CC 7 2011-final - caietecritice.fnsa.rocaietecritice.fnsa.ro/pdfs/CC 7 2011.pdf · Dar sã revin la...

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

7/2011

FRAGMENTE CRITICE

Eugen Simion: Identitatea româneascã (II)

Romanian Identity (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Iordan DATCU: Cronologia vieþii literare româneºti

The Chronology of the Romanian Literary Life . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Irina GEORGESCU: Panopticum sau despre feminitate ºi alþi demoni

Panopticum or About Feminity and Other Demons . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Nicoleta SIMIONESCU: Perspective diferite asupra libertãþii

Different perspectives upon freedom . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

CENTENAR CIORAN

Ioan ROBU: Ce spune Cioran despre religie?

What Does Cioran Say about Religion? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Mihai CIMPOI: Cioran: eminescianismul "culmilor disperãrii"

Cioran: The Eminescianism "On the Heights of Despair" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

George BRÃILOIU: "Lumea nu se îngrãmãdeºte decât în jurul negustorilor de iluzii"

World not only lumps around merchants of illusions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

Simona MODREANU: Cioran ºi exilul în limba Celuilalt

Cioran and the Exile in the Other's Language . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Marin DIACONU: În loc de concluzii - La centenarul naºterii lui Emil Cioran

At Emil Cioran's Centenary . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

DIALOG

Dumitru Micu în dialog cu Otilia Sîrbu : "Am ajuns la comunism prin creºtinism"

"I Became a Communist Sympathizer through Christian Religion" . . . . . . . . . . . . 431

CUPRINS

COMENTARII

Thierry de MONTBRIAL: Penser l’Europe

Thinking about Europe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

Evanghelos MOUTSOPOULOS: Pensée mythique déformatrice et philosophie

Deforming Mythical Thinking and Philosophy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Serge FAUCHEREAU: Elargir l’histoire de la culture

Enlarging the History of Culture . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Caius Traian DRAGOMIR: Nevoia de lideri - principiul ºi conjunctura

The need for leaders - principle and situation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Mircea PLATON: În linie dreaptã: Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul

reprezentativ

Conservatory Peter Th. Missir and representative state . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

CARNET PARIZIAN

Virgil TÃNASE: Demonul jocului

The Demon of Gambling . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

ARTÃ ªI SPECTACOLE

Basarab NICOLESCU: Mircia Dumitrescu - un geniu generos ºi modest

Mircia Dumitrescu - a Generous and Modest Genius . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

Eugen SIMION: Mircia Dumitrescu '70

Mircia Dumitrescu ’70 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plasticMircia Dumitrescu

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

Dar sã revin la identitatea româneascã.Ce-o poate defini mai bine, mai drept, din-colo de aceste cliºee care, repetate de la ogeneraþie la alta, paralizeazã spiritul nostruºi încarcã sufletul nostru cu o dezamãgiremasivã?... Ce înseamnã sã fii român azi, ºi

cum poþi sã fii român liber ºi drept într-olume care se contestã cu o voluptate sinuci-gaºã? Inspirat de Max Gallo, încerc sã pun ºieu, pe puncte, ideile ºi impresiile meledespre acest subiect delicat... Dacã aplic cri-teriile folosite de Curtius, Fernand Braudel

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION*

Identitatearomâneascã (II)

Mai totdeauna, când vine vorba de aceste subiecte ce þin de ideea de specific sau de valorile spiri-tualitãþii naþionale, primii care ies pe scenã ºi se încaierã sunt, cum am zis ºi altãdatã, delatorii ºizelatorii. Ei reuºesc sã acapareze spaþiul oricãrei dezbateri ºi s-o compromitã în cele din urmã... Sãfie aceasta o specialitate româneascã, sã porneascã identitatea noastrã de la aceastã incapacitate dea privi corect ºi de a judeca drept un subiect, ºi nu orice subiect, ci acela care defineºte chiar modulnostru de a fi? Mulþi cred cã aºa stau lucrurile ºi cã felul românesc de a fi este sã le "sminteascã"ºi, astfel, sã le încurce, sã le oboseascã ºi, la sfârºit, sã le pãrãseascã epuizate, golite de sens, inerte...Aºa sã fie, de la acest punct porneºte, oare, "mintalitatea" româneascã, la atât se rezumã filosofiaºi forþa noastrã de acþiune în istorie? Mi-am pus deseori aceste întrebãri, citindu-i pe cei vechi (pe"specifiºtii" noºtri) ºi pe publiciºtii de azi, mai toþi de pãrere cã spiritul daco-roman este vegetativºi, cum a spus un filosof socratic din generaþia lui Cioran, modul lui de a acþiona în viaþã este de anu face nimic sau de a se face cã face ºi, atunci, încurcã bine lucrurile.

Cuvinte-cheie: identitate româneascã, globalizare, postliteraturã, postmodernitate, delatori, zelatori.

Romanian Identity. Almost always, when talking about subjects regarding the national specificor the national spiritual values, the first one who fall to blows are, as I mentioned, several times,the delators and the partisans. They achieve to forestall each debate and compromise them all. Isthis a Romanian speciality, a deficiency to judge correctly a problem, not a simple one, but our ownway of being? Many believe that this is how things function and the Romanian behaviour is to messup with everything and thus to shuffle and wear down the priorities until leaving them exhausted,meaningless and inert... Is it true that here begins the Romanian mentality, that this resumes ourphilosophy and way of acting in history? I asked myself several times, when reading the old pro-moters of our specificity and today's journalists, if Romanian people have a vegetative conscious-ness and act as a Socratic philosopher from Cioran's generations considered: they do nothing ormess up things.

Keywords: Romanian identity, globalization, post-literature, Postmodernity, delators, partisans.

Abstract

* Academia Românã, preºedintele Secþiei de Filologie ºi Literaturã, directorul Institutului de Istorie ºiTeorie Literarã "G. Cãlinescu" (Bucureºti); Romanian Academy, President of the Philology andLiterature, Director of the History and Literary Theory "G. Cãlinescu" (Bucharest).

ºi, dupã ei, de mulþi istorici, psihologi, so-ciologi, pânã la Max Gallo, ce constat?

1. Cã românii au ca ºi verii lor occiden-tali, sentimentul cã sunt „mai mult decât orasã, sunt o naþiune” ºi cã sentimentul lornaþional se bazeazã pe ceea ce Max Gallonumeºte „le droit du sol” (cuvânt care vinedin latinescul „solum”)... Românii îi spunpãmânt ºi sentimentul cã au un pãmânt al lor,adicã o þarã unicã, inconfundabilã este pu-ternic, dupã cum foarte puternicã, hotãrâ-toare, este convingerea þãranului cã a aveapãmânt ºi a munci pãmântul este menirea luiºi punctul de referinþã în definirea statutu-lui sãu social. Acest sentiment ºi acest cri-teriu au funcþionat pânã când procesulcolectivizãrii impus de sistemul bolºevic afãcut din þãranul-proprietar un salahor laoraº sau, dacã n-a pãrãsit satul, un muncitorcu ziua, un fel de argat într-o comunitatehaoticã ºi pãguboasã unde þi se cere sãmunceºti ºi nu primeºti în schimb decâtceea ce reuºeºti sã furi... Patruzeci de ani de„colectiv” (cum îi spuneau bãtrânii þãrani)au distrus nu sentimentul proprietãþii, cisentimentul cã pãmântul (þarina) este o va-loare sacrã. A dispãrut ºi convingerea cã a fiþãran este un mod acceptabil, demn ca ori-care altul, cu ºanse egale de existenþã. Dupã21 de ani de la cãderea comunismului, con-statãm cã, practic, nu mai sunt þãrani, existãdoar o populaþie care trãieºte (prost) laþarã... Puþini tineri nãscuþi la þarã mai vor sãrãmânã þãrani ºi sã-ºi lege destinul depãmânt... Au pierdut, odatã cu „le droil dusol”, sentimentul cã aparþin unui spaþiusacru ºi cã pentru el poþi sã-þi jertfeºti chiarºi viaþa.

2. Dar cealaltã accepþie a pãmântului ori-ginar, unic, sacru, pe care nu-l poþi uita ºipãrãsi niciodatã, chiar dacã viaþa te duce înaltã parte? Cât de puternic este, întreb, sen-timentul cã eºti român ºi aparþii români-tãþii?... Convingerea mea este cã sentimen-tul românitãþii este încã puternic în lumearuralã ºi din ce în ce mai puþin în marileaglomerãri urbane cosmopolite... Aºa seîntâmplã peste tot în Europa post-industri-alã, post-comunistã, post-umanistã etc.Lumea europeanã se miºcã ºi se amestecãrepede. Proces firesc, nu este prima datã

când se întâmplã aºa ceva în Europa ºi, îngenere, în lume. Grecii numeau „barbari”pe toþi cei care veneau din afara Grecieiantice. Azi „barbarii” sunt oamenii din Estcare merg sã munceascã în Vest sau nord-africanii din Sud care „urcã” în Nordulbogat (european). Cum se comportã româ-nii în aceastã nouã migraþie? În chip diferit.Unii se adapteazã repede ºi vor sã uite cãsunt români, mai mult: nu mai vor sã fieromâni, cu argumentul cã þara nu le-a datnimic ºi nu le oferã, în continuare, nicio cer-titudine materialã. Se adaugã la toate aces-tea imaginea proastã pe care o au românii înþãrile europene din cauza infractorilor,cerºetorilor de origine româneascã... Maieste ceva alarmant: spiritul naþional este dince în ce mai mult contestat de intelectualii„elitiºti”, convinºi cã ruralismul, tradiþiile,mentalitãþile (evident detestabile, „primi-tive”!) împiedicã progresul material ºimoral... Aceºtia cer, cum s-a vãzut, doborâ-rea miturilor naþionale pe care le considerãfalse, cer demistificatoarea istoriei ºi a liter-aturii naþionale, care – dupã ei – au fostabuzate, mistificate de o retoricã veche ºiaberant encomiasticã.

Pe scurt: românii n-au pierdut sentimen-tul spaþiului unic ºi sacru, dar, dupã cinci-zeci de ani de totalitarism, douãzeci de anide tranziþie haoticã ºi, în prezent, datoritãunei intelighenþe care, pe motiv cã regimullui Ceauºescu a încurajat „naþional-comu-nismul”, respinge valorile naþionale, dupãtoate acestea, zic, sentimentul identitãþiiromâneºti bazat pe ideea de spaþiu (þarã,pãmânt), neam, tradiþie, mod de-a fi etc. este îndeclin... A fi român nu este totdeauna, seobservã, un sentiment de mândrie, pentruunii este chiar un sentiment de culpabilitate.

3. Dar sentimentul egalitãþii? Nu cred cãromânii au avut un prea mare sentiment alegalitãþii nici în trecut, nici azi. În trecut,pentru cã au trãit cinci sute de ani substãpâniri strãine (turcã, rusã sau austro-ungarã) ºi într-o medievalitate sãlbaticã încare a fi „rumân” echivala cu a nu fiaproape nimic în ordinea socialã. De o egali-tate de ºanse ºi de un respect al individuluiîn aceastã lume întârziatã în prejudecãþi ºiinjustiþii sociale nu poate fi vorba. Puþinii

4

Eugen Simion

intelectuali (cu precãdere scriitorii) au agi-tat, e adevãrat, ideea egalitãþii naþionale ºisociale, dar târziu, în secolul al XIX-lea, înValahia ºi Moldova, ºi mai înainte (în seco-lul al XVIII-lea în Transilvania prin acþiunea„ªcolii ardelene”. Aºa cã românii n-au, carudele lor franceze sau italiene, un senti-ment puternic al egalitãþii ºi nu aºazã, înconsecinþã, egalitatea la temelia identitãþiilor naþionale. Trãind atâta vreme sub ocu-paþie strãinã, ei pun în prim-plan dorinþa deafirmare a identitãþii lor naþionale. Ideea cãnoi de la Râm ne tragem, formulatã de croni-carii moldoveni ºi fundamentatã de Cante-mir, a dus la formarea conºtiinþei naþionalebazate pe ideea de neam („sânge”), istorie,limbã, credinþã. Dintre acestea, limba este ele-mentul de referinþã cel mai puternic. Ro-mânii rãspândiþi peste tot în dreapta ºi înstânga Dunãrii, dincoace ºi dincolo deCarpaþi, ajunºi – ca pãstori – pânã în zoneleCaucazului, ºi-au pãstrat limba ºi au îm-bogãþit-o din contactul cu alte popoare. Prinlimbã, ei ºi-au revendicat apartenenþa lamarea familie a latinitãþii. Latinitatea a fostºi este în continuare dimensiunea esenþialãa identitãþii româneºti... Timp de câteva se-cole, istoricii ºi filologii noºtri au dus ºi ducîncã ºi azi o veritabilã bãtãlie pentrurecunoaºterea latinitãþii ºi a continuitãþii

noastre în spaþiul nord-dunãrean... Ca ºi înalte locuri, limba este nu numai un instru-ment de comunicare, este ºi un semn de re-cunoaºtere ºi unitate naþionalã. Unirea Prin-cipatelor Române în 1859 ºi apoi MareaUnire din 1918 au avut ca argument princi-pal limba... Limba rãmâne ºi azi un factoresenþial de coeziune naþionalã, deºi româniinu acordã o mare importanþã cultivãrii ei...Pãturile culte ba o „franþuzesc”, ba oîmpestriþeazã inutil – cum se întâmplãacum – cu cuvinte parazitare din englezã(lingua franca a postmodernitãþii), iar pestradã, limba este „jupuitã”, bolborositã,urâþitã într-un mod insuportabil. Cioraneste de pãrere cã limba românã este, totuºi,creaþia cea mai de seamã a noastrã, dovadãfiind faptul cã Biblia ºi scrierile lui Shakes-peare sunã bine în româneºte, în timp ce înfrancezã par niºte traduceri neîndemâna-tice... Scepticul Cioran are, la acest punct,dreptate.

Cu limba, aºadar, românii stau bine ºi, înanii ’30, tinerii filosofi (Mircea Vulcãnescu,Constantin Noica) au încercat sã deducã dinvocabularul ei o filosofie a fiinþei sau, cum îispune unul dintre ei, o dimensiune spiritualãa lumii româneºti, pe urmele lui Nietzscheºi Heidegger... O temã nouã în filosofiaromâneascã reluatã de Noica, trei-patrudecenii mai târziu, într-o carte admirabilã,Creaþie ºi frumos...

4. Dar ºcoala, cetãþenia, laicitatea, egalitateafemeilor, credinþa (religia) de care vorbesc,am vãzut, istoricii ºi sociologii strãini cândeste vorba de mitologia ºi identitatea lornaþionalã?... ªcoala este ºi pentru noi un ele-ment important ºi de ea s-au ocupat mereuoameni eminenþi, ca Maiorescu ºi SpiruHaret, dar pânã în 1940 ºcoala n-a fost acce-sibilã tuturor, iar dupã 1945 a fost politizatã.În 1938, anul de referinþã pentru economiaºi bunãstarea româneascã, România eraîntr-adevãr, grânarul Europei ºi, în acelaºitimp, þara cu cel mai mare numãr de des-culþi ºi analfabeþi. Este ãsta un model pentrudemocraþie? Sub comunism, analfabetismula fost, zice-se, eradicat, iar dupã 1990, ºcoalaromâneascã a intrat în zodia reformelor suc-cesive. Chiar azi, când discutãm despreacest subiect, existã o reformã în desfãºu-

5

Identitatea româneascã (II)

rare, reforma gânditã de dl. Miclea ºi execu-tatã de dl. Funeriu. Ea prevede desfiinþareaºcolilor rurale care nu au 300 de elevi (maipuþin ºcolile din satele locuite de minoritari)ºi predarea istoriei ºi geografiei României(în ºcolile minoritarilor), nu în limbaromânã, cum s-ar cuveni, ci în limba minori-tarilor. Desfiinþarea (mã rog, comasarea,retragerea statutului juridic) a ºcolilorrurale cu mai puþin de 300 de elevi mi separe o mãsurã – vã rog sã mã scuzaþi – ire-sponsabilã, ca sã nu spun criminalã. Ea vaduce la desfiinþarea satului românesc pen-tru cã, vã întreb, care este viitorul uneicomunitãþi fãrã ºcoalã ºi bisericã?...

Revin la tema noastrã: ºcoala româneascãnu este, deocamdatã, un element de referin-þã pentru identitatea noastrã sau, dacã vreþi,este un punct de referinþã, dar nu pozitiv. Adevenit de multe ori o fabricã de diplome ºiun factor de discriminare socialã, ceea ceeste absurd. Cei care pot îºi trimit copiii sãînveþe în strãinãtate, tinerii instruiþi pãrãs-esc România ºi nu se mai întorc, tinerii maipuþin instruiþi merg sã culeagã cãpºuni înSpania sau sã lucreze în domeniul construc-þiilor, în fine, egalitatea de ºanse rãmâne lameridianul nostru o vorbã în vânt.

Egalitatea femeilor? ... O temã pentruretorica politicienilor. Un subiect de dez-batere la televiziune pentru d-nele Tatoiu ºiPora, care se pricep la toate. Atât de bineîncât ºtii dinainte ce vor sã spunã. MaxGallo considerã cã „l’amour courtois” este,s-a vãzut, un factor esenþial în ecuaþia fran-cezã. A fi francez, zice el, este a avea facul-tatea de a recunoaºte „Cette place eminentede la femme”... care, în altã ordine, echi-valeazã cu „sociabilitatea francezã”. Nu-isingurul care recunoaºte importanþa ºi rolulfemeilor în lumea galicã. Mulþi spun cã, fãrãele, literatura francezã (obiect de mândriepentru francezi) ar fi arãtat altfel, adicã nuatât de strãlucitor, fãrã prezenþa masivã afemeilor cultivate ºi cu gust estetic. Femeileau întreþinut, într-adevãr, saloanele literareºi, datoritã sensibilitãþii lor, au reuºit sãadune la un loc spiritele eminente ale epocii.Dacã ne gândim la Madame de Sévigné, pri-etena lui La Rochefoucauld, autoare a 1120de scrisori care fundamenteazã un gen lite-

rar (genul epistolar) în secolul moraliºtilor,sau, mai târziu, la Anne de Noailles însalonul cãreia se întâlneau Proust, Valéry,Colette, Cocteau... nu mai trebuie alte argu-mente pentru a accepta aceastã idee. Darfemeile românce? Femeile românce ºi-aufãcut loc mai greu ºi mai târziu în culturã ºinu totdeauna rolul lor a fost eminent. Aureuºit rar în marea literaturã (HortensiaPapadat-Bengescu este cazul cel mai cunos-cut în literaturã), iar în politicã n-au lãsatpânã acum (am în vedere regimul totalitar)decât semne negative. În epoca postcomu-nistã, femeia româncã a intrat în afaceri – ºise descurcã, se pare, bine – ºi în politicã,unde joacã, se pare, rolul tradiþional... Cândnu imitã pe Doamna Chiajna sau Vidra(femeia bãrbãtoasã), îºi ia ca model pe ElenaLupescu. Sã trecem ºi de data aceasta maideparte. „L’amour courtois” nu-i o speciali-tate româneascã ºi, în genere, românii n-auun puternic cult al feminitãþii. Faptul sevede ºi din literaturã. G. Cãlinescu scriedespre T. Maiorescu cã era, în privinþafemeilor, un „terian”, iar G. Cãlinescu însuºiscrie undeva cã rolul femeii inteligente esteacela de a sta în spatele bãrbatului eminentpentru a-i susþine, astfel, efortul de a crea.Rol adiacent, statut secundar, în conformi-tate cu atitudinea tradiþionalã...

6

Eugen Simion

Literatura românã n-a creat decât depuþine ori personaje feminine memorabile.Aflãm câteva în proza Hortensiei Papadat-Bengescu, Holban, Camil Petrescu, Eliade(Nuntã în cer), Preda, Breban, însã ºi aici, cumici excepþii (Hortensia Papadat-Bengescuºi Holban), unghiul de vedere este orgoliosviril. Ideea egalitãþii femeilor nu-i preocupãaproape deloc pe ideologii, sociologii ºi peoamenii noºtri politici sau îi preocupã doarîn campaniile electorale. Atunci retoricaegalitãþii este în floare. Nici ideea loculuifeminitãþii în societate nu-i agitã prea tare...Mentalitãþile omului românesc (acela de carevorbeºte Mircea Vulcãnescu în anii ’30)sunt, la acest punct, mai aproape de psiho-logia tribalã. Ceea ce nu înseamnã cã bãr-batul român nu ºtie sã iubeascã ºi nu acordãimportanþã iubirii în filosofia lui de exis-tenþã. Heliade cântã amorul sacru al fami-liei, Conachi mitizeazã ibovnica slãvitã ºipune în jalbele lui amoroase chinul dulce alfidelitãþii, în fine, Eminescu reia suferinþadulce ºi-i dã o dimensiune cosmicã... Înpoemele de tinereþe, Arghezi nu acordã ero-sului un loc important în mitologia sa liricã(„logodnicã de-a pururi, soþie niciodatã”),de-abia la bãtrâneþe elogiazã amorul conju-gal... Pentru Blaga femeia este o ispitã plinãde mistere, Nichita Stãnescu – douã gene-raþii de poeþi mai târziu – face din erospunctul central al lirismului sãu vizionar ºiludic. Putem spune cã, dupã Eminescu, eleste cel mai important poet erotic român.Idealul lui nu este nici îngerul, nici demonulromantic, nici femeia pierdutã din poemelesimboliºtilor, nici erosul spiritualizat al luiBlaga, idealul lui erotic este „Afrodita” careuneºte în ea minunile, cãderile ºi plãcerilelumii. Este modelul Ienãchiþã Vãcãrescu –Costache Conachi trecut prin speculaþiilemodernitãþii...

Vãzând toate acestea, putem încheia cuideea cã românii nu cultivã „l’amour cour-tois” în viaþa de toate zilele ºi, în genere, nuau mari neliniºti în ceea ce priveºte statutulnedrept al femeii în societate. Ei reuºesc sã-ºi reabiliteze misoginismul lor colorat ºigãlãgios în ºi prin poezie. Aici imaginaþialor îmbrãþiºeazã fãrã dificultate marilemituri ale erosului ºi se izbãvesc...

5. Nici în privinþa laicitãþii ºi credinþei,românii nu-ºi fac, dupã opinia mea, marigriji. Nu sunt necredincioºi, dar nici bigoþi.Au o relaþie relaxatã cu Dumnezeu, iar cuBiserica, ºi mai relaxatã: respectã sãrbãtorileimportante, nu ºi posturile (cu excepþiafemeilor în vârstã), merg la slujbã la Crãciunºi la Paºte, eventual la Boboteazã ºi la Ru-salii, îºi boteazã conºtiincios copiii ºi, cândse însoarã, trec obligatoriu prin bisericã, iarîn viaþa de toate zilele amestecã pe Dum-nezeu în toate combinaþiile injurioase (ºi mãîntreb de ce?!), în fine, românii nu îndrãz-nesc sã-l conteste pe Dumnezeu, dar nici nufac caz, repet, de necredincioºenia (vorba luiSteinhardt) lor. La bãtrâneþe, devin mai bi-sericoºi ºi, fãrã mare anxietate (oricum, n-omanifestã), se pregãtesc de marea trecere...

Religia este pentru ei, înainte de orice, omoralã pe care o respectã, iar cei care n-orespectã sunt dispreþuiþi, sunt socotiþi „lepã-daþi de Dumnezeu”. Existã printre ei ºispirite autentic religioase, negreºit, dar aces-tea se manifestã rar public. „Pocãiþii” (suntnumiþi astfel toþi cei care se abat de la dreap-ta credinþã ortodoxã) sunt priviþi cu suspici-une. D. Drãghicescu se înºealã când scrie cãpoporul român este cel mai ateu dintretoate, cel mai puþin credincios... Poporulromân are doar o relaþie de toleranþã cudivinitate ºi, cum am zis mai înainte,încearcã sã împace plãcerile lumii cu rigo-rile Bisericii... Mai radicalã este atitudineafaþã de preoþi. Ei sunt deseori suspectaþi cãuna zic ºi alta fac. De aici a ieºit zicala cã fãce zice popa, nu ce face el, care sugereazã oadâncã mefienþã nu faþã de divinitate, ci faþãde slujitorii ei pe pãmânt. Proza româneascãexprimã deseori aceastã neîncredere. Dova-dã faptul cã preotul este descris, de regulã,în notã satiricã. Sunt puþine personaje pozi-tive din rândul acestei categorii (în prozelelui Galaction ºi Agârbiceanu), pamfletele, înschimb, au impus o bogatã tipologie patibu-larã. Sã ne gândim la Poarta Neagrã. De undevine aceastã ostilitate? Din comportamentulprea lumesc al preoþilor ortodocºi, din ideeacã sacralitatea nu se poate întrupa în indi-vizi comuni? Din incapacitatea literaturii dea intui filonul autentic religios al spirituluiromânesc? Oricum, s-a creat deja o tradiþieîn acest sens ºi tradiþia cultivã mai degrabã

7


duplicitãþile preotului ortodox, decât vir-tuþiile sale religioase...

6. S-a vorbit mult ºi se vorbeºte ºi azi îndiscursul mediatic despre resemnarea, dupli-citatea, neseriozitatea noastrã organicã, de lipsade gravitate ºi, deci, de profunzime, de inape-tenþa românului pentru creaþia fundamen-talã în toate domeniile, în fine, de adamismulnostru, adicã de vocaþia de a începe ºi a nutermina. Sã le luãm pe rând. Sunt româniimai duplicitari decât alþii? Spun ei una ºigândesc alta în relaþiile publice ºi în comu-nicarea dintre ei? Aºa se spune ºi probabilcã aºa se întâmplã în multe situaþii. Nu ºtiuînsã dacã este vorba de o dimensiune orga-nicã a omului românesc. Sincer vorbind, nucred cã suntem mai duplicitari ºi mai nese-rioºi decât indivizii altor naþii. Faptul cã amtrãit atâtea secole sub stãpâniri strãine a sti-mulat, în mod sigur, un anumit tip de com-portament duplicitar, bazat pe principiul„capul ce se pleacã sabia nu-l va rãpune”.Mulþi vãd aici expresia laºitãþii noastre fun-damentale, nu semnul unei morale accep-tabile (morala supravieþuirii). Versul poatefi citit, recunosc, în toate felurile ºi cine vreasã tragã o concluzie dezastruoasã desprepsihologia ºi morala româneascã are posi-bilitatea s-o facã. Nu m-aº grãbi, totuºi, sãtrag asemenea concluzii pe baza unui sin-gur vers din poezia româneascã. Sunt ºialtele care sugereazã alt tip de reacþie în faþaprimejdiei. Balada Toma Alimoº, de pildã, pecare nu ºtiu de ce analiºtii specificului nos-tru o uitã aproape sistematic. Ei deplângresemnarea ciobanului din Mioriþa ºi zic cãrefuzul de a lupta trãdeazã o laºitate funda-mentalã, o lipsã de virilitate condamnabilã.Greºesc, pentru cã interpreteazã abuzivpragmatic o baladã în care este vorba de omoarte ritualicã ºi de o nuntã cosmicã, spi-ritualã, nu de o filosofie practicã. Toma Ali-moº, în schimb, sugereazã altceva, mitulonoarei ºi al justiþiei, dupã cum Balada Mâ-nãstirii Argeº exprimã un splendid mit este-tic...

În planul spiritualitãþii, vreau sã spun,românii au o filosofie de viaþã mai complexãºi nu-i deloc drept ºi nici pedagogic sã-i tra-gem mereu de urechi în comentariile noas-tre negaþioniste ºi dispreþuitoare, nici sã lecultivãm excesiv orgoliile. Cioran îi supune

în Schimbarea la faþã a României unei terapiide ºoc, în dorinþa – spun chiar ei – de a-itrezi din somnul lor în istorie. Adevãrul estecã niciun popor n-a trãit în afara istoriei dinmoment ce el existã încã ºi niciun popor nueste aºa de inert spiritual ºi acultural dinmoment ce produce, între altele, spirite atâtde sceptice ºi aºa de strãlucitoare care sã-lconteste cu atâta fastuoasã vehemenþã...

7. Un paradox care spune ceva desprefirea omului românesc ºi despre vocaþia luide a cârti. Ne place, într-adevãr, sã cârtim,sã contestãm, suntem în atitudinile noastrepolitice mai mereu pentru contra, ca IonCreangã, ne place sã trãncãnim, ca eroii luiI.L. Caragiale, dar ºtim sã ºi tãcem când vor-bãria altora ne agaseazã. Din spiritul de câr-tire a ieºit critica româneascã puternicã ºivastã (atât de puternicã ºi, uneori, atât destrãlucitoare încât îmi vine sã spun cã, dacãromânul s-a nãscut poet – cum pretindeAlecsandri –, românul a devenit la maturi-tate critic literar), din plãcerea de a vorbi aieºit o mare operã – cea a lui Caragiale – încare unii moraliºti sceptici vãd un model alspiritului românesc. Modelul existã, într-adevãr, ºi el este observat mai ales în sferapoliticii. Aici, da, Caþavencu, Trahanache,Tipãtescu, Coana Joiþica se repetã de la ogeneraþie la alta ºi, ce-i mai curios, de la unregim politic la altul, de dreapta sau destânga, în democraþie sau în dictaturã. Esteo exagerare, totuºi, a socoti cã toþi româniisunt fiii eroilor lui I.L. Caragiale ºi singuralor menire pe lume ar fi sã trãncãneascã, sãtraducã, sã bage intrigi, sã petracteze ºi sã selase conduºi, în familie ºi în politicã, de câteo Coana Joiþica adulterinã, intrigantã ºi ro-manþioasã. Cum am spus ºi altã datã: de arfi aºa, n-am avea poeþii pe care îi avem ºi, înfond, n-am fi avut ºi n-am avea o viaþã spiri-tualã, am fi dispãrut demult din istorie.

Eu cred, dimpotrivã, cã românii formea-zã o naþiune coerentã, o naþiune culturalã ºicã filosofia lor de existenþã este complexã,cu virtuþi ºi pãcate ca oricare alta. Suntemspirite tranzacþionale? Suntem, probabil, cândne ocupãm de negoþ ºi intrãm în politicã,dar în alte sfere de existenþã ne comportãm,diferenþial, în funcþie de educaþia ºi de pute-rea noastrã de înþelegere. Mihail Ralea con-struieºte o fantasmã pornind de la parte, nu

8

Eugen Simion

de la întreg. Suferim de adamism? Ca sud-esteuropeni, avem negreºit o dimensiuneadamicã, adicã începem ceva ºi nu totdeau-na terminãm. Ortega Y. Gosset considerã cãeste o maladie a spiritului mediteraneean.Din contactul cu grecii ºi cu alte popoaremediteraneene, am fost, probabil, contami-naþi de aceastã boalã a spiritului, ceea ce nu-i foarte grav, pentru cã, odatã cu ea, aupãtruns în psihologia omului românesc ºialte calitãþi ale spiritului care a fondatlumea europeanã... Simþul estetic, de pildã,vocaþia de a construi, ideea de toleranþã ºi oanumitã propensiune pentru alteritate, maiexact: disponibilitatea de a accepta peCelãlalt ºi o moralã, vizibilã pânã de curândîn clasa þãrãneascã, bazatã pe omenie. Spi-ritele sceptice ridiculizeazã aceastã noþiune,vãzând în ea, o fantasmagonie a poporanis-mului. Nu au dreptate, omenia reprezintã oformã de toleranþã ºi un criteriu de judecatãmoralã. Individul care nu-i capabil de ome-nie este un individ fãrã suflet, un omneomenos ºi, pentru a marca aceastã cãderemoralã, românii au un proverb citat de Zaneºi folosit de Creangã: „la unul fãrã suflet,trebuie unul fãrã de lege”...

De aici ºi din alte fragmente putem trage,cred, o concluzie: dacã vrei sã citeºti psi-hologia unui popor, consultã întâi creaþialui, inclusiv folclorul. Acolo poþi afla, dacã

ºtii sã citeºti ºi sã înþelegi ceea ce citeºti,complexitatea ºi adâncimea unui spiritcolectiv ºi notele unui mod specific de a tesitua în lume.

8. Toatã lumea este preocupatã, agasatã,exasperatã, apoi, de fatalitatea româneascã,cu argumentul cã cine este resemnat în viaþade toate zilele este resemnat ºi în istorie ºiatunci cade automat în fandacsia fatalitãþii.Literatura a speculat, oricum, aceastã temã,a repetat-o ºi a impus, putem spune, înmentalul colectiv, mitul fatalitãþii noastreimplacabile. Eminescu a sugerat, adevãrat,ideea fatalitãþii, dar în legãturã cu destinulomului ºi cu ideea deºertãciunii lumii,nicidecum în raport cu istoria. Sunt româniiinvariabil fataliºti? Boicoteazã ei la infinitistoria din pricina sentimentului fatalitãþii ºipe baza filosofiei lor de existenþã dominatãde resemnarea orientalã? Sunt, probabil,printre ei ºi spirite care, gândindu-se cã lacapãtul drumului îi aºteaptã, orice ar face,neantul, acceptã ideea fatalitãþii, dar cãromânitatea, în totalitate, este condamnatãla fatalitate, nu-mi vine sã cred. Fatalitateaeste, înainte de orice, o temã literarã, iar casubiect de reflecþie ºi atitudine exsitenþialã,ea apare, mai mult ca sigur, în pragul nean-tului, atunci când individul se întâlneºte cuiminenþa morþii. O filosofie de viaþã unicromâneascã? Încã o datã: nu cred, pentru cãne putem imagina cã orice individ acceptãsau se revoltã împotriva fatalitãþii ce-lpândeºte. Sunt mai degrabã de pãrere cã,aºa cum literatura lui Corneille ºi Racine ainfluenþat comportamentul omului francez– dupã cum spun cei care au studiat aceastãproblemã –, tot aºa fatalitatea româneascã adevenit, sub influenþa Mioriþei ºi a altorscrieri, o dimensiune a filosofiei lor de exis-tenþã. ªi, la urma urmei, ce dacã am fifataliºti? Cu ce spiritul nostru ar fi mai înaltºi mai profund dacã n-am accepta ideeafatalitãþii? Care, fie vorba între noi, totexistã, tot ne aºteaptã, o acceptãm sau nu. Odiscuþie, vreau sã spun, fãrã finalitate. Saucu o singurã finalitate...

*Pentru a încheia acest eseu menit, aver-

tizez, nu sã elucideze ceea ce nu poate fi

9


niciodatã elucidat în întregime – ºi anumeidentitatea unui popor ºi, ipso facto, identi-tatea unei culturi –, întreb încã o datã: carear putea fi în cazul nostru punctele cardi-nale de care vorbeºte Max Gallo pe urmelelui Fernand Braudel? Sau, mai direct zis,care este problematica naþiunii române ºi ceînseamnã a fi, azi, român? Rãspund, evi-dent, în stil impresionist ºi, deci, fatalsubiectiv. Secole de-a rândul problematicanaþiunii a fost pentru români chiar problemanaþiunii. A fost ºi a rãmas problema esen-þialã. Ei au trãit separaþi, au trãit sub ocu-paþii strãine ºi de-abia în 1918 au realizatunirea tuturor provinciilor locuite deromâni. Nu pentru multã vreme însã. Dupãdouã decenii Basarabia a trecut din nou laruºi în urma înþelegerii dintre Stalin ºiHitler, apoi, o parte din Transilvania, a fostluat de unguri în urma Dictatului de laViena. Dupã cel de al doilea rãzboi mondial,Nordul Transilvaniei a revenit românilor,dar nordul Bucovinei ºi Basarabia, în totali-tate, nu... Dupã cãderea comunismului,românii au putut sã circule mai mult înlume. Unele statistici aratã cã sunt 13 mili-oane de români, azi, în afara graniþelor. Uniiplecaþi sã munceascã, alþii instalaþi deja înþãrile-þintã. Ceea ce i-a þinut uniþi pânãacum a fost limba ºi, prin limbã, conºtiinþalatinitãþii, pusã mereu în discuþie, apãratã,doveditã de istorici ºi filologi. Culturaromânã are ca temã esenþialã tocmai mitulnaþional, în sensul înfãþiºat mai înainte, de lapoezie la istorie, sociologie ºi, s-a vãzut, laantropologie ºi psihologie... În secolul alXVIII-lea, tema naþionalã este resuscitatã deiluminiºtii transilvãneni în scrierile lor reli-gioase ºi istorice, în secolul urmãtor istoriciiºi poeþii definesc miturile fondatoare alenaþiunii române... Mituri active, mituri rod-nice, de le putem spune astfel, repetitive ºimereu îmbogãþite de culturã...

Ce elemente mai definesc problematicanoastrã în afarã de naþiune, limbã, istorie ºicontinuitate în istorie ºi spaþiu? Un subiectcare revine în studiile despre identitatea(psihologia) românilor este acela de ordinmoral, cum s-a putut constata ºi din eseulde faþã. Intelighenþia româneascã este obse-

datã, putem spune, de morala colectivã sau,mai corect, de vulnerabilitatea noastrã mo-ralã. Obsedatã ºi scepticã. Greºeºte, exage-reazã, uneori chiar delireazã în negaþionis-mul ei spectaculos, exprimat de multe ori înfraze frumoase. Semn cã autorul ºtie sã-ºivalorifice estetic decepþiile ºi idiosincraziile.Douã exemple: Cioran ºi Eugen Ionescu...Efectul pozitiv al acestui tip de discursmoral este acela cã el poate ajunge lametafizicã ºi, atunci, pune în discuþie inerþi-ile noastre, tulburã ideile primite, pune, pescurt, spiritul românesc în miºcare ºi-lsileºte sã se justifice ºi sã-ºi depãºeascã com-plexele – numeroase ºi persistente.

