~ncepând cu 15 noiembrie ale fiec\rui an se deschide peri- oada de preg\tire duhovniceas- c\, prin post [i rug\ciune, pentru `ntâlnirea cu miracolul na[terii lui Dumnezeu ca om, `n Pe[tera Betleemului. Perioada postului este asemenea unui pelerinaj mistic, fiecare cre[tin devenind un pelerin ce c\l\- tore[te spre centrul fiin]ei sale, mai `ntâi coborând spre auto- cunoa[terea firii `ntinate de p\cat pentru ca, dup\ ce-L `ntâlne[te pe Hristos-interior, s\ accead\ spre lumina ne`nse- rat\ a `ndumnezeirii. † IOACHIM B|C|UANUL Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului Fiul lui Dumnezeu, n\scut din veci din Tat\l, Logosul prin Care Dumnezeu Tat\l creeaz\ Universul, ~[i asum\ umanitatea pân\ `n cele mai detaliate `nsu[iri ale sale, primind un nume asemenea oric\rei fiin]e. Cel cu multe nume Pân\ la na[terea istoric\ a Logosului, `n Vechiul Testament, Dumnezeu nu avea un nume care s\-I fie propriu. Poporul ales, Israel, `n sânul c\ruia avea s\ Se nasc\ Hristos, nu pro- nun]a numele lui Dumnezeu, de team\ s\ nu-i diminueze `nsu[irile sau fiin]a [i avea dreptate, deoarece nu putem defini ceea ce este Dumnezeu `n fiin]a Sa, ci putem doar silabisi, privind la urma pe care Creatorul a l\sat-o `n Crea]ie. Aceast\ prezen]\ a Sa `n crea]ie ni-L reveleaz\ pe Dumnezeu ca fiind Cel cu multe nume, ele devenind pentru noi, prin participare, trepte care ne `nal]\, ne apropie de Sine. ~ns\ aceast\ `n\l]are nu ni-L poate revela pe Dum- nezeu `n esen]a Sa, Care r\mâne incognoscibil\, transcendent\, un mister impenetrabil. Despre Dumnezeu [tim doar c\ „este“, `ns\ nu [tim [i „ce este“, deoarece nimeni nu L-a v\zut vreoda- t\. De aceea Sfântul Grigorie de Nyssa nume[te idoli toate conceptele [i ra]iunile noastre referi- toare la Dumnezeu. Este motivul pentru care Sfin]ii P\rin]i se exprim\, referindu-se la cunoa[terea lui Dumnezeu, `ntr-un mod an- titetic: „A-L g\si pe Dumnezeu `nseamn\ a-L c\uta ne`ncetat“. Prin urmare, se pune `ntre- barea: putem sau nu putem s\-L definim pe Dumnezeu, sau s\ ni-L imagin\m `ncadrat `ntr- un concept ra]ional? Dac\ Dumnezeu r\mâne ascuns, cuvintele [i expresiile noastre, spuse conven]ional despre El, nu pot nicicum s\-L de- fineasc\. A zice despre Dumnezeu c\ este atot- puternic, infinit, imuabil, impenetrabil, sau incognoscibil este total insuficient, c\ci El este dincolo de toate cuvintele [i conceptele prin care `ncerc\m s\-L descriem. Deci El este mai presus de acestea, El transcende existen]a em- piric\, r\mânând metaistoric [i metalogic. Cunoa[terea izvorât\ din rug\ciune ~ncerc\rile omului de a p\trunde misterul di- vin sunt sortite e[ecului, din cauza condi]iei sale limitate `n lumea aceasta, vederea lui Dum- nezeu neputându-se realiza plenar decât dup\ trecerea noastr\ `n via]a ve[nic\ (cf. I Cor. 13, 12). Tot ce r\mâne din experien]a noastr\ cu Dumnezeu `n lumea aceasta este un simplu act de credin]\, la care se adaug\ câteva firimituri din adev\rata cunoa[tere pe care El le-o ofer\ celor care ajung la extazul mistic sau starea de apatia, `n trup fiind. S-a spus [i reafirm\m: ni- meni s\ nu caute s\-L cunoasc\ pe Dumnezeu `n fiin]a Lui, deoarece acest lucru este irealizabil. Dar a-L accepta ca mister insondabil, ca locuind `n lumin\ neapropiat\, `nseamn\ a ne a[eza cu `n]elepciune pe calea sfin]ilor, care `n urcu[ul mistic spre `ndumnezeire au devenit dup\ har ceea ce Dumnezeu este prin fire, roade ale Du- hului Sfânt, deoarece Hristos locuia `n ei [i tot ceea ce f\ceau [i gândeau erau fapta [i gândul lui Dumnezeu prezent `n ei. De aceea teolog nu este cel care studiaz\ despre Dumnezeu, ci acela care experiaz\ prezen]a Lui `n rug\ciune, cu alte cu- vinte este vorba despre o cunoa[tere izvorât\ din rug\ciune sau o rug\ciune cunosc\toare. Omul este ceea ce cunoa[te ~n fa]a incapacit\]ii de a-L descrie pe Dum- nezeu [i fiin]a Sa, vom `ncerca s\ facem câteva preciz\ri asupra a ceea ce se petrece `n om, atunci când este pus `n fa]a lui Dumnezeu ne- cunoscut `n fiin]\. Pentru a-L descoperi pe Dumnezeu trebuie ca itinerariul cunoa[terii s\ aib\ ca punct de plecare fiin]a uman\, care este creat\ de El dup\ chipul [i spre asem\narea Sa [i care poart\ `n ea, ontologic, necesitatea exis- ten]ei `n comuniune cu Dumnezeu. C\ci dac\ `ncepem s\ vorbim unor oameni agnostici de- spre transcenden]a divin\, plecând de la Dumnezeu, f\r\ a include dimensiunea concret\ a antropologicului, risc\m s\ ne lovim ca de un zid al indiferen]ei, a[a cum s-a `ntâmplat `n are- opag cu Sfântul Pavel, atunci când a `nceput s\ vorbeasc\ grecilor despre `nviere: „despre acestea te vom asculta [i alt\dat\“ (Faptele Apostolilor 17, 32). Astfel, antropologicul este el `nsu[i o treapt\ implicit\ `n procesul de cu- noa[tere [i devenire a omului `n urcu[ul mistic, ce se deschide teofaniilor, `ns\ fiecare efort uman este `ntre]inut de harul divin, omul defi- nindu-se ca persoan\ doar prin raportarea dia- logic\ la Dumnezeu. Circumscrierea cunoa[terii umane doar `n orizontul empiric priveaz\ fiin]a uman\ de esen]ialul existen]ei ei, subjugând-o imediatului, de aceea, parafrazând pe Evagrie Ponticul care spune c\ suntem ceea ce mânc\m, `n acest context putem spune c\ omul este ceea 3 anul II (X) nr. 11 EDITORIAL A fi cre[tin `n lumea postmodern\
Transcript
~ncepând cu 15 noiembrie alefiec\rui an se deschide peri-oada de preg\tire duhovniceas-c\, prin post [i rug\ciune,pentru `ntâlnirea cu miracolulna[terii lui Dumnezeu ca om, `nPe[tera Betleemului. Perioadapostului este asemenea unuipelerinaj mistic, fiecare cre[tindevenind un pelerin ce c\l\-tore[te spre centrul fiin]ei sale,mai `ntâi coborând spre auto-cunoa[terea firii `ntinate dep\cat pentru ca, dup\ ce-L`ntâlne[te pe Hristos-interior,s\ accead\ spre lumina ne`nse-rat\ a `ndumnezeirii.
Fiul lui Dumnezeu, n\scut din veci din Tat\l,Logosul prin Care Dumnezeu Tat\l creeaz\Universul, ~[i asum\ umanitatea pân\ `n celemai detaliate `nsu[iri ale sale, primind un numeasemenea oric\rei fiin]e.
Cel cu multe numePân\ la na[terea istoric\ a Logosului, `n
Vechiul Testament, Dumnezeu nu avea un numecare s\-I fie propriu. Poporul ales, Israel, `nsânul c\ruia avea s\ Se nasc\ Hristos, nu pro-nun]a numele lui Dumnezeu, de team\ s\ nu-idiminueze `nsu[irile sau fiin]a [i avea dreptate,deoarece nu putem defini ceea ce esteDumnezeu `n fiin]a Sa, ci putem doar silabisi,privind la urma pe care Creatorul a l\sat-o `nCrea]ie. Aceast\ prezen]\ a Sa `n crea]ie ni-Lreveleaz\ pe Dumnezeu ca fiind Cel cu multenume, ele devenind pentru noi, prin participare,trepte care ne `nal]\, ne apropie de Sine. ~ns\aceast\ `n\l]are nu ni-L poate revela pe Dum-nezeu `n esen]a Sa, Care r\mâne incognoscibil\,transcendent\, un mister impenetrabil. DespreDumnezeu [tim doar c\ „este“, `ns\ nu [tim [i„ce este“, deoarece nimeni nu L-a v\zut vreoda-t\. De aceea Sfântul Grigorie de Nyssa nume[te
idoli toate conceptele [i ra]iunile noastre referi-toare la Dumnezeu. Este motivul pentru careSfin]ii P\rin]i se exprim\, referindu-se lacunoa[terea lui Dumnezeu, `ntr-un mod an-titetic: „A-L g\si pe Dumnezeu `nseamn\ a-Lc\uta ne`ncetat“. Prin urmare, se pune `ntre-barea: putem sau nu putem s\-L definim peDumnezeu, sau s\ ni-L imagin\m `ncadrat `ntr-un concept ra]ional? Dac\ Dumnezeu r\mâneascuns, cuvintele [i expresiile noastre, spuseconven]ional despre El, nu pot nicicum s\-L de-fineasc\. A zice despre Dumnezeu c\ este atot-puternic, infinit, imuabil, impenetrabil, sauincognoscibil este total insuficient, c\ci El estedincolo de toate cuvintele [i conceptele princare `ncerc\m s\-L descriem. Deci El este maipresus de acestea, El transcende existen]a em-piric\, r\mânând metaistoric [i metalogic.
Cunoa[terea izvorât\ din rug\ciune
~ncerc\rile omului de a p\trunde misterul di-vin sunt sortite e[ecului, din cauza condi]iei salelimitate `n lumea aceasta, vederea lui Dum-nezeu neputându-se realiza plenar decât dup\trecerea noastr\ `n via]a ve[nic\ (cf. I Cor. 13,12). Tot ce r\mâne din experien]a noastr\ cuDumnezeu `n lumea aceasta este un simplu actde credin]\, la care se adaug\ câteva firimituridin adev\rata cunoa[tere pe care El le-o ofer\celor care ajung la extazul mistic sau starea deapatia, `n trup fiind. S-a spus [i reafirm\m: ni-meni s\ nu caute s\-L cunoasc\ pe Dumnezeu `nfiin]a Lui, deoarece acest lucru este irealizabil.Dar a-L accepta ca mister insondabil, ca locuind`n lumin\ neapropiat\, `nseamn\ a ne a[eza cu`n]elepciune pe calea sfin]ilor, care `n urcu[ulmistic spre `ndumnezeire au devenit dup\ harceea ce Dumnezeu este prin fire, roade ale Du-
hului Sfânt, deoarece Hristos locuia `n ei [i totceea ce f\ceau [i gândeau erau fapta [i gândul luiDumnezeu prezent `n ei. De aceea teolog nu estecel care studiaz\ despre Dumnezeu, ci acela careexperiaz\ prezen]a Lui `n rug\ciune, cu alte cu-vinte este vorba despre o cunoa[tere izvorât\ dinrug\ciune sau o rug\ciune cunosc\toare.
Omul este ceea ce cunoa[te~n fa]a incapacit\]ii de a-L descrie pe Dum-
nezeu [i fiin]a Sa, vom `ncerca s\ facem câtevapreciz\ri asupra a ceea ce se petrece `n om,atunci când este pus `n fa]a lui Dumnezeu ne-cunoscut `n fiin]\. Pentru a-L descoperi peDumnezeu trebuie ca itinerariul cunoa[terii s\aib\ ca punct de plecare fiin]a uman\, care estecreat\ de El dup\ chipul [i spre asem\narea Sa[i care poart\ `n ea, ontologic, necesitatea exis-ten]ei `n comuniune cu Dumnezeu. C\ci dac\`ncepem s\ vorbim unor oameni agnostici de-spre transcenden]a divin\, plecând de laDumnezeu, f\r\ a include dimensiunea concret\a antropologicului, risc\m s\ ne lovim ca de unzid al indiferen]ei, a[a cum s-a `ntâmplat `n are-opag cu Sfântul Pavel, atunci când a `nceput s\vorbeasc\ grecilor despre `nviere: „despreacestea te vom asculta [i alt\dat\“ (FapteleApostolilor 17, 32). Astfel, antropologicul esteel `nsu[i o treapt\ implicit\ `n procesul de cu-noa[tere [i devenire a omului `n urcu[ul mistic,ce se deschide teofaniilor, `ns\ fiecare efortuman este `ntre]inut de harul divin, omul defi-nindu-se ca persoan\ doar prin raportarea dia-logic\ la Dumnezeu. Circumscrierea cunoa[teriiumane doar `n orizontul empiric priveaz\ fiin]auman\ de esen]ialul existen]ei ei, subjugând-oimediatului, de aceea, parafrazând pe EvagriePonticul care spune c\ suntem ceea ce mânc\m,`n acest context putem spune c\ omul este ceea
Cronica RomanuluiCronica Romanului4Buletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
ce cunoa[te. ~n caz fericit, se pot petrece [i mi-racole, atunci când omul, auzind glasul che-m\rii lui Dumnezeu `n mintea [i inima lui, `[ideschide fiin]a pentru a r\spunde pozitiv aces-teia, devenind receptacolul descoperirilor dum-nezeie[ti, `ntr-o continu\ stare de uimire, sin-gura care poate surprinde câte ceva din misteruldivin, a[a cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa.Este un dialog `nv\luit `n t\cere, dincolo de ori-ce conven]ionalism uman, o reciproc\ [i conti-nu\ comunicare de energii divino-umane.
S-a `mbr\cat `n cuvinte pentru a Se face `n]eles
Acest Dumnezeu impenetrabil, din iubirepentru noi, vrea s\ fie un Dumnezeu revelat,Care `n transcenden]a Sa [tie s\ dep\[easc\ abi-sul dintre divin [i uman. Iar acest act numai dec\tre El poate fi f\cut. S-a `mbr\cat de cuvintepentru a Se face `n]eles. S-a numit Logos, Verb`ntrupat `n istorie, la plinirea vremii, dar „Cuvântul era dintru `nceput la Dumnezeu. Toa-te printr-`nsul s-au f\cut [i f\r\ El nimic nu s-af\cut din tot ce s-a f\cut“(cf. Ioan 1, 2-3 ). Dinacel moment al `ntrup\rii Cuvântului, `i putemda uz numelui de Dumnezeu, c\ci `n Logosul`ntrupat se g\sea „toat\ plin\tatea dum-nezeirii“. Fiul lui Dumnezeu devine [i Fiu alOmului, iar din acest moment El poate fi v\zut,atins [i reprezentat iconic. El este chipul Tat\-lui, Mijlocitorul [i icoana prin Care putem con-templa pe Dumnezeu-Treimea. Dumnezeu,deci, devine Cuvântul coborât din eternitate, ca-re Se adreseaz\ omului, furnizându-i cuvintepentru a putea fi `n]eles. A citi, dar [i a ascultacuvântul Evangheliei `nseamn\ a-L primi pe~nsu[i Cuvântul lui Dumnezeu, Care dac\ la`nceput a creat Universul, acum are puterea dea-l restaura, iar fiin]a uman\, ca microcosmos,se descoper\ Cuvântului, primind numele is-toric al lui Hristos [i intrând astfel `ntr-o rela]iefilial\ cu Dumnezeu.
Prin `ntruparea Cuvântului lui Dumnezeuprimim icoana Dumnezeului ascuns formuleloromene[ti, pentru c\ prin Iisus, Dumnezeu pri-me[te un nume „`naintea c\ruia tot genunchiuls\ se plece, al celor cere[ti, al celor p\mânte[ti[i al celor de dedesubt“ (Filipeni 2, 10). Dum-nezeu Tat\l Se reveleaz\ lumii prin Fiul, iar prinFiul cunoa[tem pe Tat\l [i primim pe DuhulSfânt, Care de la Tat\l purcede. Cuvântul tat\nu implic\ nimic biologic, dar implementeaz\ opaternitate, asemenea unui p\rinte duhovnicescfa]\ de fiii s\i spirituali. Cuvintele „avva, p\-rinte“ (Marcu 14,36) din rug\ciunea lui Iisusreveleaz\ rela]ia de iubire dintre DumnezeuTat\l [i Fiul, iubire ce se manifest\ ca paterni-tate asupra tuturor oamenilor, iar rug\ciunea ca-re subliniaz\ cel mai evident acest lucru este„Tat\l nostru“. Exist\ chiar [i o maternitate a luiDumnezeu, a[a cum precizeaz\ profetul Isaia:
„Acestea zice Domnul: V\rsa-voi pacea pesteel ca un râu [i slava popoarelor ca un [uvoi ie-[it din albia lui. Pruncii lui vor fi purta]i `n bra-]e [i dezmierda]i pe genunchi. Dup\ cum mama`[i mângâie pe fiii ei, [i Eu v\ voi mângâia pevoi...“(Isaia 66, 12-13).
