Cdl Instruire Practica 10 - Magazin,Depozit

U N I U N E A E U R O P E A N Ă GUVERNUL ROMĂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI

ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007-2013

OIPOSDRU Casa Corpului Didactic Mureş

1

Motto: ” Adevarata artă a vânzării nu se limitează doar la obţinerea de comenzi ci şi

la comunicarea cu clienţii reali şi potenţiali.”

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

TEHNICI COMERCIALE

Clasa a X a

Stagiu de pregătire practică

Domeniul pregătirii de bază: ECONOMIC – Tehnician in

activitati economice

Autor:

Prof. Pandelea Luminita

Grupa: 100A53






2

1. Argument

Calificările pentru Tehnician în activiăţi economice și Tehnician în Achiziții și Contractări

sunt prezentate pentru prima dată într-un mod unitar, fiind cuprinse într-un STANDARD DE

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ - SPP, care va garanta o pregătire unitară a tuturor elevilor şi

adulţilor care doresc să obţină calificarea. Standardul de Pregătire Profesională reprezintă totalitatea

unităţilor de competenţă care conduc la obţinerea unei calificări într-un anumit domeniu, la un

anumit nivel.

Întocmirea Curriculumului porneşte de la Standardul de pregătire profesională, pentru

calificarea de nivel III, TEHNICIAN ÎN ACHIZIȚII ȘI CONTRACTĂRI. Achiziţiile nivelului III îi

permit accesul la specializările nivelului III avansat: școală postliceală, facultate.

Evoluţia de la calificarea de nivel trei poate conduce către nivelul trei avansat sau către

angajare. După terminarea cu succes a calificării de la nivelul trei, ocuparea unui loc de muncă nu

este considerată ca un scop în sine, deşi un absolvent al acestei calificări va fi potrivit să lucreze ca

tehnician în activităţi/tehnician în achiziții și contractări..

Întregul Curriculum este alcătuit din punctul de vedere al angajatorilor (beneficiarii forţei de

muncă) şi de aceea este un Curriculum bazat pe competenţe, nu pe conţinuturi ştiinţifice.

Pentru calificarea Tehnician în achiziții și contractări pregătirea de bază în domeniu se

realizează prin dezvoltarea următoarelor competenţe: cheie, tehnice generale şi tehnice specializate.

Elementele ce ţin de competenţele cheie şi includerea experienţei în muncă la fiecare nivel îi

vor furniza flexibilitate ocupaţională şi transferabilitate în sistem şi pe piaţa muncii.

Unităţile de competenţă tehnice generale oferă elevilor posibilitatea să acumuleze o gamă

largă de abilităţi şi cunoştinţe identificate în comerț și turism.

Unităţile de competenţă tehnice specializate suplimentează şi sprijină unităţile de

competenţă generale, oferind o continuare a activităţilor şi de asemenea, abilităţi pentru nivelul trei

de calificare sau integrare pe piaţa muncii.

Modulul INSTRUIRE PRACTICĂ COMASATĂ a fost elaborat prin combinarea

competenţelor cheie „Tranziţia de la şcoală la locul de muncă” și ”Lucrul în echipă”.

Modulul se studiază la nivelul III, clasa a X a având alocate 3 săptămâni a câte 30 ore

/săptămână, în total 90 de ore. Practica comasată se desfăşoară la agentul economic de profil.






3

Precizări importante privind abordarea Curriculumului

La baza elaborării Curriculumului stau competenţele individuale care se regăsesc în

Standardul de Pregătire Profesională, competenţe ce vor fi evaluate numai în cadrul acestui modul

de către profesorul de instruire practică în colaborare cu agentul economic unde se desfăşoară

practica comasată.

Noua orientare care a stat la baza elaborării Curriculumului este formarea competenţelor

individuale şi nu însuşirea unor conţinuturi ştiinţifice.

Conţinuturile tematice sunt elaborate pe baza criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de

aplicabilitate conform competenţelor individuale formate , preluate din SPP.

Curriculumul se va utiliza împreună cu Standardul de Pregătire Profesională.

Se recomandă parcurgerea tabelului de corelare a competenţelor şi conţinuturilor care

reprezintă condiţiile de aplicabilitate din Standardul de Pregătire Profesională pentru unităţile de

competenţă respective.

2. Structura

Competenţe specifice Exemple de situaţii de învăţare

C1. Identificarea criteriilor de funcţionare a

magazinului

Identifică modalitatea de amplasare, mobilierul,

utilajele comerciale şi structura comercială a

magazinului.

C2. Identificarea etapelor amenajării

magazinului şi depozitului

Identifică raioanele de vânzare, utilajele,

mobilierul, modalitatea de amplasare a

mărfurilor conform fluxului şi formarea loturilor

de mărfuri.

C3. Identificarea etapelor etalării mărfurilor Identifică rolul etalării mărfurilor în vitrine, în

magazine şi publicitatea la locul vânzării.

C4. Identificarea fazelor în procesul

tehnologic al depozitului şi magazinului

Identifică faza de recepţie a mărfurilor ca fază

principală în procesul tehnologic al depozitului

şi fazele de păstrare şi pregătire a mărfurilor

pentru vânzare în procesul tehnologic al

magazinului.






4

C5. Calcularea cantităţii şi valorii mărfurilor. Calculează cantităţile necesare, stabilesc preţuri,

întocmesc şi verifică documentele specifice.

3. Conţinuturi

COMPETENTA

INDIVIDUALA CONTINUT TEMATIC

C1. Identificarea criteriilor de

funcţionare a magazinului

1. Funcţionalitatea magazinului

Vocaţia şi politica comercială a magazinului

Amplasarea magazinului

Structura funcţională a localului magazinului

Mobilierul şi utilajele comerciale

C2. Identificarea etapelor

amenajării magazinului şi

depozitului

2. Tehnologia amenajării magazinului

Formele de vânzare

Dimensionarea raioanelor de vânzare

Fluxurile de circulaţie

Implantarea raioanelor în suprafaţa de vânzare

Prezentarea şi expunerea mărfurilor în sala de vânzare

3. Tehnologia amenajării depozitului

Tipuri de depozite

Amplasarea depozitelor de mărfuri

Dimensionarea depozitelor

Mobilierul şi utilajele comerciale din depozit

Amenajarea interioară a depozitului de mărfuri

Organizarea loturilor de mărfuri

C3. Identificarea etapelor etalării

mărfurilor

4. Etalarea mărfurilor

Rolul etalării mărfurilor

Etalarea mărfurilor în vitrine

Etalarea mărfurilor în interiorul magazinului

Reclama şi publicitatea la locul de vânzare






5

C4. Identificarea fazelor în

procesul tehnologic al

depozitului şi magazinului

5. Procesul tehnologic al depozitului – faza principală recepţia

mărfurilor

Conţinutul şi scopul recepţiei mărfurilor

Tehnologia realizării procesului de recepţie

6. Sistemul tehnologic al magazinului – procese secundare

Recepţia mărfurilor

Păstrarea mărfurilor

Pregătirea mărfurilor pentru vânzare

C5. Calcularea cantităţii şi valorii

mărfurilor.

7. Calculul cantităţii şi valorii mărfurilor, întocmirea

documentelor specifice şi analiza rezultatelor

comercializării mărfurilor

Calculul cantităţii mărfurilor

Stabilirea preţurilor

Întocmirea şi verificarea documentelor specifice intrării şi ieşirii

mărfurilor

Instrumente specifice circulaţiei şi decontării valorii mărfurilor

Analiza rezultatelor comercializării mărfurilor

4. Modalităţi de evaluare

Evaluarea activităţii elevului se realizează prin utilizarea instrumentelor de evaluare

continuă corelate cu indicatorii de performanţă şi probele de evaluare din cadrul unităţilor de

competenţă relevante pentru modul.

Se va avea în vedere şi utilizarea metodelor specifice pentru dezvoltarea competenţelor

elevilor care prezintă deficienţe integrabile prin adaptarea acestora la specificul condiţiilor de

învăţare şi de comportament.

Evaluarea continuă este condiţionată de precizările conţinute de criteriile de performanţă şi

de probele de evaluare introduse în SPP.

Promovarea unui modul este condiţionată de însuşirea tuturor competenţelor din tabelul de

corelare evaluate prin probele de evaluare din SPP.

Procesul de evaluare continuă şi sumativă ( finală) va avea în vedere gradul de dobândire a






6

competenţelor.

Activităţile la lecţii vor fi variate, astfel încât, indiferent de stilul de învăţare caracteristic,

toţi elevii să dobândească competenţele necesare.

Se vor promova metode de predare – învăţare activ participative, centrate pe elev, care duc

la rezolvarea problemei puse în discuţie. Aceste metode se caracterizează prin faptul că:

sunt centrate pe elev şi pe activitate;

pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor;

încurajează participarea elevilor, creativitatea, iniţiativele;

determină un parteneriat profesor- elev;

au un puternic accent formativ, nu informativ;

presupun folosirea unui limbaj simplu, accesibil;

adaptează metodele de lucru la nivelul clasei.

Metodele de participare activă au meritul de a genera contexte în care se manifestă

diferenţele, ca şi în viaţa de toate zilele. Aplicarea lor duce la provocări ale indivizilor de a-şi

reorganiza experienţele ca urmare a participării active la viaţa şi lucrul în grup.

Se pot utiliza metode ca: observaţia, conversaţia, munca independentă, simularea,

problematizarea, jocul de rol, exerciţiul, discuţiile în grup - care stimulează spiritul critic,

creativitatea - , studiul de caz, brainstormingul etc. Vor fi promovate situaţiile din viaţa reală şi se

va urmări aplicarea cunoştinţelor la probleme reale, pentru a se putea ţine cont în măsură mai mare

de nevoile elevilor, ale angajaţilor şi ale societăţii. Elevilor li se va permite să aplice propiul lor

mod de înţelegere a conţinutului realizând: proiecte, portofolii, discuţii în grup.

Se recomandă folosirea lucrului în echipă care facilitează procesul de învăţare. Această

metodă se poate aplica pentru verificarea între colegi (verificări şi evaluări ale lucrărilor între

colegi), joc de rol (elevii se ajută reciproc, iar profesorul îi îndrumă pentru o învăţare eficientă).