Încã o datã: care sunt punctele cardinale aleidentitãþii româneºti? Ce înseamnã, azi, a fi ro-mân? Aº pune punctele de reper în urmã-toarea ordine:

a) spaþiul identitar („pãmântul”, þara cuistoria ºi cultura ei);

b) limba (elementul esenþial);c) ideea de unitate (în baza originii co-

mune ºi a modului de a fi);d) religia (majoritar ortodoxã într-un

spaþiu lingvistic latin);e) toleranþa activã (morala comunã, mila

creºtinã, omenia);f) trãind prea mult în nesiguranþã („în

calea rãutãþilor”), românii discutãmult, prea mult, despre psihologialor; ei se tem mereu cã naþia se ri-sipeºte în istorie ºi cã valorile noastrespirituale ºi morale dispar; discutãmprea mult, vreau sã spun, despre speci-ficul nostru ºi despre nestatorniciilenoastre;

g) de aici ni se trage, în mod sigur, spiri-tul critic (spiritul de cârtire) exageratºi, de multe ori, paralizant. Se spunecã ar fi o trãsãturã a lumii latine.Oricum, latinii de la Dunãre, fãrã a fifundamental sceptici, se pun mereu îndiscuþie pe ei înºiºi, contestã ºi princontestaþie (efectul pozitiv) ajung une-ori la metafizicã; îndoiala, scrie undevaCioran, este singura atitudine cre-atoare ºi solidã în lume;

h) universalismul nu-i o trãsãturã domi-nantã a spiritului românesc, cum este

10

Eugen Simion

la francezi; românii au altã filosofie deviaþã: ei vor sã fie, cum spune Maio-rescu, naþionali cu faþa spre universali-tate sau, în limbajul de azi, sã fieromâni-europeni. Nu se ambiþioneazãsã fie dirijorii concertului universal.Vor ca vocea lor sã nu fie suprimatãsau acoperitã de alþii. E bine, e rãu?Reuºesc sã se impunã în lume, indi-vidual, prin creatorii lor (ca Brâncuºisau ca scepticul Cioran);

i) existã mai multe complexe ale spiritu-lui românesc, cel mai puternic fiindacela care porneºte din sentimentul cãvalorile noastre nu sunt cunoscute ºi,mai ales, nu sunt recunoscute. O veri-tabilã obsesie. Atât de puternicã încâta fi român înseamnã a te plângemereu de faptul cã nu suntem bãgaþiîn seamã, cã fiul risipitor din Occidentnu se mai întoarce ºi, când se întoarce,nu-ºi mai recunoaºte fratele rãmasacasã, lângã pãrinþi. ªi fratele frateluirisipitor n-a stat aici degeaba, a creat ocivilizaþie tot aºteptând întoarcereafratelui plecat în Occident (opera luiSadoveanu sugereazã aceastã relaþieºi acest sentiment de aºteptare în ecu-aþia latinitãþii noastre oriental-euro-pene). Fantasma recunoaºterii ºi senti-mentul uitãrii noastre, aici, în rãsãrituleuropean, sunt, repet, recurente înculturã ºi obsedante în viaþa de toatezilele. De aici spaima noastrã de ce vazice Europa de noi, grija de a nu rã-mâne în urma Europei... Preocuparejumãtate îndreptãþitã (provocaþi deceea ce E. Lovinescu numea întuneri-cul spiritual al rãsãritului), jumãtateneserioasã, teatralã, pentru cã Europan-a fost multã vreme cu ochii pe noiºi, chiar de ar fi fost, nu Europa face ºidesface în locul nostru...

j) Ce înseamnã, aºadar, a fi român înepoca postmodernitãþii ºi în plinãcrizã economicã ºi moralã? Cãci maiputernicã decât criza economicã mi separe a fi criza moralã. Poate însemnamulte lucruri. Mie mi se pare cã a firomân în 2011 este a fi un individ,dacã nu politizat, un individ strivit de

politicã. Politica a devenit preocupaþi-unea principalã a românilor. Mediaromâneascã este acaparatã completa-mente de tema politicã. Ceea ce în-seamnã: o retoricã intolerabilã, per-sonaje caragialeºti ºi, ca efect, un sen-timent compact de cãdere în istoriamãruntã, anecdoticã, un sentiment deexasperare... A fi român înseamnã, înaceste circumstanþe, cã el se aflã cuadevãrat în urma Europei ºi cã a ajunssã fie modelul negativ („barbar”) alcomunitãþii europene.

Sã schimbãm palierul: ce înseamnã, to-tuºi, a fi bun român? Bun, nu în sens rasial(optica filosofilor din anii ’30!), ci spiritual,moral? Dupã mine: românul este funda-mental un spirit european din rãsãrit, cu oputernicã rãdãcinã mediteraneeanã, unspirit de sintezã – cum s-a spus, pe drept, înrepetate rânduri –, un om care a trecutmereu printr-o istorie rea, de aceea adevenit tolerant ºi vigilent (putem sã-ispunem: temãtor, suspicios) ºi a practicat înrelaþiile cu alþii o diplomaþie bazatã pe ome-nie ºi rãbdare. În fine, românii suferã deadamism, au construit, adevãrat, din fugacailor (G. Cãlinescu), dar au, cu toate aces-tea, un sentiment puternic de stabilitateistoricã ºi sunt, în genere, spirite stabiliza-toare. Românul este, cred, un spirit creatorîn profunzimile lui, nu pustietor, chiar dacãîi place sã tachineze ºi sã cârteascã. Ce i-armai trebui ca sã reuºeascã în istorie ºi sãscape, acum, de reputaþia rea pe care i-audat-o infractorii ei risipiþi prin Europa? Oadministraþie, desigur, mai coerentã, maiperformantã ºi mai cinstitã, suprimarea,apoi, a bacºiºului, oameni politici serioºi,competenþi ºi veritabili patrioþi, oratori caresã gândeascã înainte de a vorbi, iar cândvorbesc, sã vorbeascã în spirit naþional ºi înlimbaj european, o intelighenþie care sã-ºidepãºeascã idiosincraziile, complexele ºi sãvegheze asupra valorilor naþionale ºi sã nuse ruºineze de românitatea ei ºi, mai ales, sãnu se conteste tot timpul, în fine, a fi un bunromân european înseamnã mai multãînþelegere ºi mai mult respect faþã decondiþia de a fi român...

Bucureºti, 13 mai 201111


12

Iordan DATCU*

Cronologia vieþii literare româneºti

Autorul face unele consideraþii pe marginea primelor trei volume ale seriei "Cronologia vieþii lite-rare româneºti (1944-1964)", abordând perioada 1944-1948, de la iniþierea disputelor dintre par-tizanii extremei stângi, în speþã ai unei literaturi angajate politic, proletare, de propagandã comu-nistã, ºi apãrãtorii autonomiei estetice, numiþi de adversari "burghezi", "decandenþi", închiºi în"turnul de fildeº". Polemicile s-au purtat ºi cu privire la rolul scriitorului în "lumea nouã",vãzutã, pe de o parte, de filocomuniºti, ca o societate modelatã dupã principii sovietice ºi, pe dealtã parte, ca un sistem democratic de ceilalþi. Cei patru ani sunt marcaþi ºi de dispute legate deepurarea "colaboraþioniºtilor" cu dictatura Mareºalului Ion Antonescu, a simpatizanþilor decla-raþi ai Germaniei naziºte ºi ai Gãrzii de Fier. De asemenea, apar primele liste de cãrþi interzise, peconsiderente politice: aparþinând autorilor eliminaþi din viaþa publicã sau considerate idealiste.Criteriile sunt amestecate ºi, de câteva ori, interesele democraþilor veritabili ºi al democraþilor"populari" coincid, în sensul îndepãrtãrii intelectualilor apropiaþi de extrema dreaptã. Numai cã,dupã aceastã conjugare a eforturilor, procomuniºtii i-au atacat pe aliaþi provizorii, considerân-du-i ºi pe aceºtia fasciºti.

Cuvinte-cheie: "Cronologia vieþii literare româneºti (1944-1964)", polemici, propagandã, epu-rare, "turnul de fildeº", literaturã politicã, comunism, fascism, "criza culturii".

The Chronology of the Romanian Literary Life. The author makes a few considerationsabout the first three volumes from the series "Cronologia vieþii literare româneºt (1944-1964)"("The Chronology of the Romanian Literary Life, 1944-1964"), which is focused on the periodbetween 1944 and 1948, from the beginning of the disputes between the left extreme partisans,that means for a politically engaged literature, proletarian, serving the communist propaganda,and the defenders of the aesthetic autonomy, whom were called "bourgeois", "decadents" andlocked into the "ivory tower" by their adversaries. The polemics referred also to the writer's sta-tus in the "new world", represented, on the one side, by the procommunist faction, as a societymodelled after Soviet principles and, on the other side, as a truly democratic system. Those 4 yearsare marked by conflicts regarding the expurgation of the "collaborators" with Marshall IonAntonescu's dictatorship and of the declared sympathizers of the Nazi Germany and of the IronGuard. Besides, there appear the first lists of forbidden books on political grounds: composed bythe eliminated authors from the public life or considered idealist. The criteria are mixed up and,for a few moments, the interests of the veritable democrats coincide in the sense of the obliterationof the intellectuals whom where close to the right extreme. But, after this common effort, the com-munist adherents attacked their provisory allies, considering them also Fascists.

Keywords: "The Chronology of the Romanian Literary Life, 1944-1964, polemics, propaganda,expurgation, "ivory tower", political literature, communism, fascism, "cultural crisis".

Abstract

Cronici literare

* Senior editor, Bucureºti; Senior Editor, Bucharest.

Dintr-un proiect care tinde sã exploreze,în mai multe volume, viaþa literarã româ-neascã pânã în aprilie 1964, adicã „cea maisumbrã epocã din istoria literaturii române,ºi în genere din istoria modernã a Româ-niei” (Eugen Simion), au apãrut primeletrei1. Primul volum are ca reper temporaldata de 23 August 1944, de când scriitori ºipubliciºti de stânga încep o campanie obsti-natã pentru „reabilitarea” literaturii, pentruieºirea cãrturarului „în arenã”, pentru ade-ziunea lui la „ideile în marº”, pentru refuzul„artei pentru artã”, pentru o artã nouã, caresã aibã în centrul ei omul nou, omul demâine, care sã militeze pentru libertate,dreptate, propãºire socialã, pentru o litera-turã esenþialmente optimistã, ca aceea sovi-eticã, care sã adopte modelul sovietic, o lite-raturã proletarã, pentru mase, o literaturãangajatã, militantã. Ion Caraion, foarte pre-zent în presa acestor ani, pledeazã pentruun contact „permanent ºi prietenesc întreintelectual ºi popor, între bibliotecã ºi fabri-cã, între carte ºi ogor”. Toate acestea nu suntsimple recomandãri, ci obligaþii, fiindcã,scria Fapta, „Nu se va mai îngãdui o litera-turã, o culturã detaºatã de politic ºi social”,scriitorii români trebuind sã fie „aduºi larealitate”, „alãturi de ciocan ºi secerã, con-stituind trinitatea nouã a erei socialiste”,creatorii noii literaturi trebuind sã fie, dupãdefiniþia stalinistã, „ingineri de suflete”.Aceasta fiind orientarea, este denunþatãconsecvent abstragerea scriitorului, retrage-rea în turnul de fildeº, care trebuie sã fieasediat ºi eliberaþi „sinistraþii” din el.Turnul de fildeº trebuie sã fie înlocuit, scriaCicerone Theodorescu, cu „atelierul scri-itorului”. Precizãm îndatã cã, datoritã liber-tãþii relative de exprimare, care a mai fostposibilã pânã la abdicarea silitã a regeluiMihai I, tuturor tezelor de mai sus li s-au

dat replici critice de mare curaj ºi demnitate.Astfel, denunþãtorilor turnului de fildeº le-arãspuns polemic ªt. Aug. Doinaº în Naþiu-nea românã: „invitaþia de a ieºi din «turnulde fildeº» este o invitaþie la moartea artis-ticã, iar literatul o va asculta în calitate decetãþean, dar nu în calitate de scriitor”;„Literatura ne aratã cã scriitorii prinºi înrealitatea brutã a vieþii au rãmas simple fi-guri de interes istoric, iar adevãraþii creatoriau fost în afara timpului lor, întârziind sauanticipând. Primejdia de care e ameninþatscriitorul «la zi» e superficialitatea. Cu oacuitate extrem de accentuatã, la care-lobligã complexul cotidian, încã nelimpezitîn conºtiinþa creatoare, scriitorul este sortit arealiza numai un gen spontan, cromatic,entuziast, dar superficial: reportajul. Pentrucã opera literarã adevãratã cere o îndelun-gatã elaborare ºi nu permite stringenþe exte-rioare, de naturã extraartisticã.”

Foarte semnificativ este cã nenumãra-telor pledoarii pentru politizarea actului li-terar, pentru înregimentarea scriitorului,pentru scrisul propagandistic, pentru „sen-sul unic al culturii” (Miron Radu Paraschi-vescu), pentru literaturã socialã, pentru„naþionalizarea literaturii”, pentru o criticãliterarã marxistã, li s-au dat replici deloctimorate. Critici literari de þinutã inflexibilãse opun încercãrilor de înrolare a scriitorilorîn viaþa politicã, esteticii profesate de arti-clerii care propovãduiau realismul socialist.Despre estetica acestora, Vladimir Streinu,în Dreptatea, spunea cã este „partizanã (ceeace duce la stil de cazarmã, fabricã, propa-gandã!)”. Cât despre determinismul litera-turii, profesat de aceiaºi teoreticieni comu-niºti, Vladimir Streinu, în Marxism ºi creaþieliterarã, din Semnalul, scria cã „literatura nue legatã de niciun determinism, cã arta esteautonomã, cã prefacerile sociale, politice ºi

13


1 Academia Românã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G.Cãlinescu”, Cronologia vieþii literare româneºti. Perioada postbelicã, vol. I, 1944-1945, coordonare generalãºi prefaþã de acad. Eugen Simion, Editura Muzeului Literaturii Române, 2010, coordonare redacþionalãAndrei Grigor, documentare ºi redactare Andrei Grigor ºi Mariana Ionescu (1944), Mihai Iovãnel ºiAndrei Terian (1945), vol. II, 1946-1947, documentare ºi redactare Oana Soare (1946), Cristina Balinte(coordonator), Petruº Costea ºi Alexandru Farcaº (1947), vol. III, 1948, documentare ºi redactare LucianChiºu (coordonator), Cristina Deutsch, Magdalena Dragu, Andrei Milca ºi Cristina Scarlat.

economice, cã realitãþile fiziologice, cã într-un cuvânt faptele, sã le zicem ponderabile,ating cel mult tangenþial formele creaþieiartistice, filozofice, poetice.” Chiar ºi blân-dul Perpessicius se ridicã împotriva sec-tarismului noilor orientãri, scriind înArdealul: „A îmbrãþiºa cât mai mult ºi anãzui la înþelegerea a cât mai multe ºi vari-ate moduri de expresie literarã este întâiuldintre canoanele eclectismului ºi cu toatãstrãdania ce ne-am dat, de-a lungul a douãdecenii de îndeletnicire foiletonisticã, n-amizbutit sã ne situãm pe dealul dimpotrivã alsectarismului.”

Pentru a i se crea noii literaturi un im-punãtor piedestal, este negatã o mare partea literaturii interbelice, sunt criticatesuprarealismul, hermetismul, dadaismul,futurismul, fiindcã, scria Al. I. ªtefãnescu,„nu au gãsit rãsunet în mase”. Se pro-cedeazã la o „purificare” a vieþii culturale,Zaharia Stancu minimalizând, în Revista

literarã, poezia interbelicã. Se cere supri-marea unor reviste la Gândirea ºi Vremea, aunor ziare ca Universul, este criticat este-tismul de la Kalende. În Dreptatea (oct. 1944),se cere curajos, în replicã, suprimareaziarelor comuniste Scânteia ºi România liberã.Elogierea ditirambicã a literaturii sovieticeeste însoþitã de minimalizarea literaturiioccidentale, inferioarã, în viziunea articler-ilor realismului socialist, celei sovietice.Cezar Petrescu, în România literarã (16 apr.1947) respinge sincronizarea literaturii ro-mâne cu cea apuseanã. Mai optimist, SilvianIosifescu credea cã se va „putea restabili” –ca ºi când în interbelic fusese blocat, adãu-gãm noi - „contactul indispensabil unei res-piraþii libere spirituale – cu marile culturistrãine”.

Sunt ani când au loc valuri, valuri deepurãri din toate eºaloanele culturii. G. Cã-linescu, în Epurarea epuraþiei, din Naþiunea (4 aprilie 1946), atrage atenþia cã avalanºa

14

Iordan Datcu

epurãrilor va duce la sãrãcirea vieþii literareºi ºtiinþifice, la lichidarea adevãratelor va-lori: „E un învãþat strãlucit, cãruia oameniicare l-au epurat (pânã când sã minþim?) îidau mici ajutoare. A greºit, ºi-a dat seamade mult cã era în eroare ºi mai puþin decâtoricare altul, scãpat prin urechile acului, e înstare de recidivã. Dimpotrivã, lucreazãasiduu în bibliotecã, se pocãieºte prin stu-diu. E slab, rãu hrãnit, rãu îmbrãcat, umilitºi e un mare savant. Cât o sã-l þinem cughiuleaua ºi lanþurile pedepsei la picioare?(...) Sã fim judecãtori, nu cãlãi. (...) Este o aºamare lipsã de candidaþi serioºi la anumecatedre, încât vin pe buze numele cele maiabsurde, încât e primejdie sã aparã în sãlipersoane care ar stârni dispreþul legitim alstudenþilor.” Au apãrut pagini vitriolantedespre Liviu Rebreanu, spre exemplu, noto-riu fiind articolul, scris cu umoare neagrã deIon Caraion la moartea autorului Rãscoalei.Mai exista încã un loc unde sobrietatea maidãinuia, Academia Românã, unde DimitrieGusti l-a elogiat pe „romancierul genial alþãrãnimii române”. Cei care denunþau maripersonalitãþi credeau cã cei acuzaþi de ei vorrãmâne în veºnicie în domeniul tenebrelor.Un oarecare scria astfel despre autorulstudiului Personalismul energetic: „Carieraculturalã ºi politicã a d-lui C. Rãdulescu-Motru a luat sfârºit... Ea va forma însã uncapitol pitoresc în istoria lichelismului nos-tru naþional.” Ion Caraion scria, în 1947, unPanegiric la moartea lui Ionel Teodoreanu, deºiscriitorul avea sã treacã în lumea umbrelorîn anul 1954. Atacul privea ignorarea decãtre autorul Medelenilor a elementuluisocial. În aceiaºi termeni suburbani, scrie G. Mãrgãrit despre Ion Petrovici: „Genera-þiile viitoare vor vorbi despre filosoful IonPetrovici ca de cel mai nereuºit cabotin,însã, pânã la acel apropiat verdict, corpulmãtãhãlos al filozofului continuã numaiprin acest fel de greutate sã ocupe un fotoliula Academia Românã. Faþa flascã, masca-irãtãcitã ºi încreþitã de ultimele deziluzii,continuã sã-ºi arate ochii vicleni în aulacelui mai înalt aºezãmânt de culturã. Pânãcând?”

Lui Ion Petrovici nu-i este recunoscut

nici meritul de a fi avut iniþiativa, în 1943,când era ministrul Educaþiei Naþionale, de ase ridica, în Ciºmigiu, „Rotonda scriito-rilor”. Ion Cãlugãru, foarte prezent în presaepocii cu articole critice împotriva unor per-sonalitãþi ca Al. Tzigara-Samurcaº, C. Rãdu-lescu-Motru, Dimitrie Guºti, Const. C. Giu-rescu ºi Mircea Eliade, însã cu laude, spreexemplu, la adresa conferinþei lui MihailSadoveanu, Lumina vine de la Rãsãrit, „actulcel mai mãreþ al vieþii” celui care rostit-o, „oluare de poziþie istoricã a unui mare artist ºicetãþean”, Ion Cãlugãru, deci, nu repro-ºeazã rotondei absenþa unor scriitori ca I. Heliade-Rãdulescu, Grigore Alexandres-cu, C. Negruzzi ºi Delavrancea, ci faptul cãbusturile scriitorilor n-au fost risipite înparc, ci adunate „într-un mãnunchi, într-ofascie”, expresie a „stilului fanfaronadei fas-ciste”, ºi faptul cã „cele mai multe dinminusculele capodopere sunt executate desculptori mediocri necunoscuþi, unele deOscar Han, care la absenþa de talentînsumeazã ºi calitatea de fascist.” Dar chiarnu erau sculptori recunoscuþi cei care aurealizat busturile? Cel al lui B.P. Hasdeu estede Mihail Onofrei, cel al lui N. Bãlcescu estede C. Baraschi, cel al lui Mihai Eminescueste de Ion Jalea, cel al lui Al. Odobescu estede Milita Petraºcu, cel al lui I. L. Caragialeeste de Oscar Spãethe, cel al lui ªt. O. Iosifde Cornel Medrea, cel al lui Al. Vlahuþã estede Oscar Han. Un articol despre Rotondascriitorilor a publicat ªtefan Cazimir, Listalui Petrovici, în România literarã (2009, nr. 28).

Câtva timp, se încearcã atragerea unorscriitori de talia lui G. Bacovia ºi Tudor Ar-ghezi. Poezia primului este rãstãlmãcitãpânã acolo încât în poetul Plumbului estevãzut un „cântãreþ proletar”, interpretareprin care a „strãlucit” Eugen Jebeleanu.Tudor Arghezi a fost sãrbãtorit, la începutullui ianuarie 1947, la cincizeci de ani de acti-vitate literarã. Peste douã luni, în Scânteia,Miron Radu Paraschivescu semneazã douãarticole dure împotriva poetului, Drumurileunui poet. Tudor Arghezi (3 martie 1947) ºi Dela dealul Mãrþiºorului la... Iasnaia Poliana (5 martie). Ura lui M.R.P. împotriva poetu-lui Cuvintelor potrivite era mai veche, în

15


acest sens fiind de amintit articolele Planetalui Tudor Arghezi (din Reporter, 1937) ºi Unimpostor (din România liberã, 1945). Cel maidur atac ºi cel mai ticãlos este acela al luiSorin Toma, Poezia putrefacþiei ºi putrefacþiapoeziei. Rãsfoind volumele lui Tudor Arghezi,din Scânteia (5, 7, 9, 10 ianuarie 1948), care l-a scos pe poet din literaturã timp de undeceniu. Lui Lucian Blaga îi sunt contestatepoezia ºi filozofia, prin articolele tipãrite deH. Wald, Ion Vitner, Aurel Baranga, NestorIgnat. O încercare de atragere la noua orân-duire politico-socialã s-a fãcut ºi cu Horten-sia Papadat-Bengescu, în 1946 acordându-i-se Premiul naþional pentru prozã literarã ºifiind sãrbãtoritã, cu ocazia decernãrii pre-miului, la Societatea Scriitorilor Români. Afãcut, e adevãrat, unele concesii, ca atuncicând, în 1948, a apreciat cã naþionalizareaeste „un succes durabil ºi folositor”. N-apublicat însã, timp de douã decenii, niciocarte, manuscrisul romanului Strãina pier-zându-se, în anul amintit, la editura Cior-nei. La moartea ei abia a apãrut un necrolog,semnat de Tudor Vianu. O reeditare dinopera sa a apãrut dupã doi ani de la dispa-riþia scriitoarei.

Ion Vitner se rãfuieºte cu critica interbe-licã ºi cu cea contemporanã. Lui Titu Maio-rescu îi este opus Gherea, unghiul din careeste privit demersul criticii în general fiindcel politic: „Criticul literar exprimã în operalui, ºi apãrã, interese de clasã, precise.” Unprozator ºi un publicist care n-avea cãderea- ca el au fost ºi alþii, nu puþini - de a seexprima despre mari critici literari, l-amnumit pe Ion Cãlugãru, denunþã autonomiaesteticului, profesatã de Eugen Lovinescu.

Filozofi, istorici reprezentativi sunt ne-gaþi cu seninãtate. Alãturi de I. Vitner, care îipriveºte de sus pe N. Iorga, D. Caracostea,G. Cãlinescu º.a., Ion N. Bãlãnescu îl neagãpe C. Rãdulescu-Motru, I. Vlãdescu pe C.C. Giurescu, N. Tertulian pe AntonDumitriu. Cineva, care nu semneazã, seîndoieºte, în Scânteia, „de valoarea criteri-ilor, de temeinicia cunoºtinþelor d-lui Vianuºi de eficacitatea influenþei d-sale asupraunei «culturi noi» româneºti.”

Au fost ani, aceia care fac obiectul acestor

trei volume, dar ºi alþii mulþi, care vor urma,de agresiune împotriva personalitãþilor, dedesfiinþare a instituþiilor democratice, de in-terzicere a presei de opoziþie (ziarele Drep-tatea ºi Liberalul, între altele, care nu maiapar dupã 1947), de atacare a editurilor ºi deslãvire, în schimb, a Editurii Partidului Co-munist Român, pe care Ion Vitner o prezen-ta ca pe „o instituþie a poporului român”, deinterzicere a literaturii occidentale ºi deumplere a librãriilor cu carte sovieticã. Înianuarie 1945 se deschide la Bucureºti Li-brãria „Cartea rusã” ºi România liberã exultã:„Cãrþi ruseºti, în sfârºit cãrþi ruseºti!” Nupeste mult timp însã vor fi întocmite volu-minoasele liste cu cãrþi româneºti interzise.

O mai mare atenþie trebuie acordatãcorecturii, pentru cã s-au strecurat greºelide nume ºi de titluri. Vom da între paran-teze formele corecte. N. Cartojan, Cãrþilefundamentale în literatura românã (Cãrþilepopulare în literatura româneascã), LiviuRusu, Etica poeziei lirice (Estetica), I. Biberi,Un om îi trãieºte viaþa (îºi), Vladimir Streinu,Miºcare prozei (Miºcarea). Numeroase suntnumele greºite ale unor autori: Ticu Arhip(Archip), generalul Condeescu (Condiescu),Emil Isaac (Isac), Ion Fotti ºi Ion Fote (Foþi),C. Tutoveanu (G.), Massof (Massoff), D. Ni-culescu Varone (G.), Rusu Sireanu (ªirianu),Sanda Cotovu (Sandra), Hary Brauner(Harry), Mircea Canciov (Cancicov), Const.Râuleþ (Râuleþ), D.V. Barnovschi (Bamos-chi), Ladmis Andreescu (Ladmiss), G.Graur (C.), Cella Serghie (Serghi), PeterBellu (Petre) º.a.

Coordonatorul general ºi prefaþatorulediþiei, acad. Eugen Simion, scrie în Prefaþãcã una dintre raþiunile Cronologiei... esteaceea de a-i determina „pe tinerii care n-autrãit sub comunism (sau au trãit doar în aniicopilãriei ºi adolescenþei) sã cunoascã maibine viaþa literarã în aceastã perioadã.” Prinbogãþia informaþiei, prin plaja largã de pu-blicaþii care au fost cercetate, prin anexele lafiecare volum, care conþin, de multe ori inextenso, texte semnificative, Cronologia... seconstituie în lucrare de referinþã pentruoricine va dori sã scrie istoria literaturii dinanii comunismului.

16

Iordan Datcu

17

Magda Cârneci1 apeleazã la imagineaalteritãþii pentru a vorbi despre sine. Re-dundanþa pretenþioasã a naraþiunii descrieexperienþa feminitãþii de-a lungul vârstelorinterioare. Exponentã a generaþiei ’80 (de-butând cu volumul de poezii Hipermateria,Editura Cartea Româneascã, 1980), MagdaCârneci foloseºte adesea imagini lapidarepentru a ilustra raportul inegal între sine ºiceilalþi, redând, la urma urmei, abstracþiunidin care identitatea solilocvicã se hrãneºtehulpav.

Încercând sã-ºi radiografieze panicile ºivirtuþile, Magda Cârneci riscã sã cadã înderizoriu. Oricum, naratoarea prezintã o

zonã marginalizatã din literatura românã,cu puþine exponente în plan narativ. Mãgândesc la Henriette Yvonne-Stahl ºi la Hor-tensia Papadat-Bengescu, poate ºi la Gabri-ela Adameºteanu, cu unele amendamente,care recupereazã într-un fel, romanul Într-un cãmin de domniºoare al AniºoareiOdeanu, urmând modelul din The Professorde Charlotte Brontë. Alte exemple ar fi tex-tele autoficþionale ale Simonei Popescu sauale Ceciliei ªtefãnescu. Oricum, e vizibil unhiatus între proza femininã ºi poezia con-temporanã, mai bine reprezentatã la niveluldezinhibãrii ºi al renunþãrii la eufemisme.Astfel, Angela Marinescu a propus o „poe-

Irina GEORGESCU*Panopticum sau despre

feminitate ºi alþi demoni

Autoarea discutã despre romanul poematic al Magdei Cârneci - FEM -, urmãrind sã evidenþiezeaspectele definitorii ale construcþiei. Roman epistolar, fragmentat de reveniri ºi de mãrturisiri, pen-tru a ilustra o biografie personalã, autentificatã de experienþe-limitã, de amânãri, iniþieri ºi incer-titudini. În centrul acestor stãri adesea distonante, "feminitatea" devine personaj, compunându-sedin corpuri ce se înghit unele pe altele, asemenea pãpuºilor marioºka: corpul hormonal, al prezenþei,al iubirii, al luciditãþii. Din pãcate, naratoarea nu reuºeºte sã-ºi contureze un cadru precis, fiindpreocupatã mai degrabã de formã, ºi nu de conþinut.

Cuvinte-cheie: Magda Cârneci, FEM, feminitate, identitate, roman epistolar, memorii.

Panopticum or About Feminity and Other Demons. The authoress discusses about MagdaCârneci's poetical novel - FEM - aiming to highlight its principal features. Novels, set up from aseries of epistles, fragmented by many intermezzos, digressions and confessions, in order to illus-trate a personal biography, certified by limit experiences, postponements, initiations and uncer-tainties. In the middle of these often incompatible states, "feminity" becomes character, composedby bodies that absorb each other, like Matrioska puppets: the hormonal corpse, of presence, love andlucidity. Unfortunately, the feminine narrator does not achieve to build up a precise framework,being more preoccupied by the style and less for the style.

Keywords: Magda Cârneci, FEM, feminity, identity, epistolary novel, memoirs.

Abstract

* Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã "G. Cãlinescu" (Academia Românã); Universitatatea din Bucureºti- History and Literary Theory Institute "G. Cãlinescu" (Romanian Academy); University of Bucharest.

1 Magda Cârneci, FEM, prefaþã de Simona Sora, Editura Cartea Româneascã, 2011, 206 p.

18

Irina Georgescu

zie rasã în cap”, ºocând, astfel, orizontul delecturã prin înfãþiºarea unui prototip femi-nino-viril, în vreme ce Nora Iuga a conturato feminitate puternicã, lascivã, dar racor-datã permanent la capriciile genului pro-xim. În poezia ultimilor ani, Elena Vlãdã-reanu a reuºit în Pagini sã fixeze într-o for-mulã autoficþionarã stãrile unei feminitãþiindecise, ºi ea masculinizatã, pliatã peangoasele ºi excesele unei identitãþi hibride,ce nu-ºi gãseºte locul nicãieri. Mai târziu,alte tentative au fost cele ale Mirunei Vlada,în Poemextrauterine, ori ale Oanei Ninu, înMandala, dar fãrã rezultate scontate. În lite-ratura francezã, Sphynxul lesbian al AnneiGarréta ori experienþele epidermice ale luiVirginie Despantes din Baise-moi ori auto-ficþiunile senine, „apolinice”, din Dans cesbras-là de Camille Laurens.

În prefaþã, Simona Sora observã cã „pen-tru un scriitor care îºi (tran)scrie biografiaspiritualã, poezia e una dintre puþinele opþi-uni posibile”. Lirismul care se întreþese cufricile ºi amânãrile personajului feminin di-minueazã din tensiunea epicã, vlãguieºteun potenþial filon care ar fi consolidat struc-tura acestei naraþiuni epistolare. Pentru cã elesne de vãzut cã romanul Magdei Cârnecise încheagã din epistole adresate iubituluisãu, rãzleþite adesea de interludii, de evo-cãri ºi de pauze aritmice. Posesiunea ºi agre-sivitatea distoneazã cu umilinþa ºi can-doarea celei ce noteazã febril propriileangoase ºi bucurii de femeie ce-ºi cerceteazãcorpul, fiziologia, reacþiile. Monotonia dis-cursului se pliazã frecvent pe schema po-vestitoarei din O mie ºi una de nopþi, numaicã scopul confesiunii nu este nici amânareapedepsei cu moartea, nici redarea unorfapte senzaþionale, ci recompunerea acelormomente de intimitate care particularizeazão existenþã: „dragule, sã nu te sperii, am sã-þi spun un secret, eu sunt, eu sunt un felde ªeherezadã. O micã ªeherezadã deapartament de bloc dintr-un cartier oare-care, dintr-un oraº de provincie, o ªehere-zadã a ta, personalã, chiar dacã tu nu vreisã-mi tai capul mâine dimineaþã dacã nu-þipovestesc cele mai extraordinare istorii caresã te þinã treaz toatã noaptea. Pentru aseme-nea lucruri, ai la îndemânã televizorul, ºtiu

prea bine cã tu consumi în fiecare searã maricantitãþi de reportaje ºi filme poliþiste ºimelodrame ºi porno ºi documentare ºiatâtea altele... Eu n-am sã fiu pentru tine unalt monitor dotat cu antenã, care sã-þirelateze catastrofe aeriene, accidente demaºinã ºi violuri, ce rãzboi a mai izbucnitpe planetã... ” (p. 13). Consumul de filmepoliþiste, de ºtiri ºi de reclame, de docu-mentare ºi vodeviluri stigmatizeazã rapor-tul ºi aºa precar între emitenta scrisorii ºidestinatarul sãu, neatent, dezinteresat, opacla micile inchietudini ºi ºocuri.

Experienþa lesbianã, mãruntele luãri depoziþie, temerea profundã a pierderii acesteiiubiri debile nu provoacã decât o povestiredezlânatã a unor trãiri de adolescentã, apoide tânãrã femeie, pânã la o maturitate înþe-leaptã ºi cvasimetafizicã. Naratoarea devinesinonimã cu lumea întreagã, într-un mo-ment de regãsire a pãcii interioare, a bunã-tãþii desãvârºite ºi a rãbdãrii: „lumea toatãfu Eu, Eu, Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. Eu. E. U.E. U. E. U. E. U. E. U. E. U. E. U. E. U. E. U.E. U. Dar cine e lumea? Lumea e Eu. Euînsumi dilatatã, revãrsatã, rãspânditã dinminte în afarã, gândul meu e cât lumea,conºtienþã purã, vastã, curgând în toatedirecþiile, umplând tot ºi toate, fãrã limite,fãrã margini. Dar cine e Eu? Eu e lumea, eusunt lumea, lumea brusc egalã cu minteamea, un pumn de conºtienþã lucidã ºi vie,care dinãuntru craniului meu coincide stu-pefiant, exaltant, cu cerul ºi marea, cu uni-versul, cu infinitul” (p. 129-130). Sentimen-tul totalizator al lumii ca interior ºi exteriordeopotrivã se sparge în miriade de incerti-tudini. În egalã mãsurã, experienþa thana-ticã hlizeºte grotesc în amintirile personaju-lui feminin. Suprapusã peste teroarea cu-tremurului din ’77, spaima de moartezdruncinã radical siguranþa propriei exis-tenþe: „în zilele urmãtoare, cutremurul ãstalung ºi puternic, care a dãrâmat un sfert dinoraº ºi a ucis mii de oameni, mã aruncã într-o cumplitã angoasã. Cãci realizez pentruprima oarã cât sunt de fragilã în trupul meutânãr ºi pânã atunci nemuritor, cât de fragi-le sunt casa mea, strada mea, oraºul meudin piatrã, beton ºi oþel, oraºul meu plin declãdiri înalte ºi bulevarde, realizez cu toatã

19

Panopticum sau despre feminitate ºi alþi demoni

fãptura mea, cu toate organele mele, cât denerezistentã e lumea” (p. 78). Mister ºiunealtã, iniþierea tinerei femei este, de fapt,o încercare de sondare a sinelui: „Oh, dra-gule, mã întrebi sarcastic cine mi-a fost mieprima cãlãuzã, primul învãþãtor. Tu îþiînchipui cã ar fi vorba de un bãrbat. Aflã cãm-am iniþiat singurã” (p. 97). Iniþierea per-sonajului se face încã din primele zvâcniriale foetusului, continuând apoi post factum,de-a lungul întregii existenþe a femeii ceurmeazã sã devinã. Cuvintele, gesturilecelorlalþi, lecturile, stãrile naratoarei devinfiltre ale unui cameleonism. Vârstele per-sonajului sunt surprinse în diverse ipostaze,dar imaginea corpului rãmâne centralã; deaceea, nu e lipsit de semnificaþie cã multedintre capitolele cãrþii poartã nume precum„Corpul meu”, „Douã femei”, „Borfeta”,

„Femeia enormã”, „Mai multe feluri de cor-puri”. Ritmul sistolic al cãrþii se compunedin interludii livreºti, alãturând o percepþiedistorsionatã despre trup ºi despre expe-rienþa feminitãþii, abrutizatã. Feminitateaeste încã din primul moment pervertitã:„nicicând fecioarã într-o lume obsedatã desex, impregnatã de sex, întemeiatã pe sex,când din copilãrie ºi adolescenþã minteamea a fost bombardatã cu vorbe obsceneauzite pe stradã ºi cu imagini lascive vãzutepe furiº” (p. 144). Paradoxal, autoficþiuneaMagdei Cârneci supravieþuieºte prin desco-perirea unei metafizici ce ne permite sã odisculpãm de toate indiscreþiile, perversiu-nile, deraierile sensibloide, odatã cu asu-marea fireascã a unui adevãr interior: „ºitotuºi, mereu ºi mereu sã mã simt ire-ductibil ºi irevocabil purã, inocentã, castã ºiimaculatã ca Sfânta Fecioarã în nucleuldulce-dureros din abisul necunoscut, închisîn corpul meu feminin” (p. 144). Din aso-cierea celor douã stãri oximoronice –„Venere ºi Madonã” – nu poate rezultadecât o asumare categoricã, autodenunþia-toare: „Dragule, borfeta chinuitã ºi dis-preþuitã sunt eu” (p. 145).