O cre[tin\tate juvenil\debusolat\
Acestea fiind zise, trebuie s\ preciz\mcâteva lucruri `n leg\tur\ cu paternitatea spiritu-al\ pe care Dumnezeu, prin oamenii consacra]i,o exercit\ asupra fiilor S\i duhovnice[ti din lu-me. Nu voi aborda aceasta din punct de vedereistoric sau cum s-a manifestat ea de-a lungul adou\zeci de veacuri de cre[tinism, ci voi `n-cerca s\ actualizez vechile metode care au datroade cândva, dar acum sunt considerate de-suete. Altfel spus: Ast\zi este greu s\ vorbe[tidespre `nviere `ntr-o lume dominat\ de o gândi-re sepulcral\.
Dup\ instalarea `n lume a a[a-zisei perioadepostmoderne, asist\m la conflictul insurmonta-bil dintre genera]ii, unde se exacerbeaz\ câteo-dat\ revolta fiilor `mpotriva p\rin]ilor, consid-era]i ca `napoia]i [i `nvechi]i. Expresii ca aces-tea s-au scris de pana lui Dostoievski, al c\ruipersonaj din celebrul s\u roman Fra]ii Karama-zov strig\ din toate puterile: „V\ implor s\-mida]i un tat\“. Romancierul separ\ p\rin]ii tru-pe[ti, care pot fi ingra]i, nedemni, `napoia]i, dep\rin]ii spirituali, care sunt duhovnicii. Dinacest punct de vedere, eroii dostoievskieni sca-p\ de complexul oedipian pentru a-[i reg\si `m-plinirea [i idealul de paternitate `n rela]ia spiri-tual\ cu un p\rinte duhovnicesc. Astfel, stare]ulZosima `ntruchipeaz\ pentru Alio[a Karamazovnu doar duhovnicul sau sfântul, ci chiar p\rin-
tele care nu a reu[it niciodat\ s\ fie FiodorPavlovici Karamazov, tat\l s\u biologic.
Ast\zi asist\m la o nelini[titoare revolt\ sol-dat\ de cele mai multe ori `n acte de violen]\`mpotriva celor care sunt chema]i s\ exercitepaternitate spiritual\ asupra tinerilor: p\rin]i,profesori, educatori, magistranzi, preo]i. Dimi-nuarea sau excluderea imaginii Tat\lui ceresc,f\r\ a vorbi de cel biologic, p\mântesc, a fragi-lizat `n mod teribil psihismul uman. Din p\cate,Tat\l iubitor din Evanghelii, Care reprime[teiert\tor pe fiul risipitor, `n cursul secolelor cre[-tine a fost `nlocuit cu acel Dumnezeu Care pe-depse[te, `nclinându-se balan]a `n favoareadrept\]ii lui Dumnezeu, Ce este definit ca mis-terium tremendum. Jean Paul Sartre a ad\ugat,spunând cu regret: „A[teptam de la Biseric\ unDumnezeu, `ns\ aceasta mi-a prezentat unGrand Patron“. Astfel de cuvinte reprezint\r\d\cinile inacceptabile ale ateismului modern,ceea ce a adus, `n rândurile tinerilor mai ales,dezn\dejdea [i incertitudinea. Lipsa unui P\-rinte ceresc, Ce a[teapt\ de fiecare dat\ cu r\b-dare `ntoarcerea omului de la p\cat, a unui Tau-maturg care vindec\ orice maladie existen]ialis-t\ [i angoas\ filosofic\, a unui Bine generatorde speran]\ pentru o umanitate c\zut\ `n pesi-mismul viitorului apropiat a generat o cre[tin\-tate juvenil\ debusolat\. Num\rul tinerilor carese sinucid este `nsp\imânt\tor.
Cre[tinismul postmodernTr\im oare ceea ce Occidentul nume[te epo-
c\ postcre[tin\? Poate nu numaidecât la poporulnostru! Dar `ntrucât [i neamul românesc a fostsilit s\ se alinieze popoarelor europene, care seconfrunt\ cu o aprig\ criz\ spiritual\, trebuie s\lu\m `n aten]ie acest fenomen al ateismului mo-dern [i practic. Cu toate c\ se spune c\ s-a insta-
lat epoca postcre[tin\, sau post-religioas\, totu[inu se afirm\ faptul c\ religiozitatea tradi]ional\nu va reveni, cel pu]in sub alte forme.
Ne amintim c\ primii cre[tini, la `nceput `nnum\r foarte mic, au ren\scut `n milioane [imilioane, dup\ trei secole de persecu]ii. Vom [tinoi, minoritari fiind `ntr-o lume superseculari-zat\, s\ triumf\m? ~n aceast\ er\ a post-religio-sului, firea uman\ r\mâne religioas\ f\r\ echi-voc, iar dac\ omul contureaz\ divinul revelat, else `nchin\ idolilor care, ast\zi, sunt reprezenta]iprin bani, erotism, confortul decadent, c\ut\rileobsesionale ale pl\cerilor etc. Este o sete de di-vin a sufletului omenesc ce, nemaiputând`n]elege [i evalua itinerariul cunoa[terii adev\-ratului Dumnezeu, e[ueaz\ `ntr-o abandonareregretabil\ `n bra]ele crea]iei, pe care o con-fund\ cu Creatorul ei. Este adev\rul pe care-lexprim\ Mircea Eliade, atunci când spune c\„sacrul se camufleaz\ `n profan“. Alteori, `nl\-turarea religiosului tradi]ional antreneaz\ pe oms\ se risipeasc\ `n credin]e feti[iste sau s\ se an-gajeze `n practicarea unor religii asiatice, ca [icum credin]a cre[tin\ ar fi lipsit\ de experien]emistice sau tr\iri `nalte, ori s\ g\seasc\ solu]iamântuirii `ntr-un sincretism realizat `ntre cre-din]a cre[tin\ [i practicile esoterice hinduse. Al-]ii sfâr[esc `n a fi acapara]i de secte modernesau New Age.
Asist\m, de asemenea, la cre[terea vertigi-noas\ a p\gânismului modern, acel p\gânismcare are drept scop repudierea sau aneantizareacelor dou\zeci de secole de cre[tinism, pretin-zând c\ revigoreaz\ inocen]a oamenilor de la`nceputuri, prin promovarea `ntoarcerii la onatur\, din care Dumnezeu personal este absent.La aceasta se adaug\ a[a-zisa cultur\ ambi-ental\, mass-media, tinzând s\ glorifice permi-sivitatea, libertinajul, cu toate mrejele sale.
~n acest labirint f\r\ ie[ire, cum vom g\sicuvintele pentru a pronun]a numele lui Dumne-zeu ast\zi?
{tim c\ limbajul este o form\ conven]ional\de rela]ionare interpersonal\ [i c\ de fiecaredat\ `[i dovede[te insuficien]a atunci când `ncer-c\m s\ exprim\m tr\irile la care suntem p\rta[i.La toate acestea se pot ad\uga transform\rilelingvistice `n istorie, precum [i multitudineaformelor de exprimare lingvistic\, specifice po-poarelor lumii. Chiar dac\ se vorbe[te de o evo-lu]ie lingvistic\, de o `ncercare de impunere aunei singure forme lexicale de exprimare peMapamond, putem spune c\ toate aceste efor-turi, `n rela]ia omului cu Dumnezeu, nu fac alt-ceva decât s\ arate faptul c\ umanitatea s-a `n-dep\rtat de acea form\ de comunicare paradi-siac\ adamic\ dintre Dumnezeu [i om. De ase-menea, am putea remarca [i o incapacitate uma-n\ de a `n]elege limba `ngerilor, incapacitate ca-re `n timp a dus la forme aberante [i r\st\lm\ciriale mesajului dumnezeiesc adresat omului, sauchiar la ateism. Péguy spunea c\ religia cre[tin\
a dat na[tere la sfin]i, dar tot ei i se datoreaz\ [ina[terea ateismului. Atunci ce-i cre[tinismul?
Cre[tinul trebuie s\ r\mân\ceea ce este, chiar dac\este marginalizat
~n convorbirea Sfântului Serafim de Sarovcu Motovilov distingem faptul c\ via]a cre[tin\nu este o via]\ oarecare, c\reia `i ad\ug\m câteo liturghie din când `n când, câteva rug\ciuni `nfapt de sear\, când nu suntem prea obosi]i, sauo atitudine pioas\ fa]\ de vreun eveniment alvie]ii cotidiene. Bernanos vedea sarea evanghe-lic\ amestecat\ de cre[tini cu sirop, sau sareapref\cut\ `n zah\r. Spuneam [i cu alt prilej c\Hristos nu ne-a spus c\ `n mileniul al treilea noi,„sarea p\mântului“, trebuie s\ devenim zah\r.Cre[tinul trebuie s\ r\mân\ ceea ce este, chiardac\ este marginalizat de societate. Sarea care`n secolul al patrulea avea valoare de aur, acum,`n timp de iarn\, este aruncat\ pe jos ca s\ to-peasc\ ghea]a. A[a [i cre[tinul, f\r\ s\ exage-reze, trebuie s\ r\mân\ `n mijlocul lumii a c\reicredin]\ a `nghe]at ca s\ o dezghe]e, de vremece are `n el c\ldura Duhului Sfânt. {tim c\ unc\rbune aprins, a[ezat lâng\ cel\lalt stins `l a-prinde, dându-i din energia sa, iar fierul a[ezat`n foc `mprumut\ din c\ldura focului pentru a fimaleabil `n mâinile fierarului, `ns\ f\r\ a-[ipierde calit\]ile sale sau a se amesteca cu focul,ar\tând `n felul acesta, ca imagine plastic\,rela]ia de comuniune care exist\ `ntre Dumne-zeu [i om pe de o parte [i `ntre persoanele uma-ne, pe de alt\ parte.
Sfântul Siluan Athonitul ne sf\tuia ca `nepoca aceasta decre[tinat\ „s\ ]inem sufletul `niad [i s\ nu dezn\d\jduim“, la care Olivier Cle-
ment ad\uga: „nu deschide sufletul t\u c\treneant, ci c\tre speran]\“. Deci a venit timpul cape Cel vechi de zile s\-L prezent\m `n manier\nou\, `ncercând s\ actualiz\m revela]ia [imo[tenirea patristic\ nevoilor acute ale acestuisecol, f\r\ ca prin aceasta s\ alunec\m `ntr-unmodernism care s\ genereze permut\ri `ndogma [i esen]a `nv\]\turii cre[tine. Aceasta es-te datoria sem\n\torilor de cuvinte `n ogorulDomnului, de a urma exemplul Apostolilor [im\rturisitorilor, reu[ind s\ g\seasc\ vehicululcel mai adecvat transmiterii revela]iei care r\-mâne aceea[i, dincolo de trecerea proteic\ atimpului [i a mentalit\]ilor. Nu cuvântul revela-]iei trebuie modificat, deoarece nicio iot\ dinEvanghelie nu va trece pân\ ce nu se vor `m-plini toate, ci maniera de a-l face `n]eles, a[acum a fost descoperit de Dumnezeu.
Aceast\ dorin]\ entuziasmant\ a redesco-peririi prospe]imii mesajului biblic este posibil\[i se degaj\ din `nsu[i con]inutul Revela]iei. Cu-vântul lui Dumnezeu este acela[i pentru to]i [idiferit pentru fiecare, iar fiecare `ntâlnire cu Elni-L reveleaz\ `ntr-o lumin\ nou\. Acela[i Hris-tos Care acum 2000 de ani S-a n\scut `ntr-ope[ter\, nu a `ncetat s\ Se nasc\, `n mod spiri-tual, dup\ Rusalii, `n fiecare inim\ cre[tin\ ce se`mbrac\ `n haina botezului. ~n fiecare post, `nchip duhovnicesc, nu facem altceva decât s\perpetu\m harul botezului prin moartea ascetic\fa]\ de p\cat [i reanimarea fiin]ei noastre prinunirea cu Hristos `n chip euharistic. Cr\ciunuleste o s\rb\toare a bucuriei depline pentru c\ seadreseaz\ tuturor cre[tinilor, indiferent de statu-tul social sau economic, pentru c\ ea are darulde a ne aduna pe to]i `n inima Betleemului,`mp\rt\[ind fiec\ruia un strop de speran]\ne`nserat\, ce se pogoar\ din chipul blând alPruncului divin.
Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
6
La finalul Anului omagial alCrezului ortodox `n Patriar-hia Român\, am ales s\prezent\m cititorilor no[tri,ca o concluzie, cuvântul Prea-fericitului P\rinte Daniel,Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, la deschidereaSimpozionului interna]ionalcu tema: „Crezul ortodox.Istorie, teologie [i spirituali-tate“, organizat de Facultateade Teologie Ortodox\ „Justi-nian Patriarhul“ din Bucu-re[ti, 1 noiembrie 2010.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom=ne
Formulat la Sinodul I ecumenic de laNiceea (325) [i completat ulterior, `n anul 381,de c\tre P\rin]ii de la cel de al II-lea Sinod ecu-menic, de la Constantinopol, Crezul sau Simbo-lul credin]ei este esen]ialul [i normativul cre-din]ei [i unit\]ii Bisericii Ortodoxe universale.El poart\ [i numele de Crezul sau Simbolul decredin]\ niceo-constantinopolitan, dup\ numeleora[elor `n care s-au `ntrunit primele dou\ Si-noade ecumenice care l-au formulat.
Aprofundarea [i explicarea teologic\ aSimbolului de credin]\, formulat de Sfin]ii P\-rin]i ai Bisericii `n anul 325 [i `n anul 381, ne o-fer\ ast\zi un nou prilej pentru a eviden]ia sen-sul credin]ei [i al vie]uirii cre[tine `ntr-o lumetot mai indiferent\ la valorile credin]ei sau care`n fa]a pluralismului religios din societate de-viaz\ de la dreapta credin]\ [i accept\ cu u[u-rin]\ secte [i sincretisme religioase.
Unitatea Bisericii se bazeaz\ pe ortodoxia credin]ei
Crezul niceo-constantinopolitan a fost for-mulat de P\rin]ii sinodali, arhip\stori ai comu-
nit\]ilor eclesiale din Orient [i Occident, avândcon[tiin]a responsabilit\]ii lor pentru p\strareadreptei credin]e ca baz\ a mântuirii sau a uniriieterne a omului cu Dumnezeu, [i ca norm\ saucriteriu pentru p\strarea unit\]ii Bisericii. Eispuneau c\ dac\ Hristos nu este Dumnezeu ade-v\rat, nici credin]a `n El nu este mântuitoare,pentru c\ omul nu se poate `ndumnezei [i tr\ive[nic, decât `n comuniune cu Dumnezeu – Iz-vorul vie]ii ve[nice. Iar dac\ Biserica nu m\rtu-rise[te dreapta credin]\, ea nu poate fi una,sfânt\, soborniceasc\ [i apostoleasc\, deoareceunitatea Bisericii se bazeaz\ pe ortodoxiacredin]ei. Din aceste motive, P\rin]ii sinodalirespingeau erezia sau inova]ia ca ra]ionalizare[i amputare a misterului sau a tainei ~ntrup\riilui Hristos, Unul din Sfânta Treime. ~n acestsens, este semnificativ\ declara]ia Sfin]ilor P\-rin]i de la Sinodul al IV-lea ecumenic (Cal-cedon, 451) despre Crezul niceo-constantinopo-litan: „Domnul [i Mântuitorul nostru IisusHristos, `nt\rind pe ucenicii S\i `n cunoa[tereacredin]ei, a spus: «pacea Mea v-o dau vou\,pacea Mea o las vou\», pentru ca nimeni s\ nuse separe de aproapele s\u `n dogmele cre-din]ei, ci la fel s\ se arate cu to]ii `n propo-v\duirea adev\rului (…) A[adar, era de-ajunspentru des\vâr[ita cunoa[tere [i `nt\rirea bu-nei credin]e acest `n]elept [i mântuitor Crez alharului dumnezeiesc, `ntrucât `nva]\ des\-
vâr[it despre Tat\l [i Fiul [i Sfântul Duh [i`nf\]i[eaz\ `ntruparea Domnului celor ce oprimesc cu credin]\“ (Hot\rârea dogmatic\ aSinodului IV ecumenic).
