DIDACTICA EDUCADIDACTICA EDUCAŢIEI FIZICE ŢIEI FIZICE

ŞI PSIHOMOTORIIŞI PSIHOMOTORII

Lect. Dr. Şuţă Vicol

Deprinderile motriceDEPRINDERILE MOTRICE = abilităţi dobândite care permit obţinerea unor rezultate optime, cu maxim de siguranţă şi minimum de cheltuială energetică.

Deprinderi si priceperi motriceDeprinderi si priceperi motrice::

- de baza: mersul, alergarea, saritura, aruncarea şi prin- derea

- utilitar – aplicative: echilibrul, tararea, catararea si escaladarea, tractiunea si impingerea, transportul de greutati.

Formaţii: coloană câte unul, câte doi;

Explicaţia, demonstraţia: se realizează simultan, prezentând mişcarea din profil şi din faţă;

Exersarea: începe cu mersul pe loc, apoi din deplasare, mai întâi liber, apoi în cadenţă;

- mersul este însoţit de indicaţii metodice referitoare la atitudinea corporală;

- mersul în diferite formaţii şi pe direcţii diferite (şerpuit, diagonală, spirală);

- mers cu adoptarea unor poziţii ale membrelor superioare;

- după stăpânirea mersului corect, se trece la învăţarea variantelor de mers/deplasare: (pe vârfuri, pe călcâie, pe genunchi, în patrupedie, deplasare în ghemuit etc.)

- variantele de mers trebuie să se realizeze pe o suprafaţă delimitată prin fanioane, linii, etc.

Mersul

Formaţii: coloană câte unul, pe perechi, linii succesive, pluton;

Explicaţia, demonstraţia: explicaţia cu accent pe contactul şi rularea tălpii pe sol, ridicarea coapsei, poziţia trunchiului, poziţia MS şi coordonarea lor cu MI; explicaţiile trebuie să preceadă şi să urmeze demonstraţiei;

Exersarea: învăţarea poziţei segmentelor corpului şi a mişcărilor în tiplul alergării se realizează iniţial din alergare pe loc;

- variantele de alergare se realizează din alergare pe loc, apoi cu deplasare în tempouri variate;

- modificarea direcţiei sau a tempoului de alergare se realizează la semnale vizuale sau auditive;

- alergarea încetează prin reducerea treptată a vitezei de deplasare, mers şi apoi oprire;

Alergarea

- variante de alergare/deplasare: alergare cu coapsa la orizontal, alergare cu pendularea gambei înapoi/înainte, alergare peste obstacole.

- dozarea secvenţelor de alergare se realizează în funcţie de teme, obiective, potenţialul biomotric al elevilor, condiţiile de lucru;

- alergarea poate fi încadrată în majoritatea verigilor lecţiei, poate fi realizată în orice condiţii de dotare materială, nu solicită o resursă temporală importantă.

Alergarea

VARIANTE:

1. Sărituri pe loc cu desprindere de pe ambele picioare2. Sărituri cu deplasare şi desprindere de pe ambele picioare3. Sărituri pe loc cu desprindere de pe un picior4. Sărituri cu desprindere de pe un picior cu deplasare5. Sărituri la coardă6. Sărituri pe şi de pe aparat7. Săritura cu bătaie pe o suprafaţă ridicată8. Săritura în lungime de pe loc cu desprindere de pe două picioare

Săritura

1. Sărituri pe loc cu desprindere de pe ambele picioare

Formaţii: linie, coloană, careu etc.;

Explicaţia, demonstraţia: se realizează concomitent din profil şi cu faţa spre formaţie;

Exersarea: se organizează frontal, repetările realizându-se pe linii, pe grupe sau individual. În activităţile de învăţare deprinderea motrică poate fi fragmentată.

Variante: sărituri pe loc, sărituri cu apropierea şi depărtarea picioarelor, sărituri cu forfecare, cu încrucişarea picioarelor, cu ghemuire, sărituri din ghemuit în ghemuit, cu ridicarea genunchilor la piept, cu extensia corpului.

