2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

• Dana ºi Cornel Þãranu

• Ronald Erb

• Livius Ciocârlie

• Petru Cârdu

• Alain Paruit

• Cella ºi Norman Manea

Fofoteca

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 3

OPÃÞANIE DIN ultimele zile, pentru carede vinã este mai degrabã sihãstria rela-

tivã în care trãiesc decât ignoranþa mea per-sonalã, m-a adus în posesia veºtii cã IrinaPetraº, colega mea de rubricã de la Apostrofºi providenþiala preºedintã a Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor, a împlinit 60 de ani.Susþinând o conferinþã la Biblioteca Jude-þeanã, mi-a cãzut sub ochi o micã vitrinã deinterior, cu gust amenajatã, în care Irina erasãrbãtoritã pentru cele ºase decenii de viaþã.O vãd aproape zilnic; dimineaþa, ne întâl-nim de regulã sub bolta cu viþã a casei de laTeatrul de Pãpuºi, unde-ºi are sediul CasaCãrþii de ªtiinþã. De multe ori urc, pentrua-i lãsa vreo carte sau pentru a-i cere vreunserviciu; am deranjat-o, îmi amintesc acumcu jenã, ºi în dimineaþa de 27 noiembrie,când Irina a venit, ca întotdeauna, punctualãºi pe jos la serviciu, deºi era o zi pe care arfi trebuit s-o petreacã în compania familieiºi a unui pahar de ºampanie. Alþii, mai mã-runþei decât ea, îºi sãrbãtoresc aniversareacu mult fast, deschid muzee antume, cheamãpresa la festin, îºi tipãresc pliante ºi albume,fac bilanþul apoteotic ºi benchetuiesc cu ecoupânã-n ziuã; dimpotrivã, Irina Petraº n-ascos o vorbã, a trecut peste acest momentunic cu firescul omului pentru care muncae mai presus de hodinã, dar n-a uitat, ca ori-ce gospodar agnitean care se respectã, cã pra-gurile unei vieþi frumoase trebuie marcatecu o bornã care sã rãmânã. Ca atare, ea atipãrit un volum de cronici ºi recenzii, inti-tulat Cãrþi de ieri ºi de azi (Cluj-Napoca:Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2007), continuare, catipologie, a Cãrþilor deceniului 10, din 2003.Pe coperta volumului de acum: lampa delucru a autoarei, razã de luminã caldã, fami-liarã, într-un spaþiu retractil, de relativã cla-ustrare. Ca atâtea alte pagini de pânã acum,ºi acestea sunt dedicate Laurei, fiica autoa-rei: cercul se deschide ºi se întoarce în elînsuºi în sânul familiei, unde Irina face mul-te alte lucruri atipice în afarã de acela de ascrie cãrþi memorabile: îºi confecþioneazãrafturi ºi accesorii domestice, croieºte haine,face bijuterii de uz propriu, pe care le eta-leazã apoi ºãgalnic printre prieteni, între unzâmbet complice ºi un râs sãnãtos, stenic,cu care priveºte, de altfel, ºi spectacolul lite-rar sau uman din jur.

Simþul ingenuu al scenei marcheazã pro-fund începutul fiecãrui text critic scris decãtre Irina Petraº, care porneºte întotdeau-na de la om, radiografiindu-l, pentru a ajun-ge apoi la aprecieri echilibrate despre operã.Astfel, „în 1965, în primul meu an de stu-denþie“ – scrie Irina Petraº –, „Ana Blandiana

era deja o legendã. [...] Ameþitor de frumoa-sã ºi de elegantã“, studiat-decadentã „într-orochie de un mov intens, un pic putred“,ieºea pe poarta Facultãþii de Litere escortatãde „doi-trei flãcãiandri care o însoþeau, tro-potind în jurul ei ca niºte fauni timizi“. Se-meaþã ulterior, mereu adolescentinã în ciudavîrstei, exhibã în Sertarul cu aplauze „o tris-teþe grea ºi fãrã rest“, scoþând cartea ca „uninstrument de salvare a fiinþei“. Mircea Pe-tean e „un personaj luminos al Clujului:când te întâlneºte, pare gata sã-þi asculteminunile, lumea cea largã e, neîndoielnic, alui, locuieºte într-o acasã vastã, unde celãlalte oaspete de seamã, dar ºi ciudãþenie de cer-cetat [...] pe lãturiº“. „Spectacolul discretal apariþiei [lui Nicolae Prelipceanu] întreprieteni e însoþit adesea de bunã dispoziþieºi chiar de hohote de veselie“, dar, în reali-tate, „deschiderea [poetului] e reticentã, arecotloane ºi ascunziºuri, voioºia e irizatã cufiorul tristeþii. Verticalitatea sa mundanã areînclinãri interioare, abrupte cãderi de ape,

învolburãri, toate þinute în frâu de un pariucalm pe idealuri ºi justiþie, pe firesc ºi cum-pãtare, pe responsabilitate ºi lege moralã“.În Convorbirile cu Al. Deºliu, ale Irinei Ma-vrodin, Irina Petraº – care, în treacãt fie spus,a editat ea însãºi un volum dialogal cu acestinterlocutor discret ºi elegant – e atrasã deregia cãrþii: „Pe copertã, un portret al scrii-toarei – o femeie frumoasã, distinsã, miste-rioasã ori, poate, doar foarte stãpânã pe sine.În addenda, o substanþialã selecþie de refe-rinþe critice ºi câteva fotografii; cea mai emo-þionantã mi s-a pãrut ultima, Irina Mavrodinla 75 de ani – aceeaºi frumuseþe dinãuntru,rasatã ºi delicat-generoasã, cu o privire tânãrãºi plinã“... Reflex autoscopic la Irina Petraº,lecturã a omului în cheie personalã, autore-ferenþialã? Incontestabil, toate acestea la un

loc, dar, dacã tot am ajuns aici, spuneþi-mirapid la câte femei din literatura românãactualã aþi observat darul de a-ºi admira cole-gele de revistã sau de raft? Câte dintre eleau facultatea umanã a generozitãþii, ºi nu peaceea a vitriolului? Critic de întâmpinarefiind, credeþi cã e uºor de trãit printre atâ-tea artemide glaciale, ipocrit mironosite saudoar camuflat medeice, într-o epocã a femi-nismului surescitat de studii culturale dincare Irina Petraº încearcã, în schimb, sã facãun instrument ponderat de lucru?

Spun toate acestea cãci militantismullucid, elegant ºi echilibrat, un militantism alideii, ºi nu unul al coregrafiei retorice osten-tative, n-o pãrãseºte pe Irina Petraº nici încartea de faþã. În mod programatic – scrieîn prefaþã... –, ea a lãsat deoparte, atuncicând a conceput volumul, toate intervenþii-le polemice rãsfirate prin ziare ºi reviste,cu gândul de a le grupa într-o carte auto-nomã, dar vocea fermã a implicãrii directe,tranºante o caracterizeazã pe autoare la totpasul. Polemizând cu Carmen Muºat pe te-ma înregimentãrii prozei Gabrielei Adameº-teanu sub stindardul „est-eticii“ lansate decãtre Monica Lovinescu, autoarea noastrãare dubii în privinþa legitimitãþii ca atare asintagmei: „est-etica – un concept [...] cutotul nefericit: dincolo de ambiguitatea saalunecoasã (simplu joc de cuvinte, lansat cuuºurãtate spre a eticheta teribil de simplisto realitate de o complexitate încã aºteptân-du-ºi descrierile adecvate, «est-etica» scuteºterapid, superficial ºi, deci, vinovat de obliga-þia oricãrei nuanþãri ºi exileazã în zona ideo-logicului primar literatura unei bune bucãþidin Europa)“. Un alt volum „incendiar“ alsecvenþei de timp pe care îl decupeazã IrinaPetraº a fost Boierii minþii al lui Sorin AdamMatei, care a avut parte – scrie recenzenta –„de o receptare foarte «româneascã». Eapoate fi asemãnatã, toate proporþiile pãstra-te, cu destinul spaþiului mioritic blagian. Noin-am fost în stare sã moºtenim spaþiul mio-ritic, ci l-am obligat pe Lucian Blaga, prinlectura noastrã deviatã ºi neserioasã, sã moº-teneascã un mioritism al tuturor relelor ºislãbiciunilor, al lenei de a lucra în perspec-tiva lungã a Istoriei“.

Devine interesant, din acest punct de ve-dere, s-o urmãreºti pe Irina Petraº – voceincontestabil de primã elevaþie a criticii noastre de întâmpinare de astãzi – în contra-partidã relativã cu ceea ce spune Dan C. Mihãilescu, de asemenea un vârf actual alprofesiei noastre. Dan C. e mai permeabilla vocea politicii ºi la aceea a ideologiei,motiv pentru care el ºi analizeazã multe cãrþide succes în cheie contextualã, irizat-poli-ticã. Dacã, pentru Dan C. Mihãilescu, unprim pericol concurenþial al prozei noastrepostrevoluþionare l-a constituit ofensiva deneoprit a memorialisticii – autenticã în rareocazii, retuºat-edulcoratã în cele mai multe...

A împlinit Irina 60 de ani?

�

• Irina Petraº. Foto: Laura Poantã

4 • APOSTROF

„Sã nu te rãtãceºti cu totul în goana zilei...“

Ovidiu Pecican: Ne aflãm la Uniunea Scrii-torilor pentru cã, Irina dragã, conduci aceastãfilialã, ºi o conduci cu eficienþã.

Irina Petraº: Încerc.

O. P.: Cã încerci e una... Dar cum de reuºeºti?

I. P.: E destul de simplu. Sunt dintre oame-nii care fac ceea ce promit. Atunci, în mo-mentul în care s-a ivit aceastã idee – de adeveni eu preºedinta filialei clujene –, m-amgândit ce aº vrea sã fac, ce aº putea sã facºi pentru ce m-aº lupta sã se facã. Asta ºipentru cã editura, sã zicem, merge de la sine,cumva, chiar dacã ºi acolo am foarte multde lucru...

O. P.: Am uitat sã spun cã eºti ºi editor laCasa Cãrþii de ªtiinþã.

I. P.: Da, sunt redactor-ºef la Casa Cãrþii...ªi acolo am, fireºte, foarte mult de lucru,dar existã redactori tineri care mai pot ºi tre-buie sã preia din sarcini. ªtafeta, cum s-arzice... Aºadar, m-am gândit cã s-ar puteaîntâmpla sã-i conving pe scriitorii clujeni cãe bine sã se simtã din nou împreunã, cã pu-tem face niºte lucruri grozave ºi care sã rã-mânã. ªi cã, dacã punem un pic de suflet– încã simþeam, la cei aproape ºaizeci deani...

O. P.: Mulþi înainte!

I. P.: Mulþumesc, ºi þie... simþeam cã am su-flet destul ºi cã, dacã într-adevãr vreau sã fac,am sã ºi fac. Aºa cã pot sã spun, dupã un anºi ceva, cã sunt încântatã de felul în care aurãspuns membrii comitetului ºi scriitoriiclujeni la proiectele mele. Începe sã vinã ºilume care n-a mai trecut de mulþi ani pe aici,filiala aratã bine, cine vine la noi gãseºte oatmosferã caldã ºi un loc în care scriitorulreînvaþã sã se simtã acasã... ªi am reuºit sã

facem o mulþime de minuni. „Minuni“, pen-tru cã foarte multã vreme ne-am tot promisºi n-a ieºit cum am fi vrut. Acum am reuºit– nu doar eu, ci ºi colegii mei – sã mobi-lizãm niºte forþe. Am început prin a face undicþionar al Clujului literar, un „inventar“cu scriitorii clujeni... Lucrãm la un almanahuriaº (700 de pagini A4 cu scriitorii clu-jeni!). [Între timp, a apãrut, se numeºte Cu-vinte, are într-adevãr 700 de pagini A4 ºi aproximativ 1.600 de imagini.]

Mi-aº dori sã se transforme sediul filia-lei într-un fel de club, în cele din urmã. Aºa,un club în stil englezesc.

O. P.: Sã jucãm un ºah…

I. P.: Sã jucãm ºi ºah… Aici, pe uºã, scriecã-i biroul preºedintelui, dar asta-i numaiaºa, ca sã ne dãm mari… (râde)… Este, defapt, biblioteca filialei. ªi arhiva, ºi centrulde prelucrare a datelor despre scriitori... Ebine sã ºtii cã aici poþi veni ºi sta de vorbãoricând cu unul care citeºte. Fiindcã s-arputea nu neapãrat sã fim tot mai rari, dar sãfim tot mai singuri, noi, cei care citim. Zi-ceam, la un moment dat, cã o sã ajungemîntr-o perioadã în care nu va mai trebui,când te duci la o lansare, sã vorbeºti despreo carte, sã faci o analizã, sã interpretezi, sãconvingi lumea cã meritã sã fie cititã. Veiaduna un grup de oameni ºi le vei spune:„Am citit aceastã carte!“ sau pur ºi simplu:„Am citit!“ ºi toþi o sã aplaude.

O. P.: Mamã, ce contrautopie!

I. P.: Da! (râde) Aºa-i.

„Mã împart mereu între mai multe pasiuni“

O. P.: Vreau sã te întreb, ºtiind în câte revistepublici ºi câte cãrþi scrii ºi în ce vitezã: dacãciteºti mult, foarte mult sau îngrozitor de mult?

I. P.: A, cred cã intrã la „îngrozitor de mult“(râde). Aºa de îngrozitor de mult, cã – poves-team aici, în cartea asta de interviuri [Mie-zul lucrurilor, 2006] – mi-a plãcut sã desco-pãr cã nu mai vãd tot ce se întâmplã pe lumedecât prin cãrþi, bibliomorf. Totul se întâm-plã cu carte, cu rãsfoire, totul se întâmplã

între coperte, totul poate fi rãsfoit, pipãit ºiaºa mai departe. Într-o searã, când eram foar-te obositã ºi am tras plapuma sã mã acopãr,mi-am zis în gând: „Sã nu o strâng prea tare,cã nu mai pot întoarce fila!“.

O. P.: De aici eu aº sãri imediat la feminismultãu, care nu este unul ascuns, chiar dacã esteelegant exprimat. De unde feminismul? E ofrustrare?

I. P.: Nu, nu, nu. Am fost crescutã de ai meiîn perfectã egalitate ºi întrepãtrundere a ge-nurilor… De tata am fost crescutã ca ºi cumaº fi fost bãiat, fiindcã ºi-ar fi dorit sã aibãun bãiat. Foarte „meºteros“, economist demeserie, dar ºtiind sã sculpteze în lemn,ºtiind sã facã tot felul de lucruri. Deºi dela mama am învãþat – mama, care fãcuseºcoala de arte ºi meserii – sã-mi cos haine-le ºi alte asemenea, primul jupon cu foartemulte volane prin vremea despre care… Aiciam sã fac o parantezã. Prin 1958, cândaveam eu unsprezece ani, aveam niºte ro-chii înflorate cu o mie de volane, puse pesârmuliþã, cu dantele, deci ceva cumplit decolorat ºi de cochet. M-am amuzat în sineamea când am citit de curând, într-un text alunei americance, parcã, ce cenuºiu trebuiesã fi arãtat viaþa noastrã, a românilor, prinanii ’58-’60. Ei, nu arãta cenuºiu deloc, arã-tam chiar ca niºte flori din grãdinã (râde) ºi împopoþonate cu volane. Cel puþin dinpunctul ãsta de vedere, viaþa nu era cenuºiedeloc. Ce voiam sã spun? Cã primul juponcu foarte multe volane ºi dantele mi l-a cusuttata. M-a crescut ca pe un bãiat, în sensul cãm-a învãþat de foarte micã sã meºteresc. Îlasistam la meºterit ºtiu eu ce scãunel, chiarºi la tãiatul porcului. Eu eram „omul debazã“! Am învãþat în acelaºi timp sã cos,sã tai un lemn cu fierãstrãul…

M-a crescut ca pe un bãiat ºi n-am avutniciun fel complexe ºi frustrãri… Niciodatãnu m-am considerat în raporturile cu cei-lalþi în primul rând fatã, ci, în primul rând,om. În momentul în care, crescând, au inter-venit tot felul de interdicþii, tot nu era frus-trare ce simþeam, niciodatã nu m-am simþitfrustratã, asta pentru cã eu mã port omeneºtecu toatã lumea, indiferent cã este bãrbat saufemeie. Depinde de multe alte calitãþi carelaþiile noastre sã fie bune, nu asta, apar-tenenþa la un sex sau la celãlalt, dicteazã...Vorbeam noi cã, în foarte multe situaþii,

–, pentru Irina Petraº pericolul cel mai acutîl reprezintã ideologizarea cu orice preþ abeletristicii, citirea obstinatã a beletristiciiîn dependenþa psihozelor politice care ne-au încercat – ºi încãrcat... – existenþa înperioada de dupã decembrie 1989.

Personal, nu cred în ingenuitate esteti-co-centristã, n-o creditez nici azi, cum n-amcreditat-o nici pe vremea comunismului,considerând cã exclusivismul estetic n-a fostde cele mai multe ori altceva decât o mas-cã timoratã pentru absenteism profitabil

ºi lipsã de curaj politic, dar nu pot sã nu res-pect participativ obsesia cu care – IrinaPetraº, de pildã – promoveazã literarul purca semn de nobleþe. Vorbim de profesiona-lism impecabil în scrisul ei, de o cãldurãaltruistã într-adevãr unicã ºi remarcabilã –am admirat, în acest sens, ºi capacitatea dea scrie bine despre eºecuri profesionale tris-te, cum este Istoria... lui Alex. ªtefãnescu(pe care, în treacãt fie spus, unii au premi-at-o pe faþã ºi au ridiculizat-o pe dos...) –,dar omitem de regulã patetismul de bunãþinutã intelectualã, aristocratismul ponderat

al stilului Irinei Petraº, convingerea cã actulînþelegerii critice, ca disciplinã profesionali-zatã, nu ca una accesibilã tuturor imberbi-lor sãriþi pe negândite de pe bãncile efeme-re ale facultãþilor, reprezintã o formã elevatãde retractilitate seniorialã. Un truism nedreptsugereazã cã recenzentul e doar un salahorservil al literaturii: recitiþi-o pe Irina Petraºpentru a înþelege cã lucrurile stau cu totulaltfel!

�

�

sunt dispusã sã descopãr cã lucrurile dinlumea asta sunt „ºi-ºi“, nu doar „aºa“ saudoar „aºa“. ªi dacã descoperi echilibrul ãstade alb ºi negru, de masculin ºi feminin, debun ºi rãu în toate lucrurile, poþi trãi maibine cu ceilalþi ºi cu tine. Aºadar, eu…

O. P.: E clar cã eºti o dialecticianã. E limpede.

I. P.: Categoric!

O.P.: Asta e minunat!

„Nu-l vãd pe Hercule scriind ronsete“

I. P.: Nu cred nicidecum cã bãrbaþii sunt…ce ºtiu eu…? Nu folosesc cuvinte urâte, pecare le folosesc feministele agresive, pentrucã nu sunt o feministã care se înroleazã în-tr-o organizaþie de luptã contra bãrbaþilor.Încerc doar sã conving lumea cã nu aºa tre-buie privite lucrurile. Cã existã ºi alte „pri-viri“ la îndemânã, eliberate de prejudecãþi ºilocuri comune. La o întrebare de tipul „Caresunt doamnele literaturii române?“, amrãspuns cã doamnele literaturii române sunt:Camil Petrescu, Lucian Blaga, HortensiaPapadat-Bengescu… Continui sã cred cãajungi, printre altele, sã scrii, sã faci artã în general atunci când simþi o carenþã, oabsenþã, o neîmplinire, când ai o anumitãdozã de sensibilitate care se pune în seamalaturii noastre feminine de oameni. Dacã eºtifoarte puternic, musculos ºi plin de tine, nusimþi niciun fel de tânjire, nicio urmã depustiu, niciun fel de tremur. Doar din aceas-tã reacþie ultrasensibilã la ce se întâmplã înpreajmã poþi ajunge sã ai nevoie de creaþie,ca sã pãstrezi un echilibru în lume, nicide-cum dintr-o forþã de Hercule. Nu-l vãd peHercule scriind ronsete, de pildã.

O. P.: Nu, nu. Nici pe Horia Bãdescu ridicândpoverile lui Hercule.

I. P.: Nici. Vorbim, prin urmare, de o nuan-þã femininã sau masculinã mai accentuatã.Existã femei foarte bãrbãtoase, existã bãr-baþi foarte feminini, asta pentru cã cele do-uã feþe ale noastre sunt într-un echilibruvariabil. Suntem ºi aici diferiþi ºi e foartebine cã aºa stau lucrurile. Trebuie sã-l vezipe celãlalt un amestec, o alcãtuire de con-trarii, „ºi-ºi“.

Mã mirã cât de des ºi de grãbit e soco-titã pur ºi simplu feministã cartea mea des-pre Feminitatea limbii române. Acolo for-mulez, insistent chiar, câteva teze: românanu are neutru, ci ambigen, de aici „privi-rea sexuatã“ care se rãsfrânge ºi în spaþiulpoeziei, maleabilitatea limbii noastre femi-nine ar putea explica ºi o anume mlãdieresub vremi, adesea pãguboasã, a românuluiºi aºa mai departe. Nicãieri nu spun cã lim-ba românã e o femeie puternicã ºi dispreþui-toare de masculin, cum crede articolul dedi-cat mie în Dicþionarul general al literaturiiromâne, de pildã.

„Nu-mi numesc ignoranþa ºi spaimele Dumnezeu”

O. P.: Crezi în ghicitul în cãrþi, în jocul detarot, de pildã?

I. P.: Nu, nu, categoric nu cred, dar…

O. P.: Pentru cã acolo se surprind unele com-plementaritãþi de genul ãsta.

I. P.: Nu cred în ghicitul de niciun fel, darîmi place sã ghicesc (râde). Adicã, „nu cred“în niciun sens, nu mi-ai pus întrebarea asta,dar o sã-þi rãspund ºi o fac fãrã sã insist…

O. P.: Te rog.

I. P.: Pe scurt, nu-mi ridic Bisericã, cum arzice Moreau. Nu sunt/nu pot fi credincioa-sã. Însã asta nu înseamnã cã lumea nu arepentru mine nenumãrate taine, nu înseam-nã deloc cã nu-mi place tot ce înseamnãmister ºi crepuscul, nu cred cã ºtiu totuldespre lume. Dimpotrivã, ba, chiar dim-potrivã, aº zice. Tocmai pentru cã nu suntcredincioasã, mi se pare al naibii de miste-rioasã lumea. Nerezolvatã. Îmi las minteadeschisã ºi nu-mi numesc ignoranþa ºi spai-mele Dumnezeu. Aºa fiind, îmi place sã mãjoc. De pildã, în tinereþe mã prefãceam cãghicesc ce se va întâmpla în viitor. Cu pomu-leþul lui Jung ºi nu mai ºtiu cu ce… ªtiu sãmã joc de-a ghicitoarea, asta numai pentrucã, probabil, imaginaþia mea vizualã, pe caremã bazez în primul rând, lucreazã. ªtiu sã-þi ghicesc în cafea, de pildã, pentru cã ºtiucâteva lucruri despre tine ºi pot sã-þi spun omulþime de poveºti în jurul acestui miez.

O. P.: Înseamnã cã-þi foloseºti foarte bine in-tuiþia.

I. P.: (râde) Cam aºa.

O. P.: ªi când scrii?

I. P.: Sigur cã da!

O. P.: Conteazã mult?

I. P.: Într-adevãr conteazã, pentru cã nu credcã ai alte instrumente, în general vorbind(râde). Adicã, cum sã-þi spun? Pariul meueste pe luciditate, pe de o parte. Nu credîn niciun fel de lucru care iese dintr-o mintepe care ai tulburat-o anume. N-am crezutniciodatã cã, sã zicem, alcoolul sau drogu-rile sau alte metode prin care ajungi la niºte„extaze“, într-un cuvânt, te-ar putea face sãcreezi mai adevãrat decât dacã faci efortulluciditãþii. Efortul privirii dincolo de apa-renþe. Dincolo de aparenþe poþi privi cu lu-ciditate, cu raþiunea „curatã“ ºi intensã ºi maipoþi privi cu intuiþia, care îþi spune niºtelucruri, þi le spune nu într-o limbã sau alta,ci prin niºte semnale. Reacþionezi la ele –bine. Nu – ...

O. P.: Ne putem imagina talentul fãrã intuiþie?

I. P.: Nu, dupã mine, nu. Absolut sigur nu.

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 5

• Irina Petraº. Foto: Laura Poantã

�

O. P.: ªi eu cred asta.

I. P.: Clar. De asta ziceam cã noi, oamenii,e bine sã ne punem la lucru partea noastrãfemininã. Cred în raþiune, în „gândul activ“,cum ar spune Pârvan, dar cred ºi în toatesimþurile, fiindcã, prin felul în care le poþiexploata, afli mai mult din ce se întâmplã înjur. Sunt, de pildã, o expertã în mirosuri!Am un nas fin pe care mi-l exersez ºi îmiplac aromele, parfumurile.

Un parfum care nu se mai fabricã, senumea Jontue, nu-l mai gãsesc nicãieri. Îmiplac în general parfumurile care au ceva deopiu, de mosc în ele, nu trebuie sã fie dulci,un pic aspre ºi cu oarecare greutate.

O. P.: Sã lase aºa, o dârã mai difuzã.

I. P.: Greu ºi proaspãt în acelaºi timp.

O. P.: ªi dintre cele naturale?

I. P.: Da, îmi place mirosul crinilor, al tube-rozelor, al iasomiei, al caprifoiului. Nu-miplace mirosul de trandafir. De pildã…

O. P.: Gãrile, gãrile îþi plac? Mirosurile de gãri?

I. P.: Nu (râde). Uite, ai nimerit-o! E unuldintre mirosurile care îmi displac violent.

O. P.: De ce? Ai avut o experienþã anterioarãneplãcutã?

I. P.: Vezi cum îþi pui în miºcare intuiþia?Mã gândesc acum la asta, pentru cã ai pome-nit. Nu-mi plac gãrile pentru cã, în stu-denþie, nu ajungeam rapid acasã, la Agnita,decât dacã luam, ca sã câºtig timp, bineîn-þeles, un tren de noapte care mã ducea pânãîn Copºa Micã, unde coboram ºi, în toiulnopþii, bâjbâind prin garã, printre linii, peîntuneric, cãutam „legãtura“ spre Sibiu, untren de navetiºti. Nu mi-era teamã, niciunfel de teamã nu simþeam, nicio ameninþare.Dar era ceva atât de pustiu ºi de trist în gãri,ºi mirosul ãla de fum stãtut ºi de, cum sãzic…, mirosul ãla de neaºezare. De câte orinu mã simt foarte bine, zic: „Mã simt caîn garã“. Aºtept sã se întâmple ceva. ªi nupot face nimic (fãcutul e important pentrumine!), aºadar, nu fac decât sã aºtept. Ajun-geam apoi la Sibiu, de acolo luam mocãniþaºi ajungeam în zori acasã, ruptã de obosealãdupã o noapte de tren, de mirosuri rele.

O. P.: Noaptea romanticã a cãlãtoriei te prin-dea gata obositã ºi n-o mai savurai.

I. P.: Se poate spune ºi aºa.

„Clujule, mãi Clujule...”

O. P.: Ce pãcat! Dar, fiindcã a venit vorbade studenþie ºi, mã rog, implicit, despre tine ºidespre o anume perioadã a vieþii tale, te voiîntreba cum ai descoperit la vârsta aceea Clujul.

I. P.: Prima datã am venit la Cluj într-o cã-lãtorie cu ai mei, într-o excursie. Fãceam,varã de varã, excursii în circuit. Erau foartela modã pe vremea aia.

O. P.: Erau anii ’60?

I. P.: Da, anii ’60. Umblam prin toatã þara,era uºor de luat o camerã la hotel, adicã erafoarte ieftin ºi la îndemânã, ºi cu banii pecare îi economiseau ai mei peste an colin-dam þara. Multe locuri am vãzut atunci. Totatunci am trecut ºi prin Cluj, în drum spreMaramureºul tatei. Încã nu exista cinema-tograful Republica, era o clãdire micã, mi-cã în care era un magazin de pantofi…

Clujul mi-a fost totdeauna foarte, foar-te aproape. Tata e din Maramureº, mamadin Sibiu. Am trãit la Agnita, deci în judeþulSibiu, iar Clujul era un punct de mijlocdespre care se vorbea mereu. Ai mei îlpomeneau în diverse feluri în poveºti. Ma-ma cânta, avea o voce foarte frumoasã, ºi necânta tot felul de cântece, printre care ºi„Clujule, mãi Clujule“, ºi aºa mai departe.

