TEMA 1. BAZELE CERCETĂRII.Şedinţa 1OBIECTIVELE DIDACTICE

1. De a studia şi însuşi de către militari mijloacele moderne de cercetare.2. De a primi deprinderi practice la lucrul cu mijloacele moderne de cercetare.3. De a educa la militari hotărîrea, disciplina, curajul şi organizarea.

Pentru ducerea cu succes a luptei moderne de arme întrunite este necesar mai întâi de toate de a cunoaşte bine inamicul, forţele şi mijloacele, precum şi caracterul acţiunilor acestuia. Pentru asigurarea comandanţilor de toate nivelele cu astfel de date despre inamic există genul de bază a asigurării de luptă a acţiunilor trupelor precum cercetarea.

Cercetarea este una din cele mai importante forme de asigurare a luptei. Scopul cercetării în subunitate este procurarea (culegerea) informaţiei (datelor) despre inamic şi teren în raionul acţiunilor care vor avea loc, pe baza cărora comandantul poate lua o hotărîre argumentată la luptă şi conduce cu succes subunităţile în timpul îndeplinirii misiunii de luptă.

Cerinţele principale prezentate cercetării sînt:- tendinţa de a atinge scopul;- neîntreruperea;- activitatea;- oportunitatea;- operativitatea (modul operativ);- secretul (în mod ascuns);- autenticitatea;- precizitatea (exact).

Istoria artei militare ne dovedeşte, că numai acolo unde cercetarea se duce activ şi cu scop bine determinat, misiunile se îndeplinesc reuşit şi cu pierderi mici. Dimpotrivă, cercetarea rău organizată totdeauna a fost pricina principală de eşec a acţiunilor de luptă a trupelor.

În lupta modernă, care se caracterizează cu schimbarea rapida a situaţiei, mare amplitudine în spaţiu şi cu varietate de mijloace de luptă întrebuinţate, rolul cercetării a crescut considerabil. Acum nu este destul numai de a descoperi inamicul şi de a raporta despre raionul şi caracterul acţiunilor lui. Pe primul plan mai ascuţit se pune factorul timpului şi anume reducerea ciclului descoperire-raport. La aceasta este necesară aşa precizie de determinare a locului de dispunere a inamicului, care a da posibilitate deodată de a deschide asupra lui locul de nimicire. Cu alte cuvinte cercetarea trebuie să determine coordonatele ţintelor cu viteza de tragere.

Totodată şi singur procesul descoperirii inamicului a suferit schimbări în urma întrebuinţării de el a diferitelor contramasări cât pasive - mascarea acţiunilor sale, aşa şi active - desfăşurarea activităţilor de contraspionaj. Toate acestea cer necesitatea pe larg: de a introduce în trupe a mijloacelor tehnice de cercetare noi, necesitatea întrebuinţării a mijloacelor tehnice de cercetare eficace şi efortul mare de putere moral-psihologică în lupta modernă, cer, în primul rând, mare măiestrie a cercetaşilor.

1

Complexitatea acţiunilor de luptă ce se duc în condiţiile războiului modern, determină creşterea rolului şi importanţei cercetării.

Cercetarea este o formă principală a asigurării acţiunilor de luptă ale trupelor din toate armele şi formaţiunile de apărare. Ea cuprinde totalitatea măsurilor şl acţiunilor ce se execută în scopul procurării şi exploatării datelor şi înformaţiilor despre inamic, teren, populaţie, condiţiile hidrometeorologice, situaţia sanitaro-epidemică şi resursele materiale din raionul acţiunilor de lupă.

Cercetarea se execută în toate formele şi situaţiile de luptă, în mod activ şi neîntrerupt, în faţa frontului, la flancuri şi în intervale, în dispozitivul inamicului şi al trapelor proprii. Ea trebuie să asigure comandanţilor şi statelor majore informaţii reale, care sa permită luarea celor mai juste hotărâri şi măsuri.

Principalele misiuni de cercetare ce revin subunităţilor de cercetare sânt de a procura şi transmite oportun date şi informaţii despre inamic şi teren privind:

- raioanele de dispunere şi direcţiile de deplasare, dispozitivul de luptă, activitatea, valoarea, compunerea şi apartenenţa naţională a marilor unităţi, unităţilor şi subunităţilor;

- natura, raioanele de dispunere sau direcţiile de deplasare a mijloacelor de distrugere în masă şi incendiare, îndeosebi, a artileriei şi rachetelor şi pregătirile în vederea întrebuinţării acestora;

- traseul real şi gradul de amenajare genistică a poziţiilor şi raioanelor, a altor lucrări, existenţa flancurilor, intervalelor şi a spaţiilor neocupate în dispozitivul de luptă;

- raioanele de dispunere (concentrare) sau direcţiile de deplasare a rezervelor (eşaloanelor doi), îndeosebi, a celor de tancuri, a punctelor de comandă, centrelor de transmisiuni, staţiile radio, de radiolocaţie, de dirijare a aviaţiei şi rachetelor, de bruiaj, traseul liniilor telefonice şi telegrafice existente în zona acâiunilor de luptă;

- locul şi natura barajelor şi obstacolelor amenajate în faţa limitei dinainte, la flancuri, în intervale şi în adîncimea dispozitivului de luptă;

- măsurile de ridicare a gradului de protecţie a trupelor împotriva armelor de distrugere în masă;

- acţiunile de regrupare şi înlocuire a trupelor şi noile raioane (poziţii) ocupate de acestea;

- direcţiile şi raioanele de acţiune a elementelor de cercetare ale inamicului;- efectele produse în urma lovirii cu artileria, aviaţia şi cu alte mijloace şi măsuri luate

de inamic pentru refacerea dispozitivului şi a capacităţii de luptă a trupelor;- valoarea, compunerea şi raioanele de dispunere ( direcţiile de deplasare şi

aliniamentele de desfăşurare) ale eşaloanelor doi şi rezervelor;- raioanele de concentrare şi de lansare (debarcare), valoarea şi acţiunile desantului

aerian şi trupelor aeromobile;- raioanele de dispunere a aerodromurilor, punctelor de aprovizionare, a depozitelor şi

natura acestora; - transporturile de aprovizionare şi evacuare pe care le execută inamicul, în special,

cele de muniţii, carburanţi şi alimente;- modificările privind detaliile de planificare din teren, faţă de reprezentarea lor pe

hărţile topografice militare;- starea de practicabilitate a comunicaţiilor şi terenului; existenţa raioanelor infectate

radioactiv sau cu substanţe toxice de luptă şi gradul de infectare a acestora;- caracteristicele cursurilor de apă şi a lucrărilor hidrotehnice, căile de acces către

acestea, existenţa şi natura trecerilor, precum şi a mijloacelor ce pot fi folosite

2

pentru traversare;- raioanele în care a fost semnalată prezenţa elementelor de cercetare-diversiune şi

caracterul acţiunilor ce le desfăşoară;- raioanele în care s-au produs sau se pot produce dislocări de stânci, inundaţii şi

incendii; posibilităţile de ocolire a acestora;- existenţa populaţiei în zonă, activitatea pe care o desfăşoară, atitudinea trupelor

inamkului faţă de populaţia din zonele ocupate temporar;- momentul începerii retragerii inamicului din diferite raioane, direcţiile de retragere şi

raioanele (aliniamentele) pe care le ocupă în adâncime;- raioanale în care există resurse alimentare şi materiale, natura, volumul şi posibilităţile

de folosire a acestora;- existenţa şi natura diferitelor epidemii in rândurile populaţiei din teritoriul vremelnic

ocupat.Cerinţele de bază ale cercetării sânt: continuitatea, oportunitatea, caracterul activ al

acţiunilor, precum şi autenticitatea datelor procurate. Continuitatea cercetării se realizează prin: întrebuinţarea raţională şi într-o idee

unitară a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie, mentinerea contactului cu inamicul, executarea neîntreruptă şi cu intensitate a acţiunilor în toate formele şi situaţiile de luptă, ziua şi noaptea, în orice condiţii de teren şi stare a vremii, conducerea fermă şi neîntreruptă a subunităţilor de cercetare, păstrarea în permanenţă a unei rezerve de forţe şi mijloace de cercetare la dispoziţie.

Oportunitatea cercetării se asigură prin procurarea şi transmiterea în timpul cel mai scurt a datelor şi informaţiilor de către subunităţile de cercetare, centralizarea, analiza şi exploatarea operativă a acestora.

Caracterul activ al cercetării rezultă din perseverenţa comandanţilor şi subunităţilor, a fîecărui cercetaş, de a organiza şi executa acţiuni dinamice şi îndrăzneţe pentru procurarea unui volum cât mai mare de date şi informaţii, care să asigure cunoaşterea permanentă a inamicului.

Autenticitatea constă în procurarea unor date şi informaţii reale, sigure şi complete, raportarea lor cu exactitate, fără denaturări.

Acţiunile de cercetare trebuie să fie ingenios orsanizate şi executate cu hotărâre, curaj şi multă iniţiativă. Personalul subunităţilor care execută misiuni de cercetare trebuie să acţioneze în ascuns, cu îndrăzneală şi rapiditate, evitând descoperirea lui de către inamic.

Sursele principale pentru obţinerea de date şi informaţii sânt:- obiectivele, activităţile şi acţiunile de luptă ale inamicului, prin descoperirea şi

supravegherea lor;- elementele de cercetare, subunităţile luptătoare şi formaţiunile de apărare vecine şi cu

care se cooperează;- prizonierii şi transfugiii;- documentele, modelele de armament şi tehnica de luptă capturate sau găsite pe cîmpul

de luptă;- terenul şi populaţia din zonă – prin cercetare, respectiv, prin investigare;

În condiţiile contemporane cercetării i se încredinţează un volum mare de misiuni. Ea trebuie să determine:

3

- componenţa de luptă, natura, valoarea, capacitatea de luptă, situaţia şi intenţiile inamicului;

- îndeosebi existenţa mijloacelor de atac nuclear şi chimic, locurile de dispunere a lor şi gradul de pregătire pentru întrebuinţare;

- locurile de dispunere a punctelor de sprijin şi amplasare a mijloacelor de foc, în primul rînd mijloacelor antitanc, ambuscadelor şi punctelor de conducere;

- locurile PT ale artileriei, rezervelor, precum şi depozitelor de muniţii;- existenţa şi caracterul amenajării genistice a poziţiilor şi sistemului de

baraje;- depistarea intervalelor şi flancurilor descoperite în dispozitivul de luptă a

inamicului;- raioanele de distrugeri, incendii şi inundaţii, zonelor şi nivelul de

contaminare radioactivă, chimică şi biologică, direcţiilor posibile de trecere sau ocolire;- accesibilitatea (gradul de trecere a terenului, obstacolele naturale, starea

drumurilor, surselor de apă, caracterul cursurilor de apă, existenţa trecerilor sau vadurilor.În situaţii deosebite subunităţile de cercetare pot îndeplini şi alte misiuni, precum:- atacarea unor subunităţi, aflate în deplasare, în staţionare sau în raioanele

de concentrare, cu scopul de a le produce pierderi, a crea panică şi a dezorganiza conducerea, precum şi pentru capturarea de documente şi modele de tehnică;

- îndrumarea coloanelor inamicului pe alte direcţii, prin schimbarea indicatoarelor;

- distrugerea sau avarierea (incendierea) totală sau parţială a unor obiective şi lucrări importante din dispozitivul inamicului;

- blocarea temporală a unor puncte obligatorii de trecere;- hărţuirea inamicului prin foc executat prin surprindere;- observarea şi corectarea focului artileriei şi loviturilor aviaţiei proprii

asupra diferitelor obiective ale inamicului, precum şi urmărirea efectului asupra acestora;- cucerirea şi menţinerea temporară a unor puncte obligatorii de trecere sau

obiective;- cercetarea raioanelor în care trupele proprii urmează să întrebuinţeze

desant aerian;- desfăşurarea unor acţiuni de propagandă specială, îndeosebi, răspîndirea

de zvonuri şi împrăştiera materialelor tipărite. Cunoaşterea oportună a situaţiei, posibilităţilor şi concepţiei inamicului constituie o

condiţie esenţială pentru prevenirea trupelor asupra acţiunilor prin surprindere ale acestuia.

În subunităţi se organizează (tipurile de cercetare):- cercetarea armelor (de trupe);- cercetarea genistică;- cercetarea de radiaţie;- cercetarea chimică;- cercetarea biologică bacteriologică;- cercetarea de radiolocaţie (în companie);- cercetarea de artilerie (în batalion).

2. Forţele, mijloacele şi elementele de cercetare.

4

Forţele de cercetare sînt constituite din militari şi subunităţile destinate să îndeplinească, permanent sau temporar, misiuni de cercetare.

Mijloacele de cercetare cuprind tehnica de luptă, aparatura şi alte categorii de mijloace cu ajutorul cărora forţele de cercetare acţionează în scopul îndeplinirii misiunilor primite.

Elementele de cercetare se constituie din militari, subunităţi din diferite genuri de arme.Acestea au o compunere variabilă în funcţie de misiune, situaţia tactică şi teren.

Elementele de cercetare acţionează pe jos, pe autovehicule, elicoptere şi alte mijloace care asigură deplasarea rapidă şi îndeplinirea la timp a misiunilor primite.

Elementele de cercetare sînt:- cercetaşul (observatorul);- echipa de cercetare (post de cercetare);- patrula de cercetare independentă;- detaşamentul de cercetare.

Cercetraşul (observatorul) este militarul destinat să îndeplinească misiuni de cercetare.Echipa de cercetare poate fi constituită de la 2-4 militari pînă la o grupă şi se trimite în

misiune de către patrula de cercetare, precum şi de către subunităţile de toate genurile de armă. Aceasta este destinată pentru cercetarea inamicului şi terenului pe o direcţie sau a unui obiectiv. În funcţie de situaţie, echipa de cercetare poate fi: de cap, de flanc sau de spate.

Patrula de cercetare şi patrula de cercetare independentă au compunerea de la o grupă pînă la un pluton şi pot fi întărite cu cercetaşi de artilerie, chimic şi de geniu.

Patrula de cercetare se trimite în misiune de către detaşamentul de cercetare, compania de infanterie şi alte subunităţi. Aceasta se destinează pentru cercetarea inamicului şi terenului sau a unor obiective pe o direcţie sau într-un raion. Patrula de cercetare poate fi: de cap, de flanc sau de spate.

Patrula de cercetare independentă se trimite în misiune de către statul major al unităţii şi de către batalionul de infanterie motorizată pentru cercetarea inamicului şi terenului sau a unor obiective importante pe o direcţie sau într-un raion. Aceasta este condusă direct de către statul major (eşalonul) care a trimis în misiune, precum şi raportează acestora datele procurate.

Detaşamentul de cercetare se constituie numai atunci cînd este necesară executarea unor acţiuni de cercetare cu forţe superioare, în special, apărarea organizată în afara contactului nemijlocit cu inamicul, pe timpul dezvoltării ofensivei în adîncimea apărării inamicului, la marş şi lupta de întîlnire. Compunerea detaşamentuilui de cercetare este de o companie infanterie motorizată, iar uneori pînă la un batalion. În funcţie de situaţie şi posibilităţi acesta se întăreşte cu subunităţi de tancuri, artilerie, geniu, chimie. Detaşamentul de cercetare acţionează, de regulă, pe o direcţie principală (importantă) , trimiţînd în faţă şi la flancuri patrule de cercetare.

Distanţele la care acţionează elementele de cercetare sînt diferite. Acestea trebuie să asigure prevenirea unităţilor (subunităţilor) proprii asupra acţiunilor executate prin surprindere de către inamic şi, pe cît e posibil, să sprijine cu foc elementele de cercetare, în caz de întîlnire a acestora cu forţe superioare ale inamicului.

Distanţele depind de:- forma de luptă şi situaţia tactică în care se acţionează;- valoarea, compunerea şi misiuni;- caracteristicile terenului;- posibilităţile de menţinere as legăturii;- modul de deplasare (pe autovehicule, pe jos);- timpul cînd se acţionează (ziua sau noaptea, anotimpul);

5

Depărtarea la care se trimit elementele de cercetare faţă de trupele proprii poate fi:cercetaşul – pînă la 300 m (distanţa care asigură legătura vizibilă cu subunitatea de la care

a fost trimis ţi sprijinul cu foc);echipa de cercetare – pe tehnica de luptă pînă la 2 km, pe jos pînă la 600m;patrula de cercetare – pe tehnica de luptă pînă la 5 km, pe jos pînă la 2 km;patrula de cercetare independentă – pînă la 15 km;detaşamentul de cercetare – pînă la 25 km şi mai mult.Ziua pe timp de ceaţă şi viscol, noaptea, în localităţi, în teren acoperit şi greu accesibil

distanţele se reduc.

3. Procedeele principale de procurare a datelor (informaţiei) despre inamic sînt:- observarea;- ascultarea;- ambuscada de cercetare;- incursiunea (raidul);- cercetarea prin luptă;- prin acţiunile de luptă, executate de către subunităţi;- interogarea locuitorilor din zonă;- interogarea prizonierilor şi dizertirilor;- fotografierea terestră;- studierea documentelor capturate de la inamic, modelelor de armament şi

tehnică. Observarea şi ascultarea – constituie unul din procedeele de bază ale cercetării şi constă în

supravegherea cîmpului de luptă, descoperirea şi studierea inamicului, terenului şi altor obiective. Observarea şi ascultarea se organizează şi se execută permanent, ziua şi noaptea de către comandanţi şi întregul personal al subunităţii, indiferent de situaţia în care se află subunităţile, de anotimp şi de condiţiile hidrometeorologice.

Incursiunea – este un procedeu de cercetare şi de luptă. Ca procedeu de cercetare incursiunea se organizează, de regulă, pe timpul pregătirii

luptei de apărare sau a ofensivei şi se execută de către pluton (grupă).Incursiunea se execută în scopul capturării militarilor inamicului, documente şi modele de

armament, aparatură radioelectronică şi tehnică de luptă.În unele situaţii incursiunea se execută ţi pentru a procura (verifica) anumite date

(informaţii), precum şi pentru descoperirea noilor obiective existente în dispozitivul de luptă al inamicului.

Ca procedeu de luptă incursiunea se execută în scopul de a nimici (distruge) subunităţi şi obiective izolate din dispozitivul inamicului, a produce pierderi şi a crea panică în rîndul acestuia. În acelaşi timp se urmăreşte şi capturarea militarilor, documentelor, armamentului şi tehnicii de luptă.

Ambuscada – este un procedeu de cercetare şi de luptă foarte eficient, în cazul cînd inamicul trebuie lovit permanent şi pretutindeni.

6

Ambuscada constă în dispunerea mascată a subunităţii pe direcţia cea mai probabilă de înaintare (deplasare) a inamicului, pentru a-l ataca prin surprindere, a crea panică şi a-i produce pierderi, a captura militari, documente, modele de armament şi tehnică de luptă. Drept obiective de atac pot fi: militari izolaţi sau în grupuri mici, subunităţi care se deplasează pe jos sau pe tehnică de luptă şi alte obiective izolate aflate în mişcare.

