– pe pagina a 2-a –

«Sarea pãmântului» poate fiaccesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro, ºiwww.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XVI, nr. 3 (63) / iulie-septembrie 2020

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3)Jurist Maria STAN(continuare în p. 24)

Preot Petru RONCEA

† IoachimArhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Protoiereu Ioan BÂRGÃOANU

(continuare în p. 5)

În buzunarul de la pieptul sufletuluipãstrez chipul unui drag profesor…

Un cuvânt de rãmas bunprofesorului Gheorghe A. M. Ciobanu!

Plecând odatã de la Seminar sprecasã, am trecut pe lângã Biblioteca dinRoman, iar drumul meu trecea prinparcul frumos al Romanului spre garã,pentru drumul spre acasã, via Bacãu.

Era în anii ’90...Pe lângã Biblioteca romaºcanã

sau pe aleile parcului am sesizatprezenþa unui persoane deosebit dedelicate, mereu cu cãrþi la braþ ºi de

Trei valori fundamentale susþin coloanavertebralã a unui neam ºi-i asigurã continuitateaistoricã: familia, ºcoala ºi Biserica. Aceste treisegmente definesc în acelaºi timp personalitatea unui

În prima zi de Brumãrel, sãrbãtorimSfântul Acoperãmânt al MaiciiDomnului, despre care Acatistul nespune cã pe acela care stã sub el, defapt, îl umbreºte puterea CeluiPreaînalt. Cu alte cuvinte, cinstind-o peMaica Domnului, Îl cinstim pe Fiul ei ºiasta e tocmai ceea ce trebuie sã facem.Cã o cinstim, ºtim din mul-titudinea imnelor bisericeºti

Dupã o varãcomplet diferitã detoate celelalte depânã acum, iatã cã am pãºit în anotimpul când se culegroadele muncii de peste an! Au fost multe lucruri de fãcutîn ultima perioadã, unele obiºnuite, altele, în schimb, noi,pentru toatã lumea, legate de prezenþa virusului COVID19. Ne-am mobilizat ºi considerãm cã ceea ce am fãcut afost bine ºi cã putem vedea acum rezultatele. Mãsurile

fiecare datã atent sã nu deranjeze penimeni din trecãtori.

Mi-a atras atenþia ºi privirea, prindelicateþea prezenþei sale...

Interesant era modul de a pãºi, câtmai aproape de marginea trotuarului,privind florile sau admirând gândurile...O prezenþã poeticã, muzicalã ºi unzâmbet aparte.

Acesta este chipul profesoruluiGheorghe Ciobanu, un om cu nume

Nr. 3 / iul-sept 2020 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Ioachim / Familia, mediul optim de perpetuare

a vieþii, darul cel mai de preþ al lui Dumnezeu ................ 1

Jurist Maria Stan / Bilanþ de toamnã ..................................... 1

Protoiereu Ioan Bârgãoanu / Un profesor de suflet .........1

Preot Petru Roncea / ªerpii ................................................... 1

Preot Daniel Pintilie / Sã ne lãsãm inundaþi

de lumina taboricã.... ............................................................4

Preot Daniel Nichita / Ora ucenicilor lui Hristos .............. 6

Presb. Aurelia Genes / O viaþã aºa cum a fost................. 8

Preot Sorin Postelnicu / Anul nou bisericesc

ºi începutul bun în viaþa noastrã ......................................... 9

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol /

Cultura ºi viaþa religioasã în timpul domniei

lui ªtefan cel Mare (II) ......................................................... 10

Prof. Ion V. Balcanu / Eroi au fost, eroi sunt încã... ......... 15

Maria Ilie / Maica Precista ................................................. 16

Luminiþa-Maria Radu / De la slujirea pãmânteascã

romaºcanã, la slujirea îngereascã

din Împãrãþia cereascã ....................................................... 17

Preot Silviu Butucaru / ªcoala de varã „Împreunã

facem bine“ ........................................................................... 18

Preot Cãtãlin lie / Practici romano-catolice

în cultul ortodox? .................................................................. 19

Preot Benone Paul Vãsâi / Cireºoaia - vatrã

monahalã sfinþitã cu sânge de erou ................................. 20

Vasile Ilie / Visul ....................................................................... 27

Preot Dr. Dumitru Bodale / Biblia are adevãrul ºi viaþa ... 28

închinate supravenerãrii ei la fiecare sfântã slujbã.Pentru cititorii noºtri, relatãm una din întâmplãrile

ne neînþeles, ºi totuºi reale, ale prezenþei Preacuratei în viaþaBisericii.

E vorba de o minune, o mãrturie ºi o încredinþare pentrucinstirea pe care suntem datori a o aduce Maicii Domnului.Într-o vestitã insulã a Greciei, numitã Kefalonia – uniicercetãtori mai noi socotesc dacã nu cumva aceasta ar fi înrealitate insula lângã care a naufragiat corabia cu SfântulPavel, ºi nu Malta, cum s-a tradus ºi se ºtie –, de sute deani se petrece o minune în ajunul Praznicului Adormirii MaiciiDomnului. Istoria spune cã, demult, aici era o mânãstire demaici care a fost atacatã de niºte barbari ce aveau de gândsã le batjocoreascã mai înainte de a le ucide. Mãicuþele s-aurugat fierbinte lui Dumnezeu sã le apere ºi, deodatã, s-autransformat în ºerpi care s-au încolãcit în jurul icoanei MaiciiDomnului din bisericã. De atunci, de sute de ani, în fiecarean, de la 6 august pânã la 15 august, vin ºerpi nu se ºtie deunde, din crãpãturile munþilor, intrã în bisericã, se urcã peicoana Maicii Domnului ºi rãmân acolo nemiºcaþi, ascultândslujbele sãvârºite. La încheierea Sfintei Liturghii, la AdormireaMaicii Domnului, ei pleacã iute ºi dispar fãrã sã mai fie vãzuþipânã la Schimbarea la Faþã din anul urmãtor. Îmi povesteaduhovnicul meu - venerabilul pãrinte Epifanie, neuitatã sã-ifie memoria - cã, mergând în pelerinaj la acea mãnãstire seîntâmpla asta în anul 2006 -, a vãzut aceºti ºerpi ºi chiar aluat pe unul în mânã, simþindu-l cald, deºi temperaturaºerpilor obiºnuiþi este foarte scãzutã. De altfel, pe cãrãrilepietroase ce urcã spre mânãstire, alãturi de credincioºii carese apropie de sfântul locaº, înainteazã unul dupã altul ºerpii,pe care unii dintre pelerini îi iau cu mâna, îi aºazã pe umeriºi merg aºa în bisericã urmaþi de ceilalþi care urcã ºi eitreptele ºi se odihnesc apoi pe icoana Maicii Domnului, icoanãcare este sãrutatã cu deosebitã evlavie, printre ºerpi, decãtre credincioºi.

Cred cã douã taine sunt mari în epopeea mântuirii ºigreu de înþeles de noi, oamenii: Taina Învierii lui Hristos ºiTaina Maicii Domnului. Nu spun acum cã pentru aceastaDumnezeu Se foloseºte de minuni pânã azi, Sfânta Luminãla Ierusalim, de Paºti, argument pentru Învierea Domnului,ºi atâtea lacrimi vãrsate din ochii Preacuratei din icoane, ci,iatã, ºi ºerpii cei evlavioºi din Kefalonia, pentru ÎntrupareaSa din Preacurata Fecioarã Maria. Dar poate, tocmai pentrucã noi ne regãsim tot mai puþin ca pretendenþi la înviere ºisensibili la mariologie, pe linia dreptei învãþãturi, ni se întâmplãaceste minuni pânã azi.

Trebuie sã cercetãm cum întipãresc draciinãlucirile cele din somn în mintea noastrã ºi-i dau oanumitã formã. Una ca aceasta obiºnuieºte sã seîntâmple minþii, fie privind prin ochi, fie auzind prinauz, fie printr-o simþire oarecare, sau fie prin amintire,care întipãreºte în minte, miºcându-le, cele ce le-aagonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare,rãscolind amintirea o întipãresc în cuget. Cãci organeletrupului stau în nelucrare, þinute de somn. Dar iarãºi,trebuie sã cercetãm cum rãscolesc amintirea? Sau poate

prin patimi? Aºa trebuie sã fie, deoarece cei curaþi ºinepãtimaºi nu mai pãþesc una ca aceasta. Este însã ºio miºcare simplã a amintirii, stârnitã de noi sau desfintele Puteri. Prin ea vorbim ºi petrecem cu Sfinþii.Sã fim însã cu atenþie. Cãci chipurile pe care sufletulîmpreunã cu trupul le primeºte întru sine, amintireale miºcã fãrã sã se mai ajute de trup. Aceasta se vededin faptul cã adesea pãtimim una ca aceasta ºi în somn,când trupul se odihneºte. (Evagrie Monahul, FilocaliaI, Ed. Harisma, Bucureºti, 1993, p. 76)

Nr. 3 / iul-sept 20203SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)om ºi dezvoltarea sa ca membruîntr-o societate sãnãtoasã, careasigurã securitatea ºi supra-vieþuirea sa ºi definesc, în acelaºitimp, mediul favorabil perpetuãriivieþii nãscute din iubirea dintrebãrbat ºi femeie. Naºterea într-ofamilie, formarea în cadrul ºcolii ºiîmplinirea ca fiinþã umanã princomuniunea de iubire cu Dumnezeusunt etapele devenirii omului ºidesãvârºirii sale ca fiind cea mailuminatã fiinþã din creaþie.

De 30 de ani familia din spaþiulromânesc este expusã unor greleîncercãri. Migraþia forþei de muncã,divorþul, abandonul familial, noileparadigme familiale de import impusede societãþile postmoderniste,parteneriatele civile, lipsurile ºi sãrãciaau aruncat familia într-un impas dincare doar întoarcerea la principiilesãnãtoase de viaþã, pe care le-ammoºtenit ºi în care cei mai mulþi dintrenoi au avut privilegiul de a se naºte, nemai poate salva.

Sã nu lãsãm tãvãlugul scãpat desub control al istoriei recente sã neniveleze conºtiinþele, sã facem apel laraþiune, sã gândim matur, sã nu aruncãmîn derizoriu familia, ca instituþiefundamentalã a omenirii, sã nu fimegoiºti gândind doar la ceea ce nepriveºte pe noi, dar nici nepãsãtori,indiferenþi sau neutri la cum esteînþeleasã ideea de familiecontemporanã ºi la cum se încearcãimpunerea diferitelor alternative sauparadigme de vieþuire în comun. Nimicnu poate înlocui dragostea unei mamecare se jertfeºte aducând pe lume un

copil, iar dacã noi ne-am bucurat deacest drept ºi privilegiu sã gândim ºi lageneraþiile viitoare, la bucuria ºifericirea copiilor încã nenãscuþi, ladreptul la normalitate garantat de însãºinatura umanã.

Responsabilitatea creãrii unuimediu optim ºi natural perpetuãrii vieþiiîn lume ºi grija pãrinteascã pentru ceicãrora le-am dat viaþã, sunt modulconcret de a mulþumi mamelor noastrepentru cã ne-au educat ºi ocrotit înmediul familial, pentru cã s-au jertfitspre binele nostru, cã au ales sã nenascã ºi sã-ºi împlineascã în felulacesta vocaþia sublimã de a fi cele princare Dumnezeu perpetueazã viaþa pepãmânt.

În aceste timpuri dezrãdãcinate,în care se promoveazã sincretismulreligios, hedonismul, apostazia ºi goanairaþionalã dupã împlinirea idealuluiuman într-un orizont strict materialist,Biserica rãmâne pentru fiecaremembru al ei mediul în care poaterenaºte la o viaþã nouã împreunã cuHristos, fãcând parte, alãturi demembrii familiei de acasã, din mareafamilie eclesialã, unde Tatã ºi Frate estepentru fiecare dintre noi Cel Care S-arãstignit pentru unitatea, pacea,mântuirea ºi îndumnezeirea întreguluineam omenesc.

Totodatã, bucuria sãrbãtoriiînchinate de Sfânta Bisericã Sfinþilorºi Dumnezeieºtilor Pãrinþi Ioachim ºiAna are anul acesta pentru noi, româniiortodocºi, în contextul Anului omagialal pastoraþiei pãrinþilor ºi copiilor, osemnificaþie aparte, deoarece oma-gierea ei ne oferã posibilitatea de aconºtientiza, aprecia ºi cultiva într-un

mod aparte valorile care sunt strânslegate de familie, meditând la împlinireavocaþiei de pãrinþi, la ocrotirea familieipe care Dumnezeu a aºezat-o garantãa perpetuãrii darului vieþii, la educaþiaaleasã a copiilor încredinþaþi deDumnezeu, precum ºi la cinstireapãrinþilor care i-au nãscut ºi i-aucrescut.

Sã arãtãm în acest an închinat deSfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne Pastoraþiei pãrinþilor ºicopiilor cã dorim ceea ce este maibine pentru copiii noºtri, cã respectãmmemoria înaintaºilor, care au muritluptând pentru familiile lor, pentruvalorile curate ºi sãnãtoase care auconstituit întotdeauna fiinþa acestuineam. Prin decizia noastrã de a ocrotifamilia ºi valorile fundamentale care oreprezintã sã asigurãm continuitateprincipiilor strãmoºeºti ºi sãdemonstrãm totodatã cã ºtim sãalegem din patrimoniul valoriloreuropene ºi universale ceea ce estefrumos ºi înãlþãtor, promovând ceea ceeste definitoriu pentru oamenii depretutindeni ºi dintotdeauna. Aceastaeste ceea ce aratã frumuseþea firiinoastre umane ºi nobleþea prezenþeiscânteii divine în noi.

De asemenea, transmitem ungând ºi celor care conduc destineleacestui neam, îndemnându-i sãocroteascã familia ºi pe prunci prin legibine întocmite, care sã protejezecãsãtoria dintre bãrbat ºi femeie, sã-iofere siguranþã, perspectivã ºi sprijinmaterial.

Dumnezeu sã binecuvânteze ºi sãocroteascã toþi pãrinþii ºi copiii lumii!

„De aceea chiar de la început nu trebuie sãse lase trecere spre cugetare nãlucirilor, careobiºnuiesc sã vateme gândul, precum nu trebuielãsatã cugetarea sã coboare în Egipt, cãci deacolo este dusã cu sila la Asirieni. Cu alte cuvinte,

dacã cugetarea a coborât în întunericulgândurilor necurate (cãci acesta e Egiptul), edusã la lucru cu sila ºi fãrã sã vrea de cãtrepatimi.“ (Nil Ascetul, Filocalia I, Ed. Harisma,Bucureºti, 1993, p. 235)

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 3 / iul-sept 2020

Schimbarea la Faþã a Domnului peMuntele Tabor se aflã în centrulteologiei ortodoxe, pentru cã reprezintãconfirmarea posibilitãþii omului de a-Lcunoaºte pe Dumnezeu.

