CAP

CAP. I CONSIDERATII GENERALE PRIVIND

STOCURILE

1.1 CONCEPTUL DE ACTIVE CIRCULANTE

Stocurile, sunt active circulante detinute pentru a fi vandute , in curs de productie in vederea vanzarii sau sub forma de materii prime , materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Conform OMPF 306/2002 , un activ se clasifica ca circulant atunci cand:

-este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

-este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

-este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata;

Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta in activitatea intreprinderii si in general participa la un singur circuit economic modificandu-si in permanenta forma.

Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin in ciclul de exploatare al intreprinderii si sunt destinate fie a fi consumate la prima lor utilizare , fie a fi prelucrate in procesul de productie, ori a fi vandute in starea in care au fost procurate.

Stocurile de materii prime si materiale pot intra in ntreprindere pe mai multe cai:achizitie, productie proprie, aport,donatie, etc.

Din punct de vedere financiar, tinand cont de perioada scurta in care sunt regasite in structura patrimoniului, sunt considerate alocari ciclice.Din punct de vedere al gradului de lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate partiala.

Stocurile de materii prime si materiale , prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza in structura activelor:

-se afla succesiv si neintrerupt in diferite faze ale procesului de productie si comercializare;

-descriu mai multe rotatii (circuite) in cadrul unei perioade de gestiune;

-sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materii prime, materiale consumabile), sau a fi vandute in acceasi stare (marfurile) sau a fi vandute dupa prelucrare (produsele);

-contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important in activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor sa vizeze mentinerea unui nivel corespunzator al acestora din punct de vedere al calitatii, cantitati, si al volumului productiei si a modului de realizare al acesteia. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil intreprinderilor. Un nivel minim poate genera disfunctionalitati pe relatia furnizor-beneficiar si opriri ale procesului de productie. Un nivel ridicat al acestora, poate determina imobilizari importante de stocuri care vor fi lipsite de miscare o anumita perioada, fapt ce generreaza dificultati in fluxurile financiare ale firmei.

1.2. Clasificarea stocurilor

Ca parte componenta a activelor circulante, stocurile pot fi structurate in mai multe categorii:

a) Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in stare lor initiala, fie transformata.

b) Materii consumabile ( materii auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje, si alte materiale consumabile), participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara a se regasi in produsele la a caror fabricare participa.

c) Materiale de natura obictivelor de inventar, cuprind bunuri materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an, sau durata de viata utila peste un an indiferent de valoare sub forma de:echipamente de protectie si de lucru, mecanisme, dispozitive, verificatoare, baracamente si amenajari provizorii de santier. Nu se includ in aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care in urma terminarii lucrarilor nu se recupereaza materiale (ex. platforme betonate, cai de acces, gropi de var, etc.)

d) Produsele, sunt reprezentate de

-semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (fara de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor;

-produsele finite, bunuri care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai nevoie de prelucrariulterioare in cadrul unitatii patrimoniale, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

-produse reziduale, reprezentand rebuturi, materialele recuperabile, deseuri

e) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, porci, manji si altele) crescute si folosite pentru reproductie sau puse la ingrasat pentru a fi valorificate, colonii de albine precum si animale pentru productie (lana, lapte, oua, blana).

f) Marfurile, respectiv bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii sau produselor predate spre vanzare magazinelor proprii.

g) Ambalajele, includ ambalajele refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate protejarii si prezentarii produselor si care, in mod temporar, pot fi pastrate de terti cu obligatia restituirii in conditii prevazute in cotract.

h) Productia in curs de executie, reprezentata de productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute in procesul tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. Sunt asimilate productiei in curs: lucrarile, serviciile si studiile in curs de executie sau neterminate.

a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa in:

-stocuri aflate in proprietatea intreprinderii, se gasesc fie in depozite sau spatii proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri de productie) fie la terti, (materii si materiale aflate la terti, produse aflate la terti, marfuri in custodie sau consignatie la terti,etc).

-stocuri aflate in gestiune dar care nu sunt in proprietatea intreprinderii (stocuri primite spre prelucrare sau in custodie), inregistrate distinct in conturi in afara bilantului (clasa a 8-a de conturi).

b) In functie de provenienta, stocurile se pot grupa in:

-stocuri provenite din cumparari din afara unitatii, cum sunt: materii prime, materiale consumabile, marfuri, materiale de natura obiectelor de inventar, etc.

-stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, etc.

Pe langa stocuri in categoria activelor circulante se mai cuprind: creantele, investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti din casa si conturi la banci.

1.3 INREGISTRAREA, COSTUL SI EVALUAREA

STOCURILOR IN CONTABILITATE

1.3.1. Inregistrarea stocurilor in contabilitate

In conformitate cu legea contabilitatii nr. 82/2001 republicata in 2002, detinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titlurile de valoare, numerar, alte tipuri si obligatii, precum si efectuarea de operatii economice fara sa fie inregistrate in contabilitate sunt interzise. In aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure:

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate in unitate si inregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare in custodie sau consignatie se receptioneaza si inregistreaza distinct ca intrari in gestiune. In contabilitate valoarea acestora se inregistreaza in conturi in afara bilantului.

b) in situatia unor decalaje intre aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi

in mod cert in proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:

-bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare;

-bunurile sosite si receptionate se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrare in gestiune.

c) in cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia , astfel:

-bunurile vandute si nelivrate se inregistraza distinct in gestiune iar in contabilitate in conturi in afara bilantului;

-bunurile livrate, dar nefacturate, se inregistreaza ca iesiri din gestiune atat la locurile de depozitare cat si in contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii.

d) bunurile aprovizionate sau vandute cu clauze p[riviund dreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si respectiv, la iesiri, atat in gestiune, cat si in contabilitate, potrivit contractelor incheiate.

1.3.2. Costul stocurilor de materii prime si materiale

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrari, precum si alte costuri suportate pentru a aduce in forma si in locul in care se gasesc.

Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerambursabile, cheltuieli de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii pentru punerea in stare de utilitate sau intrare in gestiune a bunului respectiv.

Un asemenea pret devine cost istoric si va fi luat in considerare la eliberarea stocurilor din depozit . Intrucat costul de achizitie , devenit pret de inregistrare in contabilitate chiar pentru aceleasi sortimente, difera de la o perioada la alta in functie de marimea preturilor de livrare practicate de furnizori sau de cheltuielile de transport aprovizionare, se ridica problema preturilor unitare care trebuie practicate la iesirea stocurilor in cauza de la locurile de depozitare.

Costul de productieal unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si conmabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.

Cheltuielile generale de administratie, financiare si de desfacere nu se includ in costurile de productie cu exceptia situatiilor prevazute de Standardele Internationale de Contabilitate.

Materiile prime si materialele consumabile care sunt reinoite in mod constant si a caror valoare globala este de importanta secundara pentru persoana juridica, pot fi trecute in activ la o cantitate si o valoare nemodificata, atunci cand acestea nu se modifica semnificativ.

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin indentificarea specifica a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele.

Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse.Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare fe elemente, care sunt de regula fungibile.

In functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comert cu amanuntul.

Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale materialelor, consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.

Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.

Diferentele de pret pot fi :

Favorabile, cand pretul standard este mai mare decat costul efectiv si se inscriu in rosu;

Nefavorabile , cand pretul standard este mai mic decat costul efectiv si se inscriu in negru;

Repartizareadiferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor, se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel: Sold initial al Diferente de pret aferente

diferentelor + intrarilor in curs

de pret perioadei, cumulate de la

inceputul anului

Coeficientul de =____________________________________________________ X 100

repartizare

Sold initial Valoarea intrarilor in

stocurilor la pret + cursul perioadei la

de inregistrare pret de inregistrare,

cumulat de la inceputul

anului

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret poate fi calculat la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv de productie, dupa caz.

Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra stocurilor.

Metoda pretului cu amanuntul este folosita in comertul cu amanuntul pentru a determina costul stocurilor la articole numeroase si cu miscarea rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda.

Costul bunurilor vandute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute.

1.3.3. Evaluarea stocurilor

Cu ocazia evaluarii stocurilor trebuie luat in considerare momentul in care intra sau ies din unitate, respectiv se afla la inchiderea exercitiului sau la inventariere.

A ) Evaluarea stocurilor la intrare in unitate se face la valoarea de intrare sau cost istoricdenumita valoarea contabila, care se stabileste astfel:

-stocurile reprezentand aport la capital social, la valoarea de aport stabilita prin evaluare, in functie de pretul pietei, utilitatea si starea stocurilor:

-stocurile intrate prin subventie sau titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilita in functie de pretul pietei si starea bunurilor respective;

-stocurile intrate prin cumparare (obtinute cu titlu oneros), la costul de achizitie reprezentat de pretul de cumparare fara TVA;

-stocurile intrate din productie proprie se evalueaza la costul de productie.

