SILVY SANDERS

Copila apelor

ALCRIS

Capitolul 1

Ultima zi a lunii martie, lun` deosebit de capricioas`, erabântuit` de un vânt ostil [i rece care silea ploaia s` biciuiasc`neiert`tor tot ce \ntâlnea \n cale. Ora[ul Bucure[ti ar`ta ca o mic`Vene]ie. Dac` prin centru mai treceau ma[ini [i câ]iva pietonigr`bi]i, \n cartierele m`rgina[e str`zile erau pustii. |ntunericul sel`sase de mult, cu toate c` ceasul nu ar`ta nici m`car ora nou`.Copacii gola[i, grote[ti, uria[i, dansau condu[i de stihiile naturii, \nr`p`itul caden]at al ploii.

Pe o str`du]` slab luminat`, sub o pelerin` mult prea marepentru ea, o tân`r` mergea agale, sfidând parc`, prin pasul eidomol, ploaia [i vântul [i asta pentru c` necazurile [i grijile ei erauatât de ap`s`toare \ncât nici nu sim]ea furia naturii. Mergea a[a,prin ploaia rece, de mai multe ore. Dac` ar fi trebuit s` spun` pe cestrad` se afla, cu siguran]` n-ar fi [tiut s` spun`. Lacrimile \isecaser` de mult, dar ploaia se \nver[una s`-i spele chipul frumos.Tr`ind \ntr-o lume a suferin]ei [i disper`rii, nu observ` b`]ulrotund [i strâmb care c`zuse de-a curmezi[ul trotuarului [i c`lc` peel. B`]ul f`cu o rota]ie de câteva grade sub talpa ei, suficient s-o

dezechilibreze. |ntinse bra]ele \ntr-o \ncercare disperat` de a-[irec`p`ta echilibrul, \ns` \n zadar. Se trezi \ntr-o balt`, \ntr-o pozi]iedeloc elegant`, cu picioarele dep`rtate, sprijinit` \ntr-o mân`.Pentru c` nu ajunsese \nc` la fundul sacului cu necazurile, \n clipaurm`toare cineva se \mpiedic` de picioarele ei \ntinse pecaldarâmul ud [i un b`rbat ateriz` peste ea, cu for]a unui meteorit.Impactul cu dalele trotuarului fusese nimic pe lâng` [ocul sim]it detrupul ei firav la impactul cu trupul b`rbatului, care se pr`v`li câtera de lung peste ea. N`ucit`, tân`ra r`mase \ncremenit`, privinddisperat` la cel care c`zuse peste ea. O clip`, se auzi numai r`p`itulploii, apoi un [ir interminabil de injurii \n spaniol` \i atacar` auzul,\n timp ce b`rbatul \ncerca s` se ridice. Reu[ise s` se sprijine \npalme [i \n vârful pantofilor, degrevând-o de greutatea lui când,alunecând pe trotuarul noroios pe care \[i sprijinea picioarele [ipalmele, c`zu la loc cu un zgomot \nfundat. Tân`ra gemu u[or laaceast` nou` izbitur`, iar \njur`turile curser` mai abitir. B`rbatulreu[i \n cele din urm` s` se ridice \n capul oaselor, \ntre picioareleei dep`rtate.

– La culpa es de usted! r`cni el, \n timp ce o \mpungea cudegetul ar`t`tor \n um`r, iar ploaia s`pa dâre prin noroiul de pechipul s`u.

– Si. Reu[i ea s` articuleze cu greu.O clip` lung` cât un secol se privir` cercet`tor, murdari [i uzi ca

doi naufragia]i. Tân`ra a fost cea care [i-a plecat privirea, rostind\ncet.

– Perdônenme, por favor!Un timp, b`rbatul o privi ne\ncrez`tor, dup` care \ntreb` uluit:– Vorbe[ti limba mea?– Si.– M` cuno[ti?

6 SILVY SANDERS

– Nu.– Mai [tii [i altceva, decât da sau nu?Tân`ra ridic` b`rbia \ntr-un gest sfid`tor.– Vocabularul meu \n limba spaniol` este destul de bogat, dup`

opinia profesorilor care mi-au dat numai note bune la aceast`disciplin`, señor.

B`rbatul ridic` mâna s` se [tearg` pe fa]`, dar se murd`ri [imai r`u.

Buzele ei tres`rir` \ntr-o tentativ` de zâmbet privind fa]a luimurdar`. El \[i privi palma [i icni scurt, apoi, fixându-[i privireascrut`toare pe chipul ei, izbucni \n râs. O secund` mai târziurâdeau amândoi, \ns` ploaia [i vântul t`ios le spulber` repedemomentul de ilaritate. B`rbatul s`ri agil \n picioare [i \ntinse mânas` o ajute. Tân`ra ezit`, apoi \i accept` ajutorul. Gluga prea mare apelerinei \i acoperea chipul pân` mai jos de ochi, oferindu-i o bun`protec]ie.

– Pentru c` am dat atât de neobi[nuit unul peste altul, cred c`am putea face cuno[tin]`, arunc` rapid b`rbatul, \n timp ce o ]ineaferm de mân`. Numele meu este Raul De Hita.

Ignorându-i propunerea, tân`ra \l \ntreb`:– Chiar e[ti spaniol?– Categoric, ripost` el ironic.Cu mâna liber`, ea ridic` pu]in gluga pentru a-l putea privi mai

bine, f`r` a se expune totu[i privirii lui scrut`toare.– Deci?! Se ar`t` el ner`bd`tor, care este numele t`u?Cum ea nu p`rea s` se gr`beasc` s`-i r`spund`, Raul continu`

s`-i vorbeasc` pe un ton mali]ios:– Sau poate c` nu ai nici un nume [i e[ti doar un spiridu[ al

nop]ii!

COPILA APELOR 7

– A[ vrea eu, rosti ea \n [oapt`.– Nu \n]eleg, rosti el, iritat.Dac` i-ar fi tradus cele câteva cuvinte, ar fi fost obligat` s` se

explice, a[a c` omise traducerea, spunând:– Me liamo Lotria Cotescu.– Lotria, repet` el cuvântul, plimbându-l prin gur` ca pentru a

se obi[nui cu gustul [i rezonan]a lui. Este un nume obi[nuit \n]ara ta?

– Nu, veni r`spunsul ei lapidar, \n timp ce, cu o mi[care brusc`,\[i smulse mâna din palma lui mare.

– E[ti ud`, ca [i mine de altfel, nu vrei s` intri s` te usuci? \iindic` el casa \n fa]a c`reia destinul \i \mpiedicase s` treac` unul pelâng` altul.

Lotria privi casa mare care se ridica impun`toare, sfidând ploaia[i vântul. Nu prea avea unde s` se duc` s` se usuce, se gândi cutriste]e. O rafal` de vânt \i sufl` r`ut`cios prin hainele ude, f`când-os` tremure. Cu toate c` nu-i vedea chipul, Raul \i intui zbuciumul[i a[tept` r`bd`tor s` se hot`rasc`.

– Mul]umesc pentru ofert`, dac` nu deranjez, a[ vrea s` profitde ea.

Modul elaborat al acceptului ei \l f`cu pe Raul s` ridice\ntreb`tor dintr-o sprâncean`. Micu]a buturug` care reu[ise s`-lr`stoarne \n noroi \i trezise interesul.

Cu pa[i hot`râ]i, b`rbatul o lu` \nainte. Picioarele ei mai pu]inhot`râte \l urmar` abia târându-se. Dup` ce descuie u[a, Raul o l`s`pe Lotria s` intre prima, apoi trecu pe lâng` ea, aprinse lumina [i-if`cu semn s`-l urmeze, dar tân`ra r`mase pe loc, privindneputincioas` balta care se forma \n jurul picioarelor ei pe daleleholului spa]ios.

8 SILVY SANDERS

– Ce faci? Nu vii?Ridicând din umerii firavi, ea \i ar`t` cu degetul apa adunat` sub

t`lpile ghetelor.La rândul s`u, el \i ar`t` urmele noroioase pe care le l`sase \n

urma lui, adresându-i-se cu o voce autoritar`:– Este o baie aici, la parter, vino! Deschise o u[` [i când ea

ajunse \n dreptul ei o \mpinse u[or \n`untru. F` un du[ fierbinte.Am s`-]i caut ceva de \mbr`cat [i... amu]i subit, n`ucit [i fascinat deochii ei mari de smarald expu[i privirii lui când gluga pelerinei \ialunec` de pe cap. Nu numai culoarea era deosebit`, dar [iexpresia lor, un amestec tulbur`tor de team`, timiditate, onestitate[i mândrie \i f`cea unici. O clip`, genele ei se l`sar`, \ntrerupândastfel momentul magic care \l cople[ise. Raul \nchise gr`bit u[a, \[iscutur` cu o mi[care ferm` capul ca pentru a alunga momentul denebunie care \l cuprinsese la impactul cu privirea de jad a tinereifemei. Se gândi ce s`-i aduc` s` se \mbrace [i se hot`r\ pentruhalatul s`u de baie. |n fond, cine era aceast` femeie pe care oadusese \n cas` mult prea u[or?

– Nu puteam s` o las \n strad`! morm`i el \nciudat, \n timpce-[i dezbr`ca hainele murdare. Privirea \i oscila de la cad` la du[,optând \n cele din urm` pentru du[, \n timp ce la parter Lotria ser`sf`]a \ntr-o cad` plin` cu ap` \nspumat`. Dintr-un motiv bine\ntemeiat, nu se gr`bea deloc. Cu ochii \nchi[i, savura pl`cerea apeifierbin]i dup` frigul \ndurat \n ultimele ore. Reu[ise s`-[i alungenecazurile din minte [i se bucura de pl`cerea calm` a unei b`ibune. Sub pleoapele \nchise, rev`zu chipul, nu tocmai frumos, alb`rbatului care se \mpiedicase, \n adev`ratul sens al cuvântului, deea. Chipul format mai mult din unghiuri ascu]ite era aspru, deaceea fusese surprins` când \l v`zuse râzând. Maxilarul ca o

COPILA APELOR 9

jum`tate de hexagon, b`rbia voluntar`, nasul drept [i pu]in prealung, ochii \ntuneca]i \nfunda]i \n orbite, \n care inteligen]a sclipeaca un diamant, sprâncene arcuite frumos, mobile [i expresive,frunte \nalt`, iar buzele... ei bine, buzele constituiau ceva aparte.Nu putea defini prea bine cum, dar când \i priveai numai gurap`rea \ntr-un fel, \n timp ce privit \n ansamblu p`rea altfel. Era ca[i cum dou` persoane diferite se ascundeau \n acela[i trup.

– Sunt pu]in cam nebun`, [opti ea. Cum pot gândi astfel? Dup`ce l-am trântit, \l mai [i critic. Sup`rat` pe ea \ns`[i, lu` o perie [i\ncepu s`-[i frece corpul \n du[m`nie.

|[i limpezea p`rul când Raul b`tu la u[`.– Pot intra?Lotria avu timp s` se ascund` sub spuma deas` care plutea pe

ap` când u[a se deschise, l`sând s` treac` un bra] care ]inea \ntredegete un halat de baie, c`ruia \i d`du drumul pe capacul de latoalet`. Dup` care mâna disp`ru, iar u[a se \nchise \ncet. Un oftatde u[urare se desprinse ca un fulg de pe buzele ei.

– Probabil asta \nseamn` c` trebuie s` termin cu b`l`citul, oft`ea resemnat`.

Se limpezi repede, se [terse [i dup` ce se \nf`[ur` \n halat,suflec` mânecile pân` reu[i s`-[i foloseasc` palmele. Cu o perie depe etajera de sub oglind`, \ncerc` s`-[i disciplineze cât de câtcoama bogat` de culoarea mierii de toamn`. Nu reu[i prea bine,deoarece, dup` trecerea periei, [uvi]ele se \ncre]eau la loc. Dup`câteva minute, \[i ridic` privirea spre oglinda mare care acopereaaproape o jum`tate de perete. Involuntar, f`cu un pas \napoi; nuputea fi ea femeia din oglind`, se gândi speriat`. De pe chipul supt[i trist, ochii du[i cumva mai adânc \n orbite, priveau [oca]iimaginea din oglind`. Cu degete sub]iri, a[a de sub]iri \ncât pielea

10 SILVY SANDERS

p`rea singurul lucru care ]inea venele, tendoanele [i oasele la unloc, \[i pip`i obrazul, care datorit` b`ii fierbin]i se colorase u[or cuo tent` roz.

– Doamne, am ajuns ca o stafie, murmurar` buzele ei \ntr-o[oapt` pierit`.

|nchise ochii, apoi \i deschise brusc, \ntr-o \ncercarecopil`reasc` de a face imaginea din oglind` s` dispar`. Ovalul fe]eip`rea [i mai mic sub haloul s`lbatic al p`rului cârlion]at. Buzele deo senzualitate tandr` schi]ar` un zâmbet chinuit.

– |n fond, ce importan]` are cum ar`t? murmur` ea. Umerii i seridicar` \ntr-un gest care se vroia nep`s`tor, dar care de fapt nu-itr`da decât oboseala [i neputin]a.

De dincolo de u[` se auzi o b`taie scurt`, urmat` imediat devocea profund` a lui Raul De Hita:

– Ceaiul este gata!– Vin imediat, r`spunse Lotria, ru[inat` c` st`tuse atât de mult

\n baie.Trase un prosop pe care \l \nf`[ur` \n jurul capului ca pe un

turban, respir` adânc [i deschise u[a repede, pentru a nu mai aveatimp s` se priveasc` \n oglind` [i s` se r`zgândeasc`.

Auzind zgomotul f`cut de u[a b`ii, Raul se opri [i-i f`cu semns`-l urmeze. Cu capul plecat, Lotria intr` \n buc`t`rie [i se a[ez` pescaunul pe care b`rbatul \l tr`sese pentru ea. |i era team` s`priveasc` deschis locul \n care se afla, a[a c`, aruncând priviri furi[epe sub perdeaua genelor lungi [i dese, admir` buc`t`ria enorm`,dotat` cu cele mai moderne aparate. |n raza ei vizual` intrar` [ipicioarele lungi [i musculoase ale b`rbatului, [oldurile \nguste,abdomenul plat. Cercetarea ei fu \ntrerupt` de glasul lui, din carer`zb`tea clar nemul]umirea.

COPILA APELOR 11

– Nu merit nici m`car o privire?Lotria deschise gura s` r`spund`, dar nici un sunet nu reu[i s`

r`zbat` din gâtul uscat [i strâns. Raul o fixa cu privirea luivultureasc`, observându-i \ncercarea de a vorbi, ca [i sentimentelede frustrare, de triste]e, de umilin]` [i de regret, care defilar` pechipul ei expresiv cu o rapiditate uimitoare. Toate aceste tr`iriatinser` o coard` sensibil` a inimii lui, coard` de a c`rei existen]`nu-[i amintea. Uitându-se la ea cum st`tea pierdut` \n halatul multprea mare, f`r` a putea scoate un cuvânt, vocea lui se \mblânzi, iarochii o privir` cu mai mult` \n]elegere.

– Ei, haide, nu te speria, nu mu[c. Dac` nu am fi stat \nainte devorb`, a[ fi crezut c` e[ti mut`. Ce te sperie atât de mult de nu maipo]i vorbi?

– Nu sunt speriat`, \[i ridic` ea mândr` capul, ochii verziscânteind ca ni[te safire ce tocmai au fost [lefuite.

– A[a este mult mai bine, o aprob` Raul cu o u[oar` \nclinare acapului. O clip` se f`cu o lini[te des`vâr[it`, \ntrerupt` pân` laurm` de gazd`.

– Ce se petrece cu tine, tân`r` domni[oar`? o \ntreb` el pe unton fratern.

– Nimic... \ncerc` ea s` se eschiveze, dar privirea luimustr`toare o f`cu s` adauge chinuit: prea multe necazuri [i foartemult` oboseal`.

Câteva minute bune, Raul o privi atent, meditând la r`spunsulei dat mai mult f`r` voie. Lotria nu-[i mai plec` ochii, studiindu-l larândul ei \n voie.

– {tii, spuse ea \ncet, nu prea vorbesc despre mine, pentru c`nu sunt prea multe de spus, dar ]in s` te asigur c` nu sunt hoa]`sau escroac`, [i peste câteva minute, când voi pleca, nu trebuie s`numeri argint`ria.

12 SILVY SANDERS

– Nu po]i pleca pân` nu ]i se usuc` hainele [i nu termini ceaiul,spuse el plat, ca [i cum era de la sine \n]eles s` fac` ce spune el.

– Ai dreptate, zâmbi ea, nu pot pleca \n halatul t`u.}inând cana \n c`u[ul palmelor, sorbi u[or din ceaiul aromat. |l

sim]i cum se rostogole[te pe gât \n stomac, ca o minge de foc. Erabun se gândi ea, era ca un balsam pentru stomacul ei chinuit defoame. F`r` s`-[i dea seama, privirea ei fix` câteva secunde o pâineaflat` pe un [ervet de pe un gheridon din buc`t`rie.

– Poate vrei [i ceva mai consistent, \i propuse Raul, dar cândsesiz` c` vrea s` refuze, continu`, f`r` s-o lase s` scoat` vreunsunet: ai putea s` g`se[ti ceva de mâncare [i s` m` hr`ne[ti,deoarece sunt mort de foame. Când am dat peste tine, m` duceamla o recep]ie la Ambasad`, unde urma s` [i m`nânc. Frigiderul \]ist` la dispozi]ie, eu \n afar` de ceai [i cafea nu m` pricep s` facnimic.

– Dac` pui astfel problema, este clar c`-]i sunt datoare, accept`ea \n timp ce se ridic` de la mas` [i se \ndrept` spre frigider.

Dup` ce deschise frigiderul, \nghi]i \n sec cu zgomot. Nu v`zuseatâtea produse decât \n vitrinele magazinelor. |[i st`pâni cu greufoamea [i tremurul din voce.

– Sunt aici o gr`mad` de provizii, ca [i mâncare g`tit`. Cepreferi?

– M` las pe mâna ta, ca s` vezi c` am \ncredere \n tine. A[ doris` m`nânci [i tu cu mine, pentru c` nu-mi plac mesele solitare.

Lotria \[i mai suflec` mânecile o dat` [i se apuc` de treab`.Aranj` un platou cu aperitive, \nc`lzi friptura de pui [i piureul decartofi, toate astea \n timp ce Raul aranja masa pentru dou`persoane. Ca desert, sp`l` câteva fructe. Stomacul i se strângea \nspasme dureroase. De când nu mâncase!? |n timp ce mâinile i se

COPILA APELOR 13

agitau harnice, socotea câte ore trecuser` de la ultima mas`. Cândtrecu de dou`zeci [i cinci de ore, renun]`. Nu avea nici un rost s`se lamenteze [i s` se comp`timeasc`. Fusese alegerea ei. Din cauzanecazurilor, uitase pur [i simplu c` trebuie s` mai [i m`nânce.Pentru a mai potoli foamea care \i devora stomacul, \[i \ndes` \ngur` toate resturile provenite de la t`iatul aperitivelor [i chiar ofelie \ntreag` de pâine.

– Cred c` este suficient, spuse ea, punând platoul cu aperitivepe mas`.

– S` ne a[ez`m, f`cu el cu un gest larg de invita]ie cu mâna.Luar` loc de o parte [i cealalt` a mesei. Raul \[i umplu farfuria,

având totu[i grij` s`-i lase destul [i tinerei femei. Lotria privi farfurialui plin`, apoi se servi [i ea, l`sând totu[i din fiecare aperitiv peplatou. Spaniolul destup` o sticl` de vin [i se \ntinse s`-i toarne \npahar.

– Nu, mul]umesc, \ntinse ea mâna acoperind cu palma paharul.Nu beau alcool.

– Pu]in vin \]i va prinde bine, insist` el.Cu ochii sclipind juc`u[i, Lotria \l mai refuz` o dat`, precizând

totu[i:– Sunt prea obosit` [i un pic de alcool m-ar ame]i imediat.Raul r`mase o clip` cu mâna \ntins`, apoi turn` \n paharul lui.

Mâncar` aperitivele \n t`cere. Apoi Lotria servi friptura [i \ncepur`o discu]ie u[oar`. Cu dib`cie, b`rbatul trecu de la \ntreb`rigenerale la unele din ce \n ce mai personale.

– {i cu ce te ocupi? se interes` el.– Sunt medic veterinar, zâmbi ea mândr`. Am terminat

facultatea anul trecut, iar acum lucrez \ntr-un cabinet particularaici, \n Bucure[ti. Zâmbetul \i disp`ru, iar ochii i se \nce]o[ar` \n

14 SILVY SANDERS

timp ce o triste]e sfâ[ietoare \i acoperi tr`s`turile ca un voal\ntunecat. Mai corect spus am lucrat... pân` ieri.

– De ce, ce s-a \ntâmplat ieri?Lotria l`s` tacâmurile pe mas` [i \ncepu s`-[i frece mâinile

tremurânde.Privi câteva clipe spre b`rbatul din fa]a ei f`r` a-l vedea. Apoi, cu

o voce care venea de departe, r`spunse:– M-a ajuns trecutul din urm`!Raul crezu c` nu-[i exprimase bine gândul, dar nu \ndr`zni s`-i

cear` l`muriri. A[tept` ca ea s` continue. T`cerea se prelungi câtevaminute bune \nainte ca ea s` continue.

– Probabil c` r`spunsul meu te-a nedumerit, dar pentru a teface s` \n]elegi, ar trebui s`-]i spun mai multe despre mine. Este opoveste pe care nu am m`rturisit-o nim`nui.

– Orice lucru are un \nceput, \i acoperi el mâinile \ncle[tate cupalma lui mare. Haide, elibereaz`-te, sunt doar un str`in \ntâlnit\ntr-o sear` ploioas`.

– Ai dreptate, accept` Lotria dup` o clip` de gândire. Dup`seara aceasta, n-o s` ne mai vedem niciodat`. Nu te deranjeaz`?Poate dura mai mult.

– Avem toat` noaptea la dispozi]ie. Nu po]i pleca pân` nu ]i seusuc` hainele, lucru care va mai dura.

– Nu prea [tiu de unde s` \ncep, se foi ea nesigur` pe scaun.– Cel mai bine ar fi s-o iei de la \nceput, de când te-ai n`scut.Cuvintele lui blânde \i provocar` un spasm dureros. De team`

s` nu spun` ceva care ar putea s` o r`neasc`, Raul prefer` s` tac`.|n \nc`pere nu se auzi mult` vreme decât ropotul sacadat al ploiipe pervazul ferestrei. Pe chipul expresiv al tinerei defilar` omul]ime de st`ri [i expresii pân` s` vorbeasc` \ncet, ca pentru sine:

COPILA APELOR 15

– De când m-am n`scut, repet` ea, cu o nep`sare amar`;adev`rul este c` nu [tiu unde m-am n`scut, [i nici cine sunt p`rin]iimei. Am fost aruncat` \n apele râului Lotru, dar Dumnezeu a vruts` tr`iesc. Cop`i]a \n care eram a e[uat la un cot al râului. M-aug`sit ni[te copii care se jucau. Primarul satului m-a botezat LotriaCotescu. Nu era nevoie de prea mult` imagina]ie pentru a-mi g`siacest nume. Pu]inii prieteni pe care \i am, \mi spun Lo, preciz` ea.|ntâmplarea aceasta a avut loc acum dou`zeci [i [ase de ani. Am fostcrescut` de o femeie v`duv` din acel sat, mama Lena, pentru mine[i al]i patru orfani. Era o femeie bun`, dar lipsurile o acriser`. Ammuncit de când m` [tiu, dar cel mai mult \mi pl`cea s` lucrez \ncasa unei familii de \nv`]`tori. Atunci mâncam cel mai bine [i \nafara banilor pe care \i d`deam mamei Lena, aveau grij` s`-mi dea[i mie ceva. Dup` ce am \nv`]at s` citesc, m` l`sau s` iau orice cartedin biblioteca lor. De multe ori, dup` ce terminam de citit, lepuneam \ntreb`ri despre cele citite [i \mi l`mureau tot ce nu\n]elegeam. Au fost foarte buni cu mine. O dat`, dup` o zi demunc`, mâncam \n buc`t`rie când am auzit-o pe fiica lor cea marestrigând c` nu vrea s` m` mai vad` mâncând la masa lor; tot atunciam fost etichetat` drept s`r`ntoac` intrus`. S`r`ntoac` [tiam ce\nseamn`, dar intrus` nu. Când am citit \n dic]ionar semnifica]ialui, am plâns de m-am umflat. Mama Lena m-a v`zut cu ochii ro[ii,dar nu m-a \ntrebat ce am p`]it, \n schimb mi-a spus:

– }ine minte fato, oamenii se bucur` de lacrimile tale. Cu cât veiplânge mai mult, cu atât vor râde mai tare. Te vor biciui cu vorbelelor crude pân` vor face din tine o cârp` cu care \[i vor [tergepantofii. Dac` vei fi destul de tare ca insultele lor s` le prime[ti cuzâmbetul pe buze, atunci te vor l`sa \n plata Domnului. |nva]` s`nu ceri nimic de la nimeni. Nu te baza decât pe tine.

Un oftat chinuit p`r`si buzele ei arcuite a dezn`dejde.

16 SILVY SANDERS

– De atunci, nimeni nu se poate l`uda c` m-a v`zut plângând.Cu cât eram mai umilit`, cu atât afi[am o nep`sare mai mare. Am\nv`]at s` jonglez cu necazurile, pentru a fi cât mai pu]in afectat`de ele.

Urm` o pauz` mai lung`, timp \n care Lotria b`u câteva\nghi]ituri de ap` mineral`. Sentimentele ce defilau pe chipul eiexpresiv \l impresionar` profund pe Raul. El care evita cu grij`necazurile altora, se sim]i atras de f`ptura fragil` din fa]a lui. |iabsorbise am`r`ciunea ca un burete, necazurile ei \i curgeau prinvene, revoltându-l.

– A venit apoi acea var` a anului 1993. Mai aveam un an [i\mplineam optsprezece ani. Ni[te ]igani din satul vecin au deschiso cârcium` la noi \n sat. Unul dintre ei a pus ochii pe mine. Nuputeam s` ies din cas` c` era dup` mine. Refuzul meu l-a \nt`râtat[i mai mult. A vrut la un moment dat s` m` fure, dar am avut noroc[i nu am c`zut \n capcana lui. Dup` câteva luni de h`r]uial`, eramde-a dreptul disperat`. Nu erau prea mul]i cei care ]ineau cu mine.

F`cu o pauz` [i respir` adânc. Chipul \i deveni cadaveric, b`rbia\ncepu s`-i tremure u[or, ochii fiindu-i bântui]i de teroare.

– Sp`lam vasele dup` masa de sear`, când mama Lena a trimisceilal]i copii afar` [i a \nchis u[a [ubred` dup` ei. M-am \ntors spreea s` v`d ce face. Din buzunarele ei ascunse a scos cinci sute dem`rci germane [i mi le-a oferit. Priveam hârtiile albastre ca hipnotizat`,\n timp ce o team` teribil` m` strângea cu r`utate de gât.

– Ia-le fato, [i fugi \ncotro oi vedea cu ochii. A fost pentru primaoar` când am sim]it team` \n tonul ei.

– De unde le ai? am \ntrebat \nnebunit` de spaim`.– De la ]iganul `la – M`d`lin, care se tot ]ine dup` tine.

Te-am vândut lui cu dou` mii de m`rci. |mi pare r`u [i de tine,

COPILA APELOR 17

a[a c` m-am gândit s` iau bani s`-]i dau [i ]ie ca s` po]i fugi d'aci.Vrea s` câ[tige bani de pe urma obligându-te s` te culci cu b`rba]iiale[i de el. Se pare c` are o list` destul de lung`. Te-ai p`strat curat`pân` acum, a[a c` sunt mul]i cei care te vor.

Eram atât de [ocat` \ncât r`m`sesem cu gura c`scat`,\ncremenit`. Mama Lena m-a prins de umeri [i m-a scuturat cuputere.

– Fato, treze[te-te, ai dou` ore la dispozi]ie ca s` fugi d'aci. Vorveni s` te ia dup` ce sting lampa din odaia de la drum.

– Unde s` plec acum, noaptea? m-am lamentat eu.– Proasto, pleac` oriunde, nu conteaz`, ascunde-te [i fugi la

ora[; dac` te va g`si, vei avea o soart` mai rea ca moartea. Iabroboada asta a mea, ia banii [i furi[eaz`-te a[a cum numai tu [tii [idispari pentru totdeauna.

Mie nu-mi vuiau \n cap decât cuvintele „o soart` mai rea camoartea“. Nu [tiu nici acum cum am reu[it s` fug din cas`. {tiunumai c` dup` ore bune, când mi-am revenit cât de cât, st`teamghemuit` lâng` o cruce \n cimitirul satului. Am mers pe jos, pestedealuri, pân` la o halt` de cale ferat`. Am reu[it s` m` ag`] din mersde un vagon de marf`; nu [tiam \n ce direc]ie mergeam, nu vroiamdecât s` fug cât mai departe, s` pun \ntre mine [i urm`ritor cât maimul]i kilometri. Probabil Dumnezeu a fost cel care m-a \ndrumat [ia avut grij` de mine. Stând a[a \n vagon, am avut timp s` m`gândesc la ce urma s` fac. Dup` \ndelungi dezbateri cu mine\ns`mi, am ajuns la concluzia c` m` pot ascunde cel mai bine\ntr-un ora[ mare. Bucure[ti, capitala ]`rii, era cel mai mare. M-amrugat Domnului s`-mi dea un semn c` decizia luat` era cea bun`.La prima sta]ie unde a oprit trenul m` preg`team s` cobor dinvagon, când am auzit doi angaja]i ai c`ilor ferate vorbind. Unul

18 SILVY SANDERS

tocmai spunea c` trebuie s` ata[eze dou` vagoane pentru Bucure[titocmai la garnitura \n care m` ascunsesem. M-am a[ezat \ngenunchi, cu fa]a spre geana de lumin` ce vestea r`s`ritul [i ammul]umit Bunului Dumnezeu. Sunt nou` ani de atunci, am \nv`]atmulte, am suferit de foame, de frig, de singur`tate [i de team`.Team` c` voi fi g`sit`, [i tocmai când \mi g`sisem drumul \n via]`,un serviciu bun, un acoperi[ deasupra capului [i \ncepusem s` uitde ea, acesta m-a g`sit. L-am v`zut ieri pe fereastra cabinetuluiveterinar unde lucram. Am fugit de la serviciu cu gândul s`-mi iaucâteva lucruri din garsonier`, dar nu m-am putut apropia. Intrarea\n bloc era p`zit` de ]igani. Nu-i cuno[team, dar am fost sigur` c`pe mine m` a[teptau. De atunci, umblu pe str`zi. Ploaia acontribuit [i ea la demoralizarea mea total`.

Povestind trista ei odisee, Lotria se sim]i sec`tuit` de efortuldepus, dar ciudat de lini[tit`.

COPILA APELOR 19

Capitolul 2

Raul De Hita era consternat. Povestirea tinerei femei era dedomeniul fanteziei; putea s` fie un bun scenariu de film, un subiectde roman, dar \n nici un caz realitate.

O lini[te calm` se l`s` \n \nc`pere. Fiecare cufundat \n propriilegânduri, \l studia pe cel`lalt.

– Ce ai s` faci acum? rosti Raul \ntrebarea pe care Lotria [i-opusese de mii de ori \n ultimele dou`zeci [i patru de ore.

– Am s` fug, probabil, r`spunse Lotria, deloc convins`.– Unde?– |ntr-un alt ora[ mare, poate Timi[oara!– Este departe de aici?– Da, \n cealalt` parte a ]`rii.– Ce vei face, dac` te va g`si [i acolo?– Nu [tiu! ridic` ea din umeri, cu o expresie dezn`d`jduit`.– De când ai fugit de acas`, ai mai luat leg`tura cu femeia care

te-a crescut [i vândut?Chiar dac` vorbele lui erau adev`rate, Lotria sim]i cum gheara

triste]ii \i r`suce[te m`runtaiele.

– Nu, [opti ea. Mi-a fost fric`. Nu [tiu nici m`car dac` mai tr`ie[te.– Atunci, de ce nu \ncerci s`-i dai banii \napoi individului?– Oh, Doamne, strig` ea sfâ[ietor, crezi c` dac` ar pune mâna

pe mine ar sta la discu]ii? Nu cred c` a[ reu[it s` scot o vorb`\nainte s` fiu violat`, apoi b`tut`, sau poate invers, \ntâi b`tut`,apoi violat`. Ce mai conteaz` ordinea, termin` ea cu un suspin.

– De fapt, m` gândeam c` poate un prieten ar vrea s`-[i asumeaceast` r`spundere \n locul t`u.

– Nu am nici un prieten atât de apropiat, care s` [tie povesteamea [i s` vrea s` se implice, r`spunse ea resemnat`. Nu am avuttimp de prietenii. Când nu eram la facultate, lucram pentru a m`\ntre]ine.

– Dar doctorul la cabinetul c`ruia lucrai, nu te poate ajuta?– Lucrez la el de numai câteva luni, nu m` cunoa[te prea bine

[i nici eu pe el, nu-i pot cere favoruri.Pentru moment, Raul se v`zu redus la t`cere. Nu-[i imaginase c`

pot exista oameni atât de singuri. El care avea o familie atât denumeroas` [i de iubitoare, \ncât de multe ori \l exasperau, percepu,pentru prima oar`, dimensiunile reale ale singur`t`]ii. Dar modullui logic [i organizat de a gândi, nu-i permise s` se lase cople[it. A[ac` punct` ferm:

– S` nu privim prea departe, hai s` lu`m lucrurile pe rând. Aiunde dormi \n noaptea asta?

Lotria \l privi lung. |n iri[ii de jad str`luceau mici stelu]e aurii.Nu dorea mila nim`nui, cu atât mai pu]in a acestui str`in chipe[. |isus]inu privirea f`r` s` r`spund`.

– A[adar, r`spunsul la \ntrebarea mea este nu, conchise \ntr-untârziu Raul. Nu-i nimic, vei dormi aici, \ncheie el categoric.

Lotria se ridic` brusc \n picioare, \[i propti palmele de suprafa]aneted` a mesei [i-i vorbi cu o fermitate de care nu se credea capabil`.

COPILA APELOR 21

– Nu ]i-am povestit despre necazurile mele pentru a teimpresiona, nu vreau mila nim`nui. Mul]umesc pentru invita]ie,dar nu pot accepta. Dup` ce hainele mele se vor usca, voi pleca.Glasul i se mai \mblânzi când ad`ug`: am putut s`-]i povestesclucruri la care de multe ori nici nu \ndr`znesc s` m` gândesc,numai pentru simplul fapt c` e[ti un necunoscut, un str`in pe careprobabil nu-l voi mai \ntâlni niciodat`. Nu te cunosc, nu m`cuno[ti, povestea mea nu te poate afecta. Uit` aceast` sear` ciudat`.

B`rbatul o privea cu un aer condescendent, chiar dac` erateribil de uimit de comportamentul ei bizar. Nu putea crede c` seoferise s-o ajute, iar ea nu numai c`-l refuza, dar se sim]ea [iofensat` de propunerea lui. Raul De Hita, vestitul toreador,r`sf`]atul publicului [i al femeilor, invidiat de b`rba]i, constata custupoare c` nu [tia cum s` se poarte cu aceast` mic` s`lb`ticiune.

– Bine, spuse el conciliant, atunci s` abord`m problema altfel.Dar mai \ntâi, stai jos.

A[tept` ca tân`ra s` se a[eze, dup` care continu`:– Cum crezi c` a reu[it omul acela s` te g`seasc`? {i de ce

tocmai acum?Lotria se gândi câteva clipe \nainte de a formula un r`spuns.– De când umblu pe str`zi, m-am tot gândit la aceste \ntreb`ri.

B`nuiesc c` „proprietarul“ meu are o cuno[tin]` la poli]ie, laeviden]a popula]iei, [i uite care sunt argumentele care m-aucondus la aceast` concluzie. |n cei nou` ani de când m` ascund \naceast` mare metropol`, nu mi-am pus niciodat` viza de flotant peactul de identitate.

– Ce \nseamn` asta?– Este un fel de viz` pe care o pune poli]ia pe actul de identitate

atunci când e[ti din alt` localitate. Eu mi-am pus aceast` viz` abiaacum, când m-am angajat la cabinet [i mi s-a \ntocmit cartea de munc`.

22 SILVY SANDERS

– Asta \nseamn` c` oriunde vei pleca pentru a putea munci ainevoie de aceast` viz`, [i atunci vei fi descoperit` – corect?