Icoana Schimbãrii la Faþã aMântuitorului, ca imagine liturgico-dogmaticã-ortodoxã, nu îºi propune sãdescrie doar un moment alevenimentului de pe Muntele Tabor ºinici relatarea lui în întregime, ci sã-idezvãluie mesajul, sã-i arateînsemnãtatea pentru destinul omului ºial lumii. Iar mesajul icoanei Schimbãriila Faþã este acela cã omul este chematsã participe la slava Prea Sfintei Treimiprin iubire.

Nãzuinþa omului de a-L vedea peDumnezeu ºi de a participa la slava Lui seîntemeiazã pe învãþãtura Sfintei Scripturi,dar ºi pe experienþa vie a Bisericii. De altfel,întâlnirea omului cu Dumnezeu este firulcãlãuzitor al întregii Scripturi, de la carteaFacerii, pânã la Apocalipsã. IcoanaSchimbãrii la Faþã a Mântuitorului afirmãcã omul se poate împãrtãºi de slava LuiDumnezeu încã din aceastã viaþã, cãadevãrata fericire a fãpturii umane esteapropierea de Dumnezeu.

Schimbarea la Faþã, estereprezentatã în icoana praznicului potrivitSfintei Scripturi ºi în acord cu învãþãturaSfinþiilor Pãrinþi ºi fiind prevestitã depsalmist: „Cel ce Te îmbraci cu luminaca ºi cu o hainã” (Psalm 103, 2). IcoanaSchimbãrii la Faþã ne încredinþeazã cã,pe mãsurã ce omul se schimbã, trãind înprezenþa Lui Dumnezeu, Domnul îidescoperã faþa Sa încã din aceastã lume,deoarece El îi primeºte pe toþi care Îl cautãcu toatã dragostea.

Surprinzãtor este faptul cã înicoana Schimbãrii la Faþã observãm oanumitã transformare a schemeiiconografice iniþiale. Dacã la începutucenicii sunt lângã Mântuitorului Hristos,la picioarele Lui, într-o stare decontemplaþie evlavioasã, treptat ei suntreprezentaþi tot mai departe de

Mântuitorul, la un moment datînspãimântaþi sã nu cadã în gol, ca ºi cumnu ar suporta vederea luminiidumnezeieºti. Cauza transformãriitreptate a icoanei este una profundã –îndepãrtarea omului de Dumnezeu Celviu. Dacã primele icoane dezvãluiebucuria omului eliberat de fricã: „Domnuleste luminarea mea ºi Mântuitorul meu,de cine mã voi teme? Domnul esteapãrãtorul vieþii mele, de cine mã voiînfricoºa?“, treptat accentul se mutã pespaima ucenicilor care, la vederea luminiitaborice, cad cu faþa la pãmânt.

În confuzia ºi nesiguranþa ce seaflã astãzi în lume, importanþa mesajuluipe care o aduce icoana Schimbãrii laFaþã este capitalã pentru conºtiinþacreºtinului. Iar adevãratul scop al vieþiicreºtine este dobândirea Duhului Sfânt,adicã sfinþenia. Iar vederea luiDumnezeu este o urmare a sfinþeniei:„Cãutaþi sfinþenia fãrã de care nimeninu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14).În acest sens, Sfântul Ioan Gurã de Aurexplicã cum Dumnezeu S-a arãtat luiIsaia, Iezechiel sau celorlalþi profeþi, „nuaºa cum este, ci aºa cum cel ce Îl vedeeste capabil sã-L vadã, printr-oîmpãrþire proporþionalã a vederii cusãrãcia celor care vãd“.

Ceea ce cuvintele graiuluiomenesc nu reuºesc sã exprime decâtcu stângãcie despre experienþainefabilã a întâlnirii omului cuDumnezeu, Icoana Schimbãrii la Faþãpoate sã exprime mai deplin. Existã odificultate majorã în încercarea de aexprima prin cuvinte experienþaîntâlnirii omului cu Dumnezeu.Neavând la dispoziþie expresii verbalepotrivite, dar folosindu-ne de imagine,este evocatã strãlucirea soarelui, cãciomul nu cunoaºte nimic mai strãlucitor.Asemãnarea aceasta, spune SfântulIoan Damaschin, este totuºi nepotrivitã,deoarece lumina soarelui þine dedomeniul creaþiei, în vreme ce slavaDumnezeiascã este necreatã.

Icoana Schimbãrii la Faþã ne aratãsensul Întrupãrii Cuvântului: acela dea da omului „dezbrãcat de slavadumnezeiascã“ posibilitatea de a regãsiceea ce pierduse, adicã veºmântulfrumos creat de Dumnezeu cu scopulde a-l îndumnezei.

Aºadar, Biserica ne cheamã saurcãm pe Muntele Taborului cu cugetulcurat, ca sã-L vedem pe Hristosstrãlucind. În aceastã perspectivã, vomînþelege mai bine învãþãtura Ortodoxã,surprinzãtoare cumva, potrivit cãreiape Muntele Tabor apostolii sunt ceitransfiguraþi, nu Mântuitorul. Cãciluând chip de rob, Fiul lui Dumnezeunu a renunþat la slava SaDumnezeiascã, deºi S-a descoperitoamenilor abia la Schimbarea la Faþã.Sfântul Ioan Damaschin spune cã„Hristos S-a schimbat la Faþã nuasumându-ªi ceea ce nu era, ciarãtându-le ucenicilor Sãi ceea ce era,deschizându-le ochii “.

Pentru un creºtin adevãrat totefortul ascetic al lepãdãrii de sine esteurcare cu Hristos pe MunteleTaborului, cãci pãstrându-ne sufletulcurat, putem ajunge sã-L vedem peDumnezeu, mai întâi în taina inimiicurãþite de pãcat, iar apoi veºnic înÎmpãrãþia Sa.

Preot Daniel PINTILIE

Bibliografie :Vasile Manea, Întâlnirea cu Dumnezeu înicoana Schimbãrii la Faþã, Edit. Patmos, pp.14-18Utrenia din ziua Inainteprãznuirii,cântarea a 5-aValentin Zander, Sfântul Serafim deSAROV, Edit. Benedictines, pp. 110-111Sfântul Ioan Gurã de Aur, Despreincomprehensibilitatea lui DumnezeuSfântul Ioan Damaschin, Omilie laSchimbarea la FaþãCanonul cel Mare al Sfântului AndreiCriteanul, cântarea întâi ºi a doua

Nr. 3 / iul-sept 20205SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)de pãstor ºi prieten al muzicii. Unchip atent, cu zâmbet, un domn lacostum ºi cravatã, un modest ins algenialitãþii...

O zi binecuvântatã detoamnã a fãcut ca, în anul 1992,în clasa unde uºa scârþâiagroaznic, sã intre acest marepedagog ºi profesor care mi-amarcat definitiv viaþa deseminarist pe atunci ºi caretrãieºte în inimã prin aluatulspecial al sofiei sale.

De la modul cum a începutsã explice disciplina predatã,profesorul nostru de LiteraturãUniversalã, mai precis: Istorie aLiteraturii Universale Compa-rate, pe scurt L.U.C.I, cãci aºao botezase profesorul ºi aºa amscris pe caietul studenþesc ce îlpãstrez ºi astãzi, inclusiv caietelede Filosofie ºi Istorie aleFilosofiei Universale predate nouã deacest Om de diamant ºi MarePedagog al þãrii.

A reuºit „Cioby”, cãci aºa îispuneau mulþi, sã se prezinte prin artaoratoriei ºi sã ne înveþe despre lume,operã, muzicã, viaþã, artãcontemporanã, despre sufletele vii alemarilor oameni de culturã ºispiritualitate mondialã. Aveam în elreperul comparaþiei între cult ºiculturã.

A aºezat Biblia la locul binemeritat în educaþia noastrã seminarialãca nimeni altul pânã atunci.

Despre Scripturã spunea:„Mama þinea Biblia împachetatã

într-un prosop de artizanat lângãicoanã. Când doream sã o citesc, mãspãlam pe mâini, fãceam rugãciunea,iar apoi citeam din Cuvântul Viu alDomnului.” (am redat un citat dinmemorie)

Am avut ºansa ºi puterea sã-iadresez întrebãri. Una este interesantã:

- Spuneþi-mi, vã rog, ceva desprePlaton, ce spune despre suflet??

- Te intereseazã Platon?, mãîntrebã.

Am rãspuns ºcolãreºte dând dincap în faþa mãreþiei blândeþii ochilor sãi,recunoscând în suflet cã nu ºtiam decât

ceea ce se scria în Dogmaticã sau înalte scrieri patristice.

Peste douã zile, profesorulCiobanu mi-a adus sã citescRepublica lui Platon care m-a fascinatºi lãmurit de ce este el pictat pebisericile Bucovinei.

ªi aºa am început sã nu mai dormnoaptea toatã ºi sã citesc ceea ce îmirecomanda marele pedagog.

Obicei pe care îl pãstrez ºi astãzi.Aºa am citit nume ºi opere

importante, la recomandarea sa, dinliteratura universalã ºi filozofie,interesându-mã îndeaproape debiografia multor scriitori, artiºti saufilosofi. Am descoperit pe Paul Valery,Pirandelo, Marchez, Proust,Dostoievski, Tolstoi, Aristotel, Kant,Eliade, Ionesco ºi ...multe alte nume.

„Cititul e o provocare care te facesã înþelegi cã nu ºtii absolut nimic, darstãrui”. (Ghe. Ciobanu)

Profesorul Gheorghe Ciobanu mi-adat acea linguriþã de miere ce o gãseºtiîn stupina bibliotecilor, iar odatã gustatãdevii dependent de frumos, bine ºi

adevãr. Descoperi cã Omul estefrumos.

„Oriunde vei merge, sã nu uiþi sã-þicumperi o carte. ªi dacã nu poþicumpãra, sã o împrumuþi de la o

bibliotecã. Cartea cititã e ocãrãmidã vie a formãrii tale, esteaurul ce te va ajuta oricând.” (Ghe.Ciobanu)

ªi aºa este...Aºa am descoperit Biblioteca

din Roman, apoi ColecþiaBibliotecii Eparhiei noastre,ajungând la B.C.U (BibliotecaCentral Universitarã din Iaºi) ºialtele.

De la profesorul Cioby amînvãþat cum se citeºte ºi iubeºte ocarte, sã miros hârtia veche ºi sã mãbucur de anume înscrisuri document,sã scriu fiºe...

Astãzi rememorez chipulspecial ºi viu lãsat de profesorul meudrag, Gheorghe Ciobanu, care la 95

de toamne primãvãratice nu a murit, cise odihneºte în inimile tuturor celor careau recunoscut în el pe Profesoruldesãvârºit.

Iubind poezia ºi poemele, m-amapropiat de sufletul sãu ºi reuºea defiecare datã sã uimeascã prin expresiaºi noutatea cuvântului.

Avea o kerigmã specialã careizvora din trãirea modestã a culturii, dindesãvârºirea pedagogicã ºi firesculelocinþei.

Iubitor de limbã româneascã ºineam, profesorul Ciobanu ºtia unde sãaºeze în inimã cuvântul pentru a nu fiuscat de uitarea secetei minþii ºi maicredea în tineri ca nimeni altul.

Ne-a învãþat cã literele suntsemne aºezate ordonat pe hârtie cuputerea sufletului.

Dãruia curaj peniþei pe degetelediletanþilor care înþelegeau cã a citi ºi ascrie în fiecare zi este o bucurie ºi oartã de a trãi.

Cititul ca ºi scrisul sunto terapie pentru un sufletdoritor de libertate ºi veºnicie.

Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI6

La un curs a vorbit despreo peliculã din cinematecã:

„Opriþi planeta, vreau sã cobor!”Atât de ºocantã þi se pãrea

expunerea ºi modul firesc de a se alipipe firea creºtinã a educaþiei deseminar, încât trãiam extazul culturalal fantasticului sãu discurs.

Mai târziu am aflat multe din celerelatate de eminenþa sa în lecturile fãcutesau din cãrþile împrumutate de la Cioby!

Ce frumoase metafore compunea,de un inedit aparte.

Lumina lui Solaris a vãzut-o deBuna Vestire, în anul 1925,mãrturisindu-mi odatã cã a avut o viaþãca de rãzboi, iar munca la catedrã i-asculptat în suflet tinereþea.

În anul 2009, am avut bucuria sãcolaborãm la lucrarea: „Teologiamisticã poeticã”, lucrare închinatãSfântului Simeon Noul Teolog, la 1000de ani de la izvodirea Imnelor iubiriidumnezeieºti.

Acum aproape 10 ani, fiind încabinetul Arhiepiscopului nostruIoachim, puneam la cale Simpozionulnaþional închinat marelui misticbizantin.

Þin minte cã profesorul Ciobanuvoia sã se eschiveze, având în vedereºi vârsta, ºi subiectul teologic sensibil,ºi a cerut un argument peremtoricpentru participare.

La care Ierarhul Ioachim spunefiresc ºi rezolvând o problemã grea:

- Domnule Profesor, scrieþi uncuvânt de iubire pentru un om cu viaþãsfântã pe care tot Gheorghe îl chema.

Am amuþit ºi urmãream reacþiamaestrului care a rãspuns elegant:

- Apoi, Inaltpreasfinþite, dacã e totcu nume de Gheorghe, sunt dator sãscriu ceva, cã-i port numele.

Fac paranteza cã Sfântul SimeonNoul Teolog avea de la botez numeleGheorghe, urmând ca monah numeleSimeon.

Au participat la susþinerealucrãrilor Preoþi Profesori, Profesori dela Facultatea de filosofie ºi litere,precum ºi preoþi.

Articolul profesorului Ciobanuse gãseºte în volumul editat laPat r iarh ia Românã, Edi turaBasi l ica , „Teologia mis t icãpoeticã”, sub îndrumarea Pãrinteluinostru Ioachim.

Iatã ce spunea odatã profesoruldrag Gheorghe Ciobanu:

„Secretul longevitãþii activitãþiimele nu este chiar un secret […] Mi-amtras seva ºi puterea de la tinereþeacu care am fost mereu înconjurat, dela discipolii mei. Aºa am reuºit sãsusþin peste 3.000 de conferinþe, sãpredau 63 de discipline ca profesor,în primul rând pentru cã, dupã rãzboi,aºa erau timpurile, fiecare profesorpreda pentru o ºcoalã întreagã.” —Gheorghe A. M. Ciobanu (laaniversarea a 88 de ani)

L-am mai vizitat pe mareleprofesor la Roman acum 2 ani ºi îlsunam pe fix destul de des.

Ultima datã i-am dus niºtecreioane ºi o ascuþitoare, ºtiind cât demult scrie cu creionul... ce frumos scrisavea.

Vã voi purta mereu în buzunarulde la piept al sufletului meu, dragulnostru profesor Gheorghe Ciobanu!

Luminã Linã ºi drum lin în sufletulfrumos!

Veºnicã pomenire ºi bun rãmas,suflete ales!