Bunurile dobandite prin schimb cu alte active se inregistreaza la valoarea justa a activelor primite in schimb.

Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie de buna voie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv.

Regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor , la intrarea in patrimoniu , este eveluarea la cost istoric, care poate fi identificata, prin:

1. Costul de achizitie , in cazul bunurilor achizitionate de la terti, in structura caruia se cuprind urmatoarele elemente:

Pretul de cumparare al bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum si rabaturile, remizele , risturnuri.

Taxe vamale aferente bunurilor importate.

Cheltuieli accesorii de achizitionare acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare pana la intrarea bunurilor in gestiune , ele pot fi:

a. Costuri externe:comisioane, transport extern, asigurare;

b. Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.

Nu se includ in costul de achizitie cheltuielile financiare aferente finantarii necesare constituirii stocurilor si nici sconturile financiare Acordate pentru plata inainate de scadenta.

2. Costul de productie, in cazul bunurilor si serviciilor obtinute din activitatea proprie de exploatare , format din:

Pretul de achizitie al materialelor consumate;

Cheltuieli directe de fabricatie;

Cheltuieli indirecte de fabricatie.

3.Valoarea de utilitate, in cazul bunurilor aduse ca:

Aport la capital;

Obtinute cu titlu gratuit;

Din donatii.

B ) La inventariere, evaluarea stocurilor se face la valoare actuala, denumita si valoare de inventar stabilita in functie de utilitate, starea bunului si pretul pietei. In cazul creantelor si datoriilor valoarea de inventar se stabileste in functie de valoarea probabila d e

Incasat, respectiv de plata plata.

Aceste valori se stabilesc in functie de utilitatea bunului in ntreprindere sau pretul pietei si se identifica , in functie de destinatia lor, astfel:

Stocurilor destinate vanzarii , li se stabileste valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este data de pretul de vanzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transportul, comisioanele etc.

Semifabricatele si productia in curs de executie se evalueaza la valoarea componentelor materiale incorporate la care se adauga costurile stadiilor de prelucrare.

Materiile prime si materialele consumabile destinate utilizarii in exploatare se evalueaza la costul lor de inlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei , potrivit careia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor , respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. In acest sens:

In cazul in care se constata ca valoarea de inventar , stabilita in functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei , este mai mare decat valoarea cu care sunt acestea inregistrate in contabilitate.

In cazul in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea din contabilitate , in listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului , in cazul constatarii unor deprecieri relativr (nedefinite) trebuie constituit provizion pentru deprecieri , care sa reflecte situatia reala existenta , chiar si in cazul in care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii , pentru deprecierile constatate nu sunt deductibile fiscal.

In cazul constatarii unor lipsuri in gestiune , imputabile administratorii vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire. Prin valoarea de inlocuire se intelege costul de achizitie , in care sunt incluse costul de cumparare practicat pe piata, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.

C ) La inchiderea exercitiului , evaluarea (acest caz se numeste bilantiera) se face la valoarea de intrare a stocurilor pusa de acord cu rezultatul inventarierii, astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri:

(Pentru stocurile la care au rezultat diferente in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare , in bilant acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare , deci plusul de valoare nu se inregistreaza in contabilitate.

(Pentru stocurile la care s-au constatat diferente in minus intre valoarea de inventar si valoarea lor de intrare , acestea se evalueaza in bilant la valoarea de inventar.

In contabilitate aceste stocuri vor continua sa fie inregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se inregistreaza prin intermediul conturilor de provizioane.Daca din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate si inregistrate provizioane , se obtine valoarea de inventar ca valoare neta ce se inscrie in bilant.

Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor, si anume: inregistrarea lor in contabilitate la valoarea de intrare ,stabilita la nivelulu costului de achizitie sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a costului istoric.Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii, costurile efective de achizitie si de productie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.

Activele de natura materiilor prime si materialelor nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea ce se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor.In acest scop valoarea stocurilor de materii prime si materiale se diminueaza pana la valoarea realizabila neta prin constituirea unui provizion de depreciere.

D) La iesirea din gestiune a stocurilor de materii prime si materiale acestea se evalueaza , inregistreaza in contabilitate si scad din gestiune la valoarea de intrare

Determinarea valorii de intrare in cazul iesirilor este o problema mai complaxa , motiv pentru care Legea Contabilitatii ,si alte reglementari din domeniul financiar contabil(de exemplu OMF/94),prevad trei metode:

c. metoda costului mediu ponderat;

d. metoda FIFO (primul intrat-primul iesit) ;

e. metoda LIFO (ultimul intrat primul iesit).

Stocurile de materii prime si materiale care au caracteristici similare in ceea ce priveste natura si utilizarea lor trebuie evaluate intrebuintand aceeasi metoda de determinare a costului .Determinarea,de catre o anumita ntreprindere , a grupelor de stocuri de natura si utilizare similare depinde de factorii si circumstantele specifice.Standardele nu prevad obligativitatea ca o ntreprindere sa foloseasca o singura formula de determinare a costurilor pentru toate stocurile de materii prime si materiale detinute, ci dau posibilitatea utilizarii metodei celei mai adecvate , in functie de caracteristicile diferite ale stocurilor (natura, mod de utilizare etc.).Insa , odata stabilita metoda , formula de alocare a stocurilor de materii prime si materiale, aceasta trebuie folosita cu consecventa pentru clasa respectiva de stocuri,pentru toate activitatile si de la o perioada la alta.

Pentru o natura sau utilizare diferita (de exemplu, anumite stocuri utilizate intr-un singur segmentde activitate productie si acelasi tip de stocuri utilizate in alt segment de activitate-marfuri), folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificata.O diferentiere aparuta in localizarea geografica a stocurilor ( si in regulile de impozitare respective ) nu reprezinta in sine un motiv suficient pentru a justifica utilizarea metodelor diferite de calcul al costurilor.

Fiecare metoda de evaluare utilizata va conduce la informatii diferite , fiind agreata sau nu de catre managenentul financiar al intreprinderii in functie de scopul urmarit .

1.3.3.1 Metoda costului mediu ponderat

Utilizand aceasta metoda, informatiile referitoare la valoarea stocului de materiilor prime si a materialelor cat si cele referitoare la costurile stocurilor de materii prime si materiale consumate in procesul de productie sunt mai relevante pentru managerul financiar , valorilr calculate fiind situate intre valorile obtinute prin aplicarea metodei FIFO si a metodei LIFO.

Aceasta metoda determina costul fiecarui element , in functie de media ponderata a costurilor elementelor similare existente in stoc la inceputul perioadei si a elementelor cumparate sau produse in cursul perioadei.Stocului final i se atribuie costul mediu ponderat calculat. Costul mediu ponderat poate fi determinat periodic sau cu ocazia receptiei fiecarei noi livrari la depozit. Momentul cand se calculeaza costul mediu ponderat este determinat de situatia particulara a intreprinderii

.

Costul mediu ponderat (Cmp) se determina conform relatiei:

Siv + Iv

Cmp= _____________ ,in care:

Sic +Ic

Siv= stoc initial valoric ;

Iv= intrari valorice ;

Sic= stoc initial cantitativ ;

Ic= intrari cantitative ;

In functie de costul mediu ponderat se determina valoarea iesirilor , fie periodic la sfarsit de luna ), fie dupa receptia fiecarui lot conform relatiei:

Ve=Cmp*Qe ,in care:

Ve= valoarea iesirilor;

Qe= cantitatea iesita ;

Metoda este cel mai frecvent utilizata in cazul stocurilor cumparate la preturi diferite,iar in contabilitate stocurile nu sunt individualizate in functie de costul de achizitie sau de productie a fiecarui lot.

Evaluarea iesirilor pe baza costului mediu ponderat , calculat la sfarsitul lunii,presupune usurinta in aplicare, dar nu permite evaluarea exacta a iesirilor din cursul perioadei. In schimb,atunci cand evaluarea se face dupa fiecare iesire , calculele sunt mult mai exacte.

Prevazuta de standarde, ca tratament de baza , metoda costului mediu ponderat este un compromis intre metoda FIFO si metoda LIFO.Ea nu tine cont de felul in care bunurile circula in cadrul intreprinderii. Pentru a determina profitul, intreprinderea trebuie sa calculeze costul mediu ponderat pe unitatea de stoc (ponderea se face pe baza numarului unitatilor din stoc) si sa multiplice rezultatul cu numarul de unitati vandute.Soldul final se evalueaza luand numarul de unitati ramase in inventar si multiplicate cu pretul mediu pe unitate. Aceasta va conduce la obtinerea unui profit si a unei valori a stocului care se situeaza intre valorile obtinute prin utilizarea metodelor FIFO si LIFO.