Confirmarea Crezului niceo-constantinopo-litan de c\tre P\rin]ii Sinodului de la Calcedonarat\ plenitudinea esen]ial\ a con]inutului s\udogmatic, suficient pentru a orienta pe credin-cio[i pe calea mântuirii, c\tre ~mp\r\]ia luiDumnezeu. Ca atare, Biserica `nva]\ c\ nu maitrebuie ad\ugat nimic Simbolului de credin]\ortodox, din punct de vedere al structurii [icon]inutului, dar acesta trebuie m\rturisit [i tr\itca fiind lumina vie]ii cre[tine. Con]inutul s\u seadânce[te astfel prin experien]\ [i explicitare.
Actul credin]ei cre[tine este unul rela]ional
Crezul ortodox ne arat\ c\ taina Cuvântului(Logosului) `ntrupat este intim legat\ de tainaPreasfintei Treimi. Dumnezeu-Fiul, str\lucireaslavei [i chipul ipostasului Tat\lui (cf. Evrei1,3), S-a `ntrupat pentru a face cunoscut\ lumiitaina Preasfintei Treimi, marea tain\ a drepteicredin]e (cf. I Tim. 3 , 16).
Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, Care S-af\cut Om, nu este o Persoan\ divin\ singular\,ci o Persoan\ divino-uman\ `n rela]ie cu alte
Crezul ortodox – normativ al credin]ei [i unit\]ii Bisericii
aa PPrreeaassffiinntteeii TTrreeiimmii ppeennttrruu oomm,, pprreeccuumm [[ii ppoossiibbiilliittaatteeaa oommuulluuiiddee aa ppaarrttiicciippaa llaa vviiaa]]aa vvee[[nniicc\\ aa PPrreeaassffiinntteeii TTrreeiimmii..
7anul II (X) nr. 11
dou\ Persoane divine: `n rela]ie cu Dumnezeu-Tat\l [i cu Dumnezeu-Sfântul Duh. Tat\l [iSfântul Duh confirm\ `ns\[i identitatea lui IisusHristos ca fiind Unul-n\scut, Fiul ve[nic alTat\lui, asupra C\ruia Se odihne[te Sfântul Duh(cf. Matei 3,16-17, Ioan 1,29-34). Tat\l [iSfântul Duh sunt uni]i cu Fiul, cooperând per-manent cu El, chiar [i `n taina ~ntrup\rii Fiului,de[i numai Fiul S-a f\cut Om (cf. Luca 1, 35).
~n lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos,Dumnezeu-Omul, se arat\, deci, taina iubiriismerite [i atotputernice a Preasfintei Treimipentru om, precum [i posibilitatea omului de aparticipa la via]a ve[nic\ a Preasfintei Treimi.Credin]a `n Iisus Hristos, `n Care [i prin CareDumnezeul Treime Se autoreveleaz\, Se auto-comunic\ [i Se autod\ruie[te omului, este, deasemenea, o confirmare a adev\rului c\ prin Elto]i avem apropiere c\tre Tat\l, `ntr-un Duh (cf.Efeseni 2, 18) [i celor… ce cred `n numele Lui,le-a dat putere ca s\ se fac\ fii ai lui Dumnezeu(cf. Ioan 1, 12); c\ `n El, `n Hristos, avem via]\(cf. Ioan 20, 31) [i to]i vom `nvia (cf. I Corinteni15, 22).
A[adar, credin]a `n Dumnezeu, m\rturisit\`n Crezul ortodox [i tr\it\ `n iubire (rug\ciune [ifapte bune), ca r\spuns la iubirea lui Dumnezeupentru oameni, arat\ c\ actul credin]ei cre[tineeste unul rela]ional, comunional [i comunitar-eclesial. Când cre[tinul m\rturise[te: „cred`ntr-unul Dumnezeu“, el stabile[te de fapt o
rela]ie de iubire [i via]\ etern\ cu Dumnezeu,deoarece el r\spunde astfel cu fermitate apelu-lui lui Dumnezeu adresat omului prin toateactele Revela]iei Sale divine.
Crezul niceo-constantinopolitan sau Crezulortodox ne `nva]\ c\ Dumnezeu este comuni-une de Persoane ve[nice, nu o singur\tateve[nic\. De fapt, o singur\tate ve[nic\ nu poatefi nici fericire ve[nic\ [i nici bucurie ve[nic\.Deci, noi cre[tinii credem `ntr-unul Dumnezeu-Tat\l, izvorul unic al Preasfintei Treimi, Cel cena[te ve[nic pe Fiul [i purcede ve[nic pe DuhulSfânt. Prin urmare, Dumnezeul cre[tinilor nueste o singur\tate ve[nic\, ci este o comuni-une etern\, indestructibil\ sau indivizibil\,de Persoane distincte, egale [i libere. Unitatea`n Sfânta Treime este dat\ de deofiin]imea (con-substan]ialitatea) Fiului [i a Sfântului Duh cuTat\l, unicul izvor al fiin]ei divine. Ca atare,Persoanele divine au aceea[i fiin]\, sfin]enie,slav\ [i putere. Ele Se con]in reciproc [i Sed\ruiesc reciproc, sunt distincte [i egale, darnedesp\r]ite. Acest adev\r a fost m\rturisit laNiceea [i Constantinopol `n fa]a ereziilor care,sub pretextul c\ ap\r\ unitatea `n Dumnezeu,negau deofiin]imea [i egalitatea Fiului cu Tat\l,precum [i dumnezeirea Duhului Sfânt [i egali-tatea Sa cu Tat\l [i Fiul. ~ns\, pentru Ortodoxieadev\rul [i unitatea `n Dumnezeu sunt comuni-une etern\ de via]\ [i de iubire `ntre Persoaneledivine, distincte [i egale.
Crezul ortodox, c\l\uz\ aomului pe calea mântuirii
De asemenea, Crezul ortodox ne `nva]\ c\Dumnezeu a creat cerul [i p\mântul, maiales `ngerii [i oamenii pentru a participa laslava, iubirea [i bucuria ve[nic\ a PreasfinteiTreimi. Dumnezeu a f\cut lumea pentru ca iu-birea sau bucuria Preasfintei Treimi s\ fie`mp\rt\[it\ persoanelor umane create dup\chipul comuniunii Persoanelor divine eterne.Iar `ntrucât omul a fost creat dup\ chipul uneiComuniuni eterne de via]\ [i iubire, el nu estedeplin fericit, nu se des\vâr[e[te [i nu se bucur\deplin decât `n stare de comuniune etern\ cuPersoanele divine [i cu persoanele umane che-mate la via]\ etern\ [i fericire etern\. Prin ur-mare, când omul se boteaz\ `n numelePersoanelor Preasfintei Treimi (`n numeleTat\lui [i al Fiului [i al Sfântului Duh), el intr\`n comuniune de via]\ etern\ cu Persoaneledivine necreate [i ve[nice. Iar omul noubotezat, adult sau copil, este considerat per-soan\ eclesial\ deplin\ chiar din ziua botezuluis\u. De aceea, `n aceea[i zi când se boteaz\, elprime[te [i Sfânta Mirungere [i Sfânta Euha-ristie, pentru a cre[te spiritual `n „harul Dom-nului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dum-nezeu Tat\l [i comuniunea (`mp\rt\[irea) Du-hului Sfânt“ (II Corinteni 13, 13).
~n aceast\ perspectiv\, Biserica lui Hristos,cea una, sfânt\, soborniceasc\ [i aposto-leasc\, m\rturisit\ `n Crezul Ortodox, este a-dunarea oamenilor `n iubirea PreasfinteiTreimi [i are ca izvor [i model de via]\ comu-niunea de via]\ [i iubire a Preasfintei Treimi.Când Hristos Domnul S-a rugat pentru unitateaBisericii Sale (cf. Ioan 17, 21), El nu a dat camodel de unitate pentru Biseric\ vreun sistemde organizare omeneasc\ trec\toare, ci S-a ru-gat ca to]i cei care cred `n El „s\ fie una, pre-cum Tat\l [i Fiul una sunt“. Preasfânta Treimeeste deci arhetipul dup\ care a fost creatomul [i tot Preasfânta Treime este modelulde unitate a Bisericii.
~n finalul s\u, Crezul ortodox ne arat\ `nacela[i timp finalitatea m\rturisirii drepteicredin]e [i finalitatea vie]ii umane pe p\mânt, [ianume „a[tept `nvierea mor]ilor [i via]a veac-ului ce va s\ fie“. Mai precis, noi credem `nDumnezeu Cel ve[nic viu pentru c\ dorim s\tr\im ve[nic, cu sufletul [i cu trupul, `n iu-birea Preasfintei Treimi.
Vedem, a[adar, c\, de fapt, Crezul ortodoxeste norma sau regula dreptei credin]e [i aunit\]ii Bisericii, `ntrucât este c\l\uz\ a omuluipe calea mântuirii c\tre ~mp\r\]ia etern\ aPreasfintei Treimi.
noiembrie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
8
~n Arhiepiscopia Romanului [i Bac\uluiziua de 9 noiembrie are o conota]ie aparte, fiindziua aniversar\ a IPS P\rinte Eftimie, Arhiepis-
cop al Romanului [i Bac\ului. Anul acesta, ve-nerabilul vl\dic\ de la Roman a `mplinit 96 deani, fiind cel mai v=rstnic ierarh din Sf=ntul Si-
nod al Bisericii Ortodoxe Rom=ne. Cu aceast\ocazie, `n Catedrala arhiepiscopal\ „Sf. Cuv.Parascheva“ din Roman a fost oficiat\ Sf=ntaLiturghie, la care au participat pe l=ng\ nu-mero[i credincio[i, membri ai Permanen]eiEparhiale [i p\rin]i protopopi. S-au f\cutrug\ciuni speciale de mul]umire lui Dumnezeupentru binefacerile rev\rsate asupra Arhiepisco-piei Romanului [i Bac\ului. ~n continuare, `nsala de [edin]e a Centrului Eparhial, sub pre[e-din]ia PS Episcop-vicar Ioachim B\c\uanul,preo]ii consilieri [i inspectori, precum [i p\rin]iiprotopopi s-au `nt=lnit `ntr-o [edin]\ solemn\.Cu acest prilej, PS Episcop-vicar Ioachim, care,printr-o hot\r=re a Sf=ntului Sinod al BOR, co-ordoneaz\ `ntreaga activitate a eparhiei, aprezentat via]a [i activitatea IPS ArhiepiscopEftimie, mul]umind [i pe aceast\ cale ierarhuluicare, `n urm\ cu zece ani l-a propus coslujitor `n`nalta demnitate de arhiereu-vicar. Dup\ [e-din]\, cei prezen]i s-au deplasat la re[edin]a Ar-hiepiscopal\ pentru a-l onora pe cel mai v=rst-nic ierarh al Bisericii noastre [i pentru a petrecec=teva momente al\turi de el.
Inaugurarea magazinuluide obiecte biserice[ti `n municipiul Roman
Icoane pictate pe lemn, obiecte artizanale [i ve[minte preo]e[ti, toateproduse `n atelierele m\n\stirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului[i Bac\ului, precum [i alte produse menite s\ `mbog\]easc\ [i s\ `nfru-muse]eze via]a cre[tinului [i a parohiilor, sunt expuse la v=nzare `n singu-rul magazin de obiecte biserice[ti inaugurat `n municipiul Roman. Deschi-derea acestui spa]iu deosebit, amenajat `n incinta Pietonalului {tefan celMare, a avut loc luni 22 noiembrie, `n ziua de pr\znuire a Sf. Muceni]eCecilia, evenimentul fiind prefa]at de o slujb\ de binecuv=ntare oficiat\ dePreasfin]itul Ioachim B\c\uanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Roma-nului [i Bac\ului, `nconjurat de un sobor de preo]i, `n prezen]a primaruluimuncipiului Roman [i a credincio[ilor roma[cani. ~n incinta acestui spa]iude desfacere, cei interesa]i vor putea g\si obiecte religioase ce pot consti-tui oric=nd un cadou pentru cei dragi, c\r]i de rug\ciuni, literatur\ sacr\,precum [i alte obiecte. „Acest magazin este necesar pentru c\, prin ame-najarea lui `n afara spa]iului bisericii, nu se urm\re[te un profit material, cicel spiritual [i misionar, pentru faptul c\ avem posibilitatea s\ expunemobiecte sacre, c\r]i religioase, icoane etc. `n locuri publice, iar credincio[iiau posibilitatea s\ le achizi]ioneze [i, prin aceasta, s\ promoveze valorilespirituale ale credin]ei str\mo[e[ti `n comunitatea din care fac parte“, aspus PS Episcop Ioachim B\c\uanul. De celalalt\ parte, primarulRomanului [i-a exprimat bucuria c\ `n ora[ul re[edin]\ al Arhiepiscopiei, s-a g\sit spa]iul necesar g\zduirii unui magazin cu obiecte biserice[ti.
Centenarulbisericii din Lu]ca
Cu prilejul serb\rii a 100 de ani de existen]\ a bisericii „Sf.Voievozi“ din Lu]ca (Protopopiatul Roman), Preasfin]itul IoachimB\c\uanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului [i Ba-c\ului, a oficiat slujba Sfintei Liturghii, luni, 8 noiembrie, `n mij-locul credincio[ilor din aceast\ parohie, `nconjurat de un sobor depreo]i [i diaconi.
Actuala biseric\ a satului Lu]ca a fost construit\ de local-nici `n anul 1910, pe locul alteia mai vechi, cu binecuv=ntareaepiscopului Gherasim Safirin, fiind sfin]it\ `n ziua de 29 iuniede episcopul Teodosie Atanasiu. De-a lungul anilor, l\ca[ul decult a beneficiat de mai multe renov\ri, `ntre care ultimele `nperioada 2006-2010, c`nd s-au schimbat u[ile [i geamurile, s-arealizat o nou\ pardoseal\, s-a amenajat `nc\lzirea cu o cen-tral\ termic\, s-a `nzestrat cu odoare noi, s-au turnat alte clo-pote [i s-a renovat casa parohial\, sub coordonarea preotuluiparoh Iulian Popa.
P\str\toare a unor valori de cultur\ [i spiritualitate ortodox\,biserica „Sf. Voievozi“ din Lu]ca de]ine `n patrimoniul s\u maimulte c\r]i de cult din veacurile XVIII-XIX.
~naltpreasfin]itul P\rinte Eftimie,s\rb\torit la vârsta de 96 de ani
Pagin\ realizat\ de pr. Constantin GHERASIM
{{TTIIRRII
9anul II (X) nr. 11
Peste 2 miliarde de lei vechi, constând `nbunuri electrocasnice, mobilier, materiale deconstruc]ii [i alte ajutoare vor ajunge `n caselefamiliilor afectate de inunda]iile din vara acestuian din jude]ul Bac\u.
Sub coordonarea PS Episcop IoachimB\c\uanul, `n jude]ul nostru se desf\[oar\ `n pe-rioada 22 noiembrie - 24 decembrie, un ampluprogram intitulat „Ramura de m\slin“. Proiectul,derulat de Sectorul de Misiune [i Filantropie alArhiepiscopiei, are ca obiectiv cre[terea calit\]iivie]ii familiilor afectate de rev\rs\rile apelor,prin oferirea de articole de mobilier [i aparatur\electrocasnic\ distruse `n locuin]ele familiilorsinistrate, `n timpul inunda]iilor. ~n urmaevalu\rii situa]iei pagubelor produse de in-unda]ii, au fost identificate un num\r de 102 defamilii, din localit\]ile M\rgineni, M\gura,Buda-Bl\ge[ti, S\nduleni [i municipiul Bac\u,care s\ fie beneficiare ale proiectului men]ionat.Fiecare familie va primi câte un produs nou elec-trocasnic (frigider, aragaz sau ma[in\ de sp\lat)[i unul de mobilier (pat sau dulap), `n func]ie deevalu\rile f\cute la fa]a locului de c\tre SectorulMisiune [i Filantropie. O alt\ activitate dincadrul proiectului o reprezint\ alocarea de banipentru construc]ia [i reconstruc]ia a 5 case din
localit\]ile S\nduleni [i B\cioi, distruse `n urmarev\rs\rilor [i alunec\rilor de teren provocate deploile toren]iale. Totodat\, suma colectat\ `ncontul deschis la Banca Italo-Romena Bac\u vafi folosit\ pentru achitarea manoperei de con-struire a 4 case din municipiul Bac\u, familiileselectate având o situa]ie material\ precar\. Deasemenea, parohia „Sf. Dumitru“, `n colaborarecu Prim\ria Mun. Bac\u, a asigurat `nc\lzirea
central\ a 12 locuin]e afectate de inunda]ii dinmun. Bac\u, implicarea financiar\ a parohieiridicându-se la 40.000 de lei. Fondurile necesareimplement\rii acestui proiect au fost ob]inute dela credincio[ii Eparhiei Romanului [i Bac\ului,la care se adaug\ [i suma de 100.000 de lei,oferit\ de Permanen]a Consiliului Na]ionalBisericesc, cu binecuvântarea PF P\rintePatriarh Daniel. (pr. Ctin GHERASIM)
~n cea de a doua jum\tate a luniinoiembrie, PS Episcop-vicarIoachim B\c\uanul s-a aflat `nmijlocul credincio[ilor din Moi-ne[ti, oficiind slujbele de resfin-]ire a Bisericii �Sf. Voievozi“ dinRus\ie[ti [i a Bisericii �Sf. Pa-rascheva“ din Sarata.