Imaginea corpului-turn, un soi de „sky-scraper” ce se întinde spre cer în încercareade a-ºi regãsi unitatea, de a atinge perfecþi-unea androginicã, este derivatã din panicainaccesibilitãþii propriul trup, a incapacitãþiide a-l cunoaºte pe deplin ºi de a-i defini li-mitele ºi particularitãþile: „corpul e formatde fapt din multe femei suprapuse, ca unbloc turn cu multiple etaje, ºi etajele,nivelurile astea unduiesc fiecare cu propriullui cap, cu propriii lui sâni, cu propriul luipântec” (p. 151). Totodatã, din diverseleexperienþe ºi senzaþii ale personajului sedesprind corpuri închise unele într-altele, cafoiþele de ceapã, se aºazã peste amintirilecelei ce noteazã: existã, pe de o parte, „cor-pul hormonal”, umoral, antinomic, care pare„un cocon de mãtase transparentã, care mãînconjoarã [...] ºi mã închide inexorabil îndestinul meu irevocabil de pupã” (p. 156),pe de altã parte, „corpul prezenþei”, „secretatde amintirile pregnante, esenþiale” (p. 157),apoi „corpul iubirii”, creator momentan alunei „opere de artã integrale ºi trecãtoare”

(p. 159). În cele din urmã, „corpul luciditãþii”,care filtreazã ca un ecran experienþele pri-mare ºi secundare, le decanteazã ºi se scaldãîn ele, ca într-un iaz în care borfeta ºifecioara îºi leapãdã veºmintele ºi danseazãîmpreunã. Ies la ivealã tabuuri ale istorieifeminitãþii tocmai prin curajul de a spunetotul pânã la capãt, chiar cu riscul penibilu-lui. Panicile umanitãþii devin ale personaju-lui însuºi, prin intermediul hiperluciditãþii:„Eu, eu sunt de fapt închisã într-o carcasã de

oase, piele ºi muºchi. Eu anim dinãuntru opãpuºã mare de materie organicã, vie. Suntcaptivã într-o marionetã dintr-un materialciudat, un material cald, sensibil la durere ºicare se autoregenereazã” (p. 161). Existenþaschematicã, ultragiatã, a personajului femi-nin îºi gãseºte împlinirea tocmai în descri-erea adesea verbioasã, în acrobaþiile confe-sive, dar ºi în stângãciile narative. Drumulde la experienþã la literaturã e presãrat cuintenþii bune, dar nu tot timpul reuºite.

20

Irina Georgescu

21

Domnul K. eliberat1 este o prozã care tri-mite, înainte de toate, la creatorul acesteia.Matei Viºniec a trãit în 1987 o dramã exis-tenþialã în momentul în care a pãrãsit Ro-mânia ºi s-a mutat la Paris. A resimþit cadureroasã întâlnirea cu o lume total diferitã,lume care se ghideazã dupã reguli demo-cratice ºi care, în primã instanþã, nu i-a ofe-rit nicio satisfacþie: „M-am simþit, brusc, capersonajul lui Kafka, domnul K., dar trãindo traumã în sens invers, altfel spus, nu ºocularestãrii, ci ºocul eliberãrii.”

Autorul propune în Introducere un raportde intertextualitate între Josef K., personajullui Kafka din Procesul ºi Kosef J., protago-nistul acestui roman. Matei Viºniec pune la

baza cãrþii sale un dialog între protagonistulsãu ºi eroul kafkian; acest dialog evidenþi-azã trauma trãitã de Josef K. în sens invers.Dacã „Pe Josef K. îl calomniase pesemnecineva cãci, fãrã sã fi fãcut nimic rãu, sepomeni într-o dimineaþã arestat”, „într-obunã dimineaþã Kosef J. fu eliberat.” Astfel,lumea lui Viºniec e situatã la polul opuslumii din scrieri precum Procesul sau Coloniapenitenciarã. Cu toate acestea, cele douãlumi nu sunt diferite, ci uneori seamãnãpânã la suprapunere.

Dupã eliberarea de sub regimul comu-nist, Matei Viºniec scrie aceastã parabolã asistemelor totalitariste ºi represive, ce înfãþi-ºeazã un univers cu vagi limite între cele

Nicoleta SIMIONESCU*

Perspective diferite asupra libertãþii

"Domnul K. eliberat" prezintã universul concentraþionar din timpul regimului totalitar, precumºi consecinþele acestuia asupra indivizilor. Porneºte de la o situatie inversã decât aceea din roma-nul kafkian, cu care stabileºte o legãturã intertextualã directã; personajul descoperã cã este eliber-at, dupã ce fusese închis pentru o vinã pe care cititorul nu o cunoaºte. Protagonistul nu are capa-citatea de a-ºi asuma aceastã libertate ºi ajunge sã trãiascã într-o lume a absurdului, plinã de între-bãri, pânã în momentul în care este închis din nou, recâºtigându-ºi astfel statutul pierdut înmomentul eliberãrii.

Cuvinte-cheie: parabolã, libertate, penitenciar, Matei Viºniec, Kafka, univers concentraþionar.

Different perspectives upon freedom. The authoress comments upon Matei Viºniec's newbook "Domnul K. eliberat". The book presents the image of a man released from prison who has noclue about what to do with his freedom, a man who has no capacity to answer to his own questions.The theme of the novel starts from the inverted subject of the books written by Kafka, with whichMatei Viºniec establishes an intertextual connection. The character may be seen as an alienatedperson because he doesn't know how to manage his freedom. On the contrary, he wishes to go backto his cell where his life had a purpose.

Keywords: parable, freedom, prison, Matei Viºniec, Kafka, communism.

Abstract

* Universitatea din Bucureºti - University of Bucharest.1 Matei Viºniec, Domnul K. eliberat, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2010, 278 pag.

22

Nicoleta Simionescu

douã lumi: lumea liberã ºi lumea din peni-tenciar. Astfel, termenii libertate ºi captivi-tate sunt relativi în aceastã distopie. Cutoate acestea, frontierele nu devin mai laxe,iar ambele lumi par scoase din teatrul luiBeckett.

Romanul are la bazã o formulã simplã,care reprezintã momentul eliberãrii unuideþinut ºi introducerea lui într-un univers încare nu se face nicio diferenþã între indivizi.Apoi, dupã perioada de acomodare ºi adap-tare, i se redã acestuia libertatea, cu scopulde a descoperi cum îºi valorificã noul statut.Fãrã prea multe detalii despre trecul per-sonajului principal, despre motivul pentrucare este închis sau cât timp ar trebui caKosef J. sã stea în penitenciar, Matei Viºnieca pus bazele unei proze complexe, ce are încentru un individ conºtiincios ºi plin de rãb-dare. Acesta trãieºte o fracturã existenþialãîn momentul în care i se spune cã este eli-berat din puºcãria în care ºi-a petrecut, dincâte poate observa cititorul, ultimii zeci deani. Acest penitenciar este un loc obscur, unlabirint cu ramificaþii subterane, pline demister. Aceste ramificaþii ascund o comuni-tate de eliberaþi, care, deºi par sã se ghidezedupã reguli democratice, urmeazã, în fond,aceleaºi principii, transformându-i în ima-gini fidele ale celor ce sunt încã prizonieri.Comunitatea are un destin deja ºtiut: mereufãrã scãpare, ca Iona în burta balenei. Înacest cerc vicios, diferenþele dintre noþiunisunt ºterse, iar democraþia pe care evadaþiivor sã creadã cã o practicã este, de fapt, odictaturã: „Fragilitatea liniei de demarcaþiedintre cele douã lumi era de naturã sãînnebuneascã pe oricine, cu atât mai multpe un fost deþinut” (p. 92).

Kosef J. nu îºi dorise eliberarea. Cândobservã cã raþiunile dupã care se ghideazãlumea din penitenciar sunt încãlcate îºi dãseama cã ceva nu este în regulã. Nu maiprimeºte mâncare, gardienii îl trateazã dife-rit, este pus sã îºi pãzeascã foºtii colegi desuferinþã. Domnul K. ajunge sã confundeaceste lucruri cu ideea de libertate, însã ºilibertatea lui e relativã: el are voie sã semiºte doar în interiorul celor douã micro-universuri: cel al comunitãþii de evadaþi ºicel al penitenciarului. Personajul nu mai

înþelege conceptul de libertate ºi nimeni dinjurul sãu nu îi explicã ce presupune noulsãu statut: „Dar nu simþea nimic. Îºi dãduseama cã ar fi fost normal sã simtã onemaipomenitã curiozitate, sau o sufocantãemoþie. Nu mai privise dincolo de atâtatimp. Dar nu simþea absolut nimic” (p. 47).Absurdul întâmplãrilor îl fac pe Kosef sãcomitã gesturi necaracteristice pentru sine.De pildã, îl invocã pe Dumnezeu chiar dacãel este ateu (p. 49). Întreruperea ritualului cemarca existenþa zilnicã a deþinuþilor zdrun-cinã realitatea cunoscutã de Kosef, proiec-tându-l într-un spaþiu al dezordinii ºi alanxietãþii. Lipsit de un suport moral, dezu-manizat, protagonistul, înfãþiºând într-unfel omul nou al comunismului, nu îºi gãseºteun sens sau un rol de jucat. Acesta îºi ur-meazã instinctul de conservare ºi îºi doreºtesã se întoarcã în celula sa.

Domnul K. descoperã treptat lumea dedincolo de zidurile penitenciarului: o lumeîmbãtrânitã, împuþinatã, dar plinã de spe-ranþã. În acest microunivers, din care lipsescbãrbaþii maturi, oamenii aºteaptã mereumesageri ai unui loc imaginar, mesagericare sã le aducã veºti doar de ei ºtiute. Acestoraº nu diferã foarte mult de penitenciar:noþiunea de libertate e aceeaºi în ambelespaþii, timpul e îngheþat, circular, cãci nimicnu s-a schimbat de când Kosej J. e închis.Oraºul este o carcerã, ºi penitenciarul, ºicolonia celor eliberaþi. Kosef J. îºi doreºte oreintegrare în lumea penitenciarului, înlumea celor închiºi, pentru a avea un statutcert, deoarece, pentru el, penitenciarul eraun loc sigur, un loc în care te puteai mereureîntoarce.

Domnul K. nu îºi cunoaºte drepturile, nuface nimic pentru a ºi le afla, se acomodeazãîn aceastã lume a absurdului ºi singurullucru pe care ºi-l doreºte este confortul pro-priei celule. Opiniile sale despre libertatesunt echivalente cu reîntoarcerea în spaþiulsãu închis. Celula este un microunivers încare trãieºte aplatizat, în care nu trebuie sãîºi punã întrebãri ºi nici sã caute rãspunsuri.Eliberarea înseamnã pentru el ruperea aces-tei ordini care îi asigurase siguranþa. Sesimte solidar atât cu deþinuþii, cât ºi cu gar-dienii. Au o memorie comunã ºi viseazã la

23

Perspective diferite asupra libertãþii

acelaºi viitor. Cu toate acestea, personajelevorbesc, dar nu se mai înþeleg, deoarece nuau acelaºi cod. Kosef J. se dezumanizeazã,devenind imaginea fiinþei robotizate, careajunge sã se identifice, la fel ca în Cel maiiubit dintre pãmânteni, cu numerele din jurulsãu: poartã 50 bis, deoarece „omul dinãun-tru nu putea fi decât un înlocuitor al sãu, unalt Kosef J., cineva care-i dubla pur ºi sim-plu existenþa” (p. 93).

Oamenii din cartea lui Matei Viºniec suntpe punctul de a-ºi pierde identitatea: „Îºiaminti cã, uneori, oamenii nu erau decâtniºte numere, ceea ce îl liniºti pe deplin” (p.278). Ei trãiesc într-un spaþiu marcat ºi ca-racterizat de neliniºte, de incertitudine,spaþiu în care, aºa cum am menþionat, dife-renþele dintre noþiunile diametral opusesunt estompate. Acest spaþiu al carcerei estemereu în expansiune, aºa cum se poateobserva din vastele ruine ale fostelor peni-tenciare, ruine ce înconjoarã actuala închi-soare: „penitenciarul se deplasase de fapt întimp ºi în spaþiu, lãsând în urmã ruinelealtor patru sau cinci aºezãminte de acelaºitip. Kosef J. nu putea înþelege ce împrejurãricumplite siliserã autoritãþile sã pãrãseascãla un moment dat toate instalaþiile, curþile,pavilioanele, zidurile ºi sã construiascã, cevamai încolo, altele, oarecum dupã acelaºi prin-cipiu. ªi apoi sã le pãrãseascã ºi pe acestea ºisã-ºi deplaseze din nou penitenciarul ºi dinnou sã-l lase în ruine ºi sã ridice altul, peaceeaºi direcþie, ºi mai încolo. ªi tot aºa, decel puþin cinci, ºase ori, la intervale de timppe care Josef K. nu le putea aprecia.”Aceastã expansiune a penitenciarelor estesugestivã pentru imaginea totalitarismului,care înghiþea totul, care aplatiza, ºtergânddiferenþele dintre indivizi.

Kosef J. participã la acþiunile celor dinjurul sãu, iar imaginea sa începe sã se supra-punã peste a celorlalþi. Promiscuitatea mo-ralã începe sã îl defineascã. El se adapteazãºi la sistemul din afara celulei, doar pentrua ajunge, în final, la locul sãu. Un alt lucrucare confirmã degradarea eroului este cãlã-toria în oraº, fãcutã cu regularitate. Aici,protagonistul evitã sã le împãrtãºeascã celordin jurul sãu faptul cã este liber deoarececrede cã aceºtia îl vor admira mai mult pen-

tru privilegiile pe care le-a câºtigat. Pe lângãaceastã imagine a omului eliberat ºi mãcinatde consecinþele acestei libertãþi pentru carenu era pregãtit, Matei Viºniec plaseazã îninteriorul cãrþii alte câteva teme subsidiare,caracteristice scrisului sãu: puterea ºi ma-nipularea, teama, aºteptarea etc. În plus,modul în care construieºte ºi prezintã per-sonajele ºi scenele, utilizând ca mijloc decaracterizare atât dialogul, cât ºi monologul,aminteºte de Matei Viºniec dramaturgul,altfel spus, proza sa este o altã imagine ateatrului sãu.

O altã legãturã intertextualã se stabileºtecu romanul lui Marin Preda, Cel mai iubitdintre pãmânteni, prin tema propusã. Însã,dacã personajul lui Matei Viºniec nu îºipoate asuma libertatea ºi statutul de omliber, nu se poate menþine pe linia de plutireºi nici nu poate rãspunde la toate întrebãrilecare vin odatã cu eliberarea sa, condiþia luiVictor Petrini devine tragicã deoarece nu seîndoieºte de capacitatea sa de a rãmânedemn, indiferent de situaþie. Petrini crede îndragoste ºi în spirit, are o conºtiinþã care îlghideazã în acþiunile sale ºi este susþinut deanumite persoane, inclusiv de directorulpenitenciarului în care este închis. Kosef J.,pe de altã parte, nu gãseºte sprijin în niciopersoanã din jurul sãu. Chiar dacã toþi ceidin penitenciar stau mereu în preajma sa,niciunul nu îl ghideazã spre drumul celbun. Kosef J. pare un alienat care nu sepoate integra în presupusa democraþie; elpoate trãi doar într-un sistem închis, ce nuoferã alternative.

Consecinþele totalitarismului, evidenþi-azã autorul, sunt ireversibile. Romanuladuce din nou în prim plan modalitãþile deaplatizare a individulului, atât de practicatede comuniºti. Complex ºi fascinant, DomnulK. eliberat prezintã ºi o altã viziune asupralumii kafkiene, o viziune actualã pânã la unpunct ºi definitorie pentru oamenii care încãprivesc în trecut. Dialogul cu opera kaf-kianã adânceºte viziunea lui Matei Viºniec,sondând realul dintr-o dublã perspectivã.Autorul traduce în paginile cãrþii o anxi-etate ce caracterizeazã încã populaþia depuþin timp ieºitã de sub totalitarism.

24

Câmpul cercetãrii mele asupra acesteiteme acoperã câteva lucrãri din tinereþeaautorului nostru, cum ar fi Pe culmile dis-perãrii, Lacrimi ºi sfinþi, Amurgul gândurilor,Îndreptar pãtimaº, altele de pe la mijloculexistenþei acestuia, Silogismele amãrãciunii,Cãderea în timp ºi Demiurgul cel rãu ºi celetrei volume de Caiete care cuprind cugetãri,întâmplãri, mãrturisiri dintre anii 1957-1972.

Am considerat cã lucrãrile alese de minepentru acest studiu poartã în ele liniile fun-damentale ale concepþiei lui Cioran desprereligie. Nu este deloc simplu sã abordeziasemenea subiect despre cineva care declarãcã „nici mãcar Dumnezeu n-ar pune capãtcontradicþiilor” sale (Caiete I, p. 23).

Oricum ar sta lucrurile, trebuie sãobservãm, de la bun început, cã procentulfoarte mare de reflecþii pe care el le dedicã

CentenarCioran

Ioan ROBU*

Ce spune Ciorandespre religie?

Câmpul cercetãrii mele asupra acestei teme acoperã câteva lucrãri din tinereþea autorului nostru,cum ar fi "Pe culmile disperãrii", "Lacrimi ºi sfinþi", "Amurgul gândurilor", "Îndreptar pãtimaº",altele de pe la mijlocul existenþei acestuia, "Silogismele amãrãciunii", "Cãderea în timp" ºi"Demiurgul cel rãu" ºi cele trei volume de "Caiete" care cuprind cugetãri, întâmplãri, mãrturisiridintre anii 1957-1972. Am considerat cã lucrãrile alese de mine pentru acest studiu poartã în eleliniile fundamentale ale concepþiei lui Cioran despre religie. Opera sa atestã cã, pe lângã blasfemie,rugã ºi refuzul lui Dumnezeu, cãutarea sensului vieþii este o altã constantã care-i strãbate opera.ªi se pare cã uneori a atins rãspunsul la întrebarea privind sensul vieþii, atunci când evocã para-disul ºi sfinþenia, reazemul rugãciunii ºi, în cele din urmã, iubirea de aproapele, toate acesteaputând sã devinã strofe de imn al bucuriei.

Cuvinte-cheie: Cioran, religie, blasfemie, ateism, rugãciune, imn.

What Does Cioran Say about Religion?. The area of our research about Cioran's religious con-ception refers to a few of his youth works, such as "On the Heights of Despair", "Tears and Saints","The Dusk of Thoughts", "The Passionate Handbook" and other written in the middle of his life,"All Gall Is Divided", "The Fall into Time", "The New Gods" and the three volumes of"Notebooks", which contain thoughts, events and confessions between 1957 and 1972. We consid-ered that the chosen works keep the fundamental direction of Cioran's believes about the domain.His books certificate that, besides blasphemy, prayer and the refusal of the Lord, searching for asense o life is another constant. And it seems that he touched the answer for the question regard-ing the sense of life when he evoked the Paradise and the sanctity, the help of prayers and, finally,the love for our neighbour, all these might have become verses of a joy hymn.

Keywords: Cioran, religion, blasphemy, atheism, prayer, hymn.

Abstract

* Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti.

25

Ce spune Cioran despre religie?

religiei îºi gãseºte explicaþia în experienþapersonalã a autorului, în intuiþia prezenþeilumii invizibile, oricum ar fi fost ea inter-pretatã, ºi în toate sursele de frustrare ºisuferinþã.

În tinereþe, Cioran a trecut printr-o expe-rienþã sufleteascã pe care avea s-o evoce încele mai diferite moduri, toate plasându-leîn universul credinþei: „ªi când mã gândesccã am fost la un pas de sfinþenie. Dar aniiaceia au rãmas departe, iar amintirea lor mãdoare” (Caiete I, p. 13).

„Orice formã de Dumnezeu este autobi-ograficã. Nu numai cã purcede din tine, ci teºi tãlmãceºti în ea” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 104).

„În deprimarea adevãratã nu ne putemgândi decât la Dumnezeu, fie cã suntemcredincioºi sau nu” (Caiete I, p. 305).

„Va fi oare înþeleasã vreodatã dramaunui om care în nicio clipã a vieþii sale n-aputut uita paradisul?” (Caiete I, p. 9).

„Geme paradisul în strãfundurileconºtiinþei ºi plâng întâile amintiri. – Înacest geamãt se reveleazã scrisul metafizical lacrimilor ºi viaþa ca exerciþiul unuiregret” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 177).

Criza sufleteascã din primãvara vieþii

avea sã inspire ceea ce va declara mai târziu:„Totul în mine se face rugã ºi blasfemie,totul devine chemare ºi refuz” (Caiete I, p.9).

Sigur cã scrierile sale conþin mai multãblasfemie ºi refuz decât rugã ºi chemare, însãcitatul amintit mai devreme mi-a atrasatenþia în mod cu totul aparte ºi de aceeami-am propus sã schiþez rãspunsul la între-barea “ce spune Cioran despre religie”folosind din el, ca subtitluri, patru cuvinte-cheie: blasfemie, refuz, rugã, chemare.

1) Blasfemia, expresie a necredinþei

Întrebat de cineva ce crede despre Dum-nezeu, el îi rãspunde cã îi este absolut impo-sibil sã ºi-l imagineze pe Dumnezeu ca pe opersoanã ºi adaugã: „Îi mai spun cã ideeade Dumnezeu nu are decât un sens: sã nãs-coceºti pe cineva cu care sã vorbeºti când numai ai cui sã te adresezi ºi când eºti singur,singur, singur. – Restul e antropomorfism ºifarsã” (Caiete III, p. 27).

„Când crezi în Dumnezeu, eºti nebunfãrã sã înnebuneºti. Este tot aºa precum poþifi bolnav fãrã sã ai vreo boalã” (Lacrimi ºisfinþi, p. 173).

„Dumnezeu? O demenþã oficialã” (La-crimi ºi sfinþi, p. 177).

„Existenþa rãului transformã pe Atotpu-ternic într-un Absolut hodorogit” (Amurgulgândurilor, p. 110).

„Dumnezeu? Neantul în ipostaza de con-solator. – Un suflu pozitiv în Nimic”(Amurgul gândurilor, p. 156).

„Detest în Isus tot ce e predicã, moralã,idee ºi credinþã. Sã ne fi dat pace ºi sã nu nemai fi tulburat cu atâtea idealuri ºi credinþe”(Pe culmile disperãrii, p. 110).

„Forþa asta absurdã, care te face sã-lstrângi pe Dumnezeu la piept ca pe o fiinþãscumpã în agonie, sã-i ceri înnebunit o ulti-mã dovadã de dragoste, sã-l turteºti dinpatimã nemângâiatã ºi sã rãmâi cu cadavrullui în braþe… ªi apoi sã fugi, sã fugi deteamã cã oamenii ar gãsi ºi pentru el unsicriu…” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 169).

„Pentru mine, Dumnezeu nu înseamnãnimic” (Caiete II, p. 366)

26

Ioan Robu

Aceste citate sunt din anii tinereþii. Tonulnecredinþei continuã însã sã-i strãbatãscrierile. Criticã creºtinismul (el este „rãulsufletului” ºi „cea mai neelegantã credinþã”– Îndreptar pãtimaº, p. 31 ºi 81) ºi Biserica, îiironizeazã pe teologi ºi filozofi ºi pare cãvrea chiar sã le dea o mânã de ajutor; el, carese prezenta ca fãcând parte din rasa ateilor,învaþã cã muzica e supremul argument caredemonstreazã existenþa lui Dumnezeu.„Când asculþi pe Bach, vezi cum se înfiripãDumnezeu. Cãci muzica este generatoare deDivinitate. O viziune plasticã a fiinþei divineþi se desfãºoarã în faþã ºi creºte Dumnezeusub ochii tãi… ªi când te gândeºti cã atâþiateologi ºi filozofi ºi-au pierdut zilele ºinopþile în cãutarea argumentelor pentruexistenþa lui, uitând singurul argument va-labil: Bach” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 76-77).

Nimic însã nu trebuie sã ne surprindã laCioran, care are voluptatea contradicþiei.Alãturi de blasfemii ºi de apologia necre-dinþei, stã marea sa admiraþie pentru sfinþiºi mai ales sfinte, pentru marii mistici ºianumiþi sfinþi Pãrinþi ai Bisericii. Doar spus-ese el cândva: „Toatã viaþa voi rãtãci înpreajma sfinþilor” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 7).

„Dacã se poate gãsi ceva mai mângâietordecât poezia sfinþilor! Parcã faci drumulîntors al unei raze, pentru a te sfârºi la o pe-riferie de stele. Un indefinit ascensionalîmprumutã poeziei sfinþilor caracterul uneifântâni sãritoare ce-þi risipeºte stropii îninimã”; “Viziunile sfintelor sunt uneori atâtde somptuoase, încât înclini a crede cã eleau adus în sfinþenie toatã feminitatea, cuplusul încântãtor de vanitãþi” (Lacrimi ºisfinþi, p. 60).

Sigur cã o supãrare va avea el ºi pe sfin-tele pe care totuºi le admira, pentru cã ele auvorbit de gustul crucii; ºi spune cã nu suntsincere pentru cã nu vorbesc de otravacrucii. ªi apoi, nu-l cruþã nici pe Cristos:„Atâtea tinereþi rãstignite, din istoria veºni-ciei, nãscute sub exemplul ceresc al unuisemi-Dumnezeu! Isus trebuie sã aibã con-ºtiinþa încãrcatã…” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 42).

Atacurile virulente îndreptate împotrivacredinþei sunt însoþite adesea de cugetãri ºijudecãþi strãjuite de semne ale prudenþei ºiale înþelepciunii ce stau departe de tonul

apodictic al condamnãrii lui Dumnezeu.Iatã un exemplu: „În ciuda rânjetelor meleºtiu bine cã într-o zi mã voi putea topi înDumnezeu” (Caiete I, p. 259).

El mãrturiseºte cã nu e nici prea uºor ºinici prea plãcut sã te afli în ceartã continuãcu Dumnezeu ºi recunoaºte cã în el sunt„elemente creºtine, prea creºtine: tentaþiacerºetoriei, a deºertului ºi accesele dementede milã. Expresii diferite ale renunþãrii”(Lacrimi ºi sfinþi, p. 178).

„Terminat un articol împotriva creºtinis-mului. Sfârºesc, ca întotdeauna, prin aadopta cauza pe care am atacat-o cu atâtavirulenþã, ºi trec în tabãra adversã” (Caiete I,p. 217).

„Nu mã intereseazã decât problemelereligioase” (Caiete I, p. 336).

„Nu voi putea niciodatã s-o rup total cuesenþa creºtinismului” (Caiete II, p. 11).

„Gândurile mele sunt, unul dupã altul,sorbite de o mânãstire invizibilã” (Caiete II,p. 218).

Altundeva spune cã nu e „câtuºi depuþin ostil religiei, ba dimpotrivã” (CaieteIII, p. 162).

Oare nu i-am putea aplica lui Ciorancuvintele pe care el le spunea despre uninterlocutor al sãu: „în tainã e credincios,altfel n-ar fi luat o poziþie atât de tãioasãîmpotriva religiei” (Caiete III, p. 67).

2) Rugã - rugãciuneCel care ºi-ar fi dorit sã joace rolul unui

anti-Dumnezeu (Caiete III, p. 383) sau sã-lvadã pe un papã pierzându-ºi credinþa ºi„pãrãsind Vaticanul sã mãrturiseascã ateis-mul urbi et orbi” (Caiete II, p. 104) consacrãmulte pagini unui subiect care ar trebui sãlipseascã din vocabularul unui ateu: rugãci-unea.

Am ales câteva dintre cugetãrile lui peaceastã temã: „Omul poate trãi fãrã rugã-ciune, nu însã fãrã putinþa rugãciunii…Infernul e rugãciunea interzisã” (Caiete I, p.259).

„Credinþa este o realitate necuprinsã, ºinu vom ºti niciodatã ce pierdere a suferitomul de când a încetat sã se mai roage. Înfond eram fãcuþi sã ne rugãm, ºi pentru

27

Ce spune Cioran despre religie?

nimic altceva” (Caiete I, p. 306).„Cum este cu putinþã sã nu te rogi?”

(Caiete I, p. 328). „Este impersonal tot ce nueste rugãciune. Tot ce nu este rugãciune nuînseamnã nimic” (Caiete II, p. 262).

„Posibilitatea, ideea rugãciunii mi-a fostun mare reazem în clipele grele” (Caiete III,p. 334).

Oare ce adâncuri de neliniºti îl fac sãspunã cã „tot ce nu e poezie, misticã saumuzicã e trãdare”? (Razne, p. 32).

Depãrtarea de Dumnezeu, pe care îl nu-meºte Marele Mut (Caiete III, p. 322), îi vaînchide adesea calea rugãciunii: „Drama dea nu te putea ruga… Cui sã te rogi? Pentruce? Ah, Doamne!” (Caiete II, p. 159).

Când nu se poate ruga, parodiazã rugã-ciunea ºi-i cere nu luminã lui Dumnezeu-Neantul, ºi nici milã, ci întunecimi vrãj-maºe, veºtejire veºnicã ºi dispariþie în nimic.O astfel de rugãciune negativã gãsim înAmurgul gândurilor: „Doamne! numai tu mi-ai mai rãmas! Tu – rãmãºiþã a lumii ºi eua mea. Spumã a pãrãsirilor mele, în tine aºvrea sã-mi curm duhul ºi sã pun capãt zvâr-colirii zadarnice. Tu eºti mormântul pe carel-au visat ceasurile neprielnice fiinþei ºileagãnul suprem al vastelor oboseli.

Rãsfirã miresme de adormiri pestenecugetatele mele rãzvrãtiri, soarbe-mã întine, ucide-mi zvâcnirea spre zori ºi îmbieri,îneacã-mi înãlþarea nebunã a gândului ºisfarmã-mi piscurile luminate de vecinãtateata! Întinde-þi umbrele, acoperã-mã de întu-necimi vrãjmaºe, eu nu-þi cer harul clipelormiloase, ci veºtejirea veºnicã ºi asprã ºi mã-rinimia nopþii tale.

Secerã-mi recolta de nãdejdi ca, deºert întine, lipsit de mine însumi, sã nu mai amþinuturi prin întinderile tale!” (p. 156).

3) Refuzul: renunþarea la mântuire

Ne-am putea gândi mai întâi la refuzullumii, tentaþie care l-a vizitat pe Cioran, cãci,în 1935, analizând aceastã perspectivã, sus-þinea cã „refuzul lumii este de esenþã reli-gioasã ºi orice tristeþe este superficialã dacãnu e religioasã” (Razne, p. 37). Aici însã estevorba de cu totul altceva: de refuzul lui

Dumnezeu.ªi ajunge sã constate, nu numai odatã, cã

tristeþea lãsatã de respingerea lui Dumne-zeu este fãrã margini. „Am cunoscut pânã lasaturaþie drama religioasã a necredinciosu-lui. Nulitatea lui aici, inexistenþa lui dincolo… strivit între douã certitudini” (Caiete I, p.69). “Existã în mine melodia, ritmul celuiExclus ºi îmi petrec timpul fredonându-mideruta ºi exilul în aceastã lume” (Caiete I, p.91).

Despre refuzul lumii ºi despre mântuirei-au vorbit de multe ori sfinþii ºi sfintele alecãror vieþi le citea cu nesaþ. ªi, dacã refuzullumii nu mai era de actualitate pentru cã„ascetismul e curatã nebunie… Decât sã telupþi cu animalul ºi cu carnea, mai bine tesinucizi” (Caiete III, p. 192), problema mân-tuirii se dovedea mai complicatã. De la “nureuºesc sã accept indiferenþa mea faþã demântuire” (Caiete II, p. 217) ajunge la ideeacã Renunþarea la mântuire ar fi supremaformã de renunþare (Caiete II, p. 62).Surprinzãtoare misticã atee!

Acesta este contextul în care îºi fac locobsesiile morþii ºi singurãtãþii, dar ºi ten-taþia budismului. Refuzând darul credinþeirevelate, cautã diferiþi înlocuitori care nuaduc mântuirea. Iatã ce spunea în 1936: „Îmiplac religiile pãgâne, narcotizate, frenetice,cu excesul lor de voluptate, cu oracole,orgii, beþie, în fine. Creºtinismul nu oferãnimic: prozã divinã” (Razne, p. 39).

Susþinând cã nu-i plac decât religiile careau depãºit ideea de Dumnezeu (Caiete III, p.55), el afirmã cã „pur ºi simplu ne-am pier-dut vremea prosternându-ne în faþa Crucii”(Caiete II, p. 135).

4) Chemare, sens al vieþii„Acel moment uimitor de clar, – afirma

Cioran – de o luminã paradoxalã, ca unextaz neutru al propriului vid ºi în care îþidai seama dintr-o datã cã-n viaþã n-ai nici ochemare, nimic de-ndeplinit” (Razne, p. 10).„ªi sper cã va veni un timp când voi(re)încerca vitalitatea iluziilor, când mã voilega la ochi ca sã vãd un sens al vieþii. ªi mãgândesc dintr-un sentiment de autoironie sãscriu un imn bucuriei” (Razne, p. 28).

28

Ioan Robu

Citatele de mai sus ºi multe altele dinopera sa atestã cã, pe lângã blasfemie, rugãºi refuzul lui Dumnezeu, cãutarea sensuluivieþii este o altã constantã care-i strãbateopera. ªi se pare cã uneori a atins rãspunsulla întrebarea privind sensul vieþii, atuncicând evocã paradisul ºi sfinþenia, reazemulrugãciunii ºi, în cele din urmã, iubirea deaproapele, toate acestea putând sã devinãstrofe de imn al bucuriei. În Amurgul gân-durilor, spune cã „rostul inimii e sã devinãimn” (p. 201), iar lucrarea Pe culmile dis-perãrii ne oferã în finalul ei o paginã ca orazã de mântuire ºi de speranþã. “Singurullucru care-l poate salva pe om esteiubirea…. Sã-þi vinã sã plângi atunci când tegândeºti la oameni, sã iubeºti totul, într-unsentiment de supremã responsabilitate, sã teapuce o învãluitoare melancolie când tegândeºti ºi la lacrimile ce încã nu le-ai vãr-sat pentru oameni, iatã ce înseamnã a tesalva prin iubire, singurul izvor al speran-þelor…. Iar atunci când iubirii tale i s-ar rãs-punde cu dispreþ sau indiferenþã, când toþioamenii te-ar abandona ºi când singurã-tatea ta ar fi suprema pãrãsire, toate razeleiubirii tale ce n-au putut pãtrunde în alþii casã-i lumineze sau sã le facã întunericul maimisterios se vor rãsfrânge ºi se vor reîn-toarce în tine, pentru ca în clipa ultimei pã-rãsiri strãlucirile lor sã te facã numai luminãºi vãpãile lor numai cãldurã. ªi atunciîntunericul nu va mai fi o atracþie irezistibilãºi nu te vei mai ameþi la viziunea prãpãsti-ilor ºi adâncimilor” (p. 150-151).

Volumul II din Caiete are undeva ocugetare despre Iulian Apostatul, pusã subtitlul Drama oricãrei apostazii. „Pãrãsindcreºtinismul, devenindu-i duºman, el n-afãcut, în fond, decît sã-i rãmânã credinciosîntr-un alt fel, de vreme ce religia renegatã îlobseda într-atât cã nu putea s-o trateze cudetaºare. Transfugul, trãdãtorul, convertitulobsedat de convertirea lui nu-ºi schimbãpasiunea, ci îi dã o altã direcþie, un alt sens.Orice apostat violent, care-ºi acuzã cu preamult zel fosta credinþã, dovedeºte în fond cãnu a gãsit una nouã. Anticomunistul arãmas comunist, în sensul cã a rãmas intere-sat de comunism, din care face, fãrã sã vrea,centrul vieþii sale. Deci vechea lui pasiunenu s-a schimbat în esenþã. Pentru asta, ar fi

trebuit s-o uite” (p. 167). Am putea sã ne întrebãm: oare numai pe

Iulian Apostatul l-a zugrãvit el aici?