O. P.: Nu ºtiu cântecul ãsta. Cum suna?

I. P.: „Clujule, mãi Clujule“ era un cântectrist, despre Clujul înstrãinat.

O. P.: Am înþeles.

I. P.: ªi, culmea e cã ºtiam cã era, pe vre-mea aia, un pic interzis ºi îmi suna foartebine ºi din aceastã pricinã.

O. P.: Suna prea naþionalist, aºa e?

I. P.: Nu, nu, nu pentru noi, vorbea despreperioada Dictatului de la Viena, cred…

O. P.: Nu, dar mã gândesc cã…

I. P.: Nu ºtiu, poate suna pentru autoritãþi.

O. P.: Mã gândesc cã autoritãþile erau stali-niste, aºa cã...

I. P.: Sigur, sigur. Nu ºtiam eu care sunt motivele, dar ºtiam cã nu-i bine sã se audãmelodia asta. Mama cânta foarte frumos ºitãrãgãnat ºi îmi plãcea foarte tare. Aºadar,ãla era Clujul „meu“ atunci ºi îmi plãcea cãpoþi sã vorbeºti aºa despre un oraº, sã-lchemi ca pe un om, Clujule, mãi Clujule.Trebuie sã fie ceva foarte frumos, de vre-me ce vorbeºti ca ºi cum ai vorbi cu un prie-

ten. Pe urmã, tata îmi povestea multe despreCluj pentru cã avea aici rude ºi fusese la Clujºi în timpul rãzboiului, povesteºte asta ºiîn Cartea vieþii, jurnalul lui pe care l-am edi-tat dupã moartea sa. Aºadar, era punctul demijloc.

O. P.: Mã uimeºte cum de nu þi-ai dorit nicioclipã sã mergi la Bucureºti. ªansele erau maimari.

I. P.: Absolut! Dar, nu.

O. P.: Nu?

I. P.: Nu, fiindcã sunt îngrozitor de arde-leancã. „Îngrozitor de ardeleancã“, deºi, aibãgat de seamã, ºi eu, ºi tu, suntem niºteardeleni pripiþi, un pic repeziþi, care vor-besc foarte repede.

O. P.: Atipici?

I. P.: Da, un pic atipici, un pic repeziþi. Facem multe, multe, multe, e o anumitãgrabã ºi o anumitã urgenþã în ceea ce facem,ºi o anumitã... repezealã, care ar putea sãînsemne cã nu suntem ardeleni. Dar, pe dealtã parte, mie cel puþin îmi trebuie un picde aºezare. Ca sã mã simt bine, trebuie sãexiste aproape mãcar un deal.

O. P.: Asta îmi place grozav! Eu sunt omulcâmpiei, am venit de la câmpie la Cluj.

I. P.: Tu ai venit de la Arad. Vreau sã-þi spun cã, pornitã la Timiºoara cu o maºinã,sã-mi lansez o carte, am trecut ºi prin Arad.Ei bine, la Arad am intrat în panicã.

O. P.: Nu se vedea niciun deal.

I. P.: (râde) Da, niciun deal. Aºa o…

O. P.: Preerie curatã...

I. P.: Aºadar, e o „chestie“. Sigur cã poatesã aibã legãturã cu locul natal. În carteaDespre locuri ºi locuire m-am gândit mult deunde mi se trag toate poveºtile astea ºi deunde iubirea asta de dealuri. M-am nãscutîntr-un sat…

„Semnul cel mai bun cã eºtiviu este cã te rãzgândeºti”

O. P.: Ai vreun rãspuns?

I. P.: Da.

O. P.: Sau vine de la Blaga? Deal-vale, deal-vale...

6 • APOSTROF

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Vlad,Orizonturile lecturii, Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã,2007.

• Boris Groys,Topologia aureiºi alte eseuri,Cluj: IdeaDesign & Print,2007.

• Vasile Gârneþ ºiVitalie Ciobanu,Literatur Express:Europa de lafereastra vago-nului, Bucureºti:CarteaRomâneascã,2007.

• Synergies Rou-manie, nr. 2,2007, Cluj-Napoca: Revuedu Gerflint,coord. DorinConstantinDomuþa ºi Cãlin Teutiºan.

�

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 7

I. P.: Eu zic cã Blaga a fost mai târziu unargument în plus, sã zicem. Dar, nu, creddeocamdatã în încheierea la care am ajunsacum. Nu-i sigur cã n-o voi schimba. Amspus mereu cã semnul cel mai bun cã eºtiviu este cã te rãzgândeºti.

O. P.: Corect!

I. P.: ªi atunci, la ora asta gândindu-mã(vezi Despre locuri ºi locuire, 2005) de undemi se trage iubirea de dealuri, iubirea de co-paci, iubirea de cetate sãseascã, e limpede cãpentru mine acasã înseamnã cetatea sã-seascã, din secolul al XII-lea, al XIII-lea.

O. P.: Aici e obligatoriu sã adaug cã la înce-putul discuþiei noastre, când ai povestit cumorganizezi biblioteca, cum faci toate lucruri-le, m-am gândit imediat cã instaurezi un soide dictaturã austriacã, în sensul bun.

I. P.: (râde) Da, absolut.

O. P.: Adicã buna birocraþie, cea responsivãºi cea care rezolvã probleme, ºi nu cealaltã.

I. P.: Da, vreau sã-þi spun cã bunicul, tatãltatei, care era ceferist, era ºeful cantonuluidin Ilba, bun român, patriot ºi tot ce vrei…În 1920, bucuros cã s-a întâmplat Unireacea mare, era totodatã foarte supãrat cã tre-buie sã fie – n-avea încotro, era vorba defirea lui – foarte nemulþumit de autoritãþi-le româneºti, cã s-a dus toatã regula.

O. P.: S-a dus regula.

I. P.: Da, el ºtiuse o treabã: uniforma de pri-mãvarã, de toamnã. ªtia cã mersul trenuri-lor e lege... Primeºti cutare, totul cu regis-tru. ªtii ce ºi cum ai de fãcut, la minut, fãrãtârguialã. Ei, toate astea dispãruserã ºi erafoarte necãjit. Nicio regulã dinspre autori-tatea româneascã...

O. P.: ªi atunci cum te înþelegi, cu tempera-mentul ãsta, cu colegii noºtri mai boemi, depildã?

I. P.: Ei, mã înþeleg destul de simplu, pen-tru cã mã întâlnesc cu ei în momentele deechilibru. În momentele lor de „dezechili-bru“, nu le sunt alãturi.

O. P.: Nu vã frecventaþi.

I. P.: Nu. Prin urmare, e simplu.

„Lucruri pe care sã le poþipune în instrumentarul tãu

de privit lumea din jur“

O. P.: Întrebarea mea urmãtoare se referã lao nedumerire proprie. Am aflat de la absolvenþiide liceu de anul ãsta cã Ion al Glanetaºuluiºi Ilie Moromete sunt intelectuali, sunt colegide-ai noºtri. Cum vine chestia asta?

I. P.: Aici toatã discuþia a fost, dupã mine,un pic caraghioasã ºi iar s-a pierdut aiureaun moment în care puteai sã spui niºte lu-cruri bune ºi clare. Tot aºa mi s-a pãrut cãs-a întâmplat cu „boierii minþii“, o polemi-cã grozavã din care omul de rând n-a rãmasdecât cu ideea „Al naibii ce se mai ceartã

intelectualii ãºtia!“ Era bine dacã puteausã þinã minte ceva important, niºte lucruri,nu ºtiu… pe care sã le poþi pune în instru-mentarul tãu de privit lumea din jur. Ei, nu,despre asta nu s-a vorbit. Acum, cu Moro-mete, ce s-a întâmplat? Niºte greºeli, bine-înþeles, de predare, niºte greºeli de inter-pretare, niºte greºeli în comentariile apãru-te pe internet, am înþeles, preluate aiureaºi aºa mai departe. Dar se ivise, din toatãconfuzia asta din mintea elevilor, momen-tul în care puteai repune în discuþie figuraintelectualului. Trebuia neapãrat sã te între-bi mai întâi dacã ai definit intelectualul învreun fel în societatea româneascã din ulti-mii ºaisprezece ani, sã zicem, pentru cã eranevoie, se pare, de o nouã definiþie. Ce esteintelectualul? Copilul acela poate a aflat învreo împrejurare – de la profesorul lui, dela pãrinþii lui, din presã, de unde se „adapã“el – cã intelectualul este un ins care îºi folo-seºte cu precãdere mintea ºi care prin mintese raporteazã la ceea ce se întâmplã în jur,deci, cu judecatã, cu propria judecatã, iarcreierul este pentru el mai presus decât mâi-nile... Ei, într-o asemenea definiþie, un inspentru care la mare cinste stã felul în carejudecã ºi ºtie sã spunã în cuvinte meºteºugi-te ce crede el despre lumea din jur, un ase-menea ins parcã „începe“ sã fie intelectual.Cã, pe urmã, intervine diferenþa de calibrucare mãsoarã biblioteca din spate, câte cãrþiai citit, câte ºcoli ai fãcut ºi aºa mai depar-te, asta e altã poveste. Dar în aceastã defi-niþie primã ºi sumarã – „cel care gândeºte ºie foarte important pentru el sã gândeascã“– cu un pic de umor… Moromete e inte-lectual. Ion al Glanetaºului nu, dar IlieMoromete ar putea fi. Cine este povestaºulsatului, la fierãria lui Iocan? Cine discutãpoliticã? Cine vrea sã interpreteze ºi sã jude-ce totul? Cine este, parcã, mai puþin har-nic decât ceilalþi ºi oricând gata sã vorbeas-cã dupã ce a gândit la lumea din jur? Dintoatã povestea asta, am cãzut iarãºi în mareabãºcãlie. Glume, bancuri, ironii, titluri de-oºchioapã cu un pustiu de idei sub ele. Seputea folosi altfel acest prilej.

Era un moment în care puteai deschidenenumãrate discuþii serioase. Ce-i intelec-tualul? De unde începem sã-l numim inte-lectual? S-a pierdut discuþia…

„Limba românã e maideºteaptã ca românii”

O. P.: Revenind însã la Cluj ºi la evenimen-te ale actualitãþii, remarc cã ultimii ani laCluj au fost ai romanului ºi cã în frunteaperformanþelor romaneºti gãsim douã doamne,douã colege ale noastre. Cum eºti ºi critic ºi isto-ric literar, ºi feministã, te rog comenteazã aceas-tã performanþã.

I. P.: Oh, þi-am zis, „feministã“ – nu mãdescriu neapãrat aºa.

O. P.: Mãrturisesc cã ºi eu sunt o feministã,aºa încât…

I. P.: Dacã mã gândesc la Aurel Codoban,care zice „Noi, femeile…“, atunci sunt ºi euîn categoria asta, a feministelor fãrã deose-bire de sex!

O. P.: Corect.

I. P.: Sau cum vorbeºti tu despre propriafeminitate.

O. P.: De ce nu?

I. P.: Adicã, eºti flexibil, maleabil, nuanþatcând e vorba de a judeca lumea.

O. P.: Ca sã fie limpede: cred cã femeile suntsubreprezentate în viaþa noastrã socialã ºi cãfemeile ar merita un loc mai în faþã.

I. P.: De acord, numai cã pentru a-l meri-ta trebuie sã-l câºtige. Nu sã li se dea, astami se pare problema. De asta am zis cãlimba românã e mai deºteaptã ca românii.Ea acceptã femininul în nenumãrate locuriîn care alte limbi nu acceptã formele femi-nine. Terenul e pregãtit. Mai rãmâne ca so-cietatea sã-ºi asume izbânzile feminine... Ei,ce voiam sã zic?

O. P.: Despre Florina Ilis ºi despre Dora Pavelvorbeam adineaori, pentru cã au scris fiecarecâte douã, trei, patru romane.

I. P.: Mie mi se pare cã sunt amândouã niº-te scriitoare foarte serioase ºi asta îmi placecel mai mult la ele, seriozitatea. Ieºirea lorîn faþã e privitã ºi cu invidie, fireºte. Imediatîncep întrebãrile: „ De unde pânã unde atâtaglorie?“, „Oare chiar sã fie atât de bune?“...În mod normal, un ins care nu bate toatãziua drumurile ca sã întreþinã relaþii nu poa-te sã aibã o asemenea faimã – aºa gândescfoarte mulþi, din pãcate. Ei, ºi Florina Ilis,ºi Dora Pavel au avut rãbdarea sã stea ºi sãscrie, sã scrie în singurãtate ºi sã nu fie foar-te, foarte interesate de ce se întâmplã maideparte, de destinul imediat ºi manipulabilal cãrþilor lor. E un lucru nemaipomenit.Fiecare în felul ei, au reuºit sã scrie niºte cãrþiserioase, foarte bine construite, stãpânesclimbaje, medii, structuri, e vorba de edificiiromaneºti solide ºi migãlite în amândouãcazurile. Edificii construite cu foarte maresiguranþã, cu siguranþa de vechi scriitor caredin poet a devenit prozator, la Dora Pavel,ºi cu siguranþa de tânãr prozator, care astavrea sã facã.

O. P.: Care a devenit tot prozator.

I. P.: Da. Au convins prin forþa cãrþilor lor.Asta mi se pare uimitor, chiar dacã, proba-bil, mai existã ºi ce ºtiu eu ce alte fire cares-au tras. Nici nu conteazã, ºi nici nu sepoate fãrã ele, trãim între oameni. Dar, din-colo de asta, faptul cã au reuºit sã obþinãpremii peste tot, cã au reuºit sã ia PremiulUniunii amândouã, cã volumele lor circulã,cã lumea vorbeºte despre ele ca despre niºtescriitoare pe care nu le poþi exclude de pelistele cu cele mai bune cãrþi ale ultimilorani, ãsta e un lucru nemaipomenit.

�

iulie 2006 (39o C la umbrã)

Interviu realizat de

8 • APOSTROF

PLECAT DIN þarã în anii ’80, Leon Volovicia dus þara cu el, la Ierusalim, dupã cum

s-a întâmplat ºi în cazul altor intelectualievrei nãscuþi în România. Asocierea lui Cos-tel ªafirman – om de culturã cu o excelentãpasiune pentru cinematografie convertitã laprofesionism – la ideea unor întâlniri dedi-cate diasporei culturale România – Israel apermis ca, începând cu anul 1993, sã se des-fãºoare ritmic o serie de evenimente caresã punã în luminã contribuþia artiºtilor ºi acãrturarilor evrei plecaþi din România saurãmaºi aici la configurarea bogãþiei croma-tice actuale. Un prim volum al transcrieri-lor dezbaterilor a apãrut la nu mult timpdupã aceea, sub titlul Întâlniri la Ierusalim(Bucureºti: Ed. Fundaþiei Culturale Ro-mâne, 2001, 415 p.), dar ceea ce pãrea sãfie o carte de sine stãtãtoare s-a dovedit maipe urmã un voleu inaugural dintr-o seriecare continuã, iatã, cu volumul secund (Noiîntâlniri la Ierusalim, aceeaºi editurã, 2007).Ipostaza de mediatori ºi creatori ai actuluide culturã pe care o asumã cei doi amfitrioniîi avantajeazã. Prea adeseori, câmpul fertilal ideilor ori al artei devine o simplã mizan-scenã a propriilor egouri. Tocmai pe dos,asumând cu discreþie doar rolul de a orien-ta cu tact discuþiile în jurul unor contribuþiiprestigioase, Costel ªafirman ºi Leon Volo-vici reuºesc sã punã sub un spot luminospersonalitãþi din lumea scrisului, a regiei defilm ºi actoriei, a exerciþiului savant ºi didac-tic. Prin cele trei pãrþi ale cãrþii – Dezbateri,Evocãri ºi Portrete – se perindã astfel cântã-reþul Joseph Schmidt, actriþa Lia König,Benjamin Fundoianu, Mihail Sebastian, pic-torul Marcel Iancu, regizorul Mircea Sãucan,prozatorul Virgil Duda, omul de teatruConstantin Anatol, artistul fotograf SanduMendrea, Alexandru Mirodan ºi revista Mi-

nimum, profesorul Iosef Eugen Campus,regizorul Nae Caranfil, actorii Mariana Mi-huþ ºi Ion Caramitru, poeta Ana Blandiana.Alerte ºi pasionante, cu accente spontaneºi multã tensiune afectivã, cum este întot-deauna modalitatea oralã, paginile rezulta-te din transpunerea în paginã a înregistrãri-lor sunt însã mai mult decât niºte contribuþiila configurarea unui panteon al culturii israe-liene de expresie – ori mãcar de provenienþã– româneascã. Importanþa lor este cã oferãun model despre ceea ce poate însemna ie-ºirea din idiomul ºi reflexele unui circuit cultural naþional, aºa încât ajungi sã te în-trebi, de pildã, de ce, dintre centrele cultura-le româneºti, nimeni nu asumã, cu ajuto-rul unor la fel de inimoºi ºi pricepuþi corifei,o misiune similarã, recuperând scriptic o elitãculturalã româno-americanã, una româno-spaniolã, româno-francezã, româno-spaniolãºi, de ce nu, în lumina mai recentelor crizede creºtere, una româno-italianã. De vremece nu a devenit o regulã însã, ar trebui pro-babil conchis cã excelenþa în domeniu nueste uºor de obþinut, rãmânând, deocam-datã, apanajul prietenilor ierusalimitani careau iniþiat întâlnirile. Într-adevãr, pricepereade a aduce oamenii împreunã, de a le creaun context favorabil propriei puneri în sce-nã, de a invita în anturajul lor alte spiritecreatoare ori care se numãrã printre bene-ficiarii pasionaþi ai produsului cultural nueste la îndemâna oricui. Ea presupune tact,mãsurã, inteligenþã ºi vioiciune de spirit,aptitudinea recunoaºterii valorilor ºi în afarapropriei persoane, abilitãþi comunicaþiona-le ºi manageriale, strãdanii ºi dãrnicie, efortsusþinut pentru ducerea la bun sfârºit a pro-iectului ºi reluarea lui, mereu, de la capãt.

Formula se dovedeºte viabilã ºi pentrucã, prin însãºi flexibilitatea, firescul ºi spon-taneitatea pe care le implicã – mãcar în zonareacþiei sãlii, a intervenþiilor libere la dez-batere –, ea permite ieºirea pe nesimþite dincadrele rigide ale gândirii prefabricate. Ast-fel, de pildã, dupã ce, împreunã cu istoriculfenomenului Shoah din România, Jean An-cel, se discutã chestiunea destinului evreilor

în vremurile apocaliptice ale dictaturii mili-taro-fasciste a mareºalului Antonescu, o în-tâlnire cu Ion Ianoºi permite abordarea al-tui subiect socotit de mulþi sensibil, cel alraporturilor dintre comunitatea evreiascã dinRomânia ºi comunism. Critici ºi corecþii,nuanþãri ºi reconfigurãri conceptuale nu potsurveni, probabil, cu maxim beneficiu, decâtîntr-un astfel de context, unde vocile se în-tretaie, punctele de vedere sunt susþinute cucãldura pe care o presupune orice adeziu-ne sincerã ºi de duratã, iar redimensionãri-le, „revizuirile“ ori recalibrãrile cantitative ºicalitativ-axiologice dobândesc aerul natu-ral al unei pedagogii subtile.

Cel mai important este, probabil, cã Noi-le întâlniri la Ierusalim se citesc cu elan, penerãsuflate, fãrã sincope. Discutarea opereicinematografice a lui Mircea Sãucan, de pil-dã, stârneºte nevoia unei revizitãri a filmo-grafiei acestui regizor, ale cãrui producþiirãmân necunoscute în România generaþii-lor mai recente, într-un mod nepermis. Im-presioneazã ºi strãdania delicatã ºi nuanþatãde a recupera valorile proprii nu prin vreoabdicare de la criteriile gândirii critice, ciprin demersuri comparatiste, recursul laexperþi ºi confruntarea unor puncte de vede-re cu cele ale receptorului obiºnuit, însã cul-tivat, mãrturia artistului însuºi. Este astfelpus în joc un întreg aparat de evaluare, careînsã nu are nimic din austerul aer al oficie-rii critice diurne, în solitudinea laborato-rului, ci dimpotrivã, este o invitaþie agrea-bilã la show cultural de foarte bunã facturã.

Dacã aº avea resursele necesare, aº încre-dinþa fãrã ezitãri domnilor Costel ªafirmanºi Leon Volovici sarcina de a pregãti lansa-rea la apã a produselor culturale pe care pa-riez, convins cã resursele ar fi bine utilizate,iar rezultatele obþinute s-ar dovedi maxi-male. Deocamdatã, câtã vreme se aflã (ºi)pe mâinile lor, cultura israelianã produsã de artiºti ºi intelectuali evrei plecaþi din România nu are de ce se teme de subre-prezentare.

�

Cupole ºi poduriculturale

LEON VOLOVICI

Biobibliografie

• Nãscut în 10 august 1938, la Iaºi. A ab-solvit Liceul Naþional din Iaºi, iar în 1962, Facultatea de Litere a Universitãþii„Al. I. Cuza“, specialitatea Limba ºi litera-tura românã. • Din 1962, timp de 2 ani,profesor de românã în comuna Bivolari,judeþul Iaºi. • Între 1964 ºi 1984, cercetãtorla secþia de istorie literarã a Institutului deFilologie „Alexandru Philippide“ din Iaºi. •În 1975, doctoratul în filologie românã laUniversitatea „Al. I. Cuza“ din Iaºi. • Co-autor al Dicþionarului literaturii române dela origini pînã la 1900, apãrut în 1979 laEditura Academiei ºi distins cu Premiul

Academiei Române. • 1984: emigreazã înIsrael, stabilindu-se la Ierusalim. • 1984-1989: cercetãtor la Institutul Yad Vashempentru Studierea Holocaustului. • Din1989, cercetãtor principal ºi conferenþiar laUniversitatea Ebraicã din Ierusalim, Insti-tutul de Iudaism Contemporan ºi la CentrulInternaþional pentru Studierea Antisemitis-mului. • Din 2002, editor al secþiunilordedicate istoriei evreilor din România în Jewsin Eastern Europe: The YIVO Encyclopedia (2volume, sub tipar la Yale University Press).• Predã anual cursuri intensive la centrelede studii iudaice ale universitãþilor din Cluj,Bucureºti ºi Iaºi. • A publicat studii (în ro-mânã, ebraicã, englezã ºi francezã) privitoarela istoria vieþii intelectuale evreieºti dinRomânia, evoluþia antisemitismului în Ro-

mânia ºi în þãrile est-europene; interferenþeculturale ºi literare româno-evreieºti, eseuridespre scriitori români. Pe aceleaºi teme, aprezentat mai multe comunicãri la conferinþeinternaþionale, în Israel, România ºi în strãi-nãtate. • Colaborãri la revistele 22, Apostrof,România literarã, Secolul 20, Arc, Dilema,Sfera politicii, Lettre Internationale, Plural.• Conduce, împreunã cu criticul de filmCostel ªafirman, „Cercul Cultural de la Ieru-salim“, dedicat întâlnirilor cu scriitori ºiartiºti români. • Este unul din iniþiatoriiSocietãþii de Studii „Benjamin Fondane“(Paris ºi Ierusalim) ºi membru în comitetulde redacþie al revistei Cahiers BenjaminFondane.

�

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 9

CÂND A avut loc, la finele lui iunie 1941,acea crimã colectivã monstruoasã care a

fost pogromul de la Iaºi, Leon Volovici nuavea decât trei ani. Nu are o amintire directãdespre ce s-a petrecut atunci, dar întreagacopilãrie i-a fost apãsatã de povestirile de-spre schingiuirile ºi uciderile la care au fost atunci supuºi coetnicii sãi evrei, între care ºiapropiaþi ai familiei lui. Nu numai la Iaºi,dar ºi la Auschwitz. Desigur, România, ulti-ma þarã din Europa care a acordat cetãþeniaevreilor ei, a fost un tãrâm clasic al anti-semitismului; dar fusese scutitã de oroareapogromurilor à la russe. Cu masacrele dela Iaºi, aceastã ultimã virginitate a antise-mitismului românesc dispãrea.

Sandu Frunzã, conferenþiar la Univer-sitatea din Cluj, a pornit de la o abordarea antisemitismului într-o perspectivã creº-tin-ortodoxã (dogmatic vorbind, antisemi-tismul e o erezie), pentru a se preocupa apoidin ce în ce mai mult de destinul comunitã-þii evreieºti din România. În aceastã per-spectivã s-a desfãºurat dialogul dintre cei doioameni, care se materializeazã acum în Dela Iaºi la Ierusalim ºi înapoi (Ed. Ideea Eu-ropeanã, 2007).

Datoritã convorbirii între cei doi, ne apropiem de ce este în acelaºi timp apropiatºi depãrtat românilor, viaþa comunitãþii evreieºti din România, îndeosebi în aniicomunismului. Nu se poate sã nu fi izbit decontextul familial al tânãrului Leon, fiindcãeste asemãnãtor cu al familiei Kafka dinPraga. Un tatã cam aspru, total dedicat pro-fesiei sale, de potcovar, care îl punea într-uncontact nemijlocit cu lumea ruralã româ-neascã în mijlocul cãreia se simþea bine. Omamã, sensibilã, deschisã cãtre frumos, deo religiozitate profundã, deºi puþin siste-matizatã, extrãgând din cultul morþilor, dindialogul necontenit cu aceºtia ºi îndeosebicu propria ei mamã, pe mormânt, forþa dea trãi, de-a strãbate dificultãþile vieþii, nãzu-ind cãtre Pãmântul Fãgãduinþei.

Viaþa lui L. Volovici, care a emigrat înIsrael ca om în toatã firea, cu copii mari,abia în anii ceauºismului târziu (1984), s-adesfãºurat într-o ambianþã mai puþin os-tilã decât începuse. Comunismul a oscilatîntre toleranþã faþã de evrei ºi un antisemi-tism surd, ruºinat, care se exprima în rã-bufniri antipatice. Graþie confesiunii celuiintervievat, realizãm care este primejdia ceamai banalã pe care o întâlneºte evreul chiarºi într-o lume relativ sigurã pentru el, careeste lumea „construirii socialismului“. Evre-

ul poate fi, în orice clipã, jignit, simbolicneantizat, prin privirea celui pe care-l are înfaþã. Cum nimic nu îl deosebeºte în mod frapant (nu ca un negru de un alb, culoareapielii) de omul din faþa lui, el poate sã fie în orice clipã agresat, chiar de un ins care ise dovedise pânã atunci binevoitor sau prie-ten. De un antisemit „rãu“, însufleþit de urã,

sau chiar de unul „candid“, care nu a gân-dit prea mult ºi nu face decât sã transmitãcohorta prejudecãþilor comune.

Cele mai multe din întâmplãrile ºi acte-le vieþii lui, ale lui Leon Volovici, mai alesîn societatea desacralizatã a socialismuluicomunist, nu se deosebesc de cele ale ori-cãrui român. Urmeazã aceleaºi ºcoli, esteprofesor la þarã, este, înainte ºi dupã sta-giul de la Bivolari, un ieºean ca ºi ceilalþi,adicã un ieºean prins de farmecul special,marcat de poezie, de culturã, al capitalei mol-doveneºti. Are maeºtri, învaþã ºi se specia-lizeazã în istoria literaturii române. Culturaromâneascã e meseria lui, aºa cum a fost ºia unor mari precursori ai sãi, evrei: Tiktin,Gaster, ªãineanu, Candrea, toþi constrânºila exil. ªi viaþa lui ar fi fost aceeaºi cu a oricã-rui român, cu excepþia câtorva ritualuri reli-gioase ºi funerare, particularitãþi intime,familiale, faþã de care, de altfel, generaþiaºi mediul se simt puþin constrânse. Da, toatear fi fost la fel dacã n-ar fi existat, în orice

clipã, venind de la oameni deseori binevoi-tori, prietenoºi, agreabili, brusca agresiuneverbalã antisemitã. Cine nu înþelege acestlucru, primejdia perpetuã a jignirii, nu înþe-lege nimic din fenomenologia existenþeievreieºti, am putea spune din cele mai vechitimpuri pânã în zilele noastre.

