Capitolul 3 - circabc.europa.eu · Tipologia lacurilor naturale În ceea ce privește criteriile...

Capitolul 3

CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

3.1. Categorii de apă de suprafaţă

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere există următoarele categorii de ape de suprafaţă:

râuri (naturale, puternic modificate şi artificiale) – 1.617 km (râuri cadastrate),din

care:

o râuri permanente – 1.515 km, ce reprezintă cca. 94% din totalul cursurilor de

apă;

o râuri nepermanente – 102 km, ce reprezintă cca. 6% din totalul cursurilor de

apă;

lacuri naturale - 75 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;

acumulări - 6 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;

ape tranzitorii - 781,37 km2 (619,37 km

2 ape tranzitorii marine şi 162 km

2 lacul

Sinoe);

ape costiere - 571,8 km2.

Categoriile de apă de suprafaţă sunt ilustrate în Figura 3.1.

Figura 3.1.Categorii de ape de suprafată

3.2. Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă

Ecoregiuni

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directivei

Cadru în domeniul Apei (Ilies 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei

geografice a faunei acvatice, aşa cum a fost indicat şi în cadrul primului Plan de Management

au fost definită o singură ecoregiune, respectiv: Ecoregiunea Pontică - 12 reprezentată în

Figura nr 3.2.

Figura 3.2. Ecoregiuni la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului

Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere

3.2.1. Tipologia apelor de suprafaţă

Directiva Cadru Apă prevede ca, pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurile

de apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor.

Clasificarea tipologică a apelor de suprafaţă, este bazată pe aceleaşi principii enunţate în

cadrul Primului Plan de Management, respectiv abordarea top-down (parametrii descriptivi

abiotici - factori presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice) şi abordarea

bottom-up (măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor biologice). Suprapunerea celor

două abordări conduce la definirea tipologiilor semnificative din punct de vedere al

comunităților biologice, luându-se în considerare reprezentativitatea anumitor elemente

biologice pentru categoriile de apă respective şi disponibilitatea datelor.

În cadrul activităților comune de implementare a Directivei Cadru Apă la nivel

european, au fost definite în perioada 2013-2014 pentru râurile şi lacurile naturale, tipurile

principale generale (Broad types) la nivel european, rezultate prin agregarea (acolo unde a fost

posibil) pe criterii abiotice a tipologiilor ce au fost raportate de către Statele Membre ale Uniunii

Europene în cadrul primului Plan de Management. În cadrul acestui proces au rezultat 20 tipuri

generale de râuri naturale şi 15 tipuri de lacuri naturale la nivel european *.

Se menţionează faptul că în cadrul actualului ciclu de planificare tipologiile reactualizate ce vor

fi raportate de către Statele Membre prin Planurile de Management, vor fi agregate în tipuri

generale definite la nivel european ulterior raportării celui de al 2-lea Plan de Management**.

Tipologia cursurilor de apă

În cazul cursurilor de apă, pentru caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă

din România, care are la bază sistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apă), s-au

considerat aceiași parametrii utilizați în primul Plan de Management Bazinal, respectiv:

parametrii obligatorii - ecoregiunea, altitudinea bazinului, caracteristicile geologice, suprafaţa

bazinului de recepţie și parametrii opţionali - structura litologică a patului albiei, debitul specific

mediu multianual, debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%, panta

medie a cursului de apă, caracteristicile climatice: precipitaţiile medii multianuale şi temperatura

medie multianuală.

În definirea tipologiei cursurilor de apă nepermanente (reprezentate de acele cursuri de

apă caracterizate prin debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal cu

zero) se consideră și fenomenul secării ca fenomen natural. În cadrul acestui proces un rol

important avându-l Atlasul Secării Râurilor din România ce se află în curs de actualizare.

Pentru tipurile generale definite la nivel european european, criteriile abiotice ce au fost

luate în considerare pentru identificarea tipurilor au fost următoarele: altitudinea bazinului,

suprafaţa bazinului de recepţie, caracteristicile geologice.

Caracterizarea biotică şi reactualizarea tipologiei cursurilor de apă

În privinţa caracterizării biotice s-a menţinut abordarea din primul Plan de

Management, ce a constat în corelarea informaţiilor abiotice cu tipurile de ihtiofaună

potenţială definite de academicianul Bănărescu în 1964 (zona păstrăvului, zona lipanului, zona

scobarului şi a cleanului, zona mrenei şi zona crapului) şi cu datele rezultate prin măsurători

directe ale variabilităţii comunităţilor de macronevertebrate (considerat elementul cel mai

reprezentativ pentru cursurile de apă).

*agregarea la nivel european în tipuri generale a fost realizată în cadrul unui proiect european de

cercetare elaborat de către experţi ai Centrului de Cercetare Comună al Uniunii Europene (JRC)

și European Topic Centre on Inland, Coastal and Marine waters (ETC-ICM), ce va fi publicat pe

site-ul JRC la sfârşitul lunii decembrie 2014.

** agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unui

proiect de cercetare

În privinţa cursurilor de apă nepermanente, având în vedere existenţa unor date şi

informaţii suplimentare faţă de primul Plan de Management, constând în nerelevanţa ihtiofaunei

pentru aceste tipuri, precum şi existenţa similarităţilor în privinţa comunităţilor de

macronevertebrate, numărul de tipuri a fost sintetizat (reducându-se astfel de la 4 tipuri

la 3). Aceasta s-a realizat prin unirea tipului RO17 (curs de apă nepermanent situat în zona

montană) cu RO18 (curs de apă nepermanent situat în zona piemontană sau de podișuri înalte),

rezultând noul tip RO17-curs de apă nepermanent situat în zona montană, piemontană și

de podișuri înalte.

Consecinţă a comasării tipului RO17 cu RO18, rezultă noul tip RO17-curs de apă

nepermanent situat în zona montană, piemontană şi de podişuri înalte acest lucru a condus la

transformarea tipului RO20 identificat anterior, în tipul RO19.

În consecinţă, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic

Dobrogea sunt definite un număr de 7 tipuri de cursuri de apă a căror prezentare sintetică a

tipurilor si subtipurilor este cuprinsă în Tabelul 3.1. iar distribuţia acestora este redată în Figura

3.3. Referitor la tipologiile generale europene, se menţionează că pentru România au fost

identificate 6 tipuri generale europene (Broad types), respectiv Broad type 1 (Râuri foarte mari,

bazin hidrografic >10 000 km2), Broad type 4 (Zona de câmpie-altitudine ≤200 m, geologie

calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic mediu-mare 10-10 000 km2), Broad type 5 (Zona de

câmpie- altitudine ≤200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic

(≤100 km2)), Broad type 10 (Altitudine medie 200-800 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin

hidrografic mediu-mare (100-10 000 km2)), Broad type 11 (Altitudine medie 200-800 m,

geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic (≤100 km2)), Broad type 20

(Mediteraneene, cursuri temporare sau intermitente), acestea corespunzând în totalitate şi

tipurilor din actualul Plan de Management.

În Tabelul 3.2 este prezentată corespondența dintre tipurile generale de râuri definite la

nivel european şi tipologiile la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea pentru primul Plan de Management Bazinal şi pentru cel de-al doilea

Plan de Management.

Tabelul 3.2 Corespondența dintre tipurile generale de râuri definite la nivel european

şi tipologiile de la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea

pentru primul Plan de Management Bazinal şi pentru cel de-al doilea Plan de Management

Bazinal.

Tipologie europeană Tipologie PM I Tipologie PM II

5 RO06* RO06*

4 RO08* RO08*

1 RO12 RO12

1 RO13 RO13

1 RO14 RO14

1 RO15 RO15

20 RO20 RO19

Tabelul 3.1 Tipologia cursurilor de apă-râuri la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Tip

Sim

bo

l

Eco

regiu

nea

Parametrii

Su

pra

faţ

a

km

2

Geo

logia

Str

uct

ur

a

lito

logic

ă

Pan

ta

‰

Alt

itu

din

ea

md

MN

Pre

cip

ita

ţii

mm

/an

Tem

per

a

tura

0C

q

l /

s /

km

2

q95

%

l /

s /

km

2

Tip

ul

bio

cen

oti

c

pote

nţi

al

–

fau

na

pis

cico

lă

Curs de apă situat în

zona de câmpie fără

faună piscicolă

RO06* 12 10-2000

a-

silicioasă

nisip,

argilă

mâloasă,

mâl

<8 <200 400-

600 9-11 <3

<0.

3

Nu există

ihtiofaună

Sector de curs de apă

situat în zona de

câmpiefără faună

piscicolă în condiţii

naturale

RO08* 12 1000-

5000

a-

silicioasă

nisip,

mâl 0.5 - 5 <200

400-

600 9-11 1-3

0.2-

0.4

Nu există

ihtiofaună

Fluviul Dunărea-Cazane RO12 12 570.900-

574.850 calcaroasă

nisip,

pietriş,

bolovăniş

0.07 100-

200

600-

800 8-10 9 3 Crap

Fluviul Dunărea-

sector inferior

Cazane-Călăraşi

RO13 12 574.000-

698.000 silicioasă

nisip,

argilă,

pietriş

0.05 5-70 500-

600 9-11 8 2 Crap**

Fluviul Dunărea-

Călăraşi-Isaccea RO14 12

698.00-

780.650 silicioasă

nisip,

argilă 0.04 5

400-

500 9-11 7 1.5 Crap**

Delta Dunării RO15 12 805.300 organică nisip,mâl

<0.01 <5

400-

500 >11

Crap***

Scrumbie

Dunăre

Curs de apă

nepermanent situat în

zona de câmpie

RO19 12 10-2000 a-

silicioasă nisip,mâl <8 <200

400-

500 9-11 <2 0

Notă: Specii de pești prezente:

* cegă, păstrugă, nisetru, morun, scrumbia de Dunăre, lin, plătică, somn, șalău, avat, mreană, asprete

** păstrugă, nisetru, morun, plătică, caras, somn, șalău, avat, cegă

Fi

Figura 3.3. Tipologia cursurilor de apă la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere

În cadrul Exercițiului European de Intercalibrare-Faza a 2-a (2008-2011) România, ca

membră a grupului Eastern Continental, a participat şi finalizat procesul de intercalibrare a

metodei de evaluare pentru macrozoobentos, proces în cadrul căruia au fost definite tipologii

comune de intercalibrare. La nivelul Spațiului Hidrografic Dobrogea nici unul din tipurile

comune râuri nu a intrat în acest exercițiu de intercalibrare.

In cadrul grupului de intercalibrare pentru râuri mari, Grupa Very Large Rivers, România

participă în Faza a 3-a a procesului cu date privind cursuri de apă aparținând tipologiilor: RO10,

RO11, RO12, RO13, RO14 și RO15, tipul comun de intercalibrare definit pentru acest grup fiind

R-L2 (suprafața bazinului hidrografic >10 000 km2 și alcalinitate > 0, 5 meq/l).

Tipologia lacurilor naturale

În ceea ce privește criteriile utilizate pentru clasificarea tipologică abiotică a lacurilor

naturale, menționăm că s-au menţinut criteriile utilizate în Primul Plan de Management Bazinal,

respectiv: clasa de altitudine la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologia

bazinului de recepţie al lacului (exprimată prin alcalinitate). Referitor la parametrul geologie se

precizează că nu există întotdeauna o relaţie biunivocă între alcalinitatea apei lacului şi roca

dominantă în bazinul de recepţie, în procesul de definire a tipologiei considerându-se geologia

reală a zonei, acolo unde natura substratului a fost evidentă.

Se menţionează că valoarea limită minimă pentru criteriul de suprafaţă a lacului stabilită

de Directiva Cadru Apă este de 0,5 km2, însă având în vedere relevanţa şi importanţa unor lacuri

naturale cu suprafaţă sub 0,5 km2, au fost incluse în clasificarea tipologică şi unele lacuri cu

suprafaţă mai mică de 0,5 km2.

În ceea ce priveşte tipurile generale la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate în

considerare sunt următoarele: altitudinea la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului,

geologia bazinului de recepţie al lacului.

Reactualizarea tipologiei lacurilor naturale

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring,

până în prezent fiind investigate și evaluate elementele biologice fitoplancton, fitobentos şi

macronevertebrate bentice. Aplicând principiul ierarhizării elementelor biologice în funcţie de

reprezentativitatea lor, macrozoobentosului i-a revenit un rol deosebit în stabilirea tipologiei

biotice. Definirea tipologiei biotice a lacurilor reprezintă o completare şi verificare a tipurilor

care au fost delimitate abiotic.

În acest sens, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri naturale

au fost redefinite.

Ca rezultat al prelucrării și analizării datelor privitoare la elemente biologice

menționate, unele tipuri abiotice de lacuri naturale au fost grupate pe baza caracteristicilor

biotice comune.

