Cabaline Curs 6-7

7/28/2019 Cabaline Curs 6-7

http://slidepdf.com/reader/full/cabaline-curs-6-7 1/83

TEHNOLOGIA EXPLOATĂRIIARMĂSARILOR DE REPRODUCŢIE

Întreţinerea şi exploatarea raţională aarmăsarilor de reproducţie constituie măsuri importante de condiţionare a performanţelor lor reproductive şi a calităţii produşilor obţinuţi îngeneraţiile următoare.

Acestea trebuie astfel aplicate încât să asiguremenţinerea permanentă a genitorilor în condiţie

de reproducţie, caracterizată printr-o stare bună de întreţinere şi sănătate, o bună vitalitate şi unpermanent şi intens apetit sexual.



• O importanţă deosebită revine, în acest

sens, condiţiilor de adăpostire, alimentaţie, îngrijire şi exploatare.

• Adăpostirea armăsarilor de reproducţie dinunităţile hipice se face în grajduri specialdestinate acestei categorii.

• În unităţile cu efective restrânse, se face într-un spaţiu amenajat la extremitateagrajdului.



În herghel i i , armăsarii pepinieri suntcazaţi în adăposturi destinate în exclusivitate

acestora sau în adăposturi cu funcţionalitate complexă (armăsari „pepinieri”, maternitate şi sala de montă).

Adăposturile, cu o capacitate de 4—16 capete,sunt prevăzute cu boxe individuale dispuse pedouă rânduri, cu culoar de serviciu central, latde 2,8—3 m, sau pe un rând, cu culoar lateral

lat de 1,75—2,25 m.



Herghelia Dor Mărunt – adăpost pt. pepinieri



Herghelia Dor Mărunt – boxe pt. pepinieri



• Boxele individuale au o suprafaţă de 16m2 (3,5/4,5m), fiind despărţite prin pereţi înalţi

de 2,2—2,4m, din care 1,3—1,4m peretecompact, iar restul din grilaj metalic sau dinlemn, care asigură atât o supraveghere

uşoară a armăsarilor, cât şi obişnuirea acestora cu vecinii.

• În boxe complet izolate armăsarii manifestă

nelinişte, sunt greu de abordat şi predispuşi la retivitate.



Herghelia Rădăuţi – interior adăpost pt. pepinieri



Herghelia Mangalia - armăsar pepinier în boxă



• Fiecare boxă dispune de o uşă lată de 1,2-1,3m, glisantă, sau cu deschidere laterală alcătuită, în ultimul caz, din două segmente

suprapuse ce permit accesul îngrijitorului, însă cu reţinerea armăsarului în boxă.• Boxele sunt prevăzute cu iesle din beton sau

metal dispuse la înălţimea de 0,9—1,1m,pentru administrarea concentratelor şi suculentelor şi o adăpătoare automată cu nivelconstant.

• Pardoseala este din argilă tasată, peste carese aşterne un strat de paie, ce se împrospătează zilnic.





• În depozite, armăsarii de montă publică sunt cazaţi în grajduri de tip hală, cu o

capacitate de 40-50 capete, dispuşi pe unulsau pe două rânduri, în standuri individualizateprin stănoage sau pereţi ficşi.

•Standurile, despărţite de alei de serviciu, au olungime de 3m şi o lăţime de 1,6-1,9m.

•Pardoseala poate fi din argilă tasată sau din

cărămidă pe cant sau pe lat, dispusă pe toată lungimea standului sau numai pe jumătatea posterioară a acestuia.





Herghelia Mangalia – adăpost armăsari montă publică



Herghelia Mangalia – adăpost armăsari montă publică



• În cazul pardoselii de cărămidă standul vaavea o pantă de 1% şi o rigolă de scurgere a

urinei lată de 15-20cm şi adâncă de 6-8cm.• Ieslea, confecţionată din beton, dispusă la o înălţime de 1,00-1,10m, are adâncimea de0,4m, lărgimea inferioară de 0,25-0,30m şi lărgimea superioară de 0,4m.

• Apa se asigură de la un bazin de preîncălzire sau prin adăpători individuale cu nivel

constant.• Adăposturile armăsarilor de reproducţie

trebuie să fie spaţioase, luminoase şi bineaerate.



• Acestea sunt prevăzute cu ferestreamplasate la înălţimea de 1,8-2,2m, care să

asigure un coeficient de luminozitate de1/10-1/12.

• Ventilaţia naturală se realizează atât prin

coşurile de evacuare a aerului viciat, plasate în plafon, central sau lateral, cât şi prin uşi şi ferestre.



• Microclimatul din adăposturile armăsarilor secaracterizează prin următorii parametri deconfort :

• temperatura 8-12°C;

• umiditatea relativă 60-75%;

• concentraţia bioxidului de carbon 2,2-3%;

• concentraţia amoniacului de 0,02%.



• Acesta se asigură prin volumul mare deaer/animal de 50-60mc în cazul armăsarilor

„pepinieri”, respectiv de 25mc în cazularmăsarilor din depozite şi prin schimbareade 2-3 ori pe oră a aerului adăpostului,

asigurându-se în permanenţă un raportfavorabil de 96,7 părţi aer atmosferic, faţă de 3,3 părţi aer de expiraţie, fără a sedepăşi limitele maxime admise ale curenţilor de aer de 0,1-0,3m/s iarna şi de 0,5-1,5m/svara.

P lâ ă ţi l d dă t il



• Pe lângă spaţiul de cazare, adăposturile armăsarilor de reproducţie trebuie să fie dotatecu următoarele anexe :

• cameră pentru harnaşamente, cu o suprafaţă de 610mp;• cameră pentru păstrarea şi pregătirea

nutreţurilor , cu o suprafaţă de 0,3-

0,4m2/armăsar ;• cameră-vestiar pentru personalul tehnic şi dedeservire.

• În plus, la adăposturile armăsarilor „pepinieri”

se adaugă o sală de montă cu o suprafaţă de90-100mp, dotată cu bară de încercare aiepelor în călduri şi padocuri individuale

înierbate, cu suprafaţa de 50-60mp.



T h i li t ţi i ă il d



Tehnica alimentaţiei armăsarilor dereproducţie.

Constituie, prin nivelul, structura şi calitatea

raţiilor administrate, factorul determinant înasigurarea şi menţinerea condiţiei de reproducţie.

Alimentaţia parcimonioasă, cât şi

supraalimentaţia influenţează nefavorabilcapacitatea productivă a armăsarilor dereproducţie.

În acest sens, s-a demonstrat pe caleexperimentală efectul aportului proteic şi mineralal raţiei asupra producţiei spermatice.

Î diţiil i t t i i i l ă t



• În condiţiile unui aport proteic şi mineral scăzut (82g P.D., 5g Ca şi 5g P/U.N.) s-a obţinut oproducţie spermatică medie de 94 ml spermă

cu o concentraţie de 6 milioane spermatozoizi, în timp ce raţiile cu un conţinut de 114g P.D.,12g Ca şi 9g P/U.N. au asigurat o cantitate de

1,6 ori mai mare de spermă, cu o concentraţie de 4 ori mai mare în spermatozoizi.

• Cerinţele în proteină, săruri minerale şi

vitamine se repercutează în mod direct nunumai asupra comportamentului sexual şi spermatogenezei, ci şi asupra calităţii

produşilor obţinuţi.

A ă ii b li t ţi i ă



• Armăsarii subalimentaţi se epuizează uşor, auapetitul sexual diminuat, producţia spermatică redusă la jumătate, fecunditatea mai scăzută

cu circa 30%, iar mânjii produşi înregistrează la naştere o masă diminuată cu 15-20%.

• Supraalimentaţia, mai ales asociată cu lipsa de

mişcare, determină scăderea potenţei sexuale,ca şi diminuarea până la abolire a reflexelor sexuale şi oligospermie.

• Necesarul de hrană, structura şi calitatearaţiilor variază în funcţie de rasă, vârstă, tipulde aptitudine, masa corporală şi regimul de

utilizare la montă.



Raţiile armăsarilor de reproducţie trebuie

să fie reduse ca volum, cu o concentraţie marede energie şi alcătuite dintr-un sortiment bogatşi variat de furaje.

Practica a demonstrat că prin hrănirea acestora cu raţii complexe se obţin producţii spermatice cantitativ şi calitativ superioare,comparativ cu hrănirea tradiţională pe bază defân şi concentrate.

Î i d d tât t ă ii



• În perioada de repaus, atât pentru armăsarii din rasele uşoare cât şi pentru cei din raselegrele, se asigură un necesar de 1,6

U.N./100kg masă corporală, revenind 90-100gP.D., 5g calciu, 4g fosfor şi 15mg carotenpentru fiecare U.N.

• Faţă de acest necesar, în perioada de montă raţia zilnică se poate suplimenta cu 1 U.N.,când armăsarul efectuează o montă la 2 zile,

cu 2 U.N., când efectuează o montă pe zi şi cu2,5-3 U.N., când efectuează două monte pe zi.



• Cantitatea de proteină în acest caz semajorează la 120-130g P.D./U.N., crescând

proporţional şi necesarul de săruri mineraleşi vitamine.

• Pregătirea pentru montă se începe cu

aproximativ 1-1,5 luni înainte de începereacampaniei de montă, în tot acest intervalarmăsarii beneficiind de raţii diferenţiate,

corespunzător regimului de exploatareprogramat.



Dintre furajele indicate fac parte f ibroasele ,

în cantitate de 8-10kg/zi, reprezentate deleguminoase şi graminee, cel mai recomandatfiind fânul natural de bună calitate, în a cărui

compoziţie floristică leguminoasele reprezintă 25-30%.Suculentele se administrează în cantităţi

moderate, 2-5kg morcovi/zi, cu precădere înperioada de pregătire pentru montă, sau 4-6kg/zisfeclă furajeră.



• Concentratele , în cantitate de 5-7kg/zi, seadministrează uruite sub formă de amestec,

în structura cărora ovăzul, administrat caatare, trebuie să deţină o pondere de 40-60%,restul concentratelor fiind reprezentate de orz(maxim 30%), bobuşor sau alte leguminoase,tărâţe de grâu, şroturi oleaginoase, porumbş.a.

• Aportul mineral se asigură printr-un amestecformat din cretă furajeră, făină de oase şi sarede bucătărie, care se administrează încantităţi de 90-120g/cap/zi.



• În sezonul de vară fânul este înlocuit parţial (2-4 kg) cu masă verde administrată ca atare

sau pălită, în cantitate de 10-15 kg/zi,• În perioada de repaus sexual, fibroasele

pot fi substituite parţial cu furaje celulozice,

de preferinţă paie de ovăz, ce seadministrează în cantităţi de 1-2 kg/zi.



În scopul stimulării apetitului, a menţinerii tonusului nervos şi psihic, se recomandă

administrarea unor terciuri (,,mash”-uri)alcătuite din: tărâţe de grâu 54%, ovăz uruit27%, orz uruit 8%, zahăr sau glucoza 2,8%,

fân tocat 2%, paie tocate 2%, seminţe de in2% şi bicarbonat sau sulfat de sodiu 0,2%.Zahărul şi bicarbonatul, sau sulfatul de

sodiu se dizolvă în 3-4 l apă clocotită, care setoarnă peste restul ingredientelor puse într-unvas, se acoperă şi se lasă până la răcire, urmând a se consuma în maxim 12 ore de la

preparare.



• Raţia zilnică se repartizează pe ta inur i şi seadministrează astfel:

• concentratele în două tainuri, suculentele în1-2 tainuri, iar fibroasele în 4 tainuri.

• Seara se administrează cel mai voluminos

tain de fibroase, urmând ca peste noapte să se administreze al 4-lea tain.

• Ordinea indicată la administrarea furajelor

dintr-un tain este: fân -apă-concentrate, saufân -suculente -fân -apă, aceasta influenţând direct procesul de digestie.



Consumul de apă este influenţat de o

serie de factori, ca: masa corporală, climă, natura furajului, intensitatea efortului ş.a.

Cantitatea de substanţă uscată, cât şi

conţinutul în celuloză al furajelor consumateinfluenţează consumul de apă, acesta fiindde 2,9l/kg S.U., în cazul furajării în

exclusivitate cu fân (Fonnesbeck, 1968).



• Conţinutul furajelor în celuloză influenţează consumul de apă prin excreţia de apă prin

fecale, în timp ce eliminarea apei prin urină depinde atât de consumul de substanţă uscată, cât şi de conţinutul în săruri minerale

al nutreţurilor .• Obişnuit, consumul de apă se ridică la 20-35l/zi în sezonul rece şi la 30-50l/zi în cel

cald.

Adă i tă i dă ăt i i l



• Adăparea, asigurată prin adăpători cu nivelconstant sau administrare la găleată, trebuiesă fie suficientă, frecventă şi regulată, făcându-

se de preferinţă înaintea consumului deconcentrate, pentru a nu favoriza indigestiilegastrice.

• Pentru prevenirea „colicilor de apă” laarmăsarii însetaţi, li se va potoli setea prinadministrarea repetată de cantităţi reduse deapă.

• Este chiar indicat ca apa să fie uşor sărată, deoarece consumul de apă, mai ales după otranspiraţie puternică, tinde să provoace un

deficit sodat, favorabil declanşării colicilor.





Tehnica îngrijirii corporale. Componentă

importantă a tehnologiei de întreţinere, influenţează buna desfăşurare a metabolismuluigeneral şi, implicit, activitatea şi condiţia de

reproducţie a armăsarilor .Zilnic, prin pansajul efectuat dimineaţa

după programul de mişcare, se curăţă pielea,

părul şi orificiile naturale, se curăţă şi seexaminează copita.





• Când armăsarul este transpirat se îndepărtează transpiraţia, noroiul şi impurităţile de pe membre şi se buşumează până la uscare.

• Periodic, săptămânal sau bilunar, se spală şi se piaptănă părul din coamă şi coadă, seajustează şi se ung copitele cu gudron vegetalsau vaselină neutră.

• În sezonul de vară este indicată îmbăierea periodică în ape curgătoare sau sub duşuri, după care armăsarii se buşumează sau seplimbă până la uscare.

• Mişcarea are un rol important în asigurarea



• Mişcarea are un rol important în asigurareacondiţiei de reproducţie a armăsarilor, însporirea vitalităţii şi păstrarea stării de sănătate

a acestora.• Aceasta este obligatorie şi se poate realiza înmod diferenţiat în funcţie de specificul rasei şi de tipul de aptitudine, astfel:

• - la armăsarii din rasele uşoare şi intermediare,prin plimbările sub şa (8-9km), la lonjă, sau

înhămaţi la trăsură (4-6km);

• - la Trăpaşi, prin înhămare la „sulky” sau„cacealcă”, pe distanţa de 6-8km;

• - la rasele grele şi semigrele prin utilizarea la



• - la rasele grele şi semigrele prin utilizarea latracţiune, prestând un efort echivalent cu 1/3

din norma obişnuită pentru acest tip.

• Mişcarea se execută la un interval minim de 1-11/2 ore de la consumarea ultimului tain, îndouă reprize (dimineaţa şi după masă), cu o

durată totală de 1-2 ore, în alură alternantă depas şi trap uşor .

• Ultimele 15 minute se execută la pas, după

care armăsarul se introduce în adăpost şi sebuşumează până la uscare.

• Mişcarea trebuie astfel executată încât să

dispună animalul şi nu să-l extenueze.



La stabilirea programului de mişcare sevor avea în vedere particularităţile individuale

ale armăsarilor ; unii montează mai bine după, iar alţii înainte de programul de mişcare.

După Georgescu G. şi colab. (1982) la

circa 80% din armăsari mişcarea executată înainte de montă are efect favorabil asupracomportamentului sexual, determinândcreşterea gradului de excitabilitate, reducereaduratei totale a actului sexual cu 42,24% şi creşterea duratei reflexului de ejaculare cu21,75%.

Li d i t dă ăt i d



• Lipsa de mişcare este dăunătoare şi reduceconsiderabil calitatea de reproducător .

• Consolidarea şi menţinerea condiţiei dereproducţie la armăsari se realizează prinaplicarea şi respectarea tuturor elementelor tehnologice menţionate, în funcţie de care se

programează regimul de exploatare alacestora, diferenţiat pe rase, vârste şi sezon,astfel încât să asigure longevitatea productivă maximă a armăsarilor, în condiţii economice

avantajoase.



TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE AIEPELOR DE PRASILA

În hergheliile din ţară, iepele de prăsilă

din toate rasele, exceptând pe cele din raselegrele şi semigrele, se exploatează exclusivpentru producţia de mânji, nefiind folosite la

muncă.



• Iepele din rasa Ardeneză şi Semigreulromânesc se pot folosi şi la munci de

tracţiune sau agricole, cu restricţia efectuării a cel mult 1/2—3/4 din norma obişnuită aunui cal de muncă din aceeaşi rasă, iar cu olună înainte şi una după fătare, sunt scutite

de orice fel de muncă.

Î “ t ” I l d d ţi



• În “marea creştere”, Iepele de reproducţie (din unităţile economice sau din gospodăriile populaţiei) se exploatează după regimul cailor de muncă, regim care în a doua jumătate aperioadei de gestaţie se reduce la 3/4 şi apoila 1/2 din norma obişnuită, în ultima lună

înainte şi în prima lună după fătare fiindscutite de aceste activităţi.

• Tehnologia de întreţinere a iepelor de prăsilă

se caracterizează prin unele particularităţi determinate de starea lor fiziologică şi desezon.



TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE A

IEPELOR GESTANTE Organismul iepei mame are o influenţă

covârşitoare asupra dezvoltării intrauterine amânzului.

De modul cum iapa este întreţinută pedurata gestaţiei depinde vitalitatea şi dezvoltarea mânzului atât înainte, cât şi după

naştere.Din aceste considerente se impun măsuri deosebite pentru alimentaţie, adăpostire şi

întreţinere.



• Adăposturile sunt construite în sistem hală, cu lăţimea de 10m şi cu o lungime

dimensionată după numărul iepelor cazate,capacitatea grajdului variind de la o hergheliela alta, între 49 şi 100 locuri.

• Adăposturile sunt prevăzute de-a lungulpereţilor cu iesle de beton, largi de 60 cm lapartea lor superioară şi de 40 cm la cea

inferioară, cu o adâncime de 35-40 cm.

• Podeaua poate fi din pământ bătut sau din



Podeaua poate fi din pământ bătut sau dinzgură tasată pe toată suprafaţa şi lipsită derigole pentru scurgerea urinei; respectiv pavată

cu cărămidă sau asfalt, prevăzute cu rigole descurgerea urinei.• În aceste adăposturi iepele se pot întreţine

dezlegate, grupate pe stări fiziologiceapropiate, fiind legate de iesle numai pentruadministrarea concentratelor sau pentrupansaj.

• Pentru evitarea accidentelor de natură mecanică, în a doua perioadă de gestaţie serecomandă a fi legate la iesle şi separate prinstănoage înfăşurate în funie de paie, situate la

0,9 m distanţă de la podea.







• În perioada fătărilor, într-un adăpost separatsau la unul din capetele acestora se

amenajează boxe individuale cu suprafaţa de 9-12 m2, despărţite prin pereţi laterali descândură pe toată lungimea patului (2,5-3 m)(înalţi de 1,5-1,6 m), cu latura dinspre aleea

de deservire liberă.• Numărul boxelor reprezintă 10-25% din

numărul total al iepelor, în funcţie de

gruparea fătărilor .• În boxe iepele se menţin 8-10 zile înainte şi după fătare.



• Obişnuit, tavanul este la 3-3,5m înălţime, tencuit şi prevăzut cu coşuri de aerisire.

• Volumul de aer asigurat trebuie să fie deminimum 20 m3/cap, care se schimbă de celpuţin trei ori/oră.

• Luminozitatea se asigură prin ferestre situatela 1,8-2m de la podea, cu deschidere spreinterior în partea lor superioară, dimensionate

pentru asigurarea unui coeficient deluminozitate de 1/10-1/13.

•



• Elementele de microclimat sunt similare cucele prezentate pentru armăsari.

• Cu excepţia rasei Pur sânge englez, iepelese pot întreţine în sezonul cald în tabere devară sau în padoc.

• În perioadele cu ploi reci sau cu temperaturifoarte ridicate din timpul zilei, se adăpostesc sub umbrare sau în grajd.

Îngrij ir ile co rporale se fac întocmai ca



Îg j e co po a e se fac întocmai capentru armăsari, cu menţiunea că, în perioadade vară acestea se înlătură complet, fiind

înlocuite de factorii naturali (vânt, soare şi ploaie), rezumându-se doar la îndepărtarea noroiului sau a altor impurităţi, care ar putea

deveni supărătoare.Toaletarea copitelor se face de câte ori estenevoie, prin scurtarea peretelui acesteia şi corectarea formei, pentru a înlătura elementelefavorizante defectelor de aplomb.

Iepele se menţin permanent nepotcovite,exceptând cazurile unor defecte ce obligă

corectarea prin potcovit.



• Mişcarea este obligatorie şi se face zilnic.

• În sezonul de iarnă se asigură prinparcurgerea în două reprize a câte 3-5 km, înculoarele de mişcare, în alură de pas, avândgrijă ca traseul să nu fie lunecos, ceea ce ar

putea provoca accidente şi chiar pierdereasarcinii.

• După efectuarea mişcării iapa se introduce în

grajd şi se buşumează.• În perioada de vară mişcarea se asigură la

păşune.



Ali t ţi



• Alimentaţia.

• Având în vedere particularităţile evolutive ale

stării de gestaţie şi acumularea crescândă demasă a fătului, în această perioadă alimentaţia are un rol deosebit, prin structura

raţiilor, prin valoarea energetică şi plastică aacestora, influenţând evident fiziologia iepeişi dezvoltarea viitorului produs.

• O atenţie deosebită trebuie acordată mai ales în lunile 3 şi 6 de gestaţie când există celemai mari riscuri de avorturi.

Iepele gestante treb iesc ferite de



Iepele gestante trebuiesc ferite de: - oboseală;

- bruscări;- şocuri;- traumatisme;- variaţii bruşte de temperatură sau aleregimului alimentar;- furajele mucegăite, îngheţate, greumirositoare sau prăfoase;

- apă rece (iarna) ş.a.

• În stabilirea raţiilor trebuie să avem în vedere



ţca iepele să-şi menţină starea bună de

întreţinere, la care se adaugă sporul normal al

fătului şi a învelitorilor fetale, mai ales înultimele 4-5 luni, când viteza absolută decreştere a acestora este foarte intensă.

• Ţinând seama că un kg spor se realizează din4,5-5 U.N., schematic norma de întreţinere aiepelor gestante se suplimentează cu 2 U.N. în

prima perioadă, ulterior suplimentarea creşte, ajungând la 4-5 U.N. în ultima parte a acesteia(mai ales în ultimele două luni).

• Pentru fiecare U.N. revin între 90-120g P.D.

S l l t ă t ităţil i f t



• S-a calculat că pentru necesităţile unui fetusde 50 kg s-au înmagazinat până la naştere

8,5 kg substanţe albuminoide, 0,5 kg grăsimi şi o apreciabilă cantitate de calciu, toateaceste elemente fiind furnizate pe parcursulgestaţiei prin raţiile suplimentare asigurate.

• În lipsa suplimentelor amintite, iapa vaconsuma din rezervele proprii (ceea ce poateduce la osteomalacie), iar viitorul produs, ca

urmare a carenţelor suportate, se va naşte slab, deficitar şi întârziat.

• Stabilirea corectă a necesarului energetic şi



g şproteic se face diferenţiat, în funcţie de rasă, de masa corporală, de starea fiziologică şi de

starea de întreţinere, conform normelor.• Pentru iepele tinere care nu şi-au terminat

creşterea, raţia stabilită se majorează cu 1-2

U.N. şi corespunzător celelalte elementemenţionate.

• Se procedează la fel în cazul iepelor cu stare

de întreţinere mai slabă şi la cele bătrâne.• În cazul iepelor ce efectuează diferite munci,

raţia se suplimentează corespunzător efortului

la care sunt supuse.

Ca nutreţuri se recomandă fânurile de



Ca nutreţuri se recomandă fânurile defoarte bună calitate, formate din graminee în

amestec cu minimum 30% leguminoase,acestea se recomandă să nu depăşească 2kg/100kg viu, cantitate care în a douaperioadă de gestaţie şi mai ales spre sfârşitul acesteia se reduce la 1,5kg/100kg viu şi respectiv la 1-1,2 kg/100 kg viu.

Dintre nutreţurile concentrate se

recomandă ovăzul, orzul, tărâţele, şrotul, porumbul ş.a., însă numai în amestec şi, cuexcepţia ovăzului, măcinate.

• Dintre suculente cel mai recomandabil este



• Dintre suculente cel mai recomandabil estemorcovul în cantităţi de 3-5 kg sau sfeclafurajeră câte 2-4 kg şi completate cu nutreţuri de origine animală.

• În perioada de vară, iepele se menţin pepăşune (având o compoziţie floristică de celpuţin 25% plante leguminoase), cu menţiunea ca, în a doua perioadă de gestaţie iepele să nu consume cantităţi prea mari de masă

verde (sub 25 kg).



• Deoarece atât îngrăşarea, cât şi slăbirea iepelor sunt dăunătoare şi nedorite, lunar

trebuie făcute cântăriri, pe baza cărora să sepoată stabili raţii cât mai echilibrate şi maieconomice, respectiv corectarea acestora în

funcţie de evoluţia stării fiziologice a iepelor.• Adăpatul se face de trei ori pe zi, având grijă

ca apa să nu fie prea rece, ceea ce ar putea

provoca avorturi.







PREGĂTIREA IEPELOR PENTRU

FĂTARE La apariţia semnelor premergătoare fătării, respectiv cu 8-10 zile înainte departuriţie, iepele sunt trecute în boxeleindividuale, special amenajate în acest scop,unde se adăpostesc legate şi despotcovite.

La introducerea în boxă şi înainte de

fătare, se spală coada, anusul, vulva şi feselecu un burete muiat într-o soluţie uşor dezinfectantă, după care acestea se şterg cu o

cârpă curată

• După fătare iapa se buşumează chiar dacă



• După fătare iapa se buşumează chiar dacă nu-i transpirată, iar dacă temperatura dinadăpost este scăzută, se acoperă cu o

pătură.• Toaleta iepei constă în spălarea şi

dezinfectarea vulvei, a perineului, a cozii şi a

trenului posterior cu apă şi săpun, după carese schimbă aşternutul şi se asigură liniştea cuvenită.

• După 9-10 zile, când izolarea se termină, iepele sunt introduse în grupa iepelor cumânji de curând fătate.

• În ce priveşte alimentaţia, în ultimele 8-9 zile



p ş ţ înainte şi în primele 7-9 zile după fătare esteparcimonioasă.

• În acest sens, volumul de furaje fibroase sereduce până la 1kg/100kg viu, furajelesuculente se reduc complet, iar cele

concentrate se reduc treptat până la 60-70%din raţia normală.

• Imediat după fătare se administrează 8-10l apă

călduţă în amestec cu 0,8-1kg tărâţe, acesteaavând rol hidratat şi energetic.

• În continuare se asigură fân de foarte bună

calitate (otavă leguminoase sau amestec)

Din prima zi după fătare raţia creşte



Din prima zi după fătare, raţia creşte treptat, astfel ca după 7-9 zile să ajungă la

normal.Suculentele se pot administra începând dinzilele 4-5 (de preferinţă morcovi), cu condiţia ca, în cadrul tainului să reprezinte ultimulsortiment.

Chiar şi în această perioadă de după fătare mişcarea este necesară şi obligatorie,

iapa făcând zilnic plimbări la pas la început de10-15 minute, care la finele perioadei trebuiesă crească la 60-90 minute, dar numai pe

timp frumos

TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE A



• TEHNOLOGIA DE ÎNTREŢINERE AIEPELOR IN LACTAŢIE

• După primele 8-10 zile de izolare, iepelemame fătate la date apropiate se grupează

în loturi de 7-10 capete, iar după o lună se

regrupează.• Iepele în lactaţie se întreţin în adăposturi sistem hală compartimentate pe grupe, în

funcţie de vârsta mânjilor.

Herghelia Mangalia



• Iepele în adăpost se ţin nelegate, legareafă â d d t d i i t



făcându-se doar pentru administrareanutreţurilor concentrate şi pentru efectuarea

pansajului.• Suprafaţa de adăpost este de 12-16m2, dincare 9-12m2 pentru iapă şi 3-4m2 pentru mânz,podeaua fiind din pământ bătut sau din

cărămidă, aşternută cu un strat gros de paie.• Tavanul este înalt de 3m, adăpostul asigurând

30-40 m3 aer pe fiecare iapă cu mânz.

• Microclimatul este asemănător cu cel pentruarmăsari, temperatura optimă fiind de 10-12°C.

Plimbarea se asigură zilnic în culoarele



Plimbarea se asigură zilnic în culoarelede mişcare, în două reprize de minimum o oră,

iar pansajul şi îngrijirea copitei se facesimilar cu cel al iepelor gestante. În perioada de vară, după 2-3 săptămâni

de la fătare, iepele împreună cu mânjii se pot

scoate şi întreţine pe păşune, care trebuie să fie de bună calitate şi situată în apropiereagrajdurilor, pentru a permite adăpostirea peste

noapte şi în perioadele foarte calde din cursulzilei.

• Iepele de muncă se pot utiliza la munci



Iepele de muncă se pot utiliza la munciuşoare după 3-4 săptămâni de la fătare,

efectuând în prima lună 1/3 dintr-o normă normală, care poate creşte în luna următoare la 1/2 şi să ajungă la 1-2 luni aproape denormal.

• În primele două luni mânzul rămâne la grajd,unde iapa trebuie să revină des pentru supt(2-21/2 ore), iar după această vârstă (2-3 luni)

mânzul îşi poate urma mama.

• Alimentaţia. La întreţinerea iepelor în lactaţie



trebuie să avem în vedere că, laptelereprezintă o producţie importantă, constituind

alimentul exclusiv al mânjilor în prima lună deviaţă, alimentul de bază în următoarele 45-60zile şi care se menţine ca o sursă deosebită

până la înţărcare.• Durata lactaţiei este de 6-7 luni, timp în care

o iapă din rasele uşoare şi intermediare

realizează o producţie de 1300-1600kg, iar cele din rasele grele 2000-2400kg.

• În primele 2-3 luni ale lactaţiei, producţia



p ţ , p ţzilnică este de 8-12l lapte, la rasele greleajungând la 15-18kg.

• În cazul unor rase selecţionate pentruproducţia de lapte, cum sunt rasa Kazakă şi Kirghiză, producţia poate depăşi 2500kg(2586-2577kg) lapte/lactaţie.

• În ce priveşte compoziţia laptelui de iapă, ea este diferită, în funcţie de laptele colostral

sau normal.

Compoziţia laptelui de iapă



Compoziţia laptelui de iapă

Având în vedere valoarea calorică a unuilit d l t t d t i t



litru de lapte, pentru producerea acestuia estenevoie de o cantitate de furaje corespunzătoare,

cu 0,30-0,35 U.N. şi 30-35 g P.D. plus 7-8g Ca şi 4-5g P pentru fiecare U.N. administrată şi 16-20mg vitamine/100kg masă corporală a

animalului. În vederea asigurării unei producţii ridicatede lapte, necesarul de nutreţuri se stabileşte pebaza necesarului de întreţinere, producţia delapte, stare de întreţinere şi efort prestat în cazuliepelor de muncă.

În structura raţiilor se recomandă nutreţurile f i ă d ţi d l t



care favorizează producţia de lapte.

• Dintre fibroase sunt preferabile fânurile de

leguminoase şi cele naturale de bună calitate,care se administrează iarna în cantităţi de 10-12kg (2-2,2kg/100kg viu) şi 2-3kg vara;

grosierele, îndeosebi paiele de ovăz câte 5-6kg;morcovi 5-6kg; sfeclă furajeră 5-6kg; nutreţ murat până la 10-12kg; amestecuri de

concentrate 3-6kg (ovăz, orz, mazăre, şrot); iar în perioada de vară 30-40 kg nutreţuri verzi,care se administrează la iesle sau pe păşune.

Raţiile întocmite se administrează în trei



ţtainuri, dintre care cel mai voluminos trebuie să fie cel de seară.

Cantitatea de apă şi tehnica de adăpare este identică cu cea a armăsarilor .

În funcţie de evoluţia stării de întreţinere şi

a producţiei de lapte, raţiile şi structuraacestora se vor modifica de câte ori estenevoie.

• Producţia de lapte se poate aprecia prin



• Producţia de lapte se poate aprecia prinprobe de control periodic (foarte rar) sau,

cel mai frecvent, pe baza cântăririlor periodice a mânjilor şi prin determinareavitezei de creştere absolute medii zilnice aacestora (1kg spor din 10-12l lapte).

• Iepele cu capacitatea de alăptare redusă se înlătură de la reproducţie.



Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	cristina-gaby
View:	245 times
Download:	1 times

Cabaline Curs 6-7

Documents