CUPRINS Capitolul 1. Consideraţii privind comerţul electronic....3 1.1. Internetul - bază a comerţului electronic...........3 1.2. Ce este comerţul electronic?.........................4 1.2.1. Definirea comerţului electronic...................4 1.2.2. Diferenţe între comerţul electronic şi cel tradiţional..............................................6 1.2.3. Activităţile specifice comerţului electronic......8 1.2.3.1. Distribuirea informaţiilor....................9 1.2.3.2. Lansarea comenzilor..........................10 1.2.3.3. Efectuarea plăţilor..........................10 1.2.3.4. Onorarea comenzilor..........................10 1.2.3.5. Service-ul şi asistenţa......................11 1.2.4. Arhitectura unui sistem de comerţ electronic.....12 1.3. Modele de comerţ electronic.........................14 1.3.1. Magazinul electronic (e-shop)....................14 1.3.2. Magazinul universal electronic (e-mall)..........15 1.3.3. Achiziţia publică electronică....................16 (e-procurement).........................................16 1.3.4. Licitaţia electronică (e-auction)................16 1.3.5. Comunitatea virtuală (virtual community).........16 1.3.6. Furnizori de servicii pentru comerţul electronic (e-service providing)...................................17 1.3.7. Brokeraj de informaţii...........................17 1.3.8. Modele de publicitate............................17 1.4. Tipuri de mecanisme ale comerţului electronic.......19 1.4.1. Mecanismul business-to-consumer (B2C)............20 1.4.2. Mecanismul business-to- business (B2B)...........21 1.4.3. Mecanismul business-to-government (B2G)..........22 1.5. Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic. . .22 1.5.1. Avantaje.........................................22 1.5.2. Dezavantaje......................................24 1.6. Legislaţia românească cu privire la comerţul electronic............................................... 26 1.7. Problema securităţii în comerţul electronic.........27 1.8. Comerţul electronic – o necesitate..................27 1.9. Tendinţa e-commerce spre c-commerce.................28 1.10. Concluzii.......................................... 30 1
Transcript
CUPRINS
Capitolul 1. Consideraţii privind comerţul electronic..................................................31.1. Internetul - bază a comerţului electronic.....................................................................31.2. Ce este comerţul electronic?.........................................................................................4
1.2.1. Definirea comerţului electronic.............................................................................41.2.2. Diferenţe între comerţul electronic şi cel tradiţional.............................................61.2.3. Activităţile specifice comerţului electronic...........................................................8
1.2.4. Arhitectura unui sistem de comerţ electronic......................................................121.3. Modele de comerţ electronic......................................................................................14
1.3.1. Magazinul electronic (e-shop).............................................................................141.3.2. Magazinul universal electronic (e-mall)..............................................................151.3.3. Achiziţia publică electronică...............................................................................16(e-procurement).............................................................................................................161.3.4. Licitaţia electronică (e-auction)...........................................................................161.3.5. Comunitatea virtuală (virtual community)..........................................................161.3.6. Furnizori de servicii pentru comerţul electronic (e-service providing)...............171.3.7. Brokeraj de informaţii.........................................................................................171.3.8. Modele de publicitate..........................................................................................17
1.4. Tipuri de mecanisme ale comerţului electronic..........................................................191.4.1. Mecanismul business-to-consumer (B2C)..........................................................201.4.2. Mecanismul business-to- business (B2B)...........................................................211.4.3. Mecanismul business-to-government (B2G).......................................................22
1.5. Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic.....................................................221.5.1. Avantaje...............................................................................................................221.5.2. Dezavantaje.........................................................................................................24
1.6. Legislaţia românească cu privire la comerţul electronic............................................261.7. Problema securităţii în comerţul electronic................................................................271.8. Comerţul electronic – o necesitate.............................................................................271.9. Tendinţa e-commerce spre c-commerce.....................................................................281.10. Concluzii...................................................................................................................30
Capitolul 2. Consideraţii privind PHP şi MySQL........................................................312.1. Date generale despre aplicaţiile Web.........................................................................312.2. Limbajul PHP (Hypertext Preprocessor)....................................................................32
2.2.1. Apariţia şi evoluţia limbajului PHP.....................................................................322.2.2. Ce este PHP?.......................................................................................................332.2.3. Principiul de funcţionare - ce poate face PHP?...................................................34
2.3. Programarea orientată-obiect în PHP.........................................................................362.3.1. Aspecte generale..................................................................................................362.3.2. Tehnici de implementare ale programării obiectuale..........................................37
2.3.3. Folosirea utilitarului phpMyAdmin.....................................................................392.4. Site-uri Web dinamice având în spate o bază de date................................................402.5. PHP şi MySQL...........................................................................................................41
2.5.1. De ce PHP?..........................................................................................................412.5.2. De ce MySQL?....................................................................................................42
2.6. Serverul de baze de date MySQL...............................................................................422.6.1. Avantaje MySQL.................................................................................................422.6.2. Dezavantaje MySQL...........................................................................................44
Capitolul 3. Soluţie e-commerce bazată pe PHP şi MySQL........................................463.1. Structura bazei de date...........................................................................................463.2. Paginile Web realizate...........................................................................................48
CAPITOLUL1. CONSIDERAŢII PRIVIND COMERŢUL ELECTRONIC
1.1. INTERNETUL - BAZĂ A COMERŢULUI ELECTRONIC
Odată cu începuturile Internetului un nou tip de afacere s-a profilat din ce în ce mai pronunţat pe plan internaţional: comerţul electronic (comerţul online). Au apărut nenumărate site-uri şi firme care se ocupă cu vânzările en-gros de produse prin Internet, cu organizarea de licitaţii online, cu furnizarea accesului contra-cost la pagini cu informaţii, într-un cuvânt abordează o formă sau alta de comerţ electronic, un domeniu aflat în plină expansiune. Avantajul comerţului online este evident: piaţa pe Internet creşte exponenţial de la un an la altul. Un site bine lucrat, cunoscut şi care oferă produse de calitate la preţuri bune va avea mai mulţi vizitatori, mai motivaţi şi mai înzestraţi financiar decât "Consignaţia" din colţul străzii.
Internetul este un mijloc foarte puternic pentru derularea comerţului. Utilizarea Internetului la costuri scăzute, reducerea timpului de introducere pe piaţă a bunurilor şi serviciilor, posibilitatea transferului de informaţii despre bunuri şi servicii sub formă digitală, reducerea costurilor de distribuţie şi transport, sunt doar câteva din avantajele utilizării Internetului ca şi mijloc de realizare a comerţului.
Internetul reprezintă o platformă globală comercială. Pe măsură ce tehnologia Internetului avansează şi apar probleme legate doar de viteza de transmitere a informaţiilor, se constată că acesta este cel mai convenabil mod de schimbare a informaţiilor despre bunuri şi servicii. Foarte multe firme consideră Internetul ca fiind unul dintre “anagajaţii” săi şi caută noi programe şi aplicaţii pentru managementul stocurilor care se aplică direct pe Internet. În plus, firmele pe lângă vânzarea pe care o fac prin Internet, utilizează acest sistem pentru supravegherea clienţilor, oferă informaţii pentru media, oferă documente despre vânzările efectuate, şi asigură transferuri de fonduri.
Impactul adevărat al Internetului încă nu se vede. Internetul a afectat modul de conducere a afacerilor, învăţământul, relaţiile sociale şi politice. Ramuri industriale şi firme sunt influenţate de aplicarea acestui sistem, deja foarte multe persoane utilizând Internetul pentru comunicări interpersonale.
Ariile comerciale converg. Marile creşteri în domeniul B2B şi B2C se văd în servicii precum edituri, media, finanţe, educaţie, divertisment, aprovizionare cu software specializat, şi cumpărarea de produse en detail cum ar fi îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente şi articole igienice. tilizarea pieţelor electronice pe Internet devine o practică din ce în ce mai utilizată.
În 2001 KPMG a făcut un studiu asupra utilizării Internetului. Mai mult de două treimi din cei intervievaţi au declarat că folosesc Internetul pentru a căuta şi utiliza informaţii de pe un site Web extern. Jumătate dintre ei utilizează Internetul pentru a comunica cu proprii angajaţi. Doar 23 % utilizează Internetul pentru tranzacţii de afaceri. Doar 5% acceptă plăţi electronice şi doar 30% doresc să accepte această formă de plată pentru bunuri şi servicii comercializate. Motivul principal pentru care se creează un site Web este că acesta crează canale multiple pentru promovare şi vinderea produsului şi reduce costurile. Aproape 90% dintre intervievaţi au declarat că lipsa de securitate este principala barieră în dezvoltarea comerţului electronic. În jur de 80% au ridicat problema costurilor, a regulilor şi a lipsei de modele de afaceri. În jur de 59% au o politică de securitate în ceea ce priveşte adresele lor pe Internet. În jur de 31% utilizează tehnologii
3
de codificare, iar 17% doresc să adopte acest tip de tehnologii. În jur de 23% nu au nici un fel de protecţie a datelor proprii.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţi. Firmele furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de web ca o platformă pentru lansarea noutăţilor firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse şi preiau comenzi.
În ceea ce priveşte gradul de siguranţă pe care comerţul electronic îl oferă clienţilor şi comercianţilor, atât clienţii cât şi firmele sunt foarte preocupaţi de diferitele incertitudini legate de comerţul electronic. Se constată lipsa de încredere în ceea ce priveşte securitatea datelor personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacţiilor electronice. Clienţii sunt încă neîncrezători, dar experţii sunt de părere că tranzacţiile în comerţul electronic au un grad mai mare de siguranţă decât banalele cumpărături efectuate prin cardul de credit.
Din punct de vedere al dimensiunii comerţului electronic, tranzacţionarea electronică a mărfurilor şi serviciilor constituie o extensie a comerţului actual. Se obţine astfel o eficienţă sporită, în sensul reducerii costurilor şi în ceea ce priveşte efectul marketingului şi se îmbunătăţeşte relaţia beneficiar-client.
Comerţul electronic facilitează şi cooperarea între firme. Reduce costurile de marketing şi de livrare, susţine strategia de marketing a firmei şi oferă acces pe noi pieţe. În viitorul apropiat, comerţul electronic va avea un impact puternic asupra competitivităţii firmelor. Comerţul electronic nu este restricţionat de frontierele statelor dar depinde de existenţa sau inexistenţa reţelelor de computere. Comerţul electronic permite chiar şi celor mai mici furnizori, indiferent de provenienţa lor geografică, să fie omniprezenţi şi să facă afaceri în întreaga lume.
1.2. CE ESTE COMERŢUL ELECTRONIC?
1.2.1. DEFINIREA COMERŢULUI ELECTRONIC
Comerţul electronic (e-commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă desfaşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online.
Comerţ electronic înseamnă, în accepţiune "tradiţională", utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitaţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să apeleze - pe lângă vechile servicii amintite - şi altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM şi plătind prin intermediul carţilor de credit sau a unor portofele electronice. Pentru alţii, comerţul pe Internet reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii "tradiţionale" prin fax, linii de
4
comunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adaugată. În fine, o altă formă a comerţului pe Internet implică transferul de documente - de la contracte sau comenzi pro forma, până la imagini sau înregistrări vocale.
Kalakota şi Whinston definesc comerţul electronic astfel: „… o metodă modernă de afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, pieţelor şi clienţilor prin reducerea costurilor, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi creşterea vitezei de livrare sau prestare. Comerţul electronic nu poate fi tratat fără a avea în vedere reţelele de calculatoare, utile în căutarea şi găsirea informaţiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii atât de către firme, cât şi de către consumatori” 1.
Autori precum Kestenbaum şi Straight afirmă: „Comerţul electronic reprezintă o integrare a e-mailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic de date şi alte asemenea tehnici într-un sistem electronic atotcuprinzător de funcţii economice” 2, iar Dennis P. Geller consideră comerţul ca şi: „colecţie de instrumente şi practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet şi care permit unei firme de a crea, întreţine şi optimiza relaţiile de afaceri cu alte firme şi consumatorii individuali” 3.
În Buyer’s Guide to Electronic Commerce se defineşte astfel: „Comerţul electronic constă în utilizarea tehnologiilor informaţionale pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre partenerii de afaceri” 4.
Există şi alte modalităţi de definire a comerţului electronic, plecând de la modul în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor, instituţiile guvernamentale şi furnizorii de tehnologie informaţională (hardware şi software) 5. În Microsoft Press Computer Users’ Dictionary, comerţul electronic este definit ca fiind „activitatea comercială care are loc prin intermediul calculatoarelor conectate între ele”.
O imagine generală a comerţului electronic este descrisă în raportul Casei Albe din iulie 1997, intitulat „Cadrul general pentru comerţul electronic global” (A Framework for Global Electronic Commerce), în care apar următoarele afirmaţii:
„Aşa după cum Internetul democratizează societăţile şi oferă o mai mare putere cetăţenilor prin informaţii, şi comerţul electronic impune modificări majore asupra paradigmei economice clasice cu privire la cumpărători şi vânzători. Noile modele de interacţiune comercială se dezvoltă astfel încât să permită firmelor şi consumatorilor să facă parte din piaţa electronică şi să obţină beneficii”.
„Internetul, intraneturile şi alte reţele de calculatoare pot reduce substanţial costurile tranzacţiilor şi pot facilita noi tipuri de tranzacţii comerciale, precum şi noi acorduri între cumpărători şi vânzători, care să le permită desfăşurarea activităţilor de comerţ mult mai uşor.”