– Da, accept` Lotria cu triste]e.– Cum crezi c` po]i rezolva problema?– Muncind la negru, [opti ea [ov`itor.– Nu este o solu]ie.– A[a este, nu m` pot ascunde toat` via]a.Raul o privi câteva clipe, [i deodat`, chipul i se lumin` ca un

pom de Cr`ciun.– Cred c` cel mai simplu ar fi s` te m`ri]i cu un tip cu un nume

comun, care ar putea s` te [i apere.– {i unde crezi c` a[ putea g`si un astfel de tip? \ntreb` ea cu

\ndoial`.– Ei, asta nu mai [tiu! ridic` el bra]ele \ntr-un gest defensiv.– Poate ar fi mai bine dac` a[ pleca \n str`in`tate. Acolo nu cred

c` m-ar mai urm`ri.– Ai dreptate, [i asta ar fi o solu]ie.– Din p`cate, nu este realizabil`, din România se pleac` foarte

greu \n ]`rile vestice. Ai nevoie de o gr`mad` de hârtii [i de mul]ibani.

– Te pot ajuta eu la Ambasada Spaniei, s` ob]ii viza.Pentru o clip`, ochii de smarald ai Lotriei lucir` de speran]`, dar

lic`rirea a fost repede stins` de o resemnare trist`.– Nu am nici m`car pa[aport, recunoscu ea am`rât`.– Eu mai stau \n România, zece, cel mult cincisprezece zile. Tu

\ncerci s` ob]ii pa[aportul, iar eu ob]in viza.Tonul lui categoric smulse Lotriei un surâs palid.– Nu cred c` se poate ob]ine un pa[aport \ntr-un timp atât de

scurt.

COPILA APELOR 23

– |ncearc`. Du-te mâine la poli]ie [i vezi ce se poate face. Eu ams` merg la ambasad` s` m` interesez ce demersuri trebuie s` facpentru a ob]ine viza pentru tine.

– Faci tu asta pentru mine!? Glasul ei r`gu[it de emo]ie era denerecunoscut. Clipi de câteva ori pentru a-[i alunga de sub pleoapelacrimile care amenin]au s` se reverse. De ce?

– Nu [tiu prea bine, poate din cauza modului absolut unic \ncare ai dat cu mine \n noroi. Seriozitatea cuvintelor era dezmin]it`de arcuirea mali]ioas` a buzelor, ca [i de ironia privirii.

Lotria accept` r`spunsul cu o \nclinare aprobatoare a capului,ocazie cu care \[i plec` privirea, r`mânând a[a câteva clipe necesarepentru a-[i ascunde puternica emo]ie provocat` de acest ajutornesperat.

B`rbatul a[tept`, privind-o cu aten]ie. |n sinea lui, deja seadmonesta pentru u[urin]a de care d`duse dovad` atunci când \[ioferise ajutorul. Era un aristocrat prin na[tere, educa]ie [i pozi]iesocial`, dar prin venele lui curgea [i ceva sânge maur, sânge care demulte ori \l vârâse \n bucluc. I se \ntâmpla s` treac` brusc de la obun`tate angelic` la ferocitate, dar s` fie chiar atât de s`ritor nu i semai \ntâmplase. Privind concentrat chipul palid al tinerei românce,gândurile \i luar` o cale periculoas`. Dac` tân`ra nu ar fi fost a[a deslab`, dac` ar fi avut câteva kilograme \n plus, ar fi cea mai frumoas`femeie pe care o \ntâlnise vreodat`. {i slav` cerului, avusese toat`via]a la picioarele lui numai frumuse]i. |l smulse din meandrelegândurilor vocea blând`, dar trist` a tinerei.

– Tu [tii totul despre mine, dar eu \n afar` de nume nu [tiunimic despre tine.

– Este un lucru u[or de rezolvat. Povestea mea nu este atât dedramatic` precum este a ta. P`rin]ii mei se numesc Gonzalo [i

24 SILVY SANDERS

Carmen De Hita, eu sunt fiul cel mare, mai am dou` surori [i unfrate. Am un bunic \n via]` [i o mul]ime de unchi, m`tu[i, veri,veri[oare [i alte rude mai \ndep`rtate.

– O familie foarte numeroas`, nu se putu Lotria ab]ine, [i chiardac` acest comentariu se vroia impersonal, u[oara nuan]` deinvidie nu sc`p` neobservat`.

– Ai dreptate, am o familie numeroas`. Suntem r`spândi]i \ntoat` Spania, dar [i \n America, Fran]a [i Anglia. Atunci când nereunim, casa devine mult prea ne\nc`p`toare, \ns` avem hotelurilenoastre la dispozi]ie pentru a caza pe toat` lumea. Familia mea,prin mine acum, gestioneaz` un mare lan] hotelier. Hotelurilenoastre sunt deschise \n \ntreaga lume sub numele de Hita – Hotel.Sunt \n ]ara ta pentru c` studiez problema construirii unui hotel.Deocamdat` nu este nimic sigur, a[a c` nu intru \n am`nunte. |miplace munca pe care o fac, dar a[ dori s` c`l`toresc mai pu]in [i s`am mai mult timp pentru a m` ocupa de ferma pe care mi-amcump`rat-o nu de mult.

– Ce fel de ferm`?– O ferm` pentru cre[terea cailor, \n special a cailor pentru

coride. Cândva, \n tinere]e, am fost [i toreador.– Oh Doamne, \[i \mpreun` mâinile Lotria, cu o expresie

\ngrozit`.– Nu te speria, o lini[ti Raul, am s` te duc la o corid`, s` vezi c`

nu este atât de \ngrozitor.– Nu a[ putea privi un act atât de barbar ca uciderea unui taur

pentru pl`cerea miilor de spectatori.O clip`, Raul De Hita medit` la cuvintele tinerei, apoi, cu

privirea pierdut` undeva departe, spuse:– Nu am privit niciodat` problema din acest punct de vedere.

Nu credeam c` cineva poate gândi astfel. }i se pare barbar?

COPILA APELOR 25

– Cumplit de barbar, \l asigur` ea serioas`.– Poate, prin prisma profesiei tale.– O, nu, se avânt` ea vehement, apoi \[i plec` ochii [i continu`

mai ponderat: cred, mai curând, c` din dragoste pentru animalemi-am ales profesia.

– Po]i spune c` iube[ti un câine, o pisic`, un papagal sau poateun [oricel, dar nu cred c` po]i iubi un fioros taur andaluz, care suntporecli]i tauri uciga[i.

Lotria \l privi intens câteva clipe. Ochii ei vorbeau \n loculbuzelor, \l mustra cu o not` de uimire c` putea spune astfel delucruri.

– Pentru mine, toate animalele sunt la fel, spuse \ntr-un târziu.Tonul ei categoric \l f`cu pe Raul s` nu mai insiste, \ns`, impulsivdin fire, se trezi \ntrebând:

– Iube[ti animalele mai mult decât oamenii?Ea primi \ntrebarea ca pe o palm` \n plin` figur`. Tot sângele \i

fugi din obraji, \n timp ce ochii i se \nchiser` la culoare, c`p`tândo nuan]` de verde \nchis, cum spaniolul nu mai v`zuse niciodat`.Apoi, buzele ei se arcuir` \ntr-un zâmbet ironic.

– Nu m-am gândit niciodat` la asta, dar cred c` ai dreptate,iubesc mai mult animalele decât oamenii. Asta poate fiindc` ele numi-au f`cut niciodat` r`u, lucru pe care nu-l pot spune despresemenii mei, \ncepând cu necunoscu]ii mei p`rin]i.

F`cu o pauz`, apoi, ridicând sfid`tor b`rbia, continu`:– Am ajuns iar`[i s` discut`m despre mine. Cred c` este mai

bine s` plec. |n timp ce vorbea, se ridic` de la mas`.– Mai stai, \ncerc` Raul s`-i prind` mâinile peste mas`.Lotria se feri cu o mi[care fluid`, dar ferm` [i prompt`.– Nu, spuse ea r`spicat. B`rbatul vru s` mai spun` ceva, dar se

opri când \i \ntâlni privirea speriat`. O clip`, se gândi c` prefera s`

26 SILVY SANDERS

o vad` furioas`, decât trist` [i speriat`, dar alung` repede aceast`idee, considerând c` acest aspect nu trebuie s`-l preocupe.

– Bine, merg s`-]i aduc hainele, iar tu gânde[te-te unde neputem \ntâlni mâine la ora dou`sprezece.

Dup` plecarea lui, Lotria se a[ez` la loc pe scaun. Se sim]ea maibine acum c` mâncase, se uscase [i se odihnise pu]in. Trebuia s`-[ifac` un plan. Privi spre u[`, \ntrebându-se \n ce m`sur` putea s`aib` \ncredere \n acel b`rbat. Inima \i [optea timid c` mai existau [ib`rba]i buni, onorabili [i cinsti]i, \n timp ce ra]iunea \i reamintea c`pân` acum nu \ntâlnise nici unul, deci nu trebuia s` lase garda jos.Pentru o discu]ie prietenoas` [i o lingur` de mâncare, nu trebuias` abdice de la principiile ei atât de severe.

Când Raul De Hita reveni cu hainele ei pe bra], Lotria nu segândise nici o clip` la vreun loc de \ntâlnire. |i mul]umi [i se retrase\n baie pentru a se schimba. |[i \mpleti coama rebel` \ntr-o coad`groas` pe care o leg` la cap`t cu un [iret sub]ire pe care \l g`si \ntr-unbuzunar. Cu toate c` era foarte obosit`, se mai remontase, a[a c`spiritul ei b`t`ios, care se cam muiase de când umblase prin ploaie,se trezi la via]`.

– Voi accepta \ntâlnirea propus`, [opti ea propriei imagini dinoglind`, nu sunt \n postura de a refuza nici cel mai mic ajutor. Cine[tie, poate asta este [ansa mea.

Raul o a[tepta, a[ezat comod pe unul din fotoliile din hol.– B`nuiesc c` orice a[ spune nu te pot convinge s` mai r`mâi.– Ai dreptate, este timpul s` plec.– Unde?– La o prieten`.– Acum tu min]i, iar eu [tiu, dar trebuie s` tac pentru c` altceva

nu ai s`-mi mai spui.

COPILA APELOR 27

Cuvintele lui brutal de adev`rate o f`cur` s` se \nro[easc`. Nureu[i s` g`seasc` un r`spuns suficient de inteligent, pentru c`b`rbatul continu`:

– Nu a[tept nici un r`spuns, este mai bine a[a. Deci, unde neputem \ntâlni mâine? Vreau s` ]ii seama c` nu cunosc acest ora[..

Lotria constat` cu uimire cât de u[or o putea intimida acestb`rbat, dar \[i \n`bu[i orice sentiment când \i r`spunse:

– Locul cel mai nimerit consider c` este ambasada ]`rii tale.Voi fi acolo la ora propus`, voi a[tepta zece minute. Dac` nuapari, \nseamn` c` nu se poate face nimic. Nu trebuie s`-]i faciprobleme pentru mine. Tu \ncerci, dac` se poate bine, dac` nu...asta este, m` voi descurca, a[a am f`cut toat` via]a, concluzion`pe un ton sigur [i ferm, cu toate c` se sim]ea speriat` [ivulnerabil`.

Raul se ridic` \n picioare [i o privi atent cu ochii lui de antracitsfredelindu-i parc` sufletul.

– Indiferent ce r`spuns am pentru tine, voi veni pentru a]i-l spune. Tonul lui categoric aduse pu]in` speran]` \n ochii eitri[ti.

– Mul]umesc, \i \ntinse ea mâna. El o prinse \n c`u[ul palmeisale [i o strânse u[or. Murea de dorin]` s` o s`rute, dar se ab]inu,la gândul c` dac` ar fi f`cut a[a cum dorea, ar fi disp`rut \n noapte[i nu ar mai fi g`sit-o niciodat`.

– P`streaz` mul]umirile pentru mâine, ripost` el frustrat.Surprins` de tonul lui abrupt, Lotria \[i retrase mâna [i porni

spre u[`, murmurând:– Prime[te recuno[tin]a mea acum, mâine cine [tie ce se poate

\ntâmpla.Ca o n`luc`, disp`ru \n noapte. Raul r`mase câteva clipe \n prag

privind cum dispare, potopit de o dorin]` nebun` de a nu o l`sa s`

28 SILVY SANDERS

plece, de a o proteja \mpotriva tuturor, chiar [i a stihiilor naturii.Ra]iunea \nvinse [i nu o f`cu. |ncuie u[a, apoi intr` \n dormitor [ise arunc` pe pat a[a \mbr`cat cum era. Cu bra]ele \ncruci[ate subcap, privi tavanul o bun` bucat` de vreme. Teama era unsentiment pe care \l ignorase toat` via]a, iar acum \i strângeam`runtaiele \n ghearele ei reci, f`r` putin]` de sc`pare. |i erateam` pentru o persoan` necunoscut`, o tân`r` cu care nu aveanimic \n comun, dar ai c`ror ochi verzi l`saser` o pecete dene[ters \n inima lui.

Lotria se opri \n col]ul str`zii, pentru a se orienta. Ploaia nu maiera a[a de rea, se mole[ise [i c`dea monoton, dar persistent. Numai vedea casa din care ie[ise, dar sentimentul c` el \nc` se gândeala ea \i insufl` o stare pl`cut`, care se accentu` atunci când pornigr`bit` spre c`minul studen]esc \n care locuise. Avea unde s` sead`posteasc`. La subsol, unde erau du[urile, femeia de serviciuavea o c`m`ru]` care nu era \ncuiat` niciodat`, iar \n interior erausigur câteva saltele depreciate.

– Cum de nu mi-a venit ideea asta pân` acum? murmur` ea \ntimp ce ploaia \i sc`lda blând fa]a.

Cu pio[enie, ridic` \ncet capul, a]intindu-[i ochii spre neguracerului.

– Mul]umesc, Doamne, mul]umesc.Era obi[nuit` s` se mul]umeasc` cel mai adesea cu foarte pu]in.

Rezolvarea unei probleme a[a de spinoase cum era ad`postulpentru noapte, \i insufl` un val de speran]` cum nu credea c` vamai sim]i vreodat`. Mersul ei [ov`itor deveni mai sigur [i mai alert.{tia ce are de f`cut. Era un sentiment teribil de pl`cut. {tia undetrebuie s` ajung` [i pentru moment nu cerea mai mult. Mâine vavedea ce va face. Mereu f`cuse a[a, rezolvase problemele una câte

COPILA APELOR 29

una, pe m`sur` ce g`sea solu]ii. Putea s` doarm` câteva nop]i \nacel depozit. Pentru a nu fi descoperit`, trebuia s` se strecoareseara târziu, \n acest culcu[ improvizat, [i s`-l p`r`seasc` diminea]adevreme. Pentru ea, acest lucru nu era greu de realizat.

Era trecut de miezul nop]ii când cobora sc`rile spre sala cudu[uri. |nc`perea era cufundat` \n \ntuneric, dar culoarul eraluminat. Reper` u[or u[a debaralei [i se strecur` \n`untru. A[a cumse a[tepta, câteva saltele erau puse una peste alta. |[i d`du jospelerina [i, pe pip`ite, c`ut` un cui de care o atârn` Se dezbr`c` depulover pe care \l rul`, transformându-l \n pern`. Era bine lac`ldur`. Dup` ce se desc`l]`, se coco]` pe saltele. Cu un oftat deu[urare, se \ntinse cu capul pe perna improvizat`. Faptul c` era laad`post, s`tul` [i \n siguran]`, f`cu trupul ei chinuit s` se destind`[i s` adoarm` imediat.

30 SILVY SANDERS

Capitolul 3

Spre diminea]`, ploaia se opri. Când Lotria \[i p`r`si ad`postul,soarele abia se ghicea undeva la orizont, luptând cu negurilenop]ii. Moralul ei atinsese cota de plutire, a[a c` cele aproape dou`ore pe care le petrecu m`r[`luind pe str`zi nu o deranjar` deloc.Dimpotriv`, aerul proasp`t al dimine]ii o ajut` s`-[i fac` un plan,care cuprindea mai multe scenarii, [i s` se gândeasc` obiectiv, \[ipropuse ea, la b`rbatul \ntâlnit \ntr-un mod atât de ciudat. Muncit`de gânduri, nici nu sim]i când trecu timpul [i str`zile fur` luate cuasalt de oameni gr`bi]i. Lotria cump`r` un iaurt mare [i dou`cornuri proaspete, intr` \ntr-un p`rcule] [i se a[ez` pe o banc`unde-[i lu` micul dejun. Când termin` de mâncat, ceasul ar`ta oranou` [i zece minute, a[a c` \[i permise s` mai stea. Soarelestr`lucea acum pe un cer de un albastru transparent. Razele luimângâiau tot ce r`ut`cioasa ploaie udase din bel[ug. Lotria zâmbi,\nchise ochii [i se l`s` mângâiat` de razele blânde. Era a[a de pl`cuts` se relaxeze. Dar starea asta pl`cut` nu dur` prea mult. A[a cumpe cer ap`rur` câ]iva nori, tot a[a gândul c` ar putea fi g`sit` deurm`ritorii ei \i alung` surâsul de pe buze, iar relaxarea disp`ru

instantaneu. Starea de h`ituial` se instal` imediat, \ncordându-idureros mu[chii. Se ridic` de pe banca \nc` ud`, \[i dezbr`c`pelerina, o \mp`turi frumos [i o \ndes` \n geant`.

– Nu dispera, \[i porunci cu glas sc`zut.Apoi, privind atent` \n jur, dar mai ales \n urma sa, se amestec`,

firesc, printre pietoni.La ora dou`sprezece se opri \n fa]a cl`dirii \n care \[i avea sediul

Ambasada Spaniei la Bucure[ti. A[tept` cinci minute, nici urm` deRaul.

– Voi mai a[tepta \nc` cinci minute, apoi voi pleca, \[i propuseea \n gând. Privi din nou cadranul ceasului dup` trei minute [ijum`tate. |ncepu s` numere \n gând secundele r`mase Inima \ibubuia ca un tobo[ar dezl`n]uit, dar nici un mu[chi al fe]ei nu ise clinti atunci când timpul se scurse, iar ea arunc` o privirescurt` spre intrarea cl`dirii, se \ntoarse [i porni hot`rât` \n josulstr`zii.

– Credeai c` te va ajuta un b`rbat, \i [optea o mic` vocer`ut`cioas`, \n spatele frun]ii \nalte [i netede. Vrând s` scape decon[tiin]a sâcâitoare scutur` din cap, coama ar`mie \nvolburându-i-seca o mare agitat`. Concentrat` s`-[i ascund` cât mai binedezam`girea, Lotria nu auzi pa[ii gr`bi]i din urma ei, iar atuncicând cineva o atinse pe um`r, cu un strig`t de spaim`, o rupse lafug`. Urechile \i vâjiiau a[a de tare \ncât nu recunoscu vocea care ostriga. Toat` energia ei se concentra numai asupra efortului de afugi pentru a sc`pa. Dup` aproape un minut de fug` nebun`, sepomeni prins` de un bra] [i tras` \napoi. Se r`suci ca o marionet`[i se trezi \n bra]ele urm`ritorului.

– Stai lini[tit`, Lotria! Ordinul atinse cu greu pragul \n]elegerii.Trecur` câteva secunde bune pân` s` recunoasc` vocea [i persoanacare o strângea \n bra]e.

32 SILVY SANDERS

– Raul?– Da, eu sunt, r`spunse el scurt, \ncercând s`-[i domoleasc`

respira]ia.|ncet, Raul \i d`du drumul, [tiind c` nu o va mai lua la

s`n`toasa. Era \nc` [ocat` de reac]ia ei, dar nu \ndr`znea s` spun`nimic, temându-se ca ea s` nu dispar`.

Lotria lupta din r`sputeri cu teama care o f`cuse s` se sperie [is` fug`.

– Regret, [opti ea printre din]ii \ncle[ta]i, c` m-am comportatproste[te.

– Eu trebuie s`-]i cer scuze c` te-am speriat [i am \ntârziat câtevaminute.

Cu respira]iile acum lini[tite, se privir` \n t`cere. Raul remarc`faptul c` era mult mai frumoas` decât \n amintirea pe care o p`stradin seara trecut`. |n soare, ochii ei de smarald erau puncta]i cu micistelu]e aurii care le d`deau o str`lucire deosebit`. Din coada prins`la spate, câteva [uvi]e sc`paser` [i \i \ncadrau chipul \mbujorat, caun halou ar`miu.

– Hai s` mergem undeva unde putem discuta lini[ti]i, suger`Raul, \n timp ce o tr`gea la o parte din mijlocul trotuarului,pentru a nu \ncurca circula]ia celorlal]i pietoni. Am o mul]ime denout`]i s`-]i comunic, preciz` el atunci când ea nu reac]ion` \nnici un fel.

Lotria amu]ise de tot, impresionat` de statura lui atletic` [ichipul col]uros, dar deosebit de viril. Sim]ea sângele alergându-iprin vene cu o vitez` ame]itoare [i asta nu din cauza fricii. Eramole[it` \ntr-un mod cu totul [i cu totul nou pentru ea. Chiar dac`el nu o mai atingea, \i sim]ea \nc` bra]ele \n jurul taliei ca un cercde foc. Era ceva care o mistuia pe din`untru cu o savoare

COPILA APELOR 33

necunoscut`. Vorbele lui ajungeau cu greu la creierul ei amor]it.Când mintea \i traduse \n sfâr[it cuvintele lui, Lotria trebui s` seconcentreze pentru a r`spunde coerent.

– Ai dreptate, sfâr[i ea prin a spune, trebuie s` st`m undeva devorb`.

|ntoarse capul [i privi \n jurul lor. Faptul c` avea o ocupa]ie oajut` s`-[i revin` din transa \n care c`zuse.

– Uite, acolo, ar`t` ea cu degetul un restaurant, am putea intra,sau am putea sta pe teras`.

– Mie \mi convine, accept` Raul. Tu alegi unde vom sta.– Prefer s` st`m \n`untru, chiar dac` este soare, nu este prea

cald. |n interior, suntem feri]i de priviri indiscrete.– Atunci, vom servi [i masa de prânz, preciz` Raul pe un

ton ferm.Lotria vru s` se \mpotriveasc` acestei propuneri, dar sesizând

privirea lui hot`rât`, renun]`. Era un specimen care \ntrunea toateatributele tagmei masculine, se gândi ea \n timp ce traversau stradapentru a intra \n restaurant.

Se a[ezar` la o mas` mai retras`, restaurantul fiind aproapegol la acea or` a zilei. Cu toate c` era curioas`, Lotria prefer`s` se adânceasc` \n studiul meniului [i s` nu \nceap` eadiscu]ia.

Raul o privi câteva clipe, apoi, intrând \n jocul ei, \ncepu [i el s`fac` acela[i lucru. Câteva minute bune, r`sfoir` nep`s`tori meniul,ca [i cum era singurul lucru important pe care \l puteau face.

– Ce \mi recomanzi? \ntreb` el pe deasupra meniului. Nu potalege singur când nu cunosc deloc limba.

Cu o privire vinovat`, Lotria schi]` un zâmbet de scuz`.

34 SILVY SANDERS

– Iart`-m`, sunt teribil de nepoliticoas`.Zâmbetul i se [terse de pe buze, umerii i se \ndreptar`, \n timp

ce ochii s`i verzi privir` f`r` urm` de team` sau pref`c`torie \nnegura mat` a ochilor umbri]i de gene la fel de \nchise la culoareai b`rbatului din fa]a sa.

– Sunt atât de curioas` s` aflu ce ai f`cut, \ncât am uitat oriceregul` de polite]e. Am privit listele din meniu, dar nu am re]inutnimic. Credeam c` vei \ncepe s`-mi spui ce ai aflat. Nu-mi estefoame, dar dac` vrei, comand` o ciorb` de peri[oare [i un cotlet deporc, sper s` fie bine preparate.

– Comand` tu pentru amândoi, vreau s` m`nânci cu mine, vomdiscuta dup` aceea. Regret dac` te ]in \n tensiune, dar nu ammâncat nimic de asear` [i nu sunt \n stare s` discut problemespinoase pe stomacul gol.

Cu un suspin de neputin]`, Lotria se execut`. Dup` ce li se serviciorba, continu` s`-l priveasc` insistent, \n timp ce \nvârtea culingura prin zeama din bol.

– E foarte gustoas`, constat` el. Cred c` bietele legume auame]it de când le tot \nvârte[ti.

„Ce caut eu aici?“ se \ntreb` Lotria \n timp ce lua totu[i olingur` din ciorba aburind`. „Omul acesta, un str`in la propriu [ila figurat, nu are de ce s` m` ajute. Nu trebuia s` vin. Mai binepuneam o distan]` cât mai mare \ntre mine [i nenorocitul carem` urm`re[te. Puteam s` fiu la Timi[oara, la Arad, sau la Oradea,la ora asta“. Se trezi din gândurile ei la zgomotul f`cut de linguracare lovise bolul gol. Uimit`, realiz` c` mâncase tot. Se \mbujor`u[or când surprinse privirea plin` de mul]umire a b`rbatului dinfa]a sa.

COPILA APELOR 35

Mâncar` [i felul doi \ntr-o lini[te tensionat`. Lotria mestecasecarnea ca pe o bucat` de mucava. Raul afi[a un calm olimpian, cutoate c` zvâcnetul unui mu[chi de la tâmpl` \i tr`da \ncordarea.

– Asta a fost masa condamnatului? r`bufni Lotria.– Masa condamnatului? repet` Raul, uimit.Mototolind [ervetul, Lotria \l arunc` pe mas` cu un gest agasat.– {tii tu... atunci când unui osândit la moarte i se aduce ultima

mas` cu toate bun`t`]ile pe care [i le dore[te... Comprendo?– Claro che si! veni r`spunsul lui \n timp ce fruntea i se \ncre]ea

u[or. A[a te consideri tu, un condamnat la moarte?– Nu chiar la moarte, ci la fug` ve[nic`, replic` ea cu o grimas`

fals nep`s`toare.Câteva clipe, Raul privi undeva peste um`rul ei, \ntr-o

dimensiune a spa]iului [i a timpului numai de el [tiut`. Cândprivirea lui reveni asupra ei, era rece ca lama unui cu]it.

– Uite care este propunerea pe care pot s` ]i-o fac. O scurt`pauz`, pentru a-[i alege mai bine cuvintele biciui nervii, [i a[a multprea solicita]i, ai tinerei românce. Singura cale de a p`r`si România\n zece zile este c`s`toria cu mine, cât mai repede. Observândgrimasa de stupefac]ie care contorsionase chipul tinerei, ad`ug`repede: bine\n]eles, \naintea acestei c`s`torii de convenien]` vomsemna un contract care va cuprinde clauze clare ale acestuiaranjament.

Lotria, care uitase s` mai respire când \i auzise propunerea,sim]i c`-i explodeaz` pl`mânii, a[a c` expir` cu un u[or [uierat nunumai aerul din pl`mâni, dar [i dou` cuvinte.

– E[ti nebun?– Poate, replic` el netulburat. Vreau s` discut`m condi]iile care

vor fi trecute \n contract. |n primul rând, nu vei avea voie s` faci

36 SILVY SANDERS

public` aceast` c`s`torie. Nimeni din familia mea nu trebuie s`cunoasc` termenii acestei c`s`torii. O dat` ajuns` \n Spania, te voiajuta s`-]i g`se[ti un loc de munc` [i o locuin]`, apoi te vei descurcasingur`. Nu te vei folosi niciodat` de numele meu [i nu vei avea niciun drept asupra averii mele. Cam astea ar fi cerin]ele mele, \ncheieel, continuând s` o priveasc` atent.

Lotria era \nc` mut` de uimire. Propunerea lui declan[ase oadev`rat` furtun` \n sufletul [i \n mintea ei. Ra]iunea era ferm` pepozi]ii [i nu accepta propunerea f`cut`, aducând zeci de argumente\n sprijinul acestei pozi]ii, \n timp ce inima care b`tea ca o tob` der`zboi a vechilor indieni [optea cu timiditate c` propunerea arputea fi acceptat`, condi]iile puse de Raul fiind logice [i deloc greude \ndeplinit. Un loc de munc` [i un acoperi[ deasupra capuluierau tot ce-i trebuia pentru un nou \nceput.

Raul urm`rea atent zbuciumul tinerei, care uitase s` se maiprefac` nep`s`toare. |ntr-un târziu, ea reu[i s` articuleze cu greu:

– Nu se poate s` faci asta pentru mine!– Sunt gata s` o fac dac` accep]i condi]iile mele.– Condi]iile sunt corecte [i \ntru totul acceptabile, dar vezi tu,

\l fix` ea cu privirea de smarald, acolo voi fi printre str`ini!– Conteaz`? se interes` el laconic.Lotria \l privi lung [i cuget` câteva clipe \nainte de a r`spunde

provoc`rii lui ascunse.– Nu cred c` nu conteaz`. Ori \n Spania, ori \n alt col] de lume,

este acela[i lucru. Va trebui s` m` adaptez, [i o voi face, ap`s` eahot`rât` pe ultimele cuvinte.

Dup` ce [ocul trecuse, spiritul ei combativ se afirm`, \nvingândtemerile bine \ntemeiate. Omul din fa]a ei se oferise s` o ajute a[acum nimeni nu o mai f`cuse. El era cel care pierdea cel mai mult,

COPILA APELOR 37

\[i pierdea libertatea pentru o perioad` de timp. Pentru ea, lucrulacesta nu conta, deoarece c`s`toria nu figura pe lista ei depriorit`]i, iar aceast` rela]ie contractual` \nsemna libertatea. Poateacolo, departe, va reu[i s` scape de teama c` va fi descoperit` [iobligat` s` devin` sclav`. Ce conta c` pentru asta trebuia s` sec`s`toreasc` formal cu b`rbatul str`in, care \i urm`rea atent oricereac]ie?

Intuitiv, sim]ea c` Raul avea [i alte interese, nu numai celeenun]ate, dar era la cap`tul puterilor, [i nu avea alt` alternativ` maibun`.

– Accept, se hot`r\ ea, dar am [i eu dou` clauze de trecut \ncontractul pe care \l vom \ncheia.

O lic`rire de victorie fulger` \n privirea \ntunecat`, [i chiar dac`b`rbatul o f`cu s` dispar` imediat, Lotria o observ` [i inima i sestrânse de team`.

– Care ar fi aceste clauze? se ar`t` el interesat.– Prima este aceea c` nu m` po]i obliga s` \ntre]in rela]ii intime

cu tine. Accept contractul pe care mi-l propui, dar asta nu \nseamn`c` m` cumperi. Nu m` po]i obliga s` \mpart patul cu tine. Ceade-a doua dorin]` a mea ar fi s` ]inem socoteala banilor pe care \ivei cheltui cu mine, iar atunci când voi reu[i s` m` \ntre]in singur`,s`-mi permi]i s`-]i restitui datoria e[alonat, cu dobânda practicat`de b`ncile din Spania.

– Cu prima condi]ie sunt de acord, cu cea de-a doua nu, venir`spunsul lui prompt.

– Nu \n]elegi c`, m`car material, nu vreau s`-]i r`mân datoare?– |n]eleg, dar nu-mi vei r`mâne datoare cu nimic, vei munci

pentru fiecare pesos pe care ]i-l voi da.

38 SILVY SANDERS

– Sper c` nu a[a cum vrea nemernicul c`ruia i-am fost vândut`,se burzului ea.

Raul \i zâmbi lini[titor.– Vei presta munca pentru care te-ai preg`tit. Am cump`rat de

curând o ferm` pentru cre[terea cailor. Este cam retras`, cel maiapropiat târgu[or este la optzeci kilometri, iar satul cel maiapropiat este Fuente de Piedra, situat la vreo cinci kilometri deferm`. Vei fi medicul veterinar al acestei ferme. Mun]ii Andaluzieisunt frumo[i [i s`lbatici, dar nu-]i vor oferi pl`cerile unui ora[.Crezi c` te vei descurca?

Lotriei nu-i venea s` cread` ce auzea. S` tr`iasc` la o ferm` eravisul ei. Caii erau animalele ei preferate. Spuse repede \n gând orug`ciune de mul]umire bunului Dumnezeu, \nainte de a r`spundecu o voce emo]ionat`:

– Este tot ce-mi pot dori. Ce fel de cai cre[ti?– Cai pentru coride pân` acum, dar vreau s` diversific

activitatea [i s` cresc [i cai de curse.Când auzi cuvântul corid`, chipul Lotriei se \ntunec`. Raul

ridic` o mân`, oprindu-i protestul cu un gest scurt.– Hai s` nu ne pierdem timpul cu contraziceri inutile. Vom

discuta am`nuntele când vom ajunge la ferm`. Vreau s` mai [tii c`eu nu voi locui acolo decât foarte rar. Voi veni s` verific cum tedescurci. Dup` un an vom divor]a, la fel de discret cum ne vomc`s`tori. Vei fi liber` s` pleci sau s` r`mâi \n continuare. Alegerea\]i va apar]ine \n totalitate.

Faptul c` el nu va locui la ferm` nu o bucur` pe Lotria, a[a cum sea[tepta. Alung` repede gândul, hot`rât` totu[i s`-l analizeze mai târziu.

– Ce spui, e[ti de acord cu semnarea contractului?– Dac` ai acceptat condi]ia mea, sunt de acord.

COPILA APELOR 39

– Bine, atunci trebuie s` ne apuc`m de treab`. Vei merge cumine la ambasad`. Ai actele de identitate la tine?

– Da.– Foarte bine. Vrei s` mi le dai?Cu o mân` care \i tremura u[or, Lotria c`ut` \n geant`.– Poftim, i le \ntinse ea, cu inima strâns`.Raul nu-i lu` actele, ci \i acoperi mâna cu un gest lini[titor.– Este normal s` fii speriat`, dar te rog s` ai \ncredere \n mine,

[i ai s` vezi c` totul se va rezolva.– Chiar ai nevoie de un medic veterinar?– Da. Nu mul]i accept` condi]iile austere oferite la ferm`.

Ultimul veterinar a stat dou` s`pt`mâni, [i se pare c` a atins unrecord de longevitate. Zâmbetul lui mali]ios o cuceri cu totul peLotria, care \i l`s` cu \ncredere actele.

Ciudat, atingerea lui nu numai c` nu-i provoca repulsie, dar maimult, avea asupra ei un efect lini[titor. Când ie[ir` din restaurant,afar` b`tea un vânticel de prim`var`. Raul De Hita o lu` ferm demân` [i o conduse la ambasad`. Via]a ei era la o r`scruce dedrumuri. Oare alesese calea cea bun`? |ntrebarea lovea ritmicfruntea ei \nalt`, f`r` a primi r`spuns. Cutez`toare, \[i \n`bu[eatemerile care o asaltau cu zeci de \ntreb`ri la care nu avea nici ovariant` de r`spuns.

Drumul prea scurt pân` la ambasad` nu o ajut` s` se relaxezecât de cât.

Incon[tient, strânse mai tare mâna b`rbatului atunci când acestaprezent` actele ei la intrarea \n ambasad`.

Raul o privi cu compasiune [i o \ncuraj` cu o voce aproape blând`:– Fii lini[tit`, mi amada, de acum voi avea grij` de tine.– „Mi amada!?“ repet` Lotria cu ochii m`ri]i de uimire. EU?

40 SILVY SANDERS

– Mâine vei fi so]ia mea. Pentru cei din ambasad`, vom jucarolul \ndr`gosti]ilor. Nu m` privi a[a speriat`, cine te prive[te credec` te duc la spânzur`toare. Haide, Lotria, adun`-te, sunt convins c`po]i mai mult.

Opri]i \n dreptul sc`rilor care duceau la u[a ambasadei, cei doise privir` atent. B`rbatul \nalt cu privirea autoritar` \nv`luit de oaur` semea]` plin` de noble]e [i tân`ra femeie cu ochii verzi m`ri]ide spaim`, mignon`, cu un aer de copil pierdut.

– Preferai poate „niña?“ Ironia seac` a celor trei cuvinte, otrezir` pe Lotria din starea de trans` \n care plutea.

|[i \ndrept` spatele, aruncându-[i p`rul cu o mi[care brusc` acapului, \nso]it` de ridicarea sfid`toare a b`rbiei. Spaima disp`ru caluat` de vânt din frumo[ii ei ochi, obrajii c`p`tar` o culoarenormal`, iar poarta spre sufletul ei se \nchise. Jadul ochilor deveniopac, o cortin` grea de un verde intens se l`s` brusc pestezbuciumul ei interior. Raul se trezi admirând aceast` putere de a secontrola a tinerei românce.

– Nu am preferin]e, rosti Lotria cu ironie, numai te rog s` m`anun]i \nainte de a intra \n rolul de \ndr`gostit, despre care nu aipomenit nimic. De fapt, ad`ug` ea dup` o scurt` pauz`, cred c`este necesar s` discut`m mai multe despre aceast` „c`s`torie“.

Când pronun]` cuvântul c`s`torie, ap`sând sarcastic pe el,ridic` amândou` mâinile descriind \n aer ni[te ghilimele imaginare.

Raul o contempl` câteva clipe, apoi aprob` cu o mi[caresemea]` a capului.