În fiecare an, la jumãtatea luniiseptembrie, clopoþelul sunã neliniºtit,anunþând începutul ºcolii. Fiecareunitate de învãþãmânt se grãbeºteîn a-ºi expune „oferta educaþionalã”,pentru a fi în ton cu limbajulpedagogic modern. Cum sedefineºte însã aceasta, în raport cuelementul religios sau care esteviitorul Orei de Religie în ºcoalã, încondiþiile în care viaþa economicã,chiar ºi cea culturalã, statul îngeneral, se situeazã în afara sfereireligioase? Actualul declin vacontinua oare printr-o înþelegere aei ca o anexã la o lume care a încetatsã se mai raporteze la Dumnezeu? Iatãîntrebãri ce-ºi cautã rãspunsuriimediate. Dintru început trebuieprecizat cã dorim ca abordarea de faþãsã fie una religioasã, cu toate cãstructura mentalã ºi afectivã avremurilor pe care le trãim este una

specific atee, care de multe oriconfundã Ora de Religie cu cea deÎnvãþãmânt politic.

Sã vedem mai întâi care esteadevãratul rol al Religiei în ºcoalã?Câteva argumente pro pot fi întâlnite înmanualele de psihopedagogie ºcolarã1,dupã cum urmeazã: aportul cultural alReligiei - foarte multe creaþii au unsubstrat religios ce se cere a ficunoscut; Religia este determinantã

pentru psihicul omului - face trimiterela universul valorilor absolute; factorulistoric nu poate nega rolul bisericilor ºi

a mãnãstirilor în pãstrarea identitãþiinaþionale; Religia formeazãcomportamente la nivel social, prinpromovarea unei morale sãnãtoaseetc. Însã toatã aceastã pledoariepoate fi suspectatã de un anumitfel de propagandism ideologic2,marcat de abstract, sincretism,relativism, specifice mentalitãþilortotalitare. Ideologia de acest tip s-arplia perfect pe cerinþele actuale aleºcolii, urmãrind o aºa-numitã

reformare a sistemului de învãþãmânt.În aceastã perspectivã, viaþa copiilornoºtri este de multe ori asimilatã cu ocarierã profesionalã ce are la capãtulei doar profitul economic, încât „aexista” se defineºte prin „a fi eficient”tehnologic (sã utilizezi cuabilitate calculatorul, sã poþi

Nr. 3 / iul-sept 20207SAREA PÃMÂNTULUI

procesa informaþia, sã percepitoate religiile ca fiind aceleaºi,

sã cunoºti regulile de convieþuiresocialã º.a.).

Or, Religia este acea bucurieîmpãrtãºitã prin Adevãr ºi Viaþã, iarpredarea acesteia în ºcoli nu poate fialiniatã la tot felul de standarde deperformanþã, specifice altor materii. Dece? Pentru cã Educatorul desãvârºita fost ºi continuã sã fie Hristos-Cuvântul Întrupat. În slujirea Sapedagogicã a acþionat ca un Învãþãtor,încât termenul de „creºtin” devenisesinonim cu cel de „ucenic alDomnului”. (Faptele Apostolilor 9, 10;21, 16) Acest model, instituit prinpersoana lui Hristos, era net superiorcelui aparþinând scribilor, cãci aveaputere multã (Matei 7, 29). ApostoliiSãi nu erau chemaþi doar sã asimilezeprin memorare preceptele evanghelice,ci sã fie martori ai Trãdãrii, Morþii,Învierii ºi Înãlþãrii la cer ale FiuluiOmului.3 (Luca 24, 48) Aºadar, avemzugrãvitã în acest tablou primageneraþie de învãþãcei-ucenici carepoate foarte uºor sã ne facã sãînþelegem cu adevãrat ce ar trebui sãînsemne predarea Orei de Religie înºcolile de astãzi. Este o predarespecialã, lãsatã ca moºtenire deBiserica primelor veacuri creºtine ºicontinuatã de-a lungul timpului istoric.Când a apãrut însã aceastã ispitãmajorã, de a reduce mesajul

Evangheliei lui Hristos doar la statutulde disciplinã ºtiinþificã, alãturi decelelalte materii?

La început au existat douãtendinþe între care trebuia pãstrat unechilibru durabil, acea cale de aur desinvocatã în scrierile Sf. Pãrinþi aiBisericii. Prima dintre ele a promovatun anumit tip de conservaþionism, careînsã se îndepãrteazã flagrant de ceeace marii educatori ai Bisericii (Sf.Vasile +379 d.Hr, Sf. Ioan Gurã de Aur+407 d.Hr., Sf. Grigore Teologul +389

d.Hr., Origen 185-254 d.Hr, Tertulian150-220 d.Hr) auînvãþat. Astfel ca-lea cea mai uºoarãde a pãstra neal-teratã doctr inaapostol icã estefidelitatea faþã deaceasta, fãrã a þinecont de schim-bãri le surveniteîntre timp, consi-derate „t radi þ i iomeneºti”, dãunãtoare omului. Însãoare acest tip de gândire nu poatetransforma Biserica într-un muzeuîncremenit în t imp, o inst i tuþ ieineficientã în cultivarea mesajuluimântuitor? La polul opus, întâlnimmodernismul post-creºtin perpetuatpânã astãzi în ºcolile româneºti.Metoda unui astfel de învãþãmânt afost preluatã din Occident ºi rãs-pânditã, începând cu sec. al XVII-lea,când mitropolitul Petru Movilã (+1647)înfiinþeazã Academia de la Kiev, primaºcoalã de acest gen în spaþiul ortodoxrãsãritean al Europei.4 O teologieortodoxã dupã metode de predareapusene, aºa a gândit-o marele ierarh,vãzând-o ca un pas istoric al ieºiriidin izolare, pentru aceastã parte delume unde þãri ca Serbia, Grecia,Bulgaria sau România ºi-au recâºtigatl ibertatea naþ ionalã, avândposibilitatea de a-ºi organiza viaþabisericeascã într-un nou mod. PetruMovilã nu avea de unde sã ºtie cã onouã metodã, cea scolasticã, bazatãpe logica aristotelicã, va pãtrunde ºiîn viaþa Biseric i i . Cunoaºterearaþionalã devine singura cale în studiulteologiei, Dumnezeu devenind maimult un concept, o idee, decât ocomuniune de Persoane.

A fost abandonatã astfel sintezacreatoare a Sf. Pãrinþ i de careaminteam mai sus, una care erachematã sã plaseze Biserica înmijlocul oamenilor, în scopul salvãriiacestora. În accepþiune patristicã,destinul ultim al omului este strânslegat de relaþ ia personalã cuDumnezeu ºi semenii. ªcoala, prinOra de Religie, afirmã astfel acestpostulat universal formulat de cãtremarele teolog Nikolai Berdiaev, anumecã ,,Nimeni nu se naºte creºtin, cidevine creºtin!” Caracteristica aparte

a educaþiei religioase este cã seurmãreºte îmbogãþirea sufletuluicopilului. Tot în acest sens, trebuiesã subliniem ºi importanþa vocaþionalãa educatorului, dupã model patristic.Copiii manifestã de cele mai multe orideschidere faþã de mesajul evanghelic,însã nu faþã de cel care vorbeºtedespre Dumnezeu, ci faþã de acelaprin care Dumnezeu Se povesteºte peSine, folosindu-Se de persoanaprofesorului de Religie.5 Acest mesaj,pornit de la Hristos, este lecþia pe careOra de Religie o poate oferi tinerilorelevi de astãzi. Fãrã Dumnezeu, omulse prãbuºeºte într-o viaþã neîn-semnatã, pl inã de tr isteþe ºidebusolare, înceteazã de a mai fi cuadevãrat om. Mântuitorul este pentrufiecare elev o cãlãuzã Care a biruitrãul din lume, oferind în acelaºi timpsprijin în depãºirea cu demnitate atuturor încercãrilor. Ora de Religiedevine astfel lecþie de viaþã împãrtãºitãla ºcoala Pedagogului desãvârºit-Hristos, iar finalitatea ei nu poate fidecât sfinþenia omului. Succes în noulan ºcolar!

Preot Daniel NICHITA

1 CONSTANTIN Cucoº, Educaþia religioasã.Repere teoretice ºi metodice, EdituraPolirom, Iaºi, 1999, pp. 13-15.2 CONF. DR. ADRIAN LEMENI, Miza educaþieireligioase promovatã în ºcolile publice,în ,,Ortodoxia”, nr. IV, 2016, p. 44.3 JOHN MEYENDORFF, Educaþia teologicã înepocile patristicã ºi bizantinã ºi lecþiile eiastãzi, în ,,Studii Teologice”, nr. 4, 1991,p. 120.4 PR. ªTEFAN ALEXE, Mitropolitul Petru Movilãcreator de punþi între Rãsãrit ºi Apus, în,,Studii Teologice”, nr. 4, 1987, p. 107.5 CONSTANTIN Cucoº, Idem, p.16.

Nr. 3 / iul-sept 2020 8 SAREA PÃMÂNTULUI

Întrucât data trecutã am aflat câtevadin învãþãturile primite de tânãrul ucenicAntonie de la duhovnicul sãu, pãrinteleAtanasie, de la Mânãstirea Cãldãruºani,precum ºi despre sfaturile pe care le oferea,la rândul sãu, altora, este necesar sã aflãmºi cine a fost el de fapt ºi câte ceva despreviaþa sa. Ea a fost consemnatã în lucrarea„Antonel”, de Vasile Marcu, publicatã deEditura Anestis, o carte plinã de sensibilitateºi învãþãturi duhovniceºti.

Cine crede cã este nefericit sau cã îieste greu, neapãrat sã o lectureze. Citind-o, vom vedea cu alþi ochi pe aproapelenostru ºi chiar viaþa noastrã. În ea este vorbadespre o viaþã de om aºa cum a fost.

Abandonat la câteva luni de viaþã,înfiat, apoi rãmas orfan de mama adoptivã,chinuit de mama vitregã, rãmas orfan ºide tatãl adoptiv, la 7 ani alungat de acasã,ajunge la Mânãstirea Cãldãruºani undevieþuieºte în dragoste ºi armonie, iar lavârsta de 18 ani este cãlugãrit.

Dar ºi de aici este scos, dupã 27 deani de mânãstire, în urma Decretului 410din 1958, prin care toþi cãlugãrii ºicãlugãriþele fãrã studii ºi pânã în 50 de aniau fost daþi afarã din mânãstiri.

Aruncat din nou în drum ºi singur, cumultã jale ºi durere pleacã din mânãstire,conºtient fiind cã Dumnezeu estepretutindeni ºi cã Hristos Domnul vasãlãºlui în inima sa ºi aceastã comoarã nui-o va scoate nimeni din suflet. Înãlþându-ºi cugetul la ceruri, de unde ceru ajutorul,porni din nou la drum, pribeag în lume...

ªi calvarul tânãrului Dobrin Anton,„Antonie” din cãlugãrie, continuã...

Între timp, încercând sã-ºirecupereze actele personale, aflã detragedia mamei sale: în vârstã de 19 ani,fusese omorâtã de bãiatul boierului la carelucra, când aceasta-i dusese copilul nounãscut. Apoi, criminalul îl aruncase pecopil în pãdure, unde fu gãsit aproape mort,a doua zi, de viitorii pãrinþi adoptivi.

Fostul orfan ºi, totodatã, fostulcãlugãr se angajeazã în serviciu laComplexul Petrochimic Brazi, în varaanului 1969. Concomitent, îºi terminãcursurile ªcolii Generale. În 1962, estetransferat cu serviciul la Bucureºti, undeurmeazã Liceul la seral. Dupã 7 ani încâmpul muncii, este pensionat pe cazde boalã.

Pe parcurs, încearcã mereu sã fieprimit în diverse mânãstiri, fãrã nici oizbândã.

„Aruncat din casã, aruncat dinmânãstire, aruncat din serviciu ºi cusãnãtatea zdruncinatã, ce sã facã el de-acum? Vezi-l, Doamne, ºi nu-l pãrãsi!”Pensia micã abia îi ajunge. Dar ºi-aºa semilostiveºte de alþii. Aspiraþiile lui seîndreaptã tot spre mânãstire. Acolo e dorullui... De aceea, se „cãsãtoreºte” formal,pentru a putea urma Facultatea de Teologiedin Sibiu, tot cu gândul de a putea fi primitîn mânãstire... Dar, în 1970, în Anul III,aºa zisa nevastã îl reclamã ºi este dat afarã,întrucât refuzã sã-ºi îndeplineascã deplinmenirea de soþ. Aceasta pleacã cu altul,luând tot din casã.

ªi uite aºa, eroul nostru, zi de zi, îºiduce traiul de unul singur, petrecând înpost, rugãciune ºi milostenie faþã de ceinevoiaºi...

Începând cu ianuarie 1986, devinepensionar de drept, dar fiind bolnav deatâþia ani de plãmâni, la 62 de ani, înSãptãmâna Luminatã, dupã ce ºi-aîmpãrþit cãrþile ºi icoanele ºi patul la vecini,singurele lui lucruri, a chemat preotul ºi l-a împãrtãºit ºi, cu rugãciunea pe buze ºicu dorul de mânãstire ºi de Dumnezeu îninimã, s-a stins.

Cât a fost la mânãstire, a fost iubit detoþi ºi a iubit. Nu mai era copilul acela bãtut,oropsit, alungat, muºcat de câini, flãmândºi pribeag, fãrã un locºor unde sã-ºi plececapul. Aici i se pãrea cã este în Rai.

Viaþa în marea Lavrã aCãldãruºanilor a fost plinã de pace ºiliniºte, în deplinã ascultare ºi desãvârºitãarmonie. Cele învãþate de la duhovnicii sãii s-au întipãrit în minte ºi în inimã ºi le-aurmat pe parcursul vieþii...

Mai întâi, bãtrânul pãrinte Sofroniel-a învãþat sã citeascã ºi sã socoteascã ºil-a iniþiat în tainele rugãciunii ºi alemântuirii... Mai târziu, când eroul nostrua împlinit vârsta de 15 ani, bãtrânul cãlugãrAtanasie l-a luat sub aripa sa ºi l-a învãþatrânduielile vieþii cãlugãreºti. Este îmbrãcatîn rasa neagrã ºi primeºte numele de„fratele” Anton. Primeºte ascultarea deparacliser, muncind cu dãruire, în tãcere,smerenie ºi dragoste.

La vârsta de 18 ani este îmbrãcat înhaina monahalã, primind numele de

„Antonie”. Acum nu mai este Antonel, nicifratele Anton, ci pãrintele Antonie, ancoratºi mai puternic în cadrul acestui SfântAºezãmânt, întru ascultare, smerenie,dragoste ºi credinþa în Cel Rãstignit, întruCare nãdãjduieºte sã-ºi mântuiascãsufletul sãu.

