Cercetari retrospective, clinice, epidemiologice si de laborator ...

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

CERCETĂRI RETROPROSPECTIVE,

CLINICE, EPIDEMIOLOGICE ŞI DE

LABORATOR PENTRU CUNOAŞTEREA

UNOR PARTICULARITĂŢI ALE

EVOLUŢIEI SPONDILARTRITEI

ANCHILOZANTE ÎNTR-O ARIE

GEOGRAFICĂ DIN NORD-ESTUL

ROMÂNIEI

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

Prof. univ. dr. AUREL IVAN

DOCTORAND

ŢIGĂU MIOARA MARIA

2010

Decizia Rectorului UMF ”Gr. T. Popa” Iaşi

nr. .................... din ..........................................

Susţinerea publică a tezei:

ziua ................. ora......... locul............................

NOTĂ

Teza cuprinde: 201 pagini ( 67 / 33% - Stadiul cunoaşterii;

134 / 67% - Contribuţii proprii); 65 tabele; 38 figuri; 3 idei

privind perspectivele pe care le deschide teza; 39 idei

pentru concluziile finale; 415 indicaţii bibliografice; lista

lucrărilor ştiinţifice publicate în relaţie cu „Contribuţiile

proprii” ale tezei; Curriculum vitae.

1

CUPRINS

INTRODUCERE

STADIUL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL I – SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ –

ISTORIE ŞI ACTUALITATE

1. Introducere

2. Unele elemente de diferenţiere a spondilartritei anchilozante de

diverse afecţiuni reumatismale

3. Mijloace de evaluare a manifestărilor spondilartritei anchilozante

4. Aspecte din istoria naturală a spondilartritei anchilozante

CAPITOLUL II – FACTORII STRUCTURALI AI

PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

1. Introducere

2. Surse generatoare de agenţi de agresiune

2. 1. Tehnologiile industriale

2. 2. Sistemele mecanizării

2. 3. Chimizarea

2. 4. Aglomeraţiile urbane

2. 5. Exploatarea şi transformarea naturii

2. 6. Sistemele energetice

2. 7. Reziduurile toxice

2. 8. Structurile demografice

2. 9. Brasajul populaţional

2. 10. Sistemele informaţionale

2. 11. Consumul excesiv de droguri

2. 12. Stilul de viaţă nesanogen

3. Modurile şi căile de transmitere a agenţilor de agresiune

4. Receptivitatea şi eşecurile adaptabilităţii

5. Factorii dinamizatori-favorizanţi ai procesului epidemiologic

5. 1. Factorii naturali

5. 2. Factorii socio-economici

6. Formele de manifestare ale procesului epidemiologic

CAPITOLUL III – ETIOPATOGENIA MULTIFACTORIALĂ

ÎN SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ

1. Introducere

2. Factori şi mecanisme genetice

2

3. Factori şi mecanisme imunologice

4. Factorii mecanici

CAPITOLUL IV – ELEMENTELE PRINCIPALE ALE

DIAGNOSTICULUI. MIJLOACE ŞI METODE

1. Introducere

2. Diagnosticul clinic

2. 1. Diagnosticul clinic şi interpretarea durerilor vertebrale de tip

inflamator

3. Diagnosticul etiologiei infecţioase

4. Diagnosticul genetic

5. Diagnosticul de laborator

6. Diagnosticul paraclinic

7. Diagnosticul diferenţial

CAPITOLUL V – METODOLOGIA CERCETĂRII

EPIDEMIOLOGICE ÎN SPONDILOARTRITA

ANCHILOZANTĂ ŞI ALTE BOLI NETRANSMISIBILE

1. Introducere

2. Metode epidemiologice utilizate în cercetările populaţionale

2. 1. Metoda anamnezei (interviului)

2. 2. Metoda observaţiei

2. 3. Metoda descriptivă

2. 4. Metoda analitică

2. 5. Metoda experimentului

2. 6. Metoda comparaţiei

2. 7. Metoda screeningului

2. 8. Metoda statistică

2. 9. Metoda matematică

3. Tipuri de anchetă epidemiologică

3. 1. Ancheta epidemiologică specială

3. 1. 1. Ancheta epidemiologică descriptivă

3. 1. 2. Ancheta epidemiologică analitică

3. 1. 3. Ancheta epidemiologică transversală

3. 1. 4. Ancheta epidemiologică longitudinală

3. 1. 5. Ancheta epidemiologică retrospectivă

3. 1. 6. Ancheta epidemiologică prospectivă

4. Metodologia realizării anchetelor epidemiologice descriptive şi

analitice

4. 1. Ancheta epidemiologică descriptivă

3

4. 1. 1. Stabilirea obiectivelor anchetei

4. 1. 2. Metodologia de culegere a datelor

4. 1. 2. 1. Descrierea generală a metodologiei

4. 1. 2. 2. Alegerea eşantionului

4. 1. 2. 3. Stabilirea eşantionului

4. 1. 2. 4. Calitatea informaţiilor culese

4. 1. 2. 5. Metodologia desfăşurării investigaţiilor

4. 1. 2. 6. Metodologia culegerii datelor şi includerea lor în fişă

4. 1. 2. 7. Criteriile de stabilire a variabilelor incluse în anchetă

4. 2. Ancheta epidemiologică analitică

4. 2. 1. Riscul ca noţiune de bază în epidemiologia analitică

4. 2. 2. Evaluarea riscului prin metoda statistică

4. 2. 3. Tipuri de anchetă epidemiologică analitică

4. 2. 3. 1. Anchetele pe eşantioane representative

4. 2. 3. 2. Anchetele de cohortă

4. 2. 3. 3. Anchetele caz-martor

4. 3. Etapele importante ale protocolului în ancheta analitică

4. 3. 1. Definirea grupurilor supuse analizei

4. 3. 2. Criteriile de alegere a grupurilor de martori şi neexpuşi

4. 3. 3. Selecţia variabilelor utilizate în anchetă

4. 3. 4. Desfăşurarea anchetei

5. Screeningul epidemiologic

5. 1. Tipurile de screening

5. 2. Principiile O.M.S. pentru realizarea screeningului

5. 3. Condiţiile necesare pentru efectuarea unui screening

epidemiologic

6. Măsurarea frecvenţei bolii

6. 1. Incidenţa

6. 2. Prevalenţa

6. 3. Analiza asociaţiei epidemiologice

6. 3. 1. Anchetele de cohortă

6. 3. 2. Anchetele caz-control

7. Metaanaliza

7. 1. Introducere şi definiţie

7. 2. Avantajele metaanalizei

7. 3. Dezavantajele metaanalizei

7. 4. Tipuri de metaanaliză.

7. 4. 1. Metaanaliza calitativă

4

7. 4. 2. Metaanaliza cantitativă

7. 4. 3. Metaanaliza datelor individuale

7. 4. 4. Metaanaliza cumulativă

7. 5. Etapele desfăşurării metaanalizei

8. Epi / Info

CAPITOLUL VI – ORIENTĂRI TERAPEUTICE ÎN

SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ

1. Introducere

2. Farmacoterapia

2. 1. Antiinflamatoriile şi analgezicele nesteroidiene

2. 2. Inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2

2. 3. Drogurile antireumatice

2. 4. Corticosteroizii

2. 5. Bifosfanaţii

2. 6. Thalidomida

3. Terapia biologică

3. 1. Terapia cu anticorpi anti-TNF-alfa

3. 2. Terapia cu etanercept

4. Fiziokinetobalneoterapia

5. Terapia ortopedo-chirurgicală

6. Tratamentul unor complicaţii produse în timpul evoluţiei

spondilartritei anchilozante

7. Terapia ocupaţională

CAPITOLUL VII – PREVENŢIA ÎN SPONDILARTRITA

ANCHILOZANTĂ ŞI IMPLICAŢIILE EI MEDICALE ŞI

SOCIO-ECONOMICE

1. Introducere

2. Treptele prevenţiei

2. 1. Prevenţia primară

2. 2. Prevenţia secundară

2. 3. Prevenţia terţiară

3. Supravegherea prevenţională activă, prin program

3. 1. Supravegherea medicală activă de protecţie

3. 2. Supravegherea medicală activă pentru reechilibrare

3. 3. Supravegherea medicală activă reparatorie – recuperatorie

4. Prevenţia specială

5

CONTRIBUŢII PROPRII

CAPITOLUL VIII – CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE

RETRO-PROSPECTIVE MULTIDISCIPLINARE ASUPRA

INCIDENŢEI ŞI PREVALENŢEI CAZURILOR DE

SPONDILARTRITĂ ANCHILOZANTĂ ÎN JUDEŢUL IAŞI,

COMPARATIV CU ROMÂNIA, ÎN PERIOADA 1990-2007

1. Introducere

2. Material şi metode

3. Rezultate şi discuţii

3. 1. Prevalenţa în Judeţul Iaşi

3. 2. Distribuţia pe grupuri de vârstă

3. 3. Repartiţia pe sex

3. 4. Repartiţia pe medii

3. 5. Evoluţia, comparativă, a valorilor anuale de prevalenţă a

spondilartritei anchilozante în România şi Judeţul Iaşi

3. 6. Analiza de tip epidemiologie comparată a valorilor prevalenţei

cazurilor de spondilartrită anchilozantă în Judeţul Iaşi şi alte 7 judeţe

din Moldova

3. 7. Analiza comparativ-geografică între valorile prevalenţei

cazurilor de spondilartită anchilozantă, înregistrate în Judeţele Iaşi şi

Timiş, în perioada 1990-2006

4. Concluzii

CAPITOLUL IX - EVALUĂRI COMPARATIVE ASUPRA

CONTRIBUŢIEI DIAGNOSTICULUI EPIDEMIOLOGIC,

CLINIC, DE LABORATOR ŞI IMAGISTIC ÎN DEPISTAREA

PRECOCE, TRATAMENTUL ŞI RECUPERAREA

BOLNAVILOR CU SPONDILARTRITĂ ANCHILO-ZANTĂ.

