Date post: | 25-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | damian-ilie |
View: | 27 times |
Download: | 6 times |
Orice medicament dacă este administrat în exces este considerat ,,otravă,,
Sunt reprezentate de : Toxicitatea sistemică Reacțiile alergice
FACTORI PREDISPOZANȚI
Factori ce țin de pacient: Vârstă Greutate Sex Factori genetici Afecțiuni generale Interacțiuni cu alte medicamente
Vârsta Copii - metabolismul, absorbția și excreția
imperfect dezvoltate; Vârstnici – diminuate; Crește perioada de înjumătățire a anestezicelor cu
riscul apariției fenomenului de supradozaj . Greutatea Doza maximă recomandată este calculată în
mg/kg corp
Sex La femeile însărcinate funcția renală este
modificată determănând acumularea de medicamente în sânge cu risc de supradozare;
Factori genetici Deficiențele genetice de sintetizare a enzimelor
de tipul pseudocolinesterazelor responsabile de biotransformarea substanțelor anestezice duc la creșterea concentrației acestora în sânge.
Afecțiuni generale: Determină imposibilitatea organismului de a
transforma anestezicele în produși inactivi Afecțiunile hepatice sau renale modifică
abilitatea corpului de a metaboliza și elimina substanțele medicamentoase;
Administrări de alte medicamente: influențează concentrația de anestezice în
sânge mepiridine, fenitoin, antiaritmice, circulă
legate de proteinele plasmatice apar fenomene de toxicitate
Factori ce depind de anestezice: Efectul vasodilatator al anestezicelor locale Creșterea concentrației anestezicului Creșterea cantității de anestezic Calea de administrare
Anestezicele determină efecte toxice majore la nivelul creierului și miocardului
SEMNELE NEUROTOXICITĂȚII
Buze amorțite Amețeală, cefalee Tinitus Tulburări de vedere/ auditive Vorbire incoerentă Fasciculații musculare izolate Pierderea cunoștinței Convulsii generalizate Comă Depresie respiratorie și apnee
TRATAMENTUL REACȚIILOR TOXICE
Trebuiesc diagnosticate precoce, iar tratamentul trebuie aplicat prompt:
1. Asigurarea libertății căilor aeriene
2. Oxigenoterapie pe mască sau canulă
3. Tratamentul convulsiilor dacă continuă mai mult de 15-20 sec. cu Diazepam (2-10mg) administrat i.v cu o rată de 2mg/min
ATENȚIE: poate determina depresie respiratorie
TOXICITATEA CARDIOVASCULARĂ
Inițial apare tahicardie ușoară cu hipertensiune
Bradicardie sinusală până la asistolie și aritmii ce pot evolua până la fibrilație ventriculară
Deprimarea contractilității miocardului cu hipotensiune arterială
Vasodilatație periferică generalizată cu modificarea statusului hemodinamic
Buvicaina poate induce aritmii grave în doze relativ reduse
Lidocaina determină rar aritmii ventriculare și fibrilație ventriculară
Femeile însărcinate sunt mult mai predispuse la accidente cardiotoxice
TRATAMENTUL BRADICARDIEI SINUSALE
Dacă pacientul este hipotensiv TA sistolică =90mmHg:
Așezarea pacientului în poziție Trandelenburg
Dacă frecvența cardiacă este mai mică de 40bătăii/min:se administrează ATROPINĂ i.v în doză de 0,5 mg repetate la 3-5 minute până la doza totală de 0,04mg/kg corp
În caz de asistolie: doza este de 1 mg iv repetată la nevoie la 3-5 minute până la doza totală de 0,04mg/kgcorp
TRATAMENTUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE
Nu se impune la pacienții sănătoși Se recomandă la pacienții hipertensivi dacă TA
scade cu mai mult de 25% față de valoarea de control
Este determinată de: Vasodilatație periferică generalizată Deprimarea contractilității miocardice
Așezarea pacientului în poziție Trandelenburg Oxigenoterapie Repleție volemică: administrare iv de 300-
500ml în 15-30min de lichide cristaloide ( ser fiziologic sau Ringer Lactat)
Dacă se menține colapsul vascular se administrează EFEDRINĂ 3-5mg iv
TRATAMENTUL SINCOPEI
Scurtă pierdere de cunoștință cauzată de reducerea bruscă a debitului sanguin cerebral.