Ambuscada se organizează în orice situaţii şi forme de luptă, teren, anotimp şi, mai ales, în condiţii grele de stare a vremii, de regulă: în teren greu accesibil, în munţi, în punctele obligatorii de trecere şi în alte locuri favorabile ataculuii prin surprindere de la mică distanţă. Aceasta se execută la ordin sau din iniţiativa comandantului de subunitate, atît ziua, cît şi noaptea.

Cercetarea în dispozitivul inamicului este un proces complex de cercetare şi constă în pătrunderea unor elemente de cercetare în dispozitivul acestuia cu scopul de a procura date şi informaţii despre inamic, teren şi alte elemente ale situaţiei, cît şi pentru a executa prin surprindere acţiuni de nimicire sau distrugere a unor obiective, în vederea producerii de pierderi şi panică în rîndurile inamicului.

Cercetarea prin luptă – este un procedeu de cercetare şi de luptă care se execută la ordin, în scopul de a verifica şi preciza datele de cercetare, sau de a obţine alte informaţii despre inamicul din contact nemijlocit, cînd procurarea acestora nu este posibilă prin alte procedee. Aceasta constă în executarea unui atac hotărît, cu obiectiv limitat, care să oblige inamicul de a-şi demasca forţele şi mijloacele, organizarea sistemului de foc şi de baraje, dispozitivul, precum şi concepţia de acţiune, creînd condiţii pentru descoperirea forţelor din contact nemijlocit şi din adîncimea apropiată.

TEMA 1. BAZELE CERCETĂRII.

Şedinţa 2OBIECTIVELE DIDACTICE:

1. De a studia şi însuşi de către militari mijloacele moderne de cercetare.2. De a primi deprinderi practice la lucrul cu mijloacele moderne de cercetare.3. De a educa la militari hotărîrea, disciplina, curajul şi organizarea.

Bazele de organizare şi procedeele principale de executarea observării şi ascultării. Observarea şi ascultarea constituie unele din procedeele de bază ale cercetării şi constă

în supravegherea câmpului de luptă, descoperirea şi studierea inamicului, terenului şi a altor obiective, în scopul procurării datelor şi informaţiilor necesare. Observarea şi ascultarea se organizează permanent, ziua şi noaptea, de către comandanţi şi întregul personal al subunităţii, precum şi de către militarii trimişi în posturi de observare, pânde sau numiţi ca observatori, indiferent de situaţia în care se găsesc trupele, de anotimp şi condiţiile hidrometeorologice.

Prin observare se asigură:- descoperirea şi studierea inamicului, terenului şi a obiectivelor şi determinarea

distanţelor până la ele;- urmărirea acţiunilor de luptă, a manevrei de forţe şi mijloace executată de inamic şi

asigurarea legăturii de vedere cu subunităţile vecine;

7

- descoperirea indiciilor care demască prezenţa, activitatea şi acţiunile inamicului;- urmărirea efectului focului executat de trupele proprii asupra inamicului, a distrugerilor

şi incendiilor produse;- supravegherea spaţiului aerian şi determinarea caracterului acţiunilor aviaţiei inamice;- descoperirea întrebuinţării desantului aerian şi a trupelor aeromobile de către inamic.În toate situaţiile, îndeosebi, pe timp de noapte şî în condiţii de vizibilitate redusă,

observarea şi ascultarea se completează reciproc.Pentru executarea observării se numesc observatori sau se organizează posturi de

observare.Observator este militarul destinat să execute observarea inamicului, terenului şi spaţiului

aerian.Postul de observare se compune, de regulă, din 3-4 militari dintre care unul este şef şi are

misiunea să supravegheze activitatea şi acţiunile inamicului terestru şi aerian şi să raporteze oportun datele obţinute. Uneori personalul postului de observare poate avea o compunere mixtă.

Personalul postului de observare (observatorul) se dispune în lucrări genistice, clădiri, autovehicule, elicoptere sau alte locuri favorabile executării observării terestre şi aeriene (fig. 10).

Locul ales pentru executarea observării trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- să permită executarea observării, pe cât posibil circular şi pe o distanţă cât mai mare;- să fie mascat împotriva observării terestre şi din aer a inamicului şi ferit de focul

acestuia;- să aibă căi de acces ascunse şi să asigure condiţii bune pentru lucrul şi odihna

personalului;- să nu fie în apropierea unor repere caracteristice din teren care atrag atenţia inamicului;- să permită realizarea legăturii cu comandantul care 1-a trimis în misiune, direct sau prin

subunităţile care acţionează în apropiere.

8

În cazul când nu este timp îndestulat pentru amenajarea şanţului observatorul poate ocupa poziţia la obiectele în teren, folosind caracteristicile de mascare (Fig. 11.).

9

10

11

Fig. 12. Locul observatorului mascat şi sub obiectele în teren:a), e) moviliţă; b) trunchi; c) tanc; d) calea ferată; f) piatră.

Postul de observare (observatorul) trebuie asigurat cu mijloace de observare pe timp de zi şi de noapte, cu aparatele de cercetare N.B.C., cu ceas, busolă, lanternă, rechizite (planşetă, compas, riglă, creioane), mijloace de semnalizare şi legătură; documente (hartă sau schemă; jurnal de observare) pentru evidenta şi transmiterea datelor procurate (fig. 13.).

Când observarea se execută din autovehicul (transport blindat, automobil) sau elicopter, personalul foloseşte mijloace de observare şi de transmisiuni existente pe acestea.

Legătura între postul de observare (observator) şi eşalonul care 1-a trimis în misiune se realizează prin mijloace cu fir, radio şi mobile, precum şi prin semnale. Datele procurate de postul de observare pot fi imprimate şi pe bandă magnetică, atunci când se dispune de asemenea mijloace.

Pentru cercetarea inamicului şi a terenului, postului de observare (observatorului) i se stabileşte sector de observare sau obiectiv (obiective) de observat; în cadrul sectorului de observare se indică direcţia (obiectivul) principală de observare.

12

Sectorul de observare cuprinde spaţiul terestru şi aerian în care se execută observarea. Dezvoltarea frontală şi adâncimea acestuia sânt variabile şi depind de: teren, condiţiile de vizibilitate şi densitatea obiectivelor din partea inamicului.

Limitele sectorului de observare (dreapta, stânga) se stabilesc prin repere sau azimut şi trebuie, pe cât posibil, să se întretaie pe limita dinainte a dispozitivului trupelor proprii cu ale posturilor de observare vecine.

În adâncime, sectorul de observare se împarte în zone, delimitate prin linii convenţionale, astfel (Fig. 14.):

- zona apropiată, cuprinde poţiunea de teren în care obiectivele (personalul şi tehnica de luptă, lucrările genistice, precum şi detaliile de planimetrie) pot fi văzute clar cu ochiul liber;

- zona mijlocie, cuprinde porţiunea de teren dintre linia cea mai îndepărtată a zonei apropiate şl până unde observatorul poate recunoaşte cu ochiul liber siluetele tehnicii de luptă, formele copacilor şi caselor;

- zona îndepărtată, cuprinde porţiunea dintre linia cea mai îndepărtată a zonei mijlocii şi până la limita vizibilităţii ce poate fi acoperită cu ajutorul aparatelor de observare din înzestrare.

Când terenul limitează posibiltătile de observare în adâncime, sectorul nu se mai împarte în zone.

Când situaţia impune, postul de observare (observatorul) execută observarea circulară a spaţiului terestru şi aerian, fără a i se stabili sector de observare.

13

Documentele pentru evidenta şi transmiterea dalelor de către postul de observare (observator) sânt:

- harta de lucru este documentai pe care se trec: locul postului de observare, limitele sectorului, zonele nevăzute şi obiectivele descoperite de către observator şi se foloseşte pentru raportarea dalelor prin coordonate;

- schema sectorului de observare este documentul pe care se reprezintă: locul postului de observare; reperele, azimuturile acestora şi distanţele până la ele; sectorul de observare – împărţit pe zone; zonele nevăzute. Schema se întocmeşte când nu se dispune de hartă de scară mare; aceasta ajută la raportarea datelor obţinute.

- jurnalul de observare este documentul de evidenţă în care se consemnează toate datele obţinute prin observare.

Pe timpul executării observării, obiectele descoperite se trec pe hartă sau schemă şi se înscriu în jurnalul de observare, după care sunt raportate eşalonului superior. Datele importante se raportează imediat

Pentru asigurarea continuităţii lucrului, activitatea în cadrul postului de observare se desfăşoară pe schimburi.

Fiecare schimb execută observarea permanentă a inamicului şi terenului din sectorul stabilit, iar datele se înscriu în jurnalul de observare şi se trec pe hartă (schemă). La orele stabilite, sau imediat, când situaţia impune, datele sânt raportate eşalonului superior, precizându-se cu exactitate data (ziua şi ora), locul de dispunere prin coordonate (direcţia de deplasare) a obiectivelor descoperite, activităţile şi acţiunile executate de inamic. În dreptul fiecărei informaţii se consemnează cui a fost transmisă şi la ce oră.

14

Pe timpul pregătirii de foc (contrapregătirii), personalul postului de observare urmăreşte efectul focului asupra obiectivelor, stabileşte gradul de nimicire, neutralizare sau distrugere a acestora şi acţiunile executate de inamic, raportând oportun cele observate, eşalonului superior.

În cazul întrebuinţării armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor incendiare, la semnalul de înştiinţare, personalul postului de observare îşi pune masca contra gazelor pe figură, trece celelalte mijloace de protecţie individuală în poziţie „pentru luptă”, continuă observarea, determină şi raportează efectele produse asupra personalului şi tehnicii de luptă a inamicului.

Când observarea se execută timp îndelungat, personalul postului de observare este înlocuit periodic, iar în condiţii meteo grele (pe timp de ger, viscol, ceaţă, ploi abundente etc.) acesta este schimbat mai des decât în condiţii obişnuite.

Schimbarea locului postului de observare se execută la ordin, de regulă, noaptea, precum şi din iniţiativa şefului postului de observare, în următoarele situaţii:

- când postul de observare a fost descoperit şi inamicul execută foc asupra lui;- când efectele armelor de distrugere în masă înrăutăţesc condiţiile de observare şi pun

în pericol viaţa cercetaşilor;- pe timpul ducerii luptei, sau în alte situaţii, când executarea observării din locul iniţial

nu mai este posibilă.Despre schimbarea locului, şeful postului de observare raportează comandantului

(şefului) care 1-a trimis în misiune.Pe timp de noapte, observarea se execută atât cu ochiul liber cât şi prin folosirea

aparatelor de vedere pe timp de noapte, fiind completată permanent cu ascultarea.Noaptea, posturile de observare de la contact se dispun cât mai aproape de inamic, iar

locurile alese trebuie să permită, pe cât posibil, observarea de jos în sus. Când în raioanele sau pe direcţiile posturilor de observare se execută şi alte acţiuni de cercetare de către trupele proprii (incursiuni, ambuscade, deplasarea unor echipe sau patrule), se va .stabili şi modul de recunoaştere reciprocă şi de cooperare. În astfel de situaţii, misiunile postului de observare se completează cu altele, în folosul acţiunii respective.

Observarea cu ajutorul aparatelor active de vedere pe timp de noapte se execută din alte locuri decât cele folosite pe timpul zilei, la intervale de timp diferite, pentru a nu da posibilitate inamicului să descopere locul de dispunere a posturilor de observare şi periodicitatea folosirii acestora.

Militarii aleşi pentru executarea observării pe timp de noapte trebuie să ştie să se orienteze bine în condiţii de vizibilitate redusă şi să aibă auzul şi memoria bune, astfel, încât să poată asculta şi reda cât mai exact cele auzite şi văzute.

Când situaţia permite ascultarea convorbirilor inamicului, în compunerea posturilor de observare vor fi incluşi, pe cât posibil, şi cercetaşi care cunosc limba acestuia.

Direcţiile şi locurile de dispunere a mijloacelor de foc care se descoperă prin lumina de la gura ţevii, se determină cu ajutorul reperelor vizibile sau al azimuturilor, iar distanţa până la ele — cu ajutorul cronometrului (ceasului). Datele, obţinute pe timp de noapte, se trec în jurnalul de observare şi se raportează pe măsura procurării lor, urmând ca ele să fie verificate pe timp de lumină.

Despre creşterea intensităţii zgomotelor şi a luminilor, a regimurilor de luptă în general, faţă de orele sau nopţile anterioare, precum şi despre eventualele schimbări bruşte ale situaţiei, şefului postului de observare raportează imediat.

Observarea în localitate şi într-o zonă industrială prezintă unele particularităţi, astfel:

15

- executarea observării este mult îngreuiată din cauza clădirilor, fumului şi prafului rezultat din activităţile desfăşurate, sau a incendiilor şi exploziilor produse;

- în compunerea posturilor de observare pot fi incluşi militari care cunosc bine particularităţile localităţilor, construcţiilor şi terenului;

- numărul posturilor de observare este mult mai mare şi se dispun la intervale mai mici unul faţă de celălalt;

- instalarea posturilor de observare se fâce frecvent la etajele superioare şi în podurile clădirilor, în turnuri, coşuri, în construcţiile înalte şi în gurile de canalizare, care asigură o bună vizibilitate;

- în principiu, posturile de observare nu primesc sectoare de observare, ci numai direcţii şi obiective de supravegheat. Observarea se execută, de regulă, în lungul străzilor, aleilor şi în direcţiile clădirilor importante, grădinilor, parcurilor, pieţelor şi altor locuri unde inamicul îşi poate dispune personalul şi tehnica de luptă.

Observarea în raioanele de fortificaţie se execută în scopul de a stabili locul de dispunere a lucrărilor de apărare permanente, ocupate de către inamic, mijloacele de foc folosite, precum şi barajele (obstacolele) şi alte lucrări executate în faţa şi în interiorul aliniamentelor (raioanelor) şi punctelor de sprijin cucerite.

Unele posturi de observare pot primi ca misiune să supravegheze numai 1-2 lucrări de apărare permanente (cazemate) ocupate de către inamic.

Pentru executarea observării în raioanele fortificate se folosesc, de regulă, mai multe forţe şi mijloace de cercetare decât în condiţiile unei apărări obişnuite.

Observarea la fluviu se execută atât pe fluviu, cât şi pe uscat, de către posturile de observare şi mijloacele radiotehnice, dispuse pe mal. Observarea se execută pe front larg şi pe mare adâncime, folostndu-se pe scară largă aparatura de observare, care permite descoperirea şi determinarea cu precizie a poziţiei obiectivelor pe apă.

Posturile de observare de pe malul fluviului se instalează, de regulă, în punctele dominante de teren, în clădiri şi alte construcţii, precum şi înapoia digurilor de proiecţie a malurilor şi plajelor.

16

17

Raportul observatorului trebuie să fie clar şi scurt. De exemplu: „Reperul I, în stânga 10, mai departe de 200, în tufar este un observator”; „Reperul 3, în dreapta 20, mai aproape de 100 la colţul arăturii un tun fără recul a executat o lovitură”.

2. Procedeele de executare a cercetării prin incursiune.Incursiunea este un procedeu de cercetare şi de luptă. Ca procedeu de cercetare,

incursiunea se organizează, de regulă, pe timpul pregătirii luptei de apărare sau ofensive şi se execută de către pluton (grupă). Acţiunea se execută în scopul de a captară de la inamic militari, documente şi modele de armament, aparatură şi tehnică de faptă. În unele situaţii incursiunea se execută şi pentru a procura (verifica) anumite date (informaţii) şi a descoperi noi obiective existente în dispozitivul inamicului.

Ca procedeu de luptă, incursiunea se execută în scopul de a nimici (distruge) subunităţi şi obiective izolate din dispozitivul inamicului, a produce pierderi şi a crea panică

18

în rândul acestuia. În acelaşi timp se urmăreşte şi scopul capturării de militari, docuente, armament şl tehnică de luptă.

Incursiunea se execută pe jos, de regulă, noaptea când vigilenţa inamicului este scăzută sau în alte condiţii de vizibilitate redusă; în teren deluros cu acoperiri, de asemenea, incursiunea se poate executa şi pe timp de zi.

Pătrunderea subunităţilor în dispozitivul inamicului se va executa, de regulă, prin intervale neacoperite cu baraje şi obstacole şi numai în cazuri deosebite prin culoare special create.

Incursiunea cu scop de capturare, constă în studierea din timp a obiectivului, acoperirea în ascuns, atacul prin surprindere, capturarea acestuia şi înapoierea subunităţii în dispozitivul propriu.

Cand se urmăreşte scopul de procurare sau verificare a unor date (informaţii) şi descoperire de noi obiective, incursiunea constă în pătrunderea cercetaşior în dispozitivul inamicului şi apropierea de obiectivele de cercetat, executarea observării (fotografierii) pentru determinarea caracteristicilor, a locutui de dispune şi a activităţilor desfăşurate, după care se înapoiază în dispozitivul trupelor proprii.

Cele mai indicate obiective sânt: personalul posturilor de observare şi de pază, servanţii mijloacelor de foc, echipajele staţiilor radio şi altor tipuri de tehnică, militari izolaţi. De asemenea, se vor captura modele de armament, muniţie, aparatură, instalaţii şi dispozitive care pot fi transportate de către militari până în dispozitivul trupelor proprii.

Compunerea subunităţii destinată pentru executarera incursiunii depinde de misiunea primită, natura şi depărtarea la care se găseşte obiectivul de capturat (cercetat), posibilităţile de pătrundere în dispozitivul inamicului, caracterul terenului, condiţiile hidrometeorologice, existenţa barajelor şi obstacolelor. În principiu, conducerea acesteia depinde de situaţia concretă şi trebuie să asigure crearea culoarelor prin barajele inamicului şi paza acestora, siguranţa apropiată, atacul, capturarea şi transportul obiectivului în dispozitivul propriu. Subunitatea se întăreşte, de regulă, cu cercetaşi de geniu şi chimici, cu mijloace de înlăturare a barajelor, iar pentru sprijinul acţiunii se destină mijloace de foc din cadrul trupelor din contact.

Pregătirea şi executarea încursiunii se fac în secret, în vederea realizării surprinderii. În acest scop nu este indicat să se execute mai multe incursiuni în acelaşi raion.