– Ai dreptate, nu am stabilit toate detaliile, dar vom avea timp,\n zilele ce urmeaz`. Acum, a[ vrea s` nu m` contrazici cu nimic \ntot ce vei auzi c` spun [i s` m` prive[ti cât po]i de dr`g`stos.Nimeni nu trebuie s` [tie c` este o c`s`torie aranjat`. M` voi foloside toat` puterea numelui DE HITA pentru a ne putea atinge scopul.

COPILA APELOR 41

Capitolul 4

Dou` ore mai târziu, ie[eau din ambasad`. Raul cu figuraomului mul]umit de reu[it`, Lotria cu mu[chii fe]ei durero[i de laatâtea zâmbete false [i for]ate. Constatase c` numele pe care nuurma s`-l poarte decât... un an de zile era, cel pu]in printrespanioli, teribil de puternic. Nu i se refuzase nimic. Totul searanjase. A doua zi urma s` mearg` la un notar pentru semnareacontractului prenup]ial, peste [ase zile se vor c`s`tori, iar pestezece zile va pleca spre Spania, ]ara ei de adop]ie. Cât era deputernic`, se sim]ea, \n acele momente, zdrobit` de rapiditateaevenimentelor.

Ajungând \n dreptul unui SEAT, Raul dezactiv` alarma [i \ideschise portiera.

– Unde mergem? se interes` ea.– La casa prietenului meu.– De ce?– Vrei s` mergi \n alt` parte? r`spunse el cu o alt` \ntrebare.– Nu... nu [tiu, [ov`i Lotria.

– Trebuie s` discut`m, s` stabilim am`nuntele planului pe carel-am pus deja \n mi[care. Nu [tiu alt loc unde am putea discutalini[ti]i.

Lotria trebui s` recunoasc` faptul c` avea dreptate, [i apoi, undese putea duce?

T`cerea ei a fost interpretat` ca un accept, a[a c` b`rbatul pornima[ina, \nscriindu-se \n trafic. Nu mai schimbar` nici o vorb` pân`ajunser` pe str`du]a lini[tit`, \n dreptul casei unde se ciocniser`atât de brutal.

– Prietenul meu nu se va \ntoarce pân` la plecarea noastr`, a[ac` po]i locui \n camera de oaspe]i pân` la plecare.

– Nu este nevoie, pot dormi acolo unde am dormit [i noapteatrecut`, se repezi Lotria s` riposteze.

Raul \i \ntoarse spatele [i porni spre cas`, f`r` a catadicsi s`-ir`spund`. Lotria \l urm` la câ]iva pa[i, apoi se opri la jum`tatea aleiispre cas`.

– Ai auzit ce am spus? r`bufni ea, iritat`.Calm, el ajunse la u[`, o descuie apoi o l`s` larg deschis`,

\ntorcându-se spre tân`ra femeie:– Am auzit, dar nu consider c` trebuie s`-mi pierd timpul

r`spunzând la o asemenea inep]ie.Lotria sim]ea c` se sufoc` de enervare. Deschise gura s`

riposteze, dar \[i aminti la timp c` omul din fa]a ei o ajuta s` scapedintr-o situa]ie disperat`, a[a c` \[i \nghi]i furia [i, cu pa[i [ov`itori,\l urm` \n cas`.

– Asta va fi camera ta, \i deschise el o u[` de la parter. F`-tecomod`. Am s` fac [i eu acela[i lucru, apoi te voi a[tepta \n living,s` discut`m.

Dup` ce u[a se \nchise \n urma lui, Lotria se l`s` s` cad` peprimul scaun pe care \l v`zu. |ncet, \[i roti privirea prin camer`. Era

COPILA APELOR 43

aranjat` cu gust [i se trezi c` se \ntreab` dac` va avea vreodat` oastfel de camer` cu adev`rat a ei, adic` s` fie proprietara unei astfelde camere.

– Oare toat` via]a va trebui s` stau \n casele altora? murmur` eacu triste]e.

Alung` gândurile dureroase cu o cl`tinare viguroas` a capului,\n timp ce-[i arunca geanta pe m`su]a joas` lâng` care se a[ezase.

Se ridic` [i f`cu câ]iva pa[i prin camer`. |[i dezbr`c` haina,l`sând-o pe scaunul de pe care se ridicase. Se opri \n dreptuloglinzii care acoperea o mare parte a unuia din pere]i; sprijinindu-secu palmele desf`cute de scrinul care se afla sub ea, se aplec` spreoglind`, studiindu-[i chipul. Nu se mai privise atât de atent defoarte mult` vreme. Aproape c` se sperie de cât de slab` era.|n]elese ce \nsemna s` te tope[ti de suferin]`. Numai p`rul castaniucu reflexe ro[cate r`m`sese la fel de bogat ca \ntotdeauna. Chipulcu tr`s`turi frumoase i se p`ru mai prelung, ochii mari [i pu]inmigdala]i i se \nfundaser` \n orbite, \n timp ce buzele p`reau multprea groase \n contrast cu obrajii sup]i.

„Doamne, ar`t ca o sperietoare! Cine ar putea s` se\ndr`gosteasc` de un chip a[a de grotesc?“

Se privi câteva clipe \nainte de a-[i da singur` r`spunsul:– Nimeni, se r`sti ea la propria imagine. Ce mi-a venit s` pun o

astfel de \ntrebare?Trecur` câteva secunde \nainte ca Lotria s`-[i continue

monologul.– Hai, Lotria Cotescu, recunoa[te c` aceast` c`s`torie, chiar a[a

aranjat`, te debusoleaz`, te sperie, dar te [i flateaz`. Recunoa[teacum c` ai dori s` fii suficient de frumoas` ca s` treze[ti interesulchipe[ului spaniol. Va trebui s` te mul]ume[ti numai cu mila lui.

44 SILVY SANDERS

Pentru un om cu problemele tale, ar trebui s` te bucuri [i de atât,nu tânji dup` ceva ce nu ai avut, [i nici nu vei avea vreodat`.

|nchise ochii \nce]o[a]i de lacrimi [i [opti abia auzit: dragoste.Cuvântul magic de care fusese fascinat`, care desemna unsentiment pe care nu-l putea descrie pentru c` nu-l tr`ise, [i nicinu-l inspirase nim`nui.

– E[ti chiar nebun`, fato, se admonest` singur`, s` te gânde[ti\n astfel de momente cruciale pentru soarta ta la acest sentimentpr`fuit [i inutil.

|ntoarse spatele oglinzii, cu privirea crunt` a omului sup`rat pe sine.– Mai bine ai merge \n living, pentru a vedea ce noi surprize te

a[teapt`.Tol`nit pe un fotoliu, Raul De Hita o a[tepta cu dou` pahare cu

limonad`. Lotria se a[ez` pe cel`lalt fotoliu, mimând non[alan]a, cutoate c` era tensionat` la maximum.

– Bea, \i indic` el paharul cel mai aproape de ea, este limonad`natural`, printre pu]inele lucruri pe care le pot prepara \nbuc`t`rie.

Lotria lu` paharul, \[i muie buzele uscate \n lichidul tulbure,apoi \l puse hot`rât` la loc.

– Uite ce e, \ncepu ea repede, vreau s`-]i mul]umesc c` m` aju]i,dar consider c` faci un sacrificiu mult prea mare pentru mine, ostr`in`. Nu voi putea niciodat` s`-]i \ntorc binele pe care mi-l faci.

– Nu se [tie niciodat` cum se \ntoarce roata vie]ii, r`spunse ellaconic. Ast`zi, eu sunt cel care \ntinde o mân` de ajutor, mâinepoate o vei face tu.

– Mul]umesc pentru \ncurajare, dar nu cred c` a[a ceva esteposibil. Tu e[ti puternic, cu o familie tot a[a de puternic`, bogat,s`n`tos, ai tot ce-[i dore[te un om. Cum a[ putea eu, un nimeni,chiar dac` sunt licen]iat` medic veterinar, s` te ajut pe tine?

COPILA APELOR 45

– Este un r`spuns pe care nu-l cunosc acum, dar \]i repet, nu se[tie niciodat`. Hai s` trecem la lucruri mai practice. Vreau s` trimitpe cineva la tine s`-]i strâng` lucrurile [i s` rezilieze contractul de\nchiriere.

– M` pot duce eu, propuse Lotria cu jum`tate de gur`.– Categoric, nu. Voi trimite pe cineva de la ambasad`, care [tie

bine limba ta.Lotria se foi pe plu[ul fotoliului, nelini[tit` la gândul c` un

str`in \i va cotrob`i prin lucruri, nu c` ar fi avut prea multe, dar sejena mai mult de lipsa [i de proasta lor calitate.

– Mâine, dup` ce vom merge la notar s` semn`m contractul,vreau s` mergem prin magazine s`-]i cumperi o rochie pentrucununie. Lotria vru s` vorbeasc`, dar el o reduse la t`cere cu ungest autoritar al mâinii. Eu voi pl`ti acea rochie, a[a cere datina lanoi, asta pe de o parte, iar pe de alt` parte nu vreau s` m` faci derâs \n fa]a ambasadorului, care va participa la ceremonie.

Tân`ra românc` se sim]i umilit` pân` \n vârful unghiilor, darstrânse din din]i [i spuse numai atât:

– |n]eleg. Dar \n gând \[i propuse s` treac` costul rochiei larubrica datorii.

– Vreau s` mai re]ii câteva lucruri pentru ca parteneriatul nostrus` func]ioneze bine. Am treizeci [i [ase de ani, sunt fiul cel maimare al familiei, mai am un frate [i dou` surori. Fratele meu senume[te Marcos, iar surorile mele Antonia [i Josefa. Tr`iesc\mpreun` cu p`rin]ii [i bunicul meu. Locuim \n cea mai mare partea timpului la Madrid, dar avem case [i \n alte ora[e. Fratele meu,Marcos, este pilot [i conduce propria lui afacere de transporturiaeriene. Antonia este c`s`torit` [i locuie[te \mpreun` cu so]ul [isocrii s`i. Josefa locuie[te cu noi, dar este logodit` [i sper ca latoamn` s` se c`s`toreasc`. Cam atât despre familia mea. De ferma

46 SILVY SANDERS

pe care am cump`rat-o recent nu [tie nimeni din familia mea. Esterefugiul meu [i nu vreau s` fie divulgat prea curând. Unde sunt, cefac, când nu sunt la ferm`, m` prive[te numai pe mine. Am s`-]i lasun num`r de telefon la care m` po]i contacta, dar vreau s` apelezila el numai \n cazuri de urgen]`. Dac` nu m` vei suna niciodat`, vafi foarte bine. Administratorul fermei este Miguel Molina, iar so]iasa, Maria, are grij` de cas` [i de buc`t`rie. La ferm` mai lucreaz`câ]iva s`teni. Tu vei locui \n c`su]a paznicului, care se afl` la vreocinci sute de metri de cl`direa principal` a fermei [i vizavi de casaunde locuiesc Miguel [i Maria.

Gânditor, Raul \[i frec` b`rbia, apoi continu`:– Pentru munca prestat` la ferm` vei avea un salariu identic cu

cel al medicului care a fost \naintea ta, dar nu vreau s` prime[ti banidac` vreun ]`ran din sat \]i solicit` ajutorul. Sunt foarte s`raci.

De data aceasta, Lotria interveni prompt:– Va fi o bucurie pentru mine s`-i ajut, [tiu cum este s` fii s`rac.– Bine, atunci ne-am \n]eles!– |n aceast` privin]`, da.Raul nu f`cu decât s` ridice \ntreb`tor o sprâncean`, iar Lotria

continu`:– Vreau s`-mi spui dac` am \n]eles bine – voi folosi numele meu

[i nu voi spune nim`nui despre c`s`toria noastr`, la ferm`.– Si.– Nimeni din familia ta nu va fi la curent cu contractul nostru.– Si. |mi rezerv dreptul de a-i anun]a atunci când voi considera

oportun... sau poate niciodat`.– Nu te gânde[ti c` prietenul t`u de aici ar putea s` le spun`?– Am luat \n calcul [i acest aspect, [i \nainte de a p`r`si România

voi avea o discu]ie cu el.

COPILA APELOR 47

– Dup` ce va trece anul, cum vom proceda?– Vom divor]a. Pân` atunci, voi avea grij` s` ob]ii ce]`]enia

spaniol`. A[a cum ]i-am mai spus, vei putea r`mâne la ferm` sau veiputea pleca. Vei fi o femeie liber`.

– {i tu vei fi un b`rbat liber, preciz` ea [optit.– Da, voi fi un b`rbat liber, repet` el spusele ei \n timp ce o fixa

cu o privire stranie.Lotria \[i l`s` p`rul liber, \n ideea a a-[i ascunde tr`s`turile prea

ascu]ite ale fe]ei, dar nu-[i putea ascunde ochii care str`luceau deinteligen]`.

– Nu voi putea niciodat` s` \n]eleg de ce \]i sacrifici un an dinvia]` pentru a m` salva!

– S` zicem c` este fapta mea bun` pe anul acesta, [i a[ dori s`nu mai dezbatem acest subiect.

– Nu am reu[it niciodat` s` m` mul]umesc cu o explica]ielapidar`; pân` nu am \n]eles fenomenul, nu am avut lini[te.

Observând c` el se \ncrunt` u[or, abordând un aer nemul]umit,preciz` repede:

– Bine, bine, nu voi mai deschide acest subiect, dar \mi rezervdreptul ca \n acest an s` caut [i sper s` g`sesc un r`spuns cât maiaproape de adev`r.

Raul continu` s` o studieze atent, f`r` a mai comenta ultima eiremarc`. Se gândea c` poate, \n timp, va g`si [i el r`spunsul la\ntrebarea ei, deoarece \n acel moment habar nu avea de ce se legala cap. |ncerca fa]` de tân`ra femeie ni[te sentimente ciudate, pecare nu le \n]elegea. Nu pricepea de ce numai când \i privea ochiiverzi cu mici iriz`ri aurii sim]ea c` ar putea ucide pe cineva care ar\ncerca s`-i fac` cel mai mic r`u.

O t`cere bizar` \i \nv`lui, pân` când soneria telefonului \i aduse\napoi \n lumea real`.

48 SILVY SANDERS

B`rbatul se ridic` \n picioare, cu o mi[care gra]ioas` ca a uneifeline. Lotria nu \ncerc` s` asculte convorbirea; prea tulburat` deevenimentele din ultimele zile, nu remarc` nici c` Raul terminasede vorbit [i r`m`sese s` o priveasc` din cadrul u[ii. Era a[a depierdut` \n gândurile ei, \ncât tres`ri când el \i vorbi:

– Lotria, trebuie s` plec câteva ore. Am o \ntâlnire de afaceri pecare n-am putut s-o amân.

– Nici o problem`, s`ri ea \n picioare.– Nu te vei plictisi?– Cum s` m` plictisesc, când am atâtea la care s` m` gândesc?Raul f`cu un pas, apoi se \ntoarse, ca [i cum tocmai \i venise o

idee.– Ar mai fi ceva, ad`ug` el.– Ce anume?– Po]i s`-mi dau cheia de la locuin]a ta, s` o las \n drum

doamnei care \]i va face mâine bagajele?Lotria \l privi suspicioas` câteva clipe. De ce \i trebuia cheia? |n

fond, ce ar putea lua din garsonier`? |n afar` de un televizor color[i un mic frigider, nu avea nimic valoros. Doamne, se mustr`singur`, suspicioas` mai sunt, omul m` ajut` [i eu \l b`nuiesc c`vrea s` m` prade, sunt de-a dreptul paranoic`. Ru[inat`, \[i plec`privirea \n timp ce spunea:

– M` duc s` ]i-o aduc din geant`.Când se \ntoarse cu cheia, Raul era gata de plecare.– Te mai rog s` scrii [i adresa, eventual s` dai [i câteva repere,

pentru a g`si mai u[or locul.– Tu, s` g`se[ti adresa?– Nu, Lotria, este pentru doamna de la ambasad` pe care am

rugat-o s` se ocupe de aceast` problem`. Cred c` m-amexprimat gre[it.

COPILA APELOR 49

Lotria \i cercet` chipul \n speran]a c` ar putea depista oeventual` minciun`, dar avea o expresie auster`, ca [i cum \l f`ceas` piard` timp pre]ios.

F`r` a mai comenta, lu` carnetul [i pixul \ntins de el [i seconform`.

|l conduse pân` la u[`, iar când el se preg`tea s` ias` \l \ntreb`:– Vrei s` preg`tesc ceva pentru cin`?B`rbatul se \ntoarse [i-i zâmbi. Un zâmbet care \i merse drept la

inim`, atât era de cald [i de sincer.– Numai dac` ai chef, dac` nu, te scot la un restaurant

desear`.– Pot folosi orice din frigider?– Categoric. Nu ai nici o interdic]ie. Pe curând!|n dreptul por]ii se opri o ma[in` mare, de un cenu[iu \nchis,

iar Raul se \ndrept` spre ea cu pa[i mari. |nainte de a urca, \i maif`cu un semn de r`mas-bun cu mâna, apoi trânti portiera \n urmalui \n timp ce ma[ina demara \n tromb`.

Lotria \nchise \ncet u[a, apoi se \ndrept` spre buc`t`rie.

***

|n jeepul \n care se urcase Raul mai erau doi b`rba]i \n fa]` [i ofemeie \n spate, lâng` care se a[ezase el. Dup` ce se salutar`,b`rbatul de lâng` [ofer \ntreb`:

– Ave]i adresa?– Da, r`spunse Raul, [i-i \ntinse carnetul deschis la pagina scris`

de Lotria, apoi \i \ntinse [i cheia.

50 SILVY SANDERS

B`rbatul \ncepu s` vorbeasc` \n române[te cu ceilal]i, dup` ce\l inform` pe Raul c` ceilal]i nu cunosc limba spaniol`.

Raul \i l`s` s` discute \n timp ce el privea absent str`zile pe caretreceau.

– Uita]i cum vom proceda, \i \ntrerupse visarea cel care [tiaspaniola [i era [eful celorlal]i doi. Cei doi colegi ai mei vor urca \napartamentul cu pricina. Colega mea se va plimba prin dreptulferestrelor, le va deschide, le va \nchide, pentru a atrage aten]iacelor care urm`resc apartamentul. Eu [i dumneavoastr` vom sta \nma[in`, care va fi parcat` \n a[a fel \ncât s` avem sub observa]ieferestrele apartamentului. Trebuie s` v` atrag aten]ia c` se poate s`st`m \n a[teptare mai multe ore.

– Vom sta cât este nevoie, decise Raul.Nu peste mult timp, ma[ina se opri. B`rbatul de la volan cobor\

[i disp`ru \n josul str`zii. Se \ntoarse dup` vreo zece minute. Pornimotorul [i intr` \n parcarea dintre blocuri, \n timp ce raporta[efului s`u ce aflase. Dan Negrea, [eful agen]iei de securitate cucare luase leg`tura Raul \nc` din timpul dimine]ii, prin intermediulunui lucr`tor al ambasadei, \i traduse:

– A localizat apartamentul, a g`sit [i un loc bun de parcare, [i aobservat doi ]igani care joac` table pe o banc`, chiar \n fa]a u[ii dela intrarea \n bloc. Din fericire, blocul are [i o intrare prin spate.Colegul meu \i va ]ine de vorb` pân` ce colega se va strecura \napartament, apoi se va urca [i el, urmând partea cea mai grea,a[teptarea.

Planul era simplu, dar spera Raul, eficient. Ardea de dorin]`s`-l \ntâlneasc` pe cel care f`cuse din Lotria o sclav`. Femeia delâng` el \[i trase o glug` care \i ascunse p`rul \nchis la culoare [iporni dup` colegul ei. Dup` alte zece minute, Dan Negrea \i indic`o fereastr` la care se mi[ca ceva. Ca din gre[eal`, femeia \mpinse un

COPILA APELOR 51

vas cu flori care c`zu cu zgomot, nu prea departe de cei doi carejucau table, apoi fugi de la fereastr`, l`sând perdeaua s` fluture \nvânt. Cei doi ]igani privir` imediat spre ferestre, unul intr` imediat\n bloc \n timp ce cel`lalt scoase un telefon celular, form` unnum`r [i \ncepu s` vorbeasc` precipitat.

– Cred c`-[i anun]` [eful, preciz` Negrea.Cel ce intrase \n bloc se \ntoarse agitat, [i primi telefonul pentru

a continua convorbirea.Dan Negrea \[i contact` colegii cu ajutorul unei sta]ii de emisie

recep]ie. Dup` câteva replici, \i traduse:– Cel care a intrat a sunat la u[a apartamentului, dar nu i-a

r`spuns nimeni, a auzit apa de la baie curgând [i a rupt-o la fug`\napoi.

|ntre timp, ]iganii terminaser` de vorbit la telefon [i ]ineau sfat.|n cele din urm`, cel care urcase s` sune r`mase afar`, iar cel`lalturc` s` p`zeasc` u[a. Nu dur` mai mult de o jum`tate de or` pân`intr` \n parcare un Mercedes negru din care coborâr` doi indivizi.Unul mic de statur`, cu aere de mare [ef, cel`lalt o huidum` de om,urât ca o ghen` de gunoi, se pare pe post de slug` bun` la toate.

}iganul cel m`run]el, destul de rotofei, era bine \mbr`cat, cuhaine de cea mai bun` calitate [i probabil c` nu putea s`-[i \ndoaiedegetele de la mâini de câte inele de aur avea. Ostentativ, la gâtavea un lan] gros ca cel de fântân`, de care atârna cea mai marecruce din aur pe care Raul De Hita o v`zuse \n via]a lui. Privea atentla individ, \n timp ce pumnii i se strângeau spasmodic. Cu cât`pl`cere ar fi [ters cu un pumn bine plasat rânjetul demonic de pefigura buh`it`.

– Ce facem acum? se interes` cu o voce suspect de calm`.– A[tept`m pân` vor intra \n apartament, apoi vom pune mâna

pe ei [i... vom discuta.

52 SILVY SANDERS

Cu calm, Dan Negrea \[i anun]` coechipierii de sosirea celui pecare \l vizau. D`du câteva ordine scurte, apoi \ntrerupsetransmisia.

Tuciuriul care r`m`sese de paz` afar`, se precipit` spre noiisosi]i [i dup` ce s`rut` mâna [efului, se lans` \ntr-o tirad` aprins`,gesticulând agitat.

Intrar` to]i trei \n bloc.– Poate ar fi mai bine s` intr`m [i noi, propuse Raul; ei sunt

patru, iar oamenii dumitale doar unu [i jum`tate.Negrea râse cu poft`.– Cred c` jum`tatea o consideri pe Ana, reu[i Dan s` spun`

dup` ce i se mai potoli râsul n`valnic.– Normal, se \ncrunt` Raul, doar este femeie.Negrea \l b`tu prietene[te pe um`r.– Ana este unul dintre cei mai buni oameni ai mei, este

campioan` european` la lupte libere, are centura neagr` la karate,[i se putea descurca singur` cu cei patru, dar atunci exista pericoluls`-i cam [ifoneze [i nu ai mai avea cu cine s` discu]i.

Raul ridic` \ntreb`tor dintr-o sprâncean`.– O astfel de femeie are [i un so]?– Da, r`spunse Negrea, are un so] care este medic chirurg, doi

b`ie]i [i este o buc`t`reas` grozav`.Raul schi]` un zâmbet [i murmur`:– Ce mai femeie, iar eu nici nu i-am re]inut figura.– Asta face parte din meserie, domnule, trebuie s` fim cât mai

comuni, s` putem trece neobserva]i.Trecur` câteva minute bune de când intrar` cei trei \n bloc, iar

Raul \[i arunca din ce \n ce mai des privirea spre sta]ia amu]it`.Observându-l, Dan Negrea \ncerc` s`-l lini[teasc`:

COPILA APELOR 53

– Nu v` face]i griji, totul se va desf`[ura a[a cum am pl`nuit.– Dar dac`, Doamne fere[te, oamenii dumitale vor fi r`ni]i?– Atunci nu vor trece de mine.Tonul sigur [i categoric al b`rbatului \l mai lini[ti pe Raul.– O s` ave]i ocazia s` discuta]i cu nemernicul acela, v`

promit.Nu termin` bine de vorbit, c` sta]ia prinse via]`.Dan ascult`, puse câteva \ntreb`ri, apoi se \ntoarse spre

spaniol:– Putem merge.– Totul este \n ordine?– Da, sunt to]i imobiliza]i, dar au opus rezisten]` [i au f`cut un

pic de deranj \n camer`.– Asta nu are nici o importan]`, d`du Raul nep`s`tor din mân`,

oricum Lotria nu va mai locui niciodat` aici. Hai s` ne gr`bim, \[izori el \nso]itorul.

54 SILVY SANDERS

Capitolul 5

Raul De Hita \[i ascunse cu m`iestrie tremurul nervos dininterior, \n timp ce urca sc`rile spre garsoniera Lotriei. Chipul \i erao masc` de nep`truns. Numai ochii negri erau amenin]`tori cani[te nori grei de furtun`. Era teribil de curios s` vad` locul \n caretr`ise tân`ra pân` la \ntâlnirea cu el.

Dan Negrea mergea \naintea lui, protejându-l de un pericolnev`zut.

Intrând \n holul \ngust, apoi \n camer`, Raul \[i st`pâni cu greurâsul când d`du cu ochii de cei trei ]igani, lega]i fedele[ ca ni[te sacide cartofi, arunca]i pe jos cu ni[te chipuri \nvine]ite [i sângerânde,pe care se citea o mare uimire. {eful lor, mai pu]in [ifonat, era legat[i a[ezat pe singurul scaun care mai r`m`sese \ntreg \n \nc`pere.Negrea se \ntoarse spre Raul, spunându-i:

– L`sa]i-m` pe mine s` discut mai \ntâi, pentru a-i speria pu]in.Raul accept` printr-o u[oare \nclinare a capului.– Cine dracu' sunte]i [i ce ave]i cu noi? se zburli m`run]elul

M`d`lin, \ncercând s` nu-[i piard` aplombul de mare [ef.Dan Negrea se \ntoarse spre el cu o privire crunt`.

– Nu conteaz` cine suntem, conteaz` c` a]i fost prin[i intrândprin efrac]ie \ntr-o locuin]` privat`.

– Ce privat` bre, nu se l`s` ]iganul, este casa gagicii mele.– Z`u, atunci de ce nu ai cheie [i ai folosit [peraclul pentru a

intra?– Am pierdut cheia, z`u, s` m` bat` `l de sus dac` n-am pierdut

cheia.– {i cum zici c` o cheam` pe gagica asta a ta?– Lotria... Lotria Cotescu, preciz` el cu o figur` care spunea:

„vezi c` [tiu?“– De când o cuno[ti?– De mult, bre omule, am cump`rat-o de la m`sa acu mul]i ani

\n urm`.– Cum adic` ai cump`rat-o? Este tot ]iganc`?– Am dat dou` mii de m`rci pe ea, [i par[iva dracului a fugit, dar

am vorbit la poli]ie [i am g`sit-o.– E ]iganc`? insist` Negrea.– Nu, e rumânc`.– P`i atunci, nu puteai s-o cumperi, nu aveai acest drept. Legea

noastr` nu permite acest lucru.– Ia mai d`-o dracului de lege, eu am dat parale pe ea, iar ea a

fugit, se sume]i el plin de importan]`.Dan Negrea se \ntoarse spre Raul [i-i traduse toat` discu]ia.– ~sta cine dracu' mai e? ]ip` ]iganul \nfuriat, dar amu]i imediat

când Raul \[i \ntoarse privirea ucig`toare spre el.– Este so]ul Lotriei Cotescu, anun]` calm Negrea.– So]ul?! gui]` M`d`lin, de când are un so]?– Nu te prive[te. Uite cum st` treaba, continu` el, domnul aici

de fa]` \]i face o propunere, \]i va pl`ti cele dou` mii de m`rci pecare pretinzi c` le-ai dat [i dispari pentru totdeauna din via]a lor,

56 SILVY SANDERS

altfel vei \nfunda pu[c`ria pentru fapte ca... tentativ` de r`pire,p`trundere prin efrac]ie, proxenitism, molestare, atac armat... \ntimp ce enumera, Negrea \ntindea câte un deget din pumnul strânssub nasul ]iganului, s` mai continuu? \l privi el dispre]uitor.

M`d`lin nu se gr`bi cu r`spunsul. |[i \ntoarse privirea spre Raul,\ncercând s` citeasc` ceva \n privirea \ntunecat` a spaniolului. Ura,dispre]ul [i hot`rârea de care se izbi \l f`cur` s`-[i mute repedeprivirea \napoi la Negrea.

– {i dac` m` min]i]i? Dac` aceast` c`s`torie nu este decât ]`rân`aruncat` \n ochii mei?

– |n fond, nu te prive[te, se r`sti Negrea, tu \]i prime[ti banii,a[a c` nu mai este treaba ta.

– Aha! Deci este o cacealma, nu se l`s` M`d`lin.Negrea se aplec` amenin]`tor peste scaunul de care era legat

]iganul, dar Raul \l prinse de bra], oprindu-l. |i ceru cu voce calm`s`-i traduc` discu]ia. Ascult` atent, apoi \l privi pe M`d`lin cu or`utate [i o ur` \nfrico[`toare, \n timp ce vorbea repede.

– Spune-i gunoiului `sta c` dac` i s-a urât cu via]a, s` mai\ncerce s` se apropie de so]ia mea. Dac` vreodat` apare la maipu]in de o sut` de metri de Lotria, \[i va semna condamnarea lamoarte. Asta este valabil [i pentru acoli]ii s`i.

Chiar dac` nu \n]elegea ce spunea spaniolul, M`d`lin semic[or` vizibil \n scaunul \n care era legat, izbit de furia ucig`toarecu care vorbea acesta.

Dan Negrea traduse celor prezen]i cele spuse de Raul De Hita,f`r` a-[i lua privirea de la m`run]elul ]intuit de scaun.

|n timpul discu]iilor, garda de corp a lui M`d`lin \[i reveni [i\ncepu s` se târasc` centimetru cu centimetru spre Ana. M`d`lin,care era cu fa]a spre el, \l v`zu [i consider` c` ac]iunile lui au maimult` valoare acum, a[a c` le zâmbi obraznic celor doi, zicând:

COPILA APELOR 57

– B`, io tot o s` i-o trag târfei `leia, i-a tras-o tot satul, o s-o fac[i eu!

Negrea traducea con[tiincios fiecare cuvânt [i, concentrat s` nugre[easc`, nu observ` pasul \nainte f`cut de Raul, [i nici pumnulacestuia care porni cu o vitez` uluitoare spre maxilarul ]iganului.

Lovitura bine plasat` \l ridic` pe M`d`lin cu scaun cu tot,r`sturnându-l pe spate, f`cându-l s` urle de durere.

Dan \l prinse pe Raul de bra] \nainte ca acesta s`-l mai loveasc`\nc` o dat` pe ]iganul c`zut la podea, [i-l \mpinse bini[or mai \nspate.

|n acela[i moment, huiduma care se apropiase sim]itor de Ana,\ntinse un bra] [i o prinse de picioare, f`când-o s` cad`, apoi searunc` asupra ei cu toat` greutatea celor peste o sut` patruzeci dekilograme pe care le avea.

Zgomotul f`cut de ei atrase aten]ia celorlal]i. Colegul ei, v`zândce se \ntâmpl`, privi repede spre ceilal]i doi ]igani [i observând c`unul \ncepu s` mi[te \l pocni scurt, l`sându-l lat. Negrea \l ridic` peM`d`lin cu scaun cu tot, f`r` a o pierde pe Ana din ochi, iar Raul,dup` o clip` de uimire, se repezi asupra huidumei.

Nu a mai avut timp s` intervin`, ci numai s` se fereasc` decorpul imens care zbura prin camer` cu o uimitoare u[urin]`,pentru ca apoi s` cad` cu o bufnitur` atât de puternic` \ncât totul\n camer` se cl`tin`.

M`d`lin \njura ca la u[a cortului, cu un glas pi]ig`iat din cauzafricii, \n timp ce Ana s`ri ca o panter` asupra matahalei, lovindu-lcu o mi[care scurt` a bra]ului, care \i opri acestuia icnetul cauzat deizbitur`, trimi]ându-l \n lumea viselor.

Raul o privi admirativ pe tân`ra femeie \n timp ce \i \ntindea omân` s` o ajute s` se ridice. Cu toate c` gestul lui nu avea sens, Ana\i accept` ajutorul zâmbind.

58 SILVY SANDERS

– Gracias!– De nada, r`spunse Raul, \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre

M`d`lin, care continua s` \njure.– Mai \ntreab`-l o dat` dac` accept` propunerea mea, dac` nu,

dezleag`-l [i las`-ne zece minute s` discut`m cu pumnii \i spuseb`t`ios Raul lui Negrea.

Românul traduse, iar ]iganul se opri din \njurat.– Dac` d` patru miare sunt de acord, r`spunse el cu obid`, [i

ridic` patru degete dolofane spre Raul.Spaniolul pricepea ce vrea, dar a[tept` ca Negrea s` traduc`,

apoi spuse calm:– Trei mii de m`rci este ultima mea ofert`.M`d`lin se gândi câteva clipe \n care \[i privi fiecare acolit \n

parte [i v`zând c` nici unul nu mi[c`, se hot`r\:– Bine, da banii mi-i dai acu!Raul scoase din buzunarul de la piept dou` foi pe care le \ntinse

pe pervazul ferestrei. Scoase [i un stilou cu care trecu sumaconvenit` dup` care semn`.

– Ce-s alea? vru s` [tie M`d`lin.– Chitan]e, una \n spaniol` cealalt` \n române[te pentru suma

pe care o vei primi. Eu [i Ana vom semna ca martori ai tranzac]iei.– Nu pot semna legat, se r`sti M`d`lin.– Nici o problem`, r`spunse calm Negrea.Dintr-unul din buzunarele pantalonilor, scoase un cu]it cu care

t`ie rapid leg`turile.M`d`lin se ridic` de pe scaun [i \[i mi[c` mâinile [i picioarele

amor]ite.– D` s` semnez, se \ndrept` el spre Raul.Acesta \i \ntinse stiloul, dar când M`d`lin ajunse lâng` el, \n loc

s` ia stiloul, \l lovi puternic pe Raul \n stomac. Spaniolul icni [i se

COPILA APELOR 59

feri cu un pas lateral de cea de-a doua lovitur`. Cei trei români serepezir` s`-l ajute, dar el \i opri cu un gest ferm al mâinii, dup` carei se adres` lui Dan:

– Nu interveni]i, nemernicul vrea b`taie [i o va primi, ai grij` s`nu rup` hârtiile, de restul m` voi ocupa eu.

– Poate ar fi mai bine s` m` ocup eu de el, se oferi Negrea, doarpentru asta ne-ai angajat.

– Consider c` acum trebuie s` l`muresc lucrurile personal,accentu` Raul ultimul cuvânt. Le vom l`muri \n limbajulinterna]ional al pumnilor, a[a c` nu mai am nevoie de traduc`tor.

De pe chipul spaniolului disp`ruse orice emo]ie. Ochii s`i negri\l urm`reau cu aten]ie pe M`d`lin, care cu un gest trufa[ \[i arunc`haina [i \[i ridic` pumnii, gata de lupt`.

Cei trei români f`cur` un cerc larg, \n timp ce fiecare lua \ncolimator câte unul din ]iganii c`zu]i.

Negrea \i privea pe cei doi combatan]i cu un aer amuzat. |lamuzau diferen]ele enorme dintre cei doi. Raul, \nalt, suplu, cu omobilitate deosebit`, p`rea un ghepard gata de atac, \n timp ceM`d`lin, scund, gras [i \ncrezut, sem`na cu un porc \nfuriat.

– Pariez pe spaniol, arunc` Ana.– Cred c` to]i pariem pe el, r`spunse Negrea. Acum, hai s`

facem lini[te.Câteva clipe, cei doi combatan]i se \nvârtir`, cu pa[i laterali, \n

cercul pe care \l aveau la dispozi]ie.– Am s`-]i scot inima, \l amenin]` M`d`lin.Raul \l privea cu un calm \nghe]at care \i provoca ]iganului fiori

de team`, team` pe care o masca aruncând obscenit`]i. |n cele dinurm`,

M`d`lin se hot`r\ s` atace [i, cu capul \nainte, se arunc` asupraspaniolului, care fiind mult mai \nalt, \i opri \naintarea punându-i o

60 SILVY SANDERS

mân` pe cap \n timp ce cu cealalt` \l pocni \n maxilar, proiectându-l\napoi de unde plecase.

Lovitura \l cam n`uci pe ]igan, care dup` ce scutur` de câtevaori din cap, se repezi precum taurul \n aren`. Raul se feri [i \iacceler` mi[carea \mpingându-l puternic, astfel c` bondocul se opricu capul \n zid.

Se repezi iar`[i, furia f`cându-l s`-[i piard` controlul. Urm`torulpumn pe care \l \ncas` a fost \n plin` figur`, sângele ]â[nindu-i dinnasul strivit.

– Auuu, mi-ai spart nasul, \ncepu M`d`lin s` se vaiete, dar nuapuc` s` spun` mai multe, pentru c` Raul se n`pusti asupra lui.