La chilie, e numai ochi ºi urechi pentrua nu pierde nimic din mãrgãritarele de multpreþ ale învãþãturilor pãrintelui sãu Atanasiecare-l învãþa cã sufletul sãu este multmai de preþ decât toate bogãþiilepãmântului ºi de aceea sã lupte sã-lpãstreze pentru viaþa veºnicã. Îi spuneacã nu poate fi cineva cu adevãrat creºtinfãrã practicarea zilnicã a sfinteiascultãri, lepãdarea de sine ºi purtareaCrucii, cu toatã greutatea ocãrii ei. La chiliesã-ºi plece genunchii la rugãciune ºi sãciteascã zilnic din Vieþile Sfinþilor ºi dinNoul Testament. De asemenea, sã nutreacã o zi fãrã sã facã un binesemenului sãu.

Iatã ce-l mai sfãtuia:– Fiule iubit, dacã din nefericire se

întâmplã sã cazi, de îndatã ridicã-te. Acãdea e omenesc, întâmplãtor - a teridica e creºtinesc, salvator - dar a stacãzut e satanic, ucigãtor. E cãdere îngroapa deznãdejdii ºi a morþii.(...)Moartea adevãratã este despãrþireade Dumnezeu, iar moartea unitã cuDumnezeu nu e moarte, ci poartã spreviaþã. Despãrþirea de Dumnezeu estefaptã a omului care a folosit în rãuliberul arbitru.

Sã iubeºti tãcerea, cã în ea suntconcentrate taine negrãite - tainele luiDumnezeu, care iradiazã din El fãrãsã vorbeascã.

„– De multe ori se întâmplã caînþelepciunea sã se nascã din suferinþãºi aceastã înþelepciune îl îmbracã pe omcu tãcere ºi rãbdare. Vorba eomeneascã, dar tãcerea edumnezeiascã. ªi apoi, de paza limbiidepinde izbânda. Fiule, de vrei sã temântuieºti, în tãcere sã vieþuieºti, cãomul tãcut e fiul filosofiei.” (p. 160)

– Fiule, se cuvine sã vieþuim cumultã simplitate în frica de Dumnezeu.Pentru aceasta e nevoie de multã trezvie,pace ºi luare-aminte ca sãajungem la cunoºtinþaduhovniceascã.

Nr. 3 / iul-sept 20209SAREA PÃMÂNTULUIAltã datã, pãrintele Antonie

spunea fiului sãu duhovnicesc:– Sã nu iubim lucrurile, cã acestea

nu comunicã iubire, ci doar împrãºtiemirosul urât al egoismului. În schimb,sã iubim pe semenul nostru, izvor decomunicare inepuizabilã a iubirii.

De asemenea, îl învãþa cã ascultareade Hristos e act de libertate, de voinþãiar împlinirea poruncilor Lui înseamnão spiritualizare a trupului ºi cã pãcatulne desparte de Îngerul pãzitor. Fiecaredin noi avem câte un Înger ce ne ajutã sãieºim cu bine din focul ispitelor. Cutoate cã lupta cu tine este mai grea decâtlupta cu ursul, întotdeauna poþi ieºi biruitorcând ºtii cã ai un Înger pãzitor.

Atunci când omul e cuprins deîncercãri, e o dovadã elocventã cãDumnezeu se ocupã de el. Dacã el,omul, se luptã dupã lege pânã biruieºte,hotãrât, Dumnezeu îl ajutã sã seînþelepþeascã ºi sã creascã duhovniceºte.Iatã dar formarea, iatã fortificarea omului.

– Þi-am mai spus fiule, cum prinnatura geneticã, copiii moºtenesc prinereditare slãbiciunile pãrinþilor, daracestea prin voinþã pot fi înlãturate,cãci virtuþile se câºtigã numai prinluptã asiduã.

Alte învãþãturi:Oricãrei desfãtãri îi urmeazã un

necaz ºi oricãrui necaz pentruDumnezeu îi urmeazã o desfãtare.

Grija de lucrurile vieþii tulburãsufletul, zãpãceºte mintea ºi o smulgdin liniºte, dar rãbdarea necazuluiprodus de ispitã este începutulîncununãrii. Rabdã deci oboseala lupteiîn care ai fost adus spre probare, ca sãiei de la Dumnezeu cununã ºi sã intri înodihna ºi fericirea veºnicã.

Sã nu urãºti vreodatã pe pãcãtoscã, în lumina adevãrului Dumnezeiesc, toþisuntem pãcãtoºi, ci mai degrabã sã terogi pentru el.

Necredinþa face din om o fiinþãfãrã de milã, fãrã de ruºine, o fiarãmonstruoasã.

În lumea de azi, spitalele ºitemniþele sunt pline, ca rezultat alprogresului ºtiinþific fãrã Dumnezeu.

Pe mãsura credinþei, creºteiubirea ºi pe mãsura iubirii creºte credinþa.ªi o credinþã fãrã iubire nu poate ficredinþã, cãci ºi demonii cred, dar nu auiubire ºi de aceia osânda rãmâne asupralor.

– Fiule Antonie, de eºti iubitor deblândeþe, te vei bucura mereu de pace, Presb. Aurelia GENES

vei fi ca un fiu al lui Dumnezeu.În toatã viaþa ta sã cauþi

înþelepciunea ºi nu aurul, îmbracã-te însmerenie ºi nu în mãtase - cautã sãdobândeºti pacea ºi nu bogãþia pieritoare.

Cel ce-ºi urãºte pãcatele saleînceteazã a le face ºi cel ce-ºimãrturiseºte pãcatele dobândeºteiertarea.

Acestea, ºi multe alte sfaturi ºiînvãþãturi a primit Antonie de la duhovniculsãu drag.

La rândul sãu, conºtient cãostenelile noastre trebuie sã gravitezespre cele Dumnezeieºti, pe când trãiaîn lume, eroul nostru învãþa pe alþii desprecele ale vieþii ºi ale credinþei, aºa dupã cumam vãzut în numãrul trecut al revistei.

Cu aceste doruri în suflet ºi tânjinddupã duhul vieþii cãlugãreºti ºi dupã Duhullui Dumnezeu, fostul pãrinte Antonie, omal suferinþei, pildã de adevãratãrãbdare, sfinþenie ºi trãire curatã dusãîn mijlocul lumii, a plecat la Tatãl SãuCeresc Cãruia I-a fost fidel pânã la final,învãþându-ne ºi pe noi sã preþuimadevãrata viaþã.

Din învãþãtura Sfintei Tradiþiiaflãm cum cã Dumnezeu a începutCrearea Lumii, iar în Sfânta Scripturãa rânduit prin Moise ca poporul Sãu, înluna a ºaptea, adicã Septembrie(numita Tisri), ziua întâi, sã numunceascã, ci sã aducã ardere de tot,fiind zi de odihnã. Tot în aceasta lunã,Moise a adus Tablele Legii scrise deDumnezeu, iar regele Solomon, maitârziu, avea sã sfinþeascã Templul,aducând Chivotul Legii. Tot în aceastãzi, Mântuitorul a intrat în sinagogã ºi aprimit sã citeascã din cartea lui Isaia:„Duhul Domnului peste Mine, pentrucare M-a uns a binevesti sãracilor, M-atrimis a vindeca pe cei zdrobiþi la inimã,a propovãdui celor robiþi iertare ºiorbilor vedere; a slobozi pe ceisfãrâmaþi, uºurându-i; a mãrturisi anulDomnului bine primit“.

Anul Nou Bisericesc avea sã fiestabilit de cãtre Sf. Pãrinþi abia învremea împãratului Constantin celMare, la Sinodul Întâi, amintindînceputul mântuirii creºtinilor.

Biserica Mântuitorului Hristosprãznuieºte începutul anului creºtinescîn locul celui vechi, cãlãuzindu-ne laviaþa cea nouã, cum spune SfântulApostol Pavel: „Împreunã cu El ne-amîngropat prin botez întru moarte: precumHristos a înviat din morþi prin slavaTatãlui, aºa ºi noi întru înnoirea vieþiisã umblãm“ (Romani 6, 4).

Anul Nou Bisericesc cuprinde treiperioade: Perioada Triodului, PerioadaPenticostarului ºi Perioada Octoihului.

Perioada Triodului þine de laDuminica Vameºului ºi a Fariseuluipânã la Duminica Paºtilor, adicã 10sãptãmâni. Perioada Penticostarului

þine de la Duminica Paºtilor pânã laDuminica Tuturor Sfinþilor, adicã 8sãptãmâni. Perioada Octoihului, de laDuminica Tuturor Sfinþilor pânã laÎnceputul Triodului, fiind cea mai lungã.

Atât începutul cât ºi sfârºitulAnului Bisericesc sunt puse sub grijaMaicii Domnului, ca prin mijlocirea eisã punem început bun în viaþa noastrã,prin sãrbãtoarea Naºterii, 8 Septem-brie, ºi praznicul Adormirii , 15 August,dupã cum troparul ne spune: ,,A toatãfãptura, Ziditorule, Cel ce vremile ºianii ai pus întru puterea Ta, bine-cuvinteazã cununa anului bunãtãþiiTale, Doamne, pãzind în pace poporulºi þara aceasta, pentru rugãciunileNãscãtoarei de Dumnezeu, ºi nemântuieºte pre noi“.

Preot Sorin POSTELNICU

10Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

(continuare din numãrul anterior)

Construcþii laiceºi bisericeºti

Domnia lui ªtefan cel Mare, ceamai lungã din câte a cunoscut Moldova,peste 47 de ani, e însemnatã nu numaiprin faptele vitejeºti sãvârºite, prinstrãlucitele biruinþe câºtigate asupratuturor duºmanilor, ci ºi prin felulînþelept în care a fost gospodãritã þaraºi sporitã bogãþia ei. Domnia sa esteînsemnatã ºi prin numeroaseleconstrucþii laice ºi bisericeºti, prinînflorirea deosebitã a meºteºugurilor ºia artelor: arhitecturã, picturã, lucrulmetalului, al lemnului ºi al pietrei.

„ªtefan a ridicat curþi domneºti nunumai la Suceava, în oraºul sãu descaun, dar ºi în alte oraºe unde obiºnuiasã zãboveascã. Astfel, la Iaºi, la PiatraNeamþ, la Vaslui – ni s-a pãstrat pisaniapalatului de aici, dupã cum ni s-a pãstratºi aceea a curþilor din Hârlãu – laCotnari, unde existã încã ruinele,încãpãtoarele pivniþi domneºti, la Huºiunde va sta deseori fiul sãu Bogdan, laBacãu, unde îºi avea reºedinþa fiul sãuAlexandru.”1

Niciunul dintre domnii þãrilorromâneºti nu a înãlþat atâtea locaºuride rugãciune ca ªtefan. Tradiþia spunecã, dupã fiecare luptã, el ridica o bisericãsau o mãnãstire ºi ea se confirmã înmare parte ºi prin mãrturisiriledocumentare.

Atât de numeroase sunt ctitoriilelui ªtefan, unele zidite din temelii, altelereparate sau adãugite, încât poporul aajuns sã îi atribuie acestui dreptcredincios voievod orice locaº maivechi despre care nu se mai ºtie decât dateazã. „ Atletul lui Hristos,luptãtorul neînfricat împotriva turcilor

ºi tãtarilor, a dovedit ºi pe aceastã cale,pregãtitorii, cât de puternicã eracredinþa sa.”2

Mãnãstirile care îl pomenescdrept ctitor pe ªtefan pot fi împãrþiteîn trei categorii. În prima categoriesunt incluse cele care se datoreazãmarelui domn, aºa cum sunt Putna ºiVolovãþu.

A doua categorie cuprindemãnãstirile existente de mai înainte saudin timpul domniei la care ªtefan afãcut biserici noi sau le-a fãcutîmbunãtãþiri. În aceastã categorie suntNeamþul, Bistriþa, Voroneþul, Tazlãul,Dobrovãþul ºi, în afara hotarelor þãrii,mãnãstirea Zografu de la SfântulMunte.

Cea de a treia categorie cuprindemãnãstirile cãrora ªtefan le-a fãcutnumai danii dãruindu-le sate, vii, þiganiºi mertice anuale de sare, vin ºi cearã.

Mânãstirea Putna

Aºezatã la 72 de kilometri deSuceava, mânãstirea Putna, necropolãa Voievodului ªtefan cel Mare ºi Sfânt,strãjuieºte de peste cinci veacuri þinutullegendar al Bucovinei.

Cronicarul Ion Neculce istoriseºteastfel despre felul în care a fost aleslocul pe care avea sã fie ziditãmânãstirea: „ªtefan Vodã cel bun, cânds-au apucat sã facã mânãstireaPutna, au tras cu arcul dintr-un

HARTA MÂNÃSTIRILOR CTITORITE DE STEFANÎN PARTEA DE NORD A MOLDOVEI

4 Nr. 3 / iul-sept 202011SAREA PÃMÂNTULUI

vârfu de munte ceeste lângã mãnãstire.