Subunitatea care execută incursiunea pentru capturarea unui obiectiv se împarte, în principiu, pe echipe, astfel (Fig. 15): J

- echipa de afac şi captură;- echpa (echipe) de siguranţă;- echipa de înlăturare a barajelor.La organizarea subunităţii pe echipe, trebuie să aibă în vedere următoarele:- în echipa de atac şi captură să fie numiţi militari care cunosc limba inamicului,

stăpânesc bine procedeele de luptă corp la corp, tehnica imobilizării şi transportării militarilor (materialelor) capturaţi. Aceştia vor fi înzestraţi cu pistoale-mitralieră sau pistoale, pumnale, grenade de mînă şi asiguraţi cu ceasuri, busole, frânghii, saci (foi de cort) şi cu alte materiale necesare îndeplinirii misiunii;

- în echipa (echipele) de siguranţă vor fi numiţi cei mai buni trăgători, militari care aruncă grenadele cu precizie la distanţe marii, bine instruiţi în lupta corp la corp. Ei trebuie înzestraţi cu armamentul care le asigură în condiţii cât mai bune, executarea sprijinului cu foc;

- în echipa de înlăturare a barajelor să fie numiţi cercetaşii de geniu, asiguraţi cu

19

armament, grenade şi mijloace pentru crearea şi marcarea culoarelor prin baraje.Subunitatea se dispune din timpîn observare pentru cercetarea în detaliu a inamicului şi

terenului din raionul incursiunii, a verifica şi obţine noi date şi informaţii, îndeosebi, asupra: activităţii posturilor de observare, mijloacelor de foc şi staţiilor de radiolocaţie, posturilor de siguranţă (pază şi pândă), patrulelor de cercetare, precum şi a măsurilor de siguranţă, luate de către inamic pe timp de noapte, direcţiilor care asigură deplasarea în ascuns a echipelor; barajelor şă obstacolelor existente şi asupra modului de trecere (ocolire) a acestora.

Pătrunderea subunităţii în dispozitivul inamicului se execută, de regulă, pe la flancuri (intervale), pe o direcţie fără obstacole, care permite apropierea în ascuns de obiectivul de capturat şi înapoierea acesteia în dispozitivul propriu. La ora stabilita, subunitatea începe deplasarea la semnalul comandantului, folosind condiţiile naturale ale terenului. În raport cu depărtarea obiectivului de capturat, natura barajelor, obstacolelor şi anotimp, echipele se deplasează în ordinea: echipa de înlăturare a barajelor, echipa (echipele) de siguranţă, echipa de atac şi captură.

Pe timpul deplasării, conducerea se realizează prin ordine scurte date în şoaptă, care se transmit de la un ceretaş la altul, precum şi prin semnale, care să nu demaşte acţiunea lor.

Echipele acţionează în principiu, astfel: echipa de înlăturare a barajelor se apropie în ascuns de barajele inamicului, execută culoare, după care îl marchează şi se dispune fracţionat, la intrarea şi ieşirea din culoar; dă semnalul „drum liber” şi supraveghează apropierea şi trecerea prin culoar a militarilor din celelalte echipe, făcând siguranţa acestora, atât la plecare, cât şi la întoarcere.

La primirea semnalului, se apropie echipa (echipele) de siguranţă, care, după trecerea prin culoar ocupă poziţia de tragere stabilită şi execută observarea asupra inamicului, fiind în măsură să sprijine cu foc acţiunile de atac şi captură.

Ultima se deplasează echipa de atac şi captură, care pătrunde prin culoar, înaintează şi se apropie.

Pe timpul deplasării, echipa (echipele) trebuie să observe cu multă atenţie terenul şi activităţile inamicului, să aprecieze just situaţia, deoarece deschiderea focului, iluminarea terenului sau producerea de zgomote de către acesta, nu înseamnă întotdeauna că acţiunea a fost descoperită. La iluminarea terenului, militarii se adăpostesc şi rămân nemişcaţi, continuînd observarea pentru a descoperi cât mai exact acţiunile înamicului şi a fi în măsură ca la ordin (semnal) să deschidă focul.

Folosirea, judicioasă a terenului şi întrebuinţarea unor procedee de deplasare adecvate (în picioare, aplecat, în genunchi, târâş), respectarea întocmai a disciplinei, sânt condiţii esenţiale pentru realizarea surprinderii şi asigurarea succesului incursiunii.

La ajungerea echipei de atac şi captată în apropierea obiectivului, militarii se opresc într-un loc mascat, execută cu atenţie observarea şi ascultarea pentru a identifica prezenta şi activitatea obiectivului de capturate.

La semnalul stabilit, militarii atacă obiectivul fără zgomot, îl capturează, imobilizează şi îl transportă repede în dispozitivul trupelor proprii. Atacul obiectivului este indicat să se execute în flanc şi spate, în momentul când atenţia inamicului este slăbită.

Rămânerea mai mult timp în raionul obiectivului poate duce la descoperirea acţiunii de către inamic şi la insuccesul incursiunii.

Înapoierea echipelor în dispozitivul trapelor proprii se execută în ordinea: echipa de atac şi captură, echipa de sipiranţă şi echipa de înlăturare a barajelor.

Militarii, căzuţi în luptă sau răniţi, sunt evacuaţi de către echipele respective; răspunzători de evacuarea acestora sânt comandanţii de echipe.

20

Pe timpul zilei, incursiunea se execulă, de regulă, în teren acoperit şi în condiţii de vizibilitate redusă (ploaie, ceaţă, ninsoare, viscol) şi în alte situaţii, care pemit executarea mascată a acţiunii.

Incursiunea pe timpul zilei prezintă unele avantaje şi dezavantaje care influenţează asupra pregătirii şi executării acţiunii, astfel:

- există posibilităţi mai bune de observare, orientare şi executare a unui foc precis;- acţiunile executate de către inamic pot fi descoperite şi neutralizate mai uşor decât pe

timp de noapte;- sprijinul cu foc al incursiunii este mai eficace, putându-se lovi cu mare precizie

obiectivele inamicului;- surprinderea se realizează mai greu decât pe timp de noapte, inamicul având

posibilităţi mai mari de a descoperi acţiunile executate de către echipe şi a lua măsuri pentru zădărnicirea incursiunii.

Incursiunea peste un curs de apă se organizează şi se execută ţinând seama de particularităţile terenului şi caracteristicile cursului de apă. Pentru executarea unei astfel de acţiuni se vor selecţiona militari care ştiu să înoate bine şi fără zgomot, să folosească costumul de scafandru autonom, barca sau pluta, să salveze oamenii de la înec şi să treacă peste cursul de apă răniţii şi prizonierii. Ei trebuie echipaţi şi înzestraţi corespunzător specificului acţiunii.

La stabilirea obiectivului de capturare, o importanţă deosebită se acordă alegerii locului de trecere peste cursul de apă, pentru a asigura deplasarea şi trecerea în ascuns peste aceasta, apropierea neobservată de obiectiv şi înapoierea mascată şi în siparanţă a subunitătii în dispozitivul trapelor proprii.

Locul de părăsire a malului propriu se alege ţinând seamă de viteza curentului apei, lăţimea cursului de apă şi mijloacele de trecere folosite. El se stabileşte, de regulă, în amonte faţă de locul prevăzut pentru a ajunge (debarca) pe malul opus. În acelaşi mod se procedează şi pentru înapoierea dispozitivului trupelor proprii.

Fracţionarea subunităţii pe echipe se face în raport de situaţie, inamic şi caracteristicile cursului de apă. În principiu, se constituie o echipă de atac şi captură cu un efectiv mai mare decât în condiţii obişnuite; din cadrul acesteia se destină militari înzestraţi cu puşti-mitraliere care să facă siguranţa apropiată a celor care vor captura obiectivul.

Trecerea echipelor peste cursul de apă se execută prin vad, înot, cu mijloace de trecere din înzestrare sau improvizate.

Când se constituie şi celelalte echipe (de siguranţă şi înlăturare a barajelor), acestea acţionează astfel: echipa (echipele) de siguranţă, în raport de distanţa până la obiectivul de capturare, se dispune în dispozitivul trupelor proprii pe malul apei sau trecere pe malul opus, fiind în măsură să sprijine cu foc acţiunea celorlalte echipe; echipa de înlăturare a barajelor creează culoarul prin baraje, pe direcţia stabilită, după care ocupă poziţia de tragere şi face siguranţa echipei de atac şi captură pe malul opus.

Intrarea, traversarea cursului de apă şi ieşirea pe malul opus trebuie executate cu multă atenţie ţi fără zgomot. Mijloacele folosite pentru trecere se ascund la malul apei pentru a nu fi descoperite de inamic.

Incursiunea peste un curs de apă poate fi executată atît noaptea, cît şi ziua, în special dimineaţa, cînd se lasă ceaţa, iar pentru pregătirea ei se destină mai mult timp şi mai multe mijloace, decît în condiţii obişnuite. De asemenea, se constituie 1-2 echipe de salvare care să intervină la nevoie.

Incursiunea în localitate se organizează şi se execută avînd în vedere dispunerea

21

inamicului, mărimea localităţii, natura clădirilor, existenţa dărîmăturilor, barajelor şi obstacolelor, sistemul de canalizare şi alţi factori care pot îngreuna sau uşura existenţa incursiunii.

Pregătirea şi executarea incursiunii în localitate prezintă următoarele particularităţi:- obiectivul de capturare se poate găsi mai aproape de subunităţile proprii, în

dărîmături, clădiri izolate sau în afara construcţiilor;- echipa de atac şi captură poate avea o valoare mai mică decît în condiţii obişnuite

şi este formată, de regulă, din cercetaşi antrenaţi în escaladarea diferitelor obstacole, deplasarea prin canale şi peste dărîmături;

- apropierea de obiectiv se execută pe căi ascunse, nesupravegheate de către inamic, prin subsoluri, spărturi existente în ziduri ţi garduri, în pereţii clădirilor, prin sistemul de canalizare, galerii şi coridoare care permit apropierea în ascuns şi atacarea obiectivului în flanc şi în spate;

- subunitatea care execută incursiunea este sprijinită, uneori, direct de către subunităţile aflate în contact cu inamicul, fără a se mai constitui echipe d siguranţă.

Cînd obiectivul de capturat este dispus într-o clădire, echipa de atac şi captură se împarte, de regulă, în două: o parte din militari pătrund, atacă şi capturează inamicul din interior, iar ceilalţi rămîn în afara clădirii într-un loc care permite supravegherea locului acţiunii, a împrejurimilor şi sprijinul cu foc.

Incursiunea în păduri se organizează şi se execută în condiţii obişnuite, ţinîndu-se seama de următoarele particularităţi:

- în mod frecvent, studierea inamicului, a căilor de acces, barajelor şi obstacolelor, trebuie să se facă din mai multe puncte din teren, dispuse cît mai aproape de inamic;

- obiectivele incursiunii se aleg, de regulă, dintre cele aflate la flancuri sau înapoia punctelor de sprijin ale inamicului, în locuri unde acestea se aşteaptă mai puţin în eficacitatea focului şi densitatea barajelor sînt mai reduse;

- echipele se constituie, de regulă, din militari care ştiu să se orienteze repede ziua şi noaptea şi sunt rezistenţi la eforturi fizice;

- pe timpul apropierii de obiectiv, militarii trebuie să evite drumurile, potecile şi poienele care, de regulă, sunt supravegheate de către inamic.

Incursiunea în raioane fortificate se organizează şi se execută, în deosebi, asupra obiectivelor aflate în intervalele dintre lucrările permanente de apărare, pe direcţiile care nu pot fi observate sau bătute cu foc. Pentru executarea incursiunii care are drept scop capturarea unui obiectiv, se destină subunităţi cu o valoare mai mare decît în condiţii obişnuite, sprijinite puternic de artilerie, mijloace antitanc şi subunităţi de geniu.

Organizarea şi executarea incursiunii în raioanele fortificate prezintă următoarele particularităţi: -obiectivul incursiunii se alege la un flanc (interval), de regulă, în afara lucrărilor de fortificaţii permanente; -echipele pot avea o valoare mai mare şi o compunere mixtă (cercetaşi de diferite arme); -incursiunea se execută, de regulă, numai după o pregătire prealabilă a subunităţii pe un teren asemănător; -capturarea unor obiective se poate executa şi pe timpul luptei dusă de către grupurile şi detaşamentele de asalt; -executarea incursiunii pe timp de zi impune izolarea obiectivului prin foc de artilerie, perdele de fum şi desfăşurarea unor acţiuni demonstrative în alte raioane.

În situaţii fevorabile de teren şi timp, cînd misiunile nu prevăd capturarea de militari sau

22

tehnică de luptă, incursiunile pot fi executate si de gnupuri mici de militari, care pătrund în dispozitivul inamicului, acţionează pentru procurarea de date (informaţii) despre acesta şi lucrările de fortificaţii permanente sau de campanie.

3. Procedeel de executare a ambuscadei.Ambuscada este un procedeu de cercetare şi de regulă foarte eficace în condiţiile

războiului când inamicul trebuie lovit permanent şi pretutindeni. El constă în dispunerea mascată a subunităţii, pe direcţia cea mai probabilă de înaintare a inamicului, pentru al ataca prin surprindere, a crea panică, a-i produce pierderi, a captura militari, documente, modele de armament şi tehnică de luptă. Obiectivele cele mai indicate pot li: militarii izolaţi sau în grupuri mici, subunităţile care se deplasează pe jos sau pe autovehicule şi alte obiective izolate aflate în mişcare.

Ambuscada se organizează în orice situaţie şi formă de luptă, teren, anotimp, şi mai ales, în condiţiii grele de stare a vremii, cu vizibilitate redusă, de regulă, în teren greu accesibil, la punctele obiigate de trecere şi în alte locuri favorabile atacului prin surprindere asupra inamicului de la mică distanţă. Ea se execută atât ziua cât şi noaptea.

În vederea executării ambuscadei, se alege un loc favorabil pentru dispunerea mascată a subunităţii, de regulă, în acoperiri, pe drumuri şi cărări, în apropierea surselor de apă, podurilor, la curbele drumurilor, în punctele obligate de trecere şi alte locuri favorabile.

Locul ales trebuie să asigure condiţii bune de observare a inamicului de la distanţă şi de întrebuinţare cu maximă eficacitate a mijloacelor de foc.

Succesul ambuscadei depinde de modul de pregătire a acţiunii, dispunerea mascată a subunităţii, realizarea surprinderii, hotărârea, iniţiativa şi rapiditatea în acţiune a întregului personal care participă la executarea ei.

În raport de scopul următor, valoarea şi natura obiectivului ce urmează a fi capturat sau nimicit, ambuscada se se execută prin foc sau fără foc.

Ambuscada prin foc se execută, de regulă, împotriva subunităţilor inamicului care se deplasează pe autovehicule, a celor care au o valoare mai mare decât subunitatea care execută ambuscada şi atunci când inamicul pătruns în ambuscadă opune rezistenţă. Ea se execută prin surprindere, printr-un foc concentrat şi eficace, urmărind avarierea tehnicii de luptă, producerea de pierderi şi panică în rândul inamicului, crearea condiţiilor pentru capturarea de militari, documente şi tehnică de luptă.

Când terenul nu permite dispunerea mascată a subunităţii în apropierea itinerarului pe care se deplasează inamicul, ambuscada se execută, în deosebi, de către subunităţi blindate, printr-un atac dat prin surprindere, în flancul şi spatele inamicului care se deplasează. În această situaţie, subunitatea se dispune lateral faţă de direcţia de deplasare a inamicului, instalează din vreme observatori, baraje şi obstacole şi, la momentul oportun, atacă iniţial cu foc subunitatea inamicului, căutând să împiedice desfăşurarea acesteia pentru luptă, să-i producă pierderi şi să captureze militari, documente şi tehnică de luptă.

Ambuscada fără foc se execută asupra militarilor izolaţi sau grupurilor mici de militari ai inamicului, prin surprindere şi de la mică distanţă, pentru a nu da posibilitatea acestora să riposteze.

În raport de situaţia tactică, depărtarea inamicului faţă de locul ales şi timpul la dispoziţie, ambuscada poate fi pregătită din timp sau în timp scurt

Ambuscada pregătită din timp se organizează, de regulă, la ordin şi când inamicul se găseşte la distanţă mare faţă de raionul stabilit, iar timpul la dispoziţie permite dispunerea pentru luptă a subunităţii, amenajarea şi mascarea lucrărilor genistice, organizarea sistemului

23

de foc şi baraje.Ambuscada pregătită în timp scurt se organizează din iniţiativa comandanţilor de

subunităţi, de regulă, când acestea se găsesc în deplasare şi întîlnirea cu elementele inamicului este posibilă în orice moment. Aceasta se execută în toate formele şi situaţiile de luptă, îndeosebi, pe timpul executării cercetării în dispozitivul inamicului şi al trupelor proprii

Când ambuscada se execută în scopul capturării de militari, documente şi tehnică de lupta, subunitatea se fracţionează pe echipe astfel: echipa de atac şi captură, echipa (echipe) de siguranţă şi echipa de observare. Uneori echipa de observare poate lipsi, observarea făcîndu-se de către echipa de siguranţă sau de observatori.

Compunerea fiecărei echipe este diferită şi, in raport de situaţie, poate fi de la 2-3 cercetaşi până la o grupă. În raport de hotărârea comandantului, subunităţile şi mijloacele de întărire pot acţiona în cadrul echipelor sau îndependent.

Subunităţile de transportoare blindate (maşini de luptă) care execută ambuscada prin foc, în principiu nu se fracţionează pe echipe. În raport de situaţie, comandantul subunităţii poate destina din cadrul grupelor (echipajelor) 2-4 cercetaşi, care la ordin ţi sub sprijinul mijloacelor de foc de pe tehnica de luptă, să acţioneze pentru capturarea militarilor rămaşi în viaţă, a documentelor, armamentului şi aparaturii inamicului.

Dispozitivul subunităţii în ambuscadă depinde de: valoarea şi compunerea acesteia, misiune, caracteristicile terenului şi valoarea înamicului. El poate fi: în formă de „U”, semicerc sau unghi, cu deschiderea în direcţia, de unde vine inamicul, precum şi liniar pe una sau ambele părţi ale direcţiei de înaintare a înamicului. În stabilirea dispozitivului subunităţii care execută ambuscada prin foc, trebuie să se aibă în vedere posibilitatea folosirii eficace a armamentului, fără a periclita situaţia propriilor elemente.

Pe timp de noapte şi ziua, în condiţii de vizibilitate redusă, dispozitivul în ambuscadă se realizează, de regulă, pe o singură parte a direcţiei de înaintare a inamicului.

Când subunitatea se fractionează pe echipe dispunerea acesteia în raionul ambuscadei se face, de regulă, astfel:

- echipa de atac şi captură – lateral faţă de direcţia de apropiere a inamicului, la extremităţile dispozitivului şi cât mai aproape de itinerarul de deplasare a acestuia pentru a-1 ataca prin surpriundere, a-l captura sau nimici. Dacă subunitatea, care execută ambuscada, este pe transportoare blindate, echipa de atac şi captură se constituie din militari luaţi de la mai multe grupe şi dispuşi mascat în afara transportoarelor, cât mai aproape de itinerarul de deplasare a inamicului;

- echipa (echipele) de siguranţă – într-un loc care să-i favorizeze sprijinirea cu foc a echipei de atac şi captură şi interzicerea ieşirii inamicului din ambuscadă; în cazul că subunitatea dispune de transportoare blindate, siguranţa şi spijinul se fac cu armamentul de pe acestea;

- echipa de observare – într-un loc bine mascat, care asigură observarea circulară a terenului, în special, a direcţiei de unde vine inamicul, pe o distanţă cît mai mare.