Ca evreu român, Volovici ºi familia luiau posibilitatea sã plece din þarã, mai uºordecât românii români. Existenþa statuluiIsrael, politica de „vânzare“ a evreilor, inven-tatã de Ion Antonescu, perpetuatã de regi-mul comunist, constituie o ispitã necon-tenitã. Atitudinea lui faþã de emigrare estediferitã în familia Volovici. Tatãl nici nu iaîn considerare posibilitatea, este total prinsde activitate ºi de mediul pe care-l slujeºtecu osârdie. Mama, romanticã, viseazã la undestin pur evreiesc, în care umilirea ºi schin-giuirea ar fi, poate, imposibile. Fratele maimare nu ezitã, pleacã în Israel curând, îºi fa-ce viaþa acolo. Leon se cãsãtoreºte (tovarãºalui de viaþã este polonezã, de obârºie cato-licã), rãmâne legat de cultura, dar ºi de me-diul românesc, cãruia îi consacrã ce are maibun. Cartea sa despre Apariþia scriitorului înliteratura românã este o datã în istoria spe-cialitãþii. Are patruzeci ºi ºase de ani cândpleacã, se considerã „în pragul bãtrâneþii“(!). dar, când anunþã decizia lui colegilor dela Iaºi, întâmpinã aproape prea multã înþe-legere, ca ºi cum plecarea lui ar fi fost „înfirea lucrurilor“, ceea ce-l mâhneºte.

ªi începe o viaþã, cu dificultãþile unuiînceput tardiv, cu satisfacþiile inerente mun-citorului intelectual conºtiincios, plin de acribie care este Volovici (în arhivele YadVashem descoperã Jurnalul lui MihailSebastian). ªi cu divina surprizã a cãderiicomunismului, drumurile îl duc dincolo dehotarele noii sale þãri, dar România ºi Iaºiulîl atrag magnetic. Mai ales acesta din urmã,

Un oraº minunat prin bogãþia lui culturalã, unspaþiu cultural românesc în care m-am simþitbine, ca ºi „acasã“... la Iaºi întâlnesc, cum arspune Iordan Chimet, „cele douã Românii“,cea liberalã ºi cu vocaþie spiritualã, ºi cea întu-necatã, naþionalistã ºi antisemitã. ªi mai este,n-avem încotro, „oraºul pogromului“.

Pentru un evreu, nicio bucurie nu poatefi, parã sã spunã Leon Volovici, fãrã umbre.Personalitatea sa echilibratã, lipsitã de re-sentiment, parã sã garanteze aceastã impli-citã concluzie melancolicã.

�

Un evreu român în veac

• Leon Volovici

Cãrþi publicate• Apariþia scriitorului în cultura românã

(Iaºi: Junimea, 1976; ed. revãzutã: Bucu-reºti: Curtea Veche, 2005).

• D. Teleor, Sonete patriarhale, ediþie criticãºi introducere (Bucureºti: Minerva, 1981).

• Ideologia naþionalistã ºi „problema evreiascã“(Bucureºti: Humanitas, 1995). Prima edi-þie, în englezã: Nationalist Ideology and An-tisemitism: The Case of Romanian Intel-lectuals in the 1930s, Oxford-New York:Pergamon, 1991. (Carte distinsã cu Pre-miul Arcadia.)

• M. Sebastian, Jurnal, 1935-1944, prefaþã ºi note (text îngrijit de Gabriela Omãt)(Bucureºti: Humanitas, 1996). (Distins,împreunã cu G. Omãt, cu Premiul Uniu-nii Scriitorilor din România, pentru ceamai bunã ediþie a anului, ºi cu Premiul Ar-cadia.) Ediþia ebraicã: Tel Aviv: Nimrod,2003.

• B. Fundoianu, Iudaism ºi elenism, ediþieîngrijitã împreunã cu Remus Zãstroiu(Bucureºti: Hasefer, 1999).

• Arnold Schwefelberg, Amintirile unuiintelectual evreu din România, ediþie,prefaþã ºi note (Bucureºti: Hasefer, 2000).

• Întâlniri la Ierusalim (în colaborare cu C. ªafirman) (Bucureºti: Fundaþia Cultu-ralã Românã, 2001).

• Noi întâlniri la Ierusalim (în colaborare cuC. ªafirman) (Bucureºti: Institutul Cultu-ral Român, 2007).

• De la Iaºi la Ierusalim ºi înapoi (Bucureºti:Ideea Europeanã, 2007).

�

�

10 • APOSTROF

CORIN BRAGA

1. Deºi nu subapreciez în niciun fel poetul„paranoic“, obsedat de câteva fantasme recu-rente, scufundat în acelaºi univers alveolar,respirând o unicã atmosferã toxicã, mãrtu-risesc cã sunt la fel de fascinat de poeþii histrioni, cu „personalitate multiplã“, capa-bili sã intre în pielea nu mai multor per-sonaje (asta o fac dramaturgii), ci a mai mul-tor identitãþi interioare. E adevãrat, e posibilca la ora actualã sã fiu sensibilizat de ase-menea dedublãri ºi datoritã faptului cã,ocupându-mã de ceea ce am numit anarhe-tipuri, am intrat în contact cu subiectul mul-tiplu ºi cu stãrile alterate de conºtiinþã carefaciliteazã dislocarea eului dictator.

2. Care sunt opþiunile mele? Þinând contcã o ºaisprezecime din identitatea mea vinedin Portugalia, pe linia unui strã-strãbunicpatern al cãrui patronim îl port încã, îi alegpe urmãtorii:

Fernando PessoaAlvaro de CamposRicardo ReisAlberto CaeiroBernardo Soares

�

RUXANDRA CESEREANU

CRED ATÂT în personalitatea poeticã omo-genã ºi monoliticã, cât ºi în cea histrio-

nicã ºi multiplã (chiar schizoidã). La urmaurmei, totul depinde de tãria ºi valoarea poe-ziei respective, doar aceasta conteazã.

Dar, din punct de vedere histrionic, to-pul meu poetic pentru secolul XX aratã astfel:

1. Fernando Pessoa (poetul cu cinci cape-te numite: Alberto Caeiro, Ricardo Reis,Alvaro de Campos, Bernardo Soares ºi Pessoa însuºi)

2. Ezra Pound3. Allen GinsbergLocurile 4 ºi 5 le las pentru poeþii his-

trionici, care cu siguranþã existã ºi suntfuncþionabili pe aceste locuri, dar pe care eunu îi întrezãresc acum. Din pãcate, nu potsã plasez în acest top alþi poeþi favoriþi aimei, precum T. S. Eliot, Sylvia Plath oriGeorg Trakl, pentru cã prestaþia acestora nu a fost neapãrat histrionicã, poate doarnevroticã în cazul ultimilor doi.

Histrionul poet al secolului XX, chiardacã acesta a fost recunoscut cu surle ºi trâm-biþe doar dupã moartea sa, este FernandoPessoa. Am început sã-l degust pe Pessoadatoritã profesorului meu de portughezã,care era un alt histrion, la rându-i, e vorbade ludicul Marian Papahagi. Cu acesta amºi tradus fragmente din Ploaie oblicã. De laPapahagi am învãþat cum sã-l degust pe Pessoa, cu toate heteronimele ºi stilurile sale

poetice, cum sã-l preþuiesc ºi cum sã mã lasfascinatã de el. ªi fascinatã am fost ºi amrãmas.

Harold Bloom, în cartea lui despre ca-non, îl propune pe Fernando Pessoa dreptunul din etaloanele poeziei în secolul XX.Cel mai important de fapt. Pentru mine con-teazã prea puþin astfel de etichetãri. Pessoaeste spectaculos prin chiar labirinturile saleauctoriale, prin schizoidia sa creatoare reve-latorie. Prin faptul cã e mai mulþi, nu doarunul singur.

Mi-ar fi plãcut ca Fernando Pessoa sã îifi întâlnit, la Lisabona, pe Ezra Pound ºi pe Allen Ginsberg. Iar eu sã îi fi întâlnitpe toþi trei.

�

OVIDIU PECICAN

1. Existã, mã gândesc, multe feluri în carepoþi deveni poet. Dupã cum ne amintim,aezii helladici nu aveau nevoie nici de artascris-cititului, nici de... inspiraþie. Aºa cumau demonstrat-o cercetãrile din a doua par-te a secolului al XX-lea, fãcute de experþianglo-saxoni în Balcanii urmaºilor luiHomer, acolo arta poeziei epice de dimen-siuni epopeice se sprijinã mai degrabã peintuiþia folosirii unui anume meºteºug al utilizãrii unor formule stereotipe, recuren-te, cu rol mnemotehnic, dar ºi cu funcþii deîmprospãtare a interesului auditoriului faþãde niºte conþinuturi alcãtuite din episoadeinterºanjabile, etern recombinabile... Cândspun poezie, spun, aºadar, tradiþie de marevechime, prestigioasã, europeanã. O linielungã al cãrei început nu se vede, dar caretrece prin Iliada ºi Odiseea, prin epopeeabizantinã Dighenis Akritas, pentru a mergemai departe cu Nibelungenlied, cu Le Chan-son du Roland, cu Devgheni Dejavie ºi Cân-tecul oastei lui Igor... Iar Evul Mediu, carea conþinut ºi alte cicluri epice cântate ºi reci-tate în, de pildã, Europa Central-Sud-Esticã– precum ciclul regelui maghiar sanctificatLadislau ori cel dedicat, dupã toate indi-ciile parcimonioase pãstrate, fraþilor Romanºi Vlahata (eroi eponimi ai vlahilor, ai româ-nilor) –, nu a fost cu niciun chip cânteculde lebãdã al acestei tradiþii poetice, dacã esã ne gândim cã în veacul al XIX-lea Lönrotaduna din Carelia puzderia de poeme popu-lare pe care le organiza apoi în epopeeanaþionalã finlandezã Kalevala.

Cu aceastã tradiþie, de care filosofulGiambattista Vico lega însãºi crearea limbiivorbite – ca operaþiune poeticã ºi ca insti-tuire imperialã a metaforei printre instru-mentele vieþuirii omului pe pãmânt –, secomparau ºi confruntau marii poeþi ai mo-dernitãþii. ªi Hölderlin, preocupat pânã laobsesie cu imitarea fecundã a Antichitãþii,ºi Goethe, beneficiarul interesului paternpentru orizonturile italice ºi drumeþul-uce-nic în peninsula caligularã (deriv cuvântulde la înþelesul poreclei de care se învredni-cise în copilãrie viitorul împãrat roman,acela de... Cizmuliþã!), ºi Shakespeare, careîºi amplaseazã câteva dintre piese în deco-rul atenian ºi le scrie pe toate în versuri, ºilordul Byron, Puºkin ºi Lermontov, ºi Petøfi,ºi Madách... Toate marile proiecte lirice saulirico-epice se reazemã pe aceastã tradiþie...

Or, aceasta înseamnã cã e mai puþin im-portant cu ce structurã sufleteascã ori cu

1. Care este, în secolul al XX-lea, poetul histrion exemplar, atît prin jocul mãºtilorºi personalitãþilor, cît ºi prin valoarea creaþiei sale? Ce tip de personalitate –

cea eleatã sau cea multiplã – favorizeazã, dupã pãrerea dvs., naºterea poeziei?

2. Vã rugãm sã faceþi un top cu maximum 5 nume ºi, dacã doriþi, sã vã argumentaþi preferinþele.

M. P.

Poezia

Ancheta

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 11

ce temperament vii înspre poezie, chiar dacãacestea se vor recunoaºte, vrând-nevrând, închipul pe care îl iau producþiile poetice, ver-surile, figurile stilului, structura poemului.

De altfel, în cultura europeanã tradiþiaanticã aborigenã este numai una dintre celecare au fecundat dezvoltãrile ulterioare alepoeziei ºi ale tipologiei poeþilor. Universulvetero-testamentar oferea, prin cãrþile saleºi prin siluetele care le populau pe acestea,ºi o altã sursã de inspiraþie: profeþii. Venindsã reabiliteze interpretarea realitãþii imediaturmãtoare prin contactul nemijlocit cu transcendenþa, aºa cum îl reprezentaserã înpãgânism Tiresias ori Sibila, profeþii iuda-ismului – asumaþi prin creºtinism ºi deEuropa de dupã Filon din Alexandria –dãdeau la ivealã un alt filon, bolborosit,vizionar, tunãtor, nãscându-l pe poeta vates,pe poetul mesianic, pe prevestitorul de marinenorociri sau pe descriptorul plãgilor imediate ori potenþiale. De aici pânã laCântecele lui Maldoror, la E. A. Poe ºi laRilke nu a mai fost decât un pas. Trakl, B. Brecht ºi Gottfried Benn vin ºi ei, din-tr-un alt unghi, sã se înscrie, parcã, în aceeaºiserie, asigurându-i regenerarea.

Paradoxal, poate, înrudit cu ambii dina-inte, s-a configurat ºi poetul comic, satiric,ludic, cultivator de futilitãþi, ipostaza de lux– pentru cã în creaþia lui se încarna deplinfrumuseþea gratuitãþii – a unei meserii orivocaþii ce întruchipa, de astã datã, aproapeostentativ, libertatea, punerea între paran-teze a constrângerilor sociale ºi politice orireligioase, recuperând jocurile copiilor ºiritmurile lor, cântecele naive ce însoþeaumicile ritualuri cotidiene, „umbra liricã“ agesturilor mãrunte. Prévert, Sorescu, EmilBrumaru par nãscuþi pentru a întruchipaacest fel de zicere.

Monolit-eleat ca formulã interioarã ori schizoid-dedublat, triplat, histrionicorchestrator de voci ºi de sensibilitãþi di-verse, poetul este sau nu este poet. ªtimastãzi foarte bine cã el poate scrie chiar înprozã, fãrã rimã ºi fãrã ritm, rãmânândtotuºi un poet. Iar dacã se întâmplã aºa esteori pentru cã, într-un fel sau altul, a auzito trâmbiþã imaginarã ridicându-l la poezieori pentru cã dorinþa lui de a fi poet între-ce orice dat natural ºi/ori raþional, ori din-tr-o altã cauzã ignoratã, visceralã, nebu-neascã.

2. Mãrturisesc cã poezia secolului al XX-leamã dezamãgeºte, tot aºa cum cea din seco-

lele anterioare mã lasã însetat din pricini dedecalaj temporal (tradus în forme marcatede o anume desuetudine, de un vocabularparþial ieºit din uz ori prãfuit, de alte formede alterare a produsului poetic). Îmi placdestui poeþi ai veacului ce nu demult a luatsfârºit, dar mã tem cã – oricât ar pãrea desfruntatã aceastã mãrturisire – niciunul numã câºtigã, nu mã confiscã definitiv ºi ire-vocabil. Ei au pierdut ceva important, pari-ind prea mult pe valorile unui individua-lism fãrã oglindire în angoasele speciei, ale unui segment relevant de umanitate.

Chiar ºi unde reuºesc, descoperi prea multã monodramã ori comicãrie. Nici tra-gedia lor nu aduce a apocalipsã, nici comicã-ria lor nu devine homericã. Fragmentarismsufletesc ºi rafinare alexandrinã a uneltelorpare sã fie boala de care suferã aceastã poe-zie. O întoarcere de izvoare nu pare o ideefericitã, prea s-a pedalat pe ea în întreagaistorie. Shoah ºi gulagul nu au izbutit, dupãmine, sã dezgroape din praf lira scânteie-toare a Poetului, deºi stropi perlaþi se potgãsi ici ºi colo.

Voi lãsa deci, cu sfialã, dar fãrã concesii,necompletat cu vreun nume locul unde s-arfi cuvenit înscris unul. Poate în secolul alXXI-lea poetul aºteptat va veni.

�

MARTA PETREU

Uneori mi se pare ca marea poezie univer-salã a secolului trecut se întinde între Ba-covia ºi Pessoa. Primul are o singurã voce ºitemã, de-o monotonie compact-eleatã, aldoilea schimbã personalitãþile ºi vocile ca peniºte costume, curge dintr-o identitate înalta ca apa lui Heraclit… Între aceste extre-me universale – restul poeþilor pe care-iiubesc ºi pe care încerc în joacã sã îi clasific.Apollinaire, Arghezi, Ion Barbu, Blaga,Celan, Eliot… mã opresc, pentru cã-mi dauseama cã folosesc criteriul alfabetic, uniculfunctional pentru a clasa entitãþi inclasabilecum sînt marii poeþi. Histrionul perfect esteînsã Pessoa…

ADRIAN POPESCU

1. Personalitatea multiplã mi se pare cea mai adecvatã sã impunã în poezia secolu-lui al XX-lea.

Poetul histrion este pentru mine EvgheniEvtuºenko, excelent actor ºi, în linia lui Maiakovski, îmbrãcat excentric ºi cu o gesti-culaþie generoasã, impresionantã. Am avutprilejul sã-l vãd ºi sã-l ascult la recentulFestival „Zile ºi Nopþi de Literaturã“ laMangalia, organizat de Uniunea Scriitorilorºi Institutul Cultural Român. Un om-spec-tacol, cu texte ºi o personalitate fãcute pen-tru sãrbãtorirea poeziei.

2. 1. Eugenio Montale2. Hans Magnus Enzensberger3. Lucian Blaga4. Giorgio Caproni5. Georg Trakl

Toþi au, în moduri diferite, bineînþeles,deschiderea spre profunzimea arhetipalã aomului de azi ºi dintotdeauna. Originalita-tea lor se înscrie într-o prestigioasã tradiþieeuropeanã, unde opusele se conciliazã sal-vator. Ei scriu o poezie dincolo de retoricã,autism sau exacerbare a individualitãþiiegoiste. Sunt exemplari printr-o fibrã tra-gicã ºi eticã universalã.

�

12 • APOSTROF

Un anume sens al minunãrii

GHEORGHE SÃSÃRMANs-a nãscut la Bucureºti în

1941, într-o familie de refu-giaþi din Ardealul de Nord.Absolvent al Institutului deArhitecturã „Ion Mincu“ ºidoctor în teoria arhitecturii,a fost publicist-comentatorla Scânteia ºi la revista Con-temporanul, revenindu-i rubrica de arhi-tecturã ºi urbanism. Membru al UniuniiScriitorilor din România, este autorul maimultor volume de prozã SF: Oracolul, 1969;Cuadratura cercului, 1975, 2001; Himera,1979; Cupa de cucutã, 1994; Sud contraNord, 2001. A scris ºi piese de teatru (Farul,Deus ex machina). A publicat cãrþi de teoriea arhitecturii: Funcþiune, spaþiu, arhitecturã,teza de doctorat din 1978; Gândirea esteticãîn arhitectura româneascã, 1983. În 1980 ise acordã Premiul Europa, pentru cea maibunã povestire europeanã SF (Evadarea luiAlgernon). Stabilit în Germania în 1983, es-te preºedinte de onoare al Ligii AsociaþiilorRomâno-Germane din Germania (înfiinþa-tã în 16 noiembrie 2002, organizaþia îºi propune sã „militeze pentru pãstrarea identi-tãþii culturale a membrilor comunitãþii ro-mâneºti, în procesul unei integrãri armo-nioase în sânul societãþii germane“).

Dupã 1989, reia legãturile cu prieteniidin þarã. Într-un interviu cu Radu Bãrbu-lescu, îi evocã, nostalgic, pe Adrian Rogoz,Mircea Opriþã, Dan Culcer, Florin Bãnescuºi Gheorghe Schwartz, Horia Aramã, Lau-renþiu Ulici, pe colegii de clasã Virgil Stan-ciu, Ion Pop ºi Gheorghe G. Pop (alias Ga-vril ªedran), pe Cornel Robu. Acestuia dinurmã îi datoreazã revenirea, dupã 1990, înpresa literarã româneascã („De reþinut cã,deºi sunt cetãþean german ºi trãiesc la Mün-chen de optsprezece ani, rãmân pentru edi-torii de aici un est-european, cel puþin câttimp nu mã prezint cu un text gata tradusîn limba germanã...“). Cornel Robu sem-neazã fiºa Sãsãrman din Dicþionarul scriito-rilor români. El vorbeºte despre „simbiozaîntre arhitecturã ºi science-fiction“, despre„utilizarea pretextului literar pentru medi-taþia filosoficã, sociologicã, moralã asupradestinului umanitãþii“, dar mai remarcã ºifelul aparte în care se contureazã în proze-le lui Gheorghe Sãsãrman acel sense of won-der specific literaturii SF.

Observaþiile sale rãmân, în mare, valabi-le pentru volumul Vedenii, de curând apãrutla Ideea Europeanã (Bucureºti, 2007, 190p.), chiar dacã recuzita SF e acum cu totulabandonatã ori mãcar deviatã, atenuatã pâ-nã la surdinã. Snoave, fabule, povestiri cutâlc, prozele nu mai converg înspre un anti

happy-end, ci sunt mai degrabã texte „anti-end“, deschise, suspendate, nesigure pe pro-priile încheieri ºi sensuri. Alegorice, para-bolice, larg metaforice, ele se lasã, în multepuncte, colorate autobiografic, dar apeleazãmasiv la ambiguitãþi de tot soiul pentru asugera, tatonând nedefinit, un rost, o cale.Inserabile prozei fantastice, vedeniile nuascultã însã întru totul nici de regulile aces-tui gen. Realismul ambiguizat al textelordeviazã „gheara“ fantasticului descris de unRoger Caillois, sã zicem, înspre banal, obiº-nuit, cotidian. Temele sunt largi, interpre-tabile, alunecoase, împotmolite în zvonulminor al existenþei diurne. Tâlcul se lasãdescifrat din prima paginã, povestea înain-teazã menþinând o dozã confortabilã, in-citantã de suspans, dar încheierea e de obi-cei o fundãturã ori o rãscruce.

În Operaþiunea K3, de pildã, burghiuluriaº ce strãpunge mai multele etaje ale uneiclãdiri ezitã între intruziune ºi subminareagresivã, insidioasã a preþiosului privacy, darpãstreazã suficiente conotaþii ale penetrã-rii, unele senzuale, erotice. Drapelul alb vor-beºte despre infinitele ºi divergentele lec-turi ale lumii înconjurãtoare, însã ºi desprecantitatea de rãu ºi adversitate pe care o con-þine orice sistem, în cele din urmã. Tema exi-latului e prezentã ºi în Dorul, coºmarul, vina,trãdarea debilizând strãdania integrãrii înaltã lume. „Arta fugii“, dar ºi tragedia eimocnitã sunt fundal pentru mai multe din-tre proze. Iatã câteva secvenþe din Dorul:

Se opri din bãrbierit ºi se abandonã cu totulfluieratului, privindu-se, ca hipnotizat, înoglindã. Nu era o simplã toanã, ci o porni-re irezistibilã, venitã parcã din strãfundurileinsondabile ale subconºtientului, deopotrivãacaparatoare ºi incendiarã. Nu se ºtiuse înstare de atâta mãiestrie, fluiera cu o patimãaproape dureroasã, scotea sunete ca de naiprin care ar fi trecut când crivãþul, când aus-trul, când zefirul. Textul propriu-zis nu aveanicio relevanþã, poate cã de fapt nici nu sepotriveau acele versuri, ci altele, motivul mu-zical era totul, melodia aceea melancolicã,tânguitoare, care îi rãscolise sufletul, de parcãde ani ºi ani de zile o jale nespusã ar fi pân-dit un prilej ca sã izbucneascã. Oare sã fi fostdorul? În urmã cu douã decenii, înainte de ase fi decis el însuºi sã plece în pribegie, unprieten care tocmai fãcuse cerere de emigra-re ºi-a adus la birou, într-un borcan cu apã,

o ramurã de salcie plinã de mâþiºori abia îm-bobociþi. Aºa vei fi ºi tu printre strãini, ar fivrut sã-i spunã dupã câteva zile, când dinscoarþa fragedã se ivirã fire palide, transluci-de, ca ale unei mustãþi anemice, vei fi ca nu-iaua aceasta desprinsã de trunchi, vãduvitã delegãtura cu glia, încercând zadarnic sã prindãrãdãcini într-un mediu ostil, aseptic. Cândmai apoi, la rândul lui, îºi luase lumea în cap,o fãcuse fãrã prea multe iluzii ºi fãrã sã pri-veascã în urmã. Imaginea acelei crengi rupte,abandonate unui fluid neprielnic, pe care ºi-ar fi putut-o dedica sieºi, îi pierise cu totuldin minte. [...] Iar acum, pe nepusã masã,aceastã izbucnire pustiitoare, ca o vâlvãtaiestârnitã din senin. Sã fi fost oare acesta multtemutul dor fãrã leac al desþãratului? Dor dece? [...] Nimic statornic, de care sã se simtãlegat pentru veºnicie, niciunul dintre arheti-purile care sã-l cheme nostalgic spre obârºii,pe care sã le identifice cu þara de baºtinã, cupatria, cu vatra strãmoºeascã. Era înclinatsã se socoteascã mai curând un cetãþean al lu-mii, un cosmopolit, un apatrid sau, poate maiexact, un locuitor pierdut în anonimat al satu-lui global. ªi chiar dacã nu era an sã nu între-prindã mãcar o cãlãtorie prin þarã, nu-ºi amin-tea sã fi simþit la trecerea frontierei altã emoþiedecât aceea a apropiatei revederi cu rudelesau cu prietenii de odinioarã. [...] De unde,atunci, sfâºierea aceasta mistuitoare? Sã fi fostdoar neputinþa de a-ºi recunoaºte rãdãcinile?[...] Ne în stare sã gãseascã un nume potri-vit pentru durerea lui, îºi vãrsã tot oful înarpegii fluierate cu patos, faþã în faþã cu pro-priu-i chip rãsfrânt în luciul rece al oglinzii.Era ca ºi cum, adus la disperare, el chiar încântec ºi-ar fi cãutat identitatea pierdutã, însunetele acelui bocet pe care buzele îl modu-lau cu tot mai multã simþire, pe când un verssingular prindea contur în mintea lui golitãde orice gând: cine iubeºte ºi lasã...

Varianta balcanicã îmbunãtãþitã e unconglomerat pe mai multe voci despre isto-ria unei zone bulversate. Interesante, vala-bile, opiniile convocate alcãtuiesc totuºi uncanon strident, forþat, lipsit de nuanþã ºide subtilitate. În metrou combinã cel puþintrei teme: a morþii, a labirintului, a subte-raneitãþii, fiecare cu mai multe valenþe desatisfãcut prin lectura liberã. Jurnalul aducecu sine tema prevestirii, a predicþiei, însãfinalul coboarã totul în comun, de vreme cesuprema prevestire e cea a morþii diaristu-lui, absolut fireascã ºi oarecum banalã. For-tãreaþa de nisip þese pe tema creatorului, unscriitor descoperind cã o forþã exterioarã îicomandã ºi îi conduce creaþia. Cumva pedos decât în celebra prozã fantasticã a pã-ianjenului hipnotizator, eroul va descoperiîn final nu cã maimuþãrea fãrã voie, impla-cabil, o entitate din afarã, ci cã aceastã forþãa fost dintotdeauna în mintea sa.

În literatura sa, Gheorghe Sãsãrman estesecondat de arhitect ºi de ziarist. Cel dintâiºtie sã construiascã, sã oblige materiale di-verse sã se supunã planurilor sale, dar uitãadesea însemnãtatea materialelor înseºi ºicade în plasa unor stereotipii, a amestecu-rilor inabile de limbaje. Pe de altã parte, zia-ristul e atras de senzaþional, îl cautã, îlfabricã, cu exagerãri de ton care pun în peri-col armonia esteticã a textului. Una pestealta, Vedenii-le se citesc uºor ºi cu plãcere.Ambiguitatea lor e incitantã, tot aºa cumsfãtoºenia ardeleneascã strecuratã pe nesimþi-te în paginã dã sentimentul reconfortant alunei posibile aºezãri în firesc, dincolo detoate devierile ºi inserþiile coºmareºti. Oundã de umor, fie el ºi galben, se infiltreazãîn interstiþii, iarãºi spre binele lecturii.

�

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 13

„Omul are nevoie de respect, nu de milã.“GORKI, Azilul de noapte

DIZABILITÃÞILE PSIHICE au devenit o rea-litate a vremii contemporane. Bolile

mentale „secerã“ din ce în ce mai multe per-soane din jurul nostru. Noþiuni ca psihana-lizã, psihiatru, terapeut au devenit la modã.Popularitatea celor care se ocupã de sufle-tele oamenilor e în continuã creºtere, rolullor fiind hotãrâtor în destinele acestora.