OBSERVAŢII PE UN LOT DE 296 BOLNAVI ASISTAŢI ÎN

CLINICA DE REUMATOLOGIE ŞI RECUPERARE

MEDICALĂ, IAŞI

1. Introducere



3. 1. Structura lotului de 111 pacienţi luaţi în studiu

3. 1. 1. Repartiţia pe sex

3. 1. 2. Repartiţia pe medii

3. 1. 3. Repartiţia pe grupuri de vârstă

3. 1. 4. Repartiţia pe categorii ocupaţionale

6

3. 2. Unele consideraţii asupra orientărilor terapeutice

3. 2. 1. Ponderea utilizării unor preparate farmacologice

3. 2. 2. Evaluări estimative asupra eficienţei farmacoterapiei

3. 3. Unele aspecte privind terapia biologică în spondilartrita

anchilozantă. Observaţii individualizate pentru 10 bolnavi

selecţionaţi în mod randomizat

3. 3. 1. Modalităţi de utilizare

3. 3. 1. 1. Anticorpii monoclonali himerici anti-TNF alfa

3. 3. 1. 2. Anticorpii monoclonali umanizaţi anti-TNF alfa

3. 3. 1. 3. Receptorii solubili ai TNF alfa

3. 3. 1. 4. Date estimative în terapia biologică

3. 4. Unele observaţii asupra unui lot de 10 bolnavi, stabilit în mod

randomizat, cu spondilartrită anchilozantă, asistaţi în Clinica de

specialitate

3. 4. 1. Cazul R.S., de sex masculin

3. 4. 2. Cazul D.V., de sex feminin

3. 4. 3. Cazul T.N., de sex masculin

3. 4. 4. Cazul P.R., de sex masculin

3. 4. 5. Cazul T.S., de sex masculin

3. 4. 6. Cazul A.S., de sex feminin

3. 4. 7. Cazul B.I., de sex feminin

3. 4. 8. Cazul U.M., de sex feminin

3. 4. 9. Cazul R.C., de sex masculin

3. 4. 10. Cazul P.R., de sex masculin

3. 4. 11. Analiza informaţiilor obţinute prin supravegherea

individualizată a 10 bolnavi cu spondilartrită anchilozantă

3. 4. 12. Observaţii speciale

4. Concluzii

CAPITOLUL X – CERCETĂRI CLINICO-

EPIDEMIOLOGICE, COMPARATIVE, ASUPRA EVOLUŢIEI

INTERNĂRILOR PENTRU SPONDILARTRITA

ANCHILOZANTĂ ŞI ALTE BOLI REUMATISMALE ÎN

CLINICA DE REUMATOLOGIE ŞI RECUPERARE

MEDICALĂ, SPITALUL DE RECUPERARE IAŞI, ÎN

PERIOADA 2000-2007

1. Introducere



7

3. 1. Repartiţia pe sex şi medii a 678 pacienţi spitalizaţi în clinica de

reumatologie şi recuperare medicală, în perioada 1990-2007

3. 2. Analiza repartiţiei pe grupuri de vârstă a cazurilor de

spondilartrită anchilozantă, asistate în clinica de specialitate

3. 3. Repartiţia pe categorii ocupaţionale a cazurilor de spondilartrită

anchilozantă în perioada 1990-2007

3. 4. Evaluări asupra intervalului temporar dintre debut şi stabilirea

diagnosticului pentru 678 cazuri de spondilartrită anchilizantă,

spitalizate în perioada 1990-2007

3. 5. Analiza distribuţiei, în raport cu frecvenţa, ritmul internărilor şi

forma clinică, a 678 cazuri de spondilartrită anchilozantă

4. Concluzii

CAPITOLUL XI – EVALUĂRI CLINICO-EPIDEMIOLOGICE

ASUPRA EFICIENŢEI TERAPEUTICE ŞI RECUPERATORII

A UNOR MIJLOACE UTILIZATE. OBSERVAŢII PE UN LOT

DE 342 BOLNAVI CU SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ

SPITALIZATE ÎN CLINICA DE REUMATOLOGIE ŞI

RECUPERARE MEDICALĂ, IAŞI, ÎN PERIOADA 1998-2007

1. Introducere



3. 1. Caracteristicile demografice pentr 163 pacienţi cu spondilatrită

anchilozantă, evaluaţi în perioada 1991-2008

3. 1. 1. Repartiţia pe sex şi medii

3. 1. 2. Repartiţia pe grupuri de vârstă

3. 1. 3. Repartiţia pe cateogrii ocupaţionale

3. 1. 4. Evaluări asupra utilizării electroterapiei, hidroterapiei şi

kinetoterapiei pentru 163 pacienţi cu spondilartrită anchilozantă

3. 1. 5. Caracterizarea evoluţiei a 30 bolnavi cu spondilartrită

anchilozantă, asistaţi în clinica de specialitate din Iaşi, în perioad

2006, 2007 şi 2008, pe baza indicelui de activitate BASDAI, de

funcţionalitate BASFI şi a indicatorilor de mobilitate şi expansiune

toracică, comparativ la internare, externare şi în următoarele 3 şi 6

luni

3. 1. 5. 1. Analiza rezultatelor pentru anul 2006



4. Concluzii

8

CAPITOLUL XII - CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA

IMPLICAŢIILOR MEDICALE ŞI SOCIO-ECONOMICE ALE

SPONDILARTRITEI ANCHILOZANTE. OBSERVAŢII

RETROPROSPECTIVE PE UN LOT DE 156 BOLNAVI DIN

JUDEŢUL IAŞI ŞI VASLUI, ÎN PERIOADA 2005-2008

1. Introducere



3. 1. Particularităţi ale structurii loturilor de bolnavi cu spondilartrită

anchilozantă, luate în studiu

3. 1. 1. Distribuţia pe medii şi sex, comparativ pentru bolnavii din

judeţele Iaşi şi Vaslui

3. 1. 2. Distribuţia pe categorii ocupaţionale a celor 156 pacienţi din

cele două judeţe

3. 1. 3. Analiza distribuţiei, comparative, pe grupuri de vârstă, a

bolnavilor cu spondilartrită anchilozantă

3. 1. 4. Evaluări asupra diagnosticului, tratamentului şi a prezenţei

unor comorbidităţi la pacienţii cu spondilartrită anchilozantă, incluşi

în studiu, din judeţele Iaşi şi Vaslui

3. 1. 5. Aspecte socio-economice legate de asistenţa pacienţilor cu

spondilartrită anchilozantă

3. 1. 6. unele aspecte socio-economice privind asistenţa bolnavilor cu

spondilartrită anchilozantă

4. Concluzii

PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXĂ - Lucrările referitoare la Contribuţii proprii, publicate in

extenso, în Revista Medico-Chirurgicală Iaşi, cotată CNCSIS B+,

indexată MEDLINE şi Index Medicus

9

INTRODUCERE

Bolile osteoarticulare, cunoscute în mod obişnuit sub

noţiunea de afecţiuni reumatismale, prin marea lor răspândire,

polimorfismul clinic, etiologia multifuncţională, implicaţiile

medicale şi socio-economice, se situează între problemele majore de

sănătate populaţională, la nivelul celor mai variate structuri

demografice şi arii geografice.

Toate aceste aspecte motivează, pe deplin, ca intervalul 2000-

2011 să fie declarat "Deceniul bolilor osteoarticulare" iar The

Arthritis and Rheumatism International Society şi The European

League Against Rheumatism, la care s-au afiliat Societatea Română

de Reumatologie şi Liga Română contra Reumatismului, în a sprijini

acţiunile şi principiile incluse în "Manifestul pentru mileniul III" al

bolnavilor cu boli reumatismale din Europa şi în programul "Alianţa

pentru Artrită".

În structura clinico-epidemiologică, atât de complexă, a

bolilor osteoarticulare, un loc particular îl ocupă spondilartropatiile

seronegative şi, în deosebi, spondilartita anchilozantă (SA).

Prevalenţa SA este, în general, asociată cu valorile

posesorilor de markeri pentru antigenul de histocompatibilitate HLA-

B27, în populaţia generală, care pot dezvolta SA în proporţii de 6 şi

10 %, iar prezenţa bolii în antecedentele eredocolaterale se constituie

în factor de risc important.

Studiile clinico-epidemiologice au evidenţiat faptul că în

familiile bolnavilor cu SA, atât proporţia posesorilor de HLA-B27

cât şi a prezenţei cazurilor de SA cu caracter eredocolateral, au valori

mult mai mari decât în populaţia generală.

Incidenţa SA este estimată, la valori variabile cu zona

geografică, la vârsta de peste 16 ani, cu excepţia populaţiilor

negroide şi a unora din Asia, unde atât prezenţa HLA-B27 cât şi

cazurile de SA înregistrează valori de, aproximativ, 1 - 2 %.

La nivel mondial, etiologia SA rămâne neclarificată cu

excepţia componentei genetice bine susţinută. Markerii pentru HLA-

B27 se întâlnesc la 80 - 90% dintre pacienţii din populaţiile albe faţă

de, aproximativ, 8% în populaţia generală.

10

STADIUL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL I

ISTORIC ŞI ACTUALITATE

Spondilartrita anchilozantă (SA) a însoţit existenţa omului din

cele mai vechi timpuri şi până în contemporaneitate. Descrieri ale

modificărilor induse de SA au fost descifrate la mumiile din vechiul

Egipt, cu aproape 3000 de ani î.e.n.. O descriere amplă a SA a fost

realizată de medicul irlandez B. Connor la 1693. În 1850, Brodie a

descris manifestările clinice la un bărbat în vârstă de 31 ani, care a

dezvoltat o anchiloză spinală şi care, concomitent, manifestă o

inflamaţie severă a ochilor. În 1884, Struempell, din Germania a

descris la doi pacienţi o anchiloză completă a coloanei vertebrale şi a

articulaţiei şoldului. Cazuri similare au fost descrise, curând după

cele din Germania, în Rusia, de către Von Bechterew din St.

Petersburg şi menţionate de Reiter, în 1916 şi Gomariz et al., în

2002. Deşi Roentgen a descoperit tehnica radiografică în 1896, abia

în 1930 afectarea articulaţiei sacro-iliace a fost bine studiată.

Numeroase date atestă eterogenitatea manifestărilor SA, în

mare parte, există diferenţe între prezenţa sau absenţa HLA-B27.

Astfel, pacienţii fără HLA-B27 prezintă un debut mai tardiv,

complicaţiile sunt mai puţin frecvente (uveita anterioară), dar mai

frecvente psoriazisul, colita ulceroasă şi boala Crohn, dar mai rar este

semnalată agregarea familială.

La persoanele cu SA dar cu HLA-B27 absent sau evidenţiate

reacţii încrucişate ale antigenelor HLA-B27, -B22, -B40 şi -BW42, -

BW62, -BW35, BW38, -BW16, iar când este prezent psoriazisul, se

evidenţiază existenţa HLA-B13, -B17, -B37. În cazul pacienţilor cu

SA evidenţiată prin durerile dorsale şi manifestări radiologice de

sacroileită, nu s-a observat nici o diferenţă în ceea ce priveşte

prezenţa sau absenţa HLA-B27. În evoluţia clasică a SA cu limitarea

mişcărilor coloanei lombare, cu aspecte radiografice tipice cum ar fi

„coloana de bambus”, de la început se constată că HLA-B27 este

prezent. Deci, mecanismele patogenice în care intervine HLA-B27

pot fi diferite de cazurile cu HLA-B27 absent.

11

CAPITOLUL II

FACTORII STRUCTURALI AI PROCESULUI

EPIDEMIOLOGIC

Elementele structurale ale procesului epidemiologic al bolilor

netransmisibile (BNT) sunt comune şi pentru spondilita anchilozantă

(SA). Totuşi, analiza factorilor şi mecanismelor care participă la

constituirea proceselor epidemiologice, evidenţiază o seamă de

particularităţi care trebuie luate în consideraţie la elaborarea

programelor de prevenţie şi combatere.

Configuraţia procesului epidemiologic al acestor maladii s-a

transformat odată cu evoluţia societăţii omeneşti, ele reflectând

efectele adverse, nedorite, determinate de om în lupta sa pentru

transformarea naturii şi societăţii.

Epidemizarea (răspândirea populaţională) a BNT, între care şi

SA, este o caracteristică a epocii moderne şi are implicaţii negative,

medicale şi social-economice care, prin amploarea şi prognozele lor

nefavorabile, depăşesc cu mult pe cele ale BT, ceea ce explică

interesul pentru cunoaşterea factorilor structurali ai procesului

epidemiologic al acestor maladii. Acest interes facilitează elaborarea

unor strategii pe termen lung, pentru prevenţia şi controlul BNT.

Ca şi bolile transmisibile, cele netransmisibile se pot răspândi

într-o populaţie în funcţie de mai multe variabile (numărul de cazuri,

spaţiul, timpul, configuraţia geografică, particularităţile factorilor

unui anumit proces epidemiologic etc.) sub formă de îmbolnăviri

sporadice, endemice, epidemice şi pandemice.

În BNT, aceste manifestări ale procesului epidemiologic

prezintă numeroase tipuri de intricare, ceea ce creează mari dificultăţi

în a putea defini o anumită manifestare. O aceeaşi maladie, fie ea

cardio-vasculară, bronho-pulmonară, de nutriţie etc. poate prezenta,

în aceeaşi structură demografică, manifestări variate în raport cu

atributele ce caracterizează respectivul grup populaţional, cu

particularităţile surselor de agenţi de agresiune, modurile şi căile de

transmitere a acestora, receptivitatea – adaptabilitatea populaţională

şi cu natura supravegherii epidemiologice.

12

CAPITOLUL III

ETIOPATOGENIA MULTIFACTORIALĂ

ÎN SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ

Deşi cele mai multe cercetări susţin intervenţia cu rol

predispozant al antigenului de histocompatibilitate HLA-B27, totuşi,

relaţia directă între SA şi acest antigen nu este suficient de bine

clarificată. Cele mai multe susţineri ale intervenţiei HLA-B27 în

declanşarea şi evoluţia SA au provenit din cercetările

epidemiologice, clinice şi de laborator, care au concluzionat că

aproximativ 95% dintre bolnavii cu SA posedă antigenul B27. La

acestea s-au adăugat observaţiile realizate pe gemelari, în familiile cu

multiple cazuri de SA şi anumite particularităţi dependente de etnie.

Dintre rudele de gradul I ale bolnavilor cu SA, pozitive

pentru antigenul HLA-B27, pot prezenta variate simptome de boală,

până la 20% din cazuri. În ceea ce priveşte gemenii monozigoţi cu

SA, aproape 60% şi pentru dizigoţi, 25%, prezintă HLA-B27, iar

etnia determină diferenţe geografice.Astfel, s-a înregistrat o

prevalenţă a SA cu valori de aproximativ 15% în ţările nordice şi 1-

4% la negri şi la asiatici.

Procesele autoimune implicate în patogenia SA sunt

declanşate şi întreţinute de anomaliile şi polimorfismul genetic şi de

eficienţa citokinelor secretate de limfocitele Th1. Iniţial, aceste

perturbări ar putea fi declanşate de persistenţa îndelungată a

antigenelor bacteriene care apoi se exprimă printr-o ripostă

autoimună care se perpetuează.

