+ All Categories
Home > Documents > Cronica Romanului Mioara Final TIPAR

Cronica Romanului Mioara Final TIPAR

Date post: 19-Jul-2015
Category:
Upload: mioara-ignat
View: 156 times
Download: 1 times
Share this document with a friend

of 37

Transcript

60 0 de tara ani de atestare documen

CRONICA ROMANULUIBuletin oficial al Episcopiei Romanului - Fondat n anul 1924 Pre[edinte de Onoare: P.S. EFTIMIE, Episcopul Romanului Pre[edinte: P.S. Dr. IOACHIM B|C|UANUL, Arhiereu VicarVicepre[edin]i: Pr. Ioan GHERASIMESCU Arhid. Ciprian Ioan IGNAT Director: Pr. Cornel PAIU Redactor-[ef: Mioara IGNAT Secretar general de redac]ie: Pr. Constantin GHERASIM Colectivul de redac]ie: Pr. Dr. Aurel Florin }USCANU, Protoieria Roman Pr. Constantin TOMOZEI, Protoieria Bac\u Nord Pr. Vasile RADU, Protoieria Bac\u Sud Pr. Constantin ALUPEI, Protoieria One[ti Pr. Petrea MORARU, Protoieria Moine[ti Redac]ia: Pr. Dr. Constantin LEONTE Pr. Dr. Nicolae HURJUI Pr. Dr. S=nic\ PALADE Pr. Drd. Daniel ENEA Pr. Petru RONCEA Pr. Ciprian BURC| Corector: Mioara IGNAT Tehnoredactare: Pr. Cornel PAIU Machetare: Lucian APOPEI Concept grafic: Pr. Constantin STURZU

CUPRINSEpiscopia Romanului: istorie, continuitate, unicitate............. 3 Episcopia Romanului `ntre anii 1408-1530: De la Alexandru cel Bun la {tefan cel Mare [i succesorii s\i..................................... 8 Episcopia Romanului `ntre anii 1525-1650: Chipuri [i fapte prin care fiin]\m ca ortodoc[i......................................................... 13 Episcopia Romanului `ntre anii 1650-1775: Un veac de sfin]enie........................................................................................... 17 Episcopia Romanului `ntre anii 1775-1900: Secolul episcopului Melchisedec................................................................. 22 Episcopia Romanului din 1900 pn\ ast\zi: Episcopi care au marcat secolul al XX-lea................................................................. 25 Uricul din 16 septembrie 1408................................................ 27 Catedrala episcopal\ a Romanului - un mic palat al artei ortodoxe........................................................................................... 29 Armonie [i polifonism la zidirea episcopal\ a Romanului....................................................................................... 31 Sub semnul Sfintei Cruci........................................................ 32 Un studiu profund al istoriei Catedralei episcopale din Roman.............................................................................................. 33 O prezentare complet\ [i documentat\ a Episcopiei Romanului...................................................................................... 34 Programul manifest\rilor cultural-religioase organizate de Centrul Eparhial de la Roman, sub genericul: Episcopia Romanului - 600 de ani, continuitate [i unicitate....................... 35 Sfnta Parascheva, de 600 de ani ocrotitoare a Romanului 36

ADRESA REDAC}IEI:Str. Alexandru cel Bun, nr. 5, Roman, jud. Neam] Tel.: 0233.744.254; 0723.598.000 E-mail:[email protected]

Foto coperta I: Catedrala episcopal\ de la Roman; Foto coperta IV: - st=nga sus: PS Ioachim B\c\uanul al\turi de preo]i [i credincio[i oficiind, duminic\, 7 septembrie 2008, slujba de sfin]ire a Sfintelor Cruci care vor veghea Bac\ul de pe Catedrala ~n\l]area Domnului; - dreapta sus: Cupola Catedralei ~n\l]area Domnului din Bac\u str\juit\ de Sf=nta Cruce (detaliu); - jos: Catedrala ~n\l]area Domnului din Bac\u (vedere de ansamblu).

ISSN 1582-9030

2

septembrie-octombrie 2008

EDITORIAL EDITORIAL60 0 de tara ani de atestare documen

Episcopia Romanului: istorie, continuitate, unicitate IOACHIM B|C|UANUL

Anul acesta, Episcopia noastr\ comemoreaz\ 600 de ani de la prima sa atestare documentar\. Preabunul Dumnezeu a ales genera]ia noastr\ de ierarhi, clerici [i credincio[i pentru a s\rb\tori acest eveniment deosebit.

omentul aniversar nu este numai al nostru, ci al `ntregii Biserici Ortodoxe Rom=ne, deoarece via]a pastoralmisionar\, canonic\ [i gospod\reasc\ a fost permanent `ncadrat\ `n s=nul Bisericii poporului rom=n bimilenar. De aceea, urm=nd cuv=ntul Sf=ntului Apostol Pavel care zice: Aduce]i-v\ aminte de `nainta[ii vo[tri, cei care v-au gr\it vou\ cuv=ntul lui Dumnezeu; privi]i cum [i-au sf=r[it via]a [i le urma]i credin]a (Evrei 13,7) [i impulsiona]i de porunca-testament a episcopului-cronicar de Roman, Macarie (1531-1548), care spunea c\ avem datoria moral\ ca lucrurile `nt=mplate `n vremurile trecute s\ nu fie acoperite de morm=ntul uit\rii, ne-am angajat s\ d\ltuim `n memoria contemporanilor chipurile sfinte ale `nainta[ilor, cu toate realiz\rile lor, `n anul `n care se `mplinesc [ase secole de c=nd un document emis de cancelaria voievodului Alexandru cel Bun atest\ faptul c\ s-au d\ruit bisericii Sf=nta Vineri, care este `n T=rgul Romanului, unde zace sf=ntr\posata mam\ a noastr\, cneaghina Anastasia dou\ sate `n ]ara noastr\, `n Moldova. De atunci s-au `n[iruit pe scaunul vl\dicesc de la Roman peste 70 de ierarhi care au marcat timpul lor, l\s=nd lucruri de o importan]\ cov=r[itoare pentru cultura [i spiritualitatea ortodox\. Unii dintre ei, pentru sfin]enia vie]ii lor, au fost declara]i sfin]i ai Bisericii noastre dreptm\ritoare. Documentele vremii, de care dis-

M

punem, ne ajut\ s\ cunoa[tem numele `nt=ist\- Dorotei (1518-1531), cunoscut pentru dotarea t\torilor acestei episcopii, precum [i faptele lor. episcopiei cu multe bunuri. Dup\ retragerea `n pustie a acestuia, pe scaunul vl\dicesc de la Roman, ajunge Macarie al II lea (1531-1548; Dipticele Episcopiei Romanului 1551-1558), un ierarh `nv\]at, prin intermediul {irul episcopilor roma[cani `ncepe cu epis- c\ruia cunoa[tem foarte multe lucruri din pecopul Ioan, al c\rui nume `l cunoa[tem din rioada medieval\ a Bisericii [i nu numai. Este pomelnicul de la Bistri]a, ctitoria voievodului episcopul care se ocup\, din porunca voievoduAlexandru cel Bun, `ns\ nu cunoa[tem nimic lui Petru Rare[, de reconstruc]ia actualei catedin activitatea sa ca episcop de Roman. ~i drale episcopale, `nchinat\ Sfintei Cuvioase urmeaz\ `n scaun Samuil despre care, de Paracheva. A fost un episcop cultivat [i foarte asemenea, [tim pu]ine lucruri. ~nainte de 30 influent. Este cronicarul care consemneaz\ evenimentele istorice molseptembrie 1445, pe scaunul dovene[ti `ncep=nd cu trede la Roman a stat episcopul cerea `n odihn\ ve[nic\ a Calist, al c\rui morm=nt se De-a lungul vremii s-au Sf=ntului {tefan (2 iulie afl\ la M\n\stirea Neam]. ~i 1504) p=n\ la `nceputul `n[iruit pe scaunul urmeaz\ Vasile [i Tarasie, domniei lui Petru Rare[. eparhio]ii Mitropoliei }\rii vl\dicesc de la Roman de Jos, cum se stipuleaz\ `n Dup\ marele episcop peste 70 de ierarhi care unele documente din pec\rturar, documentele vreau marcat timpul lor. rioada domniei binecredinmii `l prezint\ pe Atanasie ciosului voievod {tefan cel ca episcop de Roman. Mare [i Sf=nt. Dup\ acesta Urmeaz\ Nicanor (1572din urm\, pe scaunul de la Roman vine, pentru 1575), apoi Eustatie (1575-1580), un ierarh 8 ani, Teoctist I, fostul stare] al M\n\stirii evlavios care se retrage din scaun la M\n\stirea Neam] (1500-1508), care devine mitropolit al Putna. Apoi, Episcopia Romanului va fi Moldovei. Vine Macarie I (1508-1518) [i apoi p\storit\ de un [ir de episcopi despre care 3

anul I (VIII) nr. 5-6

Seco u a XVIII ea este marcat, Secollull all XVIII-llea este marcat, `nc\ de a `nceputu u , de p\stor rea `nc\ de lla `nceputull lluii, de p\storiirea ep copu u Lavrent e (1701 1702), epiicopulluii Lavrentiie (1701-1702), dup\ care vine un mare tr\itor isihast, Pahom e (1707 1714). Pahomiie (1707-1714).

EDITORIAL EDITORIALal Schitului Giurgeni, ca metoc al episcopiei.

cunoa[tem mai pu]ine lucruri [i care, datorit\ vitregiilor vremii, au revenit de mai multe ori `n scaun: Nicanor (1580-1582); Agaton (1582-1591); Mitrofan I (15911595); Agaton (1595-1600) [i Filotei (1600-1601) - cel care l-a primit la Roman pe unificatorul }\rilor Rom=ne, Mihai Viteazul. Dup\ statornicirea vremurilor de la `nceputul veacului al XVII-lea, pe scaunul de la Roman este `ntronizat Anastasie Crimca (1606-1608). Personalitatea lui a fost remarcabil\, `ns\ p\storirea lui la Roman a fost de scurt\ durat\, pentru c\ a trecut pe scaunul mitropolitan al Moldovei. ~i urmeaz\ Mitrofan al II lea (1607-1612), apoi Pavel (1613-1616) [i Atanasie (1616-1629); Dionisie (16291633); Benedict (1633-1639); Dosoftei I (1639-1641); Evloghie (1641-1644) - cel care a fost desemnat, de Mitropolitul Varlaam al Moldovei [i de voievodul Vasile Lupu, s\ `nt=mpine moa[tele Sfintei Cuvioase Parascheva, `n ziua de 13 iunie 1641, la Gala]i, `nso]indu-le p=n\ la Ia[i. ~n 1642 particip\ la Sinodul de la Ia[i, c=nd se adopt\ M\rturisirea de Credin]\ Ortodox\ a Sf=ntului mitropolit Petru Movil\. Dup\ moartea lui Evloghie, vine pe scaunul vl\dicesc Anastasie (1644-1658). Acesta este cunoscut `ntre ierarhii Romanului prin faptul c\ din timpul p\storirii lui avem tradi]ia statornicit\ de episcopii roma[cani, aceea de a `mbr\ca ve[m=ntul Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur, `n ziua de 13 noiembrie a fiec\rui an. M\rturia este consemnat\ de diaconul-cronicar Paul de Alepp, al patriarhului Macarie al Antiohiei, aflat `n vizit\ prin Moldova. Dup\ trecerea acestuia la via]a ve[nic\, `nmorm=ntat la M\n\stirea Moldovi]a, la Roman p\store[te episcopul Sava I (1658-1660), care ajunge mitropolit al Moldovei.

Contribu]ii de net\g\duit la bun\starea ora[uluiConsemn\m apoi, la Roman, pe episcopii Teofil (1743-1747) [i Ioanichie (1747-1769), cel din urm\ tr\g=ndu-se din }uscanii din Deal, sat nu departe de Roman. Acesta a avut o p\storire `ndelungat\, fapt pentru care, `n timpul s\u, episcopia [i-a `mbog\]it patrimoniul administrativ-gospod\resc. Pentru c\ `n Moldova erau instalate domniile fanariote, acest episcop a intervenit de multe ori `n ap\rarea drept-credincio[ilor s\raci `mpotriva abuzurilor domne[ti, desfiin]=nd multe dintre birurile impuse. Reface multe biserici de eparhie [i este ctitor al M\n\stirii Vovidenia-Neam]. ~n timpul s\u s-au tip\rit c=teva c\r]i de slujb\: Psaltirea, Octoihul, Penticostarul, Pravila Dumnezeie[tii Liturghii. Dup\ o p\storire de 21 ani, episcopul Ioanichie `[i d\ ob[tescul sf=r[it [i este `nmorm=ntat la M\n\stirea Neam]. La c=rma episcopiei vine Leon Gheuc\ (17691786) care s-a remarcat prin restaurarea catedralei episcopale [i a ansamblului Sf=ntul Ierarh Ioan de la R=[ca [i Secu, arhitectural ce constituie centrul admiepiscop al Romanului `ntre anii 1674-1685 nistrativ al eparhiei. Fiind un episcop c\rturar, ierarhul roma[can s-a eviden]iat printre sus]in\torii mi[c\rii ilumuniste, milit=nd pentru reducerea limbii [i mentalit\]ii grece[ti din [coli, pentru primatul limbii rom=ne `n via]a cultural\ a ]\rii, pentru sprijinirea celor ce traduceau opere literare, moral-filosofice iluministe etc. Din 1786 este ales mitropolit al Moldovei [i urmeaz\ `n scaun episcopul Iacob, supranumit Grecul. P\storirea lui a fost de c=teva luni. La jum\tatea anului 1787 este ales ca episcop de Roman Antonie (1787-1796), fost egumen al M\n\stirii Putna. Dup\ moartea acestuia, la r\sp=ntia dintre secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea, p\store[te la Roman marele Veniamin Costachi (17961803). De[i avea 28 ani c=nd a luat c=rma acestei episcopii, s-a remarcat, din primii ani de p\storire, prin fapte cu totul deosebite, pe multiple laturi: c\rtur\reasc\, pastoral-misionar\, administrativ-gospod\reasc\, social-filantropic\ etc. Experien]a dob=ndit\ la Roman l-a ajutat mult `n activitatea sa de ilustru mitropolit al Moldovei. Din multele realiz\ri de la Roman se p\streaz\, `n incinta Episcopiei, casa care-i poart\ numele [i care ad\poste[te ast\zi o bogat\ colec]ie patrimonial\ de obiecte biserice[ti. Tot lui `i apar]in prima farmacie din Roman [i bolni]a-spital din prejma bisericii Precista Mare din Roman. martir ap\r=nd credin]a str\mo[easc\ [i bunurile Bisericii. Scaunul episcopal de la Roman este ocupat apoi de Ioan (1674-1685), care s-a dovedit cu via]\ aleas\ [i pe care Biserica noastr\ l-a canonizat `n anul 2008, intr=nd `n calendar cu numele Sf=ntul Ierarh Ioan de la R=[ca [i Secu, unde `[i are morm=ntul, cu zi de pr\znuire la 30 august. Urmeaz\ Sava al II-lea (1685-1689) [i Misail (1689-1701). Secolul al XVIII-lea este marcat, `nc\ de la `nceputul lui, de p\storirea epicopului Lavrentie (1701-1702), dup\ care vine un mare tr\itor isihast, Pahomie (1707-1714), ctitorul schitului Pocrov. Este canonizat de Biserica noastr\ `n anul 2005, intr=nd `n calendar sub numele Sf=ntul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, fiind serbat la 14 aprilie. Retr\g=ndu-se Sf=ntul Pahomie `n mun]ii Neam]ului, pentru lini[te, pe scaunul de la Roman este chemat Sava al III-lea (1714-1718), `n timpul c\ruia episcopia trece prin grele `ncerc\ri. Pomelnicul episcopilor roma[cani continu\ cu episcopul Gheorghe al II-lea (1718-1725), care ajunge mitropolit, iar `n locul s\u vine Atanasie al II-lea (1725-1729), apoi, Daniil (1730-1733) [i Ghedeon (1734-1743) cu metania din M\n\stirea Secu, ctitor al M\n\stirii Sih\stria [i septembrie-octombrie 2008