Cu o ur` aduc`toare de moarte, \ncepu s`-i care la pumni undenimerea. Disp`ruser` toate \nveli[urile civilizate, r`m`sese numaiprimitivismul. Educa]ie, clas` social`, disp`ruser`, r`mânând doarura etern` a doi masculi care luptau pentru o femel`.

M`d`lin reu[i s` plaseze [i el doi pumni \nainte de a c`dea subavalan[a loviturilor lui Raul.

Dan Negrea interveni:– Suficient, domnule, dac` vre]i s` mai poat` semna hârtiile.Raul se opri, cu pumnul ridicat amenin]`tor deasupra capului

tumefiat al ]iganului.– Da, cred c` ai dreptate, recunoscu el.Cu o mi[care gra]ioas`, se ridic` de lâng` adversarul s`u

doborât.Ana intr` \n baie [i se \ntoarse cu un prosop ud pe care i-l

arunc` \nvinsului.– Acum semnezi? se interes` Dan Negrea.– Numai dup` ce v`d banii, articul` cu greu ]iganul.Raul scoase din buzunar un teanc de bancnote, num`r`, apoi \i

\ntinse banii lui Negrea.

COPILA APELOR 61

– Ai grij` s`-i dai numai dup` ce semneaz`, \l avertiz` el.– Banii sunt aici, preciz` Negrea, semneaz`!Cu un oftat prelung, ]iganul semn`, apoi \n[f`c` bancnotele din

mâna \ntins` a lui Negrea.– Acum, ar fi mai bine s` disp`re]i, le suger` el.Matahala [i \nc` unul din ]igani \[i reveniser`, a[a c` \l luar` pe

sus pe cel de-al treilea [i plecar` dup` [eful lor.Câteva clipe domni o lini[te ciudat`, apoi Dan \ntreb`:– Mergem [i noi, domnule?Raul de Hita \l privi ca [i cum atunci \l vedea prima oar`, apoi

un zâmbet abia schi]at \i arcui buzele.– Mul]umesc, voi pute]i pleca, eu am s` mai r`mân pu]in.– Dar domnule, nu pute]i r`mâne singur, se pot \ntoarce cu

ajutoare. }iganii sunt foarte solidari.– A[ vrea totu[i s` r`mân singur câteva minute.– O.K., accept` Negrea, noi ne vom retrage [i v` vom a[tepta la

ma[in`.– Gracias.Cei trei români p`r`sir` apartamentul, l`sându-l singur.Raul r`mase câteva clipe nemi[cat, apoi \ncepu s` studieze atent

camera. Erau lucruri pu]ine [i s`r`c`cioase, dar toate foarte curate.Dulapul era ocupat numai pe sfert cu haine. Deschise o cutie de peun raft [i g`si câteva fotografii ale Lotriei. Le privi cu aten]ie. Unaera f`cut` la absolvirea facult`]ii. Tot grupul de tineri zâmbeauferici]i, plini de vitalitate. Lotria era singura care privea cuseriozitate spre aparatul de fotografiat. Ea nu \mp`rt`[ea bucuriacolegilor s`i, era prezent` numai cu trupul, spiritul ei cutreieraundeva departe.

– Ce fiin]` ciudat`, murmur` el.Nici \n celelalte instantanee nu zâmbea, constat` Raul, cu

excep]ia uneia \n care Lotria era a[ezat` cu picioarele \ncruci[ate

62 SILVY SANDERS

sub ea pe iarb`, iar un uria[ Saint-Bernard \[i vârâse capul subbra]ul ei. Era formidabil cum acel zâmbet fericit o transfigura,f`când-o de-a dreptul frumoas`.

Hot`rârea lui de a se c`s`tori cu ea \ncepu s` se clatine.– Mai ales c` am sc`pat-o de nemernic, rosti el cu glas tare

gândul. Acum se poate \ntoarce la serviciu [i \[i poate continualini[tit` via]a, argument` el \n continuare.

Se mai \nvârti o vreme prin buc`t`rie, apoi prin baie, dar nimicnu-i atrase aten]ia. Reveni \n camera r`scolit` [i se a[ez` pemarginea patului. R`mase a[a mult` vreme, rotindu-[i privireavultureasc` peste tot. La un moment dat, pe chipul s`u ap`ru oexpresie hot`rât`, se ridic`, lu` din dulap cutia cu fotografii [i celecâteva m`run]i[uri care se mai aflau acolo, \ndes` \ntr-o geant`hainele Lotriei [i plec` \ncuind u[a \n urma lui.

– Credeam c` s-a \ntâmplat ceva de nu mai venea]i, \l \ntâmpin`Dan Negrea. Tocmai m` preg`team s` vin dup` dumneavoastr`.

– Am f`cut bagajul Lotriei, se justific` Raul, mâine nu vom maiavea timp.

– Am \n]eles.Ma[ina se puse \n mi[care, \n timp ce Dan continu`:– Vreau s` [tiu dac` sunte]i mul]umit de rezultatul ac]iunii

noastre.– Si, r`spunse Raul, dup` o clip` de gândire.– S` [ti]i c` a]i fi putut negocia mai mult, putea]i s`-i da]i

mai pu]in.– Suma este rezonabil`, spuse el tare, \n timp ce \n gând

completa: cine \[i cump`r` nevast` cu trei mii de m`rci?– Bine, dac` dumneavoastr` sunte]i mul]umit, atunci totul

este O.K.

COPILA APELOR 63

– Mai am doar s` v` pl`tesc serviciile.Raul scoase portofelul [i extrase un teanc de m`rci pe care i-l

d`du b`rbatului care \l ajutase.– Asta este suma convenit`, preciz` Raul, iar asta, [i d`du câte o

sut` de m`rci celor doi coechipieri ai lui Dan Negrea, este unbonus pe care vreau s` vi-l acord.

To]i trei mul]umir` politicos. Se l`s` o lini[te calm`, pe care oalung` Raul, \ntrebând:

– Cum sunt româncele?Dan \l privi câteva clipe \nainte de a vorbi.– Ce v-ar interesa, mai precis?– Nu [tiu, recunoscu Raul, cum sunt femeile din ]ara ta, \n

general.– Ca peste tot \n lume, b`nuiesc. Majoritatea sunt frumoase,

iste]e, bune gospodine. Mai sunt unele egoiste, mincinoase [ilacome. Unele sunt de o bun`tate ie[it` din comun, \n timp cealtele sunt \n aceea[i m`sur` rele [i perfide.

Raul \l aprob` cu o mi[care a capului, dar nu mai spuse nimic.|l obseda \ntrebarea din ce categorie f`cea parte Lotria Cotescu.Dar a[a ceva era exclus s` \ntrebe. |ntr-un an, va avea posibilitateas` descifreze personalitatea complex` a tinerei femei.

Ma[ina opri \n locul de unde \l luase, iar Raul se desp`r]i de ceitrei români cu strângeri c`lduroase de mâini.

64 SILVY SANDERS

Capitolul 6

Cu geanta pe um`r, intr` \n cas`. Din buc`t`rie se auzea radioul.Melodia emis` era ritmat` [i vesel`. L`sând geanta \n hol, se\ndrept` \n lini[te spre buc`t`rie. Deschise u[a, iar tabloul care \l\ntâmpin` [i mirosul apetisant \l f`cur` s` zâmbeasc`.

Lotria era cu spatele la u[`, amestecând \ntr-o crati]` carefierbea pe aragaz. P`rul strâns \ntr-o coad` de cal se leg`na ca unpendul, \n timp ce trupul ei dansa pe loc \n ritmul vioi.

– Ah! exclam` ea, sc`pând lingura din mân` când se \ntoarsespre mas`, dând cu ochii de el.

|[i duse mâinile la piept ca pentru a ]ine la locul ei inima care-itres`rise de spaim`.

– Te-ai \ntors! Cuvintele proste[ti care \i sc`par` o f`cur` s` se\mbujoreze ca un mac.

– N-am avut inten]ia s` te sperii. Perdoname!– Eu sunt de vin`, nu te-am auzit când ai intrat.– Hai s` nu ne cert`m pentru partea de vin`, mai ales când

miroase a[a de bine. Ce ai g`tit?

Lotria se aplec` s` ridice lingura sc`pat` pe jos, apoi o puse \nchiuvet` [i o sp`l` \nainte de a r`spunde.

– O toc`ni]` cu carne de vit`. Am f`cut mai mult`, s` avem [imâine la prânz.

El r`mase \n picioare, cu mâinile sprijinite de sp`tarul unuiscaun. Privindu-l mai atent, Lotria observ` hainele [ifonate,umfl`turile ro[iatice de pe pumni, ca [i falca pu]in tumefiat`.

– Doamne, ce ai p`]it? \[i duse ea palma la gur`, speriat`.– Nimic important, un mic accident, \[i ascunse el mâinile la

spate.Tonul rece [i distant o opri din \naintarea ei precipitat`.– Ai fost la medic? se interes` ea cu calm.– Nu a fost necesar.– Pot s` m` uit mai de aproape?– Dup` ce voi face o baie. Tonul sec \i t`ie orice ini]iativ`, a[a c`

se mul]umi s` aprobe.– Bine, pân` atunci voi termina mâncarea. Cu aceste cuvinte, se

\ntoarse cu spatele la el, atent` la crati]a de pe foc.Raul \i privi spatele rigid [i [tiu c` o jignise. Cu o ridicare din

umeri, care putea foarte bine s` \nsemne nep`sare, p`r`si\nc`perea.

Când reveni \n buc`t`rie, masa era aranjat` frumos pentru dou`persoane. Cu un gest impersonal, \i \ntinse trusa de prim-ajutor.

– Pot \ntreba cum te-ai accidentat?– Nu.F`r` un cuvânt, Lotria \ncepu s`-i dezinfecteze juliturile de la

mâini. Când termin`, \l privi deta[at.– Cred c` nu este nevoie de pansament, se vor vindeca mai

repede a[a.

66 SILVY SANDERS

– Ai dreptate.– Dup` ce vom mânca, am s`-]i dau dou` pungi cu ghea]` pe

care s` le pui pe maxilar [i pe mâna dreapt`.Puse pe mas` un castron cu salat` de morcovi cu gulii, apoi

toc`ni]` \n fiecare farfurie.Raul savur` cu pl`cere tot ce-i pusese \n farfurie. Deoarece

Lotria \nchisese radioul, lini[tea \n care mâncar` a fost des`vâr[it`.La sfâr[it, Lotria scoase din cuptor o tav` cu pl`cint` cu mere.

– Am g`sit \n c`mar` câteva mere care \ncepuser` s` se strice, sejustific` ea ar`tând spre tav`.

– |mi place foarte mult pl`cinta cu mere, o lini[ti Raul.– M` bucur, pentru c` nu-mi place s` m` cer]i.– Nu te-am certat!– Este adev`rat c` nu mi-ai f`cut repro[uri, dar de multe ori este

suficient un gest sau o inflexiune a glasului pentru a-]i manifestadezaprobarea.

Lotria \i puse o por]ie generoas`, iar ei o buc`]ic` mic`, apoicontinu`:

– Dac` faci o list` cu ce am voie [i ce nu-mi este permis s` fac,promit s` nu mai gre[esc.

– Nu ai gre[it cu nimic, Lotria.– Ba da, te-a deranjat dorin]a mea de a te ajuta, dar te rog s`

\n]elegi, nu pot s` v`d pe cineva r`nit [i s` \ntorc capul \n alt` parte.– |n]eleg, se ar`t` el conciliant.Un timp, se privir` \n t`cere, apoi Raul \i zâmbi:– E[ti o bun` buc`t`reas`!O clip`, chipul ei se lumin` de o mul]umire l`untric`, apoi

redeveni rezervat`.– M` bucur c` ]i-a pl`cut mâncarea, m`car atâta s` pot face [i eu

pentru tine. Privirea enigmatic` cu care el o fixa o nelini[tea, dar nul`sa s` se observe nimic \n afar`.

COPILA APELOR 67

Noaptea \[i l`sase voalurile \ntunecate peste ora[ul agitat. |ncasa lini[tit`, ambian]a pl`cut` \i f`cea pe cei doi s` se simt` ca peo insul` pustie.

– Cred c` cel mai bine ar fi s` \ncepem s` punem pe hârtiecondi]iile care vor face obiectul contractului prenup]ial, propuseRaul, când t`cerea deveni ap`s`toare.

– Du-te \n sufragerie, strâng vasele [i vin [i eu \n câteva minute.Când Lotria intr` \n sufragerie, Raul pusese pe m`su]a joas`

dintre fotolii câteva coli de hârtie [i un stilou. St`tea relaxat \n unuldin fotolii, cu picioarele \ntinse, cu capul l`sat pe tetiera fotoliului,privind fix tavanul. Tân`ra se a[ez` \n fotoliul al`turat, cu mâinile\mpreunate \n poal`, a[teptând r`bd`toare.

– Deci, \ncepu Raul ridicând capul [i tr`gându-[i picioarele, euvoi completa pe o hârtie condi]iile mele, tu pe alta, ale tale. Vomface apoi schimb de hârtii [i vom discuta.

– De acord.Cum nu exista decât un stilou, Raul \i f`cu semn c` poate s`-l ia.

El se ridic` [i p`r`si pentru scurt timp camera, revenind cu un pix\n mân`.

Lotria lu` o revist` [i puse coala de hârtie pe ea, pentru a puteascrie pe genunchi. Trecu cifra unu, la cap`t de rând, puse punctdup` ea, r`mânând apoi cu stiloul suspendat. Cum s`-[i formulezecondi]iile? Succint [i la obiect, asta a fost hot`rârea pe care a luat-o.Scrise cu litere frumos rotunjite trei rânduri, apoi, dup` ce mai citio dat`, puse hârtia pe m`su]a dintre ei.

Raul scrisese \n acest timp mai bine de jum`tate din coal`.Tân`ra a[tept` s` termine [i el, r`sfoind revista care \i r`m`sese pegenunchi.

– Gata, \l auzi ea spunând.Ridicând privirea, v`zu c` el \i \ntindea foaia. O lu` [i \ncepu s`

citeasc`. Dup` ce o lectur` o dat` ca pe o poezie, reveni la punctul

68 SILVY SANDERS

unu [i disec` mai bine fiecare condi]ie. C`s`toria va dura un an,scria acolo, dup` divor] nu mai avea dreptul s` poarte numele DeHita, nu avea dreptul la averea pe care so]ul o avea \nainte dec`s`torie, dar avea dreptul la o rent` viager` pl`tibil` pân` la onou` c`s`torie. Un zâmbet amar \i arcui u[or buzele senzuale. Erafoarte probabil ca Raul s`-i pl`teasc` aceast` rent` toat` via]a,deoarece nu avea de gând s` se c`s`toreasc`. |n fond, cine se uitala o s`r`can` venit` de nic`ieri? |[i impuse s` lase comentariile [i s`citeasc` mai departe. I se asigura locul de munc`, nu numai \ntimpul c`s`toriei, dar [i dup` aceea, \ns` numai cu acordul ei. Nuavea voie s` fac` public` aceast` c`s`torie, dar Raul avea acestdrept, dac` dorea. Ce ciudat se gândi ea, de ce oare el \[i rezervaacest drept?

Dup` ce citi de patru ori condi]iile spaniolului, consider` c` nueste nimic suspect, ci din contr`, multe clauze o avantajau.

Ridic` privirea de jad cu iriz`ri de chihlimbar spre b`rbatul careo privea atent. El terminase de mult de citit [i r`m`sese cu ochii pechipul ei.

– Nu am nici o obiec]ie. Totul mi se pare clar [i corect.– Nici din partea mea nu este nici o obiec]ie, puse el hârtia pe

care o p`strase \n mân` pe m`su]`.Câteva clipe trecur` \n t`cere, apoi Raul \ntreb` cu un ton

indiferent:– Nu te intereseaz` cuantumul rentei?– O, nu, dar dac` tot ai adus vorba, ce se va \ntâmpla dac` nu

m` voi c`s`tori niciodat`?– Atunci, o vei primi cât vei tr`i.– Nu este drept, lucir` nemul]umi]i ochii Lotriei. Dup` ce c` m`

aju]i, m` mai [i pl`te[ti!

COPILA APELOR 69

– Poate m` vei ajuta [i tu vreodat`.– Eu!? Doamne, cum ai putea avea nevoie de ajutorul meu?– P`i, sunt multe lucruri pe care nu le-am stipulat \n contract [i

pe care tu le faci.– Cum ar fi?– G`te[ti.– Este mult prea pu]in \n compara]ie cu serviciul pe care mi-l

faci.– Poate, dar este un serviciu care trebuie pl`tit.– Atunci, [i eu ar trebui s` te pl`tesc pentru c` m` aju]i. Care

este pre]ul?Misterio[i, ochii lui o privir` ciudat.– Nu se [tie niciodat` ce-]i rezerv` destinul, spuse el calm.– Bine, dar cum tu reduci totul la bani, vreau s` excludem

clauza cu renta. Nu vreau bani de la tine. Mi se pare c` sunt unparazit, sau vreo infirm`. Am mai discutat o dat` subiectul acesta.F`r` a mai a[tepta r`spunsul lui, Lotria lu` foaia de hârtie [i t`ie cu\nver[unare clauza cu pricina. Acum este mult mai bine, spuse eamul]umit`.

Raul o l`s` s` pun` hârtia la loc pe m`su]`, apoi \ntreb`:– Te-ai gândit la faptul c` poate \n acest interval de timp po]i

\ntâlni marea dragoste?– Marea dragoste, repet` ea ab`tut`. Nu cred c` exist` a[a ceva.

Vorbele astea au fost inventate de poe]i, \n via]a real` cred c` totulse reduce la sex. O necesitate biologic` ce trebuie satisf`cut`.

T`cu brusc, con[tient` c` intrase pe un teren minat. Dar Raul nusc`p` ocazia.

– }ie cine \]i satisface aceast` necesitate biologic`? se amuz` el.– Pentru mine, nu este o necesitate.– Dar a[a ai spus.

70 SILVY SANDERS

– M-am referit.... a[a, \n general, ro[i ea de necaz.– De ce vorbe[ti \n locul altora? Ironia din tonul lui o f`cu s` se

enerveze.– De ce nu punem problema [i invers, dac` tu vei \ntâlni marea

dragoste? atac` ea.– Atunci te voi anun]a, [i, de comun acord, vom g`si o cale de

rezolvare a problemei.R`spunsul lui calm, \n loc s` o tempereze, nu f`cu decât s`-i

sporeasc` furia.– Acest r`spuns este valabil [i pentru mine, se r`sti ea.– |ns` tu ai dat altul, nu se l`s` el.– Retrag ce am spus, aproape c` ]ip` ea.– Acum de ce te enervezi, nu po]i duce o conversa]ie pân` la

cap`t, dac` nu ai dreptate?Lotria deschise gura s` r`spund`, apoi o \nchise strângând

buzele, pentru a nu mai l`sa s` ias` o prostie. Cu un efort uria[, \[i\nghi]i furia, trase apoi aer \n piept \n timp ce chipul ei devenea omasc` impenetrabil`.

– Perdoname por favor, nu [tiu de ce m-am enervat, dar nu trebuias-o fac. Ai dreptate, am r`spuns aiurea la \ntrebarea ta. R`spunsult`u este mult mai bun [i consider c` este potrivit [i pentru mine.

Un timp, el o privi \n t`cere.– {tii, acum a fost prima dat` când nu te-ai cenzurat [i nu ai

r`spuns a[a cum faci de cele mai multe ori.– Cum adic`?– R`spunzi a[a cum se a[teapt` interlocutorul.Lotria \[i plec` privirea, speriat` de puterea lui de deduc]ie [i de

perspicacitatea de care d`dea dovad`. |i era ciud` c` era atât detransparent` pentru el.

Raul o l`s` s` se lini[teasc` \nainte de a propune:

COPILA APELOR 71

– Ar fi cazul s` invent`m o poveste pentru c`s`toria aceasta rapid`.– Nu cred c` am imagina]ie pentru a inventa a[a ceva. A[tept s`

vii tu cu un scenariu, r`spunse ea plat.– Te-ai sup`rat, o ironiz` el.– Nu, dar prefer s` te las pe tine s` g`se[ti o poveste, ai mai

mult` experien]` decât mine.– De unde [tii?– Nu [tiu, doar b`nuiesc.Raul râse scurt, \n timp ce o sprâncean` i se arcuia ironic.– Am putea pretinde c` ne-am cunoscut la o petrecere.– Nu am participat la nici una. Tonalitatea r`spunsului \l

impresion` profund pe Raul. Nu era nici urm` de regret, saunemul]umire pentru faptul c` nu participase la astfel de distrac]ii,ci numai o umbr` de triste]e blajin`.

– Dar lumea nu are de unde s` [tie. Cuvintele sunar` mai asprudecât dorise el.

– A[a este, dar eu [tiu [i nu-mi place s` mint.– Atunci, vom povesti cum ne-am \mpiedicat unul de altul \n

ploaie [i am c`zut ca doi pro[ti, este mai bine?Povestit` cu aceste cuvinte, \ntâlnirea lor p`rea chiar stupid`,

a[a c` Lotria oft` [i declar`:– Este mai bun` varianta cu petrecerea.– Acum c` am c`zut de acord asupra acestui lucru, s`

continu`m scenariul. A fost o dragoste la prima vedere, [i deoareceeu eram gata s` plec, ne-am gr`bit s` ne c`s`torim pentru a te putealua cu mine.

– Sun` frumos, mai ales c` partea cu plecatul este [i adev`rat`.– Atunci, asta va fi povestea.– De acord, accept` Lotria.– Acordul trebuie pecetluit cu o strângere de mân` [i un pahar

de [ampanie.

72 SILVY SANDERS

Raul se ridic` \n picioare [i-i \ntinse mâna. Emo]ionat` pestem`sur`, f`cu [i ea acela[i lucru. Când palmele lor se atinser`, unfior o f`cu s` tresar` u[or. Mâna lui era cald`, puternic` [i ciudat delini[titoare pentru ea.

B`rbatul se apropie mai mult, iar când privirile li se \ntâlnir`,[tiu c` o va s`ruta. Putea s` se retrag`, el \i oferi aceast` posibilitateprin \ncetineala cu care se apropie, apoi se aplec` asupra chipuluiridicat spre el. O clip`, vru s` se retrag`, dar, fascinat` deadâncurile \ntunecate ale ochilor lui, se ridic` pe vârfuri pentru a-iu[ura accesul.

Buzele lui \i gustar` a]â]`tor, mai \ntâi buza de jos apoi pe ceade sus, \nainte de a o contopi \n totalitate. S`rutul, blând la\nceput, se transform` \n unul de pasiune, care pur [i simplu odevast` pe Lotria.

Senza]iile erau atât de noi [i de intense, \ncât picioarele tinereise transformar` subit \n gelatin` tremurând`.

Se ag`]` de c`ma[a lui ca o pisic` de scoar]a unui copac \n\ncercarea de a ajunge cât mai sus.

Cu o mân`, Raul \i cuprinse talia sub]ire, \n timp ce cu cealalt`\i mângâia neobosit ceafa delicat` [i spatele.

Era pierdut`, sim]ea o nevoie acut` de a fi mai aproape de el, dea face parte din el. Inima \i b`tea ca un rocker dezl`n]uit, \n timpce puseul de adrenalin` o f`cea s` cread` c` ar fi putut r`sturnamun]ii.

|ncet, a[a cum \ncepuse, Raul b`tu \n retragere. Când nu-i maisim]i buzele fierbin]i, Lotria se sim]i abandonat`.

B`rbatul o mai sus]inu o vreme, pân` când \ncepu s`-[i revin`din uimitoarea experien]`. |n cele din urm` f`cu un pas \napoi,pentru a pune pu]in` distan]` \ntre ei.

COPILA APELOR 73

– Nu trebuia s` faci asta, murmur` ea \n timp ce cu degeteletremur`toare \[i pip`ia buzele umflate.

– A fost numai un s`rut prietenesc, am consfin]it pactul nostrur`spunse el calm, cu toate c` \n priviri \i mai ardea \nc` flac`rapasiunii.

Lotria vru s` \ntrebe cum este atunci un s`rut \ntre aman]i, darse st`pâni la timp.

– Trebuie s` te obi[nuie[ti, Lotria; o s` ne mai s`rut`m, pentrua-i face pe al]ii s` cread` c` suntem \ndr`gosti]i cu adev`rat.

– Aha, reu[i ea s` spun`, \ntr-un târziu. A fost un fel de repeti]iepentru nunt`.

– Po]i considera [i a[a, ridic` el din umeri.O studia atât de intens, \ncât se sim]ea ca o insect` pus` la

microscop, dar \n loc s` se \nfurie, se trezi c` ro[e[te.– Cred c` ar fi mai bine s` m` duc la culcare, spuse ea sfios.Da, ai avut o zi grea [i te a[teapt` altele tot a[a. L`s`m [ampania

pentru mâine. Mânat` de o recuno[tin]` f`r` margini, ea \i lu`mâna dreapt` [i s`rut` cu buze fierbin]i toate juliturile, dup` care\i zâmbi timid [i se \ndrept` spre u[`.

– Lotria, o opri el, a[ mai avea o dorin]`, \n afara contractului,[i pe care o po]i refuza.

– Care?– |mi este greu s`-]i pronun] numele, te deranjeaz` dac` o s`-]i

spun Lo?– |mi po]i spune cum vrei, zâmbi ea.Ie[i repede, ca el s` nu vad` cât de mult \i pl`cuse felul \n care

pronun]ase diminutivul.Adormi \nv`luit` de un pl`cut sentiment de siguran]` [i de lini[te.

74 SILVY SANDERS

Capitolul 7

Lotria se privi \n oglinda mare din camera care o ad`postise \nultimele zece zile. Acum era doamna De Hita [i schimbarea nuconsta numai \n asta. Femeia elegant`, care o privea uimit` dinoglind`, era ea. Hainele, care o transformaser` astfel, eraucump`rate de Raul... so]ul ei pentru un an.

Cununia, la care asistaser` pu]ine persoane, era deja o amintire.Prietenul \n casa c`ruia locuiau, se \ntorsese de o jum`tate de or`,iar ei urmau s` plece \n curând spre aeroport. Bagajele erau f`cute,ea era \mbr`cat` pentru c`l`toria cea mare, [i totu[i nu-i venea s`cread` c` toate astea i se \ntâmplau ei.

Cu un oftat, se a[ez` pe un scaun \n fa]a ferestrei. Ce frumos eraafar`, o adev`rat` zi de prim`var`. Amintirile, atât de proaspete, oinvadar`.

Ziua cununiei fusese la fel de frumoas`, dar se sim]ise atât desingur` printre to]i acei str`ini! Asta numai pân` când Raul o luasede mân`. Dup` aceea, sentimentul de singur`tate fusese \nlocuit cuunul de lini[te [i de mul]umire. Buchetul de flori pe care i-l oferiseRaul fusese minunat [i singurul cadou primit.

– Mint, se apostrof` ea, \n timp ce \ntindea mâna stâng` pentrua admira inelul cu safir \nconjurat de diamante [i verigheta simpl`din aur, care-i \mpodobeau degetul inelar. Dar, \[i vorbi ea \ncontinuare, pe astea o s` i le \napoiez la terminarea contractului, \ntimp ce buchetul va r`mâne al meu.

|l \mpachetase cu mult` grij` [i ocupa cel mai mult loc \nbagajele ei. Lucrurile care \i fuseser` aduse din garsonier` erau totce considera c` \i apar]inea cu adev`rat.

Tres`ri speriat`, amintindu-[i momentul când, ie[ind de laofi]erul st`rii civile, descoperise \n mul]imea de gur`-casc` adunat`afar`, chipul \ncruntat al celui care o terorizase o via]` – M`d`lin.Se \mpiedicase [i avusese tendin]a s` o rup` la fug`, dar Raul ostrânsese mai bine lâng` el, \mpiedicând-o s` cad` sau s` fug`, \ntimp ce \i [optea:

– Stai lini[tit`, mi cara!Spaima [i teroarea care \i deformaser` tr`s`turile, probabil \l

impresionaser`, pentru c` ad`ugase repede, pe un ton cald:– Nu trebuie s`-]i mai fie team`, o s` te ap`r de tot ce este r`u.– Acolo... bolborosise ea tremurând, este cel care m` urm`re[te.– N-o va mai face, o asigur` el.– Ba da, acum când [tie numele pe care \l port, va veni dup`

mine, se lamentase ea.El o \ntoarse cu fa]a spre el, ]inând-o de umeri.– |n]elege Lo, am rezolvat problema cu individul acela abject.– Cum? suflase ea \ntrebarea.O privise adânc \n ochi [i \ntrebase calm:– Ai \ncredere \n mine?– Da!– Atunci, nu te mai gândi niciodat` la acel individ. Nu se va mai

apropia de tine. Acum e[ti \n siguran]`.

76 SILVY SANDERS

– Dar... \ncercase ea s` vorbeasc`.Raul nu o mai l`sase s` scoat` nici un cuvânt, acaparându-i

buzele \ntr-un s`rut \nfocat care [tersese din mintea ei orice gândsup`r`tor. Dup` ce \[i revenise, nu-l mai z`rise pe M`d`lin, a[a c`se lini[tise, crezând c` imagina]ia \i jucase o fars`.

Privi cerul senin prin fereastra deschis`, apoi se ridic` de pescaun [i \[i roti privirea prin \nc`perea care o ad`postise \n ultimelezile. Cu toate c` o bun` parte din emo]iile pe care le avusese\nainte de c`s`torie disp`ruser`, mai erau destule care o asaltau.Plecarea precipitat` al`turi de un b`rbat pe care \l cuno[tea atât depu]in constituia o adev`rat` p`dure de semne de \ntrebare. Printremulte dileme pe care \ncerca s` le dezlege, una o fr`mânta cuasiduitate. Cum de era Raul atât de sigur c` ]iganul nu se va mai luade ea? Posibilele variante de r`spuns erau – o spusese numaipentru a o lini[ti, sau [tia ceva ce ei nu-i spusese. |ncep s` fiucaraghioas`, se admonest` singur`, ce ar putea [ti Raul mai mult camine, doar el nu-l cunoa[te pe M`d`lin, iar cel pe care l-am v`zut oclip` printre trec`tori, era mult prea gras [i buh`it, a[a c` esteposibil s`-l fi confundat.

F`cu un gest nep`s`tor cu mâna, \n timp ce se \ncuraj`:– Plec, Spania este mare, nu mai are cum s` m` g`seasc`.Lu` cu un gest gra]ios po[eta [i ie[i pe u[`, \ndreptându-se spre

sufragerie.Nu f`cu mai mult de doi pa[i pe hol [i se opri brusc, ascultând

vocile care veneau din sufragerie.– Nu \n]eleg, spunea prietenul lui Raul, cum ai putut face o

astfel de prostie? Te las câteva zile singur [i te g`sesc \nsurat.– Mateo, credeam c` am fost destul de explicit, replic` Raul.– Explica]ia ta e bun` de adormit copiii! Nu cred o iot`.

COPILA APELOR 77

– |n fond, nu-]i cer s` crezi, \l repezi so]ul ei, \]i cer s`-]i ]ii gura.– Nici nu vreau s` m` gândesc ce vor spune p`rin]ii t`i, se

lament` Mateo.– Dac` nu [tiu, totul va fi bine.– {i Carmen, cu ea ce vei face?– Nimic.– Cum nimic, este logodnica ta de doi ani!Inima Lotriei se opri, ca apoi s` fac` un salt mortal \n pieptul ei

\ncordat.– Asta este [i mi[carea; fiind c`s`torit, un an nu mai pot s` fiu

logodnicul nim`nui, cu atât mai pu]in s` contractez o alt` c`s`torie.– Nu era mai simplu s` desfaci logodna [i s` v` vede]i amândoi

de drum?– {tii cât de posesiv` este Carmen; \n afar` de asta, tata [i mama

ar fi foarte sup`ra]i.– Orice ai spune, nu mi se pare corect ce ai f`cut. Nu-mi place

c` te joci cu vie]ile altora, dup` bunul t`u plac. G`se[ti oprostituat`, nici m`car una foarte frumoas` [i-i dai numele t`u.

– Taci, strig` Raul, nu-]i permit s` vorbe[ti a[a despre so]iamea!

– So]ie!? ]ip` [i Mateo, ce so]ie, este doar o femeie cu care ai\ncheiat un contract. Pentru favoarea pe care i-o faci, ar fi trebuit s`stea cu picioarele \n tavan toat` ziua [i toat` noaptea.

– Dac` nu \ncetezi imediat, plec [i nu vreau s` mai aud de tine.– Vezi unde am ajuns din cauza unei para[ute? Ne cert`m [i

stric`m o prietenie de dou`zeci de ani.– Nu stric`m nimic, dac` \ncetezi!– La ce mai sunt buni prietenii dac` nu-]i spun când gre[e[ti!– La ce mai sunt buni prietenii dac` nu te \n]eleg [i nu te sus]in

atunci când ai nevoie, nu se l`s` Raul

78 SILVY SANDERS

– Se pare c` nu vom c`dea de acord, cobor\ tonul Mateo.– Nu-]i cer decât s` nu faci public` aceast` c`s`torie.– Nu o voi face, deoarece nu vreau ca prietenul meu s` fie

considerat nebun.– Mateo, ai s` vezi c` totul va fi bine.Alb` ca o stafie, Lotria vru s` se \ntoarc` \n camer`, dar

picioarele nu o ascultar`, a[a c` ascult` zdrobit` continuareadiscu]iei.

– Raul, asta nu \nseamn` c` te cred nebun. Ce [tii desprefemeia asta?

– Destul ca s` o iau de nevast`, veni moroc`nos r`spunsul.– Nu, nu [tii nimic, doar vrei s` crezi c` [tii. Dac` nu respect`

nenorocitul acela de contract [i te va tr`da?– Stai lini[tit, n-o va face.Tonul lui sigur aduse pu]in` mângâiere inimii ei r`nite. Asta

pentru scurt timp, c`ci ceea ce spusese Raul \n continuare o zdrobi:– O duc la ferm`, Mateo, este destul de departe de re[edin]a

familiei [i voi avea grij` s` nu se apropie de ea. Va fi partea nev`zut`a vie]ii mele. Dac` va \ncerca vreodat` ceva, voi divor]a imediat. Num` culc cu ea, fiindc` astfel divor]ul va putea fi pronun]at imediat.A[ fi procedat a[a chiar dac` nu punea aceast` clauz` \n contract.

Lotria privea prin pâcla lacrimilor cele dou` siluete masculinecare se mi[cau agitat \n spatele geamului de la u[a sufrageriei.

– Ai dreptate aici, morm`i Mateo, cine [tie ce boal` ai putea lua.– Este s`n`toas`, a f`cut câteva analize \nainte de c`s`torie.– Dar cine [tie câ]i b`rba]i or fi trecut prin patul ei!– Nu m` intereseaz`, ridic` tonul Raul, ce a fost a fost, dar va

trebui s` se comporte decent de acum \n colo.– Ea [tie asta? \l ironiz` Mateo.– Am fost cât se poate de clar \n aceast` privin]`.

COPILA APELOR 79

– Femeia te \n[al` cu tine de mân`, dac` \[i propune. Dac` o la[isingur` la ferm`, cred c` va lua la rând tot satul.

– Destul! strig` Raul. Nu mai vorbi a[a, acum este so]ia mea [inu voi accepta s` o jigne[ti.

Ca [i cum ar fi \n]eles mesajul, Mateo schimb` tonul.– Sper ca un an de zile s` nu ne mai vedem.– Dac` asta este dorin]a ta, nu am nimic \mpotriv`. Dar \nainte

de a pleca din aceast` cas`, vreau s` am cuvântul t`u c` nu m` veitr`da.

– |l ai; resemnarea din tonul b`rbatului era evident`.– Prieteni? Raul \ntinse bra]ele larg.– Ca \ntotdeauna, r`spunse Mateo \mbr`]i[ându-l.Lotria se trezi la via]`. Intr` \n baia cea mai apropiat`, \ncuind

u[a \n urma sa. Lacrimile care \i \nce]o[aser` privirea curgeau acum\n voie. Se sim]ea a[a de umilit`, chiar dac` Raul \i luase totu[iap`rarea. Lu` un prosop \n care \[i ascunse fa]a pentru a puteaplânge \n voie, eliminând riscul ca lacrimile s`-i p`teze costumul,sau s` fie auzit`.

Toat` via]a fusese o fugar`, acum devenise partea nev`zut` avie]ii cuiva, ca un fel de apendice nefolositor. Oare chiar nu puteas` fie recunoscut` ca om, ca o fiin]` inteligent` care s` aib` dreptulla o via]` independent`? Se p`rea c` nu. Era o osândit` a sor]ii, opersoan` lipsit` de dreptul la identitate.

L`s` prosopul [i \[i d`du la o parte p`rul care \i acoperisechipul.