Atenþia mea personalã s-a îndreptat spreprobleme ca terapia prin artã, mai precis spreproblemele unei „altfel“ de existenþe umane,hotarele dintre normal ºi anormal, ajutoruloferit persoanelor cu dificultãþi psihice, îndirecþia menþinerii lor în societatea contem-poranã, ca persoane cu valori individualeimportante ºi deloc de neglijat. Ca artist plastic, caut sã acced la cunoaºterea univer-sului sufletesc al bolnavilor mentali, la înþe-legerea bolii lor prin analiza creaþiilor plas-tice ale acestora, pentru a gãsi formele celemai adecvate ale restabilirii echilibrului inte-rior ºi exterior al personalitãþii acestora.

Pentru realizarea acestor deziderate, înprimul rând e nevoie de înþelegere, cunoaº-tere ºi acceptare, sub eventuala purtare bizarãsau chiar respingãtoare trebuie sã cãutãmomul bolnav ºi suferinþele lui. Empatie, tole-ranþã ºi capacitate de a oferi ajutor calificat:în acest sens mi-am dedicat munca mea ºistudiile.

Arta este un medicament, o metodã deautovindecare. De ce s-ar fi nãscut diferi-tele ramuri artistice, încã din zorii civilizaþiei,dacã nu pentru vindecarea trupului ºi a sufle-tului? Bizonul desenat pe pereþii peºterilor,dansul triburilor, toba, ritmul, cântul poateau exprimat ºi au dizolvat temeri, frici ome-neºti: de asemenea poveºtile clasice, litera-tura popularã; altã explicaþie privind naºte-rea artelor nu prea putem gãsi.

Terapia prin artã, ca ramurã în cadrulterapiilor alternative, pe lângã rolul ei dereintegrare psihicã ºi socialã, este ºi o prac-ticã alternativã la intervenþia medicalã psihi-atricã de specialitate. Tendinþele actuale seorienteazã spre acceptare ºi dezvoltarea art-terapiei în tratarea bolnavilor psihici; deºiperspectivele ce se deschid astfel nu sunt fãrãlimite, în orice caz se poate diminua sufe-rinþa, se poate creºte gradul de bunã dispo-ziþie, chiar fericirea pacientului.

Abordarea prin artã/pedagogie a artei îºiare originea în teoriile ªcolii de la Bauhaus(1933), cu artiºti reprezentativi ca JohannesItten, Wassily Kandinsky sau Paul Klee.Aceºtia pornesc de la ideea cã raporturiledintre corp, spirit ºi suflet decurg în spe-cial din domeniul emoþional, ºi nu din celintelectual, ºi constituie condiþii decisivepentru activitatea artisticã. Cei trei artiºti auîncercat de fapt sã obiectiveze emoþia este-ticã, sã formuleze legi ale culorii, formei sau

spaþiului bazate pe percepþie senzorialã ºisentiment. Tendinþele ªcolii de la Bauhausau condus, concomitent cu apariþia noilorteorii din psihologia percepþiei ºi gestaltism,la îmbogãþirea ºi rafinarea abordãrii estetic-didactice ºi pedagogic-artistice, prin GerhardHeinrich Ott (1993), Renate Limberg (1998)ºi Martin Schuster (2000). Studii interesantereferitoare la rolul pedagogiei artistice îndezvoltarea psihologicã a persoanei gãsim,de exemplu, la Violet Oaklander – Gestalt-therapie mit Kindern und Jugendlichen(1984) sau Hans Georg Richter – Die Kin-derzeichnung. Entwicklung. Interpretation.Ästhetik (1997), care pune accent pe influ-enþa diferenþelor culturale asupra expresiei plastice, cu precãdere în desenele copiilor.

Wiart (1983) preferã sã considere practicaartterapiei ca o formã de psihoterapie cu expre-sii plastice, încercând, printre altele, sã o dife-renþieze de ergoterapie ºi de terapia ocu-paþionalã. Dubois ºi Samuel-Lajeunesse(1997) considerã cã sunt trei moduri deconcepere ºi de utilizare a artei în psiho-terapie:

a) o psihoterapie cu mediere artisticã deinspiraþie psihanaliticã;

b) o psihoterapie prin mediere artisticãce privilegiazã actul creator ca atare;

c) o psihoterapie prin mediere artisticãbazatã pe cognitivism.

În opinia lui Klein (1998), artterapia esteun itinerar metaforic ºi trebuie conceputã caun câmp simbolic, ca un proces de transfor-

mare de-a lungul creaþiei, ca o nouã calede comunicare.

Într-una din puþinele lucrãri de specia-litate apãrute dupã 1990 în România, dr.Vasile Preda caracterizeazã artterapia ca omodalitate psihoterapeuticã mediatã prinproducþii vizual-plastice (picturale, grafice, demodelaj, sculpturã, mãºti, colaje etc.) ºi prinalte moduri de expresie artisticã (muzicã,poezie, teatru, dans, expresii corporale)1.

Artterapia vizual-plasticã este o activita-te care utilizeazã metode nonverbale, fiindbazatã pe creaþii plastice, picturã, modelaj,colaj, desen. Pentru ilustrarea celor afirma-te, voi încerca sã conturez prin câteva cazuriposibilitatea oferitã de terapie, prin artãvizualã plasticã, celor suferinzi de diferiteboli mentale, în direcþia regãsirii de sine ºiapoi a celor din jurul lor. Aceºti bolnavi sunttrataþi într-un mediu ambulatoriu (este vor-ba despre Spitalul de Boli Psihice Cronicedin Borºa, judeþul Cluj) deja bine stabilit,cu structurã specificã (tratamentul psihia-tric), la care se adaugã un centru ocupaþio-nal. Din vara trecutã, cu sprijinul AsociaþieiTransilvania pentru Promovarea BolnavilorPsihici, din Cluj, s-a dat în folosinþã o clã-dire nouã de ergoterapie, unde au loc maimulte feluri de activitãþi. Într-una din sãli sedesfãºoarã o activitate de terapie prin artãplasticã, activitate condusã de mine. Aceastãmuncã am început-o în 2003, de atunciavând posibilitatea de studiere permanentãa bolnavilor psihici incurabili. Una dintrepersoanele ce m-a ajutat în demersul meueste doamna dr. Elisabeta Túros, medicgeneralist în incinta spitalului, cu care cola-borez sistematic la interpretarea lucrãrilorpacienþilor.

Grupul cu care îmi desfãºor activitateaeste compus din 10-15 membri, cu boli psi-hice diferite (schizofrenici, alcoolici, mania-co-depresivi, oligofreni) sau cu dizabilitãþifizice etc. Atelierul de artterapie este un ate-lier deschis, orice bolnav din clinicã poateveni ºi poate pleca dupã propria sa dorinþã;pot participa persoane de toate vârstele, pen-tru cã nu existã un grup-þintã. Activitateaare ca obiectiv principal sã-i scoatã pe aceºtipacienþi din morbida izolare faþã de lu-mea înconjurãtoare ºi faþã de sine însuºi,prin producþii vizual-plastice: picturi, dese-ne, colaje, papier-masche, mãºti, obiecte dinpiatrã, ghips, pâslã, lânã, lemn etc., precumºi prin alte moduri de expresie artisticã:muzicã, poezie. Fiecare participant îºi alegeliber temele sau materialele de lucru, pri-mind însã o îndrumare competentã. Fiecarepoate, dar nu este obligat, sã discute în amã-nunt cu terapeutul conþinuturile imaginilorºi problemele cu care se confruntã.

Ca terapeut, nu am intervenit niciodatãîn desfãºurarea lucrãrii bolnavilor, sarcinamea fiind de a organiza ºi coordona pro-gramele adecvate artterapiei. Atenþia meaeste concentratã pe implicarea pacienþilor în munca artisticã, pe perceperea valorizantãa acestei munci de cãtre pacienþi ºi pe po-sibilitatea lor de a împãrtãºi experienþa ºi

Terapia prin artã

�

• Numãr ilustrat cu desenele atelierului de arttera-pie de la Spitalul de Boli Psihice Cronice din Borºa

14 • APOSTROF

trãirea rezultatã din aceastã muncã. Terapeu-tul trebuie sã fie deschis, capabil sã creeze oatmosferã securizantã, printr-o neutralitatebinevoitoare, sã fie creativ el însuºi, în staresã iniþieze un joc artistic gratificant, sã me-dieze comunicarea ºi sã ghideze pacienþii în dificultãþile lor relaþionale, prin interme-diul creativitãþii plastice.

Esenþialã rãmâne întotdeauna impor-tanþa acordatã procesului creativ, ºi nu va-loarea esteticã a produsului artistic reali-zat. Pe parcursul întâlnirilor cu pacienþii, artrebui sã fiu asistatã, în mod constant, deun coterapeut sau medic psihiatru, care sãînregistreze observaþiile individuale, datelegenerale necesare despre fiecare subiect,derularea procesului artterapeutic ºi sã eva-lueze ºedinþele. Acest proces de colaborarenu se desfãºoarã, din pãcate, în cadrul ºe-dinþelor de artterapie din spitalul în carelucrez.

Pentru desfãºurarea activitãþilor, prin im-plicarea asociaþiei finanþatoare, dispunem deo sumã de 20-25 de euro lunar, din carese procurã materialele necesare atelierului.Activitatea are loc zilnic, timp de patru oreînainte de masã.

În lucrarea de faþã încerc sã evidenþiezimportanþa artterapiei pentru pacienþi, înperceperea sinelui, în autocunoaºtere, în în-cercarea de a-ºi exprima problemele conflic-tuale interne, în acceptarea grupului. Pentruaceasta am ales 5 pacienþi pe care am pututsã-i evaluez o perioadã îndelungatã, urmã-rind urmãtoarele criterii:

1. diagnosticul ºi tratamentul bolna-vului;

2. istoricul bolii, mediul social ºi inte-lectual anterior internãrii;

3. participarea (non)benevolã în cadrulgrupului;

4. interpretarea evoluþiei/involuþiei bo-lii prin creaþiile artistice specifice fiecã-rui subiect.

CEL MAI important element în evalua-rea pacienþilor consider cã este inter-

pretarea evoluþiei/involuþiei bolii prin crea-þiile lor artistice. Bolnavul se „descarcã“proiectând în exterior trãirile sale sufleteºti,temele delirante ºi halucinatorii, situaþii con-flictuale, stãri de dispoziþie afectivã, ten-

siuni, fobii etc. Astfel, „opera“ bolnavuluipsihic este mult mai încãrcatã ºi mai variatãîn raport cu arta cultã.

Se poate vorbi ºi despre „stiluri“ în artalor, care sunt proprii bolii respective. Mate-rialele produse de bolnavii psihici pot fi ana-lizate din punct de vedere estetic, luându-seîn considerare douã aspecte ale desenului ºipicturii: forma ºi conþinutul. Forma este su-bordonatã tematicii, care exprimã un conþi-nut insolit, inexistent în realitatea lumii.În unele situaþii, imaginile plastice amin-tesc de picturile unor civilizaþii primitive,arhaice.

Desenele pot reda universul exterior(denaturat, deformat), reprezentãri sim-bolice, forme amorfe, imagini stilizate, cuaspect decorativ-ornamental, având uncaracter repetitiv obsedant, de autodescrie-re ºi autopercepere (fizionomii, portret).Trecerea de la creaþia artisticã „normalã“ lacreaþia „patologicã“ se manifestã prin schim-barea stilului, a tematicii ºi a cromaticii.Aceasta se poate observa în cazul persoa-nelor care au desenat ºi înainte de boalã ºicare au continuat sã facã acest lucru ºi dupãîmbolnãvire.

O altã caracteristicã formalã este contu-rul rigid, simetric, îngheþat, care este speci-fic schizofrenicilor, la fel ca ºi rãceala cro-maticã, bizarã, ºtearsã ºi stilizãrile excesive.

Compoziþiile alcoolicilor sunt încãrcate,temele sunt reprezentate prin vise terifian-te, stãri halucinatorii, imagini depresive.Tonalitatea cromaticii este violentã ºi ei fo-losesc culori contrastante: negru, gri, roºu,albastru.

Bolnavii cu stãri maniacale utilizeazãculori calde, stridente (roºu, galben, verde),iar în cazul stãrilor depresive apar culori reci,ºterse, sumbre (violet, gri, albastru, negru).

�

Notã1. Vasile Preda, Terapii prin mediere artisticã, Cluj-

Napoca: Presa Universitarã Clujeanã, 2006.

Avangarda rusã

Lui P. Zaiþev

1. toamnã

Amuºinã copoiulSãlbãticiunile bãlþilor meleªi vânãtorul acasã-a adusVânat ºi miere.

ªi acasã el puse la caleChefuleþ pentru musafirii sãiDe-i prinse dimineaþaªi prin geamuri mi-a fost dat sã vãdOameni uriaºi precum viaþa.

Se ridicarã, tavanul zburãªi undeva-n înalt strãluci,Pornirã, nisipul scârþâi-scrâºniªi câinele în faþãPrinse-a le goni.

2. iarna

Frunzele – subtil-rafinate,Zãpada – primitivã,Pentru cã în zãpadã anumeTotdeauna se ascundeOmãt-momâie.

3. intermezzo

Spre searã tot mai tare –Geamãt de broscuþeCe-ntristeazã omul,Iar spre pernuþa meaVine în goanã somnul,

ªtiu, el, ticãlosul,Pânã-a doua ziAstãzi pe mine-anumeDin mine mã va izgoni.

4. despre primãvarã

ªi-n iarnã-i posibilã primãvara.Samovarul, pârguindu-se,Prinde-a fremãta, ca aleea,În strãluciri revãrsându-se,Dându-ºi peste margini.Anume astfel fragede aleiAurofumegândÎn revãrsãriTrosnesc cu secul ciripitAl primelor scânteiDe pãsãri.

5. vara

Întreaga problemã constãÎn rama geamului: eaÎntre noi ºi teiSe leagãnã cu deºert scârþâit,Iar teii: frunziº dens, luxuriant,Mai ales în înalt,Unde iepuraºi albaºtriκi ºoptesc versuri.

�

Traducere ºi antologie de LEO BUTNARU

Anu-mprejurIulian Anisimov

(1886-1940)

�

Bogdan-Piteºti

EGREU SÃ ne îndoim cã moartea lui IonLuca este resimþitã ca o eliberare pen-

tru Mateiu. În România, emoþia este consi-derabilã. Ion Luca însuºi, critic pânã la fobiefaþã de societatea româneascã, nu ar mai fiputut susþine traiul burghez de la Berlin.Întoarcerea în þarã îi apãrea lui Ion Lucadrept o fatalitate, era privitã cu durere, caun soi de ratare penibilã. Cu toate acestea,scriitorul nu se desprinsese niciodatã de Ro-mânia. A fãcut numeroase cãlãtorii în þarãîn intervalul berlinez, 1904-1912. Ambiva-lenþã exemplarã! Dar perspectiva de-a reve-ni definitiv, fãrã o situaþie clarã, într-o lumepe care o detesta trebuie sã fi fost greu deluat. Moartea poate sã reprezinte o soluþiealternativã în asemenea împrejurãri. Istoriacunoaºte morþi oportune, care nu sunt, me-dico-legal vorbind, sinucideri. În 1914, pen-tru a da un singur exemplu, regele Carol Ie prins în dilema teribilã de-a trãda pactulsecret care-l unea cu Puterile Centrale ºi aaccepta voinþa implacabilã a lui Ionel Brã-tianu de-a merge alãturi de Antantã. ªi Carolva „alege“ aceeaºi ieºire în sus. În ce-l priveºtepe Caragiale, pentru a-i asigura supravieþui-rea, prietenii plãnuiau subscripþii naþionale,turnee de lecturi în ºezãtori provinciale. Aproape mendicitatea. Pus în faþa acestei so-luþii alternative umilitoare, dispare din viaþã.

Este normal ca, la moartea tatãlui, Mateiu sã se adreseze „takiºtilor“, amicilorpolitici ai tatãlui sãu, pentru a dobândi însfârºit o situaþie profesionalã. A ajuta fiul eraºi o compensaþie aptã sã calmeze conºtiin-þele neliniºtite de soarta problematicã ce sefãcuse tatãlui. I se va oferi lui Mateiu un post de ºef de cabinet pe lângã ministrul Al.Bãdãrãu. Va fi numit în octombrie 1912.Acest post Mateiu îl va pãstra mai puþin decincisprezece luni, pânã la începutul luiianuarie 1914.

În acelaºi an, 1912, Mateiu reîncepe sãîl frecventeze pe Alexandru Bogdan-Piteºti1.În ce împrejurãri se cunoscuserã mai înain-te? – ªtim numai cã începe sã îl revadã înacel an pe acest personaj din umbre ºi lu-mini care este estetul ºi colecþionarul bu-cureºtean. Dar aici intervine un echivoc – ºi este sigur cã astfel de situaþii ambiguenu lipsesc ºi nu vor lipsi din viaþa lui Mate-iu. Bogdan-Piteºti publicã un ziar, Seara, opublicaþie agresivã care practicã atacurilejoase ºi ºantajul. Ziarul este finanþat ºi re-flectã opiniile unei alte grupãri conserva-toare, conduse de puternicul Gheorghe Gri-

gore Cantacuzino, „Nababul“, grupare opu-sã conservatorilor-democraþi ai lui TakeIonescu. În paginile Serii, apar articole vio-lente, desigur manipulate, împotriva parti-zanilor lui Take Ionescu. ªi mai ales împo-triva ministrului Alexandru Bãdãrãu, ºefullui Mateiu. Barbu Cioculescu semnaleazã unarticol, semnat de generalul St. Stoica (seascunde altcineva sub acest nume?), în caretakiºtii sunt desemnaþi drept „Crai de laCurtea-Veche“2. Dar Bãdãrãu este constantatacat în Seara, acuzat de favoritisme, abu-zuri, afaceri murdare...

Mateiu frecventeazã cercul lui Bogdan-Piteºti, fiind în acelaºi timp subalternul

omului celui mai atacat de ziarul acestuia,Bãdãrãu. Putem sã ne întrebãm, pe bunãdreptate, care este legãtura dintre dispariþiaziarului, în toamna lui 1913, ºi faptul cãtânãrul Caragiale înceteazã sã frecventezesalonul echivocului personaj care este Bog-dan-Piteºti. În ciuda acestei precauþii ele-mentare, pãrãseºte câteva luni mai târziucabinetul ministrului, probabil pentru cãBãdãrãu nu-i iertase infidelitatea.

Care ar fi putut fi motivele pentru careMateiu frecventa totuºi casa deschisã a luiBogdan-Piteºti? Tânãrul literator scria la acea vreme ultimele poezii din Pajere ºi se

D O S A R

Note pentru o psihologie a lui MATEIU I. CARAGIALE

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 15

�

D O S A R

• Mateiu I. Caragiale

16 • APOSTROF

pregãtea sã atace proza. Ideea Crailor, du-pã cum avea s-o mãrturiseascã mai târziu,apare, „nebulos“, prin 1910. Fragmente ca„Negru ºi aur“, „Isnoave vechi“, care anunþãatmosfera Crailor, dateazã din perioadarespectivã. Salonul lui Bogdan-Piteºti esteun loc de întâlnire al literaþilor ºi artiºtilor.Mateiu însuºi are o problemã de identita-te. Între cariera de scriitor ºi cea de om poli-tic, ezitã. Lucreazã pentru Bãdãrãu, dar sesitueazã în orbita monden-literarã a luiBogdan-Piteºti. Este oare motivul pentrucare pãrãseºte cabinetul ministrului, carear fi putut fi nemulþumit cã apropiatul sãucolaborator îi frecventa pe adversarii lui ceimai feroci?

Relaþia dintre scriitor ºi dubiosul mece-na este reluatã mai târziu, în 1915. Împreu-nã vor face, în 1916, o cãlãtorie la Berlin.Împreunã, ºi însoþiþi de metresa lui Bogdan-Piteºti, A. K., cu care Matei însuºi are, con-comitent, o legãturã. Dupã aceastã datã relaþia se întrerupe pânã la moartea lui Bog-dan-Piteºti, în 1922.

Cine era Bogdan-Piteºti? E greu sã nefacem o idee obiectivã despre personalitatealui complexã, ºi cu atât mai greu dacã vrem,provizoriu, sã facem abstracþie de mãrturialui Mateiu Caragiale. Totuºi, înainte de-arecurge la portretul distrugãtor pe care i-lva face mai târziu Mateiu, sã amintim obser-vaþiile mai distante ale lui K. Zambaccian,cel care oferã o mãrturie directã asupra per-sonajului3.

Se nãscuse la Piteºti în 1872, într-o fami-lie de moºieri. Originea tatãlui este puþincunoscutã. Aromân? Albanez? Mama estenãscutã Domnica Bogdan. Mai târziu, per-sonajul nostru, care uºor devine fantast, sus-þine o înrudire cu neamul ilustru al Basa-rabilor întemeietori. În ce condiþii exactedevine catolic, nu ºtim. Este crescut într-uncolegiu francez, se înscrie la universitãþiledin Montpellier ºi Paris, încercând medici-na, dreptul, literele, neterminând nimic. Re-laþia cu discipolii lui Alexandre Vaillant,anarhistul executat pentru cã voise sã punão bombã în camera francezã a deputaþilor,este nesigurã. Sigur este cã îl frecventezã peJoséphin Péladan, „le Sar“, ocultistul rosi-crucian disident (care-l va ºi vizita, pe la 1900,la Bucureºti). La Paris, de asemeni, intervinprimele conflicte cu legea. Zambaccian cre-de cã a trebuit sã pãrãseascã Franþa în ur-ma unei afaceri de „furturi de velocipede“.

Wikipedia, care prezintã un valoros arti-col (în englezã) privindu-l pe Bogdan-Piteºti, defineºte trei etape în viaþa lui4. În-toarcerea în România ar fi marcatã de o anu-mitã agitaþie revoluþionarã (ar fi îndemnatpe þãrani sã cearã pãmânt), aceastã impli-care fiind totuºi îndoielnicã. Mai probabil,Bogdan se face vinovat de delicte de dreptcomun, îndeosebi ºantaje. Cunoaºte închi-sorile româneºti. Alãturi de aceste aspecteumbroase, Bogdan-Piteºti se implicã cupasiune în promovarea artei moderne ºiajutã la deschiderea (împreunã cu AntonBacalbaºa) a Expoziþiei artiºtilor indepen-denþi. În calitate de cronicar ºi mecena,sprijinã pictori ºi sculptori, dintre care mulþiaveau sã confirme (pentru a nu-i cita decâtpe ªt. Luchian, N. Dãrãscu, I. Iser, Th.Pallady, C. Ressu, M. H. Maxy). Casa dinbulevardul Pache este descrisã ca un adevã-rat muzeu (colecþia a fost risipitã, din pãca-te, la moartea colecþionarului).

Angajamentul în favoarea artei tinere seprecizeazã cu înfiinþarea societãþii ºi a revis-

tei Ileana, din care au apãrutpuþine numere (1898-1901).Aici sunt popularizaþi artiºtica Luchian, Demetrescu-Mirea, Arthur Verona. Totdin aceastã perioadã dateazãrelaþia amicalã cu AlexandruMacedonski, al cãrui volumde versuri franceze, Bronzes,este editat cu o prefaþã a luiBogdan-Piteºti.

ªi tocmai în 1912, cândMateiu se alãturã prestigio-sului cerc, influenþa lui Bog-dan-Piteºti este în creºtere,prin alãturarea la grupareaconservatoare a lui Gheor-ghe Grigore Cantacuzino.Acum, Bogdan-Piteºti pre-zideazã ºi însufleþeºte clubulliterar (situat în strada ªtir-bey-Vodã), unde pot fi întâl-niþi tineri literatori de viitor,ca Arghezi (încã Ion Theo),Victor Eftimiu, Gala Galac-tion, Ion Minulescu, N. D.Cocea, ºi plasticieni ca Brâncuºi, Th. Pallady,C. Ressu, N. Dãrãscu, I. Iser. Dar apropie-rea de grupul ultraconservator îl orienteazãpe Bogdan-Piteºti cãtre o politicã filoger-manã. A fost sau nu agent informator ger-man, aºa cum afirmã Mateiu? – Totul paresã indice cã acesta din urmã avea dreptate.Fapt e cã, în ultimii lui ani, dupã rãzboi,cade în dizgraþie, pãrãsit de partizani ºi para-ziþi. Moare în 1922, detestat.

Mereu la limita infracþiunii, deseori de-pãºind-o, servit de lumea interlopã bucu-reºteanã, Bogdan-Piteºti apare în acelaºi timpca un susþinãtor ºi un animator considera-bil al miºcãrii moderniste. Din acest punctde vedere, de contribuþia lui trebuie sã seþinã seamã. O constantã reputaþie, chiar oaurã legendarã, îi creeazã anumite cuvintede spirit sau excentricitãþi, care nu au fostuitate. Ascultându-l pe Take Ionescu, carepleda împotrivã-i, exclamã: „Are talent, ca-nalia!“ Lui Macedonski îi trimite de Crãciunun curcan fript, împãnat cu napoleoni de

aur. Iatã ºi spovedania cinicului nemântuitpe patul de moarte, povestitã de Zambac-cian: „Pãcãtuit-ai vreodatã, cu vorba cu faptasau cu gândul? – Da, pãrinte – Ai râvnit labunul altuia? – Da, pãrinte – Þi-ai înºelatnevasta? – Da, pãrinte – Dar dacã bunulDumnezeu s-ar îndura ºi þi-ar dãrui viaþamai departe ai mai greºi ºi ai mai pãcãtui? –Desigur, pãrinte“.

Paginile din Jurnal ºi cele câteva însem-nãri din Agende în care Mateiu aminteºterelaþia cu Bogdan-Piteºti sunt scrise cu vigu-roasã urã. Care va fi fost dialectica senti-mentelor celor implicaþi ºi adevãrata lor re-laþie vom încerca sã înþelegem mai târziu,

Asupra naturii relaþiei dintre cinicul me-cena ºi eroul nostru nu avem alte informaþiidecât cele din tardivul jurnal din 1931-1932.Cu alte cuvinte, o intepretare post festum.Am arãtat cã cercul lui Bogdan-Piteºti, par-tizan al „Nababului“, era duºmanul declaratal „takiºtilor“, din care fãcea parte Bãdãrãu,ºeful de la minister al lui Mateiu. Era unconflict de lealitãþi, care avea sã se terminecu o rupturã între scriitor ºi ministrul sãu.

În ce priveºte viziunea retrospectivã, iatãcum descrie Mateiu, în Jurnal, povestearelaþiei cu Bogdan-Piteºti:

Refãcusem în 1912 cunoºtinþa cu B-P. Ne-am legat repede. Mã duceam sã-l vãd foar-te des; dupã moartea tatãlui meu mi-a împru-mutat cu foarte mare bunãvoinþã bani. Eraun farsor, destul de ieftin, dacã nu stereo-tip, pretinzând a fi în acelaºi timp anarhist ºicatolic, fanfaron al viciului contra-naturii cutoate cã era neputincios ºi infirm, amatorde artã foarte îndoielnic ºi câtuºi de puþincunoscãtor, ºi înainte de toate escroc, dar unescroc grosolan ºi naiv, de vreme ce cãzuse înlaþ de nu ºtiu câte ori, niþel cam peste tot,ºi fusese expulzat. Coabita cu o mizerabilãcreaturã, A. K., o tânãrã polonezã detracatã,vulgarã, necioplitã ºi ordinarã, lipsitã de carac-ter ºi de demnitate, de educaþie ºi de instruc-þie, ºi care sexualiceºte mi-a inspirat multãvreme o vie repulsie. B-P pusese sã fie fotogra-fiatã în haine de tânãr ºi în costumul Evei. B-P, care obþinuse la repezealã, graþie favo-rii lui Grigore Cantacuzino, o afacere grasã,

D O S A R

�

• Mateiu I. Caragiale vãzut deMarcel Iancu

• Facsimil Mateiu I. Caragiale

primi de la acesta ziarul Seara, în care dãduîn tãrbacã, fãrã cruþare, muºcãtor, în chip deºuchiat ºi burlesc, pe toþi cei pe care Canta-cuzino îi onora cu neprietenia sau cu anti-patia lui; adicã pe toþi onservatorii-democraþi,ministrul meu îndeosebi, ºi patronii bãnciiBlank. Ultimii, de conivenþã cu poliþia, îiîntind o cursã grosolanã, în care animalulcade din plin, este arestat, judecat, ºi con-damnat la nouã luni închisoare.