ªi unde au agiunsu sãgeata,acolo au fãcut prestolul înoltariu”. Începute la 10 iulie1466, dupã cucerirea cetãþiiChilia (1465), lucrãrile deconstrucþie a bisericii, cuhramul „Adormirea MaiciiDomnului”, au fost terminateîn anul 1469, slujba de sfinþireavând loc la 3 septembrie1470. Sfinþirea s-a fãcut „înprezenþa domnului ºi a marilorboieri, slujba fiind fãcutã demitropolitul þãrii, Teoctist, deepiscopul de Roman Tarasie ºide 62 de preoþi ºi diaconi.Stareþ fu numit Ioasaf,arhimandritul.”3 Putna avea sãfie, potrivit hotãrârii lui ªtefan,locul sãu de veºnicã odihnã.Daniile pe care le-a primitmânãstirea de la înaltul sãuctitor sunt foarte numeroase.Dintr-un document din 6februarie 1503, care cuprindeîntãrirea tuturor donaþiiloranterioare, rezultã imensaavuþie de care dispunea Putna.Ea avea 29 de sate, dintre care 24dãruite de ªtefan care le cumpãrasede la diferiþi proprietari sau le avuseseel personal ºi 5 dãruite de doi boieri;satele se aflau mai ales în partea denord a þãrii, în þinutul Sucevei,Cernãuþilor ºi Cârligãturii. Mânãstireamai deþinea o siliºte la Gura Frumuºiþeiºi o bucatã de pãmânt la Prut, vii îndealul Hârlãului, o braniºte întinsã,adicã un loc rezervat pentru pescuit,vânat ºi fãcut fân, mai multe mori peSiret în apropiere de Târgul Siretului, oprisacã la Comarna, câte 150 de drobide sare în fiecare an din Ocnadomneascã de la Trotuº. De asemenea,mânãstirea mai dispunea de toatã dijmade cearã din Târgul Siretului, de vamacea micã a Sucevei care se încasa laJicov, „scutire de vamã pentru peºteleadus la mãnãstire; apoi dajdia ºiveniturile popilor din satele careascultau de mãnãstire; gloabele, adicãamenzile ce se vor percepe în aceleaºisate; un numãr de sãlaºe de þigani.”4

S-au construit apoi casadomneascã (1473), chiliile, zidul deapãrare, turnurile aferente ºi TurnulTezaurului, lucrãrile finalizându-se înanul 1481. Cu toate cã, de-a lungulveacurilor, mânãstirea Putna a trecutprin numeroase încercãri (incendii,nãvãliri ºi ocupaþii strãine, cutremure),acestea n-au putut întrerupe în nici unchip continuarea vieþii monahale ºilauda neîncetatã adusã lui Dumnezeu.Dupã intrarea, la 7 mai 1775, subocupaþie habsburgicã, mânãstirea vamai suferi o serie de transformãri aleînfãþiºãrii exterioare prin extindereazonei de nord a incintei, noi construcþiide chilii (1852-1856), modificãri aleformei acoperiºului bisericii (1859),lucrãri mai ample asupra acesteiaavând loc în 1902. Deºi imagineaoriginalã a rãmas consemnatã numaiîn cronici, „tot cu aur poleitã zugravalã,mai mult aur decât zugravalã ºi predinãuntru ºi pre dinafarã ºi acoperitãcu plumbu…”, fiind distrusã în anul

1653, biserica reconstruitãîntre anii 1653-1662, în timpuldomniilor lui Vasile Lupu,Gheorghe ªtefan ºi EustraþieDabija ºi pãstratã pânã astãzi,a respectat, în mare mãsurã,liniile arhitectonice iniþialeconsiderate ca fiind clasicestilului moldovenesc, fiindalcãtuitã din cinci încãperi:pridvor, pronaos, gropniþã,naos ºi altar. Se regãsescastfel reunite elemente dearhitecturã bizantine, gotice ºirenascentiste. Biserica nu amai fost pictatã, existând doarîn pridvor o frescã realizatãîn secolul al XIX-lea.Conceputã dintru început canecropolã domneascã,biserica mânãstirii Putnaadãposteºte 14 morminte,dintre care trei suntvoievodale, aparþinândfamiliei Muºatinilor. Fãcut dinporunca domnului, cu 12 aniînainte de strãmutareaacestuia cãtre veºnicelelocaºuri, mormântul binecre-dinciosului Voievod ªtefan se

aflã în partea de sud a gropniþei. Alãturide acesta este mormântul doamneiMaria Vochiþa. Pe latura din nord seaflã alte trei morminte: cel al doamneiMaria de Mangop ºi ale lui Petru ºiBogdan, fiii ei ºi ai Voievodului ªtefan.Pronaosul adãposteºte morminteledomnitorului Bogdan al III-lea, fiul luiªtefan cel Mare, al Mariei, fiicaVoievodului, al domnitorului ªtefãniþã,nepotul lui ªtefan, precum ºi pe cel aldoamnei Maria, soþia lui Petru Rareº;în pridvor se gãsesc mormântul luiTeoctist I, mitropolitul Moldovei (1477),cel care l-a uns ca domn pe slãvitulVoievod ªtefan ºi, în partea opusã,mormintele mitropolitului IacobPutneanul ºi ale pãrinþilor acestuia.Printre odoarele de mare preþ alemânãstirii se numãrã icoana fãcãtoarede minuni a Maicii Domnului adusã,dupã tradiþie, de la Constantinopol, în1472, de cãtre doamna Maria deMangop, soþia Voievoduluiªtefan, ºi craniul Sfântului

12Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

Ierarh Ghenadie, Mare fãcãtorde minuni, ferecat în argintaurit ºi dãruit mânãstirii de

ctitorul ei, în anul 1458. La exterior,biserica este încinsã cu brâu rãsucit întorsalã simbolizând Preasfânta Treime,motiv ce se regãseºte ºi înornamentaþia interioarã. Intrarea înincinta mânãstirii se face prin arculboltit al unui turn compus din parter ºietaj pe a cãrui faþadã esticã se aflãstema Moldovei. Turnul a fost zidit înanul 1757, în vremea domnitoruluiConstantin Racoviþã, despre aceasta

stând mãrturie ºi stema de pe faþadade vest în care apar reunite stemeleMoldovei ºi ale Þãrii Româneºti.

Deoarece poetul Mihai Eminescuîmpreunã cu o parte din participanþii lamarea sãrbãtoare de la Putna din anul

1871 au purtat discuþii în sala de la etaj,aceastã construcþie se numeºte„Turnul Eminescu”. Tot pe latura deest se aflã ºi turnul clopotniþei construitîn anul 1882. Pe latura sudicã a incinteise aflã casa domneascã ridicatã întreanii 1982-1988, pe temeliile vechii casedomneºti distrusã de habsburgi.Lucrãrile de reconstrucþie au fostîncepute ºi, în mare parte,supravegheate de cãtre ÎnaltpreasfinþiaSa Teoctist, pe timpul Arhipãstoririisale ca Mitropolit al Moldovei. Înpartea de vest a incintei, alãturi de

paraclis, se aflã sediul actual almuzeului deschis pe 6 iunie 1976. Aicise pãstreazã o parte din tezaurul artisticºi istoric al Mânãstirii constând înmanuscrise (Tetraevanghelii, Psaltiri,cãrþi de învãþãturã, Leastviþe, Psaltichii)

ºi broderii (epitafuri, acoperãmintepentru Sfintele Vase, procoveþe, dvere,valuri de tâmplã, acoperãminte demorminte, veºminte preoþeºti) realizateîn atelierele mânãstirii, cãrþi de cult ºide învãþãturã tipãrite, odoare bisericeºti(sfinte vase, cruci ferecate, icoane,cãdelniþe, candele), obiecte deceramicã. Singura clãdire dinperimetrul incintei rãmasã din vremeaSfântului Voievod ªtefan este TurnulTezaurului a cãrui construcþie a fostterminatã în anul 1481. În el au fostadãpostite, de-a lungul veacurilor,odoarele acestui sfânt locaº.Mânãstirea Putna este ridicatã pe oveche vatrã sihãstreascã, fapt doveditºi de cercetãrile arheologice. Lanumai o jumãtate de metru sub temeliacasei domneºti s-au gãsit osemintele,cu aspect plãcut ºi cu mireasmã deSfinte Moaºte, a cinci cãlugãri careau trãit aici cu peste un secol înaintede întemeierea mânãstirii.

Viaþa duhovniceascã, artisticã ºiculturalã a mânãstirii a avut o perioadãîn care se studiau: Gramatica, Retorica,Logica, Astronomia, Geografia ºiIstoria Bisericii Universale. În timpulmitropolitului Iacob Putneanul, a luatfiinþã, în anul 1774, o ºcoalã clericalãintitulatã „Academie Duhovniceascã”,organizatã dupã modelul celeiîntemeiate la Kiev de Sfântul IerarhPetru Movilã. La Putna s-au predatlimbile slavã, greacã, latinã ºi românã.Nume ca: Ioan Slavici, Mihai Eminescu,Ciprian Porumbescu. A.D. Xenopol,Mihail Kogãlniceanu trezesc ºi astãziamintirea marii serbãri de la Putna (14-16 august 1871) ocazionatã deîmplinirea a 400 de ani de la sfinþireabisericii Mânãstirii. Atunci MihaiEminescu a rostit: „Sã facem din PutnaIerusalim al neamului românesc ºi dinmormântul lui ªtefan altar al conºtiinþeinaþionale”. Pe urna votivã depusãatunci pe mormântul Sfântului Voievodªtefan se aflã inscripþia: „EROULUI,Î N V I N G Ã T O R U L U I ,APÃRÃTORULUI EXISTENÞEIROMÂNE, SCUTULUI CREªTINÃ-TÃÞII, LUI ªTEFAN CEL MARE,JUNIMEA ROMÂNÃ ACA-DEMICÃ, MDCCCLXX”.

Nr. 3 / iul-sept 2020 13SAREA PÃMÂNTULUI

Pentru creºtini, Putna afost ºi rãmâne o cetate arugãciunii ºi duhovniciei unde

generaþii întregi de monahi s-au nevoitsã ajungã la desãvârºire, lacunoaºterea lui Dumnezeu. Monahiisunt chemaþi sã se roage pentruîntreaga lume ºi aceasta este principalalor slujire cãtre omenire. Mulþumitãmonahilor, rugãciunea nu se întrerupeniciodatã pe pãmânt, iar aceasta estecel mai mare folos pentru întreagalume, cãci lumea dãinuie prinrugãciune. În fiecare an, pe 15 august,când este prãznuitã Adormirea MaiciiDomnului – Hramul Mânãstirii, ºi pe 2iulie, ziua de pomenire a SfântuluiVoievod ªtefan, mulþimile decredincioºi se îndreaptã spre acestsfânt locaº spre a se ruga ºi a primibinecuvântare. Numeroºi pelerini ºituriºti din toatã lumea, însufleþiþi dedorinþa de a cunoaºte istoria poporuluinostru sau de a primi prin rugãciunemila lui Dumnezeu ºi pacea lãuntricã,viziteazã an de an Mânãstirea Putnacare a fost ºi rãmâne un izvor deluminã, o fereascã cãtre cer.

Mânãstirea Neamþ

La 12 kilometri nord-vest deCetatea Neamþ, pe valea pârâului

Nemþiºor, înconjuratã de culmiîmpãdurite, este aºezatã MânãstireaNeamþ. Potrivit documentelor,Mânãstirea Neamþ fiinþa în veacul alXIV-lea ca organizaþie cãlugãreascãortodoxã. Începuturile ei sunt mult mai

vechi, dar se poate stabili pe bazaizvoarelor istorice cunoscute pânãacum cine a întemeiat aceastãmãnãstire, în ce împrejurãri ºi cândanume. Cel dintâi domnitor moldoveancare a dãruit Mânãstirii Neamþ sate ºimoºii este Petru Muºat (1376-1392).Acesta a zidit Cetatea Neamþ, aintegrat-o în sistemul de apãrare a þãriiºi, potrivit unei tradiþii locale, tot el ar ficlãdit la Mânãstirea Neamþ, pe loculvechiului schit de lemn, o bisericã depiatrã care a fost înconjuratã de urmaºiisãi în scaunul Moldovei cu chiliicãlugãreºti, diferite clãdiri, turnuri ºiziduri de apãrare. Pe latura de vest apatrulaterului – incintã, la mijloc,strãjuieºte turnul clopotniþã strãbãtut labazã de gangul boltit al intrãrii. Parteainferioarã a turnului clopotniþã esteziditã probabil pe vremea domnitoruluiAlexandru cel Bun (1400-1432), iarcele douã pãrþi superioare, mai târziu.O parte din bolta semicilindricã agangului – aceea dinspre rãsãrit – esteacoperitã cu picturi reprezentând sceneinspirate din vechiul roman popular„Varlaam ºi Ioasaf”. Unele scene încare apar: o clãdire asemãnãtoare cubiserica ziditã la Mânãstirea Neamþ deªtefan cel Mare, un tânãr principe care,de asemenea seamãnã cu domnitorulctitor, ºi unele costume caracteristice

veacului alXV-lea, i-aucondus pe uniicercetãtori laconcluzia cãa c e a s t ãpicturã ar fidin veacurileXV la XVII.C l ã d i r i l eincintei aºacum se pre-zintã ele astãzidateazã dins e c o l e l eXVIII-XIX. În

acest timp, s-au fãcut numeroasemodificãri, mai ales dupã incendiuldevastator din 1862, care au datclãdirilor forma de astãzi. În jumãtateadinspre nord a curþii interioare dominãmonumentala bisericã „Înãlþarea

Domnului”. Împrejurãri ºi faptenecunoscute ºubreziserã grav cel dintâilocaº de piatrã din Mânãstirea Neamþzidit de Petru Muºat. Marele Voievodªtefan, de numele cãruia sunt legateatât de multe biserici ºi mânãstiri, atâtde mari înfãptuiri, nu putea trece cuvederea cea mai importantã mãnãstiredin Moldova. De aceea, în ultimuldeceniu al veacului al XV-lea, el a ziditlocaºul care, prin planul ºi liniile salemãiestrit-proporþionate ca ºi prin bogataºi variata decoraþiune a faþadelor,uimeºte pe cel ce se gãseºte în faþalui. Pisania în limba slavonã fixatã pefaþada de miazãzi a pronaosului estepe deplin relevantã cu privire la ctitorulbisericii ºi la timpul când a fost ziditã:„Doamne Iisuse Hristoase, primeºteacest hram care s-a zidit cu ajutorulTãu întru slava Sfintei ºi Slãvitei de lapãmânt la cer Înãlþare a Ta ºi Tu,Stãpâne, acopere-ne cu mila Ta deacum ºi pânã în veac. Io, ªtefanVoievod a binevoit ºi a început ºi a ziditacest hram pentru rugãciunea sa ºi adoamnei sale Maria ºi a fiului sãuBogdan ºi a celorlalþi fii ai sãi ºi s-asfârºit în anul 40 ºi cel dintâi curgãtorluna noiembrie în 14” (1497). Întrecelelalte ctitorii ale Marelui ªtefan,biserica „Înãlþarea Domnului ” de laMânãstirea Neamþ „este cel maiinteresant ºi mai reprezentativmonument al arhitecturii vremii, atât caplan ºi structurã interioarã, cât ºi camod de decorare a faþadelor”.

Construcþia era gata la 14noiembrie 1497, dupã biruinþa de laCodrii Cosminului. „MânãstireaNeamþului a primit ºi unele danii: Astfel,la 13 iulie 1463, domnul o scuteºte dedesetina pe care trebuiau s-o deaprisãcile ei din hotarul Zahornei, laNistru. Iar la 1 aprilie 1470, îi acordãprivilegiul de a nu plãti vamã pentru treicare de peºte; mai importantã estedania pe care o primeºte la 30septembrie 1503. Ea constã din satulBãicenii pe Siret ºi cu morile din susde Orzeºti ºi din jos de Vornutariu,proprietatea personalã a lui ªtefan, apoisatul Mogoºeºti, tot pe Siret, cumpãratde domn cu 400 de zloþitãtãreºti, o prisacã în Braniºtea

14Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUIdomneascã de la Bohotin ºi unmertic anual de 6 pietre decearã din pietrele domneºti de

la Târgu Neamþului. Pentru acestedanii, ªtefan cere egumenului ºicãlugãrilor sã ne cânte nouã ºi doamneinoastre o liturghie la toate sfinteleduminici pânã ce vom fi în viaþã, iardupã moartea noastrã sã ne cânte înfiecare miercuri seara un parastas, iarjoia o liturghie pânã în veac cât va staaceastã sfântã mãnãstire”.5

Documentele atestã cã laMânãstirea Neamþ s-au prelucratmetale preþioase, fãurindu-se obiectede cult; tot aici era o adevãratã ºcoalãde pictori, sculptori în lemn ºi sculptoriîn piatrã. Unii dintre cãlugãrii de aiciau înscris pagini de cinste în istoriaculturii bisericeºti, tãlmãcind scrieriteologice de mare valoare, înfiripândcronici asupra unor anumite epoci dinviaþa poporului nostru sau înfiinþânddiferite ºcoli. Cronicarii dascãlii deslavonie Macarie ºi Eftimie, ambiiegumeni la Neamþ, au continuatLetopiseþul Moldovenesc; stareþulPaisie Velicicovski, renumit în toatãBiserica Ortodoxã, a dat în a douajumãtate a veacului al XVIII-lea unputernic impuls activitãþilor culturalebisericeºti la Mânãstirea Neamþ:tipografia la care s-au imprimat cãrþide slujbã ºi de îndrumare bisericeascãs-a organizat la începutul veacului alXIX-lea; o bogatã bibliotecã în care segãsesc manuscrise ºi cãrþi de marevaloare este adãpostitã în aceastãmãnãstire; multã vreme, pe lângãmãnãstire a funcþionat o instituþiespitaliceascã – între bolnavii care ºi-auîngrijit sãnãtatea în aceastã instituþie afost ºi marele nostru poet MihaiEminescu care a stat aici din toamnaanului 1886 pânã în primãvara anului1887; pe la jumãtatea veacului al XIX-lea,învãþatul stareþ Dionisie Romano aorganizat o ºcoalã bisericeascã; lângãaceastã mãnãstire funcþioneazã acumSeminarul Teologic al MitropolieiMoldovei ºi Sucevei.