Pe timpul apropierii acestuia de raionul ambuscadei, ea trebuie să se determine şi să raporteze compunerea, distanţa la care se găseşte, viteza de deplasare şi momentul intrării inamicului în locui ambuscadei.

Când ambuscada se pregăteşte din timp, echipele şi tehnica de luptă se dispun în lucrări genistice bine mascate, iar când pregătirea ei se face în timp scurt se folosesc la maximum avantajele naturale ale terenului şi acoperirilor.

În teren frământat şi acoperit, unde situaţia permite capturarea sau nimicirea unor

24

subunităţi de valoare mai mare, în afara focului şi barajelor, se iau şi alte măsuri care măresc eficacitatea acţiunii: pregătirea copacilor pentru a fi doborâţi, dislocări de stânci, avalanşe, inundaţii sau incendii, care, declanşate prin surprindere în puncte obligatorii de trecere, produc pierderi importante şi panică în rândurile înamicului.

În raionul ambuscadei, subunitatea şi militarii trebuie să folosească la maximum avantajele oferite de teren, să se mascheze perfect, să observe continuu direcţia de deplasare a inamicului, să raporteze sistematic distanţa la care se găseşte faţă de locul ambuscadei, compunerea, dispozitivul şi viteza de deplasare a acestuia.

Semnalul pentru declanşarea acţiunii se dă în toate situaţiile de către comandantul subunităţii.

Când ambuscada se execută în scopul capturării de militari izolaţi sau a unor grupuri mici, echipa de atac şi captură, la semnalul stabilit, iesă din adăpostire şi atacă inamicul prin surprindere; militarii inamicului care opun rezistenţă sau încearcă si iasă din ambuscadă, sânt izolaţi sau nimiciţi de foc.

În situaţia când inamicul, intrat în ambuscadă, rezistă cu îndârjire, iar echipa de atac şi captură este în primejdie, în ajutorul acesteia intervin echipele de siguranţă şi de observare, fără însă a neglija observarea circulară a terenului şi siguranţa apropiată a subunităţii.

Ambuscada împotriva unui inamic care acţionează pe autovehicule se execută prin concentrarea focului mijloacelor antitanc şi mitralierelor asupra transportoarelor blindate (automobilelor), iar cel al pistoalelor-mitralieră – asupra personalului.

După ce inamicul a intrat în ambuscadă, focul se execută prin surprindere, concomitent asupra întregii coloane, urmărindu-se, în special, avarierea primelor şi ultimelor autovehicule din coloană, pentru a bloca comunicaţia în ambele sensuri şi a interzice ieşirea inamicului din locul ambuscadei.

După neutralizarea prin foc a inamcului, comandantul subunităţii dă semnalul pentru intrarea în acţiune a echipei de atac şi captură. Aceasta, se apropie cu repeziciune de obiectiv, capturează militarii inamicului, rămaşi în viaţă, documentele, armamentul şi tehnica de luptă transportabile, după care părăseşte raionul ambuscadei. Echipele de observate şi de sipiranţă urmăresc cu atenţie acţiunile inamicului, fiind în măsură să deschidă focul – în situaţia când echipa de atac şi captură este în pericol.

Militarii capturaţi sânt dezarmaţi, imobilizaţi şi escortaţi în raionul dinainte stabilit. Organizarea şi executarea ambuscadei pe timp de noapte, prezintă următoarele

particularităţi:- întunericul oferă condiţii favorabile pentra executarea ambuscadei, în orice teren, pin

surprindere şi fără măsuri speciale de amenajare genistică şi de mascare;- când se dispune de timp, alegerea şi ocuparea raionului ambuscadei, realizarea

dispozitivului şi organizarea sistemului de foc se fac, în principiu, pe timp de lumină;- subunitatea se dispune, de regală, pe o singură parte a comunicaţiei şi cât mai aproape

de aceasta;- pentru executarea observării şi a focului se folosesc aparatele de vedere pe timp de

noapte, iar focul se deschide de la mică distanţă;- pentru a uşura acţiunile echipei de atac şi captură, se folosesc mijloace de iluminare,

iar uneori baraje şi obstacole, care să limiteze manevra şi acţiunile inamicului, intrat în ambuscadă.

Pe timp de noapte ambuscada este deosebit de eficace, atât pentru capturarea militarilor izolaţi sau a grupurilor mici care se deplasează pe jos, cît şi pentru atacarea prin surprindere a unor forţe superioare numerice şi producerea de pierderi.

25

În pădure, cele mai favorabile locuri pentru organizarea ambuscadei sânt: întrîndurile în păduri, poienile, drumurile, potecile şi, în deosebi, punctele obligate de trecere, care asigură dispunerea în ascuns a subunităţilor şi executarea prin surprindere a atacului.

În localitate, raionul ambuscadei se alege, de regulă, la marginea ei, pe străzi şi la intersecţia acestora, în pieţe şi parcuri, folosindu-se, în special, locurile înguste şi mascate. În pieţe, parcuri şi intersecţii de străzi este indicat ca ambuscada să se execute, în deosebi, de către subunităţile înzestrate cu transportoare blindate (maşini de luptă).

TEMA 1. BAZELE CERCETĂRII.

Şedinţa 3

SCOPURILE: 1. De a studia şi însuşi particularităţile în organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare în condiţii deosebite.

2. De a însuşi principalii indici de descoperire a inamicului. 3. De a educa la militari hotărîrea, disciplina, curajul şi organizarea.

1. Particularităţile organizării şi executării acţiunilor de cercetare.

Cercetarea pe timp de noapte.

Întunericul favorizează, pe de o parte, executarea în ascuns a acţiunilor de cercetare, însă, în acelaşi timp, creează dificultăţi în orientarea, deplasarea şi conducerea subunităţilor.

Executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte prezintă următoarele avantaje:- întunericul favorizează pătrunderea elementelor de cercetare în dispozitivul

inamicului, apropierea în ascuns de obiectivele acestuia, capturarea militarilor, modelelor de armament, documente şi materiale, precum şi transmiterea acestora în dispozitivul propriu;

- eficacitatea focului inamicului este mai redusă;- misiunile pot fi îndeplinite cu forţe şi mijloace mai puţine decît pe timpul zilei;- în cazul descoperirii de către inamic a elementelor de cercetare, dispariâia în ascuns

se execută mult mai uşor.

Principalii factori care face mai dificilă organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte sînt:

- vizibilitatea redusă (face mai dificilă orientarea, deplasarea şi descoperirea obiectivelor din teren, de aceea, sporeşte pericolul întîlnirii prin surprindere cu inamicul;

- zgomotele se amplifică şi ca urmare se descoperă mai greu sursele, locurile unde s-au produs şi determinarea distanţelor pînă la acestea;

26

- caracteristicile obiectivelor şi dispunerea acestora faţă de anumite repere se determină mai greu;

- deplasarea în condiţii de întuneric solicită din partea cercetaşilor eforturi mult mai mari;

- întrebuinţarea de către inamic a aparatelor de vedere pe timp de noapte favorizează descoperirea acţiunilor de cercetare;

- din cauza dificultăţii executării observării şi ochirii, eficacitatea focului este mult mai redusă.

Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte necesită:- selectarea celor mai curajoşi cercetaşi, cu spirit de iniţiativă, rezistenţi la eforturi

fizice, care se orientează şi se deplasează cu uşurinţă pe timp de noapte, buni cunoscători ai luptei corp la corp;

- pregătirea acţiunilor şi darea misiunilor pe timp luminos;- alegerea şi stabilirea reperelor vizibile pe timp de noapte şi comunicarea acestora

subordonaţilor;- pregătirea tehnicii de luptă şi verificarea funcţionării aparatelor de observare şi de

ochire pe timp de noapte;- stabilirea semnalelor de legătură, de recunoaştere şi cooperare, dintre elementele de

cercetare şi restul subunităţilor.

La organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte comandanţii subunităţilor de cercetare trebuie să ţină seama de următoarele particularităţi:

- depărtarea la care se trimit elementele de cercetare (cercetaşii) este mai redusă;- se măreşte numărul posturilor de observare, amplasarea acestora se execută cît mai

aproape de linia de contact pentru a putea executa observarea şi ascultarea inamicului;- se intensifică cercetarea la flancuri (intervalele) dintre subunităţi;- fiecare subunitate trebuie să-şi organizeze cercetarea şi siguranţa nemijlocită;- deplasarea fără zgomot este una din condiţiile esenţiale care asigură succesul;- în dispozitivul inamicului, elementele de cercetare evită producerea zgomotelor,

întrebuinţarea focului şi a diferitor surse de lumină.

Pe timp de iarnă.

Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de iarnă sînt influenţate de următorii factori:

- zăpada abundentă, gheaţa şi poleiul face dificilă deplasarea elementelor de cercetare;

- ceaţa, temperatura scăzută, viscolul şi ninsorile abundente face dificilă executarea observării, funcţionarea normală a aparatelor de observare, armamentului şi tehnicii de luptă;

- stratul gros de zăpadă face dificilă determinarea traseului drumurilor, descoperirea barajelor şi obstacolelor;

- se măreşte durata timpului întunecos, favorizînd executarea în ascuns a acţiunilor de cercetare;

- îngheţul uşurează trecerea peste porţiunile mlăştinoase şi cursurile de apă.

27

La organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de iarnă comandanţii subunităţilor de cercetare trebuie să ţină seama de următoarele particularităţi:

- asigurarea cu schiuri, sănii şi alte mijloace necesare pentru deplasarea cercetaşilor;- pregătirea aparaturii de observare, armamentului şi tehnicii de luptă în vederea

funcţionării acestora în condiţii de temperaturi joase;- asigurarea cu mijloace de mascare şi materiale pentru vopsirea (la ordin) a

armamentului şi tehnicii de luptă din dotare, corespunzător mediului înconjurător;- asigurarea cercetaşilor cu echipament călduros, alimente cu valoare calorică mare şi

materiale sanitare necesare acordării primului ajutor medical.Pe timp de iarnă acţiunile de cercetare se execută, pe cît e posibil, în afara comunicaţiilor

şi pe direcţiile mai puţin supravegheate de către inamic. 2. Principalii indici de descoperire a inamicului.În vederea procurării datelor şi informaţiilor necesare o atenţie deosebită trebuie acordată

cunoaşterii şi folosirii la maximum a indiciilor, după care se descoperă prezenţa şi activitatea inamicului, în raport cu situaţia tactică şi caracterul acţiunilor de luptă.

Indicii de descoperire pot fi exploataţi numai dacă sânt analizaţi şi interpretaţi cu atenţie pe baza cunoaşterii temeinice a particularităţilor şi specificul fiecărei categorii de obiective, activităţi şi acţiuni ale inamicului; acestea oferă posibilitate cercetaşilor să determine cu mai multă uşurinţă valoarea, compunerea, activităţile şi acţiunile inamicului.

1. Indicii de descoperire a lucrărilor genistice:- identificarea pe teren a unor linii frânte, de o culoare mai închisă faţă de mediul

înconjurător, sau a unor valuri continue de pământ, de formă sinusoidală, care prin coloritul lor se deosebesc de terenul înconjurător; acestea pot fi orientate paralel, oblic sau perpendicular faţă de linia frontului;

- prezenţa unor plase de mascare şi a vegetaţiei uscate, folosite pentru mascarea lucrărilor genistice;

- descoperirea unor militari care se deplasează prin lucrări (tranşee, şanţuri de comunicaţie);

- apariţia la suprafaţa solului a turelei sau ţevii tunului (mitralierii) pe timpul executării tragerilor;

- poteci, cărări, tranşee sau şanţuri de comunicaţie care fac legătura între amplasamente, adăposturi sau poziţii de tragere;

- zgomotul, fumul şi praful produs pe timpul executării focului de către inamic, iar pe timp de noapte, lumina de la gura ţevii;

- prezenţa unor mijloace tehnice care execută lucrări de amenajare genistică a terenului.

2. Indicii de descoperire a lucrărilor genistice din raioanele fortificate:- prezenţa unor ridicături de pământ uniforme, având uneori tranşee (şanţuri de

comunicaţie) între ele;- descoperirea unor poteci care conduc către partea opusă a ridicăturilor de pământ;- existenţa unor crenele orientate în diferite direcţii; culoarea mai închisă a vegetaţiei sau

mediului înconjurător, ca urmare a tragerilor executate din interiorul cazematelor;- executarea tragerilor cu armament automat şi tunuri fără a se descoperi prezenţa

militarilor;- zgomotul produs de tragerile executate din cazemate este redus, iar fumul rezultat

28

persistă mai mult;- existenţa intre ridicăturile de pământ (lucrările de fortificaţie) a unor obstacole şi baraje

(de sârmă, colţi şl şanţuri antitanc etc.).

3. Indicii de descoperire a unui câmp de mine:- pete mici de iarba sau de pământ uscat, care apar sub forma unei table de şah,

reprezentând locurile unde au fost plantate mine;- existenţa unor săpături în diferite locuri;- vegetaţia veştejită în anumite raioane sau pe unele direcţii, în special, iarbă; - sârmă subţire, bine mascată şi ancorată cu un capăt de copaci sau ţăruşi, folosită pentru

declanşarea prin surprindere a unor tipuri de mine;- existenţa unor porţiuni de teren delimitate având anumite locuri indicatoare pentru

ocolire sau pentru mascarea culoarelor de trecere.

4. Indicii de descoperire a unui post de observare:- existenţa unui adăpost (amplasament) acoperit sau descoperit, având 2-3 crenele pe

direcţiile de observare;- reflectarea razelor solare în lentilele sau părţile metalice ale aparaturii de observare şi

armamentului;- sosirea sau plecarea unor militari din acelaşi loc, activitate care se repetă la anumite ore

(indicând schimbarea observatorilor, aducerea hranei etc.);- existenţa unor cărări şi a cablului telefonic care converg către locul unui adăpost;- identificarea unor săpături sau puncte de culoare mai închisă în ziduri, acoperişuri,

coşuri, precum şi diferite amenajări în coroanele copacilor şi în alte locuri favorabile observării.

5. Indicii de descoperire a unui punct de comandă:- existenţa unor drumuri circulate intens de autovehicule, care converg spre anumite

acoperiri;- intrarea şi ieşirea frecventă din raion a unor autovehicule, îndeosebi, autospeciale şi de

comandament;- existenţa unor militari (subunităti) de pază, de comenduire şi îndrumare a circulaţiei, în

special, la intrările şi ieşirile din raion;- descoperirea unor linii telefonice, care converg către acelaşi raion;- existenţa autostaţiilor radio şi radioreleu cu antene instalate pe înăltimi din apropiere,

precum şi zgomotul unor grupuri electrogene;- amenajarea sau existenţa parcurilor de autovehicule, în care predomină tehnică de

comandament;- prezenţa artileriei antiaeriene şi a spatiilor de radiolocatie în apropierea raionului.

6. Indicii de descoperire a inamicului din pădure şi în localitate:- descoperirea în păduri (localitate) a unor deplasări frecvente ale militarilor şi

autovehiculelor;- existenţa fumului deasupra pădurii sau clădirilor (ca urmare a funcţionării bucătăriilor) şi

a unor zgomote de motoare;- circulaţia limitată a populaţiei în localităţi, în special, cu lăsarea întunericului, iar uneori

evacuarea acesteia;- deplasarea pe cărări, poteci (străzi) a militarilor înarmaţi, ca agenţi de legătură şi

29

patrulare;- camuflarea pe timp de noapte a luminilor;- existenţa în grădini, livezi sau locuri virane a bucătăriilor de companie;- prezenţa unor antene sau a firelor telefonice întinse spre .„pădure (localitate) şi în

interiorul ei;- existenţa lucrărilor genistice şi a subunităţilor de siguranţă la marginea pădurii

(localităţii) şi a îndrumătorilor de circulaţie (posturilor de comenduire) la intrare (ieşire) şi în interiorul acestora;

- în localităţi mici şi apropiate de linia frontului, se constată, de regulă, o linişte deosebită şi o circulaţie foarte limitată a militarilor şi autovehiculelor.

7. Indicii de descoperire a inamicului aflat în staţionare şi în raioanele de concentrare:

- existenţa militarilor şi autovehiculelor de diferite tipuri, dispuse în acoperiri (păduri, crânguri, livezi) şi a urmelor lăsate de acestea;

- raioanele de staţionare au o suprafaţă mai mică, iar subunităţile se află uneori în coloană, pe comunicaţii orientate către direcţia în care urmează să se deplaseze;

- prezenţa unor militari şi subunităţi de pază şi siguranţă în apropierea raioanelor de dispunere a trupelor;

- desfăşurarea unor activităţi variate (executarea de lucrări genistice, curăţatul armamentului, repararea tehnicii, completarea plinurilor) şi intensificarea transporturilor de materiale către raioanele respective;

- dispunerea artileriei antiaeriene în poziţii de-a lungul comunicaţiei şi pe înălţimile din apropierea raionului de concentrare (staţionare) a trupelor;

- existenţa unor drumuri circulante care fac legătura între comunicaţia principală şi raionul de concentrare (staţionare) a trupelor;

- descoperirea inamicului după diferite surse de lumină şi zgomot, care pot fi văzute şi auzite pe timp de noapte;

- existenţa legăturilor prin fir între raioanele de dispunere a subunităţilor;- apariţia fumului de la bucătăria deasupra acoperirilor în care sânt dispuse trupele.În raioanele unde a staţionat inamicul se vor cerceta cu atenţie urmele lăsate de

autovehicule, documentele şi scrisorile personale, ambalaje rămase de la alimente, muniţii (cutii de conserve, de muniţie, pachete de ţigări), pentru a stabili pe cât posibil natura, compunerea şi valoarea unităţilor, apartenenţa naţională, moralul militarilor şi caracterul activităţilor desfăşurate.

8. Indicii de descoperire a coloanelor inamicului aflate în deplasare:- recunoaşterea itinerarelor de către grupe mici de ofiţeri şi apariţia unor subunităţi de

cercetare şi de geniu;- amenajarea diferitelor porţiuni de drum şi consolidarea podurilor slabe sau a locurilor de

varientare;- instalarea la intersecţii a îndrumătorilor de circulaţie şi a unor indicatoare de orientare;- zborul unor avioane şi elicoptere de recunoaştere de-a lungul itinerarelor;- recunoaşterea şi cercetarea unor raioane din apropierea comunicaţiilor în care urmează să

staţioneze trupele;- deplasarea unor subunităţi de siguranţă, a trupelor şi tehnicii de luptă în coloană pe

diferite comunicaţii;

30

- prezenţa artileriei antiaeriene în apropierea punctelor obligate de trecere şi în lungul itinerarelor de deplasare.

Când trupele execută marşul pe comunicaţii pietruite sau drumuri de pământ şi terenul este uscat, trupele pot fi descoperite după zgomot şi după praful care se ridică în urma coloanelor, a cărui densitate şi înălţime variază în raport de mijloacele care se deplasează şi de viteză.

