----„ViaŃa contemplativă este,

adesea, mizerabilă. Trebuie să acŃionezi mai mult

şi nu doar să priveşti”.Chamfort

... Amândoi preoŃi. Amândoi –dar fiecare în felul său – pre-ocupaŃi de soarta oamenilor,mai ales a săracilor. La distanŃăîn timp de circa 160 de aniunul de altul. Ce i-a apropiat şi

ce i-a despărŃit în gândire, atitudini, gesturi? Aproapenimic nu i-a apropiat şi aproape totul i-a despărŃit. Ceeace este interesant de semnalat este că primul amintit –Thomas Robert Malthus – a intrat de mult – deşi a fostşi este apreciat, deseori, controversat – în istoria gân -dirii economice. A strălucit, uneori, şi a fost un bunprevizionist deseori.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Nimic nu costă maimult decât neştiinŃa”

Gr.C.Moisil

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 375 anul IX vineri, 1 martie 2013 1 RON

Pe parcursul seco lului XX, politica economică afost diferită, în funcŃie de con junctură şi de orien -tarea politică a fiecă rui guvern în parte. În acestsens, perioa dele în care politicile monetare, avândca Ńinte controlul şi sta bilitatea preŃurilor, sus Ńinutecu înverşunare de monetarişti, reprezentaŃi înprincipal de Şcoala de la Chicago, au alternat cuperioade în care guvernele au adoptat politicieconomice bazate pe încurajarea ocupării forŃeide muncă prin creşterea cheltuielilor publice,politici care îşi au originea în gândirea econo-mică a adepŃiilor lui Keynes şi ai şcolii de laCambridge.

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Coordonate ale teoriei economice din perspectivainfluen]elor keynesiste }i monetariste

continuare în pag. 4

Dou@ modalit@]i de a interpreta lumea (I)– Th. R. Malthus }i „l'abbé Pierre” –

Chicago

Th. Robert Malthus

29 februarie 1920. Naşterea actriŃei Michèle Morgan.

Între regiunile Uniu-nii Europene precumşi intre oamenii caretrăiesc acolo există ine-galităŃi din punct devedere eco nomic si so -cial. DiferenŃele dintreregiuni în ceea ce pri -veşte nivelul de dez-voltare şi nivelul detrai au fost mult timpun fapt obişnuit în fie -

care dintre statele membre. Privite la ni velulUniunii ca întreg, dezechilibrele sunt şi maievidente.

Sprijinul pentru regiunile mai puŃin dezvol -tate este asigu rat de statele membre, în bazaschemelor naŃionale de asistenŃă regională. Inacelaşi timp, problemele sunt destul de maripentru a fi alocat sprijin comunitar într-unefort combinat de solidaritate care va face catoate regiunile şi locuitorii lor să beneficiezeintegral de avantajele pieŃei unice precum şide uniunea economica şi monetară.

În curând, va avealoc ediŃia jubiliară – a20-a – a ConferinŃeiŞtiinŃifice InternaŃionalea FacultăŃii de ŞtiinŃeEconomice. În decursulediŃiilor, au fost pre -zentate lucrări dintrecele mai valoroase. Înacest sens, primeamzilele trecute de la co -legul prof. univ. dr. Cor -vin Lupu un mail refe -ritor la o comunicare

a profeso rului Viorel Roman de la Univer -sitatea din Bremen, Germania, comunicare pre -zentată la ediŃia din anul 2005. Prezentăm maijos textele profesorului Viorel Roman. red.

Pontificatul papei Be nedict XVI şi mandatulprezidenŃial al lui Traian Băsescu aproape căse suprapun, de aceea ultima lor întâlnire, 15februarie 2013, a mar cat situaŃia actuală adialogului început atât de promiŃător de Fe -ricitul Ioan Paul II la Bucureşti în anul 1999şi mai ales liniile directoare pentru urmaşi.

În opinia luiKant, care a fostun panma tematist,fiind fascinat deteoria lui Newton,o ştiinŃă este doaratât ştiinŃă câtă ma-temati că conŃine.

continuare ^n pag. 6

Dan Popescu Criza indecent@– economii triste: insuficien]e func]ionale ale unui organism debil –

– predic]ii probabile pentru un viitor incert –Sibiu, Editura Continent, 2012

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 2

Bruxelles Papa Benedictal XVI-lea

Încă din preambul autorul încadrează lucrarea pe direcŃiaultimelor două volume („Cataclismele economice care zguduielumea” Sibiu-Bucureşti, Ed.Continent, 2010; „Amurgul lumilorparalele” Sibiu-Bucureşti, Ed. Continent, 2011). Este vorba,de fapt, de o trilogie. Profesorul Dan Popescu continuă înaceastă carte a sa, a treia, dar, nemijlocit pe tema respec-tivă, analiza socio-economică la nivel naŃional, european şimondial devoalând noi faŃete ale crizei economico-financiareşi implicaŃiile acesteia în viaŃa oamenilor. Criza – aratăautorul – a scos la iveală tare ale societăŃii care au căpă-tat vizibilitate mare: corupŃia, hoŃia, sărăcia, ingineriile finan-ciare s.a. De ce indecentă ?

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 5

dr. Paul LUCIAN,ULBS

Câteva considera]ii cu privirela politica de dezvoltare

regional@ a Uniunii Europene

conf univ dr. DorelMORINDAU, ULBS

Lecturi incitante

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

prof. dr. ViorelROMAN,consilieracademic la Universitateadin Bremen - Germania

Aspecte de la vernisaj

EXPOZI[IE JUBILIAR~

Traian B@sescu la Roma 2013

dr. VasileBRĂTIAN,ULBS

Economia }i matematica

RELIGIE SOCIAL2 VINERI 1 MARTIE 2013

Traian B@sescu la Roma 2013urmare din pagina 1

În primul rând, există un consensprivind promovarea acquis-ului comu -nitar, adică a drepturilor şi a obliga -Ńiilor, a normelor şi valo rilor europe -ne, a codului canonic romano-ca tolicmodernizat şi actualizat în permanenŃă,fundamentul juridic al UE, ceea cepresupune un dialog al occidentalilorcu toŃi ortodocşii, care să depăşescănivelul mişcării ecumeniste din pe -rioada Războiului Rece.

În al doilea rând, Biserica Romeieste angajată în procesul educaŃional,nu numai prin Colegiul Pio Romeno,care pregăteşte preoŃi români de aproa-pe un secol, şi doreşte să participeîn continuare cu vasta sa experienŃala depăşirea marasmului din sistemulde învăŃământ actual din România.Pentru că un tineret cu o slabă pre -gătire profesională n-are şanse într-oEuropă unită.

În al treilea rând, milioanele deemigranŃi, care vor să trăiască într-un spaŃiu de civilizaŃie occidentală încare acquis-ul comunitar este de la

sine înŃeles (nu ca în România, undenici nu e înŃeles, nici nu e transpusîn practică) se bucură de sprijinul Bi -sericii romano-catolice prin punereala dispoziŃie a sute de biserici undegreco-catolicii şi ortodocşii români suntbineveniŃi. ÎnŃegrarea lor în societatese face nu de rare ori cu sprijinulnemijlocit al Bisericii Romei.

În al patrulea rând, sărăcia maiales a pensionarilor. Aceştia, actual-mente mai numeroşi decât salariaŃiisunt ajutaŃi direct de Ordinul maltez,care a îm plinit recent 900 de ani. Însemn de apreciere, preşedintele Ro -mâniei s-a în tâlnit cu Marele Maestrual Ordinului Cavalerilor de Malta şi adecorat mai mulŃi cavaleri.

În al cincilea rând, situaŃia Bisericiiromano-catolice şi greco-catolice esteîn mod firesc, permanent în atenŃia pa-pei de la Roma, mai ales că jumătatede secol de dictatură ateistă, orto -doxo-comunistă, catolicii au su feritprivaŃiuni şi persecuŃii, care nici pânăîn zilele noastre nu au fost înlăturate.

Preşedintele Băsescu a fost ex -trem de impresionat de întrevedereacu papa Benedict XVI: “Să mă scuza-Ńi pentru sinceritate, dar dacă nu aşfi sincer, mai bine nu aş vorbi. Sen -timentul cu care am plecat a fostacela că am avut o întâlnire unică,care nu se va mai repeta, şi care nici

nu va mai putea avea vreodată unsentiment asemănător”.

În calitatea sa de şef al statului şial bisericii ortodoxe, Traian Băsesculasă urmaşilor săi un sincer îndem decontinuarea dialogului cu Roma pen-tru înŃegrarea de facto în marea fami -lie europenă occidentală. În concepŃiaconstantinopolitană, şeful statului esteşi capul bisericii ortodoxe. În simfo -nie cu statut. Şi cu acest prilej pre -şedintele n-a lăsat nici un dubiu căîn România şeful statului este şi capulbisericii, pentru că absolut toŃi preo -Ńii şi ierarhii indiferent de rit suntsalariaŃii săi, ai statului.

În anul 2005 am avut prilejul, în -curajat de prof. unv. dr. Dan Popescu,prorectorul UniversităŃii Lucian Blagadin Sibiu, să prezint în cadrul unuisimpozionul ştiinŃific internaŃional - Să-răcie / bogăŃie şi integrarea Românieiîn UE -, zece teze cu titlul TraianBăsescu la Roma. Fără să fac vreomodificare sau completare anexezaceastă comunicare în speranŃa căimportanŃa dialogului cu Roma va fimai uşor de înŃeles.

Bremen, februarie 2013

Simpozionul ştiinŃific internaŃional Să-răcie/bogăŃie şi integrarea Românieiîn UE Universitatea Lucian Blaga,Sibiu, 20 - 21 mai 2005Traian Basescu la Roma (10 teze)

I.În tradiŃia bizantină a culorilor de -

finitorii pentru partide, la alegeriledin 2004 au concurat pravoslavnicii„albaştrii” şi „portocalii” proocciden-tali. După victoria surprinzătoare acelor din urmă până şi în Ucraina, ceobligaŃii are de îndeplinit în est şivest, România? Vizita noului Preşe -dinte Traian Băsescu la Chişinău, lapoporul său din republica vecină di -rect subordonată politic Cremlinuluişi religios Patriarhului întregii RusiiAlexei II, a fost de bun augur, darpiatra de hotar, de încercare a nouluiregim, ca şi a celor precedente dealtfel, e vizita la Papa de Roma.

II.Patriarhul occidentului, Papa Ioan

Paul II primeşte de la sine înŃeles petoŃi şefi de state şi patriarhi orientali.Acesta este punctul de plecare a agen -dei noului Preşedintelui şi a Peaferi -citului Părinte Patriath Teoctist în Eu -

ropa, în lumea romano-catolicilor. Romaare din totdeauna, dar mai ales înzilele noastre, o deschidere fără pre -cedent faŃă de români, dar ea a fostboicotată şi de ortodoxo-comunistulNicolae Ceauşescu şi de (neo)comu -nistul Ion Iliescu. Primul era oarecumîncătuşat într-un „Lagăr”, după o Cor -tină de Fier păzită de Armata Roşie,în Pactul de la Varşovia, CAER. Aldoilea era un agent de influenŃă, pre -gătit de Moscova încă sub Stalin să-iapere pe români cu duhul şi sobor-nicia pravoslavnică în forma sa secu -larizată, marxist-leninistă, de influenŃanefastă a capitalismului şi occidentului.