Analiza a determinat reducerea tipurilor de la 18 la 9 prin gruparea tipurilor: ROLN01

cu ROLN02 (roca dominantă-siliciu, rezultând noul tip ROLN01), ROLN03 cu ROLN04 şi cu

ROLN05 (roca dominantă-calcar, rezultând noul tip ROLN02), ROLN07 cu ROLN08,

ROLN09 şi cu ROLN13 (substrat dominant- turba, rezultând noul tip ROLN04), ROLN10 cu

ROLN11 (rezultând noul tip ROLN05), ROLN15 cu ROLN16 (rezultând noul tip ROLN07),

ROLN17 cu ROLN18 (roca dominantă siliciu, rezultând noul tip ROLN08).

De asemenea, există situaţii de redenumire a tipurilor: vechiul tip ROLN06 a primit

denumirea de ROLN03 iar tipul ROLN14T (lacuri terapeutice) s-a redenumit ROLN06T.

Totodată s-au definit tipuri noi pentru lacurile naturale puternic modificate şi anume:

- ROLNPM01 pentru Lacul Siutghiol din ROLN12;

- ROLNPM01T pentru Lacul Techirghiol sărat din ROLN14T;

- ROLNPM02 pentru Lacurile Tăbăcărie, Zaghen şi Agighiol, din ROLN03, ROLN04

respectiv ROLN05;

- ROLNPM03 pentru Lacurile Dranov şi Obretinul Mare, din ROLN08 respectiv

ROLN09.

La nivel Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării au fost definite 5 tipuri de lacuri

naturale, prezentate în Tabelul 3.3 Tipologia lacurilor naturale şi în Figura 3.4 Tipologia

lacurilor.

Tabel 3.3 - Tipologia lacurilor naturale din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

şi Delta Dunării

Nume tip Caracterizare lac Ecoregiune Altitudine

(m)

Adâncime

medie (m)

Geologie Suprafață

ROLN01 Zonă de câmpie,

adâncime foarte mică,

siliciu, suprafață foarte

mică, mică și medie

12, 16 < 200 < 3 siliciu SS

S

M



calcar, suprafață medie și

mare

12 < 200 < 3 calcar M

L



calcar, suprafață foarte

mare

12 < 200 < 3 calcar XL


adâncime mică și foarte

mică, turbă, suprafață

mică, medie, mare

12 < 200 < 3 turba S

M

L


adâncime mică,

siliciu/calcar, suprafață

medie

12 <200 3-15 siliciu/

calcar

M

Figura 3.4. Tipologia lacurilor la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului

Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere

În privinţa tipurilor definite la nivel european, se menţionează că pentru România au fost

identificate 4 tipuri generale (pe baza datelor raportate în primul Plan de Management), respectiv

Broad type 1 (Foarte mari și adânci, cu suprafața >100 km2 și adâncime > 15 m (stratificate)),

Broad type 3 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, stratificate, geologie calcaroasă sau mixtă),

Broad type 4 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, foarte puțin

adânci/nestratificate) și Broad type 6 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie organică

(humică) și calcaroasă sau mixtă).

Datorită grupării semnificative a unor tipologii, care a condus la actualizarea tipologiei

lacurilor naturale, stabilirea corespondenţei cu tipurile de lacuri naturale definite la nivel

european se va realiza ulterior celui de al 2-lea Plan de Management**.

Tipologia lacurilor de acumulare

Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare s-au luat în considerare

aceiași parametri ca şi în Primul Plan de Management Bazinal și anume: altitudinea la care este

situat lacul, geologia bazinului de recepţie a lacului, adâncimea medie a lacului și timpul de

retenţie.

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring,

fiind investigate fitoplanctonul și fitobentosul. Aplicând principiul ierarhizării elementelor

biologice în funcţie de reprezentativitatea lor, fitoplanctonului i-a revenit un rol esenţial în

stabilirea tipologiei biotice.

Reactualizarea tipologiei lacurilor de acumulare

Menționăm că, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri de

acumulare au fost reanalizate, validate și regrupate pe baza caracteristicilor biotice comune.

În consecință, tipurile s-au redus de la 14 la 7: prin gruparea ROLA01 cu ROLA02 a

rezultat noul tip ROLA01, prin gruparea ROLA03 cu ROLA04 rezultând noul tip ROLA02,

prin gruparea ROLA06 cu ROLA08 rezultând noul tip ROLA04, prin gruparea ROLA07 cu

ROLA10 rezultând noul tip ROLA05, prin gruparea ROLA09 cu ROLA11 rezultând noul tip

ROLA06 iar prin gruparea tipurilor ROLA12, ROLA13 și ROLA14 a rezultat noul tip

ROLA07.

Vechiul tip ROLA05 a primit denumirea de ROLA03.

La nivelul Fluviului Dunărea şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea, au fost definite 2 tipuri

de acumulări, prezentate în Tabel 3.4. - Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul Fluviului

Dunărea şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi în Figura 3.4 - Tipologia lacurilor la nivelul

FluviuluiDunărea şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea.

** agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unui

proiect de cercetare

Tabel 3.4- Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul Fluviului Dunărea şi Spaţiului

Hidrografic Dobrogea

Nume tip Caracterizare lac Ecoregiu

ne

Altitudi

ne

Adânci

me

medie

Geolog

ie

Timp de

retenţie

ROLA02a

Zonă de câmpie,

adânc. foarte

mică,

calcar/siliciu

12 <200 <3

siliciu/

calcar

mare

ROLA03c

Zonă de câmpie,

adâncime mare,

siliciu

12 <200 >15 siliciu mic

Tipologia apelor tranzitorii

In definirea tipologiei abiotice s-au menținut parametrii din cadrul Primului Plan de

Management Bazinal, bazați pe o combinaţie a sistemului A şi sistemului B din Anexa II a

Directivei Cadru Apă: ecoregiunea, salinitatea, zona afectată de maree, adâncimea,

caracteristicile de amestec ale apelor, viteza curenţilor (ape tranzitorii marine), turbiditatea apei,

compoziţia medie a substratului, temperatura apei, durata de acoperire cu gheaţă-parametru

suplimentar față de DCA.

Prin aplicarea parametrilor respectivi, coroborat cu informaţii rezultate din măsurători

directe ale elementelor reprezentative, au fost identificate următoarele tipuri de ape tranzitorii:

ape tranzitorii lacustre

ape tranzitorii marine.

În Figura 3.5 se prezintă harta cu tipologia apelor tranzitorii.

Principalele caracteristici ale tipologiei apelor tranzitorii lacustre şi marine sunt prezentate

în Tabelul 3.5 -Tipologia apelor tranzitorii şi costiere.

Tipologia apelor costiere

Definirea tipologiei abiotice a apelor costiere s-a bazat pe o combinaţie a sistemului A şi

sistemului B prevăzut în anexa a II-a a Directivei Cadru Apă, folosindu-se aceiaşi parametrii

utilizaţi în cadrul Primului Plan de Management Bazinal: ecoregiunea, salinitatea, adâncimea,

zona afectată de maree, viteza curenţilor, expunerea la valuri, temperatura medie multianuală a

apei, caracteristicile de amestec, compoziţia medie a substratului, durata de acoperire cu gheaţă -

parametru suplimentar faţă de DCA.

Prin aplicarea parametrilor respectivi, coroborată cu informaţii rezultate din măsurători

directe ale elementelor reprezentative pentru apele costiere, au fost identificate următoarele tipuri

de ape costiere:

RO_CT01 - ape costiere puţin adânci cu substrat nisipos localizat între Periboina şi Cap

Singol (inclusiv lacul Mangalia);

RO_CT02 - ape costiere puţin adânci cu substrat mixt localizat între Cap Singol şi Vama

Veche.

In faza a 2-a Exercițiului European de Intercalibrare, pentru apele costiere, România a

participat împreună cu Bulgaria la intercalibrarea metodei de evaluare a fitoplanctonului în

cadrul grupei de lucru Black Sea GIG. Tipul comun definit pentru acest grup este CW-BL1

(mezohalin, micro maree (< 1 m), puțin adânc (< 30 m), expus moderat, substrat mixt) iar tipul

de ape costieră intercalibrat a fost RO_CT02.

În Tabelul 3.5 se prezintă tipologia apelor costiere iar în Figura 3.5 se prezintă harta cu

tipologia apelor costiere.

Tabel 3.5 -Tipologia apelor tranzitorii şi costiere

Tip Simbol Parametrii

Sali

nit

ate

a‰

Zon

a a

fect

ată

de

mare

e m

Ad

ân

cim

ea m

Exp

un

ere

la

valu

ri

Cara

cter

isti

ci

le d

e am

este

c

Vit

eza

cure

nţi

lor

(nod

uri

) T

urb

idit

ate

a

ap

ei (

g/l

)

Com

pozi

ţia

med

ie a

sub

stra

tulu

i

Tem

per

atu

ra

ap

ei °

C

Du

rata

de

aco

per

ire

cu

gh

eaţă

Apele tranzitorii lacustre

Lacul Sinoe RO_TT02 <1 <2

Amestec

permanent

<0,1 nisip 15-

18

neregulată

Ecoregiunea Mării Negre

Apele tranzitorii marine

Chilia-Periboina RO_TT03 8-11 Negli-

jabilă

<20 moderată Amestec

permanent

<0,5 <1,5 (la gura

Dunării)

<0,02 (în apă

tranzitorie

marină)

nisip 12-

13

neregulată

Apele costiere

Periboina-Cap

Singol Mangalia

Ape costiere

puţin adânci cu

substrat nisipos

RO_CT01 13-

16

Negli-

jabilă

<30 moderată Permanent

stratificată

<0,5-

1

nisip 12-

13

neregulată

Cap Singol-

Vama Veche

Ape costiere

puţin adânci cu

substrat mixt

RO_CT02 14-

18

Negli-

jabilă

<30 moderată Permanent

stratificată

<0,5-

1

nisip,

bolovaniş

12-

13

neregulată

Figura 3.5. Tipologia apelor tranzitorii și costiere

15

3.2.2. Condiţiile de referinţă pentru apele de suprafaţă

Consideraţii generale

Directiva Cadru Apă (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe baza

elementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice specifice fiecărui tip de corp de apă.

Condiţiile de referinţă sau starea foarte bună reprezintă o situație din prezent sau din

trecut fără presiuni antropice sau cu presiuni antropice foarte reduse, care nu determină efecte

ecologice sau care are efectele ecologice foarte reduse. Acesta înseamnă că pot fi considerate ca

fiind secțiuni de referință inclusiv acele secțiuni care prezintă perturbări foarte reduse față de

starea naturală, nealterată.

Definirea condiţiilor de referinţă s-a realizat în mod preponderent prin metoda abordării

spaţiale, constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai bune secţiuni disponibile

pe baza unor criterii specifice, completată cu date din literatura de specialitate, iar în unele cazuri

cu abordarea intitulată „expert judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istorice

relevante a evidenţiat de asemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţă

pentru diferite tipuri de cursuri de apă. În cazul fluviului Dunărea, această dificultate a fost

semnalată şi de celelalte state din bazinul Dunării.

Pentru selectarea secțiunilor de referință au fost utilizate criterii care sunt în concordanţă

cu cele recomandate de Ghidul REFCOND No10*. Criteriile respective servesc ca instrument

de screening şi împreună cu criteriile ecologice/starea ecologică (ce au fost utilizate într-o etapă

ulterioară primului Plan de Management), au condus la selectarea secțiunilor pe baza cărora se

determină valorile de referință. Secţiunile de referinţă definite prin luarea în considerare a

acestor criterii, acoperă variabilitatea temporală şi spaţială ce se manifestă în cadrul tipului

respectiv.

Deasemenea, au fost utilizate şi criteriile agreate în cadrul procesului de intercalibrare, în

scopul selectării secţiunilor de referinţă/lacurilor de referinţă şi a secțiunilor mai puțin impactate

antropic (acolo unde nu se mai pot identifica secțiuni de referință/ lacuri de referință).

În concluzie, în cadrul actualului ciclu de planificare s-au utilizat atât criteriile privind

screening-ul presiunilor cât şi criteriile privind starea ecologică a corpurilor de apă, precum şi

existența unor date şi informaţii suplimentare privind prezența presiunilor și a impactul acestora

asupra stării corpurilor de apă.

Pentru definirea valorilor caracteristice condiţiilor de referinţă în cazul râurilor au fost

analizate datele privind macronevertebratele, fitoplanctonul și fitobentosul, fiind corelate cu

informaţiile privind ihtiofauna potenţială (stabilită de academicianul P. Bănărescu) având în

vedere reprezentativitatea elementelor biologice, precum şi disponibilitatea datelor. Pentru

analiza comunităţilor de macronevertebrate, fitobentos şi fitoplancton s-a folosit abordarea

multimetrică, reprezentată de utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit

de aceştia. Acestor indecşi li s-au stabilit valori de referință.