Factorii mecanici acţionează ca forţe agresionale pentru

anumite arii anatomice, urmate de instalarea entezitei. În raport de

zona expusă intensiv şi cronic (ocupaţional, sportiv, accidental),

entezitele vor fi prezente, predominant, la nivelul calcaneului,

gleznei, genunchiului, umărului, pumnului etc.

Aceşti factori care pot avea un spectru foarte larg, se asociază

multidirecţional cu cei genetici şi imunologici, realizând în final o

creştere a nivelului de receptivitate pentru SA. Factorii nongenetici

pot contribui la instalarea receptivităţii pentru SA, în cel puţin 10%

din populaţia cu risc.

13

CAPITOLUL IV

ELEMENTELE PRINCIPALE ALE

DIAGNOSTICULUI. MIJLOACE ŞI METODE

Polimorfismul clinic, etiologic şi epidemiologic creează

dificultăţi importante în realizarea unui diagnostic, în fazele iniţiale,

ale spondilartritei anchilozante (SA). În practică, se impun a fi

coroborate datele care pot conduce la realizarea concomitentă a unui

diagnostic clinic, etiologic, imagistic şi epidemiologic.

Spondilartrita anchilozantă are un debut întâlnit,

predominant, la grupurile de vârstă de până la 40 ani (adolescenţi şi

tineri adulţi) şi semnalat prin dureri, cu localizări variate, cel mai

adesea la nivelul coloanei lombosacrate („de tip central”), a

articulaţiilor periferice („de tip periferic”) sau cu intricarea ambelor

manifestări („de tip mixt”). Treptat, după luni şi ani de zile de

evoluţie, se instalează rigiditatea coloanei vertebrale, care devine

rectilinie, iar bolnavul adoptă o poziţie caracteristică: coloana

cervicală proiectată anterior, iar genunchii şi coapsele sunt flectate.

În proporţii variate, dependent de caracteristicile generale ale

bolnavului, SA se poate însoţi de unele simptome care evidenţiază

afectarea oculară (irita, în 10-20% din cazuri; uveita, la aproximativ

40%), care, în general, nu este corelată cu severitatea evoluţiei bolii.

De asemenea, la 3-10% dintre bolnavi, pot exista semne ale unor

afecţiuni alergice şi cardiovasculare (insuficienţă aortică,

cardiomegalie, angină pectorală etc.).

Investigaţiile radiologice pot evidenţia modificări caracteristice

ale scheletului axial, în special la nivelul sacroiliac şi al articulaţiilor

discovertebrale, costovertebrale, costotransverse şi al apofizelor.

Cele mai semnificative modificări radiologice sunt cele de la

nivelul articulaţiilor sacroiliace, cu caracter simetric, cu erodarea

osului subcondral, urmată de eroziuni şi scleroze în osul adiacent. În

zona sinovialei articulaţiei sacroiliace, osul subcondral prezintă

leziuni inflamatorii ale cartilajului şi chiar osteită. Sunt tipice

eroziunile şi scleroza subcondrală. Procesul inflamator poate interesa

şi ligamentele intraarticulare. Eroziunile subcondrale duc, în cele din

urmă, la fibroză, calcificare, formarea de bride interosoase şi

osificare. După mai mulţi ani, se instalează anchiloza articulaţiilor

14

sacroiliace. Deseori sunt prezente procesele de eroziune şi osteită la

locul de ataşare a tendoanelor şi ligamentelor.

Osteoporoza coloanei vertebrale este prezentă la pacienţii cu

SA cu evoluţie îndelungată, care predispune la imobilizare. S-au

observat şi cazuri de bolnavi tineri care prezentau scăderi ale

densităţii osoase la nivelul coloanei vertebrale şi al capului femural,

cu predispoziţie la fracturi.

CAPITOLUL V

METODOLOGIA CERCETĂRII EPIDEMIO-

LOGICE ÎN SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ

ŞI ALTE BOLI NETRANSMISIBILE

În studiul particularităţilor şi legilor care guvernează evoluţia

sau întreruperea desfăşurării procesului epidemiologic, se folosesc

variate metode: anamneza (interviul), observaţia, descrierea, analiza,

metaanaliza, comparaţia (istorică, geografică, populaţională),

experimental, screeningul, statistica şi matematica.

Pe alt plan, în raport de anumite circumstanţe, în cadrul

activităţilor de supraveghere epidemiologică, este necesară

cunoaşterea: potenţialului epidemiologic al unor boli, a tendinţelor

evolutive utile realizării unei aprecieri predictive, de prognoză,

necesară elaborării Programelor globale de sănătate.

În acest scop, se vor efectua anchete speciale sau de

cercetare, care se pot referi la: morbiditate, incidenţă, prevalenţă,

extensivitatea şi severitatea unor epidemii, natura fondului imunitare

populaţional, mortalitate etc.

Abordarea acestor parametri se va face prin anchete

epidemiologice: prospective, retrospective, retroprospective, sero-

epidemiologice (de evaluare a fondului imunitar) etc. Acestea, la

rândul lor, vor putea fi sau/şi transversale, longitudinale, tip

screening etc. De asemenea, sursele de informaţii pot fi completate

prin anchete ecosocioepidemiologice (utile evaluării factorilor

dinamizatori-favorizanţi ai unui process epidemiologic) şi de

evaluare a cost/beneficiului (de eficienţă economică a acţiunilor

prevenţionale şi de combatere).

15

CAPITOLUL VI

ORIENTĂRI TERAPEUTICE ÎN

SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ

În general, terapia SA va beneficia de intervenţii asociative de

farmacoterapie (antiinflamatoare nesteroidiene şi variate droguri

„antireumatice”), asociate cu tratamente igienodietetice, fiziokineto-

balneoterapice, unele produse terapeutic alternative, cu rezultate

discutabile (antimalarice de sinteză, săruri de aur, d-penicilamină,

azathioprină, ciclofosfamidă, salazopirină, mesalazină ş.a.) şi terapia

ortopedochirurgicală.

Antiinflamatoriile şi analgezicele nesteroidiene (AINS) se

înscriu între grupurile de medicamente mai frecvent utilizate în

tratamentul SA. Preocupările pentru a reduce riscurile, uneori severe,

la nivel gastro-intestinal, au condus la obţinerea unor noi produse,

care, deşi fără a avea efecte antiinflamatorii superioare, pot reduce

mult riscul reacţiilor adverse la nivel gastrointestinal. Este vorba de

grupul Coxibi – Cox-2 (inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2),

reprezentaţi, între alţii, de rofecoxib şi celecoxib.

Corticosteroizii, deşi nu au dovedit o eficienţă deosebită în

terapia SA, pot fi recomandaţi în administrare locală sau sistemică,

pentru pacienţii cu rezultate nesatisfăcătoare, urmare a utilizării

celorlalte categorii de medicamente. Bifosfanaţii pot fi utili în terapia

SA, prin intervenţia lor eficace în a reduce procesul inflamator din

ţesutul osos. Terapia cu etanercept a dovedit o eficienţă deosebită în

direcţia ameliorării entezopatiei, a durerii spinale şi a redorii

matinale.

Fiziokinetobalneoterapia presupune un program complex de

terapie în SA, care include factori fizici naturali şi electrici de

mişcare coordonată şi supravegheată, pe termen lung, complementară

şi supravegheată, pe termen lung, complementară farmacoterapiei.

Terapia ortopedo-chirurgicală poate interveni, cu o anumită

eficienţă, pentru a trata şi corecta deformităţile, subluxaţiile,

fracturile, dislocările, stenozele înregistrate la diferite segmente ale

coloanei vertebrale. De asemenea, se vor putea realiza intervenţii la

nivelul articulaţiei coxofemurale, deseori anchilozată.

16

CAPITOLUL VII

PREVENŢIA ÎN SPONDILARTRITA

ANCHILOZANTĂ ŞI IMPLICAŢIILE EI

MEDICALE ŞI SOCIOECONOMICE

Implicarea factorilor genetici orientează prevenţia primară,

cel mai adesea, spre o supraveghere activă a familiilor care ar putea,

prin antecedentele cunoscute, să semnaleze riscuri pentru debutul

SA. De asemenea, în aceeaşi preocupare se includ şi gemelarii,

îndeosebi monozigoţi, dar cu risc şi pentru dizigoţi. La aceştia se

adaugă necesitatea supravegherii active a rudelor de gradul I şi II ale

bolnavilor cu SA. În toate cazurile, intervenţiile prevenţionale se

bazează, prioritar, pe evaluarea posesorilor markerilor pentru

antigenul de histocompatibilitate HLA-B27 şi cu risc major când

receptivitatea pentru SA poate fi şi mai crescută dacă este prezent

antigenul HLA-DR4.

Prevenţia va ţine seama şi de prevalenţa cu valori mai ridicate

la bărbaţi, cu vârsta între 15-40 ani, cu o medie de 25-35 ani, la

anumite etnii şi zonare geografică. Factorii de pronostic vor aduce

contribuţii la cunoaşterea nivelului deteriorării structurale şi

funcţionale şi viteza de progresie a acestora.

Prevenţia va fi pusă în acord şi cu particularităţile episoadelor

de evoluţie şi de remisiune şi cu intervenţia unor complicaţii,

expresie a evoluţiei severe: uveita anterioară, tulburările de

conducere atrio-ventriculară, insuficienţa aortică, nefropatia şi

amiloidoza renală, fibroza pulmonară, fracturile vertebrale,

subluxaţiile atlanto-axiale şi atlanto-occipitale, sindromul de coadă

de cal, boli inflamatorii intestinale, complicaţii iatrogene ş. a.

De asemenea, prevenţia presupune coroborarea unor măsuri

medicale, sociale, economice, tehnice şi politice, incluse în acţiuni şi

programe cu o largă cuprindere care să asigure depistarea şi

neutralizarea, în timp util, a riscurilor de producere a SA. Asemenea

acţiuni, cu caracter populaţional, este necesar să fie centrate spre

persoanele şi grupurile cu risc crescut, pentru a evita constituirea

condiţiilor favorabile declanşării şi evoluţiei procesului patogenic.

În funcţie de obiectivele de rezolvat, prevenţia SA se poate

desfăşura pe trei trepte: primară, secundară şi terţiară.

17

CONTRIBUŢII PROPRII

CAPITOLUL VIII

CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE,

RETROPROSPECTIVE, MULTIDISCIPLINARE,

ASUPRA PREVALENŢEI CAZURILOR DE

SPONDILARTRITĂ ANCHILOZANTĂ,

COMPARATIV ÎN ROMÂNIA ŞI JUDEŢUL IAŞI, ÎN

PERIOADA 1990-2006

Pe durata celor 17 ani de studiu epidemiologic,

retroprospectiv, prevalenţa pentru cazurile de SA a înregistrat valori,

raportate la 100.000 locuitori, care au variat între, cea mai mică, în

anul 1999 (3,96%ooo) şi cea mai mare, în anul 1994 (5,65%ooo).

