebuie să se reflecte şi în Bilanţul contabil previzionat şi în Contul de Profit şi Pierderi previzionat.

Metoda indirectă este o metodă mai des folosită, care are la bază calculul variaţiilor posturilor ce se regăsesc în Bilanţ la începutul şi sfârşitul perioadei de proiecţie.

Mai explicit, orice creştere a elementelor de Activ sau scădere a elementelor de Pasiv seconstituie în ieşiri de numerar şi, analog, oricescădere a elementelor de Activ sau creştere aelementelor de Pasiv se evidenţiază ca intrare denumerar. Relaţia de calcul pentru determinareaexcedentului sau a deficitului de numerar este

prezentată în tabelul 7.8.

În tabelul 7.9 este prezentat un model derealizare a Proiecţiei unui flux anual delichidităţi prin folosirea metodei indirecte.

Singura poziţie din tabelul 7.9, căreia i seasociază semnul “” este cea aferentă variaţieiNecesarului de Fond de Rulment. Aceastămărime ridică cele mai mari probleme ladeterminarea fluxului de numerar prin metoda

indirectă.

Ţinând cont de faptul că Necesarul deFond de Rulment se determină cu relaţia dintabelul 7.10, rezultă că variaţia Necesarului de

8/3/2019 Curs FPE




108

Tabelul 7.10 Determinarea Necesarului de Fond de Rulment


Relaţie de calculNFR = Creanţe + Stocuri - Datorii nebancare pe termen

scurt

Tabelul 7.11 Determinarea variaţiei Necesarului de Fond deRulment sursa: htt ://www.ase.ro/biblioteca/ .

Relaţie de calcul

∆ NFR =NFR(1) – NFR(2)

Tabelul 7.12 Relaţiile de calcul pentru determinarea celor

trei indicatori de lichiditate (sursa:

http://www.ase.ro/biblioteca/).

Relaţii de calcul Valori

Lichiditatea

generală (LG) =

Active curente 1,3

Pasive (Datorii) curente

Lichiditatea

redusă (LR)

=Active curente - Stocuri

0,8

Pasive (Datorii) curente

Lichiditatea

imediată (LI) =

Trezorerie 0,8Plăţi curente

(datorii curente + rate scadente)

Fond de Rulment (∆NFR), se determină calculând mai întâi Necesarul de Fond de Rulment pentruanul de bază “0” şi, ulterior, pentru anii următori (1, 2... etc.). Spre exemplu, pentru anii “1” şi “2”seutilizează formula din tabelul 7.11:

Variaţiei Necesarului de Fond de Rulment (∆NFR) în calculul fluxului de numerar i se asociazăo valoare pozitivă în cazul în care are loc o intrare de numerar ca o consecinţă a creşterii datoriilor nebancare sau o scădere a activelor circulante etc.

Variaţiei Necesarului de Fond de Rulment (∆NFR) în calculul fluxului de numerar i se asociazăo valoare negativă în cazul în care se înregistrează o ieşire de numerar determinată, spre exemplu, descăderea datoriilor nebancare, creşterea activelor circulante etc.

Elementele folosite pentru a calcula variaţia Necesarului de Fond de Rulment sunt extrase dinBilanţul previzionat (exemplu: soldul creanţelor, soldul datoriilor etc.) şi din Contul de Profit şiPierderi previzionat (Cifra de Afaceri, venituri, cheltuieli etc.).

7.5.4. Principalii indicatori economico-financiari

Orice analiză economico-financiară are în componenţă un capitol dedicat indicatorilor economico-financiari. Cu ajutorul acestor indicatori se poate emite un ‚diagnostic‟ financiar referitor la operatorul economic analizat. Calculul indicatorilor economico-financiari se bazează pe informaţiilefurnizate de instrumentele financiar-contabile descrise anterior. De relevanţă pentru prezenta lucraresunt consideraţi acei indicatori financiari care permit determinarea performanţei şi a gradului de

îndatorare pentru un operator economic, în condiţiile în care scopul urmărit este înţelegerea, controlulşi gestiunea unei afaceri. În general, indicatorii economico-financiari sunt structuraţi în patru grupe:

indicatori de lichiditate;

indicatori de solvabilitate;

indicatori de gestiune;

indicatori de rentabilitate.

