Ce m-a determinat sa scriu

Priviți fotografiile de pe coperta!In poza de sus ,cele șapte persoane de la masa sunt sapte frati ,cei sapte feciori ai bunicilor mei.In poza de jos,bunicii,imbracati in straie de toate zilele, stau in pragul casei,asteptand oaspeti.Mama-mare poarta stergar pe cap,portul de epoca,tata-mare,cu mustata carunta in vant,priveste in departare.

Cei doi locuiau la primul nivel al casei,unde ii vizitam deseori,mai ales in zilele de sarbatoare.Copila fiind ,am fost fascinata de caldura sincera din suflet,iubirea neprafacuta,demnitatea,unitatea dintre toti,o adevarata fratie,ce constituie un model pentru cei ce se nasc in acest neam si un stindard peste veacuri.

Acest sentiment de unitate se remarca la multi dabuleni.Asfel,cu cateva secole in urma,locuitorii acestor meleaguri s-au unit in incercarea de a impiedica venirea la tron a regelui Carol I.Legenda spune ca la vizita regelui in Dabuleni,in loc de ospitalitatea obisnuita a satenilor,care il intampinau cu paine si sare,dabulenii si-au facut aparitia cu furci si topoare.Uralele de bun venit au fost inlocuite cu strigate de rebeliune,motivul fiind nationalitatea germana a regelui. Ca urmare,s-a dus vorba ,ca de fiecare data cand regele era pus in situatia de a promulga o lege,intreba subalternii daca „Dabulinki” vor.Ambitia,patriotismul,unitatea si incapatanarea de care au dat dovada dabulenii, si-au pus astfel amprenta chiar si pe sigiliul regal.

Partea I

„Dabuleanul,oriunde ar ajunge,se remarca” Prof.univ.Mircea

Oprean„De la strabunii mei pana la tine,Prin rapi si gropi adanci,Suite de strabunii mei pe branci,Si care tanar sa le urci te-asteapta,Cartea mea-i fiule,o treapta.”

Testament,Tudor ArgheziLocalitatea Dabuleni,leaganul copilariei mele si locul

in care am vazut lumina zilei,pana mai ieri considerata printre cele mai mari comune din tari,a fost declarata recent oras.

Istoricul localitatiiMeleagurile dabulene,au fost ,conform dovezilor

arheleogice,locuite din cele mai vechi timpuri. Oamenii au cautat conditii de viata,si aceste locuri le-au putut oferi:

Hrana:peste din multele ape

Stuf pentru acoperisul caselor.Si pe vremea copilariei mele existau case si grajduri acoperite cu stuf si trestie.

Pamant,bun pentru agricultura

Pozitie accesibila comunicarii-localiatea Dabuleni avea comunicare,ca si acum,cu toate cele trei cetati dacice din Oltenia:Sucidava(Celei-Corabia),Drobeta Turnu-Severin,Buridava(Ocnele Mari,Ramnicu-

Valcea).Sucidava se gaseste la rasarit de Dabuleni,pe soseaua nationala de pe valea Dunarii.Drobeta Turnu-Severin,se afla spre apus,pe valea aceluiasi fluviu,iar din centrul localitatii,pleaca spre nord soseaua (drumul Caracalului) care ajunge pana la Buridava-Ocnele Mari,Ramnicu -Valcea.Astazi,din

Ramnicu –Valcea se continua spre nord ,drumul national pe valea Oltului,care strabate muntii Meridionali,si ajunge in Ardeal.Pe acest drum,numit Defileul Oltului,gasim frumoase si importante statiuni turistice,balneoclimaterice,cu ape minerale si termale,vindecatoare pentru diferite boli,precum statiunile Calimanesti,Caciulata.Gasim manastiri istorice :Cozia,Turnu,si putem admira farmecul si maretia muntilor nostri,in special intre Cozia si Turnu-Rosu.

Descoperirile arheologice atesta de prin anii 300 i.e.n.Cunostiintele despre istoricul asezarii Dabuleniului se pastreaza doar din epoca feudala.Situarea in campia roditoare a Caracalului,ce apartine campiei Olteniei,a oferit satenilor posibilitatea de a se indeletnici cu agricultura ca mijloc de castigare a existentei.

La inceput,oamenii au fost grupati in sate mici,de douazeci,treizeci de familii,traind in bordeie.Asa a inceput viata in satele din campie.Au fost :sate libere,numite sate de mosneni,formate din

propietari de pamant dintr-un stramos comun

sate domnesti –sate boieresti

-sate manastiresti

In satele domnesti apareau proprietari de pamant ,iar oamenii saraci,numiti „rumani”,nu aveau nicio proprietate,fiind socotiti slugi.

Numele de „dabuleni” vine de la mosul de frunte „Dabu” ,care se pare ca a contribuit la formarea mai multor sate invecinate.Povestea despre „Drumul Dabului” o repeta mereu tata-socru,stiind ca trece acel drum si prin campul Danetiului,care acum este vecin cu campul Dabuleniului.

In secolul al XV-lea teritoriul Dabuleniului intra sub numele de „Recica Dabului”,iar in anul 1594 ia numele de „Dabuleni”.Se gasesc documente care atesta trei sate:Dabuleni,Ciungu si Broasca,care apoi se unesc,formand comuna,azi orasul „Dabuleni”.

Trebuie mentionat si faptul ca intr-un anumit interval de timp,acum,in zilele noastre,ma figurat ca sat din

comuna Dabuleni,satul „Cheiasul”,sat de tigani rudari.Povestea o stiu bine.Astfel,in mijlocul Dunarii,dar in partea noastra,in dreptul Dabuleniului,exista o mica insula numita „Papadia”,unde mergeau dabulenii la munca la lemne,posibil cultivau plante,posibil porumbi ,pe timp de seceta.Satenii treceau pe pod plutitor si multi ,tin minte,ca s-au inecat cu car cu boi,cu tot.Aici erau stabiliti si tigani rudari prelucratori de diferite obiecte cioplite din lemn de esenta moale,cum ar fi:plopi,salcie,care se cioplesc usor.Acestia confectionau obiecte de uz casnic:linguri,fusuri,albii,postavi,mese si scaune cu trei picioare etc..Rudarii isi construiau bordeie si traiau in tihna ,dar cam departe de lume.

In anul 1954 ,cand a fost o iarna grea,cu zapada mare,mare,Papadia a fost inundata,iar autoritatile din Dabuleni i-au scos pe tigani de acolo si i-au fixat in Posodari,pe loc ridicat,pe noua terasa a Dunarii.Acolo si-au construit case noi,li s-a construit scoala,si si-au continuat viata.Numele satului astfel format a fost „Cheiasul”.Printre invatatorii din Dabuleni care au predat la scoala la Cheiasul se numara si Gherghe Palaghia,zisa Palaguta,cumnata mea ,care a predat aici in primul an de transfer de la Maramures la Dabuleni.Toate bune si frumoase,numai ca pe timp de iarna si in timpul revarsarii Dunarii,circulatia in Cheiasul se facea foarte greu.Asa s-a

hotorat ca locitorii din satul Cheiasul sa fie adusi in vatra comunei Dabuleni. Amanunte despre istoricul localitatii Dabuleni se gasesc in cartea „Monografia Dabuleniului”,scrisa de fratii Petrescu,Stefan si Gheorghe.Apreciez mult aceasta carte si le inchin aceste versuri,izvorate pe loc :

„Carte frumoasa,carte mareata, Cinste cui te-a scris, In ea despre Dabu Tot ce-a trebuit s-a zis. In ea despre Dabu multe calitati gasim, Care ni le-a lasat sa le mostenim. Si azi pe unde ajungem sa ne remarcam, Tot ca noi sa fim.” Asezarea geografica a localitatii Localitatea Dabuleni este asezata pe soseaua Bechet-Craiova,in coltul de sud-est al judetului Dolj,la distanta de 11 km est de locul de varsare a Jiului in Dunare,si 8 km nord de albia fluviului Dunarea. Judetul Dolj se gaseste in partea de sud-vest a tarii si are ca vecini:in vest-judetul Mehedinti,in nord-judetele Gorj si Valcea,iar in est-judetul Olt,toate formand provincia Oltenia.In sud ii avem ca vecini pe bulgari,de care ne departe Dunarea. Suprafata judetului Dolj este de 7414 km2,ce reprezinta 3,1% din suprafata totala a tarii.Cuprinde trei municipii:Craiova,resedinta de judet,Bailesti si Calafat;4 orase:Bechet,Dabuleni,Filiasi,Segarcea;si 104 comune,cu 378 de sate.

Am prins si alte impartiri administrativ-teritoriale.De cand mas tiu ,bunica imi spunea ca suntem romanateni,in judetul Romanati,cu resedinta la Caracal-din povestea cu „carul cu prosti sau plosti”.Comuna Calarasi,vecina de la apus,apartinea judetului Dolj. Marturii ca am fost romanateni stau costumele nationale cu boscele frumoase pe fond rosu,lucrate manual,purtate si azi in judetul Olt.Mai pastrez si eu de la bunica astfel de obiecte. Un timp am fost in raionul Sadova,intre 1950-1952,un sat alcatuit majoritar din rromi,care nu mai spuneau ca sunt de la Sadova,ziceau ca sunt de la raion. Intre anii 1952-1961 ,am fost in raionul Gura-Jiului,cu resedinta le Bechet. Intre anii 1961-1968,cand am terminat facultatea,si am fost repartizata,faceam parte din raionul Corabia .Din 1968,Dabuleniul apartine judetului Dolj. Vecinii:-la rasarit-comuna Ianca din judetul Olt -la apus-comuna Calarasi -la nord-comuna Amarastii de Jos,si pot mentiona si campul comunei Daneti,unde locuiesc astazi. Am fost rupti de satele si comunele ce se tin de lant pe valea Dunarii,de la Dabuleni la Corabia,de care noi eram atasati.In copilarie,cel mai cunoscut oras pentru noi era Corabia.Se putea parcurge distanta pana acolo cu carul cu boi sau chiar pe jos.Liceul l-am facut in Corabia si uneori fugeam acasa pe jos. Dabuleniul este asezat in partea de sud-est a Campiei Olteniei si a judetului Dolj,la 43048’ latitudine nordica,si 240 longitudine estica.Dabuleniul este asezat exact pe linia ce desparte vechea lunca a Dunarii de campia roditoare a

Caracalului(parte din campia Olteniei),unde se gasesc nisipuri provenite din aluviunile Dunarii si Jiului,fapt care i-a determinat pe locuitori sa lupte cu natura pentru descoperirea solului ingropat(fosil),plantand vita -de –vie in santuri adanci,de 2-4m,si transformand astfel terenurile nisipoase intr-o zona viticola bogata.Pe timpul meu,sursa principala de venit a populatiei o constituia cultura vitei-de –vie.Din aceste venituri parintii ne-au putut tine la scoala.La noi exista conditii naturale prielnice acestei culturi.Temperatura in timpul verii ajunge uneori la +400C,iar in timpul iernii se coboara uneori la -350C.Temperatura medie in cursul lunii aprilie-noiembrie se apreciaza la +150C- +180C.Precipitatiile atmosferice sunt mai bogate in lunile martie ,cu scadere mai accentuata in lunile iulie-august,marcand din nou o crestere incepand din septembrie,octombrie-ianuarie.

Nisipul de la suprafață uscându-se repede este luat de vânt și transportat de pe un loc pe altul. Dar aceste terenuri nu au formă de câmpie netedă, ci ondulată cu ridicături numite dune și adâncituri numite interdune. Interdunele erau cultivate de oameni cu plante de câmp, iar dunele cu nisip zburător care îngropa solul nu puteau fi cultivate. Omaneii muncitori nu s-au lăsat, au căutat și au găsit leac pentru aceste terenuri ca niște adevărați cercetători.

Eu în studenție am cercetat acest lucru, prin anii 1960, la "Cercul Ștințific De Horicultură". Am întocmit lucrarea "Monografia viticolă a comunei Dăbuleni" sub îndrumarea ștințifică a profesorului universitar domnul Mircea

Opreanu, dar plecând din Dăbuleni, zace și acum într-un sertar.

Secretul existenței viilor pe terenul Dăbulenului, constă în existența nisipurilor. Am să amintesc rămânând în istorie, primii oameni din Dăbuleni ce au cultivat vița de vie în șanțuri:

Petre Bobican. Încerca mereu să extindă vița de vie si nu reușea, dar nu s-a dat bătut. El a muncit din greu și a găsit soluția. Avea o parcelă de pământ în plaiul "Broasca", situat in partea de răsărit a localității spre Ianca, județul Olt. Parcela traversa o dună de nisip, cuprinzând în mijloc teren ridicat ( dună ), iar la extremități teren mai jos. Pe terenul jos el avea o viișoară, iar pe dună nu putea cultiva nimic. Vrând însă să folosească acest teren sterp, s-a gândit să facă acolo un bordei, în care să-și adăpostească animalele pe timp de iarnă. Săpând în nisip, el a ajuns la solul îngropat pe care l-a plasat deasupra nisipului. Apoi, după ce a construit bordeiul, din întâmplare au fost puse câteva coarde de vițe pe lângă el. Miraculos, aceste vițe au făcut repede rădăcini și creșteau de două-trei ori mai mari decât celelalte. Astfel, Petre Bobican a descoperit faptul că viticultura poate fi extinsă pe dunele de nisip zburător dar, pentru acest lucru este necesară munca grea de scoatere la suprafață a solului îngropat.

Această experiență a fost completată de Vasile Mitroi și Marin Dobre Mărunțelul. Aceștia, pentru a scoate salcâmi de la capătul parcelelor de vie, au săpat adânc în nisip,

scoțând solul îngropat pe care l-au așezat ca Petre Bobican peste nisip, și s-au gândit că în gropile săpate (șanțuri deschise), să planteze vițe în pământul de la baza șanțului. Rezultatele au fost uluitoare. Încă din primul an, vițele au crescut puternic, în al doilea an și mai puternic, însă oamenii au fost îngrijorați de faptul că șanțurile puteau fi acoperite de nisipul adus de vânt. Au luptat și cu acest fenomen și au reușit. Vițele, chiar și în nisipul adus de vânt, fiind viguroase, au reușit sa crească și să iasă la lumină soarelui. Astfel a izvorât ideea de a astupa treptat, teptat, șanțurile și să aducă vițele la suprafață, dirijat, pe măsura creșterii si formarea butucului la suprafața nisipului. Experiența s-a răspândit cu viteză de fulger. În scurt timp, dunele de nisip de la Dăbuleni au fost brăzdate de șanțuri plantate cu viță de vie. Nivelul de trai al populației a crescut și el, ajungâd Dăbuleniul printre comunele fruntașe. În timp ce vinul lipsea tot mai mult din cauza atacului filoxerei ( dăunător ce distrus rădăcinile viței nobile ), la Dăbuleni se găsea tot mai mult.

Tăticul meu a plantat un hectar de vie în plaiul "Înșăratele" din care jumatate în șanțuri. În anul 1946, pe timpul secetei cumplite, veneau copii moldoveni la diferite familii. Tata a luat doi flăcăi: Costache si Toade, participând și ei la săpatul șanțurilor dar de lene bocifereau și strigau că "oltenii mănâncă la ardei și sapă la tranșei". Îmi aduc aminte cum se vedeau cum se vedeau orizonturile solului îngropat în pereții șanțurilor atunci când le săpam. Tata zicea că a dat de "tabla solului". Vițele, plantate în șanțuri, intrate pe rod și scoase la suprafața pământului, puteau oferi un hârdău de struguri fiecare. Dacă tot vorbim de via

de la Însăratele, nu pot să nu amintesc faptul că în descrierea localității din monografia Dăbuleniului, este menționat și numele de "Înșăratele" drept conac ce a fost incendiat de țărani în momentele de răzvrătire. Sunt convinsă de acest lucru prin cercetare proprie. În copilărie am găsit, în via noastră, un ineluș de aur iar mătușa mea, Anișoara, un amânar de aur. Eu am pierdut repede inelul, neștiind să-l prețuiesc. De amânar nu mai știu nimic iar mătușa mea a murit la vâsta de 31 de ani, în 1956. Nu știam valoarea aurului deșii mama s-a căsătorit cu salbă de galbeni la gât, eu n-am mai găsit decât panglica, galbenii i-a dat pe pământ. Trag concluzia ca pe aici pe la Înșăratele de azi s-a locuit cândva, chiar de oameni bogați, daca nu boieri care poate trăiau în orașe, cumva administratori sau alte funcții. De fapt și în copilăria mea, plaiul Înșăratele, așezat pe un loc ridicat, arăta ca un frumos sat. Omaneii gospodari își organizau plantațile de viță de vie ordonate, fumoase, productive, obținute prin plantare în șanțuri în zonele mai ridicate și prin butășire în zonele mai joase. Fiecare posesor își împreșmuia proprietatea în special cu gard viu - gard verde din salcâm și completa cu scânduri cu porți și își construiau adăposturi încăpătoare în care se putea trăii. La coacere viile trebuiau păzite pentru că există și oameni care, deși nu muncesc, își însușesc produse. Mai poată vara traiau stăpânii la vie cu animale cu tot. Țin minte că își construiau așa zise coșări cu mai multe încăperi, umbrare și adăposturi pentru animale, încât îmi făcea plăcere să le admir. Părea o adevărată așezare omenească în mijlocul naturii ce îmi era foarte dragă. Noi nu am apucat să construim coșare ci un bordei și un foișor care de cele

mai multe ori, iarna, era devastat de anumiți cetățeni din Daneți, comuna în care eu trăiesc acum, pentru că și pământurile dăbulenilor și danecenilor se învecinează. În copilărie, mai toată vara trăiam acolo, cu păsări, cu vite, ziua era minuat, noaptea când eram doar copii, îmi era frică. Rămân uluită. Descopăr că în trecut, oamenii erau mai buni, mai cinstiți. Dovada : la via mamei, în mijlocul viei, aveam un dud uriaș sub care, cândva era construit un bordei și iarnaera depozitat vinul și vândut de acolo. Dar totul se schimbă..oamenii de ieri nu mai sunt astăzi..Unii se duc pe tărâmul veșniciei, alții rămân cu mulțumiri, cu nemulțumiri și multe preocupări. De fapt, nemulțumirea este primul către progresc. Acum oamenii primesc drumuri deschise către obținerea produselor agricole de la stațiunile de cercetare ștințifică. Cu anii în urma, în cultura viței de vie, primeau lecții de cultivare a produselor agricole de la stațiunea de cercetare viticolă, Tâmburești, apoi s-a înfințat la Dăbuleni Stațiunea de Cercetare Ștințifică și vaolorificare a nisipurilor care i-a învățat pe dăbuleni, ce plante dau productivitate mare pe acest fel de terenuri. Colectivizarea a lăsat oamenii fără vii. Au înfințat asociații viticole care și de ele s-a ales praful. Apreciez la superlativ cum duna cea mai mare de nisip zburător "Teiș" a fost tranformată în grădina roditoare în cadrul stațiunii. Nu pot fi de acord însă cu distrugerea celei mai mari, celei mai frumoase cișmele "Ascunsa". Adevarat este că progresul tehnic are și efecte pozitive dar și negative, însă acest monument istoric trebuia potejat.