Pentru tipurile de cursuri de apă RO01-RO05 comunitatea fitoplanctonică nu este

reprezentativă în stabilirea condiţiilor de referinţă şi a stării ecologice, fiind utilizată numai

pentru a furniza informaţii suplimentare în evaluarea stării ecologice.

Prin reactualizarea aplicării criteriilor privind selectarea secțiunilor de referință în anul

2014, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Apelor Costiere au fost selectate 17 secţiuni

din categoria cele mai bune secţiuni disponibile și nici o secţiune de referinţă .

Condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale

În ciclul de planificare actual, prin analiza comunităţilor de fitoplancton,

macronevertebrate şi fitobentos şi prin utilizarea abordării multimetrice, reprezentată de

16

utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit, s-au stabilit valori de referință

pentru indecșii componenți ai indicilor multimetrici utilizați în evaluarea stării elementelor

biologice menționate.

Condiţiile de referinţă ale apelor tranzitorii (lacustre), ale apelor tranzitorii marine

şi apelor costiere sunt cele utilizate în cadrul primului Plan de Management, menţionându-se

următoarele:

- Pentru apele tranzitorii lacustre, etapă marinǎ, caracterizatǎ printr-o biodiversitate

ridicatǎ nu poate fi definitǎ ca perioadǎ de referinţǎ, pentru cǎ practic laguna Sinoe nu

va mai putea reveni niciodată la condiţiile avute de acest acvatoriu în urmǎ cu mai

mult de 60 de ani.

- Perioada salmastrǎ poate fi consideratǎ perioadǎ de referinţǎ pentru laguna Sinoe.

Aprecierea valorilor de referinţǎ pentru elementele biologice, chimice şi

hidromorfologice propuse în vederea clasificǎrii s-a fǎcut pe baza judecăţii experţilor, analizei

datelor istorice din perioada salmastrǎ (1966-1977) şi a datelor din literatura de specialitate

corespunzǎtoare acestei perioade.

În cazul apelor tranzitorii marine şi apelor costiere de la litoralul românesc al Mării Negre,

nu există ape tranzitorii marine sau costiere izolate sau locaţii nemodificate, la fel ca în toate

marile închise sau apele costiere ale Europei, ceea ce impune necesitatea aplicării unor metode

alternative în vederea stabilirii condițiilor de referință.

Aprecierea valorilor de referință pentru elementele biologice, chimice şi hidromorfologice

implicate în clasificarea și evaluarea globală a stării ecologice a corpurilor de apă tranzitorii marine

şi costiere s-a făcut prin combinarea datelor istorice într-un sistem de estimare a condițiilor de

referință care ține cont de modificările importante, cantitative și calitative desfășurate la scară

temporală mare, cu datele de monitoring existente și cu opinia specialiștilor.

17

3.3. Delimitarea corpurilor de apă

În primul Plan de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere conform cerințelor art. 2.10 al Directivei Cadru Apă a

fost definită și stabilită noțiunea de „corp de apă de suprafață” ca fiind un element discret și

semnificativ al apelor de suprafață, respectiv : râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape

tranzitorii si ape costiere.

Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea și verificarea

modului de atingere al obiectivelor țintă ale Directivei Cadru a Apei, astfel că delimitarea corectă

a acestor corpuri de apă stă la baza elaborării şi implementării tuturor cerinţelor directivei.

Delimitarea corpurilor de apă s-a realizat pe baza Instrucţiunilor metodologice pentru

delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă - râuri şi lacuri, elaborate de Administraţia Naţională

„Apele Române” având la bază recomandările Ghidului Comisiei Europene Strategia Comună de

Implementare a Directivei Cadru Apă (2000/60/EC) - Ghidul nr. 2 privind identificarea

corpurilor de apă.

În perioada 2013 – 2014, s-a reanalizat delimitarea corpurilor de apă, aplicându-se aceleasi

criterii de bază și adiționale utilizate în primul Plan de Management.

Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață s-a ținut cont de următoarele criterii de

bază:

categoria de apă de suprafață;

tipologia apelor de suprafaţă;

caracteristicile fizice (geografice sau hidromorfologice) ale apelor de suprafaţă;

Pentru un nivel de încredere mai ridicat, la delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-au

considerat, în mod suplimentar, următoarele criterii adiţionale:

starea apelor care ia în considerare și presiunile și impactul acestora. Un element discret

de apă de suprafață nu trebuie să conţină elemente semnificative ale unor stări diferite.

Un “corp de apă” trebuie să aparţină unei singure clase de stare.

zonele protejate - în procesul de sub-divizare progresivă a apelor în unităţi din ce în ce

mai mici, s-a păstrat un echilibru între limitele zonelor protejate şi descrierea corectă a

stării apelor, precum şi necesitatea evitării fragmentării apelor de suprafaţă într-un număr

prea mare de corpuri de apă.

alterările hidromorfologice, luând în considerare desemnarea în primul Plan de

Management a corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) și a corpurilor de apă

artificiale (CAA)

La fel ca și în primul ciclu de planificare, pentru delimitarea corpurilor de apă de

suprafaţă au fost luate în considerare toate râurile al căror bazin hidrografic au o suprafaţă mai

mare de 10 km2, lacurile naturale cu suprafața mai mare de 50 ha, precum şi lacurile de

acumulare cu suprafață mai mare de 50 ha (la nivelul normal de retenție).

Au fost delimitate şi corpuri de apă mici (sub criteriile mai sus menţionate), datorită importanței

lor la nivel naţional sau datorită localizării în zone protejate. Astfel, s-a ţinut cont de abordarea

prezentată mai sus şi în anumite cazuri (bazine hidrografice mici), întregul curs de apă s-a

considerat ca fiind un singur corp de apă, în cazul în care întregul bazin nu este impactat sau este

influenţat, în principal, de o anumită presiune.

18

În perioada 2013 - 2014, redelimitarea corpurilor de apă s-a realizat ca urmare a

modificării tipologiei corpurilor de apă (de exemplu gruparea tipologiilor RO17 cu RO18 -

tipologii specifice corpurilor de apă nepermanente), a rezultatelor studiilor de cercetare elaborate

de institutele de specialitate, precum și a datelor și informațiilor noi disponibile, obținute din

teren, în perioada 2011-2013.

Introducerea acestor aspecte în analiza delimitării corpurilor de apă, au condus la:

gruparea/agregarea și scindarea unor corpuri de apă în funcţie de categoria corpului de

apă, tipologie, mărimea corpului de apă, starea lor, etc.;

eliminarea unui număr de corpuri de apă nepermanente care prezentau secare anuală;

de asemenea, au existat și situații de schimbare de nume sau de cod al corpului de apă.

Având în vedere cele menționate mai sus, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, s-a identificat un număr total de 115 corpuri

de apă de suprafaţă, din care:

23 corpuri de apă - râuri, dintre acestea un număr de 5 corpuri de apă sunt reprezentate de

corpuri de apă nepermanente, iar restul de 18 sunt corpuri de apă permanente;

75 corpuri de apă - lacuri naturale

6 corpuri de apă - lacuri de acumulare;

5 corpuri de apă artificiale (5 corpuri de apă râuri – canale )

2 corpuri de apă tranzitorii (1 corp de apă tranzitoriu marin şi 1 corp de apă tranzitoriu

lacustru);

4 corpuri de apă costiere din care: 2 corpuri de apă costieră naturale, şi 2 corpuri de apă

costieră puternic modificate.

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

cel mai lung corp de apă are 487,5 km, cel mai scurt 9.6 km, iar lungimea medie este de 60.51

km.


Costiere s-a identificat un număr de 115 corpuri de apă de suprafaţă, prezentate în figura 3.7 şi

tabelul 3.6, clasificate în următoarele categorii:

La nivelul Fluviului Dunărea s-a identificat un număr de 4 corpuri de apă de suprafaţă

clasificate în următoarele categorii : 2 corpuri de apă puternic modificate râuri şi 2 lacuri

de acumulare.

La nivelul Deltei Dunării s-a identificat un număr de 68 corpuri de apă de suprafaţă

clasificate în următoarele categorii : 2 corpuri de apă naturale râuri, un corp de apă

puternic modificat - râuri, 3 corpuri de apa artificiale - râuri, 58 corpuri de apă lacuri

naturale şi 4 corpuri de apă puternic modificate lacuri.

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea s-a identificat un număr de 37 corpuri de apă

de suprafaţă clasificate în următoarele categorii : 18 corpuri de apă naturale, 2 corpuri de

apa artificiale, 10 corpuri de apă lacuri naturale, 4 corpuri de apă lacuri de acumulare şi 3

19

corpuri de apă lacuri puternic modificate.

La nivelul Apelor Costiere s-a identificat un număr de 6 corpuri de apă de suprafaţă

clasificate în următoarele categorii : 4 corpuri de apă costiere din care 2 naturale si 2

puternic modificate , precum şi 2 corpuri de apă tranzitorii naturale un corp de apă

tranzitoriu marin şi un corp de apă tranzitoriu lacustru.

Harta cu corpurile de apă de suprafaţă identificate la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere este prezentată mai jos în figura 3.6 ,

iar defalcarea pe categorii de corpuri de apă de suprafaţă este prezentată în tabelul 3.6. Din cele

115 corpuri de apă de suprafață, 5 corpuri de apă (cca 4,34%) sunt corpuri de apă nepermanente,

din care toate cele 5 sunt râuri.

Tabel 3.6 Corpurile de apă delimitate la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Categorii de apă de suprafaţă Nr. corpuri de apă delimitate

în cel de-al doilea Plan de Management

Corpuri de apă naturale, din care: 92

Râuri 20

Lacuri naturale 68

Tranzitorii şi costiere 4

Corpuri de apă puternic modificate, din care: 23

Râuri 3

Lacuri naturale 7

Lacuri de acumulare 6

Costiere 2

Corpuri de apă artificiale 5

Număr total corpuri de apă de suprafaţă la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere

115

20

Figura 3.6. Corpuri de apă de suprafață la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere

21

3.4. Presiunile semnificative

Elemente metodologice pentru evaluarea surselor de poluare semnificative

În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă, se consideră presiuni semnificative

presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat.

După modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaşte dacă o

presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu

caracteristicile particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor

semnificative.

O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de

reguli care indică direct dacă o presiune este potenţial semnificativă. O abordare de acest tip este

de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul

de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi potenţial

semnificative şi substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luate în considerare

Având în vedere noile cerințe de raportare ale Comisiei Europene privind planul de

management, s-a revizuit metodologia privind identificarea presiunilor semnificative şi evaluarea

impactului asupra corpurilor de apă de suprafaţă pentru cel de-al doilea Plan de Management al

bazinelor/spaţiilor hidrografice. În cadrul acestui proces, s-au utilizat date şi informaţii la nivelul

anului 2013, respectiv 2011-2012 (pentru situaţiile în care nu au existat date pentru anul 2013),

în vederea corelării cu anul/perioada de referinţă pentru evaluarea stării corpurilor de apă.

Pentru cel de-al doilea Plan de management încadrarea presiunilor s-a realizat pe baza

tipurilor de presiuni recomandate de Ghidul EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de

Management, respectiv: presiuni punctiforme, difuze, alterări hidromorfologice (inclusiv

prelevări de apă), presiuni cantitative pentru apele subterane, alte presiuni antropice, presiuni

necunoscute, etc.

Etapele pentru reevaluarea presiunilor semnificative cuprind:

Analiza și evaluarea presiunilor potenţial semnificative

Această analiză a avut ca punct de plecare lista presiunilor identificate la nivelul

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere.

Astfel, identificarea tuturor tipurilor de presiuni s-a realizat având în vedere integrarea

datelor şi informaţiilor disponibile, şi anume:

- informaţii din procesul de implementare și raportare a cerințelor Directivelor

Europene;

- date cuprinse în avize şi autorizaţii de gospodărirea apelor;

- rezultatele aplicării instrumentelor de modelare pentru emisiile de nutrienți din

sursele punctiforme și difuze;

- date statistice privind utilizarea terenului, aplicarea fertilizanţilor, etc.

Analiza și evaluarea presiunilor potenţial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor din

documentul Elemente metodologice privind actualizarea identificarii presiunilor semnificative

si evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă – Identificarea corpurilor de

apă care prezinta riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apa, criterii care urmează

aceeași abordare ca și în primul Plan de management.

Validarea presiunilor semnificative cu atingerea obiectivele de mediu ale corpurilor

de apă

22

“Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinație cu

alte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu în

conformitate cu Articolul 4(1) al DCA, incluzând atingerea stării bune, starea de

nedeteriorare, împiedicarea tendinței ascendente semnificative și durabile a poluării apei

subterane și atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.

Având în vedere rezultatele evaluării stării apelor din cap. 6.2, stabilirea presiunilor

semnificative s-a realizat astfel: dacă obiectivele de mediu ale corpului de apă au fost atinse, nu

sunt identificate presiuni semnificative; dacă obiectivele de mediu nu au fost atinse, se trece la

identificarea presiunilor semnificative.