7.5.4.1 Indicatori de lichiditate

Lichiditatea reprezintă calitatea unui activ

de a se transforma în numerar sau, la nivel de

operator economic, capacitatea acestuia de aonora obligaţiile de plată la termenul agreat(scadenţă). Principalii indicatori de lichiditate

sunt:

lichiditatea generală (curentă); lichiditatea redusă (,test acid‟); lichiditatea imediată;

iar relaţiile lor de calcul sunt prezentate în tabelul 7.12.

Lichiditatea generală (curentă) arată în ce măsură este posibilă acoperirea pasivelor curente decătre activele curente. Cu alte cuvinte, indicatorul demonstrează capacitatea beneficiarului investiţieide a rambursa datoriile pe termen scurt din activele pe termen scurt avute la dispoziţie. Valoarea

indicată pentru lichiditatea generală (curentă) este supraunitară şi de regulă mai mare de 1,3.

8/3/2019 Curs FPE




109

Tabelul 7.13 Relaţiile de calcul pentru determinarea

indicatorilor de solvabilitate (sursa:http://www.ase.ro/biblioteca/).


Solvabilitatea

globală (SG) =

Total Activ 2,0

Total Datorii

Solvabilitatea

patrimonială(SP)

=Capitaluri proprii

0,5Total Pasiv

Gradul de

îndatorare (GI) =Total Datorii

* 100% 50 %Total Activ

Rata de

acoperire a

datoriilor (RD)=

(Profit net + Amortizare +

Dobânzi) 2,0

Rata de rambursare

Rata generală

de îndatorare(LF)

=Total Datorii

1,0Capitaluri proprii

Rata stabilităţiifinanciare

(RSF)

=Capitaluri proprii

1,0Capitaluri permanente(Capitalurile proprii + Datoriile

pe termen mediu şi lung)

Lichiditatea redusă (,test acid‟) arată în ce măsură sunt acoperite datoriile curente de cătreactivele curente lichide sau foarte lichide. Eliminarea stocurilor din formula de calcul se bazează peraţionamentul că, deşi stocurile sunt active circulante, acestea înregistrează o lichiditate diminuată şioarecum incertă. Valoarea recomandată pentru lichiditatea redusă (,test acid‟) este supraunitară şi deregulă superioară valorii de 0,8.

Lichiditatea imediată arată măsura în care toate datoriile exigibile pot fi acoperite din lichidităţişi depozite la vedere. Valoarea recomandată pentru lichiditatea imediată este supraunitară şi de regulăsuperioară valorii de 0,8.

7.5.4.2 Indicatori de solvabilitate

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a acoperi datoriile asuma te. Indicatorii de

solvabilitate sunt:

solvabilitatea globală; solvabilitatea patrimonială; rata datoriilor sau gradul de îndatorare;

rata de acoperire a datoriilor; rata generală de îndatorare; rata stabilităţii financiare.


Solvabilitatea globală exprimă capacitatea de acoperire a tuturor datoriilor din active. Ea estecunoscuta practic şi sub denumirea de Activul Net Contabil (Capitalurile proprii). În esenţă, calcululindicatorului reflectă riscul de incapacitate de plată a datoriilor. Valoarea indicată pentru solvabilitateaglobală este supraunitară şi de regulă mai mare de 2,0. Operatorul economic se află în stare deinsolvabilitate dacă valoarea solvabilităţii globale are valori subunitare.

Solvabilitatea patrimonială se referă la ponderea deţinută de capitalurile proprii în total pasiv. Solvabilitatea patrimonială poate ficonsiderată ca şi echivalentul ratei de finanţare aactivelor. Valoarea recomandată pentrusolvabilitatea patrimonială este de regulă maimare de 0,5.

Gradul de îndatorare sau Rata datoriilor evidenţiază ponderea finanţării din alte sursedecât cele proprii a activităţii desfăşurate deoperatorul economic. Valoarea indicată pentru

gradul de îndatorare este de regulă subunitară şiinferioară valorii de 50%. O valoare ridicată aacestui indicator semnalează o situaţie desupraîndatorare a operatorului economic.