Procesul de evaluare continuă şi sumativă (finală) va avea în vedere gradul de însuşire a

competenţelor.

Competenţele individuale din cadrul acestui modul nu vor fi supuse evaluării finale în

cadrul altor module. Acest lucru nu exclude exersarea şi dezvoltarea acestora şi prin parcurgerea

conţinuturilor altor module.

Promovarea unui modul este condiţionată de însuşirea tuturor competenţelor din tabelul de

corelare, evaluate conform specificaţiilor privind probele de evaluare prevăzute în SPP.






7

Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în

cadrul acestui modul. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate

este lipsită de semnificaţie în cadrul acestei evaluări. Pentru evaluarea care presupune o probă

practică, un instrument de evaluare care poate fi utilizat este fişa de observare.

5. Mijloace/dotări necesare pentru parcurgerea CDL-ului propus. Sugestii

metodologice.

Se recomandă parcurgerea conţinutului tematic în ordinea expunerii temelor.

Conţinuturile programei vor fi abordate în orele de laborator şi intruire practică cu

profesorul de specialitate.

În vederea centrării învăţării pe elev şi pentru asigurarea formării competenţelor prevăzute

de Standardul de Pregătire Profesională, se recomandă utilizarea unor metode active/interactive

(învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, studiu de caz, învăţarea prin cooperare,

simularea, brainstorming, jocul de rol, exerciţiul, observaţia dirijată), realizarea de lucrări practice

etc.

În acest fel, elevii dobândesc competenţe noi: gândire critică, capacitate de adaptare la

situaţii noi, lucrul în echipă, învăţarea continuă. Profesorul are rol de facilitator, comunicator,

colaborator, implicând activ pe cel ce învaţă.

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a

competenţelor prevăzute de programele şcolare, la orele din cadrul modulului se recomandă

utilizarea unor metode şi instrumente ca: observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare),

tema de lucru concepută în vederea evaluării, proba practică, autoevaluarea, baterii de teste formate

din itemi variaţi care urmăresc atingerea competenţelor din Standardul de Pregătire Profesională.

Probele de evaluare se referă în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de

aplicabilitate a acestora preluate integral din Standardul de Pregătire Profesională.

Precizări importante privind abordarea Curriculumului

La baza elaborării Curriculumului stau competenţele individuale care se regăsesc în

Standardul de Pregătire Profesională, competenţe cheie ce vor fi evaluate numai în cadrul acestui

modul de către profesor. Noua orientare care a stat la baza elaborării Curriculumului este formarea

competenţelor individuale şi nu însuşirea unor conţinuturi ştiinţifice Curriculumul se va utiliza

împreună cu SPP ul.






8

Se recomandă parcurgerea tabelului de corelare a competenţelor şi conţinuturilor care

reprezintă condiţiile de aplicabilitate din SPP ul pentru unităţile de competenţă respective. Tipurile

de activităţi de învăţare şi alegerea tehnicilor de instruire practică revine profesorului de instruire

practică şi agentului economic, care au sarcina de a individualiza şi de a adapta activitatea practică

la particularităţile elevilor.

Profesorul de instruire practică şi agentul economic au libertatea de a alege metodele şi

tehnicile de învăţare activă şi de a propune noi activităţi de învăţare, în măsură să asigure formarea

competenţelor prevăzute în programă. Se recomandă metodele centrate pe elev, care asigură un

caracter formativ procesului de învăţământ. Se va avea în vedere şi utilizarea metodelor specifice

pentru dezvoltarea competenţelor elevilor care prezintă deficienţe integrabile, prin adaptarea

acestora la specificul condiţiilor de învăţare şi de comportament.

Evaluarea formativă, continuă este implicită demersului pedagogic curent în orele de

instruire practică comasată, permiţând, atât maistrului instructor şi agentului economic, cât şi

elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor, priceperilor şi deprinderilor practice,

să identifice lacunele şi cauzele lor.

Instrumentele de evaluare finală trebuie corelate cu criteriile de performanţă şi probele de

evaluare din cadrul competenţelor individuale relevante pentru modul, astfel, evaluarea finală este

condiţionată de criteriile de performanţă şi de probele de evaluare din Standardul de pregătire

profesională.

Criteriile specifice de evaluare trebuie stabilite de maistru instructor şi agentul economic şi

prezentate elevului. Elevul poate fi integrat în evaluarea activităţii sale, consolidând, astfel,

capacitatea de a se autoevalua şi mărind gradul de transparenţă a acordării notelor.

Promovarea modulului este condiţionată de atingerea tuturor competenţelor din tabelul de

corelare, evaluate prin probele de evaluare din Standardul de pregătire profesională.

Practica comasată se poate efectua în totalitate la sfârşitul anului şcolar sau se poate

fragmenta la sfârşitul celor două semestre.

Activităţile de învăţare propuse pentru această perioadă vor urmări formarea/consolidarea

competenţelor descrise în standardul de pregătire profeşională, Practica comasată se poate desfăşura

în atelierele şi laboratoarele tehnologice din şcoală, dacă dotarea acestora este adecvată cerinţelor

şi/sau la agenţi economici parteneri ai şcolii. Pentru unele domenii de pregătire ( comerţ, servicii,

construcţii, agricultură etc) practica comasată se poate efectua şi pe parcursul vacanţelor şcolare,






9

urmând ca săptămânile din vacanţă în care elevii au fost în practică să fie recuperate pe parcursul

anului. Se recomandă ca acest tip de instruire să se efectueze cu precădere la agenţii economici, cu

care să se stabilească relaţii de parteneriat care să faciliteze în final şi integrarea elevilor la

terminarea şcolii.

Relaţia unitate de învăţământ – agent economic

Pentru efectuarea instruirii practice la agentul economic, unitatea de învăţământ trebuie să

încheie cu acesta o convenţie de colaborare care să stabilească:

• Statutul elevului care urmează formarea în întreprindere

• Responsabilitatea pedagogică a unităţii de învăţământ

• Modalităţile de protecţie şi igienă a muncii, precum şi de protecţie civilă

• Obiectivele şi modalităţile de instruire ( durată, calendar, conţinut, activităţi)

• Modalităţi de participare a specialiştilor din întreprindere la instruirea elevilor

• Modalităţi de urmărire a instruirii şi de evaluare

Un reprezentant care să aibă rolul de tutore pentru elevi şi care să colaboreze

permanent cu cadrul didactic coordonator al activităţii de instruire practică

• Se va urmări ca stagiul la agentul economic să permită elevului:

• Să înţeleagă concret constrângerile economice, umane şi tehnice ale întreprinderii

• Să înţeleagă constrângerile de securitate impuse de metodele de lucru

• Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor

strategii de calitate, să perceapă costurile induse de non-calitate

• Să utilizeze achiziţiile sale în domeniul comunicării, în relaţia cu personalul angajat

• Să cunoască importanţa tuturor serviciilor şi compartimentelor unei întreprinderi

Documente necesare organizarii şi desfasurarii practicii comasate

Unitatea de învăţământ, prin catedra de specialitate tehnologică, va întocmi următoarele

documente care vor asigura buna desfăşurare şi calitatea procesului de instruire practică comasată:

grafic de desfăşurare a practicii comasate pe clase, săptămâni, loc de desfăşurare a practicii.

Profesorii de specialitate şi maiştrii instructori încadraţi pentru instruirea practică comasată

vor întocmi planificări calendaristice pentru această activitate şi vor urmări realizarea în totalitate a

acesteia.

În scopul facilitării urmăririi frecvenţei la activitatea de instruire practică, precum şi a

evaluării de parcurs se propune ca fiecare elev să aibă un caiet/ portofoliu de practică, alcătuit din






10

fişe individuale, alcătuite pentru fiecare temă. Portofoliul de practică poate conţine, de asemenea,

fişe individuale de observaţie în care elevul să urmărească diferite aspecte ale procesului tehnologic,

documentaţii tehnice care pot fi accesibile elevului, fişe de lucru şi fişe de evaluare concepute de

profesor sau maistru pentru această activitate. Conţinutul acestui portofoliu va constitui un element

important în procesul de evaluare.

De asemenea, profesorul/ maistrul instructor va avea pentru fiecare elev o fişă individuală de

control, care va urmări atingerea competenţelor prin efectuarea activităţilor descrise în cadrul

fiecărei teme.

Instrucţiuni de evaluare pentru profesor

1. În mod normal, fiecare evaluare trebuie să se încheie în cadrul unei singure sesiuni de

predare. Orice abatere de la această normă va fi menţionată în instrucţiunile specifice

fiecărei unităţi.

2. Elevul trebuie să efectueze exerciţiile din instrumentul de evaluare, iar după ce a terminat,

să înmâneze evaluatorului respectivul document.

3. În cazul probelor orale sau scrise, evaluatorul trebuie să corecteze răspunsurile elevului,

comparându-le cu fişa cu răspunsuri corecte. Fişa cu răspunsuri corecte nu conţine

întotdeauna unicele răspunsuri corecte; de aceea, evaluatorul trebuie să utilizeze aceasta fişa

cu discernământ.

4. În cazul probelor practice, evaluatorul trebuie sa verifice capacitatea elevului, comparând

modul in care elevul îndeplineşte diverse sarcini cu o listă de verificare (fisa cu răspunsuri

corecte) sau/şi cu exemple de fapt. Elevii trebuie sa îndeplinească cu succes fiecare sarcină.

5. Evaluarea orală poate fi utilizata împreuna cu alte forme de evaluare pentru a oferi probe

suplimentare sau / şi rezolva probleme minore care pot să apară în evoluţia elevului.