Fãrã sã aibã vreodatã o religie (în sensetimologic), dar purtând în suflet nostalgiareligiei ºi suspinul religios (Caiete I, p. 315),„sfâºiat între obsesia scheletului ºi obsesiacãrnii” (Caiete II, p. 195), alergând mult pecãile necredinþei ºi sporadic pe cele ale cre-dinþei, vorbind cu Dumnezeu nu numai înblasfemii, ci ºi în rugãciune, întrebându-seîn adâncul zbuciumului sufletesc asuprasensului vieþii, Cioran n-a ajuns sã scrie unimn al bucuriei. El seamãnã cu un val careloveºte ritmic þãrmul, fugind iar ºi iar deadâncul tainelor religioase care-l atrag ºi-lvrãjesc. Valul poartã rugã ºi blasfemie,chemare ºi refuz, arþag ºi groazã, josnic ºidivin, balsam ºi otravã, extaz ºi rânjet,îndoialã ºi credinþã, izbândã ºi înfrângere,reflexe de cer ºi de infern. Prin scrierile sale,valul trece printre noi, provocându-ne ºiacum când se împlinesc 100 de ani de lanaºterea lui.

12 aprilie 2011

Bibliografie1. Emil Cioran, Pe culmile disperãrii, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 2008.2. Emil Cioran, Lacrimi ºi sfinþi, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 2008.3. Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 2008.4. Emil Cioran, Îndreptar pãtimaº, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 2008.5. Emil Cioran, Silogismele amãrãciunii, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 2008 (Traduceredin francezã de Nicolae Bârna).

6. Emil Cioran, Cãderea în timp, Ed.Humanitas, Bucureºti, 2008 (Traduceredin francezã de Irina Mavrodin).

7. Emil Cioran, Demiurgul cel rãu, Ed.Humanitas, Bucureºti, 2007 (Traduceredin francezã de Emanoil Marcu).

8. Emil Cioran, Caiete, Ed. Humanitas,Bucureºti, 2010, Ediþia a II-a (Traduceredin francezã de Emanoil Marcu ºi VladRusso), 3 volume.

9. Emil Cioran, Razne, Ed. Jurnalul literar,Bucureºti, 1995.

29

„Descind direct din Rugãciunea unui dac”

(Dialog Mihai Cimpoi – Emil CIORAN)

Mihai Cimpoi: Mult stimate maestre EmilCioran, istoria surâzãtoare nouã, românilor,în ultimul timp, ne readuce pe unda luiEminescu, despre care spuneþi cuvinte ce nule-aþi adresat vreunui scriitor român. „Cel

pe care ºi Buddha ar putea fi gelos” ne-atrezit din somnul adamitic ºi ne-a salvat decondiþia noastrã minorã: „Suntem preaobligaþi faþã de geniul lui ºi faþã de tulbu-rarea ce ne-a vãrsat-o în suflet” (Schimbareala faþa a României, ed. IV, Bucureºti, 1993, p.78). ªtim cã aþi declarat ºi în scrisori cãprima carte, Pe culmile disperãrii, ºi întreagadvs. filozofie (dupã cum mãrturiseºte Marin

Mihai CIMPOI*Cioran: eminescianismul

"culmilor disperãrii"

Eminescianismul lui Cioran se conþine în mod esenþial-conceptual în viziunea sa existenþialãasupra lumii, fiind, prin urmare, electiv. Eminescu este, pentru el, pattern-ul ales, iubit, con-structural, apropiat, prin congenialitate. Apartenenþa sa la familia de spirite "pesimiste", nihilisteo adeveresc ºi lecturile pasionate de tinereþe din Schopenhauer, Nietzsche, Eminescu, Kierkegaardºi Soloviov. Este deci un existenþialist prin factorii formativi, prin Bildungs-ul impus de antura-jul intelectual modelator. Gândirea lui Cioran este, ca ºi în cazul lui Eminescu, gândire a fiinþei înraport cu fiinþarea. Ce-i drept, pentru autorul "Cãrþii amãgirilor", fiinþa existã ºi nu existã; el credemai degrabã în neant. ªi în vid, care e pozitiv, purificator, fiind plin de fiinþã.

Cuvinte-cheie: Cioran, Eminescu, eminescianism, existenþialism, nihilism, fiinþã.

Cioran: The Eminescianism "On the Heights of Despair". Cioran's eminescianism is con-tained in his existentialist vision about the world, being thus elective. For him, Eminescu is the cho-sen, structural and loved pattern, closer through co-geniality. Their common pertaining to the"pessimistic" spirits is certificated by the readings from Schopenhauer, Nietzsche, Eminescu,Kierkegaard and Soloviov. Consequently, Cioran is an existentialist thinker owing to a series offormative factors, including the Bildungs imposed by the modelling intellectuals. Cioran's concep-tion represents, as in Eminescu's case, the thought about the self towards the being. Indeed, for theauthor of "Cartea amãgirilor", the self exist and not; he believes more in the nothingness. And invacuum, which is positive, purifier, full of self.

Keywords: Cioran, Eminescu, eminescianism, existentialism, nihilism, self.

Abstract

* Academia de ªtiinþe din Republica Moldova; The Science Academy of the Republic of Moldova.

„Întreaga mea gândire vine din Rugãciunea unui dac”, ºtim cã recunoaºte însuºi Cioran într-omãrturisire publicatã în Secolul 20. „Suntem prea obligaþi faþã de geniul lui ºi faþã de tulburareace ne-a vãrsat-o în suflet”, afirmã Cioran despre Eminescu în Schimbarea la faþã a României,întrebându-se: „Ce a cãutat pe aici acel pe care ºi un Buddha ar putea fi gelos?”

30

Mihai Cimpoi

Sorescu) se conþine în Rugãciunea unui dac.Acest poem eminescian poartã, într-o vari-antã, ºi titlul Nirvana, care, aºa cum preci-zaþi în scrisoarea cãtre Noica din 5 martie1970, v-a fost una dintre obsesiile constante.Cã Eminescu v-a marcat profund, recunoaº-teþi ºi într-o scrisoare cãtre fratele dvs. AurelCioran (24 martie 1975): „…într-un anumesens eu descind direct din Rugãciunea unuidac, al cãrei ton violent, rostit ca un blestem,ºi nu ca o iertare, mi-a plãcut întotdeauna”.

Emil Cioran: Da, Eminescu a marcat pro-fund tinereþea mea, ca ºi întreaga viaþã, dealtfel, mai cu seamã sub aspectul gândirii,destinului (neantului) valah în speþã.Eminescu ne mântuie de condiþia noastrãmediocrã. Am spus-o ºi dupã Revoluþia dindecembrie 1989 cã el izbãveºte România detoate pãcatele. Dupã un spectacol prezentatla Paris în 1990 de Ion Caramitru ºi DanGrigore, mi-am reconfirmat spusele: „Emi-nescu este sursa României. România poatesã facã toate prostiile, ºi Eminescu le com-penseazã”. Nu mai am nimic nou de adãu-gat la ceea ce am spus despre Eminescupânã acum. Singurul remediu eficient con-tra unei desperãri este o desperare maimare. Rugãciunea unui dac este expresia ceamai desperatã, la limitã, a neantului valah,cãci vine dintr-un colþ al lumii înstrãinat dezei. Dacul nu se reprezintã pe sine, cireprezintã românul ca atare, destinul luiîntr-o istorie întreagã, hãrþuitã de strãini;reprezintã auto (blestemul) neamului,despre care spuneam ºi în Îndreptar pãtimaºcã ne urmãreºte, ne chinuie – nenoroculvalah simþit în vine face cât boala lui Pascal,ceea ce te determinã sã te crezi un Iovautomat. Ruga eminescianã, dupã mine ceamai clarvãzãtoare ºi mai crudã din câte aufost scrise, a stat la temeiul volumelor Peculmile disperãrii ºi Tratat de descompunere,unde totul este atât de apropiat de exceseledacului (a se vedea ºi textul meu din Secolul20, nr. 328-329-330), precum ºi al meditaþieifilozofice asupra destinului, istoriei, cate-goriilor existenþei din Caiete ºi din alte vol-ume ale mele. Recunosc încã o datã: descinddirect din Rugãciunea unui dac.

Eminescu este unul dintre marii scriitoriai lumii, greu traductibil însã. „Pãcatul” e al

limbii române, frumoasã ºi melodioasã, prinînsãºi esenþa ei.

1994

*Eminescianismul lui Cioran se conþine în

mod esenþial – conceptual în viziunea saexistenþialã asupra lumii, fiind, prin urmare,electiv-familial. Eminescu este, pentru el,pattern-ul ales, iubit, constructural, apropi-at, prin congeneritate ºi congenialitate.Apartenenþa sa la familia de spirite „pesi-miste”, nihiliste o adeveresc ºi lecturilepasionate de tinereþe din Schopenhauer,Nietzsche, Eminescu, Kierkegaard ºi Solo-viov. Este deci un existenþialist prin factoriiformativi, prin Bildungs-ul impus de antura-jul intelectual modelator. Gândirea luiCioran este, ca ºi în cazul lui Eminescu,gândire a fiinþei în raport cu fiinþarea. Ce-idrept, pentru autorul Cãrþii amãgirilor, fiinþaexistã ºi nu existã („cãci tot ceea ce estedevine robie ºi restricþie”); el crede maidegrabã în neant („Totul se bãlãceºte înneant. Iar neantul în el însuºi”; „Totul enimic, inclusiv conºtiinþa nimicului”). ªi învid, care e pozitiv, purificator, fiind plin defiinþã. „Ispita de a exista” e mereu marcatãde contradictoriu, care e pentru Cioran unmodus vivendi. ªtim cã ºi autorul Luceafãruluinu concepea Eul fãrã supliciul permanent alcontrazicerii, care duce la catharsis: „Contra-zi-te singur ºi vei gãsi pace”. Referinþele laEminescu sunt textuale sau subtextuale, dis-cursul filosofic sau quasi-filosofic cioranian,impunându-se adesea cu un hipotext sauchiar metatext, pornind de textul mito-po(i)etic eminescian, în special de la celexistenþial=etic. Geniul pustiu i se pare ocheie pentru înþelegerea þãrii sale (Cahiers,1957-1972, Gallimard, 1997, p. 343); zãdãrni-cie ºi nimicnicie sunt douã cuvinte româneºticare-l obsedeazã (la Eminescu apar, printrealtele, în Glossã: „Tot ce-a fost ori o sã fie/ Înprezent le-avem pe toate,/ Dar de-a lorzãdãrnicie/ Te întreabã ºi socoate”, ºi înPierdut în suferinþã…: „Pierdut în suferinþanimicniciei mele/ Ca frunza de pe apã, cafulgerul în haos”; nimicul cosmic cioranianare corespondenþã cu nimicul bolþii stelare,cu noaptea lui largã din Mortua est, de unde

31

Cioran: eminescianismul "culmilor disperãrii"

a putut prelua, pe cont propriu, întreagareflecþie „pesimistã” („O, moartea e-unchaos, o mare de stele,/ Când vieaþa-i obaltã de vise rebele;/ O, moartea-i un secolcu sori înflorit,/ Când vieaþa-i un basmupustiu ºi urât. – // Dar poate… o! capu-mipustiu cu furtune,/ Gândurile-mi rele su-grum’ cele bune…/ Când sorii se sting ºicând stelele picã,/ Îmi vine a crede cã toate-snimicã.// Se poate ca bolta de sus sã sespargã,/ Sã vãd cerul negru cã lumile-ºicerne/ Ce prãzi trecãtoare e morþii eterne…”meditaþia asupra imanenþei fatale a morþiiaminteºte de „Nu credeam sã învãþ amuri… coextensiv sintezei”).

Iatã cele douã pasaje din Caiete privind„zãdãrnicia” ºi „nimicnicia” „Cette nuit s’aipensa au mot roumain: nimicnice, qui vient

de nimic, de néant, et que exprima la senti-ment de vanité, de frustration, d’inanité. Unsentiment de néantité” (Cahiers, p. 645). „Demon pays, j’ai hérité la nihilisme fonciar,son trait fondamental, sa seule originalité.Zãdãrnicie, nimicnicie – ces mots extraordi-naire, non ce ne sont pas de mots, ce sont lesréalités de notre sang, de mon sang”(Ibidem, p. 685). Eminesciene sunt, în dife-ritele sensuri conotative, noþiunile deDorinþã (transcrisã cu majusculã), renunþare,amãrãciune, echilibru („simetria aparentã abucuriilor, a suferinþelor”), înþelepciune (vs.viaþã, acþiune), suferinþã, dezamãgire, disperare,demiurg, repaus, ondulaþie, ieri, azi, mâine(„aparenþe variabile ale aceluiaºi rãu”). ªi,aºa cum recunoaºte însuºi filosoful, întreagasa operã e un metatext al Rugãciunii unui dac.

32

Mihai Cimpoi

Anumite secvenþe din lucrãrile cio-raniene sau subcapitole sunt prozopoemeretranscrise în registru hipo-textual sauinter-textual ale poemelor eminesciene.Cioran îºi eminescianizeazã discursul prin a-iimprima un colorit existenþial, prin a-iaccentua caracterul de meditaþie eticã ºifilosoficã (uneori rãmânând doar liricã,metaforicã) ºi a-l concentra în formuleaforistice, sentenþioase. Iatã o transcriere defelul acesta a Odei în metru antic: „Subterfu-giile speranþei, ca ºi argumentele raþiunii searatã neputincioase în faþa obsesiei morþii:nimicnicia lor aþâþã doar pofta de a muri.Pentru a învinge aceastã poftã, nu existãdecât o singurã „metodã”: sã o trãieºti pânãla capãt, sã nu faci nimic pentru a o eluda. Oobsesie trãitã pânã la saturaþie se anuleazãprin propriile excese. Stãruind asupraInfinitului morþii, gândirea ajunge sã-luzeze, sã ne inspire sila de el, preaplin nega-tiv ce nu cruþã nimic ºi care, înainte de acompromite ºi de a micºora atracþia morþii,ne dezvãluie cât e de zadarnicã viaþa”.

Gãsim aici, expusã în extenso, cea de-adoua strofã a Odei…: „Când deodatã turãsãriºi în cale-mi,/ Suferinþã tu, dureros dedulce…/ Pân-n fund bãui, voluptateamorþii/ Neîndurãtoare”. Iar sfârºitul sub-capitolului e o reformulare sui generis aprimului vers „Nu credeam sã-nvârt a murivreodatã”: „Nu existã decât iniþierea întruneant – ºi întru ridicolul de a fi viu”(Cioran, Tratat de descompunere, Bucureºti,1991, p. 21-22). Cioran rãstãlmãceºte, înfond, ºi finalul Odei…, vorbind de neputinþade a se vindeca de obsesia morþii a aceluiacare nu s-a dedat voluptãþilor angoasei ºi deposibilitatea aceluia care a cunoscut spaimaºi ºi-a meditat putreziciunea de a se vindecaatât de viaþã, cât ºi de moarte: „Cel care nus-a dedat voluptãþilor angoasei, cel care nua savurat în gând primejdiile propriei salestingeri ºi nu a gustat din crude ºi dulcinimiciri, nu se va vindeca niciodatã de ob-sesia morþii: va fi chinuit de ea pentru vinade-a fi rezistat; în timp ce acela care, deprinscu disciplina spaimei ºi meditându-ºi putre-ziciunea, s-a redus în mod voit la cenuºã, vaprivi spre trecutul morþii – el însuºi nefiinddecât un înviat care nu mai poate trãi.

„Metoda” sa îl va fi vindecat atât de viaþã,cât ºi de moarte” (Ibidem, p. 21-22). Prinaceeaºi „metodã”, chemând „nepãsareatristã”, Eminescu renunþã la bucurie ºidurere, la viaþã ºi moarte, murind în paceîntors în propriul sãu sine în spiritul luiKathopaniºad (a se vedea Zricha Waswani,Eminescu ºi gândirea indianã, Târgoviºte,2011, p. 59).

Similitudinile dintre Cioran ºi Eminescuse axeazã pe un Weltanschaung profund exis-tenþial. Lumea este privitã de filosof prinprisma descompunerii, desarticulãrii, rân-duielii inverse, extremelor, maladiilor ºi con-tradicþiilor; într-un cuvânt, sub specia cate-goriilor negative. Cei doi se întâlnesc subsemnul comun al nihilismului de speþãshopenhaueriano-nietzscheanã, al tragicu-lui uman (Cioran: „tragicul este privilegiulomului” care este „obiect, nu subiect al isto-riei”); omul eminescian cautã, totuºi, sã seredea Sinelui originar, sã transcendã lim-itele contingentului prin identificarea luiHyperion, a budismului, care concepeNeantul ca o experienþã limitã în lumea încare vieþuim (Cahiers, p. 512), a fragmen-tarismului, ce dezagregã spiritul sistemic, alorganicismului ontologic românesc, al clasi-cismului esenþial, „etern” („Clasicismul îºigãseºte legile în el însuºi ºi li se con-formeazã: trãieºte un prezent fãrã istorie, întimp ce noi trãim într-o istorie ce neîmpiedicã sã avem un prezent. Astfel nunumai stilul, ci însuºi timpul ni se dezinte-greazã. Nu l-am fi putut dezintegra fãrã sãne dezintegrãm, în paralel, gândirea: în per-manentã disputã cu ele însele, gata sã seanihileze reciproc, sã se facã þãndãri, ideile– ca ºi timpul – ni se fãrãmiþeazã”, remarcãCioran în Ispita de a exista, Bucureºti, 1992, p.111-112).

Jucându-ne niþel cu vorbele, am puteaspune cã Eminescu face „negustorie” subli-mã cu Demiurgul, în timp ce Cioran preferãun Demiurg „suspect”, „rãu”, fiind unpungaº al prãpastiei („cu nenumãrate pre-cauþii, dau târcoale adâncurilor, le fur dinbeþie ºi „o iau la sãnãtoasa, ca un pungaº alprãpastiei”) ºi cã, dacã omul cioranian„secreteazã dezastru”, omul eminesciansecreteazã… astru.*

33

Onorat Auditoriu,Domnule Preºedinte,Doamnelor ºi Domnilor,

Vin în faþa Dumneavoastrã astãzi cu oimensã bucurie, însã în egalã mãsurã cumare sfialã. Onoarea pe care mi-o faceþiinvitându-mã astãzi aici depãºeºte sferaaspiraþiilor mele cele mai neobiºnuite. Înmod cert, chiar dacã am descoperit cã potcâºtiga oportunitatea redobândirii uneipãrþi din Emil Cioran pentru noi toþi, nu mi-am închipuit niciodatã ca voi descoperigreutatea sarcinii de a explica acest gest.Sper de aceea cã îmi veþi ierta emoþia.

Existã cu siguranþã în fiecare dintre noiresorturi intime generatoare de acþiuni. Pecât de simple sunt câteodatã aceste resor-turi, pe atât sunt de reale. Unele neurmãresc din copilãrie, altele ne însoþescobsesiv, de multe ori fãrã a le putea explicaclar, precis. Poate ºi din cauza faptului cã,aºa cum spunea însuºi Cioran în Lacrimi ºiSfinþi, „Nu existã decât o ratare: a nu mai ficopil”. Poate de aceea ne legãm atât deintens de unele gânduri care ne însoþesc

încã din copilãrie...Am crescut la Târgu-Jiu, un orãºel de

provincie, printre o micã parte din operelelui Constantin Brâncuºi ºi am înþeles, întimp, cât de multã nevoie e de simboluri.Poate astãzi mai mult ca niciodatã înainte.Nu sunt un colecþionar ºi nici nu particip înmod regulat la licitaþii.

Nu doresc publicitate, poate ºi conºtientde faptul cã, aºa cum tot Cioran spunea înCaietele sale, „Lumea nu se îngrãmãdeºtedecât în jurul negustorilor de iluzii”. Esteexact genul de îngrãmãdealã de care încercsã fug, în pofida aparenþelor. Acum, dupãatâta publicitate, regret cã n-am reuºit sã-mipãstrez anonimatul atât de bine pe cât mi-aºfi dorit. Nu îmi neg însã ocupaþia de negus-tor, sau, mai în ton cu vremea, de om deafaceri care se îndeletniceºte cu adminis-trarea oportunitãþilor ºi a compromisurilordeopotrivã. În fond, aºa dupã cum chiarCioran spunea, împingându-ne sã acceptãmexplicaþia compromisului prin reducere laabsurd, „A trãi înseamnã a face compro-misuri. Orice om care nu moare de foameeste suspect.”

George BRÃILOIU"Lumea nu se îngrãmãdeºte decât

în jurul negustorilor de iluzii"

În discursul þinut la Academia Românã cu ocazia Centenarului "Cioran", George Brãiloiu,câºtigãtorul licitaþiei organizate la Paris pe 7 aprilie 2011 pentru achiziþionarea manuscriselor filo-zofului, ºi-a expus motivele pentru care a decis sã doneze acele documente Bibliotecii AcademieiRomâniei.

Cuvinte-cheie: Cioran, centenar, manuscrise, donaþie, Biblioteca Academiei Române.

World not only lumps around merchants of illusions. In the speech delivered at theRomanian Academy, when the institution organized the "Cioran" centenary, George Brãiloiu, thewinner of the auction for the philosopher's manuscripts, organized in Paris on the 7th of April2011, exposed his reasons for deciding to donate the documents to the Romanian Academy Library.

Keywords: Cioran, centenary, manuscripts, donation, Romanian Academy Library.

Abstract

34

George Brãiloiu

Ca orice om care „nu moare de foame”însã, am slãbiciuni, iar una dintre acesteaeste aceea de a nu rata prilejuri care nu semai întorc. Apariþia pe piaþã, la vânzare, aceea ce astãzi numim Fondul „Emil Cioran”la 100 de ani de la naºterea unuia dintre ceimai cunoscuþi filosofi ºi scriitori pe care i-adãruit lumii þara ºi limba noastrã era, înopinia mea, o ocazie de neratat. Aºa cum toto ocazie de neratat a fost ºi revenirea luiCioran printre noi, acum aproape 20 de ani,în acel fascinant Exerciþiu de admiraþie alãturide marele Petre Þuþea, prin grija domnuluiGabriel Liiceanu. Sunt, de aceea, bucuros cãaþi încuviinþat preluarea ºi pãstrareaFondului Emil Cioran.

Iar dacã pãcatul de a-mi satisface o slãbi-ciune personalã are drept consecinþãcâºtigul general, cu atât mai bine. În fond,ceea ce va conta cel mai mult va fi faptul cãpeste ani nu va mai fi atât de importantãslãbiciunea mea de a nu-l pierde pe Cioran

peste mãri ºi þãri, ci faptul cã el s-a întorsacolo de unde a plecat, „în limba lui”.Pentru cã aºa cum Cioran însuºi spuneaodatã, „Nu locuieºti într-o þarã, locuieºtiîntr-o limbã.”

ªi chiar dacã Cioran, în ciuda inadap-tabilitãþii lui, s-a adaptat la a scrie într-o altãlimbã, într-o altã þarã, cred cã suntem datorisã înþelegem cã n-a fãcut acest lucru cuuºurinþã ºi cã n-a fost lipsit de regrete înexilul sãu. ªi poate, acum când sãrbãtorimcentenarul naºterii sale, cred cã se cuvine sã-i dãm cuvântul sã-ºi exprime mai bine canimeni altul, regretele scrise în Istorie ºiutopie în 1960: „N-aº fi abandonat nicicândlimba noastrã; mi se întâmplã sã-i regret ºiacum mirosul de prospeþime ºi putrezici-une, amestecul de soare ºi bãlegar, urâþe-nia nostalgicã ºi superba neglijenþã”.

Vã mulþumesc!Bucureºti, 12 aprilie 2011

35

S-a considerat întotdeauna un „metec”,un strãin, pentru sine, pentru ceilalþi, pentruDumnezeu. Dar cea mai teribilã înstrãinare,pe care Cioran nu doar a îmbrãcat-o ca peun ciliciu, ci ºi-a provocat-o ºi cultivat-o cuosârdie, a fost cea de limba maternã.

Îndrãgostit amarnic de un idiom cu iz de„prospeþime ºi de mucegai, amestec de

soare ºi de bãlegar, de o urâþenie nostalgicã,de o supremã neglijenþã” (Istorie ºi utopie),dupã cum o defineºte, balcanic impulsiv,cârcotaº, leneº, excesiv, pãrtinitor, logoreic ºifatalist, ºi-a încredinþat îndiguirea laveiincandescente unei limbi de adopþie, par-fumatã, frivolã ºi strictã precum o cãmaºãde forþã. Sufletul barbar, repliat, dar nicio-

Simona MODREANU*Cioran ºi exilul

în limba CeluilaltLimba românã i s-a pãrut lui Cioran prea tragicã ºi violent primitivã pentru a încerca cugetareaontologicã, dar nu ºi franceza, limba Celuilalt, idiom riguros ºi limpede, ºi tocmai prin aceastamediu ideal de expresie a echivocului ºi ambivalenþei. Într-o limbã necizelatã, contradicþia sunã maidegrabã a incoerenþã, a confuzie mentalã, a întortochiere grobianã. Într-o hainã lingvisticã rafinatãºi subtilã, contrariile se ciocnesc pur ºi sonor, declanºând un întreg mecanism recuperator ce som-noleazã în fiecare dintre noi, determinându-ne sã ne amintim cã polarizarea e doar un accident deparcurs într-o lume dualã, în vreme ce spiritul priveºte tolerant tot spectrul suprapunerilor de stãricontradictorii imaginabile, inclusiv viaþa ºi moartea. Înfrângerea vitalismului balcanic printr-unlaconism elegant l-a smuls din matricea sa fiinþialã, eliberându-l de o condiþionare trupeascã.Cioranul român îºi transpunea viaþa în cuvinte; Cioranul francez vieþuieºte în cuvânt, trece de lacuvânt la trãire, ridicã expresia la demnitatea de experienþã originarã, lãsând sã se dezvolte aceasãmânþã de ironie paradoxalã, universalã, infinitã ºi instabilã.

Cuvinte-cheie: Cioran, limba românã, limba francezã, exil, ontologie, iro.

Cioran and the Exile in the Other's Language. Romanian language seemed to Cioran tootragic and violently primitive to try the ontological thinking. But French was different, the Other'slanguage, a rigorous and clear idiom, and thus the ideal path to express quibble and bivalence. Ina non-chiseled language, the contradiction sounds more as incoherence, as a mental confusion, asa brutal twist. In a refined and subtle language, the contraries collie purely and resonantly, trig-gering a hole recuperating mechanism that is potentially within us, determining us to rememberthat polarization is only an incident into a dual universe, whereas the spirit looks at the superpos-ing range of unimaginable contradictory states, including life and death. Defeating the vitalityfrom the Balkans owing to an elegant laconism took him from his native matrix, liberating him froma body conditioning. The Romanian Cioran transcribes his life into words; the French one livesthrough words, wiggling back and forth the word and life, rising the expression to the primordialexperience, letting to develop that seed of paradoxical, universal, infinite and unstable irony.

Keywords: Cioran, Romanian language, French language, exile, ontology, irony.

Abstract

* Universitatea "Al. I. Cuza", Iaºi; University "Al. I. Cuza", Jassy.

36

Simona Modreanu

datã complet redus la tãcere, ºi-a fãcutmereu simþitã prezenþa discretã în celãlaltCioran, cel maliþios, lucid ºi insolent, care acontinuat sã cearnã viaþa, oamenii ºi peDumnezeu prin sita ironiei sale tonic asa-sine, croindu-ºi o cale regalã printre toþiscepticii parizieni. Saltul fãrã plasã de pro-tecþie într-o limbã spre care nimic nu îlchema fiinþial le-a fost benefic amândurora.El ºi-a maturizat ºi disciplinat gândirea, ºi-acanalizat excesele, ºi-a desãvârºit mijloace-lor de expresie, învãþând sã plângã în spa-tele mãºtii ºi sã urle cu gura închisã. Dar nicilimba francezã nu a ieºit nevãtãmatã dinaceastã întâlnire pasionalã, spiritul ciora-nian înfrumuseþând-o, revitalizând-o, îm-prospãtând-o, adãugându-i o sãgeatã agre-sivã ºi strãlucitoare în tolba-i perfect pro-porþionatã.

Trauma exilului a fost, prin urmare,dublã pentru cel care ºi-a mutat ºi trupul ºisufletul într-un alt loc de trãire ºi simþire.Cioran a „ocupat” aproape samavolniclimba francezã, încredinþându-i teribila mi-siune de a-i domoli dezmãþul afectiv cu bi-ciul spiritului. Reuºita „publicã” a fosttotalã – o înþelegem, poate, ºi mai bineacum, la 100 de ani de la naºterea sa, cândfebra evocãrilor, reeditãrilor ºi licitaþiilorcioraniene e de o intensitate remarcabilã, nudoar în spaþiul românesc, ci poate în primulrând în cel francez, ba chiar ºi pe altemeleaguri, spaniole sau americane, spreexemplu. Dar în omul Cioran, aceastã rãs-turnare biograficã a deschis o ranã ce asângerat pânã la capãt, punctând rãzbu-narea inimii umilite asupra spiritului auto-ritar, introducând o disjuncþie în eul enun-þãrii, cãci în loc sã reacþioneze unitar, acestaapare ca scindat, el însuºi locatar precar alunei contradicþii fãrã sfârºit: „N-am coincisniciodatã decât cu intervalul care mã separãde fiinþe ºi de lucruri, decît cu vidul ce sedeschide în mijlocul fiecãreia din senzaþiilemele; cum sã nu mã mir atunci dacã mã vãdsubscriind la orice, asumându-mi propriileafirmaþii, raliindu-mã la rãtãcirile, ba chiarºi la convingerile mele? (Demiurgul cel rãu).

În felul acesta, eul devine loc de mani-festare a negativitãþii universale în limbã ºiun hiatus se adânceºte în sânul subiectivi-

tãþii. E un no man’s land în care fiinþa sesimte totodatã prizonierã a unei absenþe –singura ce l-a bântuit veºnic, cea divinã – ºiabsentã din ceea ce ar trebui sã fie identi-tatea sa. Dar dacã pânã la urmã poate accep-ta cã Dumnezeu e strãin ºi parusia imposi-bilã, faptul cã propriul discurs îl trãdeazã ºiîl face sã nu coincidã decât cu intervalul,reprezintã o dislocare ce-i ruineazã unitateainterioarã. Prin urmare, orice tentativã deidentificare cu sine, asumatã prin cuvânt,nu va face decât sã agraveze aceastã difer-enþã de sine, acest ultim stadiu al diaforei.

Eul scindat face sã ºchioapete funcþiaauctorialã – cea care, în mod obiºnuit, atestãcoerenþa ºi legitimitatea spuselor –, antre-nând în acest dezechilibru certitudineanoastrã de cititor potrivit cãreia discursuleste proprietatea exclusivã a unui enunþãtorunic. Deci discursul nu mai apare ca toposesenþial al eului totalizant, ci ca nisipurilemiºcãtoare ale unui subiect superior ironic,deziluzionat ºi jubilator, ce cautã sã-ºiînsuºeascã limba Celuilalt, pentru a se jucacu ea, pentru a se înfãºura ºi desfãºura dinea. E, poate, un alt mod de a privi ºi citiaparent insolubilele paradoxuri cioraniene.Departe de a închide gândirea în impasulînvârtirii în cerc, formulele descumpãni-toare sunt în fapt purtãtoarele unui sensdecalat, integrator, deschizând un alt nivelde realitate prin incorporarea insolentã aterþului inclus, respinsã de toatã tradiþialogicii artistotelice, dar tot mai clar adeve-ritã de experimentele fizicii cuantice, dar ºide intuiþia marilor creatori de curente artis-tice ºi literare de la începutul secolului tre-cut.

Limba românã i s-a pãrut prea tragicã ºiviolent primitivã pentru a încerca acest jocontic, dar nu ºi franceza, limba Celuilalt,idiom riguros ºi limpede, ºi tocmai prinaceasta mediu ideal de expresie a echivocu-lui ºi ambivalenþei. Într-o limbã necizelatã,contradicþia sunã mai degrabã a incoerenþã,a confuzie mentalã, a întortochiere gro-bianã. Într-o hainã lingvisticã rafinatã ºisubtilã, contrariile se ciocnesc pur ºi sonor,declanºând un întreg mecanism recuperatorce somnoleazã în fiecare dintre noi, deter-minându-ne sã ne amintim cã polarizarea e

37

Cioran ºi exilul în limba Celuilalt

doar un accident de parcurs într-o lumedualã, în vreme ce spiritul priveºte toleranttot spectrul suprapunerilor de stãri contra-dictorii imaginabile, inclusiv viaþa ºimoartea: „Moartea nu are sens decât în lu-mea pluralitãþii, a diversitãþii. Ea înceteazãsã fie un obiect de fascinaþie sau de teroareîndatã ce ne ridicãm la viziunea Unitãþii. ÎnUnu, nu existã vii, nu existã morþi” (Caiete).În act, ne e imposibil sã o luãm ºi la stânga,ºi la dreapta în acelaºi timp sau sã tãcem ºisã vorbim simultan; dar mintea nu cunoaºteasemenea obstacole ºi false opþiuni, iarCioran, prin excelenþã, ne împiedicã sã ne

lãfãim în cliºeele ºi neputinþele noastre bina-re, invitându-ne direct sã înfruntãm com-plexitatea ºi s-o acceptãm. Gânditorul nu acãutat o nouã patrie adoptivã, nu a dorit oaltã identitate socialã ºi legalã, nu a cerutazil politic în Franþa, ci ºi-a dorit o limbã încare sã poatã îngenunchea raþiunea îndeplinã libertate ºi cu maximã eficienþã. Cãa fãcut-o în chiar limba raþiunii ºi cu o exce-lenþã stilisticã ce nu conteneºte sã-i uimeas-cã pe francezi, asta þine de geniul indivi-dual...

„Nici credincios, nici ateu” (Neajunsul dea te fi nãscut), nici defetist, nici optimist, nici

38

Simona Modreanu

din lumea asta, nici din cealaltã, Cioran seaflã într-un soi de spaþiu intermediar, un felde între al speciei umane, aproape un„mutant cuantic”, dacã îmi e permisã for-mula. Ca în relaþiile de indeterminare ale luiHeisenberg, îndatã ce ai început sã-l masoriîntr-o parte ºi sã aduni argumente care sãsusþinã o anumitã poziþie hermeneuticã, îlvezi râzând dupã colþul vorbelor sale enig-matice, în care se iþeºte un punct de vederecontrar, care la rândul sãu îþi scapã de vreisã-i pui etichetã, ºi tot aºa. Dar am ajuns, întimp, sã nu mai vãd în aceastã derobadã unsimplu exerciþiu histrionic - sau nu înprimul rând -, un construct admirabil for-mulat, dar artificial. Cred cã Cioran a fostinfinit mai profund ºi mai structurat decâtne putem imagina, doar cã þesãtura minþiilui se desfãºura pe alte coordonate decâtcele cu care suntem obiºnuiþi.

Prin urmare, în acest spaþiu psihologic ºiintelectual median al lui între (compus, defapt, din ºi-ºi), gânditorul îºi permite luxuldeschiderii cãtre un dat în ansamblu pozitiv,dar ambiguu, pe care îl numeºte conþinut.Neaºteptat cuvânt la Cioran, nu-i aºa? Îndialogul sãu cu Branka Bragavac (în Con-vorbiri cu Cioran), el opereazã o distincþieîntre un „conþinut interior”, perfect separatºi chiar ostil inteligenþei, care defineºteomul, ºi „marele conþinut”. Primul pare sãfie un ecou al „scânteii” eckhartiene, în careDumnezeu este în acelaºi timp imanent ºitranscendent, dar ºi al vidului plin oriental,ca stare a conºtiinþei unificate. Ar urma unsalt cãtre „marele conþinut”, în care Cioranacceptã sã-l vadã pe Dumnezeu ca pe ulti-ma limitã a singurãtãþii sale ºi prag al dia-logului pustiitor, dar necesar cu Celãlalt,sete neostoitã de Unu, exprimatã de para-doxul suprem: „Dumnezeu este, chiar dacãnu este” (NN).

Înfrângerea vitalismului balcanic printr-un laconism elegant l-a smuls din matriceasa fiinþialã, eliberându-l de o condiþionaretrupeascã. Cioranul român îºi transpuneaviaþa în cuvinte; Cioranul francez vieþuieºteîn cuvânt, trece de la cuvânt la trãire, ridicãexpresia la demnitatea de experienþã origi-narã, lãsând sã se dezvolte acea sãmânþã deironie paradoxalã, universalã, infinitã ºi in-

stabilã, ºi atunci, scriitura, înãlþatã la rangulde „principiu autonom, devine destin”(Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în celedin urmã, o desprindere de real, nu în sen-sul detaºãrii budiste – pe care a admirat-o ºiinvidiat-o, fãrã a o putea însã practica –, ciîn sensul unei eliberãri de contingent prinriscanta transmutaþie a verbului. Dar scitulleneº, rãtãcit în spaþiul mental al plictisuluieliptic, e conºtient de fragilitatea acestuidemers, care forþeazã limitele umanului.Limbii adoptive îi este atribuitã capacitateademiurgicã de a suporta o existenþã eteratã,în care urmele barbarului încolþit sunt încãperceptibile: „Inconvenientul practicãriiunei limbi de împrumut e cã nu ai dreptulsã faci prea multe greºeli. Or, doar cãutândincorectitudinea fãrã a abuza de ea, atin-gând în fiecare clipã solecismul, poþi da oaparenþã de viaþã scriiturii” (NN).