Rata de acoperire a datoriilor reprezintăcapacitatea operatorului economic de acoperire a

dobânzilor asumate prin finanţările externecontractate. Cu cât indicatorul are o valoare maimare cu atât este mai bună capacitatea de

acoperire.

Rata generală de îndatorare (Levierul Financiar) evidenţiază datoria totală a unui operator economic în raport cu capitalul său propriu. Valoarea recomandată a ratei este una subunitară.

8/3/2019 Curs FPE




110

Tabelul 7.14 Relaţiile de calcul ale indicatorilor de gestiune



Viteza de

rotaţie astocurilor (Vrs)

=Stocuri * 365 zile nu este

cazulCifra de Afaceri

Rotaţiastocurilor (SP)

=Cifra de Afaceri 6,0

rotaţii/an Stocuri

Viteza derotaţie mijloacecirculante prin

cifra de afaceri

(Vrac)

=Active circulante * 365 zile nu este

cazulCifra de Afaceri

Rotaţiaactivelor

circulante (Rac)


rotaţii/an Active circulante

Viteza de

rotaţie acreanţelor (Vrc)

=Creanţe * 365 zile 30,0

zileCifra de Afaceri

Rotaţiacreanţelor (R c)


rotaţii/an Creanţe

Rata stabilităţii financiare sau rata autonomiei financiare exprimă raportul existent întrecapitalurile proprii şi capitalurile permanente ale unui operator economic. Când capitalurile proprii

exced capitalurile permanente, atunci operatorul economic apelează în măsură mai mică la finanţareaexternă pentru realizarea investiţiilor proprii. Utilizarea ratei stabilităţii financiare are drept scopcuantificarea ponderii resurselor proprii în raport cu resursele financiare atrase, de regulă, pe termenmediu şi lung. Valoarea indicată pentru rata stabilităţii financiare este 1,0.

7.5.4.3 Indicatori de gestiune

Principalii indicatori de gestiune sunt:

viteza de rotaţie a stocurilor; rotaţia stocurilor; viteza de rotaţie a mijloacelor circulante prin cifra de afaceri; rotaţia activelor circulante; viteza de rotaţie a creanţelor; rotaţia creanţelor.


Viteza de rotaţie a stocurilor exprimănumărul de zile necesar pentru înlocuireastocurilor şi se raportează la Cifra de Afaceri.

Rotaţia stocurilor este o alternativă avitezei de rotaţie a stocurilor şi reprezintănumărul înlocuirilor de stocuri. Rotaţiastocurilor se exprimă prin număr de rotaţii pean şi se raportează tot la Cifra de Afaceri. În

practică se consideră că un număr mediu de 6rotaţii pe an este un rezultat acceptabil.Această rată trebuie să fie însă comparată cumedia din domeniul de activitate al

operatorului economic.

Viteza de rotaţie a mijloacelor circulante

prin Cifra de Afaceri reprezintă numărul dezile necesar pentru înlocuirea activelor circulante şi se exprimă în număr de zile pe an.

Rotaţia activelor circulante este similară

vitezei de rotaţie a activelor circulante şireprezintă numărul înlocuirilor de mijloacecirculante în cadrul activităţii operatorului economic. Rotaţia activelor circulante se exprimă prinnumăr de rotaţii pe an şi se raportează tot la Cifra de Afaceri. În practică se consideră că un număr mediu de 4 rotaţii pe an este un rezultat acceptabil. Această rată trebuie să fie însă comparată cu mediadin domeniul de activitate al operatorului economic.

Viteza de rotaţie a creanţelor reprezintă numărul de zile în care se încasează, de regulă,creanţele. Viteza de rotaţie a creanţelor se exprimă în număr de zile pe an, iar circuitul recomandat nutrebuie să depăşească circa 30 de zile.

Rotaţia creanţelor este similară vitezei de rotaţie a creanţelor şi reprezintă numărul încasărilor

din creanţe. Rotaţia creanţelor se exprima prin număr de rotaţii pe an şi se raportează tot la Cifra deAfaceri. În practică se consideră că un număr mediu de 6 rotaţii pe an este un rezultat acceptabil.