Sfin]i, ierarhi la Roman~ntre marii ierarhi ai Romanului din secolul al XVII-lea este Dosoftei al II-lea (1660-1671), versificatorul psalmilor [i autorul lucr\rii Via]a [i petrecerea sfin]ilor, `n care g\sim o list\ de sfin]i pe care Biserica noastr\ i-a canonizat recent, printre ace[tia figur=nd Sf. Ierarh Ioan de R=[ca [i Secu. Este canonizat de Biserica noastr\ sub numele de Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, fiind serbat la 13 decembrie. Dup\ ce Dosoftei trece pe scaunul mitropolitan de la Ia[i, la Roman vine, pentru trei ani, Teodosie (16711674), care ajunge [i el mitropolit al Moldovei. ~n anul 2003, Sf=ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom=ne `l canonizeaz\ sub apelativul de Sf=ntul Ierarh mucenic Teodosie de la Brazi, cu dat\ de pr\znuire 22 septembrie, `ntruc=t a p\timit ca 4

Me ch sedec este ce ma `nv\]at Mellchiisedec este cell maii `nv\]at episcop al romnilor.60 0 de tara ani de atestare documen

u[urarea birurilor p\stori]ilor s\i. Spre sf=r[itul vie]ii este ales Mitropolit al Moldovei. ~n locul lui este hirotonit Veniamin Rosset (1844-1851), fost egumen al M\n\stirii Dolje[ti, Roman. ~n timpul p\storirii sale s-au organizat [coli `n toat\ eparhia: Roman, Bac\u, B=rlad, Tecuci, Foc[ani, Gala]i etc. S-a peocupat de preg\tirea candida]ilor pentru hirotonie. A fost prezent activ `n ajutorarea sinistra]ilor dup\ incendiile devastatoare din Roman [i `n urma epidemiilor de cium\ din cuprinsul eparhiei. ~n documentele vremii apare [i loc]iitor de mitropolit, dup\ moartea lui Meletie. Se stinge din via]\ la 14 iulie 1851 [i este `nmorm=ntat la Catedrala episcopal\ din Roman.

Melchisedec {tef\nescu, episcopulsimbol al RomanuluiMelchisedec {tef\nescu (1879-1892) Timp de 15 ani, Episcopia a fost condus\ de patru episcopi locotenen]i: Iustin Criv\t Cultur\ [i activitate Edessis (1851-1855); Nectarie Hermeziu pastoral-filantropic\ (1855-1864); Atanasie Stoenescu (1864-1865); Ghenadie }eposu (1865), dup\ care revine Atanasie Stoenescu p=n\ `n anul 1868, c=nd este ales ca episcop titular Isaia Vicol (18681878). ~nf\ptuirea cea mai evident\ a acestui episcop este construirea re[edin]ei episcopale. Este delegat de Sf=ntul Sinod pentru t=rnosirea Schitului Prodromul din Muntele Athos. Ca bun rom=n, a militat pentru unirea celor dou\ ]\ri rom=ne[ti. Se stinge din via]\ `n 20 iunie 1878. Urmeaz\ pentru o perioad\ de 1 an, ca loc]iitor de titular, arhiereul Calist B\c\uanul (1878-1879), dup\ care vine perioada str\lucit\ a p\storirii inegalabilului Melchisedec {tef\nescu (1879-1892). Despre p\storirea acestui episcop-simbol s-au scris [i spus multe. ~n scurta noastr\ evocare nu putem `ncadra toate `nf\ptuirile sale. Pentru a-l caracteriza este suficient s\ amintim ceea ce a spus mitroplitul Iosif Naniescu la instalarea sa pe scaunul de Roman, `n ziua de 22 februarie 1879: Melchisedec este cel mai `nv\]at episcop al rom=nilor. Prin preg\tirea sa intelectual\, prin vederile [i atitudinile sale social-patriotice, prin opera sa literar-academic\ [i prin `nf\ptuirile sale gospod\re[ti, Melchisedec {tef\nescu a fost un episcop-institu]ie pentru istoria vie]ii biserice[ti a poporului nostru. A l\sat multe lucr\ri pe multiple planuri, iar testamentul s\u, scris de propria m=n\, reprezint\ un document de mare `nsemn\tate pastoralcre[tin\. S-a stins din via]\ la 16 mai 1892 [i este `nmorm=ntat `n gr\dina pe care o l\sase mo[tenire, din prejma Episcopiei, `n pitorescul

ora[ Roman, pe care patetic l-a numit azilul b\tr=ne]ilor mele. Mai t=rziu, episcopul Lucian Triteanu, pe morm=ntul s\u [i al fratelui, Episcopul Valerian {tef\nescu, ridic\ o frumoas\ capel\ cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Funda]ia a fost desfiin]at\ abuziv `n perioada comunist\, confisc=ndu-i-se bunurile. A fost reactivat\ dup\ evenimentele din 1989, iar membrii Funda]iei, `n anul 2007, au restaurat capela [i au recuperat o parte din patrimoniul imobiliar care-i apar]inea. Dup\ moartea marelui Melchisedec, scaunul vacant este ]inut de arhiereul Ioanichie Flor B\c\uanul p=n\ ce este ocupat, prin alegere, de fostul episcop vicar al Mitropoliei de la Ia[i, Inochentie Moisiu (1892-1894), iar dup\ trecerea acestuia la odihn\ ve[nic\, pentru o perioad\ scurt\, vine Ieronim Ionescu (18951896), apoi episcopul Iosif Gheorghian (decembrie 1896) [i arhiereul locotenent Conon Ar\mescu Donici B\c\uanul (1897-1900).

Vitregii de secol XXSecolul al XX-lea `ncepe cu alegerea episcopului Gherasim Safirim (1900-1911). Un ierarh riguros, de mare severitate moral\ [i inflexibil `n interpretarea prevederilor canonice, de asemenea, `n convingeri. Nu a f\cut niciodat\ rabat de la r=nduielile biserice[ti. Este autor de manuale cu caracter liturgic. A fost scos din scaunul episcopal `n iunie 1911, c=nd se retrage la M\n\stirea Fr\sinei (V=lcea) unde, dup\ o via]\ auster\ [i isihast\, `[i d\ ob[tescul sf=r[it `n ziua de 14 februarie 1922. Episcopia Romanului este administrat\ de arhiereul Calist Boto[\neanul (1911-1912), ca episcop locotenent. Urmeaz\ Teodosie Atanasiu (1912-1923). P\storirea sa a coincis cu evenimentele provocate de Primul R\zboi Mondial. ~mpreun\ cu Mitropolitul Moldovei, Pimen Georgescu, a participat activ la evenimentele conflictuale care se desf\[urau pe teritoriul eparhiei sale, cer=nd preo]ilor [i credincio[ilor s\i, prin scrisori pastorale, s\ colecteze bani, alimente [i `mbr\c\minte pentru solda]ii de pe front; a cer- cetat [i ajutat spitalele de r\ni]i, a difuzat c\r]i de `ndrumare duhovniceasc\, a sprijinit cauza dreapt\ pentru care lupta poporul rom=n, iar dup\ `ncheierea r\zboiului a pledat pentru unirea Transilvaniei cu patria mam\. A fost un episcop erudit [i cu preocup\ri c\rtur\re[ti, bun cunosc\tor al limbilor clasice [i moderne. A tradus pentru prima dat\ `n rom=ne[te din Comentariile Sf. Ioan Gur\ de Aur la Epistolele Pauline. Fiind bolnav, la 1 februarie 1923, se retrage din scaun la M\n\stirea Neam], de unde va trece `n odihn\ ve[nic\ `n ziua de 7 februarie 1927. Dup\ retragerea lui Teodosie, treburile gospod\re[ti ale episcopiei sunt preluate de Arhiereul Ilarion Mircea 5

Dup\ trecerea lui Veniamin pe scaunul mitropolitan, la Roman este ales episcopul de Hu[i, Gherasim Clipa (1803-1826), ierarh ierudit cu studii `n Germania, cunosc\tor al limbilor greac\, rus\, francez\ [i german\. S-a remarcat prin multe `nf\ptuiri ca p\rinte duhovnicesc al Eparhiei Romanului `n perioada de `nceput al secolului al XIX-lea. A condus episcopia aproape 23 de ani. Arhip\storirea sa a fost de mai lung\ durat\ datorit\ faptului c\ vremurile se statorniciser\, iar la conducerea Moldovei reveniser\ domniile p\m=ntene `n locul celor fanariote. Ca [i Leon Gheuc\, a fost un adept al iluminismului, dar a dat aten]ie [i treburilor administrativ-gospod\re[ti ale eparhiei [i ale centrului episcopal. Lui i se datoreaz\ multe modific\ri `n interior [i exterior f\cute Catedralei episcopale Sf=nta Cuvioas\ Parascheva. De asemenea, `n timpul lui, zestrea catedralei se `mbog\]e[te cu multe podoabe. Tot lui i se datoreaz\ dotarea catedralei cu o nou\ catapeteasm\, ale c\rei icoane sunt pictate de Eustatie Altini. Faciliteaz\ traducerea de multe c\r]i filosofico-iluministe. Sus]ine mi[carea eterist\ de la 1821, din Muntenia. R\m=ne `n amintirea roma[canilor ca un episcop gospodar [i cultivat. Este `nmorm=ntat `n Biserica Sf=ntul Gheorghe, catedrala veche din Ia[i, `n 15 martie 1826. ~i urmeaz\ `n scaun Meletie Lefter (18261844), episcopul de Hu[i. A fost un bun chivernisitor [i reorganizator al averilor eparhiale. Lui i se datoreaz\ resfin]irea Bisericii Precista Mare de la Roman. Ca [i al]i episcopi predecesori, a f\cut [i el parte din divanul domnesc pled=nd pentru anul I (VIII) nr. 5-6

Ana znd v a]a [ act v tatea erarh or roma[can , ce Analliiznd viia]a [ii actiiviitatea iierarhiillor roma[canii, ceii ma mu ] d ntre e , `na nte de a f nsta a] pe scaunu maii mull]ii diintre eii, `naiinte de a fii iinstalla]ii pe scaunull v \d cesc, au tr\ t `n m\n\st r e d n Mo dova ca vll\diicesc, au tr\iit `n m\n\stiiriille diin Molldova ca stare]i, egumeni sau duhovnici, unde au dobndit cu tur\ teo og c\ [ exper en]\ adm n strat v\. culltur\ teollogiic\ [ii experiien]\ admiiniistratiiv\.

EDITORIAL EDITORIAL

B\c\uanul (1923-1950), ca episcop locotenent. La 28 martie 1923 a fost ales Lucian Triteanu (1923-1947). Episcopatul s\u a coincis cu perioada celui de-al Doilea R\zboi Mondial, dar [i a marilor schimb\ri politice din ]ara noastr\. ~n p\storirea sa `ndelungat\ de la Roman, a realizat multe lucruri `n plan gospod\resc-edilitar [i cultural. Dup\ terminarea r\zboiului, Rom=nia intr\ `n lag\rul comunist, iar misiunea Bisericii se restr=nge doar la o brum\ de cult desf\[urat `n careul restr=ns al bisericilor. {i activitatea misionar\, promi]\toare a episcopului Lucian de dinaintea r\zboiului se reduce. S-a retras din scaun `n 1947 [i a tr\it p=n\ la 6 septembrie 1953, c=nd a fost `nmorm=ntat `ntr-un morm=nt din incinta Episcopiei Romanului.