11

6. Bibliografie

1. Atanase I., “Managamentul calității şi protecției consumatorilor”, vol. I., A.S.E., Bucureşti, 1996

2. Baetoniu P., Ionascu I., Stanciu I., “Bazele metodologice ale merceologiei” A.S.E., Bucureşti,1985

3. Birkenbihl, Vera , « Antrenamentul comunicării », Editura Gemma Pres, Bucureşti, 1998

4. Dima D., Schileru I., Pamfilie R., “Merceologie generală”, Academia Română de Management, Bucureşti,

1992

5. Juran, J. s.a., “Calitatea produselor”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975

6. Negrutiu Magdalena, Contabilitatea financiara şi de gestiune interna a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor în

comert şi turism, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucuresti ,1997

7. Olaru, M.cood., „Fundamentele ştiinței mărfurilor”, Editura Expert,Bucureşti, 1999

8. Pamfilie R., “Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de export–import”, Editura Oscar Print, 1996

9. Prutianu, Ştefan, « Comunicarea şi negocierea în afaceri », Editura Polirom, Iaşi, 2002 ;

10. Purcărea, A. „ Ambalajul – atitudine pentru calitate”, Editura Expert, Bucureşti, 2000

11. A-L.Ristea, C. Tudose, V. Ioan-Franc Tehnologie Comercială , Editura Expert, Bucuresti 1999

12. A-L. Ristea, C. Tudose, Petre Şerban, Vasile Dinu, Tehnologia comercializării mărfurilor , Editura Didactică

şi Pedagogică, r.a, Bucureşti 1993

13. Scott, Bill, « Arta negocierilor », Editura Tehnică, Bucureşti, 1996

14. Stanciu, I „ Calitologia- ştiința calității mărfurilor”,Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002

15. Stanton, Niki, “ Comunicarea”, Editura Societatea Ştiință şi Tehnică, Bucureşti, 1995;

***Colecția Tribuna Economică

*** Legea Protecției Muncii 19/ 1996

*** Norma metodologică din 2 septembrie 1998 de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea

incendiilor

*** Norma generală din 22 iulie 1998 de prevenire şi stingere a incendiilor

*** Norme de protecția muncii specifice activității din domeniul serviciilor

*** Ordin 510/06.28.2002

*** Legea 37/16.01.2002 privind protecția consumatorilor

*** Og 103/2000 pentru modificarea legii 98/94 privind stabilirea şi sancționarea contravențiilor la normele

legale de igienă şi sănătate publică

*** Hg 168/ 97 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viața, sănătatea şi securitatea

muncii

*** Legea contabilității 82/1991

www.guv.ro

www.edu.ro

www.anpc.ro

www.inyourpocket.com

www.magazinul progresiv.ro

http://www.guv.ro/

http://www.edu.ro/

http://www.anpc.ro/

http://www.inyourpocket.com/






12

SUPORT CDL

„TEHNICI COMERCIALE”

I. FUNC’IONALITATEA MAGAZINULUI

Vocaţia şi politica comercială a magazinului

Magazinul este un “vânzător” de prim ordin, fie că este organizat în forma de vânzare cu

autoservire, fie în forma clasică unde progresele înregistrate în prezentarea mărfurilor, la vederea

clientului, ca şi aspectul agreabil şi modern al acestuia preiau unele atribute din munca vânzătorului.

Frecventând un magazin, consumatorul “economiseşte” timp, efort, nefiind nevoie să se adreseze

fiecărui producător pentru a-şi acoperi cerinţele de consum care pot fi destul de largi (hrană,

îmbrăcăminte, igienă personala, dotare şi întreţinere a locuinţei etc.).

Deci, magazinul produce servicii şi oferă consumatorului mijlocul de a le obţine prin actul

de vânzare.

Amplasarea magazinului de marfuri alimentare

Problema amplasarii unui magazin nu se pune pentru un comerciant deja instalat intr-un loc care

poate fi excelent sau mediocru, ci se pune comerciantului care vrea sa creeze o noua afacere fie prin

cumpararea unui spatiu deja existent, fie prin constructia altuia.

Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum si remodelarea celor

existente pentru a fi reutilizate, se sprijina pe cunoasterea viguroasa a factorilor care conditioneaza

volumul si structura cererii marfurilor a populatiei din perimetru ariei de atractie a magazinului

respectiv.

Aria comerciala sau de atractie a unu magazin este acel spatiu delimitat geografic din care isi

atrage clientii si implicit asi asigura cifra de afaceri sau vanzari. Deci, aria comerciala sau zona de

atractie este acea zona inconjuratoare din cadrul careia magazinul isi asigura aproximativ nouazeci

la suta din vanzarile de marfuri alimentare.

In ceea ce priveste dimensionarea magazinelor de mari suprafete in practica comerciala din tara

noastra precum si din alte tari, se evidentiaza tendinta de fundamentare a unor norme orientative

concretizate fie intr-o pondere ce urmeaza sa o detina tipul de magazin in volumul vanzarilor de

marfuri sau in suprafata de vanzare determinata pe ansamblul comertului fie intr-un numar de

tipodimensiuni, stabilite in functie de numarul populatiei de servit si implicit de volumul cererii de

marfuri a populatiei.

o Ambianţa magazinului de mărfuri alimentare

Dupa definitia data de PHILIP KOTLET ambianta este efortul de a proiecta un magazin in

scopul de a produce efecte emotionale specifice cumparatorului marind astfel probabilitatea

realizarii actului de cumparare a produsului, produselor dorite.

Ambianta este o componenta majora a imaginii magazinului si poate fi definita ca efectul

senzorial creat de design. Design-ul magazinului se refera la stilul acestuia pus in valoare de catre

caracteristice fizice a cladirii in care functioneaza.

Atributiile magazinului care contribuie la cererea stilului sau sunt:

- pentru design-ul exterior:

1. fatada






13

2. firma

3. vitrina

4. accesul in magazin

- pentru design-ul interior:

1. peretii interiori

2. pardoseala

3. plafonul

4. iluminarea

Ambianta magazinului trebuie sa fie in intregime in concordanta cu imaginea dorita a

magazinului, astfel o ambianta adecvata asigura tinta pe care comerciantul dorste sa o admire pe piata. DESIGN-UL EXTERIOR:

1. FATADA MAGAZINULUI

Fatada magazinului este o forma majora de promovare a vanzarilor pentru comerciantul en-detail.

Ea functioneaza ca interfata intre imaginea magazinului si comunitatea umana pe care acesta o

promoveaza.

Ea trebuie sa capteze atentia trecatorilor sugerandu-le cu rapiditate profilul magazinului si

elementele distincte fata de concurenta din vecietate.

Este de retinut faptul ca aprecierea aspectului exterior al magazinului este data nu numai de

costul materialelor folosite in construirea fatadei (caramida, marmura, metale) dar si de rezistenta

lor la conditiile de clima.

Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:

- in linie dreapta, paralel cu axul strazii cu posibilitatea existentei unor mici vize pentru intrare;

- in unghi, creeaza atractivitate si interes conducandu-i pe clienti in magazin;

- in arcada, are la baza configuratia fatadei in linie dreapta dar, cu cateva vize pentru intrari si

pentru vitrine, ceea ce asigura cumparatorilor arii de protectie in fata vitrinelor si creeaza o

atmosfera atractiva si relevanta. 2. FIRMA SAU EMBLEMA

Firma este mijlocul de comunicare eficienta cu mediul sau extern. Ea ajutra oamenii sa

gaseasca magazinul si sa cunoasca ce vinde acesta. Stabilind numele si tipul afacerii comerciale,

firma trebuie sa corespunda cu imaginea pe care comerciantul respectiv doreste sa o comunice

clientilor sai.

Firma este reprezentata de numele magazinului scris in diferite variante si amplasat de obicei

deasupra intrarii in magazin. De multe ori, firma este reprezentata de numele comerciantului.

De obicei firma unui magazin trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

a. vizibilitate – aceasta trebuie asigurata atata ziua cat si noaptea pe strazile inguste se recomanda

ca firma sa fie perpendiculara pe fatada.

b. originalitate – se obtine prin felul in care este scris numele sau printr-un desen ce il insoteste

c. atractivitate – atractia firmei poate fi creeata prin mijloace simple cum sunt: sloganuri,

enunturi sau o lumina care orienteaza atentia spre intrarea magazinului sau spre punctele de intrare.

Unii producatori ofera agentilor economici in conditii avantajoase firme luminoase. La acestea

sunt mentionate atat firma magazinului cat si marca producatorului. 3. VITRINA

Vitrina are ca scop atragerea atentiei trecatorilor. Ea comunica acestora natura, calitatea si

preturile marfurilor oferite de magazin. Este importanta pentru a convinge clientul sa intre in

magazin prima oara. Alaturi de promovarea imaginii cladirii, vitrina mai are si urmatoarele

functiuni.

a. de a expune mostre reprezentative ale marfurilor aflate in magazin.b.






14

b. de a etala linii promotionale sau sezoniere

c. o combinatie de „a” si „b”.

Odata cu aparitia magazinelor cu autoservire rolul vitrinei a fost intr-o masura diminuat. Cele

mai multe magazine cu autoservire au renuntat la etalarile obisnuite in vitrine si folosesc intreaga

fatada placuta cu geamuri pentru a asigura vizibilitatea intregului magazin.

4. ACCESUL IN MAGAZINUL DE MARFURI ALIMENTARE

Accesul in magazin trebuie proiectat astfel incat sa incurajeze clientii sa intre in magazin.

Numarul si localitatea intrarilor sunt influentate de: marimea magazinului, numarul de lifturi, scari,

sisteme de securitate, fluxurile clientilor si de unele particularitati arhitectonice.

Magazinele de mici dimensiuni au o singura intrare pentru clienti si eventual o intrare in spate

pentru aprovizionare.

Magazinele cu autoservire au de regula, doua intrari.

Marile magazine au mai multe intrari ce pot fi amplasate pe toate laturile.

Constructiile moderne sunt dotate cu usi rabatabile sau cu celula fotoelectrica sau cu perdea de aer

ce impiedica intrarea prafului in magazin, mentine temperatura constanta si permite ccesul liber al

clientilor in magazin.

DESIGN-UL INTERIOR

1. Peretii interior Peretii interiori sunt folositi pentru a secmenta spatiul magazinului departajand zonele de vanzare

de cele care sprijina vanzarea. Ca tendinta, in general, se folosesc peretii despartitori mobili care

asigura flexibilitate in expluatarea spatiilor. Sunt preferate materialele usoare: lemn, carton, sticla,

metal. Piesele de divizare ale salii de vanzare pot fi colorate decorate cu tapet sau acoperite cu alte

materiale pentru a produce efecte estetice atragatoare.