Preasfin]itul Ioachim B\c\uanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului,`nconjurat de un sobor de preo]i, a oficiat du-minic\, 14 noiembrie, slujba de resfin]ire aBisericii „Sfin]ii Voievozi“ din filia Rus\ie[ti aparohiei Poduri, Protopopiatul Moine[ti, in-formeaz\ „Ziarul Lumina“, Edi]ia de Moldova.
Cea mai veche biseric\ din ProtopopiatulMoine[ti a primit `n urm\ cu trei zile ve[mântulresfin]irii. L\ca[ul de `nchin\ciune ce dateaz\ dinsec. al XVI-lea i-a adunat `n jurul lui pe to]i preo]iide la parohiile vecine, oficialit\]i jude]ene [i lo-cale, dar [i un num\r mare de credincio[i. '~n cu-vântul de `nv\]\tur\ rostit la acest eveniment,Preasfin]itul Ioachim B\c\uanul a subliniat faptul
c\ milostenia este u[a prin care omul intr\ `n`mp\r\]ia lui Dumnezeu, iar starea omuluimilostiv este starea de jertf\', a relatat pr. CostelMare[, protopop al Protopopiatului Moine[ti. ~nultimul an a beneficiat de o serie de lucr\ri derestaurare [i `nnoire, realizate de preotul parohVasile Popa, ajutat de p\rintele slujitor CorbuArpad, dar [i de credincio[ii din zon\.
PS Ioachim B\c\uanul a sfin]it, dup\ SfântaLiturghie, A[ez\mântul social-filantropic „SfântulDimitrie cel Nou“, construit lâng\ Biserica„Sfin]ii Voievozi“.
Marea s\rb\toare de la Rus\ie[ti a fost prece-dat\ de un simpozion ce s-a derulat sâmb\t\, 13noiembrie 2010, `n parohia Poduri, prin grijap\rintelui paroh Vasile Popa, `n colaborare cuPrim\ria Poduri. Manifestarea „470 de ani de con-tinu\ existen]\ a Bisericii Rus\ie[ti“ s-a bucuratde prezen]a preo]ilor din comuna Poduri [i a per-sonalit\]ilor culturale din ]ar\. ~n debutul `ntâl-nirii a avut loc un concert de muzic\ bizantin\sus]inut de corala Seminarului Teologic Ortodox„Sfin]ii ~mp\ra]i Constantin [i Elena“ din PiatraNeam]. A urmat o conferin]\ dedicat\ generaluluiNicolae {ova, unul dintre ctitorii bisericii. ~nacela[i timp s-a f\cut o prezentare a sitului arheo-
logic de la Rus\ie[ti, recunoscut pentru nume-roasele vestigii descoperite. „S-a subliniat vechi-mea sitului arheologic de la Poduri, care este altreilea ca vechime din Europa. De asemenea, s-avorbit despre continuitatea cre[tin\ pe aceste me-leaguri [i despre vechimea bisericii de la Ru-s\ie[ti“, a mai ad\ugat pr. protopop Costel Mare[.La final, to]i participan]ii la simpozion au primitdiplome de excelen]\.
PS Episcop-vicar Ioachim B\c\uanul a binecuv=ntat ajutoarele destinate sinistra]ilor din jude]ul Bac\u
Proiect filantropic de anvergur\ pentru familiile nevoia[e din jude]ul Bac\u
Resfin]irea celei mai vechi biserici din Protopopiatul Moine[ti
Biserica din Sarata, resfin]it\
Preasfin]itul Ioachim B\c\uanul, Epis-cop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului [i Ba-c\ului, a oficiat, duminic\, 21 noiembrie, `nziua de pr\znuire a Intr\rii Maicii Domnului`n Biseric\, slujba de resfin]ire a bisericii „Sf.Cuv. Parascheva“ din Sarata (com. Solon]),Protopopiatul Moine[ti. Construit `n anul1860, l\ca[ul de cult ce poart\ hramul O-crotitoarei Moldovei a beneficiat `n ultimavreme de o serie de lucr\ri de `nnoire reali-zate de preotul Colpo[ R\zvan, sus]inut decredincio[ii din parohie. (pr. ConstantinGHERASIM)
noiembrie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
10
„Sunt român [i cred `nDumnezeu“
Aceasta a fost m\rturia adus\ de copiii{colii „Ghi]\ Mocanu“ din One[ti, pe 25 noiem-brie, la Biserica „Buna Vestire“ din M\n\stireaCa[in, `n ziua pr\znuirii Sfintei Ecaterina,ocrotitoarea paraclisului parohiei.
Sub `ndrumarea dnei prof. Otilia B=rg\oa-nu, consilier educativ, a dnei `nv\]\toare Euge-nia Sergentu [i dnei prof. Vasilica M\c\l\u, ele-vii care au participat la manifestare au pregatitreferate [i comunic\ri av=nd ca tem\ Crezul.Al\turi de copiii din One[ti la activitate au par-ticipat [i elevi ai [colii din M\n\stirea Ca[in,prezen]i la Sf=nta Liturghie din ziua hramului.
~n Anul Omagial al Crezului Ortodox [i alAutocefaliei Rom=ne[ti, pentru a-[i m\rturisicredin]a [i spiritul patriotic, `n preajma ZileiNa]ionale, copii au participat la s\v=r[ireaSfintei Liturghii `mbr\ca]i `n culorile drapeluluirom=nesc. La ini]iativa organizatoarelor ac]iu-nii, pe tricourile lor au fost `nscrise articoleleCrezului ortodox [i m\rturisirea „Sunt rom=n [icred `n Dumnezeu“.
„Aceast\ form\ de abordare a temeiCrezului Ortodox a entuziasmat foarte mult pe
tineri, ceea ce ne-a `ncurajat `n a alege o modal-itate `n care credin]a noastr\ s\ fie m\rturisit\ deBiseric\, de credincio[i, `mpreun\ cu {coala, cuelevii“, a declarat pr. Ioan B=rg\oanu.
~n cadrul Sfintei Liturghii, la care au partic-ipat cu bucurie [i responsabilitate, copiiim\rturisitori ai dreptei credin]e au rostit Crezul,`mpreun\ cu to]i credincio[ii [i preo]ii prezen]i.
La M\n\stirea Ca[in Sf=nta Liturghie dehram, `n ziua pr\znuirii Sfintei Ecaterina, a fosts\v=r[it\ de un sobor de preo]i din Protopo-piatul One[ti. Cu binecuv=ntarea PS Episcop-vicar Ioachim B\c\uanul, pr. paroh IoanBârg\oanu a depus spre `nchinare, `n bisericaparohial\, racle cu moa[tele Sfin]ilor Zoticos,Atalos, Filip [i Camasis, c=t [i cu unul dintrepapuceii Sf. Spiridon al Trimitundei.
Prin Hot\r=rea Sf=ntului Sinod al BOR nr.7830 din 4 nov 2010, `n urma [edin]ei de lucrudin 29 octombrie a.c. s-au luat o serie de deciziipentru prevenirea extinderii `n r=ndul clerului [icredincio[ilor ortodoc[i a curentului stilist,dup\ cum urmeaz\:
„Eparhiile `n cadrul c\rora activeaz\ gru-parea stilist\ vor studia [i vor face propunerisinoadelor mitropolitane pentru adoptarea dem\suri privind modul de comunicare [i apro-piere de adep]ii mi[c\rii stiliste, la toate nive-lurile, lu=nd m\surile pentru prevenirea extin-derii `n r=ndul clerului [i credincio[ilorortodoc[i a curentului stilist.
Pe baza studiilor [i propunerilor eparhiilor,fiecare Sinod mitropolitan va analiza aspectelelocale (regionale) privitoare la gruparea stilist\[i la membrii acesteia (ce fel de grup\ri ac]io-neaz\ pe teritoriul eparhiilor - calendari[ti sau
diziden]i -, modurile de manifestare [i c\reiadintre ele apar]in membrii identifica]i sau cucare simpatizeaz\ unii credincio[i, `n ce modali-tate au devenit partizani sau dac\ sunt numaisimpatizan]i ai grup\rii stiliste, dac\ membriigrup\rii stiliste provin din familii mixte, moda-lit\]i de reprimire `n Biserica Ortodox\ Rom=-n\) [i, `n func]ie de constat\rile ce se vor face,vor adopta propuneri de m\suri pastorale, mi-sionare [i liturgice, clare [i nuan]ate, pentru fie-care situa]ie sau grupuri de situa]ii. PropunerileSinoadelor mitropolitane vor fi transmise laCancelaria Sf=ntului Sinod, p=n\ `n data de 14ianuarie 2011, [i vor constitui baza unei dezba-teri `n cadrul Sf=ntului Sinod, `n vederea adop-t\rii unor hot\r=ri corespunz\toare.
Centrele eparhiale vor recomanda preo]ilordin parohiile care au pe teritoriul parohiilor loradep]i ai grup\rii stiliste sau simpatizan]i aiacestora, s\ cunoasc\ `n am\nunt problema ca-
lendarului, pentru a putea l\muri, la nevoie, pecredincio[i despre juste]ea [i necesitatea `ndrep-t\rii calendarului, care nu reprezint\ o dogm\,fiind normal [i necesar s\ fie adaptat conformprincipiilor astronomice enun]ate `n hot\r=rilecanonice de la Sinodul I Ecumenic de la Ni-ceea, din anul 325. ~n acest scop, fiecare epar-hie va lua m\surile necesare pentru publicareaprioritar\ [i difuzarea `n parohii [i m\n\stiri aunei bro[uri cuprinz=nd studiul P\rinteluiArhimandrit Cleopa Ilie intitulat: „Cuv=nt del\murire `n leg\tur\ cu r\t\cirile stili[tilor“,publicat `n Revista „Biserica Ortodox\Rom=n\“, Buletinul Oficial al Patriarhiei Ro-m=ne, Anul LXXIII, nr. 3-4, martie-aprilie1955, pp. 251-294).
Se aprob\ editarea unui volum de studii [iarticole, cu scopul de a face cunoscut r\spunsulBisericii Ortodoxe Rom=ne `n problema stilis-mului.“
Decizii privind prevenirea extinderii `n rândul ortodoc[ilor a curentului stilist
FO
TO
: C
LAU
DIU
{T
EFA
NE
SC
U
anul II (X) nr. 11 11
CCAALLEEAAPPEELLEERRIINNUULLUUII
Sfântul Nectarie Taumaturgul -prieten [i casnic al lui Dumne-zeu, dar [i al oamenilor - atragenumero[i credincio[i, an de an,`n ziua pr\znuirii sale, pe 9 no-iembrie, `n frumosul „MunteAthos feminin“ din insula Eghina.Din dorin]a de a aduce `nchi-narea noastr\ acestui sfântminunat, am pornit [i noi, ungrup de pelerini din ora[ul Ro-man, care ne-am al\turat maimultor c\lug\ri [i mireni dintoat\ ]ara spre ]\rmul Greciei,udat de apele M\rii Egee.
Grupul peleriilor, culegând pe cale binecu-vânt\rile unor mari sfin]i ca: Sfântul DimitrieIzvorâtorul de Mir, Sfântul Grigorie Palama,Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Dionisie Zakinthos[i al]ii, am str\b\tut „calea sfin]ilor“ pe p\mân-tul Greciei r\s\ritene, odihnindu-ne `n vecheacetate-capital\ a Eladei antice.
Acas\, la Eghina~n diminea]a zilei de 9 noiembrie, un uria[
feribot, plin de români, a pornit din portul Pireusp\rgând parc\, `n ritm cu ner\bdarea [i entuzi-asmul celor `mbarca]i, valurile lini[tite aleM\rii Egee [i navigând pe acela[i drum, pe carecu un secol `n urm\, Sfântul Nectarie `l f\cusede nenum\rate ori.
Cl\dirile str\lucitoare ale complexuluim\n\stiresc, cu acoperi[urile lor de un ro[u in-candescent, legate prin sc\ri `n serpentine dem\rea]a catedral\ construit\ `n cinstea SfântuluiNectarie, p\reau un [irag de perle, având `n mij-locul lor piatra nestemat\, biserica. Pre]ioas\,atât prin forma arhitectural\, dar mai ales prinmoa[tele Sfântului Nectarie care se afl\ aici,frumoasa biseric\ `mbin\ armonic stilul bizan-tin clasic cu cel modern.
Z\ng\nitul clopotelor parc\ orchestra cuciripitul p\s\rilor, `n str\lucirea razelor soareluicare se rev\rsau generos peste `ntreaga insul\,anun]ând o zi frumoas\ de toamn\, `n s\rb\-toare. Nu mic\ ne-a fost mirarea, când `n par-care am v\zut mai mult de cincisprezece auto-care din România, iar `n curtea m\n\stirii mai
mul]i români decât greci. Un grup de c\lug\ri [iace[tia din eparhia noastr\ (de la m\n\stirile:Runc, M\gura, Lipova) cântau al\turi de maimul]i pelerini din Moldova, acatistul SfântuluiNectarie.
Stegule]e mici grece[ti [i ale UniuniiEuropene ornau curtea m\n\stirii, dar mai marepeste acestea, flutura steagul României `n mi-jlocul unui alt grup de pelerini. Mai multe fe-mei din Bucovina [i câ]iva tineri erau `mbr\ca]i`n costume na]ionale române[ti. Era cu adev\ratimpresionant s\ vezi cât de mult este iubitSfântul Nectarie de c\tre români. Dac\ `n altelocuri vizitate ne-am sim]it `ntr-o ]ar\ str\in\,aici, `n `ntinsa gr\din\ a m\n\stirii Eghina, ne-am sim]it la noi, acas\.
Moa[tele Sf=ntului Nectarie, `n procesiune
Dup\ ce ne-am `nchinat la cinstitul cap alSfântului Nectarie, acoperit cu o mitr\ aurit\ [ia[ezat `n mijlocul bisericii, am asistat `n lini[tela Sfânta Liturghie s\v\r[it\ de un numeros so-bor de ierarhi [i preo]i. Mitropolitul Pantelei-
Capul Sf=ntului Nectarie, depus spre `nchinare sub o mitr\ aurit\
Pelerini acas\ la Sfântul Nectarie,taumaturgul secolului al XX-lea
Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
12
monos de Efrem a dat citire unui cuvânt `n carea subliniat sfin]enia vie]ii Sfântului pr\znuit.Ne-am `nchinat, apoi, la moa[tele Sfântului
Nectarie, care se g\sesc `n absida dreapt\ a bi-sericii. Aproape to]i cei care ajungeau la sfin-tele moa[te udau cu lacrimile lor racla argintat\,
sculptat\ `n forma trupului Sfântului [i care l\saliber\ spre s\rutare mâna sa dreapt\, ce d\duseatâta mângâiere atât `n timpul vie]ii, dar maiales dup\ trecerea la cele ve[nice. Oameni cubuchete de flori aduceau rug\ciunile lor decerere, dar mai ales de mul]umire pentru bine-facerile primite de la sfânt [i `nconjurau cubra]ele lor baldachinul, de care cu greu ne-amdesp\r]it [i noi. La sfâr[itul slujbei, ierarhii aupornit `ntr-o procesiune, purtând pe bra]ele lorcapul Sfântului [i ducându-l s\ binecuvânteze`ntreaga insul\.