– Ce te a[tep]i? \[i vorbi singur`. S` se \ndr`gosteasc` cineva detine [i s` te considere demn` de a-i sta al`turi \n orice situa]ie?Treze[te-te feti]o, nimeni nu o va face [i dac` ai avut nebunia s`crezi c` acea persoan` este Raul De Hita, \nseamn` c` ]i-ai pierdutcu totul sim]ul realit`]ii.

80 SILVY SANDERS

D`du drumul la apa rece [i \ncepu s` se spele pe fa]`. Nu eramachiat`, a[a c` nu avea ce s` retu[eze când sim]i c` se mailini[tise. Se sprijini cu mâinile de chiuvet`, \n timp ce \[i impuneas` se calmeze. Era un exerci]iu \ndelung exersat, a[a c` reu[i destulde repede s`-[i compun` o expresie calm` [i indiferent`. Cu toateacestea, trecuse mai bine de jum`tate de or` pân` când a fost gatas` ias` din micu]ul sanctuar. Tocmai deschidea u[a când \l auzi peRaul c` o strig` din hol.

Când observ` de unde iese, se \ncrunt`.– Nu te sim]i bine?– Ba da, m-am mai sp`lat o dat` \nainte de plecare. Tonul

lini[tit, chiar pu]in blazat, era o reu[it` actoriceasc` f`r` precedent.Raul \i zâmbi [i o lu` protector pe dup` umeri.– E[ti gata s` zbori spre noua ta cas`?– Da, sunt gata.Fermitatea cu care pronun]` cuvintele \l f`cu pe Raul s` o

priveasc` mai atent.– Sigur totul e \n ordine?Curajoas`, \[i ridic` ochii spre el, ]intuindu-l cu privirea de un

verde \nchis, opac.– Totul este bine, rosti ea calm, \n timp ce \n ea se r`suceau

valuri de tenebre dureroase.Raul \i atinse cu blânde]e chipul \mpietrit.– E[ti cam palid`!– Probabil din cauza emo]iilor.– Aha, deci asta era!Lotria \[i plec` \ncet capul. Efortul f`cut era teribil [i o sec`tui

de ultima pic`tur` de vlag`.– Mi tonta niña, o mângâie el pe cap, ca pe un copil r`t`cit.

}i-e fric` s` c`l`tore[ti cu avionul?

COPILA APELOR 81

– Nu [tiu, ridic` ea din umeri. Este o experien]` \n premier`, camulte altele \n ultimele zile. Ultima parte a frazei o spuse atât de\ncet, \ncât crezu c` el nu auzise.

– Ai dreptate, Lo, ai trecut prin multe \n ultimele zile, dar suntmândru de modul \n care te-ai comportat.

Sinceritatea din vocea lui fu ca un balsam pentru inima eichinuit`. |l privi din nou, de data aceasta cu recuno[tin]`.

– Gracias.– Bagajele sunt gata, schimb` el subiectul când Mateo ap`ru din

sufragerie.– Si.– S` mergem s` le lu`m.Tân`ra femeie se bucur` c` o inclusese [i pe ea \n aceast`

ac]iune [i nu o l`sa singur` cu prietenul lui dinspre care sim]ea our` aproape palpabil`.

Dup` ce duser` bagajele la ma[in`, Lotria se pomeni fa]` \n fa]`cu Mateo.

Mimica lui dispre]uitoare o enerv` atât de tare, \ncât \[i dorea cuardoare s`-i ard` o palm` pentru a i-o [terge de pe chip.

– Ai grij` cum te por]i, \i arunc` el printre din]i, când Raul intr`\n cas`, s` ia valizele.

Lotria \l fix` calm`.– De ce, ]i se pare c` nu [tiu s` m` port? ripost` ea pe un ton

sfid`tor.– Ascult`, rustica perra, o prinse Mateo de un bra], strângând cu

furie. Dac` nu respec]i termenii contractului [i tulburi via]aprietenului meu, o s`-]i pocesc chipul `sta sfid`tor de nu te va mairecunoa[te nici propria mam`.

Cu toate c` bra]ul o durea \ngrozitor, Lotria nu-i d`du satisfac]ias` i-o arate. Rânji ironic când spuse:

82 SILVY SANDERS

– Probabil c` nici acum nu m-ar recunoa[te, nu de alta, dar num-a mai v`zut de când aveam câteva s`pt`mâni [i mi-a dat drumulpe ap`, \ncercând s` m` ucid`. Dar vezi tu, Mateo, Dumnezeu avrut s` tr`iesc, [i am tr`it, [i voi tr`i atât cât vrea EL, nu cât vrei tusau cei care m` du[m`nesc.

{ocat, Mateo \i d`du drumul.– Sagrada Madre de Dios, este mai cumplit decât am crezut; \[i

trecu nervos degetele r`sfirate prin p`r.– Stai lini[tit, Mateo, \l privi ea fix, Raul m-a ajutat a[a cum

nimeni nu a mai f`cut-o, jur c` nu va avea din partea mea nicicel mai mic necaz. Dac` vreodat` va avea nevoie de mine, vaputea dispune cum vrea de via]a mea, chiar dac` tu nu dai doibani pe ea.

Privirea onest`, mândria cu care \[i ]inea capul, reu[ir` s`-limpresioneze pe Mateo.

– Trebuie s` te cred pe cuvânt, morm`i el nemul]umit.– |n situa]ia de fa]`, da.Chiar atunci, Raul reveni cu ultimele bagaje. |i privi circumspect

pe cei doi, care st`teau ca doi coco[i gata s` se ia la har]`.– Am pierdut ceva? arunc` el valizele \n portbagaj, apoi puse un

bra] posesiv pe umerii \ncorda]i ai Lotriei.– Nimic, r`spunser` amândoi \n acela[i timp, ca un cor bine

dirijat.El cercet` câteva clipe chipul so]iei sale, dar \n afar` de uncalm studiat nu descoperi altceva. |[i \ntoarse aten]ia asupraprietenului s`u.

– Mul]umesc mult prietene, \i \ntinse el mâna.– Nu ai pentru ce, \i r`spunse acesta, posomorât.– Pentru g`zduire, pentru c` aici am cunoscut-o pe minunata

mea so]ie. Nota u[or amenin]`toare a ultimelor cuvinte nu sc`p`nici Lotriei, nici prietenului s`u.

COPILA APELOR 83

– Da, bine, r`spunse acesta din urm`, resemnat.Lotria \i \ntinse mâna cu franche]e. Mateo ezit` numai o

frac]iune de secund` \nainte de a r`spunde gestului. Suficient caRaul s` se \ncrunte, nemul]umit.

Lotria se urc` \n ma[in` pe locul din spate, a[teptând ca cei doiprieteni s`-[i ia r`mas-bun. Spre surprinderea sa, Raul veni s` sea[eze lâng` ea.

Dup` ce \nchise portiera [i taxiul porni, el se mai \ntoarsepentru un ultim semn de adio spre Mateo, care privea \ncruntatdup` ma[ina care prindea vitez`.

Raul lu` apoi mâna [i o ]inu a[a pân` la aeroport.– Ai emo]ii? o \ntreb` \n timp ce coborau.– Tu ce crezi?El ridic` din umeri.– Nu este u[or s` p`r`se[ti totul [i s` te arunci cu capul \nainte

\n necunoscut! rosti ea cu fruntea sus.– M` ai pe mine s` te conduc, nu e[ti singur`.Lotria \l privi cu o seriozitate deconcertant`:– Uneori, chiar dac` fizic e[ti lâng` mine, gândurile tale sunt la

mare distan]` [i-mi sunt complet necunoscute, a[a c` m` simt la felde singur` ca un naufragiat pe o insul` pustie.

Respir` adânc \nainte de a continua pe un ton potolit:– Scuz`-m`, nu trebuia s` spun asta. A fost o r`utate nejustificat`.Raul r`mase mut la aceast` alocu]iune.– Hai s` mergem la avion, \l trase ea de mânec`, dezmeticindu-l.– Da, hai s` mergem acas`.Cuvântul „acas`“ r`mase s` reverbereze \n capul tinerei

românce ca un ecou \n mun]i.

84 SILVY SANDERS

Capitolul 8

Ultima parte a c`l`toriei se apropia de sfâr[it. Micu]ul avion alcompaniei IBERIAN AIRWAYS \n care urcaser` la Madrid \ncepuprocedura de coborâre. Lotria privea avid` prin micul hublou lâng`care \[i avea locul. Marea de un albastru profund era lini[tit`,ultimele raze de soare dându-i o str`lucire ca de m`tase azurie,m`rginit` de spuma alb` a valurilor molcome.

Chiar dac` aterizarea nu a fost la fel de lin` ca cea de laMadrid, Lotria nu se sperie de hurduc`turile pe care le sim]icând ro]ile aparatului atinser` solul. |l urm` pe Raul ca un c`]elr`t`cit pân` la o ma[in` a c`rei marc` \i era completnecunoscut`. |l ajut` la c`ratul bagajelor, apoi se instal` pe loculpasagerului.

Era cald. Aerul care intra prin geamul deschis avea un izdulceag.

– Ce miroase a[a? \[i \ntreb` ea so]ul.– Portocalii, care sunt \nflori]i. Mai sunt [i l`mâi, dar ei au un

parfum mai pu]in dulceag.

– Este minunat, se entuziasm` ea.– Da, zona aceasta este privilegiat`, este bogat` \n vegeta]ie, dar

nu este peste tot a[a.Drumul pe care \nainta ma[ina era destul de prost, dar Lotria nu

era con[tient` de acest inconvenient. Privea fascinat` casele de unalb str`lucitor \nconjurate de vi]`-de-vie [i de m`slini. Palmierii\nal]i ofereau locului un aer nea[teptat de misterios.

Dup` ce dep`[ir` satul, intrar` \ntr-un or`[el cu str`zi umbritede portocali [i de palmieri. Din goana ma[inii, v`zu biserici vechiminunate \n amurg, palate cu turnuri gra]ioase care \nfruntaser`timpul ca ni[te solda]i credincio[i.

– Suntem \n Andaluzia, niña. |]i place?– Da, este frumos, \i zâmbi ea sincer.– Nu peste tot este a[a, spuse Raul cu un ton plin de mândrie,

Spania este o ]ar` auster` [i melancolic`. Are mun]i cutez`tori [inesfâr[ite câmpii f`r` arbori. Lipsa acestora duce la lipsa p`s`rilor[i a ciripitului lor zglobiu. Câmpiile acestei ]`ri sunt t`cute [isinguratice.

– Atunci, \nseamn` c` sem`n mult cu aceste locuri, pe care credc` le voi iubi, spuse Lotria vis`toare.

– Chiar crezi c` vei face fa]` singur`t`]ii?– Singur`tatea este problema mea cea mai simpl`, r`spunse ea

cu senin`tate.– Aici nu vei avea alte probleme, o asigur` Raul.– Ce bine ar fi, dar d`-mi voie s` m` \ndoiesc de acest lucru.F`cur` mai mul]i kilometri \n t`cere, fiecare cu gândurile lui.

Trecur` prin mai multe sate, apoi printr-un târgu[or lini[tit.Drumul urca [erpuitor spre locul care urma s` fie casa tinereiromânce. Noaptea \[i intrase \n drepturi când, dep`[ind un alts`tuc, Raul \i spuse:

86 SILVY SANDERS

– Vom ajunge curând. Prive[te spre dreapta, \n sus. Chiar dac`este \ntuneric, po]i observa casa pe stânc`.

Cu emo]ie, Lotria \[i concentr` aten]ia acolo unde \i spusese el.Dup` o curb` a drumului, observ` stânca solitar` care ]â[nea

din p`mânt [i se repezea cutez`toare spre cerul plin de stele. Casacoco]at` pe culmea ei nu o distingea prea bine, dar chiar [i de laaceast` distan]`, pe \ntuneric, i se p`ru impun`toare.

Drumul mai continu` doar câteva minute [i Raul intr` pe oalee larg` str`juit` de copaci [i \n cele din urm` opri \n fa]acasei.

– Ast`-sear` vei dormi aici, \n una din camerele pentru oaspe]i,iar mâine te vei muta \n c`su]a paznicului, preciz` Raul dup` ceopri motorul.

Nu apucar` s` coboare din ma[in` [i u[a impun`toare de laintrare se deschise [i un cuplu de vârst` mijlocie se gr`bi s`-i\ntâmpine.

– Bienvenidos, spuse b`rbatul \n timp ce femeia, r`mas` pu]inmai \n urm`, murmura aceea[i urare.

Raul lu` mâna \ntins` [i o scutur` cu putere, apoi se \ntoarsespre Lotria [i o \mpinse u[urel \n fa]`.

– Aceasta este señorita Lotria Cotescu, noul medic veterinar.Cei doi o privir` ne\ncrez`tori.– Bun` seara, spuse Lotria cu un calm pe care era departe s`-l

simt`.– M` bucur c` a]i putut veni la noi, señorita, avem mare nevoie

de un medic. Tonul lui Miguel sugera clar c` nu credea c` va staprea mult prin acele locuri.

– {i eu m` bucur c` am venit aici, Miguel. Cel pu]in un an dezile va trebui s` m` suporta]i pe lâng` voi.

COPILA APELOR 87

– Sunte]i sigur` c` ve]i rezista atât? \[i ar`t` el clar temerea.Sunte]i a[a de tân`r`, iar locul acesta, \n afar` de munc`, nu ofer`[i altceva.

– Ba da, Miguel, \l contrazise Lotria, ofer` siguran]`, lini[te [imult` frumuse]e. Pentru mine, este de-ajuns.

B`rbatul o privi surprins, cu o urm` de respect.– Pofti]i \n cas`, interveni Maria, cred c` sunte]i mor]i de foame.Cei doi c`l`tori intrar` \ntr-un hol enorm, bine luminat. Lotria

nu putu s`-l studieze prea bine fiindc` trecur` repede prin el,urcar` scara interioar` impozant` [i se trezi \ntr-o camer`minunat`. Dup` ce u[a se \nchise \n urma lui Miguel care \i adusesebagajele, cercet` atent fiecare lucru, \ncepând de la patul enorm \ncare puteau foarte bine s` doarm` chiar patru persoane, urmândscrinul, oglinda, fotoliile, draperiile grele din catifea, pere]ii de pecare un tapet vesel \i zâmbea juc`u[, covoarele groase, care \]imângâiau t`lpile cu firele lor lungi de lân`, pân` la [emineul placatcu marmur` ro[ie, care sem`na atât de bine cu visurile ei \ncât of`cu s` zâmbeasc` proste[te.

– Este prea frumos ca s` fie adev`rat, [opti ea, \n timp ce seplimba pe covorul moale dup` ce-[i aruncase pantofii dinpicioare.

Pa[ii se transformar` \n pa[i de dans, dup` o melodie cântat` deinima ei greu \ncercat`.

– E[ti gata pentru mas`? \ntreb` Raul dup` o b`taie scurt`\n u[`.

– Imediat, se repezi ea spre o u[` mai mic` mascat` de tapet,care b`nuia c` d` \n baie.

Aici nu se mai l`s` furat` de peisaj, ci se sp`l` rapid pe mâini [ipe fa]`, apoi g`si un pieptene cu care \ncerc` s` mai disciplineze

88 SILVY SANDERS

coama ar`mie. Dar cârlion]ii nu se l`sau deloc \ntin[i, a[a c`renun]`, \[i lu` pantofii [i ie[i f`r` a arunca o privire spre oglindacare ocupa o mare parte dintr-un perete.

La baza sc`rii, Raul o a[tepta ner`bd`tor.– Scuz`-mi \ntârzierea! spuse ea cu o voce ezitant`.B`rbatul \i accept` scuza cu o \nclinare a capului, dup` care \i

\ntoarse spatele, \ndreptându-se spre o u[` care era pu]in deschis`.Lotria \l urm`, dar r`mase mut` \n prag. Ceea ce vedea era demnde un film cu buget, nu mare, ci foarte mare. |nc`perea enorm` erafeeric luminat` de trei candelabre din cristal. Tablouri vechi,tapiserii m`iestre, mobil` cu \ncrusta]ii mig`loase, creau oatmosfer` atât de cald` [i de pl`cut` \ncât te f`cea s` te sim]ibinecuvântat c` ai privilegiul de a locui acolo. Masa la care puteaufoarte bine s` stea cel pu]in dou`zeci de persoane, trona ca o pies`de rezisten]` \n mijloc.

– |]i place? se interes` Raul, care o a[tepta cu mâinile pesp`tarul unui scaun.

– O, da! Este cea mai frumoas` \nc`pere \n care am intratvreodat`. De fapt, ad`ug` ea repede, este cea mai frumoas` cas`,sau mai degrab` palat, pe care l-am v`zut.

– Se nume[te Castello de Penon.– Un castel, exclam` ea impresionat`. Abia a[tept ziua, s`-l pot

vedea mai bine.– Mâine vom avea treab`, o anun]` el sec. |l vei vizita când caii

bolnavi \[i vor reveni.Cu toate c` apostrofarea lui o duru, trebui s` admit` c` avea

dreptate, nu venise aici s` viziteze castele, ci s` munceasc`.Deschise gura s` se scuze, dar când v`zu c` el nici m`car nu priveaspre ea, t`cu [i se a[ez` pe scaunul pe care i-l ]inea politicos.

COPILA APELOR 89

|n timpul mesei, foarte gustoase de altfel, discutar` numaidespre cai [i despre boala care secerase deja doi.

– Ar fi mai bine s`-i v`d chiar ast`-sear`, propuse ea lasfâr[itul cinei.

– E[ti prea obosit`, spuse Raul ca o scuz` slab`.– Nu, oricum nu a[ putea dormi acum, f`r` s` [tiu ce au.– Crezi c` po]i s`-i examinezi? Speran]a din glasul lui era

suficient` pentru a-i da puteri.Raul \l strig` pe Miguel, [i to]i trei se \ndreptar` spre grajduri,

care erau destul de departe de castel.Pe drum, Miguel \i spuse Lotriei c` izolase caii bolnavi de cei

s`n`to[i [i-i descrise simptomele bolii.Oboseala drumului lung disp`ru ca prin minune când intr` \n

prima box` \n care o mânz` de un an nu mai putea sta pe cele patrupicioare [i z`cea culcat` pe o parte. Când Lotria de apropie de ea,\[i ridic` pu]in capul [i \[i \ntinse cercet`tor botul fierbinte.

Cu mult` blânde]e, tân`ra doctori]` \[i \ncepu consultul.Dur` mai bine de dou` ore pân` când Lotria termin` de

examinat to]i caii bolnavi.– Nu ave]i nici un fel de medicamente aici?– Ba da, se gr`bi Miguel s`-i r`spund`. Pe aici, te rog, o \ndrum`

el. Doctorul care a plecat spunea c` este bine s` ai de toate, a[a c`am cheltuit o groaz` de bani pe tot felul de medicamente, dar nu[tiu s` le administrez.

– Asta nu este o problem`, când ai un diagnostic sigur.– {i avem, doctore? se auzi vocea baritonal` a st`pânului

acelui loc.– Da. Mai vreau s` fac ni[te teste, dar cred c` diagnosticul meu

este sigur.

90 SILVY SANDERS

– |l putem afla [i noi?– Caii au fost otr`vi]i.– Imposibil! strig` Miguel.R`bd`toare, Lotria \ncepu s`-i explice de ce b`nuia acest

lucru.– Lucrez aici de dou`zeci [i doi de ani, señorita, [i nu am

pomenit a[a ceva. Cred c` v` \n[ela]i. Trebuie s` fie altceva.– Am dreptate, \l asigur` Lotria, cu mult calm.– Dar dac` totu[i gre[e[ti? suspiciunea din glasul profund al lui

Raul De Hita o duru pe Lotria, dar nu l`s` s` se vad` nimic dinaceast` nou` suferin]`.

– Dac` va muri vreun cal din cauza diagnosticului meu, sunt deacord s` suport contravaloarea lui.

Raul f`cu un gest exasperat cu mâna \n timp ce-i [optea laureche:

– Parc` ai avea de unde pl`ti!Lotria sim]i c` se pr`bu[e[te sub cuvintele lui r`ut`cioase, dar \n

afar` de o paloare accentuat` nici un mu[chi nu i se clinti pe fa]`când [opti printre buzele strânse:

– Din salariu.Intrar` \ntr-o c`m`ru]` mic`, dar foarte bine dotat`. Tân`ra

femeie \ncepu s` citeasc` prospectele mai multor medicamente,apoi combin` ni[te substan]e pe care le descoperi pe o etajer`.F`cu astfel ra]ii pentru to]i caii.

|n timp ce ea lucra, b`rba]ii conversaser` pe un ton sc`zut, ca s`n-o deranjeze.

– Gata, s` mergem, le spuse ea cu glas obosit.Injectar` to]i caii.

COPILA APELOR 91

– Cel mai r`u este mânza din prima box`. Nu [tiu dac` o voiputea salva.

– Ar fi bine s` o pierdem numai pe ea, ripost` ursuz Miguel.– Dac` nu descoperim cauza acestei otr`viri, to]i caii o vor p`]i.– Ce este schimbat \n alimenta]ia lor, \n ultimul timp?– Nimic.– Chiar nimic? Haide, Miguel, gânde[te-te. Este foarte important.Raul se uita de la unul la altul, f`r` s` intervin`.– Poate s-a \ntâmplat ceva cu apa? suger` Lotria.|n timp ce administratorul \[i lovea ritmic din]ii cu unghia

degetului ar`t`tor de la mâna dreapt`, Lotria \l privea insistent.– Ov`zul pe care \l punem \n hran` este luat de la alt

produc`tor. Cel de la care cump`ram pân` acum a murit, iarurma[ii lui au vândut totul.

– Vreau s` v`d câ]iva saci din acest lot de ov`z.Miguel o lu` \nainte, urmat de Lotria [i de Raul.Lotria lu` mostre din mai mul]i saci, apoi se \ntoarse \n

laboratorul improvizat. Le cercet` la microscop aproape trei ore.Ochii o usturau de oboseal` [i de concentrare, spatele o durea,

iar tâmplele \i erau lovite cu cioc`nele nev`zute de spiridu[ir`ut`cio[i.

– Asta e! [opti ea \ntr-un târziu.Când \ntoarse capul spre cei doi companioni, constat` c`

ace[tia adormiser` pe ni[te balo]i de paie.Prepar` alte medicamente cu care inject` caii. Pe unii din ei \i

g`si pe picioare, lucru care \i d`du puteri noi.Era diminea]` când intr` \n boxa \n care mânza st`tea tot

culcat`. |i mai f`cu o injec]ie, apoi se a[ez` jos [i-i lu` capul \npoal`, vorbindu-i \ncet.

92 SILVY SANDERS

– O s` te faci bine, nu-i a[a? Lupt` [i nu te da b`tut`, pui[orfrumos. Via]a este grea, dar dac` ne-a fost d`ruit`, trebuie s` facem\n a[a fel \ncât s` lupt`m pentru fiecare suflare.

Mâna ei mângâia gâtul catifelat al c`lu]ului, \n timp ce privea \nochiul blând al animalului. Vorbi a[a un timp, pân` când obosealao r`puse [i adormi.

A[a o descoperir` rânda[ii când \[i \ncepur` lucrul \n zori.Uimi]i, se duser` s` cear` instruc]iuni de la administrator. Era o ziciudat`, c`ci nici pe acesta nu-l g`sir` prin locurile obi[nuite, citocmai \n laborator. Zgomotul [i vocile lor ridicate \i trezir` pe Raul[i pe Miguel. Buimaci, la \nceput le-a fost greu s`-[i aminteasc` dece dormeau pe baloturile de paie, dar când realitatea \[i intr` \ndrepturi se privir` \ntreb`tor, c`utând-o pe Lotria.

– Don Miguel, ce facem cu señorita care doarme cu Fay? \ntreb`unul din lucr`tori, mototolindu-[i p`l`ria scoas` de pe cap.

– L`sa]i-o s` doarm`, porunci cel interpelat. Ce fac ceilal]i cai?– Mult mai bine, r`spunse un alt lucr`tor.– Se pare c` a avut dreptate tân`ra noastr` doctori]`, se \ntoarse

Miguel spre Raul.– Da, recunoscu Raul cu un ton mul]umit.– Când am v`zut ce tân`r` este, nu i-am acordat prea mult`

\ncredere, sau mai corect spus, nu i-am acordat deloc. Sper s` nu fieprea sup`rat` pe mine, ridic` din umeri \ntr-un gest de scuz`Miguel.

Raul zâmbi dând cu ochii de tabloul idilic pe care \l ofereautân`ra [i mânza adormite. Sim]i ceva r`sucindu-se \n inima lui deobicei atât de deta[at`. Ce putere ciudat` avea aceast` f`râm` defemeie ca s` trezeasc` \n el sentimente pe care nu le mai \ncercasepân` atunci?

COPILA APELOR 93

Chiar \n clipa aceea, animalul se poticni pu]in, dar reu[i s` seridice. Pe picioarele nu prea sigure, Fay se aplec` s`-[i miroas`tovar`[a de somn.

To]i angaja]ii se adunaser` \n jurul boxei, \ntr-o lini[te curioas`.Raul intr` [i o s`lt` pe Lotria \n bra]e.

– Trebuie s` injectez caii, murmur` ea \n române[te.– Ce spune? se interes` Miguel.– Nu [tiu, recunoscu Raul. A uitat probabil unde este [i vorbe[te

\n limba ei natal`. Lotria este românc`, \l inform` el pe Miguel carese ]inea dup` el, \n timp ce o ducea spre tân`ra adormit` spre cas`.

Cearc`nele vine]ii, umbrite de genele lungi, o f`ceau s` par`vulnerabil` [i chinuit`. Raul se trezi c` o strânge mai tare \n bra]e,pentru a o proteja de un r`u invizibil, sau... poate chiar de el.

Era atât de slab`, \ncât oasele fe]ei aproape \mpungeau prinpiele. O piatr` r`s`rit` \n cale \l f`cu s` se dezechilibreze o clip`,dar ajutat de Miguel, reu[i s` se redreseze. Lotria deschise bruscochii, perfect treaz`.

– Las`-m` jos, ceru ea moale.– E[ti prea obosit`, \i r`spunse Raul cu blânde]e.Tân`ra se \ncrunt` \n \ncercarea de a-[i aminti ceva.– Oh! \i s`ri ea cu agilitate din bra]e. Ov`zul, Raul, ov`zul este

cauza otr`virii.Cei doi b`rba]i se oprir` instantaneu, privind-o ca pe o

stafie.– Da! Voi deja dormea]i când am descoperit la microscop un

spor de ciuperc` otr`vitoare care infestase ov`zul! Nu v-am trezit,m-am ocupat de cai, apoi am adormit cu mânza cea mic`. Trebuies` v`d cum se simte.

Le \ntoarse spatele [i o rupse la fug` spre grajduri.

94 SILVY SANDERS

– S` nu le mai da]i cailor ov`zul acela, le strig` ea \n timp ce-[icontinua goana.

R`ma[i pironi]i locului, cei doi b`rba]i se uitau \nm`rmuri]i laf`ptura care alerga de parc` to]i diavolii din lume erau pe urmele ei.

– Afurisit` feti[can`, spuse admirativ Miguel. E plin` de energie[i are ceva \n capul `la frumu[el.

Raul zâmbea cu gura pân` la urechi, plin de mul]umire.– S` mergem dup` ea? \ntreb` Miguel, \n timp ce privea cu jind

spre cas`.– Nu, hai s` mânc`m ceva, apoi, dac` nu se va fi \ntors, vom

merge \n c`utarea ei.Maria \i a[tepta \ngrijorat` la u[a dinspre buc`t`rie.– Ce s-a \ntâmplat? se interes` ea \n timp ce-[i frângea nervoas`

mâinile.– Nimic r`u, o lu` Miguel pe dup` umeri.– V-am a[teptat toat` noaptea!– |n timp ce doctori]a muncea, noi, spre ru[inea noastr`, am

adormit pe balo]ii de paie.– Nu se poate! \[i duse ea palmele la obraji.– Din p`cate, este adev`rat, interveni [i Raul. Se poate s`

mânc`m ceva?– Sigur c` da, se dezmetici femeia, dac` intra]i \n buc`t`rie v`

pun imediat ceva \n farfurie.Mirosul de cafea \i atrase ca un magnet pe cei doi b`rba]i, care

dup` ce se sp`lar` pu]in, se a[ezar` la mas`.Erau atât de fl`mânzi, \ncât devorar` tot ce buna femeie le

punea \n farfurie.– Dar doctori]ei nu i-o fi foame? A[ putea s`-i duc câteva

sandvi[uri, se oferi Maria.

COPILA APELOR 95

96 SILVY SANDERS

– Mai bine m` duc s` o aduc la mas`, se ridic` Raul.– Cred c` ar fi bine ca apoi s` se odihneasc` [i ea câteva ore.

Prima ei noapte la castel a fost zbuciumat`, vorbi [i Miguel, l`sândcea[ca de cafea pe mas` [i urmându-l pe Raul.

Nu a fost nevoie s` se duc` pân` la grajduri, fiindc` s-au \ntâlnitcu Lotria \n apropierea castelului.

Mergea cu capul \n p`mânt, f`când eforturi s`-[i târasc`picioarele ostenite.

Raul o prinse de mijloc [i o sus]inu spre cas`.– A[ vrea s` fac o baie, murmur` ea, \nainte s` ca[te cu poft`.– Bine, dup` aceea o s` m`nânci [i s` te odihne[ti câteva ore;

vocea cald` a b`rbatului care dup` acte \i era so], o \nv`lui ca omantie m`t`soas`.

Era atât de bine s` fie sus]inut` de el, \ncât s-ar fi putut obi[nuicu acest sprijin din partea unui b`rbat. Alung` repede acest gând,care nu trebuia s-o preocupe.

Capitolul 9

Lotria adormi cum puse capul pe pern`. Trecuse mult` vremede când nu mai avusese un somn lini[tit. Acum, \n acel col] delume, \ntr-o cas` str`in`, \ntr-un pat moale [i primitor, co[marurileobi[nuite \i pierduser` urma, a[a c` nimic nu-i tulbur` lini[teabinemeritat`.

Se trezi când soarele se preg`tea s` apun`. Se \ntinse, acceptândminute bune s` pluteasc` \n aburul ame]itor care preceda trezirea.Savura cu bucuria simpl` a unui copil moliciunea patului, textura fin`a cear[afurilor, delicate]ea pernei [i pl`cerea unei treziri f`r` grab`.

Când se hot`r\ s` coboare din pat, era mul]umit` de treaba pecare o f`cuse \n timpul nop]ii [i a[a de lini[tit` cum nu-[i aminteas` fi fost vreodat`. Se \mbr`c` repede, apoi o zbughi ca un iepurejuc`u[ spre buc`t`rie. Bine\n]eles c` nu ajunse la destina]ie a[acum \[i propusese, deoarece la intersec]ia a dou` holuri intr` \nplin \n Raul, care venea din buc`t`rie. El nici nu se clinti \n timp ceea porni \ntr-un picaj liber spre dalele din marmur` ale holului [icu siguran]` ar fi f`cut cuno[tin]` cu ele de foarte aproape dac` unbra] vânjos nu o prindea ferm, ajutând-o s` se echilibreze.

– Madre de Dios, señorita, oare nu po]i merge ca un omnormal? se r`sti Raul, \n timp ce degetele lui puternice intrau \npu]ina carne a antebra]ului ei.

Izbitura \i t`ie r`suflarea Lotriei, dar \[i reveni rapid [i, cu osmucitur`, se desprinse din strânsoarea lui.

– Dac` alergam, señor, nu \nseamn` c` sunt un om anormal, cinumai c` sunt foarte fl`mând`, ridic` ea sfid`tor b`rbia.

Câteva clipe se privir` gata de ceart`, apoi Raul zâmbi [itensiunea se risipi ca cea]a dimine]ii.

– Dac` e[ti atât de fl`mând`, atunci de ce stai aici [i nu-]icontinui drumul? zâmbi ironic Raul.

– Pentru c` stai \n calea mea [i m` ]ii de vorb`!Cu un gest plin de elegan]`, Raul se trase \ntr-o parte [i se

\nclin` ceremonios, dar când \[i ridic` privirea, constat` c` Lotrianu mai era. Disp`ruse ca luat` de vânt.

– Fata asta este ca o furtun` de var`! filozof` el urmând-o.Când intr`, Lotria era deja pe scaun, mu[când cu poft` dintr-un

col] de pâine, \n timp ce Maria se agita s`-i umple farfuria cu cât maimult` mâncare. Raul a[tept` mai bine de zece minute pân` cândLotria \l fix` cu privirea ei verde ca o p`dure de pini.

– Ce fac caii?|ntrebarea ei, \ntre dou` \mbuc`turi, \l trezi pe Raul din reveria

\n care c`zuse.– Mult mai bine.– A]i trimis ov`zul la testare?– Da, dar rezultatele nu ne-au venit \nc`.– Sper c` totu[i nu a]i mai hr`nit animalele cu el?– Nu, am ]inut cont de sfatul t`u. Lo, dac` te opre[ti pu]in din

interogatoriu, a[ vrea s`-]i mul]umesc.Lotria r`mase cu furculi]a la jum`tatea drumului spre gur`,

\ntrebând:

98 SILVY SANDERS

– Pentru ce?– Pentru felul cum te-ai comportat asear`.– Dar m` pl`te[ti pentru asta, nu trebuie s`-mi mul]ume[ti.Tonul ursuz folosit de Lotria \l f`cu pe Raul s` o priveasc` mai

atent.– Este firesc, spuse el calm, s`-]i mul]umesc. Dup` o scurt`

pauz`, ad`ug`: nu [tii s` accep]i cu gratitudine un cuvânt derecuno[tin]`?

– Nu, se r`sti ea, l`sând cu zgomot furculi]a pe mas`.O t`cere stânjenitoare se l`s` \n \nc`pere. Maria r`m`sese

\ncremenit`, cu o lingur` de lemn \n mân`, \n timp ce Raul \[istrânse pleoapele fixând-o pe Lotria cu o privire care nu dezv`luianimic din ceea ce sim]ea.

Tân`ra românc` se sim]ea mizerabil pentru ie[irea sa. Zgomotulf`cut de furculi]a aruncat` pe mas` f`cuse ca furia s`-i treac` la felde repede cum venise.

– Scuza]i-m`, \[i l`s` ea nasul \n farfurie– Nu ai reu[it nici azi s` vezi castelul, schimb` Raul, plin de tact,

subiectul.– Nu face nimic, [opti ea pierit. Am un an de zile la dispozi]ie

s` o fac.– Mâine o s` facem un tur \mpreun`.– Nu este nevoie s` te deranjezi, pot face asta mai târziu, dup`

ce vei pleca. |mpinse farfuria la o parte [i se [terse cu [ervetul lagur`. F`cu asta mai mult fiindc` el \i privea foarte insistent buzele,decât pentru a se cur`]a de ceva ce nu exista.

– M` mut ast`-sear` \n c`su]a paznicului?– Nu, vei dormi tot aici. C`su]a necesit` unele repara]ii, care

momentan nu au fost terminate.

COPILA APELOR 99

– Mul]umesc pentru mas`, Maria, se ridic` tân`ra \n picioare, afost foarte bun`!

– Cred c` ]i-a fost ]ie foame, zâmbi femeia.– Acum, a[ vrea s`-mi v`d pacien]ii, se \ntoarse Lotria spre Raul.– Te \nso]esc, \i spuse \n timp ce-i f`cea politicos loc s` ias`.Merser` t`cu]i pân` la grajduri. Cum era de a[teptat, Lotria se

opri prima dat` la boxa mânzei. De data aceasta, Fay o a[teptaproptit` bine pe cele patru picioare, adulmec` aerul când tân`raintr` \n box`, apoi se apropie timid. Când Lotria o mângâie pefrunte [i \ntre urechi, Fay o privi blând [i cu recuno[tin]`.

– Bun`, frumoaso, \i vorbi doctori]a, se pare c` e[ti mult mai bine.– Si, se auzi o voce din spatele ei.|ntorcându-se, Lotria \l v`zu pe Miguel care st`tea lâng` Raul,

sprijinit de poarta de la box`.– Sper c` ai ]inut cont de sfatul meu [i nu ai dat voie s` mai fie

hr`nite animalele din acel ov`z!– Da, [i constat c` nu a mai fost semnalat nici un caz de

\mboln`vire, r`spunse Miguel repede.– Asta este foarte bine. O s` mai injectez caii o dat`, apoi m` pot

duce la culcare. Spunând asta, se aplec` [i o s`rut` pe Fay pe pataalb` din frunte.

– Vin mâine din nou, frumoaso, pân` atunci s` fii cuminte.– Vorbe[ti des cu animalele! o ironiz` Raul.Lotria se opri [i \l privi \ncruntat`.– Mai des decât cu oamenii, r`spunse ea \ntr-un târziu.– Este mai comod, pentru c` nu pot riposta, continu` el s` o

ironizeze.– Este numai o aparen]`, nu se l`s` tân`ra, ele \]i r`spund, nu

prin vorbe mincinoase, ci prin respect [i recuno[tin]` necondi]ionate.Miguel urm`rea atent duelul verbal al celor doi, f`r` a interveni \ns`.