Pe timp de noapte, pe lângă zgomotul produs, deplasarea trupelor poate fi uşor descoperită după luminile farurilor, stopurilor şi lanternelor de poziţie ale autovehiculelor.

9. Indicii de descoperire a pregătirilor inamicului pentru trecerea la ofensivă;- amenajarea unor poziţii de tragere pentru mijloacele de foc, mai aproape de limita

dinainte a dispozitivului de luptă şi apariţia mai multor subunităţi de artilerie, aruncătoare şi tancuri;

- intensificarea convorbirilor telefonice, telegrafice (radioreleu) şi a circulaţiei agenţilor de legătură;

- intensificarea recunoaşterilor şi a acţiunilor de cercetare (luptă) în diferite raioane;- organizarea de noi posturi de observare, puncte de comandă şi intensificarea acţiunilor

aviaţiei şi elicopterelor de cercetare;- amenajarea de noi drumuri (căi de pătrundere) în special din spate către limita dinainte;- executarea de către inamic a unor regrupări şi înlocuiri de trupe;- apariţia unor tancuri-dragoare şi subunităţii de geniu în apropierea liniei frontului şi

executarea culoarelor prin baraje;- completarea unităţilor şi marilor unităţi cu personal şi tehnică de luptă şi intensificarea

transporturilor rutiere, îndeosebi, pe timp de noapte;- apariţia unor noi depozite de muniţie, carburanţi-lubrifianţi, alimente şi alte materiale în

adâncimea dispozitivului de luptă a trupelor din contact;Indicii principali care duc la descoperirea pregătirilor inamicului pentru trecerea la

ofensivă pe timp de noapte, sânt:- desfăşurarea unor activităţi intense în poziţiile de tragere ale artileriei, mijloacele de atac

nuclear şi chimic, odată cu lăsarea întunericului;- executarea unor trageri de reglaj înainte de lăsarea întunericului;- descoperirea proiectilelor şi altor mijloace de iluminare a câmpului de luptă;- prezenţa pe comunicaţii a unor subunităţi de îndrumare a circulaţiei, cu mijloace

luminoase de semnalizare;- afluirea de noi forţe şi intensificarea zgomotelor în adâncimea dispozitivului inamicului;- amplasarea de repere (indicatoare) luminoase pe direcţiile de acţiune şi pe itinerarele

apropiate de limita dinainte a dispozitivului de luptă al inamicului.

10. Indicii de descoperire a pregătirilor inamicului pentru trecerea la apărare:- retragerea unor subunităţi din contact şi executarea de regrupări, în vederea realizării

dispozitivului de apărare şi creării de rezerve;- pregătirea şi ocuparea unor aliniamente de apărare în adâncime, cu forţe retrase sau

aduse din adâncime;- executarea de lucrări genistice dezvoltate şi baraje (obstacole) pe aliniamente favorabile

(forme dominate de teren, cursuri de apă etc.);- dispunerea punctelor de comandă mai în adâncime faţă de limita dinainte şi executarea la

acestea a unor lucrări genistice mai dezvoltate;- dezvoltarea treptată a sistemului de transmisiuni cu fir;

31

- dispunerea mai în adâncime a formaţiunilor de servicii.

Tema 2. Soldatul în cercetare. Şedinţa 1. OBIECTIVELE DIDACTICE

1. De a studia şi însuşi de către militari mijloacele moderne de cercetare şi a obţine deprinderi practice şi calităţile necesare ceretaşului.

2. De a primi deprinderi practice la lucrul cu mijloacele moderne de cercetare.3. De a educa la militari hotărîrea, disciplina, curajul şi organizarea.

Calităţile cercetaşului.Cercetaşul este militarul destinat să îndeplinească misiuni de cercetare. Acesta se trimite în

misiune de către echipa sau patrula de cercetare. Cercetaşul acţionează în faţă, lateral sau în spateele subunităţii din care face parte, în scopul cercetării inamicului şi terenului şi pentru a preveni comandantul asupra acţiunilor prin surprindere ale inamicului.

Principalele calităţi morale, de luptă şi fizice necesare militarilor care îndeplinesc misiuni de cercetare:

- să aibă o înalta conştiinţa patriotică, să fie devotaţi faţă de patrie şi popor, să respecte cu stricteţe jurământul militar şi să facă totul pentru îndeplinirea misiunii primite;

- să cunoască şi să mânuiască la perfecţie armamentul, tehnica de luptă şi aparatura de înzestrare;

- să cunoască organizarea, înzestrarea şi modul de acţiune a inamicului, tipurile şi caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă, precum şi indiciile de descoperire a acestora;

- să posede cunoştinţe militare temeinice, geografice, economice şi astronomice şi să aibă o vastă cultură generala;

- să aibă în permanenţă moralul ridicat, o bogată imaginaţie şi să fie pasionat pentru acţiunile de cercetare;

- să fie energici, activi şt intreprinzători, să aibă mintea ageră care să le permită a analiza rapid situaţia, să dovedească sânge rece, spirit de sacrificiu, să fie abili şi competenţi în orice acţiune pe care o întreprind;

- să fie pregătiţi pentru a suporta cu fermitate greutăţile şi privaţiunile impuse de situaţie; să fie cinstiţi, sinceri şi să dea dovadă de o înaltă disciplină;

- să dovedească spirit de colectivitate, să combată cu fermitate manifestările de frică şi panică, să sesizeze slăbiciunile altor camarazi din cadrui colectivului şi să prevină comiterea greşelilor de către aceştea;

- să manifeste iniţiativă, hotărâre în rezolvarea situaţiilor tactice, îmbinând în mod armonios perseverenţa, calmul şi stăpânirea de sine;

- să dovedească spirit de inventivitate şi să aleagă cu pricepere şi discernământ cele mai eficace procedee care asigură îndeplinirea cu succes a misiunilor de cercetare;

- să aibă o bună rezistenţă fizică, pentru a putea efectua deplasări pe jos, la distanţe mari, să ştie a înota, să meargă călare pe cai, cu motocicleta, să posede lupta corp la corp şi conducerea autovehiculelor;

32

- să fie dîrji, să cunoască şi la nevoie să aplice în practică regulile şi procedeele de supravieţuire;

- să fie atenţi şi vigilenţi, să aibă dezvoltate vederea şi auzul, să ştie să se orienteze repede, în orice teren şi pe orice timp (cu şi fără busolă sau hartă), să memorizeze cu exactitate tot ce au observat şi auzit;

- să cunoască, pe cât posibil, limba inamicului şi a populaţiei din zonă sau cel putui expresiile strict necesare pentru îndeplinirea misiunii;

- să fie în măsură să aprecieze importanta celor observate şi auzite, să determine cu precizie coordonatele obiectivelor descoperite, stabilind totodată, urgenţa raportării acestora.

Cercetaşului i se interzice:- de a avea asupra sa în cercetare documente, scrisori, cărţi şi ziare, bani, diferite amulete,

etc.;- de a face pe hărţile, luate în cercetare, oarecare note privitor la amplasarea trupelor proprii,

de a avea semne de identificare, denumirea unităţii sau a numelui propriu pe echipamentul său;- de a lăsa camaradul rănit sau ucis pe teritoriul inamicului.

Acţiunile cercetaşului.Cercetaşul acţionează, de regulă, în cadrul echipei (patrulei) şi îndeplineşte misiunile

stabilite de comandantul acesteia. El se trimite pentru cercetarea unor forme de relief, detalii de planimetrie şi obiective, în scopul descoperirii inamicului şi a preveni pe comandant asupra întâlnirii prin surprindere cu acesta. Cercetaşul noaptea, trebuie să fie îndrăzneţ şi perseverent în acţiunile pe care le desfăşoară.

Uneori cercetaşul poate fi trimis în misiune şi de alte categorii de subunităţi (formaţiuni de apărare) care se află în diferite situaţii.

Pentru îndeplinirea misiunii primite, cercetaşul se deplasează pe jos sau foloseşte diferite mijloace de transport care îi asigură deplasarea cât mai rapidă, pentru cercetarea în timp scurt a direcţiei sau obiectivului ordonat.

Când se găseşte în cadrul echipei (patrulei) care acţionează pe autovehicul (transport blindat, autoturism), cercetaşul execută observarea pe direcţia stabilită de comandant, fiind gata, la ordin, să debarce şi să treacă la executarea cercetării pe jos.

Cercetaşul trimis de echipă (patrulă) pe jos acţionează la o depărtare care îi va asigura permanent legătura vizuală cu comandantul şi sprijinul cu foc, în caz de necesitate.

Legătura între cercetaş şi comandantul care 1-a trimis în misiune se realizează prin semnale sau prin radio.

După primirea şi însuşirea misiunii, cercetaşul pregăteşte armamentul, verifică muniţia, mijloacele individuale de protecţie şi materialele care se află asupra sa, predă pentru păstrare plutonierului de companie (comandantului său) actele personale, îşi ajustează echipamentul şi armamentul pentru a nu produce zgomot pe timpul deplasării şi raportează comandantului că este gata pentru a începe acţiunea.

Pe timpul îndeplinirii misiunii, cercetaşul este obligat să acţioneze cu repeziciune, să execute neîntrerupt observarea în faţă şi lateral şi să raporteze oportun datele procurate. El trebuie să cerceteze terenul şi să urmărească cu atenţie indiciile după care se poate descoperi inamicul sau activitatea desfăşurată de acesta. În toate situaţiile, cercetaşul acţionează astfel, încât să vadă şi să audă tot, dar fără să fie văzut şi auzit.

Pe timpul deplasării cercetaşul alege şi ocupă succesiv locuri favorabile, care îi vor asigura:- observarea în faţă şi, pe cât posibil lateral, la distanţă cât mai mare;- condiţii de apropiere şi dispunere mascată;

33

- menţinerea legăturii vizibile cu comandantul, primirea şi transmiterea semnalelor. Cercetaşul studiază cu atenţie itinerarul de deplasare, urmele găsite, acoperirile existente şi

fiecare loc în care urmează să se oprească pentru executarea observării, în scopul de a evita nmerirea în ambuscadă, întâlnirea prin surprindere cu inamicul şi intrarea în locuri minate.

Apropierea de obiectivul de cercetat se execută în ascuns, de regulă, prin acoperiri sau folosind la maximum proprietăţile terenului şi în raport de acestea, a mersului normai, aplecat, în genunchi sau târâş, fiind în măsură în orice moment să deschidă focul.

Cercetaşul evită, de regulă, deplasarea prin porţiuni de teren descoperit, iar când acest lucru nu este posibil, le străbate în fugă sau prin salturi, folosind pentru adăpostire, orice cută de teren.

După cercetarea terenului sau a obiectivului stabilit, cercetaşul raportează situaţia prin semnale sau prin radio; în raport de ordinul primit, trece la executarea unei noi misiuni, sau revine în cadrul echipei (patrulei). Datele procurate se raportează aşa cum au fost văzute şi auzite, fără exagerări sau denaturări.

Noaptea, precum şi ziua pe timp de ceaţă, viscol şi atunci când acţiunile se desfăşoară într-un teren frământat şi acoperit, cercetaşul acţionează la o distanţă mai mică faţă de echipă (patrulă), iar opririle vor fi mai frecvente, pentru a putea executa observarea şi ascultarea şi a menţine o legătură permanentă cu comandantul.

Când inamicul iluminează terenul, cercetaşul se adăposteşte fără a întrerupe observarea şi ascultarea şi rămâne nemişcat până la revenirea întunericului.

La descoperirea militarilor izolaţi şt grupurilor mici ale inamicului, cercetaşul se adăposteşte, se maschează şi raportează cele observate prin semnale stabilite, fiind gata să participe la capturarea sau nimicirea acestora. La întâlnirea prin surprindere cu astfel de elemente, cercetaşul se adăposteşte şi deschide cu repeziciune focul pentru a le nimici, după care acţionează conform ordinelor (semnalelor) primite de la comandant. Când inamicul încearcă să-l captureze, cercetaşul se retrage către echipă (patrulă) şi folosind la maximum terenul, focul şi la nevoie lupta corp la corp, evită cu orice preţ să fie capturat.

Cercetaşul poate acţiona şi ca agent de legătură cu misiunea de a transmite diferite ordine şi rapoarte de cercetare verbale sau scrise.

Cercetaşul-agent de legătură trebuie să aibă o memorie bună, să fie rezistent la efort fizic şi să se orienteze cu uşurinţă în teren, să dovedească iniţiativă, ingeniozitate şi hotărâre în rezolvarea unor situaţii neprevăzute ce se pot ivi pe timpul îndeplinirii misiunii.

După primirea ordinului (raportului), agentul de legătură este obligat:- să memoreze exact conţinutul acestuia;- să cunoască precis cui, când şi unde trebuie transmis, precum şi itinerarul de deplasare;- să aducă documentul în cel mai scurt timp destinatarului şi să-l păstreze cu grijă ca acesta

să nu cadă, în nici o împrejurare, în mâinile inamicului; să fie în măsură ca, la nevoie, să redea întocmai conţinutul ordinului (raportului) verbal încredinţat;

- după îndeplinirea misiunii să se înapoieze în cadrul subunităţii şi să raporteze comandantului despre acestea, greutăţile întâmpinate şi modul de rezolvare, precum şi tot ceea ce a observat pe parcurs;

- în caz de rănire să ia măsuri de autoajutorare şi să continue îndeplinirea misiunii; dacă acest lucru nu este posibil, să predea documentul sau să redea contintinil ordinului (raportului) verbal, celui mai apropiat comandant de subunitate căruia să-i precizeze cui, unde şi când să fie transmis.

Indiferent de forma sub care se transmit ordinele sau rapoartele (scris sau verbale) ele trebuie să fie scurte şi clare, pentru ca agentul de legătura să le poată reţine cu uşurinţă,

Cercetaşul observator (independent sau în cadrul postului de observare) execută

34

supravegherea într-un sector, în scopul procurării datelor necesare privind obiectivele, activităţile şi acţiunile inamicului, cât şi modul cum terenul influenţează desfăşurarea acestora.

Pentru îndeplinirea misiunii primite, cercetaşul observator este obligat:- să înţeleagă misiunea şi să observe permanent spaţiul terestru şi aerian din sectorul

stabilit, să aprecieze distanţa până la obiectivele descoperite şi să observe acţiunea trupelor proprii;

- să folosească cu pricepere aparatele de observare pe timp de zi şi de noapte;- să se mascheze bine, să nu producă zgomote şi să nu folosească surse de lumină care ar da

posibilitate inamicului să descopere prezenţa sa;- să cunoască indiciile de descoperire a obiectivelor inamicului şi să determine cu precizie

locul şi natura acestora;- să raporteze comandantului tot ce a observat şi auzit;- să nu părăsească locul de observare fără ordinul sau aprobarea comandantului.În incursiune, cercetaşul se poate găsi în echipa de atac şi captură, de siguranţă sau de

înlăturare a barajelor. El trebuie să cunoască misiunea sa şi a echipei, să se deplaseze în ascuns şi fără zgomot, să acţioneze numai la ordin (semnal), iar în caz de pericol să folosească cu repeziciune focul, baioneta (pumnalul) şi grenada; la nevoie să ajute evacuarea şi transportul răniţilor şi prizonierilor (materialelor) in dispozitivul propriu.

În cadrul echipei de atac şi captură, cercetaşul trebuie să atace cu hotărâre şi curaj obiectivul, să imobilizeze şi dezarmeze inamicul, să ajute la transportul prizonierilor, a armamentului şi materialelor capturate.

În cadrul echipei de siguranţă, cercetaşul trebuie să cunoască şi să ocupe la timp locul indicat pentru executarea observării şi focului, să supravegheze mijloacele de foc ale inamicului care pot îngreuna acţiunea echipei de atac şi captură şi, la semnal, să execute foc precis asupra acestora, sprijinind acţiunea echipei de atac şi captură atât la plecare, cât şi la înapoiere.

În cadrul echipei de înlăturare a barajelor, cercetaşul este obligat să cerceteze barajele şi câmpurile de mine, să creeze culoare prin acestea şi să le marcheze, fiind în măsură ca la semnal să sprijine acţiunea cercetaşilor din celelalte echipe.

Pe timpul organizării şi executării ambuscadei, cercetaşul poate face parte din echipa de atac şi captură, de siguranţă sau de observare. Acesta trebuie să cunoască: situaţia inamicului, misiunea echipei, felul ambuscadei (cu sau fără foc), misiunea sa şi locul în cadrul echipei, semnalele şi modul de acţiune pe timpul atacului, capturării inamicului şi părăsirii locului ambuscadei.

Făcând parte din echipa de atac şi captură, cercetaşul îşi ocupă locul în dispozitivul echipei şi se maschează, îşi pregăteşte armamentul pentru tragere, urmăreşte apariţia şi acţiunea inamicului şi, la semnalul stabilit, participă la atacul şi capturarea acestuia.

În cadrul echipei de siguranţă, cercetaşul ocupă locul de tragere stabilit, pregăteşte armamentul pentru tragere, urmăreşte acţiunile inamicului în raionul ambuscadei şi, la semnal, execută cu foc asupra acestuia, sprijinind acţiunea echipei de atac şi captură.

2. Procedeele de cercetare a terenului şi a obiectivelor din teren.Terenul are o influenţă hotărâtoare asupra executării cu succes a acţiunilor de cercetare şi de

luptă. Formele de relief, natura solului şi detaliile de planimetrie pot oferi condiţii bune de observare, mascare, manevră şi protecţie împotriva observării terestre (aeriene) şi a focului inamicului. Pe timpul pregătirii şi executării acţiunilor, cercetaşii trebuie să studieze detaliat relieful şi natura solului, starea comunicaţiilor, existenţa şi natura obstacolelor, posibilităţile de observare şi de mascare şi modul cum acestea favorizează sau îngreunează acţiunile de luptă ale trupelor proprii şi ale inamicului.

35

În raport de anotimp, prin căderea zăpezii şi ploilor abundente, revărsarea cursurilor de apă, care pot provoca distrugerea zidurilor (barajelor), a unor poduri, viaducte, porţiuni de comunicaţii sau producerea de avalanşe şi alunecări, terenul poate suferi modificări care îngreunează deplasarea, manevra trupelor, desfăşurarea acţiunilor de cercetare şi de luptă.

Cercetarea formelor de relief şi a detaliilor de planimetrie se execută în orice situaţie şi formă de luptă.

Cercetarea unei trecători (defileu) se execută pe jos sau pe autovehicule când lărgimea lor permite deplasarea acestora. Comandantul subunităţii desemnează cercetaşi sau echipe de cercetare care se deplasează pe firful văii şi pe părţile adiacente sau pe creste, pentru a observa în acelaşi timp terenul înconjurător şi a ţine în vale (defileu) sau pe unul din versanţi, pentru a urmări acţiunile cercetaşilor (echipelor) şi a fi în măsură să-i sprijine cu foc, după care se deplasează înapoierea acestora, la distanţa de vizibilitate.