Cioran nu cade însã în pãcatul idolatrieistilului ºi ºtie cã, în fond, realitatea nu e maipuþin gãunoasã atunci când figuraþia ei ver-balã este strãlucitã ºi ambiguã. Pe de altãparte, acesta poate fi un rãspuns, un pansa-ment eficace la o suferinþã ontologicã con-stitutivã, în plan personal, ºi o tentativã de aoferi spiritului o cale de ieºire din impas,atunci când contradicþiile privitoare la tot ceþine de natura umanã tind sã devinã aporii.Decuparea ºi placarea unor anumite tiparede gândire peste configuraþia simbolicã aunei alte limbi poate reprezenta o mediaþieînþeleaptã între spirala vertiginoasã, anihi-lantã, a neaºezãrii existenþiale ºi o realã„plãcere a textului”, tulburãtoare, pericu-loasã, dar care între-deschide o uºã: „A scrieeste o provocare, o privire din fericire falsãasupra realitãþii ce ne situeazã deasupra aceea ce este ºi a ceea ce ne pare a fi. A-i faceconcurenþã lui Dumnezeu, a-l depãºi chiarprin simpla virtute a limbajului, aceasta eisprava scriitorului, specimen ambiguu,sfâºiat ºi infatuat care, ieºit din condiþia sanaturalã, s-a dedat unui vertij superb, une-ori odios, întotdeauna deconcertant. Nuexistã ceva mai mizerabil decât cuvântul ºitotuºi prin el ne înãlþãm la trãiri de fericire,la o dilatare ultimã (...). Supremul atins prinvocabulã, prin simbolul însuºi al fragilitãþii”(Exerciþii de admiraþie).

39

Întrucât profesia mea este aceea de citi-tor, nu aceea de vorbitor, vã rog sã-mi daþivoie sã citesc câteva reflecþii, scrise cu prile-jul Centenarului naºterii lui Emil Cioran.Pentru întâlnirea de azi cu Gânditorul ºi cud-voastrã, ca cititor, m-am pregãtit special.Am venit cu o carte, pe care am citit-o ºi ampãstorit-o. Mai înainte de a aminti titlulcãrþii, daþi-mi voie sã vã spun cã doamnaGenoveva Preda a venit aici atât cu recitalul,cât ºi cu cartea pe care v-o prezintã dânsa.

Cartea pe care am citit-o ºi pãstorit-oîmpreunã cu Mihaela-Genþiana Stãniºoreste Întâlniri cu Cioran, vol. II. Anul trecut, lacea de-a 99-a Aniversare, a apãrut vol. I. Aucolaborat oameni de culturã care l-au cunos-cut nemijlocit pe Cioran; autori de cãrþidespre Gânditor; tineri care au stat de vorbã

cu opera lui, fiecare, vreme de câþiva ani, aupregãtit ºi au susþinut doctorate, în þarã ºi înFranþa. Amintesc câþiva colaboratori lacarte: Aurel Cioran, Eleonora Cioran, IonDeaconescu, Eugène Van Itterbeek, IrinaMavrodin, Ion Miloº, Al. Mirodan, MirceaNicolau, Ion Papuc, Sorin Mihai Rãdulescu,Eugen Simion, Nicolae Streza, Marianaªora, Mihai ªora, Raoul ªorban º. a. – cãro-ra le mulþumesc ºi acum. Cartea are o pre-faþã semnatã de Eugen Simion ºi a apãrutsub egida Fundaþiei Naþionale pentruªtiinþã ºi Artã. Aceeaºi Fundaþie gãzduieºteºi vol. II, apãrut chiar în 8 aprilie, în urmã cutrei zile. În acest din urmã volum, sem-neazã: Arºavir Acterian, ªtefan Baciu – fos-tul elev de liceu al profesorului Cioran –,Petru Comarnescu, Ilie Constantin, Simona

Marin DIACONU*În loc de concluzii

La centenarul naºterii lui Emil Cioran

Cu ocazia Centenarului "Cioran", organizat de Academia Românã la 12 aprilie 2011, autorul aþinut un discurs cu privire la dificultãþile întâmpinate în editarea operei filozofului stabilit la Parisºi despre necesitatea ca manuscrisele achiziþionate sã se afle în custodia Bibliotecii AcademieiRomâne. Vorbitorul a þinut sã sublinieze cã domeniul cultural este neglijat în þarã. De asemenea,a fãcut referire la proiectul de tipãrire a întregii publicistici în limba românã a gânditorului.

Cuvinte-cheie: Cioran, manuscrise, Biblioteca Academiei Române, ediþie criticã, Gabriel Liiceanu.

At Emil Cioran's Centenary. When the "Cioran" Centenary was organized by the RomanianAcademy on the 12th of April 2011, the author delivered a speech regarding to the obstacles he metwhen editing the works of the philosopher established in Paris and about the necessity that his man-uscripts would be kept in the custody of the Romanian Academy Library. The orator stressed thatthe cultural field is neglected in Romania. Besides, he mentioned the project to edit Cioran's entireRomanian articles.

Keywords: Cioran, manuscripts, Romanian Academy Library, critic edition, Gabriel Liiceanu.

Abstract

* Istoric literar, Biblioteca Academiei Române; Literary Historian, The Library of the Romanian Academy.

40

Marin Diaconu

Drãgan, Ion Dur, Gheorghiþã Geanã, MarinMincu, Dieter Schlesak, Anca Sîrghie, MarinSorescu, Ion Stoica º. a. Le mulþumesc încãºi acum. Sunt reproduse: consemnareanaºterii; situaþia elevului în ªcoala Primarãdin Rãºinari, aceea de la Liceul „GheorgheLazãr” din Sibiu; precum ºi întregul lot, înfrancezã, al scrisorilor cãtre Arºavir Acte-rian existente în Biblioteca Academiei Ro-mâne. Întrucât Cioran este tare iubit de ado-lescenþi – oricum, mult mai mult decât dedascãlii de filosofie —, am adus un medalioncare îl reprezintã pe filosof. Artistul Maxi-milian Fetiþa a plãsmuit, prin MonetãriaStatului ºi cu girul Fundaþiei Naþionale pen-tru ªtiinþã ºi Artã o Medalie.

În preajma ºi în cinstea Centenaruluinaºterii, s-a zis cã „Cioran a devenit un mortinutilizabil pentru români”. Eu nu cred asta.Sã ne reamintim cã, la numai o lunã dupãînmormântare, el a fost dezgropat ºi biciuitpublicistic ºi televizat; iar peste câþiva ani, ºieditorial. Sau, hai sã ne copilãrim ºi, laexpresia citatã, sã dãm cu sâc: Cine zice, ãlaeste! Un mort în viaþã – care stã într-unfotoliu diplomatic ºi în altul preºedinþial –,dincolo de care se aflã un mare critic, cu oOperã aºezatã în Istoria literaturii române.

Centenarul lui Cioran se desfãºoarãspectaculos.

Dar, mai întâi, o anecdotã. Se zice cã,atunci când a apãrut Jurnalul de la Pãltiniº,Noica ar fi povestit o întâmplare pe care i-opovestise în închisoare un funambul, dinsingurãtatea lui din viaþa personalã ºi aceeade pe sârmã. Într-o zi, avea o reprezentaþieîntr-un orãºel. Pe când se afla în cãutareaechilibrului pe sârmã, din neatenþie, îi scapãprivirea în jos. Aci, cineva, cu o pãlãrie înmânã, cerºea ºi aduna bani de la puþiniispectatori-gurã-cascã. N-a aflat niciodatãcine era cel dispãrut în mulþimea strãzii ºicare specula jocul lui pe sârmã.

Revenind la Cioran, vã reamintesc cã, înurmã cu o lunã, „înþeleapta” justiþie france-zã a fãcut, „dreptate” ºi a oferit, cu gene-rozitate, sufletul lui Cioran depus în manu-scrise pariziene unei mãturãtoare. Oricum,pentru mine, Cioran este un norocos. De-alungul, de-a latul ºi de-a înaltul a peste ºasedecenii, sã trãieºti „pe culmile disperãrii”(chiar ºi pentru soarta României!), sã fii doctîn moarte ºi sã trãieºti 80 ºi nu ºtiu câþi deani — este de-o evidenþã cartezianã cã ai ºiceva noroc în viaþã. Iar în moarte, în ZiuaCentenarului naºterii, a dat lovitura ceamare, a câºtigat lozul cel mare – s-a desfãtat,de unul singur, pe pagina I a câtorva cotidi-ene româneºti, îmbrâncind în alte paginiivedete dezlãnþuite în aceste zile... La otarabã parizianã, sã se vândã manuscrise aletale, cãtre care adulmecã rechini ºi Diavolul(= banul), ºi dintr-o poveste româneascã sãsarã între ei ºi peste zmei, tãindu-le cape-tele, un Fãt-Frumos – nu-i asta o minune aCelui de Sus pentru cel care toatã viaþa lui s-a rãfuit, filosofic, cu Acela?... ªi Fãtul ãsta

41

La centenarul naºterii lui Emil Cioran

din poveste ºi din Realitatea Româneascãsubteranã este ºi Frumos – întâmplãtor, ºichipeº, ºi prin excelenþã moral. A þipatRomânul din el – ºi pentru cã ministeriabiliinoºtri, afundaþi în fotolii luxoase ºi comode,sunt – de douã decenii ºi mai bine – pre-ocupaþi cum sã se îmbogãþeascã sfidãtor,cum sã nu fie îmbrânciþi din fotolii de alþihrãpãreþi ºi, în timpul liber, sã administrezeceea ce încã nu s-a înstrãinat.

(Aici fac o parantezã. Joi seara, am cãscatºi eu ochii ºi am ciulit urechile la televizor.(Parantezã în parantezã: ºtiam de vânzare,cãci îmi pusese la îndemânã profesorul Eu-gen Simion textul de aproape 40 de pagini).Am urmãrit convorbirea crainicului de ser-viciu al TVR-ului cu Gabriel Liiceanu ºi cuun funcþionar superior ºi anonim al Minis-terului Culturii. Pe la ora 10 seara, îmi tele-foneazã Doamna Eleonora Cioran. (Apropode ora 22: cei cãrora le dau numãrul ºtiu cãpot sã-mi telefoneze – fãrã nicio reþinere –pânã la 11 noaptea; la nevoie urgentã,oricând). Îmi telefonase ºi dupã procesuldin 3 martie, când dânsa ºi alþii au pierdutîn favoarea Mãturãtoarei. Acum am vorbitvreo jumãtate de orã, nu atât despre vân-zarea propriu-zisã, cât despre declaraþiilelui Gabriel Liiceanu ºi ale funcþionarului.ªtia, de câþiva ani, cã eu îl apãr pe Liiceanu– dar asta nu o împiedicã sã-mi spunã cegândeºte despre el, ºi chiar sã scrie, în vol. Ial cãrþii pomenite la început. Mi-a reamintitcã s-au depus la Biblioteca „Astra” din Sibiuo mulþime de scrisori. Ele sunt introduse peInternet. Eu l-am scuzat cã, într-o asemeneaîmprejurare, este firesc sã fie cam nervos...De ce? Sã oprim aci relatarea despre colegulmeu – mai ales cã, pentru el, nu mai suntcolegul lui... Mai important este altceva – ºidespre asta vreau ºi trebuie sã depun mãr-turie aci. ªtiam din vara ºi din toamna tre-cute despre strãdania grijulie pentru manu-scrisele româneºti ale cumnatului. (Am maivorbit cu dânsa ºi sâmbãtã – în douã rân-duri – ºi mi s-a plâns, pe bunã dreptate, deinsistenþele ºi chiar obrãznicia unor ziariºtide a obþine declaraþii de la o onorabilã, ve-nerabilã, bolnavã ºi obositã doamnã care încurând va împlini 86 de ani...).

Revenim la convorbirea de joi seara.

Mi-a reconfirmat cã a avut discuþii ºi trata-tive cu specialiºti ai Bibliotecii Naþionale aRomâniei vreme de vreo doi ani. I-a fãcut ovizitã specialã ºi directoarea Terziman (?).Atunci s-au evaluat manuscrisele care aufost vândute joi la 100 000 (repet: 100 000) lei— doar cã, Biblioteca Naþionalã nu are aceºtibani... În aceastã situaþie, în iulie sau laînceputul lui august trecut, a discutat cuDoamna Tacou – cea care, în urmã cu un altan, scosese Caietul Cioran ºi a angajat avocatpentru procesul din martie. Ce-i urmat, seºtie... Ajung la o vorbã a aceluiaºi Noica:„Oricum, e bine!”.

Cioran este ºi cel din manuscrise – celeromâneºti ºi cele franþuzeºti –, ca obiect. Eleste, în chip hotãrâtor, acela din Opera lui,ca scrisori publicate ori ca manuscriseinedite. Însã el n-a ajuns încã la acea culmela care a ajuns Eminescu, pentru ca un altIorga sã spunã: orice rând al lui Cioran tre-buie publicat. Dar ºi Eminescu a ajuns laacea culme la mulþi ani dupã ce trecuse,trupeºte, pe alt tãrâm. Gabriel Liiceanu i-apublicat toate cãrþile. Sã speram cã Cioranva fi ºi spiritual norocos; cã i se vor editaOperele. ªtiu cã la Paris se lucreazã (ori s-aîncheiat?) la ediþia criticã a Operei fran-þuzeºti. Sã sperãm cã ºi pe-Acasã nu-l vaocoli norocul – un cuvânt des folosit de el încorespondenþã în limba românã, chiar ºi înscrisori franþuzeºti. Cã cineva se va îndurade el ºi – pânã la ediþia de Opere complete –vom putea spune: iatã-1 pe Emil Cioran în2000 de pagini scrise în limba românã...

O ultimã chestiune – iscatã din aventurade pânã acum a manuscriselor lui EmilCioran. Personal, sunt ºi, structural, teribilde optimist. Nu ne vom schimba mentali-tatea subiectivã ºi instituþionalã, cel puþin înurmãtoarele douã-trei decenii. Nu vomînvãþa nimic din „experienþa” Cioran. Demâine, sau de poimâine, ba chiar de azi,vom reveni la cele obiºnuite ale noastre, cumulte necazuri pentru cei mulþi ºi imensebucurii pentru câþiva, la lumea noastrã ceacotidianã, cu unii care râgâie – vorba luiMarin Sorescu – ºi alþii care chiþcãie de foa-me, care sunt aruncaþi din fabricã în stradã– ca sã facem un mare magazin ori un parcde distracþii –, ca apoi sã moarã la poarta

42

Marin Diaconu

spitalului, cu vedete care n-au bani, sãrã-cuþele, nici mãcar sã-ºi acopere goliciuneatrupeascã (despre cea sufleteascã, aceea nu-i un gol, ci un hãu....). Aºa cã sunt deplinîncrezãtor cã peste câþiva ani vom afla, depe Internet, de la televiziuni de serviciu, cãManuscrisele lui Mircea Vulcãnescu s-auvândut la Paris, cele ale lui ConstantinNoica la Tokio, altele ale lui Emil Cioran –aflate în prezent în subteran –, în Honolulu– unde nu va mai fi în viaþã ªtefan Baciu sãle rãscumpere – ºi, uite-aºa, o sã stãpânimtot Gogoloiul...

O vorbã despre bibliotecile noastre —cãci mã gândesc la ele, din deformare per-sonalã, când plec de la ori când revin la ceaa Academiei. Desigur, ele sunt depozite;conservã cãrþi, manuscrise º.a. Uneori, dese-ori, am impresia cã bibliotecarii noºtri suntniºte funcþionari de ghiºeu; primesc cãrþi,dacã vii la ghiºeu cu cartea, precum solici-tantul cu cererea; ºi, tot cu cerere, îþi puncartea la îndemânã, s-o citeºti. Le mulþu-mesc, cu adâncã recunoºtinþã. Încã n-amvãzut bibliotecar bolnav, bolnav de vocaþiede carte; bolnav de boala colecþionarului.Fiindcã veni vorba despre Cioran – el esteun exemplu. Biblioteca Academiei Românenu are nicio carte cu autograful lui;Biblioteca Naþionalã are una; la B.C.U., aadus d-l Stoica, în ’90, dar nu pe cãrþi scrisede el. Revin la Biblioteca Academiei, cãciprea mult o iubesc ºi prea multe îi datorez.Cred cã n-are nici o carte cu autograf — din-tre marii noºtri contemporani — de laSorescu, Ion Alexandru, Nichita Stãnescu,Adrian Pãunescu; ºi cred cã nici de laNicolae Manolescu, Nicolae Breban, ori dela Mihai ªora, Irina Mavrodin, EugenSimion... Dacã doar una dintre zecile de bi-bliotecare de la Academie s-ar invita pe lascriitori, filosofi, universitari, publiciºti, înnumai zece ani ar aduna mii de cãrþi cuautografe – ºi fãrã nicio investiþie, decâtleafa acelei bibliotecare. Ar putea fi ºi obogatã colecþionarã, cu o bibliotecã perso-nalã burduºitã cu autografe...

Mâine vom viziona Expoziþia Cioran laBiblioteca Academiei. Nu vom vedea niciocarte cu autograful lui Cioran. Daþi-mi voiesã mã contrazic singur ºi sã vã spun: Ba vom

vedea! Dinainte de a apãrea Fãt-Frumosul,din februarie, când am aflat de vânzarea dela tarabã, m-am hotãrât sã ofer BiblioteciiAcademiei Române douã cãrþi cu auto-grafele lui Cioran: una, pentru Nicolae Tatu,care mi-a oferit-o pe când se pregãtea ca bi-blioteca personalã sã aplece la Blaj; a douacarte, Singurãtate ºi destin, este cu autografulobþinut de Gabriel Liiceanu, pe vremeacând Cioran obosea tot mai mult, de la o zila alta. Am pregãtit o carte cu autograf pen-tru Cioran. Sub nu ºtiu ce întâmplare, n-aajuns la el. Mi-a pãrut rãu. Dar, orice rãuspre bine – zice o vorbã popularã ºi înþe-lepciunea filosoficã cultã. Cine ºtie cine ar fifost primul urcat în mansardã ºi sã plece cucartea. Sau ajungea la Doamna Mãturãtoa-re... Cum cartea este, printr-o întâmplarenorocoasã pentru noi, în mânã la mine, oofer Bibliotecii Academiei Române. ªi fiind-cã am alunecat pe panta asta, zic ºi cã ampatru scrisori ale lui Cioran cãtre NicolaeTatu – pe care sper sã mã ajute mintea sã leofer aceleiaºi biblioteci.

ªi încã ceva. În ’89, am lucrat cu GabrielLiiceanu, la el acasã, într-o zi din sãptã-mânã, la o culegere din publicistica interbe-licã a lui Cioran din anii ’30, neadunatã deautor în cãrþi. Ideea a fost a lui Liiceanu. Învara lui ’90, de comun acord noi doi, colegulmeu i-a dus lui Cioran vreo 400 de paginidin cele vreo 500 de pagini identificate.Deliberat nu i-a dus vreo 100 de pagini – cuo mai accentuatã tentã ºi opþiune ideologicã–, fiindcã nu ne-am propus atunci integralapublicisticii; era dreptul nostru de editori dea selecta ºi a edita cât vrem ºi cât acceptãAutorul. Acesta a lãsat deoparte vreo 100 depagini (din cele 400), a fãcut puþine modi-ficãri ºi aºa s-a tipãrit Singurãtate ºi destin –un titlul care i-a plãcut lui Cioran. Acum zic:bine cã nu i-am trimis ºi suta reþinutã de noi– ºi care n-a fost vãzutã de el pânã s-aîmbolnãvit grav ºi a murit –, cã cine ºtiecum îºi mai ciopârþea „nãbãdãile” primeitinereþi... Manuscrisul – în formã dactilo, cucorecturi ale lui Liiceanu ºi ale mele ºi cumodificãri ale lui Cioran – se aflã încã lamine. Sper sã am mintea bunã ºi sã ajungãºi el în Biblioteca Academiei Române.

43

Otilia Sîrbu: Domnule Profesor, îmi vor-beaþi odatã de tristeþea copilãriei dumnea-voastrã. A fost o stare specificã acelei perioadede început de viaþã ? Dumitru Micu: Am o predispoziþie con-

genitalã spre ceea ce lumea de rând nu-meºte tristeþe. Mai propriu-zis, sunt o fireinteriorizatã. Evit instinctiv existenþa trepi-dantã, tumultul, gloatele ºi nu mai puþin„distracþiile“, petrecerile, sunetele stridente,flecãrerile, muzica veselã, dansul. În tine-reþe, aveam o asemenea oroare de dansîncât pãrinþii, rudele se temeau cã aveam sãrãmân neînsurat ºi gãseau cu cale sã-micaute ei/ele fete cu care sã mã cãsãtoresc.Bineînþeles cã i-am dezamãgit de fiecaredatã. Începând sã scriu versuri de timpuriu,

din primele clase primare, ºi oferindu-le (dela vârsta de 14 ani) spre publicare ziarului„Tribuna Ardealului“ din Cluj. Multe îmierau respinse de cenzura horthistã, e vorbade perioada 1940-1944, când, în urmaDictatului de la Viena, Ardealul de Nord afost cedat Ungariei, întrucât erau „triste” ºi„tristeþea“ putea fi interpretatã ca fiindpricinuitã de condiþia istoricã a existenþeimele. Se putea crede cã nu-mi plãcea înUngaria... Structura mea temperamentalã îlindispunea pânã la furie pe tata, care mãînvinuia cã semãn cu bunica, mama lui.Spre deosebire de aceasta, el era o fire iute,de þãran vajnic, împãtimit de pãmânt întoc-mai ca Ion al lui Rebreanu, „robaci” pânã laexterminare, obstinat sã stoarcã, prin efor-

"Am ajuns la comunism

prin creºtinism"Dumitru Micu în dialog cu Otilia Sîrbu

Dumitru Micu a avut amabilitatea de a oferi un interviu memorialistic, dar ºi profesional. ªi-aamintit de anii copilãriei, de atitudinea retractilã manifestatã faþã de toatã lumea, de relaþia defici-tarã cu tatãl sãu. De asemenea, a vorbit despre perioada când partea din Transilvania în care s-anãscut (jud. Sãlaj) a fost cedatã forþat Ungariei, dupã Diktatul de la Viena din august 1940, vremeîn care a avut probleme în ceea ce priveºte continuarea studiilor în limba maternã. În continuare,a relatat modul cum s-a apropiat de miºcarea comunistã, cum s-a înºelat în privinþa mesianismu-lui acesteia. La final, profesorul a fãcut unele precizãri legate de viaþa universitarã bucureºteanã.

Cuvinte-cheie: Dumitru Micu, amintiri, comunism, viaþã profesionalã, Universitatea dinBucureºti.

"I Became a Communist Sympathizer through Christian Religion". TDumitru Micu kind-ly gave a memorialistic and a professional interview. He remembered the childhood, his reluctancetowards everybody and his deficitary relation with the father. Besides, he spoke about the periodwhen the part of Transylvania in which he had been borne was forcedly ceded to Hungary, after theViena Dictate in august 1940, during which he was confronted with many problems in order tocontinue the studies in the maternal language. Hereinafter, he told the way he became a supporterof the communist movement, how he was deceived by its messianic message. In the final, theProfessor made a few statements about the intellectual life of the University of Bucharest.

Keywords: Dumitru Micu, memories, communism, professional life, University of Bucharest.

Abstract

Dialog

44

Dialog

turi fizice supraomeneºti – ale sale ºi alemembrilor familiei – din cele cinci ingherede pãmânt arabil pe care le avea, tot ceea ceele puteau produce, devorat (chiar ºi dupãînceperea în alte pãrþi a colectivizãrii) deobsesia de a-ºi lãþi mica proprietate funciarãºi de a mai cumpãra vite, la care pãrea sãþinã mai mult decât la copii.

Având o altã concepþie de viaþã, diame-tral opusã, raporturile mele cu tata puteau fidoar tensionate. Nu comunicam sufleteºtedeloc. Totul ne situa afectiv în raport deincompatibilizare. Fãceam tot ceea ce îl in-dispunea, adoram ceea ce îi repugna.Neputând sã-l înfrunt, mã închideam înmine însumi, mã închirceam ca ariciul. Nuvorbeam cu el decât atunci când nu aveamîncotro. Nu i-am adresat niciodatã apela-tivul „tatã“, cu atât mai puþin diminutiveleacestei vocabule. Nu-i spuneam nicicum.Nu-l întrebam nimic, ºi când mã întreba elceva, îi rãspundeam cât mai scurt posibil.

Nu-l uram, îl iubeam chiar, însã în abstract,ca noþiune, nu ca fiinþã. El, în schimb, mãiubea instinctual. Nãpraznic. Posesiv. Îmidorea binele cu îngâmfare, în felul sãu. Voiasã mã vadã bogat ºi ca sã devin cum mãvoia el; se credea dator sã mã formeze dupãchipul ºi asemãnarea lui. Vãzând cã nu-miplãcea „lucrul”, adicã munca (dupã el, sin-gura muncã fiind cea agricolã), s-a gândit sãmã dea de la ºcoalã, la liceu, ca sã ajungdomn. În orizontul reprezentãrilor sale,strict moral, nu avea cum sã existe mai mare„domn“ decât popa. Popa era, deci, visullui. Sã fiu ºi eu preot. Popa, fãrã a se speti cumunca, câºtiga totuºi grozav. Primea bani labotezuri, la cununii, la „petrecanii“, i se plã-teau ºi celelalte „slujbe”: umblãri cu Bobo-teaza, sfeºtanii, rugãciuni pentru ploaie ºicâte altele. Dar câºtigul cel mai gras îi veneade la eclezie. Iar dacã mai avea ºi alt pãmânt(moºtenit, cumpãrat), era boier în toatãlegea... Popa al nostru, parohul satului, de-þinea boi, oi, capre, vaci, chiar ºi cai; semã-nau zeci de saci de cereale, obþinând recoltefantastice. Eu însã nu dãdeam nimic pepãmânt, pe semãnãturi, pe vite, pe avuþie.Nu mã interesa nimic, în afarã de cãrþi.Pãzind vitele, porcii, eram atât de absorbitde lectura Bibliei încât nu bãgam de seamãcã animalele intrau în porumb, în grâu, întrifoi – spre dezamãgirea tatei, care mãameninþa cã îmi aruncã Biblia în foc.Aceasta, în copilãrie. Mai târziu, dupã ce atrebuit sã intre „la colectiv”, aprigul meupãrinte a început ºi el sã citeascã Biblia ºi sãîmbrãþiºeze credinþa în care eu ma iniþiasem(deºi nu ca un habotnic!) încã din copilãrie.Mã povãþuia cum sã ies din „Babilon“,adicã cum sã trãiesc, sã renunþ la iluzii ºideºertãciuni. Mã învãþa el pe mine, dupã ce,cu decenii înainte, nici nu voia sã ascultepoveþe de felul celor pe care acum mi lesemnala, cu suficienþã. Iar am depãºit exce-siv de mult sfera întrebãrii dumneavoastrã.Am depãºit-o fãrã a vã da de fapt rãspunsulintegral. Ca adult, am învãþat din experienþãsã nu-mi dau oricând, în faþa oricui, toatã„arama pe faþã“. Mi-am confecþionat omascã socialã pe care mulþi o iau drept faþamea autenticã. Respectivii mã considerã, întemeiul a ceea ce pricep ei din felul meu de

45

"Am ajuns la comunism prin creºtinism"

a fi, un „om cumsecade” dar „niþel fraier” ºiîºi asumã (crezând cã mã flateazã) calitateade prieteni ai mei, calitate în care considerãnormal sã-mi cearã diferite servicii. Cu uniichiar mã împrietenesc, alþii însã mã neuras-tenizeazã. Îmi solicitã, bunãoarã, certificatede genialitate. Am dat câteva exemple înacest sens în volumul Sfârºit ºi început demileniu. Pe scurt, acum, la maturitate, numai sunt, ca în adolescenþã, „foarte trist“asemenea lui Cãlinescu la aceeaºi vârstã,dar nici nu am „iluzii“, întrucât (ºtiu asta dela Eminescu, dar am verificat ºi prin propriaexperienþã) de „ai cumva iluzii“, eºti pier-dut. De aceea, încerc „sã rãmân la toaterece“. Asta înseamnã pentru unii „a fi trist“.Eu sunt doar solitar, fãrã a fi „scârbit pestemãsurã“, precum odinioarã GrigoreAlexandrescu, de „zgomotul cetãþii“, ci cautºi eu, „în naturã, un loc fãrã murmurã, su-pus singurãtãþii”. De când, sub povara bã-trâneþii, nu mai pot evada, nici vara, la pro-priu, din „cetatea“ dâmboviþeanã, „natura“mea e, în cazul cel mai fericit, parculHerãstrãu, iar în chip cotidian, obiºnuit,pãrculeþele Kisselef ºi N. Iorga sau orice locîn care mã pot izola.

Vã e dor de locul copilãriei dumneavoastrã?S-a schimbat sau e acelaºi?Locul copilãriei rãmâne pare-se în me-

moria oricui (asta am dedus din tot ce amcitit) ca un tãrâm iubit, indiferent cum s-arînfãþiºa în mod obiectiv. Poate fi oricât deneatractiv, amintirea celor nãscuþi de el îltransfigureazã. Iadul în care am vãzut lumi-na zilei, Bârsa, cea din Sãlaj, se aflã într-oregiune cu dealuri ºi pãduri, alãturi de râulSomeº. Localitatea predominant urbanã ceamai apropiata e Jibou. În toatã acea parte deþarã, în toatã Criºana, ca de altfel în întreagaTransilvanie, sunt peisaje splendide: acesteai-au inspirat lui Blaga viziunea „spaþiuluimioritic“. Le trãiesc, în visurile frumoase.Ele îmi bucurã privirea ºi când le revãd înrealitate. Cu duioºie îmi amintesc de uniidintre locuitorii de odinioarã ai satuluinatal, de bãtrânii care, în copilãria mea, selãsau stropiþi de apa pe care o „sfinþeam“eu, improvizat preot ºi zicând cã era mai cuadevãrat sfântã decât cea cu care îi stropea

preotul, cam „lumeþ“, de babele cu care,duminicile dupã-amiazã, cântam ºi oficiamparaclise, iar vara le predicam în bisericuþade lemn a satului, de învãþãtorii pe care i-am avut. Consãtenii de vârsta mea, cuexcepþia celor vreo doi care între timp aurãposat, îmi erau ºi mi-au rãmas indiferenþi.Nu mã înþelegeam cu ei în copilãrie, unii mãduºmãneau. Pe cei mai tineri nu prea îi maicunosc, dacã îi voi fi cunoscut vreodatã. Larubedenii mai ales evit sã mã gândesc,întrucât, asemenea tuturor þãranilor, ase-meni tuturor celor din ultimele generaþii, nuseamãnã interior cu pãrinþii, bunicii ºistrãbunicii lor; au alte sisteme de valori, altecriterii morale (sau niciunele); vor sã parvi-nã fãrã muncã, prin ºmecherbâcuri ºi în-cearcã sã mã utilizeze ca instrument al lorpentru satisfacerea unor ambiþii de naturãjoasã.

Cine v-a lipsit cel mai mult din familie atunci când eraþi la Cluj ºi mai apoi la Bucu-reºti?Nu am trãit câtuºi de puþin, asemenea lui

Iosif ºi Goga, asemenea tuturor semãnãto-riºtilor, nu numai ardeleni, schimbatul„dezrãdãcinãrii”. Mã simþeam „acasã“ nuîn satul natal, ci la Cluj, în sala de studiu ainternatului diecezan greco-catolic, în Ca-tedrala „Schimbarea la Faþã”, în BibliotecaUniversitãþii, apoi la Bucureºti, în librãrii ºianticariate, în Biblioteca Academiei. Dor îmiera de bunica, de mama, de cei doi fraþi.

Aº vrea, cu îngãduinþa dumneavoastrã, sãvorbim despre ce a însemnat rãzboiul, ocu-paþia maghiarã în spaþiul dumneavoastrãmental ºi fizic.În cursul primar, fremãta în mine iubirea

de patrie. Mã credeam gata sã-mi dau viaþa,cu euforie, pentru apãrarea ei. Vesteacedãrii zonei de nord a Ardealului m-a lovitca un trãsnet. Cântasem cu o convingerefanaticã „Din moºia strãmoºeascã / Nici obrazdã nu vom da“ ºi iatã-mã dat eu însu-mi, împreunã cu toatã þara lui Gelu, uneiþãri strãine. Dupã conºtientizarea insepara-bilitãþii situaþiei create, nu-mi rãmâneadecât sã încerc a mã adapta acesteia.Absolvisem clasa a patra, în speranþa de atrece în învãþãmântul mediu, la vreo ºcoalã

46

Dialog

normalã sau la un gimnaziu din Zalãu oridin ªimleul Silvaniei. Nu se mai putea. Sprea urma ºcoala secundarã, trebuia sã ºtimungureºte ºi nu ºtiam. Ca sã învãþ, m-amînscris în clasa a cincea, la ºcoala elementarãdin Jibou. Acolo, toate materiile erau pre-date în limba maghiarã, afarã de religie, oorã pe sãptãmânã. Ora aceasta era þinutã deparohul greco-catolic al localitãþii, prototo-pul Nicolae Costin. El m-a îndrumat spreLiceul regesc ungar de stat cu limba depredare românã din Cluj, de care nu ºtiam.Am absolvit acolo douã clase ºi am înce-put-o, în toamna anului 1943, pe a treia. Înnoiembrie, anul acela, liceul nostru s-aînchis. Avea sã se deschidã în decembrie1944, sub numele avut înainte de 1940,Gheorghe Bariþiu. Înapoiat la Bârsa, am tra-versat, în mediul familial, cel mai chinuitoran din viaþa mea. Suferinþele inerente stãriide rãzboi se intensificau din zi în zi. Re-chiziþii, corvezi, confiscãri de grâu, înda-

torirea pentru þãrani de a da vite, ca hranãostaºilor de pe front, restricþii în domeniulconsumului, neputinþa bunãoarã de a cum-pãra opinci dacã nu obþineai cartela de lanotar, chemarea la armatã a aproape tuturorbãrbaþilor. Tata a scãpat, în virtutea faptuluicã fusese scutit pe un temei oarecare de ser-viciul militar. Eu nu eram încã mobilizabil,fiind minor. Persecuþii individualizate nuam îndurat, ca român. Doar câte o insultã pestradã din partea unora care, vãzându-michipiul de uniformã (bocskay sapka) realizaucã eram de la „liceul românesc“. Maghiari,cu douã excepþii, profesorii noºtri ne trataucivilizat. Existau elemente ºovine, grupuricare se dedau, uneori, la acte huliganice.Într-o noapte, în 1942 sau 1943, iarna, ne-afost atacat internatul. Toate ferestrele de laparter au fost sparte, ºi, în consecinþã, ceicare ocupau dormitoarele de acolo ne-ammutat la etaj, spre a ne culca pe jos. În 1944,pe mãsurã ce trupele coaliþiei hitleriste sufe-

47


reau tot mai catastrofale înfrângeri, ºoviniº-tii maghiari se isterizau. Izgoneau studenþiiromâni de la cursuri, atacau intelectuali ro-mâni cunoscuþi pe stradã, au devastat tipo-grafia în care se imprima ziarul „TribunaArdealului“, l-au scuipat pe episcopul IuliuHossu. În perioada când asemenea fapte sepetreceau la Cluj, eu eram în Bârsa.

Se poate spune într-o atare situaþie, în acestecondiþii socio-politice, cã ideologia comunistãavea avantajul de a fi fost o soluþie ? Aþi fost„taxat” întotdeauna pentru aceastã afinitate.Am ajuns la comunism prin creºtinism.