Câteva luni mai târziu, în toamna anului1913, încetez fãrã vreun motiv serios sã-l maivãd pe B-P. Cred cã data la care a încetat sãaparã Seara nu e prea îndepãrtatã de aceea ademisiei mele din postul de ºef de cabinet.Dacã din punctul de vedere al distincþiilorrezultatele au fost mãrunte – imbecilul deCiorãneanu a apucat în acest interval de timpcinci cravate de comandor ºi douã plãci demare ofiþer, pe care Take Ionescu le-a solici-tat oficial pentru ºeful sãu de cabinet – dinpunct de vedere material, au fost nule. Atuncicând ministrul meu a dispus de fondurile ca-binetului sãu, n-a vrut sã-mi dea nimic, pro-babil pentru cã avusesem naivitatea de a-iîmprumuta într-o searã a lui noembrie 1912,cei ºapte sute de lei pe care-i cãutase în zadaro zi întreagã.

În 1915 am reînodat relaþiile cu B-P, de-adreptul. În timp ce eu, dupã demisia mea,trecusem prin momente foarte dificile, pânãce tot Uhrynowsky mi-a procurat locul decorespondent al agenþiei Milli (dupã aceeaAsmanli), pe care l-am pãstrat timp de optluni, B-P fãcea o afacere care depãºea tot ceîndrãznise sã viseze în acest domeniu, ºi caremi-a dovedit cu prisosinþã cât de departe poa-te merge stupiditatea nemþilor. Pe el îl toc-mirã pentru opera lor de propagandã ºi-l pãs-treazã ca atare, chiar dupã ce condamnarealui rãmâne definitivã. Aceasta e oare faimoa-sa lor „Realpolitik“? Primea de la Erzbergerdouã sute de mii de lei pe lunã ºi, din baniicare-i trec astfel prin mâini, o bunã parte îirãmân. Cumpãrã case, terenuri, douã auto-mobile, tablouri, obiecte de artã, subscrieca un brav gogoman la împrumutul naþional,la emiteri de acþiuni. Refrenul lui e: „Româ-nia? – Pãi e þara unde curg laptele ºi mierea“.

Curgeau, ce e drept, însã numai pentrureptilele presei ºi rechinii politici liberali. Da-toritã trecerii pe timp de noapte a unui impo-zant convoi de muniþii au putut rezista Dar-danelele. În jurul meu, vedeam inºi, mari ºimici, învârtind sume grase. Iar eu, eu ce fã-ceam? Cu mijloace modice, dar judicios folo-site, duceam o viaþã frivolã, fadã ºi falsã.Membru al unui club de marcã, cinând înmarile restaurante, luând seara o sticlã de beremünchenezã sau cafeaua cu Kirsch, circulândnumai în trãsurã, frecventând numai persoa-ne distinse, chiar printre ticãloºi, ca de exem-plu ministrul de interne Morþun, fericitulbeneficiar al convoiului destinat Dardanelelor.Când „dulcile ape“ turceºti ale agenþiei ausecat, am început sã împrumut bani de laB-P, care se executa întotdeauna cu promp-titudine. ªi, pentru fiecare mie astfel dobân-ditã, semnam o poliþã, cu totul nouã sau maidegrabã zece, dacã nu unsprezece. Au dispã-rut cu toatele, ºi dupã câte mi-a spus vãdu-va lui B-P, ea le-ar fi distrus, la moartea soþu-lui ei. Unica lor urmã a rãmas în registrele desocoteli ale lui B-P; sora lui mi-a azvârlit ovorbã, acum zece ani, dar lucrurile au rãmasaºa, fãrã sã mai vinã vorba despre ele. Cu toa-te cã, reduse de catastrofa leului la a treizeciºi doua parte din valoare, plata lor m-ar fiîmpovãrat totuºi, ºi apoi înseamnã tot atâþiabani luaþi înapoi de la inamic. (p. 361-365)

Mateiu este plin de urã faþã de fostul sãuprieten, dar se ºi persifleazã. Nu e de mira-re, de vreme ce în perioada în care scrie aînceput aera nova, care-i permite, ºi chiarîl obligã, sã judece cu severitate nu cinismul

lui, ci „încanalierea“. Iar autocritica, la rân-dul ei, exclude orice clemenþã faþã de foºtiilui prieteni ºi lichidarea oricãrei recunoºtin-þe faþã de generozitatea eventualã.

Dar mãrturisirea grea nu o face încã înacest prim pasaj despre B-P, datând din 1931sau 1932. Trebuie sã aºteptãm anul 1935pentru ca ea sã vinã.

La scurtã vreme dupã ce reîncepusem sã-lfrecventez pe B-P, acesta cade grav bolnav –ºi era în ajunul unei operaþii. Amanta lui,cu care fusesem fãrã întrerupere în foarte bunitermeni, începuse sã mã dezonoreze cu inti-mitatea ei ºi sã mã lege tot mai strâns de viaþaei. Pe scurt, moartea lui B-P n-ar fi lãsat-otocmai pe caldarâm; izbutise sã-ºi cumpere ourâþenie de cãscioarã; nu voia sã se mulþu-meascã doar cu atât de puþin ºi-mi destãi-nui intenþia de-a ºterpeli, dacã tipul ei ar ficrãpat, banii pe care-i þinea,dupã cum obiºnuia, la el, –aproape, susþine, un sfert demilion – ºi ne înþeleserãm caea sã mi-l încredinþeze, ca sãfie la adãpost. B-P scãpã dela moarte. Ne legarãm ºimai mult, ºi, când, la înce-putul lui 1916, B-P, pe carefondurile ce le storcea de lapropaganda germanã nu-lsãturau, se hotãrî sã se ducãîn persoanã la Berlin, spre aîncerca sã obþinã un spor,depuse, prin metresa lui,toate insistenþele spre a mãdecide sã-l însoþesc. În felulacesta am fost pentru apatra oarã la Berlin. (p.373-374)

Tonul însemnãrilor careîl privesc pe Bogdan-Piteºtiºi pe amanta lui este plin deurã. O urã devoratoare. Nicimai mult, nici mai puþin,Mateiu explica ratarea luiprin relaþia cu colecþionarul-escroc. Puterea ºi luciditateacare îi sunt date tardiv, înpreajma vârstei de cincizecide ani, îi permit sã regãseas-cã ambiþiile ºi proiectele tre-cute. „Sunt pe punctul de-amã realiza“, scrie în Agendela 21 mai 1933, „atingândperfecþiunea. Inaugurez, înfine, vechile mele metode,pe care a trebuit sã le lasdeoparte timp de aproximativ 30 de ani,metode radicale“ (p. 489). Douã au fostobstacolele, crede Mateiu, pentru a avea suc-ces în viaþã. Prima a fost acþiunea nefastã atatãlui sãu. Nu numai cã i-a furat moºteni-rea, dar a insistat din rãsputeri sã-l facã sãstudieze dreptul.

Al doilea obstacol s-a ivit în relaþia tri-unghiularã cu Bogdan-Piteºti ºi cu amantaacestuia, poloneza A. K.

Pare semnificativ cã Mateiu a început sã-l frecventeze pe „B-P“ tocmai în anulmorþii tatãlui sãu. Este probabil cã, iniþial,nu existau sentimentele violent negativecare-l însufleþesc mai târziu faþã de dubiosulestet. E posibil ca, dimpotrivã, sã fi nãdãj-duit, odatã tatãl sãu dispãrut, sã-l înlocu-iascã cu o altã figurã care ar fi putut sã fieun substitut patern acceptabil. Faptul cã per-sista sã frecventeze cercul lui Bogdan-Piteºti,deºi acesta era adversarul declarat al minis-trului Bãdãrãu, aratã cât de importantã erapentru el legãtura. Intervine însã o a treia

persoanã, A. K., acea polonezã, mizerabilacreaturã... detracatã, vulgarã, necioplitã ºiordinarã... care sexualiceºte i-a inspirat multãvreme o vie repulsie. „Multã vreme“... la unmoment dat, prin 1915-’16, aceastã repul-sie este surmontatã. Amanta lui B-P înce-pe „sã-l dezonoreze cu intimitatea ei“. Câtãurã în grosolãnia exprimãrii! L-am vãzut peMateiu insensibil la feminitate, reducândmereu femeia la un simplu mijloc de parve-nire ºi îmbogãþire (niciodatã scop în sine,niciodatã izvor de voluptate), dar de aicipânã la aceastã degradare înverºunatã a ima-ginii lui A. K., este un mare pas. Psihanalizane-a obiºnuit cu ideea cã ura este adesea oiubire inversatã sau, altfel, o apãrare împo-triva unui sentiment de dragoste perceputca primejdios pentru ego, dizolvant. S-aputea, ºi noi tindem sã credem cã aºa a fost,

ca Mateiu sã fi fost un fel de copil îndrãgital cuplului ilegitim. Printr-un mecanismoedipian, tânãrul se îndrãgosteºte de femeiaiubitã a protectorului sãu, i-o rãpeºte. Apoi,dupã ce banul se amestecã (banii pe care îiîmprumutã, fãrã sã-i restituie, ºi banii pe carenu reuºeºte sã-i fure), iubirea, fragilã, dupãcum fragilã este facultatea lui Mateiu de-aiubi, se preface în dispreþ. Iar dispreþul îndetestaþie.

Referirea la textul literar, în speþã la Craii, aduce un element argumentãrii noas-tre. Este vorba de o iubire a lui Pantazi, acelape care autorul îl recunoaºte ca alter ego,„un alt eu însumi“. În tinereþe, povesteºtePantazi (în capitolul „Spovedanii“), s-a îna-morat de poloneza Wanda, „o fatã foarte fru-moasã“. E un sentiment amestecat. Deºi oiubeºte cu patimã, fãptura ei nu deºteap-tã într-a lui „o bãnuialã mãcar de o poftãtrupeascã“.

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 17D O S A R

�

• Mateiu I. Caragiale

Ceea ce a fãcut, povesteºte Pantazi, ca taini-cul meu simþãmânt de iubire sã se închegea fost numai mila. Când am auzit-o pe Wan-da, aºa o chema, mãrturisindu-mi plângândtraiul ei cel chinuit de vitregia nevestei de-adoua a lui tatã-sãu, un polonez, beþiv se înþe-lege, care o ducea de azi pe mâine cu prãsi-la lui din ce bruma agonisea cârpind haine ºicurãþind pete, ºi am aflat cã umblase s-o vân-dã, cum fãcuserã ºi cu o sorã a ei mai mare,pentru ca s-o scap, m-am hotãrât sã trec pesteprejudecãþi ºi s-o ridic pânã la mine.

Dar cu o zi înaintea cununiei o întâlneºtepe „cucoana Elenca a sameºului, una din celemai de ispravã mahalagioaice prietene cumama“. Femeia îi reveleazã firea pervertitãa nenorocitei Wanda, „o târâturã care se în-tinsese cu toþi derbedeii ºi trecuse pe la dof-tor ºi moaºã“. Iubirea lui Pantazi nu rezis-tã la dezvãluire. Dar revelãrile Sameºoaieitrebuiau sã fie fãcute pentru a dezlega o nu-mai firavã legãturã, lipsitã de poftã tru-peascã. Mila, invocatã de eroul alter egoPantazi, nu e cristicã. Prinþul Mâºkin pro-cedase altfel când Nastasia Filipovna îl chinuise, dându-se, în cele din urmã, luiRogojin. Chiar dacã se cufundã în rugã-ciune, „cerând mijlocirea duhului domniþeiSmaranda“, relaþia cu Cristos a lui Pantazi emai mult heraldicã („Dumnezeu nu îngã-duia ca stema casei noastre... sã fie prihã-nitã“). Cunoaºte „chinul sfredelitor întretoate, al îndoielii“, pe care totuºi îl curmãoferindu-ºi „dovada vie a trãdãrii“ (p. 109ºi urm.). Sã fie legãtura fugarã ºi pateticã alui Pantazi cu Wanda, polonezã ca ºi A. K.,transfigurarea literarã a realei aventuri cuamanta lui Bogdan-Piteºti? Ca ºi Pantazi,scriitorul a putut sã-ºi facã iluzii. Anamnezaamarã, din Jurnal, a iubirii din 1915-’16,portretizarea unei fiinþe ale cãrei aparenþeînºalã, în întregime negative, detestabile înprofunzime, seamãnã prea mult cu aventu-ra lamentabilã a lui Pantazi pentru a puteatrece peste ea.

La urma urmelor, ce importanþã are des-coperirea acestei chei romaneºti? Nu e maibine ca lucrurile sã rãmânã Sub pecetea tai-nei? Titlul romanului neterminat (?) al luiMateiu este poate expresia unei mai adâncidorinþe, aceea de-a meni anumite întâmplãriunei veºnice uitãri. Dar, atunci, de ce acestenote cu caracter testamentar din Jurnal ºidin Agende? Cui îi este lãsatã mãrturisireagreºelilor trecute, cãinþa tardivã? Este celpuþin o ºovãialã, între dorinþa de-a încredinþaunui discret istoric misiunea de-a lãsa pe loc„peceþile“, de a-i sugera sã respecte mormân-tul ascuns ºi indiciile lãsate, parcã neglijent,fals invizibile, stãruinþei unor arheologi airuinelor psihice. Fac parte dintre cei dinurmã.

Din ce în ce mai multe indicii ne duccãtre apropierea între intriga ºi portreteleCrailor ºi legãtura cu cercul lui Bogdan-Piteºti. Lucrul a fost perceput recent ºi decãtre Paul Cernat, care presupune o relaþieîntre Crai ºi cercul „estetizant“ al lui Bogdan-Piteºti5. Am arãtat mai sus cã, pentru Matei,Bogdan-Piteºti era o figurã paternã. Infamialui era confirmarea infamiei lui Ion Luca,dar ºi protecþia pe care putea sã i-o acordeera, de asemeni, paternã. Putem sã consi-derãm cã, povestind întâmplãrile din acei anicruciali, 1912-1916, Matei a vrut, în acelaºitimp, sã arunce o luminã asupra relaþiei cutatãl sãu adevãrat ºi sã o oculteze.

M. Cãlinescu a stabilit datele: întâmplã-rile narate în Craii de Curtea-Veche au loc

între octombrie 1910 ºi octombrie 19116.Noi presupunem cã acest interval de timpar putea fi el însuºi o criptare. El deplaseazãdatele pentru a ascunde adevãratul momental relaþiei inspiratoare cu B-P, începând din1912 ºi mai ales din 1915 pânã în 1916.

Portretul lui Paºadia din Craii nu esteprea îndepãrtat de amintirea pe care Bog-dan-Piteºti a lãsat-o contemporanilor. Darcu totul deosebit de imaginea respingãtoa-re a lui B-P din Jurnal ºi Agende. Memoriavie e supusã unei permanente reconfigurãri.Poziþia lui Mateiu faþã de Paºadia, în perioa-da în care scrie Craii, amestecã nostalgia ºisatira. Dar detestaþia personajului esteabsentã. Mai târziu, în scrierile memorialis-tice care sunt Jurnalul ºi Agendele, Bogdan-Piteºti apare, fãrã nuanþe, odios. Vom vedeacã aceastã poziþie face parte din procesul„descanalierii“, din efortul de individuaretipic pentru ultimii ani ai scriitorului.

Întrucât este Bogdan-Piteºti – Paºadia?Portretul cel mai verosimil istoric, cel schiþatde Zambaccian, ne trimite la un om dublu,la asocierea rafinamentului cu abjecþia. ªipersonajul literar Paºadia, mai ales cel dincapitolul „Cele trei hagialâcuri“ (p. 74-98),suferã de scindare psihicã. „Paºa“, în mo-mentul acþiunii romaneºti, a abandonat, dez-gustat, luptele politice, ambiþiile sociale.Duce o viaþã dublã, ritmatã de luminã. Ziuase izoleazã în splendida-i locuinþã, „somp-tuoasa sihãstrie“, decoratã cu un rafina-ment occidental, ºi se dedã studiilor, scrie ooperã, un studiu istoric, menitã dintru înce-put a rãmâne necunoscutã, executorul testa-mentar, credinciosul Iancu Mitan, avândporuncã s-o distrugã la moartea autoruluiei. Noaptea, eruditul, „apuseanul subþire îngusturi ºi lingav... vechiul vienez pierdutîn vraja visului mozartian“, „patriciul“,coboarã în „Suburra“. Fãrã sã-ºi „schimbeportul“, coboarã în universul infam aldesfrâului, „rãmânând tot aºa de mãreþ înviþiu ca ºi în virtute“. Sciziunea nu este doarîntre viaþa diurnã ºi cea nocturnã.

Se petrecea atunci ceva nefiresc: treptat fiinþalui cãdea într-o amorþealã aºa de stranie, cãacela pe care Pirgu îl târa, fãrã împotrivire,dupã dânsul, nu arãta a fi Paºadia el însuºi, cinumai trupul sãu, în care singurã privireaurma sã trãiascã, din ce în ce mai posomorâtãºi mai tulbure, destãinuind parcã o suferinþãlãuntricã sfâºietoare. În zori... Paºadia se oþe-rea, se scutura ca dupã un vis urât.

Asupra naturii duble a „marelui prieten“se pot face constatãri numai aparent con-tradictorii: pãrerea obºteascã îl decreteazãnebun. Cum ar fi putut fi înþeles altfel el,nutrit de „o urã bolnavã împotriva þãrii ro-mâneºti“, dar, în acelaºi timp, „statornicit înBucureºti, în oraºul blestemat, plin de atâ-tea amintiri amare“? În acelaºi timp, nara-torul, care are rarul prilej de a-l vizita acasã,primit în salonul „De cel mai preþios roco-co vienez“ imitând salonul cancelarului Kaunitz, „ticluit întocmai dupã una dinodãile de primire ale vechiului sãu Garten-palast din Mariahilf“. Dar Paºadia este toto-datã capabil de rãutate ºi de intrigã, îºi dãpe faþã „toatã râia“. De data asta, compor-tarea lui Paºadia nu mai e explicabilã prinnebunie; sciziunea e pe altã dimensiune, „ladânsul cãrturarul ºi cugetãtorul fiind altoiþipe un ciocoi borât“.

Umbrele pe care le lasã silueta lui Paºa-dia se completeazã ºi confirmã prin zvonuriºi legende. Personajul dispare din când încând „la munte“, pentru a disimula grave

crize de nervi, „pandalii groaznice“; dar, maiales, în viaþa lui existã cel puþin o povestelegatã de vãrsarea de sânge:

Un fapt divers – sinuciderea, în împrejurãriciudate a unui cunoscut personaj bucureºtean,a cãrui soþie întreþinea, se zice, legãturi vino-vate cu Paºadia – dase bârfelii înverºunate pri-lej sã-ºi atingã culmea: se murmurase cã, prinsasupra faptului ºi încolþit, acesta nu se codi-se sã adauge la lanþul de nelegiuiri al nea-mului sãu o însângeratã verigã.

Portretul lui Paºadia prezintã multe ana-logii cu cel al lui Bogdan-Piteºti. Originilefamiliale obscure, amestecul de occidenta-lism rafinat ºi de violenþã balcanicã, este-tismul extrem ºi relaþiile interlope, practicaextensivã a viciului, bãnuiala de crimã neîngãduie aceastã apropiere.

Putem sã admitem cã Paºadia este, pen-tru Mateiu, o figurã paternã. Admiraþia nuse împiedicã de luciditate. Umbra „ciocoiu-lui borât“, a românofobului înverºunat, anebunului, deboºatului Paºadia nu reuºeºtesã întunece aspectul sãu solar, pasiunea pen-tru ºtiinþã, puterea de-a dispreþui, trufia,însuºire eminentã care asigurã „mântuirea“,printr-un straniu mecanism psihologic, asu-pra cãruia va trebui sã revenim. Este un tatãdorit, la ora când scriitorul îl concepe, celmai apropiat de idealul patern. Printr-o ace-eaºi miºcare, ºi tot în cuprinsul celor „Treihagialâcuri“, este desenat portretul pãrinte-lui detestat, cel ce murise în chiar anul încare Mateiu reluase relaþia cu Bogdan-Piteºti:1912. Rolul acestui tatã real este asumatîn roman de Pirgu, unele din trãsãturile luiconþinând aluzii care nu pot lãsa vreo îndoialã:

Era dat în Paºte, dat dracului. A! Sã fi voitel, cu darul de a zeflemisi grosolan ºi ieftin,cu lipsa lui de carte ºi de ideal înalt ºi cu amã-nunþita lui cunoaºtere a lumii de mardeiaºi,de codoºi ºi de ºmecheri, de teleleici, de târfeºi de þaþe, a nãravurilor ºi a felului lor de-avorbi, fãrã multã bãtaie de cap, Pirgu ar fi ajunssã fie numãrat printre scriitorii de frunte aineamului, i s-ar fi zis „maestrul“, ºi-ar fi arvu-nit statui ºi funeralii naþionale. Ce mai „schiþe“i-ar fi tras, maica ta, Doamne! De la el sã fiauzit dandanale de mahala ºi alegeri... (p. 93)

(Alteori Pirgu se vede autor de „pieseistorice“, aluzie la Delavrancea, alt personajdetestat de Mateiu, v. p. 131.)

Dacã Paºadia este la un moment dat pro-iecþia unui tatã electiv, Pirgu ia asupra luitrãsãturile tatãlui real, încãrcat cu toate vi-ciile, derivând creaþia lui literarã din prac-tica mai mult decât asumatã a ticãloºieibucureºtene.

�

Note1. V. Theodor Enescu, Scrieri despre artã, ediþie

îngrijitã de Ioana Vlasiu, Bucureºti: Meridiane,2003, p. 29-104; v., de asemeni, AngeloMitchievici, Mateiu I. Caragiale, fizionomiidecadente, Bucureºti: Ed. Institutului CulturalRomân, 2007.

2. B. Cioculescu, Studiu introductiv, in MateiuI. Caragiale, Opere, Bucureºti: Univers Enci-clopedic, 2001, p. XXXIX.

3. K. Zambaccian, Însemnãrile unui amator deartã, Liternet., cap VIII.

4. http://en.wikipedia.org. 5. Paul Cernat, în Observator cultural, 14 iulie

2007.6. M. Cãlinescu, Mateiu I. Caragiale: Recitiri,

Cluj: Biblioteca Apostrof, 2003, p. 40-55.

18 • APOSTROF D O S A R

�

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 19

Amigdale

nu mi sedezmorþeaudegetele vineteaveai ºi tu apã în pantofi în nãrile subþirite-a prins ºi pe tine ploaia pe carneabuzelor tale se prãbuºeauumbre de cuvintece-ai vrut sã-mi spui nimic despre horcãitulfigurilor de cearã ce purtaucâte un embrion de cearã în pântecmãreþ ai trecut printre elefrunze galbene se roteau prin sãlile muzeuluinaþional de arheologiecapete rotunde se rostogoleau pe josîmi arãtai palmele ude îþi lãsai grãbit pe podeaamprentele nu cãaº pune la îndoialã memoria tadar de ce nu mai þii minte chipul meudin ochii pustii þi se prelingea clarul de lunãaveai apã în scoica urechii nu auzeai nimicam urlat pânã mi s-aurupt amigdalele ºi a curs alcool rece din ele

Cãlãtorie

o masã atât de comodãambele coate pe suprafaþa ei lustruitãnici mãcar nu mi-e foamemere roºii roºii în pãdurea care îºi meritã soarele

îmi întind picioarele pe banchetãazi nu am articulaþiioasele mele nu au plesnit dis-de-dimineaþãîn liniºtea compartimentuluivagoanele închise lunecã prin poianãnici Dumnezeu nu poate opriacceleratul aici

lângã terasament o grãmadã de cenuºão buturugã arsã pe jumãtateo siluetã în genunchiflori mãrunte pe care nu le voi atingeun bãiat aplecatscrie ºi el cevan-o sã mã uit niciodatã în caietul luiun copac ºi-a scuturat primul frunzelese vede cuibul împletit de ciori

unde-i faþa mea?pe sticla geamului sau în ochii preotuluisupraponderalce-ºi scoate încet mâncarea din pungifelii groase de ºuncã pe masa luiorice cãlãtor îºi meritã micul dejun

roþile se învârt pe ºine ajung în câmp deschisobserv o pisicã încordatã în iarbãunde-i botul de ºoarece?

Ca un aluat negru

mã gândeam la crãpãturila ciorapii rupþi la gleznele pe care se sprijineascheletul meu avântat spre o dorinþã târzieverbalizam o stare pe aleepãmântul de sub asfalt îmi asculta paºii

luna zimþatã aºtepta veºti din cine ºtie ce purgatoriuîntunericul dospea sub copaci ca un aluat negruîn corpul meu fermentau niºte voci rãguºitepriveam trotuarul crãpat „voi lua ulei voi lua uleiîn seara asta nu voi arde cartofii“treceam aºadar pe lângã un magazin umflat de umezealãmã gândeam la carnea buzelor meleîmi hiperbolizam viitorulcând deodatã de sus îmi cãzu pe umãrun gãinaþ de cioarã înfriguratãoh, e pentru prima oarã când scriudespre excremente

Rece pervazul

Cam verzi fructelecam subþire cãmaºa mortuluitrebuia sã-l îmbrãcaþi în haine mai cãlduroase.Nimeni nu-l aºteaptã cu rugul aprinssub cupola de þãrânã.

Vara s-a dusgreierii au intrat în pãmântdin toate pãrþile vin spre minelopeþi hârleþe de gropari.

Cam veche lumea, vã spuncu mâna pe inimãtoate rãnile se acoperã cu nãmol ºi alge viitoate cuvintele se rãzbunã pe ceicare le-au rostitîncercând sã ridice pe ziduri de carneun drapel de culoarea adevãrului.

Cam rece pervazulcam prea devreme apune soareleºi nimeni nu ºtie câþi diavoliurcã pe schelesã construiascã un palatdin sticlã neagrã.

Poem cu jaluzele

incredibil aerulîmpotrivindu-se mirosului tãu abdomenului tãuo dimineaþã cu exerciþii fizicecu jaluzele izbite de pereþicu douã chei în buzunare una de la casãuna de la centura de castitateun câine sintetic în faþa tao coadã de vulpe lipitã de parbrizun cap de pisicã în retrovizoro pielicicã de miel sub ºezutul ºoferuluipe celãlalt mal al rãuluise schimbã fusul orarpeisajele curg dincolo de geamse aruncã sub roþidin câmpia de maci se ridicã aburi de sângeþi-ai spãlat picioarele, dragostea mea?te-ai culcat pe burtã?te-ai întors cu faþa la perete?þi-am lãsat o aspirinã pe noptierãapa din pahar e strãvezie cageamul meu prin care se vede gâtul tãu

�

Poeme de IRINA NECHIT

VREAU SÃ scriu despre o poetã japonezã,ºi nu despre poezia þãrii Soarelui-Rãsare,

în chip de introducere. Traduc poemele eidupã versiuni engleze pe care poeta însãºi lecompune; apoi, eu le retranscriu (tot în en-glezã), discutãm noua lor înfãþiºare ºi re-zultatul este – aproape întotdeauna – uncumplit sentiment de frustrare: înþeleg dindiscuþia noastrã oarecum fragmentatã, dinrãspunsurile ei liniºtite, dar ferme, cã poe-mele, dupã retranscrierile mele, ºi-au pier-dut semnificaþia originalã. E foarte greu sãrãzbaþi dincolo de barierele impuse de ma-tricele stilistice ale unui suflet atât de com-plicat precum cel japonez.

