COMPORTAMENTUL

PRODUCĂTORULUI

Producătorul / Întreprinzătorul

= persoana care inițiază o afacere, investește bani, timp,

energie, muncă și creativitate cu scopul de a obține un profit

cât mai mare.

= purtătorul ofertei pe piață.

Rolul întreprinzătorului:

- creează bunuri și servicii căutate pe piață;

- își asumă riscul înființării, gestionării, organizării și conducerii

unei afaceri.

Proprietatea și libera inițiativă

Atributele proprietății:

1. Posesia – însușirea de către o persoană a bunului,

2. Dispoziția – decizia referitoare la dreptul

proprietății,

3. Folosința – utilizarea bunului aflat în posesie,

4. Uzufructul – însușirea beneficiilor care apar în

legătură cu acel bun.

Forme de proprietate:

1. Proprietate particulară – preponderentă în economia de

piață.

a) Individuală,

b) Asociativă (cea mai frecventă în economia de piață).

2. Proprietatea publică – unități ale administrației publice

(școli, spitale);

3. Proprietatea mixtă – îmbină proprietatea particulară cu cea

publică (ex. Dacia-Renault).

Libera inițiativă – condiție de bază a existenței economiei

de piață.

Producția

= este activitatea umană prin care se folosesc și se

combină factori de producție în vederea obținerii de

bunuri și servicii utile capabile să satisfacă

nevoi/dorințe.

Producția optimă = maximizează profitul.

Factorii de producție = resursele atrase și efectiv

utilizate în activitatea economică (munca, natura,

capitalul).

1. Munca – principalul factor de producție

Este un proces conștient (ca orice activitate umană);

Are caracter activ și determinant (antrenează și

transformă ceilalți factori de producție);

Este diversificată, ca urmare a extinderii procesului de

diviziune a muncii.

2. Pământul (natura) – totalitatea resurselor brute,

neprelucrate, din natură (solul, apa, mineralele,

pădurile, fenomenele naturale atrase în producție) care

pot fi utilizate și transformate în bunuri de consum.

3. Capitalul – ansamblul bunurilor produse prin muncă și

folosite în activitatea economică pentru producerea

altor bunuri și/sau servicii destinate vânzării.

Capitalul fix

• Participă la mai multe cicluri de producție,

• Se consumă în mod treptat,

• Se înlocuiește după o perioadă mai

îndelungată de timp, perioadă în care se

manifestă:

• Uzura fizică,

• Uzura morală.

Capitalul circulant

• Participă la un singur ciclu de producție,

• Se consumă integral într-un ciclu de producție,

• Se înlocuiește după fiecare ciclu de producție.

Combinarea factorilor de producție :

1. modul specific de unire tehnică ( specific fiecărui proces de

producție care necesită o anume calificare și structură ale

factorului muncă, mijloace tehnice specifice, materii prime și

materiale corespunzătoare, etc.) și

2. economică ( care permite reducerea costurilor producției și

maximizarea profitului).

Substituirea factorilor de producție = posibilitatea de a

înlocui o cantitate dintr-un factor cu o cantitate dintr-un alt

factor, în condițiile menținerii aceluiași nivel al producției.

Aprecierea rezultatelor substituirii se face cu ajutorul

indicatorilor: productivitatea marginală și rata marginală de

substituție (Rmgs = 𝑾

𝒎𝒈(−

𝒙)

𝑾𝒎𝒈𝒚

= −𝚫𝒚

𝚫𝒙)

Oferta = cantitatea de bunuri și servicii pe care o întreprindere este

dispusă să o producă și să o vândă pe piață la un anumit preț.

Oferta optimă → maximizarea profitului, în funcție de:

• Nivelul și dinamica costului de producție;

• Modificările prețurilor altor bunuri concurente / substituibile;

• Numărul firmelor care produc același bun;

• Nivelul taxelor și al subvențiilor;

• Raporturile de putere pe piață;

• Previziunile privind evoluția prețurilor și a inflației;

• Evenimente conjuncturale social-politice;

• Condiții naturale etc.

Legea generală a ofertei:

• ↗ prețurilor → ↗ cantității oferite = extinderea ofertei

• ↘ prețurilor → ↘ cantității oferite = contracția ofertei

Coeficientul elasticității ofertei în funcție de preț:

EO/P = 𝚫𝑸%

𝚫𝑷% ; sau EO/P =

𝚫𝐐

𝑸 :

𝚫𝑷

𝑷

Q-cantitatea oferită pe piață; ∆Q - variația cantitții oferite pe piață (variația ofertei)

P-prețul; ∆P-variația prețului

EO/P > 1 – ofertă elastică;

EO/P < 1 – ofertă inelastică;

EO/P = 1 – ofertă cu elasticitate unitară;

EO/P = 0 – ofertă perfect inelastică;

EO/P → ∞ – ofertă perfect elestică.