La un cerc pedagogic, ținut la stațiune, am ridicat această problemă și inginera cercetător - d-na Mărinică, m-a convins că a octotit această cișmea dar aud că au transformat-o în lac pt irigat. Pe mine de copil natura m-a oprit in loc și nu puteam pleca de la izvorul acestei cișmele. Mi-a rămas în minte un spațiu adâncit sub un deal înalt unde se strângea apa ce era condusă în bazine de ciment și dirijată pe cele treizeci și două de țevi - guri de scurgere a apei numite țuțure. Spațiul respectiv era înconjurat de copaci înalți, înalțicare-și uneau coroanele și care ne spuneau parcă existența unui paradis. Cursul apei producea un zgomot cu un ritm dătător de multă energie. Era o fericire pentru mine să ajung la acea cișmea chiar și cu acea minte de copil. Acea tanti Anișoara moștenire de la părinți un hectar de vie foarte frumoasă și productivă în partea Călărașului. De fapt cișmeaua era la hotarul dintre Dăbuleni și Călărași dar în partea Dăbuleniului și nu departe de sat.

Pe tot întinsul localităților Dăbuleni și Călărași, 10-12 km din podul terasei Băilești, apar numeroase izvoare care formează pâraie ce se scurg spre sud. În lunca Dunării, aceste izvoare se formează la contactul apei cu pătura de argilă, înlinată și acoperită cu nisipuri.

În punctul "Dealul Ascuns-Ascunsa", terasa Băilești face contact cu terasa superioara - Flămânda. Altitudinea relativă a acestei terase este de aproximativ cincizeci - o sută metri, uneori și peste o sută de metri. Solul ei este

alcătuit din pietrișuri mari și mici, amestecate cu nisipuri roșcate pe o grosime de patru metri și din nisip fin, cenușiu cu intercalații de pietrișuri mărunte.

Dacă regret ceva din ce am lăsat la Dăbuleni și n-am la Daneți, sunt cișmelele cu apă rece și cristalină. M-am născut în zona Ciungu între două cișmele : fântânița ale Mutu și cișmeaua Ciungului, mult mai are, mai impunătoare, cu apă mai multă și așezată într-o văgăună, înfiptă în burta unui deal. De la Ciungu până la centrul Dăbuleniului, la casa bunicilor după tata, treceam pe lângă alte multe cișmele. La poarta bunicilor era o cișmea cu un singur țuțur care era a lor și numai a lor. Această cișmea era construită de ei pentru ei, folosită la umplerea cu apă a putinii de cazan, teava cu apă trecând prin căzănie ( clărirea în care era instalat cazanul ). Era după cum bine știu, o clădire albă, lângă poartă, pe care se intra pe scări ca in pivniță iar imediat la poartă ieșea prin gard țuțurul cu apă. Toată lumea ce trecea se mira cum din această casa iese apă. Așa s-a mirat si mama, când trecea ci miresele aici, până într-o noapte când tata a adus o mireasă în casa mare cu două nivele înfiptă mai sus în deal. Așa ne mirăm toți de ceea ce vedem în lume. Omenirea este o imensă bibliotecă, în care fiecare om este o carte care nu se citește ca oricare altă carte. Dacă am fi veșnici pe acest pământ am lăsa lucrurile așa cum sunt, nu ne-ar interesa ce a fost, ce este, ce va fi. Va fi veșnic acelaș lucru. însă bunul D-zeu ne-a făcut călători pe acest pământ. Noi poposim aici un timp limitat cât se îndură să ne dea la fiecare. Uneori credem că nu știm de unde venim, unde ne ducem, ce căutam pe aici, cine de fapt suntem. Pe zi ce trece dispar cei care au fost, se

nasc alții și alții. Avem momente când credem că lumea noastră s-a dus și așteptăm și rândul nostru. De aici a izvorât ideea de a scormoni în trecut, de a ne aminti de cei ce i-am văzut, i-am avut și nu mai sunt.

-Unde sunt buncii și străbunicii noștri ? -Unde sunt părinții noștrii ? -Unde sunt frații și verii mai mari ?

Peste ani și nepoții și strănepoții noștri vor face la fel, de aceea sarcina noastră este să lăsăm scris cine am fost noi și cine sunt ei.

Prezentul este rodul trecutului și sămânța viitorului.

Coboară-n lut părinții rând pe rând, În timp ce în noi mai cresc grădinile, Ei vor să fie rădăcinile, Prin care ne prelungim pe sub pământ.

Se-ntind domol părinții pe sub pietre, În timp ce în lumini noi adăpostim, Și suferințe și apă vie pe la vetre. Lucian Blaga

Strămoșii mei, desigur, p-aici su stat și ei, Păstori pribegi cu turme și herghelii grozave, Ei nu aveau palate mărețe, n-aveau nave,

Dar își iubeau pământul bragoslovit de zei.

Mihail Săulescu

În copilărie, în adolescență și apoi când creșteam copii și nepoții, nu credeam că pot trăii fără părinți. Despărțirea de părinți a fost nespus de grea dar firească. Acum a rămas ca un vis frumos imaginea părinților.

Din dorința de a aduce un prinos de prețuire și recunoștință străbunilor, am considerat că este de datoria mea să realizez ceva care să trezească sufletele actualilor și viitorilor membrii ai neamului Gherghe pentru aceași sentimente de cunoaștere, apreciere și prețuire a eforturilor înaintașilor. Numele de Gherghe este putrat de câteva familii cu diferite porecle.

"Porecla este oglinda care reflectă cel mai bine chipul și sufletul omului."

Adevărat este. Tata mare era un om care avea pielea de culoare mai roșie decât oamenii din jur dar și noi nepoții cu obraji mai rumeni și a căpătat porecla de Roșu. Toți urmașii lui suntem ai lu` Roșu. Alte porecle din neam :

ale Țapu ale Filip ale Ceapalan

Aceștia sunt veri ai bunicului. Numele de Gherghe în localitate îl au două familii, dar îl iscălesc altfel. Acești unchi, tot veri ai bunicului, au avut fete și au adus gineri în casă, dând urmașilor în acte numele lor, dar în sat se păstrează numele de Gherghe al bătrânilor. Exemplu : Mircea ale Gherghe iscălește Mircea Stoian după numele unchilui Mitriță, ginerele lui Tica Tudor Gherghe, văr al bunicului. Pe Tica Tudor și muma Leana îi știu bine. Eram destul de mare cand ei eu murit. Tudor și Leana Copii - Stana - căsătorită cu Mitriță Stoian

Stana și Mitriță

Copii - 1. Alecu Stoian - poștaș. 2. Petrică Stoian - profesor. 3. Mircea Stoian - inginer. 4. Nicu Stoian - inginer.

Patru bravi baieți, minunați, frumoși, deștepți, unii blonzi, alții bruneți, intruiți și educați. Nenea Alecu- Licu a rămas în casă cu părinții cum se obijnuia. S-a căsătorit cu țața Valentina, o femeie deosebită din Ștefan Cel Mare, tot dintr-o bună familie. De la vârsta de opt ani, când ne-am mutat în casa noastră, am trăit alături.

Licu și Valentina

Copii - 1.Geta

2.Mircea cu care am trăit ca frații. Geta e cu doi ani mai mică decât mine, ne jucam, ne certam, ne împăcam, dar eram tot împreună. Miercea, cu patru ani mai mic decât mine, este cam de aceași vârstă cu Vasile. Ei erau nedespărțiți. Și azi cred ca încă sunt apropiați. Ei pășteau oile împreună și schimbau porumbeii destul de des. Îmi amintesc când eram studentă ca nu mai îmi găseam stiloul care atunci era scump iar Vasile îmi spunea că stiloul meu zboară pentru ca îl dăduse pe porumbeii lui Mircea.

Țața Valentina a fost o doamnă și la propriu și la figurat. Era pricepută în toate dar și în croitorie și îmi făcea și mie rochițe. Nenea Petrica a lui Gherghe - Petrică Stoian - profesor la PMTC Corabia, l-a sfătuit pe tata să ne dea la această scoală. Să nu uit despre Tica Tudor Gherghe. A fost la viața lui, la "aria moșerului" în administrație și după ce am învățat la școală despre răscoala din 1907, mi-a venit ideea să-l întreb pe Tica Tudor despre acele evenimente. Tica Tudor m-a lămurit. Mi-a spus contradictoriul celor învățate la școală. El mi-a răspuns : - Nepoată, pârliții de țărani strică! Credeau că ajung să facă ei legile după cum vor dar au găsit ce au căutat. Ca atare, nu ținea cu țăranii din jur ci cu cei avuți.

Tata mara, in timpul rascoalei, a vorbit cu vecinii sa se duca si ei la rascoala, sa strige la el cand pleaca dar strabunica, baba Dina, i-a inchis usa cu zavorul, l-a trantit in pat si i-a spus:

-State tartore aci si cresteti copii! Nu te du ca nu schimbi tu lumea ! si asa a scapat de necazuri.

Brazda cu noi sunt tot Gherghesti, porecliti ale Ceapalan. Tot ver al bunicului, frate cu Tica Tudor dar care a murit de tanar si nu-l cunosc, in schimb muma Catalina, sotia lui Ceapalan a fost cea mai buna bunica a mea de la varsta de opt ani. M-a invatat si m-a urmatit zi de zi ce fac si ce trebuie sa fac. In fiecare dimineata ma striga sa ma scol, lasandu-ma parintii culcata cand plecam la camp. Era o brava femeie si n-o uit... Sa o odihneasca Dumnezeu in pace ca se merita. Catalina si Ceapalan

Copii - 1.Mitru Gherghe Ceapalan 2.Oprica Gherghe Groza 3.Gică Gherghe Ceapalan

Unchiul Mitru. Un om tare glumet.Nu l-am vazut suparat niciodata. Vorbea numai in poante. A murit foarte batran.

Mitru si Marita

Copii - 1.Leana 2.Veta 3.Paulina Toate casatorite in sat cu copii, nepoti si stranepoti.

Gica Gherghe Ceapalan. Sta langa noi. Am trait ca intr-o casa. Exista gard intre noi dar si astazi exista o poarta de comunicare. Gică și Gica

Copii - 1.Marioara 2.Nicu - Gherghe Nicolae - profesor

Marioara și Mitrică Bucăța

Copii - 1.Tanta 2.Mircea

Gherghe Nicolae Nicu. Profesor de desen la Tg. Jiu. Foarte apropiat de sufletul meu. Am fost de aceasi varsta dar a mers la scoala inaintea mea cu un an. Ne-am mutat in casa parinteasca langa Nicu in 1947 cand am mers in clasa intai. El era in clasa a doua si ma invata si pe mine sa citesc. La litera "v" de mana si de tipar, el imi citeste "o vulpe înșârată" in loc de sireata, incat i-am cam ramas porecla. Am terminat liceul la Corabia amanadoi, am studentit deodata, eu la Craiova, el la Cluj, eu am terminat biologia, el arte plastice. Am primit repartitie : el ca profesor de desen la Tg. Jiu, eu profesor de biologie la Calaras. Cand veneam acasa ne strigam unul pe celalalt de resuna valea toata ( noi fiind asezati pe vale ). Imprateam orice activitate, orice gand. Era minunat. Dar viata ne-a desparit. Eu la Daneti, el la Tg. Jiu. Ne intalneam rar dar sigur. S-a

casatorit cu Nuta Rautescu - profesor de biologie, colega cu mine de facultate.

Nicu si Nuta

Copii - 1.Catalin Gherghe 2.Lucia Gherghe Barbu

Lucia are doi copii : Alexandru si Sorina.

Ar fi fost totul minunat, numai ca viata lui s-a retezat pe la jumatate. Boala necrutatoare mi l-a luat si m-a lasat cu dorul. Copii si-au urmat cursul vietii mai departe. Baiatul s-a casatorit si a ramas la Tg. Jiu iar fata s-a casatorit la Dabuleni. Nuta a venit tot la Dabuleni si locuieste in casa parinteasca a lui Nicu, langa casa mea parinteasca. Mama, acum cinci ani cand a murit, a avut parte ca Nuta sa tina lumanearea. Intre curtile noastre mai exista acea poarta de comunicare. Cand se realizase si incepuse sa picteze, a plecat de langa noi. Pot eu sa ii uit pasiunea de pictura ?!

De copi, cand eu ieseam din casa, el ma striga sa nu ma mai misc ca sa ma picteze in acea pozitie. Atunci radeam de pasiunea lui, dar treptat, treptat l-am inteles.Alti veri ai bunicului Gherghesti cu porecla Tapul. Toti fratii foarte bogati, cu doua-trei case fiecare si cu doua mori impreuna. Nu uit un proverb ramas "Dar ce au si ale Tapu..doar doua mori si atat..". Copii lor au plecat la studii si apoi in orase mari. Unele case au ramas cam goale. Moara din centrul satului este ramasa astazi ca punct de reper "Moara ale Tapu" si moara de la hotarul dintre

Dabuleni si Calarasi numita Saropol ( noi i spuneam Saropu`). Era de fapt amplasata pe pamantul Dabulenilor, langa satul Calarasi, unde ale Tapu aveau multe hectare de pamant, plantat in special cu vita de vie. Au fost patru frati :

1.Tudorica Gherghe Tapu Bante2.Ilie Gherghe Tapu3.Marin Gherghe Tapu4.Ghita Gherghe Tapu

Tudorica a lui Tapu, cel mai bogat dintre ei dar si cel care a patimit mult pe timpul sistemului comunist. A fost alungat din propria casa dar nu s-a dat batut. Si-a construit o locuinta improvizata la o gradina si s-a apucat sa munceasca detoate, in special sa cultive legume castigandusi existenta. A avut doi copii. Fana si Mitru.

Fana, casatorita cu un bogatas,cantaret de biserica, Mihalache Baron.

Fana si Mihalache

Copii - 1.Magdalena casatorita cu Stelica Ratoi. 2.Maria Marioara 3.Lucica 4.George

Marioara mi-a fost buna prietena in tinerete. Lucica mi-a fost colega de liceu. George a fost coleg cu Aurel si a murit de tanar.

Mitru Gherghe - fiul lui Tudorica. A fost perceptor si a construit cea mai mare si mai frumoasa casa din sat - un adevarat castet, dar nu stiu cat a avut parte de el. I-a luat casa si in ea a functionat sediul unui C.A.P. Sotia lui Mitru Gherghe a fost invatatoarea numita doamna Ghica. Toata familia a trait cat timp stiu eu cu chirie prin case straine pana cand s-au mutat la Craiova.

Mitru si Gica

Copii - 1.Marioara Gherghe Tranca 2.Lelia Gherghe

Marioara Gherghe casatorita cu doctorul veterinar Tranca. Au doi copii cam de aceasi varsta cu ai nostrii. Marioara a murit nu demul.

Lelia este mai mica cu 1-2 ani decat mine. Eram prietene dar dupa ce a plecat din Dabuleni nu mai stiu numic de ea.

Ilie Gherghe a lui Tapu a avut un baiat casatorit cu Lucica ale Baron - o doamna foarte fina, o buna croitoreasa. Au avut si ei un baiat. S-a casatorit cu o profesoara, parca bananteanca si au plecat in zona ei lasand casa singura.

Marin Gherghe Tapu. Casatorit cu Matilda. Marin si Matilda

Copii - 1.Lenuta Gherghe Dinu 2.Olga Gherghe Caracuda 3.Viorica Gherghe

Lenuta casatorita cu Fanica Dinu, stau in casa din vale la sud de noi. Au doi baieti buni : Marian si Randunel.

Olga Gherghe Caracuda este educatoare si casatorita cu invatatorul Caracuda.

Viorica Gherghe stiu ca e bine scolita si la oras.

Ghita Gherghe Tapu. Ghita are doi baieti : Paul Gherghe si Ion Gherghe.

Ion Gherghe - La BuburestiPaul Gherghe - In Dabuleni

Varul Paul este casatorit cu Iulina. Oamnei minunati. Acesta este contabil iar Iulina profesoara. Este sarbatoare cand te poti intalnii cu ei. Gasesti despre ce sa discuti.

Alti veri ai bunicului Ghergesti cu porecla Filip.

1. Fane al lui Filip Gherghe - Gurita2. Petre al lui Filip Gherghe3, Stan al lui Filip Gherghe4. Marin al lui Filip Gherghe

Fane al lui Filip - Gurita Stefan Gherghe se nimerea in nume cu tata si mai platea cate o amenda pentru el fiind geambas ( negustor ). Are doi baieti minunati.

Onica dus in casa la oamenii bogati de familie renumita - ale Glinta.

Ghita, varul cu care am intinerit, sta in casa parinteasca, casatorit cu Anisoara Terci.

Petre al lui Filip Gherghe are o fata Gina cam de varsta cu mine, casatorita la Ciungu cu ale Parvu, este fina lui Neica de la Ciungu.

Stan al lui Filip Gherghe sta in spatele casei noastre pe strada de la nord. Are doi copii : un baiat de-o varsta cu Costica si o fata Gherghe Marica - Marioara a le Filip, de varsta cu mine. Am fost in aceasi clasa din a-I-a pana intr-a-IV-a. A invatat bine, a fost premianta. Nu uit, era foarte inghijita, scria frumos, dar parintii nu s-au complicat si a ramas cu patru clasa - atat cat era obligatoriu atunci. Un nepot a lui Stan Filip Gherghe am inteles ca este agronom, s-a intalnit cu Emil sau Marcel si a negat ca este Gherghesc ruda cu noi. Trebuie stiu ca Gherghestii din Dabuleni descind din acelasi stramos.

Marin Gherghe Filip. Are doua fete : Sanda si Marieta. Sanda si Ratoi

Copii - 1.Camelia

Marieta si Aurica Zaria

Copii - 1.Cami Zaria 2.Stefan Zaria - profesor

Mai exista o familia langa bunicii mei ale Gherghe si anume Fana ale Gherghe, dar iscaleste Popa fiind fiica de Gherghesti. Tusa Fana, cam de varsta lui tata, fiind in casa parintilor mai are o sora casatorita peste drum la familia Nistor si are nora de la Daneti pe Tita ale Dancicoiu cam de varsta noastra. Tusa Fana are casa langa casa buncicilor mei, la fel ca cea din poza de pe coperta cartii si tot ca bunicii aveau cismea la poarta si cazanie prin care trecea tuturul. Avea un cazan special suprapus. Era o ulita frumoasa - acum strada, imediat sub soseaua inailta ce trece de-a lungul localitatii. Acesta era de fapt drumul de plimbare al mireselor in duminica nuntii la apa de brad. Tusa Fana ale Gherghe casatorita Popa. A avut un baiat - Onica Popa. Unul dar bun, furmos, destept, inginer in Bucuresti. Nu l-am mai vazut de la inmormantarea lui tata. Ne intalnim tot la ocazii bune sau rele. Bunele ocazii sunt rare insa merita sa le cauti. Eu imi caut,prin neamul Gherghestilor, strabunica - strabunica mea baba Dina a ramas nemuritoare dar a meritat. A fost fica de popa. S-a remarcat prin : 1.longevitate - a trait 105 ani. 2.fermitate - tinea in mana toata famil ia. 3.seriozitate - cum era si tata mare - nu stiu sa fi ras cu noi sau sa ne mangaie 4.capacitate de munca - organiza munca la

toti nepotii.A crescut nepotii la toti cei 2 fii.Era respectata de toti cei din jur. pana a murit, tata ne vorbea frumos si respectos de bunica sa pe care a stimato mult prea mult. I-a fost omul cel mai apropiat in copilarie.