Pe lângă criteriile prevăzute în metodologia privind actualizarea identificării presiunilor

semnificative şi evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă s-a aplicat

abordarea la nivel de sub-bazin hidrografic / bazin hidrografic, astfel încât în procesul de

identificare a presiunilor semnificative punctiforme şi difuze se ţine cont de presiunile din

amonte şi care pot avea impact în aval.

3.4.1. Surse punctiforme de poluare semnificative

La stabilirea presiunilor potenţial semnificative – surse punctiforme s-a aplicat un set de

criterii care au condus la identificarea presiunilor potenţial semnificative punctiforme, având

în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafaţă,

respectiv:

a. Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea

apelor uzate urbane - Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori echivalenţi (l.e.)

care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurare şi care evacuează

în resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt considerate surse

semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; de asemenea, sunt

considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de canalizare

unitar care nu au capacitatea de a colecta şi epura amestecul de ape uzate şi ape pluviale în

perioadele cu ploi intense;

b. Industria:

i. Instalaţiile care intră sub incidenţa Directiva 2010/75/CEE privind emisiile

industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul

Polunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de

mediu apă;

ii. Unităţile care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe

prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele Directivei

2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de

substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii;

iii. alte unităţi care evacuează în resursele de apă şi care nu se conformează legislaţiei

în vigoare privind factorul de mediu apă;

c. Agricultura:

i. Fermele zootehnice care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/CEE privind

emisiile industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în

Registrul Polunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru

factorul de mediu apă;

23

ii. Fermele care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe

prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele Directivei

2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de

substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii);

iii. alte unităţi agricole cu evacuare punctiformă şi care nu se conformează legislaţiei în

vigoare privind factorul de mediu apă;

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative cu obiectivele

de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă) s-au stabilit

presiunile semnificative punctiforme.

La nivelul Fluviului Dunărea sunt inventariate un număr de 6 utilizatori de apă care

folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În urma analizării surselor

de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au rezultat un număr

total de 6 surse punctiforme potențial semnificative (3 urbane şi 3 industriale).

La nivelul Deltei Dunării sunt inventariate un număr de 29 utilizatori de apă care

folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În urma analizării surselor

de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au rezultat un număr

total de 29 surse punctiforme potențial semnificative ( 12 urbane, 4 industriale şi 13 alte

presiuni).

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea sunt inventariate un număr de 37 utilizatori

de apă care folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În urma

analizării surselor de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au

rezultat un număr total de 32 surse punctiforme potențial semnificative ( 7 urbane, 7 industriale

și 18 alte presiuni).

La nivelul Apelor Costiere şi Tranzitorii sunt inventariate un număr de 14 utilizatori de

apă care folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În urma

analizării surselor de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au

rezultat un număr total de 14 surse punctiforme potențial semnificative ( 4 urbane, 5

industriale, și 5 alte presiuni).

În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor surse de poluare punctiforme:

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

În general, în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane

(Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate menajere sau amestecuri de

ape uzate menajere, industriale şi ape meteorice, sunt colectate de către sistemele de

colectare/canalizare, conduse la staţia de epurare (unde sunt epurate corespunzător) şi apoi

evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentraţiilor maxime admise de

legislaţia în vigoare. România a obţinut perioada de tranziţie pentru implementarea acestei

Directive de maximum 12 ani de la aderare (31 decembrie 2018), întrucât sunt aglomerări

24

umane care nu se conformează acestor cerinţe, neavând sisteme de colectare şi/sau staţii de

epurare cu dotare şi funcţionare corespunzătoare (cel puţin cu epurare mecanică şi biologică

pentru aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e. şi în plus treapta terţiară – pentru

îndepărtarea nutrienţilor – pentru aglomerările cu peste 10000 l.e). Apele uzate urbane conţin, în

special materii în suspensie, substanţe organice, nutrienţi, dar şi alţi poluanţi ca metale grele,

detergenţi, hidrocarburi petroliere, micropoluanţi organici, etc. depinzând de tipurile de industrie

existente, cât şi de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate.

La nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu – Issacea) există un număr de 11 aglomerări

umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 69787 l.e, considerate presiuni potențial

semnificative.

În Tabelul 3.7.a se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi

situaţia dotării cu sisteme de colectare și staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică

biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013

Dimensiune

aglomerări

umane

Număr de

aglomerări

umane

Nr. sisteme de

colectare

Nr. de staţii de

epurare

Incărcare

organică totală

(l.e.)

> 150000 l.e. 0 0 0 0

15000 – 150000

l.e. 1 1 1 21718

10000 – 15000

l.e. 2 2 1 22699

2000-10000 l.e. 8 2 1 25370

Total 11 5 3 69787

Tabel 3.7.a Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor

organice totale, colectate şi epurate la nivelul Fluviului Dunărea(sectorul Chiciu-Issacea)

La nivelul Deltei Dunării există un număr de 14 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o

încărcare organică totală de 153920 l.e, considerate presiuni potențial semnificative.

În Tabelul 3.7.b se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi


biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013.

25

Dimensiune

aglomerări

umane

Număr de

aglomerări

umane

Nr. sisteme de

colectare

Nr. de staţii de

epurare

Incărcare

organică totală

(l.e.)

> 150000 l.e. 0 0 0 0

15000 – 150000

l.e. 1 1 1 100000

10000 – 15000

l.e. 1 1 1

10173

2000-10000 l.e. 12 8 4 43747

Total 14 10 6 153920

Tabel 3.7.b. Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor

organice totale, colectate şi epurate în Delta Dunării

La nivelul Spațiului Hidrografic Dobrogea există un număr de 28 aglomerări umane

(>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 191133 l.e, considerate presiuni potențial

semnificative.

În Tabelul 3.7.c se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi



Dimensiune

aglomerări umane

Număr de

aglomerări

umane

Nr. sisteme

de colectare

Nr. de staţii

de epurare

Incărcare

organică

totală (l.e.)

> 150000 l.e. 0 0 0 0

15000 – 150000 l.e. 1 1 1 58522

10000 – 15000 l.e. 4 4 3 46404

2000-10000 l.e. 23 10 7 86207

Total 28 15 11 191133

Tabel 3.7.c. Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor

organice totale, colectate şi epurate în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

La nivelul Apelor Costiere există un număr de 14 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o

încărcare organică totală de 840072 l.e, considerate presiuni potențial semnificative.

În Tabelul 3.7.d se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi



26

Dimensiune

aglomerări

umane

Număr de

aglomerări

umane

Nr. sisteme de

colectare

Nr. de staţii de

epurare

Incărcare

organică totală

(l.e.)

> 150000 l.e. 1 1 2 580621

15000 – 150000

l.e. 3 3 3 185995

10000 – 15000

l.e. 2 2 0 23643

2000-10000 l.e. 8 6 0 49813

Total 14 12 5 840072

Tabel 3.7.d. Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor

organice totale, colectate şi epurate la nivelul zonei costiere

Se menţionează că la nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere există un număr de 34 aglomerări umane (mai

mari de 2000 l.e.) care nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de

epurare de 25, doar una se conformează cerinţelor legislative. De asemenea, un număr de 25

aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.) nu au încă dotare cu sisteme de colectare.

În figura 3.7 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) cu sisteme de

colectare, iar în figura 3.8 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi tipul de

staţii de epurare existente.

27

Figura 3.7 Aglomerări umane (>2000l.e.)-surse potențial semnificative de poluare, cu

sistem de colectare la nivelul Fluviului Dunărea(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării,

Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere.

28

Figura 3.8 Aglomerări umane (>2000l.e.)-surse potențial semnificative de poluare, cu

stații de epurare la nivelul Fluviului Dunărea(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării,

Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere.

29

La nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere există un număr de 5 aglomerări umane (cu mai putin

de 2000 l.e.) care sunt dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat şi un număr de 4

aglomerări umane (cu mai putin de 2000 l.e.) cu staţii de epurare.

Se precizează că pe parcursul perioadelor cu ploi intense, s-au înregistrat evenimente de

depăşire a capacităţii sistemelor de colectare a apelor uzate şi pluviale, în cazul a 9 rețele de

canalizare.

Numărul şi tipul de aglomerări, precum şi măsurile privind colectarea şi epurarea apelor

uzate au fost prevazute iniţial în Anexa 3 a Planului de implementare a Directivei 91/271/CEE

privind epurarea apelor uzate urbane, situaţia reflectând starea de fapt din anul 2004. În perioada

2007-2013 această situaţie a fost reevaluată având in vedere dinamica apariţiei şi desfăşurării

programelor de investiţii pentru măsurile de colectare şi epurare. Prin Programul Operational

Sectorial “Mediu” (POS Mediu) 2007-2013, se susţine implementarea măsurilor în cadrul Axei

prioritare 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă/apă uzată”, pe baza promovării şi

realizării unor studii de fezabilitate la nivel de aglomerări şi judeţe, având în vedere situaţia din

cadrul Master Planurilor Judetene elaborate.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative punctiforme–

aglomerări umane cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea

chimică a corpurilor de apă), la nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere s-a identificat un număr de 47

presiuni semnificative punctiforme urbane.

Surse de poluare industriale şi agricole

Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin

evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua: substanţe

organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi

hârtie, fermele zootehnice etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria

chimică etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria

petrolieră etc.).

Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele

Directivei 2010/75/CEE privind emisiile industriale (prevenirea si controlul integrat al poluarii)

(Directiva IED), Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea

cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole - 91/676/EEC, Directivei

2012/18/CE privind accidentele majore (Directiva SEVESO III), precum şi cerinţele legislaţiei

naţionale (HG 352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea

unor norme privind condiţiile de descărcare HG nr. 1038/2010 pentru modificarea și completarea

Hotararii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a

evacuărilor, emisiilor si pierderilor de substanțe prioritar periculoase).

La nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere ţinând cont şi de inventarul privind emisiile, evacuările şi pierderile

de substanţe prioritare (prezentat în detaliu la cap. 3.5), din cele 19 surse punctiforme industriale

potențial semnificative identificate, 6 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IED. De

asemenea, există 13 unităţi industriale, altele decât unităţile care intră sub incidenţa Directivei

IED. Nu a fost identificată nici o sursă agricolă potential semnificativă.

În figura 3.9 se prezintă sursele punctiforme potențial semnificative de poluare

industriale.

30

Figura 3.9. Surse potențial punctiforme semnificative industriale La nivelul Fluviului

Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative punctiforme–

surse de poluare industriale și agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul

ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-

Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere nu s-au mai

identificat presiuni semnificative punctiforme industriale și agricole

31

3.4.2. Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului

Modul de utilizare al terenului

Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, la nivelul Fluviului Dunărea

(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere se

observă o diferenţiere netă a utilizării terenurilor, în concordanţă cu relieful. Astfel, suprafaţa

agricolă ocupă cca. 56,23 % din suprafaţa totală a arealului studiat urmată de suprafaţa acoperită

de păduri cca. 17,83 % (inclusiv alte terenuri cu vegetaţie forestieră), suprafaţa ocupată de ape

cca. 22,25 %, construcţii – cca. 3,69 % (figura 3.10)

Figura 3.10 Utilizarea terenului la nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea),

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

La stabilirea presiunilor potențial semnificative difuze se au în vedere următoarele

categorii principale de surse de poluare difuze:

- aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme

corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şi

localităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme.

- agricultura: ferme agro-zootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a

dejecţiilor, localităţile identificate ca fiind zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse

agricole, unităţi care utilizează pesticide şi nu se conformează legislaţiei în vigoare, alte

unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative.

- industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeuri

neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate.

În continuare, este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse de poluare

difuze:

32

Surse de poluare urbane/aglomerări umane


Dobrogea şi Apelor Costiere fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită faptului că la

sfârşitul anului 2013, numai un procent de 78,59% din populaţia echivalentă (a aglomerărilor

mai mari de 2000 l.e.) era racordată la sistemele centralizate de canalizare.

Din cele 67 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în anul 2013, un număr de 42 aglomerări

erau dotate cu sisteme de canalizare. La poluarea difuză contribuie un număr de 25 aglomerări

mai mari de 2000 l.e. care nu beneficiază de sisteme de colectare a apelor uzate, precum şi un

număr de 146 aglomerări mai mici de 2000 l.e. fără sisteme de colectare, considerate presiuni

potențial semnificative pentru corpurile de apă care nu ating obiectivele de mediu.

Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor constituie o

sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit

de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă. Dezvoltarea zonelor urbane

necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării deşeurilor menajere prin construirea

unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită

deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative difuze –

aglomerări umane cu obiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a

corpurilor de apă), la nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere s-a identificat un număr de 171 presiuni

semnificative difuze urbane.

Agricultura

Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea

difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special, nutrienţii şi pesticidele, dar şi alţi

poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare etc).

Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de:

stocarea şi utilizarea îngraşămintelor organice şi chimice;

creşterea animalelor domestice;

utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.

Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale domestice la nivel

naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al României 2013 (cu date la nivelul

anului 2012).

La nivel național s-au utilizat în anul 2012 cantităţi medii specifice de îngrăşăminte

chimice (exprimate în substanţă activă) de cca. 19,84 kg N/ha teren agricol, respectiv 7,73 kg

P/ha teren agricol; comparativ cu anul 2006, cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizate au

scăzut cu cca. 10,78%. Comparând cantităţile specifice de îngrăşăminte utilizate în România cu

cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se observă că România se situează cu mult sub

media europeană.


Dobrogea şi Apelor Costiere erau utilizate cantităţi medii de cca.3,49 kg N/ha de teren agricol,

respectiv 0,32 kg P/ha de teren agricol. În anul 2012, la nivelul arealului studiat din Spatiul

Hidrografic Dobrogea numărul de animale echivalente (unitate vită mare) este estimat la cca

173.811 capete (reprezentând o densitate medie specifică de animale echivalente de 0,19/ha

suprafaţă agricolă).

33

Emisiile de nutrienţi din surse difuze

Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole

difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin

aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de

poluare.

Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions in RIver Systems) este folosit

pentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme şi difuze. Modelul a

fost elaborat şi aplicat în primul Plan de management pentru evaluarea emisiilor de nutrienţi

(azot şi fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice din Europa, printre care şi

bazinul/districtul Dunării. În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fi aplicat

atât la nivel naţional (al statelor din Districtul internaţional al Dunării), cât şi la nivel de sub-

bazine internaţionale (Tisa).

Având în vedere că în perioda ulterioară elaborării primului Plan de management au fost

realizate îmbunătățiri și actualizări ale modelului MONERIS și în prezent se derulează activătăți

de aplicare a acestuia la nivelul districtului internațional al Dunării, utilizând date actualizate

pentru perioada 2012-2013, rezultatele obținute vor fi incluse în planul de management pe

parcursul anului 2015.

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este mai

dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării.

Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi) de

producere a poluării difuze:

- depuneri din atmosferă;

- scurgerea de suprafaţă;

- scurgerea din reţelele de drenaje;

- eroziunea solului;

- scurgerea subterană;

- scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti.

În figurile 3.11 şi 3.12 se prezintă contribuţia modurilor de producere a poluării difuze cu

azot şi fosfor pentru anul 2008, având în vedere căile prezentate mai sus.

34

Figura 3.11 Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu azot la nivelul Fluviului Dunărea

(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

De asemenea, modelul MONERIS cuantifică contribuţia diverselor categorii de surse de

poluare la emisia totală de nutrienţi. Astfel pentru sursele difuze de poluare, aceste categorii de

surse sunt reprezentate de: agricultură, localităţi (aşezări umane), alte surse (ex. depunerea

oxizilor de azot din atmosferă), precum şi fondul natural. De subliniat este faptul că, modelul

MONERIS ia în considerare toate sursele de poluare şi nu numai pe acelea identificate ca fiind

semnificative.

Figura 3.12 Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu fosfor la nivelul Fluviului Dunărea

(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

În Tabelul 3.8 se prezintă emisiile de azot şi fosfor din surse difuze de poluare, având în

vedere aportul fiecarei categorii de surse de poluare. Emisia difuză medie specifică pe suprafaţa

totală pentru azot este de cca. 7,27 kg N/ha, iar pentru fosfor este de 0,73kg P/ha.

35

Tabel 3.8 Emisii de azot şi fosfor din surse difuze la nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-

Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Emisii de N din surse difuze

(%)

Emisii de P din surse difuze

(%)

Agricultura 42,61 19,21

Aşezări umane 29,22 55,95

Alte surse 9,66 21,06

Fond natural 18,50 3,79

Total surse difuze 100 100

Se observă că cca.jumătate din cantitatea de azot emisă de sursele difuze se datorează

activităţilor agricole, rezultând o emisie specifică de 5,28 kg N/ha suprafaţă agricolă. Se

menţionează că aproximativ 55,95% din emisia totală difuză de fosfor se datorează

localităţilor/aglomerărilor umane, agricultura contribuind cu cca 19,21%, ceea ce reprezintă o

emisie medie specifică de 0,24 kg P/ha suprafaţă agricolă.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative difuze –

activități agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică

a corpurilor de apă), la nivelul nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere s-a identificat un număr de 27 presiuni

semnificative difuze agricole.

3.4.3. Presiuni hidromorfologice semnificative

Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse

corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi cunoscute şi

monitorizate în scopul identificării şi desemnării corpurilor de apă puternic modificate, precum şi

pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor hidromorfologice .

Categoriile de lucrări hidrotehnice care se regăsesc la nivelul bazinelor/spaţiilor

hidrografice sunt: baraje (acumulări), îndiguiri şi apărări de maluri, regularizări, derivaţii

executate pe corpurile de apă în diverse scopuri (protejarea populației împotriva inundațiilor,

asigurarea cerinţei de apă, regularizarea debitelor naturale, energetic, etc), cu efecte funcţionale

pentru comunităţile umane.

Criteriile utilizate pentru identificarea presiunilor hidromorfologice din Primul Plan de

management al al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere au fost utilizate și în cel de-al doilea Plan de management și au luat în considerare

categoriile de lucrări hidrotehnice, magnitudinea presiunii şi efectele acestora asupra

ecosistemelor. Pe baza acestor criterii s-au identificat corpurile de apă care sunt posibil afectate

de prezenţa acestor tipuri de lucrări hidrotehnice.

Pe baza Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării și a ghidului „Elemente

metodologice privind actualizarea identificării presiunilor semnificative și a evaluării impactului

acestora asupra stării apelor de suprafață” au fost identificate presiunile hidromorfologice

potențial semnificative, pe baza criteriilor definite în tabelul 6.7 din primul Plan de Management.

Pentru cel de-al doilea Plan de management, selectarea presiunilor hidromorfologice

potențial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor de mai sus și a recomandărilor Ghidului

european de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management.

Tipurile de presiuni hidromorfologice potențial semnificative identificate la nivelul

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere sunt

datorate următoarelor categorii de lucrări:

36

Lucrări de barare transversală situate pe corpul de apă – de tip baraje, praguri de

fund, lacuri de acumulare - cu efecte asupra regimului hidrologic, stabilității albiei,

transportului sedimentelor și a migrării biotei, care întrerup conectivitatea longitudinală

a corpului de apă

Lucrări în lungul râului - de tip diguri, amenajări agricole și piscicole, lucrări de

regularizare și consolidare maluri, tăieri de meandre - cu efecte asupra vegetației din

lunca inundabilă și a zonelor de reproducere și asupra profilului longitudinal al râului,

structurii substratului și biotei, care conduc la pierderea conectivității laterale

Prelevări și restituții/ derivații - prize de apă, restituții folosințe (evacuări), derivații cu

efecte asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei.

Șenale navigabile – cu efecte asupra stabilității albiei și biotei.

La nivelul anului 2013, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere au fost identificate următoarele presiuni

hidromorfologice potențial semnificative:

Lacuri de acumulare

Au fost identificate un număr de 6 lacuri de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de

0,5 km2. Acumulările au fost construite cu scopuri multiple: apărare împotriva inundaţiilor,

alimentare cu apă potabilă şi industrială, energetic, irigaţii, piscicultură. Cele mai importante

acumulări sunt situate pe Fluviul Dunărea şi în Spaţiul Hidrografic Dobrogea (PF I, PF II,

Horia, Hazarlâc, Țibrin, Traian)

Regularizări şi îndiguiri

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea, există un număr de 8 sectoare de râu

regularizate pe o lungime totală de 144,35 km. Analizând parametrii hidromorfologici ai acestora

în conformitate cu criteriile pentru definirea presiunilor hidromorfologice semnificative, se

constată că niciuna dintre aceste lucrări nu poate fi considerată presiune hidromorfologică

semnificativă.

Din îndiguirile existente la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului

Hidrografic Dobrogea în numar de 75, însumând o lungime de 778 km, ce au fost analizate prin

prisma criteriilor mai sus menţionate, pot fi considerate presiuni hidromorfologice semnificative

doar un numar de 54, având o lungime totală de 577 km.

Regularizarile şi indiguirile produc in principal ca presiune hidromorfologica, modificări

ale morfologiei cursurilor de apă, alterări ale caracteristicilor hidraulice şi întreruperi ale

continuităţii laterale.

Derivaţii


Costiere nu au fost identificate derivaţii.

Prelevări/restituţii de apă

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

nu s-au identificat prelevări/evacuări, care să constituie o presiune potențial semnificativă asupra

corpurilor de apă.

37

Canale navigabile

Fluviul Dunărea este principala rută navigabilă din România. Pe teritoriul românesc, calea

navigabilă se împarte în Dunărea fluvială, de la intrarea în țară până la Tulcea, și Dunărea

maritimă, de la Tulcea până la vărsarea în Marea Neagră. De asemenea, canalul Dunăre – Marea

Neagră (CDMN) și canalul Poarta Albă – Midia – Navodari (CPAMN) asigură conexiunea cu

Marea Neagră.

În anul 2013, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea

şi Apelor Costiere s-au identificat 81 presiuni hidromorfologice potențial semnificative.

În Figura 3.13 se prezintă presiunile hidromorfologice potențial semnificative (lucrări

existente), iar Figura 3.14 prelevările / restituţiile de apă potential semnificative, nu este necesara

pentru Fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apele Costiere.

În urma aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative – alterări

hidromorfologice cu atingerea obiectivelor de mediu de către corpurile de apă de suprafață, la

nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere s-a

identificat un număr de 60 presiuni hidromorfologice semnificative.

38

Figura 3.13 Lucrări hidrotehnice potențial semnificative la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere

39

3.4.4 Viitoare proiecte potenţiale de infrastructură

Având în vedere obligaţiile României ca stat membru de a implementa cerinţele Directivei

Cadru a Apei 2000/60/EC, precum și faptul că la nivel european a fost aprobată Directiva privind

Managementul Riscului la Inundaţii 2007/60/EC, măsurile de protejare a populației împotriva

inundațiilor reprezintă o prioritate, iar lucrările aferente acestor tipuri de măsuri pot constitui

obiectivele viitoarelor proiecte potenţiale de infrastructură.

Pe lângă presiunile hidromorfologice existente cu potenţial efect asupra stării corpurilor de

apă, există o serie de proiecte aflate în diferite stadii de planificare şi implementare, care pot

contribui la alterarea fizică a corpurilor de apă.

Viitoarele proiecte potenţiale de infrastructură au ca principale scopuri asigurarea

necesarului de apă, protejarea populației împotriva inundaţiilor, a valorilor socio-economice și

culturale, producerea de energie regenerabilă, asigurarea condițiilor de navigație etc. Aceste

proiecte pot face obiectul unor evaluări de impact de mediu (EIA) şi/sau a unor evaluări

strategice de mediu (SEA) în timpul fazei de planificare a acestora, ţinând cont de presiunea

potențial semnificativă şi posibilul impact asupra mediului acvatic.

Strategia Națională de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung a fost

aprobată prin HG nr. 846/2010, parcurgând procedura SEA, şi are ca obiectiv principal

prevenirea şi reducerea consecinţelor inundaţiilor asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor,

activităţilor socio-economice şi a mediului. Strategia vizează o gestionare integrată a apei şi a

resurselor adiacente: amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii, dezvoltarea

agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi a zonelor turistice,

protecţia individuală etc.

Obiectivele Strategiei Naționale de management al riscului la inundații sunt:

obiective sociale – cuprind prevenirea și minimizarea riscului la inundații a populației și a

comunităților umane, prevenirea și minimizarea riscului la inundații al bunurilor

publice/comunitare (spitale, policlinici, scoli, etc.) și a zonelor recreaționale, minimizarea

deteriorării stării de sănătate a populației ca urmare a impactului fenomenului de inundații și

a poluării asociate acestuia.

obiective economice - cuprind prevenirea și minimizarea pierderilor economice prin

reducerea riscului la inundaţii pentru zonele populate, obiectivele economice şi bunuri prin

asigurarea protecţiei localităţilor pentru viituri cu probabilităţi de depăşire de 1% pentru zona

urbană şi 10%, pentru zonele agricole, difererențiate pe diverse scenarii de timp.

obiective de mediu ale strategiei: satisfacerea cerințelor Directivei Cadru privind Apa a

Uniunii Europene, evitarea alterării și a influenței antropice în geomorfologia bazinelor

hidrografice, prevenirea poluării cursurilor de apă și a apelor subterane ca urmare a

inundațiilor și a efectelor asociate lor asupra calității ecologice a cursurilor de apă; protecția

și îmbunătățirea calității terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajarea schimbărilor în

practica agricolă pentru a preveni sau minimiza scurgerea și inundațiile asociate ei ca urmare

a unor lucrări agricole intensive; protecția și conservarea bunurilor istorice, a monumentelor,

a ariilor protejate și a ecosistemelor; protecția și îmbunătățirea specificului mediului

înconjurator și a aspectului său estetic; minimizarea sau prevenirea impactului schimbărilor

climatice asupra producerii fenomenului de inundații.