100 SILVY SANDERS

– Trebuie s` recuno[ti, continu` Raul, c` discutând cu -necuvânt`toarele e[ti scutit` de orice polemic`!

– {i asta ar trebui s` m` supere?– Normal, pentru c` acolo unde nu este polemic` nu exist`

ciocniri de opinii, care duc de multe ori la apari]ia scânteilornovatoare.

Lotria \l privi atent` \n timp ce-[i alegea cu grij` cuvintele.– Nu aspir la lucruri m`re]e, m` mul]umesc s` fac parte dintr-un

sistem reciproc avantajos.– Pe care s`-l controlezi \n totalitate, ridic` Raul o sprâncean`.– Prefer s` cred c` este un sistem \n care \mi g`sesc \mplinirea,

profesional vorbind, ad`ug` repede, dup` o scurt` pauz`.– Profesional, repet` el cu o ironie mu[c`toare, dar ca femeie!Furia care o \ncerca de mai multe minute, ajunsese la cote

alarmante, a[a c` tân`ra \[i strânse pumnii dureros, pentru a nu dafrâu liber stihiilor care o bântuiau.

– Consider c` sunte]i cel mai \n m`sur` s` [tie acest lucru, dat`fiind situa]ia \n care ne afl`m!

F`cu hot`rât` un pas spre el, \nl`turându-l din calea ei cu ungest abia schi]at, \n timp ce spunea pe un ton de ghea]`:

– |mi permite]i s`-mi continuu vizita!Pentru o clip`, avu certitudinea c` avusese ultimul cuvânt [i un

val de mul]umire amenin]a s` se reverse când, trecând prin dreptullui \l auzi [optindu-i:

– La[o, s` nu crezi c` te voi l`sa s` gânde[ti c` ai dreptate!Lotria nu se mai obosi s`-i r`spund`, strânse din din]i [i trecu

dreapt` ca un b`] pe lâng` el. Control` to]i caii f`r` a maischimba vreo vorb` cu Raul. Când termin`, constat` cu uimire c`r`m`sese numai cu Miguel; „st`pânul“ disp`ruse \n noaptea\ntunecoas`.

COPILA APELOR 101

Aceast` constatare, \n loc s` o bucure o f`cu s` se \ntristeze, darnu-[i l`s` timp s` aprofundeze cauza acestui sentiment, ci \l atrasepe administrator \ntr-o discu]ie despre regimul alimentar alpacien]ilor s`i.

Când terminar` de pus la punct toate detaliile, se sim]ea foarteobosit`, a[a c`-l rug` s` o scuze \n fa]a Mariei c` nu va lua parte lacina din acea sear`, preferând s` mearg` la culcare.

Cu toate c` \nc`perea era la fel de frumoas` [i de primitoare,Lotria nu se putu bucura de atmosfera pl`cut` care o \nv`lui când\nchise u[a \n urma sa.

O stare de agita]ie [i un „ceva“ nedefinit o men]inea \ntr-o starede nemul]umire stresant`. Pe poli]a [emineului descoperi unaparat de radio. C`ut` un post care transmitea muzic`, apoi, cumi[c`ri lente, se dezbr`c` [i se vâr\ \n pat. St`tu pu]in, apoi s`ri [ilu` aparatul de radio de pe [emineu aducându-l pe noptier`, lâng`pat. La \nceput, gândurile i se \nvârteau atât de haotic \n cap \ncâtnu le putea lega coerent pe nici unul. Dup` un timp, ie[i \n fa]` oidee n`stru[nic` – oare comportamentul ei fa]` de „so]“ nu erainfluen]at de ni[te sentimente ciudate pe care le putea lua dreptiubire?

Este adev`rat, \[i spuse, c` nu pot recunoa[te sentimentul dedragoste, pentru c` nu l-am \ncercat niciodat`, dar oare faptul c`m` poate r`ni atât de u[or nu este un indiciu \n acest sens? Nimeni,se gândi ea, nu o enerva atât de u[or, dar nici nu o f`cea fericit` cuo simpl` vorb` bun`.

Nu reu[ise s` ajung` la o concluzie, când cineva b`tu scurt dedou` ori \n u[`. Convins` c` Maria \i aducea totu[i ceva demâncare, r`spunse:

102 SILVY SANDERS

– Intr`!Uimit`, constat` c` nu Maria era cea care b`tuse la u[`, ci Raul.

El intr` [i, avansând spre pat, trase un scaun mai aproape de ea, \ntimp ce Lotria \[i tr`gea p`tura pân` sub b`rbie.

Dup` ce se a[ez`, Raul o privi cu ochii indescifrabili. Când vorbi,tonul s`u era prietenos [i cald.

– Nu ai venit la mas`.– Nu-mi era foame, se gr`bi ea s`-l asigure.– Oare? ridic` el dintr-o sprâncean`, cu o ironie subtil`.Lotria se ghemui mai bine sub a[ternut [i, f`r` s` g`seasc` o

replic` inteligent`, trecu la atac:– Ce cau]i aici?– Pe tine, mai vezi pe altcineva? De data aceasta, ironia era

direct`.– Nu se cade s` vii \n camera mea atât de târziu, se zburli ea.– Lo, hai s` l`s`m nevricalele, avem de discutat.Tonul lui iar`[i calm o potoli imediat.– Despre ce?– Din p`cate, nu mai pot s` stau, am de rezolvat ni[te afaceri

urgente \n alt` parte.– Adic` pleci? [opti ea pierit.– Da, mâine \n zori.– A[a de repede? se ridic` ea \n capul oaselor.Raul aprob` cu o \nclinare a capului.– Parc` era vorba s` stai o s`pt`mân`, se ag`]` ea cu disperare

de acea promisiune.– Este adev`rat, dar mai exist` [i probleme neprev`zute.Lotria trase aer \n piept, fiindu-i ru[ine de modul cum

reac]ionase, cu toate c` \n imagina]ia ei problemele neprev`zuteluau chipul unei femei frumoase spaniole, numit` Carmen.

COPILA APELOR 103

104 SILVY SANDERS

– Ai dreptate, \i spuse ea dintr-o dat` calm`, sper s` m` descurc.– Sunt sigur de acest lucru. Miguel te apreciaz` mult pentru

felul cum ai rezolvat problema cailor bolnavi. El te va prezentavecinilor pe care \i cunoa[te oricum mai bine decât mine.

– Nu este nevoie s` m` prezinte nim`nui, voi avea destul treab`aici la ferm`.

– Lo, nu e[ti prizonier` aici!Numele ei, rostit \ntr-o singur` silab`, pe un ton dr`g`stos, \i

produse tinerei fiori de pl`cere.– Este mai bine s` cunosc cât mai pu]in` lume, spuse ea când

\[i mai reveni.– De ce?– Reduc riscul de a fi descoperit`.– Aici nu exist` un astfel de risc, ripost` el categoric.– Tu nu-i cuno[ti pe ]igani.– |i cunosc suficient ca s` [tiu c` aici e[ti \n deplin` siguran]`.– A[ vrea s` pot crede [i eu cu aceea[i t`rie ca tine, \l privi ea cu

sinceritate.– Sper c` atunci când m` voi \ntoarse s` te conving de adev`rul

spuselor mele.– Nu o po]i face acum?– Din p`cate, nu avem suficient timp la dispozi]ie \n acest

moment.Lotria \l privi intens, convins` c` [tia mai mult decât spunea,

teribil de curioas` s` afle ce-i ascundea. Dar anii lungi de disciplin`impus` \[i spuser` cuvântul [i nu \ntreb` nimic.

– Nu pot s`-]i spun o dat` la care m` voi \ntoarce, vorbi el \ncontinuare, dar cred c` vor trece câteva s`pt`mâni pân` voi reu[is` g`sesc pu]in timp pentru a veni aici, eventual \ntr-unweekend.

– Bine. Cuvântul ie[i destul de greu printre buzele ei strânse.Era atât de speriat` la gândul c` nu-l va vedea o perioad` atât delung`!

Raul zâmbi \n col]ul gurii, blând dar cu ironie.– Ce so]ie minunat` mi-am luat! Nici un repro[ c` plec inopinat,

nici ]ipete c` dispar atât de mult timp!Lotria sim]ea c` se sufoc` de sup`rare, dar arbor` curajoas` un

zâmbet care se vroia nep`s`tor.– Din câte [tiu, e[ti un om liber s` faci ce vrei.– Actele spun altceva, insist` el.Tân`ra \[i privi degetele de pe care disp`ruser` inelul [i

verigheta.Raul \i surprinse privirea [i cu o lucire brusc` de furie, spuse:– Le po]i vinde dac` vei avea nevoie de bani. R`utatea brusc`

din vocea lui o lu` prin surprindere [i-l privi nedumerit`. Când\n]elese la ce se referise, ripost` cu mândrie:

– Nu pot vinde ceva ce nu-mi apar]ine.– Dar sunt alte tale, insist` Raul.– Mai degrab` sunt ale tale, ca recuzit` a piesei pe care o juc`m.

La divor], sau când vei vrea, bijuteriile \]i stau la dispozi]ie.B`rbatul se ridic` brusc \n picioare, f`când un pas amenin]`tor

spre pat.– Nu [tiu de ce ajungem mereu s` ne cert`m, spuse el pe un ton

frustrat.– Diferen]` de opinii, r`spunse Lotria cu un calm care era

departe de a-l sim]i.

COPILA APELOR 105

Capitolul 10

Dup` [ase s`pt`mâni petrecute la Castillo de Penon, Lotriacuno[tea fiecare cotlon al castelului, ca [i fiecare palm` din terenulfermei.

De dou` zile, se mutase \n c`su]a renovat` special pentru ea.|n fiecare zi st`tuse pe capul celor patru me[teri care lucraser` larenovare. Cu toate c`, de fiecare dat` când venea, avea câte osugestie, sau dorea câte o modificare, oamenii se obi[nuiser` cuprezen]a ei [i pân` la urm` \ndr`giser` modul ei neprotocolar dea se purta.

|n fa]a casei amenajase o mic` gr`din`, s`pând ronduri pe carele umpluse apoi cu flori. C`rase pietre de diferite forme [i m`rimicu care m`rginise rondurile [i delimitase aleile.

Aplecat` asupra unui strat de flori, plivea buruienile care\mpiedicau plantele s` se dezvolte. Soarele dimine]ii \i f`ceau p`ruls` str`luceasc` \ntr-o multitudine de nuan]e. Vântul molcom i sejuca prin plete, aruncându-i câte o [uvi]` \n ochi. Deranjat`, \ncercazadarnic s` ]in` dup` urechi [uvi]ele care sc`paser` din coada decal pe care [i-o legase strâns \n cre[tetul capului.

La un moment dat, o umbr` \i acoperi soarele. |ntoarse capul s`vad` ce se \ntâmpl` [i inima i se opri \n piept.

Raul st`tea la mai pu]in de un metru \n spatele ei, cu mâinileadânc \nfipte \n buzunarele blugilor.

Lotria se ridic` \ncet, cuprins` de o emo]ie devastatoare. Când sepropti bine pe picioare, Raul \i zâmbi. Un zâmbet cald, prietenesc,plin de promisiuni ne\n]elese. Zâmbetul acela o f`cu pe Lotria s`uite toate promisiunile pe care [i le f`cuse [i i se arunc` \n bra]e,lipindu-[i obrazul de pieptul lui, inhalându-i cu nesa] mirosul.

O clip`, cât o b`taie de inim`, Raul r`mase nemi[cat, uimit dereac]ia ei, apoi bra]ele sale o prinser` ca o menghin`, strângând-ocu patim` lâng` trupul lui \ncordat. O ridic` pu]in pentru a ajungela buzele ei fierbin]i, pe care puse st`pânire cu o pasiune primar`.

Timpul [i lumea disp`rur` din jurul lor, fiind \nconjura]i numaide cea]a diafan` a sentimentelor care \nmuguriser` \n sufletele lor.

– Oh, exclam` Raul dup` ce \ntrerupse s`rutul [i o a[ez` cu grij`cu picioarele pe p`mânt. A[a primire mai zic [i eu! Dac` [tiam c`]i-a fost atât de dor, veneam mai repede.

Cuvintele spuse pe un ton plin de ironie o f`cur` pe Lotrias`-[i revin` din starea euforic` \n care o aruncase bucuria revederii,ca [i din s`rutul r`scolitor la care participaser` amândoi.

– Scuz`-m`, spuse ea cu obid`, dar chiar m-am bucurat c` airevenit.

Zâmbetul lui se [terse imediat, devenind serios.– A fost doar o glum`, nu trebuie s` te scuzi, [i pe mine m`

bucur` revederea.Cu un gest prietenesc, \[i puse mâinile pe umerii ei.– Ia s` vedem cum ar`]i, continu` el pe acela[i ton prietenos.Lotria \[i st`pâni cu greu fiorul pe care atingerea lui \l declan[`

\n trupul ei \ncins.

COPILA APELOR 107

– Grozav, decret` el plin de emfaz`. Ai mai pus pe tine cevac`rni]`, iar dac` n-ai avea pe fa]` dârele astea de p`mânt, ai ar`tachiar bine.

Ru[inat`, Lotria \ncerc` s` se [tearg` cu mâneca c`m`[ii, dar nureu[i decât s` \ntind` mai bine murd`ria. Se sim]ea ca o toant`[i-i venea s` intre \n p`mânt de ru[ine c` dup` atâta timp o g`sea\ntr-o postur` umilitoare.

– Las`-m` pe mine, \i propuse Raul care scoase din buzunar obatist` imaculat`.

– Mai bine m` duc s` m` sp`l, altfel \]i vei murd`ri batista!– Nu-i nimic, o asigur` el, \n timp ce cu gesturi blânde [tergea

dârele de p`mânt de pe obrajii ei ro[ii ca petalele unui mac.Câteva clipe se studiar` \n t`cere.– Te-ai obi[nuit aici, Lo?– Da, veni r`spunsul ei [optit.– Nu regre]i c` ai plecat din ]ara ta?Ea se retrase un pas [i-l privi hot`rât`.– Nu am ce regreta, acum Spania este ]ara mea. Multe din

temerile mele au \nceput s` adoarm` [i \mi simt sufletul mai u[or.Dup` o zi de munc` dorm un somn lini[tit, am uitat co[marurilecare \mi bântuiau nop]ile solitare.

– M` bucur s` aud asta. Modul brusc \n care ai fost nevoit` s`pleci m` f`cea s` m` tem c` adaptarea ta va fi greoaie [idureroas`.

– Nu, replic` ea vehement, acum deja m` simt ca acas` sau m`rog, a[a cum \mi \nchipui c` ar trebui s` te sim]i acas`.

Triste]ea din ultimele ei cuvinte \l f`cu pe Raul s`-[i \nghit`gluma pe care era gata s-o fac` pe seama ei.

Lotria \[i ridic` b`rbia cu gestul pe care el ajunsese s`-lcunoasc` bine.

108 SILVY SANDERS

– Hai s` vezi cum m-am aranjat!– Chiar vroiam s` te rog s` facem un tur al noii tale locuin]e.Lotria porni \nainte, deschizându-i drumul. Vizita dur` pu]in,

deoarece casa era destul de mic`, dar Raul fu impresionat de notapersonal` care era prezent` la tot pasul. F`când compara]ie cugarsoniera ei din Bucure[ti, b`rbatul se bucur` de progresul pecare \l constata. Mobilierul pu]in la num`r era completat de ghivececu plante sau tot felul de aranjamente din plante uscate.

– Dac` mai ai nevoie de mobilier po]i cump`ra, \i spuse el cândrevenir` la u[a de la intrare.

– Deocamdat` nu am nevoie de nimic, spuse ea repede.– Dar...? Pentru c` e clar c` exist` un dar, nu o menaj` Raul

deloc.– Am vrut s` spun, ripost` ea imediat, c` pentru cele

unsprezece luni care mi-au mai r`mas s` locuiesc aici, casa are totce-i trebuie, dar, accentu` ea, dac` o s`-mi permi]i s` locuiesc [idup` desfacerea c`s`toriei aici, atunci m` voi gândi la unele\mbun`t`]iri.

– {tii foarte bine c` po]i locui aici cât vei dori, preciz` Raul peun ton sec. Miguel mi-a povestit c` deja ai o serie de pacien]i dinsat, ca [i de la fermele vecine.

Un zâmbet fugar \i arcui buzele fragede, \n timp ce un lic`r demândrie \i lumina verdele \ntunecat al ochilor.

– Lâng` laborator am amenajat, cu ajutorul b`ie]ilor [i al luiMiguel, mici boxe [i cu[ti pentru animalele mai mici. Acum sunttoate ocupate.

– Mi-a spus Miguel, dar n-am avut timp s` le vizitez, Lo...Numele ei r`mase plutind \n aerul cald când de undeva din

buc`t`rie se repezi spre Raul o pisic` ro[cat` uria[`, care agita

COPILA APELOR 109

amenin]`tor un sfert de coad`. Motanul scoase un sunet ofensat [icu ochi aprigi, de un verde crud, se ag`]` cu ghearele de pantaloniib`rbatului.

– Au, strig` el, \n timp ce \ncerca f`r` succes s` scape de ataculciudatei feline.

Lotria se aplec` repede, ascunzându-[i cu grij` zâmbetul amuzat[i lu` pisica \n bra]e.

– Ro[catule, fii cuminte, \l admonest` ea, \n timp ce motanul ise cuib`rea \n bra]e plin de mul]umire.

– ~sta de unde a mai ap`rut?– Nu [tiu al cui este, dar acum vreo trei s`pt`mâni a ap`rut la

u[a laboratorului tocmai când \nchideam. Avea coada sfârtecat`. La\nceput, când vroiam s` pun mâna pe el, se retr`gea, am stat pu]inde vorb` [i i-am explicat c` trebuie s`-i tratez coada, [i \ntr-un târzium-a l`sat s`-l iau \n bra]e. Din nefericire, nu i-am putut salva coada.L-am anesteziat când l-am operat, apoi l-am pus \ntr-o cu[c`. Amf`cut gre[eala s` \ncui u[a. A doua zi era foarte sup`rat pe mine, a[ac` a plecat [i dou` zile nu l-am mai v`zut. |ntr-o noapte, când \nc`mai dormeam la castel, m-am trezit cu el \n camer`. M-a privit fix cuochii lui verzi, apoi a s`rit \n pat [i s-a a[ezat lâng` picioarele mele.De atunci, vine [i pleac` dup` cum are poft`, dar seara, oricât detârziu, \[i face apari]ia, m`nânc`, apoi se cuib`re[te la picioarelemele [i adoarme. Când m-am mutat aici a venit imediat, [i de atunciconvie]uim amândoi.

– Este pentru prima dat` când te v`d zâmbind cu adev`rat, a[ac` \i sunt recunosc`tor acestui afurisit ro[cat c` ]i-a ]inut companie,chiar dac` mi-a stricat pantalonii [i o parte din pielea piciorului.

Lotria must`ci pozna[.– Cred c` a fost pu]in gelos.– Ei, atunci \l iert, d`du Raul din mân` cu un gest larg, pentru

c` [i eu sunt gelos pe el.

110 SILVY SANDERS

Chiar dac` tonul era glume], o not` aparte o f`cu pe tân`rafemeie s`-l priveasc` circumspect. Inima \i s`lta de bucurie lagândul c` el ar putea fi gelos. Alung` \ns` repede aceast` ideenebuneasc` [i \ntreb` pe un ton neutru:

– Cât vei sta?– Numai pân` mâine.Triste]ea care \i \mp`ienjeni ochii, estompând str`lucirea

smaraldelor din privire, \l bucur` teribil de mult pe Raul.– Ai venit numai \n control? replic` ea acid.– Nu, trebuie s` fiu mâine sear` la Sevilla, [i am plecat cu

ma[ina special pentru a trece pe aici s` v`d ce mai faci.Se studiar` \n t`cere, cânt`rind adev`rul din spusele fiec`ruia.Lotria avu o tres`rire când realiz` ce sentimente are pentru Raul.

|l iubea, pur [i simplu \l iubea pe acest b`rbat arogant [i atât de sigurpe el \ncât o intimida doar cu o privire. |nchise ochii pentru a\mpiedica aceast` descoperire s` erup` prin ferestrele sufletului.

– Ce s-a \ntâmplat? \l auzi ea ca prin cea]`. Lo, nu ]i-e bine?insist` Raul când nu primi nici un r`spuns.

Chinuit` de proasp`ta descoperire, tân`ra nu putu decât s`nege printr-o mi[care lent` a capului. }inea \n continuare ochii\nchi[i, speriat` c` el ar putea afla ceea ce tocmai descoperise.

Când \i sim]i mâinile pe umeri, un fior de pl`cere o str`b`tu cao lav` fierbinte.

– Sagrada Madre de Dios! Vocea lui alarmat` o f`cu s`-[i revin`suficient pentru a arbora o expresie impasibil`.

– Nu am nimic Raul, [opti ea.Numele lui ie[ise de pe buzele ei ca o mângâiere.– Cum se face c` un nimic te-a f`cut palid` ca frunzele toamnei?– Ce poetic, zâmbi ea bizar.Raul o scutur` u[or.

COPILA APELOR 111

– Hei! Ce se \ntâmpl`?– Am avut o revela]ie, spuse ea amar.– {i?– Este ceva care m` prive[te numai pe mine, continu` ea pe

acela[i ton. Dac` stau s` m` gândesc, cred c` dac` ai afla despre ceeste vorba te-ai enerva teribil.

– Poate ar fi mai bine s` m` la[i pe mine s` hot`r`sc, o momi elcu o voce blând`.

– Nu, [opti ea, \n timp ce \ncerca s` scape de sub mâinile lui.– Lo, am crezut c` suntem prieteni!– Te rog, Raul, nu mai insista, este ceva foarte personal.– Va afecta \n vreun fel rela]ia noastr`?Lotria se sim]ea vulnerabil` cum nu se mai sim]ise niciodat`. Iar

ultima lui \ntrebare o nelini[ti [i mai mult. Era ca [i cum \i citeagândurile.

Cu un mare efort, \i sus]inu privirea când \i r`spunse:– Nu, Raul, nu va afecta cu nimic rela]ia noastr`!B`rbatul \i cercet` atent chipul, iar \n secunda urm`toare se

aplec` [i o s`rut` ame]itor. Buzele lui, posesive la \nceput, devenir`tandre, de o pasiune covâr[itoare.

Era atât de bine \n cercul de fier al bra]elor lui... atât de lini[titor[i \n acela[i timp atât de incitant. Lotria savur` cu o pl`ceredureroas` s`rutul care \i golise pl`mânii de aer, [i totu[i nu doreas`-i pun` cap`t. Ambrozia acelui s`rut o va p`stra mult` vreme \namintire [i \n termina]iile nervoase ale buzelor.

Raul \i acord` un scurt r`gaz când \i p`r`si gura, pentru adepune mici pece]i fierbin]i pe pleoapele \nchise. Un bra] ostrânse mai aproape de trupul lui tare ca piatra, \n timp ce palmadreapt` tatona cu blânde]e trupul arcuit al tinerei femei de la ceaf`la talie.

112 SILVY SANDERS

Lotria sim]ea c` \i ia foc trupul, iar capul i se golise de oricegând coerent.

Trecuse bariera care delimita gândirea de sim]uri. Valul desenzualitate o purta pe crestele lui pufoase, plin de promisiuniame]itoare.

|n acele clipe magice, era o sclav` supus` virilit`]ii b`rbatului.S`rut`rile care c`deau pe chipul ei ca o ploaie de var`, o f`ceau s`str`luceasc` de pasiune. Degetele i se \ncâlciser` \n p`rul lui negruca ni[te liane.

– Hai s` uit`m de pactul nostru, \i [opti el cu glasul voalat depasiune.

Nu ar fi putut spune nimic mai nepotrivit. Lotria se smulse dinbra]ele calde, cu r`suflarea \ntret`iat` a omului care f`cea un mareefort.

Uimit, el o privea cu ne\ncredere.– Nu se poate, sufl` ea [uier`tor.– Ce nu se poate?– S` trecem peste \n]elegerea noastr`!– Trebuie s` recuno[ti c` datele problemei s-au schimbat

substan]ial, zâmbi el.– Nimic nu s-a schimbat, spuse ea cu o fals` siguran]`.Raul ridic` mâna [i o mângâie u[or pe cap. Orice conota]ie

sexual` disp`ruse, era o mângâiere prieteneasc`.– Totul s-a schimbat, mi bella pequeña. Chiar dac` nu vrei s`

recuno[ti, exist` o puternic` atrac]ie \ntre noi.Lotria \l privi sfid`toare.– Pe ce se bazeaz` atrac]ia de care pomene[ti?Luat prin surprindere de atacul ei, Raul r`spunse dup` o clip`

de gândire:

COPILA APELOR 113

– Pe dorin]`!– Aha! strig` ea, f`când un pas \napoi. Crezi c` o s` cad pe spate

c` ai catadicsit s` m` dore[ti? Afl` c` eu nu te doresc, [i chiar dac`-]isunt datoare, nu-]i voi pl`ti \n natur` datoria.

– Devii vulgar`, o \ntrerupse el cu buzele strânse amenin]`tor.– Uite ce este, r`sufl` ea poticnit, nu voi fi niciodat` juc`ria ta,

nu vreau s` fiu amanta ]inut` ascuns`.– Deocamdat` e[ti nevasta mea.– Numai pe o bucat` de hârtie, \l \nfrunt` ea ironic.– Asta se poate remedia foarte simplu, [uier` el amenin]`tor. Ce

aveau \n plus b`rba]ii care au trecut prin patul t`u?Cuvintele lui o paralizar` pur [i simplu. Nu apuc` s` riposteze

\n nici un fel, pentru c` dintr-un pas, el spulber` distan]a care \idesp`r]ea, o prinse strâns \n bra]e [i porni un asediu voluptuosasupra buzelor [i sim]urilor ei.

Ultimul ei gând a fost un protest la \ntrebarea lui absurd`.F`r` a-i da posibilitatea s`-[i revin` din asaltul lui \nfl`c`rat, Raul

o trase spre canapeaua din living. O culc` u[or ca pe o fragil`comoar`, [i o mângâie pân` nu mai r`mase nimic ra]ional \nfrumosul ei cap.

Dac` ar fi \ntrebat-o cineva cum zburaser` hainele de pe ea saude pe el, n-ar fi putut da vreun detaliu. Cert este c` pielea eicatifelat` era \ncântat` de senza]iile pe care i le producea atingereatrupului aspru al b`rbatului. Pierdut` \ntr-o lume iluzorieprovocat` de be]ia sim]urilor, accept` cu o supunere blând`mângâierile lui, pe care i le \napoia cu infinit` tandre]e.

Lipsa ei de experien]` era compensat` de iubirea profund` pecare o sim]ea pentru cel care \i era so]. Fugise de b`rba]i, pe care \iconsiderase mereu du[mani. Acum, toate acele gânduridisp`ruser`, \nlocuite de o pl`cere intens` care f`cea din ea o fiin]`dornic` de iubire.

114 SILVY SANDERS

COPILA APELOR 115

Când \i lu` \n st`pânire pe rând, câte un sân, crezu c` moare deatâta pl`cere. Se arcuia ca o salcie spre gura lui fierbinte, dorindmai mult, f`r` a [ti \ns` ce \nsemna acel mai mult.

Erau doar un b`rbat [i o femeie, prin[i \n dansul etern aldragostei.

O posed` blând, a[teptând [ocat ca trupul ei s` se acomodezecu p`trunderea lui brusc`.

Gemu mul]umit când ea se destinse dup` durerea sim]it` lapierderea virginit`]ii. Se retrase u[or, dar picioarele ei lungi sestrânser` spasmodic \n jurul lui.

– U[urel, mi amada! \i [opti el cu pasiune. Las`-m` s` te \nv`].{i ea l-a l`sat, nu numai s` o \nve]e, ci s` o poarte pe culmile

necunoscute ale volupt`]ii [i ale \mplinirii.A fost o c`l`torie lung` [i agitat`, dar plin` de tr`iri la intensit`]i

neb`nuite.Zgudui]i de pl`cerea final`, au r`mas strâns \mbr`]i[a]i pân` ce

undele succesive ale \mplinirii s-au estompat.Lotria \[i ascunse chipul \mbujorat la pieptul lui musculos.

Pelicula sub]ire de transpira]ie care le acoperea trupurile devenidintr-o dat` rece.

– Lo, \ncerc` el s`-i ridice capul. Te rog, nu fi sup`rat`!O clip`, nu se \ntâmpl` nimic, apoi tân`ra \ncepu s` ridice sfios

capul.Raul nu mai v`zuse ochi mai frumo[i. Te pierdeai \n intensitatea

lor verde ca \ntr-o jungl`, iar iubirea necondi]ionat` care str`lucea\n profunzimea lor \l \ncânt` peste m`sur`.

– Oh, iubito, deci nu e[ti sup`rat`, concluzion` el lini[tit.O lic`rire viclean` se aprinse \n meandrele verzi.– Dac` [tiam c` este atât de bine, nu a[teptam pân` la vârsta asta.B`rbatul se \ncrunt` amenin]`tor.

– S` nu spui asta nici \n glum`. Tonul lui aspru o f`cu s` se\ntrebe ce gre[ise.

– Raul, se foi ea \n bra]ele care o strângeau posesiv, ce vom faceacum?

El ridic` ironic dintr-o sprâncean`.– Acum, cred c` te voi duce \n dormitor [i vom repeta lec]ia

predat` pe canapea, pân` voi fi sigur c` nu ui]i nici un am`nunt.Lotria lovi u[or cu pumnul pieptul musculos.– Nu te preface c` nu \n]elegi!– Despre lucruri serioase nu pot discuta când \]i simt trupul gol

lipit de al meu.– Dar...– Nici un dar, acum vreau s`-mi concentrez toat` aten]ia asupra

trupului minunatei mele so]ii.Ultimele lui cuvinte, ca [i tonul duios cu care le rostise, o f`cur`

pe Lotria s` \nfloreasc` de fericire.Cu un gest fluid, el se ridic` \n picioare, apoi se aplec` [i o lu`

\n bra]e. Ajuns \n dormitor, o puse cu grij` pe pat [i dup` ce o privicâteva clipe, se \ntinse lâng` ea.

O s`rut` m`runt pân` ajunse la ureche [i-i [opti:– Bine c` a disp`rut afurisitul de motan, acum e[ti numai a mea.Tonul lui posesiv o f`cu s` tresar`, dar orice idee negativ` care

o \ncercase disp`ru, [tears` de s`rut`rile lui experte.

116 SILVY SANDERS

Capitolul 11

Lotria se trezi \ncet, cu o pl`cut` senza]ie de \mplinire. Se\ntinse lene[, f`r` a con[tientiza timpul. Plutea \nc` \n zona aceeaatemporal` dintre somn [i realitate. |ntinse un bra] \n c`utareacelui care acum \i era so] cu adev`rat. Pip`i [i nu g`si decât pernarece. Deschise brusc ochii, treaz` pe de-a-ntregul. Se ridic` \n capuloaselor, tr`gându-[i cear[aful peste trupul gol. Cu ochii mari ca aiunui copil surprins, cercet` camera. Era singur`. Realitatea n`v`librutal \n mintea amor]it`.

„La ce te a[teptai?“, \i strig` ra]iunea, iar ea l`s` capul \n jos,plin` de vinov`]ie. Era sfâ[iat` \ntre iubirea nem`rginit` pecare o sim]ea pentru Raul [i ra]iune. Se obi[nuise a[a de mults` se considere un nimeni \ncât acest lucru devenise ocertitudine.

Tres`ri, auzind u[a de la intrare deschizându-se cu zgomot. |[itrase cear[aful peste cap, un gest copil`resc consider` ea, dar nu-[ipusese ordine \n gândurile prea multe [i prea contradictorii pentrua se putea confrunta cu Raul. Era convins` c` intrase, deoarece \i

recunoscu mersul sigur [i ap`sat. |l auzi când p`trunse \n dormitor,dar nu f`cu nici o mi[care, a[teptând cu inima b`tându-i haotic \nurechi. El a[ez` ceva greu pe mas` [i se apropie de pat.

– Lo, [opti el \n timp ce tr`gea \ncet de cear[af pentru a-i dezvelicapul.

Când sim]i c` ]ine la rândul ei de cear[af, \ncepu s` râd` [i setrânti lâng` ea.

– Mi pichon, de ce te ascunzi? spuse el când reu[i s` se opreasc`din râs.

Cu un gest brusc, Lotria ie[i de sub cear[af, având totu[i grij` s`fie acoperit` pân` sub b`rbie.

– Nu sunt porumbi]a ta, se strâmb` ea.Raul se aplec` mai mult [i o s`rut` pe vârful nasului.– Ba da, scumpa mea, ai fost un porumbel c`l`tor, dar acum ai

devenit porumbi]a mea de cas`.Chiar dac` tonul era vesel, Raul o prinse \n bra]e [i o s`rut`

profund, l`sând-o f`r` suflare.– }i-am adus masa de prânz, o anun]` el \ntre dou` s`rut`ri.

Asta ca s-o \mpiedic pe Maria s` vad` ce-i cu tine de nu te-ai ridicatdin pat pân` la aceast` or`.

Amuzamentul lui evident o f`cu s` se fac` ro[ie de ru[ine lagândul c` Maria ar putea veni [i s`-i g`seasc` f`când dragoste.

– E[ti adorabil` când ro[e[ti a[a, \i spuse el cu tandre]e.|n timp ce el a[eza masa, Lotria f`cu un du[ rapid. O cam

dureau câ]iva mu[chi pe ici pe colo, dar nu ar fi recunoscut pentrunimic \n lume.

Când intr` \n living, Raul se ridic` de pe scaunul pe care st`tea[i deschise larg bra]ele spre care tân`ra femeie se avânt` fericit`.

118 SILVY SANDERS

S`rutarea \nfocat` amenin]a s`-i arunce \n pat, dar Raul reu[i s` sedesprind` de buzele ei senzuale, cu evident` p`rere de r`u.

– Dac` nu ne a[ez`m la mas` \n clipa asta, vom r`mâne nemânca]i.– {i ce dac`, se alint` Lotria, ne vom mânca zilele unul

altuia.Raul \mpietri o clip`, \n timp ce un mu[chi i se zb`tea

spasmodic \n obraz. O \ndep`rt` brusc, cuprins de furie.– Asta inten]ionezi s` faci? S`-mi m`nânci zilele?– Tu nu [tii de glum`? \ncerc` ea s`-l readuc` la o stare mai

pl`cut`.– Parc` tu erai cea care nu [tia de glum`!– Da, asta era replica ta de obicei, acum tu e[ti cel obtuz.– Obtuz! strig` el nemul]umit, acum sunt [i obtuz?– Ascult`, Raul, n-am spus acele cuvinte cu vreo inten]ie, [i dac`

\]i aminte[ti, m-am referit la amândoi, a[a c` te rog, nu face o dram`din nimic.

Mai potolit, b`rbatul se a[ez` de cealalt` parte a mesei:– Bine, spuse el politicos, cred c`-]i datorez ni[te scuze.Nu mai spuse nimic, iar Lotria deduse c` altceva nu va mai

c`p`ta, a[a c` se a[ez` [i ea la mas`.Mâncar` \n t`cere. Ea strânse farfuriile [i le sp`l` \n mica ei

buc`t`rie.– Ai nevoie de o ma[in` de sp`lat vasele, spuse Raul la un

moment dat, rezemat de canatul u[ii.– Sunt o persoan` singur`, iar majoritatea meselor le servesc la

castel, a[a c` n-am nevoie de ma[in` pentru vase, mi-ar ocupa preamult loc [i nu a[ folosi-o.

– Lo, las`-le \ncolo de vase, hai s` discut`m.Lotria l`s` ultima farfurie la scurs [i se \ntoarse spre Raul:

COPILA APELOR 119

– Ai dreptate, trebuie s` discut`m. |l privi cu ochii ei mari [iverzi, cu o onestitate sup`r`toare.

Revenir` \n living [i se a[ezar` pe canapea.– Vreau s` [tiu ce reprezint` pentru tine aceast` zi, \l \ntreb` ea

scurt.Raul zâmbi, cu un aer pu]in arogant.– O zi minunat` [i \mplinirea unei dorin]e.M`rturisirea lui \i omor\, rapid [i eficient, orice speran]`. Chiar

dac` sim]ea c` inima va refuza s`-i mai bat`, Lotria se mobiliz`pentru a nu-l l`sa s`-i descopere nefericirea [i marea putere pecare o avea asupra ei de a-i face r`u. Respir` adânc, \nainte de avorbi.

– Una din clauzele mele a fost \nc`lcat`, cred c` cinstit ar fi s`renun]i [i tu la una.