ªi totuºi, chiar ºi în engleza lor aproxi-mativã, poemele lui Mariko san îmi par extraordinare. Existã o intensitate a senti-mentului perceptibilã dincolo de fragilita-tea expresiei, o forþã invizibilã întreþesutã întext. Recunosc mai întotdeauna în poeme-le ei subtilitãþi care-mi amintesc de poeþi pecare-i apreciem amândoi ºi despre care amdiscutat adesea, de la Blake ºi romanticiienglezi la Marina Þvetaieva ºi marii poeþiruºi ai secolului trecut, ºi totuºi, uneori in-tuiþiile ei mã uimesc. În poemul Wadi, spreexemplu, ceea ce surprinde este siguranþa cucare este descris un peisaj pe care nu-l cu-noaºte deloc (cât de puþin ºtie despre Þara

Sfântã ºi lumea înconjurãtoare mi-am datseama când, în decursul unei vizite în Ja-ponia, dupã ce i-am explicat în amãnunt di-ferenþele între cele trei religii monoteistenãscute în aceastã lume a deºertului, am pri-mit, la reîntoarcerea la Ierusalim, urãri deMerry Christmas…). Dar uimeºte de ase-menea ºi subtilitatea cu care natura estetransformatã, la sfârºitul poemului, într-unpeisaj al sufletului. Într-o scrisoare care aurmat unei lungi discuþii în care-mi reproºacã tentativa mea de traducere nu înlesneasuficient introducerea mesajului din finalulpoemului, mi-a mãrturisit cã de fapt poe-mul i-a fost inspirat de faþa ridatã a MarieiZambrano reprodusã într-o fotografie vãzu-tã la Institutul Cervantes.

Pe Maria Zambrano a descoperit-o gra-þie lui Cioran. A fost atât de impresionatã,încât a învãþat spaniola ca sã poatã sã o citeas-cã în original. ªi a citit-o „din scoarþã-nscoarþã“ ºi apoi i-a citit ºi pe mentorii ei spi-rituali, precum Ortega y Gasset ºi XavierZubiri ºi corespondenþa cu prieteni, poeþisau filosofi, precum cubanezul José LazamaLima. Cred cã ceea ce a fascinat-o la MariaZambrano a fost conceptul de raþiune poe-ticã, razón poética. Mariko Sumikura refuzãsã gândeasca în termenii raþiunii practice sauai celei filosofice: ea vrea sã judece lumeaºi lucrurile în termenii unei înþelegeri carenu explicã semnificaþia succesiunii unor eve-nimente în timp, nu cautã construcþii coe-rente ºi autoconsistente. Ceea ce a atras-o laZambrano a fost ideea lui „el absolute delos sueños“; poate cã ideea i-a venit de laGaston Bachelard, mi-a vorbit mult despreel ºi despre al sãu „droit de rêver“. ªi tot dela el a luat ºi gândul cã poezia trãieºte în efe-merul unei clipe, nu într-un timp „real“. Saucel puþin aºa am crezut pânã când am înce-put sã realizez natura acestor neînþelegeri pe

care le aveam în tentativele noastre de a tra-duce poeziile din japonezã, fie în englezã,fie în românã sau ebraicã.

În fiecare poem se regãseºte de fapt gân-direa unei poete ancorate în etosul unuicolectiv omogen, acel Shinto temperat deun budism în întregime refãcut pe mãsurasufletului japonez. Cititorul va regãsi aces-te semne încriptate în poemele alãturate; private superficial, ele par a reprezenta o în-cruciºare fireascã, aº zice, între o poezie occi-dentalã de facturã modernã ºi tradiþia haiku-ului japonez. Dar asta doar în aparenþã:privind cu atenþie, desluºim, în Ghirlandesau în delicatul Porumbel, seninãtatea delococcidentalã cu care poeta priveºte verdictulistoriei; imaginile din Sagara sau Wadi aduca desene japoneze în peniþã, iar împãcareacu soarta, lipsitã însã de resemnare, dinMugure sau din poezia Sakura reprezintãdoar câteva exemple ale acestui spirit ja-ponez. ªi cum ar putea fi altfel? MarikoSumikura descinde dintr-o familie de patri-cieni din vechea capitalã a imperiului; amvãzut lângã Kyoto mormântul unui strãmoºîngropat în grãdina templului familieiSumikura, datând din secolul al treispreze-celea. Alãturi de el, e îngropatã mama poe-tei. Într-un poem intitulat Strop de rouã,Mariko ºi-a exprimat esenþa ei japonezã înritm de haiku astfel: „Strop de rouã/Suspendat pe vârful de lance al unei frunzede lotus/ esenþa lumii e refractatã în privi-rea ta“.

A scrie mai mult, mai pe larg, mai în „profunzime“ despre poezia doamneiMariko Sumikura ar contrazice aceastãesenþã. Sper cã cititorii Apostrofului vor fi de acord.

�

Columbia, 30 noiembrie 2007

20 • APOSTROF

MARIKO SUMIKURA

Ghirlande

Voinþa florilor e tare ca fierul,Nemiºcate, pãºesc doar prin frumuseþea lorPrezenþa lor afirmã dincolo de cuvinte Eternitatea.

Soldaþi ai tãceriiArma lor e dragosteaSoldaþi plini de curaj Pãziþi de rãdãcinile lor adânci

Cândva, undeva, o sãmânþa va reuºi sã încolþeascã într-o inimã

Mugurii pãcii vor înfloriªi copiii se vor înveºmânta în ghirlandele lor.

Porumbel

În 1945Un ziarist japonez,Dupã ce vãzuse iadul pe pãmânt, a scris„Hiroshima doar vulturii mai au drept de

viaþã“

În 2005

Un copil Ridicându-ºi uimit privirea –Dupã primii paºi fãcuþi pe asfaltul fierbinte –A zãrit un porumbel aþipit în cãldura moale

a zilei

Fii liniºtit, dragul meu,Timpul aduce cu sine pacea

Ceremonial

În grãdina palatului imperial din Kyoto Bãtrânul cireºÎºi repeta sacadat refrenul:

„Sub petalele cireºilor în floaresurorile zâmbeau Sub cerul meu seninSurorile cântau“

Dupã care însã S-a oprit brusc, Pentru a se întreba, prozaic:

„Sunt oare clipele acestea de liniºteÎntr-adevãr ale primãverii?

Reveniþi, surorile mele,Îmi lipsiþi cu adevãrat“

Ghitarist

Auzi oare tremoloul meu mut?

Amalia, nu mai e nevoie sã-þi cânþi cântecele tale triste

Suntem singuriPriveºte… am lãsat ghitara din mânã.

Amalia, nu-þi mai plânge visurile pierdute Cãci nu mai eºti singurãPriveºte… sunt lângã tine.

Amalia, în prezenþa mea poþi sã-þi doreºti orice

Te cunosc doar atât de bineªi tu la fel.

Un vers plin de tristeþe ne strãpunge inimileChiar dacã tu nu mai cânþiChiar dacã eu nu te mai acompaniez

la ghitarã…

Sagara (însãilare pe broderie japonezã)

„Acul e generos“Era vorba ta favoritãDragã mamã.

„El se strãduieºte întotdeauna Sã-ºi împlineascã rostul“Mai spuneai,Draga mea mamã

Aplecatã asupra broderieiCaut coerenþa acestor minuscule vârtejuri Care o alcãtuiescªi mã gândesc la tine

Gânduri fãrã sfârºitGânduri fãrã noimã.

Pe kimonoul meuLuna strãluceºteªi florile de toamnãPlâng.

Vadi

Vântul ºuierã;Linia desenatã pe marginea oazeiEste un vadi.

Vântul devine vârtej;Linia devine umbraUnui soare de aur.

Cândva, în urmã cu o eternitateUn râu curgea aiciAcum nisipul muºcã nisip.

De-ar fi o picãturã de apã,Un fir de iarbãO urmã de viaþã.

„Vremurile duse nu vor mai reveni“, audpãmântul murmurând

ªi-mi pare cã în ochii eiÎntrezãresc dâra unei lacrimi.

Ave Maria

Pentru a-ºi împlini misiuneaÎngerii vor trebui sã gãseascã o inimã

tristãPe care sã aterizeze.

Ave Maria, Ave MariaRecitã femeia Mângâind mãtãniileCu evlavie.

Îngerii au însã aripiCare permit doar aterizãrile lineÎn aºteptarea lor,Inima rãnitã va deveni o pistãPerfect amenajatã.

Caleidoscopul

Este doar o jucãrieA poetuluiUn cilindru prin care, Luminate,Se vãd lumi colorate în miºcare

Imagini fosforescenteAmestec de real ºi virtualAduse în focar.

Scopio kalei eidosCaleidoscop

Artã a momentului Suspendatã în neantDacã încetez sã-l rotesc,Acest cilindruLegat direct de inimãDevine un instrument pentru a urmãri doarMiraculoasa transfigurare A cuvintelor.

Mugure

Nimic nu mã întristeazã mai multDecât vederea unui mugure Smuls plantei-mamã

O fetiþã strânge sârguincioasãMuguri de cuiºoare

Fericirea e necunoscutã înSatele cocoþate pe vârf de munte

Dar ea continuã sã strângã sârguincioasã Gânduri, speranþe ºi tristeþi,Un buchet plin.

O femeie liniºtitãStrânge ºi ea mugurii de cuiºoare, amintiri

ºi vise spulberatePânã cândMireasma lor îi pãtrunde trupul.

În cele din urmã fetiþa devine ºi ea o femeieCu inima înecatã în parfumul greuAl cuiºoarelor…

Dedicatã cireºilor în floare(Sakura)

Luna cu siguranþã va fi prezentã la întâlnire

Palidã ca-ntotdeauna.

Cireºul va înflori ca în fiecare an –Natura nu-ºi calcã promisiunile.

Dragã Sakura,Nu sunt singura care te aºteaptã Aleile cireºilor în floare duc înspre ParadisMulþi însã se mulþumesc cu un picnic la

umbra lor.

Astã-searã, eu voi veni la întâlnirea noastrãÎnflorind,Singurã.

Tsubaki (camelie japonezã)

Tsubaki reprezintã simbolul renaºterii –Primãvara.

Searã liniºtitã pe insula OshimaO fatã îºi aºteaptã iubitul pe malFloarea înfiptã în pãrul ei negru.

Pe poteca de munte lângã templul KumanoO cãlugãriþã se adreseazã lui BudhaCu o floare în mânã.

ªi samuraii iubeau aceste floriSingurele care rezistau zãpeziiNeaplecate,Iarna.

�

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 21

22 • APOSTROF

Nu emigrantul, ci cãlãtorul Cãtre mormane imense de soare,

Cãtre marea armonioasã dindãrãtul colinelor,

Ca un cântec într-un flaut.ILARIE VORONCA

BUNICII NOªTRI plecau rar de acasã, undeaveau mereu treabã. Azi suntem bucu-

roºi sã avem unde pleca de acasã, adicã sãavem de lucru, mai în apropiere sau mai îndepãrtãri, treabã sã fie! Doar în vacanþe cãu-tãm drumuri fãrã treabã ºi le denumim tu-rism. Numai cã, pentru un sociolog, oriceloc ºi oricare eveniment rãmân oarecum oaplicaþie profesionalã, un prilej de meditaþieºi acumulare de noutãþi convergente cu preo-cupãri de acasã. Aºa se face cã în nenumã-ratele mele plecãri de acasã am avut mereuprilejuri de a-mi îmbogãþi cunoºtinþele acu-mulate în cercetãrile de teren conduse deregretatul Octavian Neamþu, component debazã al ªcolii sociologice întemeiate de Dimitrie Gusti. Încep cu câteva amintiri pri-vind întâlnirile mele cu Iván Boldizsár, fostulpreºedinte al PEN-Clubului maghiar, edito-rul revistelor Cinema ºi Hungarian Quarterly(revistã pe care am continuat s-o primescîncã vreo câþiva ani dupã moartea editoru-lui), fost participant la acþiunile sociologiceinterbelice conduse de Dimitrie Gusti. Da-toritã lui Octavian Neamþu, care m-a reco-mandat, regretatul scriitor maghiar m-a pri-mit totdeauna, de câte ori m-am oprit prinBudapesta, cu deosebitã prietenie. De maimulte ori mi-a spus cã ar dori sã vinã la Bu-cureºti, dar nimeni nu l-a invitat ºi a fost omare greºealã. În 1985, el fiind ocupat laForumul Cultural Internaþional, am vorbitdoar la telefon. Spunea cã-ºi scrie memorii-le ºi va acorda un spaþiu important priete-nilor din România. În 1988 am aflat, prindl Tiberiu Trutzer (fost cercetãtor ºtiinþificla Institutul de Cercetãri Pedagogice) despreo cuvântare a lui Boldizsár în Parlamentulmaghiar, apãrutã ulterior, probabil parþial,într-o revistã, sub titlul Un fost agent romândespre demolãrile din România. Grija lui pen-tru localitatea ªanþ, unde lucrase împreunãcu Gusti ºi despre care îl mai informasemeu, dupã cercetãrile fãcute în anii ’70 subconducerea lui Octavian Neamþu, era o mãrturie a prieteniei, ºi nicidecum a uneiostilitãþi. El nu a vorbit rãu despre Româ-nia, ci despre politica aberantã a lui Ceau-ºescu. Nu era un naþionalist, ci un maghiaronest. Gândea ca un occidental, eliberat derestricþii ºi temeri ideologizante. Avea umorºi nu putea accepta faptul cã intelectualiiromâni erau speriaþi. Mã întreba de ce nu seconstituie în România o miºcare a intelec-tualitãþii capabilã mãcar sã modereze cât decât excesele ceauºiste ºi explicaþiile mele îlîntristau. Participarea la cercetãrile sociolo-gice ale lui D. Gusti îi formase sentimenteprofunde de stimã ºi respect pentru popo-

rul român, ceea ce i-a fãcut pe unii dintreextremiºtii maghiari sã-l califice drept agentromân. A murit în 1989, spre paguba atâta maghiarilor, cât ºi a românilor, cãci ar fifost o voce a raþiunii, atât de necesarã azi,când extremismele bântuie ambele pãrþi.

O altã experienþã interesantã mi-a fostprilejuitã în 1975, când am primit misiu-nea de a obþine din Polonia proiectul prog-nozei culturale în perspectiva anului 2025.Problemele viitorologiei deveniserã o maro-tã cu iz propagandistic ºi ºeful meu aflase cãcel mai elaborat proiect în domeniul cultu-rii fusese elaborat în Polonia. Am beneficiatde un tratament excelent, de primiri la celemai importante foruri ºi mi s-a repartizat celmai bun ghid, doctorand în istorie, publi-cist ºi ºef de secþie la Oficiul polonez al tur-neelor artistice. Discuþiile cu el au fost celemai substanþiale, fiind eliberate de forma-lismul oficial. Am avut impresia cã ne-amîmprietenit, având amândoi o gândire au-tonomã ºi preocupãri de sociologie a cultu-rii, dar a fost imposibil sã mai restabilesccomunicarea cu el prin poºtã. Poate cã nudin vina lui. Mi-a arãtat cele mai interesan-te ºi frumoase locuri din Varºovia, Wroclawºi Gdansk, împreunã am investigat faþa nevã-zutã a locurilor ºi a oamenilor cu care amavut de lucru, m-a dus la filme imposibil devãzut în România pe atunci: Cabaret, cuLiza Minelli, ºi Cãlina roºie, a lui ªukºin.Fiecare zi era, datoritã lui, plinã de infor-maþii esenþiale ºi de trãiri afective, raþiuneaºi sufletul întâlnindu-se într-o bucurie caremã copleºea. Pânã atunci nu existaserã pre-cedente în cooperarea româno-polonezã pelinia cercetãrilor socio-culturale, deºi acade-micianul Sicinski mai fusese la Bucureºti, darpentru cooperare academicã. Sesizând im-portanþa deschiderii unei noi linii de cola-borare, polonezii au aranjat întâlniri de lucrucu persoane avizate, cu diferite catedre uni-versitare sau institute de specialitate. Dato-ritã lor am putut obþine o documentaþiebogatã ºi interesantã, din pãcate neluatã înseamã la Bucureºti. Seriozitatea ºi profun-zimea polonezilor nu puteau avea ecou înRomânia de atunci.

Încã din prima zi am aflat lucruri intere-sante despre sistemul bibliotecilor, stimula-rea creaþiei artistice profesioniste, varietateapublicisticii culturale ºi originalul sistem dedifuzare a presei. Am vãzut noile hoteluriridicate prin cooperare cu firme franceze ºijaponeze, zona modernã care împinge spreridicol monstrul stalinist care este PalatulCulturii. Imaginaþi-vã cum ar arãta o Casãa Scânteii în Place de la Concorde. Bule-vardele elegante, librãriile pline de cãrþi strã-ine, cinematografele elegante ºi mai alescinemateca etc., totul mã încânta, fiind înevident contrast cu ce era la noi. Mi s-a ex-plicat de ce sunt atât de ieftine taxiurile: ori-cine îºi putea folosi maºina (de obicei FiatPolski) pentru taximetrie, cu condiþia sã ai-bã aparat de taxare ºi sã plãteascã impozit.În acest fel, statul a fost eliberat de investiþii,de garaje ºi cheltuieli de întreþinere, iar po-pulaþia beneficia de o ofertã largã, care men-þinea preþurile la un nivel acceptabil. Îmbi-

narea iniþiativei particulare cu sistemul so-cialist pãrea în Polonia chiar mai amplã decâtîn Ungaria. În ambele, þãri agricultura ºi co-merþul particular au supravieþuit în cadruprivat majoritar, intelectualitatea ºi-a apãratferm autonomia ºi cultura a pãstrat relaþiimultiple cu Occidentul. Oricât de marginalepãreau aceste excepþii, ele aveau sã-ºi demon-streze marea lor importanþã. Când am încer-cat sã detaliez ºefilor mei de atunci acesteaspecte, am primit niºte replici atât de ferme,încât am încetat sã mai cred cã va fi posibilão preluare pozitivã. Toþi voiau sã arate o capacitate intelectualã ºi o receptivitate de-parte de a fi altceva decât o mascã total ne-concordantã cu misiunea lor de buldogi aipropagandei inflexibile. ªi eu, naiv ºi opti-mist incurabil, credeam cã le-ar putea fi defolos informaþiile achiziþionate de mine înPolonia. Le pusesem pe masã prognoza po-lonezã a culturii (tradusã la Biblioteca Cen-tralã de Stat), inclusiv metodologia ei ºtiin-þificã, precum ºi orizontul unei cooperãrirodnice cu forurile poloneze similare, multmai eficiente decât la noi.

Ceea ce mã pusese pe gânduri atunci, înPolonia, era noua stratificare socialã, în carestrãluceau noii aristocraþi care-ºi plimbaucâinii la Barbacan (vechile fortificaþii), afi-ºând opulenþã ºi aroganþã. Aveam sã aflu cãîntre ei ºi ierahia de partid existã relaþii se-crete ºi benefice.

Cele mai rodnice cãlãtorii cu treabã aveausã fie cele din Italia, Franþa ºi Germania,acolo unde am avut norocul de a întâlni oa-meni deosebiþi, ca Paolo Orefice ºi EttoreGelpi, Jean Stoetzel ºi Michael Worbeck,Hans Küng ºi Claus Stephani.

Profesorul Paolo Orefice de la Universi-tatea din Napoli a fost invitat la Bucureºtiîn 1979 de regretatul Fred Mahler, prilej cucare ne-a prezentat studiile sale referitoa-re la educaþia adulþilor ºi educaþia perma-nentã, teme pe care ºi noi le-am abordat înRomânia, împreunã cu profesorul GeorgeVãideanu, pe atunci reprezentantul Ro-mâniei la UNESCO. Schimbul de informaþii,lucrãri ºi proiecte realizat atunci l-a deter-minat pe Paolo sã ne recomande pentru a ficooptaþi membri ai Asociaþiei Europene aEducaþiei Adulþilor, dupã care am primitrepetate invitaþii la lucrãrile acestui forum.Prima invitaþie a fost pentru a participa ladouã reuniuni internaþionale succesive, laSorento ºi la Napoli, ambele menite sã evi-denþieze funcþiile teoretice ºi pragmatice alestudiilor de sociologie a culturii, desconsi-derate pe nedrept. Principalul merit al aces-tei reuniuni ºtiinþifice a fost reliefarea relaþieidintre cercetarea ºtiinþificã universitarã ºicerinþele comunitare. Dispunând de lucrã-rile elaborate de colectivul condus de Paolo,am prezentat o analizã comparativã privindaspectele convergente ºi (mai ales) diver-gente ale modurilor în care este conceputãsociologia culturii în România, respectivîn Italia.

O foarte plãcutã surprizã a fost decla-raþia primarului din Sorrento cã îl conside-rã pe dirijorul Conta ambasadorul lui laBucureºti. Cele trei zile de dezbateri de la

TurismAlexandru Singer

Sorrento au fost urmate de un popas laPompei. Am încã în memorie imaginile civi-lizaþiilor suprapuse ºi pietrificate în lava vul-canicã, vestigiile unei vieþi cu gusturi fine,expresie a unor culturi comprehensive. S-arpãrea cã niciun fel de catastrofe naturale nupot ºterge urmele civilizaþiilor, dar catastro-fele artificiale, pe care omul însuºi le poateproduce, ar putea fi mult mai dezastruoase.Dupã un scurt intermezzo la Posillipo, amajuns la Napoli ºi am fost cazaþi la hotelVesuvio. De pe terasã vedem Castel dell’Ovoºi micul port Bersalero, iar seara asistãm launul din frecventele dueluri cu pistoale în-tre poliþie ºi Camorra. Cea de a doua con-ferinþã internaþionalã se desfãºoarã la CastelNuovo, cu participanþi mai puþin gomoºi ºiparcã mai interesanþi. Sunt profesori deºcoalã, mai pragmatici ºi foarte comunica-tivi. Paolo a reuºit sã creeze în aceastã zonão miºcare participativã pe ideea educaþieipermanente, fiind sprijinit nu numai de uni-versitate, ci ºi de diferite foruri comunitare.Poate cã ºi mai important a fost sprijinul pecare i l-a acordat permannent Ettore Gelpi,profesor la Milano ºi ºef al Departamentuluide educaþie permanentã la UNESCO.

În 1984 am revenit în Italia prin Inns-bruck-Brennero ºi m-am oprit la Firenzepentru un tur de oraº, între trenuri, fãrã sãºtiu cã voi mai avea prilejul sã vizitez pe în-delete acest oraº-simbol al culturii renas-centiste. Dupã scurte opriri la Roma ºi laNapoli, am ajuns la Pozzuoli. În aceastã strãveche localitate avusese loc un teribilcutremur, care se propagã orizontal în aceas-tã zonã, nu pe verticalã ºi la adâncime. Oparte importantã a locuitorilor zonei afec-tate fuseserã instalaþi în colonii de case mo-bile, aspectuoase ºi funcþionale. Reuniuneainterdisciplinarã despre prevenirea ºi com-baterea urmãrilor unor dezastre naturale s-a þinut în sediul Comandamentului Avia-tic al NATO, cu pazã americanã la poartã, darfãrã ca cineva sã fie împiedicat sã circule liberunde dorea. Aici l-am cunoscut pe profe-sorul De Sanctis, poate cel mai apreciat specialist european în sfera largã a educaþieipermanente. Din pãcate, nu am mai avutprilejul sã-l reîntâlnesc înainte de dispariþialui prematurã. De la Pozzuoli am plecat laMilano, unde am stat trei zile. Din cauzaploilor, am ratat un spectacol la Scala, daram ascultat un splendid concert cu coruridin opere, dat de Chorale lirica Ambrosi-ana în Galeriile V. Emmanuele. Domul,Pinacoteca ºi Chiesa Santa Maria delleGrazzie au fost þintele spre care ploile to-renþiale nu m-au putut opri. Aceleaºi obiec-tive le-am vizitat ºi în 1992, când am reve-nit, de la Florenþa, numai pentru o singurãzi. În acest sediu bancar al Italiei e greu sãte simþi bine fãrã bani, iar prieteni nu prease ivesc pe aici. Sunt multe aspecte contras-tante cu atmosfera sudicã. Am încercat sãstau de vorbã cu unele persoane ºi am rãmascu impresia cã dincolo de o politeþe rece nupoþi trece. Aici oamenii sunt fie importanþi,fie insignifianþi, aparenþele primeazã, fes-tivismul nu mai este popular, ci america-nizat. Prima oarã când am fost acolo, în piaþaDomului era un cort uriaº, foarte frumosamenajat, în care se desfãºura un concurs de panificaþie, iar a doua oarã, în acelaºi locera un Disneyland în miniaturã, pentru pro-movarea celui realizat în Franþa. Am zisatunci cã globalizarea nu pare sã accepte nici Italia pe de-a-ntregul, darmite Europade Est. La noi bâlciul de la Câmpulung-Muscel circulã ºi în comunele din Argeº,

dupã Sf. Ilie, dar în nobila Europã micro-Disneylandul s-a oprit la Milano. Compa-raison n’est pas raison, dar mãcar festivalurilear putea fi mai puþin discriminatorii. Poatecã nu întâmplãtor, la festivalurile de artãpopularã, schimburile internaþionale de for-maþii artistice sunt onorate de reprezen-tante ale localitãþilor din sudul Italiei. Dealtfel, am observat cã ºi reuniunile ºtiinþifi-ce internaþionale par sã fi devenit o afacereîn care valoarea referatelor ºi comunicareaîntre participanþi au trecut pe locul doi sautrei, decisivã fiind organizarea, încredinþatãunei agenþii specializate. Aceasta se pune înacord cu municipalitatea, reþeaua hotelierã,comerþul ºi presa din localitatea respectivã,pentru ca pe durata acþiunii sã se obþinã spo-ruri de profit. Ca urmare, esenþial este sã seatragã cât mai mulþi participanþi, nimenisã nu mai fie exceptat de la taxa de înscrie-re ºi toþi sã fie cãlãuziþi pe culoare de ser-vicii bine controlate. Aºa se întâmplã ºi latârgurile internaþionale, dar mãcar acesteanu au pretenþii ºtiinþifice ºi se declarã des-chis evenimente prezidate de interese finan-ciare. Poate cã e normal sã fie aºa în lumeade azi, dar ceva nu pare sã fie chiar în ordi-ne, mãcar când e vorba de cooperarea inter-naþionalã cu referire la interese publice.

În primãvara lui 1992, Paolo m-a invitatla Florenþa (unde se mutase, prin concurs,ca profesor) sã þin douã prelegeri studenþi-lor de la Pedagogie ºi sã particip la o reu-niune a Asociaþiei Sud-Est-Europene pen-tru Educaþia Permanentã. Cum nu mai aveamnevoie de aprobarea nimãnui ºi soþia mea sesimþea suficient de bine, am purces la pre-gãtirea cãlãtoriei. La Firenze, chiar de la garãsunt dus direct la universitate, unde am avutprima discuþie cu studenþii. M-a impresio-nat foarte plãcut interesul lor pentru pro-blemele învãþãmântului ºi culturii din Ro-mânia, participarea lor activã ºi modul cumm-au încurajat sã continuãm discuþiile în italianã, eu fiind conºtient de incorectitudi-nea gramaticalã care însoþea strãduinþa meade a exprima cât mai clar ideile de bazã.Apelând la francezã, când era cazul, a mers,dar pentru un român prudent dificultãþile cese ivesc când trebuie sã vorbeascã în itali-anã sunt mari. Similitudinile aparente suntînºelãtoare.

Din prima zi am repetat traseul turisticoptim: Duomo, Baptiseria, Palazzo Vecchio,Uffizi, Santa Croce, Ponte Vecchio, Capeladei Medici. Când te gândeºti cã fiecare cen-timetru din locurile pe unde-þi umblã paºii

ºi privirile este încãrcat de umbre invizibileale unor evenimente istorice ºi culturale glo-rioase sau cel puþin memorabile, micºoreziritmul ºi începi sã apelezi memoria, ajungândrepede sã simþi nevoia bibliotecii de acasã.

Nu puteam pleca din Florenþa fãrã încãun tur ºi o oprire la Chiesa St. Croce, undese aflã mormintele lui Dante, Machiavelli,Michelangelo, Galilei, Rossini etc. Te înclinila fiecare (unii, mai cu bani, pun câte o floa-re) ºi-þi promiþi cã acasã ai sã reiei sursele cucare le poþi onora memoria, deºi ºtii cã ava-lanºa evenimentelor contingente te va lecuirepede. Intenþia conteazã.