2. Pardoseala Pardoseala asigura conditii de intretinere a curateniei si de protectie a marfurilor expusi si a

echipamentului comercial existent, astfel pardoseala trebuie sa fie: rezistenta la traficul intens al

clientilor usor de curatat si de uscat, fara obstacole pentru clienti si personalul din magazine.

Aspectul general al pardoselei va fi corelat cu imaginea reala pe care comerciantul doreste sa o

promoveze prin magazin.

O practica obisnuita pentru magazinele alimentare este sa aiba pardoseala cu efecte de marmura,

sa dea impresia de curatenie, in timp ce un magazin de mobila, de exemplu, sa fie apreciat printr-un

invelis al pardoselei care sa sugereze ambianta unei camere mobilata luxos.

3. Plafonul

Plafonul contribuie la atmosfera unei incaperi. Un scop secundar al plafonului este de a ascunde

instalatia electrica, conductele sanitare si alte elemente de infrastructura. O problema deosebita se

acorda inaltimii plafonului: plafonul jos creeaza o atmosfera de caldura intimitate, in magazin,

avand avantajul reducerii costurilor energetice; plafonul inalt creeaza o ambianta spatioasa fiind

apreciata de catre clienti ca fiind prea rece si impersonala.

4. Iluminatul magazinului Iluminatul magazinului este utilizat pentru a atrage atentia trecatorilor si pentru a usura clientilor

examinarea marfurilor in interiorul magazinului. Pentru a obtine efectul dorit se armonizeaza

culoarea, pozitia tipul de lampa si dispozitivele de fixare.

Lumina incandescenta este folosita, in general, pentru lumina de accentuare deoarece asigura un

spatiu de culori si este mai usor de determinat adevarata culoare a unui produs.






15

Lampile electrice cu fluorescenta sunt descarcari electrice in gaze rarefiate (neon, argon) sau

vapori metalici (mercur sau sodiu). Ca avantaje fata de becurile cu incandescenta are: lumina

apropiata de lumina zilei, eficacitate luminoasa superioara, 3000-6000 ore de functionare, iar ca

dezavantaje: costuri mai ridicate, instalare complexa si dimensiuni incomode pentru interioarele

locuintelor.

Lumina de vapori metalici desi mai putin costisitoare si mai usor de utilizat da o irizare albastra ce

se utilizeaza pentru iluminarea de font.

Reducerea nivelului de iluminare afecteaza celelalte elemente ale design-ului magazinului.

Culorile deschise si cele lucioase reflecta lumina, iar culorile inchise si mate o absorb.

Se mai utilizeaza oglinzi pentru ca dau efect de spatiu.

Tipul de iluminat adoptat depinde de manager-ul magazinului, imaginea dorita si volumul bugetului

alocat iluminarii. Energia electrica este indispensabila orcarei gospodarii usurand munca si oferind

conditii de confort.

ORGANIZAREA FLUXURILOR DE CIRCULATIE IN MAGAZINUL DE MARFURI

ALIMENTARE

1. Fluxul marfurilor

Acest flux reprezinta miscarea marfurilor pe intregul circuit al magazinului din momentul primirii

lor de la furnizori pana in momentul vanzarii lor si eliberarii catre cumparator, acesta fiind punctul

de plecare in actiunea de proiectare a magazinului.

Cerintele privind organizarea moderna si eficienta a fluxului marfurilor:

- separarea fluxului marfurilor de fluxul cumparatorilor, se recomanda ca intrarea marfurilor in

magazin sa se faca prin curtea interioara sau in cazul in care magazinul este de tip vechi (cu o

singura intrare) in afara orelor de program sau in zilele cu flux redus de cumparatori

- reducerea distantei parcurse de marfuri intre punctele de intrare si desfacere a acestora in unitate

2. Fluxul personalului Fluxul personalului este organizat separat de fluxul cumparatorilor, in cazul magazinelor mari sau

moderne, dar se suprapune cu fluxul marfurilor, accesul personalului se realizeaza printr-un punct

controlat iar circulatia personalului spre grupurile sanitare se face pe un circuit secundar.

3. Fluxul cumparatorilor Reprezinta caile de circulatie a acestora, de la intrarea in magazin catre toate grupurile de marfuri

etalate in sala de vanzare si pana la iesirea din magazin.

Circulatia lesnicioasa a clientilor printr-un magazin este conditionata de marimea si localizarea

spatiala a cailor de comunicatie in cadrul salii de vanzare. In functie de destinatia lor se impart in:

cai de circulatie principale, culoare pentru efectuarea cumparaturilor, spatii de stationare.

ECHIPAMENTUL DE PREZENTARE SI DESFACERE A MARFURILOR ALIMENTARE Echipamentul comercial indeplineste un rol important in activitatea unui magazin contribuind la

folosirea optima a suprafetei de vanzare la etalarea unei cantitati cat mai mari de marfuri si la

crearea unor conditii mai favorabile de munca pentru vanzatori.

Echipamentul comercial al magazinelor cuprinde alaturi de mobilierul de expunere a marfurilor, o

gama larga de utilaje si materiale indispensabile in procesul prezentarii si desfacerii marfurilor. Din

categorioa utilajelor fac parte urmatoarele:

a. utilajele de baza ale salii de vanzare:

- utilaje pentru calcul

- aparate pentru incercat si verificat articole electrocasnice

- generatoare (cablu pentru televizoare)

- aparate de masura






16

- pupitre pentru auditii muzicale

b. utilajele suplimentare ale salii de vanzare:

- dispozitivele

- aparate si masini pentru calcat

- aparate de fasonat, festonat, cusut, brodat, pentru articolele de tesaturi

c. utilajele specifice sectorului alimentar:

- vitrine frigorifice (congelator, frigider)

- masini pentru taiat, tocat (feliator, cutite)

- masini de cantarit (cantar electronic, balanta)

- masini de ambalat (marcatoare pentru preturi)

- masini de marcat (casele de marcat fac parte din utilajele de baza ale salii de vanzare avand un

rol foarte important in toate punctele de vanzare, mai ales, in supermarket-uri.

d. utilaj fix sau stationar:

- rafturi

- gondole

- carlige

- polite

e. utilaj suplimentar:

- caruciare

- cosuri

II. TEHNOLOGIA AMENAJARII MAGAZINULUI

Forme de vanzare

1. Autoservirea.

Autoservirea se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

a. expozitia vizuala a intregului sortiment pe un mobilier adoptat cu gondole insufletite intr-un

magazin atragator.

b. punerea produselor la indemana clientelei care se serveste la insasi cu existenta a catorva puncte

de deservire.

c. informatii si indicatii clare si precise asupra produselor prin etichete, pancarde, oferte speciale,

preturi.

d.punerea la dispozitia clientelei a unui cos sau carucior

e.plata globala se face la iesire, la casa de marcat

f. pentru unele articole se pastreaza forma de vanzare clasica (paine, mezeluri)

2. Vanzarea prin case de comenzi.

Este organizata in marele magazine in cadrul carora se primesc direct sau telefonic comenzile

clientilor domiciliati in aceeasi localitate, intrarea se face imediat.

3. Vanzarea prin automate.

Produsele preambalate se procura de cumparatori de la automatele comerciale prin introducerea

unei monede.

Prezinta urmatoarele avantaje: servirea permanenta, amplasarea in locuri aglomerate (spitale, gari,

statii), cheltuieli de intretinere mici si personal de deservire redus.

4. Vanzarea pe baza de modele.






17

Elementele de diferentiere sunt: posibilitatea identificarii marfurilor oferite pe baza numerelor

atribuite modelelor expuse in sala de vanzare, alegerea de catre cumparatori a modelului dorit

precum si existenta stocului principal de marfuri in afara spatiului de vanzare.

5. Vanzarea directa sau „bom-party” Stil zepter.

6. Alegerea libera a marfurilor de catre consumatori.

Aceasta forma de vanzare este asemanatoare autoservirii numai ca exista si un vanzator, plata se

face la acesta. Presupune:

a. expunerea deschisa a marfurilor

b. amplasarea grupelor de marfuri pe suprafata de vanzaretinand seama de inrudirea dintre ele.

c. alegerea libera a marfurilor

d. existenta unei zone a vanzatorului

e. ridicarea marfurilor de pe mobilierul de prezentare direct de catre cumparatori

f. ambalarea se face de catre vanzator

7. Comertul prin corespondenta Este o forma de vanzare ce se bazeaza pe comenzi prealabile si servirea populatiei la domiciliu. Se

trece de la magazin fara vanzator la vanzatoare fara magazine.

Oferta de marfuri este prezentata intr-un catalog de agentii comerciale. Un catalog cu trei sute de

pagini contine un numar de articol simular cu cel al unui magazin de zece mii metrii patrati.

Comanda se poate face direct in scris la firma sau la magazinele acesteia.

8.Vanzarea cu marje reduse.

Anumiti detalisti combina autoservirea si reducerea preturilor intr-un cadru simplu fara personal

de vanzare, cu sortiment redus si cu rotatie ridicata.

Vanzarea reprezinta actiunea prin care clientul este convins sa cumpere produsele sau sewrviciile

unui magazin, fie prin autoservire, vanzarea prin case de comenzi, prin automate, fie prin alegerea

libera a marfurilor de catre consumatori, fie prin vanzarea pe baza de modele, prin corespondenta,

fie prin marjde reduse, fie prin vanzarea directa.

TEHNICI DE PROMOVARE A MARFURILOR IN INTERIORUL MAGAZINULUI

1. Promovarea prin marca.

Pune pe primul plan reformatia si argumentatia. Ea urmareste valorificarea reputatiei unei

intreprinderi sau marci de renume. La locul de vanzare se va organiza un stand separat cu buna

iluminare pentru a scoate in evidenta produsele respective, mobilier special si suporti de prezentare.

Obligatoriu va fi prezentata emblema. Se mai amplaseaza un panou cu text explicativ asupra

caracteristicilor produselor.

2. Promovarea prin ambalaj.

Ambalajul modern nu are doar rol de protectie ci si de comunicare intre produs si client. Va

informa cat mai complet clientul asupra produsului respectiv. Rolul reformativ va creste in

comparatie cu publicitatea asupra produsului respectiv. Cu cat este mai estetic cu atat va atrage

atentia si va favoriza luarea deciziei de cumparare a clientilor. Joaca rolul de vanzator mut in

autoservire.