– {i care ar fi aceea? ridic` Raul o sprâncean`.– Ar trebui s` recuno[ti c`s`toria noastr` \n fa]a rudelor tale,

rosti ea cu greu.– Nu se poate, r`spunse el laconic. Nu acum.– De ce?– |ntrebarea ta este \ndrept`]it` dar, din p`cate, nu pot s`-]i

r`spund.– Trebuie s` accept pentru c` a[a vrei tu? Furia care \ncepuse

s`-i clocoteasc` \n vene se f`cu sim]it` [i \n vocea ei.Raul o privi impasibil câteva clipe, apoi prin ochii lui trecu ceva

care sem`na a p`rere de r`u, care nu f`cu decât s` sporeasc` furiatinerei femei.

– Lo, \ncepu el...– Nu, strig` ea s`rind \n picioare, nu am nevoie de mila ta.

Pleac`, mi-ai f`cut destul r`u.

120 SILVY SANDERS

– R`u, o ironiz` el, credeam c` ]i-am produs pl`cere!Nu numai c` nu catadicsi s` plece, dar pentru a o sfida, \[i puse

ostentativ un picior peste cel`lalt, cu un gest de mare senior.– Nu vrei s` pleci, bine, atunci, voi pleca eu, spuse ea sufocat`

de furie, dar \nainte, vreau s`-]i mul]umesc c` m-ai f`cut s`-mi\nving teama de b`rba]i. Recunosc c` am participat cu pl`cere, darn-o s` te las s` m` mai atingi vreodat`. E[ti un om foarte crud.Am [i eu dreptul la vise [i la speran]e, ca orice om, chiar dac`nu sunt de condi]ia ta social`. Am un trecut obscur, iar viitorul\mi este incert. Te-ai gândit vreo clip` c` pentru minevirginitatea reprezenta singura zestre pe care o puteam d`ruiso]ului meu?

– Dar sunt so]ul t`u! o \ntrerupse el.– Las`-m` s` termin ce am de spus, se \ncrunt` ea. Prin so]ul

meu, \n]eleg acea persoan` care m` va iubi suficient de multpentru a nu-i p`sa c` sunt un copil g`sit, un suflet aruncat prad`apelor, care au fost mai milostive cu mine decât proprii meip`rin]i. {tii ce-mi doream foarte mult, \ntinse ea un degetacuzator spre el, nu, n-ai de unde s` [tii, [opti, dintr-o dat` foarteobosit`. |[i trecu cu un gest nervos degetele prin buclele rebele.|mi doream ca dup` noaptea nun]ii mele s` m` trezesc \ntr-ocamer` plin` cu flori. Nu a[ fi dorit nimic altceva decât flori.Atunci a[ fi [tiut c` ofranda mea a fost pe placul lui. Tu ai f`cutimposibil [i acest umil vis. Consider c` acum nu-]i mai suntdatoare cu nimic. Oi fi tu proprietarul acareturilor de pe aici, daral meu nu e[ti.

|i \ntoarse spatele [i p`r`si \n fug` casa. Trecu pe la improvizatulei spital, schimb` câteva cuvinte cu Miguel, apoi porni spre munte.Cutreier` potecile cele mai abrupte pân` nu mai putu respira de

COPILA APELOR 121

oboseal`. Epuizat`, se a[ez` pe o stânc`. Privi un timp cum soarelecobora u[or spre asfin]it.

– Of, Doamne, \[i ridic` ea privirea \nrourat` spre \naltulcerului, de ce oare nu-mi este nimic \ng`duit? De ce a trebuit s` m`\ndr`gostesc de un b`rbat care nu m` va iubi niciodat`?

Lacrimile z`g`zuite prea mult timp se rev`rsar` \ntr-un potop demici diamante lichide. Dup` ce \[i plânse nefericirea pân` nu maiavu lacrimi, se sim]i pu]in mai bine.

– Iart`-m`, Doamne, c` m` plâng mereu, [tiu c` undeva suntoameni mai am`râ]i decât mine, de care trebuie s` Te ocupi.Problema mea nu este tragic`, dar m` doare foarte tare, [i eu numaicu Tine pot vorbi cu adev`rat.

Cu dosul palmei, \[i [terse câteva lacrimi care \i atârnau degenele lungi. Se ridic` \n picioare, se \ntoarse s` porneasc` la vale[i se \mpiedic` de motanul ro[cat care se lungise pe potec`, nudeparte de locul unde st`tuse ea.

– Ro[catule, ce faci aici? zâmbi ea trist.Motanul, deranjat din somnul s`u, o privi ciudat, apoi se

\ntoarse [i porni la vale. Cu moralul pu]in ridicat, Lotria \l urm`. Laun moment dat, nori negri acoperir` cerul care se \nsera. Tân`raprivi spre vale [i i se p`ru c` nu mai recunoa[te nimic. Speriat`, \lstrig` pe motan, care ap`ru imediat din spatele unui tufi[.

– Trebuie s` ne gr`bim, prietene, [i dac` [tii vreo scurt`tur`,este cazul s` mi-o ar`]i.

Motanul scoase un mieunat prelung [i, agitându-[i ciotul decoad`, porni repede la vale.

Ajunser` \n dreptul grajdurilor o dat` cu primele pic`turi deploaie. Lotria intr` pe u[a deschis` cu gândul de a face o vizit`favoritei sale, Fay. Sc`rpin` mânza \ntre urechi când realiz` c` nu

122 SILVY SANDERS

era singura care se ad`postise de ploaie \n grajd. Câteva boxe mai\ncolo, discutau doi b`rba]i. Recunoscu imediat cele dou` voci,care erau ale lui Raul [i Miguel. Cu inima strâns`, ascult`conversa]ia celor doi.

– Pân` acum, spunea Miguel, mai mul]i s`teni m-au informat c`doi str`ini dau târcoale fermei.

– S` le atragi aten]ia oamenilor s` fie foarte aten]i.– Am f`cut-o deja.– Nu vreau ca lucrurile astea s` ajung` la urechea Lotriei, spuse

Raul autoritar.– Am \n]eles, st`pâne.– {i te rog s` fii cu ochii pe ea, nu vreau s` p`]easc` ceva.Lotria se l`sase jos pe paiele pe care dormea Fay, fiindc`

picioarele nu o mai sus]ineau. Era \ngrozit`. Deci, \i d`duse deurm` [i aici. Tonul protector cu care spusese Raul ultimele cuvinte,erau ca un balsam peste inima ei r`nit`. Tulburat`, r`mase multtimp \n box`, dup` plecarea celor doi. Ploaia de afar` \i amintea deo alt` ploaie, cea din ultima zi a lunii martie, care cople[ise ora[ulBucure[ti, dar [i pe ea. Totul era ca un déja vu. Acelea[i vechispaime, acelea[i \ntreb`ri f`r` r`spuns.

Nu [tia de cât timp era \n box` când \l auzi pe Miguel c` o strig`.Se ridic` sprijinindu-se de scândurile care desp`r]eau boxele, [itrebui s`-[i \ncerce glasul de câteva ori \nainte de a reu[i s` scoat`un sunet articulat.

– Sunt aici, reu[i ea s` spun`.Miguel intr` agitat \n box`.– Ce faci aici? o privi el \ngrijorat.– Stau de vorb` cu Fay, spuse ea cu un calm aparent.

COPILA APELOR 123

– Te-am c`utat peste tot, unde ai fost toat` dup`-amiaza?– Sus pe munte, veni laconic r`spunsul.– |nseamn` c` te-ai \ntors \nainte s` \nceap` ploaia!– Da, dar am avut pu]in` treab` \n laborator, apoi \n drum spre

cas` am intrat s` v`d ce mai face prietena mea Fay.B`rbatul \i scrut` atent tr`s`turile crispate.– Nu te sim]i bine, Lo?– Ba da, sunt bine, numai c` sunt cam obosit`.– Atunci, hai s` m`nânci, dup` care te vei culca. Trebuie s`-i

anun] [i pe ceilal]i c` te-am g`sit.– Cred c` voi merge direct la culcare, spuse ea moale.– Nu se poate, se \ncrunt` Miguel, Maria nu te-a v`zut ast`zi

toat` ziua.– O s` ne vedem mâine.Miguel recunoscu \nd`r`tnicia din tonul ei, a[a c` nu mai

insist`.– Bine, o s` te conduc pân` la c`su]`.De data aceasta, Lotria trebui s` accepte c` nu avea de ales.

Parcurser` drumul \n t`cere, fiecare cu gândurile lui.– E[ti sigur` c` totul este \n regul`? se interes` Miguel când

ajunser` \n fa]a u[ii.– Da, Miguel, totul este bine, r`spunse Lotria f`r` a se \ntoarce

spre b`rbatul care r`m`sese pironit locului.Masca ei cr`pase \n prea multe locuri [i nu putea s`-l priveasc`

pe administrator f`r` ca acesta s` nu-[i dea seama cât era detulburat`.

– Noapte bun`, mai spuse ea \nainte de a \nchide u[a \nurma ei.

124 SILVY SANDERS

Se rezem` cu spatele de lemnul tare [i lucios al u[ii, care erapentru ea \n acel moment bariera care o desp`r]ea de lume, dar \nprimul rând [i de urm`ritori. Deschise ochii, uimit`; de ce segândise prima dat` la Raul, [i abia apoi la urm`ritori? Câteva cliper`mase privind \n gol, buimac`. |n cele din urm`, privirea i selumin` \n]elegând. |l iubea atât de mult \ncât dispari]ia lui dinvia]a ei \nsemna o moarte lent` [i dureroas`. Dac` ar fi fost prins`de ]iganul M`d`lin, ar fi g`sit o cale s`-[i pun` cap`t zilelor, ceeace \nsemna o moarte rapid`. Trist` de concluziile trase, se\ndrept` spre baie. F`cu un du[ fierbinte, apoi se strecur` \n pat.Cu toate c` trupul \i era obosit, mintea fr`mântat` de gânduri nuo l`s` s` adoarm`. La un moment dat, auzi un zgomot \n hol.Hot`rât` s` nu fie o prad` u[oar`, cobor\ repede din pat, pusemâna pe un scaun, se a[ez` lâng` u[` [i ridic` scaunul deasupracapului, gata s` loveasc`. Clan]a se mi[c`, apoi u[a se deschise f`r`zgomot.

– Lo! se auzi o voce cunoscut`.Cu un oftat scurt, Lotria l`s` arma improvizat` s` cad` cu o

bufnitur` pe parchet. Spaima disp`ru, l`sând loc furiei s` sereverse.

– Ce cau]i aici? strig` ea.– Pe tine, veni calm r`spunsul.– Cum ai intrat? Sunt sigur` c` am \ncuiat u[a.– Am o cheie de rezerv`, cu care am deschis.– Cât oi fi tu de proprietar, strig` ea agitat`, nu ai nici un drept

s` intri aici.– Acest drept mi-l d` hârtia cu antetul prim`riei, semnat` de

amândoi atunci când ne-am c`s`torit, replic` el calm.

COPILA APELOR 125

– Hârtia aceea nu are nici o valoare, este un fals, replic` ea acid.– Lo, \ntinse Raul mâna spre ea, vreau s` discut`m câteva

minute. L`s` s`-i cad` mâna pe lâng` corp când ea se feri ostentativ.– Despre ce? ridic` ea b`rbia, sfid`tor.– Nu vreau s` plec [i s` te las sup`rat`.– Foarte bine, po]i pleca lini[tit, nu sunt sup`rat`. |i \ntoarse

spatele, se sui \n pat [i \[i trase cear[aful pân` sub b`rbie.Raul \i urm`ri mi[c`rile \ngândurat.– Ascult`, Lo, n-am timp pentru certuri copil`re[ti. |n primul

rând, vreau s`-mi promi]i c` nu vei mai p`r`si ferma de unasingur`, cum ai f`cut azi.

Privirea lui \ntunecat` o ]intuia ca un vârf de s`geat`. Lotriarecunoscu, dincolo de autoritatea din vocea lui, grija pentrusiguran]a ei [i dintr-o dat`, furia i se potoli. |i pusese pe to]i pe jar,\i luase de la munca lor, f`cându-i s` piard` timpul \n c`utarea ei.{tia c` nu putea aduce argumente \n favoarea ei f`r` a-i dezv`luisentimentele profunde pe care le nutrea pentru el. Faptul c` eraacolo, la doar câ]iva pa[i de ea, o tulbura profund. Se refugiase \npat pentru c` picioarele i se transformaser` \n gelatin` \napropierea lui.

Chiar a[a \ncruntat, era foarte chipe[, remarc` ea cu strângerede inim`. Un val de c`ldur` i se r`spândi prin trupul tensionat.

Parc` ghicindu-i gândurile, Raul veni [i se a[ez` pe pat. Cudegetele lui lungi, \i mângâie chipul \mbujorat. O privea intens, cuo expresie ciudat`, ca [i cum ar fi vrut s`-[i \ntip`reasc` foarte binetr`s`turile ei delicate.

– E[ti atât de frumoas`... [opti el cu glaj blajin, dar plin depasiune. Nu [tiu cum ai reu[it s` te strecori prin straturile de ghea]`care \mi \nvelesc inima [i s` te instalezi acolo.

126 SILVY SANDERS

Lotria asculta tirada lui cu o exaltare nebuneasc`. Speran]eleren`[teau precum pas`rea Phoenix din propria-i cenu[`. Uit` toatepromisiunile pe care [i le f`cuse, uit` gândurile negre, uit` totul \nafar` de b`rbatul pe care-l iubea.

Cu palmele c`u[, el se aplec` [i-i cuprinse obrajii. Buzele ei erauumede [i frem`tau \n a[teptarea s`rutului iminent.

Chiar dac` nu era dispus` s` recunoasc`, tânjea de când sedesp`r]iser` dup` s`rut`rile lui posesive.

– A[ vrea, \i [opti el \ntre dou` s`rut`ri, s` nu mai plec delâng` tine.

– Atunci, nu pleca!Raul o prinse de umeri [i o dep`rt` u[or.– Nu se poate, mi amada! Trebuie s` plec, chiar... Raul se opri,

con[tient c` spusese prea mult.– Continu`, \l incit` ea, ce vroiai s` spui?– Nimic, se scutur` el de transa \n care c`zuse. Nimic, repet` cu

mai mult` t`rie.– Se \ntâmpl` ceva, spuse Lotria sacadat, vreau s` [tiu ce.– Nu trebuie s` [tii nimic! replic` Raul abrupt.– Adic`, trebuie s` fiu fericit` c` nu [tiu?– Dac` pui a[a problema, da.– Se pare c` exist` [i pe la voi zicala aceea care spune c` ferice

de cel s`rac cu duhul.B`rbatul se ridic` \n picioare [i se dep`rt` câ]iva pa[i de pat.– Lo, nu vreau ca din cauza celor \ntâmplate diminea]` s` nu

mai ai \ncredere \n mine. Am prea multe pe cap \n acest momentca s` am r`bdarea necesar` pentru a te face s` \n]elegi. Vreau s`re]ii doar atât, ac]iunile mele nu au nici o leg`tur` cu persoana ta.Am o problem` mult mai complex` care m` prive[te pe mine [i

COPILA APELOR 127

numai pe mine. |n faza actual`, este mai bine s` nu cuno[ti detalii,ele te-ar pune \n pericol. Acum trebuie s` plec, nu [tiu când voireveni, dar sper ca pân` atunci s`-mi rezolv problemele [i s` putemdiscuta mai mult despre noi.

Acel „noi“ spus pe un ton deosebit de blând, umplu sufletultinerei femei de fericire. |[i ridic` privirea plin` de \ncredere [irecuno[tin]` spre chipul iubit.

– Te voi a[tepta, spuse ea cu calm. Vei pleca acum sau mâinediminea]`?

– Acum.– De ce?– Au ap`rut câteva probleme care necesit` prezen]a mea.Distan]a pe care Raul o pusese \ntre el [i pat disp`ru \ntr-o clip`.

O lu` \n bra]e [i o s`rut` p`tima[ pân` ce r`maser` f`r` suflu.– S` ai grij` de tine, \i sufl` el pe obraz.– {i tu de tine, \l mângâie ea cu tandre]e.Raul o mai s`rut` o dat`, apoi se smulse de lâng` ea [i disp`ru

pe u[`.Lotria st`tu cu urechile ciulite pân` când zgomotul f`cut de

motorul ma[inii lui Raul disp`ru \n noapte.Adormi \n câteva minute.

128 SILVY SANDERS

Capitolul 12

|ncepând de a doua zi, pentru Lotria timpul c`p`t` o alt`dimensiune. Orele erau mult mai lungi [i se transformau \n zilemult prea greu. S`pt`mâna echivala cu luna, \n aceast` nou`dimensiune. Trecur` astfel trei s`pt`mâni de la plecarea lui Raul. |nprima s`pt`mân`, Lotria cerceta suspicioas` fiecare mi[care, dar nureu[i s` descopere dac` era urm`rit`, a[a c` pân` la urm` ajunse s`cread` c` Miguel se \n[elase [i c` nimeni nu d`dea târcoalecastelului. Cu toate acestea, indiferent unde se afla, cineva de laferm` \[i f`cea de lucru prin preajma ei.

Serile avea timp s` se gândeasc` la Raul [i la sentimentele ei.Acum [tia ce este iubirea [i mai [tia c` avea s` poarte povara acestorsentimente toat` via]a, indiferent ce cale \ntortocheat` va alegesoarta ei s` urmeze.

De multe ori o prindea miezul nop]ii pe verand`, privindstelele. Era uimit` s` constate c` lucruri pe care nu le agrease la\nceput la Raul, acum f`ceau parte din farmecul lui. Astfel, arogan]alui se transform` \n siguran]` de sine, duritatea deveni privilegiulomului hot`rât, [i lista putea continua.

O dat` cu trecerea timpului, Lotria \[i f`cea tot mai mul]iprieteni, mai ales printre copiii din sat. Ace[tia se obi[nuiser` s`-iaduc` tot felul de animale r`nite. De multe ori, când animalul nuputea fi transportat, se trezea cu câte un copil care o tr`gea demân` pân` la locul accidentului. |ncetul cu \ncetul, le câ[tig`\ncrederea, p`rul ei cu reflexe ar`mii constituind un punct deatrac]ie pentru ochi[orii lor negri.

|i \nso]i pe copii \n plimb`rile lor prin p`dure, apoi \n escapademai lungi \n mun]i, ca \n cele din urm` s` fie cooptat` \n echipa defotbal.

Astfel, de dou` ori pe s`pt`mân`, mar]ea [i sâmb`ta, se\ntâlneau pe un platou aflat cam la jum`tatea distan]ei dintreferm` [i sat. Aici, improvizau dou` por]i ale c`ror buturi eraumarcate cu pietre, iar terenul avea o tu[` imaginar`. Lotria f`ceaparte din echipa celor mai mici, pentru a echilibra cumvadezavantajul vârstei. Se bucura de aceast` joac`, de vreme ce nuapucase s` se joace \n copil`rie. Striga, se t`v`lea prin iarb`,primea cu stoicism faulturile adversarilor [i alerga printre ei ca omic` tornad`.

***

Raul conducea relaxat spre Castillo de Penon. Cu toate c` doreas` se bucure de c`l`torie, se trezi de mai multe ori c` ma[ina alergacu peste o sut` dou`zeci de kilometri pe or`. Atunci, ridica piciorulde pe accelera]ie [i zâmbea. Lucrase mult \n aceste ultime treis`pt`mâni, dar gândul la ro[cata micu]` care purta numele Lo,nu-i f`cuse via]a u[oar`. Recunoscuse cu greu c` nu se purtase preafrumos cu ea, iar faptul c` fusese primul ei iubit \i f`cuse marepl`cere, chiar dac` \l luase prin surprindere.

130 SILVY SANDERS

Era obosit [i hot`rât s` se odihneasc` \n bra]ele so]iei sale \nnoaptea urm`toare. „So]ie“, un cuvânt pe care refuzase s`-lpronun]e ani la rând, acum \i venea \n mod firesc [i f`r` efort pebuze.

Privi \n oglinda retrovizoare, un reflex c`p`tat \n ultimeles`pt`mâni, când amenin]`rile cu moartea la adresa lui [i a familieisale se \ndesiser`. Situa]ia \n care se afla \l f`cu s` \n]eleag` maibine sentimentele Lotriei fa]` de urm`ritul ei. Ea m`car cuno[teachipul celui care o urm`rea, pe când el nu avea acest avantaj. Poli]iase dovedise neputincioas` \n prinderea celor care \i amenin]auvia]a, a[a c` angajase g`rzi de corp pentru to]i membrii familieisale. Cu toate c` el era cel vizat, refuzase s` fie p`zit dou`zeci [ipatru de ore din dou`zeci [i patru, \n schimb devenise mult maiatent la ce se \ntâmpla \n jurul s`u.

Pe [oseaua \ngust` nu se vedea nici un alt automobil pân` h`tdeparte. Nu mai circula cu ma[ina sa, ci se obi[nuise ca, printr-unprieten, s` \nchirieze ma[ini pentru câteva zile. Le schimba foartedes, tocmai pentru a nu fi o ]int` prea u[oar`.

Ceasul ar`ta ora [aptesprezece [i zece minute când travers`satul, \nscriindu-se pe [oseaua spre castel.

Dup` o curb`, observ` pe un t`p[an câ]iva copii care jucaufotbal. Tocmai \[i \ndrepta privirea spre drum, când observ` ocoad` ro[cat` care se \nvolbura de sub o [epcu]` alb`. Opri brusc,uitând s` mai semnalizeze. Cobor\ din ma[in` [i privi atent spregrupul de copii. Strig`tele lor erau un adev`rat infern auditiv, iarprintre ei, ]ipând la fel de tare, era Lotria. Nu-i venea s` cread` c`ceea ce vedea era real. |[i puse mâna strea[in` la ochi pentru avedea mai bine, dar f`ptura m`runt`, cu [apca tras` pe frunte, cupantaloni scur]i care \i scoteau \n eviden]` picioarele perfect

COPILA APELOR 131

propor]ionate, continua s` fug` dup` minge. Mut de uimire [i deindignare, privea de câteva minute jocul când unul din b`ie]i \ipuse piedic` [i se \ntinse cât era de lung` \n iarba b`tut` bine depicioarele lor pline de energie. Raul nu putea s`-[i smulg` privireade la fesele ei rotunde ca dou` jum`t`]i de mere. Când se \ntoarsepe spate \njurând, mai multe mânu]e se agitar` s-o ajute. Raul sim]ic` explodeaz`. Tocmai pornea cu pas \ntins spre locul accidentului,când o voce b`rb`teasc` spuse:

– Nu v` face]i griji, n-a p`]it nimic.Raul se \ntoarse brusc spre cel ce-i vorbise. |l recunoscu imediat

pe adjunctul lui Miguel.– Bun` Gines, salut` Raul. Ce faci aici?– O supraveghez pe domni[oara doctor.– Foarte bine, dar nu \n]eleg de ce joac` fotbal cu copiii! Cum

de o las` Miguel s` fac` una ca asta?Gines \[i dezveli din]ii albi [i o parte din gingie \ntr-un zâmbet

larg.– Crede]i c` poate cineva s`-i impun` ceva señoritei Lotria,

st`pâne? {i apoi, nu face nimic r`u, copiii o \ndr`gesc mult, iarscene ca cea de adineaori se \ntâmpl` \n toate jocurile. Când seamestec` a[a printre copii, nu se deosebe[te de ei. Eu m` mir cumde are atâta r`bdare cu ei, [i cum prefer` s` se joace cu ei \n loc s`se plimbe cu vreun b`rbat, c` pretenden]i sunt slav` Domnului, darea nici nu-i observ`.

Cuvintele b`rbatului \l f`cur` pe Raul s` vad` ro[u \n fa]aochilor.

– Eu plec spre castel, du-te [i spune-i c` o a[tept \n cel mai scurttimp acolo, porunci Raul pe un ton furios, suindu-se \n ma[in` [idemarând \n tromb`.

132 SILVY SANDERS

Gines privi \n urma ma[inii [i se gândi c` nu ar schimba locul cuLotria pentru nimic \n lume. Cu pa[i mari, b`rbatul se \ndrept` sprelocul de joac` al copiilor.

– Señorita Lotria, strig` el, señor Raul De Hita v` a[teapt` lacastel cât mai repede.

Lotria se opri brusc când \l auzi pe Gines vorbindu-i.– Când a venit? reu[i s` \ntrebe \n timp ce inima \i s`rea din

piept nu numai de alergarea dup` minge, cât mai ales de emo]ia\ntâlnirii cu cel pe care \l iubea mai mult decât orice.

– Acum câteva minute, r`spunse lini[tit rânda[ul.– A trecut cu ma[ina?– Da.– Am v`zut o ma[in`, dar nu era ma[ina lui.– Era cu alt` ma[in`.– Bine, Gines, mul]umesc.Se \ntoarse apoi spre copiii care se opriser` din joc [i o priveau.– Gata pe ziua de azi, \l anun]` ea vesel`. Trebuie s` m` \ntorc

la castel, ne vedem mar]ea viitoare. F`r` a mai asculta protestelelor, o rupse la fug` spre ferm`.

Alerg` pân` trecu de poarta domeniului, apoi \[i impuse s`mearg` \ncet pentru a-[i putea trage sufletul, dup` goana nebun`pe care o tr`sese. |ntoarcerea lui Raul o umplea de bucurie. |naintede a ajunge la castel \l \ntâlni pe Miguel.

– Lo, \i strig` el, patronul te a[teapt` \n bibliotec`!– Mul]umesc, Miguel, \[i flutur` ea mâna spre administrator,

urcând din nou din dou` \n dou`, treptele de la intrare.Ajunse \ntr-o clip` \n fa]a bibliotecii, când o trimiditate brusc` o

f`cu s` se opreasc`. |[i retrase mâna de pe clan]`, ca [i cum ar fiatins un [arpe veninos. Privirea \i c`zu pe teni[ii pr`fui]i [i pe

COPILA APELOR 133

genunchii juli]i. Nu putea s` apar` a[a \n fa]a lui! Era transpirat`[i \ntr-o ]inut` total nepotrivit`. Cu o mi[care nervoas`, \[i smulse[apca de pe cap, o \ndes` \n buzunarul de la spate alpantalonilor, dup` care desf`cu elasticul care-i ]inea p`rul strâns\n coad` de cal.

– Uff! d`du ea din picior, tot nu este bine.Se \ntoarse pe c`lcâie s` plece, când u[a se deschise, iar Raul o

\ntreb` sup`rat:– Pleci undeva?Apari]ia lui brusc`, precum [i tonul s`u ironic, o f`cur` s`

icneasc`, deloc elegant.F`r` s` se \ntoarc`, respir` adânc \nainte de a r`spunde:– M` duceam s` m` schimb. Glasul, un pic cam pi]ig`iat, \i tr`d`

tulburarea.Raul o prinse de mân` [i o \ntoarse spre el.– Este adev`rat c` ]inuta ta este cam [ocant`, dar cred c` ar

trebui s` m` obi[nuiesc cu nonconformismul t`u; f`cu o pauz`,privind cu interes amuzat ro[ea]a care colora obrajii [i gâtul tinereifemei.

– Trecând peste asta, continu` el \n timp ce o tr`gea demân` \n bibliotec`, vreau s` [tiu ce naiba f`ceai printre copiiiaceia?

– Jucam fotbal, veni scurt r`spunsul.– Asta am observat [i singur, m` interesa ce era \n capul t`u

când f`ceai un astfel de lucru?Lotria f`cuse ni[te ochi mari, \n care plutea stupoarea. |[i trase

cu un gest brusc mâna [i se propti bine pe picioare.– Nu cred c` \n]eleg ce vrei s` spui!Raul l`s` la o parte orice insinuare [i strig`:

134 SILVY SANDERS

– Nu-]i permit s`-mi faci numele de râs!Lotria \l privea buimac`.– Numele t`u?– Normal, continu` el s` ridice tonul, doar nu pe al t`u!– Dar ce-am f`cut?Cu un gest frustrat, Raul \[i trecu degetele r`sfirate prin p`r.– Nu-]i permit s` te mai amesteci cu derbedeii satului, spuse el

r`spicat.Lotria sim]i valul de furie care urca \n ea ca un tsunami.– Nu exist` nici o clauz` \n contractul nostru care s`-mi

interzic` s` joc fotbal cu copiii, ripost` ea pe un ton sc`zut. Câtdespre nume, glasul \ncepu s`-i urce o dat` cu furia, nu-]i f`ceamde ru[ine ilustrul nume la care ]ii atât de mult, deoarece nimeni nu[tie c` sunt Lotria De Hita; cei care m` cunosc [tiu c` m` numescLotria Cotescu.

– Dar locuie[ti la castel [i atâta timp cât vei lucra pentru mine,vei avea obliga]ia s` te compor]i adecvat pozi]iei tale sociale,ripost` el aprig.

– Pozi]ie social`, strig` ea, ui]i c` eu nu apar]in \naltei societ`]i?Eu apar]in apelor [i pentru mine ierarhia social` nu exist`. Aceicopii \mi sunt mai dragi decât vei reu[i tu s`-mi fii vreodat`. Da, m`joc cu ei [i m` simt bine, [i po]i de pe acum s` m` dai afar`, pentruc` m` voi juca \n continuare [i nu \n]eleg de ce s`-mi fie ru[inepentru asta!

Minciuna \i arse pur [i simplu buzele, dar consider` c`atitudinea lui despotic` merit` o astfel de lovitur`.

Ultimele cuvinte abia le mai putut rosti, atât de tare o sufocasefuria. Mai ad`ug`, totu[i:

COPILA APELOR 135

– E[ti un snob scor]os.– Mai bine a[a decât un vagabond, a[a cum ar`]i tu acum, nu

renun]` el.– Auzi, ai venit pân` aici numai pentru pl`cerea de a te certa cu

mine [i a m` jigni?Vorbele ei au fost ca un du[ rece pentru Raul, iar atunci când

vorbi, tonul s`u era deja potolit.– Nu, de fapt, am venit s` m` odihnesc vreo dou` zile.– Atunci, f` bine [i odihne[te-te \n castelul t`u de mare senior

[i las`-ne nou` plebeilor bucuriile simple ale unui joc. Prefer s`m` duc la mine [i s` nu te mai v`d cât vei binevoi s` stai printrenoi.

Acestea fiind spuse, se \ntoarse [i p`r`si \nc`perea. |l auzistrigând-o, dar nu se \ntoarse. O ]inu tot \ntr-o fug` pân` la c`su]aei. Se dezbr`c` din mers [i se opri direct sub du[.

– S`-l ia naiba, s`-l ia naiba, repeta ea cu obid`. Se \ntoarce dup`trei s`pt`mâni ca s` se certe cu mine. Auzi, n-am voie s` m` joc cucopiii!

Nu avea de unde s` [tie c` nu atât jocul de fotbal declan[asefuria so]ului ei, cât gelozia din sângele lui maur la comentariulnevinovat al lui Gines, despre b`rba]i.

Se freca aproape cu du[m`nie cu buretele mare de baie, numaipentru a-[i dep`[i starea anxioas`. Du[ul nu o lini[ti prea mult, a[ac` astup` scurgerea la cad` [i turn` din bel[ug spumant, apoi sea[ez` \n apa fierbinte. Opri apa numai când \i ajunse sub b`rbie.Z`cu a[a aproape o or`. Când \[i lu` prosopul s` se [tearg`, era dejacalm`. |nf`[urat` \n halatul de baie, intr` \n dormitor pentru a se\mbr`ca.

136 SILVY SANDERS

|nchise u[a [i r`mase tr`snit`. Raul st`tea \ntins \n patul ei. Cumnu mi[ca, se apropie tiptil, suspectându-l de pref`c`torie. Ajuns` \nimediata lui apropiere, Lotria constat` c` dormea profund. Toat`sup`rarea \i trecu ca prin farmec. Chiar [i \n somn, cuta dintresprâncene nu i se destinsese.

Abia acum \i observ` Lotria cearc`nele vine]ii umbrite de genelelungi [i negre. „A mai sl`bit“, constat` ea \n gând. Cu gesturigrijulii, \i d`du jos pantofii [i-l acoperi cu cuvertura, dup` care \[ilu` câteva haine [i p`r`si dormitorul.

Cum \i era foame, plec` s`-i fac` o vizit` Mariei la buc`t`rie. Og`si mestecând de zor \ntr-o oal` din care te lua de nas un mirosapetisant.

– Este gata cina?– |n câteva minute, r`spunse buc`t`reasa.– Deocamdat` voi mânca numai eu, anun]` Lotria cu fals`

inocen]`.– Cred c` [i domnului Raul \i este foame, zâmbi larg Maria.– Se poate, dar se pare c`-i este mai mult somn decât

foame.Maria se opri din mestecat [i o privi curioas`.– Dup` ce am tras o ceart` \n bibliotec`, am intrat s` fac un

du[, care s-a transformat \ntr-o baie mai lung`, iar atunci când amintrat \n dormitor, st`pânul nostru al tuturor dormea bu[tean lamine \n pat.

Femeia mai vârstnic` o privi cu ne\ncredere.– M` p`c`le[ti?– Deloc, dac` vrei s` te convingi singur`, te invit la mine, dar

acum mor de foame.

COPILA APELOR 137

F`r` a mai a[tepta ca Maria s` termine mâncarea, lu` un codrude pâine, scoase miezul, apoi \ndes` \ntre coji o bucat` de brânz`[i câteva felii de salam. Lu` o ro[ie din care mu[c` apoi cu poft`, cadin m`r.

Maria \i arunc` o privire mustr`toare, apoi chicoti \ncet.– Vai de sufletul celui care te va lua de nevast`! spuse ea destul

de tare pentru a fi auzit`.Lotria nu se arunc` asupra subiectului, ci prefer` s` m`nânce \n

lini[te.– M` \ntreb de ce oare domnul Raul a venit s` se culce \n patul

t`u când aici avea o mul]ime de paturi la dispozi]ie?Lotria sim]i imediat capcana, a[a c` mestec` \ndelung ceea ce

mu[case [i ridic` nep`s`toare din umeri \nainte de a r`spunde.– {tiu [i eu, poate avea s`-mi comunice ceva urgent [i din cauz`

c` ne-am certat, a uitat.– Posibil, accept` Maria, dar eu cred c` s-a \ndr`gostit de tine.Lotria se \nec` imediat cu dumicatul care se \nc`p`]âna s`-i

r`mân` \n gât. Tu[i câteva minute bune pân` \[i reveni.– Doamne, Maria, [opti ea, cum ]i-a venit o asemenea idee?– Simplu, te prive[te uneori ca pe o alt` minune a lumii [i apoi

ai observat ce posesiv este cu tine?– Este a[a numai pentru c` este patronul meu [i [tie c` sunt

departe de ]ara mea.Motiva]ia era atât de sub]ire \ncât tinerei femei \i era ru[ine c` o

spusese. Maria \i arunc` o privire mali]ioas`.– Tu chiar crezi ce spui? Scumpa mea copil`, ascult`-m` bine,

b`rbatul care doarme \n patul t`u este \ndr`gostit lulea de f`pturata micu]`.

138 SILVY SANDERS

Cu toate c` dorea din tot sufletul ca spusele Mariei s` fieadev`rate, Lotria era con[tient` c` nu era a[a. Zâmbi trist \nainte dea spune, resemnat`:

– Visezi cu ochii deschi[i Maria, nu s-a n`scut \nc` femeia cares` pun` st`pânire pe inima lui Raul De Hita.

Femeia mai vârstnic` se \ntoarse la oala care fierbea,spunând:

– Este adev`rat c` este unul din cei mai râvni]i burlaci spanioli[i sunt sigur` c` o mul]ime de femei [i-ar vinde sufletul diavoluluipentru a-i intra \n gra]ii, dar el este pierdut pentru ele pentru c`,de acum, este al t`u.

Maria se \ntoarse brusc spre Lotria, cu lingura ridicat`amenin]`tor:

– Ai grij` s` nu-i faci via]a un iad numai pentru c` ai aflat de lamine c` te iube[te, c`, vezi, agit` ea lingura, te croiesc de nu tevezi.

– Nu va fi nevoie s`-]i pui amenin]area \n practic`, dar, Maria, a[vrea s` [tiu, dac` el mi-ar face via]a un iad, i-ai aplica [i lui aceea[ipedeaps`?

Maria o privi descump`nit`.– P`i, cred c` nu, veni dup` un timp r`spunsul. M` vezi

alergându-mi st`pânul cu polonicul?Pentru o clip`, Lotria \[i imagin` scena, o privi fix pe Maria [i

izbucnir` amândou` \n râs. Când se potolir`, Maria spuse pe un tonmeditativ:

– De când ai venit la noi, este pentru prima dat` când te v`drâzând cu adev`rat.

Lotria prefer` s` mu[te din sandvi[ul s`u decât s` comenteze.Maria lu` oala de pe foc, gust` con]inutul, murmurând:

COPILA APELOR 139

– Buc`tarul se satur` gustând; apoi, mai tare, \ntreb`: [i acum,tu unde ai s` dormi?