La cercetarea unei trecători (defileu), trebuie să se stabilească:- dacă este sau nu ocupată de inamic; - caracterul general al terenului, lărgimea văii, valoarea pantelor, natura vegetaţiei şi a

solului; - existenţa punctelor obligate de trecere, locurile unde inamicul poate organiza ambuscade şi

produce avalanşe; posibilităţile de blocare a acestora de către inamic, prin dărâmarea de stânci (copaci) şi de ocolire a lor de către trupele proprii;

- starea de practicabilitate a comunicaţiilor existente şi a podurilor (viaductelor) şi posibilităţile de ocolire a lor;

- existenţa şi caracteristicile cursului de apă şi posibilităţile de inundare a văii în cazul unei ploi abundente, topirii zăpezii sau distrugerii barajelor (digurilor) dacă acestea există.

Cercetarea unei înălţimi se execută, de regulă, prin observarea de la distanţă. Pentru cercetarea nemijlocită a acesteia se trimit militari (echipe de cercetare) cu misiunea

de a stabili (fîg.17):- dacă este sau nu ocupată de inamic; în cazul când este ocupată se va stabili natura şt

valoarea forţelor care o apără, dispozitivul, lucrările genistice, barajele şi obstacolele existente;- caracterul terenului, existenţa şi natura acoperirilor căilor de acces spre înălţime şi

practibilitatea lor;- drumurile şi potecile care traversează înălţimea, precum şi cele ocolitoare.- posibilităţile de deplasare pe pantele înălţimii şi în apropierea acesteia, precum şi raioanele

inaccesibile.În cazul când prin observarea de la distanţă nu se poate stabili dacă înălţimea este sau nu

ocupată de inamic, comandantul trimite cercetaşi pentru a se apropia de creastă şi a cerceta terenul înconjurător. Autovehiculele se dispun într-un loc mascat sau se deplasează în urma cercetaşilor, la o distanţă care să asigure observarea şi sprijinul de foc.

Apropierea de înălţime şi de ieşirea la creastă a cercetaşilor se execută mascat, iar locurile pentru oprire se aleg astfel, încât să le asigure câmp de vedere şi de tragere pe o distanţă cât mai mare. Când nu se constată prezenţa inamicului pe înălţime, cercetaşii dau semnalul pentru continuarea acţiunii, iar comandantul deplasează subunitatea până în apropierea crestei, de unde precizează modul de acţiune până la următorul punct de oprire.

Când subunitatea acţionează pe autovehicule, comandantul ia măsuri ca cercetarea inamicului şi a terenului să se execute prin observare din mişcare şi din opriri scurte, trimiţând în caz de necesitate cercetaşi pe jos.

La alegerea itinerarelor pentru deplasarea autovehiculelor se va tine seama de existenţa drumurilor, acoperirilor, viragelor, lucrărilor genistice şi obstacolelor, precum şi de posibilităţile

36

de trecere sau de ocolire a acestora.În situaţia cînd înălţimea este ocupată de către inamic şi nu popate fi ocolită, comandantul

subunităţii ia măsuri pentru dispunerea mascată a unităţii şi tehnicii de luptă. Acesta organizează observarea acesteia de la distanţă, pentru a descoperi dispozitivul inamicului, sistemul de foc şibaraje, iar după ce trupele proprii au trecut la nimicirea acestuia, continuă acţiunile de cercetare.

Cercetarea unui drum (itinerar) se execută după ce în prealabil a fost studiat pe hartă pentra a stabili porţiunile greu accesibile, punctele obligate de trecere, posibilităţile de blocare şi varientare a acestora.

Cercetarea drumului se execută, de regulă, de pe autovehicule, din mişcare şi din opriri scurte, prin deplasarea pe jos şi din elicopter. Pentra stabilirea practicabilităţii drumului, a caracteristicilor şi a posibilităţilor de deplasare prin diferite raioane, uneori se folosesc cercetaşi de geniu. Modul de acţiune a subunităţii şi ritmul executării cercetării depind de misiune, depărtarea faţă de inamic, caracterul acţiunilor de luptă şi posibilităţile acesteia.

La cercetarea unui drum (itinerar) se stabilesc:- starea de practicabilitale, în raport de anotimp şi condiţiile atmosferice;- porţiunile distruse sau favorabile pentra a fi blocate şi posibilităţile de ocrotire a acestora;- dacă detaliile din teren corespund cu cele reprezentate pe hartă;- existenţa podurilor, viaductelor şi a lucrărilor consolidare; starea acestora, lungimea,

înălţimea, tonajul pe care-1 suportă şi posibilităţile de ocolire în cazul distrugerii acestora;- natura şi lăţimea părţii carosabile, raza curbelor, înclinarea pantelor şi accesibilitatea

acestora pentru diferite categorii de armament şi tehnică de luptă, existenţa drumurilor paralele şi accesibilitatea acestora;

- principalele caracteristici ale detaliilor de planimetrie şi formelor de relief din apropierea drumului şi modul cum acestea influenţează deplasarea şi mascarea trupelor,

- numărul şi starea liniilor telefonice şi telegrafice permanente şi de campanie;- existenta materialelor de constructie şi posibilitatea folosirii lor pentru consolidarea

porţiunilor distruse sau greu accesibile.

37

Cercetarea unui pod (viaduct) se execută pentru a stabili dacă este păzit (apărat) sau nu de inamic, caracteristicile lui şi posibilităţile de trecere a diferitelor categorii de trupe, precum şi căile ocolitoare, astfel:

- în afera contactului cu inamicul elementele de cercetare se deplasează direct pe pod, luându-şi măsuri de siguranţă pe timpul cercetării acestuia;

- când întâlnirea cu inamicul este posibilă în orice moment, precum şi pe timpul acţiunilor în dispozitivul inamicului, cercetarea podului se execută mai întâi prin observarea de la distanţă. În raport de situaţie, inamic şi teren, comandantul subunităţii trimite la pod cercetaşi sau echipe de cercetare, pentru a procura datele necesare. Apropierea acestora se execută pe părţile laterale ale drumului, iar subunitatea se dispune mascat şi execută observarea de pe loc, fiind în măsură să sprijine cu foc acţiunile cercetaşilor (echipelor).

La cercetarea unui pod (viaduct) se stabilesc:- dacă acesta este sau nu păzit (apărat) de către inamic;- starea şi caracteristicile podului: materialul din care este construit, lungimea, lăţimea, forţa

de suport şi posibilităţile de distrugere a acestuia;- existenţa materialelor necesare pentru refacerea şi consolidarea podului, în cazul cînd

acesta a fost distrus;- posibilităţile de trecere pe pod a diferitelor categorii de tehnică;- natura râului (obstacolului) şi a malurilor, existenţa vadurilor şi a drumurilor ocolitoare.

Când podul este păzit (apărat) de inamic, comandantul subunităţii ia măsuri, în primul rând, pentru a determina natura, valoarea şi dispozitivul subunităţii care îl apără şi a celor care pot interveni în timp scurt în sprijinul acesteia.

În acest scop, comandantul trimite cercetaşi pe părţile laterale ale drumului, care se apropie cât mai mult de pod şi observă cu atenţie modul cum este organizată paza şi siguranţa acestuia. Când acest lucru nu este posibil, cercetaşii se apropie de pod pe căi ocolitoare pe uscat sau prin apă.

Când nu există posibilităţi pentru apropierea de pod subunitatea execută cercetarea prin observare de la distanţă şi stabileşte caracteristicile principale ale acestuia. Concomitent trimite elemente de cercetare pe alte direcţii, pentru a determina existenţa drumurilor de apropiere spre cursul de apă şi locurile favorabile de trecere în vederea continuării acţiunii peste obstacole.

Pentru cucerirea uni pod comandantul subunităţii organizează şi atacă prin surprindere inamicul care execută paza acestuia, îl cucereşte şi asigură menţinerea lui până la sosirea trupelor proprii. Distrugerea podului se face numai în situaţia când s-a primit o astfel de misiune.

Dacă este descoperit că podul este distrus, comandantul elementului de cercetare întocmeşte raportul de cercetare al trecerii (fig.18).

Cercetarea unei păduri se execută în scopul de a stabili dacă este sau nu apărată (ocupată) de inamic, precum şi caracteristicile acesteia.

Pe timpul acţiunii în pădure, se stabilesc:- desimea, grosimea, esenţa copacilor şi natura solului;- existenţa drumurilor, potecilor, defileurilor, poienilor, raioanelor mlăştinoase şi

posibilităţii de deplasare a tehnicii de luptă prin pădure;- locul obstacolelor, barajelor şi incendiilor, precum şi al raioanelor infectate cu substanţe

toxice de luptă sau radioactive şi posibilităţile de trecere (ocolire) a acestora.Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare în pădure prezintă următoarele

particularităţi:- posibilităţile de observare fiind limitate, se impune mărirea numărului de patrule (echipe)

şi a posturilor de observare, iar trimiterea lor se face la o distanţă mai mică decât în condiţiile

38

obişnuite.- acţiunile de cercetare se execută, de regulă, pe jos, deplasarea autovehiculelor fiind

limitată în afara drumurilor;

- pădurile fevorizează pătrunderea în ascuns a elementelor de cercetare în dispozitivul inamicului executarea de ambuscade, incursiuni, chiar şi ziua; în acelaşi timp îngreunează orientarea, descoperirea de la distanţă a inamicului şi executarea unui foc eficace;

- pentiu deplasarea elementelor de cercetare în interiorul pădurii şi coordonarea acţiunilor acestora se stabilesc repede şi azimuturi, iar la nevoie puncte şi aliniamente de coordonate de coordonare;

- zgomotele produse în pădure se amplifică şi, ca urmare, se determină mai greu sursele care le produc, precum şi distanţele până la ele;

- creşte pericolul izbucnirii incendiilor şi se menţine timp mai îndelungat infectarea terenului şi a aerului, sporesc posibilităţile inamicului de a crea abatize, baraje şi obstacole de tot felul;

- intersecţiile de drumuri, culoare şi poienile, de regulă, se ocolesc sau se trec in viteza, întrucât pot fi supravegheate şi bătute cu foc de către inamic;

- executarea acţiunilor pe direcţii, fără posibilitatea de vedere între elementele de cercetare impune stabilirea unor semnale de recunoaşteie între ele cât şi între acestea şi trupele proprii.

Înainte de a trece la cercetarea pădurii se studiază terenul pe hartă şi se stabilesc locurile de unde se va executa observarea, direcţiile de pătrundere şi de ieşire din pădure. Observarea se execută de la distanţă, pe un front cât mai mare şi pe adâncimea permisă de natura şi desimea copacilor.

În situaţia când prin observare nu se poate stabili cu precizie prezenţa inamicului în pădure, se trimit în faţă cercetaşi (echipe de cercetare) luând toate măsurile pentru ca, în caz de necesitate, să poată fi sprijinul cu foc.

Pe timpul cercetării pădurii subunitatea care acţionează pe jos se deplasează în coloana, pe marginea drumurilor, benzilor defrişate şi poienilor, având în faţă cercetaşi sau echipe de cercetare. Opririle se fac mai des, executându-se continuu observarea şi ascultarea, locurile favorabile organizării ambuscadelor de către inamic, se cercetează cu atenţie şi se ocolesc.

39

Subunitatea care acţionează pe autovehicule, se deplasează pe drumurile şi defrişările existente, executând cercetarea, de regulă, prin observare din mişcare. Opririle se lac numai în locurile mai importante, care impun o cercetare amănunţită şi pentru a evita acţiunile prin surprindere ale inamicului.

Lucrările genistice executate de inamic, precum şi locurile unde au staţionat trupele acestuia, vor fi cercetate cu atenţie pentru a descoperi existenţa indiciilor asupra naturii şi activităţii desfăşurate şi a evita intrarea în locurile minate, infectate sau în ambuscade.

În pădure, cercetaşii execută observarea circulară, acordând atenţie deosebită coroanei copacilor, desişurilor şi straturilor de frunze, ei evită producerea zgomotelor, fiind în măsură, în orice moment, să treacă la acţiuni de luptă.

Porţiunile greu accesibile, raioanele infectate, câmpurile de mine, abatizele şi alte obstacole pregătite de către inamic se cercetează cu atenţie, indicându-se căile de ocolire a lor.

Înainte de a ieşi din pădure, comandantul subunităţii execută personal observarea terenului din faţă, stabileşte itinerarul de deplasare, modul de acţiune şi punctul de oprire următor, după care ordonă continuarea cercetării.

Când terenul din faţă este ocupat de inamic şi nu există posibilităţi de pătrundere prin intervale sau pe la flancurile acestuia, comandantul subunităţii organizează observarea de la marginea sau din interiorul pădurii. Grupurile mici de militari sau subunităţile inamicului, care au pătruns în pădure, se capturează prin ambuscade sau se nimicesc prin foc.

Cercetarea în terenuri cu culturi înalte se organizează şi se execută în principiu, ca şi în pădure, cu deosebirea că mijloacele de transport, îndeosebi, transportoarele blindate, se pot deplasa fără greutate prin culturi, întrucât nu constituie obstacole. Datorită zgomotului pe care autovehiculele îl produc la deplasarea prin culturi, se recomandă ca acţiunile cercetaşilor să se execute pe jos, pentru a se putea apropia în ascuns de anumite obiective şi de a acţiona prin surprindere.

În astfel de terenuri, orientarea şi menţinerea direcţiilor de acţiune se realizează mai greu, mai cu seamă când culturile se întind pe suprafeţe mari, iar reperele vizibile lipsesc.

Măsurile de siguranţă se intensifică, deoarece acţiunile prin surprindere ale inamicului sânt posibile la tot pasul. În acest scop, armamentele şi grenadele vor fi permanent pregătite pentru ca la semnal să poată fi folosite cu maximă eficacitate.

Cercetaşii şi echipele care se trimit în faţă şi la flancuri, acţionează de regulă, la distanţe mai mici decât în teren obişnuit, pentru a evita intrarea în ambuscadă şi a putea fi sprijiniţi, la necesitate, cu foc.

Pe timpul executării acţiunilor, opririle vor fi mult mai dese, combinându-se permanent observarea circulară cu ascultarea.

Cercetarea unei clădiri izolate se execută iniţial prin observarea acesteia de la distanţă. Înainte de a pleca în misiune, cercetaşii pregătesc armamentul pentru tragere şi încep să se apropie de clădire prin partea lipsită de uşi şi ferestre (fig.19.).

Pe timpul apropierii, se opresc din loc în loc şi ascultă cu atenţie, pentru a descoperi prezenţa inamicului sau a altor persoane în interiorul clădirii.

40

Ceilalţi militari din cadrul subunităţii supraveghează cu atenţie acţiunea cercetaşilor şi terenul din împrejurimi, fiind gata să-i sprijine cu foc.

În raport de situaţie, militarii pătrund în interior, fiind gata în orice moment să se sprijine reciproc cu foc. Pătrunşi în interior, cercetează cu atenţie toate încăperile şi nivelele, inclusiv podul şi subsolul, pentru a descoperi existenţa inamicului şi locurile minate. Uşile se deschid prin izbire cu piciorul, sau de la distanţă cu prăjina şi se lasă deschise după trecere.

În cazul că prin observare şi ascultare inamicul nu poate fi descoperit, militarii vor încerca metoda simulării, căutând, prin comportare, să lase impresia că au descoperit existenţa inamicului în clădire (de la 100-150m de clădire execută o retragere rapidă şi se adăpostesc provocând pe inamic să deschidă focul).

Dacă inamicul nu se descoperă, la ajungerea lângă clădire, militarii vor simula apariţia capului în dreptul ferestrei sau a uşii, prin punerea bonetei sau a căciulei în baionetă şi ridicarea acesteia în sus.

În situaţia cînd nu se descoperă prin folosirea acestor procedee se va trece la cercetarea amănunţită a clădirii.

Când clădirea este ocupată de inamic şi condiţiile nu permit capturarea sau nimicirea acestuia, comandantul grupei de cercetare raportează situaţia şi ia măsuri pentru ocolirea acesteia.

Cercetarea unei localităţi se execută de la distanţă şi pe măsură ce subunitatea se apropie de aceasta. Înainte de a intra în localitate, comandantul dispune subunitatea într-un loc mascat şi organizează observarea pentru a stabili:

- căile de acces care duc spre localitate şi dacă sunt apărate de inamic;- existenţa şi natura barajelor şi obstacolelor la intrările în localitate;- direcţiile favorabile care permit ocolirea localităţii şi a rezistenţelor inamicului;- caracterul terenului din împrejurimi şi influenţa acestuia asupra executării acţiunilor de

luptă şi de cercetare;- mărimea localităţii, natura construcţiilor şi orientarea principalelor străzi;- dacă în localitate există populaţie şi ce activităţi desfăşoară;

41

- modul de acţiune pentru cercetarea localităţii.Când prin observare nu s-au descoperi indicii care demască prezenţa inamicului,

comandantul organizează cercetarea localităţii trimiţând pe direcţiile cele mai importante echipe sau patrule de cercetare în compunerea cărora vor fi incluşi şi luptători din gărzile patriotice, alte formaţiuni de apărare sau elemente din cadrul populaţiei, care vor fi folosiţi călăuze pe timpul deplasării în interiorul localităţii. Dacă localitatea nu este ocupată de inamic, elementele de cercetare se deplasează în viteză pe direcţiile stabilite, stabilindu-se în punctele mai importante din interiorul acesteia, de regulă, în apropiere de intersecţii, pieţe, parcuri pentru a ieşi cît mai repede din localitate.

Traversarea străzilor perpendiculare pe direcţia de acţiune, precum şi a pieţelor, parcurilor şi a locurilor virane, se execută de către elementele de cercetare succesiv şi într-un ritm rapid.

Într-o localitate mare, unde cercetarea se execută pe mai multe direcţii, se stabilesc aliniamente pentru coordonarea acţiunii elementelor de cercetare. Când localitatea dispune de un sistem dezvoltat de canalizare şi de metrou, acestea pot fi folosite pentru apropierea şi cercetarea unor obiective importante.

Când în localitate există inamic, comandantul subunităţii ia măsuri de ocolire a acesteia sau organizează cercetarea prin observare de la distanţă, trimiţând patrule (echipe) şi chiar cercetaşi izolaţi, care au misiunea să pătrundă în localitate, îndeosebi prin şanţuri, dărâmăturii, curţi, grădini şi parcuri. Elementele de cercetare observă cu atenţie clădirile şi terenul înconjurător, fiind gata în orice moment să deschidă focul.

Când subunităţile descoperă militari izolaţi ai inamicului, în grupuri mici, sau autovehicule izolate, organizează ambuscade în scopul capturării sau nimicirii acestora. La întâlnirea prin surprindere cu inamicul, acestea deschid focul şi, în funcţie de situaţia concretă, îl nimicesc sau întrerup lupta, căutând să se retragă prin locurile cele mai ascunse.