Dina si Stefan GhergheCopii 1 – Oprea – Oprea’l Dini 2 – Ion - Rosu’l Dini1. Oprea’l Dini nume purtat astazi de toti urmasii lui si iscalesc Stefanescu direct dupa numele tatalui, Stefan Ion Preda Gherghe pe care l-a prescurtat. Ramasa vaduva de tanara baba Dina a crescut singura 2 feciori. Pe Oprea l-a facut invatator, am stiut acest lucu demult de la tata. Confirma acest lucu cartea ,,Monografia Dabulenului’’ scrisa de Stefan si Gheorghe Petrescu. In coloana pe care sunt scrisi invatatorii se afla si numele de Oprea Stefanescu care de asemenea a fost ales si a functionat si ca primar al comunei intr-o perioada de timp.2 Ion – Rosu Dini bunicul meu si al multor nepoti l-a oprit bunica in casa oferindu-i toata agoniseala vietii. Cei doi feciori au purtat direct numele mamei lor Dina, de aici se vede prea bine ce temperament puternic a fost baba Dina. Cand Dina a nascut pe Oprea fiindca pana atunci nu i i traiau copii l-a asezat pe copil la rascruce de drumuri si l-a gasit popa Radu(Tisti) viitorul lui socru. S-a casatorit cu Aritica fata lui popa Radu si s-a dus la popa in casa. Avea popa poate cea mai mare casa din sat pe care o stiu si eu dar cea mai veche. Imi amintesc la nunta lui nenea Costica

Stefanescu, casa aceea mare era demolata si nunta s-a facut in casa lui unchiul Mihalache Stefanescu, traia tanti Marioara-ardeleanca. Imi amintesc bine cum ne jucam noi copii pe marginile unei pivnite enorme de sub acea mare casa in spatele actualei case a lui nea Costica si care parea un important monument. Oprea si AriticaCopii: 1 – Nica Stefanescu, 2 – Lenuta Stefanescu Parvulescu 3 – Mihail Stefanescu - invatator 4 – Oana Stefanescu Dovan 5 – Maria Stefanescu Groza 6 - Veta Stefanescu Onicala Nica si GheorghitaCopii : 1 - Alexandru 2 - Marioara 3 - Bebita 4 – Costica 5 – BebeMarioara a fost casatorita cu Onica Cioria , a ramas vaduva de tanara cu patru copii. Marioara si Onica Copii: 1 - Florina 2 – Tudorel 3 – Nnel 4 – Madi – data de suflet la fratele Bebita neavand copii.1. Florina- am fost bune prietene, a fost invatatoare la Dabuleni, s-a casatorit in acte cu un invatator din Gura Padinii –Petrisani. S-a intamplat sa fiu si eu martora la casatoria civila si pana sa fie impreuna Florina a divortat.

Divortul a avut loc pe data de 06.01.1964 la care si atunci trebuia sa fiu martora eu si unchiul Mihalache Stefanescu. Eu pe 02.01.1964 am ajuns cu Emil la Daneti si urma sa mergem la Dabuleni pentru prima data impreuna. Ca sa rezolvam am plecat la Corabia pe 05 ianuarie, pe 06 a fost la divortul lui Florina si sera am ajuns la Dabuleni. Florina a ramas rezolvata cu aceasta incurcatura doar de acte, eu am plecat la Daneti, nu am reusit sa o mai intalnesc intre timp s-a casatorit si s-a mutat intr-o comuna pe Valea Oltului-Rusanesti, a nascut un copil-baiat, toate bune si la locul lor, dar s-a intamplat o tragedie- intr-un ziar am gasit scris despre o moarte prin asfixiere si fara sa-i cunosc numele dupa sot folosesc acest articol material didactic la lectia ,, igiena aparatului respirator”. Am identificat apoi ca familia cu tragedia era familia lui Florina, omul mult apropiat de mine. Intamplarea: de la o soba cu lemne cu cosul necorespunzator, camera in care au dormit Florina , sotul si copilul s-a umplut de fum si i-au gasit dimineata morti . Asa s-a gasit sfarsitul Florina destul de tanara care a avut numai greutati in viata desi a fost o fata foarte buna- Dumnezeu s-o odihneasca in pace. Lenuta si ParvulescuCopii: 1 – Marin Parvulescu 2 – Nelu Parvulescu 3 - Tedi Parvulescu 4 - Mircea ParvulescuTanti Lenuta a fost pentru mine ca o mama, a avut o viata lunga si plina de greutati. A fost casatorita cu un dabulean de familie buna, cumnarul invatatorului Neacsu, dar a plecat in razboi sotul si n-a mai venit. A fost gravida si-a

dorit mult copilul cu care ar fi ramas la socrii, dar a avut parte de un avort spontan si au trimis-o la parintii ei. I-au spus ca ei nu tin nora fara fiu si nepoti in curte si si-au casatorit fata pe care au adus-a in casa. Tanti Lenuta s-a recasatorit cu un barbat care lucra in armata la Craiova, a avut patru baieti. A avut o casnicie cam grea dar si-a ordonat o batranete linistita, a preferat sa traiasca si sa se gospodareasca singura, dar urmarita de copii. In studentie la dansa mergeam si ma simteam ca acasa, de la dansa am plecat cu Emil la Daneti, dansa mi-a dat binecuvantarea.Mihail Stefanescu, invatator, casatorit cu o ardeleanca tanti Mariara din Sibiu. Mihail si MarioaraCopii: 1 – Verginica- invatatoare 2 – Lucretia – invatatoare 3 - Maria- Oara – invatatoare.Bune invatatoare, bune verisoare.

1. Verginica s-a casatorit cu profesorul de limba romana Costel Zamfir care a fost coleg la scoala pedagocica cu Emil.

Verginica si CostelCopii: 1 – Severica 2 – PaulSunt doi baieti frumosi, unul blond si altul brunet, dar verisoara mea ne-a parasit prea devreme.2. Lucretia Stefanescu Ivanus, nascuta in 1936, invatatoare, casatorita cu profesorul de matematica Mitrita Ivanus. Si Lucretia si Mitrita au fost colegi cu

fratele Costica. Mitrita ne-a parasit de cativa ani buni. Lucretia si Mitrita IvanusCopii: 1 – Sorin Ivanus – inginer nascut in anul 1962

2 – Marius Ivanus – inginer nascut in anul 1964Sorin are un baiat Alex Gabriel si Marius tot un baiat Mihai.

2. Maria – Oara buna mea verisoara care ne-a parasit. Am fost a propiate, ea termina liceul pedagogic, eu insitutul pedagogic ne intalneam des, eram impreuna mai tot timpul.

Oara si Stelica PopescuCopii: 1 – Viorel Popescu 2 – Valeriu Popescu.Viorel are un copil pe nume Vladut, Valeriu are o fetita pe nume Isabela, este fata mult asteptata de toti. Dupa ce ca eram destul de departe zic eu dar la evenimente importante ne intalneam, moartea insa ne-a despartit definitiv, pot eu uita cum Oara a ramas fara mama la varsta de 5 ani. Eu eram in clasa I, plangeam iar Oara imi spunea de ce plang, nu vad ce car impodobit este in curtea ei? era carul mortual, atat putea deslusi la acea varsta. Viata a mers mai departe, unchiul Mihalache s-a recasatorit cu tanti Gica Florescu invatatoare din Daneti. Nu a venit la Dabuleni cu mana goala ci a venit cu Adriana fiica ei din alta casatorie in clasa a II-a, eu eram in clasa a III-a si tanti Gica mi-a venit invatatoare. Asa au crescut, au invatat, au ajuns invatatoare patru fete surori si verisoare ale mele. Acum fiecare pe drumul lor si doua pe drumul vesniciei.

Ion Stefan Preda Gherghe – Rosu Dini este bunicul meu. Si-a pastrat aces nume luni de Gherghesc si si-a capatat porecla de Rosian. El a primit numele de Rosu si ni l-a transmis si noua la toti. S-a casatorit cu Catalina

Negoita. Au avut sapte baieti si sapte nurori cu douazeci si patru de nepoti. Astazi mai traieste o nora – ce mai mica – tusa Paulina si are nouazeci si unu de ani. Mama, a sasea nora a murit acum cinci ani – in 2008 - la varsta de optzeci si noua de ani. De fapt, bunicii au mai pierdut copii la varste mai mici, sapte baieti au ramas sa imbatraneasca. Au avut si o fata despre care mama mare imi vorbea pana a murit. Fata a murit la varsta de cinci ani. Bunica vorbea si plangea de fata, spunand ca ar fi preferat sa-i moara trei baieti si sa-i fi ramas fata. Tata mare a plecat in razboi si fata l-a condus pana la colt strigand sa o ia cu el dar cu razboiul nu e de glumit. Cand a venit bunicul din razboi, fata n-a mai fost. Buncii au murit in 1953 cand eu eram in clasa a sasea. Tata mare a murit pe douazeci si noua ianuarie iar mama mare in sase martie, intr-o zii cu stalin. N-am sa uit. L-a scoala s-a organizat ceremonialul cu ocazia mortii „Marelui Stalin”. Toti elevii care au lipsit au fost pedepsiti cu nota scazuta la purtare. Numai eu si vara Lenuta cu care eram in aceasi clasa, am fost motivate. Facand bilantul vietii bunicilor, dau nota buna. Au trait, au muncit, au realizat, au acumulat, au murit odata… Toti ne-am dorii acest lucru. Bunica a mai trait trei saptamani plangand dupa bunicul si doua saptamani in agonie pana s-a sfarsit. Ion si Catalina

Copii -Vasile Stefanescu(Rosu) nascut in 1900 - negustor Ion Gherghe(Rosu) nascut in 1904 – cojocar Marin Gherghe(Rosu) nascut in 1906 – agricultor Dumitru Gherghe(Rosu) nascut in 1907 = agricultor

Stan Gherghe(Rosu) nascut in 1908 – profesor Stefan Gherghe(Rosu) nascut in 1910 – cojocar Mihalache Gherghe(Rosu) nascut in 1915 – daogar Primul fecior al bunicilor, Vasile Stefanescu – Vasile al lu` Rosu si-a scurtat numele de la Vasile Ion Stefan Preda Gherghe la Vasile Stefanescu. A fost un negustor vestit. Nascut in 1900, s-a casatorit cu Maria – Marita din neamul ale Pasculie, matusa d-nului Titu Pasculescu – profesor emerit de muzica. Maria, sotia, a fost nascuta in 1901.

Vasile si Maria

Copii – Constantin Gherghe-nascut in 1918-cadru universitar Paul Stefanescu-nascut in 1920-negustor Aurora Stefanescu Petrescu-nascuta in 1922-invatatoare Marioara Stefanescu Barbulescu-nascuta in 1925-negustor Victoria Stefanescu Simioneascu-nascuta in 1927-invatatoare

Gherghe Constantin Costica a fost profesor la academia militara si apoi alte funcii. S-a casatorit cu o sasoaica , o doamna foarte frumoasa si haioasa. Se pastreaza in tot neamul si acum o poanta. Unchiul Marin, destul de haios si dansul, a mers la Bucuresti la baietii dansului – nenea Zante si Nicu si s-a gandit sa treaca si pe la nepotul Costica.

Nu l-a gasit acasa dar a ga sotica dansului, pe Clara. Ia spus cine este iar doamna i-a raspuns:

-Mi-ai dat vreodata vreun curcan sa te cunosc? Il cunosc pe nenea Ion care mi-a dat un boboc de gasca.

Costica si Clara

Copii - Mugurel Gherghe despre care aud numai de bine Acesta are 2 baietii : Cristian si Andrei. Paul Stefanescu- Paul a lu` Rosu – nascut in 1920- Urmat cat s-a putut negustoria lui unchiu nasu, un domn frumos, un artist, facea misto mai de oricine. Ii placeau mult copii cu care se juca orice. Cu mine, cand aveam cinci ani, s-a jucat de a ma imbata.Si a facut-o incat eram cat pe ce sa dau ortul popi. Tin minte perfect cand ma tinea pe genunchi si am baut cinci pahare de vin s-au din cinci cate putin incat nu am mai stiut nimic. Probabil am cazut in coma alcolica. M-am trezit noaptea imbracata in haine de moarte iar nasul Paul a trimit doi servitori sa vada daca mai traiesc. Inseamna ca nici dansul n-a dormit de frica precum nici parintii mei. S-a casatorit cu domnisoara invatatoare Lenuta Gherlan – Lenuta Stefanescu care a mentinut echilibrul familiei Stefanescu in perioade grele.

Paul si Lenuta

Copii – Mihaela Stefanescu Viorel Stefanescu

Mihaela Stefanescu – inginer constructor.Este nasa altor doua Mihaite, doctorite, fetele fratilor mele. Mihaela s-a casatorit cu inginerul Micrea Stoica.

Mihaela si Mircea

Copii – Simina Stoica Dan Stoica Mihaela i-a crescut singura in urma divortului.

Paul si Lenuta Stefanescu au trecut ca orcine prin bune si prin rele dar povara dansilor a fost prea cumplita. Au avut un baiat Viorel, minunat, frumos, inteligent, student fiind la a doua facultate s-a stins din viata la varsta de treizeci si unu de ani rapus de o meningita. Asta a fost viata pentru Viorel. Atat i-a dat Dumnezeu lui iar familiei multa durere. Ne bucuram ca tanti Lenuta este si astazi alaturi de noi, cerandu-i sfaturi ori de cate ori avem nevoie, avand o experienta mare in toate domeniile.

Aurora Stefanescu Petrescu nascuta in 1922. Mi-a fost invatatoare in clasa 1 dupa care a predat la ciclul 2 dupa reforma invatamantului. S-a casatorit cu invatatorul Fanuta Petrescu tot din Dabuleni, autorul cartii Monografia Dabuleniului precum si a altor carti. Au fost prieteni mult timp. Stiu cand venea domnul Fanuta asa din cand in cand. Domnisoara era curtata, petita de multi baieti dar si-a ales pe Fat Frumos. Asa sfaturi mi-a dat si mie unchiul nasu dupa ce am terminat facultatea, sa imi aleg pe cine doresc

eu, nu sa tin seama de dorinta altora. Azi, 4 iunie 2013 am vizitat impreuna cu Milica pe tanti(nasa Aurora) verisoara noastra cea mai mare. Acum are nouazeci si unu de ani si este aceasi care a fost. O adevarata doamna, frumoasa, inalta, potrivit de robusta, inca turgescenta, cu tinuta corecta, impunatoare ca intotdeauna, plina de mandrie si demnitate. Sunt si eu bucuroasa si mandra de acest sfar. Cine nu si-ar dorii sa imbatrameasca atat de frumos.

Aurora si Fanuta

Copii – Lidia-nascuta in 1950-profesoara Ileana-nascuta in 1954-inginer Marian-nascut in 1956

Lidia are doi copii : Mugur si Lucia Daria. Ileana are doi copii : Adina si Daniela.Marian are un copil : Loredana Bianca. Mariana Stefanescu Barculescu. Dupa casatorie a trait in Bucuresti.

Marioara si Dorin

Copii – Sanda – inginer electrotehnic – are doi copii Victoria Stefanescu Simionescu este nasa mea de botez. Tata si-a pus nasi pe fratele cel mare Vasile Stefanescu iar noi purtam numele verilor primari. Mica de statura, blonda,

fina, dragalasa, cand eram copil se juca cu mine precum cu o papusa. Dupa casatorie a trait si a murit in Bucuresti.

Victoria si Romeo

Copii – Liliana Simionescu – profesor de limba romana

Nasa mea, Victoria, este ultima verisoara primara plecata in ceruri, veste care m-a durut mult si m-a determinat sa scriu acest pomelnic care sa ramana urmasilor ce ne doresc.

Ion Ion Stefan Preda Gherghe nascut in 1904, un nume ce trece in revista toti strabunii sa se deosebeasca de ceilalti Gherghesti, spune nea Fanica. Pentru mine este singurul unchiul Ion cel bun. Pana astazi, un om mai bun ca unchiul Ion nu am mai intalnit iar copii lui unchiu Ion au fost fratii mei buni de care ma leaga cele mai sentimentale amintiri.

Ion si Florica

Copii – Dumitru Gherghe – nea Mitrita mort in luptele de la Paulisi Stefan Gherghe – nascut in 1928 – inginer Victoria Gherghe Ciocarlan- nascut in 1937- contabil Iulian Gherghe- nascut in 1942-subinginer Virginia Gherghe Dorobantu-nascuta in 1944- casnica

Stefan Gherghe nascut in 12 august 1928.Ne-a Fanica al nostru vinde toate ranile oricui. Daca toti oamenii ar fi asa ce bine s-ar putea traii. De cand eram copil si dansul om matur, ma miram cum de ma baga pe mine in seama si se poarta asa de potrivit pentru mine pentru ca altii nu o faceau. Ma leaga multe amintiri si placute si mai putin placute de dansul. Nu pot uita si cred ca nici dansul : eu eram eleva in Corabia, dansul la inceput de drum in Corabia. Primul lor copil, un baietel, nascut cu probleme, l-am inmormantat eu cu nea Fanica in cimitirul din Corabia veche unde acum l-am inmormantat pe fratele meu Costica. Este casatorit cu educatoarea Fana Cioaca tot din Dabuleni, din primele serii de educatoare.

Fanica si Fana

Copii – Adriana – inginer Dana – inginer

Adriana-Adi, poreclita de Costica Botana si Costica de ea, Bursucu. S-a casatorit cu nepotul cantaretei Doina Badea.

Adi si Badea

Copii – Doina Badea Sorin Adrian Badea

S-au casatorit Adi si Badea in acel moment tragic – cutremul din 77 cand a disparut Doina si fata a primit

numele de Doina in amintirea matusii. I s-a spus Doina si nu mai Doina iar acum poarta numele sotului ei.

Dan Gherghe este finul lui Dan Gherghe al lui unchiu Stan. Este cam de aceasi varsta cu baietii mei. Este o frumusete de baiat si destept foc. S-a stabilit la Brasov. Este inginer electrotehnic dar de unde industrie ca si pentru baietii mei. S-a descurcat bine conducand societati. Casatorit cu o colega de facultate. Dan are doi baieti : Stefan si Andrei.

Victoria Gherghe Ciocarlan.Nascuta in 19 februarie 1937. Apropiata de sufletul meu este buna, blanda, calma, de profesie contabila. Am fost colege la comert. Costica fratele era in anul patru, Victoria in anul trei si eu in anul intai cand s-a desfintat scoala in 1954. A ramas numai Costica in anul patru in lichidare, Vicoaria a terminat la Oradea iar eu am terminat la liceul teoretic din Corabia. Este casatorita cu Radu Ciocarlan. Eram studenta in ultimul an si ultima sesiune la nunta ei dar nu am lipsit. Le-am spus la toti acest lucru si acum cand indemn nepotii sa invete in sesiune serios, imi reproseaza cum eu am plecat la nunta in sesiune. Este a doua Victorie din veri iar eu a treia. La ciclul doi cand am fost colege ni se spune Gherghe I. si Gherghe St..

Victoria si Radu

Copii – Antoneta Radu Ecaterina Adriana-Adi

. Antoneta are doi copii : Victor si Gabriela.Radu are doi copii : Cristina si Andraada.Adi are doi copii : Razvan si Rares.

Gherghe Iulian.Nascut in 12 iunie 1942. Imi e tare dor de copilaria frumoasa petrecuta cu verisorii mei primari de varsta oarecum apropiata si cu suflet bun. Ne intalneam duminica si ne duceam sa mancam unde era pasarea taiata mai mare. Mergeam uneori cu vitele in acelasi loc si incropeam rapid jocuri uluitoare. Cine taia curca sau gasca ?! Tusa Florica. Deci mergeam la unchiul Ion. Bucuria era de partea lui unchiul Ion ce nu ne mai lasa sa plecam. Era sarbatoare mare cand eram impreuna. Iulica a fost subinginer la combinatul chimic Isalnita. Mentionez ca Iulian a fost singurul verisor primar al meu la nunta lui Marius. Este casatorit cu Iulica si au muncit castigand stare materiala buna. Traiesc acum mai mult la Dabuleni.