Din fragedã copilãrie, auzeam, în casã ºimai ales în casele unor rude, versete dinBiblie ºi comentarii în jurul acestora. Eraucomentate ºi rãscomentate unele texte cuînþelesuri profetice de cea mai acutã actua-litate: povestiri ale sfârºitului lumii. Se ge-neraliza opinia cã a apãrut pe pãmânt fiaradin Apocalips cu numãrul diavolesc 666,numãr care, transpus într-un anume fel înlitere, dãdea numele lui Hitler. Dupãuciderea fiarei apocaliptice, spunea Biblia,avea sã fie creatã o alta lume: un cer nou ºiun pãmânt nou. Aflând din Vechiul Testa-ment ca Iahve se slujea de aceastã fiarã pen-tru pedepsirea propriului sãu popor, mi-amzis ca în timpul nostru s-ar putea cabolºevicii atei sã exercite tocmai funcþia debici al divinitãþii. Gãseam cã era necesarã ozguduire catastrofalã, o surpare din temeliia lumii pãcãtoase. Foamea de pãmânt, îmispuneam, bestializase ºi îndrãcise þãranii;aceºtia nu puteau fi „domesticiþi”, „umani-zaþi” decât prin secarea sursei dezumani-zãrii, proprietatea privatã. Parcurgândscrieri marxiste apãrute în primii ani post-belici, mi-am format convingerea cã, prinlichidarea claselor, urmatã de treptata dis-pariþie a tuturor claselor sociale, aveau sã secreeze ºi condiþiile eliberãrii spirituale.Mentalitãþile aveau sã se schimbe radical,astfel încât oamenii sã nu se mai închine„diavolului galben“ (aºa numea Gorkiaurul), ci sã-ºi orienteze preocupãrile însens invers, sã nãzuiascã nu la posesia debunuri materiale, ci la adunarea de „comoriîn cer“, adicã la practicarea virtuþilor, ladesãvârºirea interioarã. Pe calea aceasta,credeau, avea sã se instaureze un paradis

pãmântesc (iar nu fãrã Dumnezeu), avea sãdevinã realitate mitul „vârstei de aur“. Cuinocenþa prezumtivã a unei copilãrii prelun-gite în adolescenþã ºi prima tinereþe, mã cre-deau menit sã contribui la o viitoare con-ciliere, ba chiar, în cele din urmã, la fuzio-narea creºtinismului ºi socialismului. Reali-tãþile socialismului real îmi infirmau utopi-ile, dar îmi ziceau cã acelea erau, vorba luiLenin, doar boli ale copilãriei comunismu-lui (cã nu erau inerente orânduirii socialiste,aºa cum nici Inchiziþia nu era inerentã evu-lui mediu creºtin). Într-un cuvânt, fãceamabstracþie de existenþa realã, mã abandonamutopiei, luam de bunã aserþiunea celor ceprezentau comunismul drept „visul de aural omenirii“. De aici, ºi unele aberaþii dinscrisul meu, hipertrofiate multe dintre elede intervenþii în texte ale celor fãrã al cãroraviz acestea n-ar fi putut accede la tipar.

Am sã vã rog sã vã gândiþi la o comparaþieîntre Cluj ºi Bucureºti. Douã oraºe, douãetape existenþiale.Eram atât de interiorizat, ºi în liceu, ºi în

facultate, încât nu mã interesa lumea din jur.Singura deosebire frapantã, radicalã întreBucureºti ºi Cluj, pe care am sesizat-o decum am coborât din tren, în Gara de Nord,era cea menþionatã de Iosif Vulcan în poeziasa „Dâmboviþa, apã dulce“, anume cã încapitala þãrii „toate-s numai româneºti“. LaCluj, se auzea pe strãzi mai mult vorbaungureascã. Îmi plãcea ºi aceea, însa limbamaternã îmi era, natural, mai la îndemânã.Împãrtãºeam simþirea lui George Sion cã„Saltã inima-n plãcere/ Când o ascultam/ ªipe buze ne aduce miere/ Când o cuvân-tãm“. Implicaþiile detestabile ale lumii bu-cureºtene (aspectele de orientalism, de bal-canism, superficialitatea, neseriozitatea,indolenþa, pehlivania, þigãnia) aveam sã leidentific mai târziu.

Dacã tot vorbim de studenþie ºi mai apoi destatutul de profesor, gurile rele sau cele bune(vedem care din ele) spun cã eraþi absolut fer-mecãtor: timid, interiorizat, cu extrem demult bun-simþ, erudit. Cum aþi rezistat... saucum nu aþi rezistat fetelor, care probabil vãasaltau?Nu realizam ce impresie îºi fãceau des-

pre mine bucureºtenii cu care veneam în

48

Dialog

contact ºi de altfel totul diferã... Într-un felmã vedea vânzãtoarea de la cutare magazin,care, presupunând cã eu eram cu capul înnori, nu-mi dãdea corect restul ºi în cu totulalt fel studentele din grupa de seminar pecare o dirijam. Cum le apãream studentelordin prima serie cu care am lucrat (în 1954-1955) sau unora dintre ele o spune ªtefanCazimir, într-un articol pe care mi l-a dedi-cat în „România literarã“, la împlinirea nuºtiu cãrei vârste, prin noiembrie 1968 sau1978. Mie însumi îmi apãream oribil. Com-plexului originii þãrãneºti i s-a mai adãugatunul, cel al provenienþei ardelene. Mã cre-deau ridicol, primitiv, rural, inferior dintoate punctele de vedere ale „regãþenilor“.La un moment dat, înainte de a devenicadru didactic, fiind funcþionar la Comitetulde Stat pentru Culturã ºi Artã, am evadat,pur ºi simplu, din Bucureºti, m-am înapoiatla Cluj. Autoritatea care, dupã absolvirea, în1957, a ocolii de literaturã, mã repartizase lanumitul Comitet m-a obligat sã revin în

acea instituþie.

Ce rol a avut femeia în viaþa dumneavoastrã.Aveþi lângã dumneavoastrã, dupã ani de zilede cãsnicie, un înger în persoana soþiei dum-neavoastrã.Precoce (pare-se) intelectual, o vãditã

precocitate s-a vãdit ºi în sfera vieþii intime.În prima clasã primarã, m-am îndrãgostitde o colegã ºi faptul n-a trecut neobservat.Îndrãgostiri succesive aveau sã urmeze ºi înperioada licealã, mai cu seamã, fireºte, înultimele clase. Toate platonice, absolut pla-tonice. Vedeam în fiecare posibilã iubitã(cãreia nu-i mãrturiseam sentimentele) oBeatrice. Soþie mi-am dobândit în virtuteaamiciþiei cu un coleg temporar. Învãþamîmpreunã ruseºte, în vara anului 1950, laBucureºti, în vederea continuãrii studiilor laMoscova. Þineam mult la el, aº fi dorit (fãrãa i-o spune) sã aibã o sorã. El a plecat înU.R.S.S.; eu nu. Dupã cinci ani îl întâlnescpe Bulevardul Bãlcescu. Era cu o puºtancã.

49


Cu aceea aveam sã mã cãsãtoresc, din iubirepentru... el. Eram ºi suntem naturi diferite.Eu „cufundat în stele“, ea cu „picioarele pepãmânt“. La început, cãsnicia nu a fost lip-sitã de tensiuni. Pânã la urmã, ne-amobiºnuit unul cu altul, ne completãm.

Aº vrea sã mai facem o analizã. Raportul,relaþiile avute cu colegii profesori din Uni-versitatea bucureºteanã. V-am citit ultimelecãrþi ºi am fost încântatã sã constat fineþeaobservaþiilor dumneavoastrã. Pe de altã par-te, am apreciat „greul” dus în aceste relaþii,de multe ori injuste ºi neloiale ale unora din-tre colegi.Nu vãd ce aº putea spune despre am-

bianþa universitarã bucureºteanã, în speþãdespre colegii de la Facultatea de Litere, faþãde ceea ce am scris în Sfârºit ºi început demileniu. Fãrã sã mã fi defulat, ca AdrianMarino, în Viaþa unui om singur, amdezvãluit acolo, în formulãri cât mai deli-cate, ceea ce ºtiu ºi cred despre mulþi dintremembrii catedrelor de literaturã, limbã, fol-clor. E vorba de opinii personale, dar cred cão analizã obiectivã le-ar confirma. Desigur,nu mi-am etalat ºi defectele proprii, nu eracazul sã o fac, de vreme ce amintirile nuinclud un procent de confesiuni; memoria-listica ºi confesiunile sunt specii deosebite.Pot sã mã descrie ºi sã mã judece alþii.

Vreþi sã-mi vorbiþi despre dl Nicolae Ma-nolescu? În ce împrejurãri l-aþi cunoscut? Cea devenit mai târziu pentru dumneavoastrã?Cât de mult v-a afectat lipsa lui de respectpentru opera dumneavoastrã, aºa cum apareîn Istoria... sa ?Pe N. Manolescu l-am avut student. I-am

descoperit calitãþile intelectuale superioareîn grupa de seminar din care fãcea parte.Entuziasmat, ca în toate cazurile când intu-iesc valoarea deosebitã a cuiva, am cãutatsã-i facilitez autoafirmarea, succesul înpresã, înainte de orice, acces care îi eraobstacolat pe considerente politice. Ca sãpoata debuta editorial cu un ceas maidevreme, nu am acceptat sã scriu Literaturaromânã de azi, cerutã de Editura Tineretului,decât în colaborare cu el. Raporturile decolaborare s-au transformat rapid în relaþiide amiciþie. Locuind în Câmpina, el trecea

pe la noi la orice venire în Bucureºti, uneorirãmânea pânã a doua zi. Pentru a obþinebuletin de Bucureºti, l-am luat, de formã, înspaþiul nostru locativ. Câtva timp, am avutsentimentul cã în noi doi „un suflet bate“.Deodatã s-a schimbat. A început sã mã ia desus. Mã boicota publicistic. Când totuºi îmiscria vreo menþiune, mã prezenta ca spiriteminamente didactic (adicã în înþelesul dattermenului de Cãlinescu), necreator, repro-ducãtor al ideilor altora, compilator – ºi iatãcã asta am devenit pentru cvasitotalitateapubliciºtilor literari fascinaþi de el. Antici-pând nedeclarat esenþa afirmaþiei luiAdrian Marino cã eu aº fi o „mediocritate”ºi nu reprezint nimic pe tãrâmul spiritului, afãcut abstracþie de existenþa mea, în supra-monumentala sa Istorie. De ce? Poate aflaþidumneavoastrã, în vreun fel.

Revenind la prezentul nostru. Cum vã petre-ceþi ziua, cum o împãrþiþi?Fac ceea ce am fãcut toatã viaþa, când îmi

puteam administra singur timpul. Citesc,mai ales, ºi scriu câte ceva. În plus, mairedactez referate la teze de doctorat. La ora12, ies pe ºoseaua Kisselef, unde rãmânpânã la 14. Dupã-amiaza, acelaºi programca dimineaþa.

Mã gândesc la Eliade, Blaga, E. Simion, Al.Piru, Ovid. S. Crohmãlniceanu. Un singurcuvânt definitoriu pentru fiecare dintre ei.Blaga: poet ºi dramaturg de primã

mãrime în spaþiul literar românesc, gânditorfãrã termen de comparaþie, ca „stil algândirii“, în filozofia universalã. MirceaEliade, savant de realmente nivel mondial,scriitor interesant. Piru: mã abþin. Mã abþinsã-l calific, dacã aº spune ce cred, s-ar zice cãsunt nedrept; iar dacã l-aº lãuda, aº minþi.Ovid. S. Crohmãlniceanu: cea mai ascuþitãinteligenþã pe care am cunoscut-o nu doarprin lecturi, ci ºi nemijlocit, prin raporturilecolegiale în catedra de la facultate. EugenSimion: a fost studentul meu preferatînainte de Nicolae Manolescu. Acum, scri-ind în revista lui, orice aº spune riscã sã fierãstãlmãcit. Natural, nu aº putea spunedecât de bine.

8 iunie 2011

50

Je ne voudrais pas être trop solennel,donc je vais dire : « Merci, cher Eugen ». Jevais être extrêmement bref ici, puisque jeprends la parole dans quelques minutes à lapremière session. Je dirai simplement querevenir ici chaque année pour ce colloqueest une joie. Ce n’est pas uniquement unplaisir intellectuel. Je crois qu’en effet ce quenous faisons depuis maintenant neuf ans estsignificatif, que cela a du sens, pour lesraisons que tu viens d’indiquer. CetteEurope ne se fera et ne s’approfondira ques’il y a un peu de spiritualité et un peu deprojets, sinon elle se défera et se déferamême assez vite à l’échelle historique. Doncce que nous faisons a du sens, mais c’estaussi un club d’amis. Je dois dire que c’esttoujours avec une joie extrême que je retrou-ve chaque année nos amis de Roumanie et

d’autres pays, particulièrement d’EuropeCentrale et Orientale qu’on ne voit peut-êtrepas suffisamment souvent en France. C’estdonc une très grande joie, et je vous dis àtous merci pour la chaleur de votre accueil,pour votre fidélité. Et j’espère que allonsnous montrer à la hauteur de cette confianceque l’Académie roumaine, la Fondation, ettoi, cher Eugen, placez dans ce projet.

Discours introductifMerci, monsieur le président, cher

Eugen.La session s’appelle « Histoire nationale,

histoire européenne », mais je vais vous par-ler un peu d’autre chose, sans complexesd’ailleurs parce que Dan Berindei m’a mon-tré le titre de son propre exposé, qui estégalement différent du sujet de la session...

Comentarii

Thierry de MONTBRIAL*

Penser l’Europe

Je voudrais vous parler du comment on écrit l’Histoire. Même les plus positivistes, qui prétendentfaire parler les chiffres en tant que tels, ont un système de référence implicite, c’est-à-dire qui n’estpas forcément révélé mais qui est une sorte de théorie sous-jacente, faute de laquelle il n’y a pas desens véritable aux données. Je pense que c’est la même chose en Histoire, et que tout historien, c’est-à-dire tout raconteur, ou tout discoureur sur l’Histoire a un système de référence implicite.

Mots clé: histoire de la culture, système, référence implicite, théorie, discoures.

Thinking about Europe. We shall speak about how History is written. Even the most positivethinkers, who pretend to let the numbers talk because they have a system of implicit references,meaning that this is not revealed forcedly, but a subjacent theory, because of which there is no ver-itable or given sense. We believe the principle functions in History and that all historians, we meanall the discourses about Histories, have a implicit system of references.

Keywords: histoire de la culture, system, implicit references, theory, discourses.

Abstract

* Membre et ancien président de l’Académie des Sciences Morales et Politiques (France) Membre hono-raire de l’Académie roumaine

51

Penser l’Europe

Je voudrais vous parler de ce qui n’estpeut-être pas sans intérêt pour le début dece séminaire, du problème général de : com-ment on écrit l’Histoire. Je le fais avecaudace puisque je ne suis pas un historienprofessionnel, contrairement à mon émi-nent voisin et confrère de l’Académie dessciences morales et politiques, Georges-Henri Soutou, qui parlera tout à l’heure. Jevoudrais le faire d’un point de vue quireprésente un peu ce côté promeneur soli-taire que tu as décrit.

Il se trouve que depuis qu’on a choisi letitre de cette conférence, je me suis renducompte qu’il y a un historien françaiscélèbre, qui s’appelle Paul Veyne, qui a écritun gros livre dont il existe d’ailleurs uneversion plus compacte et qui s’inti-tule : Comment on écrit l’Histoire. Je me suisdonc senti obligé de lire ce livre, qui estd’ailleurs passionnant et qui est extrême-ment intéressant parce qu’il y a un mélangede références à ce qu’il appelle la vérité (jevais y revenir dans un instant), et en mêmetemps un relativisme tout à fait extraordi-naire sur la possibilité même de faire del’Histoire en tant que science. Fondamenta-lement, il explique que l’Histoire ne peutpas être et ne sera jamais une science. Etdonc je voudrais jeter un peu en vrac un cer-tain nombre de réflexions qui peuvent peut-être expliquer certaines choses, non seule-ment pour nos réflexions d’aujourd’hui etde demain mais pour une réflexion plusgénérale.

Paul Veyne, dont la spécialité, je le rap-pelle, est l’Antiquité et plus particulière-ment l’histoire romaine, part de l’idée (entout cas je l’interprète ainsi) que l’historien,finalement, écrit non pas l’Histoire mais deshistoires. Et il écrit même, il raconte mêmedes intrigues. (Je regarde Petre Roman, je nesais pas pourquoi...) Donc il insiste surl’aspect romanesque. De ce point de vue-là,l’historien n’est pas tellement différent duromancier. Mais, dit-il, il est tout de mêmedifférent sur un point, c’est que, contraire-ment au romancier, il s’intéresse à la vérité.Il revient constamment, dans son livre, surcette notion de vérité, sans jamais d’ailleursse pencher d’une manière un peu appro-

fondie sur ce qu’il entend pas cette expres-sion. Je le dis humblement, j’ai l’impressionqu’il y a là un point un peu faible dans sondiscours. Mais je crois qu’il fait référence aufait que l’Histoire a quand même unematière première constituée par lesarchives. Il n’y a pas d’Histoire « scien-tifique » sans sources, et plus particulière-ment des sources écrites, ce qui d’ailleurslimite considérablement la portée du dis-cours. Il insiste d’ailleurs particulièrementsur l’aspect « trou ». C’est du gruyère, il fautreconstituer la matière à partir de beaucoupde trous. Donc il y a cet aspect, et finalementil n’y a chez Paul Veyne, dans son interpré-tation de l’Histoire, aucune prétention à laconstruction d’une science, je le répète.D’un côté, il dit que l’Histoire s’intéresse àla vérité, et de l’autre, on retire de la lecturede ce livre qu’il n’y a pas de vérité enHistoire. Il y a donc en effet un paradoxeassez intéressant.

52

Thierry de Montbrial

Alors l’historien s’intéresse quand mêmeà une matière première, qui sont les événe-ments. L’historien construit son discours àpartir de la notion d’événements. Et là,évidemment, il y a une grande interroga-tion. Il y a toute une littérature là-dessus,qui personnellement m’intéresse beaucoupparce qu’elle conduit à des problèmes deméthode qui se rattachent d’ailleurs à ladémarche scientifique et particulièrementmathématique, et même des sciencesphysiques. Qu’est-ce qu’un événement ?Déjà en physique, par exemple, la questionde définition propre d’un événement n’estpas quelque chose d’évident. Quand onréfléchit d’un point de vue épistémologiquesur « qu’est-ce qu’un événement en phy-

sique », la réponse n’est déjà pas simple.Quand il s’agit de l’Histoire, quand il s’agitd’une matière première humaine, c’est uneconstruction intellectuelle. Tout événementreprésente une construction et un systèmeinterprétatif implicites. Je ne développe pasce point, mais je crois qu’il est absolumentfondamental. Si vous prenez l’événementpar exemple de Waterloo, il est certain queFabrice Del Dongo, dans La Chartreuse deParme, vit cet événement, il est à l’intérieurde la bataille, il entend des coups de canonetc., mais il n’a pas la moindre idée qu’il sepasse quelque chose de décisif. C’est aprèscoup qu’il se rend compte qu’il a vécuquelque chose qui s’appelle la bataille deWaterloo, et dont le sens ensuite est

53

Penser l’Europe

extrêmement chargé par l’interprétationqu’on en donne par la suite. Cela ramène àune idée sur laquelle Paul Veyne insisteénormément, c’est-à-dire qu’il n’y a aucuncommentaire possible en Histoire sans l’i-dentification des événements, mais surtoutsans rattacher les événements qu’on adécidé de nommer tels, à d’autres événe-ments qui précèdent et qui suivent. Donc ily a toute une construction implicite à laque-lle, me semble-t-il, nul historien, pas mêmeGeorges-Henri Soutou, pas même DanBerindei, ne peut échapper.

Cette notion d’événement... Il se trouveque j’ai fait beaucoup d’économie mathé-matique dans ma vie, et je me souviensavoir étudié dans mon jeune temps lestravaux d’un économiste qui d’ailleurs vittoujours, je crois, et qui a eu le prix Nobel,Koopmans, qui pose la question : peut-onfaire de l’économétrie, c’est-à-dire de lamesure en économie, sans référence à unethéorie ? Est-ce que la notion de donnéeschiffrées peut avoir un sens indépendam-ment d’une théorie de référence ? Et laréponse, en gros, est non. C’est impossible.Même les plus positivistes, qui prétendentfaire parler les chiffres en tant que tels, ontun système de référence implicite, c’est-à-dire qui n’est pas forcément révélé mais quiest une sorte de théorie sous-jacente, fautede laquelle il n’y a pas de sens véritable auxdonnées. Eh bien je pense que c’est la mêmechose en Histoire, et que tout historien,c’est-à-dire tout raconteur, ou tout dis-coureur sur l’Histoire a un système deréférence implicite. Parfois l’historien,comme l’ont fait Duby et bien d’autres, écritdans sa vie un livre de réflexion épisté-mologique sur ce qu’il a fait. D’autres ne lefont pas, mais dans tous les cas il y a un sys-tème de référence implicite. Et dans certainscas, bien entendu — et je pense qu’on vabeaucoup en parler dans la suite de ce sémi-naire —, il y a des intentions, parfois desintentions cachées et dans certains cas desintentions révélées. Il est certain que quandMichelet écrit l’histoire de France, ou quandJacques Bainville écrit l’histoire de France,nous avons deux points de vue très dif-férents qui racontent une histoire, celle de la

France, mais avec évidemment des présup-posés, et même des intentions, qui sont rad-icalement différents. Sur la Révolutionfrançaise, entre Mathiez et Bainville, on ades intentions qui sont quasimentexplicites. Je pense aussi à l’interaction entrel’Histoire et des intentions immédiates del’auteur, c’est-à-dire par rapport à la vieimmédiate, actuelle — on en parlera aussicertainement tout à l’heure. François Furetavait coutume de dire que l’objet Révolutionfrançaise n’était pas refroidi, c’est-à-direqu’il suscitait toujours des émotions. C’étaitvrai à l’époque de François Furet et je croisque c’est toujours vrai aujourd’hui. Je penseque les Croisades ne sont pas un objetrefroidi. Il y a même des objets qu’on peutcroire refroidis et qui se réactivent. Et jepense aussi — c’est l’histoire de laRévolution française — à la fameuse remar-que de Zhou Enlai (le Premier ministre deMao Zedong) à qui quelqu’un demandait :« Monsieur le Premier ministre, que pensez-vous de la Révolution française ? », quirépondit : « Il est encore beaucoup trop tôtpour répondre à cette question ». Je croisque nous tournons là toujours autour dumême genre d’idées.

Encore une chose sur cette question del’intention... Quand j’étais enfant, aux alen-tours de quatorze ans, mon père, qui étaitde tradition monarchiste, maurrassienne,avait absolument voulu me faire lire LeSiècle de Louis XIV de Voltaire. Je peux vousdire que pour un enfant de quatorze ansqui, en plus, était plutôt porté vers lesmathématiques et les sciences, c’était unelecture un peu dure. En réalité, j’ai fait, àpropos de cette lecture qui finalementm’avait tout de même donné quelque satis-faction, ma première expérience de ce que jesuis en train de vous raconter aujourd’hui.Au fond, si Voltaire a écrit un ouvrageapologétique sur Louis XIV, c’était évidem-ment dans l’intention de montrer combienLouis XV était un mauvais roi. Par con-séquent il s’agissait beaucoup moins decélébrer la grandeur de Louis XIV qued’abaisser celle du roi, son contemporain.

Il y a un autre point aussi qui me paraîtextrêmement important et qui intéresse

54


beaucoup de nos confrères dans des disci-plines diverses, c’est que l’Histoire est unescience de traces. On n’écrit pas l’Histoiresans avoir des témoignages, qu’on manip-ule ensuite — pardon, Monsieur Berindei,d’anticiper un peu sur ce que vous direztout à l’heure. Traces surtout écrites,puisque je crois qu’aujourd’hui on consid-ère qu’il n’y a pas d’historien digne de cenom s’il ne travaille pas sur des documentsécrits, sur les sources écrites. Ce qui n’a pastoujours été le cas, car l’Histoire a com-mencé comme des chroniques, par exempleau Moyen-Âge occidental. Et beaucoup depays, aujourd’hui même, n’ont pas le soucide conserver des archives. Ou d’autres, quiont le souci de conserver des archives, ne lesexploitent pas. Je pense par exemple à unpays comme la Turquie où il y a des mon-tagnes d’archives, parce que cela corre-spond à la tradition ottomane, qui sont peuou sous-exploitées.

La notion de science de traces, j’ai presqueenvie de dire que c’est le cas général, c’estune situation commune à beaucoup de sci-ences. Monsieur le Président Constanti-nescu, qui est parmi nous, et qui est géo-logue... La géologie et la paléontologie sontdes sciences de traces, c’est-à-dire qu’oncherche à reconstituer à partir d’un certainnombre d’indices toute une histoire. Et oncherche, là encore, à combler des trous. Laplupart des disciplines anthropologiquessont également des sciences de traces. C’estce qu’il y a de commun entre la science etl’activité du policier ou du détective, deSherlock Holmes, qui doit aussi, à partird’indices, reconstituer une histoire — et j’aienvie de dire, pour faire un clin d’œil à PaulVeyne, une vérité. Et la question est : à par-tir d’un certain nombre de traces inter-prétées et de cette théorie sous-jacente(même si on refuse cette théorie), est-ce qu’iln’y pas plusieurs discours possibles et, à lalimite, n’importe quel discours possibleentre les mains d’un locuteur habile ? C’estune question, en tout cas, qu’on peut se

poser.Il y a quelques années, j’ai écrit, pour un

séminaire de philosophie à l’Académie dessciences morales et politiques, un papier unpeu technique sur la comparaison desnotions de temps chez Newton et chezLeibniz1. C’est un problème philosophico-mathématique, mais qui est extrêmementintéressant du point de vue du physicien etdu point de vue de l’historien. Il y dans lesConfessions de Saint Augustin, un passageconstamment cité sur le temps, où il dit : « Sion me demande ce qu’est le temps, je le sais,si on me demande de l’expliquer, je ne lesais plus. » Ce n’est pas la phrase textuelle,mais c’est l’idée. Le temps newtonien est untemps qui s’écoule uniformément, indépen-damment de tout événement. Chez Leibniz,le temps n’a de sens qu’à partir de la notiond’événement, et disons qu’un instant est cequ’on appelle en mathématiques une classed’équivalence entre des événements, lesévénements se produisant soit avec la rela-tion d’antériorité soit avec la relation depostériorité et, s’ils sont à la fois antérieurset postérieurs, ils sont simultanés.Remarquez que même chez Einstein letemps est localement newtonien, c’est-à-dire que le temps de la relativité restreinte etmême générale, c’est une généralisation dutemps newtonien. Mais à certaines échelles,le temps newtonien est une premièreapproximation.

Le temps leibnizien est très différent,puisque la construction du temps — on peutmême faire une construction mathématiquede ce temps — est fondée sur la notiond’événements. Et je crois qu’il y a là un cer-cle vicieux, puisque la notion d’événementelle-même suppose la notion de temps. Carje ne vois pas très bien comment un événe-ment de quelque nature qu’il soit, qu’il soitphysique ou a fortiori humain, historique,peut avoir une épaisseur temporelle nulle.

Je livre ces petites réflexions au passage,je pense que cela ouvre des abîmes deréflexion et je me borne ici à le signaler.

1 Thierry de Montbrial, « Evénements et temps quasi leibnitzien », in B. d’Espagnat (dir.), Implicationsphilosophiques de la science contemporaine, t.III, PUF, « Cahiers des Sciences Morales et Politiques », 2003.

55

Penser l’Europe

L’Histoire est aussi — et je crois que PaulVeyne insiste aussi beaucoup dans sonouvrage — une science de questionnement.Encore une fois, j’interprète... Il dit : s’il y aune notion de progrès en Histoire, ce n’estpas une notion de progrès au sens desvaleurs — d’ailleurs il attaque beaucoupMax Weber sur ce point. C’est au sens quel’historien se pose des questions, il écrit sondiscours à partir des questions qu’il se pose.Mais ces questions s’enrichissent avec letemps, et donc un historien professionnel,qui connaît donc les travaux de sesprédécesseurs, a une gamme de questionsqui va en s’élargissant au fur et à mesure dutemps. Dans ce sens-là il peut donc y avoir,indépendamment des aspects techniques (ladécouverte de nouvelles sources, archivesetc.), progrès. Et là je ne peux pas ne paspenser à la fameuse phrase du Christ : « Tune me chercherais pas si tu ne m’avais déjàtrouvé. » Interpréter au sens temporel « jesuis là », cela veut dire que la réponse à laquestion qu’on se pose est souvent trèslargement comprise dans la question elle-même. Je crois que cette question-là peutelle aussi être extrêmement intéressante dupoint de vue de la réflexion sur la profes-sion d’historien.

Je voudrais revenir un instant sur lanotion de vérité. L’historien est d’abord unhomme (ou une femme, bien sûr) qui, pardéfinition, n’est pas un homme d’action,c’est un chercheur. Et il doit reconstituer dessituations qui sont des situations humainesavec des personnes qui ont des types psy-chologiques radicalement différents de cequ’il est. Cela pose donc une question àlaquelle Paul Veyne touche un peu, m’a-t-ilsemblé. L’historien parfait devrait nonseulement être un fin psychologue, psych-analyste, et avoir une compréhension del’âme humaine universelle, mais en plus ildevrait presque être capable d’entrer dansla tête des autres. Qui va entrer dans la têtede Napoléon ou même dans celle deCeaucescu ? Donc il y a un problème dereconstitution. Ma propre vie faisant que jesuis un peu un homme d’action, j’ai souventété frappé de ce que les gens qui n’ont pasété frottés à l’entreprise, au sens large, ne

comprennent pas ce que c’est que l’entre-preneur ou l’homme politique etc. Et je con-nais des historiens assez connus, vivantencore aujourd’hui (je ne citerai pas denoms mais je les dirai en privé à Georges !),qui se trompent totalement quand il s’agitd’interpréter ce que pensent ou ce que fontcertains de leurs contemporains qu’ils con-naissent eux-mêmes. Je me dis que s’ils setrompent à ce point à propos de personnesqui sont à côté d’eux, qu’est-ce que celaimplique quand il s’agit de reconstituer unehistoire passée ?

Ayant dit cela, je voudrais évoquer unequestion que se pose Stefan Zweig . Il a écritbeaucoup de trilogies sur toutes sortes desujets, et il y en a une qui m’avait beaucoupfrappé, qui portait sur les romanciers. Il dis-ait : qu’est-ce qu’un romancier ? Pour lui, unromancier n’est pas quelqu’un qui écritquelques bons livres, c’est quelqu’un quiconstruit un univers. Donc pour lui,

56


Flaubert, par exemple, n’est pas unromancier. Les exemples qu’il prend, ce sontDostoïevski, Dickens et Balzac. Et il se posela question suivante, à propos des trois maisparticulièrement à propos de Balzac.Comment cet homme, qui au fond a vécul’essentiel de sa vie dans son cabinet, qui nesortait pratiquement pas, qui n’avait pourrelations humaines que des relations diffi-ciles avec son éditeur, qui en plus écrivaitsur commande pour gagner sa vie...Comment a-t-il pu avoir une vision aussijuste de la nature humaine ? Et il ne répondpas à cette question. Un jour, j’en ai parlé àMaurice Druon, que beaucoup d’entre nousautour de cette table avons connu. MauriceDruon m’a fait la réponse suivante, qui jecrois est la bonne, qui est basée sur la notionde fulgurance. Il y a des gens qui peuventpasser leur vie à étudier un sujet, une per-sonne etc., et qui ne verront rien, et d’autresqui en une fraction de seconde vont toutcomprendre et tout voir, et le plus petitindice va leur permettre de reconstituer ceque là, pour le coup, on peut appeler lavérité, c’est-à-dire une perception juste d’unindividu ou d’une situation. Et là, j’admetsqu’il puisse y avoir des historiens qui ontdes fulgurances, et que ces fulgurances per-mettent de reconstituer une certaine formede vérité, là où des gens laborieux n’yparviendront jamais malgré l’accumulationdes documents, des archives etc.

Je voudrais conclure avec trois remar-ques. La première, c’est la notion d’histoireimmédiate, d’histoire du temps présent,comme on dit aujourd’hui. Peut-êtred’ailleurs à cause de ce que je viens de diresur les fulgurances, je pense qu’il n’est pasforcément insensé de chercher, pour cer-taines personnes qui y portent intérêt, àinterpréter leur propre temps, malgré l’ab-sence de recul, malgré l’absence d’archivespar définition, et malgré toutes sortes delacunes, d’une manière finalement qui soitjuste, ou en tout cas moins fausse qued’autres qui regardent avec davantage derecul, davantage d’archives etc. À propos deces archives, je crois que c’est un proverbeafricain qui dit : « les chasseurs seront tou-jours les héros tant que les animaux n’au-

ront pas leur historien », ce qui n’est pas for-cément idiot, cela revient à la fonctionapologétique de l’historien. Mais enfin jepense qu’il y a divers points de vue, diverséclairages, et que la contemporanéité n’estpas forcément — cela peut l’être, cela l’est leplus souvent — un handicap.

Enfin, je voudrais terminer sur cettenotion de vérité autour de laquelle j’ai pasmal tourné. Je pense souvent à ce film dontmon épouse ici présente me rappelait hierdans l’avion le titre — c’est le film deKurosawa qui s’appelle Rashomon —, où ils’agit d’un crime avec un certain nombre detémoins qui ont assisté à ce crime. Le filmest la reconstitution du crime par chacundes sept (je crois qu’il y en avait sept, maispeu importe) témoins, et cela fait des his-toires totalement différentes. Autant detémoins, autant d’histoires.

Tout ceci est à la fois fascinant, je crois,inquiétant dans certains cas, et nous pose laquestion de l’Histoire officielle, aussi. Cequi m’inquiète parfois, puisque noussommes, cher Eugen, chers amis, àl’Académie roumaine — plusieurs d’entrenous, à cette table, appartenons à une ouplusieurs Académies —, cela pose aussi laquestion du rôle des Académies par rapportà l’Histoire. Je crois qu’il faut faire extrême-ment attention à ne pas prétendre écrire uneHistoire officielle et à ce que certains, danscertaines Académies, s’octroient le pouvoird’écrire ce qui est la bonne Histoire. Celapeut être extrêmement dangereux, et jepense que l’Histoire, au fond, n’appartient àpersonne, même pas aux académiciens. Je ledis en étant conscient que Dan Berindei, quiva prendre la parole dans quelques secon-des, est responsable au sein de l’Académieroumaine d’une monumentale histoire de laRoumanie. Je me souviens, cher DanBerindei, que vous m’avez expliquéplusieurs fois qu’il y avait quelques diffi-cultés avec le dernier volume. Je ne sais pasoù en est la rédaction de ce volume, mais jepense en tout état de cause qu’il faut se rap-peler que l’Histoire n’appartient à person-ne, même pas aux historiens.

Je vous remercie.

57

Position du problèmeS’interroger sur le monde et sur soi-

même fut de tout temps l’apanage del’homme. Or ce questionnement s’avéra,

dès l’origine, étroitement lié à la magie et àla religion. Il n’a jamais existé de sociétéhumaine où magie, religion et art n’aient étépratiqués. Les deux premières visaient à

Evanghelos MOUTSOPOULOS*

Pensée mythique déformatrice et philosophieS'interroger sur le monde et sur soi-même fut de tout temps l'apanage de l'homme. Or ce ques-tionnement s'avéra, dès l'origine, étroitement lié à la magie et à la religion. Il n'a jamais existé desociété humaine où magie, religion et art n'aient été pratiqués. Les deux premières visaient àpénétrer le mystère de l'existence en fonction de l'intégration du «moi», à travers le «nous», dansun environnement réel, merveilleux, certes, mais souvent hostile, avec lequel il paraissait urgent dese réconcilier en lui concédant une partie des droits de la raison. La religion fournissait l'imaged'une réalité surnaturelle régissant l'univers, et dont on pouvait invoquer la protection, voire l'in-dulgence ; la magie, des pratiques appropriées à cet effet ; et l'art, expression formelle et symboliquedes vécus humains, en favorisant la communication à l'intérieur des groupes et en contribuant àleur consolidation, fit, quant à lui, initialement, partie de ces pratiques : ornementation d'outils oud'armes pour en rendre l'action plus efficace, représentation réaliste du gibier virtuel (art pariétal)ou de scènes de chasse pour en anticiper l'issue heureuse, ou encore de divinités ainsi matérialisées.

Mots clé: pensée mythique, philosophie, religion, magie, art, symboles, réalité, image.

Deforming Mythical Thinking and Philosophy. Interrogating about the world and his selfwas always a human privilege. Or, this question derived from magic and religion at the beginning.There was no society, where magic, religion and art would not have been practiced. The first twoactivities aimed to resolve the mystery of the existence in relation with the "self" integrationthrough "us" (the community) into a real, certain and marvellous space, but which sometimes washostile. Thus, there appeared the pressing need to reconcile with it, conceding a part from the rea-son's rights. Religion offered the image of an over natural reality that organized the universe.Consequently, one might invoke its protection, will and indulgence; magic had similar effects withthe previous ones; and art, the formal and symbolizing expression of the living humans, increasedthe communication in between the groups, contributing to their consolidation, being initially afragment of those practices: tricking up instruments or arms to render more efficient an action, real-istic representation about the fauna and flora (ornamental art), chasing scenes in order to antici-pate the good fortune or imagining different divinities.

Keywords: mythical thinking, philosophy, religion, magic, art, symbols, reality, image.

Abstract

* Membru al Academiei din Atena, membru de onoare al Academiei Române, membre de l'Académied'Athènes, membre honoraire de l'Académie Roumaine.

58

Evanghelos Moutsopoulos

pénétrer le mystère de l’existence en fonc-tion de l’intégration du «moi», à travers le«nous», dans un environnement réel, mer-veilleux, certes, mais souvent hostile, aveclequel il paraissait urgent de se réconcilieren lui concédant une partie des droits de laraison. La religion fournissait l’image d’uneréalité surnaturelle régissant l’univers, etdont on pouvait invoquer la protection,voire l’indulgence ; la magie, des pratiquesappropriées à cet effet ; et l’art, expressionformelle et symbolique des vécus humains,en favorisant la communication à l’intérieurdes groupes et en contribuant à leur consol-idation, fit, quant à lui, initialement, partiede ces pratiques : ornementation d’outils oud’armes pour en rendre l’action plus effi-cace, représentation réaliste du gibiervirtuel (art pariétal) ou de scènes de chassepour en anticiper l’issue heureuse, ouencore de divinités ainsi matérialisées.