8/3/2019 Curs FPE




111

Tabelul 7.15 Relaţiile de calcul pentru determinarea

indicatorilor de rentabilitate (sursa:

http://www.ase.ro/biblioteca/).


Marja profit net

(MPN)=

Profit net * 100 1%

Cifra de Afaceri

Marja profit din

exploatare

(MPE)

=Profit din exploatare * 100

1%Cifra de Afaceri

Rentabilitatea

activelor (RA) =

(Profit brut + Dobânzi) *100 nu este

cazulTotal Active

Rentabilitatea

capitaluluipropriu (ROE)

=

Profit net * 100 rata

dobânziicurente

(%)

Capital propriu

Rentabilitatea

veniturilor

(RV)

=Profit brut * 100

5%Venituri totale

Această rată trebuie să fie însă comparată cu media din domeniul de activitate a l operatorului

economic.

7.5.4.4 Indicatori de rentabilitate

Rentabilitatea, în sens restrâns, reflectăcapacitatea unui operator economic de a genera

profit. Principalii indicatori de rentabilitate sunt:

marja profitului net;

marja profitului din exploatare;

rentabilitatea activelor;

rentabilitatea capitalului propriu;

rentabilitatea veniturilor;

iar relaţiile lor de calcul sunt prezentate în tabelul7.15.

Marja profitului net reprezintă

profitabilitatea operatorului economic într -o perioadă de timp dată. Indicatorul este influenţatde impozitul pe profit. Eliminarea influenţelor taxelor impuse profitului duce la obţinereaindicatorului marja profitului brut care are practic

aceiaşi semnificaţie.

Marja profitului din exploatare arată cât de profitabilă este activitatea de producţie într -oanumită perioadă de timp.

Rentabilitatea activelor exprimă profitabilitatea cu care sunt utilizate activele societăţii.

Rentabilitatea capitalului propriu este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea deROE (Return On Equity) şi exprimă performanţa capitalurilor proprii angajate în entitate. Capitalul

propriu este constituit din aportul investitorilor, asociaţilor sau acţionarilor şi din profitul curent, lacare se adaugă rezervele şi profitul nerepartizat din perioadele anterioare. Un rezultat pozitiv se

înregistrează atunci când acest indicator acoperă rata dobânzii curente.

Rentabilitatea veniturilor este similară marjei profitului brut dar se aplică la întregul venitrealizat de operatorul economic. Indicatorul nu este influenţat de fiscalitate ceea ce îi oferă avantajulde a putea fi analizat şi raportat în mai multe perioade. Recomandat este ca variaţia rentabilităţiiveniturilor să urmeze o traiectorie ascendentă şi, de preferat, superioară valorii de 5%.

În activitatea unui operator economic poate apare situaţia în care pentru un volum dat al producţiei şi vânzărilor, încasările rezultate să acopere costurile variabile şi fixe ale operatorului. Într -oastfel de situaţie, nu se înregistrează nici profit dar nici pierderi. Este situaţia în care apare o situaţie deechilibru economic perfect iar rentabilitatea atinge pragul sau punctul critic. Analiza punctului critic

este importantă pentru analiza pe termen scurt a activităţii unui operator economic deoar ece nu

necesită, pentru interpretare, separarea între costurile fixe şi variabile. Pe termen lung însă, analiza esteinfluenţată de variaţia costurilor fixe şi variabile, ceea ce generează alte interpretări analitice.

Determinarea punctului critic se face şi are sens numai dacă se poate face referire la o perioadăviitoare a activităţii operatorului economic. Spre exemplu, în iniţierea unei activităţi economice şi

productive, trebuie ţinut cont de nivelul pe care îl va atinge producţia astfel încât vânzările să acoperecosturile totale necesare pentru realizarea producţiei respective. În situaţia în care nivelul producţiei

este suficient pentru acoperirea costurilor totale, rentabilitatea atinge punctul critic. În practică, acestpunct critic sau prag de rentabilitate nu are o reprezentare punctuală ci este, în fapt, un interval numit

8/3/2019 Curs FPE




112

‚interval de încredere‟. Intervalul în care variază rentabilitatea este generat de considerarea simultană aipotezei aferente unei extreme optimiste şi cea aferentă unei extreme pesimiste.