Chiar dacă definiţiile comerţului electronic diferă, totuşi, au un element comun: efectuarea de tranzacţii într-un mediu electronic şi obţinerea de avantaje de către toţi partenerii de afaceri, îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi creşterea vitezei de realizare a tranzacţiilor comerciale. O definiţie succintă şi larg acceptată este următoarea: Comerţul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care 1 Kalakota, R., Whinston, A.B. – Frontiers of Electronic Commerce, Addison Wesley, Reading, MA,
1996.2 Kestenbaum, M.I., Straight, R.L. – „Paperless grants via the Internet”, in Public Administration Review,
1996 56(1), pp. 114-120.3 Geller, D.P. – The Yin and Yang of Electronic Commerce, http://idm.internet.com4 *** – Buyer’s Guide to Electronic Commerce. Glossary of Terms, http://www.wentworth.com.5 *** – Electronic Commerce. An Introduction, Student Manual, ZD University, 1999, pp. 2-4
5
foloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia. EC poate fi considerat un schimb electronic de informaţii între o afacere şi clienţii săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace.
Comerţul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informaţii între clienţi şi furnizori. Informaţia este un element esenţial în realizarea obiectivelor comerciale, iar interactivitatea este la rândul ei un element cheie. În acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spaţiul, deoarece nu mai contează unde se găsesc atât factorul ofertant cât şi cel care reprezintă cererea.
Comerţul electronic poate lua o multitudine de forme şi influenţează profund activitatea de afaceri. Datorită creşterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerţul electronic s-a dezvoltat în mod deosebit, oferind o serie de aplicaţii complexe, printre care:
· regăsirea şi schimbul de informaţie cum ar fi: detalii legate de produse şi servicii, cataloage, intrucţiuni de folosire şi briefinguri financiare.
· oferirea de produse şi servicii precum şi efectuarea de servicii cum ar fi comanda de cărţi şi CD-uri sau abonamente la publicaţii on-line.
· creşterea eficienţei activităţii de afaceri prin: promovarea utilizării poştei electronice şi a grupurilor de discuţii pentru reducerea timpului petrecut în şedinţe şi furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumulărilor de cunoştinţe.
· realizarea de tranzacţii finaciare cum ar fi telebanking şi digicash.
1.2.2. DIFERENŢE ÎNTRE COMERŢUL ELECTRONIC ŞI CEL TRADIŢIONAL
Achiziţia prin varianta tradiţională
Un salariat al unei firme doreşte să achiziţioneze un calculator. Pentru acest lucru sunt realizaţi următorii paşi:
1. se emite o cerere, cu o serie de specificaţii (configuraţia pe care o doreşte);2. cererea este trimisă spre aprobare unuia dintre cei care au atribuţii pe linia
achiziţiilor în firmă;3. cererea aprobată va merge la departamentul de aprovizionare (comercial), unde se
caută, într-un catalog de oferte, produsul cerut pentru a selecta un model corespunzător şi pentru a găsi furnizorul;
4. urmează să fie contactaţi mai mulţi furnizori pentru a determina disponibilitatea lor de a livra calculatorul solicitat;
5. o dată ce furnizorul a fost selectat, persoana de la comercial poate emite o comandă de aprovizionare, pe care o trimite furnizorului fie prin fax, fie prin poştă;
6. după ce comanda a fost primită de către furnizor, acesta verifică situaţia clientului, stocul existent în depozit şi momentul în care distribuitorul poate să preia calculatorul şi să-l livreze la destinaţie;
6
7. în funcţie de data la care se va face livrarea, furnizorul emite o comandă de transport, anunţă depozitul şi întocmeşte factura, pe o care o transmite firmei beneficiare, o dată cu calculatorul;
8. persoana autorizată de la beneficiar va efectua plata, într-un anumit mod, în funcţie de instrumentele de plată acceptate de furnizor.
Achiziţia prin comerţul electronic
În condiţiile apelării la comerţul electronic, paşii care se parcurg sunt:
1. salariatul firmei vizitează diferite site-uri pe Web fie ale distribuitorilor, fie ale producătorilor de calculatoare şi îl selectează pe cel care-i răspunde cel mai bine cerinţelor lui (configuraţia sistemului) din cataloagele online pe care le-a găsit;
2. salariatul va folosi e-mailul pentru a trimite cererea sa către persoana care trebuie să-i aprobe achiziţia;
3. după obţinerea aprobării, cererea este transmisă la departamentul comercial;4. informaţiile pot fi preluate în baza de date privind comenzile de aprovizionare.
Comanda poate fi generată şi transmisă automat către furnizorul selectat, fie prin sistemul EDI, fie sub o altă formă, prin e-mail sau un formular special creat pe site-ul furnizorului;
5. când furnizorul a primit comanda, cu ajutorul unei aplicaţii, datele conţinute de aceasta pot fi introduse direct într-o bază de date a comenzilor aflate în curs de execuţie, poate fi verificat stocul existent în depozit, statutul clientului şi se poate marca produsul pentru livrare;
6. cu ajutorul aceluiaşi program, se poate emite o comandă de transport, transmisă tot electronic, celui mai apropiat depozit, concomitent cu întocmirea facturii. Dacă transportul este efectuat de altă firmă, atunci depozitul o va anunţa prin e-mail;
7. după ce calculatorul a fost recepţionat, cei care se ocupă de efectuarea plăţii pot să anunţe banca, prin e-mail, să transfere fondurile către furnizor.
Tabel 1.2.1 Paşii ciclului vânzării şi mijloacele utilizate
* Comerţul tradiţional presupune utilizarea mai multor metode şi mijloace** Comerţul electronic determină folosirea unui singur mijloc sau mediu, care are la
dispoziţie mai multe instrumente adecvate întregii tranzacţii sau pentru fiecare etapă a acesteia.
În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite: Informarea comercială referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing; Încheierea contractului comercial; Vânzarea produsului sau a serviciului; Plata produsului sau a serviciului;
În figura 1.2.1. este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul comerţului electronic:
Figura 1.2.1
Modul în care comerţul electronic se regăseşte în cel tradiţional
8
Activităţile comerţului electronic se află în strânsă relaţie cu cele din comerţul tradiţional. În acest context, David Kosiur consideră că sunt cinci procese de bază care au loc în cadrul comerţului electronic:
Înainte de a vinde, orice firmă este nevoită să-şi facă cunoscute produsele şi serviciile pe piaţă, ceea ce înseamnă promovare, publicitate şi politici de marketing sau, la modul general, oferirea de informaţii. Potenţialii clienţi cu siguranţă vor solicita informaţii despre firmă şi produsele ei, în timp ce firma care vinde are nevoie de informaţii despre piaţă, modul în care poate să-şi găsească şi atragă clienţii, ceea ce conduce la proiectarea acelor produse şi servicii care vin în întâmpinarea cerinţelor pieţei. Prin comerţul electronic, cele două scopuri (atât ale firmelor care vând, cât şi ale clienţilor) pot fi realizate concomitent, pentru că dispune de o serie de mijloace ce facilitează atingerea lor: chat-uri, conferinţe electronice, sistemul buletinelor electronice etc. Multe dintre aceste mijloace pot fi integrate cu un site Web, care este calea cea mai eficientă de comunicare cu clienţii. Un site Web poate fi proiectat pentru a include cataloage online, ce pot fi răsfoite în mod electronic şi pot să ofere informaţii despre noile produse. În plus, printr-un astfel de catalog, firmele au avantajul obţinerii informaţiilor despre produsele cel mai des solicitate pe piaţă, în momentul în care o persoană interesată caută pe site şi intră pe acel catalog.
O altă modalitate de culegere a informaţiilor de la vizitatorii site-ului Web este cea de realizare a unui formular sau a unei casete de comentarii. Solicitând acestora informaţii, fie atunci când caută anumite produse, fie când lansează o comandă online, firma care vinde are posibilitatea de a culege date demografice, atât de necesare activităţilor de marketing, vânzare şi producţie.
9
De asemenea, posibilitatea de a notifica fiecare client, actual sau potenţial, prin e-mail, despre noile caracteristici ale produselor, reprezintă un avantaj deosebit în distribuirea informaţiilor.
1.2.3.2. LANSAREA COMENZILOR
Înlocuirea comenzilor tradiţionale, pe suport de hârtie, cu formate electronice elimină mult din rutina proceselor de lansare a comenzilor. Un prim pas a fost făcut prin apariţia aplicaţiilor client/server, dar ele, la început, presupuneau utilizarea unor reţele private destul de scumpe. Prin posibilităţile mult mai lejere oferite de site-urile Web, multe firme s-au reorientat spre acest nou mijloc de realizare a comenzilor. În aceste condiţii, un server Web poate prelua informaţii de la clienţi printr-un formular special proiectat care să fie completat în momentul utilizării unui browser. Când formularul este complet, browserul trimite datele serverului Web, după care sunt preluate, prelucrate şi înregistrate într-o bază de date.
1.2.3.3. EFECTUAREA PLĂŢILOR
Plata contravalorii bunurilor sau serviciilor reprezintă ”inima” procesului de vânzare. Datorită marii diversităţi a mijloacelor de plată existente sau propuse, această fază este considerată partea cea mai flexibilă şi mai supusă schimbării din comerţul electronic. Clienţii pot folosi credit cardurile, cecurile electronice, moneda electronică sau orice alt instrument care se încadrează în categoria denumită microcash (folosită atunci când plăţile sunt de valori foarte mici, de numai câţiva cenţi).
Multe dintre instrumentele electronice de plată sunt echivalente sistemelor utilizate în mod obişnuit, zi de zi, de fiecare dintre noi, cum ar fi credit şi debit cardurile. Chiar şi banii lichizi şi-au găsit un echivalent electronic, prin apariţia monedei virtuale.
Există firme specializate care pun la dispoziţie software pentru servere Web comerciale, special proiectate pentru acceptarea plăţilor pe Web, precum şi software pentru generarea de cataloage online, făcând legătura cu bazele de date clasice ale unei firme, în care sunt incluse atât înregistrări privind produsele firmei şi comenzile primite, cât şi înregistrări prin care se urmăreşte încasarea.
Înlocuirea sistemului EDI tradiţional cu EDI pe Internet a condus la proiectarea unor proceduri mult mai stricte de autentificare şi verificare a plăţilor, pentru că acum tranzacţiile se desfăşoară prin intermediul reţelelor publice, la care au acces mult mai multe firme şi persoane.
1.2.3.4. ONORAREA COMENZILOR
Acest proces diferă în funcţie de produsele sau serviciile care sunt destinate vânzării, regăsindu-se două categorii: cea a bunurilor intangibile şi a bunurilor tangibile.
Multe firme au azi ca obiect de activitate, din care obţin venituri, generarea, transferul şi analiza informaţiilor, considerate bunuri intangibile. Dacă o firmă se încadrează în această categorie, ea foloseşte Internetul pentru a transfera informaţiile
10
clienţilor care le solicită. Ele pot fi transmise sub forma buletinelor informative, a ştirilor, a cotaţiilor bursiere. Tot în această categorie intră şi software-ul.
Dacă firma realizează bunuri fizice, acestea nu pot fi livrate prin Internet, dar se poate folosi sistemul electronic pentru informarea firmei ce asigură transportul asupra bunurilor care urmează să fie transferate clientului.
1.2.3.5. SERVICE-UL ŞI ASISTENŢA
Rar se întâmplă ca o relaţie de afaceri să se încheie o dată cu livrarea produsului. De fapt, vânzarea propriu-zisă ar putea fi doar începutul unei lungi şi avantajoase relaţii cu un client. Nu numai clientul ar putea să aibă nevoie de asistenţă pentru un produs sau un serviciu, ci şi firma care vinde, pentru că, prin informaţiile sau serviciile pe care le solicită utilizatorul bunului cumpărat, poate să-şi îmbunătăţească mult produsele, determinând chiar atragerea de noi clienţi.
Odată cu apariţia Internetului problema poate fi simplu rezolvată cu ajutorul e-mailului sau a site-urilor Web. Astfel, notele tehnice cu privire la caracteristicile produselor, modul de utilizare a acestora, răspunsurile la întrebările puse cel mai frecvent (FAQs), upgrade-ul software-ului sunt unele dintre cele mai dese solicitări din partea clienţilor şi care pot fi satisfăcute rapid pe Internet. Însă, şi în acest caz, tot clientul este cel care decide de ce informaţii are nevoie, astfel încât este necesar să se proiecteze un formular special pentru preluarea întrebărilor sau prin simpla acceptare a celor trimise prin e-mail.
Dacă există un server Web (care gestionează datele de pe site, controlează accesul la date şi răspunde solicitărilor celor care navighează), formularul pentru preluarea întrebărilor de la clienţi este una din modalităţile cele mai uşoare de a şti cu ce se confruntă clienţii. Pentru acest lucru este necesar un browser web, culegerea solicitărilor de la clienţi şi transmiterea direct persoanelor care asigură asistenţa. Astfel, eforturile persoanelor ce se ocupă se service-ul şi asistenţa oferită clienţilor se reduc considerabil, inclusiv costurile de personal. Pe de altă parte, reprezintă una din modalităţile relativ lejere de a veni în întâmpinarea întrebărilor clienţilor chiar în momentul în care aceştia le pun. De service-ul şi asistenţa acordate depind revenirea şi fidelizarea clienţilor.
Figura 1.2.2
11
Comerţul electronic şi procesele economice
Oferăinformaţii
Găseşteclient
Oferăinformaţiile
solicitate
Onoreazăcomanda
Asigurăasistenţă
Identificănevoile
Găseştesursa
produsului
Evalueazăofertele
Cumpără
Utilizează,cere întreţinere
Baz
a de
dat
e a
firm
eiTelefon, fax
e-mail
Site-uri Web
Grupuri de ştiri
Comunităţile depe reţea
Site-uri Web
EDI
Site-uri Web,telefon, fax
e-mail
Cereinformaţii
Transmiteinformaţii
Date,cataloage,demo
NavigareWeb
Demo,update
Credit card,digital cash
Livrare electronică de soft
Distribuireainformaţiilor
Lansarecomandă
Plata
Onorarecomandă
Service şiasistenţă
Vânzător Client
1.2.4. ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERŢ ELECTRONIC
Comerţul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi.