Prigoana comunist\A fost r=nduit ca episcop loc]iitor Arhiereul Vicar al s\u, Ilarion Mircea B\c\uanul, p=n\ la venirea Episcopului Teofil Herineanu (19491957). A fost un episcop evlavios [i rug\tor, care, de[i ardelean, s-a adaptat repede obiceiurilor moldovene, fiind iubit de preo]i [i de c\lug\ri. Totu[i, `n timpul s\u, s-au accentuat prigonirile puterii comuniste asupra preo]ilor [i c\lug\rilor din eparhie. Au fost desfiin]ate toate schiturile [i m\n\stirile din eparhie, iar c\lug\rii au fost nevoi]i s\ p\r\seasc\ chinoviile lor. Mul]i preo]i au fost `ntemni]a]i pentru convingerile lor religioase, unii sf=r[ind `n `nchisorile comuniste. ~n timpul p\storirii sale s-au consemnat mai multe vizite ale `nt=ist\t\torilor Bisericilor Ortodoxe surori, `n eparhie. A primit, la Roman, vizita patriarhului Kiril al Bulgariei, Mitropolitului Grigorie al Sankt Petersburgului, Sofronie al T=rnovului, Atenagora al Tiatirelor, Hrisostom al Filipinelor etc. ~n 1957, episcopul Teofil este ales ca arhiepiscop la Cluj, iar pe scaunul vacant va fi adus, tocmai `n 1962, fostul episcop al Armatei Rom=ne - Partenie Ciopron. P=n\ la acesta eparhia a fost condus\ de locotenen]i `ntre care Mitropolitul Iustin Moisescu (1958-1961) [i Partenie Ciopron (decembrie 1961-februarie 1962), care, din martie 1962, devine eparhiot p=n\ `n 1978, c=nd se retrage la M\n\stirea V\ratec, unde `[i d\ ob[tescul sf=r[it. Din acel an, p\storirea Eparhiei Romanului este dat\ PS Episcop Eftimie Luca, care o conduce p=n\ ast\zi. Nu vom g\si spa]iul necesar `n acest editorial s\ evoc\m perioada ultimilor doi episcopi titulari ai Eparhiei, aceasta ar fi o mare `ntreprindere, pentru c\ mul]i dintre cei ce citesc aceste r=nduri cunosc pe cei doi, mai ales pe venerabilul nostru ierarh PS Episcop Eftimie, pe care providen]a l-a ajutat s\ fie ierarhul titular, acum, la `mplinirea a 600 de ani de istorie ne`ntrerupt\ la Roman.

aceast\ Eparhie, `n continuare, vrem s\ mai amintim c=teva caracteristici ale episcopilor roma[cani. Analiz=nd via]a [i activitatea ierarhilor roma[cani, cei mai mul]i dintre ei, `nainte de a fi instala]i pe scaunul vl\dicesc, au tr\it `n m\n\stirile din Moldova ca stare]i, egumeni sau duhovnici, unde au dob=ndit cultur\ teologic\ [i experien]\ administrativ\. Unii ierarhi, `nainte de a fi ale[i pentru scaunul de Roman, au trecut pe la Hu[i [i R\d\u]i, episcopii sufragane ale Mitropoliei Moldovei. Majoritatea ierarhilor roma[cani `[i au metania `n urm\toarele m\n\stiri: Neam], Secu, Putna, Bogdana, P=ng\ra]i, Solca etc. Unii, spre exemplu Anastasie Crimca, Atanasie al IIlea, Dosoftei, Veniamin Costachi, Gherasim Clipa, Meletie, Melchisedec, `nainte de a fi la Roman, au trecut pe la R\d\u]i, Hu[i, Dun\rea de Jos. Al]ii, precum Tarasie, Vasile, Teoctist, Macarie-cronicarul, Pahomie, Ioanichie, Antonie, datorit\ calit\]ilor lor gospod\re[ti [i spirituale, au devenit episcopi direct din pozi]ia de egumeni sau duhovnici ai unor m\n\stiri. Unii, cum sunt: Iustin Edessis, Nectarie Hermeziu, Isaia Vicol, Inochentie Moisiu, Ieronim Ionescu, Ioanichie Flor, Gherasim Safirim, Lucian Triteanu, Partenie Ciopron, Eftimie Luca, au activat mai `nt=i ca vicari ai episcopiei, apoi au devenit titulari. Remarc=ndu-se ca ierarhi de vaz\ [i c=nd situa]ia o impunea, episcopii de Roman treceau pe scaunul mitropolitan. ~ntre ace[tia amintim pe Teoctist al II-lea, Anastasie Crimca, Dosoftei,

Ierarhi roma[cani personalit\]i ale MoldoveiPomelnicul ctitorilor (sec. al XIX-lea)

Dup\ aceast\ succint\ trecere `n revist\ a ierarhilor care au p\storit `n

6

septembrie-octombrie 2008

Rug\m pe Sfnta Parascheva, care ocrote[te de 600 de an Eparh a ocrote[te de 600 de anii Eparhiia Romanu u , s\ f e m oc toarea noastr\ a Romanulluii, s\ fiie miijjllociitoarea noastr\ lla Preabunul Dumnezeu, s\ p\zeasc\ `n veacurile viitoare aceast\ sfnt\ eparhie.60 0 de tara ani de atestare documen

Sava, Leon Gheuc\, Veniamin al\turi de credincio[i, de armat\, de idealurile nobile ale poporului staCostachi, Meletie Lefter etc. tornic `n credin]\ [i `n p\strarea ~n ceea ce prive[te regiunile tradi]iilor [i a predaniilor sfinte. geografice din care `[i trag originea, cei mai mul]i dintre episcopii Romanului erau moldoIn memoriam veni; al]ii, cum erau: Anastasie De aceea, comemor=ndu-i pe Crimca, Antonie, Gherasim Cliei, comemor\m `n acela[i timp pe pa, Meletie erau bucovineni; cei care `mpreun\ cu ei au f\urit isapoi, unii dintre ei ca: Pahomie, toriografia acestei de Dumnezeu Lucian Triteanu, Teofil Herineap\zite eparhii. Ne g=ndim la miile nu erau ardeleni. ~n sf=r[it, Atade preo]i, c\lug\ri, dasc\li, zugravi nasie Stoinescu, Ieronim Ionescu de icoane [i de biserici, copi[tii de erau munteni, iar Gherasim manuscrise ori me[teri tipografi, Safirim era oltean. Unul dintre dar [i la sutele de genera]ii de creei, Iacob, a fost de origine dincio[i, ]\rani sau ciobani, r\ze[i greac\. sau cl\ca[i, care au d\ltuit at=tea tradi]ii sfinte al\turi de ierarhii care M\rturisitori [i le-au structurat identitatea de rom=ni ortodoc[i. ap\r\tori ai dreptei credin]e ~n aceste momente trebuie s\ ne aducem aminte, al\turi de ierA[a cum am ar\tat `n scurta arhii [i de evlavio[ii voievozi, ctiprezentare a episcopilor, activitori de l\ca[uri sfinte, `n aceast\ tatea acestora de la Roman s-a Eparhie [i de to]i ctitorii de biserici manifestat diferit. Unii s-au re[i de m\n\stiri. G=ndurile noastre marcat `n plan administrativ, al]ii se `ndreapt\ cu recuno[tin]\ c\tre cultural, spiritual sau organizamamele sfinte care [i-au leg\nat toric, ceea ce a f\cut ca rolul lor pruncii cu dragoste de neam [i s\ fie apreciat. Chiar dac\ ne-au credin]\, c\tre to]i cei care au conparvenit pu]ine date din perioada semnat istoria acestui neam binede `nceput a Episcopiei Romacuv=ntat. S\ ne amintim de eroii nului, ierarhii ei s-au remarcat cei ce s-au jertfit pentru ap\rarea prin activitate deosebit\ `n convalorilor acestei eparhii. Suntem textul social-politic al timpului convin[i c\ sufletele lor sunt `n m=lor. Spre exemplu: Tarasie, care na lui Dumnezeu pentru c\ s=ngele apare ca Mitropolit al }\rii de lor a udat arborele libert\]ii noasJos cu sediul la Roman, a fost tre. De aceea, noi, genera]ia care a bun sfetnic al Binecredinciosului fost r=nduit\ de Dumnezeu s\ co{tefan cel Mare [i Sf=nt; de asemenea, Teoctist I, care a uns ca Sfnta Parascheva ocrote[te de 600 de ani Eparhia memoreze la 600 de ani pe cei didomn pe {tefan, a fost [i consilier Romanului (fresc\ din Catedrala episcopal\ de la Roman) naintea noastr\ `mpreun\ cu real voievodului; Vasile, succealiz\rile lor, s\ p\str\m dreapta sorul s\u la Roman, de asemenea, a fost un sfet- Teodosie Atanasiu - traduc\tor [i p\stor des\- credin]\ [i s\ o transmitem genera]iilor viitoare nic al voievodului {tefan. Unii episcopi ai v=r[it; Ioanichie [i Meletie - cu preocup\ri cul- prin cult [i cultur\ cre[tin\, prin evlavie [i viteRomanului au fost trimi[i de domnitori `n misi- turale; Leon Gheuc\, Gherasim Clipa, Isaia jie, prin ap\rarea identit\]ii na]ionale [i prin prouni diplomatice, ceea ce dovede[te abilitatea [i Vicol, Melchisedec {tef\nescu, Lucian Triteanu, movarea tradi]iilor [i predaniilor ortodoxe care cuno[tin]ele lor. Eftimie Luca s-au remarcat prin restaurarea Ca- au stat la baza culturii noastre rom=ne[ti. S\ Dac\ `ncerc\m mai departe s\ schi]\m chipul tedralei episcopale c=nd aceasta a fost atins\ de corel\m ortodoxia noastr\ cu ortopraxia, h\rnicia episcopilor roma[cani, sco]=nd `n relief cali- vitregiile vremii, precum [i a ansamblului arhi- cu d\rnicia, sfin]enia cu slujirea [i ajutorarea set\]ile, preocup\rile sau `mplinirile lor, mai pu- tectural eparhial; Teodosie de la Brazi, Pahomie, menilor, ca s\ tr\im [i s\ r\sp=ndim `n jurul nostem afirma despre unii: Teoctist a fost `n condi- Ghedeon, Ioan de la R=[ca, Gherasim Safirim, tru bucuria [i lumina lui Hristos. ]iile timpului s\u un episcop inteligent, erudit [i Teofil s-au remarcat prin sfin]enia vie]ii lor. Rug\m pe Sf=nta Parascheva, care bun chivernisitor al averilor biserice[ti; Macarie Misiunea principal\ a tuturor episcopilor a- ocrote[te de 600 de ani Eparhia Romanului, s-a remarcat ca mare cunosc\tor al tradi]iei slave cestei Eparhii a fost aceea de a `nv\]a, sfin]i [i s\ fie mijlocitoarea noastr\ la Preabunul [i cronicar indubitabil al unei p\r]i a istoriei conduce pe calea m=ntuirii credincio[ii `ncre- Dumnezeu, s\ p\zeasc\ `n veacurile viitoare Moldovei; Dosoftei, c=t a stat la Roman, a ver- din]a]i lor spre p\storire. Majoritatea au fost aceast\ sf=nt\ eparhie, s\ d\ruiasc\ slujitosificat Psaltirea; Leon Gheuc\ - iluminist [i tra- m\rturisitori [i ap\r\tori ai dreptei credin]e [i nu rilor [i credincio[ilor ei pace, lini[te, prospeduc\tor; Veniamin Costachi - teolog [i tr\itor al au fost insensibili la nevoile sociale ale credin- ritate [i m=ntuire. Fie, Doamne, mila Ta spre noi a[a precum teologiei, Melchisedec - academincian, diplo- cio[ilor lor. ~n timpurile de restri[te [i r\zboaie, mat, ctitor de [coal\, autor de manuale etc.; episcopii Romanului s-au remarcat prin a fi am n\d\jduit [i noi `ntru Tine! anul I (VIII) nr. 2 7

Ce d nt stor c romn care a formu at o potez\ `n Cell diintii iistoriic romn care a formullat o iipotez\ `n lleg\tur\ cu `nfiiiin]area epiiscopiieii Romanulluii este epiiscopull eg\tur\ cu `nf n]area ep scop e Romanu u este ep scopu Me ch sedec. E spunea c\ A exandru ce Bun a organ zat Mellchiisedec. Ell spunea c\ Allexandru cell Bun a organiizat [i sprijinit, `n condi]iile timpului, episcopiile Romanului [i R\d\u] or, f xnd re[ed n]e e `nt st\t\tor or. R\d\u]iillor, fiixnd re[ediin]elle `ntiist\t\toriillor.

DOSAR DOSAR

Episcopia Romanului `ntre anii 1408 1530: Episcopia Romanului `ntre anii 1408-1530:

De la Alexandru cel Bun la {tefan cel Mare [i succesorii s\iPr. Florin }USCANU,Protopop de Roman

Apari]ia statului feudal centralizat a condus la constituirea unei Biserici na]ionale autocefale organizate ierarhic `n cadrul acestei forma]iuni statale. Domnitorul Alexandru cel Bun, considerat organizatorul ierarhiei biserice[ti moldovene, reu[e[te s\ aplaneze conflictul ce s-a iscat `ntre Patriarhia de Constantinopol [i moldoveni, ob]innd pe cale diplomatic\, recunoa[terea Mitropoliei Moldovei [i a primului ei mitropolit, Iosif I Mu[at, la 26 iulie 1401. ~nfiin]at\ la `nceputul sec. al XV-lea de c\tre Alexandru cel Bun (`n perioada 1408-1413), Episcopia Romanului, care avea jurisdic]ie asupra teritoriilor din }ara de Jos (sudul Moldovei) pn\ la Gala]i, a devenit curnd un important centru administrativ-religios, un focar de cultur\ [i spiritualitate.Alexandru cel Bun, domn al Moldovei `ntre anii 1400-1432

n document de mare importan]\ pentru via]a religioas\ a locuitorilor teritoriului de la est de Carpa]i, este scrisoarea papei Grigore al XI-lea, adresat\ principelui de Coroan\, Bela, `n anul 1234, `n care se fac referiri la schismaticii din episcopatul cumanilor (episcopatul romano-catolic al Milcoviei), adic\ ortodoc[ii de aici, vorbind despre pseudo-episcopi de rit grecesc, sau episcopi schismatici, care au rituri [i obiceiuri deosebite, la fal[ii cre[tini din aceste p\r]i. Scrisoarea aceasta, reprezint\ un document de referin]\, care arat\ elocvent c\ pe teritoriul Moldovei, `n sec. al XIII-lea existau credincio[i ortodoc[i, preo]i [i episcopi [i f\r\ `ndoial\, forme de via]\ bisericeasc\.