Cu toate cã, de multe ori,Mânãstirea Neamþ a trecut prinmomente grele, s-au pãstrat întrezidurile ei pânã în zilele noastre

numeroase vestigii istorice care suntadânc grãitoare în legãturã cu rolulimportant cultural pe care l-a avut acestaºezãmânt cãlugãresc. Astfel, biblio-teca mânãstirii numãrã mai mult de11.000 de volume între care se gãsesc549 manuscrise (216 româneºti, 294slavo-ruse ºi 39 greceºti). Printretipãrituri se impun: „Îndreptarea legii”– 1652, „Cheiaînþelesului” – 1678,„Viaþa ºi petrecereaSfinþilor”, tipãritã deDosoftei în anul1682, „Biblia”tipãritã de ªerbanCantacuzino în anul1688, „Noul Testa-ment” tipãrit deAntim Ivireanul, laSnagov, în 1699.Între obiectele cuvaloare istoricã ºiartisticã din colecþiamânãstirii mai im-portante sunt ur-mãtoarele: IcoanaMaicii Domnuluiprimitã în dar ded o m n i t o r u lAlexandru cel Bunde la un vlãstarimperial din familia Paleologilor;catapeteasma care pe vremuri aaparþinut paraclisului din CetateaNeamþ; câteva icoane din veacurileXVII ºi XVIII; câteva icoaneexecutate de Nicolae Grigorescu; unvas pentru aghiasmã din 1755; unpanaghiar din 1750; o nebederniþã dinanul 1665; un epitrahil din veacul alXVIII-lea; un omofor care aaparþinut episcopului Pahomie alRomanului (1706-1714); o presãtipograficã din lemn din veacul alXVIII-lea; douã prese tipografice demetal din veacul al XIX-lea;numeroase xilogravuri ºi diferite piesetipografice. La Muzeul de Artã alRomâniei se pãstreazã renumitulepitaf care a aparþinut, pânã în anul1916, Mânãstirii Neamþ, fãcut în anul1437 de egumenul Silvan.

Biserica lui ªtefan cel Mare esteimpunãtoare prin frumuseþea ei la fel

ca ºi obiectele de cult cu valoareistoricã ºi artisticã. Acest monumentreprezintã o valoroasã paginã dinalbumul istoric al neamului nostru.

Mânãstirea Voroneþ

La 4 kilometri sud-vest de oraºulGura Humorului dãinuie, de aproape cinci

veacuri, biserica Voroneþ. A fost ziditã înanul 1488, purtând hramul Sfântului MareMucenic ºi purtãtor de biruinþãGheorghe. La aceastã mãnãstire, spuncronicile, trãia pe vremea MareluiVoievod ªtefan vestitul Daniil Sihastrulcare, în anul de grea cumpãnã, 1476, l-asfãtuit pre domnul biruit „atunci deMahomed împãratul turcesc cu toatãputerea sa rãsãriteanã”, sã nu se închine,cã „rãzboiul este al lui”. La Voroneþ, undea ridicat ªtefan ctitoria sa, exista de maiînainte o mãnãstire din lemn al cãreiegumen, la 1471, era Misail. ªtefan afãcut ºi mânãstirii de la Voroneþ uneleimportante danii chiar în timpul când seridica. În august 1488, „i-a dãruit apoi unsat, Stilbicani, ºi tot bazinul pârâului ªuhaMare cumpãrate cu 160 zloþi tãtãreºti.Alte danii au urmat în 1489 cândmânãstirea capãtã satul Vlãdenii de peSiret ºi cu morile de acolo,cumpãrat iarãºi de domn în 1490,

Nr. 3 / iul-sept 2020 15SAREA PÃMÂNTULUI

când se adaugã o siliºte Poiana,la Gura Humorului, în 1497,

când ªtefan îi dãruieºte o prisacã în þinutulCârligãturii ºi un loc aproape de aceaprisacã ºi, în 1499, mânãstirea sporindu-ºiavutul, de data aceasta cu încã un sat,Milcineºtii, tot în þinutul Cârligãturii, ºi cumai multe fãlci de vie în dealulHârlãului”.6 Biserica Voroneþ este, întretoate celelalte biserici moldoveneºti, oadevãratã capodoperã. Toatã istoria sa,legendele izvorâte pe seama întemeieriisale, preþioasele picturi care oîmpodobesc, pãstreazã amintireaslãvitului Voievod ªtefan cel Mare. Dinpictura exterioarã, cea maireprezentativã este scena monumentalãa Judecãþii de Apoi zugrãvitã pe laturade vest a bisericii. În partea de nord apicturii este reprezentat Raiul peste caredomneºte Dumnezeu Tatãl. Iar în parteade sud, Iadul. Între cei care aºteaptãjudecata, zugravii i-au trecut pe catolici,armeni, turci ºi tãtari. Pictura exterioarãde la Voroneþ este desenatã pe un fondde albastru viu, dupã cum însãºi bisericase profileazã pe azurul cerului. În nici oaltã þarã, nici mãcar în patria picturiiclasice murale, în Italia, nu se întâlneºteceva cât de cât asemãnãtor cu acesteculori armonioase ce reprezintã verdelepoienilor pe fondul tremurat al dealurilordin frumoasa Moldovã.

Voroneþul este îndeosebicunoscut în istoria culturii poporuluinostru prin textele a cãroraparticularitate distinctivã esterotacismul, descoperite la acest sfântlocaº: „Codicele Voroneþean” (FapteleApostolilor de la capitolul 18.14 pânãla sfârºit), „Epistola Sfântului ApostolIacob”, „Epistola I ºi II Petru” ºi„Psaltirea Voroneþeanã” (text slavo-român). Voroneþul dovedeºte ºi astãzisimþul pentru frumos al înaintaºilornoºtri.

1 Constantin G. Giurescu, Istoria românilordin cele mai vechi timpuri pânã astãzi, pag.319;2 Revista de istorie militarã, pag. 89;3 Idem, p. 90;4 Idem, p. 90;5 Idem, P. 92;6 Ibidem.

Iatã-ne sus, pe „Coasta Popii”,„Osoi”, „Corhana” sau muntele Mãgura,unele din cele mai înalte coloane dincentura montanã a þãrii. Unele dinturnurile marilor perspective.

Totul e mai jos decât noi: DealulMare, Clenciul, Pârâul Rãu, Trotuºul,Tazlãul, Dofteana, Comãneºtiul. Neaflãm cu fruntea-n cer ºi toate-s lapicioarele noastre. Ascultãm tãcereacum povesteºte cu mirificul ei glas miiºi mii de fapte, întâmplãri, victorii ºiînfrângeri, legende ºi balade.Povesteºte despre oamenii ºi desprepoporul trãitor ºi zãmislitor de istorii peaceste meleaguri.

Carpaþii au fost, sunt ºi vor ficoloana vertebralã a istoriei româneºti.În aceastã coloanã este aºezat ºi satulBrãteºti. Sunt semne cã locurile dinpreajma satului nostru au fost locuiteîncã din paleolitic. În zona Mastacãnului,s-a dezvoltat civilizaþia neoliticã aceramicii pictate ºi incizate. O adevãratãcivilizaþie în care meºteºugul olãritului aajuns sã izvodeascã o arta ceramicã deo netãgãduitã originalitate si frumuseþe.

Balada „Mioriþa” este expresiapoeticã a dragostei poporului pentrunatura carpaticã cu brazi ºi paltini,pentru plaiuri asemenea raiului. Nicipoate fi un poem al munþilor mai frumosca balada „Ciobãnaº de la miori”, ovariantã a Mioriþei cu o adâncã filozofiede integrare în natura carpatinãexprimatã într-un dialog genial, simpluºi artistic.

„Ciobãnaº de la miori,Un’þi-a fost moartea sã mori?– Sus în vârful muntelui,În bãtaia vântului,La cetina bradului.– ªi de ce moarte-ai murit?– De trãsnet când a trãsnit.– De jelit cin’te-a jelit?– Pãsãrile-au ciripit,Pe mine cã m-au jelit.– De scãldat cin’te-a scãldat?– Ploile când au plouat,Pe mine de m-au scãldat.– De-mpânzit cin’te-a-mpânzit?– Luna când a rãsãrit,Pe mine cã m-a-mpânzit.– De îngropat cin’te-a-ngropat?– Trei brazi mari s-au rãsturnat,Pe mine cã m-a-ngropat.

Nu-i cu putinþã a se exprima mailapidar, mai profund, mai metaforic, maiartistic sentimentul ºi filozofia perfecteicomuniuni cu natura, a totalei încadrãriºi topiri în spaþiul carpatin. ªi aceastaa fost posibil, pentru cã poporul românstã aici de peste douã milenii. Nu a venitde nicãieri. Aici s-a zãmislit, a trãit ºis-a-nveºnicit, adãpostit în trãirile, înpoemele ºi codrii Carpaþilor. Aºa s-anãscut ºi s-a dezvoltat ºi localitateaBrãteºti, migrând de-a lungul veacurilorpe o distantã de câþiva kilometri (întreClenciu ºi Coasta Popii, Drumul Sãrii-Mastacãn-Clenciu-Bârsãneºti)

În anii 1916-1917, vãile Oituzului ºiTrotuºului s-au umplut de exploziaobuzelor, rafalele mitralierelor, de pocnetulgrenadelor, de vârtejul gloanþelor. Aici, peOituz ºi pe Trotuº, printre cei dintre 14mii eroi, au cãzut câteva zeci de oºtenidin Brãteºti. Prin Brãteºti au trecut cele3 batalioane de vânãtori de munte careau pus pe fugã duºmanii în luptele de laCireºoaia, Mãgura ºi Coºna.

Dacã urcãm sau coborâm peplaiurile Brãteºtiului, sã cãlcãm uºor peaceste locuri ºi sã privim în jur cudragoste ºi mândrie. Tot ce vedem efrumos ºi atrãgãtor, dar mai cu seamãsã nu uitãm cã pretutindeni se aflã unmormânt de erou. Sã culegem cu drago floare ºi sã o aºezam cu evlavie pepãmântul pe care duºmanii l-au îmbibatcu sânge, cu sângele lor de ambiþios ºilacom cuceritor ºi cu sângele nostrude îndârjiþi apãrãtori. Au vãrsat sânge,au jertfit vieþile, dar n-au trecut.

Ne-am pãstrat un colþ de þarã undese mai fâlfâie un steag al existenteinoastre în jurul cãruia, în fiecare an, la1 decembrie, sã ne putem aduna. Sãpãstrãm amintirea locurilor natale,oriunde ne-am afla.

Daþi-mi voie sã va aduc în memorieamintirile lui Creangã al nostru despreHumuleºtii lui cu „Ozana cea frumoscurgãtoare ºi limpede ca cristalul”. Cinenu le cunoaºte ºi nu le-a gustatfarmecul (amintirilor) în limba luiminunat de simplã ºi frumoasã?

„Nu ºtiu alþii cum sunt, dareu când mã gândesc la locul

Profesor Ion V. BALCANU

Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI 16

naºterii mele, la casapãrinteascã de la Humuleºti, la

stâlpul hornului unde lega mama o sfoarãcu motocei de crãpau mâþele jucându-secu ei, la prichiciul vetrei dupã care neascundeam când ne jucam noi, bãieþii,de-a mijoarca ºi alte jocuri ºi jucãrii plinede hazuri ºi farmec copilãresc, parcã-misaltã ºi acum inima de bucurie.”

Noi toþi ne amintim de locul naºteriiºi copilãriei noastre, ori pe unde dupãaceea viaþa ne-a purtat paºii. Nu-i destulînsã sã-i pãstrãm amintirea. Cãtre loculacela avem datorii de îndeplinit.Îndeplinindu-ne anumite datorii cãtre el,ni le îndeplinim faþã de Patrie, cãci loculnatal e patria cea micã ºi orice sã facempentru aceastã patrie micã, pentrupãmântul unde ne-a surâs întâi viaþa, undepoate nu numai pãrinþii noºtri, ci multerânduri de înaintaºi aumuncit, au visat, au suferitºi s-au bucurat. În cimitirulsatului natal stau îngropateosemintele lor. ªi oricedatorii împlinite faþã de loculcopilãriei le facem pentrupatria cea mare, pentrupãmântul întreg alstrãmoºilor ºi al fraþilornoºtri, de acelaºi sânge,aceeaºi limbã ºi aceeaºilege. A-þi iubi locul natal ºilocul unde trãieºti ºi a-þi iubipatria sunt douã sentimentece nu se pot despãrþi.Fiecare dintre noi trebuie sãse socoteascã un datornicfaþã de locul sãu natal. Deacolo, de la el, am cãpãtatînþelegerea pentru lumeaînconjurãtoare, limba ce-ovorbim, ideile ºi senti-mentele ce ne cãlãuzesc,toate puterile noastretrupeºti ºi sufleteºti.

De la el ºi prin el ne-amîmbogãþit întreaga moºtenirea strãbunelor, de la el ºi prinel am primit comoara degândire ºi simþire ageneraþiilor dinainteanoastrã, comorile spiritualeadunate de veacuri. O datoriede reciprocitate ne impunedeci – înaintea oricãror alteconsideraþii – sã-i dãm ºi noimunca, credinþa ºi jertfanoastrã, pentru ca sã-ºipãstreze tradiþiile ºi amintirile,sã-ºi sporeascã creaþiile, sãdevinã un colþ de þarã plin de

cât mai multã frumuseþe ºi cât mai multãbogãþie materialã ºi spiritualã.