Este metoda cea mai utilizata in Romania , atat inainte de anul 1990, cat si dupa.Sase din cele sapte intreprinderi observate utilizeaza metoda costului mediu ponderat la evaluarea stocurilor consumate sau iesite.Optiunea pentru metoda costului mediu ponderat se datoreaza avantajelor datorate aplicarii ei, respectiv:

-niveleaza profiturile , utilizand o medie a valorilor stocurilor , initial si final;

-tinde sa anuleze efectele cresterii sau descresterii preturilor, deoarece costul stocului final calculat conform acestei metode este influentat de toate preturile platite pe parcursul anului si de costul stocului initial;

-relativ usor de calculat;

Ca orice metoda , metoda costului mediu ponderat are si dezavantaje , datorate in principal valorilor medii calculate ,respectiv:

-fiind o medie ponderata , exista riscul ca valoarea stocurilor sa fie deformata prin ponderare, putand afecta profitabilitatea si valorile din situatiile financiare;

-costul unitar al stocurilor nu va fi identic cu cel mentionat in facturile furnizorilor;

-calculele sunt usoare,dar necesita timp si trebuie facute avandu-se in vedere acuratetea rezultatului (utilizand mai multe zecimale)

-pentru determinarea venitului si luarea unor decizii sunt mai relevante preturile reale;

1.3.3.2 Metoda FIFO (primul intrat primul iesit )

Metoda FIFO se bazeaza pe faptul ca primele bunuri cumparate sunt sunt primele care sunt eliberate in productie (producator) sau vandute(comerciant).Este cea mai utilizata formula , ea putand fi aplicata oricarei intreprinderi care lucreaza cu consumabile.Alegerea acestei metode nu are legatura neaparata cu miscarile elementelor de stoc.Ea opune primele preturi de intrare a stocurilor , de la furnizor , veniturilor si lasa final al stocului la o valoare bazata pe preturi mai noi.

Metoda se aplica , cu succes, in cadrul unitatilor cu o gama sortimentala diversificata si in perioade in care exista o relativa stabilitare a preturilor.

Efectele metodei:

In conditiile cresterii preturilor:

-evaluarea iesirilor la costurile cele mai scazute;

-evaluarea stocurilor finale la preturile cele mai mari si majorarea profitului din exploatare si a impozitului aferent.

In conditiile scaderii preturilor:

-iesirile sunt evaluate la preturile cele mai mari;

-reducerea profiului, a impozitului pe profit si afectarea nesemnificativa a trezoreriei

Evaluarea stocurilor se realizeaza si in conditiile utilizarii inventarului intermitent sau inventarului permanent.

Metoda inventarului intermitent presupune evidentierea materiilor prime si a materialelor , atat la intrare cat si la iesire , la cost istoric, pret standard sau pret de facturare dupa caz.

Metoda inventarului permanent presupune pe parcursul exercitiului , o evidenta detaliata a stocurilor,permanenta,prin inregistrarea continua a intrarilor si iesirilor de stocuri.

Inventarul permanent permite intreprinderii ca, pe toata durata exercitiului financiar , sa detina informatii cu privire la stocurile existente in patrimoniul sau.

Din punct de vedere contabil , diferenta dintre sistemul inventarului permanent si al inventarului intermitent consta in faptul ca stocul este actualizat permanent cu valoarea cumpararilor si a iesirilor, pe masura efectuarii acestora, iar conform sistemului inventarului intermitent , soldul contului de stocuri ramane neschimbat , la nivel initial , pana la inventarierea fizica de la sfarsitul exercitiului.

Optiunea pentru sistemul inventarului permanent nu elimina efectuarea inventarierii fizice , cel putin pana la sfarsitul exercitiului financiar.Contabilitatea ne permite sa obtinem informatii referitoare la elementele de stoc , care ar trebui sa existe in ntreprindere si care , nu intotdeauna , corespund cu stocurile existente efectiv.

Avantajele aplicarii metodei FIFO:

-Evaluarea stocului final se face la cele mai recente (mai realiste) , stocul putand fi mai usor conectat la valorile actuale;

-este usor de calculat;

-este metoda recomandata de IAS 2

Dezavantajele aplicarii metodei FIFO:

-in perioada de schimbari rapide de preturi, profiturile pot fi supraevaluate fata de costurile curente , din cauza faptului ca iesirile sunt evaluate la cost istoric, iar veniturile din vanzari sunt evaluate la costuri curente;

-tendinta intreprinderilor de a majora preturile de vanzare o data cu cresterea costurilor de achizitie ,indiferent de faptul ca unele stocuri s-ar putea sa fie achizitionate inainte de cresterea preturilor.

In intreprinderile din Romania , aceasta metoda este putin cunoscuta si ca urmare putin apreciata.De astfel , in perioada parcursa de Romania , dupa anul 1990, aplicarea metodei ar fi dus la accentuarea decapitalizarii intreprinderilor, din cauza inflatiei galopante, care a determinat o crestere fara precedent a preturilor. In aceasta perioada nici una din intreprinderile observate nu a aplicat aceasta metoda.

1.3.3.3. Metoda LIFO (ultimul intrat primul iesit )

Informatia oferita de contabilitatea financiara in general si cea oferita de contabilitatea manageriala in special,privind valoarea stocurilor de care dispune o ntreprindere la un moment dat, valoarea stocurilor consumate intr-o perioada data, este influentata de metoda de evaluare utilizata.Una din metodele utilizate dar controversate este metoda LIFO.

Aceasta metoda este considerata o alternativa de calcul al costului la iesire a stocurilor,mai putin agreata in contextul aplicarii Standardelor Internationale de Contabilitate(IAS 2).

Vechiul standard, ce a fost adoptat in 1975, nu stabilea o ierarhie intre diferitele metode de determinare a valorii stocurilor la iesire.Ulterior, in cadrul noului proiect , se merge pe reducerea optiunilor , acxeasta reducere a optiunilor fiind motivata de dorinta de crestere a uniformizarii contabile internationale.Organismul international de normalizare (International Accounting Standards Commitee-IASC) opta pentru interzicerea metodei LIFO.Interzicerea era motivatade faptul ca modalitatea de determinare a valorii la iesire prin aceasta metoda nu este intru totul compatibila cu principiul costului istoric.

Metoda a fost insa admisa , pe langa metodele de referinta (tratamente de baza ), ca tratament alternativ,pentru a evita presiuni ce ar fi putut fi exercitate asupra organismului de normalizare(IASC), de normalizatorii americani , in conditiile in care metoda este admisa de administratia fiscala americana, iar abandonul acesteia ar fi provocato crestere a sarcinii fiscale a intreprinderilor americane. Aceasta situatie a atras dupa sine modificarea noului proiect al IAS2,prin renuntarea , in cele din urma de catre IASC, la eliminarea metodei LIFO.

Metoda ultimul intrat-primul iesit presupune evaluarea stocurilor iesite in cursul perioadei la costul de achizitie sau de productie a ultimului lot intrat. La epuizare fiecarui lot, se va lua in considerare costul urmatorului lot , in ordinea cronologica inversa.Astfel , stocurile iesite din gestiune sunt considerate ca apartinand ultimul lot intrat si evaluate la costul acesteia .

Aceasta metoda este preferata de intreprinderi in perioadele de crestere a preturilor , deoarece aceasta modalitate de evaluare conduce la cresterea valorii consumurilor /iesirilorsi la micsorarea valorii stocurilor finale . In acest context , este evident ca metoda LIFO conduce la cresterea valorii iesirilor-deci, la reducerea prifitului , ca rezultat al corelatiei dintre:

-costurile elementelor de stoc iesite si veniturile obtinute din valorificarea acestora si

-reducerea valorii stocului final.

Reducerea efectelor asupra profitului, corespunzatoare perioadei de crestere a preturilor, poate aparea ca rezultat al corelatiei dintre costurile din perioadele anterioare cu veniturile realizate la valorificare, cand preturile de vanzare curente sunt mai mari.

Tot in pereioadele de crestere a preturilor, corelatia dintre costurile iesirilor si veniyurile din valorificare pot avea la baza valori curente, respectiv costuri curente si preturi curente. In acest caz, in contul de profit si pierdere rezulta o corelare semnificativa, iar efectul asupra rezultatului eeste mic, nesemnificativ. Are loc eliminarea distorsiunilor determinate de desincronizarea in timp a costurilor si veniturilor.

Atunci cand costul stocurilor de materii prime si materiale este determinat cu ajutorul metodei LIFO, ca tratament alternativ, situatiile financiare trebuie sa contina informatii suplimentare (comform paragrafului 36 din IAS 2), care sa prezinte diferenta dintre valoarea materiilor prime si materialelor specificata in bilant si una din urmatoarele valori:

-valoarea cea mai mica dintre valoarea determinata folosind metoda LIFO si valoarea relizabila neta;

-valoarea cea mai mica dintre costul curent la data bilantului si valoarea realizabila neta.