U

~ntemeierea Episcopiei RomanuluiMitropolia Moldovei este pomenit\ pentru prima dat\ `ntr-un document datat septembrie 1386, al\turi de mitropolia Vidinului, `ntr-un act al Patriarhiei Ecumenice. C=t prive[te data `nfiin]\rii Episcopiei Romanului, lipsa unor documente istorice care s\ cuprind\ referiri deplin concludente a croit 8

drum ipotezelor. Cel dint=i istoric rom=n care a formulat o ipotez\ `n leg\tur\ cu `nfiin]area Episcopiei Romanului este episcopul Melchisedec. Ierarhul de vrednic\ pomenire admitea c\ Alexandru cel Bun a organizat [i sprijinit, `n condi]iile timpului, episcopiile Romanului [i R\d\u]ilor fix=nd re[edin]ele `nt=ist\t\torilor [i, totodat\, limitele geografice ale eparhiilor Moldovei, apoi `nzestr=ndu-le cu mo[ii spre a le asigura mijloacele prin care s\-[i poat\ `ndeplini rosturile. Merg=nd mai departe, el presupunea c\ episcopul Meletie, men]ionat `n coresponden]a patriarhului din Constantinopol, al\turi de mitropolitul Iosif, ar fi fost arhiepiscopul eparhiei Romanului, la sf=r[itul secolului al XIV-lea. Dup\ Melchisedec s-a formulat alt\ ipotez\ referitoare la `ntemeierea Episcopiei Romanului plec=nd de la tradi]ia istoric\, precum [i de la unele fapte cu acoperire documentar\ [i anume c\ aceast\ episcopie a fost `nfiin]at\ de Alexandru cel Bun. Tradi]ia este consemnat\ pentru `nt=ia oar\, `n Letopise]ul }\rii Moldovei p=n\ la Aron Vod\ (1359-1595), cunoscut sub numele de Letopise]ul lui Grigore Ureche: Mai f\cut-a (Alexandru) [i

al doilea episcop, dup\ mitropolit, la sf=nta m\n\stire, `n ora[, `n Roman, [i i-au dat eparhie o parte din ]inuturi pe sub munte `n gios. Plec=nd de la aceast\ tradi]ie [i de la anumite fapte `ntemeiate documentar, majoritatea istoricilor no[tri sus]in c\ Episcopia Romanului a fost `ntemeiat\ de Alexandru cel Bun. (Manolache Dr\ghici, C. Erbiceanu, N. Iorga, N. Dobrescu, E. Popovici, {t. Lup[a).

Alexandru cel Bun, ctitorul~n sprijinul tradi]iei istorice, vin [i c=teva documente de cancelarie domneasc\ din care reiese c\, `ntr-adev\r Alexandru cel Bun este ctitorul episcopiei din Roman. Astfel prin cartea domneasc\ datat\ 16 septembrie 1408, domnitorul d\ruia bisericii Sf. Vineri din t=rgul Romanului, unde odihne[te sf=nt\ r\posata maica noastr\, cneaghina Anastasia dou\ sate. Printr-o carte din 12 aprilie 1458, {tefan cel Mare a `nt\rit mitropoliei noastre din t=rgul Roman unde este hramul Sf. Parascheva cele dou\ sate, iar mai t=rziu printr-o alt\ carte domneasc\, din 20 aprilie 1488, acela[i domn `nt\re[te [i `mputernice[te sfintei noastre biserici mitropoliei din t=rgul Roman unde este hramul Sf=nta [i iulie-august 2008

Dac\ ep scopu u de Roman s a spus [ m tropo t, Dac\ epiiscopulluii de Roman ii s-a spus [ii miitropolliit, aceasta s a f\cut numa `n semn de c nste, aceasta s-a f\cut numaii `n semn de ciinste, episcopia Romanului fiind cea mai veche eparhie dup\ M tropo a Mo dove [ Suceve . dup\ Miitropolliia Molldoveii [ii Suceveii.60 6 0 00 de

a ntar ra adnei adn atestare documceumenta ei de atestare do

preacuvioasa maica noastr\ Parascheva s\ st\p=neasc\ satele d\ruite de bunicul s\u. Dac\ `n anul 1408 c=nd biserica din Roman a primit dania domneasc\ aceasta ar fi fost catedral\ episcopal\ sau mitropolitan\, negre[it, domnul s-ar fi referit `n cartea sa de danie la acest fapt. Neav=nd `ns\ documente sigure care s\ ateste anul c=nd a fost `ntemeiat\ Episcopia Romanului, cercet\torii au folosit elemente de ordin logic-istoric pentru a descifra acest lucru. S-au folosit de unele realit\]i [i aspecte ale vie]ii biserice[ti din Moldova, `ndeosebi rela]iile intereparhiale [i anume `nt=ietatea episcopului de Roman fa]\ de cel al R\d\u]ilor, baz=ndu-se pe vechile a[ez\minte canonico-juridice, precum [i pe tradi]ia istoric\. Av=nd `n vedere c\ episcopia de R\d\u]i este men]ionat\ `ntr-un document datat 6 iulie 1413, prin care Alexandru cel Bun d\ruia doamnei Anastasia (soacra sa) c=teva sate, care, dup\ trecerea ei din via]\, s\ intre `n st\p=nirea episcopiei de R\d\u]i a Sf=ntului Nicolae, credem c\ domnitorul a `ntemeiat cele dou\ eparhii, la Roman [i R\d\u]i, `n perioada 14081413, dup\ ce `n ]ar\, statornicise condi]ii de ordine [i stabilitate [i dup\ ce rezolvase conflictul cu Patriarhia Ecumenic\. Motivele pentru care domnul ]\rii a `nfiin]at alte dou\ eparhii `n cadrul Mitropoliei Moldovei sunt multiple: marea `ntindere geografic\ a ]\rii de la Ceremu[ la limanul Nistrului [i de la Milcov p=n\ la Hotin astfel `nc=t nu putea fi administrat\ biserice[te de un singur ierarh, apoi `n semn de cinstirea memoriei p\rin]ilor s\i Roman I Mu[at, `nmorm=ntat la R\d\u]i [i Anastasia Doamna, `nmorm=ntat\ la Roman. Un alt motiv ar fi cel misionar, ]in=nd cont de expansiunea romano-catolicismului `n Moldova la finele sec. al XIV-lea [i `nceputul sec. al XV-lea.

Proilaviei `n a doua jum\tate a sec. al XVII-lea [i `nceputul sec. al XVIII-lea, dorea s\-[i extind\ autoritatea asupra acestei regiuni, ierarhul de la Roman, a `nscris pe sigiliul s\u [i Gala]iul. De-a lungul veacurilor, ca urmare a conven]iilor `ncheiate `ntre puterile mari ce ne `nconjurau privind hotarele Moldovei, s-a schimbat [i configura]ia geografic\ a Eparhiei Romanului, reduc=ndu-se treptat p=n\ la forma actual\ (5 protopopiate).

Cea mai veche eparhie dup\ Mitropolia MoldoveiN. Iorga, coment=nd documentele care cuprind referiri la `ntemeierea Episcopiei Romanului, afirma, `n lucrarea sa Istoria Bisericii Rom=ne[ti, (vol. I), c\ la sf=r[itul sec. al XV-lea `n preajma bisericii Prea Cuvioasa Paraschiva din T=rgul de Jos nu mai este o mitropolie, ci o episcopie, dezv\luind parerea sa c\, `n acest ora[, totdeauna a fost o episcopie. Constantin C. Giurescu, nu vede la Roman o mitropolie, cu toate c\ Tarasie, care p\storea acolo, este men]ionat, `n unele documente, episcop al mitropoliei de Jos, el este numai episcop. N. Dobrescu, plec=nd de la titulatura de mitropolie [i aceea de mitropolit care se d\dea Episcopiei Romanului [i ierarhului de acolo, afirm\ c\ nu este o mitropolie `n adev\ratul sens al cuv=ntului. Nu este dec=t o confuzie de termeni. Cei care redactau actele de cancelarie `ndeosebi laici, nu cuno[teau destul de bine terminologia bisericeasc\. Dac\ episcopului de Roman i s-a spus [i mitropolit, aceasta s-a f\cut numai `n semn de cin-

Teracot\ din sec. al XVII-lea descoperit\ la Episcopia Romanului, `n urma s\p\turilor efectuate sub conducerea reputatului cercet\tor, prof. Vasile Ursachi

XVIII-lea Pecetea sfintei Episcopii a Romanului [i Gala]ilor. Probabil, episcopul Romanului, `nc\ de la `nceputul sec. al XV-lea, avea autoritate jurisdic]ional\ asupra regiunii `n care era situat ora[ul Gala]i, dar abia dup\ ce mitropolitul

O titulatur\ controversat\Analiz=nd [i interpret=nd ceea ce a p\strat tradi]ia, c=t [i referirile documentare `n leg\tur\ cu `ntemeierea [i organizarea eparhiei din T=rgul de Jos, cercet\torii istoriei noastre biserice[ti au fost adesea contraria]i v\z=nd c\ `n documentele medievale, Scaunul de la Roman poart\ uneori titulatura de episcopie alteori de mitropolie, iar chiriarhul ei poart\ denumirea de episcop, alteori de arhiepiscop sau mitropolit. Cel dint=i r\spuns, cea dint=i solu]ie, la aceast\ problem\ a dat-o episcopul academician Melchisedec, care s-a ocupat cu interes [tiin]ific de `nceputurile [i evolu]ia Episcopiei Romanului p=n\ `n sec. al XIX-lea. El a mers foarte departe afirm=nd c\ la Roman a fost prima re[edin]\ a Mitropoliei Moldovei, `nainte de Alexandru cel Bun. Aplan=ndu-se ne`n]elegerile dintre patriarhia de Constantinopol [i moldoveni cu privire la canonicitatea mitropolitului Iosif, chiar la `nceputul domniei lui Alexandru cel Bun (iulie 1401) mitropolia ar fi fost str\mutat\, de la Roman, la Suceava, unde era capitala ]\rii, `n T=rgul de Jos ar fi r\mas o episcopie care, p=n\ `n primele decenii ale sec. al XVII-lea, a purtat titulatura de mitropolie. Nici unul din istoricii de dup\ Melchisedec nu au preluat opinia acestuia `n leg\tur\ cu o mitropolie la Roman, `nainte de 1400. Referindu-se `n scrierile lor la Episcopia Romanului to]i au remarcat diversitatea oferit\ de documente cu privire la titulatura scaunului eparhial de aici.

Eparhia ]inuturilor de sub munteMen]ionam anterior, c\ pe baza izvoarelor istorice de care dispunem, nu se poate fixa data la care a fost `ntemeiat\ Episcopia Romanului [i nici teritoriul s\u de jurisdic]ie. Puternica tradi]ie pe care o include `n Letopise]ul s\u Gr. Ureche ne deschide calea spre aflarea unor r\spunsuri: Mai f\cut-a (Alexandru) [i al doilea episcop dup\ mitropolit, la sf=nta m\n\stire `n ora[, `n Roman, [i i-am dat eparhie o parte din ]inuturi de sub munte `n gios. Aceste ]inuturi, potrivit unei cronici erau: Roman (T=rgul de Jos), Bac\u, Putna, Tecuci, Tutova, Vaslui, Covurlui, ba chiar [i Gala]iul, potrivit unei vechi pece]i episcopale din sec. al anul I (VIII) nr. 2

9

Pr mu ep scop roma[can men] onat `ntr o Priimull epiiscop roma[can men]iionat `ntr-o carte datat\ 30 sept. 1445 este preasf n] tu carte datat\ 30 sept. 1445 este preasfiin]iitull mitropolit chir Calist al Romanului. Nu se [tie cnd a `nceput [ cnd s a sfr[ t p\stor a u . cnd a `nceput [ii cnd s-a sfr[iit p\storiia lluii.

DOSAR DOSARpului [i mitropolitului Calist, care se p\streaz\ ast\zi `n muzeul m\n\stirii. Acest fapt ne face s\ credem c\ acest ierarh vie]uise ca monah `n M\n\stirea Neam], se formase acolo [i a dorit `nmorm=ntat unde-[i avea metania.

ste, episcopia Romanului fiind cea mai veche eparhie dup\ Mitropolia Moldovei [i Sucevei. Aceea[i p\rere o au Simion Reli [i pr. Acad. Mircea P\curariu. Autorii manualului de Istoria Bisericii Rom=ne, 1957, lu=nd `n considerare faptul c\ fiii lui Alexandru cel Bun, au `mp\r]it Moldova `n dou\ p\r]i, Ilie domnind `n }ara de Sus cu capitala la Suceava, iar {tefan `n }ara de Jos, cu capitala `ntr-un ora[ din Sud (probabil Vaslui) cred c\ acesta din urm\ va fi atribuit episcopului de Roman titlul de mitropolit, la fel cu al celui de la Suceava. Pr. Prof. Mircea P\curariu, la r=ndul s\u, presupune c\ domnul {tefan al II-lea (14351442) va fi ridicat pe episcopul de Roman la rangul de mitropolit pentru ca s\ creasc\ [i `n acest fel prestigiul }\rii de Jos peste care domnea. Pe baza p\rerilor [i r\spunsurilor date de istoricii aminti]i, referitoare la titulatura eparhiei Romanului [i la aceea a `nt=ist\t\torului ei, nu se poate afirma cu certitudine, c\ aceast\ eparhie a purtat, c=ndva, titlul de mitropolie. La mijloc se pare c\ nu-i dec=t o confuzie de termeni.