3. Promovarea prin etichetare

Eticheta constituie un element de informare si de mare randament estetic si comercial. Se

caracterizeaza prin: forma dreptunghiulara, de obicei, text scurt, concis, inteligent redactat, scris

corect si usor vizibil, material folosit: carton.

4. Promavare prin expozitii de marfuri in interiorul magazinului






18

Expozitiile sunt manifestari ocazionale ce au drept scop informarea publicului cumparator asupra

progreselor realizate in domeniul bunurilor si serviciilor. Prezinta mai multe produse dintr-o grupa

de marfuri inrudite. Sunt organizate intr-un loc distinct cu mobilier adecvat grupei si cu un bogat

sortiment de articole si cu material informativ interesant. Organizarea unei expozitii va tine cont de:

sortimentul produselor, amplasarea de panouri informative, etichetarea fiecarui produs, etalarea se

va face sugestiv, delimitarea spatiului necesar, realizarea unui cadru estetic.

5. Promovarea prin demonstratii practice.

Este cea mai eficienta forma de publicitate la locul de vanzare. Se practica mai ales la marfurile

electrocasnice si elecronice.

Dimensionarea raioanelor

Funcţionalitatea eficientă a magazinului este condiţionată de modul cum se va soluţiona

repartizarea suprafeţei de vânzare pe raioane, dimensionarea optimă a acestora având consecinţe

nemijlocite asupra cifrei de afaceri, ca şi asupra nivelului de servire a clienţilor.

Suprafaţa de vânzare a unui raion depinde mai multi factori, printre care :

a). Volumul şi structura asortimentului de mărfuri comercializat;

b). Formele de expunere şi vânzare, în interdependenţă cu tipul şi dimensiunile mobilierului

utilizat;

c). Frecvenţa cererii de mărfuri a populaţiei, după sezon;

d). Obiceiurile de cumpărare a populaţiei;

e). Amplasarea magazinului şi particularităţile sale constructive.

Deşi, destul de dificil, se poate stabili o metodologie care să asigure alocarea orientativă pe

grupe de mărfuri, a suprafeţei de vânzare a unui magazin. O asemenea metodologie presupune

parcurgerea succesivă a următoarelor etape :

a). Determinarea unui număr teoretic de referinte, pornind de la un asortiment-tip pentru

fiecare raion ;

b). Determinarea stocului de etalare ;

c). Stabilirea unor norme de încărcare pe mp suprafată de etalare ;

d). Calcularea raportului dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată cu mobilier ;

e). Determinarea lungimii alocate fiecărui raion.

a) Numărul de referinţe - se stabileşte pe raioane sau familii de produse. Metoda practicată

de alegere a asortimentului - tip pentru fiecare raion, presupune, la rândul ei, parcurgerea unui

anume număr de etape intermediare :

Prima etapă: se stabileşte lista raioanelor şi familiilor de produse care trebuie implantate.

Un magazin va avea, de regulă, urmatoarele raioane alimentare : mezeluri, brânzeturi, carne, fructe

şi legume, produse congelate, băuturi, băcănie uscată. Implantarea unui raion nealimantar în acest

magazin este condiţionată de mărimea acestuia. Astfel, având în vedere talia magazinului, se

impune o analiză grafică, pentru care se are în vedere :

Suprafaţa minimă necesară pentru a introduce o anumită categorie de articole

nealimentare;

Repartiţia suprafeţelor între raioanele alimentare şi cele nealimentare.

A doua etapă : se determină natura categoriilor de articole ;

A treia etapă : se are în vedere detalierea asortimentului, determinând pe fiecare raion şi

familie de produse lista articolelor care vor fi prezentate la vânzare, cu menţionarea numărului de

referinţe pentru fiecare raion. Trebuie avut în vedere :






19

Lipsa din asortimentul de mărfuri a unor articole pe care clientul le cumpără în mod

obişnuit;

frontului de expunere şi o creştere a stocului cu toate consecinţele negative pe care le are asupra

cheltuielilor de circulaţie şi a rentabilităţii.

Urmărirea atentă a comportamentului clientelei şi a vânzărilor realizate este, fără îndoială

cel mai bun criteriu de adaptare a asortimentului la cerinţele pieţei unui magazine. Această adaptare

presupune, în paralel, atât introducerea unor noi articole, cât şi retragerea altora din vânzare.

Înainte de a se decide scoaterea unor produse din asortimentul de mărfuri oferite de punctul

de vânzare este necesar să se dea răspuns unor întrebări :

ă existe în structura asortimentului în

mod obligatoriu, indiferent de proporţia în care este cerut ?

-ar înregistra o creştere a vânzărilor dacă s-ar schimba locul de expunere a

respectivelor articole ?

nt de bine de consummator ?

b) Stocul de etalare din sala de vânzare

Stocul de etalare se impune a fi avut în vedere, în primul rând din necesitatea asigurării unei

suprafeţe minime pentru prezentarea asortimentului de mărfuri, ştiut fiind faptul că există un raport

între numărul de exponate dintr-un anumit reper şi posibilitatea realizării unui volum optim al

vânzărilor.

Se admite, astfel, că sunt necesare minim 2 sau 3 bucăti din acelaşi articol pentru ca acesta

să aibă şansa de a opri privirea unui client. Astfel spus, se poate presupune că unei creşteri a

linearului unui raion îi corespunde o creştere a volumului vânzărilor , însă această creştere este

limitată prin existenţa a două restricţii :

-o anumită referinţă care dacă nu este atins, nu permite

realizarea unei vânzări corespunzătoare ;

Linearul este “lungimea de expunere” a produselor într-un magazin.

c) Norma de încărcare pe mp suprafaţă de etalare trebuie să fie rezultatul

experimentărilor, luându-se în consideraţie tipul şi dimensiunile mobilierului utilizat, caracteristicile

de prezentare comercială a mărfurilor (gabarit, ambalaj etc), formele de expunere pe mobilier.

Posibilităţile de încărcare cu mărfuri a mobilierului se află în relaţie directă cu înălţimea,

lăţimea şi adâncimea acestuia ( raft, stender etc.) cu distanţa dintre poliţe (respectiv, bare) -

elemente ce variază de la o grupă de mărfuri la alta.

d) Raportul dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată cu mobilier

Are în vedere înălţimea purtătorilor de mărfuri (rafturi, gondole, stendere, etc.), numărul şi

dimensiunea poliţelor, distanţele minime dintre acestea.

Se va urmări totodată :

i optime a frontului de expunere (5-10 m) ;

-a lungul pereţilor pe înălţimi variind între 2 -2,20 m ;

-5 niveluri (poliţe) de expunere.

Fluxul de circulatie a clienţilor în sala de vânzare

Fluxul clienţilor este conturat de modul cum se amplasează mobilierul comercial (rafturile,

gondolele, mesele etc.). Mobilierul se amplaseză lângă pereţi sau în centrul sălii de vânzare şi






20

trebuie să delimiteze culoarele pentru circulaţie. Fluxul trebuie să fie continuu, încât să conducă

clienţii pe toate culoarele.

Este recomandat ca magazinul să aibă două uşi, ambele cu deschiderea spre stradă ; de

preferat ca pentru intrare şi iesire să existe uşi distincte, deşi la magazinele mici nu este posibil acest

lucru. Lăţimea culoarelor este de circa 2m şi ea trebuie păstrată constantă. Se prevăd spaţii de

staţionare în dreptul caselor de marcat şi a raioanelor mai solicitate.

Implantarea raioanelor şi suprafaţa de vânzare a magazinului

Prin operaţiunea de implantare se urmăreşte amplasarea raioanelor, a mobilierului şi a

produselor astfel încât să se asigure prezentarea unui stoc de mărfuri echilibrat în raport cu cerinţele

clientelei, precum şi uşurarea alegerii de către cumpărători a mărfurilor expuse.

Fundamentarea implantării raioanelor implică elaborarea unui plan concret de aranjare

spaţială a suprafeţei de vânzare. Fiecare raion are importanţa şi un rol bine definit în utilizarea cu

maximum de eficienţă a suprafeţei de vânzare a magazinului. În esenţă, la elaborarea acestui plan se

are în vedere găsirea celor mai adecvate soluţii de utilizare intensive a spaţiilor de vânzare, prin

luarea în considerare a mai mulţi factori :

Factori de influenţă :

Natura şi caracteristicile mărfurilor expuse ;

Formele de vânzare practicate ;

Dimensiunile şi forma suprafeţei de vânzare ;

Obiceiurile de cumpărare şi preferinţele consumatorilor ;

Condiţiile de aprovizionare de la furnizori ;

Normativele de stoc şi viteză de circulaţie a mărfurilor.

Obiective urmărite:

Utilizarea raţională a întregii suprafeţe disponibile ;

Dirijarea circuitului clientului ;

Facilitatea cumpărătorilor ;

Reducerea circuitelor şi operaţiilor de manipulare a mărfurilor ;

Realizarea unui nivel minim al cheltuielilor de circulaţie .

În general, scopul compartimentării pe raioane , este de a se crea un raport optim între

suprafaţa raionului şi volumul vânzărilor respective. În practică, se utilizează, în acest scop, regula

care se bazează pe observaţiile curente asupra fluxului cumpărătorilor în magazine, potrivit cărora

aceştia se opresc, în cea mai mare parte, în apropierea intrării în magazine, evitând drumul până în

partea opusă intrării. Pe baza acestor obsevaţii, regula cere ca suprafaţa magazinului să fie împărţită

în patru părţi egale : în prima pătrime din vecinătatea intrării urmează să fie amplasate acele raioane

care participă cu o cotă globală de 40% în volumul vânzărilor, iar în celelate, în ordine, raioanele cu

ponderi de 30%, 20% şi 10% .

Experienţa comercială din mai multe ţări demonstrează că anumite raioane constituie

punctele de atracţie cele mai puternice ale unui magazin : raionul de fructe şi legume din

supermagazine, al raioanelor cu articole pentru femei din magazinele universale etc.

În ceea ce priveşte “ implantarea în detaliu ”, se va urmări să se găsească amplasamente

corespunzătoare diferitelor raioane, în funcţie de frecvenţa de cumpărare a mărfurilor.