Iulica si Iulica

Copii – Magdalena Gherghe Matei – locuieste si profeseaza in Craiova

Gherghe Dorobantu Virginia nascuta in 8 octombrie 1944. S-a nascut printre lacrimile varsate pentru pierderea lui nea Mitrita in razboi. Ea a stat langa tusa Florica si unchiul Ion cand au murit, ea a ramas in casa cu ei. S-a casatorit tot

printre lacrimi si suferinte dar a dat Dmnezeu un sot bun si a putut trece peste toate, Cezar, un baiat bun i-a tinut loc de mama si de tata. Unchiul Ion si tusa Florica au murit cei din-ntai dintre cei sapte frati macinati de durerea pierderii fiului cel mare in razboi. Se vede in poza de pe coperta, unchiul Ion era bolnav.

Vergica si Cezar

Copii – Mirel – Adelina Ionela Irinel – Cristina

Gherghe I. Marin.Al treilea fecior al lui Ion Rosu Dini.Casatorit cu tusa Veta, dus in casa pe aceasi ulita cu bunicii, la apus peste cateva case.A fost cel mai comic dintre unchi. De cand eram copil cascam gura si inghiteam glumele lui. Cand ne vedea, ne arunca cate o gluma credibila, ne invita sa ne ducem la el sa ne dea vreun sac de nuci sau cine stie ce-i da prin gand sa ne ia mintile si sa-l credem. Pe un biet tigan la care s-a dus sa i ascuta toporul, l-a lasat necumancat intr-o zii. S-a dus la om si a vazut cum ii fierbe fasolea in oala si i spune destul de serios „-Fasole sa mananci? Am eu un vitel taiat si nu am ce face cu carnea.” Incat l-a determinat pe om sa arunce fasolea din oala si sa plece la unchiu sa-i dea carne. Cand ajunge la unchiu, acesta i arata ca tot fasole are in oala si omul pleaca deznadajduit si lihnit de foame acasa. Tot unchiul Marin a lansat si proverbul „Lupii ale Rosu fara mate”. Sa va

povestesc si acest episod. Unchiul Marin traia in casa la tusa Veta cu niste socrii cam zgarciti. Intr-o zi, la unchiu Marin, s-a taiat porc iar dupa urma sa se faca pomana porcului. Nu era la Craciun asa ca provocarea era si mai mare. Se facea friptura, nu lipsea mamaliguta calda, ca la orice dabulean si cand collo intra pe poarta unchiul Mitru. Socrii lui unchiu Marin isi exprima dorinta sa pitule mamaliga si friptura ca vin lupii ale Rosu fara mate.Unchiul Marin ii sopteste fapta lui unchiu Mitru si il determina sa insiste sa ia parte la eveniment incat i-a suparat cumplit pe batrani si au subliniat epitetul de „Lupii ale Rosu fara mate.”, epitet ce dainuie si astazi. Cand am ajuns la Daneti, n-am avut altceva mai bun de facut si am spus tot ce stiam si am patit asa incat mai ales de tata socru si toata viata avuta impreuna mi-a reprosat si a numit in special pe baietii meri, cam lacomi defapt, Ieli si Marius, lupi ale Rosu fara mate care s-au mutat de la Dabuleni la Daneti.

Marin si Veta(Elisabeta)

Copii – Alexandru Gherghe – Zante – a terminat ziaristica Onica Gherghe Nuta Gherghe Valerica Nicu Gherghe – inginer in Bucuresti

Gherghe Alexandru Zante – asa stiu din copilarie ca a fost redactor la Casa Scanteii. Casatorit cu Geta Dragnei,profesor universitar, tot din Dabuleni. Nenea

Zante, dupa mine repezinta o minte luminata,un adevarat artist, pacat ca nu are urmasi.

Onica Gherghe ramas sa mosteneasca averea a mai multor generatii.

Onica si Florica

Copii – Viorica Tatiana

Viorica sa casatorit cu Ratoi Marinica. S-au lansat in comert si au lanturi de magazine in craiova si Dabuleni. Au doi copii : o fata si un baiat.

Tatiana s-a casatorit cu Cojocaru, decedat intr-un accident de masina. Are doi baieti ce au crescut, s-au realizar si s-au casatorit. Cei doi baieti au ajuns la Daneti la iesirea la pensie a lui Emil. Erau tineri, copilandri dar conduceau masina i-au adus pe ai nostri de la Dabuleni.

Nuta- dada nuta s-a casatorit cu nea Fanica Duna.

Nuta si Fanica

Copii – Alexandru Viorica Adela

Valerica Nicu Gherghe – inginer, casatorit cu Georgeta, locuiesc in bucuresti.

Valerica si Georgeta

Copii – Silviu Ioana

Gherghe Dumitru – unchiu Mitru. Al patrulea copil al lui Ion Rosu, alesul bunicului sa ramana in casa sa mosteneasca averea, casatorit cu tusa Veta- Elisabeta din Ianca. Cu adevarat om cu suflet mare. A fost aleasa de bunic dupa dorintele lui si n-a gresit. A fost apropiata de noi toti, lucru ce n-ar fi putut fi realizat de orice femeie.

Mitru si Veta

Copii – Marioara Gherghe – Parloaga – invatatoare Victor Gherghe – electrician Paul Gherghe Alexandru – contabilTanti Marioara, invatatoare, casatorita cu Vasile Parloaga, contabil, stabiliti in Calarasi, Ialomita. I-am vizitat, si-au facut casa frumoasa si o parte din ea au decorat-o olteneste.

Marioara si Vasile

Copii – Dan Parloaga – inginer Carmen Lavinia – gemene – economiste

Dan a terminat institutul de marina, casatorit, nu are pana acum urmasi.Carmen si Lavinia – gemene – au ajuns in adolescenta la mine la Daneti, zi pe care nu o uita nici copii mei. Sunt doua fapturi minunate, seamana atat de mult incat eu nu le pot deosebi. Am intrebat-o pe tanti Marioara dupa ce le deosebeste si spune ca dupa alunita. Acum frumoasele gemene au terminat o facultate, lucreaza in domeniu si fiecare are cate un baiat, tot ca sa fie simetrie.

Victor Gherghe, casatorit cu tata Mita din neamul Soimestilor de la Ciungu. A luat-o un copil pe care tusa Veta l-a crescut.

Victor si Mita

Copii – Fanel Stefan Gherghe Mugurel Gherghe

Neica Victor a ramas in casa bunicilor iar mai departe a ramas Mugurel. Fanel Stefan Gherghe. De el s-a bucurat mult tata cand s-a nascut, mai ales ca i-a purtat numele. S-a nascut in anul cand au murit bunicii, s-a casatorit cu Aurelia, inginer agronom si s-a dus in casa la ea. A fost totul bine numai ca la botezul baiatului Fanel a murit intr-un accident stupid electrocutat. Era electrician si seful l-a trimis pe un stalp de inalta tensiune si acolo a ramas.

Fanel si Aurelia

Copii – Cristina – invatatoare Alin – inginer silvicultor

Crisitna – casatorita cu Gigi Babalau – au un baietel.Alin a terminat silvicultura la Brasov.

Gherghe Mugurel. El este in centrul atentiei noastre. Locuieste in casa bunicilor. Normal, acea casa de pe coperta cartii a fost daramata de cutremul din 1977. In urma cutremurului s-a contruit casa de la strada pe locul unde, in copilaria mea era cazania prin care trece tuturul cismelei de la poarta. Acum, Mugurel si Sorina au construit o alta casa tot cu doua nivele pe locul casei bunicilor.

Mugurel si Sorina

Copii - Cristian Gherghe – distribuitor Paul Gherghe Alexandru – contabil – casatorit cu Mirea Maria – Mita – tot contabila din Orlea. Am fost colege la scoala la Corabia la comert. Cand s-a desfintat scoala, ea era in anul trei cu Victoria a lui unchiu Ion si eu in anul inaint, colega cu fratele ei, Marcel Mirea, care este tot contabil. Paul si Mita

Copii – Emilia Gherghe – Milica Florin Gherghe

Florin a revigorat neamul ale Rosu. Pacat ca varul Paul nu mai este langa el dar il vegheaza din ceruri unde a ajuns cam de timpuriu. Florin conduce o afacere prospera de parca ne bucuram toti. Mita ajuta cu ce poate copii. Florin este casatorit cu Lucia – dabuleanca.

Florin si Lucia

Copii – Adina Gherghe – studenta la master Alexandra- eleva in clasa a 12

Stan Gherghe – al cincelea fiu al lui Ion Rosu Dini. Nascut in 1908 – profesor de istorie – geografie, reprezinta mandria neamului ale Rosu Gherghe. A facut scoala pedagogica, a iesit invatator si apoi s-a calificat ca profesor. Cand am fost eu eleva la ciclul doi, a fost multi ani directorul scolii. S-a casatorit cu invatatoare Adriana Begu, o familie renumita din Amarasti de Jos. Au format un cuplu de exceptie, demn de invidiat. A fost cea mai frumoasa si rezistenta familie de dascali din Dabuleni. Imi aduc bine aminte cand eram in liceu si eram toti antrenati de domnul Titu Pasculescu la succesul corului comunei, veneau tinere talente de consolidare ale corului si erau cazati la unchiul Stan. Am inteles ca si-a ajutat neconditionat fratii si nepotii cat a putut dar au fost si incercati. Asa este viata pentru toti, si cu bune si cu rele. Parca s-a prins invidia celor din jur. L-au murit primii doi copii. Dorian – primul copil - era de aceasi varsta cu mine. A murit la varsta de cinci ani in urma unor complicatii ale pojarului. Atat imi mai amintesc despre Dorian; era frumos, avea muzicuta si cantam amandoi, suflam pe rand. Nu imi

aduca aminte inmormantarea dar imi aduc aminte pomenile. Un baiat ale Cioara, vecini, s-a imbracat in hainele lui si noi il strigam Dorel. Florentina – al doilea copil – a murit la varsta de trei ani, a treia zi de pasti intr-un accident stupid. A luat foc de la lampa cu gaz. Imi amintesc la inmormantare, m-a luat unchiul Stan in brate sa ma duca la ea, dar eu refuzam pentru ca, cat era de frumoasa, moarta era cu fata coapta de foc, alba era numai pielea buzelor si adancul pleoapelor. Dar asta este, viata merge inainte, s-au nascut alti doi copii minunati, Dan si Milica. Insa tanti a ramas marcata. N-am mai vazut-o nici razand dar nici plangand si nici jucand desii copii au vindecat ranile. Se zice ca Dumnezeu cu o mana te loveste iar cealalalta te mangaie.Tanti Adriana, cand a venit la Dabuleni, a primit numele de Lenuta la dorinta bunicii ca nu-i putea pronunta numele corect si asa a ramas pentru toata lumea – Lenuta. Verisoara mea, Lenuta Gherghe, de varsta cu mine, botezata de tanti, a primit numele de Elena, nu Adriana, asa se respectau candva parintii. Oare acum mai primeste o nora numele dat de soacra ? Ma indoiesc. Stan si Adriana Lenuta

Copii – Dorian –decedat Florentina –decedata Dan Gherghe – nascut in 1945 – profesor Emilia Gherghe Rotaru – nascut in 1948 – profesor

Dan Gherghe – profesor istorie – duce mai departe traditia parintilor – locuieste in casa parinteasca – casatorit cu asistenta medicala Georgeta – din Dabuleni.

Emilia Gherghe Rotaru – Milica – distinsa mea verisoara – daca toate femeile ar fi ca Milica ar fi o minune – un fost prieten al ei a recunoscut ca nu a meritat-o si nu isi da seama cum poate fi un barbat care sa o merite. De fapt, fara sa il cunosc prea bine pe Cornel, descopar ca se merita unul pe celalalt. Este omul care o lasa sa fie alaturi de cei ce au nevoie de ea sau de orice fel de ajutor. Am apreciat nespus de mul faptul ca a fost la Bucuresti la nasa Victoria, verisoara noastra primara cand a avut nevoie. A fost alaturi si de altii ai nostri in nevoi. Pot eu sa uit, cand tata si-a facut operatie de prostata, eu nici nu stiam fiind infundata la Denetii mei si antrenata in naveta si necazuri la Craiova. Mi-a dat telefon Costica si cand am ajuns speriata la spital la tata, am gasit-o pe Milica acolo. Fusese si ea operata,venise la control, dar n-a plecat linistita acasa ci a mers la tata la spital, la socrul ei, ca un om cu suflet mare. Astazi, nu multi oameni gasesti sa gandesca si sa traiasca asa. Iti doresc, verisoara mea, tot asa sa fi si Dumnezeu sa te rasplateasca. Asa am inteles ca au fost toti Rosienii si imi doresc ca si urmasii nostrii sa ne mosteneasca, sa nu pierdem timpul de pomana atata timp cat traim. Am vrea, fiecare dintre noi, sa realizam numai fapte fumoase, bune, dar timpul parca zboara.

Milica si Cornel

Copii – Cristina Victoria – profesor

Adrian – economist

Cristina – profesor de romana-franceza – locuieste in Franta si lucreaza in sanatate.

Adrian a terminat ASE informatica economica. S-a casatorit cu Cristina Caracaleanu si au un baietel Marco Adrian de trei ani.

Stefan Ion Stefan Preda Gherghe – Fane al lui Rosu – Tata. Este al saselea fecior al lui Ion Rosu Dini, nascut in 19 iulie 1910 – luna lui cuptor. A avut o copilarie minunata intre alti 6 frati si 6 verisori primari,crescuti de bunica lor, baba Dina. I-a crescut frumos, cu frica de Dumnezeu, in spiritul demnitatii, cinstei si onoarei, fiind fica de preot. Au avut stare materiala buna, avand ajutoare si slugi in curte. Tata mare i-a dat la scoala pe cei ce au fost buni la invatatura. Si tata a fost la scoala dar a dezertat din erori copilaresti. A fugit de la scoala, a fost ascuns in grajd si hranit pe furis de bunica lui. Cand a fost descoperit de bunicul meu a fost prea tarziu. Cand el a realizat ce a facut a fost si mai tarziu. A regretat toata viata. A fost pedepsit de bunicul si n-a scrisnit. A muncit pe branci pentru noi sa recuperam ce a pierdut el. Ca drept rasplata pe bunic nu prea l-a mai interesat cum se realizeaza. S-a lasat dus de vant, a muncit din greu dar nu totdeauna pentru el. A prins tineretea in razboi, incat ca stare materiala a ramas in urma celorlalti frati. Dar a fost drept, cinsit si a avut incredere in Dumnezeu. A murit linistit si multumit de realizarea noastra, in 2002 la varsta de optzeci si doi ani. S-a casatorit dupa ce a facut armata in 1934 la douazeci si patru de ani

cu mama – Elena Oprica Darman – nascuta in 16 martie 1919. Implinea in martie cincisprezece ani iar in ianuare s-a casatorit. Casatoria lor a fost marcata de o intamplare tragica. A fost nunta pe douazeci si noua ianuarie in plina iarna. Bunicul dupa mama, Stan Ion Darman, a venit din razboi cu plamanii ciuruiti de gloante, iar in toiul pregatirii pentru nunta, a racit si a facut congestie pulmonara (aprindere de plamani) care pe atunci nu se putea trata. Mi-a ramas bine fixata aceasta tragedie.

In saptamana nuntii, marti, plamanii subrezi ai bunicului au cedat. Joi a murit, vineri a fost inmormantat. Sambata seara mama a fost mireasa. Nunta s-a facut numai la ginere. La mireasa, pregatirile pentru nunta s-au folosit pentru inmormantare. Se copsese si painea, se adusesera mesele in curte pentru nunta si s-au folosit pentru inmormantare. Am intrebat-o pe mana cum a fost mireasa. Mama mi-a raspuns „-Cum sa fie? Ma simteam ca o papuse imbracata in miraesa, dar cand auzeam lautarii cantand imi rasunau goarnele in urechi si il vedeam pe tata mort de imi venea sa fug.”. Dar mama zice ca sprijinul ei a fost tata si timpul a rezolvat totul. Bunica ramasese cu un fiu in clasa a doua (un copil cu chitie in cap). Tata a fost indemnat de unii oameni dar mai ales de sufletului bun sa aibă grija de aceasta familie si asa a facut cu toata fiinta sa. Asa s-a trezit tata ca a stat in casa la bunica treisprezece ani. Au fost anii tineretii si ai puterii de munca care s-au risipit. A inceput si razboiul, ne-am nascut noi, a crescut si fratele mamei – Neica Fanica Darman – care s-a casatorit si el, a cazut prizonier la rusi. Tata s-a dus si el in razboi. Razboiul a fost cumplit pentru noi toti. Cand eu m-am nascut, tata nu era

acasa, deja plecase in razboi. In toiul razboiului imi povestea mama teroarea prin care a trecut.Zicea ca toata ziua munceau si spre seara veneau mai devreme.Mama ma lua pe mine in brate, pe Costica de manuta si pleca cu inima zdrobita de frica la primarie, unde se afisa lista cu cei cazuti zilnic in batalie.

Fane si Oprica

Copii – Costica Ghrghe-nascut 28 sept. 1936 – contabil Victoria Gherghe Diaconu – nascut 29 sept. 1939 –profesor biologie Vasile Gherghe – nascut 6 august 1947 – operator chimist Aurel Gherghe- nascut 12 noiembre 1950 – economist

Gherghe St. Constantin – Costica Gherghe – primul copil al parintilor mei – a fost si ramane cea mai apropiata finta de sufletul meu. Am crescut impreuna, am copilarit impreuna, ne-am petrecut tineretea impreuna. Pot uita oare cum in studentia mea el era revizor contabil si venea in fiecare sambata la mine si mergeam la cine stie ce petreceri : la nuntile prietenilor lui sau la casa studentilor la dans. M-a spijinit in tot ce am facut si m-a sustinut material cat a putut. A fost un om minunat, inteligent, discret, modest, sufletist, drept, corect, a gasit o sotie cu aceleasi calitati. Un exemplu de rabare, modestie si discretie. Am fost uniti de fapt toti cei patru frati dar in copilarie am trait din plin toate intamplarile vietii cu bune si cu rele alaturi de Costica. Mi-

a ramas in minte pentru totdeauna ghinionul lui Costica atunci cand a terminat scoala. In 1955 Costica a terminat SMTC Corabia si a fost repartizat direct la facultate fara examen de admitere. Asa se proceda atunci, primii doi elevi din clasa erau timisi la facultate fara examen de admitere la stine economice insa o grindina care a distrus in plina vara, in ziua de Sfantul Ilie toate culturile agricole din acel an, in special viile, au anulat aceasta ocazie. A ramas in memorie ziua de douazeci iulie 1955. A venit de la Corabia gazda noastra, nea Minel Zbanghe, sa-i dea tata ultimul raspuns, daca merge sau nu. Eram si eu in liceu si a facut tata toate socotelile si a plecat gazda cu gand frumos. Dar dupa masa, a venit o ploaie de vara cu multa grindina care a facut prapad si a distrus totul. Toti am ramas muti si deznadajduiti. Asa ne dam seama ca viata trece uneori prin faze incredibil de grele si neprevazute. A continuat Costica viata constrans sa renunte la ce era mai bun si dorit de el. A inceput sa profeseze pe functie de raspundere si multa munca – sef contabil – revizor contabil. A incercat sa dea examen sa intre la facultate. Lua examenul scris unde se dadeau subiecte de sinteza iar la examenul practic ii cadea ceva marunt. S-a casatorit in urma mea, fapt care mi l-a reprosat la sfarsit de viata cu Angela – Cojocaru Maria din Obarsia. Mi-a fost colega de liceu si a profesat la Corabia ca asistent stomatolog. Au doi copii minunati,reusiti, inteligenti, realizati. Costica si Angela

Copii – Viorel Gherghe – inginer – nascut in 1967

Mihaela Gherghe Musat – medic stomatolog – nascuta in 1971

Viorel Gherghe locuieste in Craiova. S-a casatorit cu Mirela – profesor. Viorel este de o calmitate exagerata, inteligent, tacut, cu suflet mare. Viorel si Mirela

Copii – Dominique Maria

Mihaela Gherghe Musat – medic stomatolog in Corabia. Nu uit nici acest episod. Cand Mihaela a terminat facultatea, am venit la Marius si i-am gasit plangand pe amandoi. Mihaela terminase facultatea si era rugata sa ramana asistenta dar ea a renuntat pentru parinti. Costica deja era bolnav. Eu nu am sa uit acest sacrificiu al ei si i-am spus lui Angela sa aprecieze acest gest. E bine si acum in Corabia, casatorita cu Silviu Musat, medic chirurg. Mihaela este deosebita de Viorel. Este multa mai energica, mai temperamentala, da replici rapide sub forma de sageti dar destul de inteligenta, capabila, sigura pe ea. De cand era copil, fata de mine Costica ii spune „Victorita Mica”, spunand ca seamana cu mine incat o consider si fata pe care n-ai avuto.

