Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică şi

curriculară

Curs 8

Cuprins

• Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică

• Clasificarea obiectivelor educaţionale

• Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică

• Obiectivele sau finalităţile educaţiei se propun, se susţin ideologic, valoric, nu se explică şi nici nu se demonstrează experimental. Nu li se poate ataşa valoarea de adevărat sau fals, ci de Bine sau Rău, de Frumos sau Urât etc... Politica educaţiei (ca de altfel şi filosofia / axiologia educaţiei) operează cu opţiuni, credinţe, sentimente...cu Valori!

• Finalităţile educaţiei se ordonează după criteriul complexităţii, de la ideal, prin scopuri către obiectivele educaţionale concrete. De asemenea, ele se ordonează după criteriul gradului de generalitate, de al generale spre specifice. În sfârşit, ele se grupează după criteriul “domeniul vieţii psihice”, în cognitive, afective şi psihomotorii

Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică

• A) Idealul educativ al unei societăţi reprezintă chintesenţa valorilor acelei societăţi la un moment dat şi o “matrice generativă” pentru scopuri educative. De-a lungul timpului au existat mai multe idealuri: kalokagathia (ideea dezvoltării armonioase şi depline a trupului şi sufletului) în Grecia Antică, formarea omului religios (a bunului creştin), a cavalerului, a gentlemanului în Evul Mediu; mai familiare ne sunt idealurile educative mai apropiate temporal de zilele noastre: “omul total”, “personalitatea socialistă multilateral dezvoltată” şi personalitatea democratică şi autonomă (ideal al educaţiei în ţările democratice). Idealurile nu sunt stabilite de pedagogi, ci de regimul politic, uneori de aspiraţiile celor mai mulţi (sau mai puternici) membri ai unei societăţi. Idealul educativ se găseşte astăzi în acte normative precum Legea Învăţământului, dovadă a faptului că este elaborat de instanţele politice (Parlamentul României).

Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică

• B) Scopul (scopurile) educaţiei se constituie într-o instanţă intermediară între ideal şi obiectivele educaţionale. Principala lui funcţie este de a traduce, de a detalia idealul educativ, astfel încât acesta din urmă sa devină comprehensibil şi accesibil educatorilor. Prin urmare, dacă idealul educativ este finalitatea acţiunii educaţionale în general, în ansamblu şi, eventual, în ultimă instanţă, scopul vizează finalitatea unei acţiuni educative relativ bine determinate.

• Există mai multe scopuri ale educaţiei. În funcţie de situaţie, identificăm scopul unei laturi a educaţiei, scopul unui ciclu sau a unei forme de învăţământ, al unei lecţii etc.

Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică

• C) Obiectivele educaţionale concrete sunt finalităţi ale educaţiei cu cel mai scăzut nivel de generalitate. Ele desemnează tipuri de schimbări pe care procesul de învăţământ le aşteaptă (anticipează) şi le realizează (Cucoş, 1996, pag. 48). Obiectivele educaţionale la nivel micro (obiectivele operaţionalizabile) sunt „invocabile în fiecare lecţie sau secvenţă de educaţie similară lecţiei” (C. Moise, 1996 pag. 25). Prin operaţionalizare, ele se exprimă în termeni de comportamente concrete, vizibile şi măsurabile. Obiectivele concrete se deduc din finalităţile mai generale ale educaţiei - ideal si scopuri. Realizarea lor conduce implicit la împlinirea acestora din urmă.

Clasificarea obiectivelor educaţionale

• Obiectivele definite în raport cu marile categorii comportamentale: taxonomiile

• a) Domeniul cognitiv: Taxonomia lui B. Bloom• b) Domeniul afectiv: Taxonomia lui Krathwohl• c) Domeniul psihomotor: taxonomia lui A. J. Harrow

Clasificarea obiectivelor educaţionale

• a) Domeniul cognitiv: Taxonomia lui B. Bloom:• Cunoaşterea: achiziţia cunoştinţelor, cunoaşterea datelor

particulare, cunoaşterea datelor care permit utilizarea datelor particulare, cunoaşterea reprezentărilor abstracte

• Comprehensiunea (înţelegerea): transpunerea, interpretarea extrapolarea

• Aplicarea• Analiza: căutarea elementelor, căutarea relaţiilor,

căutarea principiilor de organizare• Sinteza: producerea unei opere personale, elaborarea

unui plan de acţiune, derivarea dintr-un ansamblu de relaţii abstracte

• Evaluarea

Clasificarea obiectivelor educaţionale

• Domeniul afectiv: Taxonomia lui Krathwohl• receptarea valorii cu trei sub-categorii:– conştiinţa, când atenţia individului este atrasă de un

stimul cu conţinut valoric;– dorinţa de a primi când individul este pregătit pentru a

acorda atenţie unui stimul cu conţinut valoric;– atenţia dirijată sau preferenţială, când individul însuşi

caută stimulii valorici şi îi conştientizează.• răspunsul afectiv, tot cu trei sub-categorii:– asentimentul;– dorinţa de răspuns;– satisfacţia răspunsului adică apariţia unui răspuns în plan

emoţional;

Clasificarea obiectivelor educaţionale

• valorizarea, cu următoarele subdiviziuni:– acceptarea unor valori;– preferinţa pentru o valoare (căutarea unei valori anume);– angajarea (ajunge la concluzia că valoarea respectivă este

benefică).• organizarea, adică aranjarea valorilor acceptate într-un

sistem, care cuprinde:– conceptualizarea valorii (încercarea de a găsi în ce constă

specificul unei norme valorice);– organizarea unui sistem de valori.

Clasificarea obiectivelor educaţionale

• caracterizarea printr-o valoare sau sistem de valori, cu sub-categoriile:– dispoziţia generalizată (interpretarea tuturor problemelor

din punctul de vedere al valorii respective);– caracterizarea (închegarea unei filosofii existenţiale

personale).

Clasificarea obiectivelor educaţionale

• Domeniul psihomotor: taxonomia lui A. J. Harrow:

• Mişcările reflexe• Mişcările naturale sau fundamentale• Capacităţile perceptive• Capacităţile fizice• Deprinderile motrice• Comunicarea nonverbală

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• Teoria curriculum-ului, în virtutea unei noi concepţii, propune noi concepte în privinţa finalităţilor educaţiei. Parţial, acestea se suprapun peste cele formulate de didactica clasică, însă există şi unele noi. Vom descrie, succesiv, următoarele finalităţi:– profilul de formare al absolventului de învăţământ

obligatoriu;– finalităţile pe cicluri de învăţământ: primar, gimnazial,

liceal;– finalităţile pe cicluri curriculare;– obiectivele cadru;– obiectivele de referinţă.;– competenţele generale;– competenţele specifice.

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• a) Profilul de formare al absolventului de învăţământ obligatoriu pare a fi conceptul cu cel mai ridicat grad de generalitate propus de noua reformă curriculară. Acest concept descrie aşteptările sociale faţă de absolvenţii învăţământului obligatoriu şi se fundamentează pe cerinţele sociale exprimate în legi şi în alte documente de politică educaţională. Profilul schiţează, în linii generale, contururile personalităţii absolventului de liceu, deci are un caracter transdisciplinar, integralist etc. Vom relua, pe scurt, principalele calităţi / comportamente pe care trebuie să le demonstreze / posede un absolvent de liceu în România:

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• să demonstreze gândire creativă;• să folosească diverse modalităţi de comunicare în situaţii reale;• să înţeleagă sensul apartenenţei la diverse tipuri de

comunităţi;• să demonstreze capacitate de adaptare la situaţii diferite;• să contribuie la dezvoltarea unei vieţi de calitate;• să înţeleagă şi să utilizeze tehnologiile în mod adecvat;• să-şi dezvolte capacităţile de investigare şi să-şi valorizeze

propria experienţă;• să-şi construiască un set de valori individuale şi sociale şi să-şi

orienteze comportamentul şi cariera în funcţie de acestea (Curriculum Naţional).

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• b) La un nivel imediat următor de concreteţe se găsesc finalităţile pe cicluri de învăţământ sau pe niveluri de şcolaritate. Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial si liceal) – constituie o concretizare a finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele niveluri ale acestuia. Acestea descriu specificul fiecărui nivel de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale. Ele reprezintă un sistem de referinţă atât pentru elaborarea programelor şcolare, cât si pentru orientarea demersului didactic la clasă (http://cnc.ise.ro/dictionar.htm#planuri_cadru). Vom ilustra aceste finalităţi prin prezentarea celor pentru învăţământul primar şi cel gimnazial.

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

Astfel, învăţământul primar urmăreşte:• asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii;• formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul

său de dezvoltare;• înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe, capacităţi şi atitudini

care să stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei.

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• Învăţământul gimnazial îşi propune:• asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie

comparabil cu cel european;• formarea la elevi a capacităţii de a comunica eficient în situaţii

reale, folosind limba română, limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de specialitate;

• formarea capacităţii de adaptare şi de integrare în comunitate,• formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediu social: de

toleranţă, de responsabilitate, de solidaritate etc.;• asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport

cu aspiraţiile şi aptitudinile elevilor;• formarea capacităţilor şi motivaţiilor necesare învăţării în

condiţiile unei societăţi în schimbare (C. Creţu, 1999, pp. 205-206).

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• c) Finalităţile pe cicluri curriculare desemnează un alt nivel, de factură oarecum inedită, în sensul că urmăresc mai curând etapele de dezvoltare intelectuală a copilului conform psihologiei vârstelor. În plus, acest nivel al finalităţilor pare să îşi propună construirea unor „pasarele” între nivelurile tradiţionale de învăţământ. Miza declarată este continuitatea, trecerea lină de la un nivel de învăţământ la altul, integrarea cunoştinţelor etc.

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

Obiectivele cadru: conform definiţiei întâlnite în majoritatea programelor şcolare sau a planurilor cadru, „sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate. Ele se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinei şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu. Obiectivele cadru au o structură comună pentru toate disciplinele aparţinând unei arii curriculare şi au rolul de a asigura coerenţa în cadrul acesteia” (Curriculum Naţional).

Ne situăm, deocamdată, tot într-un cadru general; de aici încolo, sunt vizate disciplinele ca atare, iar interdisciplinaritatea este asigurată de această „structură comună” pentru toate disciplinele dintr-o arie curriculară. Un alt aspect important de semnalat este formula „se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinei”

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• obiectivele de referinţă sunt obiective care specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la sfârşitul unui an de studiu şi urmăresc progresia în formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe de la un an de studiu la altul.

• Elementul în plus adus de acest nivel al finalităţilor curriculare este perspectiva temporală implicită: obiectivele sunt mai specifice (mai disciplinare) şi se încadrează în orizontul de timp al unui an şcolar. Vom mai menţiona că pentru aceleaşi obiective cadru, urmărite pe mai mulţi ani de studiu, există, în fiecare an, alte obiective de referinţă.

Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional

• Competenţele generale şi specifice reprezintă „ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Ele apar ca structuri operante cu ajutorul cărora se pot identifica şi rezolva, în contexte diverse, probleme caracteristice unui anumit domeniu” (Curriculum Naţional).

• competenţele generale se definesc la nivelul unei discipline de studiu şi se formează pe durata unui ciclu de învăţământ. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învăţare.

• competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul unui an şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, reprezentând etape în dobândirea acestora. Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.