Diferenţele anuale ale prevalenţei SA nu au fost semnificative

statistic (p≥0,05), dovedind existenţa unui fond de morbiditate relativ

constant şi apropiat de rezultatele obţinute în cercetările naţionale din

anul 1989 (5,29%ooo) şi 1997 (6,34%ooo).

y = -0,0166x + 4,9021

R2 = 0,0196

0

1

2

3

4

5

6

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006 Ani

% din total

prevalenţa Linear (prevalenţa)

Fig. 11. Evoluţia anuală a prevalenţei cazurilor de spondilartrită

anchilozantă, în Judeţul Iaşi, în perioada 1990-2006

18

Analiza dispersiei morbidităţii prin SA, pe 8 grupuri de

vârstă, a permis evidenţierea unor particularităţi ale evoluţiei bolii,

menţionate pentru toată perioada celor 17 ani.

y = -3,3518x + 27,569

R2 = 0,5695

0

5

10

15

20

25

30

15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75-84 > 85

grupuri de vârstă

% din totalprevalenţa

Linear (prevalenţa)

Fig. 12. Distribuţia pe grupuri de vârstă, cumulativ pentru perioada

de 17 ani luaţi în studiu, în vederea evaluării prevalenţei cazurilor de

spondilartrită anchilozantă, în Judeţul Iaşi, în perioada 1990-2006

y(F) = -0,001x + 0,1688

R 2 = 0,098

y(M ) = 0,001x + 0,8313

R 2 = 0,111

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

ANI

% din total

masculin feminin

Linear (feminin) Linear (masculin)

Fig. 13. Distribuţia anuală, pe sex, a prevalenţei cazurilor de

spondilartrită anchilozantă, în Judeţul Iaşi, în perioada 1990-2006

19

y(U) = 0,003x + 0,415

R2 = 0,0691

y(R) = -0,003x + 0,585

R2 = 0,0691

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

ANI

% din total

rural urban

Linear (urban) Linear (rural)

Fig. 14. Distribuţia anuală, pe medii, a prevalenţei cazurilor de

spondilartrită anchilozantă, înregistrate în Judeţul Iaşi, în perioada

1990-2006

yRomânia) = -0.0183x + 2.4579

R2 = 0.1711

y(Iaşi) = -0.0166x + 4.9021

R2 = 0.0196

0

1

2

3

4

5

6

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

ANI

%ooo

Judeţul Iaşi RomâniaLinear (România) Linear (Judeţul Iaşi)

Fig. 15. Distribuţia anuală, comparativă, a valorilor prevalenţei

cazurilor de spondilartrită anchilozantă, în România şi în Judeţul Iaşi,

în perioada 1990-2006

20

85,11

62,18

50,88

43,96

34,3

27,3824,73

73,35

0

20

40

60

80

100

Iaşi Vrancea Botoşani Galaţi Neamţ Vaslui Suceava Bacău

Judeţe

%ooo

Fig. 16. Evoluţia, cumulativ pentru 17 ani, a valorilor prevalenţei

cazurilor de spondilartrită anchilozantă, înregistrate, comparativ,

în Judeţul Iaşi şi alte 7 judeţe din Moldova, în perioada 1990-2006

Cercetările de epidemiologie descriptivă au evidenţiat

diferenţe cu semnificaţie ridicată (p < 0,05) între valorile prevalenţei

în fiecare din cei 17 ani incluşi în studiu, precum şi în ceea ce

priveşte prevalenţa cumulativ realizată pentru toată perioada: Iaşi –

85,11 şi Timiş – 30,19%ooo, iar media anuală a fost de 5 pentru Iaşi

şi doar 1,77 pentru Timiş. Analizând, comparativ, prevalenţa anuală,

s-a constatat că pentru Iaşi, aceasta a variat între 3,96 şi 5,65 %ooo,

faţă de 0,36 la 3,25, pentru Timiş (p<0,05). Aceste diferenţe, între o

zonă din Est şi una din Vest, pot aduce în discuţie mulţi factori

(demografici, ecologici, economico-sociali, educaţionali), între care

şi cei dependenţi de calitatea sistemelor informaţionale, pe orizontală

şi verticală.

Datele de epidemiologie comparată au evidenţiat, în perioada

luată în studiu, o prevalenţă de 5,11 în Judeţul Iaşi, faţă de

4,21%ooo, la nivel naţional. În ambele cazuri, variaţiile anuale au

fost nesemnificative (p > 0,05), dar în toţii anii, prevalenţa cazurilor

de SA, în Judeţul Iaşi, a avut valori care le-au depăşit pe cele de la

nivel naţional (p < 0,05).

21

y(Timiş) = -0,0673x + 2,3551

R2 = 0,2117

y(Iaşi) = -0.0166x + 4.9021

R2 = 0.0196

0

1

2

3

4

5

6

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

ANI

%ooo

Iaşi Timiş Linear (Timiş) Linear (Iaşi)

Fig. 17. Evaluarea comparativă, pentru două arii geografice (est şi

vest), Iaşi şi Timiş, a valorilor prevalenţei cazurilor de spondilatrită

anchilozantă, înregistrate în perioada 1990-2006

CAPITOLUL IX

EVALUĂRI ASUPRA EFICIENŢEI

TRATAMENTULUI FARMACOLOGIC ŞI

BIOLOGIC. OBSERVAŢII PE DOUĂ LOTURI DE

BOLNAVI CU SPONDILARTRITĂ

ANCHILOZANTĂ ASISTAŢI ÎN CLINICA DE

REUMTOLOGIE ŞI RECUPERARE MEDICALĂ

DIN IAŞI, ÎN PERIOADA 2004-2008

Complexitatea manifestărilor clinice, cu particularizări

individuale şi de etapă evolutivă, solicită eforturi multidisciplinare

pentru insituirea unui program terapeutic cât mai apropit cu

momentuk care marchează debutul bolii.

Farmacoterapia sau „terapia medicală”, extrem de

diversificată, apelează la o gamă largă de produse prin care se

urmăreşte să se stopeze procesul inflamator, distrucţiile diferitelor

22

structuri anatomice, evoluţia spre anchiloză şi să se amelioreze

suferinţele bolnavului induse de durere şi redoare.

Cercetările s-au efectuat pe un lot de 111 bolnavi cu SA,

aflaţi în variate stadii de evoluţie şi 10 selectaţi în mod randomizat,

beneficiind de asistenţa în Clinica de Recuperare Medicală, din

Spitalul Clinic de Recuperare, Iaşi, în perioada 2004-2008.

bărbaţi

77,4%

femei

22,6%

Fig. 18. Repartiţia pe sex a 111 pacienţi cu spondilartrită

anchilozantă, asistaţi în Clinica de Reumatologie şi Recuperare

Medicală Iaşi, în perioada 2004-2008

urban

40,5%

rural

59,4%

Fig. 19. Repartiţia pe medii de reşedinţă a 111 pacienţi cu

spondilartrită anchilozantă, asistaţi în Clinica de Reumatologie şi

Recuperare Medicală Iaşi, în perioada 2004-2008

23

18 18

33,3

19,8

10,9

y = -1,24x + 23,72

R 2 = 0,0574

0

5

10

15

20

25

30

35

<25 26-30 31-35 36-40 41-45

grupuri de vârstă (ani)

% d

in t

ota

l

Fig. 20. Repartiţia pe grupuri de vârstă a 111 pacienţi cu

spondilartrită anchilozantă, asistaţi în Clinica de Reumatologie şi

Recuperare Medicală Iaşi, în perioada 2004-2008

Tabelul XXV

Frecvenţa utilizării unor preparate farmacologice pentru terapia a111

bolnavi cu spondilartrită anchilozantă asistaţi în Clinica de

Reumatologie şi Recuperare Medicală, Iaşi, în perioada 2004 - 2008

Preparate

farmacologice

Durata studiului (ani) *)

2004 2005 2006 2007 2008 Total

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Movalis 9 8,1 5 4,5 18 16,2 10 9,0 10 9,0 52 46,8

Salazopirin 3 2,7 1 0,9 12 10,8 12 10,8 9,0 8,1 37 33,3

Diclofenac 4 3,6 2 1,8 17 15,3 2 1,8 - - 25 22,5

Flamexim 2 1,8 - - 15 13,5 1 0,9 1 0,9 19 17,1

Aulin 3 2,7 - - 13 11,7 1 0,9 - - 17 15,3

Tilcotil 2 1,8 - - 9 8,1 - - 1 0,9 12 10,8

Almiral 1 0,9 1 0,9 - - 1 0,9 2 1,8 5 4,5

Piroxicam 1 0,9 - - - - - - - - 1 0,9

Altele - - 1 0,9 2 1,8 4 3,6 3 2,7 10 9,0

*) - pentru valorile mai mici de 10, proporţiile sunt orientative

24

62,5

22,5

96,3

0

10

20

30

40

50

60

70

ameliorat staţionar neconcludent agravat

stări postterapeutice

% d

in t

ota

l

Fig. 22. Aspectele principale ale rezultatelor terapiei farmacologice

pentru 111 pacienţi cu spondilartrită anchilozantă, cumulativ pentru

perioada 2004-2008

Etiologia multifactorială şi polimorfismul patogenic şi clinic

au impus eforturi pentru a descoperi noi mijloace terapeutice în SA.

În cazul cercetărilor noastre, am luat în studiu datele privind

preparatele utilizate în Clinica de Reumatologie şi Recuperare

Medicală, UMF „Gr. T. Popa” Iaşi, în studiul individualizt pe 10

pacienţi cu SA, asistaţi în perioada 2000-2008.

În studiul pe un lot de 111 pacienţi cu SA, realizat în perioada

2004-2008, a rezultat predominanţa SA la sexul masculin (77,4%) cu

59,4% din rural, cu afectarea tuturor grupurilor de vârstă, 18% până

la 25 ani şi 63,9% peste 30 ani; 46,8% au provenit din categoria

muncitorilor industriali şi din agricultură.

Analiza ponderii utilizării unor preparate farmacologice a

evidenţiat, în ordinea frecvenţei: movalis, salazopirină, diclofenac,

flamexin, aulin, tilcotil, almiral şi altele.

Estimarea eficienţei farmacoterapiei, în raport cu starea

medicală a bolnavilor a arătat, cumulativ pentru cei 5 ani, că pentru

62,2% s-a ameliorat, 22,5% a fost staţionară şi pentru 6,3% din

cazuri, aceasta s-a agravat.

25

Din cei 111 pacienţi cu SA, numai 4 au beneficiat de o terapie

biologică completă şi doar pe durata unui an de zile şi la costuri

ridicate, nefiind, astfel, posibil, a se evidenţia rezultate concludente.

Analiza informaţiilor obţinute prin supravegherea

individualizată a 10 bolnavi cu SA, în clinica de specialitate, în

perioada 2004-2008, a permis acumularea unor date utile, post-

externare, pentru MF şi alţi specialişti implicaţi în dispensarizarea

acestor pacienţi. Astfel, în cazul acestora, a rezultat o predominanţă a

sexului masculin (6:4) şi o afectare deosebită a grupului de vârstă

până la 35 ani (p<0,005).

Intervalul între debut şi stabilirea diagnosticului a fost

variabil, dependent de particularităţile clinice ale debutului şi nivelul

adresabilităţii, influenţat, îndeosebi, de nivelul educaţional şi de

condiţiile socio-economice. Astfel că, în 4 cazuri, intervalul a fost de

numai 1 an, dar în celelalte 6 cazuri, acesta a fost de 2-3 ani (3

cazuri), iar restul de 4-5 şi peste 5 ani (3 cazuri).

CAPITOLUL X

CERCETĂRI CLINICO-EPIDEMIOLOGICE

ASUPRA EVOLUŢIEI INTERNĂRILOR PENTRU

SPONDILARTRITA ANCHILOZANTĂ ÎN CLINICA

DE REUMATOLOGIE ŞI RECUPERARE

MEDICALĂ, SPITALUL DE RECUPERARE IAŞI, ÎN

PERIOADA 1990-2007

Urmare a dificultăţilor în realizarea unui diagnostic precoce şi

a obţinerii unor rezultate terapeutice care să reducă din impactul,

uneori dezastros, ce-l are asupra bolnavilor, familiei şi societăţii,

care, prin dizabilităţile la care ajung, devin dependenţi sociali, astfel

SA determină grave implicaţii sociale şi economice.

Cercetările au inclus 678 bolnavi cu SA, asistaţi în clinica de

reumatologie şi recuperare medicală din Spitalul de Recuperare Iaşi,

într-o perioadă de 18 ani (1990-2007). Din întregul lot, 86,8% au fost

bărbaţi, 57,1% din mediul urban, cu o distribuţie relativ uniformă, în

6 grupuri de vârstă, dintre care 15,4% se încadrează în cea de până la

25 ani.

26

26,8

14,9

13,112,5

14,2

18,4

y = 1,2771x + 12,18

R2

= 0,1969

0

5

10

15

20

25

30

< 25 26-30 31-35 36-40 41-45 > 45

Grupuri de vârstă (ani)

% d

in t

ota

l

Fig. 24. Repartiţia pe grupuri de vârstă a 678 cazuri de spondilartrită

anchilozantă, spitalizate în clinica de reumatologie şi recuperare

medicală, UMF „Gr. T. Popa” Iaşi, cumulativ, în perioada 1990-2007

3,45,3

8,8

11,811,0

17,3

42,7

y = -5,1464x + 34,914

R2 = 0,6978

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

< 1 2-3 4-5 6-9 10-16 17-20 ≥ 21

Intervalul de la debut la diagnosticare (ani)

% d

in t

ota

l

Fig. 26. Distribuţia în raport cu intervalul de la debut la diagnosticare

a 678 cazuri de spondilartrită anchilozantă, asistate în Clinica de

Reumatologie şi Recuperare medicală, UMF ”Gr. T. Popa” Iaşi,

cumulativ pentru perioada 1990-2007

27

>12 luni

34,4

<12 luni

65,6

Fig. 28. Evaluarea cumulativă, a intervalului între internări, pentru

678 cazuri de spondilartrită anchilozantă, în perioada 1990-2007

Dificultăţile în realizarea diagnosticului precoce care ar

favoriza obţinerea unor rezultate terapeutice optime, şi consecutiv,

reducerea impactului, uneori dezastruos, ce-l are asupra bolnavului,

familiei şi societăţii, situează SA între maladiile cu grave implicaţii

sociale şi economice. În cei 18 ani luaţi în studiu, din lotul de 678

bolnavi spitalizaţi pentru SA, 589 (86,8%) au fost bărbaţi faţă de 89

(13,2%) femei (p < 0,005). Diferenţa pe medii a fost uşor

semnificativă, între urban (57,1%) şi rural (42,9%) (p ≤ 0,05).