III.Ceauşescu a fost la Roma şi a

pro mis marea cu sarea occidentului,ceea ce a făcut posibilă dezvoltareaşi bunăstarea anilor 70, dar când Mi -hail S. Gorbaciov a deschis larg porŃileLagărului comunist, Ceauşescu şi-adat arama pe faŃă şi a fost împuş-cat. Iliescu cu Preafericitul au fost şi eide nenumărate ori la Papa de la Roma,în occident şi au căutat să preamă -rească RevoluŃia din 1989 şi reorien -

tarea moldo-valaha de la est spre vest.Dar n-au fost nici credibili, nici la înăl -Ńimea mometului istoric după vizitaPapei Ioan Paul II la români şi suntmarginalizaŃi.

IV.Preşedintele democrat Traian Bă -

sescu va trebui să-i depăşească pepredecesori ortodoxo-(neo)comunişti.El, împreună cu BOR-ul, Parlamentuletc., are voinŃa şi legitimitatea de a-iscoate pe români din izolarea, mize-ria milenară prin începerea unui dia-log deschis şi sincer cu Roma. Acestaeste fundamentul autentic şi singuragaranŃie a integrării durabile a Ro -mâniei, Moldovei în Europa şi în ace-laşi timp oferă şi şansa emancipăriromânilor din Ucraina, Ungaria, Ser -bia, Bulgaria, Grecia şi a milioanelorla munca în occident.

V.Domnitorii moldo-valahi, de la Şte-

fan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazulpână azi, cooperează pozitiv sau nega -tiv, volens, nolens cu „a doua şi a treia”Romă, Imperiul Otoman şi Rus, darşi cu Sfântul Imperiu Roman, Roma.Latini pravoslavnici, moldo-valahii suntreligios şi politic, duhovniceşte, sobor -niceşte, geostategic predispuşi şi într-

un anumit sens, chiar condamnaŃi lao duplicitate bine cunoscută şi în oc -cident. În efortul lor de supravieŃuire,cu un picior în răsărit şi altul în apus,sunt însă prinşi în final cu ocaua micăşi lichidaŃi ca Ceauşescu, Ion Antonescu,Mihai Viteazul sau înlăturaŃi de la pu -tere ca tademul Iliescu-Năstase, dinas-tia de Hohenzollern-Sigmaringen. Ale -xandru Cuza moare în exil etc.

VI.După marea invazie a slavilor din

sec. VII în Europa şi grecizarea Im -periului Roman de răsărit, urmaşii ro -manilor, românii pierd legătura geo -grafică şi spirituală cu Roma, iaralianŃa greco-slavă împotriva elemen-tului latin, i-a îngenunchiat definitiv,politic şi religios. De atunci greco-sla-vii îi pedepsesc pe românii, când eiînclină spre Vest mai mult decât con-sideră oportun Sultanul, łarul rus, ambisusŃinuŃi necondiŃionat de Patriarhiigreco-pravoslavnici. Şi occidentali trecla măsuri drastice când românii tră -dează. În acest conflict de interese,est-vest, atât turcii cât şi ruşii suntinteresaŃi în cooperarea cu occiden-tul, aşa că românii se folosesc deaceastă marjă de manevră, de regulăchiar la comanda stăpânilor lor, şi în-cerca să iasă de sub tutela Constan -tinopolului şi Moscovei, şi să revinăla Roma.

VII.Roma îi ajută pe români, ajunşi în

robie la duşmanii lor naturali, grecii şislavii. De la ocuparea Constantinopo -lului 1204, la Conciliul de la FlorenŃa1439, la Unirea transilvănenilor 1700,la crearea Principatului moldo-valah1859, a Vechiului Regat 1881, a Ro -mâ niei Mari 1920, la RevoluŃie 1989,la vizita Papei Ioan Paul II la Bucu -reşti 1999, la integrarea în UE 2007,occidentalii întind mai tot timpul omână de ajutor românilor decăzuŃi încaptivitatea babiloniana greco-pravo -slavnică. Dar moldo-valahii ori n-aureuşit prin ei înşişi, ori au fost boi -cotaŃi, ori pur şi simplu n-au înŃeles(cu excepŃia uniŃilor, a lui Cuza şiKogălniceanu), că originea lor latinănu-i suficientă, ci trebuie refăcute şilegăturilor spirituale cu Roma, punc-tul de plecarea a civilizaŃiei lor, singu-ra din lume, care nu se defineşte ra -sial (anglo-saxonii, ungurii) sau geo -grafic (ibericii, italienii), ci cultural -de la Roma.

VIII.Moldo-valahi se tem de occident,

pentru că nu cunosc „Acquis”-ul UE,de aceea, ori nu fac deosebire întrenormele, valorile vesteuropene şi celeortodoxe, ori nu acceptă incompati-bilitatea dintre estul şi vestul conti-nentului. Românii sunt geografic înEuropa. Dar asta nu-i însă de ajunspentru UE. În „Lagărul” moscovit erainstituŃionalizată prăpastia dintre or -todoxo-comunism şi occidentul impe-rialist. Dar şi acum se refuză, în modcu totul surprinzător, că două socie -tăŃii nu pot face casă comună în UEfără armonizarea normelor divergente,că UE se bazează pe codul canonicromano-catolic, nu cel greco-bizantin,că efortul de a eluda, cu paleative cul-turale occidentale fondul religios al in-tegrării europene, e contraproductiv.

IX.Religia e fundamentul şi cheia com-

portamentului politic, social-economic,aşa că aderarea românilor la UE, fărădialogul cu Roma şi reunificarea într-oforma sau alta a creştinismului e ominciună pioasă. InterdependenŃa re -ligie-politică tabuizată de ortodoxo-(post)comunişti, ca şi bariera de co -

municare, de sorgintă religioasă, cucare se luptă de secole colonialiştii,capitaliştii, comuniştii, imperialiştii, glo-baliştii, adepŃii aderări tehnocratice,„fără Dumnezeu” la Europa, nu dis-pare peste noapte. Totuşi fără armo-nizarea valorilor orientale cu cele oc -cidentale, integrarea europeană poli -tică şi social-economică e numai ofaŃadă, a la prinŃul rus Potemkin.

X.Cele două state româneşti, ori se

reorientează şi reorganizează dupălegislaŃia UE, şi astfel se vor reunifi-ca (ex. Germania), ori rămân la peri -feria Europei, unde divide et imperae la ordinea zilei. Daca refuză sau nuînŃeleg importanŃa dialogului cu Ro -ma, România are soarta Basarabiei dez -membrată. Banatul, Transilvania se vor„regionaliza” de Bucureşti, ca łărileBaltice de Moscova, sau ca Slovenia,CroaŃia etc. de Belgrad. De un mile-niu se încearcă refacerii unităŃi euro -pene creştine şi apoi politice. Acumse implementează „Acquis”-ul UE, co-dului canonic romano-catolic moder -nizat şi apoi se speră că va avea locautomat armonizarea cu tradiŃia orto-doxă. De un deceniu se introduc lamoldo-valahi legi şi instituŃii UE însperanŃa că după eşecul „formelorfără fond”, acum forma va generafondul. Dar pentru că s-a întârziatdialogul cu Roma - conditio sine quanon a aderări la UE -, rezultatelesunt modeste, la cel mai sărac neamlatin din Europa.

Viorel Roman, cărŃi şi articole:

De la Râm la Roma. Studii, arti-cole şi conferinŃe, 1990-1999. Anexe:Discursuri prilejuite de vizita PapeiIoan Paul al II-lea în România. Bu -cureşti 1999, 220 p.

Iliescu la Roma. Cine va începedia logul? Partida NaŃională sau Con -venŃia Neoliberală? În: DimineaŃa, Nr.184(696), Bucureşti, 20 sept. 1992

Integrarea în Europa/UE de la Îm -păratul Traian la Papa Ioan Paul II.În: Dias natalis Traiani, Deva, 18 sep.2004; In: România Mare, Bucureşti,15 oct.-5 noe. 2004

Integrarea românilor în UniuneaEuropeană. În: Timpolis, Timişoara,1,8,17 martie 2004; în: ViaŃa Basara -biei. Seria noua, anul III, Nr. 2 (10),Chişinău 2004

Putin la Papa de la Roma. În: Ma -gazin, Timişoara, ian. 2004

Revenirea românilor la Roma. În: Ro -mânia Mare, Nr. 700-704, Buc. 2004

Roma, BizanŃul şi postcomuniştii.În: Vremea, Bucureşti, 6 apr. 1996

Români şi maghiarii la limes. În:Graiul Maramureşului, Baia Mare 6-22 martie 1995; în: Totuşi iubirea, Buc.,mai 1996; în: Curierul Primăriei, Cluj-Napoca 1,1995,9-17

Romania´s Transformation 1711-2003. În: The 27Th Annual Congress- ARA, Târgu Jiu, 3 iun. 2003; în:Lu mina. Nr.4-5-6, Pancevo 2003; în:România Mare, Nr. 675-7, Buc. 2003

Traian Băsescu. În: România Mare,Nr. 756, Buc., 7 ian. 2005; în: Clipa,Anaheim (USA) 20 ian. 2005; în: Alo,Bucureşti, ian. 2005

Transilvania. Românii la încrucişa reaintereselor imperiale. Cu H. Hofbauer.Buc. 1989, 188 p.

Transition in Romania. În: The BALBaloldali Alternativa Egyesülés, Buda -pest, 1 noe. 1997

Unirea cu Roma - 1698 şi 1998 -integrarea în Uniunea Europeană. În:România Mare, Buc., 16. ian 1998;în: Graiul Maramureşului, Baia Mare,17, 18 ian. 1998,

Unirea cu Roma a Românilor. În:Clipa, Nr. 672-4, Anaheim (USA) 2004

prof. dr. Viorel ROMAN

Roma - Vaticanul

3KEYNESVINERI 1 MARTIE 2013

urmare din pagina 1EvoluŃia teoriei cantitative a bani -

lor, a condus la luarea în considera -re a rolului economiilor şi investiŃi-ilor în determinarea venitului naŃional.Această idee şi-a făcut apariŃia la înrândul unor economişti din anii 1920.Dennis Robertson în Politica bancarăşi nivelul preŃurilor (1926) şi Tratatuldespre bani al lui Keynes (1930) şi-au îndreptat atenŃia asupra deter-minării preŃurilor, nu asupra venituluinaŃional, iar cheia preŃurilor este ratadobânzii care echilibrează economiileşi investiŃiile. Ruptura din gândirea luiKeynes în „Tratat asupra banilor” şiîn „Teoria generală a folosirii mâiniide lucru, dobânzii şi a banilor” (1936)este dată „de întoarcerea prin inter-mediul preŃurilor la producŃia realăca variabilă centrală ce trebuie expli-cată şi de ideea că variaŃiile produc -Ńiei sau venitului, mai mult decât va -riaŃiile ratei dobânzii, acŃionează însensul egalizării economiilor cu in -vestiŃiile” (Marinescu, 2003).