ªi totuºi mulþi, foarte mulþi, uitã aceastãdatorie. Uitã ºi se dezintereseazã de loculde unde au plecat, uitã pe cei de acasã, uitãfrumoasele datini ºi obiceiuri ce le-au încântatcopilãria, uitã ºcoala în care un cinstit ºivrednic învãþãtor le-a deschis mintea cãtrelumina învãþãturii curate, uitã bisericuþa (lanoi, cea din Pocheºti, veche de câtevaveacuri) pe ai cãrei pereþi ochii lor miraþi auprivit odinioarã chipurilor sfinþilor ºi îngerii, uitãtovarãºii de joacã ºi de isprãvi de altã datãdin care unii acum sunt bieþi oameni necãjiþiºi apãsaþi de nevoile vieþii.

Greºealã de neiertat ºi pãcatsãvârºesc aceºtia! Au acoperit cu cenuºãîn suflet un curat ºi bogat izvor de fericireºi au rupt cea mai puternicã legãturã cupãmântul patriei, cu morþii a cãror

moºtenire trebuie sã o continuãm ºi sã ocreºtem, cu neamul nostru. Sunt niºtedezrãdãcinaþi, niºte rãtãcitori fãrã reazemeºi fãrã orientare pe drumurile existenþei.Dacã trãim în locul, în satul în care ne-amnãscut, sã rãmânem credincioºi tradiþiilorpãrinteºti ºi tradiþiilor localitãþii, sã-i preþuimamintirile ºi legendele, sã-i cinstim morþiiºi datoriile. Sã facem apoi sã se pãstrezeamintirea celor care au fost binefãcãtoriori fii de mare vrednicie, sã stãm de pazãla pãstrarea tuturor darurilor cu care natural-a împodobit, sã îndemnãm ºi sãcontribuim la necontenita luiînfrumuseþare. Sã-i ajutãm instituþiile, sãfim fraþi buni cu toþi care trãiesc împreunãcu noi.

Mai jos vom aminti o parte din eroiidin satul Brãteºti care s-au jertfit pentruapãrarea independenþei þãrii noastre.Eroii au fost ºi vor fi eroi în neamul nostruromânesc.

1877: ªerban Neculai, Dragomir.

1916-1918: Aignãtoaie Vasile, AnghelescuP. Constantin, Anghelescu Neculai,Anghelescu Ion, Aghinea ªtefan, BotezatuD. Gheorghe, Botezatu D. Ion, BotezatuM. Gheorghe, Botezatu Neculai,Burniche Dumitru, Burniche Iordache,Brãila Ion, Chiuaru Ion, Ciobanu Petrea,Ciobanu I. Ion, Coman Ion, Chiaburu Ion,Cercel Neculai, Lazãr Iancu, Lazãr Ion,Munteanu Vasile, Munteanu ªtefan,Munteanu Gheorghe, Mihai Niþã, MaziluIon, Manolache Gheorghe, ManolacheVasile, Miron Ion, Miron Gheorghe, MironToader, Neculai Gheorghe, Olaru Ghinea,Olaru Gheorghe, Olaru Ioan, Pricop Iorgu,Petcu Iorgu, Popa ªtefan, RusuGheorghe, Stratulat Lazãr, Voicu Neculai,Voicu Ion.

1941-1945: Botezatu D. Costache,Botezatu St. Gheorghe, Botezatu St.Ion, Burniche Iordache, Boaru Ghe. Ion,Boaru ªtefan, Chiracopol Gheorghe,Hughineaþã Vasile, Cãpraru Iord. Ion, MironAlexandru, Miron Neculai, Manolache Nicu(Ignat), Olaru Ion, Rusu Ghiþã, Pârvu Ion,Panþâru Ion, Rusu Ghiþã, Rusu ªt. Ghiþã,Rusu Alecu, ªerban Ion, Tãnase ªtefan.

Rãniþi1941-1945: Anghelescu Avram,Anghelescu P. Gheorghe, Burnichi GhiþãCosticã, Burniche Iorgu, Bordeianuªtefan, Ciobanu Iancu, LazãrGheorghe, Munteanu Toader, MironAlexandru, Popa Gheorghe, RusuAlexandru, Rusu Iancu, ZgãvârdiciEmilian.

Maica PrecistaÎn fãclii de candeli ºi miros de smirnãÎþi ascunzi smeritã blânda ta luminã,Chiar de mândrul soare ºi mãrita lunãÎn cununi de raze, þie þi se-nchinã!

Tu, Mireasa lumii, Maica noastrã sfântãStrãluceºti pe chipul celor ce te cântã;Vieþuieºti în prispa sufletului dulce,Ce la temelie poartã Sfânta Cruce.

Doamna noastrã bunã, Maicã-mpãrãteasã,Pleacã-þi azi privirea ºi în casa noastrã!Cerul nu se vede de sub bezna deasãªi în ea doar tu eºti raza cea aleasã.

Minunea înfloririi bobocilor în rouãªi chivotul Luminii încredinþate nouã,Eºti pâlpâirea linã din fiecare stea,Îngemãnarea bolþii cu marea de sub ea;

Eºti partitura caldã a fiecãrui trilªi zâmbet ce-nfloreºte obrajii de copil;Eºti bucuria vie a dimineþii noiCând ne putem deschide iar ochii-amândoi.

Auzi-ne, Crãiasã, când singuri ºi cu dor,La poarta ta îþi batem ºi cerem ajutor!Pe calea pocãinþei, când noi sfios pãºim,Ne fii toiagul trainic când grabnic obosim!Amin!

Maria ILIE2 aprilie 2020

Nr. 3 / iul-sept 2020 17SAREA PÃMÂNTULUI

„

De multe ori în viaþã credem cãnoi alegem, dar de fapt noi suntem aleºiºi chemaþi de Dumnezeu în vedereaîmplinirii unei anumite slujiri aici pepãmânt, pentru a ajunge în final înÎmpãrãþia cea cereascã.

În acest fel a fost ales ºichemat ºi Preacuviosul PãrinteArhimandrit SERAFIM HUZDUPla cea mai înaltã, frumoasã, dar ºicea mai grea slujire din lume ºianume Preoþia însoþitã de Cãlugãrie;douã chemãri, douã vocaþii ºi osingurã cinste la care a rãspuns fãrãîmpotrivire, fãrã îndoialã, un singurom, plãcut lui Dumnezeu, dupãcuvântul Sf. Apostol Pavel carespune cã: „Nimeni nu-ºi ia singurcinstea aceasta, ci dacã este chematde Dumnezeu” (Evrei 5. 4).

Nãscut la data de 17septembrie 1973, în localitatea PoduIloaiei, jud. Iaºi, urmeazã toateciclurile de învãþãmânt, inclusiv celUniversitar, obþinând, în anul 1997,titlu de Inginer Forestier, Specia-lizarea Silviculturã, în cadrulFacultãþii de Silviculturã ºi ExploatãriForestiere, din Braºov.

Iubitor de învãþãturã, dobândeºtecunoºtinþe multiple în ceea ce priveºtepartea de silviculturã, dar ºi deagriculturã. Cunoscând bine structuraunui sol, începe sã-ºi pregãteascã ºiogorul propriului suflet, pentru cavrednicul de pomenire Arhim. TeofilPârãian, pe care l-a însoþit denenumãrate ori la diferite conferinþe aleAsociaþiei ASCOR, sã gãseascãterenul fertil pe care sã semenesãmânþa cea bunã a Cuvântului luiDumnezeu.

Sãmânþa Cuvântului lui Dumnezeua cãzut pe pãmântul cel bun, a încolþit,a prins rãdãcinã ºi a început a creºte…

A început a creºte în grãdina deflori a Sfintei Mãnãstiri Runc, dinArhiepiscopia Romanului ºi Bacãului,

unde, la data de 2 iulie 1997, intra pepoartã un tânãr intelectual, purtândnumele de Sorin- Eugen Huzdup,smerit, blând, dar hotãrât sã-ºi ia cruceaºi sã-I urmeze lui Hristos, nimeni altul

decât viitorul Pãrinte Arhim.SERAFIM HUZDUP.

ªi-a luat pe umeri crucea de monahpe care a purtat-o cu demnitate,devotament, dragoste ºi responsabilitatepânã la capãt, indiferent de vitregiiletimpului, de valurile învolburate care l-auînvãluit, de ispitele care au venit asupraPreacuvioºiei Sale, de necazurile sigreutãþile care s-au abãtut din toatepãrþile, cãutând sã-i sfãrâme ºi sã-iscufunde corabia sufletului.

A depus votul monahal la datade 30 iunie 1998, primind numelede SERAFIM, ca re înseamnã:„Arzã to r de d ragos tea lu iDumnezeu” , dupã ca re a fos thirotonit Ierodiacon la data de 2august 1998, iar în 30 ianuarie 2000a devenit Ieromonah.

A fost un ascultãtor exemplar,îndeplinind ascultãrile încredinþate(paraclisier, bibliotecar, secretar etc.)cu rãspundere ºi responsabilitate, cumultã dragoste, dând dovadã de multã

înþelepciune, corectitudine ºiconºtiinciozitate.

Precum cerbul doritor de apeleizvoarelor, aºa ºi Preacuvioºia Sa adorit sã-ºi îmbogãþeascã cunoºtinþeledespre Adevãrul Absolut, urmândcursurile Facultãþii de TeologieOrtodoxã „Dumitru Stãniloaie”, dinIaºi, devenind Licenþiat în Teologieîn anul 2003, iar în 2006, obþinândDiploma de „Master în Teologie”.

Datoritã rezultatelor deosebiteobþinute pe toate planurile, fiindapreciat la nivel de Centru Eparhial,în anul 2002 a fost numit Exarh almãnãstirilor din ArhiepiscopiaRomanului ºi Bacãului.

Ascultarea de Exarh, PãrinteleSerafim a îndeplinit-o în modireproºabil, cum rar întâlneºti înzilele noastre, fiind considerat decãtre toþi cãlugãrii ºi cãlugãriþele dinArhiepiscopia Romanului ºi

Bacãului un adevãrat frate ºi, cumfrumos spunea IPS Ioachim, „unapropiat ºi un bun sfãtuitor”, îngãduitor,capabil sã înþeleagã pe fiecare,rãbdãtor, primitor, oricând dispus sãasculte ºi sã rezolve orice problemã, cuchipul blând ºi zâmbitor, neinspirândteamã, ci revãrsând în jur doarîncredere, optimism ºi bunãtate.

Din anul 2009, de la data de 1septembrie, a fost numit ºi Consilier silvicºi agricol la Centrul Eparhial,implicându-sepermanent în întocmirea situaþiilorcadastrale ºi supraveghind, cum nu seputea mai bine, integritatea fonduluiforestier aflat în proprietatea EparhieiRomanului ºi Bacãului.

Toate aceste calitãþi, dar ºi daruriale lui Dumnezeu, s-auacumulat în fiinþa unui singur

18NNr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

om care, prin credinþã ºislujirea adusã Creatorului, în

timpul Sfintei Liturghii, în frumoasa zide marþi 02. 06.2020, a reuºit sã se facãauzit de îngerii care slavosloveau în Cerºi care l-au invitat fãcându-i loc între eisã continue cântarea îngereascã:„Sfinte Dumnezeule ...”

În acest fel, slujirea pãmânteascãa Pãrintelui Serafim a fost suspendatã,urmând a fi continuatã în Împãrãþia ceaCereascã. Timp de zece zile, acea inimãmãreaþã în care au încãput toþi cei pentrucare s-a rugat ºi care a suferit pentrutoatã omenirea s-a luptat din rãsputerisã batã, dar în dimineaþa zilei de12.06.2020 a cedat în favoarea aripilorde Serafim care au rãmas în activitate,urmând sã înalþe sufletul Pãrintelui nostruExarh la înãlþimile cereºti.

Astfel, Cerul s-a îmbogãþit cu unslujitor, iar noi am dobândit un vrednicrugãtor înaintea Prestolului Sfintei Treimi.

Surâsul îi strãluceºte pe chipul sãuadormit întru Domnul ºi cu acestzâmbet el intrã liniºtit ºi împãcat cu sineºi cu toþii în Împãrãþia Celui ce l-achemat din nefiinþã în fiinþã.

„Plãcut lui Dumnezeu fãcându-se,l-a iubit ºi, vieþuind între pãcãtoºi, s-amutat… Cã plãcut era Domnului sufletullui. Pentru aceea S-a grãbit a-l scoatepe dânsul din mijlocul rãutãþii (dinÎnþelepciunea lui Solomon, Cap. IV).

Pe o pereche de aripi ale unuiSerafim se înalþã acum, cãtre Domnul,un braþ al IPS Ioachim ºi o aripa de aura Arhiepiscopiei Romanului, pentru a fiprimite în Împãrãþia Cerurilor ºiIerusalimul cel de Sus. Însã noirãmânem orfani fãrã el, dar cunãdejdea reîntâlnirii ºi a Învierii.

Chipul sãu monahal, iubirea sa deostenealã, rãbdarea, smerenia,sârguinþa sa în ascultãrile încredinþate,dar ºi devotamentul faþã de Domnul nerãmân ca pildã vie nouã tuturor.

Rugãm pe Maica Domnului ºi pe toþiSfinþii sã mijloceascã pentru mântuireasufetului sãu, iar pe Dumnezeu sã-l aºezecu cetele drepþilor!

VEªNICA LUI POMENIRE!

Luminiþa-Maria RADU,Mânãstirea Mãgura Ocnei

În perioada 24-28 august 2020,Asociaþia „Sfânta Anastasia Romana” adesfãºurat, cu binecuvântarea IPSPãrinte Arhiepiscop Ioachim, încomunitatea oraºului-staþiune TârguOcna, proiectul catehetic tip ªcoala devarã „Împreunã facem bine”. Ediþia deanul acesta a ºcolii de varã a fost unadesfãºuratã sub restricþiile impuse deepidemia de coronavirus. Însã toateactivitãþile au fost gândite curespectarea normelor epidemiologice ºide protecþie impuse de autoritãþile învigoare. La festivitatea de premiere, dinultima zi, a fost prezent pãrintele DanielMarari, inspector eparhial la biroul decatehizare ºi tineret din cadrul sectoruluicultural al Administraþiei eparhiale.

Timp de o sãptãmânã, 25 de copiiau participat astfel la activitãþile ªcoliide varã, iar literele acronimului COVID(Curãþenie, Organizare, Valoare, Iubire, Dã-ruire) au reprezentat tema fiecãrei zile.

Luni a fost ziua dedicatãCURÃÞENIEI, în care copiii au învãþatcum sã se protejeze de virus, cum sãfie mereu curaþi ºi sã foloseascã mascade protecþie, mãnuºile, dar ºi produselede dezinfecþie.

Ziua de marþi a fost guvernatã deORGANIZARE. În excursia cu trenul decare s-au bucurat cei mici, au avutprilejul sã înveþe cum sã fie organizaþi,punctuali ºi ordonaþi.

VALOARE a fost tema zilei demiercuri, când participanþii, copii ºivoluntari, au primit educaþie financiarãºi au învãþat cum sã câºtige bani,valorificând creaþiile proprii, dar ºi cumsã îi cheltuie eficient.