Costul materiilor prime si materialelor, recunoscut ca o cheltuiala in cursul perioadei, se refera la acel cost care fusese inclus anterior in evaluarea materiilor prime si materialelor vandute, regia de productie nealocata si valoarea anormala a costurilor de productie a matriilor prime si materialelor. Prevazuta de standarde ca tratament alternativ, metoda LIFO se bazeaza pe presupunerea ca ultimele articole cumparate sunt primele vandute(consumate). Ea opune ultimele preturi obtinute de la furnizor, veniturile, si lasa soldul final al stocului de materii prime si materialelor la o valoare bazata pe preturi mai vechi.Utilizarea metodei LIFO este preferata de agentii economici in conditiile unei economii inflationiste.

Este considerata, de unii autori, ca cea mai corecta determinare a rezultatului deoarece costurile curente sunt corelate cu preturile curente de vanzare, indiferent care din cantitatile intrate sunt vandute sau consumate.

Avantajele metodei:

-sunt folosite costurile actuale la data la care elementele de stoc sunt eliberate in productie sau vandute;

- este usor de calculat;

-sunt folosite preturile actuale mentionate pe facturile de achizitie;

-in perioadele inflationiste , metoda LIFO tinde sa stabileasca o valoare mai mica a venitului , in comparatie cu celelalte metode de evaluare reducadu-se riscul impozitarii cresterii venitului ca urmare a inflatiei.

Dezavantajele metodei LIFO insa, nu sunt de natura a determina intreprinderile sa nu opteze pentru aplicarea acestei metode, in principal, in perioadele caracterizate prin hiperinflatie.

Dezavantajele metodei:

-valoarea stocurilor de materii prime si materiale declarate in situatiile financiare poate fi subevaluata, deoarece reflecta valoarea unor stocuri evaluate la preturi vechi, valoarrea care este ireala comparativ stocurilor de materii prime si materialelor la preturi curente;

-este permisa de catre IAS 2 ca un tratament alternativ, dar nu ca un tratament de baza;

-nu urmareste distributia normala a elementelor fizice de stoc;

-in perioadele cu deflatie, metoda LIFO tinde sa stabileasca o valoare mai mare a venitului, in comparatie cu celelalte metode de evaluare;

-reflectarea stocurilor de materii prime si materiale in situatiile financiare la valori subevaluate denatureaza informatiile redate de anumiti indicatori bilantieri (lichiditate, solvabilitate, fondul de rulment etc.)

Cu toate incovenientele prevazute, intr-o perioada caracterizata prin cresterea preturilor, metoda relizeza o mai buna corespondenta intre veniturile si cheltuielile curente, cu atat mai mult cand atat costurile cat si veniturile din valorificare sunt valori curent

1.3.4 Aspecte fiscale la evaluarea stocurilor

Problematica evaluarii stocurilor in contabilitate se intersecteaza in mod inevitabil cu fiscalitatea. Cele mai evidente implicatii fiscale apar la evaluarea iesirilor prin vanzare sau prin consum cand se inregistreaza la descarcarea gestiunii cheltuieli , cu efecte directe asupra rezultatului contabil. Din punct de vedere fiscal putem accepta ideea ca , cu cat cheltuiala este mai mare la o cantitate data de bunuri vandute sau date in consum , cu atat profitul si impozitul pe profit sunt mai mici. Se realizeaza astfel un obiectiv la gestiuni fiscale si anume amanarea in timp a unei parti din sarcina fiscala.

Daca eveluarea stocurilor se face la cost de achizitie , ele constituie obiectul corectiilor de valoare pentru a da acestor elemente o valoare inferioara celei curente care este diferita de cea de inchidere a bilantului.

Evaluarea la valoarea inferioara nu va fi mentinuta daca motivele care au justificat corectiile au incetat sa mai existe.

Atunci cand elementele de natura stocurilor fac obiectul unor corectii de valoare din ratiuni fiscale , se va indica in notele explicative valoarea lor si justificarile ce au impus aceste corectii .

Diferentele rezultate ca urmare a corectiilor si care reprezinta o valoare importanta la data inchiderii bilantului vor fi prevazute pe categorii in cadrul notelor explicative.

Daca suma rezultata este mai mare decat media perioadei precedente , aceasta se poate trece in note, specificandu-se acest fapt. Diferentele rezultate se vor amortiza pe seama provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli , dar nu au voie sa depaseasca nivelul total al stocurilor.

La intersectia contabilitatii cu fiscalitatea se afla si evaluarea bunurilor si a serviciilor obtinute din productie proprie. Acestea vor fi evidentiate la costul de productie , urmarindu-se respectarea concordantei dintre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune. La evaluarea acestor elemente se vor avea in vedere pe langa costurile de productie si eventualele cheltuieli legate de realizarea in conditii speciale a acestor stocuri.Diferentele vor fi evidentiate distinct in contabilitate urmarindu-se concordanta dintre cheltuielile efectuate pentru obtinerea lor si eventualele venituri obtinute in urma valorificarii.

O trasatura aparte a relatiei contabilitate fiscalitate in gestiunea stocurilor o prezinta nivelul stocurilor. Astfel supraevaluarea iesirilor vor conduce la o subevaluare a rezultatului si a obligatiilor fiscale si la mentinerea trezoreriei , in schimb , subdimensionarea iesirilor va determina supraevaluarea rezultatului, a obligatiilor fiscale si diminuarea trezoreriei.

1.3.5 Posibilitatile de optimizare fiscala prin evaluarea stocurilor

Implicatiile fiscale ale evaluarii stocurilor la intrarea in ntreprindere sunt mai putin evidente avand in vedere ca durata pentru care raman in gestiune este relativ mica comparativ cu imobilizarile.

Fiind incadrate in categoria active circulante stocurile se afla intr-o continua miscare si transformare , participand de regula la un singur ciclu de productie sau comercializare.Cu toate acestea putem aplica si in cazul acestora rationamentul potrivit caruia includerea in valoarea contabila a unei parti cat mai mici din cheltuielile achizitionate de intrarea stocurilor ofera un avantaj fiscal amanand in timp plata unei parti din impozitul pe profit pana in momentul vanzarii sau darii in consum.

Daca pentru costul de achizitie posibilitatile folosirii acestui tip de politica fiscala sunt limitate, in cazul costului de productie implicatiile fiscale sunt destul de clare deoarece se pot folosi metode de calcul a costurilor totale sau partiale diferite ce determina costuri diferite.

La nivelul unui stoc constant, avantajul fiscal apare numai in prima parte a ciclului de productie , adica in luna in care se incepe productia bunurilor.

Daca insa productia se realizeaza in salturi este evident mai favorabil din punct de vedere al consecintelor fiscale sa se foloseasca metode de determinare a costurilor partiale deoarece impozitul se va plati la vanzarea bunurilor de natura stocurilor , adica atunci cand in mod normal ar trebui sa incaseze contravaloarea stocurilor vandute.

Evolutia preturilor de la o intrare la alta a eceluiasi element de stoc , din cauza inflatiei , sau pur si simplu, din cauza raportului cerere oferta, face ca la evaluarea iesirilor de stocuri sa se aplice metode conventionale.

Caracterul obiectiv al preturilor face ca reglementarile contabile si fiscale sa recunoasca si sa recomande mai multe astfel de metode, intreprinderea avand astfel posibilitatea de a opta pentru cea mai convenabila.

Dintre criteriile ce trebuie avute in vedere la alegerea metodei de evaluare a stocurilor prezinta importanta deosebita impactul fiscal rezultat.

De regula, iesirile de stocuri , adica descarcarea de gestiune se concretizeaza in inregistrarea unei cheltuieli cu efecte directe asupra rezultatului contabil.

Din punct de vedere fiscal, cu cat cheltuiala este mai mare cu atat profitul si impozitul pe profit vor fi mai mici iar trezoreria nu va fi afectata.

Acest rationament ne determina sa consideram ca metoda cea mai avantajoasa este cea care permite evaluarea iesirilor de stocuri la valoarea cea mai mare. Dintre metodele acceptate de legislatia din tara noastra (CMP, FIFO, LIFO )cea mai agreata este de ntreprindere este metoda LIFO.

Aceata permite evaluarea iesirilor la pretul ultimului lot intrat ( cel mai mare ) pana la epuizarea acestuia.