Mihaela si Silviu

Copii – Horia Gabriel Musat

Are sapte ani fiind nascut in 2006. Este copilul mult dorit, mult iubit, frumos si promite multe. Pentru Costica era singura lui raza de soare. Il spunea Garbriel si se bucura ori de cate ori ii pronunta numele pana cand s-a stins. In ziua de 12 ianuarie 2012, ne-am despartit pentru totdeauna de fratele meu iubit. Despartirea a fost grea, grea, numai eu stiu cum am putut trece peste aceasta pierdere. Nu se uita niciodata dar vaiata merge inainte orice ar fii.

Al doilea copil al lui Stefan Gheghe Fane Rosu este o fata. Una singura a avut tata si fata mi-a zis toata viata. Eu, Victoria Gherghe, acum Diaconu, profesor de biologie – pensionara. Nascuta in timpul razboiului, tata nu era acasa ci in razboi. Era o zi de toamna – 29 sept. 1939, m-am nascut la Ciungu, la maica mare, bunica dupa mama, intre doua cismele : fantanita ale Mutu si fantana Ciungului. Primele imagini din viata mea sunt amintirile despre razboi. Cu Costica de mana numaram avioanele. El era la scoala si invatase sa numere. Ne ascundeam pe timpul bombardamentelor in transee, in local, in ascunzatori, in pivnita de ciment veneau la noi toti vecinii. Intre doua grajduri avea de asemenea un loc stramt si ascuns. Cand auzeam vuiete de avioane ne si ascundeam. Imi aduc aminte de asemenea cand a venit tata acasa din razboi, cu capul ciuruit de gloante. Avea cutia craniana sparta in zona parietala si zicea ca a ajuns glontul pana la cmasuiala creierului ( meninge ). Salvat fiind de o lopata pusa peste cap, altfel trecea glontul prin tot capul. Am de asemenea imaginea rusilor care ne vizitau si ne lua mancarea pregatita pentru noi si pasarile din curte. Am de asemenea

in suflet durerea cotelor impuse timp de 10 ani din 1947-1957, exact cand tata avea 4 copii de crescut si de tinut la scoala. In acesti ani si eu si Costica am facut liceul. Ce sa mai spun despre mine, am muncit de cand ma stiu. Am pazit casa si era orare a vietii. Casa bunicii era bagata intr-o vale, intre pomi si iesea la strada printr-o ulicioara asa ca eu eram singura departe de lume. Daca ma gasea bunica cumva la poarta imi mangaia slmulturul de par cu mana dreapta pana jos in curte. Dadeam la pui, pasteam oile, leganeam pe Marioara, verisoara mea cu patru ani mai mica cu care stateam in casa bunicii, asa ca eu nu am avut timp sa ma joc. Stana Anica, bunica dupa mama, era o femeie micuta de statura, bruneta, ciugulita de bubat, neingrijita, ramasa vaduva de ranara dar harnica foc, cinstita si priceputa in toate domeniile. Era ca un barbat harnic, era izolata, nu avea cine o apara de lumea rea , doar singura cu gura. Eu imi amintesc ca m-a crescut bine. M-a invatat sa iubesc si sa pretuiesc munca, sa fiu mereu in competitie cu mine, sa nu imi fie frica de nimeni si de nimic, sa imi caut dreptatea, sa nu sovai, sa am deminitate. Muncea necontenit, orice activitate ii era posibila. Imi aduc aminte bine, dupa munca istovitoare, uneori vara se odihnea putin in batatura casei, rezemata de un dud si cu ochi inchisi torcea un fus de fire de lana sau bumbac. Atunci ne imbracam cu haine tesute in razboi din fire de borangic, de bumbac , de in,de langa etc. Bunica a murit cand copii mei erau mari, prin ani 70 la 86 de ani.

In 1947, pe 8 septembrie, la Sfanta Maria Mica nasterea Maicii Domnului, ne-am mutat acasa la noi, casa facuta cu truda pe timp de razboi, cu multe obstacole. Nu se gaseau

materiale de constructie. Tata ofta si spunea cat de bine a trait la parinti cu avutie stransa, cu slugi in curte si cat de greu ii era in situatia de fata. In 6 august 1947 s-a nascut Vasile. Tot in septembrie 1947 am merg eu in clasa intai. Am avut invatatoare pe verisoara noastra primara Aurora Stefanescu Petrescu de prezenta careia ne bucuram si astazi la varsta de nouazeci si unu de ani. Zic la plural pentru ca am avut colega in clasa intain si pe Lenuta – Gherghe M. Elena – tot verisoara primara. In 1949 s-au infintat primele detasamente de pionieri din care am facut parte. Am facut patru clase la scoala de fete din curtea primariei – cea mai veche scoala din Dabuleni. Am luat premiul intai alaturi de doua colege minunate : Ratoi Lucica si Cioraia Viorica. Ratoi Lucica – cea mai inteligenta eleva cunoscuta de mine. A ramas cu patru clase. Atat era atunci obligatoriu. Ea nu avea tata…murise cred in razboi. Cioraia Viorica a facut sapte clase apoi a ramas acasa. Am auzit ca a decedat. Premianta a fost si verisoara primara Lenuta Gherghe M. Elena. Am ajuns in clasa a cincea greu. Parintii mergeau la camp si eu cresteam doi frati : Vasile si Aurel care era bebelus. Asteptam sa terminam porumbii de cules dar nu am mai rabdat, l-am inchis in casa pe Aurel si am plecat la scoala. Cand am venit acasa, mama m-a certat, tata mi-a patre spunadu-i mamei „- Lasa copilul pe drumul ales! Tu creste-ti copulul daca l-ai facut!”. Lipseam mult dar tot prima am terminat clasa a cincea. Am avut concurenti – pe Gigi Radulescu – care acum nu mai este printre noi, fiul cel mic al invatatorilor Radulescu si Gigi Ionescu – fiul profesorului de limba romana Gica Ionescu. La mintea mea

de copil, m-a surprins faptul ca la prima teza in clasa a cincea la limba romana, domnul profesor mie mi-a dat nota cinci si fiului nota patru (erau notele pana la cinci). De fapt stiam cum fratele meu Costica cu varul Paul, cu trei ani mai mari decat mine, s-au dus la unchiul Stan acasa in lipsa, au vorbit cu fata ce creste copii, au scormonit prin caietele de teza la istorie si si-au completat tezele lor sa i-a note mari. La fel premianta a fost si verisoara primara Lenuta Gherghe M. Elena si altii, fiind o clasa buna. Am terminat sapte clase in 1954 si am dat examen la SMTC Corabia ( Scoala Medie Tehnica De Cooperatie ) unde era si Costica in anul patru. Am fost multi concurenti – peste 200 de candidati pe 35 de locuri. La SMMC puteam intra fara examen avand media de absolvire mare. Am luat frumos examenul pe care nu am sa-l uit cum a fost. Am stat la caminul scolii pentru a da examenul si a venit directorul scolii – profesorul Ion Patru – profesor de geografie, ne-a adunat pe toti in curtea internatului, ne-a privit si ne-a pus cateva intrebari. Cand pune prima intrebare :”-Ce este fluxul si refluxul?”, eu mica mititica, slabanoaga, imbracata ca la tara, ridic mana sus, sus si ma numeste sa raspund. Raspund tare, corect, raspicat, convingator si ma intreaba cum ma numesc si de unde sunt. Eu ii spun, face legatura cu Costica si ma intreba daca sunt tot atat de buna ca el. Eu ii raspund ca da si ramanem prieten desii era un om tare exigent. Urmeaza examenul la limba romana scris si oral, matematica scris si oral si geografie numai oral. La matematica oral, cu domnisoara profesoara Denisa Nicolau, imi cade pe bilet sa rezolv pe tabla o ecuatie de gradul intai cu doua necunoscute. Eu o rezolv repede, repede si i spun domnisoarei profesoare ca mi se reduce si x-ul si y-cul.

Profesoara fara sa priveasca pe tabla imi spune mai mai rezolv odata cu gija. Si cu grija mare ii dau alt coeficient si la fel se reduce. O atunt cu si mai mare curaj ca se reduc ambele necunoscute si cand isi face timp sa se uite pe tabla se cunvinge de acest lucru si confirma ca dansa a gresit cand a format ecuatia. Eu ii raspund prompt „-E, pai vedeti?!”. Eram sigura, sigura pe mine. La geografie, dupa examen, il intreb pe domnul director Ion Patru, care era si profesorul de geografie cu care am dat examenul daca eu iau examenul ca altfel nu ma mai duc acasa. Domnul director spune ca de nu iau examenul tot au nevoie de mine sa fac curat, ca exact in acea clasa invata fratele meu Costica, la care eu raspund „-Pai?! El sa invete si eu servitoare ?! Nu se poate!” . Pana nu mi-a dat de inteles sa astept linistita raspunsul acasa ca va fii bine nu am plecat din clasa. Examenul l-am luat bine, am inceput cursurile bine, minunat, profesorii ma simpatizau toti, datorita fratelui premiant numai ca pe data de 14 noiembrie 1954, SMTC Corabia s-a desfintat. Aceasta zi m-a marcat. A ramas decat anul patru in lichidare deci fratele Costica a terminat aceasta scoala. Am suferit mult. Am stat pana spre Craciun pe drumuri pana ne-am facut loc. Multi au ramas pe dinafara. Eu ca cei multi, am fost transferata la liceul teoretic SMMC Corabia. Asa chin am trait intrand fortat intr-o saptamana, doua, sa inchieiem situatia pe un trimestru, sa intru in alt colectiv, sa ma adaptez dar asta a fost situatia. In tot raul cred ca se gaseste si un gram de bine. Am scapat de a fii contabila. Nu cred ca imi placea prea mult. Asa am terminat acest liceu neterminat cum spunea actorul Stefan Iordache, fiind de aceasi varsta, in 1957, ultima promotie cu 10 ani. Asa schimbari nechibzuite

in detrimentul elevilor au avut loc atunci dar vad ca se practica mereu.

Am stat trei ani acasa, suplinind pe ici pe acolo, am invatat singura pentru ca nu facusem in liceu nici botanica, nici zoologie, nici anatomie, decat bazele darwinismului si am intrat in anul 1960 la intitutul pedagogic de 3 ani, facultatea de biologie. Am terminat in 1963, am avut centrul de repartitie la Iasi si am primit repartizare la scoala nr 1 calarasi, facand naveta Dabuleni calarasi un an de zile.

La 1 Ianuarie 1964, m-am casatorit cu Profesorul Emil Diaconu, din comuna Daneti. Am primit apoi transferul la scoala nr1 Daneti, unde am profesat pana la pensie. Mi-am luat adio de la meleagurile copilariei, de la prieteni.Prea multi prieteni nu am avut, uneori ma intreb si de ce. Nu ma consider un om corect, dar stiu sa iert, sa respect opiniile altuia, insa nu uit. N-am vrut sa fiu nici o data lider, dar nici nu am renuntat la principiile mele usor. Pot fi apropiata de toti cei din jur si pot iubi toata lumea, impartasesc sentimente frumoase omenesti cu oricine, dar a fi prieten pentru mine inseamna mult. Copil stiu prietenii de joaca, la scoala fiind mi s-a ivit notiunea de prieten. Prietenele, colegele de clasa, amintesc prima mea prietena, Ratoi Lucica, despre care probabil am mai vorbit. Ea mi-a trezit si mi-a demonstrat notiunea de prietenie. Imi aduc aminte, ca desi nu sunt barfitoare mi-a scapat o vorba auzita de la cei mari, despre o colega Cioria Viorica si ii spun Lucicai la un moment dat, m-a amenintat ca ma spune, punandu-ma intr-o mare dificultate, apoi Lucica mi-a spus ca nu-si tradeaza prietena cea mai buna, si nu ma

spune. Pentru mine a fost o lectie grea din care am tras invataminte.La ciclul al II lea am avut cea mai buna prietena din viata, Florica Priboi- ale Pasculie. La liceu, am fost oarecum apropiata de toate dabulencele, de unele mai mult, de altele mai putin, toate s-au realizat si s-au raspandit, pot mentiona: Stefanoaica Oprica- invatatoare in Maramures.Gherghe M Elena, verisoara primara- asistent medical in PucioasaMinuta Stefania- profesor de limba romana in segarcea,Cojan Leontina- asistent medical in CraiovaIliuta Florica- profesor in DabuleniSubulica Aurica- invatatoare in MarsaniPrierene bune in perioada de tinerete, cum sa nu notez pe Stela Cazan, ea m-a adus prima data in Daneti, profesoara Cornelia Cosma din Calarasi, Florica Iepure din Dabuleni, Marioara Baron tot din Dabuleni, Ghita Tache din Radomir, Paulica Dobre, profesor in Potelu, cum perioada de viata cea mai frumoasa pentru orice om este studentia, nici eu nu am facut exceptie. Colegii de facultate, toti mi-au putut fi prieteni, poate cu mici exceptii. Cum pot uita de Mariana Gojnete, cu care acum la intalnirea de 50 de ani, discutam amanunte de pe atunci: Ea statea la gazda si zilele de Craciun, mancam la ea deoarece la cantina se servea numai fasole, ea mi-a amintit cum la ultimul nostru examen la anatomie am avut 6 zile pentru invatat, iar eu am plecat la Corabia la o nunta a unei verisoare si am prapadit 3. L-am luat cu nota buna, dar colega imi spunea cum ma invidiau ceilalti colegi.

Cum sa nu amintesc de Geta Becheanu Uta, de la Cluj la care Ema ajunge lasa bagajul cand vine in vacanta si nu o porneste pana nu ii da ceva bani.Mentionez colegele de camera cu care am trait ca surorile: Vali Dragomiroiu, Fani Danila, Tuti Corbea care ne-a parasit anii trecuti, Flori Bobei, Silvia Busuioc, Rodica Marinescu, Mimi Stan, Natalia Voicu bomboana noastra colega de catedra, Mioara Leustean, Popescu Viorica; colegi buni apropiati: Fanel Popa, George Friptu colegul din dreapta mea de la lucrari, Giurescu Gheorghe, colegul din stanga mea, Costel Nicolae, Argesean care a avut Bursa Republicana, etc.Gherghe Ste Vasile, Vasilica ale Rosu, al treilea copil al lui Fane Rosu, a ramas in locul lui tata, in casa lui tata sa duca pe mai departe traditia familiei si sa ramana un bun Rosian.S-a nascut in 6 august 1947 tot la Ciungu, terminasem casa noastra, plecasera maistorii si dis de dimineata a venit si mama acasa la Ciungu, sa se odihneasca, dar pe la pranz m-a trimis la mosica Bicionaca sa o chem, nu stiam de ce, dar cred ca o barza cand sa plece a dat pe la noi si l-a rasat pe Vasile. Cand ne-am mutat acasa la noi, pe 8 septembrie, Vasile nu avea o luna implinita, mama a plecat apoi la culesul porumbilor si ni l-a lasat mie plocon sa il cresc, ca rasplata imi zice si acum dada. Eu am fost si am ramas fata lui tata si dada la doi frati. S-a casatorit cu invatatoasrea Hojda Palaghia- Gherghe Palaguta din Maramures, com. Moisei Vasile si Palaguta GhergheCopii: 1 – Daniel Gherghe- inginer, nascut in 1970 2 – Adrian Gherghe – Adi, nascut in 1973.

Daniel – Dani este inginer si profeseaza in Bucuresti ca pompier, este casatorit cu Marinela profesoara de geografie si ea tot in Bucuresti. Dani si MarinelaCopii: - Alexandru – Sebastian – Sebi Gherghe nascut in anul 2000, ramane singurul mostenitor al numelui Gherghe. Stefan Gherghe tata a avut 3 baieti si acum baietii au fete. Gherghe St. Aurel- Aurica a lui Rosu – s-a nascut in 12.11.1950, este singurul frate care s-a nascut in casa parinteasca si l-am crescut eu si numai eu., pentru frati lipseam mult de la scoala dar tot bine invatam. Aurel a facut scoala primara, elementara si liceul in Dabuleni, iar facultatea la Craiova. A terminat ASE-ul, de mic a sclipit ii mergea mintea, le facea colegilor carti de joc, iar ei ii pasteau vaca. Trimitea poezii la casuta postala a radio-difuziunii, inteligent, discret, cuminte intotdeauna astiut ce face, fiind sigur pe el. A fost coleg de facultate cu Jeni cu care s-a casatorit. Jeni este si ea o minte sclipitoare mereu activa, prezenta pe toate fronturile, s-a remarcat de copil si Dabuleni la Statiunea de Cercetare. Aurel a fost contabil sef la statiune, iar ea a profesat ca cercetator. Au muncit amandoi destul de mult si bine la Craiova pe functii responsabile si importante. Au acumulat si stare materiala si buna incat merita felicitari. Aurel si JeniCopii: - Mihaela Gherghe Popescu – medic stomatolog.Mihaela este casatorita cu Bogdan Popescu tot medic stomatolog. Oconsider ca si fiica mea, este apropiata de mine si de tototi ai familiei, inteligenta, dragalasa, are doua bibelouri de fetite. Mihaela si Bogdan

Copii: 1 – Sofia – Maria Popescu de 5 ani 2 – Anastasia – Stefania Popescu de 3 ani.VII. Gherghe I. Mihalache al saptelea fecior a lui Rosu Dinii, nascut in 1915 a murit cel din urma dar mai traieste sotia tusa Paulina, nascuta in anul 1922. Unchiul Mihalache a fost dus in casa la tusa Paulina aproape de bunici peste cateva case catre rasarit. Mihalache si PaulinaCopii: 1 – Gherghe Melena-Lenuta, asistenta medicala 2 – nGherghe M. DorelLenuta- este nascuta in anul 1940 si am fost colege de scoala, am fost in aceasi clasa- clsasa I, si ne-a invatat cea mai mare verisoara a noastra Aurora. In clasele II- IV am fost la clase diferite, paralele si din clasa a V pana intr-a X-a amfost din nou colege de clasa, apoi viata ne-a despartit, eu am venit la Daneti, ea s-a casatorit la Pucioasa-Targoviste. Am trecut pe la ea in anul cutremuruluio avea fetita mica bebelusa, are stare materiala foarte buna, dar acum e singura. S-a casatorit cu Jean Berechet care demult a trecut in lumea celor drepti si singura a crescut doi copii. Accum copii sunt la casele lor cu copii. Lenuta si JeanCopii: 1 – Ciprian Berechet 2 – Mihaela Berechet.