~ntorcându-ne precum corbul, odinioar\, curamuri de m\slin `n mân\, ne-am luat r\masbun, nu de la Sfânt, deoarece prezen]a lui osim]im permanent al\turi de noi, ci de la insulape care Sfântul Nectarie a iubit-o atât de mult.Ospitalier, cum fusese `n `ntreaga sa via]\,Sfântul ne-a trimis zeci de pesc\ru[i, care maimult de o or\ ne-au `nso]it pe apele m\rii, spreport, parc\ fredonând al\turi de noi Condacul 1din Acatistul Sfântului Nectarie: „Veni]i, uceni-cilor ai lui Hristos, care `nseta]i dup\ `mp\r\]iacea cereasc\, s\ `i aducem laude iubitului nostruocrotitor, Sfântului Ierarh Nectarie [i mul]u-mindu-i pentru nem\surata sa dragoste fa]\ denoi, s\-i cânt\m `ntr-un glas: Bucur\-te, SfinteIerarhe Nectarie, mare f\c\torule de minuni“.(monahia Dionisia {CHIOPU)
Mai mult de 15 autocare au ajuns din Rom=nia pe Insula Eghina `n ziua de pomenire a Sf. Nectarie, f\c=nd ca la Liturghia hramului
s\ fie prezen]i mai mul]i rom=ni dec=t greci
Racla cu moa[tele Sf=ntului Nectarie
Chilia Sf=ntului Nectarie de la M\n\stirea Eghina este `ncorporat\ `n complexul de cl\diri
din imediata apropiere a bisericii. ~nc\perea cead\poste[te ve[mintele cu care sfântul ierarh a slujit `n timpul vie]ii este deschis\ festiv doar de dou\ ori
pe an, pe 3 septembrie - când se s\rb\tore[te mutarea moa[telor sfântului din mormânt `n racl\ -
[i pe 9 noiembrie, de hramul propriu-zis al m\n\stirii
CCAALLEEAAPPEELLEERRIINNUULLUUII
13anul II (X) nr. 11
EEVVEENNIIMMEENNTT
La M\n\stirea Dur\u dinjude]ul Neam] a avut loc, `nzilele de 24-25 noiembrie, sina-xa stare]ilor [i stare]elor dinMitropolia Moldovei [i Buco-vinei. Reuniunea s-a desf\[uratpe parcursul a dou\ zile [i afost prezidat\ de ~naltprea-sfin]itul P\rinte MitropolitTeofan, cu participarea IPSPimen, Arhiepiscopul Sucevei [iR\d\u]ilor, PS Corneliu, Epis-copul Hu[ilor, PS Calinic Boto-[\neanul, Episcop-vicar al Ar-hiepiscopiei Ia[ilor, [i PS Ioa-chim B\c\uanul, Episcop-vicaral Arhiepiscopiei Romanului [iBac\ului.
Ortodoxia este religia iubirii [i a comuniu-nii, iar `n cadrul ei monahismul este cel care ap\strat [i a cultivat `n mod deplin comuniuneade via]\ [i iubire, o comuniune extins\ `n toate
aspectele vie]ii: comuniune `n rug\ciune, comu-niune `n Taine, comuniune `n modul de vie]uire[i comuniune `n privin]a bunurilor materiale.1
~nceputurile monahismuluir\s\ritean
Omul modern, cu toate mijloacele sofisti-cate de comunicare, experimenteaz\ `n mijloculsociet\]ii drama `nsingur\rii, iar monahii, „fiin-]e r\stignite pentru lume“, iubesc pe fiecare om`n parte [i pe to]i `ntreolalt\, pentru c\, dup\cum spune Sfântul Ioan Gur\ de Aur, „rug\-ciunea pentru aproapele este cel mai mare modal iubirii“.
Monahismul `[i are originea `n SfântaEvanghelie. Primul [i cel mai mare exemplueste ~nsu[i Mântuitorul Iisus Hristos.2 S\r\ciaLui pentru noi, ascultarea des\vâr[it\ de Tat\lCeresc [i sfin]enia vie]ii Sale au devenit legilede c\petenie ale monahismului.
Sfântul Antonie cel Mare a strâns prima dat\`n jurul s\u mii de anahore]i, organizându-i `ntr-o ob[te duhovniceasc\, f\când trecerea de lavia]a pustniceasc\ la via]a de ob[te. Sfântul nule-a dat vreo rânduial\ exterioar\, ci s-a str\duits\-i formeze pe ucenici dup\ chipul s\u [i s\ letraseze o linie de conduit\ conform\ cu a sa, fi-ind convins c\ Bunul Dumnezeu `i lumineaz\pentru a merge pe calea cea dreapt\.3
Lucr\ri de valoare deosebit\ precum Pate-ricul, Limonariul sau Sbornicul s-au n\scut dinnecesitatea cuvântului de folos al stare]ului saual duhovnicului c\tre ucenici. Dup\ m\rturia~naltpreasfin]itului Mitropolit Bartolomeu Ana-nia „c\lug\ria clasic\ avea un caracter ini]iatic.Tainele ei se descopereau prin viu grai, de ladasc\l la ucenic, treapt\ cu treapt\, pu]in câte pu-]in, cu `naint\ri [i reveniri `ncete, ocolind acci-dentele. P\rin]ii Pustiei, fo[ti `nv\]\cei la rândullor, dovedeau o m\iestrie f\r\ seam\n `n a-[iapropia sufletul omului [i a-l c\l\uzi spre inimalui Iisus, cu o iscusin]\ pe care nici pe departe nuo posed\ savan]ii de ast\zi ai psihologiei abisale“.
Sfântul Pahomie, p\rintele monahismului,`[i alc\tuie[te ob[tile sale cu mul]i dintreucenicii Sfântului Antonie cel Mare [i ini]iaz\via]a de ob[te `n monahismul r\s\ritean. Laob[tea Sfântului Pahomie `ntâlnim posesia `ncomun a bunurilor materiale, acest lucru in-fluen]ând puternic monahismul din vremea sa.4
Sfântul Pahomie a elaborat primul regula-ment monastic, `n articolele c\ruia se stabileaucu precizie preocup\rile cotidiene ale c\lug\ru-lui: munca, rug\ciunea `n comun, disciplina.
Reprezentantul cel mai de seam\ al ascult\-rii [i vie]ii `n comun, precum [i al tuturor prob-lemelor de psihologie monahal\ este SfântulVasile cel Mare, p\rintele monahismului bizan-tin, care, dup\ c\l\toriile sale prin Egipt, Siria,
Sinaxa monahal\ mitropolitan\ de la M\n\stirea Dur\u a adunat 134 de stare]i [i stare]e din Mitropolia Moldovei [i Bucovinei
14 Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
EEVVEENNIIMMEENNTT
Palestina, elaboreaz\ Regulile Mari [i Mici,dup\ care se vor organiza [i conduce secole de-a rândul multe m\n\stiri.
Sfântul Vasile cel Mare, ca o albin\ `n]e-leapt\, alege ceea ce este esen]ial [i permanentvalabil din centrele monahale, pe care le-a vizi-tat, [i adapteaz\ cele culese la condi]iile din pa-tria sa, punând temelii trainice monahismuluichinovitic.5 Pornind de la ideea Sfântului Apos-tol Pavel c\ „ob[tea este un singur trup alc\tuitdin mai multe m\dulare“, Sfântul Vasile orga-nizeaz\ m\n\stirea astfel `ncât fiecare s\-[i aib\rolul s\u, formând ucenici pe lâng\ cei afla]i`ntr-o ascultare permanent\, care s\-i `nlocuias-c\ la nevoie, f\r\ ca ob[tea s\ sufere.
Sfântul Vasile g\se[te multe texte `n NoulTestament pentru sus]inerea vie]ii ascetice, tex-te pe care le introduce `n Rânduielile ascetice [imorale scrise de el.6
Sfântul Teodor Studitul (sec. VIII-IX) a fostun bun organizator al monahismului [i unul din-tre cei mai de seam\ militan]i pentru restabilireacultului sfintelor icoane. M\n\stirea Studion acunoscut cea mai `nfloritoare perioad\ subp\storirea sa, ob[tea ajungând s\ numere apro-ximativ o mie de c\lug\ri. A regle-mentat via]a acestei m\n\stiri,folosind multe reguli luate dinscrierile Sfântului Vasile cel Maredespre via]a monastic\.
Trupul m\n\stirii `[i are capuls\u, care este egumenul, dar el are[i mâini, ochi, picioare. De aceeaSfântul Teodor d\ m\n\stirii o ier-arhie precis\, stabilind pentrufiecare func]ia sa `n acest trup.7
Sfântul Teodor, de trei ori pes\pt\mân\, aduna ob[tea pentru`nv\]\tur\ duhovniceasc\ [i sfaturipractice, punând accent deosebit pevirtutea ascult\rii. Se folosea de`ntâmpl\rile zilnice [i fapte care sepetreceau `n m\n\stire. Aceste`nv\]\turi au r\mas pân\ ast\zi `nfrumoasa colec]ie de cateheze alesale. El rânduia fiec\ruia ascultareadup\ aptitudinile [i `nsu[irile salepersonale. ~n m\n\stirea sa `nv\]\-mântul avea un bogat program,monahii dobândind tot felul decuno[tin]e.8
Monahismul este p\str\torul `ncea mai mare m\sur\ a tr\s\turilorvie]ii duhovnice[ti din perioada deaur a Bisericii cre[tine. Ob[teamonahal\ este o anticipare, o pre-gustare a ~mp\r\]iei ce va s\ vin\.
Monahismul a devenit institu]ieoficial\ a Bisericii la Sinodul al IV-lea a toat\ lumea, din anul 451.9
Structura chinoviilor pahomiene [i modullor de organizare au influen]at mult monahis-mul `n aspectul s\u exterior. Marile chinovii dinOrient, de[i vasiliene `n concep]ie, au fost in-fluen]ate de ob[tile pahomiene din punct devedere organizatoric. La Sfântul Pahomie existaorganizarea pe case, cu un stare] peste zecevie]uitori, to]i depinzând de stare]ul general.10
Temelia st\re]ieiSt\re]ia s-a n\scut din nevoile de `ndrumare a
`ntregii vie]i a monahilor. Sfântul Grigorie deNazianz spune c\ „a c\l\uzi oamenii este unme[te[ug des\vâr[it [i o [tiin]\ des\vâr[it\; estelucrul cel mai deosebit, dar [i cel mai anevoios“.Temelia st\re]iei este supunerea: supunereavoin]ei c\lug\rului fa]\ de stare]ul s\u.
Potrivit prevederilor regulamentare, m\n\s-tirea este un a[ez\mânt de rug\ciune, `nv\]\tur\[i munc\ `n care vie]uie[te o ob[te de c\lug\risau c\lug\ri]e, care au f\g\duit lui Dumnezeus\-[i petreac\ via]a `n `nfrânare, s\r\cie [i as-cultare. Cârmuitorul suprem al acestui a[ez\-mânt este chiriarhul, iar organul prin care se ex-
ercit\ conducerea m\n\stirii este stare]ul, ajutatde soborul m\n\stirii [i de consilii.
Monahismul nu-[i afl\ adev\ratul sens decâtdac\ este organizat `n via]\ de ob[te. Stare]uleste un monah dintre monahi, `ntre monahi [ipentru monahi. Via]a de ob[te presupune [i im-pune o bun\ chivernisire atât a bunurilor spiri-tuale, cât [i a celor materiale.
Sfântul Ioan Sc\rarul ne spune c\ p\storireaturmei celei cuvânt\toare este un har dum-nezeiesc, dar [i un efort personal. Chivernisitorde suflete este acela care a primit de laDumnezeu, `n urma propriilor sale osteneli, pu-terea spiritual\ ca s\ poat\ salva corabia su-fleteasc\ nu numai din `ntreitele valuri aleispitelor, ci chiar din adânc. Adev\rat p\storeste acela care-i `nva]\ pe ucenici din propriaexperien]\. Nu pot fi p\stori aceia a c\ror via]\este potrivnic\ voin]ei lui Dumnezeu, expus\ `nSfânta Scriptur\ [i Sfânta Tradi]ie.
Sfântul Vasile cel Mare, `n Rânduielile sale,ne arat\ virtu]ile pe care trebuie s\ le aib\ cel ceconduce pe al]ii. El trebuie s\ aib\ via]\duhovniceasc\, iscusin]\, s\ fie nep\rtinitor [ipa[nic, chibzuit, grijuliu pentru a nu face lu-
crurile lui Dumnezeu cu nep\sare, s\suporte cu r\bdare sl\biciunilecelor neputincio[i.11
Stare]ul trebuie s\ fie exemplulfr\]iei, icoana vie [i v\zut\ a vir-tu]ilor, dreptarul [i modelul vrednicde urmat al tuturor. ~n]elepciunea,darul de a `nv\]a, via]a ordonat\,pruden]a, seriozitatea, trezvia `n ad-ministrarea celor prezente [i pre-vederea celor viitoare, acoperite cuumilin]a, trebuie s\ `mpodobeasc\pe un adev\rat stare]; s\ fie str\in devoile sale dup\ exemplul Mântui-torului: „M-am pogorât din cer nuca s\ fac voia Mea, ci voia Tat\luicare M-a trimis“. El este r\spun-z\tor de `ntreaga ob[te [i „va da so-coteal\ de cele ce se petrec `n co-munitate“.12
~ntre `ndatoririle lui se afl\ [iaceea de a supraveghea ocupa]iafiec\rui c\lug\r, mergând pân\ lavizitarea chiliilor ziua [i noaptea. Eltrebuie astfel s\ cerceteze neputin-]ele suflete[ti [i trupe[ti ale fiec\ru-ia, `nt\rind [i `ncurajând `n nevoin]\pe cei ispiti]i de duhul nestatorni-ciei [i al plec\rii din m\n\stire.
Trebuie s\ aib\ mult\ chibzuial\`n ceea ce porunce[te, „nici s\ nulase, nici s\ nu adauge ceva din celece plac lui Dumnezeu“,13 `mp\r]indfiec\ruia ascultarea dup\ putere [i]inând seama dac\ place lui Dum-nezeu [i este folositor `ntregii ob[ti;
Sfântul Antonie cel Mare (251-356), considerat `ntemeietor al monahismului `mpreun\ cu Sfântul Pahomie cel Mare
s\ nu treac\ cu vederea pe cei ce zac `n p\cate,deoarece „groaznic\ judecat\ `l a[teapt\ pentruc\ nu-i pedepse[te“.14
El trebuie ca mereu s\ fereasc\ pe unii de ac\dea, iar pe al]ii s\-i ridice din c\dere, „pentruc\ sângele celui ce a c\zut se va cere din mâinilesale“; s\ trateze cu blânde]e [i s\ administrezemedicamente cu toat\ bun\tatea, s\ `nve]e [i s\mustre, iar dac\ va tolera f\r\delegile va nimiciintegritatea disciplinei. Va r\spunde `naintea luiDumnezeu pentru gre[elile `ntâmplate `n comu-nitate. Când trebuie s\ `ndrepteze pe cineva s\ ofac\ cu bun\tate, blânde]e, cump\tare [i r\bdare.A[a cum ne `nva]\ Sfântul Vasile cel Mare, `norice `mprejurare stare]ul trebuie „s\ ia atitudinidup\ situa]ii“.15
Stare]ul trebuie s\ fie pild\ de via]\ duhovniceasc\
Stare]ul este dator s\ privegheze ca slujbelebiserice[ti s\ se oficieze dup\ tipicul m\n\sti-resc, s\ ]in\ aprins `n m\n\stire un duh de evla-vie din ce `n ce mai fierbinte prin participarea`ntregii ob[ti la cele [apte Sfinte Laude [i la cu-nuna tuturor laudelor, Sfânta Liturghie; la fel s\se `ngrijeasc\ [i de pravila de la chilie.16
De asemenea, trebuie s\ urm\reasc\ `ndea-proape evolu]ia duhovniceasc\ a fiec\rui vie]ui-tor, `ndemnând pe fiecare la o atent\ cercetare acon[tiin]ei prin spovedanie ori de câte ori estenevoie, iar atunci când duhovnicul consimte, s\ se`mp\rt\[easc\ „cu fric\ de Dumnezeu, cu credin]\[i cu dragoste“ cu Preacuratele Taine, deoareceSfânta ~mp\rt\[anie, miezul de tain\ al cre[tinis-mului, ne `ncorporeaz\ Trupului Tainic, f\cânddin noi m\dulare al c\ror cap este Hristos.17
Stare]ul trebuie s\ fie pild\ de via]\ duhov-niceasc\, `ndemnând ob[tea la studiul scrierilorSfin]ilor P\rin]i [i periodic (o dat\ pe lun\ celpu]in) s\ rosteasc\ cuvânt de pov\]uire duhov-niceasc\ `ntregii ob[ti pentru c\, a[a cum spuneavrednicul de pomenire mitropolit al Ardealului,~nalt Preasfin]itul Antonie Pl\m\deal\, „cândatmosfera este duhovniceasc\ stare]ul nu esteun tiran [i cel ce ascult\ nu este sclav, ciadev\ra]ii monahi fie c\ poruncesc, fie c\ as-cult\, tr\iesc `ntr-o permanent\ bucurie“.