Les rapports de causalité fonctionnantdans les sociétés archaïques sous la formepost hoc ergo propter hoc furent constam-ment évoqués en l’occurrence, moyennantdes incantations, pour précipiter ou pourrepousser des événements espérés pour lesréunir en ensembles structurés, plus oumoins cohérents, reflétant la structure d’unesociété donnée, et auxquels d’autres mythesvenaient s’agglutiner, reflétant, eux, deschangements survenus à l’intérieur de cettestructure : ils les recouvraient sans les étouf-fer pour autant ; d’où les innombrables con-tradictions pertinentes qu’on y relève, et quisont propres à la mentalité primitive. Tousvisaient à rapprocher, par un lien éti-ologique, l’univers sensible, de l’univers del’au-delà. L’apport de l’art consista, dès lors,à les investir et à les représenter par desformes esthétiques facilement saisissables.Cet état de choses, où mythe et magie rég-naient de manière absolue, fut courant nonseulement en Orient, mais aussi en Grècemême. D est décrit dans les poèmeshomériques et par Hésiode (Théogenië), etne disparut jamais complètement de lascène. Il serait peut-être legitime d’envis-ager qu’une transition entre mythe etphilosophie en Grèce fut assurée par labiosophie des sept Sages.

L’éclosion de la philosophieOr, c’est au cours du VIe siècle avant

notre ère, qu’un éclair surgit dans l’eprit deshommes, bouleversant les consciences parla vigueur de pensée dont émanait et dont iltémoignait. Il s’agissait, en fait, d’une révo-lution qui remplaçait la quête du surnaturelpar la recherche de purs principes régissantl’univers. Dans ce même contexte, on rem-plaça la pratique égyptienne de la géodésie,destinée à établie une répartition des terre,irriguées au gré des crues du Nil, par la sci-ence de la géométrie ; et l’astrologiemésopotamienne, censée interpréter lemouvement des corps célestes par rapport àl’avenir réservé aux humains, par la sciencede l’astronomie. On ne visa plus exclusive-ment à des fins immédiates, mais à l’acqui-sition d’un pur savoir, entendu essentielle-ment comme une fin en soi, indépendam-ment de ses applications éventuelles dans lequotidien, le développement parallèle destechniques se prêtant, à la rigueur, à faciliterdésormais ces applications.

Ce mouvement général de changementdes objectifs de la pensée entraîna obliga-toirement un renouveau des attitudes faceaux problèmes du monde et de la vie. Ondemeura à l’affût d’une réponse rationnellecomplètement indépendante de la traditionmythique, et valable en soi ; autrement dit,se suffisant à elle-même en tant que vérité.Le mythe se trouva écarté au profit dulogos, de la raison. Les arts abandonnèrentles formes guidées dans lesquelles ils s’é-taient, pour la plupart, confinés, pour enadopter d’autres, plus émancipées, plussouples et plus élaborées. En quelquesdécennies à peine, l’esprit constatait sa pro-pre renaissance. Plus tard, Platon sou-tiendrait que les Grecs n’avaient rien inven-té d’eux-mêmes et qu’ils auraient, «tout»emprunté aux barbares; mais en ajoutantqu’à ce «tout» ils avaient su apposer l’em-preinte de leur génie. Ce fut sa version jus-tificative, d’ailleurs bien fondée, de ce quel’on devait appeler «le miracle grec».

Tel le Nous anaxagoréen, censé s’atta-quer initialement à un seul point de l’u-nivers, qu’il ébranle avant que son action se

59

Pensée mythique déformatrice et philosophie

propage à la totalité pour y imposer l’ordre,la philosophie, au sens strict du terme,émergea dans les villes d’Ionie avant de serépandre à l’ensemble du monde grec,jusque dans la Grande-Grèce. On s’est sou-vent interrogé sur les raisons de cette faveurgéographique en évoquant la richesse accu-mulée dans la région grâce au commerce, etqui permit aux hommes de se libérer descontraintes de leur quotidien pour s’adon-ner à des loisirs spirituels. L’argument est,pour ainsi dire, nécessaire, mais nullementsuffisant. A n’en pas douter, l’extensionprise par la navigation et le commerce entremétropoles et colonies, ainsi qu’avec despays «barbares», avait contribué à la forma-tion de nombreux «Ulysses» ayant connuplusieurs mentalités étrangères, et capablesde dépasser des préjudices traditionnelslocaux. On ne saurait toutefois négliger lefacteur des régimes politiques, plus onmoins démocratiques, dans des cités à pop-ulation réduite, cosmopolites de surcroît, oùles libertés individuelles étaient respectées,

et que des penseurs, tel Pythagore, s’em-pressaient de fuir dès qu’il arrivait qu’untyran s’emparât du pouvoir.

C’est dans ce climat de démocratie, où lesavoir ne fut plus le privilège d’un groupe,que la philosophie naquit, se consolida ets’épanouit pour un temps, avant de gagnerdes cités prestigieuses comme Athènes. Ony ajouter volontiers l’incertitude et l’an-goisse causées en Ionie par la menace d’uneinvasion imminente perse. Ne retrouvera-t-on pas pareille angoisse reflétée dans lesphilosophies dites hellénistiques ? Or laphilosophie elle-même ne se trouve pas àl’abri de ses propres exagérations.

De quelques mythes déformants

Tout en se révélant faux pour les espritséclairés, les mythes sont cependant suscep-tibles de perdurer, voire d’être réinventéssous une forme nouvelle ; ils furent, de toustemps, modelés sous la pression d’un espoir

60

Evanghelos Moutsopoulos

en un mode de vie, ne serait-ce que dans unau-delà, mais, du moins, plus acceptablepour l’être humain que la vie actuelle. Desprophétismes de tous bords se sont emparésde cette tendance naturelle pour proclamerl’arrivée imminente d’un jour de châtimentou encore d’un «grand soir» où le renverse-ment des conditions de vie sur terre assur-erait des festivités durables, sans souci pourle lendemain ! Et des esprits, même avertis,mais d’intentions qui prêtent à des doutes,d’entretenir, des thèses plus ou moinsdiffamatoires, telles celles de Platon à l’é-gard des Sophistes et de leur apport engénéral à l’histoire de la pensée. En culti-vant l’éristique, Socrate et Platon à sa suiteont confirmé leur supériorité par rapport àla sophistique, mais Platon lui-même futcontraint d’inventer un mythe pour dépass-er la crise philosophique que la critique desa théorie des idees par Aristote le lui avaitcausée, et ce en se lançant dans l’élaborationde son dialogue qui porte le nom du

philosophe par excellence de l’être, à savoir,le Parménide. D’ailleurs, la moyenneAcadémie, à l’instar des petites écoles socra-tiques, ne contesta-t-elle pas plusieurs doc-trines communes à Platon et à son«Socrate»?

Que penser, dès lors, du mythe calom-nieux qui fit de l’épicurisme une philoso-phie dégénérée, alors que le fondateur duJardin conseillait, justement, l’abstinence detoute activité publique en avantageant lesdélices d’une vie de bienheureux, commecelle des dieux? La série des accusationsmutuelles se prolonge a durant l’ère chréti-enne entre orthodoxes et hérétiques quisubissaient alternativement des sévices augré des changements de gouvernance ? Lacosmologie d’Aristote, quant à elle, ne fut-elle pas bannie parce qu’elle prônait l’éter-nité de l’univers, négligeant, de la sorte,l’idée de création, malgré l’insistance duSpagirie sur le concept du premier moteur ?Par contre, on ne sut ne pas honorer son

61

Pensée mythique déformatrice et philosophie

apport à la logique, qui alimenta pendantun millénaire ce qu’on nomma «la querelledes universaux» déclenchée par Porphyre,disciple de Plotin, à l’occasion d’un malen-tendu sur Aristote, qui opposa les invec-tives réciproques entre réalistes platon-isants et nominalistes, et dura jusqu’aumilieu du XDOf siècle, quand Thomasd’Aquin résolut le problème en le dépas-sant, Aristote à l’appui.

L’histoire de la pensée humaine est fer-tile en prétentions qui finissent par con-stituer des mythes auxquels répondentd’autres mythes qui s’y ajoutent, entre-tenant ainsi des controverses qui nes’avèrent nullement insondables, puisque,rien qu’à en scruter l’aspect phénoménal, ony découvre aisément le véritable fond qu’ildissimulait et qui ne fait pas toujours hon-neur aux intentions dont il émanait. Aussisuffit-il de se rappeler les diverses idéolo-gies des temps modernes, qui fonctionnentcomme des gants luxueux recouvrant desmains pleines de blessures ; idéologies dupassé récent ayant déformé le message del’hégélianisme, par exemple, et dangereuse-ment dérouté les consciences, avant de s’ef-fondrer en ruines, non sans avoir précédem-ment causé de graves dommages au corpssocial ; idéologies séductrices apparuesencore plus récemment, telle celle de lamondialisation contre laquelle on n’avaitpas suffisamment mis en garde les citoyens,mais dont on avait à temps dénoncé lafragilité et qui s’est soldée par la présentecrise économique mondiale. Sans nul doute,ses effets seront durables, au grand dam dessociétés, tout en assurant des bénéficesexorbitants aux meneurs du jeu. Le para-doxe consiste en ce que les consciences, bienqu’averties de la réalité, continuent de s’ac-crocher aux mythes dont elles subissentl’envoûtement. D n’est point nécessaire dementionner la doctrine, d’inspirationmanichéenne, de l’opposition entre les puis-sances du bien et celles du mal, qui servit deprétexte à une guerre inutile, menéenaguère en raison d’informations faussées,et dont les effets dégradants à l’égard de ladignité humaine demeurent vivants dans lamémoire de chacun, grâce à des documents

largement diffusés et qui sont probantsparce que trop éloquents.

ConclusionLa philosophie est-elle encore en mesure

de prospérer au cours du siècle entamé ?Les conditions matérielles, à cet effet, sont, àcoup sûr, bien réunies : communicationsaccélérées, règne de l’informatique (avec sesrisques), tendance à la libération del’homme de ses soucis journaliers, temps deloisir accru (pourvu qu’il soit utilementrempli), tout prédispose à la réflexionphilosophique. Par contre, la philosophiedoit aujourd’hui faire face à une nouvelleprésence accablante du mythe. Le mythe del’égalité économique (à obtenir par desmoyens tyranniques à une date sans cesserepoussée) a été remplacé par le mythe de lamondialisation, sans compter le mythe quimet en avant des idoles sans valeur, de sur-croît royalement rémunérées, du stade et duspectacle, et qui attirent la jeune générationau point, de l’empêcher de penser à sa con-dition présente pour se préparer un avenirmeilleur, digne d’elle : mythes auxquels,nulle personne sensée ne croit, mais quepersonne n’ose dénoncer ouvertement ens’appuyant sur des principes et sur uneméthode strictement philosophiques.

Kant distinguait judicieusement, jadis, la«philosophie» du «philosopher», l’une con-sistant à ressasser ce qui est acquis ; l’autre,à explorer rigoureusement et authentique-ment le nouveau. Tendances et courantsphilosophiques actuels incitent à patauger,plutôt qu’à créer. Devrait-on, alors, pourdépasser cette situation, souhaiter l’immi-nence de quelque menace avec l’angoissegénérale qu’elle serait susceptible de sus-citer ? Devant une telle éventualité désas-treuse, force est de se contenter des seulsprogrès de la démocratie, ne serait-ce quedans les parties du monde où les libertésdémocratiques ne risquent pas (encore)d’être phagocytées. L’apparition prochained’un Socrate contemporain serait-elle àexclure ? La philosophie ne serait-elle pasdestinée, de par sa nature, à se réinventersans cesse ?

62

Je souhaiterais m’en tenir à l’histoire dela culture – comment l’envisager, commentla transmettre – et, plus étroitement, l’his-toire des littératures et des arts, mais mêmecelle-ci est intimement liée à l’histoire poli-tique, sociale, religieuse, technologi-que...Toutes sont indépendantes et on évitede parler de leurs interférences quand ellesne sont pas bonnes. Par ignorance et parhaine, les missionnaires chrétiens détruisentles codex des anciens Mexicains, comme lesextrémistes islamiques pulvérisent dessculptures monumentales, les nazis brûlentles livres, les bombardiers occidentauxrasent les sites archéologiques mésopo-tamiens... L’historien de l’art et de la littéra-ture ne peut ignorer tout cela, même s’il s’entient à une esthétique formelle.

Dans le domaine des arts et des lettres,

les valeurs changent perpétuellement et uneremise en ordre est nécessaire à chaque nou-velle génération. Les catégories établies (leromantisme, le symbolisme etc.) ne sont pasétanches et varient d’une culture à l’autre;elles sont moins indemnes de contacts avecl’étranger qu’on ne croit. Les variations dugoût et du pouvoir font apparaître ou dis-paraître des noms et des œuvres. On redé-couvre le peintre Vermeraprès deux sièclesd’oubli, mais on supprime l’étude deCorneille ou de Madame la Fayette d’unsimple édit. Assurément, il est impossiblede tout connaître dans un domaine et, donc,de tout enseigner, mais s’en tenir à une his-toire très fragmentaire, très locale, est dan-gereux et ne facilite pas la compréhensionentre les hommes.

Professeur de littérature américaine aux

Serge FAUCHEREAU*

Elargir l’histoire de la culture

Dans le domaine des arts et des lettres, les valeurs changent perpétuellement et une remise en ordreest nécessaire à chaque nouvelle génération. Les catégories établies (le romantisme, le symbolismeetc.) ne sont pas étanches et varient d’une culture à l’autre. Les variations du goût et du pouvoirfont apparaître ou disparaître des noms et des œuvres. L’histoire des bibliothèques, des musées etdes orchestres symphoniques, n’est pas toute la culture; il y a aussi des cultures populaires. Jerécuse l’idée d’un rapport statique entre une culture dite d’élite et les cultures dites populaires. Ily a un mouvement constant entre ces secteurs comme entre les différents domaines de la création.

Mots clé: histoire de la culture, arts, lettres, bibliothèques, musées.

Enlarging the History of Culture. In the history of culture and literature, the values changeperpetually. Thus, each generation needs to put things in order. The fixed categories (Romanticism,Symbolism etc.) are not tight varying from one culture to another. The variations of taste and ofunderstanding capacities make appear or disappear names and works. The history of libraries, ofmuseums of symphonic orchestras is not the entire culture. There are also the popular cultures. Wereject the ideas of a statistic between a so called elite culture and those considered of lower quali-ties. There is a constant movement between these areas as well as in other different creationdomains.

Keywords: history of culture, arts, literature, libraries, museums.

Abstract

63

Elargir l’histoire de la culture

Etats-Unis puis professeur d’esthétique enFrance, j’ai toujours eu besoin de tous lesdomaines de l’art et de la littérature.Comment expliquer la poésie d’Ezra Poundsans Dante ? Sans Brancusi? Commentprésenter la peinture de Kandinsky sansClaude Monet ? Sans Schönberg? Sans lesanciennes icones? Comment comprendreTzara si on ne tient pas compte de sonarrière-plan culturel? Etc.

Tous les domaines de l’art sont indépen-dants, toutes les cultures ont toujours com-muniqué entre elles. Tout novateur connaitles classiques mais aussi bien l’avant-gardede son temps: Durer est allé voir la peintureen Italie, Shakespeare a lu Montaigne etEminescu a lu Théophile Gautier,Starobinsky a écouté avec soin Rimski-Korsakov... Il n’y avait pas moins de con-tacts hier qu’aujourd’hui, c’est pourquoi ilest stupide, entourés de medias de commu-nication comme nous le sommes, de ne pasétendre l’histoire de la culture (occidentale, oumoins) ou de bien faire comprendre qu’ellen’est pas limitée a notre petit territoire.

Pendant trop longtemps l’histoire de laculture a été faite pas les Anglo-saxons, lesFrançais, les Allemands et quelques Italiens,chacun avec ses préférences et ses préjugésnationaux ou internationaux. Le mercantil-isme qui s’est instauré dans ces domainesn’y a pas changé grand chose. Il est plusfacile à une grande puissance de nousimposer un petit artiste qu’à un petit artiste.A qualité égale un écrivain Allemand s’im-posera plus facilement qu’un écrivainKazakh ou Estonien, et ce n’est pas qu’unequestion de langue. L’histoire et la cultureallemandes sont mieux comme et, donc,respectées que la culture d’un pays lointainou sans puissance économique. A l’heure oùla Chine ou le Brésilprennent une impor-tance considérable, on ne sait pas encorepresque rien de la culture même la plusrécente de ces pays. Nous sommes enEurope et nous ne savons presque rien del’art ou de la littérature modernes des PaysBaltes ou de Scandinavie.

Dans l’histoire de la culture occidentale,on a fait trop de place à l’avant-gardisme.L’avant-garde a été un concept utile maisaujourd’hui daté, un phénomène qu’il fautcirconscrire précisément dans une époquerécente mais largement passée ( Il neviendrait à l’idée d’aucun artiste ou écrivaind’aujourd’hui de se dire d’avant-garde).Cette notion reposait sur une idéed’avance, de progrès qui n’est pas applica-ble à la création artistique ou littéraire.Picasso n’est pas supérieur à Velasquez, niSchubert à Couperin. Le concept universi-taire d’influence a laissé à penser que l’in-venteur d’une nouvelle pratique était parconséquent le meilleur. James Joyce n’a pasinventé le monologue intérieur, mais c’estlui qui a su en faire quelque chose de pas-sionnant.

Pour la commodité de l’histoire sansdoute fallait-il classer les créateurs et lesœuvres, mais l’historiographie a fini partrop cloisonner les courants et les groupes.La réalité est plus complexe. Virginia Woolf,Proust, Claudel, Tibor Déry, dans certainesde leurs œuvres sont d’avant-garde ;sansparler d’inclassables comme Henri Michaux, Ionesco ou les peintres Solana ou Balthus

64

Serge Fauchereau

qui touchant à tout sans appartenir à ungroupe défini et équitable.

Attention: l’histoire ponctuelle est aussiutile que l’histoire générale. L’examen dupoint-virgule dans l’œuvre de MarcelProust vaut peut-être un panorama des artsde la Renaissance. Le microscopique et lemacroscopique sont complémentaires.

L’histoire de la culture des bibliothèques,des musées et des orchestres sym-phoniques, n’est pas toute la culture; il y aaussi des cultures populaires. Je récusel’idée d’un rapport statique entre une cul-ture dite d’élite et les cultures dites popu-laires. Il y a un mouvement constant entreces secteurs comme entre les différentsdomaines de la création. Il y a longtempsque les Bartók, Enesco, Ives Villa – Lobosavaient intégré des chants populaires ou dejazz dans leurs compositions. Toute l’œuvred’Ernest Hemingway a eu beaucoup moinsde retombées immédiates que le feuilletonpopulaire Fantômas dans le monde desavant-gardes. Vice versa, des œuvres

expérimentales, marginales, comme le filmBallet mécanique de Fernand Leger, ont puservir à des metteurs en scène, commeAlfred Hitchcock, qui, eux, touchaient ungrand public. L’artiste ou l’écrivain prendson bien ou il le trouve, c’est son affaire ,mais, nous, lecteur, spectateur, auditeurdevons laisser l’œuvre à sa fonction. Unœuvre de Pierre Bouley ne s’écoute pascomme un orchestre de rock ; elle n’a pas lamême destination. Enfant, je me suis régaléde Tintin et Tarzan ; je ne les renie pas, je leurreconnais des qualités mais, avec la vogued’aujourd’hui des bandes dessinées et man-gas et sous prétexte d’être accessible au plusgrand nombre, il me semble qu’on a tort demettre Tintin et Tarzan au niveau de MaxErnst et Thomas Mann. L’historien doitpréserver les uns et les autres sans préten-dre leur attribut des qualités identiques. Cene sont là peu des exemples.

L’histoire change encore une fois, peut-être.

65

Când cineva se declarã pe sine, pur ºisimplu se autodeclarã ca fiind un lider, fap-tul acesta nu poate fi înþeles decât în douãvariante sau, la limitã, sã zicem, trei: avemîn faþã un caz de paranoia ori situaþia – înorizontul în care se desfãºoarã eveni-mentele, istoria sau istoriile – este de aºanaturã încât, fãrã o rapidã acceptare de cãtrecineva, unul, unii, a necesitãþii absolute,imperative, a unui arbitraj care sã însumezejustiþie ºi forþã, ceea ce urmeazã a se pro-duce este o sigurã ºi de nepermis tragediesau, în sfârºit, a intrat în funcþie infinitacapacitate omeneascã de a gafa, în sferapoliteþii, bunului simþ, eventual mãcar înaceea mai simplã, mai rigid, dar ºi sumarcodificatã, a diplomaþiei. Nu am în vedere,scriind aceste rânduri, condiþia internã a

României ºi nici mãcar a vreunei þãridiferite, mai mici sau mai mari – în con-secinþã, în cazul considerat, singura expli-caþie pentru un act greu de tratat în alt chipdecât drept un necontrolat afront este ceanotatã mai sus ca o a doua variantã aînþelegerii lucrurilor, serioasã, gravã, încãr-catã de mari primejdii, mai exact de sinistreconsecinþe, în cazul ratãrii dreptei salesoluþionãri. În spaþiul riscurilor militaremaxime, nu existã, în realitate, decât o calede abordare a problemei: dacã se declarãcineva deþinãtorul leadership-ului mondial,fie ºi în asociere cu unul sau câþiva aliaþi,aceasta într-o vreme de crizã, într-o peri-oadã a tuturor responsabilitãþilor abando-nate, afirmaþia trebuie luatã drept angaja-ment de ultimã instanþã, drept singura for-

Caius Traian DRAGOMIR*

Nevoia de lideri - principiul ºi conjunctura

Adevãrata condiþie a unui lider este aceea de a motiva ºi de a emancipa un grup, o funcþie socialã,o naþiune sau, la un nivel superior, o lume întreagã. Totuºi, toatã lumea îl poate deposeda de aces-te virtuþi, dacã se va comporta arogant sau instabil, provocând dezechilibre. Nimic nu este mai lip-sit de diplomaþie decât ca un conducãtor sã se declare lider regional, mondial sau ceva asemãnãtor.Mai mult decât atât, o astfel de afirmaþie constituie o ameninþare politicã.

Cuvinte-cheie: lider, crizã, dominaþie internaþionalã, diplomaþie, rãzboaie.

The need for leaders - principle and situation. The true condition of a leader is that specificto a person being the ability to inspire and develop a group, a social function, a nation or, at thehigher limit, most of the world and, however, everybody can forget about him, because he will neverexpress arrogance or an unsteady, continuous, gesticulation. Nothing is so a non-diplomatic behav-iour as the act of declaring yourself a regional leader, a world leader or some similar to these.Moreover, it is a political danger.

Keywords: leader, crisis, international domination, diplomacy, wars.

Abstract

* Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Grecia; Diplomat, ex-minister, ex-ambassador ofRomania in Greece.

66

Caius Traian Dragomir

mulã încã practicabilã într-o lume a uneispeciale voinþe de a utiliza rãul, în cel maivulgar ºi nelimitat interes egoist.

Am afirmat mai sus cã nu mã voi ocupaaici de România ºi nici de situaþia internãdin vreo þarã anume; pentru cele ceurmeazã însã, meritã sã precizez cã organi-zarea unui stat, a unei societãþi implicã,revendicã mai curând prezenþa leaderilor,cu diferitele lor capacitãþi ºi orientãri, pre-cum ºi – implicit – existenþa unui viu ºi efi-cient proces de leaderaþie. De ce? Tocmaipentru cã, în statul respectiv, în societatearespectivã, personalitatea, individul sãpoatã fi liberã ori liber sã aibã parte decapacitatea de a-ºi cultiva forþele creatoare,sã dispunã de timpul ºi ambianþa necesaregândirii, dezvoltãrii unei emoþionalitãþidinamice ºi dinamizante. Adevãraþii con-ducãtori ai unei þãri sunt cei pe care toþicetãþenii îi uitã, în viaþa curentã a societãþiilor, în sensul în care persoana binecuvântatãcu un organism sãnãtos resimte fericirea darºi eficienþa vieþii sale fizice drept acþiuneatãcutã ºi armonioasã a celulei, þesuturilor ºiorganelor corpului sãu. Hotãrârile se iau nuîn condiþiile luptei politice sau economiceori sociale, ci în forma concurenþei modu-rilor potenþiale de integrare funcþionalã.Este evident cã aºa ceva nu se întâmplãacum, pe acest pãmânt, dar utopia eternã aomului în civilizaþie este aceea a aflãrii con-ducãtorului imediat, apoi uitat, deci perfect.Evident, poporul condus de o singurã per-soanã numai un popor liber ºi mulþumit –pentru a nu mai spune fericit – nu poate fi,dar definind, precum în cele de mai sus,condiþia liderului, referirea se face nu la opersoanã unicã ºi nici mãcar la un grup mic,la o oligarhie, ci la o conducere guverna-mentalã (ºi, desigur, parlamentarã etc.) inte-gratã în ansamblul sãu. Oricum, dacã nurareori, în istorie, dictaturile s-au pututdovedi atractive cel puþin la începutul lor,aceasta s-a întâmplat nu pentru cã po-poarele ar fi fost incapabile de a se conduceîn formula democraticã Pericle-Lincoln („oconducere a poporului, prin popor ºi pentrupopor”), ci pentru cã procesul selectãriiunui numãr rezonabil de leaderi supuºiunei relativ rapide înlocuiri ajunge în unele

epoci, de alienare a ofertei politice, sã se tra-ducã prin rezultate reiterativ nefericite.

De ce ar fi însã nevoie de leaderi mondi-ali – de state leaderi, de conducãtori puter-nici, de forþe militare ºi de instituþii inter-naþionale pe care aceºtia sã îºi bazeze autori-tatea, de preferat cu un minimum demanevrã, spre a nu spune manipulare,asupra lor? În actualitatea politicã, probabilcã necesitatea unui leadeship actual provinetocmai din ºansa care pare sã existe acum dea se încheia definitiv cu tendinþa – ºi aspi-raþia – de a face astfel ca lumea, istoria sã fieconduse dintr-un centru de putere, ºi nicimãcar dintr-un numãr redus, de la douã la,sã zicem, cinci-ºase astfel de centre, totodatãfocare de lansare a forþei militare în princi-

67

Nevoia de lideri - principiul ºi conjunctura

palele zone geopolitice. Gabriel Robin apublicat, la începutul anilor 1990, o cartecelebrã intitulatã Un monde sans maître. Olume fãrã stãpân este, poate, o altã utopie,dar una la care umanitatea a crezut cã sepoate ataºa în efortul sãu istoric, la sfârºitulcelui de al Doilea Rãzboi Mondial; atuncilucrurile nu au evoluat în sensul unei astfelde realizãri – acum, în mod paradoxal, toc-mai globalizarea (ºi un anumit gen de glo-balizare a pericolului nuclear), drept fapt aldemocratizãrii existenþei internaþionale, arputea sã nu mai fie cu totul nerealist, trecân-du-se însã prin perioada impulsionãrii uneimiºcãri de autenticã evoluþie de drept, înrelaþiile interstatale.

A existat, nu de mult – în urmã cu maipuþin de un secol – o persoanã care a con-siderat cã statul lui ºi el însuºi, iniþial, sunt,vor deveni, vor fi cu adevãrat conducãtorimondiali pentru un mileniu. Numele aceluiom – doar un om – era Adolf Hitler. Lumeaaceasta este a Unuia singur – la fel cum estetotul: cerul ºi pãmântul, cele vãzute ºi celenevãzute. Cum s-a ajuns la aspiraþia înspreo conducere mondialã? Foarte simplu, celpuþin la o examinare a determinismuluiimediat. Europa – la Vest de Constantinopolºi de Moscova – a fost centratã de axul re-prezentat de Sfântul Imperiu Roman deNaþiune Germanã ºi de Papalitate; MareaRevoluþie Francezã face sã se nascã Impe-riul Francez, napoleonian; Napoleon desfi-inþeazã Imperiul German; Bismarck reînfi-inþeazã acel Imperiu German, dupã ce în-frânge, devastator, al Doilea ImperiuFrancez: Franþa – acum o republicã imperi-alã, având atât forþa unui spaþiu metropoli-tan strãlucit, cât ºi un imperiu colonial ºi unsistem de alianþe eficiente ºi puternice, dis-truge încã o datã „Reichul” German, careînsã, cu mijloacele unei revoluþii interne,dar ºi ale forþei sale de luptã, suprimã Im-periul Rus; Rusia se reface, imperial, princomunism; Germania se reface, tot imperial,prin nazismul lui Adolf Hitler. Are loc seriade conferinþe care decid istoria: Casablanca,Teheran, Ialta, San Francisco, Postdam,Paris, Bretton Woods. Se aºazã frontiere noi– se hotãrãsc formele unei stabilitãþiabsolute în cadrul ONU, dar ºi prin toate

hotãrârile luate de cãtre „Naþiunile Unite”.Tot ceea ce s-a decis la Ialta þine, impecabil,datoritã enormelor forþe atomice aflate faþãîn faþã – americanã ºi sovieticã. În rest, totulfluctueazã; ºi mai dificilã este stabilitatea laexpirarea celor cincizeci de ani, constrângã-tori prin acordul Ialta.

Câtã vreme globalizarea nu se fãcea pu-ternic resimþitã, rupturile de echilibruaveau, oricum, o gravitate exagerat demare; ce este de fãcut însã acum? Mo-dificãrile de frontiere, tensiunile, conflictelemilitare geografic limitate genereazã aziprimejdii mondiale, globalizate – precum,de fapt, în urmã cu aproape un secol, cioc-nirea dintre enormul Imperiu Austro-Ungarºi mica Serbie, conflict declanºat de ºtiutulasasinat, altfel spus, atac terorist. De altfel,întreaga perioadã care precede „MareleRãzboi”, primul, sau mai corect etapainiþialã a Rãzboiului Secolului XX, cãci unulsingur a fost, separat în douã etape de operioadã - ºi aceea nebunã. Diferenþa constãînsã în faptul cã, acum, sabia lui Damoclesse numeºte arma atomicã ºi, mai mult decâtatât: diseminarea nuclearã – dublã, dincolode grupul deþinãtorilor tradiþionali, dar ºidincolo de locurile amplasãrii ajunse tradi-þionalã a armamentelor, sau a contraar-melor. Nu mai rãmâne decât o singurãºansã: cineva sã spunã – precum se ºtie a sefi întâmplat: noi ne asumãm leadership-ul.Aceasta ar putea sã însemne cã toatã situ-aþia lumii revine la ceea ce se întâmplase - ºise decisese – statal, nu tehnologic, nu pro-priu-zis militar, cãci ar fi prea mult sã sespere aºa ceva; statal, deci înainte de anulde mijloc al secolului XX. Dacã umanitatease aºazã astfel, atunci, în sfârºit, nevoia unuighidaj, implicit a unei, unor, dominaþiimondiale devine desuetã. Dar dacã nu seîntâmplã aceasta? Rãmâne sã ne amintim deShakespeare: „ce anume citeºti, Prinþe?Vorbe, vorbe, vorbe!” Vorbe, care prin falsi-tatea lor eventualã, nu ar face decât sãpropage indefinit în istorie consecinþadominaþiei – esenþa, pânã acum, a istoriei:crima. Ar mai fi de pus doar încã o între-bare: despre cine ºi despre ce a fost vorba înacest eseu?

68

1. Intrare la un om întregJunimistul Petru Th. Missir (1856-1929) e

sortit sã devinã unul dintre cele mai impor-tante repere ale oricãrei miºcãri de renaºterenaþionalã româneascã. Cunoscut pânã acumdoar unui mãnunchi firav de specialiºti,1

evocat de Nicolae Iorga drept o figurã “dinvremea oamenilor întregi”2, Missir e ungânditor conservator a cãrui recuperare nuare nimic de a face cu sentimentalismul de

arhivã. Missir nu e un autor care trebuiescos din uitare, ci un gânditor care ne poatesmulge din amnezie.

Bio-bibliografia lui Missir e impresionan-tã. Nãscut la Roman pe data de 8 octombrie1856, într-o familie de origine armeanã,Missir a “isprãvit” liceul ºi Facultatea deDrept la Iaºi. În 1879 obþine doctoratul înDrept, cu summa cum laude, la Universitateadin Berlin. Membru al Junimii, apropiat allui Titu Maiorescu ºi Petre P. Carp, prieten

Mircea PLATONÎn linie dreaptã:

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ

Junimistul Petru Th. Missir (1856-1929) e sortit sã devinã unul dintre cele mai importante repereale oricãrei miºcãri de renaºtere naþionalã româneascã. Cunoscut pânã acum doar unui mãnunchifirav de specialiºti, Missir e un gânditor conservator a cãrui recuperare nu are nimic de a face cusentimentalismul de arhivã. Missir nu e un autor care trebuie scos din uitare, ci un gânditor care nepoate smulge din amnezie. Asemenea oricãrui conservator autentic, Missir e interesat de realitate ºide lupta împotriva falsificãrii ideologice ºi, de fapt, a realitãþii, realitatea având de a face ºi cu trecu-tul, prezentul ºi potenþialul unei naþiuni, aºadar, cu semnificaþia ei.

Cuvinte-cheie: Petru Th. Missir, Junimea, conservatorism, ideologie, realitate, naþiune.

Conservatory Peter Th. Missir and representative state. Petru Th. Missir (1856-1929) is des-tined to become one of the most important marks of any national resurrection movement. Knownuntil now by a small group of specialists, Missir is a conservative thinker whose recovery has noth-ing in commune with the archive's sentimentalism. Missir is not an author, who must be kept outfrom oblivion, but a scholar, who saves us from amnesia. As any veritable conservative, Missir isinterested by reality and the battle against the ideological forgery and, in fact, of the reality itself,reality being related with the past, present and the potential of a nation, with its sense.

Keywords: Petru Th. Missir, Junimea, conservative, ideology, reality, nation.

Abstract

* 1 Vezi articolul pe care i-l dedicã Dan Mãnucã în Dicþionarul literaturii române de la origini pânã la 1900,

Bucureºti, Editura Academiei Române, 1979, p. 581-82; Ion Bulei, Conservatori ºi conservatorism înRomânia, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2000, p. 559; Victor Durnea, “C. Stere colaborator al junimis-tei Era nouã”, în Cultura, nr. 47/27 nov. 2008, p. 12-13.

2 Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, 1936, III, p. 291-92.

69


de-o viaþã cu I. L. Caragiale, Missir a fost ºiprotectorul lui Mihai Eminescu în ultimaparte a vieþii acestuia. ªi-a început cariera camagistrat la Iaºi (1880-84), a predat dreptnatural, drept internaþional ºi filosofiejuridicã la Universitatea din Iaºi ºi dreptinternaþional privat la Universitatea dinBucureºti. A fãcut parte din “comisiunilepentru negocierea unei convenþii de comerþcu Turcia” ºi a fost reprezentantul Românieila conferinþele de drept internaþional privatþinute la Haga în anii 1893, 1894, 1900 ºi1904. Datoritã activitãþii sale la aceste con-ferinþe, a fost ales membru asociat al Institu-tului de Drept Internaþional. A fost vice-preºedinte al Senatului în 1910. A fondat,alãturi de N. Volenti ºi de A. C. Cuza, sãptã-mânalul junimist Era nouã (1889-1900), de-venit din 1891 publicaþie apropiatã de Par-tidul Constituþional, care grupa o dizidenþãconservator-junimistã condusã de Petre P.Carp ºi din care fãceau parte Titu Maio-rescu, Alexandru Marghiloman, Theodor

Rosetii, Iacob Negruzzi (în 1900, gruparea s-a întors la sânul Partidului Conservator).Missir a colaborat la Revista de drept ºi socio-logie ºi a fost autorul a 17 cãrþi ºi broºuri,unele în colaborare cu C. G. Dissescu sauTake Ionescu. În 1926, a fost ales membru deonoare al Academiei Române. Prima antolo-gie a scrierilor lui Missir, edite ºi inedite, aapãrut abia acum, odatã cu lansarea solideiediþii de Scrieri literare ºi politice (Iaºi,Editura Convorbiri literare, 2010, 430 pagi-ni) publicate de curajosul editor CassianMaria Spiridon ºi îngrijite ºi prefaþate cuobiºnuita acribie ºi cu eleganþã stilisticã demodã veche de istoricul literar Liviu Papuc,din al cãrui studiu introductiv am ºi rezu-mat datele bio-bibliografice de mai sus.