Săritura

2. Sărituri cu deplasare şi desprindere de pe ambele

Formaţii: linie, coloană, careu etc.;

Explicaţia, demonstraţia: se realizează concomitent din profil şi cu faţa spre formaţie;

Exersarea: se organizează frontal, se diversifică variantele de săritură prin mişcări ale MS sau MI. Odată cu însuşirea deprinderii poate creşte ritmul de execuţie. Pentru educarea coordonării se pot introduce obiecte portative sau se combină diferite variante de sărituri.

Variante: sărituri pe loc, sărituri cu apropierea şi depărtarea picioarelor, sărituri cu forfecare, în ghemuit, sărituri din ghemuit în ghemuit, cu extensia corpului, cu pas adăugat.

Săritura

3. Sărituri pe loc cu desprindere de pe un picior

Variante: cu desprinderi succesive de pe acelaşi picior, cu desprinderi alternative de pe un picior pe altul, cu sau fără întoarceri.

4. Sărituri cu desprindere de pe un picior cu deplasare

Variante: cu desprinderi succesive de pe acelaşi picior, cu desprinderi alternative de pe un picior pe altul, cu sau fără întoarceri, pasul săltat, pasul sărit.

Săritura

5. Sărituri la coardăVariante: cu desprinderi de pe unul şi ambele picioare, pe loc sau cu deplasare, individual, pe perechi sau în grup.

6. Sărituri pe şi de pe aparatVariante: pe aparat, de pe loc sau din deplasare cu desprindere de pe unul sau ambele picioare şi aterizare pe acesta în diferite poziţii; de pe aparat, de pe loc sau din deplasare, cu păşire sau desprindere de pe unul sau ambele picioare.

Formaţii: coloană câte unul.

Explicaţia, demonstraţia: se realizează concomitent din profil şi cu faţa spre formaţie;

Exersarea: după asigurarea stabilităţii aparaturii, a zonei de aterizare, realizarea exerciţiilor pregătitoare, cu ajutorul prof.

Săritura

7. Săritura cu bătaie pe o suprafaţă ridicată

Bătaia şi desprinderea se realizează pe un picior, în timpul zborului putând fi adoptate diferite poziţii şi realizate diferite mişcări. Aterizarea se realizează pe unul sau ambele picioare, cu oprire sau cu continuarea deplasării.

8. Săritura în lungime de pe loc cu desprindere de pe două picioare Formaţii: linie.

Explicaţia, demonstraţia: demonstraţia se realizează concomitent din profil şi cu faţa spre formaţie, precedată şi urmată de explicaţie; se insistă pe mişcarea membrelor superioare, impulsie, aterizare elastică şi echilibrată.

Exersarea: frontal, pe linii succesive, pe perechi şi individual.

Săritura

VARIANTE:

1. Prinderea mingii şi obiectelor rostogolite pe sol

2. Prinderea mingilor / obiectelor transmise pe diferite traiectorii

3. Aruncarea lansată cu două mâini, cu rostogolirea obiectului / mingii pe sol

4. Aruncarea lansată cu o mână, cu rostogolirea obiectului / mingii pe sol

5. Aruncarea împinsă

Aruncarea şi prinderea

Echilibrul

Pentru dezvoltarea echilibrului se vor realiza:

1. exerciţii de echilibru pe sol;

2. exerciţii de echilibru pe suprafaţa de sprijin, cu lăţimi, înălţimi şi înclinaţii variabile.

Pe sol / suprafaţa de sprijin vor fi executate exerciţii de echilibru vizând:

1. adoptarea şi menţinerea poziţiilor statice;

2. deplasări în echilibru;

3. sărituri.

EchilibrulFormaţii de lucru:1. pe sol (ex statice): linie, coloană, semicerc, careu2. pe sol (ex dinamice): linie sau linii succesive, coloană3. supraf înguste, înălţate, înclinate (ex statice): coloane

/ linii 2-4 copii;4. supraf înguste, înălţate, înclinate (ex dinamice):

coloane 1-2 copii;

Explicaţia - demonstraţia: explicaţia succede şi precede demonstraţia care se realizează cu faţa şi din profil

Exersarea: - frontal pentru exerciţiile realizate la sol- pe grupe, perechi, individual pentru

exerciţiile realizate supraf înguste, înălţate, înclinate !!! Asistenţa şi asigurarea elevilor

TârâreaFormaţii de lucru: linii, linii succesive, coloană

Explicaţia - demonstraţia: explicaţia şi demonstraţia se realizează concomitent, din profil şi de sus

Exersarea: frontal, linii de 3-4 elevi sau individual

Paşi metodici: - deplasarea în patrupedie;

- deplasarea pe genunchi şi antebraţe;

- “târârea joasă”.