A apărut astfel o idee nouă, aceeacă investiŃiile, şi nu economiile, de -ter mină modificările venitului. Keynesa susŃinut existenŃa autonomă a in -vestiŃiilor şi a arătat cum pot fi gene -rate economii pe calea multiplicatoru-lui pentru a satisface acest fel deinvestiŃie.

Aceste inovaŃii teoretice n-ar fi adău-gat prea multe la revoluŃia keyne-sistă, fără ideea că nivelul de echili-bru al venitului, care egalează eco -nomiile cu investiŃiile, nu este nea -părat nivelul venitului care asigurăocuparea deplină a locurilor de muncă.Ideea că procesul concurenŃial diri-jează economia, până în stadiul an -gajării depline a fost mai mult men -Ńionată decât explicată. Ceea ce estecu adevărat nou la Keynes este criti -ca capacităŃii recuperabile a mecanis-mului pieŃei. Fiecare element al ra -Ńionalismului său, şi chiar con Ńinutullogic al întregii scheme keynesiste,pot fi criticate separat; conform luiKeynes nu se poate conti nua încredeîn tendinŃa automată a economiei li -bere de piaŃă de a gene ra angajareatotală a forŃei de muncă. Şcoala key-nesistă pare să fi marcat sfârşitul„doctrinei laissez-faire-ului” şi a repre-zentat o schimbare majoră în gândi-rea economică: o transformare instan-tanee şi rapidă a tuturor ideilor, in -clusiv a „viziunii” metafizice a proce -

sului economic de la care în cep toateteoriile. Ea a provocat schimbarea îngândirea politicii economice, nu da -torită ideii că guvernele pot interveniasupra depresiunii şi şomajului prinintermediul cheltuielilor discrete şi im -pozitului, ci pentru că se bazeazăpractic pe astfel de recomandări. Nuse poate spune că toate trăsăturileacestei teorii au fost unanim cons-finŃite. Prima ediŃie a „Teoriei gene -rale a folosirii mâinii de lucru, do -bânzii şi banilor” a fost epuizatăînainte ca argumentele de detaliu alemesajului lui Keynes să apară. Con -Ńinutul „Teoriei generale” exprimă în -treg arsenalul de mijloace folosite deKeynes pentru o înŃelegere a teorieieconomice propusă de acesta.

Punând în centrul teoriei sale ocu-parea forŃei de muncă şi din per-spectivă macroeconomică, Keynes aelaborat conceptele adecvate – res -pectiv indicatorii – necesari elaborăriiteoriei sale generale, construirii con -diŃiilor de echilibru în care economiasă poată funcŃiona. Keynes s-a refe -rit şi a definit o serie de indicatoricum sunt costul factorial, costul deîntrebuinŃare, venitul global, oferta glo-bală, cererea globală, preŃul global deofertă, cererea efectivă, funcŃia cereriiglobale, funcŃia ofertei globale, legilepropensitateilor spre consum, eco -nomii, etc. (Popescu, 1999)

Teoriile dobânzii îşi îndreaptă aten -Ńia asupra forŃelor „reale” ale produc-tivităŃii. AcŃiunea autorităŃilor mone -tare în ultimele decenii şi absenŃa şo -

majului au diminuat considerabil im -pactul forŃelor reale prezentat de teo-ria neoclasică. Drept rezultat, econo -miştii au abandonat pista teoriilorreale ale dobânzii. Teoria dobânziieste fie o teorie a preferinŃelor pen-tru lichiditate, în care rata băneascăa dobânzii depinde de cererea şi ofer-ta stocului de bani şi acŃiuni, fie oteorie a fondurilor împrumutabile, încare rata bănească a dobânzii depin -de de cererea şi oferta fondurilortotale împrumutate. S-a sugerat une-ori conflictul dintre teoriile reale şi mo-netare ale dobânzii. În concordanŃăcu teoriile reale, dobânda este pro-dusul capitalului şi un rezultat alabstinenŃei de la consumul prezent.

Conform teoriilor monetariste, do -bânda este preŃul banilor şi rezulta -tul parŃial al lichidităŃii. Acestea suntexplicaŃiile asupra cărora se îndreap-tă conflictul în general.

Keynes însuşi a fost încurajat în in-terpretarea sa, când a constatat că do -bânda nu este un rezultat al aşteptă -rii, ci un rezultat al netezaurizării banilor.

Considerând echilibrul general, seobservă că dobânda acŃionează si -mul tan, asupra „celor trei margini” aledeciziilor: de consum, de inves tire şide portofoliu. Cu alte cuvinte, reflec-tă produsul pur al capitalului şi com-pensează sacrificiul lichidităŃii.

Luând în considerare influenŃa enor-mă a autorităŃilor monetare asupraratei dobânzii în zilele noastre, neîntrebăm câtă importanŃă trebuie săacordăm teoriilor reale ale dobânzii.

Patinkin oferă un tip de răspuns laaceastă problemă. O teorie reală de -termină rata dobânzii pe piaŃa măr-furilor, în timp ce o teorie monetarăo determină fie pe piaŃa acŃiunilor, fiepe piaŃa banilor.

Se poate spune că este un fe no -men real, dacă se comportă ca un preŃrelativ şi este un fenomen mo ne tar,dacă se comportă ca un preŃ abso-lut. Modificările cantităŃii de bani şipreferinŃele lichidităŃii lasă preŃurilerelative invariabile şi rata dobânziiinvariabilă.

Pe de altă parte, modificările teh -nice care afectează producŃia capita -lului şi modificările preferinŃei de timpcare afectează deciziile de economi -sire alterează preŃurile relative, pre-cum şi rata dobânzii.

ForŃele care afectează preŃurile ab -solute în timp au efect redus asu praratei dobânzii pe durata lungă detimp. Putem conchide că rata dobânzii,pe termen lung, este în esenŃă oproblemă a factorilor reali.

Rata dobânzii în sistemul lui Key -nes nu este determinată de cantitateade bani şi stadiul lichidităŃii, ci de for -Ńele „reale” exprimate în raportul in -vestiŃii - cerere şi funcŃie de consum.Pe scurt, economiştii clasici au negli-jat influenŃa forŃelor monetare asupraratei dobânzii, dar progresul analiticreal s-a realizat când ei au respinsipoteza că explicaŃiile asupra ratei do-bânzii se pun în evidenŃă singure subforma cantităŃii de bani.

Hicks este considerat adevăratul

fondator al ideii conform căreia cere -rea de bani este pur şi simplu unaspect al problemei de alegere aportofoliului optim de active, demon-strând că banii deŃinuŃi parŃial subforma de depozit de valoare trebuieconsideraŃi un fel de activ de capital.Deci, ecuaŃia cererii de bani trebuiesă includă întreaga avuŃie şi rateleaşteptate ale venitului asupra acti -velor nemonetare ca variabile explica-tive. Pentru că indivizii pot opta pen-tru păstrarea portofoliilor averii subformă de cash, variabila avuŃiei re -prezintă restricŃia bugetului deŃine ri -lor de bani. Indivizii îşi optimizeazăbalanŃele lor de portofoliu prin com-pararea veniturilor.

Hicks tratează cererea de bani cape o problemă a echilibrului banilorde hârtie între activele analizate înteoria cererii ordinare într-o lucrareintitulată O sugestie pentru simplifi-carea teoriei banilor publicată cu unan înaintea apariŃiei „Teoriei generale”.

În acest context, lucrarea lui Key -nes poate fi construită parŃial pe orespingere a tradiŃiei în domeniulcantităŃii despre care a scris Wicksellcare menŃiona că economia opereazăîn condiŃiile ocupării totale a locurilorde muncă.

Keynes şi-a îndreptat atenŃia asu -pra ideilor teoriei cantităŃii, conside rândpreŃurile fixe iar producŃia flexi bilă.

El înlocuieşte „mecanismul direct”al teoriei cantităŃii cu un nou meca -nism de ajustare nemonetară, multipli -catorul. Principala implicaŃie politicăa teoriei lui Keynes, superioritatea po -liticii fiscale faŃă de cea monetară încombaterea depresiunilor economi ce- contrastează cu rolul managemen-tului monetar din scrierile teoreticie-nilor cantităŃii.

Teoria lui Keynes asupra dobânziirectifică totuşi formularea cererii debani în spiritul teoriei tradiŃionale acantităŃii separând cererea de bani îndouă părŃi distincte: cererea de tran-zacŃii pentru balanŃe cash active şicer erea speculativă de balanŃe cashinactive.

Cantitatea totală de bani cerută va -riază invers proporŃional cu rata do -bânzii; pentru cererea speculativă debani este o funcŃie a relaŃiei dintrerata curentă a dobânzii şi rata „norma -lă” (aşteptată sau menŃinută perma-nent) a dobânzii.

Pentru prima oară în istoria gân -dirii economice, rata dobânzii esteapreciată ca un cost al deŃinerilor debani cash.

(va urma)

Coordonate ale teoriei economice din perspectiva influen]elor keynesiste }i monetariste

asistent univ. dr. Alin OPREANA,ULBS

Vedere din P@ltini}

Milton FriedmanJohn Maynard Keynes

urmare din pagina 1Celălalt, „l'abbé Pierre”, este pe cale

de a intra în patrimoniul economic uni-versal în fruntea unui curent de gândireşi acŃiune care are drept Ńintă „aproa -pele” sărac, puŃin mai bine pentru ceimarginalizaŃi, înfomentaŃi, ignoraŃi, nude puŃine ori dispreŃuiŃi, cel mai ade-sea umiliŃi. łinând seama de actualulmodel de dezvoltare a Pla netei, este,pare-se, imperios necesar, viitorul.