Cercetarea unui curs de apă se execută de către toate subunităţile care ajung primele la acesta. Apropierea şi cercetarea acestuia se execută, de regulă, pe direcţiile şi in raioanele stabilite de eşalonul superior, de către patrule (echipe) de cercetare.

Pe timpul apropierii de cursul de apă, subunităţile de cercetare se opresc din loc în loc şi se execută cu atenţie observarea, pentru a stabili dacă cursul de apă este sau nu apărat de inamic. Când cursul de apă nu este apărat de inamic, cercetarea acestuia se execută cât mai repede, în situaţia că inamicul apără cursul de apă, elementele de cercetare caută să determine prin observare de la distanţă dispozitivul de luptă, caracteristicile terenului, posibilităţile de apropiere şi de trecere pe malul opus.

La cercetarea cursului de apă care nu este apărată de inamic se stabilesc:- caracteristicile cursului de apă: lăţimea, adâncimea, viteza curentului, natura malurilor şi a

solului pe fundul apei, a plajelor şi a locurilor unde pot fi amenajate rampe;- existenţa locurilor favorabile pentru trecerea pe poduri, ambarcaţiuni, portiţe, prin vaduri şi

coordonatele acestora;- caracterul terenului, existenţa drumurilor, pădurilor, mlaştinilor, lucrărilor hidrotehnice şi

de hidroamelioraţii; afluenţii cursului de apă, existenţa insulelor (braţelor) şi influenţa lor asupra trecerii şi ducerii acţiunilor de luptă.

Când inamicul apără cursul de apă se mai stabilesc:- caracterul acţiunilor inamicului pe ambele maluri;- natura, valoarea şi dispozitivul subunităţilor care apără cursul de apă;- existenţa intervalelor dintre subunităţile inamicului, precum şi a direcţiilor care

favorizează forţarea (trecerea) cursului de apă şi pătrunderea în adâncimea dispozitivului acestuia;

42

- locul mijloacelor de foc, îndeosebi a celor care execută locul în lungul cursului de apă, raioanele poziţiilor de tragere ale artileriei, dispunerea posturilor de observare, punctelor de comandă şi rezerva inamicului;

- locul şi natura lucrărilor genistice şi barajelor (îndeosebi existenţa minelor în apă şi pe mal), obstacolele şi căile de ocolire a acestora.

Cercetarea cursului de apă şi determinarea caracteristicilor acestuia se execută prin observare şi cu ajutorul mijloacelor din înzestrare şi improvizate.

Pe timpul cercetării cursului de apă, comandanţii subunităţilor organizează observarea circulară şi siguranţa apropiată şi, în raport de situaţie, iau măsuri pentru continuarea acţiunilor pe malul opus sau pentru executarea observării pe malul propriu, până la sosirea trupelor proprii.

Trecerea cursului de apă se execută în mod independent, de către fiecare element de cercetare, pe direcţia sa de acţiune, sau întrunit, pe o singură direcţie, în raport de situaţia inamicului, existenţa locurilor favorabile şi a mijloacelor de trecere de care se dispune.

Pentru trecerea peste cursul de apă cu mijloacele de înzestrare (bărci, costume de înot) sau improvizate, comandantul divizează subunitatea în grupuri mici, în raport de capacitatea mijloacelor de trecere folosite, luând măsuri de observare, siguranţă şi salvare.

Subunităţile de cercetare pe transportatoare amfibii blindate trec cursul de apă prin vad, prin plutire, pentru ieşirea şi continuarea acţiunilor pe malui opus. În acest scop comandanţii acestora iau măsuri de verificare şi etanşare a transportoarelor (maşinilor de luptă) şi de asigurare a tractării sau autoscoaterii, execută recunoaşterea malurilor, determină adâncimea şi viteza apei, natura fundului şi stabilesc locurile pentru intrare în apă şi de ieşire pe malul opus. Când malurile sunt înalte, o parte din cercetaşi (echipe) se destină pentru amenajarea rampelor de intrare şi de ieşire din apă.

Pe timpul trecerii peste cursul de apă, comandantul subunităţii de cercetare trebuie să asigure observarea şi siguranţa pe ambele maluri; primele elemente de cercetare trecute pe malul opus se dispun pentru observare şi siguranţă, până când subunitatea trece în întregime peste cursul de apă.

După cercetare şi trecerea cursului de apă, comandantul subunităţii raportează situaţia, datele procurate şi ia măsuri pentru continuarea îndeplinirii misiunilor primite. Când situaţia impune şi valoarea inamicului este mică, subunitatea atacă în flanc şi spate elementele care apără punctele de trecere mai importante, pe care le cucereşte şi le menţine până la sosirea trupelor proprii.

Cercetarea lucrărilor hidrotehnice şi de hidroamelioraţii se execută în scopul de a stabili:

- existenta şi natura lacurilor de acumulare, a barajelor, canalelor şi digurilor din sistemul de irigaţii, orientarea şi valoarea lor ca obstacol (lungimea, lăţimea, adâncimea şi natura taluzurilor, distanţa între canale şi diguri etc.);

- locul instalaţiilor de captare a apei, al pompelor şi punctele de distribuţie în interiorul sistemului, precum şi al diferitelor construcţii, pentru exploatarea acestora;

- natura, starea şi posibilităţile de folosire a instalaţiilor hidrotehnice pentru mărirea şi micşorarea debitului apei în canale (lacuri) sau realizarea de zone inundabile;

- natura şi starea drumurilor, existenţa trecerilor peste canale (diguri) şi posibilităţile de amenajare a altor puncte de trecere;

- existenţa acoperirilor (păduri, localităţi, culturi), care favorizează mascarea trupelor şi acţiunile acestora;

- locurile favorabile pentru distrugerea unor porţiuni de canale, baraje, diguri, jgheaburi şi a altor construcţii din cadrul sistemului de irigaţii;

43

- raioanele favorabile pentru întrebuinţarea desantului aerian (debarcat sau paraşutat), în vederea cuceririi şi menţinerii lucrărilor hidrotehnice şi instalaţiilor acestora.

Existenţa digurilor limitează observarea şi manevrarea subunităţilor de cercetare, dar în acelaşi timp permite deplasarea mascata în spatele acestora. Canalele şi digurile impun măsuri de trecere, mai ales, când frecvenţa acestora pe direcţia de acţiune este mare, pentru a nu se micşora ritmul acţiunilor de cercetare.

Cercetarea unui teren mlăştinos se execută prin străbaterea acestuia pe jos sau pe autovehicule uşoare, luând în considerare şi eventualele urme lăsate de inamic şi populaţia din zonă, pentru a stabili:

- suprafaţa şi limitele terenului mlăştinos, în special, a porţiunilor greu accesibile şi inaccesibile;

- grosimea stratului de torfă (turbă) şi gradul de accesibilitate în afara comunicaţiilor pentru subunităţile de diferite arme care acţionează pe jos şi pe autovehicule;

- trecerile, drumurile şi terasamentele de cale ferată existente, posibilităţile de folosire, traversare sau ocolire a acestora;

- existenţa în apropiere a materialelor ce pot fi folosite pentru amenajarea şi consolidarea trecerilor şi a drumurilor. La nevoie, pentru cercetarea raioanelor mlăştinoase vor fi luate şi călăuze dintre localnici, care cunosc bine aceste locuri.

Tema 3. Grupa în cercetare.Şedinţa 1

OBIECTIVELE DIDACTICE:1. De a forma militarilor deprinderi practice în conducerea cu acţiunile grupei infanterie

motorizată în patrula de cercetare.2. De a dezvolta la militari gîndirea tactică şi logică, capacitatea de analiză şi iniţiativă.3. De a educa la militari hotărîrea, disciplina, curajul şi organizarea.

ASIGURAREA MATERIALĂ: autovehicol – 1; armament, echipament – după stat; binocluri – 4; staţii radio – 4; mijloace de protecţie individuale – la fiecare militar; mijloace de imitare: rachete, petarde, cartuşe oarbe; planşetele completate – la fiecare militar; hărţi, conspect.

1. Misiunile grupei de infanterie motorizată în cercetare în diferite forme de luptă.Grupa de infanterie motorizată poate fi destinată în cercetare pentru:- acţiuni în calitate de grupă de patrulare;- organizarea şi executarea ambuscadei;- cercetarea prin incursiune.Afară de acerasta grupa de infanterie motorizată special pregătită poate executa:- cercetarea de geniu;- cercetarea de radiaţie, chimică şi bacteriologică.În toate tipurile de luptă, în orice condiţii, în grupă este organizată şi se desfăşoară

cercetarea prin observare. Pe timp de noapte, precum şi în condiţiile vizibilităţii reduse observarea se execută utilizând aparatele de vedere pe timp de noapte, mijloace de iluminare a terenului şi se completează prin interceptarea comunicărilor. Pentru executarea cercetării prin observare sunt desemnaţi observatori: în grupă - unu, în pluton şi companie - unu-doi. Pe lîngă aceasta, în batalion, la organizarea ofensivei şi în apărare se instalează unul-două posturi de

44

observare. La dispunerea subunităţilor pe loc suplimentar pot fi expediate patrule de cercetare debarcate sau secrete.

Comandantul de grupă, după primirea misiunii pentru desfăşurarea cercetării este obligat să transmită misiunea grapei şi să pună misiuni efectivului; să pregătească efectivul pentru executarea misiunii, să verifice starea tehnică a transportoarelor blindate (maşinilor de luptă pentru infanterie), starea armamentului, muniţiilor, aparatelor de observare, mijloacelor de transmisiuni, existentul şi starea mijloacelor de protecţie, carburanţilor şi lubrifianţilor, a sculelor, pieselor de schimb, alimentelor, mijloacelor medicale şi să ia măsuri pentru împrospătarea lor, să dea la păstrare documentele efectivului, să raporteze comandantului de pluton (companie) despre starea de pregătire a grupei.

Pe parcursul cercetării comandantul de grupă este obligat să conducă cu îscusinţă cu grapa, să cunoască misiunea sa şi a subunităţii în a cărei componenţă acţionează grupa; să execute fără întrerupere cercetarea inamicului şi a terenului, să efectueze cooperarea permanentă cu vecinii, cu subunităţile de cercetare; să poată folosi mijloacele de transmisiuni, să cunoască semnalele de înştiinţare şi recunoaştere a trupelor sale, să îmbine iscusit în acţiuni simularea (caracterul ascuns), şiretenia, fermitatea, hotărârea şi dârzenia; să manifeste ingeniozitate, inventivitate, iniţiativă şi să utilizeze pe larg procedeele de înşelare a inamicului.

Acţiunile trebuie desfăşurate uluitor de temperar şi prin surprindere, în mod îndrăzneţ şi activ se vor obţine date despre inamic în corespundere cu misiunea primită; în caz de întîlnire cu inamicul comandantul va da ordin pentru nimicirea acestuia, se va menţine permanent legătura cu comandantul care execută cercetarea, se va raporta rezultatele cercetării.

Acţiunile grupei de patrulare. Subunităţile care execută cercetarea sau îndeplinesc misiuni de luptă în mod detaşat de

forţele lor expediază, cu scopul depistării la timp a inamicului şi pentru cercetare, grupa de patrulare.

Comandantul grupei de patrulare după primirea misiunii: alege (concretizează) direcţia mişcării sau locul (punctul) unde trebuie să ajungă, aminteşte modul de acţiuni, dă ordinul de luptă şi comunică parola.

În ordinul de luptă indică: datele referitoare la inamic, misiunea grupei, misiunile subordonaţilor (direcţia şi viteza deplasării, sectoarele de observare), modul de acţiune în caz de întîlnire cu inamicul şi raportul privind cele observate, semnalele de înştiinţare şi modul de acţiune la acestea, timpul începerii cercetării şi adjunctul său.

Mişcarea spre obiectivul cercetat grupa o efectuează prin salturi de la un punct favorabil pentru observare spre altul cu viteză sporită. Dacă nu este posibil de a executa observarea în ascuns din maşină, comandantul de grupă, împreună cu unu-doi soldaţi, debarcă şi ocupă un loc favorabil pentru observare sau trimite 2-3 cercetaşi. Maşina în acest caz se dispune în adăpost. Efectivul rămas execută observarea terenului şi supravegherea asupra acţiunilor cercetaşilor, fiind gata de a-i susţine cu foc.

Cercetaşii se apropie de obiectivul indicat în ascuns. Cercetaşul superior în acest caz se deplasează, de regulă, în spatele cercetaşulii, fiind gata de a-l susţine cu foc. După examinarea obiectivuluii cercetaşul superior, prin semnalul stabilit, comunică comandantului de grupă despre rezultatul verificării. Dacă a descoperit inamicul, cercetaşul superior raporterază despre aceasta şi, acţionând în ascuns, continuă observarea.

În caz de întâlnire pe neaşteptate cu inamicul, grupa de patrulare deschide focul asupra lui, îl ocoleşte şi continuă să execute misiunea dată. Descoperind apropierea unei grupe mici a inamicului (unei maşini izolate), grupa de patrulare, la indicaţia comandantului de pluton, poate

45

organiza o ambuscadă.Cercetarea localităţii va începe de la marginea acesteia. La apropierea de localitate

comandantul de grupă opreşte maşina într-un loc adăpostit şi cercetează localitatea din depărtare. În acest caz o atenţie deosebită se va acorda acoperişurilor clădirilor, marginii localităţii şi altor locuri în care inamicul poate dispune pază şi observatori.

Dacă inamicul nu a fost descoperit, grupa urmează să se deplaseze repede la marginea localităţii, să cerceteze construcţiile din apropiere şi să interogheze locuitorii din zonă, apoi va trece prin localitate, pe una din străzi, fiind gata de deschidere imediată a focului.

Cercetaşii debarcaţi iesă la marginea localităţii, dacă e posibil, din partea livezilor, grădinilor şi construcţiilor nelocative. Cercetând construcţiile de la marginea localităţii şi după interogarea locuitorilor, aceştea se deplasează prin localitate pe părţile străzilor, prin ogrăzi, livezi şi prin alte locuri adăpostite.

La apropierea de pădure la început se cercetează marginea acesteia din depărtare, dacă e posibil, de pe o înălţime. În pădure mişcarea se efectuează, de regulă, pe drum sau poteci. O atenţie deosebită se acordă vîrfurilor copacilor, desişurilor, intrărilor în văgăuni, vâlcelelor şi ieşirileor din ele, podurilor şi alte locuri unde inamicul poate să instaleze ambuscadă. Ieşind spre marginea opusă a pădurii (din pădure) cercetaşii examinează terenul din faţă şi dacă inamicul nu a fost descoperit, continuă cercetarea în direcţia indicată.

Pentru cercetarea văgăunii (vîlcelei, rîpei), care nu poate fi examinată de sus, se trimite un cercetaş, care se deplasează pe marginea ei, iar grupa este gata în orice clipă să-l susţină cu foc. Dacă văgăuna poate fi examinată de pe maşina de patrulare şi de către cercetaşi, atunci cercetaşii se deplasează pe fundul ei, iar maşina de patrulare pe marginea ei, fiind permanent gata de a acorda ajutor cercetaşilor.

Cercetarea înălţimii se efectuează prin metoda deplasării pe povârnişurile ei sau ocolind-o prin diferite părţi. Pentra examinarea vârfului acesteia cercetaşii se deplasează în ascuns, respectând măsurile de mascare.

Cercetarea râului începe cu examimarea minuţioasă a tufarilor din preajma lui, a altor locuri ascunse, atât pe o parte a râului, cât şi pe cealaltă. Dacă grupa nu a descoperit inamicul pe căile în apropiere de rîu, aceasta se deplasează spre mal şi cercetează digul de apă şi malul opus, stabileşte caracterul malurilor, determină lăţimea râului şi viteza curentului de apă. La depistarea vadului se determină adâncimea lui, caracterul fundului acestuia şi se marchează direcţia pentru trecere.

Cercetarea obstacolelor şi barajelor se efectuează prin examinarea lor de către patrulele debarcate, care, în primul rând, constată prezenţa inamicului şi posibilitatea ocolirii sau trecerii acestora. La descoperirea inamicului patrulele raportează comandantului care a instituit cercetarea, continuă observarea asupra inamicului.

Capturarea de prizonieri.Experienţa războaielor şi conflictelor din ultima perioadă demonstrează, că există o

multitudine de procedee privind capturarea prizonierilor. Dar însă toate au aspecte comune. În primul rând, capturarea prizonierului este necesară de executat de către câţiva cercetaşi (minimum doi). În al doilea rând, toate acţiunile echipei de capturare este necesar de repetat până acţiunile capătă un automatism complet. În al treilea rând, captararea prizonierului ca şi lichidarea santinelei, se efectuează prin surprindere, după ce se poate apropia în ascuns de obiectiv la distanţa cuvenită. În al patrulea rând, capturarea este necesară de executat fără zgomot şi pe neobservate. Prizonierul trebuie interogat şi în cazul în care acesta prezintă interes şi valoare pentru comandament, trebuie de transportat la bază.

46

Există două procedee principale de capturare a prizonierului fără zgomot.Primul constă în aceia, ca prin ascuns de a se apropia de inamic şi de al năuci printr-o

lovitură pe acesta cu un obiect tare peste cap. Dacă inamicul are cască de fier pe cap, obiectul este necesar de al acoperi cu o cîrpă, pentru a evita zgomotul. Dacă casca este din cevlar, atunci nu este necesar de a acoperi obiectul.

Al doilea procedeu constă în aruncarea pe capul inamicului a foii de cort sau a scurtei.

3. Acţiunile grupei în ambuscadă şi în incursiune.Grupa în ambuscadă:Ambuscada reprezintă dispunerea din timp şi în ascuns a grupei pe căile de deplasase ale

inamicului cu scopul de al ataca prin surprindere.Misiunile pentru instalarea ambuscadei comandantului i se dau, de regulă, pe teren sau

pe hartă. La darea misiunii acestuia i se indică datele despre inamic, locul, timpul, scopul ambuscadei şi ordinea acţiunilor după executarea mişunilor. Clarificând misiunea primită, comandantul de grupă determină ordinea itinerarului de deplasare spre locul ambuscadei. Spre locul de ambuscadă grupa se deplasează în ascuns, fiind gata de întâlnirea neaşteptată cu inamicul. Sosind la locul de ambuscadă, comandantul de grupă organizează observarea, dispune grupa într-un loc ascuns, gata de executare a focului, în caz de apariţie neaşteptată a inamicului, după care studiază personal situaţia şi terenul în raionul ambuscadei şi determină cele mai probabile direcţii de apariţie a inamicului, modalitatea de atac, locul de dispunere a grupelor, modul de acţiuni ale grupelor, modul de acţiuni ale grupei după executarea misiunilor sale, în cazul descoperirii de către inamic a locului de ambuscadă.

La darea misiunii pentru desfăţurarea ambuscadei comandantul de grupă indică: datele referitoare la inamic (de unde şi peste cât timp este posibilă apropierea acestuia); misiunea grupei; misiunile şi locul de dispunere a maşinii de luptă şi a grupurilor; modul de deschidere a focului şi de acţiuni în cazul capturării prizonierilor (documentelor, modelelor de armament) şi după executarea misiunii.