Din punct de vedere contabil , metoda LIFO conduce la evidentierea in bilantul de la sfarsitul perioadei , a unei valori a stocului subdimensionate deoarece acesta va fi evaluat la pretul primului lot intrat, care in conditii de inflatie, este cel mai mic. Nu se asigura astfel imaginea fidela a elementelor de natura stocurilor existente in gestiune la un moment dat.Acesta este motivul pentru care majoritatea intreprinderilor romanesti folosesc pentru evaluarea stocurilor la iesire metoda costului mediu ponderat.Chiar daca aceasta nu este intotdeauna cea mai avantajoasa , este utilizata , deoarece este mai simpla si se potriveste cel mai bine organizarii sistemului informational din intreprinderile romanesti , unde documentele justificative privind intrarile si iesirile din stocuri se inregistreaza de regula la sfarsitul lunii, neavandu-se in vedere ordinea strict cronologica a intrarii acestora, conditie indispensabila pentru aplicarea metodelor LIFO sau FIFO.

CAP II METODE DE CONTABILIZARE SI EVIDENTA

ANALITICA A STOCURILOR

ORGANIZAREA CONTABILITATII STOCURILOR

2.1. Metode de contabilizare si evidenta analitica a stocurilor

2.1.1 Metode de contabilizare stocurilor

Intreprinderile din Romania pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor utilizand fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent.

Presupune inregistrarea in conturile de stocuri a tuturor operatiilor de intrare a stocurilor de materii prime si materiale , cantitativ si valoric, evaluate la valoarea de intrare, pretul standard sau pretul de facturare, dupa caz. De asemenea se inregistreaza in conturile de stocurilor de materii prime si materiale fiecare iesire atat cantitativ cat si valoric.

Astfel ,la intrare vom avea inregistrari contabile de forma:

Conturi de stocuri= Conturi de furnizori

La iesire ,prin dare in consum sau cu ocazia descarcarii gestiunii,se vor debita conturile de cheltuieli si se vor credita conturile de stocuri astfel:

Conturi de cheltuieli =Conturi de stocuri

Aceasta metoda permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor atat cantitativcat si valoric.

Metoda inventarului intermitent.

Este utilizata ,conform reglementarile in vigoare doar in interprinderi din categoria celor mici. Stabilirea iesirilor de stocuri si inregistrarea lor in contabilitate se face la sfarsitul fiecarei perioade,pe baza inventarierii.Formula de calcul a iesirilor:

E=Si+I-Sf

Unde:E-valoarea iesirilor

Si-valoarea stocurilor initiale

I-valoarea in cursul perioadei

Sf-valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere

In cadrul acestei metode,se renunta la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de stocuri,iar intrarile de stocuri se inregistreaza dupa formule contabile de forma:

Conturi de cheltuieli = Conturi de furnizori

Cu ocazia inventarierii , cand se determina existenta faptica a stocurilor, acestea se vor inregistra in contabilitate prin formule contabile de forma:

Conturi de stocuri = Conturi de cheltuieli

Dintre cele doua metode de contabilizare a stocurilor , agentii economici prefera metoda inventarului permanent deoarece ofera posibilitatea cunoasterii in orice moment a nivelului stocului. Metoda inventarului intermitent face posibila cunoasterea nivelui stocurilor doar in urma inventarierii.

2.1.2 Metode de evidenta analitica a stocurilor

In situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului permanent, Legea contabilitatii prevede in scopul cunoasterii corecte din punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate in gestiunea unitatii patrimoniale , pe fiecare lot in parte si pe fiecare categorie de stocuri , organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa urmatoarele metode:

-metoda cantitativ-valorica ;

-metoda operativ contabila ;

-metoda global valorica;

2.1.2.1. Metoda cantitativ valorica.

Presupune tinerea unei evidente cantitative la locul de depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri, folosind Fisele de magazie , iar in contabilitate a evidentei cantitativ-valorice folosind Fisele de cont analitice.Fisele de magazie , impreuna cu actele justificative (receptii, facturi), impartite in functie de sensul miscarii bunurilor (intrari si iesiri ), se predau compartimentului financiar-contabil , care prelucreaza datele si inregistreaza stocurile atat cantitativ cat si valoric , in Fisele de cont analitice,deschise pe feluri de bunuri si locuri de depozitare . Concordanta valorica dintre datele inregistrate in conturile sintetice si cele analitice , se verifica prin intocmirea la sfarsitul lunii a balantei de verificare a conturilor analitice. Concordanta cantitatilor se asigura prin confruntarea datelor dintre fisele de magazie si fisele analitice pentru valori materiale.

Schematic , realizarea contabilitatii analitice a gestiunilor de stocuri potrivit metodei cantitativ valorice se prezinta astfel :

Documentele privind Documentele privind

intrarile de stocuri

iesirile de stocuri

Fisa de magazie

Borderoul de predare

a documentelor

Fisa de cont analitic

pentru valori materiale

Situatia stocurilor Balanta de Situatia stocurilor

intrate verificare analitica iesite

Nota

de contabilitate

Metoda cantitativ valorica de contabilitate analitica a ghestiunilor de stocuri prezinta avantajul ca poate furniza in orice moment date cu privire la existenta si miscarea stocurilor.

Dezavantajul consta in volumul mare de munca .

2.1.2.2. Metoda operativ contabila (pe solduri)

Presupune inregistrarea stocurilor la locul de depozitare cantitativ , pe categorii de bunuri , iar la contabilitatea valoric, pe gestiuni,iar in cadrul acestora pe grupe si subgrupe de bunuri, intocmindu-se documentul numit Registrul stocurilor.Concordanta dintre datele inregistrete in evidenta depozitelor si si cele din contabilitate se asigura prin evaluarea lunara a stocurilor cantitative inscrise in Fisele de magazie cantitativ si in Registrul stocurilor (cantitativ si valoric).

Schematic, realizarea contabilitatii analitice a gestiunilor de stocuri potrivit metodei operativ-contabile sau pe solduri se prezinta astfel:

Documentele privind

Documentele privind

intrarile de stocuri

iesirile de stocuri

Fisa de magazie

Registrul stocurilor

Balanta de

verificare analitica

Situatia stocurilor

Situatia stocurilor

Intrate iesit

Nota

de contabilitate

Verificarea exactitatii se face prin punctaj intre fisele de magazie si registrul stocurilor. In acest mod se elimina multimea fiselor valorice , evidentiind dezavantajul metodei anterior prezentate.

2.1.2.3. Metoda global-valorica

Are in vedere conducerea evidentei stocurilor numai valoric , atat la nivelul gestiunii, cat si a compartimentului de contabilitate.L a nivelul gestiunii , Fisele de magazie sunt intocmite cu Raportul de gestiune in care se inregistreaza zilnic intrarile si iesirile , pe baza de documente justificative. Acesta, impreuna cu documentele justificative se predau la compartimentul de contabilitate , care verifica realitatea documentelor si a valorilor consemnate. Controlul concordantei dintre inregistrarile din Raportul de gestiune ( la locul de depozitare ) si cele din Fisele de cont pentru operatii diverse ( la nivelul compartimentului de contabilitate ) , se face periodic, de regula lunar, prin confruntarea soldurilor.

Esenta metodei consta in tinerea evidentei numai valoric la nivelul gestiunilor cu ajutorul Raportului de gestiune completat de responsabilul gestiunii , iar la nivelul compartimentului financiar , contabil global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul formularului Fisa de cont pentru operatii diverse completat de contabilul gestiunii.

Schematic, realizarea evidentei operative si analitice a gestiunii de stocuri potrivit metodei global valorice se prezinta astfel:

Documentele privind

Documentele privind

intrarile de stocuri iesirile de stocuri

Fisa de magazie

Fise de cont pentru

operatiuni diverse

Balanta de

verificare analitica

Siuatia stocurilor

Situatia stocurilor

Intrate iesite

Nota

de contabilitate

Indiferent de metoda de contabilitate a stocurilor adoptata , pe langa verificarea privind concordanta dintre datele evidentei operative si cele contabile este necesar si controlul concordantei dintre contabilitatea analitica si cea sintetica , prin intocmirea periodica a balantelor de verificare a fiecarui cont specific stocurilor.

La sfarsitul exercitiului financiar si pe parcursul acestuia se executa inventarierea , ocazie cu care se verifica concordanta intre stocurile faptice si cele scriptice , eventualele plusuri si minusuri se regularizeaza cu aceasta ocazie din punct de vedere cantitativ si valoric.

2.2 Organizarea contabilitatii stocurilor

La organizarea contabilitatii stocurilor de materii prime si materiale trebuie avute in vedere urmatoarele elemente:

-obiectivele si factorii organizarii contabilitatii stocurilor de materii prime si materiale ;

-documentele justificative si de evidenta operativa;

-sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a productiei in curs de executie ;

2.2.1. Obiective si factori:

Organizarea contabilitatii stocurilor de materii prime si materiale , impune luarea in considerare a urmatoarelor obiective :

-urmarirea si controlul permanent al programului de aprovizionare pe feluri si grupe de stocuri ;

-asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor de materii prime si materiale la locurile de depozitare ;

-urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate astfel incat sa fie posibila respectarea normelor de consum specifice la eliberarea lor din depozit , evidentierea stocurilor de materii prime si materiale fara utilizare (supranormative)

-delimitarea cheltuielilor de transport aprovizionare de valoarea stocurilor de materii prime si materiale aprovizionate ;

-inregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate tertilor,

-urmarirea si evidenta stocurilor de produse , in procesul obtinerii si livrarii la preturi competitive;

-evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor asupra gestiunii si a rezultatelor prin aplicarea corecta a regulilor de evaluare;

-promovarea principiului prudentei si a principiului continuitatii activitatii la evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor.