Am scris despre amândoi, dar multmai mult despre Malthus (vezi printrealtele, Dan Popescu „Istoria gândiriieconomice de la fiziocraŃi la sfârşitulsecolului XX”, Edit. Continent, Sibiu-Bucureşti, 1999) şi ceva mai puŃindespre „l'abbé Pierre” (vezi, de pildăDan Popescu „Jurnal economic” Edit.Continent, Sibiu-Bucureşti, 2007), deşicred că sunt primul care l-am abor-dat în România dintr-o perspectivă agândirii economice, o gândire econo -mică susŃinută, pe deplin, de acŃiunişi fapte. De acŃiuni şi fapte cu o mareputere reverberatoare spre bine. Înain tede decembrie 1989, la noi, nu prea aveacum să scrie cineva despre abatelePierre. Dar despre Malthus, într-o manie-ră relativ „neutră”, da. Iar după aceea,precipitarea (incorectă) spre schemelede profit ultraliberal, critica nejustifi-cată, prin enormităŃile afirmate, a in -stituŃiilor statului şi care au făcut caîn „apele tulburi”, cu precădere cei vi -cleni, corupŃi, cinici, „să pescuiască”imense averi, toate acestea asociatecu un social abia întrezărit, neglijat,minimalizat, cu lipsa de informare şide informaŃii astfel – „nu merita şi numerită efortul” au spus nu puŃini –au făcut ca abatele Pierre să nu seafle practic în nici un fel în atenŃiamajorităŃii covârşitoare a cercetăto-rilor. Nici nu avea cum, de altfel, încondiŃiile menŃionate, să se afle „à laune” în cercetarea economică. Nu m-am înscris într-un astfel de curent derepudiere brutală, viscerală a socialu-lui, doar pentru că veneam din „so -cialism” şi vroiam atâŃia ceea ce mulŃidintre noi nici nu ştiam prea bine ce.Ca dovadă, alături de Malthus, iată,

l-am adus pe abatele Pierre în actua -litatea cercetării noastre. Pentru Malthuseste firesc să o merite. Iar pentruabatele Pierre, cu atât mai mult. Şifac aceasta într-un an în care, în fe -bruarie s-au împlinit atât 246 de anide la naşterea lui Malthus şi, iată, 58de ani de când „l'abbé Pierre” şi-alansat dramaticul, pateticul său apel,atât de dătător de speranŃe. Revistafranceză „His toria”, cu două succinteşi disparate articole despre cei doicercetători, i-a comemorat recent peamândoi. Aşa mi-a venit şi mie ideea.Dar exami nările mele şi alăturarea pecare am făcut-o au fost şi sunt alt-fel decât rândurile din prestigioasapublicaŃie franceză. În plus, considera -Ńiile mele sunt, firesc, mult mai aproapede eco nomic...

Aşadar, Thomas Robert Malthus(1766 - 1834), nume şi capitol în -semnat în cursul meu – şi lucrărilemele aferente – de doctrine econo -

mice. Se înscrie, alături de DavidRicardo, în cadrul traiectoriei pesi -miste a şcolii liberale clasice de gân -dire economică. Se naşte, cum spu -neam, în februarie 1766, într-o fami -lie cu mijloace, din Surrey, în Anglia.Al şaselea, din cei opt copii, el însuşiavând, mulŃi copii. Ceea ce ne-a făcutşi ne face să privim, să analizăm cuatenŃie spusele sale, să evidenŃiem,alături de mult regretatul profesoracademician Vladimir Trebici, că parteabună prelevă. Şi să reconsiderăm ceeace nu puŃini doctrinari de la noi şide aiurea au considerat un rău, sau,în cel mai bun caz, o exagerare. Săconsiderăm, dar, mai degrabă aces-tea ca un avertisment perfect valabilatunci dar şi în zilele noastre. Să vedem.

... Malthus va face excelente stu -dii la Cambridge, unde, în 1793, vaobŃine chiar o catedră. Va deveni,însă pastor anglican în 1797. Preotgeneros şi înŃelept, dar deopotrivă

cercetător atent, încercând să fie –nu mereu cu succes – prevenitor,lucid. Malthus se va remarca, în cal-itate de cercetător, printre altele, prinanalize empirice şi desprinderea ast-fel a unor concluzii deosebite prin con-Ńinutul şi anvergura lor, prin realis-mul şi însemnătatea lor. Era în tim-pul – sfârşitul de secol XVIII – încare Anglia debutase de câteva de -cenii, prima în revoluŃia industria lă,până la apariŃia unei mari industriimaşiniste, capitaliste, greutăŃile sevădeau mari. În speŃă, în plan uman,este vorba mai ales de concentrareamulŃimilor muncitoare, care trăiau mi -zerabil, care-şi trimeteau copii de 6 –7 ani şi nevestele gravide până la 7– 8 luni să lucreze în mine şi în fabri-ci, care erau ameninŃaŃi, în con diŃiileunei dinamici economice spe cifice, deşomaj, este drept, nu de puŃine ori,periodic. Care, mulŃimi mun citoare, deregulă mai puŃin adaptate şi cu ni -velul primar de cultură pe care-laveau, mai cădeau în patima alco -olului, aveau izbucniri de furie, deviolenŃă, insinuând, putând provocatulburări sociale de anvergură. MaipuŃin preocupat de mecanismele capi -taliste care generau astfel de stări,dealtfel, nu cred că putea să le înŃe-leagă, Th. R. Malthus va îmbrăŃişaconceptul de „clase periculoase” la modăatunci, dar, în parte, şi acum, pentrucei avuŃi. Va îndrepta deci vina pen-tru rău către cei săraci, marginaliza-Ńi. Ei, deoarece nu posedă mijloace,sunt vinovaŃi de toate relele societă -Ńii. Mai mult, pentru Malthus, totuşi cuoarece adevăr, mizeria şi însoŃitoarelesale, ignoran Ńa, alcoolismul, violenŃa,„excită fe cunditatea cuplurilor”. FaŃăde orice organism viu care are dreptconstantă să-şi amplifice specia maimult decât cantitatea de hrană pecare o poate avea la dispoziŃie, omul,ca fiinŃă raŃională, ar trebui să-şi stă -vilească un astfel de instinct. Aproa -pe imposibil...

... Se „leagă”, deci, alte motivaŃiipentru mizerie, tot subiecŃii ei fiindvinovaŃi. Tocmai în acest sens, preo-tul – cercetător va publica, în 1798,„Essay on the Principle of Popu -lation”, fără însă să iscălească lucra -rea. Nu „dădea” deloc bine cu statu-

tul său ecleziastic. Trezind şi dezvol -tând ample polemici, Th.R. Malthusva republica, cu adăugiri şi amplecomentarii pe pagini, în 1803, volu-mul său din 1798, de această datăsemnat. El se afla deja pe drumulvocaŃiei sale – cu siguranŃă mai pu -ternică decât cea de preot – anumede cercetător, un an mai târziu căsă-torindu-se şi devenind profesor deEconomie Politică la importantul Co -legiu al Companiei engleze a IndiilorOrientale. Un post ce-l va exercitapână la moartea sa survenită în 1834.Va mai scoate încă două ediŃii alecărŃii sale, declinând, din ce în ce maimult, de la latura morală a conside -raŃiilor, spre latura – uneori relativ –ştiinŃifică. Lucrarea va fi repede tra -dusă în franceză, la Geneva,şi apoi înmai multe alte limbi.

De atunci şi până acum şi, pro -babil, mai mult decât probabil în pers -pectivă, între cercetători s-a vădit şise vădeşte o amplă confruntare: con-tra sau pentru ideile lui Malthus? Şitrebuie să completăm aceste idei pri -vind – cum o definea cercetătorul en -glez – „legea populaŃiei” cu aceleadupă care Malthus întăreşte conside -raŃiile sale despre statutul populaŃiei(sărace, în speŃă, de altfel covârşitoa -rea majoritate a populaŃiei). În sen-sul că aceasta creşte numeric multmai repede – în progresie geometrică– comparativ cu producŃia bunurilornecesare vieŃii ce se amplifică în pro-gresie aritmetică. Cercetătorul are învedere, însă, doar nivelul tehnicilor şiproducŃiilor din vremea sa, „nu ridicăochii” pe mai departe. Iar pentruMalthus, singurul remediu preventivcare va permite spargerea unei ase -menea „legi a populaŃiei” este „moralarestrânsă”, în speŃă pentru cei săraci,lipsiŃi de mijloace, castitatea în celibatşi abstinenŃa sexuală în căsătorie.Mergându-se până la sterilizarea fe -meilor sărace sau din cuplurile sărace...

Iată, dar, o teorie care, din punc-tul meu de vedere, nu păcătuieşteatât în paralela pe care o realizeazăMalthus între dinamica populaŃiei şidinamica comparativă a resurselor dehrană. Cât sunt de amplu vulnerabilesemnificaŃiile şi terminaŃiile pe carefostul preot le relevă astfel. Este maimult un fotograf al realităŃii, decât unanalist, un examinator al ei, care să-ireleve mecanismele, evoluŃia, etc. Săexplic. Th. R. Malthus, deci, pe bazaunor studii empirice, mai ales înAnglia, şi pe care le extrapoleazăpornind de la structura demograficăa unei Ńări, în general, ce înclină ba -lanŃa în proporŃie de 90% şi chiarmai mult către cei săraci, în cuplurisau fără, deosebit de prolifici, iar mij-loacele de hrană pe care, deaseme-nea le examinează, se vădea că spo -reau într-o proporŃie mult mai mică,este vehement împotriva procreării lafamiliile de un fel sau altul, oficialsau nu, care nu posedă mijloace. Vascrie aşadar: „Un om care este năs-cut într-o lume în care bunurile suntdeja împărŃite, dacă nu este posibilsă obŃină de la părinŃii săi mijloacede subzistenŃă pe care trebuie şi esteîndrituit să le ceară, şi dacă socie -tatea nu are nevoie de munca sa, eibine, acel om nu are nici un dreptsă solicite o cantitate cât de mică dehrană, el fiind în realitate un surplusde populaŃie”. Malthus, „moralist”, nuva cere însă statului să restrângădreptul săracilor de a se căsători.

continuare în pagina 5

POPULA[IE VINERI 1 MARTIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

Dou@ modalit@]i de a interpreta lumea (I)– Th. R. Malthus }i „l'abbé Pierre” –

Dan POPESCU

Londra secolului XIX - edificii impunătoare dar şi peisaje dezolante

urmare din pagina 1În domeniul economiei, în lucra -

rea intitulată Haw Economics Becamea Mathematical Science, a lui RoyWeintraub [2002], ne sunt prezentateunele teorii fascinante despre dez-voltarea matematicii în economie.

Lucrarea amintită anterior este con-siderată de către mulŃi economiştiuna foarte importantă şi extrem deprovocatoare, datorită faptului că estescrisă de cineva cu experienŃă consi -derabilă în aplicarea matematicii pen-tru formularea şi rezolvarea proble me-lor din economie, şi care a gândit înprofunzime referitor la utilizarea matema-ticii în acest domeniu de studiu.

Un impresionant eseu pe margineaacestei lucrări este realizat de Barkley[2003] şi face obiectul altor articolecum este, spre exemplu, cel al luiKatzner [2003].

Din perspectiva lui Weintraub, sen-sul adevărului în economie a fostmodificat în timpul secolului al XX-lea. Această modificare a fost inspi-rată de sensul de schimbare a ade-vărului în matematică, respectiv ati-tudinea matematicienilor cu privire laimportanŃa axiomelor care propunceva ca fiind din capul locului ade-vărat, fără a face apel la fapte.