Primii ierarhi ai RomanuluiOdat\ `nfiin]at\ noua eparhie a Romanului, f\r\ `ndoial\ c\ aceasta a fost condus\ de un

`nt=ist\t\tor, de un episcop. Dar cum nu avem nici o referire `n documentele cunoscute, despre ierarhul care a condus episcopia Romanului `n timpul lui Alexandru cel Bun (primele decenii ale sec. al XV-lea), acest fapt a l\sat drum deschis ipotezelor. ~n pomelnicul de la Bistri]a, printre ierarhi, apar [i arhiepiscopii Ioan [i Samuil despre care nu avem [tiri referitoare la locul [i timpul c=nd au p\storit. Episcopul Melchisedec {tef\nescu ocup=ndu-se de organizarea bisericeasc\ a Moldovei, credea c\ Episcopia Romanului a fiin]at la finele sec. al XIV-lea [i presupunea c\ episcopul Meletie, amintit `n c=teva acte ale Patriarhiei Ecumenice al\turi de mitropolitul Iosif al Moldovei, ar fi condus aceast\ eparhie. Primul episcop men]ionat `ntr-o carte datat\ 30 septembrie 1445 este preasfin]itul mitropolit chir Calist al Romanului. Nu se [tie c=nd a `nceput [i c=nd s-a sf=r[it p\storia lui. Poate fusese el r=nduit ca arhiep\stor dup\ ce {tefan al II lea [i-a `nceput domnia prin 1433, mai `nt=i singur `n }ara de Jos, `mpreun\ cu Ilia[ `n }ara de Sus, apoi cu Petru [i `n cele din urm\ singur. Cu prilejul s\p\turilor arheologice efectuate `nainte de lucr\rile de restaurare din 1953-1961, de la M\n\stirea Neam], a fost descoperit\ lespedea care a acoperit morm=ntul arhiepisco-

Ierarhii din vremea lui {tefan cel MareEpiscopul Tarasie (`nainte de 1464-dup\ 1473) este pomenit pentru prima dat\, ca martor, `ntr-o carte cu data de 12 septembrie 1464: episcopul nostru chir Tarasie de T=rgul de Jos. F\r\ `ndoial\ p\storia sa `ncepuse `nainte. Pentru ultima dat\, Tarasie este pomenit tot ca martor al\turi de mitropolitul Teoctist `ntr-o carte domneasc\ datat\ 14 octombrie 1473. La 3 septembrie 1470, episcopul Tarasie este men]ionat `n soborul numeros (64 de slujitori) care a participat la sfin]irea M\n\stirii Putna. ~n pomelnicul m\n\stirii Bistri]a, printre ierarhi, apare [i arhiereul Tarasie, negre[it episcopul Romanului. Succesorul lui Tarasie `n scaunul de la Roman a fost episcopul Vasile (`nainte de 14841500). Acesta, expedia la 2 februarie 1484 din Mitropolia de Jos a Moldovei o scrisoare adresat\ mitropolitului Gherontie al Moscovei [i

Prima Catedral\ episcopal\ a Romanului~ntr-un document datat 12 aprilie 1458, hramul bisericii voievodale din Roman este men]ionat astfel Sf. Muceni]\ Parascheva, iar `n alte acte de cancelarie din timpul domniei lui {tefan cel Mare Sf. Parascheva (13 decembrie 1465) sau Sf. [i preacuvioasa noastr\ Parascheva (22 aprilie 1488). ~ncep=nd cu acest an, biserica episcopal\ din Roman, apare `n documente constant, cu acela[i hram Prea Cuvioasa Parascheva. Pentru a nu da na[tere unor `ntreb\ri [i ipoteze, legate de sf=nta patronimic\ a Catedralei Romanului, men]ion\m c\ alternan]a de grafie privind hramul bisericii nu poate fi dec=t din cauza confuziei de termeni, ]in=nd cont c\ `n limba greac\ termenul paraschevi desemneaz\ ziua de vineri, `nsemn=nd preg\tire pentru o s\rb\toare sau o c\l\torie. ~nmorm=ntarea doamnei Anastasia `n biserica Sf. Vineri din Roman, constituie un temei c\ domnitorul Roman I Mu[at ar fi ctitorul acestui loca[ de cult. Ca toate necropolele domne[ti (R\d\u]i, Bistri]a, Putna) edificiul a fost zidit din piatr\ [i c\r\mid\, av=nd dimensiuni impresionante pentru acele vremuri iar `n perioada 1414-1419, Alexandru cel Bun, a d\ruit zugravilor Nichita [i Dobre dou\ sate, angaj=ndu-i s\ picteze dou\ biserici, din care una `n T=rgul Roman [i nu putea fi alta dec=t biserica Sf. Vineri unde era `nmorm=ntat\ mama sa. O descoperire de excep]ie a fost f\cut\ recent, `n urma s\p\turilor arheologice efectuate `n incinta Centrului Eparhial Roman de c\tre prof. dr. Vasile Ursachi, `n perioada (2003-2004) descoperirea funda]iei vechii biserici episcopale, ctitorie a mu[atinilor, men]ionat\ `n documentul din 16

Catedrala episcopal\ de la Roman, carte po[tal\, cca. 1924, Ed. Librariei Fra]ii Rottenberg, Roman (colec]ia D. Dimitriu)

septembrie 1408. Surprinz\tor a fost faptul c\ vechea catedral\ a fost mai mare dec=t cea actual\ zidit\ dup\ mai bine de un secol [i jumat\te de Petru Rare[. Vechea temelie pe care s-a zidit mai apoi, este `n exteriorul zidului actual cu 0,50m , p=n\ la 1,10 m, `n partea absidei laterale nordice. Tot cu acest prilej au fost descoperite fragmente ceramice, fresc\ [i tencuial\, teracote de sobe, care atest\ vechimea acestei str\vechi biserici voievodale. Fiind [ubrezit\ de dintele nemilos al vremii, dup\ incendiul din 1467 [i marele cutremur din 1471, vechea catedral\ a fost `nlocuit\ cu o alt\ biseric\ monumental\ ce poart\ acela[i hram, Sf. Cuv. Parascheva, fiind `ncredin]at\ cultului `n anul 1550, potrivit pisaniei de la intrare, care men]ioneaz\ [i faptul c\ biserica s-a `nceput de la ultimele temelii adic\ pe funda]ia celei veche la anul 7050 (1542).

10

septembrie-octombrie 2008

Ep scop a Romanu u reprezenta `n sec. Epiiscopiia Romanulluii reprezenta `n sec. a XV ea cea ma `nt ns\ eparh e d n all XV-llea cea maii `ntiins\ eparhiie diin }ara Moldovei, fa]\ de episcopia de R\d\u] a c\re eparh e se reducea nu R\d\u]ii a c\reii eparhiie se reducea nu ma a `nt nderea unu s ngur ] nut. maii lla `ntiinderea unuii siingur ]iinut.60 0 de tara ani de atestare documen

Roma[canii, reprezenta]i `n sinoadele ecumenice~n prima jum\tate a secolului al XV-lea au avut loc c=teva `nt=lniri (sinoade) interna]ionale, la care au participat [i delega]ii din partea Moldovei. ~n perioada (1414-1418), s-au desf\[urat lucr\rile Sinodului de la Konstanz la care s-au purtat discu]ii [i s-au luat hot\r=ri importante `n leg\tur\ cu criza care s-a ivit atunci `n biserica catolic\, ajung=ndu-se `n acele vremuri s\ existe trei papi, `n trei loca]ii diferite: Roma, Avignon [i Pisa (schisma papal\). Deasemeni s-au comb\tut `nv\]\turile eterocatolice propov\duite de John Wiclif [i Jan Hus, discut=ndu-se [i `ncerc=ndu-se mult dorita unire a celor dou\ biserici cre[tine: Ortodox\ [i Romano Catolic\. La Sinodul de la Konstanz au luat parte delega]i ai `mp\ratului din Constantinopol, Manuil al II lea, c=t [i al regelui Vitold al Lituaniei (fratele lui Vladislav). S-au adunat astfel 19 episcopi sub protia mitropolitului Kievului, Grigorie }amblac. Cronicarul acestui sinod, Ulrich von Richenthal, consemna prezen]a, cu c=teva s\pt\m=ni `naintea `nceperii lucr\rilor Sinodului (aprilie 1418), precum [i la [edin]ele `n plen ale Sinodului, a unei delega]ii format\ din laici, reprezentan]i ai unor t=rguri importante din Moldova, `ntre care [i Romanul. }in=nd cont de importan]a acestei `nt=lniri, care dorea `ntre altele unirea Bisericilor, credem c\ to]i cei prezen]i cuno[teau bine problemele cu care se confrunta pe atunci lumea cre[tin\. Dac\ la Roman s-au g\sit delega]i reprezentativi, `nseamn\ c\ acest ora[, unde cu pu]in timp `n urm\ fusese `ntemeiat\ episcopia [i unde se afla un ierarh ortodox, era, deja, un centru cultural-misionar important. La a doua mare adunare ecumenic\ din secolul al XV-lea, Sinodul de la FerraraFloren]a (1438-1439), au luat parte [i reprezentan]i ai Bisericii Ortodoxe din Moldova. Delega]ia era format\ din mitropolitul Damian, logof\tul Neagoe [i protopopul Constantin din partea eparhiei }\rii de Jos. La presiunile `mp\ratului Ioan al VIII-lea Paleologul [i a patriarhului Iosif al II lea al Constantinopolului delega]ii moldoveni au semnat decretul pentru unire, pe care clerul [i credincio[ii ortodoc[i din Moldova nu l-au acceptat niciodat\. S-a sus]inut c\ protoprezbiterul Constantin era delegat al scaunului chiriarhal de la Roman. Aceast\ `nt=lnire se dovede[te a fi important\ at=t pentru faptul c\ este primul document `n care este men]ionat un cleric roma[can, c=t [i pentru c\ aici se consemneaz\ prima prezen]\ a clerului ortodox din Moldova la o adunare ecumenic\ interna]ional\.Consiliul de la Konstanz, la care au participat [i reprezentan]i ai roma[canilor. Imagine din cronica acestui eveniment, scris\ de Ulrich Richental, reprezent=nd dezbaterile dintre episcopi, cardinali [i pap\ (1460-1465)

al `ntregii Rusii, prin care `i d\dea acestuia c=teva l\muriri tipiconale privind ritualurile grece[ti (ortodoxe) referitoare la `nconjurarea bisericii la t=rnosirea acesteia, ar\t=ndu-se un bun cunosc\tor al canoanelor biserice[ti. Scrisoarea aceasta are o valoare de document, relief=nd preg\tirea aleas\ a episcopului de Roman, Vasile, dar [i leg\turile fr\]e[ti dintre cele dou\ Biserici ortodoxe. ~n mesajul s\u folose[te expresia din nou d\m de [tire, ceea ce `nseamn\ c\, p=n\ la acea dat\, a mai trimis arhiepiscopului Moscovei [i alte scrisori, `ndrept\]indu-ne s\ credem c\ el se afla `n fruntea Eparhiei Romanului de mai mult timp. {tefan cel Mare `nt\re[te Mitropoliei din T=rgul de Jos unde este episcop rug\torul chir Vasile, Leucu[ani [i Dragomire[ti printr-o carte, datat\ 20 aprilie 1488. ~n ziua de 15 octombrie acela[i an, 1488, s-a sfin]it biserica Sf. Ilie din Suceava. ~n aceea[i zi, domnul Moldovei f\cea o `nsemnare danie Mitropoliei din T=rgul Roman unde este episcop rug\torul nostru Vasile. Mai t=rziu, episcopul Vasile apare al\turi de ceilal]i ierarhi [i de demnitarii ]\rii la semnarea tratatului de pace [i alian]\ `ncheiat de {tefan cel Mare (12 iulie 1499) cu regele Ioan Albert al Poloniei. Ultimul document `n care este men]ionat numele acestui ierarh, dateaz\ din 31 august 1499. {tefan cel Mare i-a d\ruit rug\torului [i duhovnicului nostru chir Vasile

episcopul din Mitropolia de Jos, de la T=rgul Roman (deci nu Episcopiei), un sat anume Muntenii Scuta[i. Dup\ luna aprilie a anului 1500 la Roman p\storea un alt episcop, ceea ce ne face s\ credem c\ Vasile a trecut la cele ve[nice la sf=r[itul anului 1499, sau la `nceputul anului urm\tor. At=t episcopul Tarasie, c=t [i episcopul Vasile - ierarhii Romanului din vremea domniei lui {tefan - sunt men]iona]i `n pomelnicul de la Bistri]a.

Mitropolitul Teoctist al II-lea, episcop al RomanuluiUrma[ul s\u `n scaun a fost episcopul Teoctist (1500-1508). Acesta a fost vreme `ndelungat\ egumen la m\n\stirea Neam] aproape 17 ani - dup\ care este ales episcop al Romanului, iar dup\ 8 ani `mplini]i a fost ales Mitropolit al Moldovei, fiind cunoscut sub numele de Teoctist al II lea. ~n calitate de episcop al Romanului, el apare `ntr-un singur document cunoscut p=n\ `n prezent, datat 17 noiembrie 1502, prin care {tefan cel Mare a d\ruit m\n\stirii Putna pre to]i popii care sunt `n toate bisericile, prin toate bisericile, prin toate satele acelei m\n\stiri, peste tot prin ]ara noastr\. Voievodul a luat aceast\ hot\r=re cu binecuv=ntarea p\rin]ilor [i rug\torilor no[tri c\tre

anul I (VIII) nr. 5-6

11

Ep scop a Romanu u reprezenta `n sec. a XV Epiiscopiia Romanulluii reprezenta `n sec. all XVllea cea maii `ntiins\ eparhiie diin }ara Molldoveii, ea cea ma `nt ns\ eparh e d n }ara Mo dove , fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se reducea numa a `nt nderea unu s ngur ] nut. reducea numaii lla `ntiinderea unuii siingur ]iinut.