Pentru realizarea acestor obiective trebuie avute in vedere si o serie de factori specifici cum sunt:

-dimensiunea unitatii patrimoniale si structura tehnico functionala a acesteia ;

-amplasarea depozitelor cu stocuri de materii prime si materiale aprovizionate si cele cu stocuri destinate vanzarii ;

-organizarea gestiunii analitice a stocurilor de materii prime si materiale ;

-ritmicitatea aprovizionarilor cu stocuri de materii prime si materiale , respectiv livrarilor ;

-calitatea furnizorilor si clientilor

2.2.2 Sistemul documentelor justificative si de evidenta operativa

Operatiunile privind existenta , intrarea , iesirea si deprecierea stocurilor de materii prime si materiale sunt consemnate in diferite documente specifice , care se pot grupa dupa urmatoarele criterii:

Documente privind existenta stocurilor de materii prime si materiale :

-liste de inventariere ;

-registru de inventar ;

-proces verbal de inventariere ;

Documente privind intrarea stocurilor de materii prime si materiale:

-comenzi ;

-facturi;

-avize de insotire;

-note de receptie si constatare de diferente;

-bon de predare transfer-restituire;

-rapoarte de productie;

-bon de primire ;

-liste de inventariere ;

-declaratii vamale de import ;

-ordine de plata extrase de cont ;

-chitante si registru de casa ;

-procese verbale de predare primire ;

-procese verbale de inventariere ;

-procese verbale de donatie ;

Documente privind iesirea stocurilor :

-facturi ;

-avize de insotire ;

-bonuri de predare transfer-restituire ;

-bonuri de consum ;

-foi de parcurs ;

-procese verbale de predare primire ;

-bon de predare ;

-declaratie vamala de export ;

-procese verbale de donatii ;

-procese verbale de inventariere ;

-extrasele de cont bancar ;

-chitante si registru de casa ;

-rapoarte zilnice de productie ;

Documente privind deprecierea stocurilor :

-listele de inventariere ;

-procese verbale de inventariere ;

-situatii de calcul a perisabilitatilor ;

-procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate ;

-note de constatare ;

Evidenta operative a stocurilor se tine cu ajutorul urmatoarelor documente:

-fisa de magazie ;

-registrul stocurilor ;

-raportul de gestiune ;

Prezentam , pe scurt , cele mai importante dintre acestea

Factura se intocmeste in momentul livrarii bunurilor, constituind pe langa functia de intrare iesire din gestiune , pe cea de act justificativ pentru decontarea (incasarea plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Conform articolului 155 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003,republicata),orice persoana impozabila , inregistrata ca platitor de taxa pe valoare adaugata , are obligatia sa emita factura fiscala pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate catre fiecare beneficiar.

Persoanele impozabile ( contribuabilii ) care nu sunt inregistrate ca platitori de T.V.A. nu au dreptul sa emita facturi fiscale si nici sa inscrie in documentele emise taxa pe valoarea adaugata pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate catre o alta persoana.

Legea stabileste termenul inauntrul caruia trebuie sa fie emisa o factura fiscala.Pentru livrarile de bunuri , aceasta se va face la data livrarii propriu-zise , iar pentru prestarile de servicii, cel mai tarziu pana la data de 15 a lunii urmatoare aceleia in care s-a facut prestarea .

Mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda in mod obligatoriu o factura fiscala sunt urmatoarele:

a) seria si numarul ei ;

b) data emiterii ;

c) numele, adresa si codul de inregistrare fiscala al persoanei emitente ;

d) numele, adresa si codul de inregistrare fiscala , dupa caz , al beneficiarului de bunuri sau servicii ;

e) denumirea si cantitatea de bunuri livrate sau denumirea serviciilor prestate ;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor , exclusiv taxa pe valoarea adaugata ;

g) cota de T.V.A. sau mentiunea scutit cu drept de deducere , scutit fara drept de deducere , neimpozabil sau neinclus in baza de impozitare , dupa caz ;

h) valoarea taxei pe valoare adaugata, pentru operatiunile taxabile;

O situatie deosebita o prezinta prestarile de servicii efectuate de catre prestatori din

Strainatate . Pentru asemenea prestari , pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata , acestia din urma , daca sunt inregistrati ca platitori de T.V.A. , trebuie sa autofactureze operatiunile respective , prin emiterea unei facturi fiscale . Aceasta se va face la data primirii facturii prestatorului ori la data efectuarii platii catre prestator ( daca nu s-a primit factura prestatorului pana la aceasta data ).

In ceea ce priveste operatiunile de leasing extern acestea se autofactureaza de catre beneficiarii din Romania , inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata , la data stabilita prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau la data platii de sume in avand.

Avizul de insotire serveste ca document pentru eliberarea - primirea in gestiune si ca act de insotire a stocurilor de materii prime si materiale pe timpul transportului.

Pentru materialul lemnos avizele de insotire se ridica de la DIRECTIA SILVICA si au elemente speciale de securizare ( holograme ) asemanatoare timbrelor fiscale de la tigari si bauturi.

Nota de receptie si constatare de diferente evidentiaza bunurile intrate in gestiune. Este intocmita in baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare - transfer - restituire folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc) obtinute prin productie proprie sau prin transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul in cadrul aceleiasi unitati. Nu serveste ca document pe timpul transportului .

Declaratia vamala utilizata pentru declararea in detaliu a bunurilor clasificate in Tariful Vamal , cu ocazia efectuarii unor operatiuni de import sau de export si care dovedeste efectuarea propriu-zisa a operatiunii de import sau de export , dupa caz, in conditii legale.

2.2.3 Sistemul conturilor utilizate

Contabilitatea sintetica a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a treia din Planul General de Conturi, Conturi de stocuri si productie in curs de executie .

Clasa 3

CONTURI DE STOCURI SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE

GRUPE DE CONTURI

30 Stocuri de materii si materiale

33 Productia in curs de executie

34 Produse

35 Stocuri aflate la terti

36 Animale

37 Marfuri

38 Ambalaje

39 Provizioane pentru deprecierea stocurilor si

Productiei in curs de executie

2.3. Contabilitatea materiilor prime si a materialelor

Contabilitatea materiilor prime, materialelor si a diferentelor de pret aferente acestora se organizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:

301 Materii prime

302 Materiale consumabile

303 Materiale de natura obiectelor de inventar

308 Diferente de pret la materii prime si materialeDupa continutul economic sunt conturi de stocuri materiale.

Dupa functia contabila : conturi de activ.

Se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a materiilor prime si materialelor intrate in ntreprindere astfel:

achizitionate de la furnizori:

%

= 401Furnizori

301Materii prime (408Furnizori-facturi nesosite)

302Materiale consumabile (542Avansuri de trezorerie)

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

4426TVA deductibila

valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de import:

%

= 446Alte impozite , taxe si varsaminte asimilate

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

aduse ca aport la capital

%

= 456 Decontari cu asociatii privind capitalul

302Materiale consumabile

301 Materii prime

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

rezultate plus de inventar

301Materii prime = 601Cheltuieli cu materiile prime

302Materiale consumabile = 602Cheltuieli cu materialele consumabile

303Materiale de natura = 603Cheltuieli privind obiectele de inventar

obiectelor de inventar

revenite de la terti

%

= 351Materii si materiale aflate la terti

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura obiectelor de inventar

primite de la societati din cadrul grupului:

%

= 451Decontari in cadrul grupului

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

valoarea la pret de inregistrare a produselor retinute si consumate in aceeasi uniate:

%

= 34XProduse

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistrare a materiilor si materialelor iesite din gestiune:

date in consum :

601Cheltuieli cu materiile prime = 301Materii prime

602Cheltuieli cu materialele consumabile = 302Materiale consumabile

materialele de natura obiectelor de inventar date in folosinta:%

=303Materiale de natura obiectelor de inventar

603Cheltuieli privind materialele

de natura obiectelor de inventar

471Cheltuieli inregistrate in avans

lipsurile de inventar in cadrul normelor legale de perisabilitate:

601Cheltuieli cu materiile prime = 301Materii prime

602Cheltuieli cu materialele consumabile = 302Materiale consumabile

lipsuri datorate unor cauze extraordinare (pierderi din calamitati):

671Cheltuieli privind calamitatile =

%

si alte evenimente extraordinare 301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura obiectelor

de inventar

vandute in starea in care au fost procurate (se trec la marfuri)

371Marfuri =

%

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura obiectelor

de inventar

trimise pentru prelucrare sau aflate in custodie la terti:

371Materii aflate la terti = %

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura obiectelor

de inventar

Soldurile conturilor sunt debitoare si exprima valoarea materiilor prime , respectiv a materialelor existente in gestiunen la pret de inregistrare.