1. Ciprian locuieste in Bucuresti, are un copil. 2. Mihaela Berechet acum este casatorita si poarta alt

nume, locuieste in Germania, are si copii. Lenuta merge des la ea in Germania. Acum se bucura mult de copii in care a investit. Dorel Gherghe- Dorel a lui Rebegila mai putin a lui Rosu este foarte bine realiozat ca stare materiala,

realizati sunt si copii, dar a ramas singur, buna lui sotie Mita l-a parasit si pe el si pe copii dupa una doua luni dupa ce a murit mama in 2008 a murit si Mita, iar acum Dorel a ramasa cu tusa Paulina de 91 ani. Copii sunt amandoi in Bucuresti. Dorel si MitaCopii: 1 – Daniela- Dana nascuta in anul 1966 2 – Adrian –Adi Gherghe nascut in 1969.Adi , inginer de aceeasi varsta cu baietii mei si dupa numele de Gherghe din Dabuleni s-au gasit ruda prin liceu sau facultate, acum profeseaza in Bucuresti. Darmani Stefan – Fanica Darman singurul frate al mamei, cel cu chitie in cap cand s-au casatorit parintii mei, l-a crescut tata ca pe un copil al lui, s-a casatorit cu tanti Anisoara Dobrica, sora cea mare a cantaretului Gil Dobrica.Cand s-a casatorit era in armata, apoi a cazut prizioner la rusi, o perioada a fost dat disparut- nu s- stiut nimic de el. In anul 1944, s-a nascut Marioara care a avut langa ea ca tata pe ,,tata mare” - tatal meu lui nenea Fanica ii dadeam de pomana crezand ca este mort dar in fine a dat semne de viata scriindu-ne. A venit acasa in 1948, stiu ca terminasem clasa intai. Dupa ce a venit Neica din prizonierat, s-a nascut Paul.

Fanica si Anisoara

Copii - Marioara Darman - nascuta in 1944 - funcionara

Paul Darman - nascut in 1950 -asistent medical

La cinci ani ai lui Paul, tanti Anisoara a murit la numai 31 de ani.Am suferit mult toti dar Marioara si Paul sufera si acum. Ba mai mult, durerile s-au accentuat.

Marioara Darman Calin - sora mea cu care am crescut. Distanta ne-a cam despartit. Ea a ramas vaduva, a incercat sa-si refaca viata dar se vede ca nu s-a putut.

Marioara si Calin

Copii - Augustin Calin - fotbalistul de pe vremuri - un copil reusit Paul Darman - nascut in 1950 (de varsta cu Aurel) - s-a casatorit cu Milica - tot asisenta medicala care a decedat si acum stau la Dabuleni si Marioara si Paul in casa parinteasca. Paulica si Milica

Copii - Cristina Laura

Amandoua s-au casatorit in Dabuleni. Bucuria noastra acum sunt cele doua fete bune, reusite, cu facultati terminate, cu soti pe masura, cu copii si asezate la casele lor.

Neamuri vechi din Dabuleni care au legatura cu neamul Gherghe :

-Neamul ale Glavan - Costache Glavan - Petrescu, fost notar al satului este tata al celor doi intelectuali de frunte Stefan - Fanuta si Gheorhe Petrescu - autorul cartii "Monografia Dabuleniului". Fanuta s-a casatorit cu Aurora Stefanescut, verisoara mea primara care traieste, dansul ne-a parasit nu demult.

-Familia Gherlan - familie de oameni cu stare, fiica lui Onica Gherlan - Lenuta Gherlan acum Lenuta Stefanescu, s-a casatorit cu Paul Stefanescu, verisorul meu primar.

-Din marea si frumoasa familie Pasculescu, a fost matusa mea Marita Stefanescu iar doamna Atena Pasculescu, despre care am mai amintit, isi are radacinile in Locusteni fiind ruda cu mama soacra.

-Matusa Lenuta Stefanescu - Parvulescu, vara primara a lui tata, a fost casatorita prima data cu cumnatul invatatorului Neascu care a murit in razboi, Fiica invatatorului Neacsu, doamna Tomita a fost casatorita la Braniste cu nenea Fane Vasile. Fane Vasile a fost frate cu tusa Leana de la Locusteni, cumnata mamei soacre care a trait in casa bunicilor.

-Soacra lui unchiu Marin, fratele lui tata a fost dintr-un neam mare, ale Baron, i se zicea baba Baronoaica. Am mai amintit ca din Gherghesti fata ale Tapu a fost

casatorita cu Mihalache Baron. Deasemenea, Lucica ale Baron a fost nora lui Ilie a lu Tapu - Gherghe.

Dupa cum am mai spus, Dabuleniul este asezat in plina zona de campie iar ocupatia de baza a locuitorilor a fost si este agricultura. Clima si solul sunt prielnice vitei de vie, dar se pot cultiva bine si alte plante. Exemplu - plantele bostanoase - ocupa un loc important - pepenele galben si pepenele verde. Lubenita de Dabuleni este bine cunoscuta in toata tara. Mai toti cetatenii Dabuleniului ai solarii in care cultiva diferite specii si soiuri de plante timpuri obtinand venituri pe masura, indeletnicire prin care se remarca cetatenii Dabuleniului.

Dabuleniul este cunoscut de multa vreme ca o bogata vatra folclorica. Cand eram in liceu am fost si eu la Bucuresti cu corul comunei Dabuleni care a primit premii. Corul a fost o viata condus de profesorul emerit de muzica, domnul Titu Pasculescu. Pe atunci ca solista corului din Dabuleni era Ionela Prodan - Lelia, interpreta de muzica populara destul de cunoscuta. Domnul Titu Pasculescu a descoperit-o si a initiat-o pe Ionela Prodan care s-a nascut la Dabuleni dintr-o familie de frunte in sat, nepoata negustorului Tache Prodan. Tatal ei, Onica a lui Tache, a fost de aceasi varsta cu tatal meu, au fost buni prieteni, au flacait impreuna. Onica a murit tanar, intr-un accident de motocicleta. Acest lucru s-a intamplat in 1947, an in care s-a nascut Ionela. Tin minte cand tata a venit plangand de la inmormantarea lui Onica Prodan. In sat

atunci au aparut motociclete dar au facut ravagii. Tot in Dabuleni au fost pregatite pentru concursuri, echipe de dansuri tematice cu trei generatii : copii - tineri - batrani, conduse de domnul invatator Fanuta Petrescu. sotul verisoarei noastre primare, Aurora Petrescu care are acum nouazeci si unu de ani. Inchiei printr-o chemare a intregului neam la unitate in memoria strabunilor prin poezia "Chemare" de profesor Gheorghe Predoi, colegul meu de catedra.

Chemare Ce vina port eu daca este mult praf si scrum, Si ce fac, incerc sa-mi fie-n viata stea, Imi suie visu-n zare ca un fum, Si-ncerc pe strabunii mei sa-i adun.

In pomelnic la biserica ii citim, Sa ne amintim de ei si sa-i cinstim. Atunci cand in lumea noastra au fost si ei, Unii i-au hulit si dusmanit ca niste zmei rai.

De sus, de acolo, de unde sunt, Le mai trimit din cand in cand Semne ale existentei pe pamant, Prin norocul de a gasii ceva de mana lor scris.

Ingrijirea spiritului pentru ei era sfant, Desi suparati de griji si de nevoi, Se intalneamu mai des cu noi Si pe Dumnezeu Il aveau-n gand.

Voi, tineri, sa nu gustati din pocala tristetii, De care au avut parte ei. Razboaiele le-au incurcat drumurile vietii Si-au mers mai departe ca niste zmei.

Opriti-va din cand in cand Si in cateva clipe sa va amintiti, Ei sunt radacinile voastre pe pamant Si tot ce va este in viata mai scup.

Profesor Gheorghe Predoi Coleg de catedra

Partea a - II - a

De la Dabuleni la Daneti

"Femeia ca salcia, unde o pui, acolo creste!" -zicala din popor

Asa a lasat Dumnezeu, ca fata sa lase pe tatal ei si pe mama sa si sa urmeze alesul inimii, sa-si intemeieze un camin frumos, curat, sincer, adevarat, sa faca copii, sa-i creasca in adevar si curatenie. Nu m-am abatut nici eu de la aceste principii, desi aud ca nu mai sunt la moda. Astazi imi spune Ema, nepoata mea, ca femeile s-au schimbat, sunt independente si vor sa ramana independente, vor ca singure sa hotareasca ce fac fara a urma orbeste pe sot. Eu zic ca trebuie intelegere pentru ca nici sotul nu urmeaza orbeste pe sotie. E treaba lor cum au de gand sa-si traiasca viata dar o femeie desteapta conduce familia fara sa se observe.

In vara anului 1963 am terminat facultatea, am fost repartizata la scoala nr. 1 Calarasi, iar la 1 ianuarie 1964 m-am casatorit cu profesorul de geografie Emil Diaconu si am ajuns la Daneti. Pana la sfarsitul anului scolar, am functionat tot la scoala Calarasi iar in vara anului 1964 am primit transferul la scoala nr. 1 Daneti. Asa am scapat de naveta Dabuleni - Calarasi iar la Daneti ma despartea gardul de scoala. Nu era bine nici asa. In pauza nu se putea sta in curte de galagia vecinilor. In martie 1965 am fost demolati pentru a se construii caminul cultural in curtea noastra in centru satului si ne-am mutat la o gradina tot a noastra unde

locuim astazi, nu departe de centru. Asa de tumultos a inceput viata mea la Daneti, dar in cei cincizeci de ani sunt multumita cat am muncit si ce am realizat. Insa nu m-au ocolit nici necazurile si neimplinirile. Am cautat cu tot sufletul sa dau o oarecare stralucire fiecarei activitati dar au mai cazut parca din cer si necazuri fara sa vrem noi. Cea mai mare neimplinire a mea este faptul ca nu mi-am continuat studiul,a fost imposibil. Am trimis imediat actele la Universitatea Bucuresti, dar tot imediat am fugit si m-am maritat si pana sa vine sasiunea, a venit copilul. Mi-a fost foarte greu.. Deabia mi-am dat definitivatul si mi-a strigat mama soacra ca examenul meu este moartea ei se intreba de ce nu a luat Emil o fata ispravita. Mi-am dat gradul doi cand deja erau copii mari.

Am intrat intr-o familie frumoasa de acelasi nivel ca si cea de la Dabuleni. S-au interesat si unchii mei de familia in care am intrat, mai ales unchiul Mitru care a stat in casa cu bunicii si s-a delcarat multumit. Am facut rost de alti parinti plecand de langa ai mei, de alti frati la fel de buni ca ai mei. Tata socru - Ion Diaconu - Nita a lui Baica - a fost de aceasi varsta cu tata de la Dabuleni. Au fost nascuti in acelasi an, aceasi luna - aceasi zodie. Daca stau sa analizez totul in viata lor vedem multe asemanari : -patru copii are tata de la Dabuleni -patru copii are tata de la Daneti -al doilea copil - fata - la Daneti -al doilea copil - fata - la Dabuleni

-al treilea copil - baiat - sta in casa parinteasca la Dabuleni -al treilea copil - baiat - sta in casa parinteasca la Daneti -dupa mine s-a nascut un fratior pe nume Ionica si a murit mic, la fel si la Daneti s-a nascut Sandica si a murit tanar. Astazi Ionica si Sandica sunt primii in pomelnicul nostru la lista mortilor.

In momentul de fata, familia Diaconu suntem noi : Emil Diaconu, Victoria Diaconu, copii si nepotii nostri dar trebuie amintiti si strabunii care ne-au dat nastere pentru a-i pretuii si mai ales pentru a-i cunoaste generatiile viitoare. Strabunii lui Emil sunt de la Daneti si de la Locusteni.

Strabunul nostru caruia ii purtam numele a fost Diaconu Predoi, din aceasi familie din care provine profesorul Gheorghe Predoi. Urmeaza un om harnic, un mos de frunte al satului, un strabun strangaret si constructiv al familiei pe nume Miei. Mos Miei si baba Rada stau si astazi scrisi in pomelnicul familiei pentru care gasim numai cuvinte de lauda. In curtea unde stam acum, tata socru a fost foarte atent la miscarea fiecarei firimituri de pamant cu gandul ca o gasii aurul ingropat de Mos Miei in aceasta ograda pe timpul razboaielor care au trecut.

Mos Miei a avut, se spune, nu se spune pentru ca a avut precis, se stie! A avut curea de pamant locuibil in centru satului. El a lasat ulicioara din pamantul lui de

la casa noastra pana la dispensar. In partea de rasarit a ulicioarei, de la dispensar pana la casa noastra, a fost pamantul familiei. Ale Bitu au fost din stramosi finii nostri si au primit loc de casa tot de la mos Miei. Familia Dumitrescu - ale Duta a avut sotia de la familia Diaconu si a primit loc de casa tot din aceasta mosie.

Surorile lui tata socru au primit si ele loc de casa langa ulicioara care a fost instrainata. Unde avem noi acum casa a fost gradina cu pomi si au lasat ulicioara, drum sa circule de la gradina la casa de la sosea. Mos Miei a avut la inceputul vietii casa unde locuim noi acum si tot el a facut casa la sosea langa scoala. Tufanul la umbra caruia se lafaie acum noii comercianti si consumatorii, era intre scoala si poarta noastra. Mos Miei a construit la strada unde este acum caminul cultural, casa cu pravalie si carciuma. Se mai pastreaza si astazi rafturi de pravalie si o tajghea mare, metalica – se vede tejghea de carcuiuma. Se mai pastreaza cateva platouri de ceramica rezistenta. Li se zicea farfurii de piatra. Eli s-a nascut in 1964 in casa de la sosea iar in primavara lui 1965 ne-a demolat si am venit aici la gradina noastra, vatra veche a familiei.

Diaconu Predoi | Miei si Rada | Stan si Baluica

Baba Baluica a fost din Braniste spun tataie, dintr-o familie vestita – Aprodu. Eu nu le mai stiu urmasii.

Stan si Baluica

Copii – Vasile Costica

Vasile il am in pomelnic sub numele de mosul Vasile. A fost mos de botez a lui tata socru. Nu a avut urmasi, a fost casatorit cu Rita, dus in casa la ea si l-a alungat. A venit acasa la parinti si a murit de tanar. Rita a fost bunica celor trei-patru fete de varsta noastra ale lui Constantin Catana.

Constin – Costica Baica-bunicul nostru. In tinerete om destept, educat, aud ca fost contabil la banca dar a cazut de timpuriu peste el o boala grea – betia. S-a casatorit cu Oanta – Ioana din neamul Seculestilor. A facut trei copii si a murit numai la treizeci si cinci de ani. Costica si Oanta

Copii – Nita – Ion Diaconu Baica – tata socru Stela Diaconu casatorita tot Diaconu Lucica Diaconu casatorita Mandoiu

Nita, tataie, a ramas de treisprezece ani cand ca murit bunicul, fetele mai mici..Tusa Lucica era bebelus. Au ramas cu bunicii lor care si-au ingropat ambi baieti.

Stela Diaconu. Tusa Stela s-a casatorit cu Nicolae Diaconu, tot familie vestita de mosneni, ca si ale Baica si Locusteni. Nicolae Diaconu, sotul lui tusa Stela a fost frate cu mama coleglui profesor Florel Selaru si cu tata profesorul universitar din Bucurest, Marin Diaconu. Bunul nostru prieten, Marinica care ori de cate ori are ocazie, afirma ca este madru de taranii lui.

Stela si Nicolae Diaconu

Copii - Florea- Florica Diaconu Mihai – Mitica Diaconu

Florea si Mita Diaconu

Copii – Costica Diaconu – veterinar – casatorit cu Angelica – inginer zootehnist

Costica si Angela

Copii – Alin Ovidiu Mihaela

Mitica si Gica

Copii – Nicusor Cristi

Lucica Diaconu Mandoiu, sora cea mica a lui tata socruCopii-Valica Mandoiu- Florica BamerValica este pentru mine sora buna de la Daneti, a gasit si un sot pe masura, Costi Bamer, este sarbatoare mare cand suntem impreuna. Au doua fete minunate de care ma bucur si eu, dar ei. Sunt realizate profesional si-au construit in Craiova confortul dorit si traiesc frumos toti. Sunt o familie unita, ceea ce inseamna mult. Costi este de varsta mea, pare mai sensibil, se vede povara anilor, dar rasfatul si armonia din familie, doresc sa o revigoreze.

Valica si Costel BamerCopii: Mona si InaMona si RaduCopii: Alexandru si Cristian, doi baieti gemeni de 5 ani ca doua bibelouri.

Ina Bamer, casatorita cu Dady, un baiat de exceptie, nu spun gratuit, ci adevarat. Un suflet mai nobil si mai cald, nu am mai intalnit. Fac comparatie cu alti nepoti si ii descopar calitatile lui Dady, se confirma clar ca a crescut intr-o familie nobila de intelectuali de frunte. Am citit cartea

tatalui si are pe cine mosteni, pana acum ina si Dady nu au copii, dar sa rugam pe Doamne-Doamne sa le dea.

Linica Grecu ne-a parasit prea de timpuriu si ne-a lasat un gol in suflet.

Linica si Gigi GrecuCopii: Hrisanti si MarietaHrisanti are o fata studentaBunica Oanta- Ioana, mama lui tata socru a fost din familia teculestilor, au fost multi frati de la doua sotii ale strabunului care au purtat numele tot Diaconu si porecla Teculescu. Uni dintre ei au purtat numele de Teculescu: Teculescu Ionel, l-am prins elev psiholog si care s-a stins numai la 38 de ani. Bunica a fost printre copii mai mari de la prima sotie a strabunicului.Frati ai bunicului: Stan Teculescu, mosul Mitre Teculescu, mosul Lie Teculescu, mosi de botez ai lui Emil. Surori ale bunicii Gheorghita Casatorita la familia Popa, ale Dica.Remarc pe Stelian popa care a trait la Bucuresti, vr primar cu tata socru a fost pe timpul taranistilor, secretarul primului ministru, dar ca rasplata a patimit multi ani in inchisoare, l-am cunoscut la batrannete, si macinat de suferinte, si-a pastrat nca personalitatea de bun intelectual. Alta sora a bunicii casatorita la ale Bacan si cea mai mica sora Mita pe care am prinso si eu, cam de varsta lui tata socru, Mita casatorita Mitran.

Stan Teculescu a avut doi baieti, Costica Diaconu n-a avut copii si a luat sa creasca pe Marcel Diaconu, de la Gicu Teculescu. Gicu Teculescu a avut trei bravi feciori, frumosi, destepti, realizati si s-au stins de tineri.

Ionel pe care l-am gasit elev si a murit la 38 de ani

Aurel Diaconu, profesor de Limba Romana sotul scriitoarei Ioana Dinulescu

Marcel Diaconu, profesor de istorie, geografie.Pe cei doi i-am gasit eu liceeni si erau cei mai frumosi baieti din sat.Mosul Mitre nu a avut copii ci a luat de suflet pe tata Prica de la mosul Lie. Prica s-a casatorit cu Minica Antonie si are doi baieti si o fata.

Mosul Lie si moasa MitaCopii: Prica data mosului Mitre, Lenuta, asistent

medical, Irina, Onica, Georgica profesor, au toti copii mari casatoriti realizati si la randul lor au copii.Tanti Lenuta, Diaconu Dinca, este un om deosebit desi are 83 de ani, este inca bine sanatoasa si promite ca v-a fi inca ani buni sanatoasa, sa ne bucuram de dumneaei si sa ne dea lectii. Georgica si Geta, profesori de Matematica, am fost ani buni colegi de scoala. Poantele lui Georgica nu se pot uita.O sora mai mare a bunicii Oanta, casatorita Vava a avut un baiat casatorit cu moasa Mimi Vava, ce locuia in Craiova pe langa Muzul Regional pe Campia Islaz. La moasa Mimi in casa ne-am casatorit, ne-am cununat religios ca asa era tipul atunci, am stat cat am nascut cei doi copii.Moasa Mimi i-a pus numele lui Marius, o varianta de la Dumneaei, Maria, noi vroiam numai si numai Octavian.

Mama soacra Catina- Ecaterina Locusteanu, se trage dintr-o familiecare a dat oameni de valoare, dar si numele satului.Amintesc verii lui Emil: Traian, neica Petrica, Tudorel.Mama soacra este vara cu Mama doamnei Atena Pasculescu de la Dabuleni, sotia profesorului de muzica,

Titu Pasculescu, nepotul matusei mele, deci aici familiile noastre se appropie.

Bunicii Ionita si Maria LocusteanuCopii: Maria- Marigioala casatorita Iacob

Florica casatorita boboc- ale RotaruEcaterina casatorita Diaconu- Catina mama

soacraFlorea LocusteanuPolixenia, a murit copil.

Maria si tudor IacobCopii: Victoria, Petrica Iacob, Mircea Iacob, Gina si Traian Iacob Locusteanu.

Victoria CalugaruCopii: Eugen Calugaru

Larica Calugaru- profesorul de matematica a murit acum un an doi

Haralambie-Rambe

Victoria Calugaru a murit de tanara, am gasit-o eu moarta acum 50 de ani.Eugen, fiul cel mare al Victoriei, contabil de meserie, este casatorit cu Madalina, colega educatoare, dar si buna prietna.Azi 7 Noiembrie 2013, o zi frumoasa de toamna insorita, dupa o zi intunecata ploiaoasa, am participat la un eveniment trist dar firesc. Am inmormantat pe cel mai invarsta verisor primar al lui Emil, in varsta de 93 de ani.Durerea despartirii nu poate fi exclusa dar bine stiut este ca orice inceput are si sfarsit. Noi, verisorii care

mai suntem, avem toti o varsta si ne gandim sa ajungem a aceasta performanta, dar avem clipe de indoiala, fiind macinati de suferintele vietii si ale diferitelor boli.Neica Petrica, am aflat la biserica numele lui adevarat, Patru, a fost un om de valoare. Am in casa poza lui neica Tudor, tata lui Neica Petrica din 1930 cu dedicatie pentru cumnatii lui si socrii mei si gasesc un scris de domn, ceea ce rezulta ca a fost scolit.Nepotul Tudorel, doctorul, parca am inteles ca s-a nascut cand a murit bunicul, cam de timpuriu si i-a purtat numele.

Petrica si Oprica

Copii lenuta tudorel si Gabii

Cei trei copii minunati educati si instruiti, stejari adevarati impreuna cu jumatatile lor si urmasii lor, au umplut curtea la acest eveniment, Cand ii vedeam in grupuri in curtea casei mari impunatoare frumoase, dar cu povara anilor peste ea, se desluseste bine padurea deasa si frumoasa de stejari, ramasa in urma semintei roditoare- din stejar, stejar rasare-. Neica Petrica a murit linistit si multumit de ceea ce a lasat in urma. Am remarcat ca si la aceasta varsta, fara suflare cum l-am vazut, tot om frumos a ramas. Am trecut ieri in revista existenta neamului Locusteanu din Locusteni. Au fost oameni de valoare strabunii, sunt si cei prezenti si nadajduiesc asa sa fie si viitorii. Urmasilor le ramane aceasta misiune si asa noi v-om avea liniste.

Tudorel are 3 copii, cei mari sunt doctori, casatoriti cu copii.Lenuta are 3 copii, Gabita are doua bibelouri,Mircea Iacob

Mircea si Mitina

Copii: Florica si Iulica.

Florica casatorita la Marsani, Iulica a ramasparca mostenitorul neamului la Locusteni, e inca tanar, puternic, poate sa tina pe umeri povara. Tanti Gina are doi copii.Traian a fost infiat de unchiul Ionita Locustenu, care nu a avut copii. Este mostenitorul casei bunicilor. Este singurul urmas Locusteanu, pacat ca nu are baieti.

Traian si Lenuta

Copii: Fanica fiind singurul copil al lui TraianFanica si Dan UrsuCopii: Cristina, locueste in Germania si Catalin ce

locuieste in Craiova.

Ion Nita si Catina Ecaterina

Copii: Titu Diaconu, nascut in 1931, agricultorMaria Diaconu Bosonea, nascuta in 1932, profesor

geografieEmil Diaconu, nascut in 1936, profesor de geografieMarin Diaconu-Marcel, nascut in 1939, inginer

agronom

Titu Diaconu, fiul cel mare al lui Nita Baica, a murit la varsta de 60 de ani, dar ne-a lasat nepoti.

Titu si Vergina

Copii: Marin Diaconu-Marinel, mecanicLenuta Diaconu, Capatana, economistaIon Diaconu-Bebe, mecanic agricolIulica Diaconu, mecanic agricol

Toti nepotii sunt in Daneti cu situatie materiala buna. Au copii de obicei baieti, preferati de tataie Nita capabili sa duca neamul de Diaconu- porecla Baica mai departe. Tataie vroia baieti si numai baieti exemplu: cand l-am nascut eu pe Marius, fiind in maternitate la Craiova, a venit vestea ca Emil are fata, veste placuta pentru el, ca baiat avea. Emil a facut cinste la vestea primita, iar tatae a stat putin pe ganduri, apoi hotarat a exclamat „si totusi nu e fata...” si nu a fost. Asa tataie a ramas proverbial cu afectiune pentru baieti

Marinel si Angelica

Copii: Liviu, Lionica, Sorin

Bebe si Nicolita

Copii: Iliuta si Catalin

Sunt nepotii mei pe care i-am mosit si sunt cei mai apropiati de sufletul meu

Lenuta si Ion

Copii: Alin-Capatana are si el 2 copii, fata si baiat.

Iulica si Titina

Copii:Ionut, Marius Adi

Marinica si Eliade Bosonea

Copii: Alina Bosonea Buga medic in Bucuresti Octavian Bosonea inginer.

Familia Bosonea, nasii nostrii, profesori in Craiova acum pensionari, care nu uita locul natal, Dobresti, unde pastreaza casa parinteasca ce nu se vinde, asezata pe coasta unui deal de unde o poteca serpuita coboara la o cismea.Se continua cu o vale, prin pantecele careia sa strecoara un parau cu apa. Aceste locuri minunate si pline de istori ii tin pe nasii mei la Dobresti.

Alina si Catalin Buga

Copii: Mircea Buga are doua licente, un baiat frumos, inalt ca bradul, cu o tinuta impunatoare.Tavian si Rodica sunt stabiliti in Canada, ne mai vedem pe internet

Tavian si Rodica

Copii: Ana Maria si Eleonora

Al patrulea copil al lui Nita Baica, Marcel- Marin Diaconu s-a casatorit cu Sanda Mitea, Farmacist, cu domiciliu in Craiova, in Valea rosie, aproape de noi. Acum Marcel ne asteapta in Ungureni

Marcel si Sanda

Copii: Daniela economista nascuta in 1969, o frumusete de fata, am spus si o repet ca sa ii impac pe ambii parinti, este frumoasa ca mama si desteapta ca tatal si cred ca am spus tot. E casatorita cu Gabi Belulescu, un baiat pe masura ei plin de calitati si apropiat de noi totiCopii: Cristiana Belulescu studenta la Medicina Dentara in anul 3 si Miruna Belulescu Eleva in clasa a unsprezecea in Carol. Marcel a parasit frumoasele nepoate cam inainte, devreme, datorita zic eu si problemelor din trecut. Intrega noastra familie a fost afectata de sisemule comunist. Tata socru – Lita Baica – Diaconu Ion, in anul 1959, dupa razmelita de la Dabuleni, in urma colectivizarii fortate din raionul Gura Jiului din care faceau parte si comunele Dabuleni si Daneti, conducatorii comunisti de atunci au arestat pe cine credeau de cuvinta – zisi politicieni dinaintea sistemului comunist. Asa a stat bietul om trei ani in Delta la Periprava. Viata in acea colonie timp de trei ani i-a adus moartea iar familia a indurat iadul pe pamant. Consecinte : Marcel era student in anul trei la agronomie,

lucru ce nu s poate uita nici de mine care nu eram atunci in familie, dar de el care ne-a parasit anul acesta in aprilie. In mult trambitata sedinta de exmatriculare, unde unde isi jucau rolul, Marcel s-a pravalit la pamant, a simtit ca s-a rupt nu numai sufletul in el dar si maruntaiele in el dupa ce s-a imbolnavit. A plecat cat mai departe de casa fara sa spuna unde si asa in casa a fost adusa militia iar Emil, mama soacra si cumnata Marinica – profesor de geografie, necasatorita atunci, au ramas in doua camere. Emil a ramas cu toate greutatile. Cumnata s-a casatorit automat sa schimbe numlele sa nu o dea afara din invatamant. Emil le juca in struna. Conducea si ducea in spate toata munca culturala la Dobresti unde functiona ca profesor ca sa fie mentinut. Eram prieteni, corespondam si imi spunea cat imi e de greu. A plecat dupa Marcel si l-a gasit angajat in judet. Am in casa un tablou cu o promotie de elevi de la scoala prrofesionala gemeni unde Marcel este in randul profesorilor. Ne-am casatorit dupa ce a vent tataie. S-au mai potolit lucrurile dar neajunsurile, suferintele s-au simtit. N-am avut posibilitate sa facem si noi nunta cum fac tinerii casatoriti si cred ca meritam. N-am avut nici indrazneala sa-i propun sa facem nunta la Dabuleni. N-am acceptat eu desi primeam presiuni din partea parintilor si mai ales a lui Costica care atunci era revizor la UCECOM si putea procura totul. Asa a ramas in sufletul meu o mare neimplinire. Dar timpul le mai vindeca insa nu se uita. A avut de suferit si fratele meu Costica. Putea ajunge in Bucuresti pe o functie buna. Impreuna cu parintii am muncit, am facut casa noua si toate cate am dorit si am avut nevoie. Marcel s-a reinmatriculat in 1962 si a terminat in 1965. Toate s-au mai asezat dar chinul nu s-a uitat iar

consecintele n-au intarziat sa vina. Cand credeam ca totul e bine, cand tataie era linistit si multumit, in 1982 s-a imbolnavit si ne-a parasir. Trecut prin toate a ramas la treisprezece ani fara tata. A tinut trei copii la scoala si s-a imblonavit de ulcer. Asa cum se spune la memorialul durerii, tata socru ne spunea zi de zi adevarul si numai adevarul. Timp de trei ani a fost la Periprava in acel lot, unde comunistii au format un lagar de exerminare a oamenilor incomozi. Au strans toata materia cenusie – toti oaenii capabili sa gandesca, toti oamenii bine pragatiti, toti savanti, filozofii, academicieni care nu erau de acord cu masurile luate de ei in acel sistem si conducatori partidelor politice istorice. Am suferit mult toti din familie. L-am cercat pe tata socru fiind frustrata cu faptul ca el a facut politica dar acesta ne-a motivat hotararea lui. Ne vorbea cu lacrimi in ochi cum muncea din ogorul iar recolta era furata de „haiducii” satului si vroia sa conduca un partid autoritar care sa pedepseasca hotii. Asa cum se spune la memorialul durerii, cum erau supusi prin infometare si infrigurare, asa stateau pe frigul iernii in baraci de metal. Mancau porumbi de pe camp, uneori conserve stricate, expirate ce erau de aruncat. Traiau numai infometati. Baracile erau in mlastina. In mlastina aruncau toate dejectile. Se alimentau cu apa tot din mlastina. Cand mureau ii aruncau in mlastina. Strangeau stuful tot din mlastina. Periprava a fost cea mai inspaimantatoare inchisoare a sistemului comunist. O data spunea tataie ca le-a dat mancare si au facut apel ca pot cere supliment. Tataie ar fii vrut dar domnii savant cu care era l-au strigat sa-si vada de treaba ca maine nu are ocazia sa mai manncance poate si sa nu-si obisnuiasca organismul cu mancare. De aici i s-a tras ulcerul perforat care dupa

operatie au aparut complicatii – ocluzie intestinala – si la varsta de 72 de ani s-a stins din viata cand putea traii fara griji. Nu pot sa nu-mi amintesc cum toata ziua ne repeta povestiri de la Periprava si ne facea sa intelegem ce spuneau acei filozofi din colonie. Ne spunea ca o sa pierdem pamantul care dansul nu l-a trecut in registru agricol. Sa nu-l treaca la chiaburi si sa-i dea copii afara din scoala. Noi radeam. Ne spunea ca atunci cand comunistii vor masura tot pamantul pana in altarul bisericii ( numai altarul biserici ramane nemasurat ), comunismul va disparea. Noi radeam. Ne spunea : „Eu o sa mor, voi ramaneti sa vedeti.” Noi radeam. Nu credeam nimic din ce dansul repeta zilnic, ceea ce ii spuneau acei filozofi dar asa a fost. Imi aduc bine aminte, prin noiembrie 1989, a venit in cancelarie la scoala veche de langa biserica, colega Lenuta Cizmaru si ne spune ca in curtea bisericii, niste cetateni straini de sat masoara pamantul si zic sa se strice mesele din curtea bisericii pe care se intind pomenile iar elevii nostri sa lucreze pamantul. Eu zambesc resemnata si ii spun in soapta colegii ca nu e de bine. Tot in luna aceea, Marcel a venit intr-o seara plangand ca se repeta pentru el istoria, primul secretar de partid de la judet, l-a scos din functie pe motiv ca avea bube in cap. Era director la statiunea de cercetare a cartofului la Marsani. Peste o luna insa, inevitabilul invinge, filozoful are dreptate, tataie murise cu sapte ani in urma. Nici filozoful care a prevazut n-a trait sa vada. Au ramas multi in apele Deltei la Periprava. De fapt asta a fost scopul arestarii unor oamenii nevinovati. Nu stiu ce bine si cat bine a adus revolutia din 1989 dar mele din curtea

biserici au ramas pentru pomenile ce le fac enoriasii de cateva ori pe an : - Sambata Mortilor

- Joia Mare- Sambata Cireselor- Sfanta Maria Mare

Marius al meu putea murii de prost ca nu a castigat nimic. Marius era student in anul doi la Electrotehnic. Eram toti la Daneti pe 22 decembrie, taiam porcul. Si el a plecat la Bucuresti crezand pe bune in revolutie. A mers in primul focc, a trecut printre gloante, a calcat pe cadavre insetat de dreptate si cand colo revolutionari de astazi dormeau in patul lor. Asa se simt si se adorm copii. Si asa ceea ce au prevazut filozofii de pa Periprava s-a adeverit. Tataie n-a mai trait, dar noi am pierdut multe hectare de pamant netrecute in registrul agricol al comuniei. Si asa viata ne-a imbatranit si pe noi. Ce mai asteptam? Moartea... Da, pentru ca moarte nu poate fii exclusa din viata. De fapt am fost destul de zdruncinati in ultimi ani. Anul trecut, in ianuarie 2012 am pierdut un frate drag,pe Costica despre care am mai amintit. Anul acesta am pierdut un alt frate drag, pe Marcel. Si asa ne vom duce toti. Numele nostru ramane de domeniul trecutului si creeam loc viitorului. Si totusi moartea este cel mai cumplit fenomen pentru oricine. Cei ce raman, raman cu durere mare in suflet.

Azi, opt aprilie 2013, o zii intunecata pentru noi si sufletul nostru. Pana si cerul este negru. Cerne stropi de ploaie precum ochii nostri siraguri de lacrimi. Ne-am despartit despartit pentru totdeauna de fratele nostru drag Marcel. Nu stiu cum va fii viata pentru noi dar amaraciunea din

suflet nu va pierii niciodata. Acelasi lucru s-a intamplat si pe 18 ianuarie 2012 cand l-am pierdut pe fratele Costica.

Azi 11 mai 2013, sambata, n-avem incotru, cu voie sau fara voie se petrece un eveniment tot atat de tragic ca acum 5-6 saptamani cand de langa noi a plecat Marcel. Simtitm aceasi durere ca la desparire. Poate mai surda, mai adanca. Oare timpul va vindeca ranile asa cum se zice ? Parca ma indoiesc... Pana acum am fost ametiti dar pe timp ce trece ne dezmetecim si constientizam ca n-avem cale de intoarcere. Durerea se accentueaza. Doresc ca viata sa mearga mai departe pentru copii si nepoti dar noi cei in varsta vedem ce ne asteapta. Ne consolam cu gandul ca Marcel a fost stimat si apreciat de toti cei care l-au cunoscut si iubit de toti ai lui. Cat mai avem de trait ne ramane sa iubim, sa respectam amintirile.

Astazi, 23 iunie 2013, cercul cultural Daneti, condus de profesorul Gheorghe Predoi, fost coleeg de catedra, a organizat o intalnire pentru pomenirea „fiilor satului” plecati in eternitate printre care si fratele nostru Marcel. Durerea se accentueaza. In zadar asteptam parca sa-l intampinam la poarta, sa-i deschidem, sa-l imbratisam cu multa dragoste cum o faceam. Orice imagine apare la poarta o asociem cu imaginea lui. Azi, 5 octombrie 2013, se implineste o jumatate de an de cand Merce, ne-a parasit. Noi nu realizam nici acum ce s-a intamplat. Tot parca asteptam sa auzim ca nu este adevarat. Ca a fost doar un vis urat.. Dar totul este in zadar. Sanda, sora noastra, a facut mormantul lui Marcel frumos, asa cum i-a placut, ca semn al iubirii. Trebuie gasite puncte de

sprijin ca nu avem de ales. Acest lucru o mai linisteste si o multumeste. De fapt, intotdeauna a facut bine tot ceea ce a trebuit si va face in continuare pentru cei dragi. Daniela si nepoatele o sustin si o consoleaza, la fel si Gabi. Candva, Marcel, cand a venit acasa, ne-a dat o poezie pe care sa o citesc si sa o pastrez ca spune multe. De fapt, pe noi, in toti acesti cincizeci de ani traiti alaturi ca frati, ne-a unit ceva.. Cred ca am gandit la fel si am comunicat suberb. Am gasit aceasta poezie „Daca”, pe care o astern pe hartie si sa o analizam si sa descoperim gandurile lui. Daca Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd Si uneori te-apasa sub vorbe care dor, Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred Si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand Sau de minciuna goala nu-ti clatini drumul drept, Daca izbit de ura, nu te razbuni urand Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de desptept

Daca vizezi dar visul stapan de nu ti-l faci, Sau gandul desi judeci, de nu-ti e singurel Daca-ncercand triunful sau prabusirea taci Si poti, prin amandoua tracand sa fii la fel

Daca induri sa afli cintitul tau cuvant Rastalmait, naivii s-l duca in ispita Sau truda vietii tale, inspulberata-n vant

De poate iar sa-nalte unealta prea tocita Daca poti strange toate castigurile tale Ca sa le joci pe- carte si sa le pierzi asa Si iarasi de la capat sa iei aceasi carte Fara sa spui o vorba de neizbanda ta. Daca poti gandul, nervii si inima sa-i pui Sa te slujeasca inca peste puterea lor, Desi in trupul firav o alta fiinda nu-i Afara de vointa ce la impune spor

Daca te vrea multimea desi n-ai lingusit Sau langa rege umbli ca langa-un oarecare Daca de rai sau prieteni nu poti sa fi ranit Daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare Daca ajungi sa umpli minutul trecator Cu saizeci de clip de vesnicii mereu Vei fi pe-ntreg pamantul deplin stapanitor Si mai presus de toate un om, copilul meu!