Matematica s-a răspândit în eco -nomie în perioada în care pozitivis-mul logic a deschis calea prin verifi-carea şi falsificarea teoriilor ca mijlocde determinare a adevărului.

AtenŃia lui Weintraub din cartea saeste orientată cu precădere asupra is -

toriei matematicii în economie, res -pectiv a modului în care, de-a lungulistoriei, matematica a influenŃat eco -nomia, aceasta devenind cu timpulo ştiinŃă matematizată.

O abordare din prisma motivelorpentru care economia a devenit oştiinŃă matematică este a lui DonaldW. Katzner [2003]. Potrivit acestuia,matematica a devenit importantă îneconomie din patru motive:

1. to make use of existing humancapital;2. to attain scientific respectability;3. to help assure security with res -pect to claims of truh;4. because economics was createdprimarly by Western economists tounderstand Western economic behaviour.

Referitor la primul aspect, se pre-cizează faptul că mulŃi matematicieniau părăsit domeniul lor de interes şiau păşit pe tărâmul economiei, văzândaici o oportunitate de a aplica capi-talul acumulat de cunoştinŃe matema -tice într-un mod nou şi diferit.

Referitor la cel de-al doilea as -pect, se precizează faptul că o ştiinŃăeste respectabilă dacă are capacitateade a explica şi de a prezice fenome -ne. În acest sens, s-a realizat o serieîntreagă de importuri metodologicedin ştiinŃele naturii în economie, cuprecădere din fizica mecanică şi ulte-rior din fizica statistică.

Referitor la cel de-al al treilea as -pect, se precizează faptul că mulŃieconomişti au recurs la modelareamatematică a proceselor economicepentru securitate epistemologică saupentru sentimentul de siguranŃă cuprivire la pretenŃiile de adevăr. Cualte cuvinte, importul de matematicăîn economie s-a presupus că ar per-mite argumentarea şi justificarea.

Referitor la cel de-al patrulea as -pect, este de notorietate faptul căcele mai de seamă contribuŃii au fostaduse în economie de către econo -miştii din vest. Aceştia au încercat să

surprindă comportamentul economical indivizilor folosind instrumentul ma-tematic.

Dintre cele patru motive enumeratemai sus, reŃinem, în continuare, douădintre acestea şi pe care, în opinianoastră, le considerăm cele mai impor -tante. Este vorba de necesitatea fo -losirii matematicii în economie pen-tru ca aceasta să fie considerată şti-inŃă (să ofere explicaŃie şi predicŃie)şi necesitatea folosirii matematicii îneconomie pentru asigurarea securită -Ńii cu privire la pretenŃiile de adevăr,încercând, în continuare, să vedem înce măsură se poate satisface un ast-fel de deziderat pentru ştiinŃa eco-nomică.

În acest sens, vom face o para-lelă între cunoaşterea de tip matema -tic şi cunoaşterea de tip economic.

1. Referitor la cunoaşterea de tipmatematic [Dinga, 2010]

Cunoaşterea matematică este o cu-noaştere de tip teoretic. Aceasta în -semnă că, metodologic, există o mul -Ńime de axiome din care pot fi deri -vate o mulŃime de teoreme, avânddrept obiect al cunoaşterii relaŃiileobiect-obiect;

Cunoaşterea matematică este de tipdinamic. Aceasta înseamnă că, odatăstabilite condiŃiile de identitate (canti -tative, structurale sau evolutive) pen-tru o clasă de obiecte matematice ab-stracte, acestea sunt verificate pentruorice individ luat în parte (condiŃiilede identitate sunt denotative);

Cunoaşterea matematică este, în ceamai mare parte, de tip tautologic.Aceasta înseamnă că, exceptând unnumăr restrâns de axiome (care suntpropoziŃii de tip sintetic), restul pro -poziŃiilor matematice sunt de tip ana -litic. PropoziŃiile analitice nu fac decâtsă descrie, în alte forme, conŃinuturipreexistente;

Cunoaşterea matematică este acon-textuală. Aceasta înseamnă că obiec -tele matematice de rezultat sunt vala -bile în orice timp şi în orice spaŃiu;

Cunoaşterea matematică este in -trinsecă gândirii umane. Acest lucruse întâmplă datorită faptului că struc-tura gândirii umane este izomorfă custructura funcŃională a Universului nos -tru (perceperea cauzalităŃii la nivelulgândirii este identică cu cauzalitateareală, inerentă Universului nostru).

2. Referitor la cunoaşterea economicăCunoaşterea economică are drept

obiect al cunoaşterii relaŃiile subiect-obiect. Ca urmare, rezultă că subiec-tul interogator nu face parte distinctăîn mod casant de obiectul interogat;

Cunoaşterea economică nu este detip dinamic, în sens absolut, deoarececondiŃiile de identitate nu sunt verifi-cate pentru orice individ, luat în parte.În economie avem de-a face cu indi-vizi agregaŃi (nonindividuali);

Cunoaşterea economică nu estetautologică, întrucât, datorită posibili -tăŃii modificării condiŃiilor iniŃiale, pro-poziŃiile analitice nu mai pot descrieconŃinuturi preexistente;

Cunoaşterea economică este con-textuală, aceasta însemnând că obiec-tele economice de rezultat nu sunt va -labile în orice timp şi în orice spaŃiu;

Cunoaşterea economică nu este in-trinsecă gândirii umane, respectiv per-ceperea cauzalităŃii la nivelul gândiriipoate să fie diferită de cauzalitatea reală.

Potrivit celor amintite mai sus, dacăprin matematică putem explica şi pre -viziona fenomenele, în economie acestlucru este problematic (în sens logic).Impactul foarte puŃin probabilului dineconomie (datorat indiscernabilităŃiisubiect-obiect) nu poate fi surprinsde ecuaŃiile matematice actuale şi caurmare, în opinia noastră, ceea ce pu -tem face este scăderea incertitudiniicu privire la viitor. Cum putem realizaacest lucru? Opinia noastră este cădoar normativ, ca expresie a voinŃei.

urmare din pagina 4Se pot căsători, dar să nu facă copii...Sunt câteva elemente ce pot fi

semnalate pozitiv la Malthus: a) fap-tul că preotul – cercetător sesizeazăaceastă disfuncŃionalitate pe care, Ńi -nând seama de structuri demograficeamintite, o putem generaliza, întrecreşterea rapidă a populaŃiei sărace,deci a populaŃiei în general, şi spo -rirea mult mai lentă a resurselor dehrană necesare astfel. SecvenŃial, daro nepotrivire reală. Un serios semnalde alarmă valabil şi astăzi, din careautorităŃile de un fel sau altul puteauşi pot învăŃa, din perspectiva căruiaputeau şi pot acŃiona. De altfel, anu-mite politici judicioase de control alnaşterilor, dintr-o Ńară sau alta, do -vedesc că cele spuse de Malthus nuau fost şi nu sunt în zadar. Oricum,ce se întâmplă în prezent cu acŃiu-nile de tip libertarian de luptă con-traceptivă, demonstrează, totuşi, căavem de-a-face mai mult cu un modde viaŃă, cu un tip de sexualitate in -dividuală, decât cu o „lege a popu la -Ńiei”. Ceea ce nu înseamnă că în plannaŃional, comunitar sau global nu tre-buie stimulate măsuri pentru a creşte

producŃia de hrană şi a diminuafoametea în lume. b) Malthus esteprintre cei dintâi gânditori economicicare introduce factorul biologic în ecua-Ńia dezvoltării. Lansând astfel, din punc-tul său de vedere, conceptele despre

care astăzi se discută atât de mult,în speŃă bioeconomia, ecoloeconomia,dezvoltarea durabilă, dezvoltarea sus -tenabilă. Şi mai sunt şi altele...

Sesizez, sesizăm, însă, că Malthusnu înŃelege, nu concepe sărăcia, foa -

metea, mizeria ca o maladie economi -co – socială, social – economică, cumecanisme detaliate de geneză, deproducere la nivel naŃional, global. Cile consideră ca „un dat” de care lu -mea poate scăpa diminuând fizicnumărul celor săraci, eliminându-iefectiv. Or, acest fapt a fost şi esteîn afara actualelor precepte de civi-lizaŃie umană, de comportament şicu tume umane. Puteam, putem, vomscăpa oare de sărăcie dispărând, fi -zic, cei săraci, cum preconiza Malthus,alături de mijloacele de abstinenŃă,sterilizare, promovând mijloace repre-sive, precum războaiele? Sau meca -nismele generatoare de sărăcie şi mi -zerie care Ńin de economic şi social,de social şi economic, cele douădomenii potenŃându-se reciproc, aucontinuat, continuă, vor continua „săproducă”? Este evident că aşa s-aîntâmplat, că aşa se întâmplă, că aşase va întâmpla. Este limpede astăzi –şi este evident de mult – că faŃă desărăcie, ignoranŃă, umilire, margina -lizare există o responsabilitate indi-viduală a subiecŃilor, dar există şi oresponsabilitate socială. Politicile pro -nataliste, relative sau absolute, dintr-o

serie de state cu economie dez-voltată, bazate tocmai pe o creşterede producŃie, pe dezvoltare, l-au in -firmat şi îl infirmă hotărât pe Malthusîn aceste ultime consideraŃii ale sale.Să mai subliniez un fapt. Cu peste100 de ani înaintea lui Malthus, ma -rele filozof iluminist francez Montes -quieu scria: „Dacă ştiu un lucru careîmi este mie util dar care este preju -diciabil familiei mele, îl îndepărtezdin spiritul meu. Dacă ştiu tot unlucru care este util familiei mele, darcare nu este util Ńării mele, caut săîl uit. Iar dacă ştiu ceva care este utilŃării mele, dar este prejudiciabil Eu -ropei, prejudiciabil genului uman, pri -vesc acel <ceva> precum o crimă...”Cât de sugestiv. În mare măsură,cam aşa s-a constituit – când s-aconstituit – şi se contituie – când seconstituie – lumea cu ce a avut şiare bun în ea. Cât de departe era,totuşi, Malthus de asemenea gânduriprofunde. Într-o totală contradicŃie cuidei malthusiene sau neomalthusiene(Malthus a fost şi este continuat întimpul modern) se află gândurile aba-telui Pierre.

(va continua).

VINERI 1 MARTIE 2013 5

c my bc my b

c my b

POPULA[IE CERCETARE

c my b

Dou@ modalit@]i de a interpreta lumea (I)– Th. R. Malthus }i „l'abbé Pierre” –

Economia }i matematica

Montesquieu

dr. Vasile BRĂTIAN,ULBS

DEZVOLTARE REGIONAL~ VINERI 1 MARTIE 20136

urmare din pagina 1Acesta este scopul dezvoltării re -

gionale. Pentru identificarea disponi-bilităŃilor din statele membre se aplicăun indicator macroeconomic, care re -prezintă măsurarea PIB-ului total saupe locuitor.