Contul 308Diferente de pret la materii prime si materiale

Dupa continutul economic : cont rectificativ al pretului de inregistrare al materiilor prime si materialelor. Se utilizeaza atunci cand evidenta materiilor prime si materialelor se conduce la pretul standard, evidentiindu-se in cadrul contului diferenta dintre pretul standard si costul de achizitie ( in plus sau in minus).

Dupa functia contabila :cont bifunctional.

Se debiteaza cu:

diferentele de pret in plus (cost de achizitie mai mare decat pretul standard) aferent materiilor prime si materialelor intrate in gestiune:

%

=

401Furnizori

308Diferente de pret la materii

prime si materiale

4426TVA deductibila

diferentele de pret in minus (cost de achizitie(cost prestabilit ) aferent materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:

308Diferente de pret

=

%

la materii prime si 601Cheltuieli cu materiile materiale prime

602Cheltuieli cu materialele

consumabile

603Cheltuieli privind

materialele de natura

obiectelor de inventar

Se crediteaza cu:

diferentele de pret in plus aferente materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:

%

= 308Diferente de pret la

601Cheltuieli cu materiile prime

materii prime si materiale

602Cheltuieli cu materialele

consumabile

603Cheltuieli privind materialele

de natura obiectelor de inventar

diferentele de pret in minus aferente materiilor prime si materialelor achizitionate

%

= 308Diferente de pret la

materii prime si materiale

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

Soldul contului poate fi:

-debitor si exprima diferentele de pret in plus aferente intrarilor, respectiv diferentele in minus aferente iesirilor de materii prime , materiale consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar;

-creditor si exprima diferentele de pret in plus aferente iesirilor respectiv diferentele de pret in minus aferente intrarilor de materii prime , materilae consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar.

Conform OMPF 94/2001 si OMPF 306/2002 obiectele de inventar dispar din structura Planului General de Conturi ca si o categorie individualizata. Ele sunt incadrate in grupa 30Stocuri de materii si materiale , 303Materiale de natura obiectelor de inventar.

Este un cont de stocuri avand functia contabila de activ si functioneaza identic cu conturile 301Materii prime si 302Materiale consumabile

2.4. Contabilitatea productiei in curs de executie

Productia in curs de executie este acea structura a stocurilor (produse,lucrarii,servicii) ce se regasesc in faze intermediare de prelucrare pe diverse masini nefiind nici productie finita,nici semifabricat.Aceasta nu a trecut prin toate fazele de prelucrare nefiind supusa probelor tehnologice si receptiei finale.Se determina prin inventariere la finele fiecarei perioade de gestiune ,iar evaluarea se face la costuri de productie conform documentelor justificative.Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331 Produse in curs de executiesi 332 Lucrari si servicii in curs de executie

Dupa continutul ecnomic:conturi de stocuri care nu au parcurs toate stadiile de prelucrare fiind nedeterminate la finele perioadei.

Dupa functia contabila:conturi de activ.

Se debiteaza: cu costul de productie al stocului de produse ,lucrari si servicii in curs de executie existent la sfarsitul perioadei determinat prin inventariere

% = 711Variatia stocurilor

331Produse in curs

de executie

332Lucrari si servicii in

curs de executie

Se crediteaza la inceputul perioadei urmatoare,odata cu scaderea din gestiune a valorii produselor,lucrarilor si serviciilor care reintra in procesul de fabricatie(destocare):

711Variatia stocurilor = %

331Produse in curs

executie

332Lucrari si servicii

in curs de executie

Soldurile conturilor sunt debitoare si reprezinta valoarea la cost de productie a produselor sau lucrarilor si serviciilor in curs de executie la sfarsitul perioadei contabile2.5 Contabilitatea produselor

Actvitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei materiale se concretizeaza in obtinerea de produse finite,semifabricate ,produse reziduale,etc.Acestea sunt stocuri care au parcurs integral fazele procesului tehnologic putand fi depozitate sau livrate.

Contabilitatea produselor este organizata cu ajutorul grupei 34Produse care cuprinde conturile:

341 Semifabricate

345 Produse finite

346 Produse reziduale

348 Diferente de pret la produse

Contul 348Diferente de pret la produse se dezvolta astfel:

3481 Diferente de pret la semifabricate

3485 Diferente de pret la produse reziduale

3486 Diferente de pret la produse reziduale

Contul 345 Produse finite

Dupa continutil economic:cont de stocuri materiale.

Dupa functia contabila:cont de activ.

Se debiteaza cu:

valoarea la pret de inregistrare sau cost de productie a produselor finite din procesul tehnologic inclusiv plusurile de inventar:

345Produse finite = 711`Variatia stocurilor

valoarea produselor finite aduse de la terti:

345Produse finite = %

3545Produse finite aflate

la terti

(354 Produse aflate la terti)

401 Furnizori

Se crediteaza cu :valoarea la pret de inregistrare sau cont de productie a produselor finite iesite din unitate astfel:

vanzarea produselor finite:

4111Clienti = %

701Venituri din vanzarea produselor finite

4427TVA colectata

scadere de gestiune:

711Variatia stocurilor= 345Produse finite

constatate lipsa la inventar:

711Variatia stocurilor = 345produse finite

transferate in magazinele proprii de vanzare:

371Marfuri =345Produse finite

acordate salariatilor ca plata in natura conform legii:

421Personal-salarii datorate=345Produse finite

retinute si consumate in aceeasi unitate:

%

= 345Produse finite

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura

obiectelor de inventar

acordate ca donatii:

6582Donatii si subventii acordate =345Produse finite

trimise pentru prelucrare la terti:

3545Produse finite aflate la terti =345Produse finite

Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de inregistrare a produselor finite existente in stoc la finele perioadei.

2.6. Contabilitatea stocurilor aflate la terti

Anumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a intreprinderii , pot sa se gaseasca temporar la alte unitati din diverse motive :pentru prelucrare, lasate in custodie, in curs de aprovizionare,etc.

Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35Stocuri aflate la terti, ce cuprinde urmatoarele conturi:

351Materii si materiale aflate la terti

354Produse aflate la terti

356Animale aflate la terti

357Marfuri aflate la teri

358Ambalaje aflate la terti

Dupa continutul economic : conturi de stocuri aflate temporar la terti.

Dupa functia contabila :conturi de activ.

Se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a stocurilor aflate temporar la terti:

35XStocuri aflate la terti

=

%

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura obiectelor

de inventar

341Semifabricate

345Produse finite

346Produse reziduale

371Marfuri

381Ambalaje

401Furnizori

Se crediteaza cu:

% = 35XStocuri aflate la terti

301Materii prime

302Materiale consumabile

303Materiale de natura obiectelor

de inventar

341Semifabricate

345Produse finite

346Produse reziduale

371Marfuri

381Ambalaje

401Furnizori

Soldul contului este debitor si exprima bunurile de natura stocurilor aflate la terti.

2.7. Contabilitatea ambalajelor

Ambalajele sunt bunuri destinate sa protejeze stocurile materile pe timpul depozitarii ,transportului,manipularii,prezentarii etc.Reflectarea in contabilitate se face cu ajutorul conturilor 381 Ambalaje si 388 Diferente de pret la ambalaje.

Dupa functia contabila:cont de activ

Se debiteaza cu valoarea ambalajelor intrate in gestiune:

prin achizitii :

% = 401Furnizori

381Ambalaje (408Furnizori- facturi

4426TVA deductibila nesosite)

(542Avansuri de trezorerie)

aduse ca raport la capital:

381Ambalaje =456 Decontari cu asociatii privind

capitalul

primite cu titlul gratuit:

381 Ambalaje =7582Venituri di donatii si

subventii primite

plusuri la inventar:

381Ambalaje =608Cheltuieli privind ambalajele

primite de la societati din grup ,legate prin participantii,unitate si subunitati:

381 Ambalaje = %

451Decontari in cadrul

grupului

452Decontari privind interesele

de participare

481Decontari intre unitate

si subunitati

482Decontari intre

subunitati

aduse de la terti:

381 Ambalaje = %

358Ambalaje aflate la terti

401Furnizori

Se crediteaza cu ambalajele iesite din ntreprindere astfel: prin vanzare:

608Cheltuieli privind = 381Ambalaje ambalajele

lipsuri la inventar:

608Cheltuieli =381Ambalaje

privind ambalajele

vandute ca atare:

371Marfuri =381Ambalaje

trimise la terti358Ambalaje aflate =381Ambalaje

la terti

acordare ca donatii:

6582Donatii si =381Ambalaje

subventii acordate

livrate societatilor din grup,legate prin participantii,unitate si subunitati:

% =381Ambalaje

451Decontari in cadrul grupului

452Decontari privind interesele

de participare

481Decontari intre unitate si subunitati

482Decontari intre subunitati

pirdute in urma unor calamitati naturale: 671Cheltuieli privind =381Ambalaje

calamitatile si alte evenimente

extraordinare

Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de inregistrare a ambalajelor aflate in stoc la sfartsitul perioadei.