~n ob[te, adev\rata tr\ire monahal\ este asig-urat\ numai dac\ chivernisitorii m\n\stirii `nfrunte cu stare]ul sunt `mbun\t\]i]i din punct devedere c\lug\resc [i vor f\uri o ob[te a[a cum secuvine. Dac\ vor fi prea habotnici se vor `mbol-n\vi vie]uitorii datorit\ posturilor [i nevoin]elorexagerate sau ira]ionale, iar dac\ vor fi prealume[ti vor laiciza via]a monahal\. Pentruevitarea acestor extreme, Sfin]ii P\rin]i reco-mand\ dreapta socoteal\ `n `ntreaga chivernisirea sufletelor [i trupurilor celor din m\n\stire.
Domnul nu pe cel ce gr\ie[te ferice[te, ci pecel ce mai `ntâi lucreaz\: „Fericit cel ce face [i
`nva]\; acesta mare se va chema `n ~mp\r\]iaCerurilor“, iar pe unul ca acesta [i uceniciiauzindu-l se sârguiesc a-l urma.
M\n\stirea – p\str\toare [i m\rturisitoare a credin]ei ortodoxe
~n toate epocile, monahii au fost principaliireprezentan]i ai mi[c\rilor din interiorul vie]iiBisericii. Printre monahi g\sim mul]i autori descrieri duhovnice[ti.18
„M\n\stirile au ar\tat ce pot s\ fac\ `n`ntreaga istorie a Bisericii. Tot ceea ce areBiserica este rodul ostenelilor c\lug\riei: artabisericeasc\, imnografia, iconografia. Biserica aacordat monahismului [i cinstea ca to]i con-duc\torii ei, ierarhii, s\ fie monahi“.19
„C\lug\rii prin ascultarea lor evanghelic\pân\ la cap\t pot s\ ajute Biserica s\-[i p\strezeintegritatea ei spiritual\, s\ re`nnoiasc\ continuufidelitatea ei fa]\ de Iisus Hristos Cel R\stignit.Ei trebuie s\ fie ca stâlpii pe care se sprijin\templul bisericii nev\zute“.20 Ei sunt cheza[ii [itransmi]\torii dreptei credin]e.
Monahismul bizantin apare nu doar ca o[coal\ a des\vâr[irii spirituale, ci [i ca un corpresponsabil pentru con]inutul de credin]\ [i fa]\de soarta Bisericii `n general. Avem ca exemplu`n acest sens rolul monahilor `n triumfulOrtodoxiei asupra iconoclasmului.
Prin monahism, Biserica va continua nu nu-mai s\ tr\iasc\, dar [i s\ creasc\, s\ se revitali-zeze [i s\ se des\vâr[easc\ `n duhul Evangheliei.
Nu `ntotdeauna monahii sunt `n]ele[i. Aufost [i `nc\ sunt unii oameni care `i consider\ pemonahi drept legiuni de trândavi; `n realitate, eise `ndeletnicesc cu ocupa]ia cea mai nobil\,pentru c\ dac\ judec\m o profesie dup\ valoarearoadelor pe care ea le produce, `nseamn\ c\monahii rug\tori aduc unul din cele mai marifoloase sociale. Monahii `mbun\t\]i]i sunt opermanent\ binecuvântare. Ei ajut\ pe oamenis\ descopere sensul vie]ii. Sufletele fragile,sl\bite, „lipsite de n\dejde [i f\r\ Dumnezeu `nlume“ primesc de la ei for]\, lumin\ binef\-c\toare, pace interioar\, `ncredere [i n\dejde.
Stare]ul – chivernisitor al bunurilor materiale
Conform articolului 169 din Statutul pentruorganizarea [i func]ionarea Bisericii OrtodoxeRomâne, totalitatea bunurilor apar]inând parohi-ilor, schiturilor, m\n\stirilor, protopopiatelor, vi-cariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitro-poliilor [i Patriarhiei alc\tuiesc patrimoniul bise-ricesc ce apar]ine Bisericii Ortodoxe Române.
Din punct de vedere al destina]iei lui, patri-moniul bisericesc cuprinde bunuri sacre [i bu-nuri comune. Bunurile sacre, respectiv cele ca-re prin sfin]ire sau binecuvântare sunt destinateexclusiv [i direct cultului, sunt inalienabile,insesizabile [i imprescriptibile. Proprietateaasupra bunurilor sacre este exclusiv biseri-ceasc\. Acestea sunt l\ca[urile de cult, odoarele[i ve[mintele biserice[ti, c\r]ile de ritual, cimi-tirele. ~n cazul m\n\stirilor sunt asimilate cubunuri sacre chiliile m\n\stirilor [i schiturilor,
Cârmuitorul de drept al unei m\n\stiri este chiriarhul, iar cel ce vizualizeaz\prezen]a acestuia `n ob[te este stare]ul, care, ajutat de consiliile m\n\stire[ti,
coordoneaz\ toate activit\]ile a[ez\m=ntului monahal
Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
16
EEVVEENNIIMMEENNTT
bunurile pre]ioase cu valoare artistic\ [i istoric\(picturi, sculpturi, c\r]i rare, tes\turi artistice).
Canonul 24 de la Sinodul al IV-lea a toat\lumea hot\r\[te ca m\n\stirile odat\ sfin]ite s\r\mân\ pentru totdeauna m\n\stiri [i averilecare le apar]in s\ se p\streze pentru m\n\stiri.
Bunurile comune sunt cele destinate `ntre]i-nerii bisericilor, slujitorilor, operelor culturale,de caritate [i asisten]\ social\. Acestea sunt: ed-ificiile [colilor biserice[ti, edificiile adminis-tra]iei biserice[ti, muzeele religioase, institu]iileculturale, filantropice [i economice, terenurileagricole, p\durile, p\[unile, livezile, gr\dinile,hârtii de valoare [i averea `n numerar.
M\n\stirile sunt adev\rate tezaure ale artei, is-toriei [i culturii poporului nostru. Ele sunt ziditepe p\mânt sfin]it de jertfele mari ale ctitorilor.
Stare]ul este dator s\ gestioneze corect ave-rea m\n\stirii, mobil\ [i imobil\, având grij\pentru toate bunurile [i mai ales pentru bunurilecare fac parte din patrimoniul cultural-na]ional.
Una din laturile vie]ii monastice este cea de`ngrijire a l\ca[urilor de cult; conservarea aces-tora a devenit una din `ndeletnicirile r\spl\titecu nespuse satisfac]ii spirituale.
Stare]ul este doar administratorul bunurilorm\n\stire[ti; de altfel este tot atât de s\rac cato]i c\lug\rii care au depus voturile monahale.
Consiliul economic decide `n toate cele ceprivesc buna `ntre]inere material\ a m\n\stirii.Conform articolului 86 din Regulamentul pen-tru organizarea vie]ii monahale „monahii nutrebuie s\ aib\ nimic al lor propriu; ei sunt da-tori s\ aib\ toate lucrurile [i masa de ob[te“. ~nleg\tur\ cu bunurile materiale Sfântul Vasile in-dic\ drept norm\ trebuin]a, adic\ distribuireaacestora dup\ nevoile fiec\ruia.21
Pentru a evita ie[irile dese din m\n\stire,care pericliteaz\ via]a duhovniceasc\ a mon-ahilor, stare]ul trebuie s\ se `ngrijeasc\, acolounde este posibil, s\ asigure condi]iile necesareunei minime asisten]e medicale, prin `nfiin]areaunor cabinete medicale, iar `n cazul unorafec]iuni grave, s\ fac\ posibil accesul vie]uito-rilor `n clinici de specialitate.
Stare]i continuatori ai P\rin]ilor din Pateric
Amintim dou\ personalit\]i care au marcat e-volu]ia monahismului `n ]ara noastr\: Sfântul Pai-sie Velicikovski [i Sfântul Calinic de la Cernica.
Continuând tradi]ia paisian\ predanisit\ luide stare]ul Gheorghe, fost ucenic al SfântuluiPaisie, Sfântul Calinic a `mp\cat asceza, ca pre-ocupare de des\vâr[ire personal\, cu milostenia,a luptat `mpotriva avu]iei toat\ via]a [i a tr\it
`ntr-o adev\rat\ renun]are la sine. Prin miloste-nia pe care o f\cea, Sfântul Calinic c\uta s\asigure condi]iile materiale pentru via]a seme-nilor, dup\ principiul P\rin]ilor de odinioar\,care erau aspri cu ei `n[i[i, dar `ng\duitori cuceilal]i. Prin aceasta el este un econom al mân-tuirii, un gospodar al lui Dumnezeu.
Bun organizator [i bun constructor, oriundeajungea, zidea biserici. A `mpodobit m\n\stireaCernica cu mijloace `mbel[ugate de existen]\.~ndeletnicirile lui se `ntindeau pe toate trepteleunei vie]i complete: de la culmile contempla]ieitainelor lui Dumnezeu, pân\ la buna gospo-d\rire a tuturor celor necesare traiului p\mân-tesc al oamenilor.
Stare]ul de ast\zi~n ultimii 20 de ani `n ]ara noastr\ s-au re-
deschis m\n\stiri [i schituri, iar unele au fost`nfiin]ate `n locuri unde nu au existat niciodat\.Ast\zi `n România sunt m\n\stiri `n p\durileCarpa]ilor, dar [i `n ora[e. Indiferent de loculunde se afl\, ele trebuie s\ fie m\rturii vii alecredin]ei cre[tine [i ale rug\ciunii permanentec\tre Dumnezeu.
Monahismul actual difer\ `ntr-un fel de mo-nahismul de odinioar\, dar `n esen]\ este acela[i.Difer\ prin condi]iile `n care exist\ ast\zi, dar
Stare]ii Vasile de la Poiana M\rului [iPaisie Velicikovski au fost `nnoitori ai vie]iimonahale ortodoxe, a[ezând-o pe funda-mentele ei patristice [i relansând practicaRug\ciunii lui Iisus.
Sfântul Vasile de la Poiana M\rului, con-temporan cu Sfântul Constantin Brâncoveanu[i cu Mitropolitul Antim Ivireanu, deci `n pe-rioada apogeului vie]ii biserice[ti [i culturale a}\rii Române[ti, pred\ [tafeta Sfântului Paisie,care dup\ Sfântul Nicodim de la Tismana [iMitropolitul Antim Ivireanul, este o nou\figur\ din istoria noastr\ bisericeasc\.29
Plecând de la Filocalie, stare]ul Vasile pro-movase o `nnoire a vie]ii semianahoretice aschitului cu num\r mic de c\lug\ri, iar SfântulPaisie a introdus aceast\ `nnoire `n via]a chi-noviilor, a marilor m\n\stiri de ob[te. ~nnoireapaisian\ a constat `n `mpletirea a dou\ aspecteale vie]ii spirituale: Rug\ciunea lui Iisus [ivia]a de ob[te.
~n via]a monahal\ româneasc\, paisianismula rodit `n primul rând prin ucenicii stare]uluiPaisie de la m\n\stirile Cernica [i C\ld\ru[ani.Paisianismul este ultimul [i cel mai important
curent de `n\l]are a vie]ii duhovnice[ti [i derefacere a monahismului românesc.
Stare]ul Paisie reprezint\ un veritabil orga-nizator al vie]ii de ob[te `n duhul marilor p\-
rin]i din epoca patristic\: Sfântul Pahomie,Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Teodosie [iSfântul Sava.
Paisianismul a fost cea mai vast\ [coal\ deenergie spiritual\ [i de munc\ f\r\ preget. Seurm\rea concentrarea, sporirea [i unirea puter-ilor suflete[ti pe f\ga[ul ac]iunii exterioare, almuncii de toate felurile, de la seceri[ pân\ lat\lm\cirea textelor originale ale Sfin]ilorP\rin]i.
Una dintre cele mai demne fapte de am-intit ale Sfântului Paisie Velicikovski este put-erea de a ]ine la un loc oameni, sute [i poatechiar mii, de firi [i na]ii diferite. Se urm\rea`mplinirea fiec\rei persoane `n via]a de ob[te,c\ci a[a cum spune Preafericitul P\rinte Pa-triarh Daniel „drumul spre ~mp\r\]ia lui Dum-nezeu trece prin aproapele nostru“.
~mbog\]irea duhului ob[tesc al unei m\-n\stiri se realizeaz\ prin zestrea [i agonisitastr\daniilor fiec\ruia spre des\vâr[ire.
Sfântul Paisie nu a conceput ob[tea ca pe oturm\ de vite cuvânt\toare, r\bd\toare [i sme-rite. El a v\zut pân\ [i `n ultimul monah pe a-cel om `nduhovnicit prin care lumea respir\ unaer mai curat, departe de poluarea patimilor.
Stare]ul Paisie, `nnoitor al vie]ii monahale din Moldova
~~nnttrreegguull mmoonnaahhiissmm,, `̀nnttrreeaaggaa nnooaassttrr\\ BBiisseerriicc\\ddaattoorreeaazz\\ eennoorrmm [[ii ddeecciissiivv,, mmaaii aalleess `̀nn aa ddoouuaajjuumm\\ttaattee aa sseeccoolluulluuii aall XXXX-lleeaa,, dduuhhuulluuii zziiddiittoorr
este acela[i prin menirea sa. Indiferent dac\m\n\stirea este `n ora[ sau `n mun]i, ea areaceea[i menire. ~ns\ dificultatea vie]uitorilor [i astare]ului din m\n\stirile de ora[ este mai mare.
Am spus c\ monahismul este acela[i cu cel deodinioar\, din vremea Sfin]ilor P\rin]i, gândindu-m\ la faptul c\ noi, monahii de ast\zi trebuie s\-
i lu\m pe Sfin]ii P\rin]i [i pe stare]ii de odinioar\ca modele `n via]a noastr\ personal\, dar ]inândseama de condi]iile prezentului.
Este cunoscut faptul c\ `n ]\ri majoritarcatolice sau protestante au existat [i exist\m\n\stiri ortodoxe foarte apropiate de agita]iamarilor ora[e [i care p\streaz\ totu[i tradi]ia
monahal\ ortodox\. Aceasta se datoreaz\ `nmare parte stare]ilor lor. A[a sunt m\n\stirea dela Essex-Anglia, `ntemeiat\ de p\rintele Sofro-nie Saharov, m\n\stirea de la Platina, Californiacu p\rintele Serafim Rose, M\n\stirea „BunaVestire“ de la Rosiers, Fran]a [i altele.
Trebuie s\ amintim aici [i de M\n\stireaAntim din mijlocul Bucure[tiului, un punct derezisten]\ `n timpul perioadei comuniste, care adat mari duhovnici ]\rii, ]inând aprins\ candelaOrtodoxiei prin Sfânta Liturghie [i taina spo-vedaniei. Nu putem vorbi de M\n\stirea Antimf\r\ s\ amintim de regretatul p\rinte Sofian Bo-ghiu care „a fost un om al lui Dumnezeu [i aloamenilor“22 [i care ne lipse[te de câ]iva ani.Despre acesta p\rintele Arsenie Papacioc de lam\n\stirea Sfânta Maria din Techirghiol spu-nea: „pentru dânsul am o mare evlavie; `n cunu-na p\rin]ilor din veacul acesta `l plasez `n cer“.
Dintre c\lug\rii timpului nostru avem grij\s\ nu uit\m nici pe p\rintele Iachint Unciuleac,stare] al Putnei, care a fost ca un zid de ap\rarea monahismului `n timpul comunismului. Du-hovnic renumit, „s-a f\cut tuturor toate“, pentrua-i conduce cel pu]in pe unii pe calea mântuirii.A p\storit `n vremea când se `ncerca stingereamenirii religioase a m\n\stirilor [i p\strarea nu-mai a laturii lor culturale, respectiv de monumen-te istorice. Era preg\tit tot timpul, ̀ n calitate de re-sponsabil bisericesc, pentru a p\stra demnitateacredin]ei, a institu]iei conduse [i de a ocrotiob[tea. A pus `n lucrare `ndemnul Mântuitoruluide a fi „`n]elep]i ca [erpii [i blânzi ca porumbeii“,[i-a jertfit lini[tea proprie pentru lini[tea altora,mai ales c\ stare]ul [i duhovnicul plâng cu cei ceplâng [i se bucur\ cu cei ce se ridic\.
~ntregul monahism, `ntreaga noastr\ Biseri-c\ datoreaz\ enorm [i decisiv, mai ales `n a douajum\tate a secolului al XX-lea, duhului ziditor[i normativ promovat de ob[tea marilor duhov-nici da]i de m\n\stirea Sih\stria, care parc\ seconfund\ cu P\rintele Cleopa.
Deci monahismul athonit ce vie]uie[te `ntr-un mediu propriu [i cu o tradi]ie de o mie de anise poate dubla ast\zi de m\n\stirile situate `nmari comunit\]i de cre[tini [i roadele pot fi la felde mari.