Politica comunitară regională acŃio-nează asupra unor domenii semnifi -cative pentru dezvoltare precum: creş-terea economică, sectorul IMM-urilor,transporturile, agricultura, dezvoltareaurbană, protecŃia mediului, ocupareaşi formarea profesională, educaŃia, ega -litatea de gen. Concepută ca o poli -tică a solidarităŃii la nivel european,politica regională se bazează în prin-cipal pe solidaritate financiară, adicăpe redistribuirea unei părŃi din buge-tul comunitar realizat prin contribuŃiastatelor membre către regiunile şi gru-purile sociale mai puŃin prospere. Po-litica de dezvoltare regională are unpronunŃat caracter instrumental, iarprin fondurile sale de solidaritate (Fon -dul de coeziune, Fondurile structu -rale, Fondul de solidaritate) contribuiela finanŃarea altor politici sectoriale -politica agricolă, politica socială, po -litica de protecŃie a mediului.

Caracterul complex al dezvoltăriiregionale este subliniat şi de modulîn care acesta integrează trei dintreobiectivele prioritare ale UE: coeziu -nea economică şi socială, extindereaaplicării principiului subsidiarităŃii şidezvoltarea durabilă.

Astfel, coeziunea economică şi so -cială nu numai că este prezentă lanivelul obiectivelor fondurilor struc-turale, dar importanŃa sa este reflec-tată prin crearea unui fond omonim(Fondul de coeziune) ce sprijină gră -birea procesului de convergenŃă şiatingerea nivelelor medii de dezvolta -re ale UE. Principiul subsidiarităŃii -care reprezintă gradul crescut de im -plicare a statelor membre în dezvol -tarea şi implementarea politicilor co -munitare- este prezent şi la nivelulaltor politici.

Strategia dezvoltării durabile esteprezentă ca prioritate a programelorde solidaritate europeană, în specialprin accentul pus pe protecŃia mediu -lui şi pe dezvoltarea de măsuri înaceastă direcŃie. Această strategie nueste numai europeană, ci există castrategie globală promovată în toatălumea prin variate acorduri interna -Ńionale, ceea ce subliniază caracterulcomplex al politicii de dezvoltare re -gională şi coerenŃa internă a obiec-tivelor comunitare.

Principiile unei politici de dezvol -tare regională au fost avute în vederela nivel european încă din 1957, odată

cu semnarea Tratatului de la Roma,când cele 6 Ńări semnatare (Belgia,FranŃa, Germania, Italia, Luxemburg,Olanda) au căzut de acord asupra ne-voii reducerii diferenŃelor existente întrediferitele regiuni şi sprijinirii celor maipuŃin favorizate, în scopul realizării uneieconomii comunitare solide şi unitare.

Această nevoie a fost concretizatăîn 1958, prin înfiinŃarea Fondului So -cial European (FSE) ca principal instru -ment al politicii sociale comunitare,fiind centrat pe îmbunătăŃirea modu-lui în care funcŃionează piaŃa munciiîn diferite Ńări şi pe reintegrarea şo -merilor pe piaŃa muncii. În 1962 afost înfiinŃat Fondul European pentruOrientare şi Garantare Agricolă (FEOGA),în scopul finanŃării politicii agricole co -mune şi pentru sprijinirea dezvoltăriiregiunilor rurale şi îmbunătăŃirea struc-turilor agricole.

Anul 1975 aduce crearea unui altreilea fond - Fondul European de Dez -voltare Regională (FEDR), cu scopulde a redistribui o parte a contribuŃi-ilor bugetare ale statelor membre că -tre regiunile cele mai sărace ale co -munităŃii, în vederea sprijinirii dezvol -tării lor economice. Astfel, FEDR redis-tribuie bugetul comunitar în investiŃiiproductive, pentru crearea şi menŃi -nerea unor locuri de muncă durabileşi în investiŃii în infrastructură.

Un moment important în dezvol -tarea politicii regionale este reprezen-tat de adoptarea Actului Unic Euro -pean, în 1986, prin care se introduceconceptul de coeziune economică, invederea eliminării diferenŃelor econo -mice existente la nivelul diferitelor re -giuni - şi se crează premisele unei

politici de coeziune economică şi so -cială ca politică de sine stătătoare şiavînd drept scop facilitarea aderării lapiaŃa unică europeană a Ńărilor dinsudul Europei. În februarie 1988, Con -siliul European de la Bruxelles extin -de operaŃiunea fondurilor de solidari -tate, reprezentate de fondurile men -Ńionate anterior şi numite acum Fon -duri structurale, mai precis creşte con-siderabil alocaŃiile acestora din buge-tul comunitar.

Astfel, este recunoscută şi decla -ra tă oficial importanŃa acestor instru-mente pentru reducerea disparităŃilorregionale la nivel comunitar. Un ele-ment de noutate în cristalizarea poli -ticii regionale îl reprezintă crearea pro-gramului Phare, în 1989, în scopulsprijinirii Poloniei şi Ungariei, precumşi în România, Ńări abia ieşite din spa -Ńiul blocului comunist, în efortul dereconstrucŃie a economiilor lor naŃio -nale şi revizuirea acestuia în anul2000, în scopul susŃinerii dezvoltăriiregionale în Ńările candidate.

Odată cu ratificarea Tratatului UniuniiEuropene (Maastricht) în 1993, pro -blema coeziunii economice şi socialeapare din nou în agenda comunitarăşi devine unul dintre principalele obiec -tive ale Uniunii, alături de UniuneaEconomică şi Monetară şi de piaŃăunică europeană. De asemenea, duceşi la crearea unui nou fond - Fondulde coeziune, ce are drept scop spri-jinirea proiectelor din domeniul pro-tecŃiei mediului şi infrastructurii detransport în statele membre mai pu -Ńin dezvoltate (Spania, Portugalia, Gre -cia şi Irlanda).

În anul 1994 este înfiinŃat un nou

fond structural, al patrulea, InstrumentulFinanciar de Orientare în domeniulPescuitului (IFOP), creat prin grupa -rea tuturor instrumentelor comunitareprivind pescuitul, existente la acel mo -ment. IFOP a fost creat în perspec-tiva extinderii UE către nord, odată cuaderarea Finlandei şi Suediei în 1995.

În acelaşi an devine activ şi Co -mitetul Regiunilor, organ consultativînfiinŃat prin Tratatul de la Maastricht,cu rolul de a emite opinii în proce-sul de decizie şi de a sprijini ComisiaEuropeană în activităŃile sale din sec-torul dezvoltării regionale.

Tratatul de la Amsterdam (1997)confirmă importanŃa politicii de coezi -une economică şi socială şi a reduce -rii diferenŃelor dintre standardele deviaŃă ale populaŃiei din diferite regiu-ni europene, accentuând nevoia uneiacŃiuni coroborate de reducere a şo -majului. In aceeaşi direcŃie se desfă -şoară şi procesul de reformă a fon-durilor structurale, început în 1999 înurma summit-ului de la Berlin. Reformaare drept scop creşterea concentrăriiasistenŃei comunitare prin aceste fon-duri, odată cu simplificarea şi des -cen tralizarea managementului lor.

Un element de noutate adus de re-formă îl reprezintă completarea pro-gramului Phare cu alte două instru-mente de pre-aderare, ISPA (Instru -mentul Structural pentru Pre-aderare)şi SAPARD (Programul Special pen-tru Agricultură şi Dezvoltare Rurală),ce promovează dezvoltarea economi -că şi socială a Ńărilor candidate dinEuropa Centrală şi de Est. Un nouinstrument de solidaritate a fost creatîn 2002, în urma inundaŃiilor majore

suferite de Ńările Europei Centrale, cuscopul de a interveni în cazul deza-strelor naturale majore.

În Politica de dezvoltare regionalăun rol semnificativ revine si instituŃi-ilor: Comisia Europeană a iniŃiat şidefinitiva noi acte legislative, DirecŃiaGenerală (DG) (măsurile de asistenŃăîn vederea dezvoltării economice şisociale - articolelor 158 şi 160 aleTratatului UE). Activitatea sa este spri-jinita de alte direcŃii generale impli-cate ca DG Agricultură, DG Pescuit,DG EducaŃie şi Cultură, DG Mediu şiDG pentru ForŃa de Muncă şi Pro -bleme Sociale. In prezent DG pentruPolitică Regională gestionează 3 fonduri:FEDR, Fondul de Coeziune şi ISPA.

Parlamentul European este implicatîn dezvoltarea politicii regionale co -munitare la nivelul luării deciziei, prinComitetul pentru Politică regională,Transport şi Turism. De asemenea,acest comitet exercită şi activitate decontrol asupra instrumentelor institui -te pentru realizarea obiectivului coeziu -nii economice şi sociale, şi implicitasupra politicilor economice naŃionale,a politicilor şi acŃiunilor comunitareîn vederea realizării pieŃei interne, pre -cum şi asupra Fondurilor structurale,Fondului de coeziune şi Băncii Euro -pene de InvestiŃii.

Consiliul Uniunii Europene esteechivalentul unui consiliu de miniştrila nivel european şi se reuneşte decâteva ori pe an, în scopul coordo -nării politicilor economice ale statelormembre.

Comitetul Regiunilor (CR) este unorgan cu putere consultativă pe pro -bleme de coeziune economică şi so -cială, reŃele de infrastructură trans-europeană, sănătate, educaŃie, cultu -ră, ocuparea forŃei de muncă, pro -bleme sociale, probleme de mediu,formare profesională şi transport,fiind şi cea mai nouă instituŃie euro-peană (creat în 1991, prin Tratatul dela Maastricht, funcŃional odată cu in -trarea în vigoare a Tratatului, în 1993).Comitetul Regiunilor este compus dinreprezentanŃi ai autorităŃilor regionaleşi locale, ce reflectă echilibrul politic,geografic şi regional/local din fiecarestat membru. Banca europeana acordăîmprumuturi şi garanŃii, cu dobândăredusă, tuturor statelor membre pen-tru finanŃarea de proiecte din toatesectoarele economiei,astfel ca în timpce progresul economic s-a făcut re -marcat în regiunile mai puŃin dezvol -tate într-un termen mediu, diferenŃadintre bogaŃi şi săraci a rămas la felde îngrijorătoare, acest lucru nece-sitând o perioadă considerabilă detimp pentru a fi rezolvat. În ciuda îm-bunătăŃirii situaŃiei, şomajul a rămaso problemă presantă.

Deşi s-a înregistrat un progressubstanŃial în ceea ce priveşte infra-structura, unele dezechilibre se men -Ńin în aceste domenii: cercetarea şidezvoltarea tehnologică, accesul laformare şi informaŃie, oportunităŃi deeducare,calitatea mediului. FondurileStructurale şi Fondul de coeziune auajutat la reducerea disparităŃilor şi aucreat condiŃii pentru creştere econo -mică. Cuceririle politicii regionale potcu greu fi exprimate în termeni statis-tici. IniŃiativele comunitare, parteneria -tele între părŃile implicate, atenŃiaacordată protecŃiei mediului şi şanseiegale, cooperarea, comunicarea cuajutorul tehnologiilor noi, schimburilede experienŃă şi experimentarea denoi abordări pentru dezvoltare consti-tuie premise pentru progresul regiu-nilor mai puŃin prospere şi valorifi-carea potenŃialului lor.