DOSAR DOSAR

Dumnezeu, mitropolitul de Suceava chir Gheorghe [i episcopul Mitropoliei de Jos din T=rgul Romanului, chir Teoctist. Amintim un lucru important pentru biografia acestui ierarh: `n timp ce era stare] al m\n\stirii Neam], {tefan cel Mare a ridicat impozanta biseric\ cu hramul ~n\l]area Domnului cea mai mare dintre ctitoriile [tefaniene. La solemnitatea sfin]irii bisericii, `n ziua de 14 noiembrie 1497, Teoctist (pe atunci stare]) a luat parte al\turi de domnitor la s\v=r[irea acelei procesiuni, iar mai t=rziu, potrivit dorin]ei sale, a fost `nmorm=ntat `n pridvorul acestei biserici ridicat\ sub ochii s\i din temelie. Macarie I (1508(?)dup\ 1518. La 30 septembrie 1503, {tefan cel Mare a dat [i a `nt\rit m\n\stirii Neam] unde era egumen rug\torul chir popa Macarie un sat B\iceni, iar Felonul Sf. Ioan Gur\ de Aur, despus spre `nchinare `n Catedrala episcopal\ din Roman, la 2 februarie 1508, a fost trimis de la Constantinopol `n Moldova `n sec. XV [i apare men]ionat pentru prima dat\ domnul Bogdan al III de c\tre Paul de Alep, `n 1653. ~n acel an, Patriarhul Macarie al Antiohiei a poposit la Roman lea `nt\rea m\n\stirii `n ziua de pomenire a Sf=ntului Ioan Gura de Aur, c=nd Episcopul titular (Anastasie 1644-1658) Neam] satele Telebes-a `mbr\cat cu felonul Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur, zis polistravion, a[a cum `l `mbrac\ `n cin]i [i Tristeane]; egufiecare an la slujba din ziua s\rb\torii Sf=ntului..., dup\ cum apare `n `nsemn\rile lui Paul de Alep. men, cum arat\ cartea domneasc\, era, atunci, la Neam] rug\torul Macarie. Un egumen care monahul Nichifor d\ruie[te m\n\stirii Cea mai `ntins\ eparhie cu numele Macarie a fost cu c=]iva ani `nainte Neam] satul Dolhe[ti pe {omuz, printre mar- din }ara Moldovei [i la m\n\stirea Vorone], men]ionat `ntr-o car- torii acestei danii apare si episcopul Dorotei Cu un personal bisericesc destul de redus te cu data de 22 ianuarie 1497 [i `n alta cu data din t=rgul Romanului, `mpreun\ cu episcopul de 20 noiembrie 1499. Acest episcop a fost e- Teofan de R\d\u]i. Actul acesta este `ntocmit centrul eparhial de la Roman [i-a putut asigura gumen la Neam] [i probabil, unul dintre u- la mitropolie, la r\posarea sf=nt r\posatului existen]a [i func]ionarea din veniturile provecenicii lui Teoctist. Dup\ ce acesta, `n anul nostru mitropolit Teoctist, de aceea nu apare nite de la clerul de mir [i d\rile episcopale date 1508, a trecut `n scaunul mitropolitan al ]\rii, `ntre martori [i mitropolitul Sucevei. Domnul de satele [i propriet\]ile `ncredin]ate de domnie. Macarie a fost ales episcop al Romanului. Petru Rare[, prin cartea cu data de 17 mar- Episcopia Romanului reprezenta `n sec. al XVLa 8 decembrie 1514, domnul Bogdan al tie 1529, a `nt\rit tocmeala, adic\ un schimb lea cea mai `ntins\ eparhie din }ara Moldovei, III-lea, d\ruia mitropoliei din t=rgul f\cut de chir Dorotei episcop de la mitropo- fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se Romanului 800 de zlo]i t\t\r\[ti, dup\ ce lia de jos din t=rgul Romanului, care d\dea reducea numai la `ntinderea unui singur ]inut. se sf\tuise cu chir Macarie episcopul Ro- satul Ide[ti pe B=rlad, cu Armeanca [i alte Episcopia }\rii de Jos a fost `nzestrat\ `n manului. Acest episcop se afla `nc\ `n rudenii ale ei, care d\deau P=nce[ti din ]inutul sec. al XV-lea de domnitorii ]\rii cu 8 sate [i scaunul episcopal, c=nd, printr-o carte cu Neam]. Nu se [tie, c=nd a `nceput el p\storia jum\tate cu mori, cu pod umbl\tor, av=nd [i data de 7 octombrie 1517, domnul {tef\ni]\ la Roman, dar se [tie c=nd a `ncheiat-o. veniturile de la vam\, din comer]ul f\cut de oad\dea [i `nt\rea mitropoliei de jos din t=rgul Dorotei mai apare ca fost episcop, `ntr-o menii dependen]i de episcopie. Romanului un sat Az\peni. Nu se cunoa[te carte, cu data de 14 iunie 1538, prin care anul c=nd a `ncetat p\storia episcopului Petru Rare[ a `nt\rit m\n\stirii Neam] p\r]i din Ierarhii Romanului, pe l=ng\ autoritatea Macarie I la Roman. satul Or]e[ti, cump\rate de episcopul eclesiastic\ ce o aveau `n via]a Moldovei, parNici un document moldovenesc, dintre Teodosie al R\d\u]ilor cu banii lui Dorotei ticipau ca membri `n sfatul domnesc [i sigilau cele cunoscute, p=n\ acum, emise `n inter- ce-au fost episcop. Se crede ca Dorotei s-a cu propriile pece]i actele emise de cancelarie `n valul 1518-1527, nu pomene[te numele epis- retras din scaun la `nceputul anului 1531 [i a leg\tur\ cu propriet\]ile biserice[ti, fie episcocopului Dorotei (dup\ 1518-1531) de la vie]uit ca schivnic p=n\ la sf=r[itul vie]ii, pale, fie m\n\stire[ti, av=nd [i prerogativele de judec\tori pentru supu[ii Episcopiei. Roman. La 16 ianuarie 1528, `n actul prin probabil la m\n\stirea Neam]. 12 septembrie-octombrie 2008

Ev dent\, `ns\, a fost co aborarea domn tor Eviident\, `ns\, a fost collaborarea domniitorep scop `n toat\ aceast\ per oad\, ch ar dac\, epiiscop `n toat\ aceast\ periioad\, chiiar dac\, uneor , ep scopu era supus capr c or [ n uneorii, epiiscopull era supus capriiciiiillor [ii iin tereselor strategice ale unui domnitor, a ungndu se a s tua] conf ctua e ajjungndu-se lla siitua]iiii conflliictualle60 0 de tara ani de atestare documen

Episcopia Romanului `ntre anii 1525 1650: Episcopia Romanului `ntre anii 1525-1650:

Chipuri [i fapte prin care fiin]\m ca ortodoc[iPr. Nicolae HURJUI

Curgerea timpului istoric rnduit de Dumnezeu asupra eparhiei Romanului ne dezv\luie [i pentru perioada cuprins\ `ntre anii 1525-1650 oameni, fapte, situa]ii, ce au determinat pentru anii urm\tori noi r\spunsuri la provoc\rile care priveau Biserica. ~ncerc\m, `n cele ce urmeaz\, o sintez\ a acestei epoci, controversat\ [i fr\mntat\, cu special\ aplecare asupra personalit\]ii episcopului Macarie Cronicarul, una dintre personalit\]ile marcante ale Ortodoxiei moldovene.entru a putea `n]elege unele dintre `mplinirile sau lipsurile episcopilor de Roman din intervalul cuprins `ntre anii 1525-1650, nu putem face abstrac]ie de contextul vie]ii social-politice, `n care diferi]i episcopi s-au afirmat. Observ\m astfel c\ `n cei 125 de ani fr\mnt\rile istorice au f\cut ca la conducerea statului moldovean s\ se succead\ nu mai pu]in de 45 de domnitori, cu perioade de domnie unele relativ lungi, altele fragmentate sau foarte scurte. Faptul `n sine este relevant pentru instabilitatea timpurilor [i greutatea unor realiz\ri trainice, elocvente, att `n plan administrativ-civil, ct [i eclesiastic. ~n aceste condi]ii, determinant\ a fost personalitatea domnitorului sau episcopului respectiv, precum [i [ansa istoric\ oferit\ de contextul `n care ei au tr\it. Evident\, `ns\, a fost colaborarea domnitor-episcop `n toat\ aceast\ perioad\, chiar dac\, uneori,

Catedrala episcopal\ din Roman p\streaz\ [i ast\zi, `ntr-o form\ excep]ional\, pictura interioar\ realizat\ `n secolul al XVI-lea

P

episcopul era supus capriciilor [i intereselor strategice ale unui domnitor, ajungndu-se la situa]ii conflictuale, generatoare de suferin]\. ~n general, `ns\, se remarc\ aspectul simfoniei `ntre cei doi stlpi ai societ\]ii moldovene[ti, `n care fiecare venea cu capacitatea [i cultura sa, cu deschiderea c\tre sus]inerea faptelor constructive [i, nu `n ultimul rnd, cu implicarea material\ `n concretizarea diferitelor proiecte. Acest lucru este valabil nu numai pentru perioadele de care vorbim, ci [i pentru altele, `n cursul c\rora, mitropoli]ii, episcopii, egumenii, adeseori [i smeri]ii c\lug\ri, ori umilii preo]i de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toat\ `nv\]\tura, au `nzestrat neamul cu o limb\ literar\, cu o literatur\ sfnt\, au sprijinit statul, f\r\ s\ se lase `nghi]i]i de dnsul, au c\l\uzit neamul pe drumurile p\mntului, f\r\ a-[i desface ochii de la cer.1

O istorie tulbureMajoritatea domnitorilor din aceast\ perioad\, cu ani mai mul]i de domnie (Petru Rare[, Alexandru L\pu[neanu, Movile[tii, Miron Barnovschi, Vasile Lupu), au contribuit semnificativ [i la dezvoltarea vie]ii biserice[ti

sub toate aspectele. Dar unii renega]i, precum Ilia[, fiul lui Petru Rare[, sau aventurieri precum Despot-Vod\ (1561-1563) sau Gaspar Gra]iani (1619-1620), ca [i oscilan]i precum Iancu Sasul (1579-1582 - fiu nelegitim al lui Petru Rare[ cu o s\soaic\ din Bra[ov), au produs unele `nvolbur\ri `n via]a Bisericii moldovene [i, implicit, a Episcopiei Romanului. Din cauza acestora din urm\, la greut\]ile obi[nuite s-au ad\ugat noi presiuni, ce vizau trecerea la catolicism sau protestantism a popula]iei ortodoxe. Sunt domnitori precum Petru {chiopul (1574-1577) care au fost prieteni ai propagandei catolice, puternic sus]inut\ prin ordinele franciscane [i iezuite. Ca s\ `n]elegem greutatea acestei perioade e de ajuns s\ amintim c\, dup\ actul din 1595 de la Brest-Litovsc, cnd dou\ treimi din ortodoxia ucrainean\, cu ierarhi [i credincio[i, au acceptat unia]ia, `n prima parte a secolului al XVII-lea, prin st\ruin]a iezui]ilor, a fost un moment cnd Moscova [i, cu ea, ortodoxia ruseasc\, putea s\ ajung\ catolic\. Dar energia patriarhului Teofan al Ierusalimului, dublat de ac]iunea unor ierarhi precum Petru-Movil\, a z\d\rnicit aceast\ tendin]\.2 Era de a[teptat ca [i la noi s\ existe 13

anul I (VIII) nr. 5-6

~n per oada 1525 1650, de a ~n periioada 1525 - 1650, de lla Roman au a uns m tropo ] a Mo dove Roman au ajjuns miitropollii]ii aii Molldoveii cinci episcopi: Gheorghe (1551), Anastasie (1572), Mitrofan I (1594), N canor [ Atanas e (dup\ 1629). Niicanor [ii Atanasiie (dup\ 1629).astfel de influen]e iezuite prin diferi]i misionari [i jocuri de interese. Spre exemplu, Iancu Sasul, ocupantul tronului, cu banii `mprumuta]i de la albanezul catolic Bartolomeo Brutti, pe care l-a adus `n ]ar\, a creat posibilitatea ca acesta s\-[i joace rolul de intrigant, s\-[i ating\ scopurile sale dubioase, prin raporturile cu Polonia [i Statul Papal, continundu-[i activitatea pro-catolic\ [i `n timpul lui Petru {chiopul. Ac]iunile bine organizate [i dirijate de Vatican au fost obiectul multor studii recente ce au dezvoltat acest subiect.3

Dispre] fa]\ de credin]a str\mo[easc\Un nou motiv de tulburare l-a reprezentat domnia lui Despot-Vod\, un grec cu origine confuz\, tr\itor un timp `n Ardeal, unde a `nv\]at romne[te, pretendent al unei ascensiuni genealogice din neamul despo]ilor srbi, f\r\ a putea dovedi acest lucru. Un om `nzestrat, sus]in\tor al ideilor Rena[terii, avnd rela]ii cu anumite persoane influente din Occident, avnd planuri mari, alimentate cu importante sume de bani, el reu[e[te s\-l `nving\ pe Alexandru L\pu[neanu `n lupta de la Verbia, lng\ Ia[i (1561). Oportunismul lui merge pn\ acolo `nct pretindea c\ ar fi fost descendent al lui {tefan cel Mare. {i-a alc\tuit o genealogie ampl\, fictiv\, ce mergea pn\ la zeul olimpian Hercule [i la filosoful Heraclit, fapt ce i-a adus [i cognomenul de Heraclid. Pentru faptele sale `ns\ a intrat `n con[tiin]a poporului doar ca Despot-Vod\. ~n politica lui religioas\ el s-a manifestat ca sus]in\tor al protestantismului, anticatolic [i dispre]uitor al tradi]iilor ortodoxe [i al obiceiului p\mntului.4 Informa]ii despre el avem de la sus]in\torii s\i `n r\spndirea protestantismului, Graziani [i Sommer, cel care, la c\derea lui Despot `[i c\uta sc\parea printre haracii viilor de la Cotnari.5 ~ntre planurile sale reformiste a fost [i acela al `nfiin]\rii unei universit\]i la Cotnari, prin care s\ se schimbe mentalitatea supu[ilor s\i moldoveni, bazat\ pe valorile credin]ei str\mo[e[ti. Asediat de {tefan Tom[a la Suceava, `n 1564, tr\dat de solda]ii mercenari, a dat o ultim\ prob\ a firii sale ciudate ie[ind `mbr\cat `n haine luxoase `naintea asediatorilor, considernd c\ aceast\ form\ de exprimare a demnit\]ii i-ar putea impresiona. A murit, `ns\, prin decapitare. Un alt episod ce a tulburat via]a ortodox\ `n Moldova a fost apari]ia M\rturisirii de credin]\ calvin\, tip\rit\ la Geneva `n 1629, atribuit\ patriarhului ecumenic Chiril Lucaris. Gravitatea acestei pretinse paternit\]i, `n fapt un plan abil izvort din concuren]a dintre catolici [i calvini, ambele tabere avnd interesul s\ discrediteze Ortodoxia prin reprezentan]ii lor la Constantinopol, a dus la convocarea Sinodului de la Ia[i din anul 1642. Fa]\ de aceste influen]e fluctuante [i de precaritatea st\pnirii attor de mul]i domnitori, `ntr-o perioad\ relativ scurt\, [irul episcopilor de Roman este mult mai scurt. ~n cei 125 de ani, la care ne referim, au fost la crma Episcopiei Romanului doar 18 episcopi, pu]ini `n compara]ie cu num\rul domnitorilor. Acest lucru nu exprim\ `ns\ neap\rat o stabilitate, ci se explic\ printr-un fenomen de rota]ie a unor episcopi, de la un scaun episcopal moldovenesc la altul, cu perioade repetate de p\storire, de mai multe ori `n acela[i loc, `n func]ie de domnitorii care-[i revendicau, `ntr-o succesiune rapid\, uneori sngeroas\, dreptul de a conduce Moldova. Analiznd aceste mi[c\ri, constat\m c\ la Roman au fost patru episcopi veni]i de la Episcopia R\d\u]i: Anastasie Crimca (16061608), Dionisie (1629-1633), Evloghie (16411644), Atanasie (1616-1629). De la Roman la Episcopia Hu[i au plecat trei episcopi: Filotei (1600), Pavel (1613-1616) [i Mitrofan II (16081612). Interesant este cazul episcopului Mitrofan II care a p\storit la Roman de dou\ ori, iar `ntre aceste dou\ st\pniri chiriarhale, a fost de trei ori [i episcop la Hu[i. Afar\ de el, p\storire cu repeti]ii au mai avut Nicanor (de trei ori), Agafton (de trei ori) [i Macarie al II-lea Cronicarul (de dou\ ori). O particularitate necanonic\ e de consemnat `n situa]ia episcopului Nicanor care, `ntre trecerile sale succesive prin scaunul de la Roman, a fost [i loc]iitor de mitropolit `ntre sfr[itul anului 1581 [i septembrie 1582. A ajuns mitropolit deplin, a doua oar\, `n 1591, conducnd `n aceast\ calitate pn\ `n prima jum\tate a anului 1594, cnd reia conducerea Episcopiei Romanului, a treia oar\, pn\ `n septembrie 1595. Poate aceste aspecte de via]\ zbuciumat\ [i nefireasc\, revenirea la rang de episcop, l-au determinat s\ devin\ schimnic, cu numele Nil, tr\ind retras, `n aceast\ stare, la Agapia Veche, ajutat\ de el, pn\ `n anul 1607. Nu lipsit de importan]\ este [i faptul c\, de-a lungul anilor la care ne referim `n acest articol, 14