7.6. Determinarea costului capitalului

Pentru a realiza o bună gestiune financiară, orice operator economic trebuie să ţină cont de: tipul surselor pe care le accesează pentru obţinerea finanţării externe necesară susţinerii

activităţii şi dezvoltării proprii;

costurile şi gradul de exigibilitate al acestora.

Finanţarea poate fi asigurată din resurse interne (capital social, rezerve, amortizări etc.) şiresurse externe atrase (de genul creditelor, emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, etc.). Pentru fiecare tip de

resursă există un cost de utilizare care trebuie plătit şi contabilizat.

Când un operator economic îşi propune să determine costurile cu care îşi finanţează activitatea,aceasta ia în considerare, în primul rând, costurile aferente pentru fiecare sursă accesată în parte şi apoidetermină un cost mediu ponderat (CMP) al tuturor resurselor de finanţare. Acest calcul al costului

mediu ponderat este util oricărui operator economic deoarece permite luarea de decizii privindinvestiţiile care să ducă la creşterea profitului şi a rentabilităţii în ansamblu, prin alegerea, într -un

asemenea mod, al surselor de finanţare, astfel încât costul mediu al capitalului obţinut să nudepăşească rentabilitatea investiţiei sau a operatorului economic.

În cazul oricărei datorii atrase D, exprimată prin relaţia (7.01):

cu n perioada de rambursare exprimată în ani, unde datoria D i este suma dintre rata de credit C i care

trebuie rambursată şi dobânda aferentă DCi, după relaţia (7.02):

Costul resurselor externe Ce, se determină cu relaţia (7.03):

unde re reprezintă costul actual sau rata de actualizare pentru care are loc egalitatea:

Costul resurselor interne sau Costul capitalului propriu Cp nu se bazează pe restituirea uneidobânzi sau a unui comision, ci are în vedere totalitatea resurselor de finanţare încorporate în categoria‚capitaluri proprii‟. Deşi la prima vedere aceste resurse par a fi lipsite de costuri, totuşi ele presupun

un cost în raport cu care operatorul economic îşi propune să -şi majoreze valoarea de piaţă. Ceea ceînseamnă că aceste resurse trebuie să aibă costuri minime astfel încât operatorul economic să fieprofitabil pentru proprietarii acestuia.

Costul resurselor interne se determină în corelare cu preţul acţiunilor sau al părţilor socialedeţinute de proprietari. Fie cazul în care un investitor care optează pentru cumpărarea unei părţi dinacţiunile deţinute de proprietarii unui operator economic. Operaţiunea implică o plată imediată acontravalorii acţiunilor CP0, încasării viitoare sub formă de dividende anuale DIVi şi eventual oîncasare finală sub forma unui preţ de revânzare a acţiunilor după n ani, CPn. Rata rp, pentru care are

loc egalitatea (7.05):

nir

DC C

i

e

i

e ,1,)1(

(7.03)

ni D Di

,1, (7.01)

ni DC C Diii

,1, (7.02)

nir

DC C C

i

e

ii

i ,1,)1(

(7.04)

nir

CP

r

DIV

CP n

p

n

i

p

i

,1,)1()1(0 (7.05)

8/3/2019 Curs FPE




113

reprezintă rata de actualizare pentru care valoarea netă actualizată este nulă. Cum preţul CPn va fi

determinat prin anticiparea dividendelor pentru cumpărătorul viitor al acţiunilor, rezultă că preţul CP 0

capătă expresia finală (7.06):

În consecinţă, costul acestui tip de capital Cp este compus din valoarea de vânzare actualizatăa acţiunilor la un moment dat şi valoarea actualizată a dividendelor din fiecare an. În acest context seexplică şi decizia unui investitor de a păstra o acţiune care nu aduce dividende mari dar care are

potenţial de vânzare la un preţ satisfăcător.