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Câteva considera]ii cu privire la politica de dezvoltare regional@a Uniunii Europene

Frankfurt am Main - Sediul Băncii Centrale Europene

Strasbourg

RecenziiVINERI 1 MARTIE 2013 7

urmare din pagina 1Pentru că pieŃele financiare, într-o

stare de beatitudine, au plusat dinco-lo de realitatea economică evidentă.

Lucrarea, realizată într-un stil post-modern (adună, în principal, articolepublicate în perioada 2011-2012 înmai multe reviste de specialitate defoarte bun nivel), cultivă deliberat oserie de disimetrii între construcŃiaştiinŃifică, paradigmatică şi „jurnalulprofesional” de călătorie, între istoriadoctrinelor economice şi reuniunileştiinŃifice de pe mapamond unde au to -rul a participat direct. Pentru că DanPopescu este o întrupare fericită în -tre omul academic (un „om de lume”cum ar spune Ernest Renan) şi omuluniversitar deŃinător al teoriilor şimodelelor explicative. Scrisă în cincipărŃi, cartea este seducătoare şi printrecerile rapide de la trecut, la pre -zent, la viitor şi invers, o glisare per-manentă între aceşti timpi de undeîncearcă şi reuşeşte să obŃină maxi-mum de explicaŃie şi semnificaŃiepentru tema crizei.

Partea I-a a volumului intitulată „So-cietatea egalilor?” pleacă de la unautor emblematic, Pierre Rosanvallon,cercetător şi economist francez pres-tigios, care pune sub lupă şi exami -nează critic curentul noilor „econo -mişti” (J.J. Rosa, Milton Friedman, Mar-tin Feldstein s.a.). „Societatea egalilor”este titlul cărŃii lui Pierre Rosanvallonapărută la Paris în 2011, iar profe-sorul Dan Popescu pune sub semnulîntrebării acest titlu făcând o minu -Ńioasă analiză a lucrării. El consideră căPierre Rosanvallon nu este un utopic,ci mai degrabă un realist cu o anu-mită doză de optimism legată de re -ducerea decalajelor dintre săraci şibogaŃi. Autorul arată că Pierre Rosan-vallon întreprinde o examinare carese întinde pe două secole, P.R. rele -vând idelaurile revoluŃiilor, dar şi ine-galităŃile frapante pe care le-a creatcapitalismul. „Statul ProvidenŃial” des -pre care vorbeşte economistul fran -cez a atins apogeul după al doilearăzboi mondial, când s-a produs ocreştere economică accelerată timp detreizeci de ani. Profesorul D. Popescuscoate în relief analiza pertinentă alui Rosanvallon pentru a explica re du-cerea inegalităŃilor în Ńările occiden-tale şi America: spre exemplu, în 1913,în FranŃa 1% din cei mai bo gaŃi fran -cezi deŃineau 53% din patrimoniulFranŃei, în timp ce în 1984 cei 1% de-Ńineau doar 20% din patri moniu; şiîn alte Ńări dezvoltate lu crurile stătaula fel (SUA, Suedia s.a.). În analiza pecare o întreprinde asu pra operei luiRosanvallon, Dan Po pescu remarcănu doar documenta rea şi subtilităŃileanalizei, ci şi unele lucruri critice maiales din perspectiva viziunii liberale aautorului „Crizei indecente”.

În Capitolul 2 dedicat unui conceptfundamental în economie, „munca”, au-torul se apleacă asupra unor articoledin revista franceză l’Histoire, numă -rul pe octombrie 2011, care prin inter -mediul unor cercetători prestigioşi (An-toine Prost, Jean Guilaine, Jean Andreau,Jacques LeGoff, Pierre Gilbert, CorinneMaitte s.a) prezintă o evoluŃie istori-co-economică şi sociologică a ceeace a însemnat şi în seamnă munca.Sunt analizate teme firbinŃi legate denoile tehnologii care schimbă conŃinu -tul muncii dar o şi reduce până acolo

unde, spune socio logul american Jere-my Rifkin, vor fi tineri care s-ar pu -tea să nu lucreze niciodată. Dan Po -pescu întreprinde un excurs istoric almuncii, al schimbărilor care s-au pro-dus în conŃinutul muncii ca urmarea revoluŃiilor industriale. În acest ex -curs, care îi susŃine câteva concluziifoarte interesante cu privire la con -Ńinutul şi calitatea muncii în perspec-tivă, el citează autori de marcă ca:Jacques Goblot, Philippe Minard, AdamSmith, Montes quieu, Karl Marx,Robert Castel s.a.

În Capitolul 3 al primei părŃi, au -torul folosind cu precădere cercetă-tori francezi pune în antiteza celor„Treizeci de ani glorioşi”, despre carevorbeşte sociologul Jean Fourastié,„Treizeci de ani sărmani” cum prezin -tă economiştii din Hexagon anii 1982-2012. Dan Popescu măreşte cadrulşi spune că aceşti ani au fost „săr-mani” pentru întreaga Europă şi chiarpentru întreaga lume: „Sunt ani – «ceisărmani» – în care s-a trăit cuprecădere pe credit, în care deficitelepublice au fost finanŃate prin înda-

torări succesive. Sunt ani în carestatul, instituŃiile, resursele respec-tive, au devenit minimale. Au fostneglijate producŃiile şi a proliferat spe -culaŃia. Iar piaŃa, să punem totuşi ghi -limele, «piaŃa», adică cei ce o repre -zentau, câştigători efectivi, s-a relevatdictatorială. Când pieŃele financiare –fără ghilimele şi sever exigente laconsecvenŃa cu care asemenea pro-cese dezechilibrante s-au perindat,după ce au fost deosebit de gene -roase în «a prinde» firmele şi indi-vizii în cleştele lor nemilos – au datsemnalul că dezechiliberle respectiven-au mai putut sau nu mai puteaucontinua, veritabile prăbuşiri s-ausuccedat în lanŃ” (p.54).

Pe această radiografie, autorulconchide că dacă în perioada celor„treizeci de ani glorioşi” puterea decumpărare s-a dublat (la 20 de ani),astăzi ar fi necesari (după unele cal-cule) cca 70 de ani sau poate chiar100 (dacă nu intervin alŃi factori)pentru a abŃine acest lucru.

Dar criza financiară, economică adevenit şi o criză de paradigmă pen-tru că economiştii, specialiştii, nugăsesc răspunsuri pertinente. S-amizat pe austeritate, dar austeritatea– spune autorul – nu este o soluŃiedecât pe termen scurt şi Ńinând contde contextul socio-economic. Înfinalul acestui capitol, profesorul Dan

Popescu, dovedind o documenatrede excepŃie, vorbeşte de teoriile deultimă oră din domeniul biologiei,care ne spun că nu genele determinăexclusiv destinul, ci că mediul joacărolul cel mai impoprtant. Că educaŃia,cultura nu trebuie tratate în planul doial modelării fiinŃei umane. Şi atunci,ce mediu construim?

În continuare, autorul demante-lează criza financiară care a plecatdin SUA (2007). SocietăŃile au creatfalse necesităŃi care au dus la mod-ele de consum ce nu aveau osusŃinere reală în piaŃă. Băncile, cuochii pe profit, au întreŃinut aceastăsituaŃie, care a determinat acumula-rea datoriilor şi a creat, în final,dezechilibre bancare mari. Crizafinanciară – ca urmare a globalizăriicapitalurilor – s-a repercutat rapid înîntreaga lume. S-a ajuns astfel laincapacitatea de plătă a statelor,adică la datoriile suverane, iarmăsurile curative – spune DanPopescu – au încercat reducerea de -ficitelor bugetare prin reducerea sala -riilor, pensiilor s.a., ceea ce a însem-

nat „...încercarea de a ieşi din criză,nu atât pe seama celor responsabilide ea, a marilor profitori ai sistemu-lui, ci a celor mai nevoiaşi - desigur,în grade diferite de reprezentare - cuvenituri aproape exclusiv limitate lasalarii, pensii, ajutoare s.a.” (p. 62).

Profesorul Dan Popescu poartă odiscuŃie, uşor retorică, referitoare lainsolvabilitatea unui stat. Nu putemvorbi de falimentul statului, considerăautorul, întrucât statele au funcŃiisociale care nu pot fi eludate, sepoate vorbi doar de falimentul unuianumit mod de guvernare. Este reali -zată o istorie a falimentului statelordin Roma antică până astăzi şi suntprezentate strategii de presiune asu -pra acestor state, de la sancŃiuni fi -nanciare la acŃiuni militare. Autorularată că datoriile neonorate ale unuistat sunt echivalente cu „moartea în -crederii”. Încrederea este un indica-tor important în acŃiunea socioeco-nomică a unui stat.

Partea a II-a a lucrării profesoru-lui Dan Popescu intitulată „Sfârşit deimperii, început de lume” poartă odiscuŃie amplă asupra trecerii de laimperii la lumea modernă, democra-tică, la măsura în care urmele aces-tor imperii se regăsesc astăzi în stra -tegiile de acŃiune ale unor Ńări. Au -torul se întreabă, nu fără temei, dacăimperiile au murit: „Dar mor oare, ele,

imperiile, cu adevărat? Fără urme,fără vestigii, fără «testamente», fărăputinŃa de reconstituire, fără succeso -ri şi fără «mase succesorale»? În -doielnic. În întreg acest cadru, cla -mându-se şi acreditându-se îndoiala,în spatele şi alături de faptele şidetaliile cele mai spectaculoase seaflă evoluŃii şi involuŃii, afirmări şi că -deri ale factorului economic” (p.90).Şi autorul trece în revistă ce au lăsatimperiile (Imperiul Austro-Ungar, Im -periul Otoman, imperiile coloniale bri -tanic şi francez, imperiul Ńarist, im -periul sovietic, Al doilea şi Al treileaReich). Apoi analiza se mută în altplan şi termenul de imperiu capătăalte conotaŃii. Se vorbeşte de Im -periul financiar mondial. Autorul nucrede că Imperiul financiar mondialeste impus de o personalitate,asocia Ńie, fraternitate, club (cum ar fiClubul Bilderberg, Francmasoneria, Clu -bul de la Roma s.a.).