Sinodul de la Ia[i (15 septembrie [i 27 octombrie 1642), la care a participat [i episcopul Evloghie al Romanului

Ierarhi roma[cani din secolul al XVI-lea

de la Roman au ajuns mitropoli]i ai Moldovei cinci episcopi: Gheorghe (1551), Anastasie (1572), Mitrofan I (1594), Nicanor (prezentat anterior) [i Atanasie (dup\ 1629). Cu cteva excep]ii, informa]iile generale despre cei 18 episcopi nu consemneaz\ dect numele lor `n diverse `nscrisuri domne[ti, acte de judecat\ sau alte surse scrise referitoare la m\n\stiri, metocuri etc.

Episcopul Filotei, sprijinitorul lui Mihai ViteazulF\r\ a subestima vrednicia cuiva, m\ voi referi doar la cteva chipuri de episcopi, neurm\rind o abordare strict cronologic\. Remarc\m din [irul lor pe episcopul Filotei (15 iunie 1600 - septembrie 1600), ridicat `n rang `n timpul scurtei `nf\ptuiri a unit\]ii statale prin ac]iunea lui Mihai Viteazul. ~ntruct ierarhii moldoveni au plecat din ]ar\ la venirea acestuia, neconsim]ind s\ revin\ la insistentele chem\ri ce le-au fost adresate, s-a hot\rt constituirea unui sinod al ierarhilor care l-au `nso]it fideli `n campania sa militar\. Sinodul a fost prezidat de c\tre Dionisie Ralli, mitropolit al Trnovei, desemnat de Mihai Viteazul loc]iitor al Mitropoliei Moldovei, dup\ fuga mitropolitului Gheorghe Movil\ `n Polonia. Actul redactat `n data de 2 iunie 1600 cuprinde justificarea canonic\ a constituirii acestui sinod din ini]iativa noului domnitor.6 F\r\ a se cunoa[te locul unde s-a desf\[urat alegerea noilor ierarhi, important\ ne apare o declara]ie semnat\ de episcopul Filotei, care exprim\ nu numai un angajament de loialitate, ci [i un grad `nalt de responsabilitate sacerdotal\. Prin con]inutul s\u el este un permanent memento pentru episcopii [i preo]ii care `[i vor avea lucrarea lor `n eparhia Romanului, peste veacuri. Pentru profunzimea [i actualitatea lui merit\ s\-l ascult\m: Pe lng\ acestea sunt dator s\ primesc [i sfintele [i ob[te[tile [apte soboare, ce s-au adunat pentru paza dreptelor dogme [i s\ m\rturisesc poruncile lor; mi se cuvine s\ p\zesc pravila [i sfintele porunci ce s-au ornduit dup\ multe vremi [i ani; toate cte leau primit aceia, le primesc [i eu [i de cte s-au septembrie-octombrie 2008

Parcurgnd f e e stor e Eparh e Romanu u Parcurgnd fiillelle iistoriieii Eparhiieii Romanulluii pentru ce e c nc sfertur de veac `n d scu] e, constat\m, pentru celle ciincii sferturii de veac `n diiscu]iie, constat\m, nu cu pu] n\ adm ra] e, c\ ce ma reprezentat v nu cu pu]iin\ admiira]iie, c\ cell maii reprezentatiiv episcop, sub toate aspectele, a fost Macarie II Cron caru (1531 1548 [ 1551 1558). Croniicarull (1531-1548 [ii 1551-1558).60 0 de tara ani de atestare documen

reac]ia lumii ortodoxe care, prin mintea, sim]irea [i scrisul Sf. Petru Movil\, a dat lumii cea de-a treia M\rturisire de credin]\ ortodox\, dup\ crezul niceean [i Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul. Necesitatea discut\rii [i aprob\rii acestei noi m\rturisiri de credin]\ a dus, cum se [tie, la convocarea Sinodului de la Ia[i `ntre 15 septembrie [i 27 octombrie 1642. Din scrisoarea de mul]umire, adresat\ de sinodali domnitorului Vasile Lupu [i tip\rit\ `n decembrie acela[i an la Ia[i, rezult\, prin semn\turi, c\ participant a fost [i episcopul Evloghie al Romanului.8 Pn\ la proba contrarie, cu toate re]inerile unor istorici9, participarea lui Evloghie [i chiar contribu]ia lui neconsemnat\, r\mn acceptabile.

Anastasie Crimca, episcop al Romanului `ntre anii 1606-1608

Macarie, ctitorul actualei Catedrale episcopaleParcurgnd filele istoriei Eparhiei Romanului pentru cele cinci sferturi de veac `n discu]ie, constat\m, nu cu pu]in\ admira]ie, c\ cel mai reprezentativ episcop, sub toate aspectele, a fost Macarie II Cronicarul (1531-1548 [i 15511558). De[i este primul `n lista cronologic\, deliberat am l\sat prezentarea lui spre sfr[itul acestui material succint, pentru a ni se `ntip\ri ct mai adnc `n memorie [i `n recuno[tin]\. Personalitatea lui plurivalent\ merit\ maxim\ aten]ie [i ofer\ suficiente argumente pentru o eventual\ [i, cred, o necesar\ canonizare. Este cunoscut sub numele Cronicarul, dar transcende cu mult aceast\ denumire. Mai potrivit ar fi trebuit numit Macarie Isihastul, ucenic de isiha[ti [i p\rinte de isiha[ti. Studii recente dep\[esc aprecierile conven]ionale [i repetitive, bazate mai mult pe cronica scris\ de el, demonstrnd aportul s\u unic `n spiritualizarea artei picturale, expresie a vie]ii sale ascetice [i a dorin]ei de rena[tere moral\ a poporului s\u. A ucenicit `n M\n\stirea Neam] pe timpul egumeniei lui Teoctist al II-lea, viitor mitropolit. Acesta l-a [i remarcat, deschizndu-i calea spre avansarea `n treptele ierarhice. ~n 1523 era deja egumen la Neam], afirmndu-se prin `nv\]\tura sa. Recuno[tin]a fa]\ de mentorul s\u o va ar\ta [i prin grija personal\ de refacere a M\n\stirii Bogd\ne[ti (distrus\ de t\tari `n 1512), pentru care Teoctist al II-lea avusese un ata[ament deosebit. Faptul c\ acesta din urm\ fusese el `nsu[i episcop la Roman (15001508) era un motiv `n plus pentru Macarie s\-i respecte dorin]ele. A[a se face c\, beneficiind de `n]elegerea lui Petru Rare[, `n cea de-a doua sa domnie (1541-1546), Macarie ob]ine sprijinul pentru reconstruc]ia M\n\stirii Bogd\ne[ti, pe malul rului R[ca (de unde ulterior [i-a primit noua denumire) precum [i construirea unei noi Catedrale episcopale la Roman. Dac\ prima s-a reconstruit `n aproximativ [apte luni (10 mai 1542, finalul anului), cea de-a doua a durat opt ani (1542-1550), fiind terminat\ `n

lep\dat, m\ lep\d [i eu f\g\duiesc cu frica lui Dumnezeu [i cu bun\tate dumnezeiasc\ [i cu dreapt\ `n]elegere a p\stori bine turma `ncredin]at\ mie [i a o feri de orice r\u, a m\ ]ine curat din toat\ puterea mea, apoi prin socotin]a ce am primit-o de la Dumnezeu, m\ cur\] de p\catul lui Simon, cel al mitei, att `nainte de hirotonie, ct [i dup\ hirotonie, ceea ce f\r\ vicle[ug [i f\r\ f\]\rnicie am f\g\duit. Pe lng\ toat\ urmarea [i ascultarea, f\g\duiesc cu frica lui Dumnezeu c\ nu voi face nimic nici silit, nici de frica `mp\ratului, nici a domnului, de mar amenin]a chiar cu moartea, dar nici primind mit\ de la cineva; nici afar\ de st\pnirea `ncredin]at\ mie nu voi `ndr\zni `ntre str\ini a pune minile f\r\ porunca mitropolitului; nu numai c\ eu nu voi lua plat\ sau dare, dar nici cei ce vor fi pe lng\ mine; [i dac\ nu voi p\stori a[a, f\r\ mit\, turma lui Hristos, s\ fiu lipsit de cinul meu c\ci se va vedea c\ `n zadar l-am primit.7

vremea lui Ilia[ Turcitul (1546-1551). Dovezi despre evlavia [i firea sa postitoare, avem [i din derularea lucr\rilor de construc]ie a Catedralei episcopale, al c\ror supraveghetor a fost. Afl\m astfel c\ me[teri constructori au fost sa[ii Ioan Zidarul [i Luca, ultimul fiind ajutat de Adrian, George [i Andrei. Dac\ primul a abandonat lucrarea din neseriozitate, ultimii au `ntrerupt vremelnic munca nemul]umi]i de regimul cvasiascetic la care `i supunea evlaviosul episcop Macarie.10 Remarcabil\ apare tr\irea sa moral\ [i isihast\ `ntr-un studiu doct al istoricului Sorin Ulea.11 Pn\ la el to]i cercet\torii contribu]iei culturale a lui Macarie au avut `n vedere doar cronica sa pentru care, `n mod nemeritat, a primit mai mult critici dect aprecieri, fiind catalogat sentimentalist naiv, plagiator al bizantinului Constantin Manases, ori chiar subiectiv lingu[itor.12 Adev\rul este `ns\ altul, c\ci personalitatea sa nu e reflectat\ doar de cronic\, subevaluat\ de criticii s\i. El este specialistul c\ruia Petru Rare[ i-a cerut s\ elaboreze iconografia primului ansamblu de pictur\ exterioar\ din Moldova, de la Dobrov\]. Avnd deprinderi duhovnice[ti, culturale [i artistice, era cel mai potrivit pentru aceasta. Astfel, prin arta iconografic\, se ie[ea din spa]iul interior, liturgic c\tre fa]adele exterioare, privitorii fiind `ndruma]i la rug\ciune [i cnd se aflau `n curtea m\n\stirii, prin pictura exterioar\ ce li se `nf\]i[a ochiului. E foarte posibil ca aceast\ abordare artistic-spiritual\ s\ fi fost o replic\ dat\ Reformei apusene. C\ci dac\ romano-catolicii, prin umanismul Rena[terii, accentuau `n pictur\ umanul, iar protestan]ii respingeau icoana, pe Maica Domnului [i pe sfin]i, demersul ini]iat prin capacitatea lui Macarie prezenta pictural Scara virtu]ilor, Judecata de Apoi, Schimbarea la fa]\, Imnul acatist etc.13

Pedagogie cre[tin\ `n fresc\Expresiv este faptul c\, la `ndemnul lui Macarie, domnitorul Alexandru L\pu[neanu, evlaviosul ucig\tor de boieri- cum `l numea Iorga, a ctitorit nu mai pu]in de trei m\n\stiri cu hramul Schimbarea la fa]\: Slatina, Socola [i Vn\torii Bistri]ei. Patru ansambluri ctitore[ti poart\ pecetea pictural\ gndit\ de episcopul Macarie: biserica M\n\stirii R[ca, gangul turnului de intrare la M\n\stirea Neam], paraclisul de la M\n\stirea Bistri]a (1551-1552), pronaosul [i pridvorul bisericii M\n\srii Neam] (1554 [i 1557). Analiza critic\ a acestora demonstreaz\ `nalta eleva]ie metafizic\ a ini]iatorului. Pentru prima dat\ `n iconografia noastr\ el introduce motivul sc\rii virtu]ilor, dup\ lucrarea omonim\ a Sf. Ioan Sinaitul, ca expresie a filia]iei duhovnice[ti, peste veacuri, fa]\ de marele pustnic. Scena va fi repetat\ apoi la M\n\stirea Sucevi]a de ctitorii Movile[ti, biserica Sf. Ilie de lng\ Suceava, de mitropolitul Varlaam, cel 15

Participan]i la Sinodul de la Ia[iNu poate fi trecut\ cu vederea figura episcopului Anastasie Crimca, fost la R\d\u]i, care a `nsemnat att de mult pentru Mitropolia Moldovei, fiind ridicat `n aceast\ demnitate de la Roman `n anul 1608. De o binecuvntare cereasc\ aparte, pentru el [i pentru eparhie, s-a bucurat episcopul Evloghie (1641-1644), care a participat, `n portul Gala]i, la primirea moa[telor Sfintei Parascheva, `n ziua de 13 iunie 1641, `nso]indu-le pn\ la Ia[i, unde au fost a[ezate spre cinstire la minunata ctitorie Biserica Sf. Trei Ierarhi. ~n luna mai a anului 1642 apare semnatar al unei scrisori de condamnare a M\rturisirii de credin]\ atribuit\ lui Chiril Lucaris. Aceast\ lucr\tur\ viclean\ a determinat

anul I (VIII) nr. 5-6

Pentru pr ma dat\ `n conograf a noastr\, ep s Pentru priima dat\ `n iiconografiia noastr\, epiiscopu Macar e a Romanu u ntroduce mot vu copull Macariie all Romanulluii iintroduce motiivull sc\rii virtu]ilor, dup\ lucrarea omonim\ a Sf. Ioan Sinaitul, ca expresie a filia]iei duhovn ce[t , peste veacur , fa]\ de mare e pustn c. duhovniice[tii, peste veacurii, fa]\ de marelle pustniic.