– Pe canapeaua din living.– Eu zic s` iei ceva de mâncare de aici pentru cazul \n care [eful

s-ar trezi peste noapte [i s` te duci la culcare.F`r` a mai a[tepta aprobarea sau dezaprobarea tinerei,

buc`t`reasa lu` un co[ \n care \ncepu s` pun` de toate. Când \lumplu bine, i-l \ntinse Lotriei.

|[i urar` noapte bun` [i se desp`r]ir`.Mergând \n noapte, Lotria se gândea cu jind la cele spuse de

trupe[a buc`t`reas`. Dac` Raul ]inea la ea, de ce nu puteau sta \nacela[i loc f`r` s` se certe dup` câteva minute? Nu, scutur` ea dincap, un b`rbat important ca Raul De Hita nu se putea \ndr`gosti deo persoan` a[a de insipid` ca ea.

Era adev`rat c` \i acorda oarecare aten]ie, admise ea, \n timp ce\nchidea u[a \n urma sa, dar asta numai pentru c` era pentru el ojuc`rie nou`.

F`cu o strâmb`tur` nostim` când acest gând persist`. Când seva plictisi, va g`si o modalitate s` scape de ea, poate la fel cumprocedase cu acea Carmen de care pomenise Mateo la Bucure[ti.

L`s` co[ul pe masa din buc`t`rie, apoi \[i aranj` canapeauapentru noapte.

Adormi destul de greu, dup` ce se r`suci mult timp de pe oparte pe alta.

140 SILVY SANDERS

Capitolul 13

Deschise brusc ochii, speriat`. Cineva se mi[ca silen]ios princasa cufundat` \n lini[tea \ntunecat` a nop]ii. Lotria st`tu câtevaclipe nemi[cat`, \ncercând s` descopere pozi]ia intrusului. Privi \njurul ei [i nu v`zu pe nimeni, asta dup` ce se obi[nui cu \ntunericuldin camer`. Se rostogoli pe covor, pentru a putea cerceta [i altezone. R`mase uimit` când observ` lumin` \n buc`t`rie. Se ridic`\ncet. Treaz` acum de-a binelea, tân`ra se gândi c` numai Raulputea da iama prin buc`t`ria ei la acea or` neobi[nuit` din noapte.O bucurie celest` o cuprinse \n mantia ei fermecat`. Ceva maipresus de voin]a ei o \mpingea spre geana de lumin`. Mintea nuputea accepta atrac]ia pe care o sim]ea spre acea lumin`, darpicioarele ei se mi[car` cu lip`ituri blânde pe podelele din lemn.

R`mase \n u[a deschis` a buc`t`riei, privind cu toat` dragosteadin lume la b`rbatul a[ezat cu spatele la ea. Numai faptul c` puteas`-l admire \n voie era o mare fericire pentru ea.

Ca \ntr-o imagine filmat` cu \ncetinitorul, Raul se \ntoarse spreea când se a[tepta mai pu]in. L`s` paharul cu lapte pe mas` [i seridic` \n picioare, cu un zâmbet fericit.

– |]i este [i ]ie foame, rosti el, când ajunse lâng` ea.Sufocat` sub povara imensei sale iubiri, Lotria nu putu decât s`

nege cu o mi[care abia perceptibil` a capului.Câteva clipe se privir` intens, surprin[i fiecare s` descopere \n

privirea celuilalt propriile lui sentimente.Raul \ntinse bra]ul [i cuprinse talia tinerei femei, \n timp ce gura

lui culegea de pe buze oftatul de pl`cere. Ploaia de s`rut`ri carec`zu pe chipul ei o f`cu s` uite orice gând \ntunecat [i s` seabandoneze \n bra]ele lui, cu bucuria reg`sirii.

– Mi bella pequeña, murmur` Raul \n timp ce, cu ea \n bra]e,porni spre dormitor.

O a[ez` pe pat cu cea mai mare grij`, ca pe o comoar`nepre]uit`, \n timp ce se l`sa \n genunchi lâng` pat. Lotria, cubra]ele \n jurul gâtului lui, \ncerc` s`-l trag` la ea, dar el seopuse.

– Las`-m` s` te privesc, \i ceru el cu glasul r`gu[it de pasiune.E[ti atât de frumoas`! Ca un mic bibelou de por]elan. Cu gesturiblânde, \i scoase tricoul \n care se culcase, apoi o \ntinse la loc peperne. Fl`c`rile care ardeau \n ochii lui de onix \i f`ceau sângeles`-i clocoteasc` prin vene. Cu o voluptate necunoscut`, se l`s`prad` mângâierilor lui m`iestre. Fiecare centimetru din trupul eicunoscu o aten]ie deosebit` pân` ce deveni o adev`rat` tor]` apasiunii.

Când nu mai putu suporta sublima tortur` a buzelor lui, \l trasepeste trupul ei fierbinte. S-au iubit cu frenezie [i cu s`lb`ticiaa[tept`rii \ndelungate. |mplinirea veni cumva prea repede,l`sându-i stor[i de vlag`, dar satisf`cu]i.

|n parfumul nop]ii de var`, \mp`rt`[ir` experien]a primei b`if`cute \mpreun`, care se sfâr[i cu un act de dragoste blând [i lung.

142 SILVY SANDERS

Adormir` spre diminea]`, atât de strâns \mbr`]i[a]i \ncât nuputeai deslu[i unde se termin` unul [i unde \ncepe cel`lalt.

Glasuri nelini[tite [i b`t`i puternice \n u[` \i trezir` câteva oremai târziu.

Raul \[i trase gr`bit pantalonii, \n timp ce Lotria f`cea eforturimari s` se dezmeticeasc`.

– Ce se \ntâmpl`? bâigui ea.– Nu [tiu, dar voi afla, stai lini[tit`. M` voi \ntoarce imediat.Dup` ce el ie[i, \ncheindu-[i din mers c`ma[a cam mototolit`,

Lotria se refugie \n baie. Se sp`l` repede cu ap` rece pe fa]` [i se\mbr`c` rapid. Auzea glasuri agitate, dar nu \n]elegea nici uncuvânt. Dup` fericirea deplin` pe care o sim]ise \n bra]ele lui Raul,o team` s`lcie \i am`ra gâtul [i gura. Tocmai ie[ea precipitat dindormitor când Raul se \ntorcea. Chipul lui \ntunecat \i strânseinima de spaim`.

– Ce este? Calmul cu care rosti \ntrebarea o surprinse [i pe ea.– Un accident, r`spunse el laconic.– Este cineva r`nit?– Din fericire, nu.Zgomotul cu care ea expir` \l f`cu pe Raul s` zâmbeasc`.– Vino aici, mi amor, o trase el \n cercul bra]elor lui protectoare.Tân`ra se strânse lâng` trupul lui viril cu o \ncredere oarb`.

Raul \i s`rut` cre[tetul capului [i o mângâie cu blânde]e. Mii defluturi \ncepur` s`-[i agite aripile fragile \n stomacul ei, când\ntreb` [optit:

– Unde a avut loc accidentul?Raul privi câteva clipe fereastra \nainte de a-[i \ntoarce privirea

spre ochii ei verzi.– |n dormitorul meu de la castel.– Cum? s`ri Lotria, speriat`. Cum adic` \n dormitorul t`u?

COPILA APELOR 143

– Nu se [tie cum, o parte din tavan a ajuns \n pat, \ncerc` Rauls` glumeasc`, dar f`r` succes.

– {i dac` dormeai acolo, ce se \ntâmpla? \[i \nfipse ea degetele\n materialul moale al c`m`[ii.

– Probabil... acum erai v`duv`!Lotria \l lovi cu pumnul \n piept \n timp ce striga:– Nu glumi, cu a[a ceva nu se glume[te!Pentru a o \mpiedica s`-l mai loveasc` Raul o strânse mai tare \n

cercul de o]el al bra]elor, s`rutându-i fruntea.– |n noaptea asta, mi-ai salvat via]a, micu]` vr`jitoare, spuse el

ap`sat. Dac` nu adormeam \n patul t`u, acum nu a[ mai fi treaz, viu[i nev`t`mat.

O s`rut`. Un s`rut tandru de mul]umire, f`r` nici o alt` conota]ie.– Oare ]iganul M`d`lin s` m` fi urm`rit pân` aici? [opti ea pierit.– Nu, Lo, \n nici un caz s` nu te gânde[ti la a[a ceva.– Tu nu [tii cât poate fi de r`u acest om!Pentru o clip`, Lotriei i se p`ru c` cite[te pe chipul lui o

expresie \ncurcat` de jen`, care disp`ru cât ai clipi când \i zâmbi.Totul durase atât de pu]in, \ncât fu convins` c` i se p`ruse. Ocobor\ pe podea, l`sând-o s` alunece pe trupul lui de granit \ntr-omi[care teribil de excitant`.

– Micu]a mea Lo, \i [opti el, va trebui s` discut`m serios \naintede plecarea mea, duminic` seara, dar nu acum; am pu]in` treab` [iva trebui s` ne desp`r]im câteva ore.

– Ce conteaz` câteva ore \n compara]ie cu câteva s`pt`mâni?atac` Lotria pe un ton plin de obid`.

– Lo...Tân`ra ridic` o mân` cu palma deschis` \ntr-un gest

\mp`ciuitor, care spre uimirea ei avu efect. Raul se opri [i a[tept`ca ea s` continue.

144 SILVY SANDERS

– Ai dreptate, trebuie s` discut`m serios, \n primul rândcâteva din clauzele atotputernicului contract care ne guverneaz`vie]ile.

Cu un gest tandru, Raul \i a[ez` dup` ureche o [uvi]` ar`miecare \i c`zuse peste ochi.

– Vom discuta mai multe, promise el, dar acum trebuie s` te las,micu]` vr`jitoare.

Se aplec` [i depuse un s`rut pe vârful nasului ei, dup` caredisp`ru rapid.

Lotria f`cu o incursiune prin buc`t`rie, unde ciuguli câte cevadin co[ul preg`tit de Maria, apoi p`r`si \n grab` casa.

Trecu rapid pe la Fay, \n vizita pe care o f`cea iepei \n fiecarediminea]`.

– Ast`zi sunt foarte gr`bit`, scumpa mea prieten`, \i oferi Lotriaun morcov, promit ca mâine s` stau mai mult.

Cu toate c` se gr`bi cât putu, trecu mai mult de o or` pân` reu[is`-[i termine toate treburile.

Porni gr`bit` spre castel, ca s` afle ce se mai \ntâmplase. Intr` \nbuc`t`rie, surprins` c` Maria nu era acolo. Urc` sc`rile câte dou` odat` spre dormitorul lui Raul. Deschise u[a [i r`mase [ocat` \n fa]aimaginii de co[mar care i se \nf`]i[`.

Cam un metru p`trat de tavan era pr`v`lit \n patul impozant.Unul din stâlpii patului era rupt ca un biet be]i[or [i nu-]i trebuiaprea mult` imagina]ie ca s`-]i \nchipui ce ar fi p`]it omul care ar fidormit \n acel pat când se \ntâmplase nenorocirea.

Cu inima b`tându-i nebune[te, Lotria se aventur` mai aproapede locul tragediei. Privirea \i fu atras` de marginile mult preaperfecte ale tavanului c`zut. Observ` atent` gaura din tavan [iconstat` c` evident cineva t`iase pur [i simplu bucata de tavan cape un carton presat.

COPILA APELOR 145

– Cum a putut face cineva acest lucru f`r` a fi auzit? se \ntreb`ea cu glas pierit. Alte zeci de \ntreb`ri pornir` s`-i munceasc`mintea \nfierbântat`.

Timp de câteva minute bune f`cu tot felul de scenarii desprefelul cum procedase criminalul, pentru c` numai un criminal puteaface a[a ceva.

Faptul c` via]a lui Raul era amenin]at` din cauza ei, o f`cu s` sehot`rasc` rapid. Trebuia s` plece \nainte ca b`rbatul pe care \liubea s` p`]easc` ceva. P`r`si dormitorul distrus [i porni \nc`utarea lui Raul. Intr` \n buc`t`rie, unde d`du peste Maria.

– Unde ai fost? o \ntreb` imperativ tân`ra.– S` dau o declara]ie poli]i[tilor.– {i Raul?– |n aripa de nord, cu cei doi poli]i[ti.– De ce acolo?– Se pare c` intrusul pe acolo a intrat.– Da, partea aceea din castel nu este deloc frecventat`.– Of, este a[a de ciudat, se lament` Maria. Cineva a locuit pur [i

simplu \n castel [i noi habar n-am avut. Sunt \n serviciu de treizeci[i opt de ani [i nu mi-a fost fric` niciodat`, dar cred c` de acumn-o s` mai ies afar` dup` l`satul \ntunericului.

Lotria o \mbr`]i[` pe Maria \ntr-un elan de \ncurajare [icompasiune.

– Sunt sigur` c` Raul va rezolva problema, [opti ea pe un tonezitant.

– Oh, da, sigur c` o va rezolva, aprob` energic din cap Maria.S`-l fi v`zut ce calm vorbea cu poli]i[tii, ca [i cum nu pe el \l vizacriminalul.

P`i chiar este adev`rat, se gândi Lotria, eu sunt cea vânat`, \ns`cu glas tare spuse:

146 SILVY SANDERS

– Este un om foarte curajos!– Pe tine nu te-au chemat s` dai declara]ie?– Nu, Maria, de altfel, nu pot spune c` [tiu ceva, declar` Lotria

\n timp ce-[i \ncruci[a degetele la spate. Fiind str`in`, poate nuconsider` necesar s`-mi ia vreo declara]ie, mai ales c` nu a fostnimeni r`nit.

Maria cl`tin` sceptic` din cap, dar nu mai spuse nimic.– Eu m` \ntorc la pacien]ii mei; dac` \ntreab` cineva de mine,

sunt la laborator.– Bine, dar te rog s` ai grij`, mai bine ar trebui s` te \ncui \n

baraca aceea, pentru c` nu e[ti atent` la ce se \ntâmpl` \n jurul t`ucând munce[ti. |mi este fric` s` te [tiu singur` acolo!

– Maria, stai lini[tit`, cine ar vrea s` fac` r`u câtorva animalebolnave?

– Parc` eu [tiu, dar nu vezi c` lumea e plin` de nebuni?Lotria o aprob` cu o mi[care scurt` a capului, apoi ie[i repede

din buc`t`rie. Tâmplele \i pulsau dureros. Dac` o chemau poli]i[tii,ce le putea spune, [i mai ales ce se va \ntâmpla dac`-i cereaupa[aportul? Se mai lini[ti, spunându-[i c` va avea Raul grij` s`-i ]in`departe de ea, avea [i el tot interesul.

Spaime cunoscute o asaltar` din nou. La fiecare zece –cincisprezece pa[i privea cercet`tor peste um`r. Vechile obiceiurinu se pierd prea u[or, \[i spuse ea cu triste]e. Nu \ntâlni pe nimeni\n drumul spre laborator. Ciudat, \[i spuse, crispat`, parc` toat`lumea se hot`râse s` se ascund`. Numai zgomotul f`cut de animale\n grajd era ceva familiar.

Intr` \n laborator [i trase z`vorul dup` ea. Privi cu[tile cuanimale [i r`sufl` u[urat`. Nu era nimeni ascuns acolo. Se a[ez` lamicroscop s` studieze câteva lamele. Munca o f`cu s` uite de toate

COPILA APELOR 147

[i de to]i mai bine de dou` ore. Când termin` ce-[i propusese s`fac`, se ridic` de la masa de lucru [i \[i \ntinse trupul amor]it. Cupa[i len]i, se apropie de fereastr`.

Ziua era minunat`, soarele râdea vesel pe cerul f`r` nori. Nuputea s` nu se gândeasc` ce pl`cut ar fi petrecut ziua cu Raul dac`nu intervenea aceast` \ntâmplare nefericit`. Sau poate c` s-ar ficertat cu el, a[a cum se \ntâmpla de cele mai multe ori; oricum,orice era mai bine decât tensiunea \n care se afla.

Observ` la o cotitur` a drumului ma[ina poli]iei, care pleca.– M`car stau lini[tit` c` nu m` interogheaz` [i pe mine, [opti ea.

Raul pe unde o fi acum?Ca r`spuns la \ntrebarea ei, \l v`zu, \mpreun` cu Miguel [i \nc`

un b`rbat, discutând aprins pe aleea care ducea la laborator. Seoprir`, dup` care Miguel [i b`rbatul necunoscut o cotir` la dreapta,\n timp ce Raul porni spre grajduri.

Lotria mai st`tu câteva minute la fereastr`, dup` care se hot`r\s` plece \n c`utarea so]ului s`u.

|ncuie u[a \n urma ei [i o lu` spre aleea pe care plecase Raul.Nu f`cu mai mult de cinci pa[i când reper` lâng` trunchiul unuicopac un b`rbat \mbr`cat \n negru, care evident se ascundea.Sprinten`, s`ri de pe alee \n primul tufi[, a[teptând cu inima câtun purice ca str`inul s` se mi[te. Printre ramurile dese, \l observ`\n voie. B`rbatul nu se gr`bea, cercetând zona cu mult` aten]ie. Laun moment dat, se \ntoarse cu totul spre tufi[ul \n care seascunsese Lotria. Privi atât de insistent, \ncât tân`ra femeie crezuc` fusese descoperit`. Cu toate c` era speriat`, reu[i s`-i re]in`tr`s`turile.

B`rbatul avea o \n`l]ime de peste un metru [aptezeci [i cinci,slab, cu tr`s`turi specific spaniole, ten m`sliniu, osatur` puternic`[i o \ncle[tare r`ut`cioas` a buzelor. Cu toate c` nu-i distingea

148 SILVY SANDERS

culoarea ochilor, Lotria era convins` c` erau \nchi[i la culoare. Abiacând privirea individului se mut` \n alt` parte, Lotria \[i d`du seamac`-[i ]inuse respira]ia [i inspir` adânc.

Când fu convins c` nu este urm`rit, b`rbatul se mi[c` spre celmai apropiat copac, târându-[i pu]in piciorul stâng. Lotria f`cuacela[i lucru, strecurându-se \n urma lui. Aproape o jum`tate deor` avansar` foarte \ncet spre grajduri. Mai aveau, b`rbatul vreopatruzeci de metri, iar Lotria cam cincizeci [i cinci de metri pân` laprimul grajd, când ap`ru Raul.

Se opri \n u[a grajdului, cercetând atent \mprejurimile. Nuobserv` nimic care s`-i atrag` aten]ia, a[a c` porni \napoi pe aleeape care venise, urmând s` treac` prin dreptul celui care-l urm`rea.

Dup` \ncordarea brusc` a intrusului, Lotria trase concluzia c`-lva ataca pe Raul, b`nuial` care deveni certitudine când observ` \nmâna tic`losului o spad` scurt`, sau poate un cu]it mai lung, nu [tiasigur, dar era evident o arm`.

Uit` de toate temerile \n timp ce fiecare mi[care \i era guvernat`de un singur gând coerent. Trebuia s`-l \mpiedice pe tic`los s`-latace pe cel mai important om din via]a ei.

O furie crâncen` o \mpingea tot mai aproape de criminal.Mai avea doar trei-patru pa[i când acesta se preg`ti de atac. Cu

puterea disper`rii, se ridic` \n picioare [i \ncepu s` alerge, f`cu ob`taie pe ambele picioare [i se propuls` ca un acrobat \n spateleinamicului. I se ag`]` cu ambele bra]e de gât, strângând cu toat`puterea \n timp ce urla cât putea de tare:

– Fugi, Raul, fugi!Raul, care dep`[ise locul unde erau cei doi ascun[i, se \ntoarse

uimit de urletele Lotriei, care nu-[i d`du seama c`, sub efectul[ocului, vorbea române[te.

De pe buzele lui \nghe]ate se desprinse un:

COPILA APELOR 149

– Lo? disperat.Tân`ra femeie \l \ncol`cise pe atacator nu numai cu bra]ele, dar

[i cu picioarele, ]inându-se cu toate puterile pentru a nu fiaruncat` jos.

V`zând c` nu scap` de mica furie care \i c`zuse \n spate,banditul lovi scurt cu spada \n coapsa ei care, din cauza durerii,sl`bi strânsoarea [i fu aruncat` la p`mânt.

– Viper`, [uier` atacatorul, mori, [i ridic` spada ]intindu-i inimapentru a \nfige lama amenin]`toare.

{i [i-ar fi atins scopul dac` un ghem de blan` ro[cat` nu i-ar fiaterizat drept \n cap, cu toate ghearele de la cele patru l`bu]e\nfigându-i-se adânc \n carne. Lovitura c`zu \ns` implacabil` asupratrupului c`zut \n iarb` al tinerei femei, chiar dac` reu[ise s` semi[te pu]in. Prin pâcla durerii, Lotria reu[i s` vad` cum urm`toarealovitur` a tic`losului decapit` pur [i simplu motanul, \nainte s`cad` sub asaltul \n tromb` al lui Raul.

– Nuuuu, horc`i ea \n timp ce gura i se umplea cu sânge.Cu ochii larg deschi[i, fix` cerul de un albastru str`veziu. Sim]ea

cum durerea r`mâne undeva \n urma ei, \n timp ce o negur`,ciudat` pentru acea or` a zilei, o \nv`luia ca pe un cocon.

Oare Raul se salvase?Acest gând o f`cu s` se opun` senza]iei de le[in [i s` priveasc`

spre locul \nc`ier`rii. Un oftat de mul]umire \i sc`p` de pe buze,\nso]it de un nou val de sânge, când al`turi de Raul \l observ` peMiguel [i pe al]i câ]iva lucr`tori.

Este bine, tr`ie[te, se lini[ti ea, când un alt gând o fr`mânt`. Cep`cat c` nu apucase s`-i spun` cât de mult \l iubea.

Sim]i cum cineva o ridic` \n bra]e, \n timp ce o voce \ndep`rtat`\i spunea ceva. Oare ce? |n ce limb` \i vorbea omul acela? Dar asta

150 SILVY SANDERS

nu mai conta. Zâmbi celui ce-[i d`dea toat` silin]a s` comunice cuea pentru a nu p`rea nepoliticoas` c` nu-i r`spunde.

Apoi, negura o \nghi]i, uitând astfel de durere.Dup` ce-l d`duse pe atacator pe mâna oamenilor de la ferm`,

Raul se repezise disperat spre Lotria. Pentru prima oar` \n via]a luiavu o zenza]ie acut` de le[in la vederea trupului mic z`când \ntr-obalt` de sânge. Ochii ei mai priveau cu o sclipire opac` undevadeparte. Buzele i se mi[car` \n timp ce sângele \i curgea \ntr-unpârâia[ insistent pe la col]ul gurii.

– O salvare, chema]i repede o salvare, strig` Raul, sau mai bineo duc eu cu ma[ina la spital, vom ajunge mai repede. Aduce]i-mima[ina mai aproape, porunci sacadat, \n timp ce strângea trupulLotriei \n bra]e. Iubito, nu m` p`r`si. Te iubesc. E[ti so]ia mea [i veifi \ntotdeauna. Te iubesc, te rog, d`-mi posibilitatea s` ]i-odovedesc.

Un zâmbet lumin` o frac]iune de secund` chipul tinerei femei,ca apoi tr`s`turile s`-i r`mân` \mpietrite sub paloarea care-[ipusese pecetea pe fiecare centimetru de piele.

Cu trupul inert al tinerei so]ii \n bra]e, Raul urc` pe banchetadin spate a ma[inii, \n timp ce Miguel spunea ferm:

– Voi conduce eu. Am chemat deja poli]ia, care va avea grij` detic`los.

– Mergi cât po]i de repede, Miguel.– Ce face?– Nu [tiu decât c` mai are puls.Parcurser` drumul pân` la spitalul din Jerez de la Frontera \n

cea mai adânc` t`cere.

COPILA APELOR 151

Capitolul 14

Durerea era \nc` prezent`, dar Lotria nu \n]elegea de ce. Dup`moarte, se spune c` nu mai sim]i nici o durere, se gândi ea. Atunci,de ce-i era a[a de greu s` respire, \n timp ce durerea o \mpungea \ndiferite p`r]i ale corpului? S` respire? Tres`ri. |nseamn` c` \nc`tr`ia. |ncerc` s`-[i deschid` ochii, dar pleoapele \i erau parc` dinplumb [i oricât \ncerc`, nu reu[i s` le clinteasc` nici m`car pu]in.

L`s` ochii \n pace, concentrându-se asupra vocilor care[u[oteau \n jurul ei.

– De ce nu-[i revine, doctore? recunoscu ea cu greu glasullui Raul.

– A pierdut mult sânge, domnule De Hita.– Acum dou` ore m-a]i asigurat c` \n cel mult o or` \[i va reveni.– Este adev`rat, accept` calm medicul, am f`cut o estimare care

s-a dovedit pu]in eronat`.– {i dac` [i celelalte estim`ri ale dumneavoastr` se dovedesc

eronate, nu este mai bine s` o mut`m \ntr-un spital din Madrid?– Domnule, \n tonul doctorului se sim]ea clar sup`rarea, dac`

vre]i s` o muta]i la alt spital nu ave]i decât, o ve]i face pe propria

r`spundere [i f`r` acordul meu. |n acest moment, pacienta estenetransportabil`. Va trebui s` v` asuma]i toate riscurile pe care leincumb` aceast` deplasare. Nu uita]i c` are pl`mânul perforat.Opera]ia a reu[it, dar nu estimez, accentu` el, prea multe [anse desupravie]uire \n cazul efectu`rii, chiar [i \n cele mai bune condi]ii,a celei mai mici deplas`ri a bolnavei.

Cu un gest nervos, Raul \[i trecu degetele de la ambele mâiniprin p`r.

– V` \n]eleg nervozitatea, continu` medicul, dar privi]i cum i semi[c` globii oculari sub pleoape. |ncearc` s` deschid` ochii, dareste greu pentru ea. Poate \n acest moment ne aude, vede]i cum ise mi[c` degetele. Lua]i-i palma [i \ncerca]i s`-i vorbi]i.

– Lo, iubito, dac` m` auzi, strânge-m` de mân`.Degetele fetei se strânser` u[or pe mâna lui cald`.– Mul]umesc, Doamne, mul]umesc!Lotria sim]i câteva pic`turi calde c`zându-i pe bra]. Ascultând

atent` glasul \ntret`iat cu care Raul, dup` ce mul]umise bunuluiDumnezeu, \i mul]umea acum doctorului, \i trecu prin minte c`plânge. A[a ceva este imposibil medit` ea. Nu putea s`-l lase s`sufere din pricina ei. Cu un imens efort, reu[i s` deschid` pu]inochii, \n timp ce degetele \i bâjbâiau dup` atingerea lui cald`.

Prin mica fant` deschis` spre lumea \nconjur`toare, Lotriarecunoscu cu greu chipul lui Raul. Disp`ruse mândria, autoritatea,cinismul [i ironia, r`m`sese doar o triste]e dezn`d`jduit` caresmulse bolnavei un geam`t de protest.

Din ochii lui negri continuau s` cad` lacrimi, mici diamante carese sp`rgeau pe bra]ul ei acoperit cu tot felul de tuburi.

Lotria \ncerc` s` articuleze câteva cuvinte, dar i se mi[car` doarbuzele, gâtul uscat de la anestezie refuza s` lase vreun sunet s`scape. Dup` mai multe \ncerc`ri, reu[i s` spun` hâr[it:

COPILA APELOR 153

– Nu plânge!Cu un gest brusc, Raul \[i [terse ochii cu mâneca c`m`[ii [i

zâmbi tandru.– Sunt lacrimi de bucurie, iubito!– M` doare...– Cum? Unde? Doctore, strig` el impacientat dup` chirurgul

care se retr`sese la fereastra rezervei.Lotria reu[i cu chiu cu vai s`-l strâng` u[or de degete pentru

a-i capta aten]ia.– ... inima s` te v`d a[a.Medicul se apropie de pat, dar observând c` incidentul se

rezolvase, p`r`si camera \n t`cere.– Pe mine m` doare mai tare când te v`d \n starea asta.– Sunt bine, [opti Lotria, vreau numai s` dorm pu]in.– Dormi iubito, eu te voi veghea.Pleoapele tinerei femei se \nchiser` cu regret, \n timp ce inima

plin` de tandre]ea acelui „iubito“, frem`t` de iubire.Urm`toarea trezire se produse a doua zi diminea]`, când

soarele desena pe pere]i umbre vesele.Chiar dac` durerea era prezent`, acum era ceva mai suportabil`.

Ochii i se deschiser` destul de u[or [i se fixar`, ca atra[i de unmagnet, asupra lui Raul, care a[ezat \ntr-un fotoliu, dormea cucapul rezemat de tetiera acestuia \n timp ce-i strângea protectordegetele reci.

Ar`ta obosit [i trist. Vru s`-[i trag` mâna pentru a-l mângâia, darel se trezi. Se ridic` imediat, privind-o intens.

– }i-e r`u?– Nu, cred c` am obosit s` dorm, zâmbi Lotria, mândr` de jocul

de cuvinte.Raul se aplec` [i o s`rut` delicat pe buze.

154 SILVY SANDERS

– Zâmbetul t`u este ca un curcubeu dup` ploaie, mi amor.Lotria era atât de emo]ionat` de dragostea pe care o citea \n

privirea lui, \ncât uit` s` mai respire. Scoase un lung [uierat cândpl`mânul r`nit se \mpotrivi presiunii.

– Raul, spuse ea [optit, vreau s` [tii c` am \nc`lcat pactul nostru[i \mi pare r`u dac` te sup`r...

– Lo, oricum nu poate fi mai r`u decât cele \ntâmplate.– Atunci când mi-am pierdut cuno[tin]a, am promis c` dac` \mi

voi reveni am s`-]i spun c`... te iubesc.Ochii ei mari, de un verde intens, pândeau aten]i reac]ia lui. La

\nceput, declara]ia ei aduse un val de uimire pe chipul lui, \nlocuit`imediat de o mare bucurie.

– Adev`rat, mi pichon?– Te iubesc atât de mult \ncât când m` gândesc la sfâr[itul

anului nostru de c`s`torie simt c` mor câte pu]in.– A, nu, te rog, s` nu mai aud de moarte c` m` trec to]i fiorii.

|mi ajunge spaima prin care am trecut ieri, a[a c` fie-]i mil` [i numai folosi astfel de cuvinte. {i pentru a \nl`tura orice posibil`ne\n]elegere, afl` c` am reziliat acel contract.

Lotria nu putu decât s`-l priveasc` uimit`.– Da, ochi verzi, [i eu te iubesc, cred c` din seara acea ploioas`

la Bucure[ti, când m-am \mpiedicat de tine. Am [i eu un secret pecare trebuie s` ]i-l spun.

– Spune, \l \ncuraj` blând Lotria.– C`s`toria noastr` la Bucure[ti nu era obligatorie, deoarece am

reu[it s` dau de cel care te cump`rase [i s`-i restitui datoria pe careo aveai la el.

COPILA APELOR 155

– Doamne, asta a fost \nainte de nunt`, când ai venit cu falca\nvine]it`!

– Da, istea]a mea so]ie, dar nu te sup`ra pe mine c` nu ]i-amspus. Pe vremea aceea erai atât de rece [i de distant` cu mine, \ncâtm` temeam c`, spunându-]i adev`rul, nu mai veneai \n Spania, orieram \n stare de orice pentru a te p`stra lâng` mine.

– Mai sunt multe aspecte pe care trebuie s` le l`murim, daracum vreau s` [tiu cine era omul acela care vroia s`-]i fac` r`u.

– Un fost coleg de corid`, un toreador care a r`mas infirm \nurma unui accident. {tiam c` m` invidiaz` pentru reu[itele mele,dar nu [tiam c` el este autorul scrisorilor care m` amenin]au cudreptatea divin`. S-a afiliat unei grup`ri extremiste pentru protec]iaanimalelor [i sub stindardul lor a pus la cale tot felul de atentate.Pentru a-mi proteja familia, am venit \n România [i a[a te-amcunoscut...

– Adic`, \l \ntrerupse Lotria, \nc` de atunci \]i era via]a \npericol?

– Da, de asta am [i preferat s` nu [tie nimeni de c`s`torianoastr`; doream s` fii \n afara pericolului.

|i arunc` o privire pozna[` \nainte de a continua:– Toat` familia abia a[teapt` s` te cunoasc`.– Adev`rat? se \mbujorar` obrajii palizi ai Lotriei.Raul \i fur` un s`rut scurt, dup` care continu` zâmbind:– Regret c` am fost de multe ori nesuferit, dar nu puteam s`-]i

spun totul de la \nceput, nu credeai \n dragostea la prima vedere [iprobabil m-ai fi considerat nebun de legat.

Lotria, \nc` amor]it`, nu putea s` se bucure deplin de cele ce ise \ntâmplau.

156 SILVY SANDERS

– Când le-ai vorbit p`rin]ilor t`i despre mine? d`du ea glas\ntreb`rii care o obseda cel mai mult.

– |n prima zi când i-am re\ntâlnit, dup` ce te-am l`sat la Castillode Penon.

– Aha, zâmbi ea fericit`.– Acum, sunt cu to]ii pe culoarele spitalului, a[teptând s` te

poat` cunoa[te. Mama [i tata au intrat câteva minute asear`, dup`ce ai ie[it din opera]ie.

– {i? sufl` ea cu o umbr` de luciditate.– Au spus c` e[ti foarte frumoas` [i curajoas`...Restul cuvintelor se pierdur` \n abisurile molcome ale

somnului.– Dormi, iubito, eu sunt aici pentru ca nimic s` nu te tulbure.

|i mângâie p`rul r`sfirat pe perna alb`, cu deosebit` tandre]e.

***

Dup` trei ore, când \ncepu s` se trezeasc`, Lotria sim]i un mirossuav de flori. Inspir` adânc pentru a recunoa[te mirosul, dar nureu[i, a[a c` deschise ochii.

Nu mai recunoscu decât aparatele la care era conectat` [imobilierul. Zeci de vaze pline cu flori umpluser` camera.Trandafiri, crini, orhidee, buchete cu aranjamente superbe din floride câmp, ocupau fiecare loc[or care \nainte fusese gol.

Ochii ei \nregistrar` totul cu uimire. Raul era tot acolo, privind-ocu toat` dragostea din lume.

COPILA APELOR 157

– Nu am uitat fantezia ta cu florile; am s` ]i-o \mplinesc, \ntr-ozi din luna noastr` de miere. Deocamdat`, sper c` te vei bucura deaceste buchete. Numai unul este de la mine, acela, indic` el unimens buchet de trandafiri de mai multe culori. Restul sunt de lanoile tale rude, care a[teapt` r`bd`toare s` li se permit` s` intreaici.

Pentru o clip`, prin ochii r`nitei trecu o expresie de panic`.– Stai lini[tit`, se trase Raul mai aproape, am aranjat cu doctorul

s`-i ]in` la distan]` pân` vei fi preg`tit` s`-i \ntâlne[ti. Pân` atunci,vom profita cât mai mult de aceast` izolare impus`.

Se a[ez` cu grij` pe pat, strecurându-[i un bra] sub gâtul delicatal tinerei sale so]ii.

– Vreau s` [tii c` pentru mine e[ti fiica r`zvr`tit` a ZâneiApelor, alungat` pe p`mânt pentru dragostea ne]`rmurit` ce-mipor]i. Voi avea grij` s` nu te apropii prea mult de ape, pentru camama [i tat`l t`u s` nu se r`zgândeasc` [i s` te ia \napoi. De acolo,din undele cristaline ale apelor, sunt convins c` vegheaz` asuprata. Cea mai bun` dovad` a teoriei mele este apari]ia misterioas` amotanului ro[cat care [i-a sacrificat via]a salvându-te. A fostprobabil un spiridu[ care a luat forma unui motan pentru a fi lâng`tine [i a te ap`ra. Când misiunea lui a luat sfâr[it, a p`r`sit trupulmotanului [i s-a \ntors la mama ta. Vezi, totul poate fi privit [i dinalt punct de vedere, care mie \mi place mult mai mult. Nu estebine s` prive[ti \n urm` cu triste]e, iar tot ce ]i-ai dorit de la p`rin]iit`i ar trebui s` d`ruie[ti copiilor no[tri. Vom fi astfel un cuplufericit.

Lacrimi de fericire se rostogoleau pe obrajii tra[i ai Lotriei. Cuochii min]ii, revedea motanul care o ap`rase de Raul, o condusese

158 SILVY SANDERS

de pe vârful muntelui pân` la castel [i-l atacase viteje[te pecriminal, salvându-i via]a. O astfel de poveste era minunat`.

– Nu plânge, dragostea vie]ii mele, \i tampon` Raul fa]a cu un[erve]el de hârtie, dup` care ad`ug` pozna[: doctorul a spus c` pots` te s`rut cât vreau, dac` nu te sup`r` pl`mânul.

Un surâs cu adev`rat fericit lumin` chipul Lotriei.– S`rut`-m` pân` am s` \ncep s` m` vait.{i el o s`rut`, con[tient de calit`]ile excep]ionale ale fiin]ei din

bra]ele sale. |[i descoperise, dup` ani lungi de c`ut`ri, jum`tatearâvnit`. Atunci, \n noaptea ploioas` de martie, nu [tiuse c` ursita \l\mpiedicase s` treac` nep`s`tor mai departe.

Sfâr[it

COPILA APELOR 159