Ultima oarã am fost în Italia cu prilejulprimului Congres al ELLI (Iniþiativa Euro-peanã a Educaþiei Permanente), la sfârºitullunii noiembrie 1994. Organizatã la cel maiînalt nivel, în luxosul hotel Sheraton, reu-niunea mi-a oferit prilejul unei noi întâl-niri cu directorul general al UNESCO, dl Federico Mayor Zaragoza, cu dl Keith Davies,primul preºedinte al ELLI, ºi cu multe altepersonalitãþi binevoitoare faþã de România,dar, din pãcate, prea puþin solicitate în Ro-mânia. Importanta documentaþie obþinutãatunci ºi ulterior, care cuprindea proiecte aleUniunii Industriaºilor Europeni în coope-rare cu Consiliul Rectorilor UniversitãþilorEuropene ºi cu mari trusturi americane, ja-poneze ºi engleze, nu a fost apreciatã (cuatât mai puþin folositã) acasã nici pânã înziua de azi. Doar regretatul Dohotaru a do-rit sã întreprindã ceva, dar ne-a pãrãsit prearepede. Ministrul tineretului, pe atunci, dlMironov, a sprijinit iniþial propunerea meareferitoare la conlucrarea cu Odissey of theMind din SUA, dar apoi a pãrãsit proiectulfãrã nicio explicaþie. De fapt, trebuia sã iaumai în serios semnele de ignorare a coope-rãrii internaþionale cu ONG-uri din domeniulculturii, care nu pãreau profitabile.

La congres l-am reîntâlnit pe Gerald Bo-gard, unul dintre cei mai activi cercetãtoriºi iniþiator al unor proiecte culturale euro-pene. Discuþia cu el a fost dãtãtoare de sea-mã în ce priveºte modul cum organismeleeuropene includ România în planurile lor.Ca ºi la congres, Polonia, Cehia ºi Ungariatindeau sã acapareze poziþiile preferenþiale,dar trebuie sã recunosc cã ele vãdeau un se-rios sprijin guvernamental ºi o infrastruc-turã universitarã capabilã sã întreþinã con-tacte permanente cu forurile europene.

(Continuare în numãrul urmãtor)�

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 23

24 • APOSTROF

RUXANDRA CESEREANU es-te îndrãgostitã contra-

dictoriu, ca majoritatea ar-tiºtilor tulburãrii, de centruºi de rotunjime. Ultimul sãuvolum de prozã, intitulatNaºterea dorinþelor lichide(Bucureºti: Cartea Româ-neascã, 2007), reprezintã ro-tunjirea unui proiect. Aflãm despre aceastala capãtul cãrþii, unde scriitoarea mãrturi-seºte: „Aici se încheie cartea despre bãrbaþia Ruxandrei Cesereanu, scrisã ca o alterna-tivã la Tricephalos, cartea despre femeie ºiandrogin“. Este vorba despre o rotunjire te-maticã, a unui conþinut androginic în care,pânã acum, femeia avusese parte de un tra-tament special (intensiv ºi extensiv), dar ºidespre o rotunjire fantasmaticã, a unei gale-rii de reprezentãri erotice. Nu întâmplãtor,reperul narcisist al volumului anterior, Tri-cephalos, este prezent între citatele cãrþii.

Autoarea nu a fost nicicând adepta na-turalismului, toate punerile ei în paginã fiind manieriste, în sensul baroc, esenþia-list ºi greu al cuvântului. Cea mai evidentnonnaturalistã parte a cãrþii este, în modparadoxal, ºi cea mai preocupatã de temati-zarea dorinþei, respectiv chiar Naºtereadorinþelor lichide, o rescriere umoral-carnalãa arheologiei sentimentale a unei iubiri detip wertherian, întreþinutã de propriul sãudiscurs ºi de energia interioarã a propriei fantasme. Vocea naratoare este a femeii,respectiv a obiectului obsedant, scrisorilesubiectului masculin, cufundat în obsesie,marcând doar un contrapunct necesar.Scenariul acestei prime proze mizeazã pe untipar aproape renascentist: iubirea se insta-leazã, ca o boalã fatalã, în urma recunoaºteriiexterioare a iubitei, „ca un athanor de toam-

nã“, drept „preaaleasã“ interioarã, „femeiede necarne“: „Suferinþa este prietena mea.ªi întunericul. Nu mai dorm deloc, dar mi-ebine. M-am obiºnuit cu suferinþa mea, mãîncãlzesc la ea“.

Amânarea gratificaþiei erotice, potenþa-rea dorinþei fac ºi subiectul celei de-a douapãrþi, intitulatã Atingerea. Eul feminin, mar-tor, se cuibãreºte aici în postura lui favoritã,pe care o adoptase ºi în bucata anterioarã,respectiv aceea de ispititoare ispititã. Erosulîn consumare îi este indiferent, importantefiind posibilitãþile pasionale, pe care le doreº-te deschise în totalitatea lor. Retenþia tan-tricã devine pretextul unei iubiri autoin-duse, adolescentine, un soi de antrenamentpsiho-erotic pentru ulterioarele „dorinþelichide“: „voiam sã-mi negociez marfa, iarmarfa mea era sexul, orificii obscene, dispe-rate ºi devastate de dorinþã, aºa îmi închi-puiam eu lumea, pompatã cu viaþã imedia-tã, o lume peste care eroziunea avea sã seiveascã ceva mai târziu, dar pânã atunci eueram în centrul acelei lumi a poftei“. PentruMãgãriþa ºi alte coarne de melc, reperul celmai apropiat este Anais Nin ºi sensibilitateaei amoralã. Dacã pentru Nin nu existã ade-vãratã cunoaºtere ºi împlinire de sine dacãerosul nu-ºi asumã scenariul incestuos, dacãAnais nu-ºi ia tatãl drept amant (interna-lizând astfel un animus absent), pentru voceadin Naºterea dorinþelor lichide amantul in-cestuos, sacru, necesar este fiul nenãscut,deoarece numai aºa se scurtcircuiteazã celedouã forþe fundamentale, a vieþii ºi a morþii,a iubirii ºi a procreaþiei:

Ultimul bãrbat ºi cel mai important din viaþaei este fiul ei ºi datoritã faptului cã, de obicei,acesta asistã ºi încununeazã moartea mameisale. Apropierea lor înainte de moarte este lafel de incestuoasã ca un act sexual transcen-dent, întrucât fiul este singurul care poateînþelege sensul pântecului murind, tocmaifiindcã el s-a aflat acolo cândva.

Deloc întâmplãtor, finalul acestei bucãþide prozã trimite la gestaþia de sine, dinTricephalos. În fine, Postbãrbaþi, perla acestuiregal poetic în prozã ºi ultima lui parte (dacãnu punem la socotealã Post-scriptum-ul ºiEpilogul), revine la obsesia lui Dalí, dindebutul volumului, închegând practic o gale-rie de tablouri, de portrete („viziuni, sen-zaþii, fantasme ºi emoþii”) la fel de supra-realiste ca ºi imaginarea atingerii nedusepânã la capãt, mereu tensionate, din tabloulcare dã titlul cãrþii.

Una dintre constantele cele mai stabile(ºi cele mai trecute cu vederea) ale scrisu-lui Ruxandrei Cesereanu atrage atenþia înmod deosebit în volumul de faþã. Este vorbadespre distanþã, despre privirea aproape cli-nicã prin care scriitoarea face suportabile(atât în volumele sale teoretice, despre torturã sau detenþie politicã, cât ºi în poeziasau proza ei) experienþele extreme ale uneipasionalitãþi care traverseazã umanul dinepidermã pânã în duh. Oricât de carnal ºide visceral ar scrie, autoarea Naºterii dorinþe-lor lichide îºi pãstreazã ataºamentul faþã deprivire ºi faþã de funcþia separatoare a aces-teia. Douã tehnici de distanþare sunt favo-rite: ironia jucãuºã, lipsitã de sarcasm, princare eul se autocomenteazã de câte ori arrisca sã alunece în patetism sau gravitate(„nu eram prea coaptã, ci cam acriºoarã“ sau„o micã disperare spectralã mã lovise înmoalele capului“ sau „boleam ca o fetiºcanãatinsã de zburãtor“), ºi, pe de altã parte,adoptarea unei tonalitãþi de poveste, prin carepasiunea e tradusã mai degrabã compasiv ºinostalgic, decât imediat ºi furibund. Ultimatehnicã funcþioneazã perfect în proza dindebutul volumului, dar ea poate fi urmãritãºi în Postbãrbaþi, mai ales în portretele nega-tive: oricât de vâscoasã ar fi culoarea aces-tora, oricât de fetidã atmosfera, ele nu atingniciodatã abjecþia, tocmai datoritã vocii com-prehensive cu care eul comentator le rosteº-te. Aceasta este marca distinctivã a scrisu-lui autoarei, cea care o separã net de prozaerotograficã atât de prizatã ºi de prolificãla noi în ultimii ani.

Citind aceste poveºti despre bãrbaþi aleRuxandrei Cesereanu, mi-o închipui rostin-du-le, cu înþelepciune de curtezanã maturã,unor fete nerãbdãtoare sã cunoascã iubi-rea. Tonul ritualic i se potriveºte perfect scrii-toarei în acest roman despre seducþie. Deºiintenþia explicitã este aceea de a oferi o pro-zã „despre bãrbaþi“ ºi despre „ce rãmâne“ înurma lor, implicit cartea povesteºte (în sen-sul cel mai vechi al cuvântului) despre „cerãmâne“ dupã iubire, despre bãrbaþii vãzuþiºi simþiþi de femeie. Cu Naºterea dorinþelorlichide avem în faþã un volum de mare in-tensitate poetico-eroticã, o variantã antiro-manticã, nebunesc-fantasmaticã a „visuluide iubire“, o variantã în care visul a devenitdelir febril, mai puternic decât realitatea, ºiîn care iubirea pãtimaºã, violentã ºi lichidãse consumã în propriul sãu discurs. �

Despre postpasiuni

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 25

POEZIA LUI Cristian Balintdin volumul Nocturnele

lumii: 77 de poeme (Ed. Cri-terion Publishing, 2006) seaºazã de la prima paginã sub semnul problematizã-rilor de tip metafizic ºi onto-logic. Miza este mare (des-copãr deja, în al cincileapoem, trimiteri explicite la Platon). Rãmâ-ne de vãzut în ce mãsurã conºtiinþa poeticãreuºeºte sã gestioneze eficient, din punct de vedere estetic, un asemenea parcurs alimaginarului. Desigur, una dintre temele clasice care vin în poezie împreunã cu o ast-fel de tipologie a sensibilitãþii lirice este temaraþiunii ca o constrângere. Glosele poeticeale lui Cristian Balint nu depãºesc, din acestpunct de vedere, cazuistica obiºnuitã a raþio-nalismului ca „închidere de drumuri“, „vi-novãþie“ ºi „contrazicere a luminii“ (vezipoemul I din ciclul Nostalgia stingerii).Deduc din aceastã formulare postblagianãcã opþiunea lui Cristian Balint ar merge maidegrabã înspre metafizica simbolicã ºi vi-zionarism. Formula e riscantã, în condiþii-le vârstei contemporane a poeziei. Ca sã fieviabilã, ar trebui ca imaginarului poetic sãi se ataºeze un coeficient sporit de inovaþieformalã, prin care limbajul poetic sã de-pãºeascã simplul lamento (fie el ºi cinic) aleului, în maniera modernismului târziu alanilor ’70. Versuri precum „Acela nu a fosttimpul meu/ ºi mi-am permis o purtareobscenã/ crezând cã sunt rudã cu soarele“(I), ori „Vãd labirintul obscur la picioarelemele/ cuprins într-o sferã opacã, din inte-rior.../ Aº rãtãci prin el.../ dar ea spune cããsta îmi e locul“ (II) reuºesc cu greu sã facãsens „cosmic“, ca sã spun aºa, deºi bãnuiesccã aceasta le fusese menirea. În plus, abuzulde puncte de suspensie dezvãluie o tehnicãpoeticã încã insuficient rodatã. Tensiunealiricã, se ºtie, nu se creeazã numaidecât prinasemenea efecte, ci prin sensul ºi forþa im-

plicitã a viziunii ºi a alãturãrilor blocurilorimaginarului.

Din poemele lui Cristian Balint nu lip-sesc paradoxurile („Mila ce i-o port este rãulce mi-l poate face“ – II, din ciclul Rãtãciriuitate de timp), însã consecinþele lor poeticeþin mai degrabã de o obscuritate a imagi-nii decât de revelarea unor sensuri abisale.Autenticitatea este sacrificatã în asemeneacazuri în favoarea unei preþiozitãþi cãutate,din care lipseºte tragicul (e doar o dramã aconºtiinþei, echivalentã unor umori epite-liale), precum ºi umorul. Sunt ignorate ast-fel douã cãi regale ale poeziei vizionare contemporane (pentru care reprezentativisunt Marta Petreu ºi Ion Mureºan), care arfi putut funcþiona excelent ca modele deorganizare a materialului liric sensibil, darºi a celui inefabil. Dacã e sã caut mai de-parte valori ale autenticitãþii în poezia luiCristian Balint, ele s-ar putea gãsi, probabil,în presimþirea unui „haos“, cum îl numeºteel, ascuns pe la „colþuri,/ în umbrã sau înhohot dement“ (V), ºi care „se agaþã... cu-prinde ºi muºcã/ se retrage ºi revine sãdoarã“. Este limpede cã într-o asemeneaintuiþie se gãseºte impulsul iniþial al scrii-turii, ca o tentativã de a controla angoasaneantului ºi de a exorciza spaima de dez-ordine. Din acest punct de vedere, dacã aplicãm criterii ontologice în speculaþiahemeneuticã, volumul de faþã ar putea func-þiona ca un prim pas pe drumul vindecãriide haos, în sensul cã el ar reprezenta primatreaptã a acestui drum, ºi anume conºtien-tizarea crizei. O crizã a „vârtejului fiinþã-rii“ pe „Calea... demult rãtãcitã“ (VII).

Un revers al nodurilor ºi semnelor stã-nesciene se poate gãsi în ciclul Cãderea sem-nelor. Spre deosebire de modelul ilustru, încare tensiunea venea din construcþia sensu-lui lumii cu instrumentele ambigue ale sem-nelor, din citirea încãpãþânatã a acestor am-biguitãþi ºi elipse, în cartea lui Cristian Balinttrãdarea semnelor este doar constatatã ºi

deplânsã („Intenþii fãrã repere/ azvârlite în tainele Lumii.../ Cãlãuza instinctuluidefãimatã.../ de când am învãþat sã citim“– III). E bine sã ne amintim cã viziona-rismul, principala conduitã poeticã a luiCristian Balint, avea, la originile lui roman-tice, menirea de a construi SENSUL în pofi-da sensurilor trãdãtoare ale lumii ºi lim-bajului. Marea poezie vizionaristã sau neo-vizionaristã este aceea care încearcã activsã strãpungã coaja lucrurilor (ºi a cuvinte-lor chiar) înspre nucleul lor esenþial. Ea oferão viziune din interior asupra materiei sen-sibile ºi/sau inteligibile pentru care fiinþacomunã n-are organ de lecturã. Descriereaacestei materii reprezintã doar o micã parte(introductivã) a unui asemenea proces.

Dupã o serie de definiþii poetice ale unorconcepte filosofice dure, precum sufletul,fiinþa, viaþa, soarta, timpul etc., toate cu-prinse în ciclul Panorama aflãrii [ca existenþãundeva sau pretutindeni] – un experimentpoetic cu note de subsol, mãrturisind fla-grant bovarismul filosofic al lui CristianBalint – , urmeazã douã cicluri de un lirismpatetic, centrate pe tema iubirii: Arzând fluturii ºi Declaraþie inutilã de dragoste. Temaeroticã permeazã ºi urmãtoarele douã gru-paje (Agonie de toamnã ºi Rãpirea), diferen-þa venind din faptul cã acestea din urmã suntmai degrabã discursuri întoarse asupra pro-priului eu decât asupra relaþiei sale cu vreunalter. În sfârºit, Iniþiere este ciclul epilog încare, pe un ton profetic, vocea liricã îºi ros-teºte ultimul strigãt de suferinþã, încheiat,desigur, cu mirarea morþii. Nocturnele lumiise aratã astfel ca o carte pe ton egal, scrisãde un poet deocamdatã în formare, dar care,cu condiþia asumãrii unor câºtiguri ale isto-riei literare, va putea gãsi expresia cea maipotrivitã pentru miºcãrile interioare ale propriei sensibilitãþi.

�

Capcane vizionare

• Cultura publicã în nr. 45 un amplu inter-viu cu Dan Alexe, realizat de Cãtãlin Sturza.Dan Alexe (jurnalist, traducãtor ºi cineast)povesteºte, printre altele, extraordinara po-veste a realizãrii ultimului sãu film, Cabalin Kabul (care a cîºtigat Marele Premiu AstraFilm Fest 2007), „un film despre ultimii doievrei din Afganistan, care trãiesc în sina-goga din Kabul ºi care se duºmãnesc demoarte“. Sper sã vedem acest documentarºi în cinematografele româneºti.

• Numãrul 196 al Dilemei vechi e unul festiv,dedicat Zilei Mondiale a Toaletelor din 19noiembrie, tema sãptãmînii avînd titlul„Closetul la nevoie se cunoaºte“. Totul e decitit în acest grupaj sãrbãtoresc, de la mot-toul preluat de la Jerry Seinfeld – „Poatear trebui sã existe un muzeu al hîrtiei igie-

nice“ – la notiþa finalã, adãugatã „la închi-derea ediþiei“: „Aflãm din sursa cea maisigurã – site-ul www.worldtoilet.org – cã înOrganizaþia Mondialã a Toaletelor suntincluse 44 de þãri. România – bãnuiaþi, nu?– nu este afiliatã“.

• Am citit în cel mai recent numãr al revis-tei Discobolul (iulie-august-septembrie 2007)un excepþional sonet de Nicolae Ionel. Iatã-l: „Visam cã tocmai mã trezeam din vis / ºi,astfel, începeam a tîlcui / ce, din adînculmie-n carne scris, / – credeam – se ridicã-n-þelegerii. // Ci-l tîlcuiam visînd, tot în abis/ de somn somnind ºi sufleteºti stihii, / dedouã ori mie-n lãuntru-nchis / ºi neputîndadeverire-a-mi fi. // Încît, trezit din vis (spuneu cã-s treaz!), / ºi vis ºi tîlcuire-ncep dinnou / sã tîlcuiesc, gînd cu ne-gînd sã þes,// crezîndu-mã din vremea-ntreagã azi, / eu, vis în vis, ecou în alt ecou, / ºi-n tîlc tîlc,ºi-nþeles în înþeles!“

• În nr. 44 al României literare, cele maibune texte mi s-au pãrut chiar cele semna-

late pe coperta revistei: paginile memo-rialistice, „Secvenþe cu scriitori 1978-1981“,ale lui Livius Ciocârlie ºi scurtele fragmentede prozã ale lui Umberto Saba, traduse ºiprezentate de Doina Condrea Derer. Re-produc aici un paragraf dintr-o astfel de„povestire cu tîlc“: „43. TUBERCULOZÃ, CAN-CER, FASCISM Orice epocã îºi are propriaboalã, cãreia îi corespunde o alta (dar, pro-babil, e aceeaºi) pe plan moral. Secolul alXIX-lea a avut tuberculoza ºi dulcegãria sen-timentalã; secolul XX are cancerul ºi fascis-mul. Întreaga evoluþie a fascismului – fap-tul cã-ºi dezvãluie adevãrata naturã cînd eprea tîrziu pentru o intervenþie chirurgica-lã eficientã; cã nu poate sã disparã decîtodatã cu victima în care ºi-a înfipt rãdãci-nile; cã tinde sã se reproducã în locuri înde-pãrtate de primul focar; cã provoacã sufe-rinþe cumplite în cei loviþi; cã dauneleprofunde se vãd la examenul necroscopical trupului (sau þãrii) peste care ºi-a pusstãpînirea – aºadar, evoluþia fascismului de la început pînã la sfîrºit are surprinzã-toare asemãnãri cu ale cancerului“. �

26 • APOSTROF

EXASPERÃRI ªI fervori, frac-turi ale sentimentului ºi

ale viziunii, extaze ºi sfâºieri,toate aceste dominante on-topoetice au fost puse peseama lui Andrei Zanca deo bunã parte a criticii lite-rare. Nu fãrã temei, desi-gur. O exasperare nostalgicã sau, dimpotrivã, o nostalgie exasperatã, aº putea numi însã starea domi-nantã a poemelor din volumul Abis (EdituraLimes, 2007), într-atât disperarea e im-pregnatã de efluviile diafane ale nostalgiei.Poetul resimte cu fervoare ºi delicateþe tre-cerea clipelor, rezumând în versuri calofileºi tandre efemeritatea: „ne vom stinge în-tr-o clipã/ încã prezentã/ în memorie/ când//dupã un plâns uscat în antract, te apleci/ cuo proaspãtã/ disperare// peste foaia albã,carte// purtând autograful autorului, desco-peritã/ de un necunoscut/ dupã ani ºi ani//în raftul unui anticariat“. Pe de altã parte,eul liric îºi asumã condiþia de fiinþã amfibie,scufundatã jumãtate în spaþiul ficþionaluluiºi jumãtate în terestritatea pe deplin con-cretã. Între sine ºi lume se stabileºte, aºadar,un echilibru pe care Andrei Zanca nu pre-getã sã-l aºeze în prim-planul poemului: „ºinu ne putem/ folosi de timp/ spre a ieºi/ dintimp:// vina legându-ne de ieri, teama/ demâine, odinioarã/ plecat-am în/ cãutarea/sinelui// ºi am gãsit lumea// nu existã gra-niþe, nici delimitãri./ºi fãrã de sfârºit, clipa“.

Existã destul de multe poeme din acestvolum în care poetul pare a se detaºa de corporalitate ºi de concretitudinea coti-dianului, abandonându-se revelaþiilor saumãcar sugestiilor unei ascensionalitãþi în ca-re vizionarismul ºi amprenta sacralitãþii faccorp comun. Octavian Soviany observa, dealtfel, cã

Andrei Zanca este unul dintre acei poeþi (dince în ce mai puþini) pentru care starea liricãeste expresia unei aspiraþii spre spiritual, aunei nevoi imperioase de a transfigura spas-murile viceralitãþii în secvenþele unei drameliturgice ce þinteºte reinstaurarea omului ºia vieþii în sacru. Bântuitã de sentimentul cri-zei ºi de angoasele lumii moderne, poeziasa are gravitatea unui act soteriologic, princare „rãul lumii“ este exorcizat, iar rãul su-prem, moartea, se converteºte într-un sacri-ficiu, devine moarte în text, prin care subiec-tul uman îºi rãscumpãrã starea de cãdere […].Este vorba, fireºte, de „drumul interior“, ceîºi propune sã atingã, ca în experienþele mis-tice, o stare de „vid luminos“ a conºtiinþei,care duce la anularea diferenþei dintre eu ºi

non-eu, de unde ia naºtere sentimentul „fran-ciscan“ al comuniunii cu lucrurile […]. Astfelîncât poemele din Nopþile franciscane (Ed.Dacia, 2001) nu au doar patetismul unuide profundis, ci ºi ceva din aerul insurgent alunui manifest fiindcã astãzi a fi revoluþio-nar înseamnã a vorbi despre metafizic, devreme ce, întocmai ca pe timpul lui Marx,o fantomã pare a bântui Europa, dar nu efantoma comunismului, ci fantoma lui Dum-nezeu, a cãrei prezenþã resuscitã foamea noas-trã de metafizic.

Viziunile lui Andrei Zanca de acum nuau mai nimic din contorsiunea ºi învolbu-rarea afectivã a primelor volume, în care crisparea ºi þipãtul erau atitudini dominan-te. Acum tendinþa e, mai curând, de inte-riorizare calmã, de retranºare în propriulsine, de reculegere ºi reverie, precum în poe-zia te-am zãrit, în care realul ºi oniricul îºidisputã un cadru al poemului fluctuant, vag, nedimensionat cu claritate: „în vis,îndreptându-te înspre sãlcii/ cu spinareaplinã de glod, aproape de înfrunziri/ þi-aiîntors capul// o seninãtate dincolo de-omoarte/ radia egalã/ tãcerea, unde de gând/sporind// spre mine ochii tãi luminând saca-dat/ orizontul, încât m-am cutremurat/ tre-zindu-mã// geamãnul meu nicicând zãrit,frate/ nicicând mai aproape-n/ înfiorarea/ desfialã/ zorilor“. Ion Pop, de altfel, sesizeazãaceastã ambivalenþã a neliniºtii ºi acalmieidin versurile lui Andrei Zanca, acest ames-tec de tensiune afectivã nedecantatã ºi ata-raxie purã:

E o ambiguitate ce menþine discursul într-obeneficã încordare, cãci cel ce se înscrie înel este, funciar, un neliniºtit, suferind deabsenþa comunicãrii armonioase, a „mulco-miei“ – cum foarte personal se exprimã –, aunei generozitãþi a relaþiei cu celãlalt, ºi caatare le cautã continuu, ca orice exilat cetrãieºte drama rupturilor ºi degradãrilor unorlegãturi în care investise, cândva, intense ener-gii sufleteºti.

Poezia lui Andrei Zanca din acest volummizeazã, în mare parte, pe resursele expre-sive ale semitonului ºi nuanþei. Poetul re-nunþã aproape cu totul la dinamica uneigestici abundente, pentru a-ºi asuma expre-sia minimalã, austeritatea imagisticã, respi-raþia reþinutã, aproape ritualicã a versului,precum în poemul altundeva: „nu se aflãîntr-o anume întindere/ nici în timp, nici însine/ o nuanþã de/ sentiment// e în mine,prelins/ în graiul discret// ceea ce nu se ros-teºte/ determinând rostirea// cum þipãtul

pescãruºilor/ presupunând apa ºi þãrmul,noi// în cãutarea de sine, însã/ între ochiimei ºi ochii câinelui// o distanþã împietritã/în memoria adâncului, aidoma// unei cate-drale ridicate pe fundamentul/ unui templuroman, insignifiante// mãºtile ºi meandreleunei implorãri, doar/ intensitatea inimii rãz-bate-n tânjire, ºi rãzbate// între douã rostiri.Un privilegiu al tãcerii“. Unduirea lumiiîn auz ºi în privire se petrece, în versurile luiAndrei Zanca, prin intermediul unor nota-þii delicate, sumare, austere, prin care realulse dematerializeazã, parcã, redundanþa deta-liilor sale transformându-se, astfel, în pro-pensiune spre idealitate, iar vacarmul înmelodios zvon al esenþelor, în reverberaþietainicã, precum în glissando: „între douãstânci, dunele./ cerul fãrã de nor/ ascult tãce-rea// sunetul gravid de liniºte. Nici o adie-re.//însã cine poate spune dacã unul a cân-tat/ când nimeni nu l-a auzit?// cine cântã ºi nu e auzit/ se stinge lent/ nu-i aºa?// ºitotuºi, tot ce ne marcheazã/ soseºte pe neau-zite/ insinuîndu-se/ adânc// în somn, ochiulînchizându-se/ totul.// doar auzul rãmânedeschis, oricând/ reîntorcându-se dintr-o/depãrtare, nouã/ necunoscutã:/ trilul privi-ghetorii/ se înfiripã/ din unduire de lunã/ ºifreamãt/ verzuind:/ ochiul cautã. Auzulgãseºte“.

Adept al simplitãþii ºi al austeritãþii sti-listice, Andrei Zanca percepe poemul ca peo cãutare a propriei identitãþi, în labirintulunei lumi în care formele, culorile ºi fãp-turile sunt tot atâtea simboluri ale trecerii ºi ale unei metarealitãþi ce se lasã doar ghi-citã, bãnuitã cu intermitenþe. Într-un poemprecum simplitate, regãsim ipostaza cva-siritualicã a ieºirii din timp, a dez-mãr-ginirii, prin recursul la modalitãþile in-trospecþiei; lumea ºi sinele se reveleazã înpostura unor vase comunicante ale aceleiaºiconºtiinþe lirice sensibile ºi senzitive toto-datã: „ºi nu ne putem/ folosi de timp/ sprea ieºi/ din timp// vina legându-ne de ieri,teama/ de mâine, odinioarã/ plecat-am în/cãutarea/ sinelui// ºi am gãsit lumea// nu existã graniþe. Nici delimitãri.// ºi fãrã desfârºit, clipa“. Lirica eroticã se menþine, larândul ei, într-o tonalitate vaporoasã, în-tr-un registru suav-ritualic, în care culorilese estompeazã, iar gesturile sunt stilizate lamaximum, cu o dinamicã imponderabilã,parcã: „cât mai ales, sã rosteºti/ ceea ce crezi/oare// aº putea îndura o lume/ în care tunu eºti?// între coºmarul din vis ºi cel dinmanualele/ de istorie zgribulitã, înþesatã cu morþi// mâinile noastre cetluite, mâinilenoastre/ manipulate, îngãlbenite/ în lacrapurtatã/ de alte mâini// dacã n-ai fi fostmereu cu mine/ ar putea trupul meu/ înier-ba cândva// printre aceste coºmaruri/ aban-donate ca niºte cãtuºe// în întunericul ru-ginit/ pe care l-am traversat/ îngemãnaþi/printre falangele risipite/ ale imperiilor?“ (nuatât sã convingi). Prin poemele din volumulAbis, cu timbrul lor liric dominat de inflexi-unea nostalgicã ori de reverberaþia calofilã,Andrei Zanca îºi consolideazã poziþia pe careo deþine în cadrul generaþiei sale.