DOSAR DOSAR

care [i tradusese cartea pe cnd era c\lug\r la Secu. Prin prezentarea acestei picturi murale exterioare Macarie voia s\ `ndemne pe privitori spre urmarea virtu]ilor, spre o via]\ duhovniceasc\ `n credin]\, n\dejde [i dragoste. Varietatea tematic\ abordat\ de el nu era `ns\ simplist\. De aceea, `n gangul intr\rii la M\n\stirea Neam], este reprezentat\ pictural istoria lui Varlaam [i Ioasaf. Tn\rul Ioasaf, fiu de prin] indian devenit ascult\tor de Evanghelia lui Hristos, prin predica [i exemplul c\lug\rului Varlaam, va contribui decisiv la cre[tinarea poporului s\u [i a tat\lui ostil. Reprezentarea pictural\ a acestei povestiri duhovnice[ti, `n locul prin care se intra [i ie[ea din incinta M\n\stirii Neam], avea un pronun]at scop didactic, mai ales dup\ anii de domnie ai renegatului Ilia[ Rare[, care trecuse la islamism, lundu-[i numele de Mahomed. ~n chip alegoric, una dintre imaginile ce redau con]inutul povestirii, `l arat\ pe Ioasaf, cu o cruce `n mn\, recomandnd c\lduros lui Hristos pe noul [i tn\rul domn {tefan Rare[, cel chemat s\ restaureze Ortodoxia moldovean\, dup\ trauma produs\ de apostazia fratelui s\u. Faptul nu e `ntmpl\tor [i sugereaz\ influen]a pe care o transmitea episcopul Macarie asupra noului voievod, care avea doar 18 ani, devenit un mare admirator [i protector al mentorului s\u. Ungerea ca domn a lui {tefan Rare[ de c\tre Macarie [i nu de c\tre mitropolitul Grigorie Ro[ca, spune multe.M\n\stirea R=[ca, ridicat\ de Petru Rare[ la `ndemnul episcopului Macarie al Romanului. Episcopul Macarie a trecut la cele ve[nice la data de 1 ianuarie 1558, `n ora[ul Roman, fiind `nmormntat `n biserica de la M\n\stirea R[ca.

Un isihast integral~n acela[i context a fost abordat\ [i executarea picturii din paraclisul turnului M\n\stirii Bistri]a, cu hramul Sf. Ioan cel Nou, ridicat de {tefan cel Mare `n 1498. Pe lng\ scenele clasice care redau via]a Sfntului, sunt prezenta]i un num\r de anahore]i celebri, `ntre care [i Acachie, amintit de Sf. Ioan Sinaitul `n Scara sa [i eviden]iat prin virtutea ascult\rii de care d\dea dovad\. Sugestiv, Acachie e pictat chiar lng\ tabloul votiv al lui {tefan Rare[, ca o invita]ie a acestuia s\ urmeze aceea[i virtute. Motive picturale gndite de Macarie ca expresie a tr\irii sale isihaste sunt [i multele scene cu reprezentarea Sfintei Treimi, c\tre contopirea cu care orice isihast aspir\. Influen]e de acest tip au fost generate de Macarie, [i ulterior de ucenici ai s\i, `n reprezent\ri heraldice ale stemei Moldovei.14 Zugr\vind camera mormintelor, pronaosul [i pridvorul bisericii M\n\stirii Neam], care nu fuseser\ pictate `n vremea lui {tefan cel Mare, episcopul Macarie plaseaz\ `n plan central tot imaginea Sfintei Treimi.15 Analiza critic\ a `ntregii opere, f\cut\ de speciali[ti, concluzioneaz\ pe bun\ dreptate c\: de la modul cum [i-a compus programele iconografice `n pictura mural\ [i `n pisanii, pn\ la aten]ia, unic\ `n vreo ]ar\ de limb\ slav\, de a

ordona alfabetic, dup\ grafia slavon\, nomocanonul lui Vlastares [i pn\ la stilul s\u literar, Macarie se dovede[te a fi un isihast integral, cu r\d\cini directe [i puternice `n marea mi[care bizantin\ [i sud-slav\ a sec. al XIV-lea.16 Dac\ n-ar fi fost `ndep\rtat pentru o perioad\ de c]iva ani de la crma Episcopiei Romanului, poate ar fi f\cut [i mai multe. Nu pu]in\ i-a fost durerea pentru invidia dovedit\ de vr\jma[ii s\i, dup\ cum reiese din exprimarea sa duhovniceasc\: cei me[teri `n r\u [i `n `n[el\ciuni au ]esut minciuni pline de clevetiri [i au a]]at pe doamna Elena [i mai ales, pe fiul ei Ilia[ [i am c\zut `ntr-o cumplit\ c\dere, vrednic\ de plns, c\ci am fost despoiat de scaun, ca un rob fugar [i am fost cuprins de grele `ncerc\ri nenorocite [i am fost mai gol dect v\zduhul, c\ci invidia nu se ru[ineaz\ de dragostea dintre oameni, nici nu se teme de ochiul lui Dumnezeu.17 E foarte probabil ca `ndemnul de a se picta Catedrala episcopal\ s\ fi fost primit tot de la Macarie, `n ultima parte a vie]ii, f\r\ `ns\, din p\cate, s\-[i mai poat\ pune direct amprenta gndirii sale de tr\itor adnc al credin]ei.

M\n\stirea Secu. Se poate vorbi chiar de un cult al episcopului Macarie care, `n perioada egumeniei la Neam], copiase o Psaltire pentru mitropolitul Teoctist al II-lea, dovedind certe calit\]i de caligraf. Dovad\ a afec]iunii evlavioase ce i-o purta, mitropolitul Teofan II a cump\rat cu banii s\i acea Psaltire de la ob[tea nem]ean\, oferind-o M\n\stirii R[ca. Tratnd-o ca pe o relicv\ de pre], ca lucru al minilor sfin]iei sale, p\rintelui s\u, a l\sat legamnt solemn, ca aceasta s\ nu fie folosit\ dect la slujbele din Postul Mare. ~n 1716, ieromonahul Ghedeon confirma, `ntr-o `nsemnare, respectarea acestui leg\mnt, [tiind-o c\ e scris\ de mna p\rintelui Macarie. Dac\ `n exprimare [i gndire era un enciclopedist, `n duhovnicia isihast\ a fost un continuator [i formator, pentru mul]i din cei care l-au `ntlnit `ntr-o form\ sau alta. ~nsu[i numele s\u `l arat\ aspirant la sfin]enie, lucr\tor al ei [i vrednic a fi avut `n vedere pentru canonizare. Ar fi un mare c[tig duhovnicesc, pentru cei ce alc\tuiesc Eparhia Romanului de ast\zi, cler [i credincio[i, urma[i, dup\ cum s-a v\zut, ai attor chipuri [i fapte prin care ne-am n\scut [i fiin]\m ca ortodoc[i.NOTE: 1 N. Iorga, Istoria Bisericii romne[ti [i vie]ii religioase a romnilor, ed. a II-a, vol. 1, Bucure[ti, 1929, p. 4. 2 N. Iorga, Istoria romnilor prin c\l\tori, Bucure[ti, 1981, p. 156. 3 Prof. Dr. D-tru Zaharia, Ortodoc[ii [i catolicii din Moldova, `n Cronica Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, I, 1995, pp. 339-381. 4 C-tin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romnilor din cele mai vechi timpuri pn\ ast\zi, Ed. Albatros, p. 332. 5 N. Iorga, Istoria romnilor prin c\l\tori, Bucure[ti, 1981, p. 145. 6 Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, 1984, pp. 175176 7 Ibidem, p. 176. 8 Sinodul de la Ia[i [i Sf. Petru Movil\, Ia[i, Ed. Trinitas, 2002, p. 56; Pr. Nicolae M. Popescu, Istoria m\rturisirii ortodoxe, Ia[i, 2001, p. XXVI. 9 Pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 187. 10 Catedrala Episcopiei Romanului, 1990, p. 17. 11 Sorin Ulea, O surprinz\toare personalitate a Evului Mediu romnesc: cronicarul Macarie, `n Studii [i cercet\ri de Istoria Artei, seria Art\ plastic\, tom 32, 1985, pp. 14-18. 12 N. Cartojan, Istoria literaturii romne vechi, Bucure[ti, 1980, p. 62-65; N. Iorga, Istoria Bisericii romne[ti, vol. I, p. 162. 13 Pr. Prof. C-tin Cojocaru, Cteva considera]ii istorice privind spiritualitatea ortodox\ `n sec. al XVI-lea, `n Cronica Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1993, pp. 53-62. 14 Sorin Ulea, op. cit., pp. 29-33.

Kir Macarie, smeritul `ntre monahiS\ mai ad\ug\m [i faptul c\ `n anii p\storirii sale el nu a agonisit averi [i tot timpul se numea pe sine smeritul `ntre monahi [i, niciodat\ kir Macarie. A fost deasemeni mare prin ucenicii s\i: Teofan al II-lea, viitor mitropolit, `ngropat la M\n\stirea Dochiariu din Athos. Acesta, la rndul s\u, a determinat pe Alexandru L\pu[neanu s\ se c\lug\reasc\, precum [i pe Ioan Movil\, tat\l viitorului mitropolit Gheorghe Movil\ [i al domnitorilor Ieremia [i Simion. Ucenici ai lui Macarie au fost cronicarii Eftimie [i Azarie, Agafton, viitor episcop la Roman [i Sfntul Ioan de la R[ca, recent canonizat, fost episcop la nou `nfiin]ata Episcopie a Hu[ilor `n 1598. Ucenic indirect i-a fost [i Sf. Ierarh Varlaam care, influen]at de reprezentarea pictural\ a Sc\rii a [i tradus cartea, dup\ mai bine de cinci decenii, la

16

septembrie-octombrie 2008

Un moment deoseb t pentru stor a cu tur Un moment deosebiit pentru iistoriia cullturiiii romne, [ nu numa , a fost ace a a romne, [ii nu numaii, a fost acella all `ntron z\r ca ep scop de Roman a u Dosofte `ntroniiz\riiii ca epiiscop de Roman a lluii Dosofteii II, cunoscut ast\zi ca Sfntul Mitropolit Dosofte . Dosofteii.60 0 de tara ani de atestare documen

Episcopia Romanului `ntre anii 1650 1775 Episcopia Romanului `ntre anii 1650-1775:

Un veac de sfin]eniePr. Constantin GHERASIM

Vorbind despre secolul al XVII-lea, ne gndim la viile controverse [i dispute interconfesionale [i chiar unele `ncerc\ri ale romano-catolicilor [i protestan]ilor de a atrage credincio[i care apar]ineau Bisericii Ortodoxe. Este secolul `n care, pentru Biserica Ortodox\ din }\rile Romne, s-au luat m\suri [i s-au adoptat hot\rri pentru ap\rarea unit\]ii de credin]\ ortodox\. Dar tot atunci vorbim [i despre doi dintre sfin]ii Bisericii noastre, respectiv Sfntul Mitropolit Dosoftei [i Sfntul Mucenic Teodosie de la Brazi, canoniza]i la `nceputul acestui al treilea mileniu pentru via]a, faptele [i minunile lor.a `nceputul secolului al XVII-lea, sub numele patriarhului constantinopolitan Chiril Lucaris, a ap\rut o m\rturisire de credin]\ `n care s-au strecurat `nv\]\turi calvine. ~n vederea atragerii ortodoc[ilor la romano-catolicism, papalitatea a recurs, tot `n secolul al XVIIlea, la metoda unia]iei. M\surile de r\spuns nau `ntrziat `n Biserica Ortodox\. M\rturisirea de credin]\ atribuit\ patriarhului Chiril Lucaris a fost cercetat\ [i condamnat\ de Patriarhia constantinopolitan\ `n 1638 [i 1642. ~nv\]atul teolog Meletie Sirigul scrisese o carte, intitulat\ Antierisis, `mpotriva acestei m\rturisiri `nrurit\ de calvinism. Sfntul Mitropolit Petru Movil\ al Kievului a alc\tuit un catehism, care, la sinodul de la Ia[i, a devenit M\rturisirea de credin]\ `n Biserica Ortodox\. Renumitul c\rturar Nicolae Milescu, la cererea cercurilor janseniste de la Port-Royal, care doreau s\ cunoasc\ `nv\]\tura ortodox\ `n leg\tur\ cu transsubstan]ierea [i cu alte chestiuni teologice asupra c\rora erau controverse, a scris Enchiridion sive stella orientalis occidentali splendens, `n care a expus modul cum `n]elege Ortodoxia unele probleme teologice. Mitropolitul Varlaam, la un sinod ]inut `n anul 1645, la Ia[i, la care au luat parte ierarhi moldoveni [i munteni, a semnalat primejdia pe care o reprezenta, pentru Biserica noastr\ pravoslavnic\, catehismul calvinesc ce ap\ruse `n anul 1640 [i a hot\rt `ntocmirea unui r\spuns care a [i fost tip\rit `n anul 1645.

L

Sf. Dosoftei, Episcop la RomanConform istoricilor la sinodul de la Ia[i, din anul 1645, a luat parte [i e


Recommended