In cazul in care ambalajele se inregistreaza la preturi prestabile diferentele fata de costul de achizitie se evidentiaza in contul 388 Diferente de pret la ambalajeDupa continutul economiceste un cont rectificat al valorii de inregistrare a ambalajelor.

Dupa functia contabila cont bifunctional.

Se debiteaza cu:

diferentelr de pret in plus(costul de achizitii mai mare decat pretul standard)aferente ambalajelor intrate in gestiune:

388Diferenta de pret = %

la ambalaje 401Furnizor

542Avansuri de trezorerie

diferentele de pret in minus aferente ambalajelor iesite din gestiune:

388 Diferenta de pret =608Cheltuieli privind

la ambalaje ambalajele

Se crediteaza cu:

-diferentele de pret in minus aferente ambalajelor achizitionate:

%

=388Diferente de pret la ambalaje

381Ambalaje

542Avansuri de trezorerie

diferentele de pret in plus aferente ambalajelor iesite din gestiune:

608Cheltuieli privind ambalajele= 388Diferente de pret la ambalaje

Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente ambalajelor existente in stoc la sfarsitul perioadei.

CAP.III PREZENTAREA SOCIETATII

COMERCIALE

3.1. Denumirea, statutul si conducerea societatii comerciale

Societatea comerciala SC MCH INTERNATIONAL SRL

Sediul social Baia Mare, Str.SUDULUI nr.4 A

Tel. 062 225630

Nr. nregistrare in Registrul Comerului J24-35-1997

Cod fiscal R9125318

Forma juridica Societate cu rspundere limitat

Obiectul de activitate Productie mobilier

Societatea MCH INTERNATIONAL SRL a fost constituita in scop lucrativ principalul obiect de activitate fiind productia mobilierului pentru export.De asemenea societatea poate desfaura i alte activitai de producie, comer in conformitate cu actul constitutiv.

Capitalul social 200 RON (2.000.000 lei vechi) mpartit in 2000 pari sociale a cte 100 lei vechi fiecare, detinute de asociatul unic : CHEREBET MARIA

CONDUCEREA SOCIETAII

Societatea este reprezentata si administrata de CHEREBET MARIA.

Organul de conducere al societii este adunarea generala a asociailor( actionar unic).

CONDUCEREA EXECUTIVA

Manager general ing. CHEREBET MARIA

Director de productie ing. Cherebet Ioan

Sef sectie ing. Beci Carol

BANCA SI CONTUL CURENT

BANCPOST SA Sucursala Baia Mare

MINDBANK SA Sucursala Baia Mare

3.2. Obiectul de activitate

Dintre obiectivele primordiale ale societatii noastre amintim urmatoarele :

dezvoltarea productiei de mic mobilier ;

mentinerea in centrul activitatilor noastre a grijii pentru satisfactia clientului ;

preocuparea permanenta a cresterii competitivitatii produselor noastre, a productivitatii muncii si a profitabilitatii firmei ;

elaborarea si desfasurarea unor programe de retehnologizare si de investitii pe termen scurt si mediu, urmarind evaluarea activitatii parcurse pe baza de indicatori si indici specifici ;

asigurarea ca politica de imbunatatire continua a calitatii produselor noastre este mentinuta permanent, in acest sens conducerea unitatii analizind constant sistemul calitatii pentru reafirmarea conformitatii produselor noastre cu cerintele clientilor nostri.

3.3. Scurt istoric

Societatea comerciala MCH INTERNATIONAL SRL a fost infiintata in anul IANUARIE 1997 in scop lucrativ, urmand s desfaoare activitai de exploatarea si prelucrarea lemnului si producia de mic mobilier pentru export in conformitate cu legile romane , prevederile contractului de societate i ale statutului.

ncepand din anul 2000 , activitatea societatii este numai de prelucrare a lemului si productia de mobilier din lemn masiv ,destinat exportului. Activitatea de producie se desfaoara in spatii proprii din Baia Mare , strada Sudului nr 4 A .

Daca in 1997, activitatea se desfaura cu un numr de 20 angajai, azi, ea se desfasoar cu cca 50 angajati permaneni .

Societatea este infiintata intr-o zona declarata zona defavorizata . A solicitat si a obtinut Certificat de investitor in zona defavorizata . Pe baza acestui certificat este scutita de plata impozitului pe profit din activitatea de productie .

In anul 2000 a obtinut o finantare nerambursabila (60%) din valoarea unei Sectii de mic mobilier (60.000 EURO).

Societatea produce articole din material lemnos (mic mobilier) conform specificatiilor si cerintelor convenite cu clientii sai.

Colaborarea cu partenerii externi const in achiziionarea de materii prime i materiale pentru realizarea unor produse de mic mobilier de calitate.

Executarea si livrarea produselor de catre MCH INTERNATIONAL SRL este efectuata in stricta concordanta cu documentatia tehnica primita de la parteneri externi. Nu se admite efectuarea nici unei modificari, din partea furnizorului, asupra acestei documentatii.

Documentatia care sta, practic, la baza fabricarii oricarui produs este "Documentatia produsului .". Ea precizeaza detaliat cu ajutorul descrierilor tehnice, desenelor de executie si specificatiilor de calitate toate cerintele clientului legate de executia, asamblarea, impachetarea, etichetarea, manipularea si livrarea produselor precum si toate specificatiile de calitate ce trebuiesc respectate strict de furnizor atit in legatura cu produsele finite cit si in legatura cu materiile prime si materialele utilizate in procesul de fabricatie.

Documentatia produsului se afla in grija directorului de productie . In baza unei Liste de difuzare, acesta distribuie copii sau informatii documentate din aceasta documentatie tuturor operatorilor, functiilor sau personalului ce desfasoara activitati legate de executia si verificarea calitatii produselor.CONTRACTELE

Toate relatiile dintre MCH INTERNATIONAL SRL si parteneri externi sint stipulate in contracte.

Principali clienti externi sunt GMGE SYLE din ITALIA si RIDORAIL din BELGIA.

Documente aditionale :

Informatii asupra vinzatorului sau cumparatorului ;

Codurile si adresele destinatiilor de livrare ;

Contractul stipuleaza modul de derulare a relatiilor cu cumparatorul, cerintele impuse de cumparator precum si diferitele conditii si garantii pe care trebuie sa le indeplineasca atit cumparatorul cit si vinzatorul.

Toate contractele cu clienti externi sint indosariate, pastrate si administrate de catre managerul general al firmei.

Orice modificare aparuta in vreo specificatie va fi adusa de catre manager la cunostinta tuturor celor implicati (director productie si personal de executie) si, concomitent, va face inlocuirea copiilor perimate cu cele actualizate.

3.4. Structura organizatorica

Ca not general, proiectarea structurii organizatorice este abordat att din punct de vedere al formei ct si al dimensiunilor , ca expresie a funcionalitii si respectiv a costurilor pe care le antreneaz personaliznd organizaia.

Elaborarea structurii organizatorice a fost fcuta innd cont de urmtorele principiile de baz:

-principiul specializrii

-principiul unitii de decizie

-principiul centralizrii

-principiul ierarhizrii sau al lanului autoritii.

Stabilirea relaiilor dintre fiecare ef i subordonaii si, precum i dintre nivelele ierarhice,creeaz un drum vertical al autoritii.Astfel, toate comunicaiile de la nivelurile inferioaretrebuie s treac obligatoriu prin fiecare nivel superior, pentru a ajunge la vrful ierarhiei.

Obiectivele fiecarei funcii a unitaii, atributele,sarcinile i responsabilitile

diferitelor funcii , gradul de extindere a autoritii i relaiile dintre lucrtori de pe diverse

nivele ierarhice se regasesc n regulamentul de organizare i funcionare respectiv n

regulamentul de ordine interioar.

Organigrama arata personalul direct implicat in procesele firmei. Intregului personal i s-a distribuit Fisa postului, care precizeaza atit lucrarile si operatiile pe care le are de executat cit si atributiile, sarcinile si responsabilitatile legate de calitate ale acestuia, originalele fiind pastra