Târârea se programează ca temă de lecţie începând cu grupa mijlocie.

Târârea

Exersarea se realizează fragmentat:

Poziţia iniţială: decubit ventral, cu MS în prelungirea corpului, cotul flectat, palmele pe saltea

T1 – îndoirea genunchiului drept, cu aşezarea MI cu faţa internă pe sol;

T2 – ducerea MS stâng înainte, semiflexat la nivelul cotului, cu sprijin pe antebraţ şi palmă;

T3 – simultan, împingere în sol şi întinderea MI drept şi tracţiune cu braţul stâng. În acest timp MI stâng se îndoaie la nivelul genunchiului, iar MS drept se duce înainte

Exersarea fragmentată este urmată de exersarea globală

Căţărarea şi escaladareaVariante ale deprinderilor motrice:

- căţărare cu ajutorul mâinilor şi picioarelor;

- escaladare prin apucare cu ambele mâini şi încălecarea obstacolului;

- escaladare prin apucare cu ambele mâini a obstacolului şi rulare pe abdomen sau şezut;

- escaladare cu apucare, sprijin şi păşire peste obstacol.

Formaţii de lucru: în funcţie de materialul didactic existent

Explicaţia - demonstraţia: simultan şi alternativ. Demonstraţia se realizează din faţă şi din profil. Excepţie – scara fixă.

Exersarea: linii de 1-2 elevi, individual

Se va preciza modul de coborâre de pe aparat, evitându-se săriturile necontrolate de pe aparat.

Căţărarea şi escaladareaPaşi metodici pentru căţărare:

- căţărare, cu 4 puncte de sprijin, pe suprafaţă înclinată

- căţărare, cu 3 puncte de sprijin, pe suprafaţă înclinată

- căţărare verticală cu 4 şi apoi 3 puncte de sprijin

Paşi metodici pentru escaladare:

- escaladare cu apucare, sprijin şi păşire peste obstacol;

- escaladare prin apucare cu ambele mâini şi încălecarea obstacolului;

- apucare cu ambele mâini a obstacolului şi rulare pe abdomen sau şezut.

Tracţiunea şi împingereaVariante ale tracţiunilor: simultan / alternativ din decubit dorsal /

decubit ventral; pe perechi sau 2 contra 2, din stând sau aşezat, de baston apucat; în 3 – 2 copii îl trag pe al treilea în aşezat sau decubit; la frânghie, pe grupe.

Variante ale împingerilor: din stând, cu sprijin la spalier; din stând, pe perechi; din şezând sau decubit, cu tălpile pe sol; din stând într-un picior, pe perechi; şezând spate în spate.

Formaţii de lucru: linii, coloană

Explicaţia - demonstraţia: simultan. Se insistă pe priză, baza de sprijin, contact cu partenerul, direcţia acţiunii, asigurarea partenerului.

Exersarea: frontal, pe perechi sau individual

Transportul de greutăţiGreutatea obiectelor nu trebuie să depăşească:- 2-3 kg la grupa mică şi mijlocie;- 3-4 kg la grupa mare şi pregătitoare;- 4-5 kg la clasele I-IV.

Variante de transport:- cu o mână, prin apucare, individual;- cu două mâini, prin apucare, individual, pe perechi şi în grup;- cu una/două mâini susţinut/sprijinit la piept, pe umăr, pe cap,

pe braţe, sub braţ, individual, pe perechi sau în grup.

Formaţii de lucru: linii, coloană

Explicaţia - demonstraţia: simultan. Se insistă pe priză, poziţia corpului, forma de deplasare, forma de depunere sau transmitere a obiectului.

Exersarea: frontal, pe grupuri sau linii succesive.