Lipotimia este o sincopă de cauză vagală Se măsoară TA și FC
Se instalează o linie venoasă Poziționarea pacientului în decubit lateral
stâng Se eliberează căile aeriene superioare Se administrează lichide cristaloide iv
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
apnee sau mișcării toracice superficiale, rare, neregulate însoțite de mișcări de extensie a capului- respirație agonică (gasping).
obnubilarea apoi comă hipotonia musculară cianoza generalizată sau paloare funcție de
mecanismul de producere
SEMNELE CLINICE ALE OPRIRII CARDIACE
absența pulsului la arterele mari ( femurală, carotidă, brahială la sugar )
alterarea stării de conștientă absența respirației sau respitații agonice
TRATAMENTUL OPRIRII CARDIORESPIRATORII
Se aplică resurcitarea cardiorespiratorie - scop perfuzia și oxigenarea artificială a organelor vitele ( cord și creier), evitare instalării leziunilor ireversibile și crearea condițiilor favorabile reluării circulației spontane.
REACȚII ALERGICE
Anafilaxia – reacție sistemică acută care amenință viața, manifestată prin:
Urticarie Angioedem Obstrucția căilor aeriene superioare Bronhospasm Rinită Conjunctivită
Deoarece anafilaxia poate evolua spre şoc, cu afectarea organelor, ea reprezintă o cauză de moarte.
Este esenţial: să se cunoască bolnavul cu antecedente
anafilactice; supravegherea pacientului după ALR, diagnosticul corect; tratamentul rapid; premedicaţie eficiente (HHC + antihistaminic).
TABLOUL CLINIC
Clinica anafilaxiei depinde de:
- poarta de intrare a alergenului
- cantitatea absorbită
- rata de absorbţie
- gradul de hipersensibilitate a bolnavului.
Semne premonitorii: prurit palmar furnicături în buze şi limbă căldură generalizată "nod în gât" anxietate constricţie toracică.
Manifestări clinice: şoc anafilactic, edem Quincke; urticarie; bronhospasm (astm bronşic alergic); tulburări gastrointestinale; rinită, conjunctivită.
Reacţii cutanate şi mucoase: congestia intensă a tegumentelor, prurit generalizat; urticarie; placarde eritematoase; edem Quincke.
Semne şi simptome cardio – vasculare: paloare, hipotensiune; tahicardie/bradicardie; şoc anafilactic; sincopă; stop cardiac.
TRATAMENTUL ANAFILAXIEI
Îndepărtarea antigenului, întârzierea absorbţiei
Eliberarea căilor aeriene Oxigenoterapie, ventilaţie pe mască cu balonul
Ruben, intubare orotraheală, cricotirotomie, sau puncţia membranei cricotiroidiene
Cale venoasă
Adrenalina: - administrarea precoce este baza resuscitării
bronhodilataţie – prin efect β2 bronşic
( combate bronhospasmul) efect inotrop şi cronotrop pozitiv prin efect β1 cardic vasoconstricţie prin efect α- adrenergic -creşterea
presiunii arteriale şi diminuarea angioedemului de la nivelul pielii şi mucoaselor
se administrează sc, iv, funcţie de gravitatea fenomenului
doza se repetă ori de câte ori este necesar, urmărind cu atenţie apariţia durerilor precordiale sau a aritmiilor maligne.
Corticoterapie Antihistaminice Expandare volemică cu soluţii cristaloide sau
coloide, funcţie de răspunsul tensional. Tratamentul bronhospasmului : perfuzie cu
aminofilină (doza de încărcare: 4-6 mg/kg administrată în 20 minute şi doza de întreţinere: 0,2-0,9 mg/kg/h)
Tratamentul obstrucţiei căilor aeriene superioare: intubare oro-traheală, cricotirotomie sau puncţia membranei cricotiroidiene.
Tratamentul stopului cardio-respirator: resuscitare cardio-respiratorie.
CAZURI PARTICULARE Tratament cu β blocante (accentuează
anafilaxia prin rezistenţă la adrenalină):
- se măreşte doza de adrenalină;
- glucagon 1-2-5 mg iv în 2-5 min;
- izoproterenol în perfuzie i.v. sau terbutalina sc şi atropină dacă apare bradicardia.
La femeia însărcinată, dozele de adrenalină vor fi mici şi repetate. Există risc de avort sau moarte a fătului.