Ce se a[teapt\ de la stare]ii [i monahii deast\zi? Nimic altceva decât ce se a[tepta [i `nvechime. Adic\ omul s\ g\seasc\ la m\n\stirelini[tea pe care [i-o dore[te. Acest lucru se poaterealiza prin sfintele slujbe de la m\n\stiri, prinTaina Sfintei Spovedanii [i prin discu]iileduhovnice[ti.
Responsabilitatea stare]uluiStare]ul este acela care imprim\ m\n\stirii
atmosfera specific\, desigur printr-un spirit or-ganizatoric aparte [i prin pilda vie]ii sale.
Sesiunea de lucr\ri a Sinaxei mitropoli-tane a stare]ilor [i stare]elor din cadrul MMBa cuprins prezentarea de referate, c=te unuldin partea fiec\rei eparhii, c=t [i prezentareaunui film despre preacuviosul p\rinte PaisieOlaru de la M\n\stirea Sih\stria. De aseme-nea, `n cele dou\ zile ale sinaxei stare]ii [istare]ele din MMB au participat, al\turi deierarhii din Moldova, la Slujba Vecernieiunit\ cu Litia, iar a doua zi la Sf=ntaLiturghie arhiereasc\.
~n cea de a doua zi a `ntrunirii desf\[uratela Centrul Cultural-pastoral „Sfântul DaniilSihastrul“ din Dur\u, Stavrofora Lucia Chir-vas\, stare]a M\n\stirii Ciolpani din jude]ulBac\u, a sus]inut referatul cu tema „Stare]ul- chivernisitor al bunurilor m\n\stire[ti“,prezentat aici cititorilor no[tri. Prezentarea afost urmat\ de discu]ii pe tema prezentat\.
Prezent la Dur\u, Preasfin]itul IoachimB\c\uanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiRomanului [i Bac\ului, a apreciat faptul c\Sinaxa monahal\ mitropolitan\ s-a organizatla Dur\u, „pentru c\ Muntele Ceahl\u a in-spirat foarte mul]i c\lug\ri s\ tr\iasc\ plenarvia]a `n Hristos. Muntele acesta a dat tot-deauna perspectiva urcu[ului. C\lug\rul tre-buie s\ urce permanent duhovnice[te.Trebuie s\ ne reamintim c\ noi, c\lug\rii,
dup\ cum spunea un `n]elept cre[tin, suntem«profe]ii Noului Testament». ~n calitateaaceasta, trebuie s\ profe]im `mp\r\]ia luiDumnezeu care nu este din lumea aceasta“, aexplicat Episcopul-vicar al ArhiepiscopieiRomanului [i Bac\ului.
Prezent la Dur\u, exarhul m\n\stirilordin Arhiepiscopia Romanului [i Bac\ului, pr.arhim. Pimen Costea a declarat pentru ZiarulLumina: „~n primul r=nd, prin intermediulacestei sinaxe se realizeaz\ un schimb de ex-perien]\. ~n al doilea rând, ne putem cunoa[teunii pe al]ii. De[i tr\im `n acela[i spa]iumonastic, totu[i timpul [i spa]iul geograficsunt diferite. Particularit\]ile zonelor [i alem\n\stirilor trebuie cunoscute [i de ceilal]i,`n ideea c\ fiecare va culege ceea ce e maibun. ~n m\n\stirile noastre sunt [i lipsuri. Deaceea, spunându-le unii altora, putem s\ neferim de a face acelea[i gre[eli. Consider c\stare]ii care au participat la aceast\ `ntâlnireau avut foarte multe lucruri de `nv\]at, aucules ceea ce le este necesar pentru c\ punc-tele amintite [i dezb\tute `n cadrul `ntâlniriisunt puncte de poticneal\ `n unele m\n\stiri.Stare]ii [i stare]ele din ArhiepiscopiaRomanului [i Bac\ului au fost impresiona]ide acest mod de adunare, ei `n[i[i exprim=ndadeseori nevoia unor astfel de schimburi deexperien]\.“ (www.ziarullumina.ro)
„C\lug\rul trebuie s\ urce permanent duhovnice[te“
Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
18
~n gândirea Sfântului Ioan Sc\rarul stare]uleste:
a) P\stor – adic\ „cel care poate s\ grijeasc\[i s\ `ndrepteze r\t\citele oi cuvânt\toare prinbun\tatea, sârguin]a [i rug\ciunea sa“;23
b) Cârmaci – adic\ „cel care este `n stare s\scoat\ corabia nu numai din furtunoasele valuri,ci chiar [i din adâncul m\rii“;24
c) Medic – adic\ „cel care a dobândit un trup[i un suflet s\n\tos [i care nu are nevoie s\ fie`ngrijit de al]ii“;25
d) ~nv\]\tor – adic\ „cel care cunoa[te ade-v\rurile divine scrise de Dumnezeu `n inima o-mului“.26
Responsabilitatea stare]ului pentru cei dinm\n\stire este `ns\ `n m\sura `n care oile ur-meaz\ f\r\ `ncetare p\storul. ~n aceea[i m\sur\va da [i el r\spuns `naintea St\pânului.27
Pentru a ne `n]elege mai bine misiunea, re-comand\m s\ fie citit\ [i recitit\ aceast\ lucrarea Sfântului Ioan Sc\rarul intitulat\ „Cuvântc\tre P\stor“.
Stare]ului nu-i este `ng\duit s\ invoce igno-ran]a drept pretext `n ceea ce trebuie s\ [tie.Vrednicia de stare] este o cinste, dar [i o mareresponsabilitate: fa]\ de vie]uitorii m\n\stirii [ifa]\ de Dumnezeu, pentru a face s\ fie `mplinit\legea Sa. Dac\ neglijeaz\ pe una din acestea,risc\ propria lui osând\ [i a celor din m\n\stirea
respectiv\, oricât de des\vâr[it\ ar fi via]a sapersonal\.28
Atribu]iile spirituale sunt completate de celecare privesc bunurile materiale ale m\n\stirii.Stare]ul trebuie s\ vegheze mereu la conser-varea [i p\strarea `n condi]ii optime a bunurilorbiserice[ti [i s\ se str\duiasc\ a le spori pe aces-tea `n m\sura posibilit\]ilor.
Ca un far luminos `ntr-un port maritim, sta-re]ul trebuie s\ vegheze, s\ observe [i s\ orien-teze pe cei din ob[tea m\n\stirii pe c\r\rile du-hovniciei experimentate de P\rin]ii de odinioar\.
Prin urmare, stare]ul chivernise[te, sau maibine zis administreaz\, atât bunurile spirituale,cât [i pe cele materiale, spre slava lui Dum-nezeu Cel `n Treime l\udat [i spre folosul ob[tii[i al credincio[ilor. (Stavrofora Lucia CHIR-VASE, stare]a M\n\stirii Ciolpani)
1 Pr. Stelianos Papadopoulos, Monahismul,munte greu de urcat, Editura Sofia, Bucure[ti,2004, p.20.
2 Antonie Pl\m\deal\, Mitropolitul Ardea-lului, Tradi]ie [i libertate în spiritualitatea orto-dox\, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p.289.
3 Arhim. Ioasaf Popa, Temeiurile vie]ii mon-ahale de ob[te, Editura Anastasia, Bucure[ti,1998, p.5.
18 Tomas Spidlik, op. cit., p. 8.19 P\rintele Petroniu T\nase în Sensul des\-
vâr[irii în monahism, colec]ia Comorile Pustiei30, Editura Anastasia, Bucure[ti, 1999, p. 19.
20 Preot prof. Ion Bria în Ibidem, p. 25.21 Arhim. Ioasaf Popa, Temeiurile…, op. cit.,
p. 161.22 Duhovnici români contemporani, P\rin-
tele Sofian, Editura Bizantin\, Bucure[ti, 2007,p.223.
23 Sfântul Ioan Sc\rarul, Scara Raiului, Edi-tura Amarcord, Timi[oara, 1997, p. 527.
24 Ibidem, p. 527.25 Ibidem, p. 527.26 Ibidem, p. 528.27 Ibidem, p. 528.28 Tomas Spidlik, op. cit., p. 84.29 Vie]ile, pov\]uirile [i testamentele sfin]ilor
stare]i Gheorghe [i Calinic de la Cernica, Edi-tura Deisis, Sibiu, 1999, p.230.
~n cele dou\ zile ale sinaxei stare]ii [i stare]ele din MMB au participat, al\turi de ierarhii din Moldova, la slujba Vecerniei unit\ cu Litia,
iar a doua zi la Sf=nta Liturghie arhiereasc\
MMIISSIIUUNNEE {{IIFFIILLAANNTTRROOPPIIEE
19anul II (X) nr. 11
Cu binecuvântarea Preasfin]i-tului Episcop-vicar IoachimB\c\uanul, Sectorul Misiune [iFilantropie al ArhiepiscopieiRomanului [i Bac\ului a orga-nizat la M\n\stirea „Buna Ves-tire“ Tisa-Silvestri, `n perioada12-13 octombrie a.c., cursul deformare duhovniceasc\ cu tema„Temeiul divin al existen]eiumane [i taina libert\]ii salede ac]iune“, sus]inut de maicaSiluana Vlad, coordonatoareaCentrului de Consiliere „Sfin]iiArhangheli“ din Ia[i.
Seminarul duhovnicesc g\zduit de M\n\s-tirea Tisa Silvestri a fost organizat `n 6 sesiunide lucru [i a constat `n abordarea psihologic\ [iduhovniceasc\ a problemelor sufletului, pu-nând accent pe vindecarea l\untric\ prin Sfin-tele Taine [i asceza proprie. Aceast\ prim\ `nt=l-nire face parte dintr-un modul de [ase seminarii[i s-a dovedit a fi foarte folositoare, suscit=ndun real interes prin noua perspectiv\ din care aufost abordate problemele cu care se confrunt\un num\r din ce `n ce mai mare de persoane.
La cursul de formare de la M\n\stirea Tisaau participat 16 preo]i din cadrul Eparhiei noas-tre, precum [i voluntari implica]i `n activit\]ilesociale desf\[urate de Sectorul Misiune [i Fi-lantropie al Arhiepiscopiei Romanului.
Cauze [i manifest\ri ale bolilor sufletului
Participan]ii au avut posibilitatea s\ apro-fundeze cauzele [i manifest\rile diferitelor tul-bur\ri suflete[ti, precum [i modul cum pot fiaceste abordade astfel `nc=t s\ fie `nlesnit\ vin-decarea. Informa]iile primite au adus o nou\ lu-min\ asupra cauzelor [i manifest\rilor bolilorsuflete[ti, `n]elegând c\ multe dintre ele provindin perioada copil\riei, când comportamentul [ipersonalitatea sunt influen]ate de c\tre ati-tudinea adul]ilor educatori, `n special ap\rin]ilor. Dac\ un copil nu prime[te dragosteanecesar\ de la cei `n a c\ror grij\ se afl\ - dindiferite cauze, cum ar fi: certuri, nep\sare, lipsatimpului, alcoolismul, dependen]a de droguri,
abuzuri de orice fel exercitate asupra copilului -acesta va suferi adev\rate r\ni suflete[ti ce-i vorinfluen]a `ntreaga via]\. Neprimind iubire, adul-tul de mai târziu nu va putea iubi, nu va putealua deciziile folositoare pentru el, nu se va pu-tea adapta la problemele [i greut\]ile inerentevie]ii, devenind dependent de suferin]\, de rela]iinecorespunz\toare, de alcool sau alte substan]ece provoac\ adic]ie, multiplicând astfel compor-tamentul `nv\]at `n familia de origine. Toateacestea vor provoca mult\ durere, nemul]umire,tulburare, sentimentul inutilit\]ii, ducând pân\ ladorin]a de sinucidere. Dificultatea major\ deriv\
din faptul c\ aceste st\ri sunt, `n cele mai multecazuri dificil de controlat, dat fiind c\ nu suntidentificate cauzele care le provoac\.
Informa]ii utile pentruduhovnicii de azi
Pe lâng\ multe alte informa]ii foarte utileoric\rui preot `n pastora]ie, cursul de formareduhovniceasc\ sus]inut de maica SiluanaVlad a mai contribuit la `nsu[irea [i aprofun-darea unor metode de terapie pentru diverseafec]iuni psihice [i suflete[ti, toate acesteaajutând duhovnicul de azi s\ poat\ abordanoile realit\]i cu care se confrunt\ societateacontemporan\.
Totodat\, participarea preo]ilor la acest curs,dar [i la Sfânta Liturghie la care au luat parteto]i cei implica]i `n desf\[urarea acestei ac]iuniau dus la o mai bun\ cunoa[tere [i `nt\rire a co-labor\rii, deschiz=nd calea unor viitoare pro-iecte sociale. Preg\tirea continu\, la solicitareacelor interesa]i de acest proiect, prin organi-zarea unei noi sesiuni de lucru, tot la M\n\stireaTisa, `n perioada 7-8 decembrie 2010. Cea de adoua sesiune de formare duhovniceasc\ se vadesf\[ura sub genericul „Comunicare [i comu-niune `n Biseric\“. (pr. Marius IACOBEANU,Inspector Misiune [i Filantropie)
Cursuri de formare duhovniceasc\ `n Arhiepiscopia Romanului [i Bac\ului
La cursul de formare de la M\n\stirea Tisa au participat 16 preo]i din cadrulEparhiei, precum [i voluntari implica]i `n activit\]ile sociale desf\[urate de
Sectorul Misiune [i Filantropie al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
noiembrie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
20
IINN MMEEMMOORRIIAAMM
Pe 16 noiembrie a.c. s-au `mplinit107 ani de la na[terea celui carea r\mas `n memoria cre[tin\t\]iica unul dintre marii teologi aiBisericii: P\rintele ProfesorDumitru St\niloae. Opera sa,prin dimensiunile monumentale,varietatea temelor abordate [istilul inconfundabil s-a impusdrept model [i referin]\ `ncultura teologic\ (dar nu numai)român\ [i universal\. (...)
Apelul permanent la Sfin]ii P\rin]i, efortul de atranspune ̀ n actualitate gândirea acestora, este, dup\cum m\rturise[te el ̀ nsu[i, ceea ce a marcat ̀ n moddefinitiv [i definitoriu opera p\rintelui DumitruSt\niloae: „Sfin]ii P\rin]i au fost cei care mi-aurevelat profunzimea autenticei `n]elegeri a luiDumnezeu [i c\ldura vie]ii `ntru El. Teologia [ifilosofia pe care le-am studiat `n tinere]e mi-audat o sensibilitate capabil\ de a exprima modulde a gândi [i a tr\i al P\rin]ilor. Prin aceea[i teolo-gie [i filosofie am luat cuno[tin]\ de problemelecu care se confrunt\ credin]a cre[tin\ de ast\zi [ila care am c\utat r\spunsul tot la P\rin]i. L-amg\sit, dar `ntr-o form\ adânc\ [i mai degrab\ vir-tual\, decât `ntr-una concret\ [i actualizat\ pro-blemelor specifice omului contemporan.“1
„Gândirea P\rin]ilor e nemuritoare“
Modelul oferit de p\rintele Dumitru St\ni-loae este acela al unei teologii tr\ite, „vii“, ex-periate prin propria via]\, teologie care, de[ip\streaz\ forma filosofic\ a expunerii, are uncon]inut filocalic, scrierile sale fiind mai curândo convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire de-spre Dumnezeu. Autoritatea teologiei saleprovine nu atât din for]a argumentelor [i expre-siilor, ci mai cu seam\ din intensitatea cu care airadiat lumina cuvântului revelat, cu care L-apropov\duit pe Hristos, prin cuvânt [i prinfapt\, `ntr-o epoc\ a seculariz\rii, a `nstr\in\riiomului de Dumnezeu, restaurând astfel spiritu-alitatea ortodox\ `n dimensiunea ei construc-toare de comuniune cu Dumnezeu.(...)
~n]elegând c\ Revela]ia este o surs\ inepuiz-abil\ [i ireductibil\ la concepte [i sisteme `n-chise, p\rintele Dumitru St\niloae [i-a luat li-bertatea personal\ de a se exprima, de a dez-v\lui propria intimitate cu Hristos, de a explica[i reda `n scris tainele existen]ei lumii `n general
[i omului `n special, ca persoan\ destinat\ ve[-niciei `n Dumnezeu cel `n Treime: „M-am con-vins c\ aici se afl\ unitatea organic\ `ntre gândi-rea patristic\ [i gândirea care trebuie s\ r\s-pund\ la problemele de ast\zi. ~ntr-adev\r, gân-direa P\rin]ilor e nemuritoare; ei sunt primii ca-re au descoperit, plecând de la Evanghelie, mis-terul etern al persoanei [i al comuniunii, pe care`ntreaga filosofie panteist\ - atât cea precre[tin\a ultimelor secole, cât [i religiile panteiste ne-cre[tine - nu a reu[it s\-l `n]eleag\. Dar misteruldescoperirii lor e de o complexitate inepuizabi-l\; atât persoanele, cât [i formele comuniuniisunt totdeauna noi [i trebuie s\ fie l\murite [i ex-primate mereu din nou `n conformitate cu noileprobleme care se pun `n fiecare epoc\.“2 (...)