�

Exasperãri ºi nostalgii

Cãrþi primite la redacþie• Diana Adamek, Vasco da Gama navigheazã,

Bucureºti: EuroPress Group, 2007.• Diana Adamek, Melancolii portugheze,

Bucureºti: EuroPress Group, 2007.• Rodica Grigore, Lecturi în labirint, Cluj-

Napoca: Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2007.• Constantin Mocanu, Lãstarul Caucalanda,

Râmnicu-Sãrat: Rafet, 2007.

• Doru Viorel Ursu, ªah mat la România,Bucureºti: CD Press, 2007.

• Ovidiu Hurduzeu, Unabomber – profetulucigaº, Bucureºti: Logos, 2007.

• Ioan Hada, La umbra zeilor în floare, BaiaMare: Ed. Fundaþiei Culturale Zestrea,2007.

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 27

CÃ NU Ion Luca Caragialeeste analizat drept un

scriitor modernist, de avan-gardã, în cutare studiu, cifiul sãu, Luca Ion Caragiale,cã George Ciprian nu este„actor de comedie“ (un rolmare al sãu a fost alãturi deDida Solomon în Domniºoa-ra Iulia în 1921 la Naþionalul bucureºtean),iar primul text despre Urmuz nu este unnecrolog anonim (nov. 1923), ci chiar prezentarea fãcutã de Arghezi cu ocaziareacþiilor la debut (iul. 1923). Mai departechiar, „observaþiile revelate“ despre Urmuzprin anii ’30 de colegul de liceu, poetulVasile Voiculescu, în sensul unei comparaþiicu Mark Twain, vor fi fost fãcute iniþial totde Arghezi, în acelaºi loc.

Nu aceste mici scãpãri (a cãror agluti-nare poate fi uneori enervantã, în funcþie de densitate) constituie însã esenþa lucrãriilui Paul Cernat, Avangarda româneascã ºicomplexul periferiei, Colecþia „Criticã, Istorieliterarã“, Bucureºti: Ed. Cartea Româneascã,2007, 440 p. Cartea e ºarmantã, analizînddin punct de vedere „mitteleuropean“ (rela-þia Centru/Periferie) grupãrile ºi regrupãri-le româneºti de avangardã, printr-o cerce-tare de tipul „A treia Europã“; volumul e defapt prima parte a unui proiect mai amplu,de facturã enciclopedicã, ce va prezenta „va-lurile“ avangardei: primul, subiectul cer-cetãrii de faþã, cuprinde manifestãrile Con-timporanului (1922-1932), iar cele ce vorurma, cercul de la Unu (1928-1932, dece-niul al patrulea) ºi Grupul SuprarealistRomân (anii rãzboiului ºi 1945-1947).

Dupã ce a stat foarte multã vreme cum-va în aºteptare, Paul Cernat debuteazã, iatã,în cercetarea literarã prin teza sa de docto-rat, din care s-a desprins, înaintea acesteicãrþi, o monografie Contimporanul (apãrutãîn acest an la Editura Institutului CulturalRomân); inevitabil, cele douã cãrþi interfe-reazã ºi reiau unele pasaje ºi atitudini, iarefectul este mai întîi benefic subiectului, apoipoate ºi autorului.

Cartea, o repet, este foarte bunã, dar areunele imprecizii de fixare a subiectului; po-vestea Contimporanului se terminã undevape la jumãtatea acestui dosar-carte; comple-tãrile vin cu o criticã a criticii, fixînd recep-tarea avangardei mai ales în epocã, prin stu-diile lui Lucian Boz (format în ambianþarevistei lui Vinea), ale lui Const. I. Emilian(un discipol dragomirescian, autorul primeiteze de doctorat despre subiect, „anarhismul

poetic“, unde apar ºi avangardiºtii), în fineprin articolele de întîmpinare ale lui Per-pessicius. Pare neclarã alegerea acestui co-mentator: dacã pentru cei anteriori existãmotivaþii (perspectiva „dinãuntru“, respec-tiv „din afarã“), Perpessicius pare la fel deeligibil pentru un studiu amãnunþit precumalþi mari critici: Pompiliu Constantinescu,poate ºi Vladimir Streinu, fapt consemnatde altminteri ºi de autor, dar nemotivat. Atreia piesã la dosar este prezentarea in exten-so a receptãrii lui Urmuz (pînã la 1989),excelent documentatã, un adevãrat fragmentsusceptibil de o monografie precum inter-feþele Contimporanului.

Centrul de greutate al tezei este formatde paginile despre formarea spiritului defrondã din literatura românã, culminînd cuînfiinþarea Contimporanului. Suprapunîn-du-se ºi adeseori distanþîndu-se de alte opi-nii, avînd în vedere ºi perioada respectabi-la a existenþei revistei, de peste 10 ani, PaulCernat ignorã sau îºi enclavizeazã subiectul,fãrã a urmãri poziþiile ºi opoziþiile lui Vineaet C-ie cu grupuri tradiþionaliste sau cuunele cu care îºi disputa „arta nouã“, astfelîncît permanentele ºicane dintre Unu ºi Con-timporanul rãmîn în neant; contextul apa-riþiei unei reviste-cult, Urmuz (1928-1929,5 numere) este ºi el procustianizat: GeoBogza, fondatorul publicaþiei, nu aparþi-ne zonei „contimporane“, ci în mod clarcelei „uniste“. Mai departe, revista Integral(1925-1928) ºi „integralismul“ par a fi, înstudiul lui Paul Cernat, indistincte de cerculde idei al Contimporanului, cînd, în modfiresc, Ion Cãlugãru ºi M. H. Maxy au avutºi ei „terezii critice“ (Lovinescu dixit). Pri-mul, îºi aminteºte criticul, „era bolºevic înmaterie politicã ºi, fireºte, avangardist înartã“. Avangarda româneascã ºi complexulperiferiei evitã însã „contaminãrile“ artei depoliticã, confecþionând ºi o devizã a avan-gardiºtilor din primul „val“ în acest sens, iarcriticul urmãreºte spectacolul: noul teatru,popularizarea filmului, preferinþele lor ci-nematografice (considerînd in abstracto figu-ra lui Chaplin: nu cel implicat în politicaartei, ci eteratul, neinfluenþabilul actor).

Avangarda mitteleuropeanã înseamnã,înainte de toate, proclamarea unei identitãþinaþionale, aºa cum s-a manifestat în spaþiulsîrb sau în cel polonez ori maghiar; spaþiulromânesc se înscrie ºi el aici, ºi astfel se con-tureazã una dintre cele mai subtile analize amediului (pre)avangardist autohton: NaeIonescu, mentorul de mai tîrziu al pro-moþiilor legionare, este un poetastru sim-

bolizant (o traiectorie spre extrema dreaptãcare nu e singularã: de exemplu, N. Davi-descu). Astfel, între ideile lui Cioran despre„Schimbarea la faþã a României“ ºi mediilede idei avangardiste se stabilesc niºte co-respondenþe: ºi avangardiºtii, ºi Cioran îidoresc þãrii un „mare, mare viitor“, Bucu-reºtiul fiind imaginat drept o placã turnantãa culturii ºi, ulterior, a exprimãrii politice.Dar ºi echivalenþe reductive, de genul: cul-tura românã este insignifiantã, ne-ar trebuiun reper „imperialist“ în arte.

Astfel, pe autor nu îl intereseazã atît hermeneutica literarã, cît interpretarea unorserii de date ºi preferinþe programatice ale scriitorilor ºi artiºtilor de avangardã; acesta este ºi punctul meu de vedere, in-tersectîndu-mã cu Paul Cernat, de pildã, înidentificarea unui modernism „de stînga“(sucapitolul II.1. se numeºte „Modernismulestetic al stîngii româneºti antebelice“), înfond stînga fiind locul de naºtere al moder-nismului autohton, ori, pe de altã parte, înprezentarea acþiunilor de mecenat care aususþinut arta în al doilea deceniu din seco-lul trecut.

Prin cartea lui Paul Cernat se defineºteastfel un prim „val“ de interpretãri ale avan-gardei, dupã 1989, alcãtuit din cercetãrilelui Ovidiu Morar (Avatarurile suprarealis-mului românesc, 2002, ale Emiliei David(Drogoreanu) despre futurism, în 2004 ºi2006, la care se pot adãuga monografiilela Fundoianu/Fondane (Radu I. Petrescu),Urmuz (Adrian Lãcãtuº), Gellu Naum (Simona Popescu).

Printr-un stil retro care înglobeazã ter-minologia thibaudetianã (cãlinescianã) –„momente“ ale miºcãrii, „generaþii“ –, auto-rul folosind în cunoºtinþã de cauzã acestenoþiuni de teorie literarã, cu semnele citãrii,se edificã astfel o cercetare compatibilã cuproiectul lui Cornel Ungureanu (de „geo-grafii literare“). Nu lipsesc nici aspectelepolemice, în special la adresa lui MarinMincu (vãzut drept un stindard protocro-nist în „chestiunea “ Urmuz). O lucrare cereordoneazã un material informativ, aducecompletãri, revalorizãri sau discuþii de ca-non avangardist, dominatã însã de un oare-care psihologism: complexul periferiei esteurmãrit la acest nivel, în declaraþii, în cores-pondenþe. Cu toate acestea, relaþia Centru/Periferie scapã unor contextualizãri psiholo-gice, iar o inferioritate a artistului românpare a fi greu de demonstrat. Cuvîntul exacteste „diferenþã“.

�

Pe valDan Gulea

Cãrþi primite la redacþie

• Nicolae Balotã,Romániai magyar írok,Marosvásárhely:Mentor Kiadó,2007.

• Ion Cristofor, O cuºcã pentrupoet, Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã,2007.

• ConstanþaBuzea, Rouaplural, prefaþãde NicolaeManolescu,Bucureºti:Vinea, 2007.

• DumitruÞepeneag,Capitalism decumetrie, Iaºi:Polirom, 2007.

28 • APOSTROF

TOATE TEMELE volumuluiCentura de castitate (Edi-

tura Cartea Româneascã,2007), al lui Nichita Dani-lov, sunt cuprinse în cele trei citate alese de autordrept motto: creaþia ºi moar-tea (v. fragmentul din Tao TeChing), preeminenþa spiri-tului asupra lumii fizice (Rudolf Steiner) ºi, în fine, eterna reîntoarcere (Lao zi). Da-cã existã experienþe extreme în poezie (însensul în care existã sporturi extreme, adicã sporturi deosebit de periculoase), atunci acestea sunt obligatoriu legate detemele mari, iar dintre acestea, mai ales detemele religioase. Numai poeþii foarte bunisau cei foarte slabi au curajul (ori, la celã-lalt pol, inconºtienþa) de a tematiza sacrul casubiect de poezie. De fapt, aº merge pânã laa susþine cã poetul cãruia îi reuºeºte o poe-zie cu subiect religios ar trebui declarat poetpe viaþã ºi n-ar mai trebui niciodatã deran-jat de criticã. Dacã ar fi dupã mine, NichitaDanilov s-ar numãra printre aceºtia, iar dacãscriu acum o cronicã la cartea sa o fac numaipentru a-mi justifica opþiunea.

Structuratã în trei cicluri (Insomnie, Fa-þa lãuntricã ºi Luminã), cartea nu marchea-zã schimbãri semnificative (de formulã saude conþinut) în poetica particularã a autoru-lui. El însuºi pare sã-ºi perceapã creaþia în-tr-o logicã a continuumului, a construcþieide duratã, dupã cum reiese dintr-un poemprecum Aura, unul dintre puþinele cu valoa-re de ars poetica: „merg pe strãzi (mereu înpantã)/ însoþit de douã cãrãmizi:/ ‘Iubitelemele mâini, le zic,/ de când v-aþi transfor-mat astfel?’/ Iar ele chicotesc,/ aruncândocheade ciudate una alteia:/ ‘De când con-struieºti ºi nu mai/ termini de construit/ ce-ai început...’“. Din acest punct de vedere,Danilov acþioneazã ca un sculptor pe dos:în loc sã vadã formele în materialul brut din care trebuie detaºate, scoase la luminã,privirea sa este mai interesatã de vidul carelocuieºte în orice formã, ulterior creaþiei.Ne-o spune poetul destul de explicit în Ca-sa: „... În fiecare lucru vãd vidul. Obiectelesunt fãcute mai mult din goluri decât dinplinuri, ºi eu vãd, vãd orice gol. Percep

materia ca pe o formã a nebuniei“. Intere-sul sãu pentru aceastã morfologie specialã a vidului trebuie pus în directã legãturã cu apetenþa autorului pentru imaginaruloriental ºi ale sale poetici ale golului. Celeascunse capãtã astfel, la Nichita Danilov,contururi de umbrã, deºi greutatea lor esteegalã cu a celor vizibile (v. sugestia „corpu-lui tãcut“ din poemul Corp, contraparteasecretã, matematic negativã a corpului vãzut,loc de veci al sufletului). Labirintul oriental,la care trimit (fãrã sã-l numeascã mãcar odatã) multe dintre poemele sale (mai alescele din ciclul Luminã), este fixat, ca înimaginea de pe prima copertã, aparþinândartistului Mihai Criste, în figura spiraleiinfinite a cochiliei de melc (sau a întrupãriiºi reîntrupãrii). Umbra ºi lumina circulã deo parte ºi de alta a acestei curgeri înnebunitede apropierea centrului, dupã cum o facplinul ºi golul sau viaþa ºi moartea, de-oparte ºi de alta a lui Lethe, râul orb care„merge pe stradã“ în poemul Un râu.

Ceea ce particularizeazã, între poeþii preocupaþi de filonul religios, scrisul luiDanilov este scriitura hibridã, în margineacotidianului. Acesta din urmã joacã, evident,rolul polului mundan, al revelatorului sfin-þeniei. Pentru a reuºi sã vizibilizeze sacrul,poetul recurge la trei tehnici recurente.Prima este aceea a deplasãrii aproape supra-realiste a unui semnificat sacru asupra unuisemnificant mundan. Poate cea mai expli-citã punere în paginã a acestui mecanism oobservãm în Camera ascunsã, ale cãrei sem-nificaþii beneficiazã de deplasarea sensuri-lor sacre ale „ascunsului“ asupra imaginiiactivate de memoria culturalã cea mai re-centã, a camerei de filmat care înregistreazã,în secret, o viaþã nevãzutã. Mecanismul însine este de naturã sã semnaleze una dintreconcluziile cele mai frecvente ale observaþieipoetice, respectiv absenþa sfinþeniei oriascunderea ei dincolo de percepþia fireascã.Cealaltã tehnicã este mutarea centrului degreutate din interior cãtre exterior, într-unechilibru instabil. Interiorul nu mai este,astfel, cuib al fiinþei, ci recipient gol, înaºteptare, „un Dumnezeu suficient sieºi;extras din sine însuºi“, ca în Feofan – Mul-þimea vidã, sau o „groapã adâncã“, precum

în De la fereastra. A treia tehnicã o reprezintãinseminarea imediatului cu picãturi esen-þializate de sacralitate, aºa cum procedeazãeul din Acvariu, care-ºi vede peºtii recitând„versete din Coran ºi din Biblie...“, dupã cele-a picurat agheasmã în acvariu.

De beneficiile expresive aduse de teh-nicile sus-amintite beneficiazã cele douãpoeme pe care le consider cele mai bune dinCentura de castitate. Este vorba despre Cãu-tare, în care câinii (asemãnãtori, în acelaºitimp, cu câinii lui Horus, dar ºi cu dulãiispecial antrenaþi pentru a-i identifica pepurtãtorii de cocainã) sfâºie o întreagã lumeîn cãutarea interioritãþii absente, nedes-coperind decât golul care a înlocuit plinulsacru, dar ºi despre Din tata, în care undestin al prezenþei este reprodus de un obi-ect al absenþei.

Existã ºi douã personaje care dau tona-litãþi narative, de cântec cosmogonic, aces-tor cicluri lirice. Este vorba despre bãtrânulFeofan, cel care se regenereazã asemeneaunui zeu fondator, dupã fiecare efort decreaþie, ºi de maica Fevronia, cea care îºipicteazã apostolii pe unghiile de la mâiniºi dobândeºte, tot ca o zeiþã de început delume, degete suplimentare, pentru a-ºicompleta ºi sfinþi propria lume, contemplatãîn alt poem în constelaþiile stelelor de grã-sime din supã. În Agonie, Feofan moare, darse reîntrupeazã în poemul imediat urmãtor,Feofan – Peisaj de varã, „nu se ºtie de ce/ ºipentru cât timp în lume,/ asemenea unui roi/curgãtor de albine/ ce unduindu-se cu miº-cãri lente/ ia forma unor sâni ºi coapse/umplând golurile/ unei splendide rochii desearã/ ce se ridicã dimineaþa“.

Centura de castitate reprezintã cântul ritualic al unor misterii postmoderne, marcând separaþia (mereu ameninþatã despargeri ilicite) dintre lumea plinului dezlocuit ºi aceea a golului vibrând de sub-stanþã.

�

Poemul castitãþii imposibile

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 29

news flash

they set out to catch the big fishthe creature seen by the whole community

in the evening the men returned empty-handedsuddenly old and stooped overwith their political opinions changed

message of encouragement

this morning in every mailboxthey found letters with illegible lineswords that squirmed and coupled

people were astonishedthe local wise men shrugged their shouldersthe old cantor accustomed towriting hidden under blotches of waxexpounded on the plum trees’ unexpected bloom

nobody understood

it was a message of encouragementsent by a limping future by timeits glorious hair at half mast

news flash

they made progress in the season of heatand to the drumbeat of heavy rainnot even the winter wind frightened them

they made valiant progress day and night

when they arrived where they’d been promisedtheir ancestors’ message awaited themthey found a moth-eaten hat

holy feast

on the main streetmajorettes strut throw kisses wave pantiesthe day’s fulsome rhetoric follows proudlyastride a gelded mule

one by one the drowsy windows open widebewilderment floods the roomsnobody knows that today is the feastof illiterate harvests

after the fog thickened

a heavy fogembraced the land

the messengers entrusted with the good newsgot lost and wound up in another country

after the fog thickenedwe no longer could recognize each other

we all becamedemocratic deaf-mutes

an ideal place

four hundred sometime oratorsfour hundred directors-generalfour hundred riled-up policemenfour hundred village councilmenfour hundred myopic accountantsfour hundred scorpionsfour hundred times four hundredinterdictions of taxes and fines

four hundred taxpayers

news

yesterday a tailless sheep gulped down a wolfan airplane crashed into a mountainbut the passengers surviveda star actress marrieda filthy old beggaryesterday the minister of informationuttered a truth

everyday news

with no warning gulliver entered the chamber of parliament

some leaped up from their slumber othersfroze a newspaper in their hands the lockof one’s speech got stuck in his throatanother’s pigskin cracked on someone else’s rump

gulliver scrutinized them through a magnifying glasserupted in great hoots of laughterand took his leave to a chorus of boos

later they unanimously approveda law meant to punish severelyany press interference in the lifeof bladders in suits and ties

�

Translated from the Romanian by ADAM J. SORKIN and IOANA IERONIM

PETRE STOICA

Poems by

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• ESTUAR

A împlinit Irina 60 de ani? ªtefan Borbély 3Cupole ºi poduri culturale Ovidiu Pecican 8Un evreu român în veac Ion Vianu 9

• CONVERSAÞII CU...Irina Petraº Ovidiu Pecican 4

• ANCHETA APOSTROF

Poezia Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Ovidiu Pecican, Marta Petreu,Adrian Popescu 10

• CRONICA LITERARÃ

Un anume sens al minunãrii Irina Petraº 12

• ESEU

Terapia prin artã Forró Ágnes 13Turism Alexandru Singer 22

• AVANGARDA RUSÃAnu-mprejur Iulian Anisimov 14

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• DOSAR: MATEIU I. CARAGIALE

Note pentru o psihologie a lui Mateiu I. Caragiale Ion Vianu 15

• POEME

Amigdale, Cãlãtorie, Ca un aluat negru, Rece pervazul, Poem cu jaluzele Irina Nechit 19

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Poeme Mariko Sumikura 20(traducere ºi prezentare de Michael Finkenthal)

Poems by Petre Stoica 29(traducere de Adam J. Sorkin ºi Ioana Ieronim)

• REVISTA REVISTELOR

25

• CU OCHIUL LIBER

Despre postpasiuni Mihaela Ursa 24Capcane vizionare Cãlin Teutiºan 25Exasperãri ºi nostalgii Iulian Boldea 26Pe val Dan Gulea 27Poemul castitãþii imposibile Mihaela Ursa 28Atac la vise Ioana Cistelecan 30

N U CRED cã vreunul dintre noi, tinerelesperanþe ale criticii literare româneºti,

mai suferã astãzi de orgoliul de a împlini undestin spectaculos de istoric literar cãlines-cian, eu una, cu siguranþã, nu! ªi nu mã apasã deloc o atare iluzie, pentru cã vre-murile sînt cum sînt, astfel încît sîntemnevoiþi sã ne risipim energiile în colabo-rãri ºi profesii cît de cît stabile ºi nu toc-mai puþine la numãr. Mã tot sîcîie întreba-rea pe care o lansa Claudiu Groza în urmãcu aproximativ cinci luni, în toiul dezbate-rilor pretextate de colocviul G. Cãlinescudin Bucureºti, unde s-a adunat floarea învogã (ori nu tocmai) a criticii literare nouã-zecist-douãmiiste: ce s-ar întîmpla dacã aceas-tã controversatã breaslã ar fi în stare – mira-culos, de-a dreptul – sã facã un front comun,fie el ºi tacit, ºi ar abandona cronicile lite-rare ce semnaleazã cãrþile momentului ºis-ar retrage în biblioteci ca sã producã unvolum substanþial, un studiu, de a cãrui lipsãsîntem din ce în ce mai abitir acuzaþi... Doarcã aº reorienta interogaþia nu înspre „nefe-riciþii“ autori ce s-ar simþi brusc abandonaþi,cãci e chiar o falsã problemã – ar rãsãri altecapete luminate care sã performeze în loculnostru!, niciun scriitor nu mai suferã azi (dinpãcate sau ba) dacã N. Manolescu nu-i re-cenzeazã cartea, nu dã un verdict, nu amen-deazã sau nu impune un nume, noi nu sîn-tem unici ºi irepetabili! Mã îngrijoreazã însãdisponibilitatea egoului nostru de a supor-ta cu-adevãrat o ulterioarã, proximã ºi ex-trem de rapidã plasare în uitare: sunã feericsã-þi permiþi luxul de a te dedica în exclu-sivitate lecturii, în urma cãreia sã oferi o ana-lizã pe caz/pe temã, iar aceasta sã fie real-mente una de excepþie, viguroasã-n conþinut,structurã ºi originalitate. Dar literatura, caorice organism viu, e perpetuu în miºcare,ea nu înþepeneºte într-un punct, oricare arfi el, ca sã ne aºtepte docilã sã revenim înpeisaj, e ºi ea ca timpul pe care-l consumãm:

ingratã – scrii, publici în reviste, exiºti –, þi-ai luat o pauzã, taci, þi-ai asumat cu bunãºtiinþã un risc, acela de a nu mai intra încãrþi... La finele lui aprilie, în capitalã, s-avorbit despre spectaculosul criticii lui G. Cãlinescu, s-a pomenit marca subiectivi-tãþii în relaþie cu paradoxala rezistenþã pesteani a opiniilor sale exprimate în Istoria lite-raturii române..., însã, date fiind formulãri-le propuse de colocviu, m-aº preocupa maidegrabã cît aplicãm noi, cei de azi, suferindautentic de microbul criticii literare (cã nuavantajele financiare ne mînã-n luptã..., aºacum observa Daniel Cristea-Enache), crite-riul estetic în cronicile pe care le publicãm,cît ne concentrãm asupra textului în sine ºicît alegem sã-l argumentãm ºi sã ne expli-citãm poziþia vis-à-vis de el, refuzînd ten-taþia atitudinalului ºi a teribilismului de dra-gul de a sãlta cu un cap deasupra celorlalþiºi nimic mai mult... ªi dacã tot mã frãmîntão situaþie ipoteticã, sã mai zãbovesc puþinîn apele ei ºi sã punctez ºi o utopie: DanMircea Cipariu venea atunci cu o soluþieabsolut pragmaticã, lansînd oportunitateaunui soi de asociaþie a junilor critici literari,de judecata cãreia sã se þinã seama, de pildã,la acordarea premiilor literare, cãreia sã ise trimitã de cãtre edituri noile apariþii, alcãrei cuvînt sã capete carevasãzicã prestanþã,substanþã ºi legitimitate; suna extraordinar,lumea în extaz, dar pe cînd sã se ºi contu-reze în scris, pe cînd sã se ºi parafeze un inci-pit, puþini au rãmas aceia complet dornicisã transfere imaginarul în real/simbolic: sce-nariul a fost cel mioritic, ce se înscrie per-fect în paradigma dat din colþ în colþ, învã-luire pe stînga ºi eludare pe dreapta, mîrîieli,strîmbãturi, finalmente – abandon total.Ceva rezumîndu-se la „ºi am fost ºi noi lavoi, ºi-aþi venit ºi voi la noi ºi... n-am rezol-vat nimic...“ Nu ºtiu dacã meritã sã tedãruieºti unei idei, nu ºtiu dacã e pãgubossã te implici într-o construcþie, dar sînt con-

vinsã cã nimic nu se va alege din orice pla-nuri mãreþe estetico-pseudoadministrative,oricui aparþinîndu-i ele. E-n firea noastrã sãne regalãm unii pe alþii cu propriile noastreegocentrisme exacerbate, cu propriile noas-tre carenþe comunicative ºi e-n firea measã nu mai cred în vise, ci doar în relativismeexpandate in extremis, cãci literatura românãnu ne ridicã statui ºi nici nu ne închiriazãmetrul pãtrat pe vecie. Dar dincolo de toateastea, statutul criticului literar ar fi trebuitsã-ºi conserve direcþiile esenþiale, ca prio-ritãþi general valabile: verticalitate, deschi-dere, disponibilitatea sensibilitãþii noastrede cititor avizat, cerebralitate, inspiraþie,puterea noastrã de a decanta, de a construiºi deconstrui patternuri analitice, de a ºtanþaobiectiv ºi motivat volumul în cauzã, de a-l relaþiona comparatist în limitele unuibun-simþ cultural apropriat, abilitatea de aaplica interpretativ concepte fãrã a sufocapagina/-ile de teoretic în exces, un auto-control impus firesc discursului, astfel încîtsã nu cãdem în capcana unei pastiºãri stilis-tice ºi semantice proprii, ºi „efortul“ nostrususþinut de a face textul lesne ingurgitabillectorului nu tocmai ingenuu, cãci – hai s-o recunoaºtem: nu lui ne adresãm, oricîtne-ar plãcea sã invocãm necesitatea uneiperieri a cronicii sau a recenziei ca sã ne apropiem de public, el e cel momit sã-ºi ex-tindã orizontul, nu noi cei chemaþi sã neminimalizãm expectanþele, actînd conformunui tipar mai mult sau mai puþin procus-tian, în defavoarea obvioasã a literaritãþii însine. Nu cred în modele statice, absolutiza-te ale criticii literare; aceleaºi ingredienteintrinseci ºi profesionale dãdeau gustul ºijusta mãsura a criticului literar lovinescian,maiorescian sau cãlinescian, ori ar fi trebuit,cel puþin, s-o facã. Aºa cum nu cred în deli-mitãri de genul „tînãr critic literar“. Eºti saunu critic literar... ºi-atît.

�

Atac la viseIoana Cistelecan

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro