Curs 7 Montarea Din_ilor

7/26/2019 Curs 7 Montarea Din_ilor

http://slidepdf.com/reader/full/curs-7-montarea-dinilor 1/18

MACHETELE PROTEZELOR TOTALE

Macheta este formată din arcada artificială, montată pe o bază din ceară.

Această machetă este realizată pentru următoarele scopuri:

♦ să se efectueze o probă pe câmpul protetic pentru a se controla dacă

dinţii aleşi sunt corespunzători şi dacă sunt montaţi încât să se

restaureze armonia dento-facială;

♦ să se obţină un tipar în care să se producă polimerizarea răşinii

acrilice.

Macheta, alcătuită din cele două părţi componente, este realizată în doi timpi

diferiţi:

! macheta bazei protezei;

! arcada artificială cu dinţii montaţi în ceară.

MACHETA BAZEI PROTEZEI

"aza machetei este confecţionată din ceară roz. #entru realizare sunt

efectuate următoarele operaţii:

o izolarea modelului în apă $-% minute; este necesară deoarece

macheta este îndepărtată de pe model pentru probă;

o adaptarea intimă a unei &umătăţi de placă de ceară roz la

suprafaţa modelului, până în fundurile de sac;

o consolidarea machetei bazei cu placă de bază la ni'elul bolţii

palatine.

(n mod e)cepţional, pentru câmpurile protetice foarte deficitare, se pot

confecţiona mai întâi direct bazele definiti'e ale protezelor*din acrilat

termopolimerizabil+, pe care să se monteze în ceară arcadele artficiale. Macheta

bazei şi arcadelor pentru probă, este foarte necesar să prezinte un rad de

menţinere şi de stabilitate pe câmpul protetic şi să fie, totodată, suficient de

rezistentă, încât să se poată efectua controlul în mod corespunzător.

$



ARCADELE DENTARE ARTIFICIALE

a dentat, arcada dentară prezintă două zone toporafice diferite, zona

frontală şi zona laterală. iecare zonă este caracterizată de o morfofizioloie

dentară proprie.

a- pentru zona frontală, morfoloia dinţilor prezintă patru feţe laterale, şi o

marine incizală. uncţional, au un rol dominant în estetica facială şi în fonaţie.

Acelaşi rol îl prezintă şi în cadrul restaurării protetice la edentatul total.

b- pentru zona laterală, morfoloic, dinţii prezintă în plus, faţa ocluzală.

uncţional ea are un rol în masticaţie şi în stabilizarea mandibulei faţă de

ma)ilar. Acelaşi rol îl prezintă în cadrul restaurărilor protetice la edentatul total,la care se adauă rolul de participare la menţinerea şi stabilitatea protezelor pe

câmpul protetic.

/rupul dinţilor din zona frontală este montat după reperele trasate pe

şabloanele de ocluzie, după reperele antropometrice, după echilibrul muscular.

/rupul dinţilor laterali este montat în mod diferit, deoarece e)istă mai

multe concepţii asupra mişcărilor pe care le efectuează mandibula în procesul demasticaţie. 0oate concepţiile însă, îşi propun ca prin aşezarea dinţilor faţă de

crestele al'eolare să se obţină o stabilizare foarte bună a protezelor pe câmpul

protetic.

#ractic, fiecare dinte este montat pe macheta bazei, prin lipire cu ceară

roz.

TEHNICA PENTRU REALIZAREA ARCADELOR DENTARE

a. Montarea dinţilor dup !"#i

Această tehnică prezintă următoarele elemente caracteristice:

sunt utilizaţi dinţii artificiali anatoformi, fiecare dinte reproduce din

punct de 'edere al dimensiunilor şi formei, dintele natural;

%



arcadele sunt realizate pe un articulator care ar reproduce identic

mişcările mandibulei. Articulatorul a fost imainat de autor;

este folosită rila concepută de autor, care permite măsurarea

distanţei dintre crestele al'eolare şi înclinarea a)ei al'eolare

*fi.12+;

pentru poziţionarea dinţilor autorul a emis mai multe reuli strict

indi'idual, după care se montează fiecare dinte.

i.12.3ila lui /4si

Re$uli $enerale

5inţii laterali sunt montaţi pe mi&locul crestei al'eolare. 6anţul mezio-distal

al dinţilor inferiori, conincide cu 'ârful crestei al'eolare pe care se aşează.

7uspizii palatinali*acti'i+ ai dinţilor superiori pătrund în şanţul mezio-distal

al dinţilor inferiori.

5inţii frontali superiori, din necesitate, pentru restaurarea fizionomiei sunt

montaţi în afara crestei. 8umai astfel este posibil să se restabilească relieful

buzei superioare.

#lanul de ocluzie formează în sens saital, o curbă cu conca'itatea în sus,

cunoscută sub numele de curba saitală. Adâncimea curbei este proporţională

cu mărimea supraocluziei frontale, în sens trasn'ersal, se formează curba

trasn'ersală, de asemenea, cu conca'itatea superioară.

(n relaţie centrică se realizează intercuspidarea ma)imă între două arcade

artificiale. (n propulsia mandibulei sunt stabilite contacte multiple la ni'elul

feţelor ocluzale şi a marinilor incizale ale celor două arcade sau cel puţin în

trei puncte de contact, dintre care unul în zona frontală şi câte unul în

2



reiunile laterale. (n lateropulsie să e)iste de asemenea contacte interdentare

pe partea lucrătoare şi pe partea nelucrătoare.

7ontactele multiple care sunt recomandate să se obţină între cele două

arcade dentare în deplasările mandibulei, reprezintă scopul principal al montării

după /4si. 7ontactele multiple în deplasările mandibulei sunt cunoscute sub

numele de 9articulare cu balans eneral.

Montarea dinţilor artificiali este astfel efectuată, încât toate forţele care

pot oferi protezei montate momente de basculare sau alunecare să fie

neutralizate. cluzia de balans, ar realiza în momentul solicitării părţii

lucrătoare*acti'e+ contacte simultane şi pe partea de balans*nelucrătoare+, pentrua anula forţele de basculare rezultate.

Re$uli indi%iduale

#entru fiecare dinte este dată o poziţie medie care creează posibilitatea să

se obţină rapoarte ideale dento-dentare şi interdentare.

Montarea unei arcade începe întotdeauna cu dinţii frontali superiori.Aceasta se efectuează alternati' de o parte şi de alta a liniei mediene.

5inţii frontali sunt montaţi să restaureze fizionomia, cu particularităţile

'ârstei, se)ului, şi a personalităţii pacientului. 5acă lipsesc aceste caracteristici

indi'iduale, este posibil ca pe baza reperelor morfoloice, dinţii să fie montaţi

într-o poziţie apropiată de cea a foştilor dinţi naturali. Mulţi autori citaţi de

3osemarie <orn şi colab.*urr, <ermann Mar)=ors, Mc./rue etc+ au

recomandat ca poziţia frontalilor să fie în corelaţie cu poziţia papilei incisi'e şi

a primei rui palatine.

#oziţia şi dimensiunea dinţilor frontali în sens cer'ico-incizal este în

strânsă corelaţie cu funcţia fonetică, fiind influenţată de emiterea consoanelor

labiale >? şi >.

5inţii inferiori sunt montaţi după cei superiori în ordinea următoare:

molarul , caninul, incis'ul , incisi'ul , premolarul , premolarul şi molarul

@



. iecare dinte montat într-o poziţie inspirată de orientarea în spaţiu a fiecărui

corp, în cele trei sensuri astfel:

poziţionarea în planul ocluzal; ceea ce însemnează raportul marinii

incizale sau al feţei ocluzale cu planul de orientare protetică

reprezentat de plăcuţa metalică #edro-aizar;

direcţia a)ului lonitudinal în sens 'estibulo-oral, adică unhiul pe

care îl formează a)ul dintelui cu planul frontal;

direcţia a)ului lonitudinal în sens mezio-distal, reprezentată de

unhiul pe care îl formează a)ul dintelui cu planul medio-saital.

iecare dinte prezintă o anumită poziţie, care corespunde cu cea a dinţilor

naturali.

Po&iţia dinţilor ar'adei #uperioare

Incisivul central superior

- este situat cu faţa mezială pe linia mediană, marinea incizială

este în contact cu planul de orientare ocluzală, reprezentat de plăcuţa lui #edro-aizar sau de o plăcuţă de sticlă. A)ul

lonitudinal al coroanei în sens 'estibulo-oral este înclinat cu 1-B°,

coletul este uşor palatinizat, încât marinea incizială apare

'estibulară*fi.1@+.

- a)ul lonitudinal al coroanei, în sens mezio-distal, are o

înclinaţie spre distal faţă de planul medio-saital de %°*fi.11+.

Ambii incisi'i centrali, montaţi de o parte şi de alta a liniei

mediene, prezintă o mică di'erenţă spre colet şi con'erenţă spre

incizal, determinată de orientarea spre distal a a)elor*fi.1C+.

1



i.1@ . (nclinaţia i.11 . (nclinaţia i.1C . 5i'erenţa reiunii'estibulo-orală a inci- mezio-distală a inci- de colet a incisi'ilor centrali

si'ului central superior si'ului central superior superiori

Incisivul lateral superior - este orientat într-o poziţie asemănătoare cu cea a incisi'ului central,

dar cu mici diferenţe. A)ul lonitudinal este mai înclinat decât a)ul

incisi'ului central, atât în sens 'estibulo-oral *CD+ cât şi în sens

mezio-distal*%-2D+ *fi.1E +.

i.1E. a,b. #oziţia incisi'ului lateral superior.

Caninul superior

- este situat cu a)ul lonitudinal mai aproape de o linie 'erticală

decât cei doi incisi'i superiori, a)ul lonitudinal este înclinat în

sens 'estibulo-palatinal cu %-1D, iar în sens mezio-distal cu $,1D.

?ârful cuspidului este în contact cu planul de orientare ocluzală

*fi.1B+.

C



i.1B. a,b ! #oziţia caninului superior

Premolarul I superior

- este orientat cu a)ul lonitudinal perpendicular pe planul deorientare ocluzală. Are raport de contact cu acest plan numai la

ni'elul cuspidului 'estibular. (n 'ârful cuspidului palatinal şi planul

de orientare ocluzală e)istă un mic spaţiu de F,1 mm*datorită

absenţei contactelor+. (n sens mezio-distal este montat la distanţa de

F,E1 mm de faţa distală a cainului, pentru a permite anrenarea cu

cuspidul caninului inferior.

Premolarul II superior

- este orientat cu coletul, foarte puţin spre mezial. Are raport cu

planul de orientare ocluzală la ni'elul ambilor cuspizi*fi.1G+.

i. 1G. a,b #oziţia premolarului superior

Molarul I superior

- este orientat cu a)ul lonitudinal înclinat în sens mezio-distal şi'estibulo-oral. 7oletul este situat spre mezial şi oral. 7ontactul cu

planul de orientare ocluzală este realizat numai la ni'elul cuspidului

cel mai 'oluminos, mezio-palatinal. aţa ocluzală, rezultă că este

orientată în &os, puţin spre 'estibular şi spre distal*fi.CF +.

E



i.CF.#oziţia molarului superior

Molarul II superior

- este orientat cu o înclinare mai mare a a)ului lonitudinal decât

primul molar. aţa ocluzală nu are contact cu planul de orientare

ocluzală*fi.C$+. cuspidul mezio-palatinal este cel mai apropiat

de acest plan.

i.C$.#oziţia molarului superior

Po&iţia dinţilor ar'adei in(erioare

Molarul I inferior

- este poziţionat după cei superiori, fiind fi)at prin lipire la ni'elul

feţei ocluzale, astfel: cuspidul mezio-'estibular al molarului

inferior pătrunde între 'ersantul distal al cuspizilor premolarului

şi cuspidul mezio-'estibular al molarului superior.

Caninul inferior

- este aşezat într-o poziţie mai aproape pe linia 'erticală dar cu o

uşoară distalizare a coletului şi o uşoară 'estibularizare a

B



marinii inciziale. Marinea incizială, prin cele două 'ersante,

'a prezenta contacte, mezial cu incisi'ul lateral superior şi distal

cu caninul superior.

Incisivul central inferior

- este orientat cu a)ul perpendicular pe planul ocluzal. A)ul

lonitudinal în sens mezio-distal este aproape 'ertical. aţa

mezială este în contact cu linia mediană. Marinea incizială este

plasată înapoi şi sub marinea incizială a incisi'ului central

superior care-l acoperă cu $,1-% mm*fi.C% +.

i. C%. #oziţia incisi'ului central inferior

Incisivul lateral inferior

- are o poziţie asemănătoare cu a incisi'ului central inferior.

Muchia incizială este cu F,1-$, mai înaltă decât a acestuia.

Marinea incizială prezintă raport de contact cu treimea distală aincisi'ului central superior şi cu treimea mezială a incisi'ului

lateral superior.

Premolarul I inferior

G



- are raport de contact la ni'elul cuspidului 'estibular cu nişa

dintre canin şi premolarul superior. Hste montat pe mi&locul

crestei al'eolare.

Premolarul II inferior

- are contact la ni'elul cuspidului 'estibular cu nişa formată de

premolarul şi de al doilea molar superior.

Molarul II inferior

- are raporturi de contact cu primul molar şi al -lea molar superior. A)ul lonitudinal are orientare asemănătoare cu a)ele

celorlalţi dinţi laterali inferiori, perpendicular pe creasta

al'eolară, care în această zonă este ascendentă.

#rin montare, dinţii inferiori este obliatoriu să mena&eze spaţiul funcţional

util pentru limbă. #ound a stabilit o reulă după care sunt poziţionaţi dinţii

laterali pentru crearea acestui spaţiu.Astfel, toate feţele linuale ale dinţilor inferiori nu trebuie să depăşească spre

oral linia care uneşte marinea linuală a tuberculului piriform cu marinea

mezială a caninului. (n acest scop, niciodată lăţimea dinţilor inferiori nu 'a

depăşi proiecţia 'erticală ridicată tanent la creasta milohioidiană*fi.C2.+.

i. C2. 3eperele pentru poziţionarea dinţilor laterali inferiori după #ound

Rapoartele interdentare dintre cele două arcade artificiale prezintă

următoarele caracteristici:

$F



• în zona frontală

(n sens 'ertical rupul dinţilor frontali inferiori este acoperit de rupul

dinţilor frontali superiori. Acoperirea este 'ariabilă, fiind cuprinsă între $-%,1

mm, rezultând o supraocluzie frontală caracteristică montării ortoonate

psalidodontă.

(n sens saital, între feţele palatinale ale dinţilor frontali superiori şi feţele

'estibulare ale frontalilor inferiori, e)istă în poziţia de intercuspidare ma)imă un

spaţiu de inocluzie de $-% mm.

• în zona laterală

(n sens 'estibulo-oral, dinţii superiori depăşesc spre 'estibular dinţii

inferiori cu I cuspid, realizându-se o treaptă care împiedică pătrunderea

mucoasei obrazului între feţele ocluzale, să fie traumatizată.

Această treaptă rezultă în momentul anrena&ului dintre cele două arcade

dentare.

5in orientarea într-o anumită poziţie a fiecărui dinte se formează cele

două curburi de ocluzie, cea saitală a lui pee şi cea trans'ersală a lui Jilson.dată cu montarea dinţilor din zona laterală sunt realizate şi curbele de ocluzie,

în sens saital şi trasn'ersal. 7urbele de ocluzie sunt corelate cu radul de

supraocluzie frontală.

Curba sagitală sau curba lui Spee se realizează pentru a se compensa

inocluzia care s-ar produce lateral, în zona distală, în mişcarea de propulsie a

mandibulei, dacă planul de ocluzie ar fi orizontal*fi.C@+. 5upă <anau, curbasaitală este în relaţie strânsă cu înclinarea pantei tuberculului articular, cu

radul de supraocluzie frontală, cu înclinarea pantei incisi'e şi cu înălţimea

cuspizilor.

$$



[email protected] lui pee

Monson şi ?illain realizează curba saitală corespunzător teoriei calotei

sferice*descrisă anterior+, în care a)ele dinţilor prelunite în sus, a&un în centrul

unei sfere.

Curba trasversală este dată de înclinarea orală a dinţilor laterali inferiori

şi de întâlnirea feţelor ocluzale cu cele ale dinţilor laterali superiori*fi.C1+.

i.C1.7urba trasn'ersală

7urba tras'ersală fa'orizează apariţia punctelor de contact de partea

lucrătoare şi de partea nelucrătoare în mişcările de lateralitate. a mandibulă

aşezarea premolarilor şi molarilor în sens 'estibulo-oral, este absolut obliatorie

să se facă pe mi&locul crestei al'eolare, deoarece, reprezintă sinura poziţie care

asiură condiţii fa'orabile pentru stabilitatea protezei inferioare pe câmpul

protetic.

a ma)ilar, câmpul protetic oferă condiţii de menţinere şi stabilitate mult

mai bune, datorită forţei de adeziune şi al fenomenului de succiune, dinţii

laterali*premolari şi molari+ se pot monta şi în afara crestei al'eolare cu $-% mm,

fără să se aducă pre&udicii în funcţionalitatea protezei.

$%



Arcadele dentare artificiale realizate sunt controlate astfel:

$. dacă ceara utilizată pentru fi)area dinţilor a fost supraâncălzită, la răcire

se contractă, producând modificări ale poziţiei dinţilor manifestată prin

supracontacte sau prin absenţa contactelor dento-dentare;

%. dacă ceara, dimpotri'ă, a fost încălzită insuficient, dinţii se desprind

foarte uşor la prima atinere, ceea ce reprezintă o deficienţă, macheta nu

se poate proba pe câmpul protetic;

2. dacă arcadele realizate prezintă forme simetrice;

@. dacă în zonele laterale se suprapun crestele al'eolare;

1. dacă au fost obţinute unităţi de masticaţie.Articulatoarele indi'iduale creează condiţiile e'idenţierii contactelor

dento-dentare în toate mişcările mandibulei, de închidere-deschidere, de

propulsie şi de lateralitate stâna şi dreapta.

7ontactele dento-dentare după teoria >articulării de balans eneral sunt

realizate numai când între suprafeţele ocluzale ale dinţilor nu se interpun

framente alimentare.(n procesul de masticaţie prezenţa alimentelor pe feţele ocluzale modifică

total condiţiile de articulare interdentară, deoarece de'ine imposibilă apariţia

contactelor multiple în mai multe planuri, între cuspizii acti'i şi fosetele celor

două arcade dentare. Articularea cu balans eneral nu poate reprezenta un factor

de stabilitate şi de menţinere a protezei totale pe câmpul protetic.

'. Te)ni'a de *ontare pe pl'uţa lui Pedro +ai&ar

0ehnica a fost imainată de autor pentru a se monta toţi dinţii arcadei

superioare. #lăcuţa din metal reprezintă elementul cu a&utorul căruia se poate

desfăşura această tehnică.

#lăcuţa are forma arcadei dentare, dar prezintă o suprafaţă puţin mai mare

decât suprafaţa ocluzală a acesteia. /rosimea plăcuţei este de F,2-$ mm. Această

dimensiune, în secţiune, conferă rezistenţă, deoarece este necesar să fie

$2





i.CE.#lăcuţa lui #edro aizar fi)ată la bordura inferioară

plăcuţa este fi)ată rezistent la bordura de ceară a şablonului inferior

de ocluzie. olidarizarea este realizată cu ceară fierbinte de lipit, în

mai multe puncte. 5upă solidarizare se desprinde plăcuţa de

bordura şablonului superior.

5e pe şablonul superior sunt trasate pe suprafaţa plăcuţei următoarele

repere:

curbura vestibulară a bordurii de ocluzie a şablonului superior, este înscrisă

cu un creion ţinut perpendicular pe suprafaţa plăcuţei şi tanent la suprafaţa

'estibulară a bordurii. (n urma acestei înscrieri, rezultă un arc de cerc orientat

cu conca'itatea spre a)ul ocluzorului;

linia mediană este înscrisă după linia mediană trasată pe bordura superioară

şi pe soclul modelulului;

linia caninilor trasată, de asemenea cu creionul după linia caninilor,

însemnată pe bordura de ocluzie a şablonului superior;

plăcuţa metalică, prin suprafaţa sa superioară care este liberă, reprezintă

planul de orientare ocluzală*protetic+ aşa cum a fost determinat la pacient cu

a&utorul bordurii de ocluzie a şablonului superior. #oziţia dinţilor arcadei

superioare este stabilită în raport de acest plan de referinţă, materializat prin

suprafaţa plăcuţei.

$1



TEHNICA DE MONTARE A DIN,ILOR

A. 6ablonul superior este îndepărtat de pe model, în locul

lui se adaptează I placă de ceară roz de modelat*de apro)imati' EKE cm+

care reprezintă macheta 'iitoarei baze a protezei. 7orespunzător 'ârfului

crestei al'eolare se fi)ează un rulou de ceară, în zona frontală se

plasează cu %-2 mm mai anterior faţă de mi&locul crestei. #e acest rulou

de ceară 'or fi montaţi dinţii.

". 3uloul de ceară este încălzit cu spatula în dreptul unde

urmează să se fi)eze dintele respecti'.7. ncisi'ii centrali sunt aşezaţi simetric faţă de linia

mediană, cu marinea incizală în contact cu plăcuţa metalică, urmând

linia curbă trasată cu creionul. rientarea dinţilor este diri&ată

respectându-se reulile indi'iduale de montare ale dinţilor frontali

formulate de /4si.

5. ncisi'ii laterali nu atin plăcuţa, între marineaincizală şi plăcuţă rămâne o distanţă de $ mm. (nclinarea coletului la

aceşti dinţi este mai mare spre palatinal şi spre distal, comparati' cu

incisi'ul central.

H. 7aninii atin linia de pe plăcuţă cu 'ârful cuspidului.

3estul dinţilor sunt montaţi cu feţele ocluzale şi a)ele lonitudinale

orientate identic după reulile lui /4si.

TEHNICA DE MONTARE A DIN,ILOR FRONTALI

5inţii din zona frontală a arcadelor dentare au rol principal în fizionomie

şi fonaţie. (n stabilitatea protezei au, în eneral, un rol secundar.

$C



3estaurarea funcţiilor, fizionomia şi fonaţia, condiţionează montarea

dinţilor frontali în aceleaşi poziţii ca ale dinţilor naturali, ceea ce însemnă că

trebuie să fie montaţi în afara crestei al'eolare, deoarece ma)ilarul a suferit

procesul de atrofie concentrică. tabilitatea protezei pe câmpul protetic, impune

aşezarea acestora cât mai aproape de perimetrul suprafeţei de spri&in*pe creasta

al'eolară+.

5inţii frontali sunt situaţi cu marinea incizală în afara crestei al'eolare.

5ar în atrofii ale crestei în zona frontală, apare necesar să fie aşezat şi coletul

dinţilor în afara crestei al'eolare.

5acă marinile incizale ale dinţilor frontali superiori sunt mult mai înafara crestei, montare impusă de cerinţa restaurării aspectului estetic, condiţiile

de menţinere şi de stabilitate a protezei sunt deficitare.

#roteza 'a a'ea tendinţa să se desprindă din zona posterioară*zona Ah+ la

contactul cu marinile incizale ale dinţilor frontali inferiori. 3olul funcţional*în

fonaţie şi fizionomie+ al dinţilor frontali este posibil să fie asiurat în prezent,

deoarece specialistul are la dispoziţie mai multe tehnici, ce au fost imainate îndorinţa de a realiza proteze care să satisfacă cele mai e)iente doleanţe astfel:

1. T!"IC# $ M%"T#R $&P' RPR #"#T%MIC

Această tehnică are la bază următoarele noţiuni: poziţia papilei incisi'e şi

relieful ruilor palatine rămân constante, deşi crestele al'eolare continuă să se

atrofieze.

5inţii frontali artificiali sunt aşezaţi cu a)ele orientate în sens 'estibulo-

palatinal înclinate, aşa cum sunt implantaţi dinţii naturali. ?alorile unhiurilor de

înclinare sunt cele care au fost enunţate de /4si în tehnica preconizată de el,

care este numită >montare ideală. Marinile incizale ale dinţilor frontali sunt

uşor 'estibularizate cu %-2 mm în raport cu coletul, care este orientat spre

palatinal. Această montare este indicată în condiţiile în care atrofia crestelor

al'eolare nu este prea mare şi rapoartele dintre cele două creste*ma)ilară şi

$E



mandibulară+ nu sunt mult modificate. 7aracteristic pentru această tehnică este

situarea feţelor 'estibulare după repere anatomice prezente pe suprafaţa

câmpului protetic ma)ilar, reprezentate de papila incisi'ă şi de ruile palatine.

a dentat cu o de'iere de L$ mm în GF din cazuri*3osemarie <orn+

distanţa dintre faţa 'estibulară a caninului şi e)tremitatea mezială a primei rui

palatine este de $F mm. 5istanţa din mi&locul papilei interincisi'e la faţa

'estibulară a incisi'ului central este de B mm, iar 'ârfurile cuspizilor celor doi

canini se află situate pe o linie care trece prin mi&locul papilei incisi'e.

a proteza totală, sunt folosite aceste repere astfel*fi.CB+:

incisi'ii centrali superiori sunt montaţi cu feţele 'estibulare la odistanţă de B-G mm de mi&locul papilei incisi'e sau după alţi autori

*e&o4ue)+ feţele 'estibulare sunt la C-E mm distanţă de papila

incisi'ă;

caninii superiori sunt montaţi cu feţele 'estibulare la o distanţă de

$F-$$ mm de prima ruă palatină*e)tremitatea mezială+. inia care

uneşte 'ârfurile cuspizilor celor doi canini să treacă prin mi&locul papilei incisi'e.

i.CB.Montarea după repere antropometrice

$B

Date post:	02-Mar-2018
Category:	Documents
Upload:	m
View:	227 times
Download:	0 times

Curs 7 Montarea Din_ilor

Documents