Convingându-se de corectitudinea clarificării de către subordonaţi a misiunii date, comandantul de grupă dă comanda pentru ocuparea locurilor acestora.

Dacă se dispune de timp, în raionul ambuscadei se pot instala mine, poate fi pregătită exploadarea podurilor, se pot construi abatize pe drumurile de pădure.

Pentru sporirea caracterului secret şi siguranţei, în mai multe cazuri, după darea misiunii de luptă şi pregătirea locului ambuscadei este rational de a muta grupa în adăpost, iar în raionul de ambuscadă să fie lăsaţi doar observatorii.

Constatînd apropierea inamicului, grupa ocupă promt şi în ascuns poziţia aleasă, gata de atac. Comandantul de grupă se dispune, de regulă, cu grupa de atac, însă acesta trebuie să observe personal căile de acces spre ambuscadă, să vadă semnalele observatorilor.

Dacă atacul se efectuează asupra soldaţilor şi ofiţerilor izolaţi, sau a grupurilor mici ale inamicului, aceştea urmează să fie lăsaţi să se apropie de centrul de dispunere a ambuscadei, apoi prin surprindere, fără a deschide focul, la comanda (semnalul) comandantului de grupă să fie atacaţi şi luaţi prizonieri. Gruparea mai mare şi maşinile izolate ale inamicului grupa permite să se apropie, apoi le distruge cu foc.

După executarea misiunii grupa continuă să îndeplinească misiunea dată anterior sau să se alipească la plutonul propriu.

În cazul instalării ambuscadelor pe timp de noapte grupa urmează să fie dispusă la intervale limitate pe o parte a drumului cu scopul de a exclude nimicirea efectivului grupei cu foc propriu. Pentru observarea asupra inamicului se vor folosi aparatele de vedere pe timp de

47

noapte.

Cercetarea prin incursiune.Incursiunea se organizează cu scopul de a captură documente nominale sau mostre de

armament ale inamicului aflat în apărare. Incursiunea se desfăşoară, de ragulă, noaptea sau în conditii de vizibilitate redusă. Desfăşurînd incursiunea în componenţa plutonului grupa, de regulă, acţionează în calitate de grupare de atac sau de asigurare prin foc. La desfăşurarea incursiunii de către grupă de sinestătător, obiectivul incursiunii, locul şi ora desfăşurării acesteia, modul de sustinete cu foc şi locurile în care vor fi făcute culuare în barajele inamicului, grupei i se indică în timpul dării misiunii pentru incursiune.

Primind misiunea pentru incursiune comandantul de grupă o clarifică, organizează observarea neîntreruptă asupra obiectivului de incursiune, determină cele mai favorabile căi spre acesta, numeşte soldatii desemnaţi pentru atac şi capturare a obiectivului de incursiune, precum şi soldaţii pentru asigurarea prin foc a acţiunilor atacanţilor şi le dă misiunile.

La ora stabilită, la semnalul comandantului care organizează incursiunea, grupa începe deplasarea spre obiectivul incursiunii. Deplasarea se desfăşoară fără jgomot, respectând măsurile de mascare sonoră şi de lumină. În timpul deplasării se efectuează opriri pentru a asculta acţiunile inamicului.

În primul rând prin coloarul în baraj trece grupa de asigurare cu foc, apoi grupa de atac. Apropierea de obiectivul de atac este raţional de a o efectua din partea acoperită de vânt. Atacul se execută prin surprindere, printr-un salt scurt, fără împuşcături. Este mai avantajos de atacat obiectivul din spate sau de la flancuri.

Grupa de asigurare prin foc se află pe poziţia sa, gata de a susţine cu foc grupa de atac. Dacă inamicul descoperă grupa de atac şi deschide focul, comandantul de grupă cete foc

de la mijloacele de susţinere şi sub acoperirea lor efectuează capturarea unui prizonier.După executarea misiunii, grupa de atac se retrage spre coluarul barajului şi în continuare

spre locul indicat. Odată cu trecerea culuarului, începe retragerea gruparea de asigurare prin foc. Răniţii şi decedaţii în grupă sunt aduşi în dispozitivul propriu.

După reîntoarcere comandantud de grupă raportează comandantului, care a organizat incursiunea, despre executarea misiunii şi despre toate datele obţinute pe parcursul incursiunii.

Activităţile comandantului grupei infanterie motorizată numit în patrula de cercetare.

MISIUNEA TACTICĂ

Situaţia generală

B.1 IMo s-a concentrat în CM unde petrece deservirea armamentului şi tehnicii, completează rezervele de muniţii şi alte bunuri materiale.

Situaţia parţială

La orele 6.00 comandantul Gr.1 IMo a primit misiunea de luptă de la comandantul de pluton din care a aflat:1. Inamicul, suferind înfrîngeri se retrage în direcţia s.Speia. Concomitent aduce rezervele

din adîncime. Întîlnirea cu inamicul este posibilă pe aliniamentul: tabăra sportivă – punctul de comandă Nr.1.

48

În spatele trupelor noastre acţionează grupe de diversiune – cercetare, cu care este posibilă întîlnirea în orice timp.

2. Plutonul 1 IMo cu o grupă de genişti şi un chimist – PMC al batalionului cu misiunea: de executat marşul pe itinerarul: CM, staţia termoelectrică, Ciocana Nouă, Coloniţa, Valea Satului, Sagaidacul de Sus, Bălţata, Dumbrava (Balta), intersecţia de drumuri, marginea de sud-est a pădurii de stejar, intersecţia de drumuri, punctul de comandă să excludă atacul prin surprindere de către inamic la coloana păzită, să nu permită pătrunderea cercetării terestre a inamicului spre coloana păzită. La orele 13.00 de cucerit aliniamentul drumul – groapă şi să asigure desfăşurarea şi intrarea în luptă a forţelor principale a batalionului.

3. Gr.1 IMo cu doi genişti şi un chimist – patrula de cercetare cu misiunea: să se deplaseze pe itinerarul PMC, să nu admită atacul prin surprindere a coloanei PMC de către inamic şi să execute cercetarea itinerarului, terenului şi obiectelor din teren.Viteza de mişcare – 30 km/oră.

4. Punctul iniţial: intersecţia de drumuri spre Coloniţa de trecut la orele 9.30.

5. Gătinţa pentru deplasare 9.00.Consumul la marş:- muniţii – 0,5 un/foc;- carboranţi – 0,8 al.

6. Semnalele:a) de înştiinţare:

- despre inamicul aerian: MISIUNEA TACTICĂ

Situaţia generală

B.1 IMo s-a concentrat în CM unde petrece deservirea armamentului şi tehnicii, completează rezervele de muniţii şi alte bunuri materiale.

Situaţia parţială

La orele _______ comandantul Gr.1 IMo a primit misiunea de luptă de la comandantul de pluton din care a aflat:1. Inamicul, suferind înfrîngeri se retrage în direcţia _____________. Concomitent aduce

rezervele din adîncime. Întîlnirea cu inamicul este posibilă pe aliniamentul: ______________________________________________________________.În spatele trupelor noastre acţionează grupe de diversiune – cercetare, cu care este posibilă întîlnirea în orice timp.

2. Plutonul 1 IMo cu o grupă de genişti şi un chimist – PMC al batalionului cu misiunea: de executat marşul pe itinerarul: _____________________________ ______________________________________________________________________________________________________________________________punctul de comandă să

49

excludă atacul prin surprindere de către inamic la coloana păzită, să nu permită pătrunderea cercetării terestre a inamicului spre coloana păzită. La orele ________ de cucerit aliniamentul ____________________ şi să asigure desfăşurarea şi intrarea în luptă a forţelor principale a batalionului.

3. Gr.1 IMo cu doi genişti şi un chimist – patrula de cercetare cu misiunea: ______________________________________________________________________________________________________________________________

Viteza de mişcare – 30 km/oră.

4. Punctul iniţial:___________________________________________________

5. Gătinţa pentru deplasare 9.00.

Consumul la marş:- muniţii – 0,5 un/foc;- carboranţi – 0,8 al.

6. Semnalele:

b) de înştiinţare: - despre inamicul aerian: st.radio – “555”; în glas – “Aer”; - despre infectarea radioactivă: st.radio – “666”; în glas – “Pericol de radiaţie”;- despre infectarea chimică: st.radio – “777”; în glas – “Alarmă chimică”;- despre întrebuinţarea de către inamic a ANM: st.radio – “999”; în glas – “Alarm”

c) de conducere şi cooperare: - gătinţa de marş: st.radio - în glas -- porniţi motoarele: st.radio - în glas -- măriţi viteza: st.radio - în glas -- micşoraţi viteza: st.radio - în glas - - descoperirea inamicului:st.radio - în glas -- întîlnirea barajelor: st.radio - în glas -- descoperirea sectorului de teren infectat: st.radio - în glas - - drumul este liber: st.radio - în glas -

7. Indicativele:Comandantul PMC – “Nufăr-10”Comandantul PC – “Nufăr-11”

50

Comandantul Gr.2 IMo – “Nufăr-12”Comandantul Gr.3 IMo – “Nufăr-13”

Indicativul circular – “Codru-100” Frecvenţa: principală ______________________________________________

de rezervă______________________________________________

D a t e i n f o r m a t i v e

Grupa 1 IMo este completată:- cu efectiv - 100 %;- cu armament - 100 %;- cu tehnică - 100 %.În grupă sînt:- muniţii pentru fiecare categorie de armament - 0,6 un/foc;- carboranţi - 0,5 al;- alte bunuri materiale - 100 %.

Efectivul grupei în lupte a participat, starea morală şi de luptă este bună. Mecanicii - conductori au experienţa de executare a marşului.

D e î n d e p l i n i t:

1. De studiat: RLTU (p.III), pag.174 – 179. Manualul “Tactica” (p.I), pag.174 – 177. “Manualul sergentului” pag.32 – 34.

2. De studiat situaţia tactică, de însuşit misiunea, de studiat itinerarul de deplasare, de determinat modul de deplasare, de observare, de acţiuni în caz de întîlnire cu inamicul.Ordinul de luptă de întocmit în caietele de lucru.

3. De înscris ordinul de luptă în caietele de lucru.4. La şedinţă a fi în gătinţă de a acţiona în rolul comandantului patrulei de cercetare.

II. SECVENŢA DE BAZĂ

ACŢIUNILE LECTORULUI ACŢIUNILE MILITARILOR

Anunţ tema şi întrebările de studiu.

Anunţ situaţia tactică.

Numesc toţi militarii în rolul comandantului de grupă şi repartizez 15 – 20 min pentru:- însuşirea misiunii;- analiza situaţiei;- luarea hotărîrii;

Ascultă conducătorul şedinţei.

Notează situaţia tactică.

Însuşesc misiunea.Analizează situaţia.Iau hotărîreaPregătesc ordinul de luptă.Conduc acţiunile grupei infanterie

51

- darea ordinului de luptă;- conducerea cu acţiunile grupei infanterie

motorizată în patrula de cercetare.În timpul acesta acord ajutor practic militarilor în organizarea acţiunilor în siguranţa de marş.

Ascult cîte 2 – 3 militari în: - însuşirea misiunii;- analiza situaţiei;- luarea hotărîrii;- darea ordinului de luptă;- conducerea cu acţiunile grupei infanterie

motorizată în patrula de cercetare.Prelucrez acţiunile comandantului de grupă în conducerea cu acţiunile grupei în timpul pregătirii pentru acţiunile în siguranţa marşului, verificarea gătinţei grupei pentru îndeplinirea misiunii şi raportul comandantului superior.Pe momente tactice creiez şi măresc fonul tactic pentru acţiunile comandantului de grupă în conducerea cu acţiunile grupei în timpul deplasării pe itinerar, cercetării terenului şi obiectelor din teren, în timpul trecerii sectoarelor infectate, pe semnalele de înştiinţare, cooperare şi conducere, în caz de întîlnire cu inamicul, în timpul haltelor şi raioanelor de odihnă.Notez răspunsurile şi le aprob pe cele raţionale.

motorizată în patrula de cercetare.

Militarii numiţi raportează:- însuşirea misiunii;- analiza situaţiei;- luarea hotărîrii;- darea ordinului de luptă;- conducerea cu acţiunile grupei

infanterie motorizată în patrula de cercetare.

Acţionează conform indicaţiilor primite.

Acţionează conform momentelor tactice. Îndeplinesc normativele.

Însuşirea misiunii

1. Inamicul, suferind înfrîngeri se retrage în direcţia _________________________________________________________________. Întîlnirea cu inamicul poate fi probabilă pe aliniamentul ____________________________________________ _______________________________________________________________.

2. Pl.______IMo cu _________________________________________________PMC al batalionului cu misiunea: de executat marşul pe itinerarul ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________să excludă prin surprindere de către inamic la coloana păzită, să nu permită pătrunderea cercetării terestre a inamicului spre coloana păzită, la orele _______ de cucerit

52

aliniamentul______________________________________________ şi să asigure desfăşurarea şi intrarea în luptă a forţelor principale a batalionului.

3. Gr.______IMo cu doi genişti şi un chimist – patrula de cercetare cu misiunea: să se deplaseze pe itinerarul PMC, să nu admită atacul prin surprindere a coloanei PMC de către inamic şi să execute cercetarea itinerarului, terenului şi obiectelor din teren.

4. Viteza de deplasare – 30 km/oră.5. Gătinţa pentru deplasare ____________________________.6. Punctul iniţial de trecut __________________________. Pentru pregătirea pentru acţiunile

în patrula de cercetare avem _______ ore.

Determinarea modului de deplasare, de observare, de acţiuni în caz de întîlnire cu inamicul şi modul de raportare.

1. Deplasarea pe itinerar de executat prin salturi de la adăpost la adăpost. Sectoarele de teren închise, liziere de pădure, intrările în trecători, unde e posibilă dislocarea secretă a inamicului şi atacul prin surprindere al acestuia din ambuscade, precum şi trecerile înguste, pădurile de examinat şi în caz de necesitate de indicat prin semnul de prevenire.

2. Observarea în timpul deplasării de organizat:- mecanicul – conductor _________________________________ - în faţă;- ochitorul – operator__________________________ - în faţă şi asupra inamicului

aerian;- mitralior ___________________, puşcaş___________________ - în stînga;- agheist ________________________,ajutorul agheistului ____________

_________________________ - în dreapta;- puşcaş superior ________________________ - în spate şi asupra semnalelor

comandantului de pluton.

3. În caz de descoperire a inamicului de transmis semnalul respectiv stabilit, de indicat mecanicului – conductor un loc adăpostit pentru oprirea maşinii, de executat debarcarea grupei din MLI, de indicat obiectivele ochitorului – operator, mitraliorului şi agheistului. Grupele mici ale inamicului grupa le nimiceşte şi continuă executarea misiunii de luptă. În caz de întîlnire cu forţe superioare ale inamicului, grupa ocupă un aliniament favorabil şi odată cu intrarea acestuia în zona focului eficace, grupa deschide foc prin surprindere, asigurînd prin aceasta desfăşurarea şi intrarea în luptă a PMC. Pentru examinarea unor obiecte de pe teren din cadrul trăgătorilor de trimis cercetaşi.

4. Raportarea de efectuat prin semnale stabilite.

Darea ordinului de luptă

1. Inamicul, suferind înfrîngeri se retrage în direcţia ________________________________________________________________________________________.Concomitent aduce rezervele din adîncime. Întîlnirea cu inamicul este posibilă pe aliniamentul: __________________________________________________.

53

În spatele trupelor noastre acţionează grupe de diversiune – cercetare, cu care este posibilă întîlnirea în orice timp.

2. Plutonul 1 IMo cu o grupă de genişti şi un chimist – PMC al batalionului cu misiunea: de executat marşul pe itinerarul ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________să excludă atacul prin surprindere de către inamic la coloana păzită , să nu permită pătrunderea cercetării terestre a inamicului spre coloana păzită.

3. Grupa 1 IMo cu doi genişti şi un chimist – patrula de cercetare cu misiunea: să se deplaseze pe itinerarul PMC, să nu admită prin surprindere a coloanei PMC de către inamic şi să execute cercetarea itinerarului, terenului şi obiectelor din teren.Viteza de mişcare – 25 - 30 km/h.

4. În timpul marşului efectuiază observări:- mecanicul – conductor _________________________________ - în faţă;- ochitorul – operator_____________________ - în faţă şi asupra inamicului aerian;- mitraliorul _______________, puşcaşul___________________ - în stînga;- agheistul _____________________,ajutorul agheistului _______________

______________________ - în dreapta;- puşcaşul superior __________________________ - în spate şi asupra semnalelor

comandantului de pluton.

Toţi trăgătorii să fie gata pentru a acţiona ca cercetaşi pentru examinarea terenului şi obiectelor din teren. În caz de întîlnire cu grupe mici ale inamicului ochitorul – operator le nimiceşte cu foc din mitralieră şi bun, desantul să fie gata pentru nimicirea inamicului prin creneluri. În caz de întîlnire cu forţe superioare ale inamicului grupa ocupă o poziţie favorabilă şi asigură cu tragere de pe loc desfăşurarea şi intrarea în luptă a PMC.

Despre toate cele observate îmi raportaţi verbal şi prin semnalele stabilite.

5. Semnalele:a) de înştiinţare: ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.b) de conducere şi cooperare: _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

54

6. Starea gata pentru marş - ___________________________________________.Locţiitorul ______________________________________________________.

PLANUL DE CREŞTERE A FONULUI TACTIC

MOMENTUL TACTIC ACŢIUNILE

1. Deasupra livezii – 3 elicoptere ale inamicului.

2. Înainte 100 m – un pod.3. Înainte 200 m – cîmp de mine instalat

cu mijloace de minare la distanţă.4. Înainte 100 m pe teren – animale

moarte.5. Înainte – un sector de drum distrus.6. Din direcţia tufarilor - 3 cercetaşi ai

inamicului.7. Din direcţia copacilor – un elicopter al

inamicului.8. Din direcţia drumului – un pluton

inamic pe MLI cu un tanc.9. Comandantul PMC a ordonat de oprit

deplasarea.10.Lîngă tufari – 2 cercetaşi ai

inamicului.11.Din direcţia pădurii – un elicopter al

inamicului.12.Din direcţia copacilor – 3 tancuri

inamice.

Raportul comandantului PMC.Nimicirea inamicului aerian.Cercetarea podului.Executarea culoarului.

Îmbrăcarea măştii antigaz.

Cercetarea şi trecerea peste sector.Nimicirea grupelor mici ale inamicului.

Nimicirea ţintei aeriene.

Lupta cu inamicul superior în forţe şi mijloace.Trecerea la acţiunile siguranţei a staţionării.Nimicirea grupelor mici ai inamicului.

Nimicirea ţintei aeriene.

Lupta cu inamicul superior în forţe.

55