Fiecare operator economic îşi creează un Plan financiar propriu în funcţie de obiectivelestabilite. Planul financiar estimează resursele necesare activităţii curente şi de dezvoltare. Resursele

provin, de regulă, din accesarea mai multor surse şi în consecinţă, costurile de atragere a acestor resurse pot diferi. Determinarea costului resurselor financiare atrase la nivelul operatorului economic

se bazează pe utilizarea unei medii ponderate a diferitelor costuri asociate surselor accesate. Pornind,

spre exemplu, de la ipoteza unui cost constant Cp al capitalului propriu CP şi existenta unei singuresurse de finanţare externă de unde se accesează datoria D de cost C e, Costul mediu ponderat CMP se

determină cu relaţia (7.07):

Folosind definiţia Gradului de îndatorare GI (tabelul 7.14) în exprimarea Costului mediu ponderat şi notând cu IMP rata impozitului, relaţia (7.07) devine:

În ipoteza costului constant Cp al capitalului propriu CP, creşterea gradului de îndatorare până la

valori apropiate unităţii apropie valoarea Costului mediu ponderat de costul resurselor externe Ce.

În ipoteza variaţiei costului Cp al capitalului propriu CP (creştere), chiar şi în cazul atingeriimaximului Gradului de îndatorare, Costul mediu ponderat poate rămâne constant.

7.7. Bibliografie

[7.01] Porojan, D., Bisa, C., Planul de afaceri: concepte, metode, tehnici, proceduri., Editura Irecson,

Bucureşti, ISBN 9738528011, 2002.

[7.02] Lafuente, A.M.G., Analiza financiară în condiţii de incertitudine, Editura A.I.T. Laboratorie,

Bucureşti, 1994. [7.03] Helfert, E. A., Tehnici de Analiză Financiară, Editura BMT Publishing House, Bucureşti, ISBN

97387371-3-3, 2006.[7.04] Bandler, J., How to Use Financial Statements, McGraw-Hill Trade, ISBN 078630197X, 1994.

[7.05] * * *, Centrala Riscurilor Bancare, http://www.bnro.ro/RO/Legi/CRB/, Bucureşti, 2007. [7.06] * * *, Centrala Incidentelor de Plăţi, http://www.bnro.ro/RO/Legi/CIP/, Bucureşti, 2007. [7.07] * * *, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, http://www.mj.r omarhiva.ro/webarchive/,

Bucureşti, 2007. [7.08] * * *, Dicţionar financiar, http://www.obb.ro/, Bucureşti, 2007.[7.09] Tomiţă, T., Paraipan, L., Gurmăzescu, A., Vanghelescu, A., „Dicţionarul de Management al

Riscului‟, BRM Business Consulting, ISBN: 973-0-03700-0, Bucureşti, 2004. [7.10] * * *, Directive 2004/8/EC of the European Parliament and of the Council of 11 February 2004

on the promotion of cogeneration based on a useful heat demand in the internal energy market


[7.11] * * *, Finanţarea Eficienţei Energetice în România • Manual de instruire şi bună practică,

Proiectul UNDP/GEF/ARCE „Întărirea capacităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect deseră prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în România‟, http://www.arceonline.ro/, Bucureşti,2006.

,1,

)1(

0i

r

DIV CP

i

p

i(7.06)

e p C DCP

DC

DCP

CPCMP

(7.07)

e pC IMPGI C GI CMP )1()1( (7.08)

8/3/2019 Curs FPE


Analiza pentru finanţare 114


[7.13] * * *, Glosar de termeni, Programul operaţional regional, http://www.inforegio.ro/, Bucureşti,2007.

[7.14] Băcescu, M., Cărbunaru, A., Compendiu de Macroeconomie, Editura Economică, 1997,Bucureşti.


[7.16] Leca, A,. Muşatescu, V. (coordonatori), Voronca, M.M., ş.a., MANAGEMENTUL ENERGIEI•PRINCIPII, CONCEPTE, POLITICI, INSTRUMENTE•, Academia de Ştiinţe Tehnice dinRomânia, Editura AGIR, Bucureşti, ISBN 973-720-087-X, 978 – 973 – 720 – 087 – 7, 2007.

[7.17] Stoian, M., Gestiunea investiţiilor, Curs digital, Academia de Studii Economice, BibliotecaDigitală, http://www.ase.ro/biblioteca/, Bucureşti, 2005.

Date post:	07-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	theodora-georgiana
View:	225 times
Download:	0 times

Curs FPE

Documents