Sursele acestei teologii „vii“ sunt, dup\ cumm\rturise[te p\rintele St\niloae `nsu[i, teologiapatristic\ [i tr\irea personal\ a vie]ii prezente aBisericii: „Teologia mea izvor\[te, pe de o parte,din dialogul meu continuu cu Sfin]ii P\rin]i aiBisericii [i, pe de alt\ parte, din dialogul meu viu[i permanent cu Dumnezeu cel `n Treime prin in-termediul rug\ciunii [i al vie]ii liturgice `n Bi-serica mea str\mo[easc\, `mpreun\ cu fra]ii meiromâni [i cu to]i fra]ii cre[tini de pretutindeni.“3
Filocalia [i calea spre `ndumnezeire
Contactul permanent cu teologia Sfin]ilorP\rin]i s-a datorat [i impresionantei lucr\ri de
traducere `ntreprins\ de p\rintele St\niloae de-alungul `ntregii sale vie]i, concretizat\ `n alc\-tuirea unei Filocalii române[ti, precum [i `n t\l-m\cirea principalelor opere ale marilor P\rin]iBiserice[ti. Motiva]ia principal\ a acestui e-norm travaliu de traducere a fost dat\ de cre-din]a sa intim\ c\ fiecare credincios poate ajun-ge la unirea personal\ cu Dumnezeu Cel viu [ipersonal, Care se dezv\luie omului ca lumin\prin intermediul rug\ciunii, umplându-l cu e-nergiile sale, dar r\mânând totu[i incomunicabil`n privin]a fiin]ei sale, intangibil, apofatic. Scri-erile filocalice sunt actuale, `n opinia p\rinteluiSt\niloae, tocmai fiindc\ ilustreaz\ importan]aeforturilor personale ale omului de a `naintaspre idealul des\vâr[irii, spre unirea cu Dum-nezeu. Traducându-le `n limba român\ [i `nso-]indu-le de note [i comentarii p\trunz\toare, p\-rintele St\niloae ofer\ fiec\ruia [ansa de a des-coperi cum s\ parcurg\ drumul spre `ndum-nezeire, urmând exemplul Sfin]ilor P\rin]i „carene-au l\sat un adev\rat program de via]\ pentruaceast\ `naintare.“4
Cheia care permite `n]elegerea spiritualit\]iifilocalice este, `n opinia p\rintelui St\niloae,distinc]ia palamit\ `ntre energiile divine necre-ate, care lucreaz\ `n om, [i fiin]a divin\ incomu-nicabil\. Dumnezeu nu e `nchis `n El ~nsu[i [ioamenii nu sunt separa]i de El [i `ntre ei, aban-dona]i propriilor for]e, ci Dumnezeu lucreaz\ `noameni [i sprijin\ puterile lor, pentru a devenitot mai asem\n\tori cu El. ~ntre Dumnezeu [ioameni se realizeaz\ o comuniune care `ns\ nu`i confund\ pe ace[tia cu El, iar Dumnezeu do-re[te s\-i uneasc\ pe to]i oamenii `n comuniuneacu El [i deci `ntre ei. Iar dac\ Dumnezeu lu-creaz\ `n oameni [i omul e creat dup\ chipulS\u, atunci [i omul la rândul lui `nf\ptuie[te olucrare, `nr\d\cinat\ `n natura sa, o lucrare care`n mod normal se `mplete[te cu cea a lui Dum-nezeu, o lucrare prin care omul aspir\ s\ se ri-dice la unirea tot mai strâns\ cu El [i s\ se `n-dumnezeiasc\. Pentru dogmatistul Dumitru St\-niloae contactul aceasta cu spiritul filocalic afost de cea mai mare `nsemn\tate. Prin Filocalieel descoper\ cum dogmele Bisericii se leag\ devia]a omului, ceea ce el nume[te „dimensiuneaduhovniceasc\ a dogmelor“5, descoper\ c\ `n-v\]\tura dogmatic\ a Bisericii corespunde celormai profunde nevoi [i c\ut\ri ale oamenilor,Filocalia având la rândul ei o profund\ baz\ teo-logico-dogmatic\, mai ales una hristologic\:„Modul de via]\ care este descris `n textele filo-calice este prin excelen]\ hristologic. Este singuracale care cultiv\ rela]ia [i unirea dintre oameni`ntreolalt\ [i cu Hristos. Lucrarea omului nu esteseparat\ de lucrarea lui Hristos. Ceea ce `nf\p-tuie[te omul nu `nf\ptuie[te singur, ci cu ajutorul[i cu `nt\rirea lui Hristos [i a Duhului Sfânt“6.
Aceast\ `n]elegere sinergic\ a vie]ii [ilucr\rii omului este posibil\ numai `n teologia
ortodox\, deoarece tradi]ia cre[tin\ apusean\ nuvorbe[te despre energiile necreate ale lui Dum-nezeu, care lucreaz\ `n om [i `nt\resc lucr\rile a-cestuia. P\rintele St\niloae demonstreaz\ astfelc\ spiritualitatea filocalic\ este rod al `nv\]\turiidogmatice a Bisericii dar, `n acela[i timp, eafundamenteaz\ teologia Bisericii.
Un fundament filocalic pentru teologia dogmatic\
Baza [i structura hristologic\ a Filocaliei l-au `ndrept\]it pe p\rintele St\niloae s\ dea unfundament filocalic teologiei sale dogmatice,iar aceasta reprezint\ una din cele mai impor-tante contribu]ii ale sale la teologia ortodox\contemporan\. Teologia sa este o teologie a iu-birii [i a comuniunii personale, bazat\ pe faptulde maxim\ importan]\ c\ Dumnezeu este per-soan\ [i omul care i Se adreseaz\ este de aseme-nea persoan\. Dar Dumnezeu ca persoan\ exist\`n Sfânta Treime, `n sânul c\reia se manifest\iubirea des\vâr[it\ `ntre cele trei persoanedes\vâr[ite. Din iubirea Sfintei Treimi a rezultatcrearea lumii [i a altor fiin]e con[tiente, person-ale, care s\ intre `n leg\tur\ unele cu altele [i cuDumnezeu ca persoane. Tot din iubire a rezultat[i `ntruparea Fiului lui Dumnezeu, fapt `n carese manifest\ din nou [i `ntr-un mod de maxim\apropiere iubirea Sfintei Treimi fa]\ de per-
soanele create. Astfel, Iisus Hristos, Unul cel `nTreime, apare, ca [i Tat\l, un Dumnezeu aldragostei [i comuniunii. Aceast\ comuniune,sus]inut\ [i `nt\rit\ de Duhul Sfânt, care acum seodihne[te peste Fiul lui Dumnezeu [i ca om`ntrupat [i `n\l]at la cer, are pe p\mânt formaBisericii. ~n cadrul acestei comuniuni `n]elegem[i tr\im toate consecin]ele ce revin din rela]iaomului cu Dumnezeu [i cu semenii7.
~n aceast\ schem\ [i pe aceast\ baz\ `[i con-struie[te p\rintele St\niloae teologia sa, carevrea s\ fie o rug\ciune, a[a cum era de faptteologia Sfin]ilor P\rin]i. Se explic\ astfel ac-centul pus `n toat\ opera sa pe leg\tura strâns\ce trebuie s\ existe `ntre teologie [i spirituali-tate. El `nsu[i spunea `n lucrarea sa „TeologiaDogmatic\ Ortodox\“ c\: „Teologul trebuie s\participe la rug\ciune [i la via]a Bisericii, c\citeologia vrea s\ cunoasc\ pe Dumnezeu din ex-perien]a lucr\rii Lui mântuitoare asupra oame-nilor. Dar nu o va cunoa[te dac\ nu intr\ `ntru-un raport personal de dragoste cu Dumnezeu [icu credincio[ii, prin rug\ciune. Deci [i mai multe teolog cel ce se roag\ cu ceilal]i membrii aiBisericii. C\ci `n dragostea lor comun\ fa]\ deDumnezeu se descoper\ [i mai mult lucrareamântuitoare [i des\vâr[itoare a iubirii Lui. ~nrug\ciunile Bisericii, `n cultul ei, respir\ duhulei unitar, e transparent orizontul ei eshatologic,]inta ei de des\vâr[ire `n Hristos. O teologiecare se hr\ne[te din rug\ciunea si via]aduhovniceasc\ a Bisericii e o teologie care red\[i aprofundeaz\ gândirea [i tr\irea ei duhov-niceasc\ [i lucrarea ei sfin]itoare [i slujitoare.“8
Aceste cuvinte ne fac s\ `n]elegem c\ gândireateologic\ a p\rintelui St\niloae trebuie studiat\,asimilat\, dar mai curând tr\it\. F\când a[a, nuvom risca niciodat\ s\ pierdem orientarea `n is-torie [i asem\narea cu Dumnezeu. (pr. dr.Marius POPESCU, preot slujitor la Biserica„Sf. Ioan Botez\torul“ din Bac\u)
1 „O teologie filocalic\“, interviu cu p\rinte-le D. St\niloae de F. Strazzari [i L. Prezzi, trad. deI. I. Ic\ jr. ̀ n Mitropolia Ardealului, anul XXXV,nr. 1, ianuarie-februarie 1990, Sibiu, p. 30;
2 ibidem, p. 30;3 M.-A. Costa de Beauregard, D. St\niloae,
Mic\ dogmatic\ vorbit\, dialoguri la Cernica,Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 14;
4 ibidem, p.15;5 Filocalia, vol.II, trad. de D. St\niloae, Ti-
pografia Arhidiecezan\, Sibiu, 1947, p. 6;6 ibidem, p. 6;7 cf. C. Coman, Despre Teologul iubirii, `n
Scara, revist\ de oceanografie ortodox\, Bucu-re[ti, 1996, p. 192-199;
8 D. St\niloae, Teologia Dogmatic\ Orto-dox\, vol. I, Editura Institutului Biblic [i de Mi-siune al B.O.R., Bucure[ti, 1978, p. 102.
Primul volum al Filocaliei, care faceparte dintr-o colec]ie de
dou\sprezece, la a c\rei traducererom=neasc\ pr. prof. Dumitru
noiembrie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului
22
LLIITTUURRGGIICCAA
~n preajma oric\rui eveni-ment important, fiecare omsimte nevoia unui timp depreg\tire, `n care s\-[i adunefor]ele, ca apoi s\ se poat\avânta `n ac]iune. Tot a[a,`nainte de o s\rb\toare im-portant\, cum sunt [i Cr\-ciunul sau Pa[tele, sufletulnostru are nevoie de opreg\tire spiritual\ temeini-c\, aceasta fiind postul.
Timpul postului este unul dintre momentele`n care Cuvântul Domnului `i ofer\ cre[tinului ocon[tiin]\ mai puternic\ [i mai arz\toare a ori-ent\rii sale `n viitor.
Desigur, drumul este lung [i nu `ntotdeaunapl\cut, dar este p\truns de speran]\. ~n aceast\ pe-rioad\, via]a cre[tin\ este pus\ deseori sub semnulispitirii [i Dumnezeu poate p\rea indiferent,`ndep\rtat sau chiar absent, iar t\cerea Lui poatetrezi r\t\cire [i tulburare. Acela care L-a ales peDumnezeu [i se `ncrede `n El, [tie c\ via]a sa vaavea un bun sfâr[it `n c\l\toria spre m=ntuire.
Poc\in]a - redescoperirea a ceeace avem mai profund `n noi
Primul nostru avânt la `nceput de post tre-buie s\ fie dorin]a de a-L cunoa[te mai bine peMântuitorul Hristos [i `nv\]\tura Sa. Când omul`[i dore[te foarte mult ceva, realizeaz\ lucruri pecare nu le-ar fi putut face altfel. Singura pro-blem\ este dac\ noi ne dorim s\ facem un „lu-cru bun“, dac\ puterea dorin]ei din noi este ori-entat\ spre scopuri bune [i nu ne chinuim zadar-nic. Dac\ [i cre[tinul dore[te s\ fac\ un lucrubun, atunci acesta trebuie s\ fie a-L cunoa[te peDumnezeu [i a se apropia de El.
Acesta este primul simbol al poc\in]ei, deoa-rece poc\in]a ̀ ncepe cu redescoperirea naturii pro-funde a tuturor dorin]elor: dorin]a dup\ Dumnezeu[i dup\ dreptatea Lui, dorin]a dup\ via]a ve[nic\.Aceasta este prima invita]ie: s\ con[tientiz\m ceeace avem cel mai profund `n noi, s\ con[tientiz\msetea [i foamea dup\ Absolutul dumnezeiesc.Dac\ ne abatem de la el [i `l p\r\sim, dorin]elenoastre se transform\ `ntr-o misiune zadarnic\. ~nschimb, dac\ dorim ̀ ndeajuns de profund, r\spun-sul lui Dumnezeu va veni cu aceea[i intensitate.
Credin]a nu poate fi doar exterioar\
Al doilea nostru avânt la `nceput de post tre-buie s\ fie umilin]a sau smerenia. S\ nu fal-sific\m sensul credin]ei noastre, reducând-o nu-mai la observa]ii externe. Cultura `n care tr\imazi ne insufl\ permanent sensul mândriei, alm\ririi de sine. Smerenia, individual\ sau colec-tiv\, este privit\ azi ca un simbol al sl\biciunii,ca ceva degradant pentru un om adev\rat. Nudorim noi oare ca orice fapt\ deosebit\ s\ fiecunoscut\, l\udat\ [i admirat\? Acela care ~lcaut\ pe Dumnezeu [i contempl\ crea]ia [i lu-cr\rile sale de mântuire `[i d\ seama de m\re]ia[i smerenia divin\ (Filipeni 2, 5-9)
Este aproape imposibil s\ traduci omului mo-dern, hr\nit de publicitate, de afirmare [i laud\ desine, c\ tot ceea ce este frumos [i bun e, `n acela[itimp, [i smerit. Oricine se apropie de Dumnezeu[i ~l cunoa[te cu adev\rat devine imediat p\rta[ lasmerenia divin\ [i este `nfrumuse]at de ea.
Al treilea avânt la `nceput de post ar trebuis\ fie ca o re`ntoarcere din exil. Suntem de-parte de Dumnezeu [i de adev\rata via]\ [ivrem s\ ne `ntoarcem acas\. {i nu ne sim]imperfect acas\ `n aceast\ lume pentru c\ `n in-ima noastr\ exist\ o dorin]\ dup\ o alt\ reali-tate pe care trebuie s\ o redescoperim. Esteu[or s\ ne acuz\m la Taina M\rturisirii c\ nuam postit, c\ nu ne-am rugat [i c\ am f\cut altefapte rele. Trebuie `ns\ s\ ne d\m seama c\ am
p\r\sit casa Tat\lui, c\ ne-am pierdut frumu-se]ea sufleteasc\, c\ suntem departe de adev\-rata cas\, de adev\rata via]\ [i c\ ceva pre]ios,curat [i frumos a fost rupt `n structura intim\ aexisten]ei noastre.
limitate: setea de dragoste, setea de dreptate, c\-utarea adev\rului, a libert\]ii, a comunit\]ii [i ap\cii. Sunt dorin]e deseori ne`ndestulate: cerereanoastr\ prime[te ca r\spuns numai f\râmituri [imici izvoare ce nu potolesc setea. Persoana luiIisus devine izvor din care se revars\ apa Duhu-lui, adic\ dragostea lui Dumnezeu care inund\inimile noastre. {i aceast\ dragoste ne-a purifi-cat [i ren\scut la o via]\ nou\, mai `nainte chiarde a putea r\spunde con[tiin]ei. Aceasta [i nu-mai aceasta este poc\in]a: dorin]a profund\ de ane re`ntoarce, de a ne rec\p\ta c\minul pierdut.Am primit atâtea daruri de la Dumnezeu [i toateaceastea le risipim, nu numai prin gre[elile per-sonale, ci [i prin p\catul cel mai mare:`ndep\rtarea dragostei noastre de la Dumnezeu.S\ nu uit\m c\ postul nu `nseamn\ numaiab]inerea de la carne, ou\ [i lapte, ci [i de lap\cate. Dar Biserica [i postul sunt aici ca s\ neaminteasc\ ce am p\r\sit [i ce am pierdut. {i a[acum ele ne reamintesc, noi ar trebui s\ g\sim `nnoi dorin]a [i puterea de a ne re`ntoarce la via]asfânt\ [i curat\, `n Duh [i Adev\r. (pr. prof. dr.Constantin LEONTE)