Asemenea oricãrui conservator autentic,Missir e interesat de realitate ºi de luptaîmpotriva falsificãrii ideologice ºi, de fapt, arealitãþii, realitatea având de a face ºi cu tre-cutul, prezentul ºi potenþialul unei naþiuni,aºadar, cu semnificaþia ei.3 Missir cen-

3 Robert Penn Warren scria cã, de vreme ce orice identitate se dezvoltã în timp, dispreþul faþã de trecutaduce dupã sine o identitate, personalã sau naþionalã, fictivã (de genul celor promovate de susþinãtorii“patriotismului constituþional” ºi ai “proiectelor de þarã” fãrã dimensiune istoricã, dispreþuitã drept“pãºunistã”, “fascistã” º.a.m.d.). Warren precizeazã cã indiferenþa faþã de istorie, evazionismul sauoportunismul fac imposibilã orice “semnficaþie” sau “importanþã” a lumii: “Într-o lume a prezentuluicontinuu, în care pasivitatea e întreþinutã de o dietã intensã de senzaþii ºi noutãþi, semnificaþia, care prinnatura ei se referã la trecut ºi la viitor, devine insignifiantã” (Poetry and Democracy, Cambridge, HarvardUniversity Press, 1975, p. 56, 87). Warren noteazã cã “publicul” e singura entitate care poate locui înprezentul etern al globalizãrii, adicã al unei lumi care a înlocuit timpul ºi locul prin “spaþiu”, care aeradicat istoria de dragul creºterii indicatorilor economici. “Publicul” e o entitate abstract-iresponsabilãºi deci potrivitã determinismului neocolonial globalizant. Citându-l pe Kierkegaard, Warren aratã cã,spre deosebire de o persoanã sau de o naþiune, “publicul” nu poate fi reprezentat: “În 1846, în lucrareaEpoca actualã, Soren Kierkegaard scria despre natura publicului ºi despre relaþia lui cu sinele. Publicul,spunea el, e o entitate care nu poate fi scrutatã; nu poate fi nici mãcar reprezentatã, pentru cã e oabstracþiune”. Când epoca în care trãim e, aºa cum declara Kierkegaard despre propria lui epocã,“amorfã ºi distrugãtoare a oricãrui lucru concret, publicul devine totul ºi se presupune cã includetotul”. Apoi continuã prin a examina natura abstracþiunii care e “publicul”: “O generaþie, un popor, oadunare a poporului, un grup de oameni sau un om sunt responsabili pentru ceea ce sunt ºi pot fi fãcuþisã se ruºineze dacã sunt lipsiþi de constanþã ºi de loialitate; dar un public rãmâne un public”. Când opersoanã e ‘cu adevãrat ceea ce e, nu face parte din public. Constituit din indivizi aflaþi la momentul încare nu sunt nimic, publicul e un fel de gigantic ceva, un hãu abstract ºi vid care e totul ºi nimic”(Kierkegaard, citat de Warren în Poetry and Democracy, p. 61). Prin urmare, transformarea românilor în“public” în ultimii douãzeci de ani, transformare operatã nu doar de “moguli”, ci ºi de “elitele dedumping” fabricate de un întreg aparat mediatic, are drept rezultat de-responsabilizarea noastrã. Canaþiune, am putea fi responsabili pentru opþiunile noastre. Ca “public”, nu suntem. Aºadar, nimeni dincei care au contribuit la transformarea românilor din naþiune în “public” nu are dreptul sã spunã cãromânii sunt “de vinã”. Silit sã trãiascã în interval, acolo unde spaþiul ºi timpul sunt abolite ºifuncþioneazã doar determinismul golului, “publicul” român nu e responsabil de nimic. Despre elim-inarea timpului local de dragul standardizãrii orarului la cererea cãilor ferate, vezi Jack Beatty, Age ofBetrayal. The Triumph of Money in America, 1865-1900, New York, Knopf, 2007, p. 3-6. “Damn Vanderbilt’stime! We want God’s time”, strigau cetãþenii americani, convinºi cã, odatã ce au pus mâna pe timp, mar-ile corporaþii lucrând mânã în mânã cu statul vor reuºi sã standardizeze totul.

70

Mircea Platon

zureazã ºi falsificarea pseudo-sincronistã,“modernistã” a vieþii românilor, ºi termeniipolitici în care se traduce realitatea româ-neascã a vremii lui. Denunþã, aºadar, nudoar formele fãrã fond, ci ºi fondurileinforme, nu doar ideile gãunoase, ci ºi viaþagãunoasã, nu doar corupþia de drept, ci ºi pecea de fapt. Ca atare, tocmai pentru cã re-fuzã politica pur ideologicã sau oportunistã,care distorsioneazã realitatea printr-un set

de prezumþii teoretice sau de imperativestrãine þelurilor unei naþiuni, Missir e pre-ocupat de chestiunea statului reprezentativ,pe care o trateazã din perspectivã politicã,economicã ºi culturalã.

Din punct de vedere etimologic, a repre-zenta vine de la verbul latinesc repraesentare,care înseamna: 1. a face prezent ceva/pecineva absent; 2. a întruchipa valori ºi con-cepte abstracte.4 De aici decurg ºi cele douã

4 Pentru un excurs etimologic asupra valenþelor reprezentãrii, precum ºi pentru o trecere în revistã aunor modele politologice de reprezentare, vezi Hanna Fenichel Pitkin, The Concept of Representation(1967), Berkeley, University of California Press, 1972, p. 241-252.

71


valenþe ale statului reprezentativ democra-tic, ºi anume:

1. obligaþia de a reprezenta cetãþenii, dea face prezenþi în actul politic cetã-þenii, altminteri absenþi de la luareadeciziilor politice, ocupaþi cu muncaºi viaþa de familie;

2. obligaþia de a reprezenta cetãþenilor,de a întruchipa anumite valori, anu-mite competenþe ºi decenþe care staula baza unei societãþi sau naþiuni.

Reprezentanþii naþiunii, aleºii noºtri încazul unui regim republican parlamentarprecum al României, trebuie sã acþionezeatât în numele nostru cât ºi pentru noi. Înprimul caz, reprezintã voinþa noastrã. În aldoilea caz, trebuie sã reprezinte, sã întru-chipeze valorile noastre.

În primul caz, limita acþiunii lor e clarã: ecea a unui mandat limitat conform cãruiaalesul, sau mai bine zis agentul, nostru facedoar ceea ce vrea poporul sã se facã, duce laîndeplinire, pentru popor, voinþa poporului.În al doilea caz, mandatul reprezentantuluinu e limitat de voinþa noastrã, ci de valorilenoastre, pe care are a le reprezenta, a ni lereaduce în faþa ochilor, a ni le reaminti, a lepune la lucru chiar ºi în cazul în care le-amuitat sau în care voinþa noastrã le neso-coteºte.

În cazul lui Missir, perspectiva politicãasupra statului reprezentativ identificãmodul în care se poate reprezenta politicrealitatea fãrã a o distorsiona. Missir descrieun sistem de circulaþie a valorilor (elitelepolitice, administrative etc.) sau “cum seleagã acest sistem [constituþional reprezen-tativ, n. M.P.] cu societatea în mijlocul cãreiase aplicã, câtã putere politicã îi dã el ºi cui

anume o dã acea putere.”5 Din perspectivaconservatoare a lui Missir, statul are o misi-une culturalã dacã e stat reprezentativ,adicã un stat preocupat cu adevãrul re-prezentãrii ºi cultivarea realitãþii. Sau, dupãcum spune Missir, existã un “principiu ge-neralmente admis, cã statul are de îndepli-nit certe misiuni de ordine, de asistenþã ºi deculturã pentru societate”6. Perspectiva eco-nomicã asupra statului reprezentativ nearatã cum putem cultiva realitatea pentru a-i spori valoarea, pentru a îmbunãtãþi viaþacetãþenilor. Iar perspectiva culturalã nearatã ce e realitatea, ce ºi mai ales care suntvalorile ºi modurile de viaþã care trebuie sãîºi gãseascã reprezentare politicã la nivel destat.

Toate trei perspectivele au în vedere, caorice perspectivã conservatoare, în primulrând aspectul calitativ, nu doar pe cel canti-tativ. În antologia de faþã, pespectiva poli-ticã apare, de exemplu, în lucrãrile Regimulreprezentativ. Disertaþie cititã la deschidereacursurilor anului ºcolar 1888-1889 ale Univer-sitãþii de Iaºi (Iaºi, 1888) ºi Partizile politice subregimul reprezentativ (Iaºi, 1888).

Perspectiva economicã apare, printrealtele, în lungi eseuri critice publicate înConvorbiri literare pe marginea scrierilornaþional-liberalului P.S. Aurelian, ale luiA.C. Cuza sau Karl Marx. În fine, perspecti-va culturalã strãbate tot ºirul editorialelorpublicate în Era nouã - care dezbat, de exem-plu, chestiuni legate de “Autoritatea ade-vãrului în discuþiile politice” -, dar ºinumeroasele pagini inedite, despre naþio-nalism, de exemplu, descoperite de LiviuPapuc în arhiva Muzeului Literaturii dinIaºi.

5 Petru Th. Missir, Scrieri literare ºi politice, ed. Liviu Papuc, Iaºi, Editura Convorbiri literare, 2010, p. 156.6 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 157.7 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 157.8 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 163.9 Traian Herseni, Teoria monografiei sociologice (1934), în Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Henri H. Stahl,

Monografia – Teorie ºi metodã, Bucureºti, Paideia, 1999, p. 79.10 Mihai Eminescu, “Cãutând a explica...” (Timpul, 6 august 1881), în Opere politice, ediþie alcãtuitã de

Cassian Maria Spiridon, Iaºi, Timpul, 1997-99, 3 vols., I, 45. “Semibarbaria e altceva, e o boalã produsãprin mediu strãin, decrepitudinea ce s-ar produce plantând un stejar la loc bãltos ºi supunându-l laregimul salciei comune”, îºi continuã Eminescu gândul în articolul «Pseudo-Românul» în «semibar-baria» lui...” (Timpul, 25 octombrie 1881), în Opere politice, I, p. 68.

72

E iarãºi vorba de o comandã – de o pro-punere, dacã preferaþi.

Aflându-se cã lucrez la o viaþã a luiDostoievski ºi socotind cã probabil, aºa cumfãcusem atunci când o scrisesem pe cea a luiCehov, mã voi bizui mult pe corespondenþã,Festivalul de teatru de la Grignan mi-a so-licitat o piesã-document, dacã se poatespune aºa: un text de spectacol care sã uti-lizeze scrisorile autorului, manipulându-le,dar fãrã a altera pasajele folosite, încât spec-tatorul sã fie în prezenþa scriituri autentice aautorului evocat. Exerciþiul, fireºte, nu estesimplu, în mãsura în care autorul piesei tre-buie sã încropeascã din crâmpeie un textcare sã poatã rãspunde imperativelor dra-matice, evitând monotonia monologului ºilinearitatea lecturii, înnodând eroii într-unconflict cu etapele ºi dinamica lui, menajând

suspansul ºi oferind totodatã actorilor ele-mentele trebuitoare pentru a construi perso-naje puternice, cu intenþii credibile ºi care-ºitrag seva de dincolo de replicã, din psiholo-gia unui individ care trebuie sã fie cel ade-vãrat, în cazul nostru nefericitul FeodorMihailovici Dostoievski – a cãrui viaþã, întrenoi fie spus, este atât de amarnicã încât,dacã ºi-ar povesti-o singur, nimeni n-arbãnui cã nu este vorba, o datã mai mult, deunul din romanele sale.

Corespondenþa lui Dostoievski – anun-þatã de mult la editura Polirom în tradu-cerea lui Leonte Ivanov, dar care întârzie,întârzie! ºi o aºtept, aºtept! –, nu este foartebogatã în dezvãluiri privind creaþia pro-priu-zisã ºi nu abundã nici în mãrturisiricare sã ne îngãduie sã pãtrundem înungherele secrete ale unui autor despre care

Carnetparizian

Virgil TÃNASE*

Demonul jocului

Dostoievski e chinuit de demonul jocului. În aprilie 1867, ca sã nu fie închis pentru datorii,Dostoievski trebuie sã pãrãseascã Rusia pentru mai mulþi ani. Aflãm din scrisorile scriitorului cãpariazã banii trimiºi de Ana Grigorievna. Hazardul ºi norocul sunt adulmecate, dar imposibil decontrolat. E greu de gândit cã unul dintre cei mai însemnaþi scriitori ai secolului al XIX-lea ºi-atrãit viaþa cerºind, doborât, odatã cu întoarcerea sa din surghiunul siberian, de datoriile acumulatede pe urma unui faliment.

Cuvinte-cheie: F. M. Dostoievski, jocuri de noroc, scrisori, hazard, noroc.

The Demon of Gambling. Dostoievski is haunted by the demon of gambling. In April 1867, toescape a conviction because his debts, the novelist was forced to leave Russia for many years. Wediscover in his letters that he gambled on the money received from Ana Grygoryevna. Hazard andluck were traced, but were uncontrollable. It is hard to believe that one of the most impressive writ-ers of the 19th century lived from begging, destroyed by insolvency.

Keywords: F. M. Dostoievky, gambling, letters, hazard, luck.

Abstract

* Scriitor, Paris; Writer, Paris.

73

Demonul jocului

nu se poate spune cã este expansiv. Mereu ºimereu e vorba de bani – ne este greu sãimaginãm astãzi cã unul din cei mai însem-naþi scriitori ai secolului ºi-a trãit viaþacerºind, doborât, ce e drept, curând dupãîntoarcerea sa din surghiunul siberian, dedatoriile acumulate cu ocazia unei aventuride presã soldate cu un faliment. În aprilie1867, ca sã nu fie închis pentru datorii, Dos-toievski trebuie sã pãrãseascã Rusia pentrumai mulþi ani. Scrisorile lui Dostoievskisunt pline de solicitãri adresate editorilorsãi, despre care nu se poate spune cã ar fimeschini, promiþând capitole care rareoriajung la timp – ºi din cauzã cã uneori zecide pagini sunt aruncate la coº pentru cã unpersonaj care apare dintr-o datã în timpulredactãrii (e cazul lui Stavroghin din Pose-daþii) sau pentru cã un conflict care izbuc-neºte pe neaºteptate impun modificareaîntregii arhitecturi ºi totul trebuie luat de laînceput.

Existã însã, mi s-a pãrut, în aceste cam omie de pagini de corespondenþã, un germe-ne care poate da naºtere acestei piese deteatru foarte particulare care mi-a fostcerutã. Este vorba de scrisorile lui Dosto-ievski privind pasiunea lui pentru ruletã. ªiun „dialog” se poate construi punând în pa-ralel aceste pagini cu cele pe care, în acelaºitimp, le scria în jurnalul sãu Ana Grigo-rievna Dostoievskaia.

Convingerea lui Dostoievski cã merge lasigur este halucinantã. El explicã în maimulte rânduri diferitor interlocutori de ce,„ºtiinþific”, nu poate sã nu câºtige, cu condi-þia totuºi de-a juca cumpãtat, adicã detaºat,cu o rãcealã diabolicã ºi având în faþã untimp suficient ca sã se poatã retrage cândare senzaþia cã norocul nu e de partea lui,revenind dupã un timp pentru a preluajocul. Problema, îi explicã el soþiei sale rã-mase la Dresda, în timp ce el este la Bad-Hombourg, este cã o iubeºte atât de mult,atât de grãbit sã se-ntoarcã lângã ea, încâtnu poate juca cu liniºtea necesarã. Dosto-ievski pierde în mai multe rânduri pânã ºibanii trimiºi de Ana pentru biletul de întors,dar e atât de convingãtor în demonstraþiilesale încât soþia sa ajunge sã-i propunã sãpetreacã împreunã un timp într-o localitatecu cazino.

Inutil de adãugat cã ºi de aceastã datãDostoievski pierde ºi ultimul ºfanþ.

Uneori, felul în care-i povesteºte soþieisale slãbiciunea de-a se fi întors la ruletã estede-o stupefiantã inocenþã sau rea-credinþã:„Am pierdut totul, tot ce-mi rãmãsese dar ºibanii pe care mi-i trimeseseºi pentru drum.Nu i-am gãsit la poºtã decât cãtre patru,când trenul ca sã mã-ntorc plecase deja.Urmãtorul era la ºase jumate. Ca sã-mi omortimpul, am trecut pe la Cazino. Jur cã n-aveam intenþia sã joc. Din douã motive. Maiîntâi pentru cã-n scrisoarea trimisã cu baniiîmi spuneai ce catastrofã ar fi pentru noidacã i-aº pierde. Al doilea, pentru cãnoaptea trecutã am avut un vis înspãimântã-tor în care apãrea tata. Nu l-am visat decâtde douã ori în viaþã ºi de fiecare datã era pre-moniþia unei mari nenorociri. Mi-am amintitºi cã acum douã nopþi te visasem pe tine cupãr alb, ceea ce e un alt semn rãu. Din toate

74

Virgil Tãnase

aceste motive hotãrâsem sã nu joc niciopara. Stãteam deoparte, în picioare, ºi mi-zam în minte. N-ai sã mã crezi, dar de vreodouãsprezece ori mizasem pe cifra bunã,odatã chiar pe zero. Am fost atât de tulburatîncât am scos aproape automat din buzunarniºte bani ºi am mizat ºi dupã numai cinciminute pierdusem jumãtate din ce-mi trime-seseºi. Nu pot sã-þi spun cât mi-era deruºine. Îmi venea sã intru în pãmânt gândin-du-mã la cerceii pe care-i amanetaseºi ca sã-mi trimiþi banii de drum, ºi pe care acum nu-i mai puteam rãscumpãra. Am continuat sãjoc sperând sã-mi îndrept greºeala. La nouãam plecat de la Cazino fãrã un ban ºi într-ostare vecinã cu demenþa.”

Fapt este cã, în urma aceste întâmplãri,Dostoievski, care scria Posedaþii pornind de

la pasajul din Evanghelii, pe care-l citeazã înmai multe rânduri ºi în care este vorba dedemonii care ies din omul bolnav ca sã intreîntr-o turmã de porci, renunþã pentru tot-deauna la joc. „Ania, n-ai sã mã crezi ºi-þidau dreptate. Dar îþi jur cã nu mai suntacelaºi om. Mi se-ntâmplã ceva de necrezut.Demonul jocului care mã chinuia de vreozece ani a dispãrut. Nu ºtiu cum...” AnaGrigorievna se mulþumeºte sã noteze sim-plu în Amintirile sale: „M-am bucurat cãFeodor Mihailovici a renunþat pentru tot-deauna la joc. Cu ocazia cãlãtoriilor pe carele-a fãcut dupã aceea în strãinãtate ca sã-ºiîngrijeascã sãnãtatea nu a mai fost niciodatãispitit sã se ducã în oraºele unde se juca.”

Titlul piesei care se va juca pe 10 iulie laGrignan era evident: Demonul jocului.

75

Nu ne cunoaºtem de mulþi ani. Desigur,îi ºtiam ºi îi urmãream numele de multãvreme. ªi îi evocam numele des la Memo-rialul Ipoteºti, în compania lui PompiliuCrãciunescu ºi Valentin Coºereanu. Dardestinul a fãcut ca drumurile noastre sã seîntâlneascã numai în 2008, graþie lui NicolaeBreban.

La începutul lui noiembrie 2008 amfãcut, împreunã cu soþia mea Anne, o de-plasare specialã la Bucureºti pentru a asista,la 9 noiembrie 2008, la premiera pieseiRegele Lear, pusã în scenã de Andrei ªerban.

Andrei a insistat mult sã fim prezenþi, încompania lui George Banu ºi a soþiei saleMonique Borie, ºi vizita a fost un evenimentpe toate planurile. Eram într-o stare de maretensiune sufleteascã, pentru cã anumitemedii bisericeºti începuserã o campanieagresivã de denigrare a transdisciplina-ritãþii, pe motivul cã terþul inclus ar fieretic… De altfel, cina privatã cu PatriarhulDaniel, prevãzutã pe 8 noiembrie, a fostanulatã în ultimul moment, fãrã nicio expli-caþie. În acest context, cina la care am fostinvitaþi de Cristina ºi Nicolae Breban pe 7

Basarab NICOLESCU*

Mircia Dumitrescu - ungeniu generos ºi modest

Artã ºi spectacole

Autorul consemneazã câteva amintiri privitoare la prietenia cu artistul-grafician MirciaDumitrescu, îngrijitorul Caietelor "M. Eminescu", editate de Academia Românã. Întâlnirea celordoi s-a produs graþie inspiraþiei lui Nicolae Breban de a-i fi arãtat inventatorului transdisciplina-ritãþii placheta "Elegii pariziene", ilustratã de Mircia Dumitrescu. Atingând ºi citind paginileediþiei manuscriselor lui Eminescu, avem senzaþia cã îl vedem pe Eminescu scriind, creând,suferind, visând. Peste câteva zeci de ani, când febra mercantilã se va mai calma în România, ediþiaMircia Dumitrescu va fi pusã acolo unde îi este locul - în Panteonul culturii române.

Cuvinte-cheie: Mircia Dumitrescu, prietenie, M. Eminescu, manuscrise, editare, Eugen Simion,Nicolae Breaban.

Mircia Dumitrescu - a Generous and Modest Genius. The author remembers a few thingsabout his friendship with the artist-illustrator Mircea Dumitrescu, the curator of the "M.Eminescu's" Notebooks, edited by the Romanian Academy. The meeting between them was possi-ble owing to Nicolae Breban's inspiration to show to the inventor of the trans-disciplinary approachthe booklet "Parisian Elegies", illustrated by Mircia Dumitrescu. Touching the edition fromEminescu's manuscripts, one has the sensation that sees the poet writing, creating, suffering, anddreaming. After tens of years, when the mercantile fever will have diminished in Romania, MirciaDumitrescu's work would be placed where it belongs - in the Pantheon of the Romanian culture.

Keywords: Mircia Dumitrescu, friendship, M. Eminescu, manuscripts, editing, Eugen Simion,Nicolae Breban.

Abstract

* Centre National de Recherche Scientifique, Paris; National Centre of Scientist Research, Paris.

76

Basarab Nicolescu

noiembrie mi-a provocat o mare destindere,în atmosfera atât de amicalã care îmbibafiecare moment petrecut în atmosfera plinãde farmec a apartamentului lor. Spre sfâr-ºitul cinei, Nicolae ne-a arãtat o carte-obiect,cu coperþi de lemn – Elegii pariziene, ilus-tratã de Mircia Dumitrescu. Am trãit veri-tabile clipe de extaz, contemplând aceastãcarte bibliofilã cu un tiraj de 17 exemplare1.Poate surescitarea provocatã de eveni-mentele bisericeºti îmi pusese subconºtien-tul într-o stare de maximã receptivitate. Înorice caz, îmi aduc aminte ºi acum deuimirea care m-a cuprins vãzând ilustraþiilela „A doua elegie” ºi la „Elegia roþii ºi a

crucii, a ºaptea”. Era ca ºi cum aº fi contem-plat lumea divinã, faþã în faþã. În acelmoment, am luat decizia irevocabilã sã îlîntâlnesc cât mai curând cu putinþã peMircia Dumitrescu. Cristina mi-a dat numã-rul lui de telefon ºi ne-am vãzut puþinãvreme dupã aceea, cu ocazia unei noi vizitela Bucureºti, prilejuite de participarea meala Târgul de carte Gaudeamus.

Pe 20 noiembrie 2008, am cinat cu Mirciala „Carul cu bere”. De la început am avutsenzaþia unui extraterestru debarcat dinîntâmplare la Isarlîk. Departe de toate can-canurile bucureºtene, Mircia era clar mistuitde dorinþa de artã, de creativitate, decunoaºtere. Cuvintele sale erau de o totalãsimplicitate, dar încãrcate de înþelepciune ºibunãtate. Am avut convingerea intimã, carenu s-a dezminþit, de iniþierea unei prieteniicare nu avea egal decât în cea trãitã înaintede plecarea mea din þarã, cu Mircea Cio-banu. De la Mircea la Mircia... Cu aceastãocazie, Mircia mi-a dãruit splendidul albumeditat de Institutul Cultural Român, dedicatoperei sale2. Dedicaþia lui generoasã “Dom-nului Basarab Nicolescu, gânditorului carem-a ajutat sã termin lucrarea mea de doc-torat ºi dupã ale cãrui idei am predat stu-denþilor mei la Universitatea Naþionalã deArtã. Toatã admiraþia ºi recunoºtinþa. Azi 20XI 2008, Mircia Dumitrescu” m-a fãcut sãdescopãr cã mã citise, chiar cu mare atenþie.

Am fãcut apoi numeroase vizite la ate-lierul lui Mircia. Pentru mine era ca un ritu-al, la fiecare vizitã pe care o fãceam laBucureºti. Pot chiar sã spun cã dacã progra-mul meu încãrcat îmi permitea sã vãd o sin-gurã persoanã, acea persoanã era el. Amdescoperit astfel ºi minunata lui familie.Anna ºi Mircia au norocul unui fiu extremde inteligent. Mircia are marea ºansã sã aibão soþie tânãrã, frumoasã, mare profesionistãºi ea ºi, ceea ce nu este deloc de neglijat, o

1 Nicolae Breban, Elegii pariziene, imagini de Mircia Dumitrescu, Bucureºti, 1 februarie 2008, tiraj 17 exem-plare, hârtie Fedrigoni, 14 ilustraþii semnate olograf de Mircia Dumitrescu, tehnoredactare Anna-MariaOrban. Sunt fericitul posesor al exemplarului nr. 10. 1 februarie 2008 este ziua de naºtere a lui NicolaeBreban.

2 Mircia Dumitrescu - Gravurã/Ilustraþie/Desen/Sculpturã, Institutul Cultural Român, Bucureºti, 2008, text deIoan Buduca, traducere în englezã de Laura Netea, în germanã de Ida Alexandrescu ºi în francezã deCristina Breban.

77

Mircia Dumitrescu - un geniu generos ºi modest

inegalabilã gospodinã. Anna este îngerul luipãzitor.

Am achiziþionat treptat toate volumeleextraordinarei ediþii a manuscriselor luiEminescu. Sunt probabil singurul parizianîn posesia ediþiei complete. De departe, amasistat cu stupefacþie la polemicile declan-ºate de aceastã gigantescã operã, care a fostposibilã graþie întâlnirii miraculoase, înIsarlîk, între Eugen Simion ºi Mircia Dumi-trescu. S-au spus multe imbecilitãþi, ca, deexemplu, faptul cã nu ar fi vorba decât de oextrem de costisitoare fotocopie a manu-scriselor. Trebuie sã nu ai nicio iubire deceea ce înseamnã o «carte» ºi sã ai o totalãlipsã de gust ca sã poþi face asemenea afir-maþii. Prin lucrul sãu extrem de minuþios,cu un respect inegalat faþã de Eminescu,Mircia a redat, pur ºi simplu, viaþã poetului.Eminescu este, în aceste pagini, viu,prezent. Atingând ºi citind paginile ediþieimanuscriselor lui Eminescu, am avut dese-ori senzaþia de a-l vedea pe Eminescu scri-ind, creând, suferind, visând. Sunt sigur cãpeste câteva zeci de ani, când febra mercan-tilã se va mai calma în România, ediþiaMircia Dumitrescu va fi pusã acolo unde îieste locul – în Panteonul culturii române.

Treptat am descoperit cã geniul luiMircia Dumitrescu nu se manifestã doar înopera sa, dar ºi în atitudinea în viaþa defiecare zi. Mircia este un om bun, generos,incapabil de rãutate ºi de invidie. Gene-rozitatea lui este rar de întâlnit astãzi. Mi-aduc aminte cu emoþie cum, într-o singurãsearã, a montat o întreagã expoziþie care adurat doar o singurã zi, 28 octombrie 2010,cu ocazia unei conferinþe pe care am þinut-ola Muzeul Naþional al Literaturii Române.Iar modestia lui, deloc simulatã, esteneobiºnuitã în lumea noastrã, plinã de geniiautoproclamate, dar eficiente pe plan social.În acest context, este uimitor cã MirciaDumitrescu nu este încã membru alAcademiei Române, tot aºa cum Andreiªerban nu a fost ales încã membru deonoare al Academiei. Vocea mea nu esteauzitã când fac astfel de propuneri. Ar fi un

titlu de glorie pentru Academia Românã caea sã aibã înþelepciunea sã accepte, în sânulei, valori incontestabile ca Andrei ªerban ºiMircia Dumitrescu.

Ca ºi mine, Mircia are cultul prieteniei. Oprietenie exigentã, fondatã pe o fidelitatetotalã. Am mai cunoscut un singur omasemãnãtor lui Mircia – Stéphane Lupasco.Pentru Mircia, rãul alunecã pe lângã el, ca opervertire a realului. ªi “realul” înseamnãarta, creaþia, cunoaºterea. Faimosul “Deca-log pentru Mircia” al lui Nichita Stãnescu3,pe care Mircia îl respectã cu stricteþe, meritãreprodus aici în întregime:

“1. Sã nu-þi minþi ochii cu ochi.2. Sã nu-þi furi realul în real.3. Sã nu te înºeli pe tine însuþi ca ºi cum

ai fi altul.4. Sã nu vorbeºti în numele nimãnuia,

cãci numele tãu al nimãnuia este.5. Sã-þi faci chip cioplit.

3 Reprodus în Mircia Dumitrescu - Gravurã/Ilustraþie/Desen/Sculpturã, op. cit., p. 9.

78

Basarab Nicolescu

6. Sã-þi faci chip din linii.7. Sã-þi faci chip din trilul ciocârliei.8. Dupã ce le-ai fãcut toate acestea,

încearcã sã le-mbrãþiºezi dacã poþi.9. Îmbrãþiºarea chipului cu chip sãrut se

numeºte.10. Numai chipul se îmbrãþiºeazã cu chi-

pul, cãci braþele sunt fãcute pentru arareacâmpului.

Amin”.Într-adevãr, Mircia nu-ºi furã realul în

real. El trãieºte în real, prin opera sa solarã.El nu se înºealã pe sine însuºi ºi nu vorbeºteîn numele nimãnuia, cãci opera sa este numelelui.

Anul 2009 a fost anul marii surprize. Mir-cia îmi spune cã pregãteºte o ediþie bibliofilã

bilingvã a cãrþii mele Teoreme poetice4. Nuîmi venea sã cred – era ca un vis. Puþinãvreme dupã ce primeºte textul în francezã,Mircia remarcã neconcordanþa ediþiei înlimba românã cu originalul în limba fran-cezã. Îi explic cã, în acord cu mine, traducã-torul (remarcabilul scriitor Leonid Arcade)a suprimat vreo douãzeci de teoreme con-siderate ca imposibil de tradus in limbaromânã. Mircia insistã, întrebându-mã dacãputem explica în colofon de ce ediþia ro-mânã nu a apãrut completã? Îi rãspund cãacest lucru este imposibil ºi atunci îi spunîntreg adevãrul. Câteva teoreme erau într-adevãr foarte greu de tradus, din cauzanuanþelor în limba francezã, fãrã echivalentîn limba românã. Dar majoritatea celorsuprimate aparþineau altei categorii: LeonidArcade se temea cã ele vor jena urechilebigoþilor, cam majoritari în România. Decidsã fac eu însumi traducerea teoremelor carelipseau ºi astfel, graþie lui Mircia, cititorulromân poate dispune de ediþia integralã aTeoremelor5. O adevãratã bijuterie, un regalal privirii ºi sufletului. Capitolele din ediþiafrancezã au devenit cãrþi independente,fiecare cu un portret al meu. Ele au fostlegate dupã metoda japonezã. Am înþelesastfel de ce, atunci când am vorbit la un con-gres la Academia Românã, Mircia lua notedupã note. “Notele” erau de fapt crochiuriale expresiilor feþei mele…

Cartea a fost lansatã la Gaudeamus 2009,în marele spaþiu acordat lui Mircia. Spaþiulpulsa de frumuseþea gravurilor ºi a minu-natelor cãrþi ilustrate de Mircia. Am spuscâteva cuvinte despre ediþia manuscriselorlui Eminescu ºi am afirmat, pentru primaoarã în public, cã Mircia Dumitrescu este ungeniu. Cuvântul “geniu” nu face parte dinvocabularul meu, ºtiind prea bine multi-plele ambiguitãþi pe care le implicã ºi teribi-la inflaþie a acestui cuvânt în contextulromânesc. Dar, în cazul lui Mircia, oriceambiguitate este absentã.

4 Basarab Nicolescu, Teoreme poetice, traducere de L.M. Arcade, prefaþã de Michel Camus, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1996. Ediþia a II-a, Editura Junimea, Iaºi, 2007.

5 Basarab Nicolescu, Théorèmes poétiques/Teoreme poetice, ediþie bilingvã bibliofilã, tiraj 50 de exemplare,Biblioteca Metropolitanã din Bucureºti, 2009, viziune graficã ºi 14 ilustraþii de Mircia Dumitrescu,tehnoredactare Anna-Maria Orban, Carla Duschka ºi Vëllahu Vangjush.

79

Aº fi vrut sã intitulez aceste scurte noteîntr-un fel care sã sugereze marea iubirespiritualã ºi incoruptul devotament pe careMircia Dumitrescu, un artist plastic deprimã mânã, le are pentru un poet din gen-eraþia mea: Nichita Stãnescu. Nu cunosc, înpeisajul artelor ºi al limbii române, o fideli-tate de aceeaºi tãrie ºi o iubire atât de pro-fundã ºi, în fond, nu cunosc o prietenie maidurabilã ºi mai frumoasã dintre un marepoet ºi un plastician care-i calcã pe urme, caprietenia, devotamentul ºi iubirea spiritualãdintre Mircia Dumitrescu, nãscut la Cãsoa-iele din câmpia Târgoviºtei ºi ploieºteanulNichita Stãnescu. Poate doar AdamPuslojiè, venit din Valea Timocului – acolounde se întâlnesc douã neamuri ºi douãlimbi – sã mai manifeste atâta dragoste pen-tru un confrate din sfera artelor frumoase capersonajul cãruia încerc, acum, sã-i fac unportret neconvenþional.

L-am cunoscut târziu, dupã dispariþia luiNichita Stãnescu ºi, înaintea de a-i cunoaºteºi admira creaþia proprie, i-am admirat ºirespectat, repet, devotamentul lui pentru unpoet pe care îl ºtiam ºi-l admiram, ºi eu,puþin mai sobru (cãci aºa mi-e firea). Un omscund la trup, puþin aplecat, cu faþa agitatã

ºi cu vorba precipitatã, bun la suflet ºi cufirea deschisã, sociabilã, un om – mi-am datseama dupã o vreme – care se þine decuvânt (calitate rarã printre scriitori ºi artiºtiplastici), nu tocmai repede, dar se þine, dor-nic de conversaþie (mai demult, în limbaþãrãneascã, se zicea: îi place sã taineascã!),deloc vehement în limbaj ºi, ca ºi NichitaStãnescu ºi mulþi oameni iluºtrii din gener-aþia ’60, mare ºi fin dezgustãtor de vinuri...N-am participat decât rar la asemeneapetreceri iniþiatice, dar, când am participat,mi-am dat seama cã boema bucureºteanãpoate fi liniºtitã ºi creatoare.

Mulþi dintre convivii de atunci s-au dus,în frunte cu Nichita Stãnescu, ºeful spiritualal generaþiei, Mircia Dumitrescu, mai tânãrcu vreo opt ani, a rãmas. Îi urez sã trãiascãmult ºi sã-ºi ducã proiectele artistice la ca-pãt. Desenele, gravurile ºi cãrþile configu-rate ºi ilustrate de el (veritabile obiecte este-tice) sunt fãrã egal în spaþiul culturii noas-tre. Pe ce pune mâna se vede numaidecât. Ocopertã desenatã el are o frumuseþe austerãºi invitã la o lecturã gânditoare. O frumu-seþe severã a liniei ºi o formã prietenoasã aliterii. Am trecut, împreunã, prin experienþamanuscriselor lui Eminescu. Eu cu ideea ºi

Eugen SIMION

Mircia Dumitrescu '70

Îl omagiem pe Mircia Dumitrescu la împlinirea a 70 de ani. Mãiestria, solidaritatea, bonomia, sen-inãtatea l-au transformat într-un prieten de nãdejde. L-am cunoscut dupã moartea lui NichitaStãnescu ºi devotamentul pentru amicul nostru comun ne-a strâns legãturile.

Cuvinte cheie: Mircia Dumitrescu, Nichita Stãnescu, Adam Puslojic, prietenie, devotament.

Mircia Dumitrescu ‘70. This is a homage brought to Mircea Dumitrescu at his 70th anniversary.His master qualities, solidarity, bonhomie and serenity made him a valuable friend. I met him afterNichita Stãnescu's death and his devotion to our commune friend strengthened our relation.

Keywords: Mircia Dumitrescu, Nichita Stãnescu, Adam Puslojic, friendship, devotion.

Abstract

80

Eugen Simion

cu dorinþa expresã de a înfãptui ceea ce ge-neraþiile anterioare de intelectuali românidoreau enorm, el cu imaginaþia ºi meºte-ºugul lui, ambele, dupã mine, excepþionale.

Mai este ceva cu Mircea Dumitrescu: sen-timentul, remarcabil, al solidaritãþii pe careîl are faþã de confraþi. Într-o lume care secontestã cu ardoare ºi se sfâºie ci sinceritate,Mircia Dumitrescu cultivã prietenia ºi îºiasumã numaidecât cauzele altora, uneori

chiar ºi cauzele pierdute... Crede ca ºi prie-tenul sãu, Nichita Stãnescu, cã vorba dulcemult aduce ºi cã, în artã, ca ºi în viaþã, pri-etenia este esenþialã. Barthes zicea cã areuºit mai mult în prieteniile sale, decât cuideile sale. Nu-l cred, dar este frumos spus.

Salut, dar, pe nichitianul Mircia Dumi-trescu, ºi-i urez s-o ducã, tot aºa, înainte,plin de bunãtate ºi de talent!

Bucureºti, 2 septembrie 2011

Date post:	04-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

CC 7 2011-final - caietecritice.fnsa.rocaietecritice.fnsa.ro/pdfs/CC 7 2011.pdf · Dar sã revin la...

Documents