Deprinderi motrice specifice atletismului

Alergarea de durată;

Alergarea de viteză;

Săritura în lungime cu elan;

Săritura în înălţime;

Aruncarea mingii mici.

Deprinderi motrice specifice gimnasticii

Cumpăna pe un genunchi

Cumpăna pe un picior

Semisfoara

Podul de jos

Stând pe omoplaţi

Rularea laterală / pe spate / abdomen şi pipt

Rostogolirile

Deprinderi motrice specifice jocurilor

Minifotbal

Minihandbal

Caracteristicile motricităţii copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică

Caracteristici generale - preşcolari:

- se dezvoltă capacităţile perceptiv-observative şi reprezentările;

- se diferenţiază structurile scoarţei cerebrale;

- are loc creşterea şi dezvoltarea structurilor morfologice;

- tipurile de relaţii se nuanţează şi se diversifică;

- se diferenţiază conduitele în funcţie de persoane;

- tipul fundamental de activitate este jocul- se formează comportamente implicate în dezvoltarea

autonomiei, prin organizarea de deprinderi şi obişnuinţe.

Caracteristicile motricităţii copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică

Caracteristici generale – şcolari mici:

- la 6 ani copilul este absorbit de problemele adaptării la viaţa socială;

- la 7 ani creşte curiozitatea faţă de mediul extraşcolar. Se supără repede, este sensibil la ignorare.

- creşte interesul pentru biografii, film, cinema (7-8 ani);

- la 8 ani cresc capacităţile mnezice,se conturează identitatea socială, organizează jocuri cu subiect;

- după 9 ani creşte interesul pentru pentru cărţile de poveşti, pentru colecţionarea de diferite obiecte;

- creşte atenţia acordată jocului cu reguli, desfăşurată în grup;

Caracteristicile motricităţii copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică

Creşterea şi dezvoltarea bio-fiziologică a şcolarului mic

Procesul creşterii se temperează între 6 şi 7 ani, pentru a se intensifica ulterior. La 6 ani procesul de osificare este intens la nivelul toracelui, al claviculelor, al coloanei vertebrale; copilul este sensibil, instabil, oboseşte uşor. După 6 ani se organizează legături funcţionale implicate în scriere şi lectură. După 7 ani, se intensifică osificarea la nivelul bazinului fetelor, se întăresc articulaţiile, putând apărea deformări ale segmentelor osoase.

Caracteristicile motricităţii copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică

În planul motricităţii se constată că la vârsta şcolară mică forţa creşte moderat, înregistrând progrese la nivelul tuturor grupelor musculare, mai ales a extensorilor membrelor inferioare, flexorilor piciorului şi redresorilor trunchiului. La nivelul membrelor superioare, forţa flexorilor este mai mare decât cea a extensorilor. Elevii obosesc repede la eforturi statice.

În literatura de specialitate se consideră că cea mai adecvată perioadă pentru dezvoltarea vitezei este între 6 şi 15 ani. Viteza de execuţie se îmbunătăţeşte uşor, cu diferenţe nesemnificative între flexori şi extensori. Viteza de deplasare pe distanţe scurte se ameliorează în jurul vârstei de 10 ani.

Caracteristicile motricităţii copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică

Şcolarul mic poate efectua un efort apreciabil de rezistenţă, suportând mai bine excitantul de lungă durată. Între 7 şi 10 ani se poate face efort continuu între 2 şi 6 minute. Rezistenţa statică, mai ales a muşchilor extensori ai coloanei vertebrale, este relativ mică. Datorită inhibiţiei de protecţie, oboseala se instalează rapid la eforturi statice de lungă durată.

Capacitatea coordonativă prezintă o evoluţie diferită a componentelor sale: la 6 - 7 ani se apreciază mai greu corelaţiile spaţiale, faţă de 8 – 9 ani; orientarea spre repere situate în apropiere este bună; capacitatea de apreciere a mărimilor spaţiale este redusă.

În cazul deprinderilor motrice, la această vârstă, se recomandă să se acorde atenţie celor de bază: mersul, alergarea, săritura aruncarea şi prinderea.