Analiza repartiţiei pentru cei 18 ani a evidenţiat că în 14

dintre aceştia, numărul anual al internărilor pentru SA, nu a depăşit

50 de cazuri. Valoarea prevalenţei pe grupuri de vârstă, pentru

întreaga perioadă, a înregistrat, pentru cele sub 15 ani, 18,4% iar

peste 45 ani, 26,8%.

Evaluările, în legătură cu categoriile ocupaţionale, au relevat

că peste 50% dintre pacienţii întregului lot, au fost expuşi la factori

de risc din medii industriale; 11,6%, din agricultură; 10,5% variate

categorii de intelectuali şi 17,8% au inclus activităţile domestice şi

socio-economice dificil de caracterizat.

28

CAPITOLUL XI

EVALUĂRI CLINICO-EPIDEMIOLOGICE ASUPRA

UNOR PRESTAŢII RECUPERATORII.

OBSERVAŢII PE DOUĂ LOTURI DE BOLNAVI CU

SPONDILARTRITĂ ANCHILOZANTĂ, ASISTAŢI

ÎN CLINICA DE REUMATOLOGIE ŞI

RECUPERARE MEDICALĂ, IAŞI, ÎN PERIOADA

1990-2008

În cercetările efectuate am inclus două categorii de pacienţi

cu SA, asistaţi în Clinica de Reumatologie şi Recuperare Medicală a

UMF „Gr.T.Popa” Iaşi.

Primul lot a fost alcătuit din 163 pacienţi cu SA, evaluaţi

retroprospectiv pentru perioada 1991-2008, în ceea ce priveşte

particularităţile demografice (sex, medii, grupuri de vârstă, categorii

ocupaţionale) şi programele terapeutice-recuperatorii de care au

beneficiat (electroterapie, kinetoterapie şi alte categorii).

Un alt lot a cuprins 30 pacienţi, câte 10 pentru fiecare din anii

2006, 2007 şi 2008 şi care a fost studiat în ceea ce priveşte relaţia cu

anumite particularităţi (sex, mediu, vârstă, diagnostic) şi valorile

indicelui BASDAI, BASFI şi ale indicatorilor de mobilitate la nivelul

coloanei vertebrale, a expansiunii toracelui şi a centurilor scapulo-

humerale şi pelvină, comparativ (scorul BASMI), la internare şi

externare.

Metodele de culegere, prelucrare şi interpretare a datelor

pentru studiu au fost epidemiologice şi clinice (fişe de anchetă

special structurate şi scalele analoge pentru calcularea indicelui

BASDAI şi BASFI) şi statistico-matematice (p, regresia liniară,

tendinţa ş.a.).

Anual, în fiecare din cei 19 ani luaţi în studiu, în clinica de

specialitate au fost asistaţi 6-10 pacienţi, totalizând, cumulat pe

perioadă, 163 cazuri, dintre care 74,8% au fost de sex masculin.

Astfel, şi noi confirmăm faptul că SA are o prevalenţă

semnficativ mai ridicată printre bărbaţi (p < 0,005), de unde şi

necesitatea de a privi cu atenţie, îndeosebi de către medicul de

29

familie (MF), unele semne clinice care ar permite o depistare

precoce, în stadiile incipiente ale bolii.

Deşi, 56,7% dintre pacienţii luaţi în studiu au provenit din

mediul rural, diferenţa faţă de urban are doar o semnificaţie moderată

(p ≤ 0,05).

O analiză comparativă, anuală, între valorile de prevalenţă a

arătat că în unii dintre cei 19 ani (1992, 1999, 2001), numărul

cazurilor de SA, cu origine urbană, a fost, semnificativ mai mare (p <

0,05) (Fig. 30, 31).

Dacă luăm în evaluare grupul de vârstă < 25 ani, observăm,

cumulativ pentru întreaga perioadă, că acesta are o pondere ridicată

(36,2%), ceea ce atrage atenţia asupra posibilităţii unui debut precoce

al SA.

Totuşi, cele mai multe cazuri (62,0%), din întregul lot de 163

pacienţi, au provenit din grupurile de vârstă 26-35 ani, deosebit de

active socio-economic.

Este un aspect care explică, alături de celelalte pe care le

ridică evoluţia bolii, de ce SA este o maladie costisitoare pentru

individ, familie şi societate (Fig. 32).

Atât ca valori anuale, cât şi cumulat pentru perioada studiată,

muncitorii au înregistrat 38% din total, urmaţi de agricultori cu

21,5% şi intelectual cu 17,8%. Cu valori mai mici de 10%, s-au situat

pensionarii (7,4%), şomerii (6,7%) şi asistaţii social (8,6%).

Forma clinică a SA a fost de tip central (100%), iar ca stadii

evolutive, sacroiliita în stadiul III a predominat (40%), fiind urmată

de IV (20%).

Aceste date evidenţiază existenţa unei importante dificultăţi

în adresabilitatea pacienţilor din stadiile incipiente ale SA.

În afară de amprentele genetice, numeroşi alţi factori de risc,

dependenţi de caracteristicile prestaţiilor ocupaţionale (factori fizici,

chimici, stres, obiceiuri nutriţionale, suprasolicitări fizice şi

intelectuale etc.) pot inteveni în a induce riscul apariţiei SA, cu

evoluţie clinică polimorfă, cu risc de a fi inclusă, perioade lungi de

timp, între manifestările reumatismale „comune”.

30

y(masc.) = 0.0018x + 6.4035

R2 = 8E-05

y(fem.) = -0.0105x + 2.3684

R2 = 0.0017

0

2

4

6

8

10

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

ani

nr cazuri

masculin feminin

Linear (masculin) Linear (feminin)

Fig. 30. Repartiţia pe sex a 163 bolnavi cu spondilartrită anchilozantă, asistaţi în clinica de specialitate din Iaşi,

incluşi în studiu, în perioada 1990-2008

31

y(urban) = 0.0018x + 6.4035

R2 = 8E-05

y(rural) = -0.0105x + 2.3684

R2 = 0.0017

0

2

4

6

8

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

ani

număr cazuri

urban rural Linear (urban) Linear (rural)

Fig. 31. Repartiţia pe mediu a 163 bolnavi cu spondilartrită anchilozantă, asistaţi în clinica de specialitate din

Iaşi, incluşi în studiu, în perioada 1990-2008

32

grupul de vârstă:

26-30 ani:

34,4%

< 25 ani:

36,2%

31-35 ani:

27,6%

Fig. 32. Repartiţia pe grupuri de vârstă a 163 bolnavi cu

spondilartrită anchilozantă, asistaţi în clinica de specialitate din Iaşi,

incluşi în studiu, în perioada 1990-2008

Pentru fiecare din prestaţiile terapeutice şi recuperatorii, au

existat diferenţe anuale nesemnficative (p ≥ 0,05), urmare a faptului

că pacienţii au înregistrat beneficii, în special, în ceea ce priveşte

reducerea intensităţii algiilor, îmbunătăţirea mobilităţii coloanei

vertebrale, a centurilor scapulo-humerale şi pelvină şi ameliorarea

expansiunii toracice, menţinând structura cvasi-neschimbată a

programului instituit.

Evaluând, comparativ, la internare şi externare, precum şi

pentru următoarele 3 şi 6 luni, ca etape de control, evoluţia valorilor

indicelui de activitate BASDAI (The Bath Ankylosing Spondylitis

Disease Activity Index), a rezultat că aceasta a fost favorabilă în 40%

din cazuri, iar pentru indicele de funcţionalitate BASFI (The Bath

Ankylosing Spondylitis Functional Index), numai 30%.

Cercetările clinico-epidemiologice asupra unor prestaţii de

care au beneficiat bolnavii cu SA, incluşi în studiu, aduc informaţii

utile pentru specialişti şi pacienţi, în direcţia ameliorării eficienţei

programelor de intervenţie terapeutico-recuperatorie.

33

17,8

18,4

20,8

27,6

38,0

34,4

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

curent de frecvenţă mare

curenţi diadinamici

faradizări

curenţi interferenţiali

curent galvanic

curenţi de frecvenţă medie

% din total

proceduri de electroterapie

Fig. 34. Prevalenţa cumulativă pentru perioada 1991-2008, a

utilizării electroterapiei pentru un lot de 163 bolnavi cu spondilatrită

anchilozantă, asistaţi în clinica de specialitate din Iaşi

0,6

1,8

85,3

74,8

50,3

50,3

0 20 40 60 80 100 120

magnetodiaflux

băi cu plante

kinetoterapie

masaj

ultrasunete

baie în bazin cu sulf

% din total

proceduri terapeutice

Fig. 35. Prevalenţa cumulativă pentru perioada 1991-2008, a

utilizării altor proceduri pentru terapia unui lot de 163 bolnavi cu

spondilatrită anchilozantă, asistaţi în clinica de specialitate din Iaşi

34

Cercetările au inclus un lot de 163 pacienţi asistaţi în clinica

de specialitate şi evaluaţi, retroprospectiv, pentru o perioadă de 19

ani. Un al doilea lot de 30 bolnavi cu SA au fost studiaţi prospectiv,

câte un sublot de 10, pentru fiecare an (2006, 2007 şi 2008).

Pentru ambele loturi, au fost evidenţiate datele demografice

(sex, mediu, vârstă, categorii ocupaţionale).

Lotul de 163 bolnavi a fost analizat în ceea ce priveşte

diagnosticul clinic: forma de SA (centrală sau periferică) şi stadiile

sacroiliitei (I, I/II, II, II/III, III, IV).

Studiul clinico-epidemiologic pentru cei 163 bolnavi a

evidenţiat: predominanţa sexului masculin (74,8%) şi cu o

semnificaţie moderată (56,6%), cazurile de SA au provenit din

mediul rural.

Deşi, 36,2% din cazuri au aparţinut grupurilor de vârstă < 25

ani, 62% s-au inclus în grupurile 26-35 ani, deosebit de active socio-

economic.

Cumulativ, pentru cei 19 ani luaţi în studiu (1991-2008),

muncitorii (38%) şi agricultorii (21,5%) au fost cei mai afectaţi de

SA (59,5% din total), urmaţi de intelectuali cu 17,8%. Celelalte

categorii (pensionari, şomeri, asistaţi social) au înregistrat valori de

6,7% la 10%.

Interesante şi utile pentru orientările terapeutice şi

recuperatorii au fost şi datele care au sintetizat, comparativ, situaţia

de la internare, cu cea de la externare, în ceea ce priveşte evoluţia

indicatorilor de mobilitate la nivelul coloanei vertebrale (cervicale cu

relaţia mento-sternală şi occiput-perete; dorsală în raport cu indicele

Ott şi lombară, cu indicele Schober); distanţa intermaleolară;

expansiunea toracică, în inspir şi expir; mobilitatea centurilor

scapulo-humerale şi pelvină.

Cu diferenţe anuale nesemnificative, cei 163 bolnavi au

beneficiat de 11 categorii de prestaţii incluzând electroterapia, hidro

şi kinetoterapia, care, asociativ, au determinat reducerea intensităţii

algiilor, îmbunătăţirea mobilităţii coloanei vertebrale, a centurilor

scapulo-humerale şi pelvină şi ameliorarea expansiunii toracice în

inspir şi expir.

35

Tabelul L

Evaluări pentru 10 cazuri de spondilartrită anchilozantă, asistate în clinica de specialitate din Iaşi, în anul 2007, privind evoluţia

indicatorului BASMI, comparativ la internare şi externare

Cazul

Coloana cervicală Coloana lombară Distanţa

intermaleolară

(cm)

Scor

BASMI

Evaluare

BASMI

Rotaţie

cervicală

(grade)

Tragus-

perete (cm)

Flexia anterioară

(indice Schober)

Flexia laterală

(media dr.-

stg.)

I E I E I E I E I E I E + -

1 15 21 32 30 10+3 10+5 2 2,3 100 100 6 5 X

2 74 73 14 14 10+4 10+4,5 4 4,5 68 74 3 1 X

3 35 38 18 18 10+4,2 10+4,5 10 11 100 100 2 2 X

4 22 34 15 14 10+2 10+2,7 12 13 60 68 4 3 X

5 70 70 14 13 10+4 10+4,2 12 13 76 82 1 1 X

6 3 3 34 32 10+4 10+4,2 12 13 90 98 5 5 X

7 80 81 14 15 10+1 10+2 3 6 68 74 6 5 X

8 80 80 14 13 10+3,8 10+4,9 12 13 77 80 2 1 X

9 14 21 32 30 10+1,5 10+2 4 4 65 68 10 10 X

10 16 21 31 29 10+2,3 10+3 3 5 100 100 6 5 X

Total 7 3

36

Tabelul LII

Evoluţia valorilor indicelui BASDAI şi BASFI, pentru sublotul de 10 pacienţi incluşi în studiu, în anul 2008

Cazul

Indice BASDAI (valori) Indice BASFI (valori) Evaluări

Internare

(ziua 0)

Externare

(<10 zile)

Control post-

externare (luni) Internare

(ziua 0)

Externare

(<10 zile)

Control post-

externare (luni) BASDAI BASFI

3 6 3 6 + - + -

1 17,5 12,5 12 10 14 10 10 12 X X

2 17 11 11 14 18 13 10 15 X X

3 23,5 15,5 15,5 17 24 15 16,5 17 X X

4 20 13 10 10 27 10 5 5 X X

5 21 13 14 16 24 18 16 15 X X

6 24,5 15,5 15 17,5 25 16 12 16 X X

7 16 9 9 10,5 20 14 12 10 X X

8 20 13 10 12,5 31 24 21,5 20,5 X X

9 13,5 13,5 11,5 14 40 31 29,5 30 X X

10 11 7 7 5 33 12 12 8 X X

Total 4 6 7 3

37

CAPITOLUL XII

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA

IMPLICAŢIILOR MEDICALE ŞI SOCIO-

ECONOMICE ALE SPONDILARTRITEI

ANCHILOZANTE. OBSERVAŢII

RETROPROSPECTIVE PE UN LOT DE 156

BOLNAVI DIN JUDEŢUL IAŞI ŞI VASLUI, ÎN

PERIOADA 2005-2008

Spondilartrita anchilozantă (SA), cu etiologie insuficient

clarificată, prin multiplele perturbări în structura şi funcţiile

articulaţiilor sacroiliace şi a scheletului axial, la care se pot asocia şi

cele ale articulaţiilor periferice şi variate manifestări viscerale (ochi,

plămâni, inimă, rinichi, sistemul nervos, singulare sau asociative),

determină importante implicaţii socio-economice.

Întârzierea stabilirii diagnosticului şi, concomitent, a

tergiversării în elaborarea unul program terapeutic, ridică costurile

ulterioare şi agravează dezinserţia socială, care atrage, după sine,

pierderi economice crescute şi o afectare profundă a calităţii vieţii

pacienţilor, prin riscul unei evoluţii invalidante.

În studiul nostru am inclus 156 pacienţi (94 din Iaşi şi 62 din

Vaslui), suferinzi de spondilartrită anchilozantă (SA), asistaţi în

Clinica de Reumatologie şi Recuperare a UMF „Gr. T. Popa” Iaşi, în

perioada 2005-2008.

Din întregul lot, 53,8% proveneau din urban şi 46,1% din

rural; 70,5% erau de sex masculin şi 39,5% feminin, iar grupurile de

vârstă 21-60 ani reprezentau 82,2% din total.

Se remarcă o tendinţă de creştere puternic semnificativă

(p<0,005), urmare a unei adresabilităţi sporite, îndeosebi, prin

intervenţia medicilor de familie, atât medical, cât şi educaţional.

Evoluţia invalidantă a cazurilor de SA a impus pensionarea

medicală, astfel, în: 2005 – 44%; 2006 – 55%; 2007 – 69%; 2008 –

46%, aceasta reprezentând un indicator „fidel” al implicaţiilor grave,

medico-sociale, care afectează atât bolnavul, familia acestuia, cât şi

comunitatea.

38

Tabelul LV

Sinteza situaţiei comulative a pacienţilor cu spondilartrită

anchilozantă, din judeţele Iaşi şi Vaslui, incluşi în studiu, în perioada

2005-2008

Anul

Cazuri Medii % Sex % Grupuri de vârstă (ani, %)

IS VS Total U R M F <20 21-

30

31-

40

41-

50

51-

60 >60

2005 36 20 56 55,3 44,6 78,5 39,3 3,6 19,6 16,0 41,0 17,8 1,2

2006 27 17 44 52,2 44,6 68,5 31,8 9,1 22,7 29,5 15,9 15,9 11,3

2007 15 10 25 52,0 47,7 60,0 40,0 8,0 20,0 24,0 20,0 28,0 -

2008 16 15 31 54,8 48,0 67,7 32,3 9,6 25,8 25,8 25,8 6,4 6,4

Total 94 62 156 53,8 45,1 70,5 35,9 7,0 20,5 18,0 27,5 16,6 5,1

|------ 82,2% ----|

Tabelul LVIII

Distribuţia pe grupuri de vârstă a bolnavilor cu spondilartrită

anchilozantă, incluşi în studiu, comparativ, din judeţele Iaşi şi Vaslui,


Iaşi

Anul Nr.

cazuri

Grupuri de vârstă (ani)

< 20 21-30 31-40 41-50 51-60 ≥ 61

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

2005 36 1 2,7 7 19,4 5 13,8 16 44,4 6 16,6 1 2,7

2006 27 2 7,4 6 22,2 8 29,6 4 14,8 3 11,1 4 14,8

2007 15 1 6,6 4 26,6 3 20,0 2 13,3 5 33,3 0 0,0

2008 16 3 18,7 6 37,5 3 18,7 2 12,5 1 6,2 1 6,2

Total 94 7 7,4 23 24,5 19 20,2 24 25,5 15 16,0 6 6,4

Vaslui

Anul Nr.

cazuri

Grupuri de vârstă (ani) *)

< 20 21-30 31-40 41-50 51-60 ≥ 61

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

2005 20 1 5,0 4 20,0 4 20,0 7 35,0 4 20,0 0 0,0

2006 17 2 11,8 2 11,8 5 29,4 3 17,6 4 23,5 1 6,0

2007 10 1 10,0 1 10,0 3 30,0 3 30,0 2 20,0 0 0,0

2008 15 0 0,0 2 13,3 5 33,3 6 40,0 1 6,6 1 6,6

Total 62 4 6,4 9 14,5 17 27,4 19 30,6 11 17,8 2 3,2

*) pentru valorile mai mici de 10, proporţiile sunt orientative

39

Tabelul LIX

Unele date privind diagnosticul pacienţilor cu spondilartrită

anchilozantă, incluşi în studiu, comparativ, din judeţele Iaşi şi Vaslui,


Iaşi

Anul Nr.

cazuri

Diagnostic (stadii) *)

Debut

juvenil II II/III III IV

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

2005 36 2 5,5 7 19,4 6 16,6 17 47,2 4 11,1

2006 27 0 0,0 5 18,5 3 11,1 15 55,5 4 14,8

2007 15 1 6,6 4 26,6 2 13,3 8 53,3 0 0,0

2008 16 1 6,2 9 56,2 0 0,0 3 18,7 3 18,7

Total 94 4 4,2 25 26,6 11 11,7 43 45,7 11 11,7

Vaslui

Anul Nr.

cazuri

Diagnostic (stadii) *)

Debut

juvenil II II/III III IV

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

2005 20 1 5,0 5 25,0 1 5,0 9 45,0 4 20,0

2006 17 0 0,0 7 41,2 1 5,9 5 29,4 4 23,5

2007 10 1 10,0 2 20,0 0 0,0 6 60,0 1 10,0

2008 15 0 0,0 2 13,3 2 13,3 3 20,0 8 53,3

Total 62 2 3,2 16 25,8 4 6,4 23 37,0 17 27,4

*) pentru valorile mai mici de 10, proporţiile sunt orientative

Evaluând, comparativ, potenţialul socio-economic (salarii,

pensii, activităţi agricole), au rezultat valori cu diferenţe

nesemnificative (p>0,05) pentru nivelurile precare, şi medii dar au

fost puternic semnificative pentru cele bune (8,5% la Iaşi şi 4,8%,

Vaslui) (p< 0,005).

40

Analiza unor categorii de costuri, în perioada 2005-2008,

pentru spitalizare, efectuarea de radiografii, ecografii, spirometrie şi

examen EKG, a evidenţiat înregistrarea unor valori ridicate, care,

pentru 2005 şi 2006, au rămas identice (259.900 lei/an), dar au

crescut în 2007 (31,19 RON) şi 2008 (52,88 RON).

PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA

1. Rezultatele cercetărilor realizate în perioada doctoranturii

au adus noi informaţii privind polimorfismul manifestăriloor clinice,

epidemiologice şi paraclinice, precum şi în ceea ce priveşte

etiopatogenia multifactorială, cu aspecte încă insuficient clarificate,

situând spondilartrita anchilozantă între maladiile cu dificultăţi în

realizarea unor programe prevenţional-terapeutice, cu eficienţă

optimă. În acest mod, teza, cu adresabilitate multidisciplinară, va

stimula interesul atât pentru noi cercetări, cât şi pentru ameliorarea

supravegherii clinico-epidemiologice a grupurilor cu risc crescut.

2. Evidenţiind importanţa prevenţiei primare în spondilartrita

anchilozantă, teza va stimula preocupările medicilor de familie şi ale

altor categorii de specialişti, pentru a realiza programe care să

faciliteze o mai bună cunoaştere şi o eficientă neutralizare a factorilor

determinanţi şi favorizanţi ai spondilartritei anchilozante, înainte ca

aceştia să-şi manifeste agresivitatea. Astfel, va fi stimulat interesul

pentru realizarea supravegherii, prin mijloace multidisciplinare, a

unor grupuri populaţionale cu risc crescut de a contracta

spondilartrită anchilozantă (posesorii de markeri pentru antigenul

HLA-B27, familiile care aglutinează cazuri de spondilartrită

anchilozantă, gemelarii monozigoţi, rudele de gradul I-II ale

bolnavilor cu spondilartrită anchilozantă, sexul masculin, etnia, zona

geografică).

3. Datele incluse în teză vor fi utile, de asemenea, pentru a

stimula noi cercetări care să asigure o mai bună cunoaştere a

manifestărilor clinice, predominant atipice, în perioada de debut, care

determină depistarea, în general, tardivă, a spondilartritei

anchilozante, cu impact negativ, medical şi socio-economic, pentru

individ, familie şi comunitate.

41

CONCLUZII FINALE

(cu referire la „Contribuţii proprii”)

1. Cercetările privind prevalenţa cazurilor de SA în judeţul

Iaşi, pe o perioadă de 17 ani, au evidenţiat valori situate între un

minim de 3,96 şi un maxim de 5,65%000 locuitori. Cumulativ, în

perioada luată în studiu, grupurile de vârstă cele mai afectate au fost

35-54 ani (51,65%), cu predominantă semnificativă a sexului

masculin (84,04%) şi cu un uşor avans al mediului urban faţă de rural

(53,61/46,38%).

2. Cercetările de epidemiologie comparată au evidenţiat, o

prevalenţă de 5,11 în judeţul Iaşi faţă de 4,21%000, la nivel naţional.

În ambele cazuri, variaţiile anuale au fost nesemnificative dar în toţi

anii, prevalenţa cazurilor de SA, în judeţul Iaşi, a avut valori care le-

au depăşit pe cele de la nivel naţional. Comparativ, în cei 17 ani,

diferenţele valorilor de prevalenţă, în celelalte 7 judeţe din Moldova,

au fost puternic semnificative. Cauzele diferenţelor de prevalenţă pot

fi puse pe seama variaţiilor de structură demografică, ocupaţională,

ecologică, economică şi educaţională. Analiza comparativ-

geografică, între o zonă din est (Iaşi) şi una din vest (Timişoara) a

evidenţiat o diferenţă cu semnificaţie ridicată. În fiecare din cei 17

ani luaţi în studiu, prevalenţa SA în judeţul Iaşi a avut valori mai

mari ca şi în evaluarea cumulativă pentru toată perioada: Iaşi-85,11 şi

Timiş-30,19 iar media anuală a fost de 5 pentru Iaşi şi doar 1,77%000

pentru Timiş.

3. Studiul efectuat pentru perioada 2004-2008 a evidenţiat

predominanta SA la sexul masculin (77,4%), cu 59,4% din rural, cu

afectarea tuturor grupurilor de vârstă, inclusiv până la 25 ani (18%)

dar în 63,9% din cazuri au fost interesaţi vârstele de peste 30 ani şi

46,8% au fost muncitori industriali şi agricoli.

4. Analiza ponderii utilizării unor preparate farmacologice a

situat, în ordinea frecvenţei: movalis, salazopirină, diclofenac,

flamexin, aulin, tilcotil, almiral şi altele. Estimarea eficienţei

farmacoterapiei, în raport cu starea medicală a bolnavilor a arătat,

cumulativ, pentru o perioadă de 5 ani, că pentru 62,2% s-a ameliorat,

22,5% a fost staţionară şi pentru 6,3% din cazuri, aceasta s-a agravat.

42

Terapia biologică, realizată numai pentru 4 cazuri, pe o durată de un

an de zile şi la costuri ridicate, nu a dat rezultate concludente.

5. În cazul a 18 ani luaţi în studiu, din lotul de 678 bolnavi

spitalizaţi pentru SA, 589 (86,8%) au fost bărbaţi ş 89 (13,2%) femei.

Diferenţa pe medii a fost uşor semnificativă între urban (57,1%) şi

rural (42,9%). Analiza repartiţiei pentru cei 18 ani; a evidenţiat că în

14 dintre aceştia numărul anual al internărilor, pentru SA, nu a

depăşit 50 de cazuri.

6. Prevalenţa pe grupuri de vârstă, pentru întreaga perioadă, a

înregistrat valori de 18,4% pentru cele sub 15 ani şi 26,8% peste 45

ani. Evaluările în legătură cu categoriile ocupaţionale, au relevat că

peste 50% din pacienţii întregului lot, au fost expuşi la factori de risc

din medii industriale; 11,6% din agricultură; 10,5% variate categorii

de intelectuali şi 17,8% au inclus activităţile domestice şi socio-

economice dificil de caracterizat.

7. Analiza intervalului temporal dintre debut şi stabilirea

diagnosticului, a evidenţiat că acesta a fost realizat în primul an

pentru 42,7%; în următorii 2-9 ani, 41,1% şi în 17,5% din cazuri, s-

au consemnat10 şi peste 21 ani. Frecvenţa spitalizărilor pentru un

bolnav şi intervalul între acestea, a fost în concordanţă cu forma

clinică: 1-2 internări, 61,8%; 3, 14,3%; peste 3, 23,9%. Intervalul

dintre spitalizări a fost de 65,6% până la 12 luni de zile iar 34,4%, au

depăşit acest interval.

8. Cercetările clinico-epidemiologice asupra unor prestaţii de

care au beneficiat bolnavii cu SA, incluşi în studiu, aduc informaţii

utile pentru specialişti şi pacienţi în direcţia ameliorării eficienţei

programelor de intervenţie terapeutico-recuperatorie. Cercetările au

inclus un lot de 163 pacienţi asistaţi în clinica de specialitate şi

evaluaţi, retroprospectiv, pentru o perioadă de 19 ani şi un al doilea

lot de 30 bolnavi, studiaţi prospectiv în subloturi de 10 bolnavi

pentru fiecare an (2006, 2007, 2008).

9. Studiul clinico-epidemiologic pentru cei 163 bolnavi a

evidenţiat: predominanţa sexului masculin (74,8%) cu provenienţă

rurală în 56,5% din cazuri. Din total, 36,2% au aparţinut grupurilor

de vârstă de până la 25 ani iar 52% s-au inclus în grupurile 26 – 35

ani, deosebit de active socio-economic. Cumulativ pentru cei 19 ani

din totalul de 163 de cazuri, 38% au fost muncitori, 21,5%

43

agricultori, 17,8% intelectuali, iar celelalte categorii au înregistrat

valori de 6,7% la 10%.

10. Cei 163 bolnavi au beneficiat de 11 categorii de prestaţii

incluzând electroterapia, hidro şi kinetoterapia, care asociativ, au

determinat reducerea intensităţii algiilor, îmbunătăţirea mobilităţii

coloanei vertebrale, a centrilo scapulo-humerale şi pelvină şi

ameliorarea expansiunii toracice, în inspir şi expir.

11. Analiza rezultatelor cercetărilor prospective pentru fiecare

din cele 3 subloturi a câte 10 bolnavi (în 2006, 2007, 2008) a

evidenţiat, ca elemente comune: predominanţa sexului masculin cu

origine, în special, în mediul rural, interesând grupurile de vârsta 21-

35 ani, cu concentrare pe 26-35 (70%) iar manifestările au fost,

îndeosebi, de tip central (93,3%).

12. Dificultăţile existente (educaţionale, socio-economice ş.a)

în direcţia depistării precoce a debutului SA explică faptul că 36,7%

din cei 30 pacienţi au fost depistaţi în stadiul III şi IV. Evaluând,

comparativ, la internare şi externare şi în următoarele 3 şi 6 luni,

evoluţia valorilor indicelui de activitate BASDAI şi de

funcţionalitate BASFI, a rezultat că acestea au fost favorabile în 40%

şi respectiv, 30% din cele 163 cazuri.

13. Utile pentru orientările terapeutice şi recuperatorii au fost şi

datele care au sintetizat, comparativ, situaţia la internare şi externare,

în ce priveşte indicatorii de mobilitate la nivelul segmentelor

coloanei vertebrale (cervicale, dorsale, lombare) şi a centurii pelvine

şi expansiunea toracică (inspir şi expir).

14. În perioada 2005-2008, au fost incluşi într-un studiu, 156

pacienţi cu SA (94 din Iaşi şi 62 din Vaslui) asistaţi în Clinica de

Reumatologie şi Recuperare Medicală, UMF „Gr.T.Popa”, Iaşi;

53,8% proveneau din urban şi 70,5% aparţineau sexului masculin.

Morbiditatea la 100.000 locuitori a avut valori, cu diferenţa

nesemnificativă, între Iaşi şi Vaslui, 11,39% şi respectiv, 13,60%

doar diferenţa în ambele cazuri a fost puternic semnificativă în

favoarea sexului masculin.

15. Dispersia pe categorii ocupaţionale a fost similară în cele

două judeţe dar condiţiile socio-economice particulare pentru Vaslui,

a determinat ca 51,6% dintre pacienţi să necesite pensionarea faţă de

33% la Iaşi. Grupurile de vârstă cele mai afectate au fost 21-60 ani

(86,2% pentru Iaşi şi 90,3%, Vaslui) pentru ca vârstele cele mai

44

active socio-economic (31-50 ani) să fie afectate aproape similar în

cele două judeţe (45,7%, Iaşi şi 58%, Vaslui).

16. De la un debut juvenil de 4,2% la Iaşi şi 3,2% la Vaslui,

diagnosticul tardiv de SA (stadiul II şi II/III) a fost înregistrat la

38,3% şi 32,2% pentru ca în stadiul III să fie de 45,7% şi respectiv

37% şi IV, de 11,7% la Iaşi şi 27,4%, Vaslui.

17. Datele privind 94 bolnavi cu SA din judeţul Iaşi, asistaţi în

clinica de Reumatologie şi Recuperare Medicală, au evidenţiat

existenţa unui număr cu variabilitate anuală (2005:36; 2006:27;

2007:15; 2008:16) cu o tendinţă de scădere de la anul 2005 la 2008.

18. Cercetările realizate pe un lot de 895 bolnavi cu SA,

proveniţi din diferite localităţi ale Moldovei, cu un număr anual

variabil dar cu o puternică tendinţă de creştere, de la an la an, urmare

a intervenţiei medicului de familie, atât medical cât şi educaţional.

Evoluţia invalidantă a SA a impus necesitatea unor proporţii ridicate

de pensionări medicale (44-46%), cu implicatii nefavorabile pentru

bolnavi, familie şi comunitate. Analiza unor categorii de costuri

pentru spitalizare,în perioada 2005-2008 (radiografii, ecografii,

spirometrie, examen EKG) a evidenţiat înregistrarea unor valori

ridicate care pentru 2005 şi 2006 au rămas nemodificate (259.900

lei/an) dar au crescut în 2007 (3.119 RON) şi 2008 (5.288 RON). Din

motive îndeosebi socio-economice, 80-90% dintre bolnavi s-au

limitat la asistenţa în ambulator, la cabinetul medicului de familie.

19. Un studiu special realizat pe 12 pacienţi cu SA, spitalizaţi

pe durata a 10-12 zile, incluzând costurile privind cazarea,

alimentaţia, efectuarea radiografiei, ecografiei, spirometriei şi a

examenului EKG, a evidenţiat faptul că aceste costuri, anuale şi

pentru un pacient, nu au avut diferenţe semnificative (au evoluat de

la limita inferioară de 1.230.790 şi superioară, de 1.746.080 lei iar

pentru RON, de la 1013,65 la 1214,88.).

20. Evaluările socio-economice realizate în cercetările

efectuate în cei 4 ani luaţi în studiu, pentru anumite loturi de pacienţi

cu SA şi care au dovedit nivelul ridicat al pierderilor financiare pot

stimula preocupările pentru creşterea eficienţei programelor de

prevenţie, îndeosebi, de nivel primar.

45

BIBLIOGRAFIE

1. Anderson J.J., Baron G., van der Heijde D. et al.: Ankylosing

spondylitis assessment group preliminary definition of short-

term improvement in ankylosing spondylitis; Arthritis Rheum.,

2001, 44, 8, 1876-1886.

2. Biasi D., Carletto A., Caramaschi P., et al.: Efficacy of

methotrexate in the treatment of ankylosing spondylitis: a three-

year open study; Clin. Rheumatol., 2000, 19, 114-117.

3. Bocşan S.I., Brumboiu I.: Metode de lucru şi cercetare în

epidemiologie. În: Tratat de epidemiologie a bolilor

transmisibile; A. Ivan (red.); Ed. Polirom, Iaşi, 2002, 63-85.

4. Boonen A.: A review of work-participation, cost-of-illness and

cost-effectiveness studies in ankylosing spondylitis; Nat. Clin.

Pract. Rheumatol., 2006, 2, 10, 546-553.

5. Braun J. et al.: Radiologic diagnosis and pathology of

spondylarthropathies; Rheum. Dis. Clin. North Am., 1998, 24,

697-703.

6. Braun J., Brandt J., Listing J., et al.: Treatment of active

ankylosing spondylitis with inflimixab – a double blind,

placebo-controlled multicenter trial; Lancet, 2002, 359, 1187-

1193.

7. Braun J., Rudwaleit M., Hermann K.G., et al.: Imaging in

ankylosing spondylitis; J. Rheumatol., 2006, 3, 76-79.

8. Braun J., Sieper J.: Early diagnosis of spondyloarthritis; Nat.

Clin. Pract. Rheumatol., 2006, 2, 10, 536-545.

9. Brower A.C.: Spondylarthropathies. Imaging. In:

Rheumatology; Klippel J.H., Dieppe P.A. (eds.); Mosby ed., St.

Louis, Baltimore, Boston, Chicago, London, Philadelphia,

Sydney, Toronto, 1994, 36.1-36.8.

10. Brown M.A., Crane A.M., Wardsworth B.P.: Genetic aspects of

susceptibility, severity and clinical expression in ankylosing

spondylitis; Curr. Opin. Rheumatol., 2002, 14, 354-360.

11. Calin A., Taurog J.D. (eds.): The spondyloarthritis; Oxford,

Oxford Univ. Press, 1998.

12. Cantini F., Niccoli L., Benucci M., et al.: Switching from

infliximab to once-weekly administration of 50 mg etanecept in

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?db=pubmed&cmd=Retrieve&dopt=AbstractPlus&list_uids=11508441&query_hl=6&itool=pubmed_DocSum

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?db=pubmed&cmd=Retrieve&dopt=AbstractPlus&list_uids=17016479&query_hl=11&itool=pubmed_docsum

46

resistant or intolerant patients with ankylosing spondylitis:

results of a fifty-four-week study; Arthritis Rheum., 2006, 55, 5,

812-816.

13. Chakravarty K.: Spondylarthropathies. Practical problems. In:



Sydney, Toronto, 1994, 30.4-30.9.

14. Ciurea P., Roşu A., Muşetescu A.E.: Manifestările

extraarticulare ale spondilitei anchilozante; Rev. Română

Reumatol, 2006, 1, 12-15.

15. Clegg D.O.: Treatment of ankylosing spondylitis; J. Rheumatol.,

2006, suppl. Sept., 24-31.

16. Davis J.C.: Ankylosing spondylitis. In: WJ Koopman, LW

Moreland, eds., Arthritis and Allied Conditions: A Textbook of

Rheumatology, 15th ed., vol. 1, Philadelphia: Lippincott

Williams and Wilkins, 2005.

17. Domnişoru L. (ed.): Spondilita anchilozantă. In: Medicina

Internă; Edit. U.M.F. “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2005, 618-622.

18. Dougados M., Dijikman B., Khan M., et al.: Conventional

treatment for ankylosing spondylitis; Ann. Rheum., Dis., 2002,

61, suppl. 3, 40-50.

19. Géher P., Nagy M.B., Péntek M. et al.: The role of biologic

agents in the therapy of ankylosing spondylitis; Orv. Hetil.,

2006, 147, 26, 1203-1213.

20. Gladman D.D., Sack K.E., Davis J.C.: Treatment of ankylosing

spondylitis by inhibition of tumor necrotic factor alpha; N. Engl.

J. Med., 2002, 346, 1349-1356.

21. Haraoui B.: Is MRI the best method to detect response to

treatment in patients with ankylosing spondylitis? Nat. Clin.

Pract. Rheumatol., 2006, 2, 9, 474-475.

22. Haslock I.: Ankylosing spondylitis: Management. In:



Sydney, Toronto, 1994, 29.1-29.10.

23. Huscher D., Merkesdal S., Thiele K. et al.: Cost of illness in

rheumatoid arthritis, ankylosing spondylitis, psoriatic arthritis

and systemic lupus erythematosus in Germany; Ann. Rheum.

Dis., 2006, 65, 9, 1175-1183.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?db=pubmed&cmd=Retrieve&dopt=AbstractPlus&list_uids=16540552&query_hl=3&itool=pubmed_docsum

47

24. Ionescu R. (red.): Esentialul în reumatologie; Edit. Medicală

Almatea, București, 2006.

25. Ivan A., Nuţescu O.: Spondilita anchilozantă. In: Epidemiologia

bolilor netransmisibile; Ivan A., Ionescu T., Teodorovici G.

(eds.); Edit. Medicală, Bucureşti, 1981, 510-512.

26. Kabaskal Y., Garrett S.L., Calin A.: The epidemiology of

spondylodioscitis in ankylosing spondylitis; a controlled study;

Br. J. Rheum., 1996, 35, 660-663.

27. Khan M.A.: Ankylosing spondylitis: clinical features. In:



Sydney, Toronto, 1994, 25.1-25.10.

28. Khan M.A.: Recent advances in the genetics of ankylosing

spondylitis; Future Rheumatol., 2008, 3, 5, 403-405.

29. Lawlor D.A., Dickel C.D., Hauswirth W.W., Parham P.: Ancient

HLA genes from 7500 year old archeological remains; Nature,

1991, 349, 785-787.

30. Lazăr N., Damian L., Fălăuş S., Rednic S.: Aspecte clinice în

spondilartropatiile enterale; Rev. Română Reumatol., 2005, 14,

1, 44-46.

31. Levy-Clarke G., Nussenblatt R.: Does anti-TNF therapy

decrease the incidence of anterior uveitis in patients with

ankylosing spondylitis? Nat. Clin. Pract. Rheumatol., 2006, 2, 2,

72-73.

32. Lipsky P.E.: Spondylarthropathies. Etiology and pathogenesis.

In: Rheumatology; Klippel J.H., Dieppe P.A. (eds.); Mosby ed.,

St. Louis, Baltimore, Boston, Chicago, London, Philadelphia,

Sydney, Toronto, 1994, 26.1-26.6.

33. Malesci D., Niglio A., Mennillo G.A., et al.: High prevalence of

metabolic syndrome in patients with ankylosing spondylitis;

Clin. Rheumatol., 2006, 3, 83-88.

34. Mansour M., Cheema G.S., Naguwa S.M., et al.: Ankylosing

spondylitis: a contemporary perspective on diagnosis and

treatment; Semin. Arthritis Rheum., 2006, 11, 34-40.

35. Marshall R.W., Kirwan J.R.: Methotrexate in the treatment of

ankylosing spondylitis; Scand. J. Rheumatol., 2001, 30, 313-

314.

48

36. Marzo-Ortega H., McGonagee D., O’Connor P., et al.: Efficacy

of etanercept in treatment of enthesal pathology in resistant

spondylarthropaty; Arthr. Rheum., 2001, 44, 2112-2117.

37. McVeigh C.M., Cairns A.P.: Diagnosis and management of

ankylosing spondylitis; BMJ, 2006, 333, 7568, 581-585.

38. Nepom G.T., Taurog J.D.: The major histocompatibility gene

complex. The HLA complex and its products. In: Harrison’s

Principles of Internal Medicine; 15th

ed., vol. 2, International

Edit., McGraw-Hill, Medical Publishing Division, New York,

San Francisco et al., 2001, 1830-1839.

39. Pavelka K.: Early diagnosis of ankylosing spondylitis; Vnitr.

Lek., 2006, 52, 7-8, 726-729.

40. Reveille J.D.: The genetic basis of ankylosing spondylitis; Curr.

Opin. Rheumatol., 2006, 18, 4, 332-341.

41. Roşu A.: Spondilartropatii seronegative; Edit. Medicală

Universitară, Craiova, 2004.

42. Rudwaleit M., Metter A., Listing J. et al.: Inflammatory back

pain in ankylosing spondylitis: a reassessment of the clinical

history for application as classification and diagnostic criteria;

Arthritis Rheum., 2006, 54, 2, 569-578.

43. Sieper J., Braun J.: New treatment options in ankylosing

spondylitis: a role for anti-TNF alpha therapy; Ann. Rheum.

Dis., 2001, 60, III58-61.

44. Stoicescu M.: Manifestări reumatismale în bolile intestinale. In:

Șt. Șuțeanu (red.): Tratat de medicină internă –

Reumatologie; vol. 1; Edit. Medicală, Bucureşti, 1999, 839-847.

45. Şuteanu Ş., Oancea P., Udrea G.: Spondilartritele seronegative.

In: Medicina internă; Gherasim L. (ed.), ed. a II-a, Editura

Medicală, Bucureşti, 2002, 633-669.

46. Van der Linden S., Van der Heijde D., Braun J.: Ankylosing

spondylitis. In: Kelley’s Textbook or Rheumatology; Ed. Else,

Saunders, 2005, 1125-1141.

47. Van Tubergen A., Boonen A., Landewe R., et al.: Cost

effectiveness of combined spa-exercise therapy in ankylosing

spondylitis: a randomized controlled trial; Arthritis Rheum.,

2002, 47, 5, 459-467.

http://ghr.nlm.nih.gov/exit?to=www.ncbi.nlm.nih.gov&uid=7bH4sIAAAAAAAAAAXBUQoCIRAA0Nv4qSzVBoFEn30E0QUkndndgXV0dVwpOnzvhcRAQondCycsyAGrezb.QHD33yKSL8b03jUHT5rXqJkWPafdIEvBr9kalo-ewkzXEMEWlEK4owJvc.MRQUHKYm--SnkHUStVcY2g2mE8j4fjafgDNZqZMIMAAAA_

http://ghr.nlm.nih.gov/exit?to=www.ncbi.nlm.nih.gov&uid=7bH4sIAAAAAAAAAAXBUQoCIRAA0Nv4qSzVBoFEn30E0QUkndndgXV0dVwpOnzvhcRAQondCycsyAGrezb.QHD33yKSL8b03jUHT5rXqJkWPafdIEvBr9kalo-ewkzXEMEWlEK4owJvc.MRQUHKYm--SnkHUStVcY2g2mE8j4fjafgDNZqZMIMAAAA_



49

48. Weisman M.H., van der Heijde D., Reveille J.D.: Ankylosing

spondylitis and the spondyloarthropathies; Philadelphia,

Mosby Elsevier, 2006.

49. Zanoschi G., Iliescu M.L.: Metode de evaluare statistică, cu

largă utilizare în epidemiologie; În: Tratat de epidemiologie a

bolilor transmisibile; A. Ivan (red.); Ed. Polirom, Iaşi, 2002,

144-151.

50. Zhang G., Luo J., Bruckel J., et al.: Genetic studies in familial

ankylosing spondylitis susceptibility; Arthritis Rheum., 2004,

50, 7, 2246-2254.

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE

IN EXTENSO

ÎN REVISTĂ COTATĂ CNCSIS B+

1. Mioara Maria Ţigău, Alina Manole, M. Manole, Mihaela Trifan.

Cercetări epidemiologice, retrospective, multidisciplinare, asupra

prevalenţei cazurilor de spondilită anchilozantă, comparativ în

România şi Judeţul Iaşi, în perioada 1990-2006. Rev Med Chir

Soc Med. Nat. Iaşi 2008; 112, 2: 496-502.

2. Mioara Maria Ţigău, Elena Rezuş, Alina Manole, Mioara Matei,

A. Ivan. Cercetări clinico-epidemiologice asupra evoluţiei

internărilor pentru spondilită anchilozantă în Clinica de

Reumatologie şi Recuperare Medicală, Spitalul de Recuperare

Iaşi, în perioada 1990-2007. Rev Med Chir Soc Med. Nat. Iaşi

2009; 113, 1: 79-84.

3. Mioara Maria Ţigău, Elena Rezuş, Alina Manole, Mioara Matei,

Mihaela Trifan. Unele observaţii asupra eficienţei terapiei pe un

lot de 111 bolnavi cu spondilartrită anchilozantă asistaţi în Clinica

de Reumatologie şi Recuperare Medicală din Iaşi. Rev Med Chir

Soc Med. Nat. Iaşi 2009; 113, 3: 716-20.

http://ghr.nlm.nih.gov/exit?to=www.ncbi.nlm.nih.gov&uid=7bH4sIAAAAAAAAAAXBUQoCIRAA0Nv4qSQbRCDRZx9BdAFJZ3Z3YB1Nx5Wiw.dezAwklNk.ccaKHLH5Rw93BH.7rSLlbMwYQ3MMpHlLmmnVS94NslT8mnfH-tFzXOgSE7iKUgl3VBBc6SEhKMhF3DU0qa8oaqMmvhM0dzja6WTt9AeA29vHgwAAAA__



50

CURRICULUM VITAE

Nume şi prenume: Ţigău Mioara Maria

Adresa: Str. Pojărniciei nr. 12, Iaşi; telefon: 0722.612.487

Starea civilă: căsătorită, un copil

Cetăţenie: română

Studii

1965-1971: Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi

1972: Diploma de medic nr. 89553/30054690

1983: 1 februarie – medic principal de specialitate Medicina

Culturii Fizice şi Balneofizioterapie OMS nr. IV-D-VI-C-

1/4681/1983

1991: 1 iunie – OMS nr. 800/10.06.1991 - confirmare ca Medic

primar grad III, specialitatea Medicină Fizică şi

Balneofizioterapie

1995: 9 oct. – OMS nr. 8/3/M9226/1996 confirmare ca Medic

specialist în Reumatologie

1999: OMS nr. 538 – confirmare ca medic primar în

specialitatea Reumatologie

Cursuri (selecţie)

1986: Recuperare şi kinetoterapie generală; Bucureşti, Sp.

Municipal; Catedra de Recuperare Medicală şi Balneo-

fizioterapie, Institutul de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”;

2000: Relaţiile dintre unii indicatori biochimici investigaţi la

persoanele cu patologie reumatismală; Catedra de Reumatologie

şi Recuperare Medicală, UMF „Gr.T.Popa” Iaşi;

2001: Laserterapie; Catedra de Reumatologie şi Recuperare

Medicală, UMF „Gr.T.Popa” Iaşi;

2009: Managementul sanitar; Colegiul Medicilor, Filiala Iaşi,

Nei Pori, Grecia.

Membru în societăţi ştiinţifice

1990: Societatea de Medici şi Naturalişti Iaşi;

1998: Societatea de Medicină Fizică şi Recuperare Medicală;

1999: Societatea de Gastroenterologie;

2000: Societatea de Reumatologie;

2001: Fundaţia Română de Osteoartrologie (OSART).

Date post:	31-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	vankhuong
View:	246 times
Download:	5 times

Cercetari retrospective, clinice, epidemiologice si de laborator ...

Documents