Un plan de implantare optim are ca scop localizarea produselor de cerere foarte mare într-o

asemenea variantă încât clienţii să fie atraşi de fiecare dintre ele, traversând o întreagă sală de

vânzare. Astfel., clienţii au posibilitatea de a înmagazina vizual întregul linear de prezentare, de-a

lungul căruia vor figura produsele curente şi bineinţeles, cele de impuls.






21

Acest mod de rezolvare presupune trei faze successive de abordare a implantării raioanelor :

Determinarea amplasamentelor raioanelor de foarte mare atracţie, susţinută de produsele de

appel (cazul legumelor şi fructelor sau a mezelurilor într-un supermagazin);

Determinarea amplasamentelor mărfurilor de cerere curentă ;

Determinarea amplasamentelor articolelor care fac obiectul cumpărăturilor de impuls.

Aşadar, amplasarea mărfurilor de cerere foarte mare sau curentă va trebui să conducă la un

drum dirijat al clientelei, pe cât posibil pe fiecare culoar de circulaţie, în timp ce produsele care fac

obiectul cumpărăturilor de impuls se amplasează în funcţie fie de o complementaritate în utilizare,

fie de viteza lor lentă de circulaţie, care poate fi accelerată printr-o aşezare în imediata vecinătate a

unui loc atractiv.

Echipamentul de prezentare şi vânzare a mărfurilor

Echipamentul comercial îndeplineşte un rol important în activitatea unui magazin,

contribuind la folosirea optimă a suprafeţei de vânzare, la etalarea unei cantităţi cât mai mari de

mărfuri şi la crearea condiţiilor favorabile de muncă pentru vânzători.

Raportat la cerinţele comerţului modern, se apreciază că durata de viaţă a echipamentului

comercial variază între 5 şi 10 ani, depinzând de calitatea materialului şi de frecvenţa

consumatorilor în magazin. Evident, deteriorarea constituie primul criteriu de înlocuire a

echipamentului unui magazin. Al doilea criteriu vizează funcţionalitatea echipamentului. Este vorba

de aşa-zisa “ uzură morală”, sub impactul căreia diferitele tipuri de mobilier şi utilaj nu mai

corespund unei comercializări optime a mărfurilor şi nici normelor de rentabilitate şi productivitate

ale magazinului .

Exemplul tipic, în această privinţă, îl constituie casele de marcat, care trebuie înlocuite nu

numai datorită uzurii fizice, ci şi faptului că nu corespund cerinţelor unei gestiuni moderne. Pe plan

mondial, se apelează din ce în ce mai frecvent la aparatajul electronic, capabil să înregistreze

operaţiunile comerciale şi, concomitent, să codifice informaţiile pe benzi magnetice în vederea

prelucrării ulterioare.

Dispunerea mobilierului în magazin trebuie să asigure folosirea intensive a spaţiilor

comerciale, pe orizontală şi verticală, în vederea obţinerii unui grad optim de ocupare cu mobilier şi

respectiv de încărcare a sălii de vânzare cu mărfuri. Există o corelaţie certă între mărimea suprafeţei

de vânzare şi dimensiunile maxime ale mobilierului de prezentare.

Casele de marcat . În rândul utilajelor de bază ale sălii de vânzare se cuprind şi casele de

marcat. Cumpărătorii apreciază buna funcţionare a magazinului şi după felul în care se desfăşoară

încasarea contravalorii mărfurilor. Numărul caselor de marcat în diferitele tipuri de magazine

trebuie în aşa fel stabilit încât să asigure un proces nestânjenit de încasare şi să preîntâmpine

aglomerările. Amplasarea caselor de marcat se face astfel încât să favorizeze utilizarea unei

tehnologii comerciale moderne, eficiente. Realizarea acestui obiectiv implică respectarea anumitor

cerinţe, dintre care menţionăm :

intersecteze în faţa caselor de marcat;

el încât toate casele să fie solicitate în mod relativ uniform ;

părţi din sala de vânzare ;

-un loc bine delimitat, în cazul vânzării prin autoservire, a tuturor caselor de marcat ;

excepţiile sunt posibile atunci când sala de vânzare are mai multe puncte de ieşire.






22

III. TEHNOLOGIA AMENAJARII DEPOZITULUI

Depozitul este un spaţiu în care se stochează mărfurile. El poate aparţine producătorului

(magaziile de produse finite, depozitele de materii prime), unui angrosist (depozite intermediare din

care se fac repartiţii), unui detailist (un depozit central din care este alimentat depozitul

magazinului) sau unui agent comercial.

Depozitele pot fi în proprietatea comercianţilor sau pot fi închiriate.

Principalele tipuri de depozite sunt:

a) depozite de colectare - în ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi mari

pentru expediţie ;

b) depozite de repartizare - acumulează loturi mari pentru a se livra loturi mici ;

c) depozite de păstrare - sunt necesare când producţia nu are acelaşi ritm cu cererea

(ex. legumele) ;

d) depozite de tranzit - permit schimbarea mijlocului de transport (există în gări sau

porturi) .

În funcţie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:

a) depozite strict specializate - se amenajează pentru păstrarea produselor ce

necesită condiţii speciale (ex. sare, cartofi, etc.) ;

b) depozite specializate - sunt organizate pentru grupe de mărfuricare au nevoie de

aceleaşi condiţii de păstrare (confecţii, cosmetice, etc.) ;

c) depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri (textile,

încălţăminte, etc.) ;

d) depozite generale - pentru categorii de produse (alimentele);

e) depozite mixte - pentru a putea stoca mai multe categorii de produse.

În funcţie de orientarea lor, depozitele sunt :

a) depozite orientate spre producţie - amplasate astfel încât să colecteze mărfurile

de la mai mulţi producători;

b) depozite orientate spre clienţi - amplasate astfel încât să alimenteze mai multe

puncte de servire.

Locul de amplasare al depozitului se alege în funcţie de:

gradul de dezvoltare al reţelei de transport.

operaţiile suplimentare ce trebuie efectuate asupra produselor (conservare, ambalare)

durata timpului de depozitare (de la câteva zile la câteva luni)

de caracterul cererii (uniformă sau neuniformă)

de momentele aprovizionării (ritmic sezonier)

de particularităţile geografice

de costurile transportului şi depozitării.

Amenajarea depozitului este în funcţie de:

construcţia sa: suprafaţă, înălţime,

specificul produselor: condiţii de temperatură, umiditate modalităţi de întreţinere a

produselor;

modul de ambalare: fiecare ambalaj asigură o anumită protecţie, are forme diferite, necesită

alte mijloace de manipulare şi alte modalităţi de stocare.

Operaţiile ce se execută în depozite sunt:

primirea produselor: descărcare, manipulare, recepţie cantitativă şi tehnică,






23

depoziterea: păstrarea şi conservarea,

comisionarea (formarea noilor loturi comandate): necesită fracţionarea, ambalarea şi

etichetarea mărfurilor,

expediţia: încărcare, transport, gestiunea documentelor utilizate.

Toate aceste operaţiuni se pot desfăşura în spaţii distincte sau în perimetrul aceleiaşi suprafeţe,

în funcţie de:

dimensiunile depozitului;

mărimea şi structura asortimentului de mărfuri;

proprietăţile naturale şi tehnice ale produselor;

frecvenţa de aprovizionare;

echipamentele tehnice necesare;

sistemul de preluare a ambalajelor goale.

Procese operative ce se desfăşoară în depozitul de mărfuri

Procesele operative ce se desfăşoară în orice depozit sunt: primirea mărfurilor, păstrarea lor şi

livarea acestora.

Primirea mărfurilor:

La primirea mărfurilor se efectuază recepţia calitativă şi cantitativă (în termen de 6 ore

pentru produsele uşor alterabile şi 5 zile pentru celelte) a acestora ( asupra întregului lot sau prin

sondaj) şi cele constate se confruntă cu documentele de însoţire. Dacă beneficiarul constată că cele

înscrise nu corespund cu realitatea, se întrerupe verificare, se înştiinţează furnizorul, care este

obligat să trimită un delegat în termen de 24 de ore dacă este din aceeaşi localitate sau în 5 zile dacă

este situat în altă localitate, care să participe la recepţia mărfurilor şi întocmirea unui PROCES

VERBAL DE CONSTATARE.

Mărfurile care nu corespund din punct de vedere calitativ pot fi returnate furnizorului pentru

înlocuirea lor cu altele corespunzătoare, recondiţionate (pe cheltuiala celui vinovat )– în situaţia în

care aceasta este posibilă şi ambele părţi sunt de acord, acceptate dar cu reducerea preţului de

vânzare de către furnizor, refuzate când mărfurii sunt improprii destinaţiei lor.

Pentru mărfurile corespunzătoare dpdv. calitativ şi cantiativ se întocmeşte NOTA DE

RECEPŢIE (document de bază în operaţiunile contabile).

Păstrarea mărfurilor:

Este un proces operativ ce se desfăşoară în depozitele comerţului cu ridicata şi cuprinde o gamă

variată de operaţiuni, dintre care cele mai importante sunt:

- stabilirea suprafeţelor necesare păstrarea diferitelor mărfuri şi a tehnicii de aşezare a lor ţinând

cont de forma de ambalare ( vrac, ambalate în cutii, saci pachete etc.)

- crearea şi menţinerea condiţiilor normale de păstrare privind temperatura, umiditatea relativă a

aerului, lumina, cu respectarea normelor igienico- sanitare.

- controlul permanent al calităţii mărfurilor păstrate.

Mărfurile se aşează la locurile de păstrare în stive, stelaje, grămezi, pe grupe, subgrupe ,

sortimente, fiecărei grupe sau articol asigurându-i-se locul de depozitare care corespunde cel mai

bine proprietăţilor fizico- chimice.

Pe durata păstrării, la mărfuri se pot înregistra o serie de pierderi normale ( perisabilităţi) şi

pierderi peste norme. Pierderile normale au loc datorită proprietăţilor fizici-chimice ale mărfurilor

prin: evaporare, scurgere, fărâmiţare, împrăştiere etc. Pentru acestea sunt stabilite cote procentuale

ce se aplică la cantitatea sau valoarea mărfurilor intrate în depozit între două inventarieri succesive

şi se scad din gestiune. Pierderile peste normă provin, în cea mai mare parte din neglijenţa






24

lucrătorilor în manipularea mărfurilor şi dunt considerate pierderi subiective şi se impută celor

vinovaţi.