Rudyard Kipling 1910 De fapt suntem si noi la marginea vietii. Emil are 77 de ani iar eu 74. Stim ce ne asteapta dar nu suntem capabili sa ne inchieiem socotelile. Nu ne lasa nepotii inca. Mai au nevoie de noi. Gasim destul de multe motivatii dar se intampla ce vrea Dumnezeu. Pensionarul traieste intr-o incertitudine. Asa cum spune Gheorghe Predoi in poezia „Viata de pensionar”.

Viata de pensionar Viata de pensiona, Singur si fara ideal Marginalizat de cei din jur, Ce-ti mai ramane tie acum ?

Astepti pensia sa-ti vie, Sa mai ai o bucurie. Incepi banii pe datorii sa-i dai Cand tragi linie nu-i mai ai.

Rezerva din pensioara o pui la saltea Sa fie pentru-nmormantarea ta.

Nu mai ai nici o bucurie Si ce-a fost n-o sa mai fie.

Si cand te gandesti tu oare, Ca-n curand pe casa ta scrie mare Asta-i casa de vanzare... Te apuca-nfrigurare.

Copii au multa treaba, Vin la tine-n mare graba. Nepotii iti cer bani de discoteca. Ca asa e la moda azi baiete.

Unii tineri rad de tine, Esti batran si nu mai vezi bine Se gandesc a te insela Zicand ca s-a dus vreme ta. Suparat si ingandurat Ca toata lumea te-a uitat, Fara nimeni langa tine treci in eternitate, Ca inima ta obosita nu mai bate. Emil si Victoria

Copii – Eliade – Eli Diaconu – nascut in 1964 Marius Octavian Diaconu – nascut in 1969 In toamna anului 1964, in ziua de 6 noiembrie am devenit mama la varsta de douazeci si cinci de ani. Am nascut un baiat caruia i-am pus numele nasului. Il cheama Diaconu Eliade. L-am cresccut cu multa, multa dragoste, considerandu-l pe Eli cel mai frumos dar de la Dumnezeu. Eli s-a nascut in casa de la sosea langa scoala, de care ne despartea gardul.

In martie 1965 ne-a demolat casa de langa scoala pentru a costrui in sat caminul cultural. Am mucit mult transportand toata agoniseala materiala a mai multor generatii si construind o alta casa la vechea vatra a familiei unde locuim acum. Dar totul a trecut. Eram tineri, cu putere de munca in toate domeniile si ce ne propuneam se realiza.

In zece martie 1969, s-a nascut si dragul meul baiat, cel de-al doile – Diaconu Mariu Octavian. Asteptam defapt o fata ca baiat aveam dar este mai sensibil si mai sufletist decat doua fete. Au crescut impreuna cu bunicii lor – maica Catina si tataie Nita. Tataie Nita era mandru de ei ca-si dorea mult numai baieti. Au facut clasele 1-4 la scoala Daneti. Eli a avut invatator pe d-nul Catana Ion – Juta iar Marius pe sotia dansului – d-na Catana Ionica. La ciclul doi au avut diriginte pe tata dar nu al meu ci tatal lor – Emil Diaconu – profesor de geografie. Eli a facut la Daneti opt clase iar Marius sase. In clasa a saptea s-a transferat la Craiova la scoala 29. Eli a intrat la liceu la Colegiul Nicolae Balcescu, acum Carol. Au fost amandoi copii cuminti, au stat singuri in apartament. Eu faceam naveta saptamanal la ei. Gaseam defapt dezordine dar mai intai plangeam iar apoi aruncam mancarea cu galeata la gunoi si ma apucam de treaaba. Plecam de la ei la scoala la Daneti, imi faceam orele si ajungeam acasa unde ma astepta pompa s-o iau in spate sa stropesc via alaturi de Emil. Cam asa a trecut tineretea mea.

A intrat si Marius la liceu, tot la Balcescu si au prin examene cu doua trepte : treapta intai la intrare in clasa a noua si treapta a doua la intrare in clasa a 11. Au intrat la facultate la electrotehnica. I-a prin anul optzeci si noua studenti numai ca pana ce au terminat ei, s-a terminat industria toata si nu au avut unde funtiona in specialitate ci pe unde se poate. Si-au gasit

jumatatile si si-au intemeiat familile lor. Si-au facut copii pe care i-am crescut impreuna si de care ne bucuram tot impreuna. Poate ma repet, mi-au adus baietii mei fete care parca tot ei le-as fi facut. Rodica, sotia lui Eli, o valceanca de langa noi, din comuna Lalosu, sat Oltetani este nascuta in aceasi zi cu mine, o balanta iscusita. Este o sotie, mama si nora ideala, harnica si priceputa. Liana este din Craiova din Rovine. Este ceva mai vorbareata dar mult prea sufletista. Iti vindeca toata ranile daca e nevoie. Bucuria mea este ca sunt apropiati copii si nepotii au crescut ca fratii si acum traiesc in continuare frateste. Copii mei s-au casatorit amandoi in decembrie 1990 si am fost sa le cerem de la parinti pe nurori – in aceasi zi pe amandoua. Acum am patru fete : cele doua nurori si cele doua nepoate – Ema si Diana. Sa citeasca toti si sa nu uite ca dorinta mea este sa ramana toata viata tot asa uniti iar casa parinteasca s-o pastreze cu sfintenie. Sa se gandeasca la cantecul „Casa parintesca nu se vinde”. Sa gaseasca orice varianta daca nu se hotaresc sa locuiasca in ea. Tin mult la acest lucru fiindca eu toata viata am muncit sa construiesc ceva care sa se pastreze. Am cautat ca oracarei activitati sa-i dau o oarecare strlucire si nu vreau sa nu se aprecieze aceasta traditie. De fapt valoare oricarui om este data de ceea ce realizeaza el, nu de ceea ce crede. Sunt bucuroasa. N-am nascut fete dar am fete ce mi-am dorit si baieti care sa duca pe mai departe numele si traditia familiei si sa-si aduca aminte de noi. Toata momentele vietii se petrec firesc si la timpul loc. Am cam trecut prin toate cu bune, cu

rele, acum am cam obosit si asteptam ajurot si rasfat de la copii si nepoti. Nu pot dimineata cobora din pat pana ce nu aud vocea lui Marius si sa aflu chiar de seara pana dimineata ce am mai facut, cum au dormit ei si cum am dormit noi. Asta este hrana mea de toate zilele fara de care n-as putea traii. Cred ca le insuflu si lor aceas stare. Ii astept cu nerabdare sa vina si rau imi pare cand pleaca dar ma gandesc ca de-am fi sa locuim imreuna, poate nu ne-am dorii atat. Defapt ei ce sa faca aici ? Noi nu ne simtim bine acolo. Ne e bine aici, avem spatiu mare si de odihna si de munca. Pana acum mai putem muncii. Contrat, ne-am plictisii. Ne trebuie sanatate si stare sufleteasca buna ce este alimentata de starea sufleteasca a lor.

Eli si Rodica

Copii – Emanuela Diaconu- Ema – nascuta 1991 – studenta medicina anul IV Daniel Diaconu – Dani – nascut in 1992 – student medicina anul III Andrei Diaconu – Adi – nascut in 1993 – student medicina anul II

Emanuela Diaconu – Ema. S-a nascut pe data de patru octombrie 1991. Este primul meu nepot, prima raza de soare. Am considerat-o si o consider fata mea pe care n-am avut-o. Am dorit sa-mi spuna mama si asa s-a intamplat. I-am spus Rodicai aceasta dorinta iar aceasca a afirmat ca toti nepotii care or sa mai fie imi vor spune mama si asa a fost. Mica fiind, o asezam

intre mine si Rodica iar fata ne spunea pe rand la ambele „mama”. Apoi a inceput sa ne spuna „mami” si „mama”. A fost un bibelou superb. Am crescut-o impreuna cu fratii de la varsta de trei ani. Avea parul un buchet de bucle galbene purtat in crestet sub forma de palmier. Zambetul ei era cuceritor. Ii placea sa fie fie lider de grup si de nu-i convenea ceva se supara repede. Nu renunta la principiile ei. A fost muncitoare si ascultatoare de mica. A facut totul bine dar cum si-a dorit ea. A urmat clasele 1-8 la scoala numarul 29 unde a fost intotdeauna la nivel. S-a mentinut in varf – premianta pana la terminarea liceului, in Buzesti la cea mai buna clasa – matematica informatica bilincva engleza. A fost deci un elev exceptional. Pe langa premii, a luat si multe diplome la diferite concursuri. N-a exculs nimic in ce putea face. Bucuria mare a mea a fost ca i-a placut biologia mergand si la alte concursuri olimpice dar in primul rand la biologie. In clasa a saptea a partiipat la olimpiada de anatomie si a luat premiul I pe judet. Cred ca atunci s-a indragostit cu adevarat de anatomie si in clasa a unsprezece-a a ajuns in lotul national unde a primit un premiu si s-au vorbit toti olimpicii nationali sa mearga la medicina la Cluj. Si asa a facut. Tot ce si-a dorit fata mea, a insistat, si cu ajutorul Domnului a avut. Acum ni s-a implinit dorinta, este studenta in anul patru la medicina la Cluj. Greu este si de ea departe de casa dar mai greu este de noi ca-i ducem dorul. Imi e dor tot timpul de zambetul ei. Dumnezeu sa o ocroteasca si s-o pazeasca de rele ori pe unde este.

Daniel Diaconu – Dani. S-a nascut pe data de cinsprezece septembrei 1992. Un dolofan de la inceput si frumos foc, de asemenea si curios foc. Desfacea toate obiectele sa vada ce este in interiorul lor. Mi-a stricat in casa cate si mai cate : masini de tuns si oul mi-l lua din mana sa vada el si sa se convinga ce are in interior. A fost cuceritor de frumos si adabtabil, degajat in miscari, jucaus. A fost coleg de clasa cu Diana din clasa inaint pana in a 8. La liceu s-au desparit. El a mers la Fratii Buzesti dar s-au intalnit din nou la facultate fiind colegi de grupa. Unde este unul este neaparat si celalalt.

Andrei Diaconu – Adi dabuleanul. S-a nascut pe data de sapte octombrie 1993 in ziua in care am inmormantat pe mama soacra Catina – strabunica lui. L-am numit dabuleanul o vecina de la Daneti – tata Leana ale Putanica. Cand l-a vazut prima data slabanog si zicea ea mic la fata ca mama mea de la Dabuleni – maica Oprica, i-a spus „Dabuleanul”. Cand Rodica a terminat concediul de maternitate a pelcat la Bucuresti la servici si copii au venit toti trei la Daneti : Adi – 1 an, Dani – 2 ani, Ema – 3 ani. Rodica facea naveta Daneti – Bucuresti. Venea vineri seara la Daneti si pleca luni dimineata la Bucuresti. M-au scos rapid la pensie la varsta de cincizeci si cinci de ani. Se putea atunci. Plangand, cei drept, am iesit la pensie pt copii. Am zis eu si cred ca este normal, daca copii nu-i ajuti cand au nevoie la ce ii mai ajuti cand n-au nevoie. Adisor de mic a fost dulce si sensibil, sentimental. Mic fiind era ingrijit mai mult de maica

Oprica. Se juca mai mult singur dar crescand s-a apropiat de ceilalti frati. A fost si este un copil sincer cu mult bun simt si ordonat, apropiat mult de sufletul meu. Daca am nevoie de ajutor, el este primul si poate care-mi sare in ajutor. Sa dea Domnul sa raamana mereu la fel. Trei ani au stat copii la Daneti pana cand Rodica a primit transfer sa vina cu serviciul la Craiova. A fost un timp scurt dar greu insa cred ca poate cel mai esential din viata noastra. Nu uit, Emil atunci profesa si statea mai putin timp acasa. Daca nu ma ajuta mama, nu puteam face fata. De ma striga cineva la poarta se agata toti trei de gatul meu. Daca ieseam din curte, Adi cand nu mergea in picioare cadea pe scari. Iarna l-am gasit scufundat in zapada. Cand s-au facut mai mari, baietii se bateau pana oboseau si eu crapam de frica. Adi era un ambitios. Mai aveau un obicei copii mei. Se urcau pe casa si in pomi. Uneori Ema mai sus decat baietii. Cand pleca Rodica luni dimineata si ii simteau copii plecarea, plangeau pana lesinau, mai ales Dani. A fost destul de greu dar cred ca a meritat tot efortul.

Marius si Liana

Copii – Diana Diaconu – nascuta in 1992 – studenta la medicina in anul III

Singurul bibelou al lui Marius, Liana si al nostru la toti dar mai ales al celor din Rovine. Este defapt pe post si de fata si de baiat. Inteligenta foc dar si ambitioasa in toate domeniile, la inventie se pricepe cel mai mult. Distractiile toate cred ca sunt regizate de ea. S-a nascut exact cu 12 zile dupa Dani adica pe 27 spetembrie. Nu e fost si nu este singura la parinti ca in acte ci au crescut toti patru ca fratii, fapt imbucurator pentru mine. Desi vorbeste mult si multe are suflet bun si este darnica. A facut opt clase la scoala 29 ca toti nepotii si liceul la Carol la clasa de varf. Marius zice ca seamana cu mine, lucru ce mi-l doresc. Daca Ema este blonduta, Diana este brunetica, buloarea noastra, cu ochii mari, adanci si vioi, cu obraji rotunji si rumeni, de papusa dulce ca dabulenii. Are insusiri si de la Liana si de la mama din rovine care a crescut-o. Bebelus fiind mi-a lipsit. O vedeam rar dar asta a fost situatia. In acea perioada, si Marius cu Liana au stat in rovine fiind mai convenabil sa vi de la servici si sa-si gasesti copilul cu care sa stai pana a doua zi de munca. Dupa Ema, care s-a obisnuit de mica sa-mi zica „mama”, s-au obisnuit toti. Este mare sarbatoare pentru mine cand ii am alaturi pe toti patru nepoti si ma simt cel mai bogat om din lume. Toti patru au fost copii buni, au invatat bine si se vad rezultatele. Dumnezeu sa ne ajute si pe mai departe.

Asa am trait cincizeci de ani la Daneti. Am intrat direct in greutati din viata libera pe care am avut-o. Drept este ca am muncit de copil dar fara responsabilitati. De pe banile facultatii m-am trezit

deodata in miezul tuturor problemelor vietii si pe deasupra profesor la o noua scoala, intr-un nou colectiv. De fapt in mijlocul acestu colectiv m-am simtit minunat. N-am sa uit colegii buni care m-au ajutat sa ma adaptez si carora le multumesc. Pe cativa dintre colegi ii cunosteam din facultate dar pe unii poate doar din vedere. Cunoasteam bine pe doamna Doina Dan Parcalabescu, pe Misu Cizmaru, profesor de matematica, colegi de promotie. La prima vedere m-au primit cu caldura multi colegi. De exemplu doamna Linica Pasoi, doamna Linica Savu si treptat am cunoscut tot colectivul si usor, usor m-am integrat. M-au ajutat mult si elevii pe care i-am gasit, levii momentului. N-am sa uit acele promotii de elevi cu care, zic eu, am avut relatii speciale, frumoase, ne-am respectat reciproc, si ne-am simtit bine impreuna. Emil, in primul an nu a fost cu mine la scoala. Era la o scoala din Brabeti. A venit la scoala din Daneti dupa un an. Treptat, treptat, am cunoscut oamenii din sat incepand cu parintii elevilor unde eram diriginta si ii vizitam la domiciliu. Nu pot sa nu amintesc si de colegi care zic eu, m-au simtit straina si mi-au pus piedici.

Dupa cei treizeci de ani de munca in acest colectiv, pot afirma ca a fost minunat. Am comparat colectivul de cadre didactice de la Daneti cu o padure de stejar. Toti colegii au muncit si au optat pentru locul intai. Nimeni nu si-ar fi dorit locul doi. Despre mine, personal, nu pot face singura aprecieri ci ii las pe alti colegi si pe fosti elevi sa o faca. Afirm totusi ca am avut elevi

olimpici la anatomie in clasa a saptea, optinand premii pe judet. Pe toti colegii ii consider buni colegi chiar si prieteni. Incep cu colegii de catedra pe care i-am stimat si i-am apreciat : Doamna Natalia Vlaiescu – bomboana ce mi-a fost si colega de facultate cu numele de Voicu Natalia. Deasemenea doamna Ieta Selaru, Florel Selaru, Predoi Gheorghe, Cioabla Ion. Sa nu uit pregatire profesionala a acestor colegi. Domnul Selaru Florea a fost un student eminent cu bursa republicana. Locul lui nu era aici ci in invatamantul superior, in academie dar asta a fost alegerea lui. Apreciez defapt si legatura lui sentimentala cu locul natal si radacinile familiei.

Domnul Gheorghe Predoi. Il Felicit. Esti si inginer. Acum este un poet adevarat. Conduce fundatia reviste „Arborele Vietii” pe care el a infintat-o. A scris „Monografia” comunei Daneti, doua volume si scrie mereu. La fel scrie si cerceteaza mereu in diferite domenii domnul Selaru Florea. Discutii contradictorii cu colegii de catedra mai aveam la inceput de an la impratirea catedrelor dar totul era constructiv, activitatea mergea la nivel. Relatii normale si frumoase am avut cu toti colegii din scoala..ce n-as da sa fiu si acum la scoala, zilnic, intr-un colectiv minunat, nu izolati intr-o curte uitata de lume deschizandu-ne poarta decat copii si nepotii nostri. Cu unii colegi discutam poate mai apropiat, colegi pe care ii pot numi prieteni : Florica Savu, Costica Savu, doamna Linica Pasoi, domnul Florea Pasoi, Pricuta Gugu , Doina Dan, Bebe Dan, Lenuta Cizmaru , Misu Cizmaru, Doina Nita – care nu mai este, Anica si Juta

Catana care nu mai sunt, Cezar Ozunu, Gheoghe Badan etc. Nu pot uita primul coleg care l-am cunoscut a fost nea Jenica Vrejoiu. Prima casa in care am intrat a fost casa lui nea Jenica si Lenuta Vrejoiu de care ma simt apropiata. La inchieierea bilantului celor cincizeci de ni de casnicie, pentru tinerii care se razgandesc cam repede, am sa descriu in linii mari secretul unei casnici trainice. Femeia trebuie sa aibe multa, multa rabdare si mult tact asa cum si profesorul realizeaza educatia cu mult tact pedagogic. La inceput este mai greoi. Nu pot exista intocmai numai pareri asemanatoare dar maiestria consta in alegerea liniei de mijloc si incet, incet se poate ajunge la un consens. Chiar de mai sar uneori scantei nu trebuie renuntat usor ci continuat pas cu pas spre bine. Dar exista o conditie esentiala, ca partenerul de viata ales sa fie alesul dintre alesi. Trebuie sa fie iubit, de neinlocuit, altfel scormonim neantul si nu gasim nimic. Tinerii de azi cred ca se grabesc la alegere, n-au rabdare, renunta usor si vreau marea cu sare care niciodata nu apare. Nu uitati ca viata e o lupta, de la inceput si pana la sfarsit. Nu uitati de demnitate. Mai remarc un lucru. Tinerii de azi n-au rabdare, sunt prea curiosi si isi incep viata sexuala de timpuriu si cu oricine. Fata, a fi domnisoara la casatorie, nu are o simpla semnificatie ci toata viata de familie este legata moral si sentimental de acest lucru. Noi, batranii nu suntem depasiti cum ziceti voi ci avem experienta vietii.

Cred ca sunt un om bogat. Am multe rude la Dabuleni, multe rude la Daneti, pot afirma ca toti din

neamul meu sunt oameni de omenie, cu stare materiala, cu principii, cu responsabilitati, cu demnitate.