Pentru a întelege care este rolul şi locul comunicaţiilor şi soluţiilor informatice (IT) într-un astfel de mecanism, este necesară cunoaşterea arhitecturii unui sistem EC.
Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare următoarelor roluri:
1. Client. Un echipament clasic, un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o reţea a unei corporaţii) la Internet. Cumpărătorul foloseşte acest echipament pentru a naviga şi a face cumpărături.
2. Comerciant. Sistem informatic (hard & soft) situat, de regulă, la sediul comerciantului, care găzduieşte şi actualizează catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.
12
3. Sistemul tranzacţional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, iniţierea plăţilor, evidenţa înregistrărilor şi a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacţionare.
4. Dispecer plăţi. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instrucţiunilor de plată în interiorul reţelelor financiar-bancare, cu verificarea cărţilor de credit şi autorizarea plăţilor; acest sistem joacă rolul unei porţi care face legătura dintre reţeaua globală Internet şi subreţeaua financiar-bancară (supusă unor cerinţe de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informaţiilor specifice cărţii de credit (tip_card, nr_card) din instrucţiunile de plată "portarul" redirecţionează informaţia către un centru de carduri (CC - un server certificat în acest scop şi agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca care a emis cardul iar instrucţiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în reţeaua interbancară; o dată informaţiile ajunse în reţeaua băncii cu care lucrează cumpărătorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificări privind autenticitatea şi soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacţie; în funcţie de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plăţii (transfer bancar - către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată. În ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plată sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanţ de servere în sens invers, către client. Cu alte cuvinte, în câteva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.
Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectată cu grijă ţinând cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lăsând totodată portiţe care să permită adaptarea sa în timp, pe măsură ce apar noi provocări iar tehnologiile evoluează.
Sistematic, arhitectura unui sistem de comerţ electronic se prezintă ca în figura următoare:
Figura 1.2.3.Arhitectura sistemului de comerţ electronic
CLIENT COMERCIANT(PC conectat (sistem informaticla Internet) al comerciantului)
SISTEM TRANZACŢIONAL(procesare comenzi, iniţiere plăţi)
DISPECER PLĂŢI (instrucţiuni de plată)
13
1.3. MODELE DE COMERŢ ELECTRONIC
Afacerile pe Internet iau mai multe forme. Acestea pot fi clasificate în funcţie de numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienţi, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai mulţi-către-1 (e-mall), mai mulţi-către-mai mulţi (e-licitatie). Se constituie astfel, un lanţ de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.
Un prim element al acestui lanţ este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina web până la posibilitatea integrării într-un e-mall. Al treilea element al lanţului este clientul, având o anumită formare profesională, interese proprii şi preferinţe. Acest client poate fi un consumator (B-2-C), o altă firmă (B-2-B), administraţia publică (B-2-A) sau un angajat (B-2-E), în contextul tranzacţiilor interne din cadrul unei firme.
1.3.1. MAGAZINUL ELECTRONIC (E-SHOP)
Ideea de bază a comerţului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică, materială, în pagina de Internet. Astfel, firma îşi prezintă catalogul de produse precum şi serviciile prin Internet.
Care sunt principalele cerinţe ale unui e-shop?Cerinţele magazinului virtual sunt de fapt cerinţele clienţilor. O problemă
deosebit de importantă de care trebuie ţinut cont este migrarea de la o piaţă locală la una globală. Ca urmare a acestei migrări, categoriile de clienţi vor fi mult mai diversificate, dar la fel şi cerinţele lor. Cerinţele cele mai importante se referă la cerinţele se securitate, cerinţele de design, cerinţele de implementare şi eficienţă, cerinţele de publicitate.
Care sunt principalele obiective ale unui e-shop?Ca obiective principale ale magazinelor virtuale se doresc a fi creşterea
vânzărilor, comunicarea permanentă cu clienţii, livrarea produselor într-un timp cât mai scurt, precum şi asigurarea unor modalităţi de plată cât mai sigure şi cât mai eficiente. Cum pot fi realizate aceste obiective? În primul rând se impune o analiză atentă a categoriilor de produse care vor fi scoase la vânzare. Se impune apoi realizarea unor statistici periodice, actualizarea permanentă a listelor de produse oferite şi răspuns prompt la cerinţele clienţilor. Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preţ, ţinând seama de
tendinţa clienţilor de a testa calitatea, viteza şi eficienţa livrării înainte de a decide să cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu uşurinţă şi nu necesită folosirea simţului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, cărţi, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme.
Serviciile completează de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializează cravate, site-ul poate prezenta şi un desen/schiţă despre cum se face nodul de cravată. În plus, site-ul poate include şi un ghid de culori şi stiluri pentru oamenii de afaceri, un îndrumar pentru succesul în afaceri sau, magazinul de cravate poate decide să vândă şi şosete, pantofi şi pălării prin includerea pe site şi a altor vânzători.
Preţurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele practicate pentru comenzile clasice. Cărţile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu
14
o reducere de 10-50% sau, cel puţin, fără a se percepe taxe adiţionale de livrare. Serviciile şi în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite. Serviciile de informare prin publicaţii periodice sunt oferite gratuit la început, prin acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertanţii vor iniţia servicii suplimentare de tipul accesului la arhive şi vor extinde posibilităţile de căutare, solicitând utilizatorului să se aboneze şi să plăteasca pentru a beneficia de acestea. S-a constatat că impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea rămâne fidelă abonamentelor clasice şi, în general, numai clienţii noi apelează la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la ştiri de ultimă oră sau la dezbateri cu participare restrictivă de exemplu, suscită interesul doar dacă serviciile oferite sunt de valoare excepţională.
Există diferite variante de găzduire a unui e-shop, astfel: - pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deţinătoare a unui e-shop)
destinat unor pagini ample şi complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei dacă frecvenţa modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. ştiri, preţuri, etc.) sau dacă este necesar un trafic intens între firmă şi serverul aferent e-shop;
- pe un server virtual (un spaţiu deţinut de firma proprietară a unui e-shop, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); în corelaţie cu un spaţiu mai mare de tipul www.yourshop.com, soluţie preferată de majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii;
- în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile de
telecomunicaţie, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul ţintă, mărimea, structura şi obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.
În măsura în care este posibil, un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar în cadrul motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informaţiilor generale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse şi o fereastră a acestui site în cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. În plus, este important să se stabilească denumiri de genul ”www.produs1.com” pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.
1.3.2. MAGAZINUL UNIVERSAL ELECTRONIC (E-MALL)
Un e-mall oferă un front comun pentru mai multe e-shop-uri şi poate fi realizat utilizând diverse modele de tranzacţii, în funcţie de tipul de servicii pe care proprietarul mall-ului doreşte să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă şi de marketingul aferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esenţială pentru deţinătorul unui magazin. Mall-ul potrivit se defineşte ca fiind un mall cu o reţea puternică, cu o strategie de marketing bună, cu un front de prezentare potrivit şi din care să se poată accesa direct şi pe mai multe căi e-shop-ul; cu o structură adecvată de magazine şi care să ofere şi servicii, cum ar fi furnizarea de informaţii curente regionale sau sectoriale.
Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături de produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la creşterea traficului în mall şi astfel la creşterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altă parte, deţinătorul mall-ului poate obţine profit din reclamă, taxe percepute membrilor şi/sau taxe asupra tranzacţiilor.
15
1.3.3. ACHIZIŢIA PUBLICĂ ELECTRONICĂ (E-PROCUREMENT)
Achiziţia publică prin modelul B-2-B este aplicabilă în cazul în care organisme guvernamentale sau mari organizaţii lansează apeluri pentru licitarea achiziţionării de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitaţiilor tipice include de la serviciile din construcţii şi bunurile pentru investiţii până la studii şi alte lucrări ample. Achiziţiile publice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea şi licitarea în colaborare, spre exemplu.
Pentru ca acest model să poată fi şi la îndemâna întreprinderilor mici, s-au înfiinţat platforme sau consorţii în cadrul cărora vânzătorii acţionează împreună pentru a obţine oferte mai avantajoase de la producători. Spre exemplu, industria modei este un important utilizator al acestor consorţii.
1.3.4. LICITAŢIA ELECTRONICĂ (E-AUCTION)
Licitarea produselor şi obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi utilizat atât pentru comerţul electronic B-2-B cât şi pentru cel B-2-C şi, datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat şi în e-shop-urile obişnuite.
Produsele vândute prin licitaţia electronică pot fi produse de ultimă oră, de suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecţionari specializaţi şi includ de la bunuri materiale, metale şi materii prime agricole, la obiecte de artă unicat. Spre exemplu, firmele de hardware vând prin licitaţii electronice specializate şi deja bine cunoscute, atât modele noi cât şi produse folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitaţie electronică include de obicei mai mulţi vânzători. Operatorul licitaţiei elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitaţiei, pentru licitare (de obicei prin e-mail) şi poate oferi în plus servicii de plăţi şi de livrare.
1.3.5. COMUNITATEA VIRTUALĂ (VIRTUAL COMMUNITY)
Pe Internet – exact ca şi în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în comunităţi pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt forumul de discuţii, grupul de discuţii interactiv (chat) sau lista de corespondenţi (mailing list) – sunt utile atât pentru timpul liber cât şi pentru comunicările de afaceri şi sunt denumite “comunităţi virtuale”.
Instrumentele menţionate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii traficului pe pagina de Internet şi pentru stimularea ataşamentului emoţional faţă de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face şi prin intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferinţele sunt instrumente atractive care reduc costurile de călătorie şi sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări ştiinţifice cât şi pentru cele comerciale.
16
Platformele de colaborare oferă un set de instrumente şi un mediu de informare pentru colaborarea între întreprinderi, între acestea şi colaboratorii externi şi între experţi, acţionând ca o întreprindere virtuală faţă de lumea exterioară. În cazul în care platforma nu aparţine unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o atenţie specială statutului de neutralitate, protecţiei datelor şi siguranţei comunicării, pentru a nu permite scurgeri de informaţii de interes pentru concurenţă. Viteza de transmisie are, de asemenea, importanţă majoră mai ales în domeniul tehnic. În aceeaşi măsură, semnătura digitală devine un instrument indispensabil pentru derularea activităţii în general sau pentru domeniul contractual în special.
1.3.6. FURNIZORI DE SERVICII PENTRU COMERŢUL ELECTRONIC (E-SERVICE PROVIDING)
Serviciile care susţin activitatea de comerţ electronic nu sunt oferite exclusiv de către furnizorii de Internet, care se rezumă în general la găzduirea paginilor de web sau la asigurarea accesului pe Internet. De exemplu, există magazine universale electronice (e-mall) conduse de producători, vânzători, furnizori de Internet, designeri de web sau asociaţii. Există şi servicii electronice externe cum ar fi cele de management, de informaţii, de prelucrare a datelor, de consultanţă, de integrare a serviciilor de livrare, care pot fi prestate în diferitele variante de comerţ electronic. În mod evident, oricare dintre verigile acestui lanţ valoric poate oferi servicii electronice şi poate deveni placa turnantă pe piaţa specifică. Activităţile se pot concentra spre atragerea a cât mai mulţi participanţi în cadrul unei verigi a lanţului, astfel încât să se creeze o structură puternică de tipul B-2-C (e-mall) sau o platformă B-2-B.
1.3.7. BROKERAJ DE INFORMAŢII
Informaţiile competente sunt necesare pe tot parcursul lanţului valoric de furnizori de servicii. Această necesitate nu mai poate fi în prezent satisfacută de cunoscutele motoare de căutare sau de cataloage, astfel încât deţinătorii de baze de date consacrate au migrat către web oferind arhive indexate pentru publicaţii periodice, brevete şi informaţii de piaţă, dar şi literatură ştiinţifică de specialitate. Unele dintre aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie în baza unui sistem de abonament, fie prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash sau cybercash.
Au fost înfiinţate unităţi şi agenţii de cercetare care încearcă să creeze mecanisme de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la bază experienţa umană, respectiv experţi în domeniu, rămân în continuare servicii de importanţă capitală pentru lumea afacerilor.
1.3.8. MODELE DE PUBLICITATE
Pe lângă vânzările directe şi sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe pagina de Internet respectivă sunt şi ele, deseori, generatoare de profit pentru magazinele electronice şi pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama pe Internet nu este întotdeauna posibilă sau adecvată: design-ul magazinului universal electronic permite sau
17
nu publicitatea în magazinele proprii, în funcţie de tipul de tranzacţii practicate în cadrul e-mall-ului.
În mod obişnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscută formă de publicitate – sunt plasate pe paginile de Internet cu un conţinut corespunzător, cum ar fi pagina-gazdă, subpagini atractive, pagini rezultate în urma căutărilor prin cuvinte-cheie, ş.a. Cu toate acestea, activitatea de reclamă poate genera profit doar în cazul în care site-ul beneficiază de un trafic intens. Agenţiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site doar în cazul în care există garanţii în ceea ce priveşte numărul mare de vizitatori lunar.
Având în vedere faptul că rata de accesare a banerelor publicitare este relativ scazută şi depinde în mare măsură de design, preţurile pentru publicitate se bazează în prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S-a constatat că rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagină de Internet se situează frecvent între 0,05 - 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar, numărul de accesări al banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu, spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet care găzduieşte reclama şi care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.
Preţurile pentru publicitate se diferenţiază foarte mult în funcţie de importanţa contractului, valoarea specifică şi specializarea paginii de Internet gazdă (cu cât e mai specializată cu atât e mai scumpă) şi de alte criterii (spre exemplu, într-un motor de căutare, utilizarea în scop publicitar a cuvântului-cheie “e-commerce” este cotată cu un preţ mai mare decât alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi “provider” sau “business”). Preţurile actuale sunt cuprinse între 0,01 şi 0,30 Euro/accesare a paginii de Internet, gazdă a reclamelor.
În practică se întâlnesc şi cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptă banere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte pagini de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul “inelelor de web” (cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri, în baza dorinţei exprimate de proprietarii paginilor şi, evident, a intereselor lor comune.
Tabel 1.3.1.Principalele modele de comerţ electronic
Model Funcţii Beneficii Sursa de venitE-shop Promovarea prezenţei
globalePreţuri scăzute şi creşterea cererii
Promovare, vânzări
E-procurement Achiziţii electronice a bunurilor şi serviciilor
Multiple posibilităţi de alagere a furnizorilor
Reducerea costurilor
E-mall Un set de e-shop-uri Metode de plată garantate, fourmuri, interfaţă utilizator comună
Taxe de membri, preţul de utilizare a sistemului, taxe pentru servicii
E-auction Licitaţii electronice pe o piaţă deschisă
Surse globale, surplus de produse
Taxe pe valoarea tranzacţiilor, publicitate
18
Furnizori de servicii
Logistică, plăţi electronice
Producţie şi stocuri mai bine gestionate
Taxe
Comunităţi virtuale
Construirea profilului clienţilor
Creşterea atractivităţii pentru noile servicii
Taxe de membru
Modele de publicitate(Third party marketplaces)
Promovarea/vânzarea asigurate de terţi
Promovarea numelui, asigurarea logisticii pentru efectuarea plăţilor sau prelucrarea comenzilor, securitatea tranzacţiilor
Taxe de membru, taxe pe servicii, taxe pe tranzacţii
Brokeraj de informaţii şi alte servicii
Furnizare de informaţii şi consultanţă în diferite domenii, oferirea siguranţei tranzacţiilor
Disponibilitatea datelor sau de căutare, sfaturi privind investiţiile
Taxe de subscriere, vânzări de software
1.4. TIPURI DE MECANISME ALE COMERŢULUI ELECTRONIC
Sunt două mecanisme de bază în cadrul afacerilor electronice, respectiv: business-to-consumer (B2C), care include toate interacţiunile dintre comercianţi
şi cumpărătorii de produse şi servicii; business-to-business (B2B), care include toate interacţiunile dintre entităţile
economice, incluzând furnizorii şi ceilalţi parteneri comerciali;Pe lângă cele două mecanisme, întâlnite foarte des în realitatea economică şi
literatura de specialitate, unii specialişti au mai identificat şi6: business-to-government (B2G), prin care o firmă oferă servicii solicitate de
guvern sau alte instituţii ale sale; government-to-business (G2B), prin care guvernul interacţionează cu firmele
(sau cetăţenii) prin intermediul portalurilor guvernamentale (legislaţia din 2002 privind achiziţiile pentru instituţiile publice prin Internet);
employee-to-employee (E2E), salariaţii fiind consideraţi un tip distinct de consumatori, care folosesc, în special, Intranetul şi Extranetul pentru cererea şi transmiterea informaţiilor fie în interiorul organizaţiilor din care fac parte, fie pentru stabilirea legăturilor cu angajaţii firmelor cu care se află într-un parteneriat strategic;
e-consortium, reprezintă o nouă modalitate prin care diferite firme oferă împreună servicii altor firme sau consumatorilor, deşi acest tip de mecanism este considerat mai mult o formă de realizare a comerţului electronic pe Internet.
6 Plant, R. – eCommerce formulation of Strategy, Prentice Hall PTR, Upper Saddle River, Nj 07458, 2000, p. 30
19
Figura 1.4.1.Relaţia între principalele mecanisme de comerţ electronic
1.4.1. MECANISMUL BUSINESS-TO-CONSUMER (B2C)
Tranzacţiile B2C se realizează între cumpărători individuali şi vânzători - mari companii. În acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de bază în decizia de cumpărare. Interacţiunile business to consumer implică trazacţiile asociate cumpărării produselor şi serviciilor. Tranzacţiile cu amănuntul sunt cele mai răspândite. Exemplele pleacă de la cataloagele online până la căutarea şi cumpărarea de autoturisme. Alte funcţii fac referire la operaţiunile bancare de acasă, prin care o persoană are posibilitatea de a-şi plăti facturile în mod electronic.
Segmentul business to consumer a avut o evoluţie destul de lentă datorită securităţii cu privire la protecţia informaţiilor transmise prin intermediul Internetului. Pe măsură ce aspectele privind securitatea au fost rezolvate, încrederea clienţilor a crescut, ca şi volumul tranzacţiilor.
Acest tip de interacţiune a devenit din ce în ce mai răspândit, astfel că multe dintre legăturile directe dintre firme şi consumatori au fost înlocuite cu interacţiunea dintre persoană şi calculator, care, adesea, presupune ca un consumator sau un salariat al unei firme să folosească un script sau un format predefinit pentru a interacţiona.
Exemplu:Utilizarea unui ATM (Automated Teller Machine) presupune selectarea dintr-o
listă de opţiuni şi/sau introducerea unor informaţii specifice într-o secvenţă predefinită.
20
1.4.2. MECANISMUL BUSINESS-TO- BUSINESS (B2B)
Tranzacţiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele parţi participante la tranzacţia comercială, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul, sunt instituţii. O organizaţie B2B este orientată, în primul rând, spre oferirea de informaţii, date şi conectivitate cu alte organizaţii, pentru un produs sau o funcţie sau pe o anumită piaţă. Interacţiunile business to business sunt facilitate de procesele electronice automatizate. În aceste interacţiuni, ieşirile (informaţiile sub diferite forme) unei aplicaţii de pe un calculator devin intrări pentru o aplicaţie de pe un alt calculator si declanşează o anumită operaţie.
Interacţiunile business-to-business pot să acopere întregul ciclu de viaţă al multor tranzacţii economice. Ele se adresează achiziţiilor, controlului stocurilor, facturării şi plăţilor. Interacţiunile cuprind căutarea potenţialilor furnizori, cataloage de produse şi posibilitatea de a comanda bunuri şi servicii. Furnizorii primesc comenzile, le urmăresc, coordonează livrarea, facturează şi oferă asistenţă consumatorilor. Schimbul electronic de date (EDI) joacă un rol esenţial în punerea la dispoziţie a unui proces universal, standardizat pentru aceste tranzacţii business-to-business şi de efectuare a plăţilor prin intermediul unei reţele private sigure.
Pentru că modelele B2C şi B2B sunt cele care aduc cea mai mare valoare în totalul tranzacţiilor pe Internet, principalele lor elemente de diferenţiere sunt prezentate în tabelul 1.4.1.
Tabel 1.4.1.
Diferenţe între modelele B2C şi B2BCaracteristici B2C B2B
Nivelul de adoptare Mic spre mediu Mare spre foarte mareComplexitatea în decizia de cumpărare
Relativ simplă, fiind o decizie individuală sau sub diverse influenţe.
Mult mai complexă, procesul de cumpărare implicând mai mulţi participanţi (utilizatorii, responsabilii cu achiziţiile, furnizorii).
Canalul Relativ simplu – direct de la un vânzător cu amănuntul.
Mult mai complex, direct sau prin intermediul unui vânzător cu ridicata, agent sau distribuitor
Caracteristicile cumpărăturilor
Valoare redusă, volum mare sau valoare mare, volum mic. Poate solicita o implicare mai redusă.
Volum şi valoare similare. Poate solicita o implicare mai mare. Efectuarea de comenzi repetate este mult mai întâlnită.
Caracteristica produsului
Adesea se solicită produse obişnuite, standardizate.
Articole standardizate sau reţinute pentru vânzare.
21
1.4.3. MECANISMUL BUSINESS-TO-GOVERNMENT (B2G)
Un rol aparte în dezvoltarea comerţului electronic îl au relaţiile business to government (B2G) şi government to bussiness (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid şi eficient, pot contribui la conştientizarea agenţilor economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial: Comerţul Electronic.
Pe Internet, prin conceptul B2G (o variantă a termenului B2B) firmele şi instituţiile guvernamentale pot folosi site-uri Web pentru a schimba informaţii şi pentru a realiza tranzacţii comerciale mult mai eficient decât sunt efectuate în varianta obişnuită7. De exemplu, un site Web ce sprijină serviciile B2G poate să pună la dispoziţia firmelor:
un singur spaţiu de localizare a aplicaţiilor şi formularelor de declarare a taxelor si impozitelor pentru unul sau mai multe niveluri guvernamentale (oraş, regiune, ţară etc);
abilitatea de a transmite formularele completate şi efectuarea plăţilor; informaţii actualizate despre companii; răspunsuri la diferite întrebări specifice domeniului tranzacţional dintre
firme şi instituţiile guvernamentale.Modelul B2G poate să includă şi servicii de e-procurement (achiziţii electronice),
prin care firmele identifică necesarul de achiziţii al instituţiilor guvernamentale sau acestea pot solicita oferte de la firme. De asemenea, B2G poate să sprijine ideea de mediu de lucru virtual prin care o firmă şi o instituţie publică pot să coordoneze activităţile ce se desfăşoară la nivelul unui proiect contractat, prin utilizarea în comun a unui site pentru desfăşurarea întâlnirilor online, revizuirea planurilor şi controlul modului de derulare a proiectului.
Prin intermediul mecanismului B2G pot fi închiriate aplicaţii online sau baze de date proiectate special pentru utilizarea lor de către instituţiile guvernamentale.
1.5. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE COMERŢULUI ELECTRONIC
1.5.1. AVANTAJE
Comerţul electronic se construieşte pe baza avantajelor şi structurii comerţului tradiţional, la care se adaugă, însă, flexibilitatea conferită de reţelele de calculatoare şi a instrumentelor de prelucrare automată a datelor. Prin utilizarea informaţiei digitale, comerţul electronic aduce noi avantaje activităţii comerciale:
cost redus: un magazin virtual nu presupune un spaţiu costisitor. Se evită astfel cheltuielile legate de chirie, întreţinere şi depozitare. De asemenea, numărul personalului care administrează un magazin online este mult mai mic decât în cazul unui magazin real.
eliminarea unor restricţii fizice de comunicare între partenerii de afaceri: magazinele virtuale nu se închid niciodată. Ele sunt la dispoziţia
clienţilor 24 de ore din 24. Avantajul este evident având în vedere timpul limitat pe care o persoană îl are la dispoziţie pentru a face cumpărăturile. Magazinele virtuale pot fi vizitate şi după închiderea programului de lucru, iar produsele căutate vor fi găsite mult mai uşor cu ajutorul motoarelor de căutare.
reducerea stocurilor de produse şi constituirea lor numai din produsele solicitate: o dată ce unul din scopurile comerţului electronic este de a eficientiza comunicarea dintre firme, nu mai este necesar să se asigure stocuri mari de produse. Firmele devin astfel mult mai flexibile şi sunt în măsură să răspundă mult mai repede la modificările intervenite în cererea de produse.
reducerea ciclului activităţii comerciale: ciclul unui proces este perioada de timp din momentul în care prima etapă a luat startul (alegerea produsului şi furnizorului, respectiv lansarea comenzii) şi până când ultima etapă se finalizează, respectiv până în momentul în care produsul este livrat sau serviciul prestat. Acest lucru este favorizat de comerţul electronic prin faptul că există posibilitatea fabricării numai a produselor solicitate, eliminându-se astfel stocurile fără mişcare.
noi oportunităţi de desfacere a produselor: clienţii de oriunde din întreaga lume pot accesa pagina Web a firmei fără să se mai împiedice de restricţiile impuse de graniţele fizice. Firmele mici, care au o putere redusă de vânzare , au acum posibilitatea de a concura cu marile corporaţii.
Tabel 1.5.1.Avantaje pentru furnizori, respectiv clienţi
Pentru furnizori: Pentru clienţi:>> Grad înalt de penetrare al clienţilor>> Costuri reduse pentru tranzacţionarea informaţiei şi comunicaţiei>> Acces la pieţe noi şi noi segmente de clienţi>> Optimizarea proceselor de marketing>> Diferenţierea preţurilor funcţie de localizare, timp, marfa disponibilă, etc.>> Segmentare>> Poziţionare>> Produse personalizate>> Canale de distribuţie suplimentare
>> Acces 24 ore >> Ofertă "Globală" >> Nivel înalt de penetrare pe pieţe diferite>> Costuri scăzute ale informaţiei/ comunicaţiei>> Acces la noi pieţe şi produse >> Contacte mondiale noi, sociale>> Valoare ridicată a informaţiei>> Posibilitatea comparării preţurilor>> Oferte specifice fiecărui client
23
Pe lângă aceste avantaje, comerţul electronic mai aduce şi unele beneficii care după natura lor pot fii tangibile sau intangibile. Principalele beneficii tangibile şi intangibile ce pot fi obţinute din participarea la comerţul electronic sunt redate în tabelul 1.5.2.
Tabel 1.5.2.
Beneficiile tangibile şi intangibile ale comerţului electronicBeneficii tangibile Beneficii intangibile
Creşterea vânzărilor conduce la obţinerea unor venituri superioare din:
– reducerea timpului destinat service-ului clienţilor;– vânzările online;– reducerea costurilor cu imprimatele şi transmiterea informaţiilor solicitate de comunicarea specifică marketingului;
Reducerea costurilor specifice lanţului de aprovizionare din:
– reducerea nivelului stocurilor;– creşterea competiţiei dintre furnizori;– reducerea timpului necesar realizării ciclului de aprovizionare;
Reducerea costurilor administrative prin eficientizarea proceselor economice de rutină, cum ar fi recrutarea, plata facturilor şi autorizarea zilelor de concediu.
Comunicarea şi răspândirea imaginii firmei
Îmbunătăţirea numelui Comunicare mai rapidă, marketing cu
viteză de reacţie mult mai rapidă, inclusiv în relaţiile publice
Un ciclu de dezvoltare a produsului mult mai rapid cu posibilitatea de a răspunde foarte repede la cerinţele pieţei
Un service mult îmbunătăţit Se vine în întîmpinarea cerinţelor
clienţilor de a avea un site Web Identificarea de noi parteneri, sprijinirea
şi îmbunătăţirea relaţiilor cu cei existenţi gestiune mult mai bună a informaţiilor de
piaţă şi despre clienţi Obţinerea rapidă a feedback-ului de la
clienţi cu privire la produse
1.5.2. DEZAVANTAJE
Pe lângă avantajele pe care le prezintă, comerţul electronic cunoaşte şi unele limitări. Aceste limitări/dezavantaje au în vedere următoarele aspecte:
Frauda : Ca în orice alt domeniu, tehnologia Internetului a creat şi noi posibilităţi de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înşele comerciantul în
24
privinţa identităţii sale sau a posibilităţilor sale reale de plată. Majoritatea magazinelor virtuale occidentale au reţineri în a trimite mărfuri spre Europa de Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reuşite de fraudare cu cărţi de credit false iniţiate de est-europeni.
Securitatea: O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea datelor. O firmă fără acces la Internet nu are prea multe motive de îngrijorare privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o reţea publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puţin autorizat la date confidenţiale din reţeaua locală, ridică probleme serioase. Apar asfel riscuri care nu existau înainte de apariţia acestui tip de comerţ. Aceste riscuri de securitate se împart în trei mari categorii, şi anume: riscul aplicaţiilor client/server, riscul de transfer al datelor, riscul viruşilor8.
Costurile de lansare şi integrare: Deşi prin comparaţie cu deschiderea unui magazin obişnuit, costurile lansării unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajaţi nu au cunoştinţe tehnice minime se poate confrunta cu creşterea costului de lansare peste aşteptări, datorate necesităţii achiziţionării de sisteme sau organizării de training-uri pentru angajaţi.
Aspectele legale: Există o anumită nesiguranţă în legătură cu problemele legale ce ar putea să apară atunci când tranzacţiile comerciale au loc pe Internet. Aceste probleme sunt specifice, în special, operaţiunilor care se derulează între parteneri din ţări diferite. Ce se va întâmpla dacă anumite date confidenţiale privind clienţii unei firme ar ajunge la persoane neautorizate să le folosească? Ce legislaţie va fi aplicată: cea a clientului, cea a furnizorului sau a persoanei care a realizat frauda? O soluţie ar fi criptarea, dar este plină de riscuri. În primul rând, criptarea este considerată de unele guverne o contravenţie, iar pe de altă parte, în unele cazuri, datele criptate nu pot fi transmise peste graniţele naţionale. Problemele pot fi rezolvate prin stabilirea unor acorduri, standarde comune la nivelul legislaţiilor diferitelor ţări, organisme internaţionale. În acelaşi timp, în momentul în care se demarează un proiect de implementare a comerţului electronic, firmele trebuie să-şi asigure o bună consultanţă în domeniul legislativ şi al securităţii sistemului.
Nesiguranţa şi lipsa informaţiilor: Multe dintre firme au observat că Internetul poate fi un mijloc eficient de realizare a activităţilor specifice marketingului, promovării produselor, publicităţii. Pentru o firmă care nu a mai apelat la mijloace electronice de comunicare cu partenerii de afaceri, Internetul este încă o necunoscută. Măsura în care acesta poate să asigure cunoaşterea pieţei şi a clienţilor rămâne ascunsă şi, uneori, chiar nesigură.
1.6. LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ CU PRIVIRE LA COMERŢUL ELECTRONIC
8 Kalakota, R., Whinston, A.B. – Op. cit.,1996.
25
Dezvoltarea comerţului electronic în România este strict condiţionată atât din punct de vedere al implementării masive a tehnologiei IT în dezvoltarea relaţiilor comerciale, cât şi din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative absolut necesare legate de comerţul electronic (semnătura electronică, certificate digitale, etc).
Reglementările legislative trebuie să aibă în vedere:· elaborarea şi realizarea programelor de sensibilizare a întreprinzătorilor
pentru a cunoaşte şi înţelege comerţul electronic;· promovarea utilizării comerţului electronic;· militarea pentru utilizarea echitabilă a noilor tehnologii, respectându-se
dreptul utilizatorilor;· facilitarea şi promovarea acţiunilor şi iniţiativelor regionale şi
internaţionale privind comerţul electronic;· reprezentarea intereselor participanţilor români la comerţul electronic pe
plan european şi mondial.Legea comerţului electronic are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a
serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.
În conformitate cu prevederile legii nu pot constitui servicii ale comerţului electronic:
a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care se efectuează prin telefonie vocală, telegraf, telex sau fax;
d) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct), precum serviciile de radiodifuziune sonoră şi televizată sau serviciile de teletext televizat;
e) difuzarea programelor de televiziune prin Internet, chiar dacă transmiterea informaţiei este efectuată la cererea individuală a destinatarului, cu condiţia ca programele în cauză să fi fost anterior difuzate printr-un alt mediu.
Legislaţia românească cu privire la comerţul electronic se constituie din:
1. Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002;
2. Decretul nr. 512 din 6 iunie 2002 pentru promulgarea Legii privind comerţul electronic, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002;
3. Hotărârea nr. 1308 din 20 noiembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, publicată în Monitorul Oficial nr. 877, Partea I, din 5 decembrie 2002.
26
1.7. PROBLEMA SECURITĂŢII ÎN COMERŢUL ELECTRONIC
O dată cu utilizarea explozivă a Internetului şi a comerţului electronic, securitatea a devenit unul din aspectele cele mai importante. Mass-media a conştientizat publicul asupra existenţei utilizatorilor rău voitori care intră pe reţelele guvernamentale şi ale firmelor, furând sau modificând datele.
Securitatea datelor/tranzacţiilor este foarte importantă în orice sistem financiar, indiferent că se bazează pe tranzacţii clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii:
autentificarea şi autorizarea non-repudierea confidenţialitatea integritatea datelor.
Prin autentificare cele două părţi care comunică se asigură că fiecare comunică exact cu cel cu care doreşte să efectueze diferite tranzacţii. Autentificarea se face în mod uzual prin semnături digitale şi alte metode. Deci autentificarea eset procesul verificării persoanelor sau entităţilor pentru a vedea dacă sunt ceea ce pretind a fi. Este cel mai important dintre toate serviciile de securitate pentru că este baza controlului de acces, a permiselor şi autorizaţiilor, responsabilităţii execuţiei şi a non-negării realizării
Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într-o tranzacţie după ce aceasta s-a efectuat.
Prin confidenţialitate se întelege că toate comunicaţiile între părţi sunt restrânse strict la părţile care participă la efectuarea tranzacţiei.
Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.Confidenţialitatea este în general asigurată prin criptare. Din punct de vedere al transmiterii, datele sunt codificate folosind un algoritm matematic, bazat pe valoarea unei anumite chei. Mesajul criptat nu este reasamblat în forma originală a datelor în orice mod. Din punct de vedere al receptorului, mesajul este decodificat în formatul original, folosind din nou un algoritm matematic şi o cheie. Criptarea se poate face cu cheie publică sau cheie privată. Autentificarea, non-repudierea şi integritatea datelor sunt asigurate prin semnături digitale şi certificate cu chei publice.
1.8. COMERŢUL ELECTRONIC – O NECESITATE
Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaţionale determinate de necesitatea stocării si a transmiterii rapide a informaţiilor cu cele mai mici costuri, a revoluţionat comerţul global, comerţul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenul de comerţ electronic a devenit sinonim cu creşterea profitului.
Comerţul Electronic este cheia competitivitaţii întreprinderilor în era informaţională, asigurând:
accesul la noi segmente de piaţa (noi clienţi); creşterea vitezei de derulare a afacerilor; o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale; reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate etc;
Pe plan mondial, comerţul electronic nu mai este o simplă activitate care concentrează doar eforturile întreprinderilor aflate în competiţia de a câstiga noi clienţi şi de a răspunde cât mai bine exigenţelor acestora. În prezent, comerţul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor ţărilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia etc).
Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către ţările puternic industrializate în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiilor comerciale pe suport electronic, comerţul electronic a devenit o componentă fundamentală a comerţului mondial.
Accesibilitatea tehnologiilor informaţionale legate de Internet, costul scăzut al acestora, precum şi relativa independenţă de tehnologiile clasice, toate acestea permit economiilor ţărilor mai puţin dezvoltate şi agenţilor economici din aceste ţări o integrare rapidă în acest nou domeniu de activitate.
1.9. TENDINŢA E-COMMERCE SPRE C-COMMERCE
Comerţul colaborativ (C-Commerce) este o strategie pentru stadiul următor al evoluţiei eBusiness.
Practicile c-commerce permit partenerilor de afaceri să creeze, conducă şi folosească date într-un mediu distributiv pentru a proiecta, construi şi sprijini produsele de-a lungul ciclului de viaţă, lucrând separat pentru ca apoi să-şi împreune competenţele într-un lanţ valoric care formează întreprinderea virtuală.
Având în vedere intervalul de timp 1995-2005, principalele forţe pe piaţa comerţului colaborativ se concretizează în:
schimbul electronic de date (Electronic Data Interchange); integrarea în cadrul întreprinderii a sistemelor de tip EDI & ERP (Enterprise
Integration EDI & ERP); schimbul de date referitoare la produse (Product Data Interchange); practicile afacerii collaborative (Collaborative Business Practices); dezvoltarea şi distribuţia produselor vis-à-vis de celelalte activităţi desfăşurate în
cadrul lanţului valoric (Product Development & Distribution via Value Chain); acţiunile întreprinderii virtuale (Virtual Enterprise Operations).
Figura 1.9.1.Evoluţia principalelor forţe pe piaţa c-commerce
28
Modelele comerţului colaborativ (c-commerce) sunt:• Comerţul colaborativ referitor la produs (Collaborative Product Commerce -
CPC)• Comerţul colaborativ referitor la planificare, previziune şi aprovizionare
(Collaborative Planning, Forecasting & Replenishment - CPFR). Comitetul CPFR este un grup de lucru care se compune din comercianţi, fabricanţi şi furnizori de soluţii tehnologice.
Cadrul strategic al comerţului colaborativ are în vedere cele două modele ale sale, şi anume capabilitatea de a fii îndeplinite strategiile comerţului colaborativ referitor la produs (CPR), precum şi cele ale comerţului colaborativ referitor la planificare, previziune şi aprovizionare (CPFR).
Figura 1.9.2.Cadrul strategiei comerţului colaborativ9
Comerţul electronic conduce la obţinerea de avantaje atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Este asigurată nu numai pătrunderea pe noi pieţe, găsirea de noi clienţi, ci şi posibilitatea de a derula tranzacţiile comerciale mult mai repede, mai uşor şi mai ieftin. Trecerea operaţiunilor şi practicilor comerciale, cum ar fi lansarea comenzilor, facturarea şi asistenţa acordată clienţilor, spre sistemele bazate pe reţele de calculatoare poate reduce mult birocraţia impusă, în special, de tranzacţiile firmă-la-firmă (business-to-business). Atunci când cea mai mare parte a informaţiilor despre o firmă şi produsele sale sunt în format electronic, personalul poate să se decidă mai mult nevoilor clienţilor şi să acorde mai mult sprijin în utilizarea produselor, decât asupra întocmirii şi transmiterii documentelor clasice, pe care le presupune operaţiunea tradiţională de vânzare-cumpărare.
Principalele bariere în dezvoltarea comerţului electronic rămân problemele legate de securitate şi încredere. Pe măsura creşterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de autentificare şi criptare a datelor personale primesc o importanţă din ce în ce mai mare şi de succesul implementării lor depinde succesul comercianţilor de pe Web.
CAPITOLUL 2. CONSIDERAŢII PRIVIND PHP şi MySQL
30
2.1. DATE GENERALE DESPRE APLICAŢIILE WEB
Aplicaţiile Web sunt prezentul şi viitorul în era Internetului. Indiferent de platforma utilizată Visual Basic sau COBOL, sau HTML şi Java Script, ele nu fac decât să îmbunătăţească cunoştinţele.
Arhitectura de bază a aplicaţiilor Web este una de tipul client-server. Programarea în reţea nu este numai o problemă a noii generaţii, ci această problemă a fost dezvoltată încă din anii `60-`70 când terminalele de calcul erau foarte rudimentare. Acestea nu aveau putere de procesare, munca realizându-se numai pe server, clientul conectându-se prin terminalul rudimentar la server, terminalul fiind doar o consolă între utilizator şi server şi întreaga muncă realizându-se pe server.
În aplicaţiile Web clientul este un browser Web de tipul Internet Explorer sau Netscape Comunicator sau alţi clienţi Web, totul depinzând de aplicaţia care se doreşte a se implementa.
Pentru aplicaţiile ce se realizează în PHP cel mai bun client este browserul de Internet. Limbajul utilizat de browserele de Web este HTML, descris prin etichete. Însă majoritatea browserelor de Web acceptă şi alte tipuri de limbaje cum ar fi Flash ShockWare, JavaScript, XML. Dezvoltatorii limbajului PHP au plecat de la premisa că trebuie creat astfel încât să poată fii redat în orice browser de Web; astfel PHP este o dezvoltare a HTML-ului, toate etichetele folosite în HTML rămânând valabile în PHP şi prin aceasta el aducând un plus de dinamism paginii Web.
Serverul este principalul interpret al aplicaţiei, pe el se desfăşoară toate activităţile principale. O aplicaţie specială numită Web Server se ocupă de comunicarea cu browserul de Internet al clientul, dar care nu va merge fără un sistem de operare; astăzi pe piaţa sistemelor de operare se remarcă cele din clasa Microsoft, precum şi sistemele având la bază sistemul UNIX cum ar fii LINUX şi BSD. Limbajul PHP are însă avantajul simplităţii şi al independenţei de sistemul de operare.
Arhitectura unui sistem special dezvoltat pentru aplicaţii Web este prezentată în figura de mai jos:
Figura 2.1.1.Arhitectura unui sistem dezvoltat pentru aplicaţii Web
31
Aşa cum se poate observa din figură, serverul este principalul promotor al
aplicaţiei Web. Ca şi server Web s-ar putea folosi şi serverul Web din clasa MICROSOFT IIS (Internet Information Server), în partea de Middleware poate fi folosit interpretorul ASP produs de Microsoft, iar în locul bazei de date MySQL poate fi folosită orice altă bază de date: ORACLE SQL (de la Microsoft) INFORMIX sau orice alt server de baze de date.
2.2. LIMBAJUL PHP (HYPERTEXT PREPROCESSOR)
2.2.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA LIMBAJULUI PHP
PHP (PHP: Hypertext Prepocessor), cunoscut în versiunile mai vechi şi sub numele de PHP/FI (Personal Homepage/Form Interpreter), iniţial a fost gândit a fi o simplă aplicaţie CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML şi procesate de un program scris într-un limbaj Perl, script shell, executat pe server. În cazul interfeţei CGI era necesară permisiunea de a rula programe pe server, ceea ce ducea la lacune în securitate şi, în plus, la disocierea de documentul HTML a programului care procesa datele.
PHP reprezintă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul fişierelor HTML, limbaj asemănător cu Perl sau C, plus suport pentru manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (dBase, Informix, MySQL, mSQL, Oracle, PostgreSQL, Solid, Sybase, ODBC etc.) şi acces la sisteme hipermedia precum Hyperwave. De asemenea, PHP suportă încărcarea fişierelor de pe calculatorul client: upload (standard propus de E. Nebel şi L. Masinter de la Xerox, descris în RFC 1867) şi oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor în navigatorul client pentru identificarea utilizatorilor, propus de Netscape).
La fel ca multe alte proiecte software, PHP s-a născut sub forma unui mic utilitar care trebuia să rezolve o problemă simplă şi foarte particulară. Istoria PHP-
32
ului începe la sfârşitul anului 1994, când Rasmus Lerdorf dezvoltă prima versiune ca proiect personal. Pentru ca să poată să urmărească cine i-a vizitat pagina, Rasmus a introdus în pagină un tag special şi a scris în Perl un script CGI care să colecteze informaţii despre vizitatori, pe care apoi îi scria într-un jurnal ( log). A botezat acest cod PHP (Personal Home Page) tools. Aşadar, PHP-ul este făcut public în debutul anului 1995 sub denumirea de Personal Home Page Tools, fiind considerat un analizor simplist care interpreta câteva macrouri ce puteau fi incluse în cadrul documentelor HTML, permiţând contorizarea accesului la paginile Web sau accesarea unei carţi de oaspeţi (guestbook). Mai apoi, în cadrul unui proiect „de serviciu”, a trebuit să realizeze o interfaţă între clienţii de Web şi o bază de date. A recurs la aceeaşi idee: taguri HTML proprii procesate de un script CGI (de data aceasta scris în C) care le înlocuia conţinutul ce trebuia inserat în pagină. A numit acele taguri „Form Interpreters” (FI) deoarece rolul lor era de a prelua datele transmise prin formulare HTML şi de a le transforma în variabile simbolice pe care le folosea apoi pentru interogarea bazei de date. Analizorul a fost rescris la mijlocul aceluiaşi an şi denumit PHP/FI 2.0, unde FI era o altă aplicaţie scrisă de Rasmus Lenford, un interpreter de formulare HTML. Programul a fost corectat, dezvoltat şi extins în regim open source, depăşind cu mult scopul său iniţial. Deşi numele de PHP s-a păstrat, semnificaţia lui a devenit cu totul alta şi anume Hypertext Preprocessor. A fost adăugat şi suportul pentru bazele de date mSQL şi astfel PHP/FI a început să aibă succes, fiind disponibil gratuit pe Web. Se estimează că la sfârşitul lui 1996 cel puţin 15 mii de site-uri Web utilizau PHP/FI, iar în anul 1997 numărul acestora era de 50 de mii.
Programatorii Zeev Suraski şi Andi Gutmans rescriu analizorul PHP şi noua aplicaţie formează nucleul versiunii PHP 3.0 care include o parte din vechile surse PHP/FI 2.0. Relativ recent, la începutul anului 2000, a fost facută publică versiunea PHP 4.0, utilizând puternicul motor de scriptare Zend şi oferind suport nu numai pentru serverul Apache ci şi pentru alte servere Web. De asemenea, PHP 4.0 oferă posibilitatea accesării documentelor XML via DOM.
Se estimează că numărul site-urilor care folosesc în prezent PHP este de peste un milion. Deja, pe Web, există o multitudine de aplicaţii şi utilitare concepute în PHP, care se regăsesc grupate şi în aşa-numitul PEAR (PHP Extension and Add-on Repository).
2.2.2. CE ESTE PHP?
PHP este un limbaj de script care funcţionează alături de un server Web.Exemplu introductiv:
Diferenţa faţă de alte limbaje precum Perl sau C este aceea că în loc de a scrie un program cu o multitudine de linii de comandă afişate în final într-o pagină HTML, se va scrie o pagină HTML cu codul inclus pentru a realiza o acţiune precisă. Codul PHP este inclus între tag-urile speciale de început şi de sfârşit care permit utilizatorului să treacă din "modul HTML" în "modul PHP".
Faţă de alte limbaje script, precum Javascript, la PHP codul se execută pe server. Dacă pe serverul Web se află un script similar, clientul nu va primi decât rezultatul execuţiei scriptului, fără a avea nici o posibilitate de acces la codul care a produs rezultatul. Se poate astfel configura serverul de Web să prelucreze (analizeze) toate fişierele HTML ca fişiere PHP. Astfel nu există nici un mijloc de a distinge paginile care sunt produse dinamic de paginile statice.
2.2.3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE - CE POATE FACE PHP?
Limbajul PHP posedă aceleaşi funcţii ca alte limbaje permiţând să se scrie scripturi CGI, să colecteze date şi să genereze dinamic pagini Web sau să trimită şi să primească cookies.
Marea calitate şi cel mai mare avantaj al limbajului PHP este suportul cu un număr mare de baze de date. A realiza o pagină Web dinamică cu o bază de date este destul de simplu. Bazele de date suportate de către PHP sunt următoarele:
Tabel 2.2.1.Baze de date suportate de PHP
Adabas D InterBase PostgreSQLDbase FrontBase SesamEmpress mSQL SolidFilePro Direct MS-SQL SybaseHyperwave MySQL VelocisIBM DB2 ODBC Unix dbmInformix OracleIngres Ovrimos
Limbajul PHP are, de asemenea, suport pentru diverse servicii server utilizând protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 şi HTTP.
Principiul de funcţionare al limbajului PHP este următorul: având în vedere un fişier care se află într-un subdirector al serverului Web (pornind de la document root) şi care poate fi accesat de un navigator Web la o anumită adresă, procesul este următorul: browserul trimite către serverul Web o cerere HTTP pentru fişierul cu extensia .php. Serverul ştie că fişierul cerut conţine cod PHP, aşa că va lansa preprocesorul PHP, care va primi la intrare fişierul cu extensia .php. Preprocesorul va identifica secvenţele PHP (cuprinse între marcajele <? şi ?>) şi le va interpreta. Tot ce nu este cod PHP este trimis spre ieşirea standard fără nici o prelucrare. Codul PHP poate scrie la rândul său în ieşirea standard (prin echo sau print). În fine, serverul Web interceptează ieşirea standard a preprocesorul şi trimite totul către browserul care a cerut pagina (de fapt scriptul).
34
Există trei domenii principale unde sunt folosite scripturile PHP: Scripturi ce rulează pe server. Acesta este cel mai tradiţional şi cel mai
important pentru PHP. În acest caz este nevoie de: interpretorul PHP (CGI sau modul de server), un server de Web şi un navigator de Web. E nevoie ca serverul de Web să fie pornit, cu o conexiune PHP instalată. Se poate accesa rezultatul programelor PHP cu un navigator prin intermediul serverului de Web.
Scripting la linia de comandă. Există posibilitatea ca PHP să ruleze fără a fi nevoie de server şi de browser, ci doar de interpretorul PHP. Această metodă este ideală pentru scripturile ce se vor a fi executate, de regulă, folosind cron (task scheduler în Windows) sau sarcini simple de procesare a textelor.
Scrierea de aplicaţii ce rulează de partea clientului în mod grafic (GUI). Probabil că PHP nu este limbajul cel mai bun de a scrie aplicaţii cu ferestre pentru Windows sau alte sisteme de operare, dar apelând la nişte facilităţi avansate a PHP-ului în aplicaţiile ce rulează de partea clientului, se poate totuşi folosi PHP-GTK pentru a scrie astfel de programe. De asemenea, există posibilitatea de a scrie aplicaţii ce rulează pe platforme diferite folosind această metodă. PHP-GTK este o extensie a PHP-ului, nedisponibilă în distribuţia principală de PHP. PHP poate fi folosit pe aproape toate marile sisteme de operare, incluzând Linux,
multe variante de Unix (incluzând HP-UX, Solaris şi OpenBSD), Microsoft Windows, Mac OS X, RISC OS, probabil şi altele. PHP are, de asemenea, suport pentru majoritatea serverelor de Web din prezent. Acestea includ serverele Apache, Microsoft Internet Information Server, Personal Web Server, Netscape şi iPlanet, serverul Oreillz Website Pro, Caudium, Xitami, OmniHTTPd, şi multe altele. Pentru majoritatea serverelor PHP are un modul, iar pentru celelalte suportă standardul CGI, PHP putând să lucreze ca un procesor CGI.
Deci, PHP oferă libertatea de a alege un sistem de operare şi un server de Web. Chiar mai mult, există posibilitatea de a alege programarea procedurală sau programarea orientată obiect, sau chiar ambele combinate. Cu toate acestea, nu orice facilitate a standardului POO este prezentă în versiunea curentă a PHP-ului, multe librării de cod şi aplicaţii mari (incluzând şi librăria PEAR) sunt scrise folosind doar cod POO.
PHP nu este limitat numai la rezultat HTML. Posibilităţile PHP-ului includ afişarea de imagine, fişiere PDF şi chiar filmuleţe Flash (folosind librăriile libswf şi Ming) toate generate instant. Se poate, de asemenea, ca rezultatul să fie orice fişier text, cum ar fi XHTML sau orice alte fişiere XML. PHP poate genera automat aceste fişiere şi să le salveze în sistemul de fişiere în loc să le afişeze, formând un cache de partea serverului pentru conţinutul tău dinamic.
PHP are, de asemenea, suport pentru a conversa cu alte servicii folosind protocoale cum ar fi LDAP, IMAP, SNMP, NNTP, POP3, HTTP, COM (pe Windows) şi multe altele. Pot fi deschise totodată socket-uri de reţea şi interacţiuni între aproape toate limbajele de programare Web. Referitor la interconectare, PHP are suport pentru instanţierea obiectelor Java şi utilizarea lor într-un mod transparent ca obiecte PHP.
2.3. PROGRAMAREA ORIENTATĂ-OBIECT ÎN PHP
35
2.3.1. ASPECTE GENERALE
Cu câţiva ani în urmă, în lumea companiilor producătoare de software şi a programatorilor, a apărut o nouă abordare în elaborarea programelor şi anume, programarea orientată pe obiecte.
Unii programatori au ajuns la concluzia că programarea procedurală – adică utilizarea strictă a funcţiilor – nu este cea mai potrivită. În acest context, unii cercetători au iniţiat o nouă abordare în problematica programării care permite oricărui programator să conceapă coduri pe care să le folosească din diferite perspective.
Ideea din spatele programării orientate pe obiecte este folosirea secvenţelor de cod din aplicaţii drept obiecte. Ce este, de fapt, un obiect? Este o structură complexă de variabile şi funcţii, care, o dată creată, poate fi utilizată în diferite ipostaze conceptuale. Descrierile obiectului (nume, descriere şi identificator unic) poartă numele de proprietăţi, iar acţiunile (a printa, a şterge, a salva) de metode. Într-o primă fază nu este necesar să se ştie cum? funcţionează proprietăţile şi metodele folosite, ci numai ce fac? acestea. Astfel, metodele şi proprietăţile abiectului respective se pot utilize într-un script fără prea mare efort.
Desigur, acelaşi lucru ar putea fi spus şi despre o metodă procedurală bine proiectată. O colecţie de funcţii ar putea lucra la fel de eficient, dar folosind obiecte, nu numai că se pot folosi metodele şi proprietăţile specifice acestora chiar în interiorul scripturilor, ci se poate extinde funcţionalitatea unei clase folosind conceptual de moştenire.
Programarea pe obiecte în limbajul PHP are şi unele dezavantaje în ceea ce priveşte inexistenţa modalităţilor de desemnare a metodelor ca “private” şi a destructorilor.
Programarea orientată pe obiecte faţă de programarea procedurală are o serie de avantaje, dar şi dezavantaje10.
Avantaje: Se poate economisi timp folosind programarea orientată pe obiecte. Porţiuni din cod pot fi folosite de multe ori în cadrul unui script. Biblioteci extinse de clase disponibile gratis pe Web pot fi folosite în
diferite scipturi.Dezavantaje:
Este mai lentă decât programarea procedurală. Sintaxa poate fi neclară la începutul programării. Programarea Web nu uzează la multele avantaje ale codului orientat pe
obiecte. Poate fi prea complicată dacă se folosesc biblioteci mari de clase.
2.3.2. TEHNICI DE IMPLEMENTARE ALE PROGRAMĂRII OBIECTUALE
Limbajul PHP oferă implementarea unora dintre cele mai importante aspecte ale programării obiectuale: încapsularea datelor, moştenirea, polimorfismul. Astfel, PHP dă
10 Marin,Gheorghe, Caţă,Marian, Atodiresei ,Anca – Limbajele MySQL şi PHP, Programare Web sub Windows, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti 2002, Capitolul 8. Programare orietată pe obecte, pag. 277
36
posibilitatea programatorului să exprime distincţia dintre proprietăţile generale şi cele specifice ale obiectelor cu care lucrează.
2.3.2.1. ÎNCAPSULAREAÎncapsularea datelor reprezintă un mecanism de protecţie a membrilor de tip dată,
accesul la aceştia realizându-se exclusiv prin intermediul unor metode specifice şi nu în mod direct. Acest lucru se realizează prin intermediul claselor, după cum se poate remarca în fragmentul de cod PHP de mai jos:
<?php class Student { // date-membru var $year; // an var $age; // vârsta var $name; // nume // metode function setYear($y) { $this->year = $y; } function getYear() { return $this->year; } ... } ?>
Datele-membru se definesc utilizând var, putând avea orice tip (întreg, tablou sau chiar obiect). Metodele se specifică prin declaraţii de funcţii care prelucrează membrii clasei. Pentru a accesa datele clasei, metodele trebuie să se folosească de construcţia $this->variabila, altfel variabila se consideră a fi locală în cadrul acelei metode.
Din păcate, membrii dată ai clasei pot fi accesaţi direct, neputându-i declara privaţi. La fel, metodele nu pot fi specificate private sau protejate, aşa cum se întâmplă în C++. Astfel, PHP oferă doar suport pentru încapsulare, dar nu o poate impune.
2.3.2.2. MOŞTENIREAMoştenirea reprezintă posibilitatea folosirii datelor sau metodelor definite în
prealabil de o anumită clasă în cadrul unei clase derivate din prima. Relaţia de derivare se specifică prin cuvântul-cheie extends:
<?php class GoodStudent extends Student { } ?>
În PHP moştenirea multiplă nu este încă posibilă. De exemplu, nu se poate scrie cod de genul:
class GreatStudent extends GoodStudent Genius { ... }
37
Se poate însă redefini o metodă în clasa derivată. În PHP 3, dacă se declară un membru-dată în clasa derivată având acelaşi nume ca un membru-dată al clasei de bază, atunci nu se mai poate accesa membrul-dată din clasa de bază, el fiind "ascuns" de membrul-dată al clasei derivate.
2.3.2.3. CONSTRUCTORIPHP permite specificarea constructorilor, aceştia fiind metode cu acelaşi nume al
clasei din care aparţin, fiind apelaţi automat atunci când se instanţiază un obiect al clasei respective. Un exemplu de constructor poate fi:
<?php class Student { // date-membru var $year; // an var $age; // vârsta var $name; // nume // constructor function Student($y, $a, $n) { $this->year = $y; $this->age = $a; $this->name = $n; } ?>
Constructorii şi metodele, fiind funcţii PHP obişnuite, pot avea specificate valori implicite pentru argumente (ca în C++):
function Student($y = "4", $a = "22", $n = "")
Atunci când un obiect al unei clase derivate este creat, numai constructorul lui propriu va fi apelat, constructorul clasei de bază nefiind apelat implicit.
Dacă în PHP 3 constructorii puteau avea drept orice tip de parametrii, începând cu versiunea 4, tipurile permise pentru parametrii unui constructor sunt doar cele simple (întregi, şiruri de caractere), deci nu vor putea fi executate transmiteri de tablouri sau de obiecte.
Dacă o clasă derivată nu posedă propriul ei constructor, va fi apelat implicit constructorul clasei părinte.
Mecanismul obiectual în PHP nu permite declararea destructorilor şi nici specificarea de clase abstracte (deşi se pot imagina metode mai mult sau mai puţin sofisticate pentru a le simula).
2.3.2.4. SUPRAÎNCĂRCAREASupraîncărcarea (asocierea de semantici diferite unei aceleaşi funcţii pe baza
tipurilor parametrilor specificaţi) nu este suportată nici ea. Se pot însă supraîncărca constructorii, indirect, prin crearea de obiecte diferite în funcţie de numărul de argumente specificate.
<?php class Student {
38
... function Student() { // se contruieşte un şir de apel $method_name = "Student" . func_num_args(); $this->$method_name(); } function Student1($x) { // cod } function Student2($x, $y) { // cod } ... } ?>
Se poate scrie:
$stud1 = new Student('1'); // va apela Student1 $stud2 = new Student('1', '2'); // va apela Student2
2.3.2.5. POLIMORFISMUL
Polimorfismul reprezintă abilitatea unui obiect de a determina care metodă trebuie invocată pentru un obiect plasat ca argument în momentul rulării şi acest lucru se realizează foarte uşor în limbaje interpretate precum PHP.
2.3.2.6. SERIALIZAREA
PHP nu suportă obiecte serializate (care îşi păstrează starea şi funcţionalitatea de-a lungul mai multor invocări ale aplicaţiei, prin intermediul stocării într-un fişier/bază de date şi încărcarea lor ulterioară). În PHP prin serializare (funcţiile serialize() şi unserialize()) se vor salva numai membrii-dată, nu şi metodele, însă se pot serializa tablouri asociative sau indexate, ceea ce reprezintă totuşi un avantaj.
2.3.3. FOLOSIREA UTILITARULUI phpMyAdmin
Pentru utilizatorii sistemului de operare Windows este incomod să se tasteze toate comenzile şi să descopere ulterior erorile de tipărire şi de sintaxă. Se preferă o interfaţă grafică mai prietenoasă. Doi programatori au folosit PHP-ul pentru a crea o interfaţă Web pentru MySQL, numită phpMyAdmin, iar cel mai bun lucru este că ei au donat voluntar rezultatul muncii lor. Utilitarul phpMyAdmin cuprinde aproape toate funcţiile administrative ale serverului MySQL.
2.4. SITE-URI WEB DINAMICE AVÂND ÎN SPATE O BAZĂ DE DATE11
Există două raţiuni importante care pot determina renunţarea la conţinutul static al unui site Web: interacţiunea cu vizitatorul şi mentenanţa site-ului. Un site cu conţinut 11 Database-driven web sites = (în traducere aproximativă) site-uri web guvernate/conduse de o bază de date
39
dinamic permite interacţiunea cu utilizatorul. Acesta poate căuta, selecta şi chiar personaliza informaţia pe care o doreşte sau poate contribui la îmbogăţirea cu conţinut (sub formă de ştiri, impresii, articole) a acestuia. Însă, principalul avantaj al unui site Web dinamic rezidă în simplificarea procesului de mentenanţă.
Întreţinerea unui site al cărui conţinut se modifică frecvent este unul din principalele aspecte de care trebuie ţinut cont. Rareori se întâmplă într-o situaţie reală ca în cadrul bugetului iniţial, alocat pentru dezvoltarea unui site Web să fie avute în vedere şi cheltuielile ulterioare pentru întreţinerea şi actualizarea conţinutului. Dacă tehnologia aleasă nu va fi suficient de simplă pentru a fi stăpânită de cei care o vor utiliza efectiv, finalul nu poate fi decât un eşec răsunător. Acelaşi lucru este valabil şi pentru interfaţa de administrare/actualizare a produselor prezentate în pagină. Mai mult, interfaţa trebuie să fie apropiată, prietenoasă cu cel ce o foloseşte şi în acelaşi timp inteligentă – să nu-i permită să introducă date eronate – altfel spus să facă anumite verificări şi validări de date funcţie de semnificaţie. De exemplu, preţul pentru un produs trebuie să fie un număr real, reprezentat cu două cifre zecimale şi care nu poate depăşi ca valoare un număr prestabilit.
Ca şi probleme specifice unei baze de date, o bază de date se vrea a fi accesată via Web şi chiar actualizată şi administrată via Web – deşi acest aspect este opţional. Opţional şi totuşi dependent de: cerinţele de business, de gradul de securizare necesar şi de opţiunile concrete de găzduire Web avute la dispoziţie. De îndată ce o informaţie (imagine, articol, ştire) este adăugată în baza de date, informaţia aceasta se propagă (şi publică) pe site-ul Web, fără să fie nevoie ca cineva să editeze vreo pagină Web (statică). Mai exact este vorba de faptul că informaţia despre un anumit produs devine disponibilă pe Web doar atunci când ea este cerută explicit. Adică pagina Web conţinând informaţiile despre produsul care interesează este generată pe loc, la cerere, pe baza informaţiilor din baza de date şi solicitării utilizatorului. Acesta este un avantaj important mai ales în cazul existenţei unui catalog cu câteva mii de produse pe Web (ofertă mare), compus din pagini Web statice (HTML) create manual pentru fiecare produs în parte. Ce-ar însemna actualizarea preţului pentru 200 dintre produse într-o astfel de situaţie?
Un site dinamic, generat dintr-o bază de date, are două părţi componente: interfaţa (front-end, partea cu care intră în contact utilizatorul – sau partea
client) compusă din paginile ce conţin instrucţiunile pentru selectarea şi afişarea informaţiilor din baza de date;
back-end (partea de aplicaţie ce rezidă pe server) reprezentată de regulă prin baza de date ce conţine toate informaţiile accesibile pe site. Trebuie reţinut faptul că un set de pagini dinamice gândite pentru a rezolva o
anumită problemă de informare se numeşte, în limbaj informatic, aplicaţie Web. Altfel spus, realizarea unui site Web este sinonimă cu programarea unei aplicaţii Web, adică:
1. proiectarea şi implementarea bazei de date care conţine informaţiile despre produse şi
2. generarea dinamică a paginilor Web utilizând un limbaj de programare specializat (pe scripting server-side).
2.5. PHP ŞI MYSQL Multe site-uri importante din întreaga lume utilizează astăzi aproape exclusiv
tehnologia bazată pe cele două produse. MySQL este folosit ca server de baze de date
40
pentru a stoca datele, iar PHP ca limbaj utilizat pentru programarea paginilor Web dinamice ale site-ului.
2.5.1. DE CE PHP?
PHP este considerat a fi cel mai popular limbaj de scripting folosit pentru crearea de pagini Web dinamice. PHP poate fi folosit pentru a scrie programe stocate pe server, programe ce accesează baze de date şi este similar cu alte limbaje ca: ASP (Active Server Pages, tehnologie Microsoft), JSP (Java Server Pages) sau Macromedia ColdFusion.
PHP se pretează cel mai bine pentru dezvoltările Web, putând fi înglobat în codul HTML. Alte caracteristici apreciate la PHP sunt: este uşor de învăţat, eficient, sigur (securizat), productiv la programare (codare), iar aplicaţiile PHP sunt uşor de configurat pentru exploatare (deploy). Aceste caracteristici au condus la faptul că peste 9 milioane de site-uri Web folosesc PHP, reprezentând 24% din site-urile Internet (e o statistică mai veche, dar sugestivă). Şi asta în special datorită faptului că PHP asigură timpi de răspuns competitivi la rularea aplicaţiilor Web, asigurând în acelaşi timp securitatea informaţiilor şi transparenţa faţă de utilizator.
PHP a fost construit de la bun început având în minte integrarea funcţiilor necesare pentru utilizarea şi manipularea bazelor de date, în particular pentru MySQL. Înglobarea codului PHP în paginile HTML a contribuit decisiv la impunerea PHP, în principal datorită rapidităţii cu care pot fi astfel codificate paginile Web. O tehnică extrem de importantă pentru programatorii Web este separarea codului sursă de date, fără a se influenţa reciproc. PHP foloseşte tag-ul <?php?> pentru a indica că “în interior se află cod PHP”. Datorită faptului că PHP înglobează intern o serie de operaţii care tratează operaţii de cerere şi servire de pagini Web, limbajul este considerat mai sigur decât Perl, de exemplu.
PHP este mai uşor de învăţat decât C, Phyton, Java sau majoritatea celorlalte limbaje de programare. Accesarea variabilelor unui formular Web în PHP este directă şi uşoară, în timp ce Perl sau alte limbaje necesită cunoaşterea de detalii privitoare la formatul antetului HTTP şi utilizarea unei biblioteci CGI.
PHP minimizează supraîncărcarea, având ca efect execuţia rapidă a scripturilor PHP, mai rapid chiar decât scripturile CGI scrise în Perl, considerate mult timp cea mai rapidă soluţie. O serie de teste efectuate de specialişti şi diverse publicaţii specializate au confirmat supremaţia PHP, în ceea ce priveşte viteza de execuţie şi timpii buni de răspuns oferiţi de PHP.
PHP este considerat a fi mai consistent şi mai modular decât limbajele competitoare pe zona programării Web. Resursele de scripturi open-source PHP, disponibile on-line, sunt printre cele mai variate şi numeroase. Iar PHP, la rândul său, este open-source. Asta înseamnă că codul său sursă este disponibil gratuit şi nu este proprietar. Programatori din lumea întreagă alocă timp permanent pentru a-i aduce îmbunătăţiri şi pentru a elimina din bug-urile12 sale.
2.5.2. DE CE MYSQL?
12 erori descoperite în codul sursă
41
MySQL şi-a câştigat popularitatea tocmai datorită numărului mare de aplicaţii Web care îl utilizează. MySQL este apreciat pentru viteza asigurată (timpul scurt de răspuns oferit de server), faptul că este uşor de învăţat şi utilizat, este disponibil pe principalele platforme Linux, Windows, dar mai ales pentru că este disponibil gratuit (licenţă GNU GPL). Şi asta cu toate că MySQL există şi ca produs comercial, pentru cei care nu doresc să fie constrânşi la restricţiile impuse de licenţa GPL.
Unii programatori nu consideră că MySQL este cu adevărat un server de baze de date (SQL). Argumentele principale ale acestora sunt legate de faptul că din implementarea motorului serverului MySQL lipsesc câteva mecanisme menite a asigura consistenţa şi integritatea datelor (integritatea referinţelor, chei străine etc), fapt ce explică performanţele acestuia – o serie de verificări pe care serverul nu le mai face! Verificări care sunt vitale pentru asigurarea consistenţei datelor.
Cu toate acestea, dinamica evoluţiei MySQL, integrarea suportului tranzacţional în MySQL şi alte semnale de la cei care îl folosesc efectiv, fac ca MySQL să câştige în continuare în popularitate.
2.6. SERVERUL DE BAZE DE DATE MySQL
Unul din cele mai noi sisteme de gestiune a bazelor de date este MySQL, un sistem client/server de gestiune a bazelor de date relaţionale originar din Scandinavia. MySQL include un server SQL, programe client pentru accesul la server, instrumente administrative şi o interfaţă de programare pentru scrierea programelor. De asemenea, MySQL poate fi folosit în mod batch, plasând interogările într-un fişier care apoi este executat.
2.6.1. AVANTAJE MySQL
MySQL este un produs software foarte atractiv în comunitatea producătorilor de aplicaţii. Are facilităţi pe care mulţi utilizatori le apreciază pentru că nu necesită foarte multe resurse, este forte rapid şi este uşor de învăţat, comparativ cu alte pachete, cum ar fi Oracle sau Sybase.
Viteza. Programatorii pretind că MySQL este cel mai rapid sistem de baze de date care poate fi utilizat.
Uşurinţa în utilizare. MySQL este un sistem de baze de date cu performanţe ridicate, dar relativ simplu, a cărui configurare şi administrare sunt mult mai simple decât în cazul sistemelor mai mari.
Cost. MySQL este gratuit pentru majoritatea utilizărilor interne. Suport pentru limbaje de interogare. MySQL integrează SQL, limbajul
preferat al tuturor sistemelor moderne de baze de date. Caracteristici. La server se pot conecta mai mulţi clienţi simultan, care pot folosi
mai multe baze de date concomitent. Este disponibilă o varietate de interfeţe de programare pentru limbaje precum C, Perl, Java, PHP.
Conectivitate şi securitate. MySQL poate fi folosit integral în reţele, iar bazele de date sunt accesibile de oriunde din Internet, deci se pot partaja datele cu
42
oricine şi oriunde. MySQL are controlul accesului, astfel încât persoanele care nu au dreptul să citească datele introduse, nu vor avea această posibilitate.
Portabilitate. MySQL rulează atât pe sisteme de operare UNIX, cât şi pe Windows, pe echipamente de calcul pornind de la calculatoare de birou până la servere cu performanşe ridicate.
Distribuţie liberă. MySQL este uşor de obţinut, pentru aceasta folosind browserul de Web. Dacă o componentă nu asigură un mod de funcţionare corespunzător, acesta poate fi modificat relativ uşor.
Tranzacţiile. În cadrul bazelor de date relaţionale actualizările pot fi făcute concomitent în mai multe tabele. În unele cazuri, tabelele pot fi actualizate printr-o serie de instrucţiuni ce inserează datele acolo unde trebuie.În general, tranzacţiile sunt caracterizate de o serie de proprietăţi, dintre care sunt
fundamentale şi sunt cunoscute sub numele de proprietăţi ACID13, denumirea provenind din combinaţia primei litere a fiecăreia dintre ele.
1. Atomicitatea: Reprezintă proprietatea „totul sau nimic”. O tranzacţie, chiar dacă este un grup de acţiuni, trebuie să se comporte ca o unitate indivizibilă, care ori este efectuată în întregime, ori nu este efectuată deloc.
2. Consistenţa: O tranzacţie trebuie să transforme baza de date dintr-o stare consistentă în altă stare consistentă.
3. Izolarea: Fiecare tranzacţie trebuie să fie executată independentă de celelalte tranzacţii şi nu contează câte sunt în execuţie în momentul respectiv într-o bază de date. Cu alte cuvinte, efectele parţiale ale unor tranzacţii incomplete nu trebuie să fie vizibile pentru alte tranzacţii.
4. Durabilitatea: Efectele unei tranzacţii încheiate cu succes sunt înregistrate definitiv în baza de date şi nu trebuie să fie pierdute din cauza unei blocări ulterioare a serverului.
Dacă serverul bazei de date se blochează din anumite motive în mijlocul tranzacţiei, imediat după ce serverul a fost restartat, acesta este capabil să asigure automat tranzacţii complete, reflectate în mod corect în baza de date. Baza de date nu arată schimbările tranzacţiilor care erau în desfăşurare în momentul în care serverul s-a blocat.
Tranzacţiile se desfăşoară atât în utilizarea bazelor de date de către un utilizator, cât şi de mai mulţi utilizatori, în forme şi la dimensiuni corespunzătoare.
2.6.2. DEZAVANTAJE MySQL
Sistemul de gestiune a bazelor de date MySQL şi-a dobândit rapiditatea datorită eliminării unor trăsături caracteristice altor sisteme de baze de date, acest fapt împiedicând pe unii utilizatori să adopte MySQL pentru aplicaţiile lor.
2.6.2.1. INTEGRITATEA REFERENŢIALĂ
O cheie străină este o coloană care face referire la cheia primară a unei alte tabele, cu scopul de a menţine o relaţie. Totuşi, în MySQL cheile străine nu au importanţa pe 13 Marin,Gheorghe, Caţă,Marian, Atodiresei ,Anca – Limbajele MySQL şi PHP, Programare Web sub Windows, Ed.
Tribuna Economică, Bucureşti 2002, Capitolul 1. Proiectarea bazelor de date folosind MySQL , pag. 24
43
care o au în celelalte sisteme de baze de date. În pachete cum ar fi Oracle, Sybase, PostgreSQL pot fi create tabele în care se definesc explicit cheile străine. Astfel, dacă sistemul de baze de date ştie că este o relaţie între două tabele, va putea verifica dacă valoarea care a fost inserată în câmpul cheie străină exstă în tabele de referinţă. Dacă nu există, sistemul de baze de date va împiedica inserarea. Acest aspect este cunoscut sub numele de integritate referenţială. Pentru a obţine acelaşi lucru în MySQL, poiectantul aplicaţiei trebuie să adauge câţiva paşi suplimentari, înainte de a insera sau actualiza înregistrările.
Realizatorii MySQL argumentează că integritatea referenţială nu este necesară şi că includerea ei ar misşora viteza de lucru în MySQL. Mai departe, ei argumentează că este responsabilitatea aplicaţiei care interacţionează cu baza de date să asigure introducerea corectă a datelor.
2.6.2.2. PROCEDURILE STOCATE
O procedură stocată este un set de comenzi SQL care pot fi compilate şi stocate pe server. Sistemele de baze de date mai permit inserarea în cadrul bazei de date a unor astfel de proceduri. Există câteva avantaje cheie în folosirea procedurilor. În primul rând, se reduce cantitatea de cod necesar într-o aplicaţie de nivel mediu.
Dacă MySQL ar fi acceptat procedurile stocate, printr-o singură PHP s-ar putea interoga baza de date, s-ar efectua modificări asupra unor şiruri de caractere şi s-ar returna o valoare.
Un alt avantaj major vine din faptul că se lucrează într-un mediu în care aplicaţiile finale, care accesează baza de date pot fi scrise în diferite limbaje (Visual C++, limbaje WEB). Ar fi mult mai uşor dacă s-ar putea scrie proceduri stocate în cadrul bazei de date care să fie apelate din aplicaţii scrise în diverse limbaje.
2.7. CONCLUZII
În general, bazele de date asigură toate instrumentele necesare utilizării lor în medii de afaceri, cercetare, învăţământ sau, mai recent, în operarea motoarelor de căutare pe Internet. În plus, prin Internet bazele de date pot fi accesate pe Web, lucru care a determinat firmele producătoare de software să creeze produse care să utilizeze avantajele noii tehnologii.
MySQL a fost creat de compania suedeză TcX, în anul 1996 şi este relativ nou venit în domeniul bazelor de date. De asemenea, acest sistem de gestiune a bazelor de date este distribuit gratuit sau la un preţ scăzut şi rulează pe calculatoare personale sub sisteme de operare comerciale.
MySQL este cel mai rapid sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale de pe piaţa software, care poate manipula baze de date de mari dimensiuni, cu milioane de înregistrări.
PHP este un limbaj de scripting pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web, deosebit de comod atât pentru începători, cât şi pentru cei care au experienţă în programare. De asemenea, limbajul PHP permite furnizarea unui conţinut Web dinamic şi poate folosi
44
site-uri Web frecvent actualizate care utilizează cantităţi mari de date. Limbajul permite accesul la fişiere, baze de date şi alte resurse inaccesibile altor limbaje de scripting.
Modul de utilizare a limbajelor PHP şi MySQL este important pentru a reflecta capabilitatea acestora de a genera pagini Web dinamice create din rezultatele interogărilor aplicate bazelor de date.
CAPITOLUL 3. SOLUŢIE E-COMMERCE BAZATĂ PE PHP şi MySQL
Soluţia de comerţ electronic bazată pe PHP şi MySQL este un exemplu de librărie on-line.
Soluţia e-commerce permite vizitatorilor să cumpere cărţi, la fel ca într-un magazin real. Aceştia vor putea să se plimbe prin spaţiul virtual, să vadă copertele cărţilor, să îşi pună fiecare carte într-un coş de cumpărături şi la sfârşit să se ducă la casă pentru a plăti. Fiecare carte este însoţită şi de o scurtă descriere. Cărţile sunt aranjate după domeniul căruia îi aparţin pentru a le putea localiza mai uşor.
45
Cerinţele impun ca aplicaţia să fie o aplicaţie de tip Web, cu interfaţă HTML. De asemenea, aplicaţia are nevoie de o bază de date pentru a stoca informaţiile, un nivel de mijloc (serverul Web şi scripturile ce rulează pe el) pentru a procesa cererile transmise de browser. Acest nivel de mijloc este responsabil de obţinerea de date de la serverul de baze de date, procesarea lor şi trimiterea înapoi către browserul client.
În implementarea aplicaţiei s-a folosit: MySQL, pentru stocarea informaţiilor; PHP pentru nivelul de mijloc (scripturi server); Server Apache.
3.1. STRUCTURA BAZEI DE DATE
Schema bazei de date dbVirtualStore pentru aplicaţie va conţine următoarele tabele:
categorii – se referă la domeniile în care se încadrează cartea, fiecare categorie având atribuită un ID
clienţi – conţine o evidenţă a clienţilor care se înregistrează prin user şi parolă
cumpărături – evidenţiază ce carte a fost cumpărată de un anumit client
produse – sunt descrise toate cărţile din stoc prin preţ, categoria din care fac parte, autori
user – este tabela administratorului în care acesta poate sa adauge sau să şteargă înregistrări
46
Structura tabelei categorii.frm:
Structura tabelei produse.frm:
47
3.2. PAGINILE WEB REALIZATE
Pagina principală (index.php) – ”Librăria on-line”
48
Pagina comandă.php – dă posibilitatea unui client să cumpere o anumită carte, să facă o comandă.
49
Pagina store.php/categoria=1 – conţine cărţile de cultură generală ce pot fi cumpărate prin intermediului site-ului Web.
50
Pagina store.php/categoria=3 – conţine cărţile din domeniul informaticii ce pot fi achiziţionate on-line.
51
Pagina logare.php – permite unui client deja existent în baza de date să se autentifice.
52
Pagina client_nou.php – permite înregistrarea unui client nou în situaţia în care acesta doreşte achiziţionarea unui produs.
53
Pagina produse.php – permite administratorului să adauge noi produse în baza de date, respectiv să şteargă anumite produse din baza de date.
54
Pagina categorii.php – permite administratorului să introducă, respectiv să şteargă anumite categorii de cărţi.
55
Pagina căutare.php – afişează rezultatul căutării după un anumit nume de autor sau titlu de carte. În figura următoare este captat rezultatul căutării după numele de autor „Asimov”.
56
Pagina cosProduse.php – afişează denumirea cărţilor cumpărate şi suma totală a acestora în vederea efectuării plăţii de către client.
57
BIBLIOGRAFIE
1. Atodiresei Anca, Marin Gheorghe, Caţă Marian – Limbajele PHP şi MySQL. Programare Web sub Windows, Editura Tribuna Economică, Bucureşti 2002
2. Meşniţă Gabriela – Introducere în afaceri electronice, Editura Junimea, Iaşi, 20023. NetReport 122/20024. Ph.D, Rod Heisterberg - C-Commerce: Strategies, Architectures, &
Implementation Roadmaps, LLC Silicon Valley World Internet Center, August 14, 2002
5. Sabin Buraga (coord.) – Aplicaţii Web la cheie, Editura Polirom, Iaşi, 20036. WORKSHOP Informatică Economică şi Societatea Informaţională, Timişoara,