ȘOCUL ANAFILACTIC
marea anafilaxie cuprinde toate manifestările determinate prin degranularea intensă a mastocitelor şi bazofilelor
constituie o cauză de deces, fiind situată pe un plan secund decesului prin obstrucţia căilor respiratorii
organele de şoc sunt: aparatul cardio-vascular şi aparatul respirator
apare ischemie tisulară prin hipotensiune şi
hemoconcentraţie produse prin creşterea exudaţiei extracapilare
moartea poate surveni prin insuficienţa cardio-respiratorie acută consecutivă fenomenelor de: colaps, edem al CRS, bronhoconstricţie
se instalează în câteva secunde sau minute după pătrunderea alergenului în organism
evoluţia este rapidă, impune un tratament de urgenţă
STADIILE CLINICE după MULLER
Stadiul I: urticarie generalizată prurit cutanat stare de rău general anxietate.
Stadiul II (unul sau mai multe simptome din stadiul I asociate cu cel puţin două din stadiul II):
edem angioneurotic constricţie toracică dureri abdominale ameţeli, vertij, diaree
Stadiul III (unul sau mai multe simptome din stadiul II asociate cu două din stadiul III):
dispnee disfagie disfonie confuzie senzaţia de moarte iminentă.
Stadiul IV (unul sau mai multe simptome din stadiul III asociate cu două din stadiul IV):
cianoză hipotensiune colaps pierderea cunoştinţei sincopa incontinenţa sfincterelor.
TRATAMENT
Îndepărtarea alergenului, întârzierea absorbţiei.
Menţinerea unei căi aeriene adecvate. Oxigenoterapie sau ventilaţie pe mască cu
balonul Ruben. Bolnavul plasat în decubit dorsal cu gambele
ridicate (poziţia Trendelenburg).
Adrenalină:
- La episod de gravitate medie:
- 0,3 ml sc din soluţia 1/1000 (la copil 0,01ml/kg);
- se repetă la interval 10-20 minute.
- La episod mai sever:
- 0,3-0,5ml sc, soluţie 1/1000;
- se repetă la interval 5-10 min.
Dacă bolnavul este în şoc sau cu obstrucţia incipientă de căi aeriene:
- 1-2ml/min 1/100.000 diluţie iv, până la doza totală de 10 ml (0,1mg);
Dacă starea de şoc persistă, se porneşte perfuzia continuă 1-4 µg/min.
Expandare volemică cu soluţii cristaloide sau coloide:
- "la liber" în funcţie de răspunsul presiunii arteriale;
- la adult 1litru în 15 min;
- la copil 20ml/kg în bolus. Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la
4-6h în 24h.
Antihistaminice În bronhospasm: - aerosoli - aminofilină iv 4-6 mg/kg în 20 min, apoi 0,2-
0,9 mg/kg/h.
În insuficienţa respiratorie severă prin edem Quincke, se practică intubaţia oro – traheală, puncţia membranei cricotiroidiene sau cricotirotomia.
În stopul cardio-respirator se începe imediat resuscitarea.
EDEMUL ANGIONEUROTIC ACUT (EDEMUL QUINCKE)
Edem masiv al extremității cefalice ( buze, obraji, limbă) de culoare albă
Dispnee, disfonie, cianoză, tiraj, cornaj, senzație de sufocare
TRATAMENT Îndepărtarea alergenului. Menţinerea unei căi aeriene adecvate. Oxigenoterapie sau ventilaţie pe mască cu
balonul Ruben, intubare oro-traheală, puncţia membranei cricotiroidiene, cricotirotomia.
Adrenalina:
- 0,5 ml sc, soluţie 1/1000 (se repetă la 5-10 min interval)
- în obstrucţie incipientă de căi aeriene se administrează iv 1-2 ml/min, 1/100.000 diluţie, până la doza totală de 10 ml (0,1mg)
Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la 4-6h în 24h, cu reducerea dozelor în cazul ameliorării simptomatologiei.
Antihistaminice
URTICARIA zone eritematoase,
pruriginoase, elevate de pe planul epidermului
durata este variabilă ( minute, ore )
leziuni izolate sau în placard, localizate la nivelul mucoasei bucale, tegumentului, regiunii faciale, abdominale, pectorale şi/sau extremităţilor proximale.
TRATAMENT Îndepărtarea alergenului, întârzierea
absorbţiei. Adrenalina: - 0,3 ml sc din soluţia 1/1000 ( la copil 0,01
ml/kg); - se poate repeta la 10 -20 min interval. Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la
4-6h Antihistaminice
Trusa de urgenţă trebuie să conţină: ADRENALINĂ, BRONHODILATATOARE,CORTIZON, ANTIHISTAMINICE, SOLUŢII PERFUZABILE.
Adrenalina- administrarea ei precoce este baza resuscitării.
Adrenalina iv - se recomandă doar în cazurile de şoc sau obstrucţie incipientă a CRS.