De fapt, piaŃa ar trebui să fie eta -lonul acŃiunilor umane în capitalism.Dar profesorul D. Popescu arată că lu -crurile nu stau chiar aşa şi nu exis -

tă o corelaŃie solidă între economieşi social: „...speculaŃiile excesive, eco-nomia pregnant speculativă, ingineri-ile financiare, corupŃia şi partizanatulpolitic înnăbuşind criteriile economi -ce, promovând doar măsluieli şi nusubstanŃă economică, au îndepărtatşi îndepărtează specialiştii de la rolulşi funcŃiile lor fireşti. Sunt proceseînsemnate care ne-au adus unde ne-au adus, la polarizări drastice şi ine-galităŃi frapante, deosebit de nociveîn lume. ReŃeta propusă de «benefi-ciari» este eternizarea, chiar adân-cirea unor astfel de disparităŃi, ceeace ar însemna şi înseamnă ieşireadin criză – dacă va fi posibil – ex -cluisv pe seama celor săraci” (p.94).Ultimul capitol al acestei părŃi a II-a,descrie „Lumea diamantelor” – isto-rie şi semnificaŃie socioeconomică.Acest capitol l-aş putea clasifica caun capitol de sociologie istorică însensul lui Fernand Braudel. Suntdescrise cu amănunte şi detalii covâr -şitoare zonele în care au fost desco -perite diamante, căutătorii de diaman -te, viaŃa socială, formarea oraşelor.

Partea a III-a este dedicată Româ -niei văzută prin prisma unor lucrăriromâneşti, autori de marcă (FlorinConstantiniu), comunicări ştiinŃifice (laAcademia Română – martie 2012),care au în comun intersecŃia cu pro-fesorul Dan Popescu. În Capitolul 4

din această parte, „Industrializarea:intinerar deteriorat de factori extrae-conomici – studiul de caz: economiaromânească –”, este realizată o fres-că a industrializării României carepleacă din lucrările specialiştilor ro -mâni (Dionisie Pop MarŃian, A. D. Xe-nopol, P.S. Aurelian, Ştefan Zeletin,Mihai Manoilescu s.a.). Perioada in -dustrializării de după 23 august 1994este decelată cu minuŃie, trecându-seîn revistă ritmurile de dezvoltare, in -dustriile perfomante cât şi cele cuprobleme, comerŃul exterior şi aspectecorelate: transporturile, construcŃiile, ur -banizarea, producŃia agricolă.

Partea a IV-a pune în valoare cer -cetătorul în domeniul istoriei doctri -nelor economice: „Istoria economicăca oglindă a viitorului!”. Titlul inspi-rat încearcă şi reuşeşte să surprindămodul în care analiza istoriei econo -mice ne ajută să facem predicŃii asu -pra viitorului. Este subliniat aici, într-un capitol de sine stătător (Capitolul2) modul în care cercetarea economi -că românească s-a regăsit la al XVI-lea Congres Mondial de Istorie Eco -nomică de la Stellenbosch din Africade Sud (13 iulie 2012), ca urmare aparticipării profesorului universitar dr.Dan Popescu (preşedinte de secŃiu -ne) dar şi a altor colegi români. Tot -odată aici este prezentată participarealui Dan Popescu dar şi a altor uni-versitari sibieni de la Universitatea„Lucian Blaga” din Sibiu la Congre -sele de Istorie Economică desfăşu-rate după 1990 în lume.

Partea a V-a şi ultima, „Jurnal decălătorii profesionale”, aşa cum seobservă din titlu, dezvăluie aspectede ordin economic prin prisma călă-toriilor întreprinse în Ńară şi străină-tate de autor. Aceste pagini nu suntscrise atât cu rigoarea omului de şti-inŃă, cât mai ales cu pana cărturaru-lui, omului de cultură, eseistului şiliteratului Dan Popescu. Sunt poves-tite cu fervoare impresiile de călătorii(la Bucureşti, Chişinău, Rennes, Pa -ris, Nantes, Le Havre, Stellenbosch,Cape Town s.a.) pigmentate cu in -cursiuni în zona obsesivă a economi -cului, a istoriei economice, a sociolo-giei economice.

Cartea profesorului Dan Popescuse înscrie în seria lu crărilor valoroasepublicate începând cu 2009 şi dedi-cate crizei economico-financiare. Eaoferă o informaŃie extrem de bogatădintr-o perspectivă interdisciplinară (eco-nomie, istorie, so ciologie, politologie),fiind foarte utilă nu doar cercetării, cişi studenŃilor şi profesorilor interesaŃide problematica crizei economice. Prinfelul în care este scrisă, lucrarea esteaccesibilă şi publicului larg, preocu -pat de transfor mările din societateaumană. Volumul a apărut în condiŃiigrafice deosebite, coperŃile frumosrealizate reflectând, sugestiv, periplulautorului de la Si biu la Mont SaintMichel (FranŃa) şi mai departe pânăla Capul Bunei Spe ranŃe (Africa deSud)... Prin întreaga sa operă (depeste 35 de volume) publicată în lim-bile română, franceză, engleză, pro-fesorul universitar Dan Popescu, sevădeşte unul dintre cei mai valoroşişi prolifici economişti, re cunoscut şiconsacrat amplu, printre altele, desuccesul cărŃilor şi studiilor sale, denumeroasele distincŃii ştiinŃifice şipremii obŃinute, de invita Ńiile primitela reuniunile ştiinŃifice in ternaŃionale,nu numai în calitate de comunicator,dar şi în comitetele in ternaŃionale deorganizare a conferin Ńelor.

Dan Popescu Criza indecent@- economii triste: insuficien]e func]ionale ale unui organism debil -

- predic]ii probabile pentru un viitor incert –Sibiu, Editura Continent, 2012

conf univ dr. Dorel MORINDAU,ULBS

Lecturi incitante

În PiaŃa Mică din Sibiu, ansambluurbanistic arhitectonic unic în Româ -nia şi chiar în Europa, pe laturanordică a acesteia se află “CasaArtelor “un complex expoziŃional carede la începutul acestui secol, se aflăîn administrarea şi folosinŃa MuzeuluiCivilizaŃiei Populare TradiŃionale “Astra”,clădire construită încă din 1370, cu -noscută la acea vreme ca hală amăcelarilor. Cu timpul ea a avut maimulte destinaŃii. Între secolele 15 şijumătatea secolului 17 sala cea marea fost folosită de breasla cojocarilor,după care până în 1765 a fost depozit

de cereale. După această dată spaŃiul a de -

venit locul unde se desfăşurau diferitespectacole. În perioada „democraŃiei”comuniste, Casa Artelor a fost reno-vată după „ indicaŃilii” specialiştilor dela departamentul de patrimoniu al Con -siliului Culturii şi EucaŃiei Socialisteîmpreunăcu cei de la I.L.L, şi a intratîn administrarea Casei de Cultură aMunicipiului Sibiu, ulterior a MuzeuluiBrukenthal. În prezent, după masivemodificări nu tocmai în spiritul pre-ceptelor valorilor patrimonile, este unpavilion expoziŃional ultrasolicitat alMuzeului CivilizaŃiei Populare TradiŃio -nale „Astra”.

Complexul NaŃional Muzeal ASTRASibiu aniversează, în anul acesta, 50

de ani de la înfiinŃarea Muzeului Ci -vilizaŃiei Populare TradiŃionale ASTRAşi a Muzeului în aer liber din Dum -brava Sibiului, 20 de ani de la inau-gurarea Muzeului de Etnografie Uni -versală „Franz Binder” şi 30 de ani dela prima ediŃie a Târgului CreatorilorPopulari din România.

Seria evenimentelor culturale pro-gramate în acest an a fost inauguratăde expoziŃia de artă plastică Muzeul înaer liber din Dumbrava Sibiului – cu -loare şi formă pentru eternitate. Sa -loanele ASTREI – EdiŃia I.

Muzeul ASTRA a adresat tuturorsecŃiilor de creaŃie din cadrul UniuniiArtiştilor Plastici din România invitaŃiade a colabora la organizarea acesteiexpoziŃii. Astfel artişti din Bucureşti,Timişoara, Cluj, Arad, Vâlcea, Repu -blica Moldova, Sibiu au răspuns acŃiu -nii Muzeului ASTRA, în expoziŃie re -găsindu-se peste 100 de lucrări deartă plastică.

Lucrările au fost panotate în celedouă săli din incinta Casei Artelor.Prima cuprinde lucrări de artă nonfi -gurativă (pictură şi sculptură) iar cea

de-a doua peisaje care surprind at -mosfera satului românesc. Dacă încea de-a doua sală reprezentările plas-tice sunt uşor de identificat, realitateafiind redată în mod plastic din pers -pectiva fiecărui artist, scoŃând la ivea -lă atitudini şi sensibilităŃi, în cea de-adoua sală artiştii au tendinŃa de a re -da realul prin forme nonfigutative undepersistă culoarea, dinamica, contrastuldintre realitate şi iluzie. Putem vorbide o gândire abstractă, de un dialogîntre artist şi privitor prin culoare şio acută dinamică a formelor.

ExpoziŃia include un număr impre-sioantat de lucrări de pictură şi sculp-tură, iar printre autori îi remarcăm peartiştii plastici:

Marcel Bunea, Vasile Tolan, CezarAtodiresei, Petru Lucaci, Radu Popo -vici, IonuŃ Teodor Barbu, Marian Verza,Florin Mocanu, Beti Vervega, BarbMarius Vasile, Răzvan Paul Mihăescu,Florin Mihai, Florica Prevenda, DanaConstantin, Marin Gherasim, GeaninaIonescu, Corneliu Vasilescu, MarilenaPreda Sanc, Silvia Maria Stoica, Au -relia Sanda, Bogdan IonuŃ Mateiaş,

Adrian Sandu, Costin NeamŃu, Gheor -ghe Dican, Petru Dumbrăveanu, Va -leriu Tarcea, Lisandru NeamŃu, DanielStancu, Constantin Apostol, CosminPetru Păulescu, Dan Botezan, LuciaMihaela LobonŃ, Maria Constantinescu,Onisim Colta, Constantin Ilea, ŞtefanOrth, Marius David, Eugen Dornescu,Mariana Cîmpeanu şi Grigorie Minea,Marian Zidaru, JORGE MAFU (Gheor -ghe Maftei), Mihai Tugearu, DinuCâmpeanu , Horea Flămând, Ana ZoePop, Gheorghe Zaharia, Vlad Ciobanu,Dan Gavriş, Dumitru Pasima, AurelContras, Mihai Docea, Aurel Vlad, Ra -du Dumitru, Radu Aftenie, Vlad Peria -nu, Gavril Abrihan, Mircea Ignat, IoanMedruŃ, Alexandru Ciutureanu, SimonaAntoniu, Cristian Ioan Pentelescu,Cristina Iliescu, Adrian Popescu, CălinBaciu, Ioan Irinel Moldoveanu, IoanCândea, Adrian Pârvu, Ioan Tămâian,Elena Dumitrescu, Radu Ignat (sculp-tură) etc.

ExpoziŃia reuneşte nume de pres-tigiu ale artelor plastice contempora -ne, ce transmit complexitatea actuluiartistic.

ART~ ECONOMIE VINERI 1 MARTIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

5 martie 1953. Moartea dictactorului Iosif Vissarionovici Stalin

EXPOZI[IE JUBILIAR~