Livrarea mărfurilor din depozite:

Livrarea partizilor de mărfuri se face în ordinea cerinţelor beneficiarilor, în baza unui grafic,

avându-se în vedere folosirea raţională a mijloacelor de transport, utilizarea corespunzătoare a forţei

de muncă din depozite şi a bazei tehnico-materiale a acestora.

Organizarea activitatii in depozitele de marfuri

Organizarea raţională a proceselor operative ce au loc în depozite impune respectarea

următoarelor cerinţe:

- determinarea exactă a cantităţii de mărfuri primite şi livrate

- executarea fiecărei operaţiuni in timp cât mai scurt şi într-un spaţiu căt mai restrâns

- folosirea mijloacelor mecanice moderne pentru manipularea produselor, pentru a se reduce la

minimum efortul fizic al lucrătorilor

- procesele operative să se efctueze în stricta lor succesiune pentru a asigura trecerea rapidă de la

o operaţiune la alta şi creşterea productivităţii muncii

- asigurarea condiţiilor optime a păstrării mărfurilor în vederea evitării degradării acestora

- pregătirea prealabilă a loturilor de mărfuri în vederea încărcării lor în autovehiculule de

transport.

În funcţie de procesele operative ce se desfăşoară, suprafaţa totală a unui depozit este formată din:

- Suprafaţa încăperilor operative (cca 80-90%) destinată păstrării efective a stocurilor de mărfuri

, amenajată ca o sală unică sau sub forma unor încăperi separate sau săli compartimentate pentru

păstrarea unor produse alimentare ce necesită regim diferenţiat de păstrare şi pentru efectuarea

operaţiilor de sortare , recepţie şi expediere.

- Suprafaţa ocupată de încăperile administrative şi cu caracter social

- Suprafaţa afectată încăperilor tehnice

Organizarea interioara a depozitelor de marfuri

În funcţie de procesele operative ce se desfăşoară, suprafaţa totală a unui depozit este formată din:

- Suprafaţa încăperilor operative ( cca 80-90%) destinată păstrării efective a stocurilor de mărfuri

, amenajată ca o sală unică sau sub forma unor încăperi separate sau săli compartimentatepentru

păstrarea unor produse alimentare ce necesită regim diferenţiat de păstrare şi pentru efectuarea

operaţiilor de sortare , recepţie şi expediere.

- Suprafaţa ocupată de încăperile administrative şi cu caracter social

- Suprafaţa afectată încăperilor tehnice

Fluxurile marfurilor in depozit

Recepţia mărfurilor şi păstrarea ( stocare ) lor corespund circuitului primar ( sau de stocaj ),

iar livrarea mărfurilor, corespunde circuitului secundar ( sau de sevice ). Organizarea şi amenajarea

depozitului trebuie astfel făcută încât cele două circuite să nu se suprapună.

In funcţie de amplasarea principalelor zone – recepţie, depozitare, expediţie- există 3

variante de flux al mărfurilor într-un depozit:

1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă, când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele, fiind

aşezate pe două laturi opuse ale depozitului;

2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90°, când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate

perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului

3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180°, când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate

pe aceeşi latură a depozitului






25

Pentru o mai bună organizare a activităţii se impune necesitatea sectorizării pe orizontală a

suprafeţei de depozitare astfel:

- zona I, situată în imediata vecinătate a căilor principale de acces, destinată produselor care se

livrează cu o frecvenţă mare şi în cantităţi mari

- zona II, situată de o parte şi de alta a primei zone sau în adâncime faţă de aceasta, este

destinată produselor care se livrează cu o frecvenţă medie şi în cantităţi medii

- zona III, amplasată în părţile periferice ale depozitului, cele mai îndepărtate de căile

principale de acces, este afectată păstrării mărfurilor cu circulaţie lentă sau de extrasezon şi a

înălţimii utile de depozitare a stelajelor:

- zona I, situată pe primul nivel al stelajului, este destinată mărfurilor de volum şi greutate mare

sau cu o viteză de circulaţie accelerată

- zona II, situată pe al doilea nivel al stelajului, este destinată mărfurilor de volum şi greutate

mică sau cu o viteză de circulaţie lentă

- zona III, nivelurile trei şi patru ale stelajului, constituie spaţiul destinat stocurilor de rezervă

Dotarea cu mobilier, utilaje, unelte de lucru si echipamente

Mobilierul se compune din: rafturi simple, dulapuri cu sertare, containere etc.

Utilajul aflat în dotarea depozitelor constă în: utilaj frigorific, cântare, utilaje de transport,

stelaje, dulapuri, mese pentru ambalat.

Unelte de lucru şi echipamentele sunt utilizate în procesele de servicii, ele sunt: maşini de

tăiat şi porţionat, amşini de umplere automată, maşini de sigilare, maşini electronice de etichetat (

marcat), maşini de testarea aparatelor electronice şi electrocasnice etc.

IV. ETALAREA MARFURILOR

Definţie: Etalarea mărfurilor reprezintă o componentă de bază a tehnologiei comerciale.

Rolul etalării mărfurilor:

Pune în valoare articolul realizând o legătură între massmedia şi locul de vânzare a

articolului;

Poate modifica dorinţa de cumpărare a unui client;

Furnizează anumite informaţii inedite despre utilizarea produsului.

Scopul etalării:

atenţionarea clientului;

atragerea şi oprirea clientului;

naşterea cererii de impuls;

materializarea impulsului.

Etalarea mărfurilor în vitrine

Pentru a realiza o etalare esenţială se pot combina diverse elemente pentru obţinerea de

efecte cât mai placute, cum ar fi:

Culoarea - culorile calde “vin” în faţă

- culorile reci “se duc” în spate.

Decorul – prin modul de prezentare a produselor etalate, are un rol activ.






26

Acest efect specific, obţinut prin diferite combinaţii pe o anumită tematică, creează ambianţa

necesară şi dirijează privirea către articolele etalate.

Spaţiul - dispunerea produselor se face utilizându-se diferite forme de linii:

- linia vertical - subliniază forţa şi soliditatea

- linia orizontală - sinonimă cu odihna, calmul mobilitatea

- linia oblică - antreneaza mişcarea, viaţa, mobilitatea

- linia frântă - simbolul dinamismului

- linia curbă - simbolul eleganţei, rafinamentului, nobleţei.

Lumina - iluminatul fluorescent, spoturi luminoase digitale

Cerinţe urmărite:

- selecţionarea cu grijă a produselor ce urmează a fi expuse

- fiecare produs etalat să conţină un punct de atracţie

- etalarea să fie echilibrată, logică, cu mesaj publicitar uşor perceptibil

- să formeze un punct de sprijin

- etalarea pe grupe de unităţi, pe orizontală a produselor grele sau pe vertical

- produsele cu ambalaje care au aspect publicitar pronunţat se pot etala ambalate, produsele cu

accesorii se etalează împreună cu acesta

- perfecta stare de curăţenie

Modalităţi de realizare tehnică a etalării mărfurilor

*Etalarea – catalog – se caracterizează prin mulţimea articolelor prezentate

*Etalarea – temă – constă în realizarea unei vitrine plecand de la o idee

*Etalarea documentară – are ca scop mai buna cunoaştere a produselor

Etalarea reprezintă particularităţi deosebite, în funcţie de grupa de mărfuri şi de niveluri

vitrinelor.Decorul şi elementele publicitare sunt destinate întregii vitrine, având un caracter general.

Etalarea încăţămintei

* vitrine - strict specializate

- generale

* pe destinati de utilizare - de sezon

- de casa

* Se grupează

*pe categori de cumpărători - de sezon

- de casa

* pe modele şi culori pentru - o informare rapidă

- compararea modelelor între ele

Tematica compoziţională este axată pe - redarea atmosferei de sezon

- utilizarea elementelor grafice

- cuburi

Necesitatea utilizarii suportilor de etalare universali - prisme

-cilindri

- gradene

Etalarea jucăriilor Se realizează sugerând:

ABUNDENTA - prin ridicarea expunerii pe verticală - gratare

- panouri






27

VARIETATE - gruparea jucăriilor pe meserii şi preocupaţii.

Ex: - păpuşi cu maşini de cusut

- tipare de rochiţe

- truse pentru activităţi practice cu aeromodele, etc.

Elemente de ambianţa şi decor cu teme specifice - sezonului sau campaniei publicitare.

- scene cu eroi din basme

Tematica vitrinelor va cuprinde - povestiri

- filme îndrăgite de copii

- scene evocând - jocuri de copii

- modul de folosire a unor jucării

- crearea unor scene reale de joacă

Etalarea mărfurilor în magazine

Etalarea mărfurilor asigură:

abundenţă de mărfuri

O varietate cât mai mare

Un flux raţional

O circulaţie a clienţilor, pentru a avea contact direct conform cu alte cerinţe

mărfurile cu informaţii suplimentare să fie prezentate prin panouri, afişe, etichete, care să

evidenţieze caracteristicile şi parametric;i

pentru mărfurile care necesită o prezentare directă se vor amenaja spaţii speciale pentru

demonstraţii ( aparate electrocasnice şi electronice);

articole din cadrul unei grupe de mărfuri se expun împreună

Marfurile cu circulatie rapida vor fi expuse aproape de magazia de mana, dar si langa

marfurile cu circulatie mai lenta, pentru a fi in atentia clientilor.

In colturile magazinului pot fi expuse marfuri de cerere zilnica.

Pe capetelede gandole sau standere se vor prezenta socitatie

Amplasarea si expunerea marfurilor in raport cu ata – zisul complex de condum: - dupa

varsta si sex ( totul pentru tineret, totul pentru sugari, etc)

- dupa modul de viata (totul pentru menaj)

- dupa evenimente;

Conservele

- Se etaleaza pe sortimente:

- din legume: in saramura, in bulion, in ulei, in otet

- fructe: compoturi, crème , gemuri, dulceturi.

- Carne : in suc propriu, mixt, tip si pateuri

- peste : in ulei, in sos tomate, cu legume, in suc propriu

Sunt expuse – pe gonolele

- pe grupe comerciale de consum

- pe verticala, cu evidenta sortimentului pe orizontala

- cu indicatoare de grupa

- cu etichete.

- Conserve de dimensiuni mici

In vrac in navete/in cosuri

- Conserve pentru copii

In raioane speciale, cu texte de folosire, si prescriptii

dietetice medical






28

Băuturile

- pe verticala cu elementele de décor inspirate din activitati viticole

- in rafturi

- gondole cu indicatoare

- boxpalele etajate cu etichete

- europaleti cu texte evidentinprovienienta lro.

*Expuneri expozitie, insotite de elemente de prezentare ajutatoare:

- embleme ale producatorilor.

- mulaj de struguri si alte fructe

- obiecte de artizanal: - mini-butoaie

- ploasca

- teasca

- ceramica populară.

Produsele zaharoase

– datorită unei varietăţi de produse prezentate în ambalaje de mărimi, forme şi culori diferite,

expunerea acestora se va face în ambalaj sau în vrac, avându-se în vedere gruparea pe

sortimente (produse de caramelaj, drajeuri, jeleuri, caramele, produse de ciocolată), forme,

dimensiuni şi culori;

– dulciurile, fiind preferate mai ales de copii, raionul specializat va oferi o ambianţă plăcută,

veselă, cu elemente de decor pline de fantezie;

– pentru prezentarea estetică şi atractivă se valorifică decorul artistic al articolelor preambalate în

cutii, casete sau a tabletelor de ciocolată;

– realizarea unei etalări artistice se va face prin folosirea unor compoziţii de linii spirale, linii

frânte în planuri şi la înălţimi diferite;

– se amplasează în prim plan produsele de dimensiuni mai mici (bomboane, drajeuri, caramele)

expuse în vrac, în borcane, coşuri, cutii decorative volume transparente realizate din plăci de

sticlă sau de material plastic;

– un număr de anumite cutii, cum sunt cele de bomboane de ciocolată sau de jeleuri, se expun cu

capacul desfăcut;

– produsele preambalate se pot etala şi sub formă de pachete cu cadouri;

– decorul va fi subordonat tematicii de sezon ( elemente florale, simboluri din sărbătorile de iarnă

etc.).

Articole din sticlă, porţelan şi faianţă

- Se expun in rafturi si gondole cu fundalul din geam translucid pentru a permite penetrarea

luminii in profunzimea mibilierului, grupate astfel

Articdole din sticla comuna

Articole din sticla cristal,

Articole ceramice din portelan si faianta:

1.*articole de menaj sub forma de servicii si in pise detasate;

*articole decorative,

2.* dezambalate, cu exceptia celor cu ambalaj publicitar care sunt partial dezambalate, insotite

de etichete de pret;

- articole decorative se expun cumult rafinament, echilibru de culoare si pe anumite teme;






29

- la capetele gandolelor, pe podiumuri, se, prezinta articolele de cerere curenta in cantitati mari cum

ar fi:

3. *farfuriile, bilurile, platourile

- se realizeaza si expozitii interioare cu mese aranjate pentru meniuri se expun, intr-un mod logic,

intre ansamblul de produse in asociere cu tacamuri, articole textie:

Fete de masa

Servetele

Vase cu flori, mulaj de fructe, creandu-se un cadru scenagrafic

autentic

Articole cosmetice :

- se expun în cadrul raionului, printr-o etalare directă, vizibilă pentru cumpărător, cu posibilitatea

citirii unor indicaţii de utilizare;

- se expun:

pe tipuri de produse:

de igienă

cosmetice

de parfumerie

pe activităţi complexe, referitoare la o anumită parte a corpului:

toate produsele pentru fardare,

toate produsele pentru îngrijirea mâinilor şi unghiilor;pe mărci de produse şi fabrici

producătoare;

expunerea se realizează în fucţie de modul de prezentare şi ambalare a produselor, cu o

grupare după criterii coloristice sau după asocierea lor în folosire, asigurându-se o etalare pe

verticală, pentru a sesiza mai uşor sortimentele;

în cadrul raionului se folosesc indicatoare de sortimente cu texte şi simboluri grafice;

pentru expunerea produselor cosmetice cu o gamă sortimentală deosebit de bogată:

o rujuri

o vopsele de păr

o lacuri fixative, se va folosi un mobilier comercial sub formă de panou, asigurându-se

expunerea întregului sortiment coloristic, uşurând cumpărătorului alegerea;

la unele grupe de produse expuse în ambalaje proprii se va evidenţia câte unul sau mai multe

exemplare dezambalate, aşezate în parte frontală a mobilierului.

Bijuteriile, gablonţurile si ceasurile

o se etaleaza pe verticala in contraste de culori

in armonie de culori

o pe suporti din plastic transparent

din sarma nechelata sub forma de - console

- grila

o Se expun pe “mobilier”din : lemn lustruit

cristal

metal nichel

o in conbinatie textile colorate intens: mov, verde inchis grena.

- margelele

- colierele pe verticala, in sus amfiteatru – dupa momentul zilei (seara, zi)






30

- lantisoarele

- articole maruntein tonete vitrine

- productia din chihlimbar, sticla, pierre semiprefioase in degredeuri de culoare - vor forma o

grupa distincta

*ceasurile de mana - in toate - vitrine pe modele

marci

dimensiuni

- cu bratari oferente

- curele

* ceasuri de masa - in rafturi deschise cu fundalul oglinda

- panourile verticale vor fi imbracate in materiale de calitate in culoricontrastante cu produsele.

- mobilier cu forme curbe, raioncu planinsular - produsele pot fi privite din mai multe unghiuri.

Articolele electrotehnice

Se expun pe grupe de unitati

Articole pentru instalati electrice - conductori

- prod electroizolante

- apometree de joasa tensiune

- pile si baterii electrice.

II. Articole de iluminat -surse de iluminat

- corpuri e iluminat

Articole electrocasnice

IV. Articole electronice in functie de - dimensiunea

- model

- culoare

- accesoriile si in casete pe rafturi

- piesele de schimb in tonete vitrine.

- produsele se grupeaza pe verticala si orizontala, pentru a crea o atmosfera de varietate.

- masini de spalat

- aragazele pe podiumuri, cat mai vizibil din maimulte loturi si

- frigiderele unghiuri

- congelatoarele

- prezentarea tb sa fie tehnic, cu o grafica publicitara : - afise

- panouri cu caracter tehnic - functionale.

- embleme ale fabricilor producatoare

- cu un spatiu pentru demonstratiile de

functionare.

- aplicele se monteaza pe panouri speciale.

- lampadarele - pe podiumuri

- lustrele - de pafon, pe o retea metalica speciala

- abajuarurile - in rafturi deschise, pe gondole.






31

V. PROCESUL TEHNOLOGIC DIN CADRUL UNUI DEPOZIT

Din perspectiva functiilor mai sus prezentate procesul tehnologic în cadrul unui depozit

prezinta urmatoarele trasaturi:

- este un proces de productie care a fost transferat în sfera comertului;

- se caracterizeaza printr-un grad înalt de concentrare care asigura posibilitati pentru

rationalizarea operatiilor (mecanizare si eventual automatizarea activitatilor);

- presupune dotarea locurilor de munca cu echipament tehnic adecvat ceeace realizeaza

apropierea de unele procese industriale (ambalare, sortare, instalatii de frig).

Activitatea dintr-un depozit implica efectuarea urmatoarelor operatiuni : o descarcarea mijloacelor de transport care se realizeaza mecanizat în cazurile în care

furnizorii livreaza marfurile paletizate; daca marfurile nu sînt livrate în sistem paletizat ele

vor fi asezate pe paleta în timpul descarcarii manuale a mijloacelor de transport;

o transportul marfurilor paletizate de pe rampa de descarcare în compartimentul de receptie,

unde este efectuata receptia cantitativa si calitativa a marfurilor ;

o transportul marfurilor paletizate din compartimentul de receptie în cel de depozitare;

o depozitarea în locurile destinate este determinata în functie de o serie de factori : marimea si

tipul de constructie al cladirii, sensul fluxurilor de circulatie, proprietatile fizico-chimice ale

marfurilor depozitate (ce necesita în final respectarea anumitor conditii de pastrare,

frecventa comenzilor, viteza de circulatie etc.);

o formarea comenzilor în baza notelor transmise de beneficiarii depozitului, operatiune ce se

realizeaza prin colectarea sortimentelor în cantitatile solicitate de la locurile de depozitare-

pas-trare ;

o transportul comenzilor executate în compartimentul expeditie ;

o centralizarea pe rute de transport a comenzilor lansate de mai multe magazine ;

o transportul partizilor de marfuri la rampa de expeditie ;

o încarcarea partizilor de marfuri în mijloacele de transport auto.

În vederea reducerii intervalului de timp de la trimiterea notelor de comenzi si primirea

marfurilor la unitatile comerciale se va organiza astfel activitatea de primire a comenzilor si

realizarea partizilor de marfuri încît sa se elimine drumurile nerationale, manipularile inutile,

formalitatile greoaie etc.

Prin urmare tehnologia în depozite se subîmparte în principal pe urmatoarele

grupe de operatiuni :

- primirea, receptionarea si sortarea marfurilor ;

- manipularea interioara a produselor ;

- depozitarea si pastrarea lor ;

- formarea loturilor de marfuri comandate de beneficiari;

- executarea livrarilor (expedierea marfurilor la beneficiari). Activitatea de baza a depozitelor o constituie organizarea partizilor de marfuri pentru livrare

unitatilor cu amanuntul.

Proiectarea tehnologiei amenajarii depozitului se fundamenteaza pe urmatoarele elemente:

- tipul si dimensiunile depozitului (suprafata, înaltime, volum);

- tipul si destinatiile spatiilor componente ale suprafetei alocate depozitului (depozitare,

ambalare, uscare, coacere, frig etc);

- corespondenta dintre fluxurile de marfuri, ambalaje, informatii, mijloace de transport;

- ordonarea functionala a depozitului.

Date post:	07-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	rodica
View:	344 times
Download:	11 times

Cdl Instruire Practica 10 - Magazin,Depozit

Documents