Ofertă spontană – crește pe seama stocurilor existente,

profitabilă imediat;

Ofertă curentă – sporește pe seama capacităților de

producție existente, dar nefolosite;

Ofertă pe termen lung – se realizează pe seama investițiilor.

Productivitatea și eficiența economică 1. Productivitatea (randamentul) unui factor de producție

X se referă la volumul de producție realizat cu o anumită

cantitate din respectivul factor.

2. Productivitatea medie WM = 𝑄

𝑥 , producția obținută pe

unitatea de factor de producție.

3. Productivitatea marginală este sporul de producție

generat de creșterea cu o unitate a consumului dintr-un

factor de producție.

Wmg = Δ𝑄

Δ𝑥 =

𝑄1 −𝑄

0

𝑥1 −𝑥

0

1. Productivitatea medie și productivitatea marginală

a muncii:

WML = 𝑄

𝐿 ; WmgL =

Δ𝑄

Δ𝐿

2. Productivitatea medie și productivitatea marginală

a pământului (resurselor naturale):

WMP = 𝑄

𝑃 ; WmgP =

Δ𝑄

ΔP

3. Productivitatea medie și marginală a capitalului:

WMK = 𝑄

𝐾 ; WmgK =

Δ𝑄

ΔK

Calcule de eficiență economică

Producția optimă = maximizează profitul.

Optimizarea combinației de factori de producție , în

cazul maximizării producției, înseamnă:

WmgX

WmgY

= Px

Py

Costul de producție

= reprezintă totalitatea cheltuielilor ocazionate de

producerea și desfacerea unei cantități determinate de

bunuri și servicii.

• Consumul factorului muncă – cheltuielile cu salariile.

• Consumul factorului natură – chiria, renta, taxă de folosire și

refacere a terenurilor poluate/distruse.

• Consumul de capital fix – amortizarea.

• Consumul de capital circulant – valoarea materiilor prime,

materialelor, combustibililor consumate in procesul de

producție.

1. Costul fix (CF) = ansamblul cheltuielilor care nu

variază (pe termen scurt) în raport cu cantitatea de

bunuri economice realizate.

ex. = cheltuieli cu iluminatul / încălzirea spațiului de

producție, dobânzile la creditele bancare, amortizarea utilajelor,

chiriile pentru terenuri/spațiu de depozitare, etc.

Amortizarea (A) = procesul recuperării treptate a

cheltuielilor făcute cu capitalul fix achiziționat.

A = 𝑽𝑲𝒇

𝑻𝑨

VKf – valoarea capitalului fix

TA – timpul de amortizare

2. Costul variabil (CV) = ansamblul cheltuielilor de

producție care variază (în același sens) odată cu

modificarea nivelului producției realizate.

ex. = cheltuielile cu materiile prime și

materialele, combustibil, apa tehnologică, salariile lucrătorilor

productivi.

3. Costul total (CT): CT = CF + CV

4. Costul total mediu:CTM = 𝑪

𝑻

𝑸 =

CF + CV𝑸

= CFM + CVM

5. Costul marginal (Cmg) = variația costului total

determinată de modificarea cu o unitate a nivelului

producției.

Cmg = 𝚫𝑪

𝑻

𝚫𝐐 =

𝚫𝑪𝑽

𝚫𝑸

Δ𝐶𝑇 – variația a costului total,

Δ𝐶𝑉 – variația a costului variabil,

ΔQ – variația a producției.

Tipuri de costuri I. COSTUL GLOBAL (CG) = totalitatea cheltuielilor ocazionate

de producerea și desfacerea unui volum anume de producție.

CG = CF+CV+ch. de desfacere

CF – amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile fixe ale

personalului administrativ, cheltulieli de întreținere generală a

firmei, dobânzi și alte cheltuieli fixe cuprinse în cost.

CV – consumul de materii prime și materiale auxiliare,

combustibil, energie, gaz metan, apă tehnologică, salariile

lucrătorilor direct productivi, alte cheltuieli variabile.

II. COSTUL MEDIU (UNITAR) = costurile pe unitatea de produs

= CG/Q = CMF + CMV

CFM = CF/Q

CMV = CV/Q

III. COSTUL MARGINAL = sporul de cheltuieli totale necesar

pentru obținerea unei cantități suplimentare dintr-un bun.

Cmg = ∆CT/∆Q = (CF+ ∆ CV)/ ∆Q = ∆CV/ ∆ Q