Pe baza Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații s-au elaborat Planurile

40

pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor (PPPDEI), conform cerințelor

Directivei 2007/60/CE (Directiva Inundații), în scopul reducerii riscului de producere a

dezastrelor naturale (inundaţii) cu efect asupra populației, prin implementarea măsurilor

preventive în cele mai vulnerabile zone, pe termen mediu (2020). PPPDEI se vor finaliza în

perioada 2014-2015 şi vor constitui baza schemelor necesare asigurării protecţiei bunurilor,

proprietăţilor şi valorilor culturale pe fiecare bazin/spaţiu hidrografic. Pe baza acestora se vor

dezvolta Planurile de Amenajare ale bazinelor hidrografice şi Planurile de Management al

Riscului la Inundaţii.

PPPDEI presupune o serie de scenarii pe baza cărora vor fi prioritizate măsurile care

trebuie implementate în bazinele hidrografice, pe termen scurt pentru prevenirea inundaţiilor,

luând în considerare respectarea condiţiilor de mediu, existenţa unor lucrări inginereşti,

managementul integrat al zonei şi toate reglementările interne şi internaţionale din punct de

vedere al apărării împotriva inundaţiilor. Scenariile presupun luarea în considerare în special a

măsurilor non-structurale, respectiv creşterea capacităţii de intervenţie, mărirea preciziei

prognozelor meteorologice şi hidrologice, etc. Prioritizarea măsurilor se va realiza pe baza

importanţei lucrărilor propuse şi a zonelor cu grad mare de risc la inundaţii, urmând a se

identifica măsurile structurale şi nestructurale de maximă urgenţă necesare dezvoltarii

managamentului viiturilor în conformitate cu cerințele Uniunii Europene in domeniu. Decizia

finală privind prioritizarea acestor măsuri se va lua în funcţie de concluziile parcurgerii

procedurii SEA.

Lucrările specifice, cu rol de diminuare a pagubelor produse de viituri au fost analizate pe

baza calculelor hidraulice şi a hărţilor de hazard la inundaţii, identificându-se acele amenajări

hidrotehnice necesare pentru protecția populației împotriva inundaţiilor, a valorilor soio-

economice și culturale, care sunt conforme cu prevederile Strategiei Naţionale de Management a

Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung adoptată în baza Directivei 2007/60/CE privind

evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii. Elaborarea scenariilor de amenajare a ţinut cont

de principiile prevăzute în Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen

mediu şi lung.

Ţintele strategice, stabilite la nivel naţional în strategii, de care s-a ţinut cont şi la alegerea

scenariilor de amenajare au fost :

reducerea numărului de persoane expuse riscului potenţial de inundaţii la viituri cu debite

având probabilitatea de depăşire de 1%, cu 62% faţă de 2006, până in anul 2035;

reducerea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor expuse la inundaţii - 50% în termen de 10

ani şi până la 75% pe termen lung, în 30 de ani. Această ţintă va fi atinsă prin amenajarea

integrată a bazinului hidrografic;

reducerea graduală a suprafeţelor potenţial inundabile la viituri cu debite având probabilitatea

de depăşire de 1% cu 61% faţă de 2006, însoţită obligatoriu de măsuri compensatorii pentru

reţinerea volumelor corespunzătoare de apă;

reducerea graduală a pagubelor produse de inundaţii infrastructurilor de traversare a

cursurilor de apă faţă de anul 2006 cu circa 80% , până în anul 2035;

reabilitarea în zone cu vulnerabilitate ridicată/relocare anuală a cel puţin 400 km de diguri de

protecţie împotriva inundaţiilor;

creşterea capacitaţii de transport a albiilor minore ale principalelor cursuri de apă cu cel puţin

30% până în anul 2035, prin măsuri de readucerea râului la starea iniţială.

41

Astfel, măsurile nonstructurale prevăzute de PPPDEI sunt următoarele:

promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice:

modificarea acoperirii terenului prin împădurire conduce la micşorarea coeficientului de

scurgere, respectiv la creşterea timpului de întârziere – rezultând astfel un potenţial mai mic

de producere a viiturilor cu caracter torenţial.

actualizarea documentaţiilor de urbanism (PUG şi PUZ) ţinând seama de poziţia suprafeţei

libere a apei în cazul propagării pe cursurile de apă care traversează localitatea a unor debite

cu valori corespunzătoare probabilităţilor de depăşire de 10%, 1% sau după caz 0.5% sau

0.2% şi interzicerea amplasării locuinţelor şi a obiectivelor sociale, culturale şi/sau

economice în zonele potenţial inundabile

actualizarea planurilor de apărare judeţene, bazinale şi în special a celor de la obiectivele

situate în zonele inundabile, atât din cursurile de apă cât şi datorită celorlalte cauze (scurgeri

de pe versanţi, torenţi, cursuri de apă locale necadastrate, ridicarea pânzei freatice datorită

nefuncţionării sistemelor de desecare etc.)

Măsurile structurale stabilite în capitolele Scenarii de amenajare, respectiv Plan de măsuri,

au fost prioritizate astfel:

măsuri preventive pe termen lung referitoare la sistemul de supraveghere, elemente de

control al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin hidrografic pentru

reducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor structurale şi nestructurale care se

propun a se realiza până în anul 2035;

măsuri preventive pe termen mediu referitoare la sistemul de supraveghere, elemente de

control al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin hidrografic pentru

reducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor structurale şi nestructurale care se

propun a se realiza până în anul 2025;

măsuri de intervenţie pe termen scurt referitoare la punerea în siguranţă a structurilor de

apărare existente cu rol important pentru reducerea gradului de pericol natural în zona

localităţilor sau de importanţă economică deosebită, întărirea capacităţilor de apărare la nivel

local în zonele de importanţă deosebită.

Toate aceste aspecte vor fi integrate în cadrul primului Plan de Management al Riscului la

Inundații.

În cadrul acţiunilor de dezvoltare a Planului de Amenajare al bazinelor/spațiilor

hidrografice s-a desfăşurat procesul de identificare şi prioritizare a proiectelor necesare pentru

atingerea obiectivelor propuse de către strategiile naţionale din domeniu. Aceste acţiuni s-au

materializat prin elaborarea unor liste cu proiecte împărţite pe trei orizonturi: termen scurt - până

în anul 2015, termen mediu – perioada 2015-2020 şi termen lung - după anul 2020. Mai multe

informaţii referitoare la aceste viitoare proiecte potențiale de infrastructură se regăsesc în Planul

de Amenajare la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea, care

a parcurs procedura SEA și care se află în curs de aprobare prin HG.

Analizând la nivelul la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea tipul de proiecte/lucrări potențiale, acestea au ca scop, în principal:

Amenajarea cursurilor de apă pentru apărarea localităţilor împotriva inundaţiilor;

Regularizarea şi apărarea malurilor;

Amenajarea şi menţinerea stabilităţii şi capacităţii de transport a albiilor;

42

Reconstrucţia ecologică a râurilor;

Protecţia lacurilor.

Aceste viitoare proiecte de infrastructură au ca orizont de implementare perioada 2016-

2020. Trebuie însă menţionat faptul că multe din acestea sunt potenţial realizabile, depinzând în

mare măsură de disponibilitatea de finanţare, precum şi de alte aspecte cum ar fi, de exemplu

fezabilitatea tehnică, disponibilitatea terenurilor pe care se execută lucrările, etc.

3.4.5. Alte tipuri de presiuni antropice

La nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu-Issacea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere pe lângă presiunile semnificative prezentate, au fost identificate şi

alte tipuri de activităţi/presiuni care pot afecta starea corpurilor de apă, respectiv activităţile de

piscicultură/acvacultură, extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor

de apă, invazia speciilor străine la Marea Neagră şi în Delta Dunării, pescuitul industrial la

Marea Neagră precum şi proiecte de infrastructură fără avizul instituţiilor abilitate,

realizate pe cursuri de apă.

Surse cu potenţial de producere a poluărilor accidentale

Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de poluările

accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică

a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea

magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă.

La nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu-Issacea), Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere s-a identificat un număr de 41 utilizatori de apă ce pot

produce poluări accidentale şi care şi-au elaborat Planuri proprii de prevenire şi combatere a

poluărilor accidentale. În anul 2013, s-au înregistrat 9 poluări accidentale ale cursurilor de apă de

suprafaţă cu hidrocarburi si produs petrolier. Fenomenele au avut impact local, iar datorită

duratei reduse, a naturii poluantului, a lungimii tronsonului afectat şi a inerţiei comunităţilor din

structura biocenozelor acvatice, efectele fenomenelor în discuţie s-au redus doar la modificarea

pe plan local a valorilor indicatorilor fizico-chimici, fără ca pe termen lung acestea să inducă o

modificare semnificativă a biodiversităţii acvatice.

Activităţi de piscicultură/acvacultură

O caracteristică importantă la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic

Dobrogea o reprezintă existenţa iazurilor piscicole, precum şi realizarea de acumulări care au

folosinţă piscicolă.

În anul 2013, la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea au fost

inventariate un număr de 17 lacuri cu folosinţă piscicolă şi 4 acumulări cu o suprafaţă totală de

9846 ha . Toate acestea reprezintă surse potențial semnificative pentru corpurile de apă.

Practicarea activităţilor de piscicultură/acvacultură pot constitui presiuni asupra corpului de

apă atunci când:

- producţia de peşte este crescută fără asigurarea unor măsuri de purificare specifice ale apei,

43

când pot apărea dejecţii sau scurgeri de substanţe organice şi nutrienţi conţinuţi în hrana

administrată peştilor;

- nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice naturale/antropice.

Modernizarea tehnologiilor de creştere poate sprijini practicile sănătoase, ecologice şi

reduce impactul negativ asupra mediului. Măsuri pentru dezvoltarea sectorului de

piscicultură/acvacultură şi reducerea efectelor asupra resurselor de apă sunt menţionate detaliat

la cap. 9.1.

Conform Ordinului nr. 8/126/2010 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al

Ministrului Mediului şi Pădurilor privind prohibiţia pescuitului în anul 2010, sunt stabilite atât

zone şi perioade de prohibiţie, cât şi zone de protecţie pentru resursele acvatice vii. Fluviul

Dunărea, râul Prut, lacurile Erenciuc şi Belciug, lacul Gâsca din Complexul Somova-Parcheş,

zona Săcălin-Zătoane şi zona Rezervaţiei Marine Vama Veche - 2 Mai fac obiectul unor restricţii

pentru protecţia faunei, astfel încât în aceste zone activitatea de pescuit comercial nu reprezintă o

presiune semnificativă. Este considerat ca fiind o presiune asupra corpurilor de apă pescuitul

comercial, atunci când acesta afectează fauna acvatică, avifauna şi alte elemente ale lanţului

trofic. Principalele presiuni identificate sunt perturbarea habitatului, braconajul, capturile ne-

intenţionate.

Alte presiuni relevante

Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă

O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o

constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei

profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare,

mai ales de eroziune.

Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă este necesară

ţinând seama de efectele pozitive legate de realizarea secţiunilor optime de scurgere,

regularizarea şi igienizarea râului în zona de exploatare şi păstrarea talvegului natural al râului.

Având în vedere importanţa acestei activităţi, desfăşurată de regulă în albiile minore ale

cursurilor de apă, precum şi implicaţiile unei exploatări neraţionale asupra râurilor, şi această

presiune trebuie supusă inventarierii şi monitorizării.

Activităţile de extracţie a balastierelor trebuie să se conformeze autorizaţiilor şi avizelor

emise, respectând cantităţile, termenele de exploatare, perioada de refacere a materialului

aluvionar din albie.

În cazul extragerii balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, această

presiune poate fi considerată importantă mai ales în cazul în care apar efecte negative, de natură:

- hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei şi implicit al

transportului de aluviuni;

- morfologică, constând din declanşarea şi/sau amplificarea unor procese de eroziune şi/sau

depunerea aluvionară în sectorul de influenţă al balastierei;

- hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane

44

din zona adiacentă;

- poluantă, constând din alterarea calităţii apelor de suprafaţă ca urmare a deversărilor

tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor;

- afectarea lucrărilor de amenajare, de protecţie sau de traversare a albiei, cu influenţă asupra

siguranţei şi eficienţei funcţionării acestora sau afectarea altor infrastructuri inginereşti

destinate captării apei;

- afectarea peisajelor.

De asemenea, această presiune poate avea un impact semnificativ mai ales în cazurile în

care condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodarire a apelor nu sunt respectate. Astfel

este necesar să se respecte perimetrele de exploatare şi volumele de balast extrase să nu

depăşească volumele depuse prin aport la viituri, etc.

Invazia speciilor străine

S-a constatat că presiunile biologice exprimate prin invazia sau introducrea unor specii

vegetale și animale pot determina alterarea radicală a structurii biocenozelor din ecosistemele

acvatice respective.

Referitor la populațiile de pești primele semanalări ale unor specii de pești exotici în

Delta Dunării au fost la începutul anilor 1960. Apariția acestora a generat o serie de presiuni

asupra faunei autohtone, care a condus în unele cazuri la declinul sau chiar la extincția unor

specii native sensibile. Spre exemplu, cazul invaziei speciei caras în întregul bazin al Dunării,

după anul 1970, care a determinat modificarea structurii pe specii a capturilor. Aceasta specie a

devenit dominantă datorită unei strategii invazive eficiente, cu impact asupra speciilor native.

De asemenea speciile chinezești introduse pentru piscicultură dupa anul 1960, au ajuns în

mediul natural, unele dintre ele (sânger) ajungând să se reproducă în condiții naturale în unii ani

favorabili.

Alte specii exotice introduse, în Delta Dunării sunt: Mugil soiuy, Pseudorasbora parva

(introdusă în mod accidental odată cu speciile chinezești), Lepomis gibbosus.

La Marea Neagră pătrunderea accidentală a ctenoforului exotic Mnemiopsis leydi, prin

apele de balast, care este un consumator vorace de icre şi larve de peşti, precum şi de

nevertebrate mărunte cu care aceştia se hrănesc, a determinat, împreună cu exploatarea

neraţională a stocurilor de peşti, declinul accentuat al resurselor pescăreşti în Marea Neagră. De

asemenea gastropodul Rapana thomasiana a ajuns în apele româneşti în 1960 prin apele de

balast ale navelor, care fiind un răpitor vorace ce se hrăneşte cu midii şi alte moluşte a determinat

schimbări profunde în structura bentosului (Zenkevici 1963, Gomoiu 1981). De asemenea

bivalva Mya arenaria a indus perturbări în structura comunităţilor bentale, ajungând la ţărmul

românesc în 1969 şi devenind o formă de masă. Deşi în 1972 părea că nu a influenţat biocenoza

cu Corbula mediteranea, în decurs de 8 ani, C. mediteranea a dispărut complet (Gomoiu 1981,

Botnariuc şi Vădineanu, 1982). Ctenoforul imigrat cel mai recent - Beroe ovata, a apărut

sporadic (doar în lunile mai şi septembrie) şi în cantităţi foarte mici.

♣

♣ ♣

45

Concluzionând, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere au fost identificate un număr total de 396 presiuni potential semnificative, tipul

acestora fiind prezentat în figura 3.15. Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este

reprezentată de presiunile difuze - aglomerări umane fără sisteme de colectare, presiuni

hidromorfologice, presiunile punctiforme - ape uzate evacuate de la sistemele de colectare și

epurare a aglomerărilor (specifice bazinului / spațiului hidrografic)

Figura 3.14 Ponderea presiunilor potențial semnificative identificate în anul 2013

46

3.5 Inventarul privind emisiile, descărcările și pierderile de substanțe prioritare la nivelul

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

În conformitate cu prevederile Directivei 2008/105/CE privind standardele de calitate a

mediului în domeniul apei (articolul 5) modificată de Directiva 2013/39/CE în ceea ce privește

substanțele prioritare din domeniul politicii apei, Statele Membre și ca urmare și România au

obligația de a realiza inventarul emisiilor, evacuărilor și pierderilor de substanțe prioritare.

Un astfel de inventar este deosebit de util în implemementarea diverselor cerințe ale

Directivei Cadru Apă și implicit a celor din Directiva Cadru Strategia pentru Mediul Marin

2008/56/CE, pe baza acestuia putându-se identifica și stabili mai exact măsurile care vizează

emisiile, evacuările și pierderile de substanțe prioritare (de ex. prin identificarea surselor

principale de poluare, estimarea contribuției acestora la poluarea totală precum și prin

identificarea căilor de acces ale poluanților în mediul acvatic), cât și pentru a urmări eficiența

implementării acestor măsuri. Pe de altă parte, pe baza inventarului se poate evalua anvergura

contribuției surselor fondului natural geologic și a proceselor de transport pe distanțe lungi.

Un alt rol important al inventarului este acela că permite identificarea lipsurilor informaționale

și ca urmare a necesităților de dezvoltare de noi strategii și programe de acțiune care să

conducă la completarea necesarului de date și informații.

Elementele metodologice necesare realizării inventarului național au avut la bază ghidul

elaborat la nivel european în cadrul Strategiei Comune pentru implementarea Directivei Cadru

Apa 2000/60/EC, în speță Ghidul nr. 28 „Ghid Tehnic pentru pregătirea inventarului emisiilor,

evacuărilor și pierderilor de substanțe prioritare și a celor prioritar periculoase” (2012) -

https://circabc.europa.eu/sd/a/6a3fb5a0-4dec-4fde-a69d-

5ac93dfbbadd/Guidance%20document%20n28.pdf.

Abordarea folosită pentru elaborarea inventarului la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere s-a bazat pe calculul încărcării.

Un prim inventar al emisiilor, evacuărilor și pierderilor de substanțe prioritare s-a realizat

la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

în anul 2013 cu date de monitorizare din perioada 2010 – 2011 pentru metale și respectiv 2009 –

2011 pentru micropoluanți organici. Inventarul s-a elaborat pentru cele 33 grupe de substanțe

prioritare și cei 8 alți poluanți, acolo unde au existat date de monitorizare pe perioada analizată.

Inventarul a fost reactualizat în anul 2014 introducându-se adițional în analiză datele de

monitorizare din perioada 2012 – 2013.

Etapele avute în vedere pentru stabilirea inventarului au constat în:

Etapa 1 – Evaluarea relevanței substanțelor prioritare la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere. O substanță a fost

considerată relevantă dacă cel puțin unul dintre următoarele criterii a fost îndeplinit:

starea chimică proastă, dictată de substanța în cauză, a fost atinsă pentru cel puțin un

corp de apă; evaluarea stării chimice pe baza datelor de monitorizare din anul 2012 și

2013 s-a realizat atât pe baza standardelor de calitate a mediului din Directiva

2008/105/CE cât și pe baza celor din Directiva 2013/39/CE.

nivelul de contaminare cu substanța în cauză a fost mai mare decât jumătate din

standardul de calitate a mediului pentru cel puțin un corp de apă;

rezultatele monitorizării au arătat o tendință crescătoare a concentrației medii anuale

pentru substanțe prioritar periculoase (antracen, difenileter polibromurat, cadmiu și

https://circabc.europa.eu/sd/a/6a3fb5a0-4dec-4fde-a69d-5ac93dfbbadd/Guidance%20document%20n28.pdf

https://circabc.europa.eu/sd/a/6a3fb5a0-4dec-4fde-a69d-5ac93dfbbadd/Guidance%20document%20n28.pdf

47

compusii acestuia, cloralcani C10-13, di(2-etilhexil)ftalat, fluoranten,

hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, hexaclorciclohexan, plumb și compușii acestuia,

mercur și compușii acestuia, pentaclorbenzen, hidrocarburi aromatice policiclice

(benz(a)piren, benz(b)fluoranten, benz(k)fluoranten, benz(g,h,i)perilen și

indeno(1,2,3-cd)piren)) în apă și sedimente.

Tabel 3.9 Substanțe relevante pentru râuri, incluzând lacurile de acumulare

Bazin/spațiu

hidrografic

Sub-bazin

hidrografic

Nr. substanțe relevante din

total substanțe monitorizate

Nume substanțe

relevante

Fluviul

Dunărea,

Delta Dunării,

Spațiul

Hidrografic

Dobrogea,

Ape Costiere

Fluviul

Dunărea

În intervalul 2012-2013 nu a

fost determinată nici o

substanță relevantă din 39

0 substanţe posibil relevate

din 0

Râurile

interioare





din 0

Lacuri În intervalul 2012-2013 nu a




din 0

Marea

Neagră





din 0

În urma aplicării testului de relevanță pentru categoria lacuri naturale s-a stabilit că nu

există substanțe relevante, pentru perioada 2012-2013.

În cazul fluviul Dunărea au fost monitorizate 39 de substanţe prioritare. De asemenea, au

fost monitorizate 28 substanţe prioritare în Lacul Mangalia şi 35 în Marea Neagră, dar nici una

nu a putut fi considerată relevantă.

Informații detaliate cu privire la criteriile și abordarea privind stabilirea relevanței

subtanțelor prioritare se găsesc în anexa 1.

Practic stabilirea relevanței s-a bazat cu precădere pe primele 2 criterii menționate mai sus, dar

decizia finală a fost luată numai în situația existenței surselor de poluare punctiforme și difuze.

Au existat multe situații în care metoda de analiză nu a fost adecvată (a se vedea tabelul 1a) și

fără existența unor surse clare de poluare nu s-a putut lua decizia privind relevanța substanţelor

prioritare pentru corpurile de apă analizate. În acest sens, în tabelul 1b se prezintă sursele

semnificative de poluare cu substanțe prioritare și impactul produs asupra corpurilor de apă în

urma analizei efectuate pentru Art. 5 al DCA pe baza datelor de monitorizare din 2012.

48

Tabel 3.10 Metode inadecvate de analiză pentru substanțele prioritare

Bazin/spațiu

hidrografic

Sub-bazin

hidrografic

Nume substanță prioritară

2012 2013

Fluviul

Dunărea,

Delta Dunării,

Spațiul

Hidrografic

Dobrogea,

Ape Costiere

Fluviul Dunărea,

Râuri Interioare,

Lacuri,

Ape Costiere

1,2-dicloretan 1,2-dicloretan

benzen benzen

benzo-a-piren benzo-a-piren

Cd Cd

clorfenvinfos clorfenvinfos

clorpirifos clorpirifos

Di-(2-etilhexil);

DEHP*

Di-(2-etilhexil); DEHP*

Endosulfan Endosulfan

Fluoranten Fluoranten

hexaclorciclo-hexan

(lindan)

hexaclorciclo-hexan

(lindan)

Octil-fenoli (4–

(1,1’,3,3’–

tetrametilbutil)–fenol)

Octil-fenoli (4–(1,1’,3,3’–

tetrametilbutil)–fenol)

Pb Pb

pp`-DDT pp`-DDT

suma pesticide

ciclodiene (aldrin.

dieldrin.endrin. isodrin)

suma pesticide ciclodiene

(aldrin. dieldrin.endrin.

isodrin)

triclorometan

triclorometan

trifluralin trifluralin

Di-(2-etilhexil); DEHP* nu a fost monitorizat in lacuri.

49

Tabel 3.11. Surse semnificative de poluare cu substanțe prioritare și impactul produs

asupra corpurilor de apă

Bazin/spațiu

hidrografic

Sub-bazin

hidrografic

Sursa de

poluare cu

substanțe

prioritare

Nume substanță

prioritară

descărcărcată în

cursul de apă

Impact

semnificativ

Fluviul

Dunărea,

Delta Dunării,

Spațiul

Hidrografic

Dobrogea,

Ape Costiere

Fluviul

Dunărea,

Delta Dunării

SNN-CNE

PROD

Cernavoda

- NU

SC RAJA Cta

SE Cernavoda

Ni, Pb NU

SC Ostrovit SA

Ostrov

- NU

SC RAJA Cta

ev.Harsova

Ni, Pb NU

SC OMV

Petrom

Marketing SRL

Baneasa

- NU

Primaria

Comunei

Ostrov

Ni, Pb NU

Aquaserv

Tulcea - Centru

Operational

Macin

- NU

Comuna

Smardan

- NU

Utilitati Publice

SRL Luncavita

Cd, Ni, Pb NU

Alum Tulcea Cd, Ni, Pb, 1,2-

Dicloretan,

Cloroform

(Triclorometan),

Diclormetan,

Hexaclorbenzen,

Pentaclorbenzen,

Tetracloretilena,

Tetraclorura de

carbon,

Triclorbenzeni,

Tricloretilena

NU

Uzina de apa

Sf. Gheorghe

- NU

50

VARD Tulcea

(fost STX OSV

Tulcea)

Cd NU

Carniprod SRL

Tulcea - Fabrica

preparate carne,

abator si ferma

porci

- NU

Aquaserv

Tulcea

1,2-Dicloretan,

Cloroform

(Triclorometan),

Diclormetan,

Hexaclorbenzen,

Hexaclorbutadiena,

Pentaclorbenzen,

Tetracloretilena,

Tetraclorura de

carbon,

Triclorbenzeni,

Tricloretilena

NU

Aquaserv

Tulcea - Centru

Operational

Sulina

- NU

Aquaserv

Tulcea - Centru

Operational

Isaccea

- NU

Aqua Prest

Chilia Veche

- NU

Râurile

interioare

S.C. Raja S.E.

M.

Kogalniceanu

(Agi-Cabul)

Ni, Cd, Pb NU

Servicii publice

Goscom SRL

M.

Kogalniceanu

(Telita)

Ni, Cd, Pb NU

Comuna

Topolog

(Topolog)

Ni, Cd, Pb NU

51

Lacuri

Aquaserv

Tulcea –

Centrul

operational

Babadag (Lac

Babadag)

Ni, Cd, Pb NU

Serviciul public

de alimentare

cu apa Comuna

Niculitel (Lac

Saun)

Ni, Cd, Pb NU

S.C. Raja C-ta

S.E Ovidiu (Lac

Siutghiol)

Ni, Cd, Pb NU

S.C. Somaco

S.A. Constanta

(Lac Tasaul)

- NU

SC. Raja C-ta

evacuare

Baneasa (Lac

Oltina)

Ni, Pb NU

Ape Costiere

SC Rompetrol

SA Navodari

Cd, Ni, Pb, Hg,

antracen, benzen,

naftalina,

Benzo[a]piren, S

Benz(b)fluoranten,

Benz(k)fluoranten,

S

Benz(g,h,i)perilen,

Indeno–(1,2,3–

cd)–piren

NU

SC RAJA C-ta

Nord Cd, Ni, Pb NU

SC RAJA Cta

Sud Cd, Ni, Pb NU

SC RAJA

Eforie Sud Cd, Ni, Pb NU

SC RAJA

Mangalia Cd, Ni, Pb NU

SC RAJA Cta

SE Limanu - NU

SC Canopus

Star

-

NU

UM 02146

Mangalia - NU

52

SE CN APM

Cta Cd, Pb NU

CN APM C-ta

ministatia SE

UM

Cd, Pb NU

CN APM C-ta

ministatia SE

Instalatii

Cd, Pb NU

CN APM C-ta

ministatia SE

Constructii

Cd, Pb NU

CN APM C-ta

ministatia SE

CFR Prelate

Cd, Pb NU

CN APM C-ta

SE Ministatie

Dana 90

Cd, Pb NU

Aceeași abordare s-a folosit și pentru restul criteriilor în situația în care datele necesare

luării unor astfel de decizii au fost fie insuficiente, fie au lipsit (de ex.imposibilitatea stabilirii în

cele mai multe cazuri a tendinței concentrațiilor în apă și sedimente

Etapa 2 – Se realizează pentru substanțele care au trecut testul relevanței și pentru care este

necesară realizarea unei analize mult mai detaliată.

Pentru perioada 2012-2013, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, această etapă nu a mai fost necesară, deoarece nu a

fost identificată nici o substanță relevantă pentru nici o categorie de apă de suprafață.

Din acest motiv nu a mai fost necesară completarea anexei 2 aferentă acestei etape.

O serie de dificultăți/probleme au fost întâmpinate în elaborarea inventarului la nivelul

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

Acestea s-au datorat următoarelor cauze:

numărului redus/lipsei de date de monitorizare a substanțelor prioritare în apă/sedimente pentru

13 secțiuni aferente Fluviului Dunărea, 8 secțiuni aferente râurilor interioare, 25 secțiuni

aferente lacurilor, 19 secțiuni aferente Apelor Costiere și ca urmare, lipsa unui șir continuu de

date de monitorizare a substanțelor prioritare în apă/sedimente pentru perioada analizată

(2012-2013);

imposibilitatea stabilirii tendinței concentrațiilor de substanțe prioritare in apă/sedimente

pentru 36 de substante, pentru perioada 2012-2013, pentru toate categoriile de apa de

suprafata;

lipsei/numărului limitat de informații privind sursele de poluare punctiforme/difuze;

metodelor inadecvate de analiză pentru substanțele:1.2diclor-etan, benzen, benzo-a-piren, Cd,

clorfenvinfos, clorpirifos, Di-(2-etilhexil); DEHP, endosulfan, fluoranten, hexaclorciclo-hexan,

octil-fenoli(4-(1,1΄,3,3΄-tetrametilbutil)-fenol), Pb, pp΄-DDT, suma pesticide ciclodiene,

triclormetan (cloroform), trifluralin.

53

3.6 Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu

Necesitatea de a analiza presiunile antropice şi impactul acestora este prezentată în

articolul 5 al Directivei Cadru, articol care precizează: Fiecare Stat Membru trebuie să asigure

trecerea în revistă a impactului activităţilor umane asupra stării apelor de suprafaţă şi

subterane pentru fiecare district al bazinului hidrografic sau pentru o porţiune a unui district al

unui bazin hidrografic internaţional care se află pe teritoriul său.

Procesul de evaluare al presiunilor antropice şi al impactului acestora la nivelul corpurilor

de apă conduce la identificarea acelor corpuri de apă care riscă să nu atingă obiectivele de mediu,

cuprinzând următoarelor etape:

Identificarea activităţilor şi a presiunilor;

Identificarea presiunilor potenţial semnificative/semnificative;

Evaluarea impactului;

Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu

Ca şi în abordarea din primul plan de management, pentru analiza presiunilor şi a

impactului s-a folosit conceptul DPSIR (Driver – Pressure – State – Impact – Response -

Activitate antropică – Presiune - Stare-Impact - Răspuns). Astfel, s-au utilizat informaţii/date

despre activităţile antropice şi schimbările la nivelul stării corpului de apă, cât şi răspunsul

(măsurile ce vor fi luate pentru a îmbunătăţi starea corpului de apă).

Evaluarea impactului diferitelor tipuri de presiuni semnificative s-a realizat pornind de

la evaluarea stării corpurilor de apă, pentru care s-au utilizat, în principal, datele de monitoring

din anul 2013. Dacă la nivelul unui corp de apă nu s-au stabilit secțiuni de monitorizare, s-au

considerat datele de monitoring obținute într-o altă secțiune situată pe un alt corp de apă care

prezintă aceeași tipologie și aceleași categorii de presiuni antropice (prin gruparea corpurilor de

apă în scopul realizării evaluării), iar pentru corpurile de apă pentru care nu este posibilă nici

gruparea acestora, evaluarea stării se realizeză pe baza analizei de risc.

Tipurile de impact produse de presiunile semnificative au fost analizate ţinând cont şi de

recomandările Ghidului EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management. Astfel,

impacturile se pot asocia poluării cu nutrienţi, substanţe organice şi substanţe prioritare/prioritar

periculoase, alterărilor habitatelor datorată modificărilor hidrologice şi alterarea habitatelor

datorată modificărilor morfologice, precum şi altor tipuri de poluări specifice apelor de suprafaţă.

Ca şi în primul Plan de Management, se prezintă în continuare tipurile de impact

identificate în cadrul elaborării versiunii preliminare a celui de-al doilea Plan de Management la

nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

Poluarea cu substanţe organice se datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzate provenite

de la sursele punctiforme şi difuze, în special aglomerările umane, sursele industriale şi agricole.

Lipsa sau insuficienţa epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafaţă cu substanţe

organice, care odată ajunse în apele de suprafaţă încep să se degradeze şi să consume oxigen.

Poluarea cu substanţe organice produce un impact semnificativ asupra ecosistemelor acvatice

prin schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi prin reducerea

populaţiei piscicole sau chiar mortalitate piscicolă în contextul reducerii drastice a concentraţiei

de oxigen.

54

O altă problemă importantă de gospodarire a apelor este poluarea cu nutrienţi (azot şi

fosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi se datorează atât surselor

punctiforme (ape uzate urbane, industriale şi agricole neepurate sau insuficient epurate), cât şi

surselor difuze (în special, cele agricole: creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor). Nutrienţii

determină eutrofizarea apelor (îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă), în special a

corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale şi de acumulare, râuri puţin

adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compozitiei speciilor, scăderea

biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea utilizării resurselor de apă (apă potabilă, recreere

etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul lacurilor, evaluarea s-a

realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori specifici, luându-se în considerare

şi manifestarea procesului de eutrofizare.

Poluarea cu substanţe prioritare/prioritar periculoase se datorează evacuărilor de ape

uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conţin poluanţi nesintetici (metale

grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi organici). Substanţele periculoase produc

toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în mediul acvatic. În procesul de analiză a riscului privind

poluarea cu substanţe periculoase, trebuie subliniată lipsa sau insuficienţa datelor de monitoring

care să conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat.

Presiuni hidromorfologice influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor

de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile hidrotehnice

cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a

râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra

migrării biotei. Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrările de regularizare şi consolidare a

malurilor) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de

reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării. Prelevările şi restituţiile semnificative au efecte

asupra regimului hidrologic, dar şi asupra biotei.

Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate

exprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale a

populaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterarea

compoziţiei populaţiilor. Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre

presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de presiuni

acţionează sinergic, făcând dificilă decelarea efectului faţă de tipul de presiune.

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu, respectiv de neatingere a stării

bune/potenţialului bun sau de deteriorare a stării bune/potenţialului bun

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă a fost evaluat

având în vedere corpurile de apă, actualizarea informaţiilor privind presiunile semnificative şi

impactul acestora asupra apelor, precum şi identificarea măsurilor de bază şi suplimentare care,

aplicate până în 2018/2020, ar putea conduce la atingerea obiectivelor Directivei Cadru a Apei.

În acest sens, instrumente precum modelarea matematică au fost utilizate pentru estimarea

efectelor măsurilor propuse.

În procesul de evaluare a riscului s-a ţinut cont de presiunile potențial semnificative

identificate şi de evaluarea impactului, respectiv de starea/potenţialul ecologic şi starea chimică

şi s-au luat în considerare următoarele categorii de risc: poluarea cu substanţe organice, poluarea

cu nutrienţi, poluarea cu substanţe periculoase şi alterările hidromorfologice, având în vedere, că

aceste 4 categorii de presiuni au fost identificate, atât la nivelul Districtului Internaţional al

55

Dunării, cât şi la nivel naţional, ca fiind cele mai importante probleme de gospodărirea apelor.

Riscul total este compus din riscul ecologic şi riscul chimic, iar evaluarea este dată de cea

mai proastă situaţie regăsită la cele 2 categorii de risc.

Riscul ecologic este definit de cele 3 categorii de risc: poluarea cu substanţe organice,

poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice. Pentru riscul ecologic, evaluarea

realizată pe baza elementelor biologice are un rol primordial, însă în lipsa unor corelaţii exacte

dintre presiune/măsuri şi impact, s-au utilizat şi parametrii abiotici (elemente fizico-chimice şi

hidromorfologice). Riscul ecologic se cuantifică având în vedere cea mai proastă situaţie regăsită

în categoriile de risc (poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, precum şi de

alterările hidromorfologice).

Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimică bună) este definit de o singură

categorie şi anume poluarea cu substanţe prioritare şi cu alţi poluanţi, considerând valorile prag

propuse Directiva 2008/105/EC privind standardele de calitate pentru mediu în domeniul politicii

apei şi care amendează Directiva Cadru a Apei.

Pentru evaluarea riscului la nivelul anului 2015 s-a avut în vedere implementarea măsurilor

de bază şi suplimentare prevăzute/actualizate din primul plan de management pentru presiunile

existente şi cele noi identificate pentru intervalul 2013 – 2015.

Pentru riscul la nivelul anului 2021, s-a avut în vedere starea ecologică/potenţialul ecologic

al corpurilor de apă şi starea chimică, evaluate pe baza implementării măsurilor de bază şi

suplimentare care devin operaţionale până în 2018-2020, stabilite pentru presiunile existente, cât

şi cele viitoare (perioadele 2013-2015 și 2016 – 2020).

Evaluarea riscului a fost realizată pentru a fi utilizată la:

- caracterizarea stării ecologice/potenţialului ecologic şi a stării chimice (capitolul 6.2), în

condiţiile în care pentru unele corpuri de apă nu au existat date de monitoring iar gruparea

corpurilor de apă nu a putut fi realizată (confidenţă scăzută);

- stabilirea măsurilor suplimentare;

- aplicarea analizei cost – eficienţă şi cost – beneficiu;

- aplicarea excepţiilor de la atingerea obiectivelor de mediu.

Din analiza efectuată rezultă că la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere dintr-un total de 115 corpuri de apă, au fost identificate

ca fiind la risc în anul 2015 un număr total de 44 corpuri de apă, iar în anul 2021 rămân la risc un

număr de 17 corpuri de apă.

56

Figura 3.15 - Numărul corpurilor de apă la risc datorită presiunilor semnificative

la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere

Urmare a acestei analize, faţă de numărul corpurilor de apă care au fost identificate în primul

Plan de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere ca fiind la risc de neatingere a obiectivelor de mediu în anul 2015, respectiv 121

corpuri de apă, în versiunea preliminară a celui de-al doilea Plan de Management au fost

identificate 44 corpuri de apă la risc pentru anul 2015.

Date post:	01-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	14 times
Download:	0 times

Capitolul 3 - circabc.europa.eu · Tipologia lacurilor naturale În ceea ce privește criteriile...

Documents