IUBIREA a fost învãþatã joi, înexcursia la mãnãstiri nemþene, dar ºila casa memorialã de la Tescani a luiGeorge Enescu. Copiii au învãþat maiîntâi despre iubirea lui Dumnezeu pentrunoi, dar ºi a oamenilor unii cãtre alþii.Ultima zi din ºcoala de varã a fost ceaa DÃRUIRII, micuþii ºcolari creândsuveniruri ºi dãruindu-ºi-le unii altora.

La festivitatea de premiere, din ultimazi, participanþii au primit diplome pentruimplicarea ºi prezenþa la aceste activitãþi,atât copiii, cât ºi voluntarii sau profesoriicoordonatori. S-a cântat imnul ºcolii devarã ºi au participat reprezentanþi aiProtoieriei Oneºti ºi ai Centrului eparhial,în persoana Pãrintelui Andrei Turcu(Protoieria Oneºti) ºi a pãrintelui DanielMarari (inspector eparhial - Biroul decatehizare ºi activitãþi cu tineretul).

Sãptãmâna ªcolii de varã s-aîncheiat la piscina din Parcul Mãgura,unde participanþii s-au bucurat de soareºi de apa caldã din bazine.

Preot Silviu BUTUCARU(Preºedintele Asociaþiei „Sfânta

Anastasia Romana”)

Nr. 3 / iul-sept 2020 19SAREA PÃMÂNTULUI

Romano-catolicii s-au rupt deBiserica Mamã, în anul 1054, dupã sutede ani de experienþã liturgicã în careSfânta Liturghie a fost bine conturatã înprivinþa rugãciunilor, a stabilirii momentuluiîn care pâinea ºi vinul se prefac în Trupulºi Sângele Domnului ºi a împãrtãºiriicredincioºilor, însã cu timpul au îndepãrtattot ce putea sã-i mai aducã din nou înmatca fireascã a Ortodoxiei. Astfel s-aajuns la aberaþii ca „împãrtãºireacredincioºilor” doar cu aºa-zisa pâine(azima), oprindu-i de la Potir pe motiv cãla Cina cea de Tainã au fost prezenþinumai Apostolii, nu ºi oamenii simpli. Caurmare, episcopii ºi preoþii catolici,singuri, în calitate de urmaºi ai Apostolilor,se pot împãrtãºi sub ambele forme: pâineºi vin. În cazul acesta ar însemna cãSfânta Euharistie a fost instituitã numaipentru clerici ºi, de asemenea, poruncaMântuitorului: „Sã vã iubiþi unul pe altul.Precum Eu v-am iubit pe voi, aºa ºi voisã vã iubiþi unul pe altul” (Ioan 13, 34),spusã doar în prezenþa Apostolilor, seadreseazã numai preoþilor.

Romano-catolicii susþin – contrarpildei Mântuitorului care, la Cinã, a luatpâinea, a binecuvântat-o ºi a mulþumit,deci a sfinþit-o, ºi apoi le-a dat ucenicilorsã mãnânce ºi sã bea – cã sfinþireaelementelor (pâinea ºi vinul) se face prinrostirea cuvintelor de instituire: „Luaþi,mâncaþi, acesta este Trupul Meu, Carese frânge pentru voi spre iertareapãcatelor” ºi „Beþi dintru acesta toþi, acestaeste Sângele Meu, al Legii celei noi, Care,pentru voi ºi pentru mulþi se varsã, spreiertarea pãcatelor”. Biserica Ortodoxãafirmã cã sfinþirea pâinii ºi a vinului are locîn timpul Epiclezei, adicã atunci cândpreotul rosteºte o serie de rugãciuni dintrecare cea mai importantã este aceasta: „ªifã, adicã, pâinea aceasta, Cinstit TrupulHristosului Tãu. Amin. Iar ceea ce este înpotirul acesta, Cinstit Sângele HristosuluiTãu. Amin. Prefãcându-le cu Duhul Tãucel Sfânt. Amin. Amin. Amin”, iar la stranãse cântã: „Pe Tine Te lãudãm, pe Tine Tebinecuvântãm, Þie Îþi mulþumim, Doamne,ºi ne rugãm Þie, Dumnezeului nostru”.

Aici apare greºeala, la unii preoþiortodocºi, fie din neºtiinþã, fie dinneatenþie, când rostesc „Luaþi, mâncaþi,acesta este Trupul Meu...”, arãtând cumâna dreaptã spre Sfântul Agneþ, trebuiesã facã aceasta doar la cuvintele „Luaþi,mâncaþi”, iar la cuvintele „acesta esteTrupul Meu” trebuie sã coboare mânapentru a nu da de înþeles cã „acesta”,

adicã Sfântul Agneþ, este TrupulDomnului. Prefacerea sau sfinþireaurmeazã câteva momente mai târziu, încadrul Epiclezei. Arãtând cu mâna sprepâine în timp ce rosteºte cuvintele „acestaeste Trupul Meu” preotul ar pãrea cãmãrturiseºte, asemenea catolicilor, cãprefacerea Cinstitelor Daruri are loc larostirea cuvintelor de instituire.„Liturghierul explicat” aratã foarte clar:

„Se evitã astfel (când preotul coboarãmâna la cuvintele „acesta este TrupulMeu” n. n.) confuzia cu teza romano-catolicã, care atribuie formulelor deinstituire o funcþie de Epiclezã” (pag. 246).

A altã asemãnare cu practica romano-catolicã este rostirea, ºi aparent mãrturisirea,în cadrul rugãciunii a ºaptea de la SfântulMaslu, cã Biserica este întemeiatã pepersoana lui Petru: „iar pe Petru, verhovniculºi apostolul Tãu, care se lepãdase de Tinede trei ori, prin pocãinþã l-ai iertat ºi l-ai primitºi i-ai fãgãduit lui zicând: tu eºti Petru ºi peaceastã piatrã voi zidi Biserica Mea (subl.n) ºi porþile iadului nu o vor birui pe ea”(Aghiasmatar, 2016, pag. 169). Cu toate cãaceste cuvinte, cele subliniate, sunt opreluare mot a mot a textului scripturisticde la Matei, capitolul 16, versetul 18, fiindrostite în cadrul unei rugãciuni cititã cu vocetare induce credincioºilor ideea cã Bisericaa fost întemeiatã pe persoana unui Apostol.Scriptura, pentru a fi înþeleasã, are nevoiede un îndrumãtor sau o cercetare exegeticã,ori nimeni nu cere sã i se explice o rugãciunedin cadrul unei Taine pe care o primeºte caatare, gata filtratã de influenþe eretice ºistatornicitã în spiritul ortodoxiei pure.

Romano-catolicii, pentru a susþinesupremaþia papei faþã de ceilalþi episcopi,afirmã cã aceste cuvinte ale Mântuitorului

(Matei 16, 18) se referã la persoanaApostolului Petru ºi ca urmare Bisericaeste întemeiatã pe PERSOANA sa.Episodul respectiv are altã interpretare,logicã ºi uºor de vãzut din context: venindIisus în pãrþile Cezareii lui Filip, îi întrebape ucenicii Sãi, zicând: „Cine zic oameniicã sunt Eu, Fiul Omului?” (Matei 16, 13º.u.). Apostolii au rãspuns: „Unii, IoanBotezãtorul, alþii Ilie, alþii Ieremia sau unuldintre prooroci” ºi Mântuitorul îi întreabã:„Dar voi cine ziceþi cã sunt?”. Acum Simonia cuvântul, ca fiind cel mai în vârstã dintreApostoli, deci un fel de purtãtor de cuvântal Apostolilor, ºi rãspunde: „Tu eºtiHristosul, Fiul lui Dumnezeu Celuiviu”. Iar Iisus, rãspunzând, i-a zis: „Fericiteºti Simone, fiul lui Iona, cã nu trup ºisânge þi-au descoperit þie aceasta, ciTatãl Meu, Cel din ceruri. ªi Eu îþi zic þie,cã tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voizidi Biserica Mea ºi porþile iadului nu ovor birui”. Din acest moment Simon estenumit Petru, tradus prin piatrã, dar piatrape care a întemeiat Mântuitorul BisericaSa nu este PERSOANA lui Petru, ciMÃRTURISIREA lui Petru, în numeletuturor Apostolilor, cã Iisus este Hristosul,Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Deci Bisericase întemeiazã pe o mãrturisire de credinþãnu pe un om. Ne punem întrebarea, dacãeste aºa cum spun catolicii, când Petrus-a lepãdat de Mântuitorul, de trei ori, ºia pierdut statutul de Apostol (Îngerul dinmormânt, dupã Înviere, cere femeilormironosiþe – Marcu 16, 7: spuneþiucenicilor Lui, dar ºi lui Petru..., ca unuiacare nu mai era ucenic în rând cu ceilalþi),pe cine „stãtea” sau „se sprijinea” atunciBiserica, care nici nu exista, de fapt, fiindîntemeiatã, real, la Cincizecime.

Bine ar fi ca toate ediþiile cãrþilor decult sã fie corectate ºi la rugãciunea aºaptea de la Sfântul Maslu sã serosteascã: „iar pe Petru, verhovnicul ºiapostolul Tãu, care se lepãdase de Tinede trei ori, prin pocãinþã l-ai iertat ºi l-aiprimit ºi i-ai fãgãduit lui zicând: tu eºti Petruºi pe aceastã piatrã a mãrturisirii talevoi zidi Biserica Mea ºi porþile iadului nu ovor birui pe ea”. Astfel se va evita confuziacã Biserica este întemeiatã pe persoanalui Petru ºi credincioºii vor conºtientizacã a face parte din Bisericã, înseamnã înprimul rând a mãrturisi cã Iisus esteHristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.Mãrturisirea aceasta va face ca porþileiadului sã nu o poatã birui niciodatã.

Preot Cãtãlin ILIE

Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI20

Este o zi frumoasã de sfârºit devarã. Liniºtea domneºte peste

împrejurimile oraºului staþiune TârguOcna. Pentru obºtea monahalã de laschitul ,,Cuviosul Eftimie cel Mare”, dincartierul Poieni al oraºului, aceastãDuminicã este una de Paºte. Îmbrãcatãîn hainã de sãrbãtoare cu veºmânttricolor ºi împodobitã cu flori multicolore,bisericuþa de lemn în stil maramureºeanaºteaptã sã fie sfinþitã. Soarele zâmbeºtepe cerul senin. Sunetul prelung alcântecului de toacã rãsunã precum o

doinã, iar glasul clopotelor vesteºtemomentul începerii slujbei. În rãcoarea

dimineþii, pelerinii se adunã, asemenearãzeºilor lui ªtefan Voievod, sã participela acest moment istoric. Armata este ºiea prezentã prin reprezentanþiiBatalionului 22 Vânãtori de munteCireºoaia din Sfântu Gheorghe ºi princei ai Brigãzii 61 Vânãtori de Munte VirgilBãdulescu Miercurea Ciuc, strãjuindcele douã monumente închinate eroilordin incinta mãnãstirii, dar ºi intrarea înlocaºul de cult.

În foiºorul de varã a început SfântaLiturghie sãvârºitã de un impresionantsobor de preoþi ºi diaconi sub protiapãrintelui Arhimandrit Andrei Ioniþã,exarhul cultural al ArhiepiscopieiRomanului ºi Bacãului. La momentulpotrivit, sunt pomeniþi eroii care ºi-audat viaþa pe aceste meleaguri în PrimulRãzboi Mondial.

La finalul Sfintei Liturghii, pãrinteleProtoiereu Ioan Bârgãoanu împreunã cupãrintele stareþ Protosinghelul ClaudiuPanþiru ºi cu soborul de clerici s-audeplasat cãtre intrarea în mânãstirepentru a-l întâmpina pe ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Ioachim, ArhiepiscopulRomanului ºi Bacãului, ºi pe pãrinteleexarh Arhimandritul Nicodim Biþic.

În sunet de clopot, ierarhul a fostprimit de tineri înveºmântaþi în portpopular cu tradiþionala pâine ºi sare ºicu flori. Vizibil impresionat ºiemoþionat, Înaltpreasfinþitul Ioachim amulþumit pentru frumoasa primire, adepus o coroanã de flori la monumentulVânãtorilor de Munte situat în faþamãnãstirii, apoi, însoþit de preoþi ºireprezentanþii Armatei Române, s-adeplasat spre bisericã.

A urmat înveºmântareaÎnaltpreasfinþiei Sale, pregãtirile pentruslujba sfinþirii ºi semnarea Hrisovului.Apoi, Înaltpreasfinþia Sa a ieºit înpridvorul bisericii ºi a adresat câtevacuvinte reprezentanþilor armatei,autoritãþilor statului ºi credincioºilor,explicând semnificaþia liturgicã ºiistoricã a momentului. Pãrintele CiprianIgnat, secretarul eparhial alArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului,a dat citire Hrisovului pregãtit pentrusfinþire:

Schitul Sfântul CuviosEftimie cel Mare

ºi Sfântul Mucenic Claudiu,Vârful Cireºoaia,

Protopopiatul Oneºti Cu puterea, cu lucrarea ºi cu

harul Milostivului Dumnezeu Cel înTreime lãudat, s-au înche-iat lucrãrile de construcþiea bisericuþei de lemn, cu

Nr. 3 / iul-sept 2020SAREA PÃMÂNTULUI 21

4

hramul Sfântul CuviosEftimie cel Mare ºi Sfântul

Mucenic Claudiu, de la schitul depe înãlþimea Cireºoaiei, Proto-popiatul Oneºti.

Într-un þinut istoric marcat devechi ctitorii bisericeºti ºi vetremonahale, în proximitatea oraºuluistaþiune, Târgu Ocna, se înalþã, de-alungul cursului râului Trotuº, o seriede culmi muntoase, printre care ºicea a Cireºoaiei.

Pornind de la ºoseauanaþionalã DN 12 A, la jumãtateaaºezãrii Poieni, un drum sinuospietruit vireazã la stânga ºistrãpunge în urcare pãdurea de fagiºi stejari seculari, pe o distanþã de5 kilometri. La capãtul acesteiprovocãri, trupul ºi sufletul seodihnesc în locul numit ,,BaltaIlioaei” unde de aproximativ douãdecenii prin strãdanie ºi muncã,împletite cu smeritã rugã, a luatnaºtere acest spaþiu de întâlnire cuDumnezeu, colþ de Rai ºi pridvoral Împãrãþiei Cereºti.

Potrivit gândului pãrinteluiClaudiu Panþiru, care consemneazãîn pisania iniþialã cã ,,a achiziþionatlocul acesta la jumãtatea anului2000, cu suma de 5.000.000 lei”,ridicarea unui lãcaº de închinare înacest loc s-a datorat evlaviei faþãde eroii ºi înaintaºii neamuluiromânesc.

Cel mai puternic argumentcare a susþinut acest demersconcretizat astãzi este legat dejertfa celor aproximativ 1200 de

soldaþi români cãzuþi în august-septembrie 1917, în încercarea dea recupera crestele muntoase ºipoziþiile strategice ocupate de cãtretrupele germane ºi austro-ungare încontraofensiva din toamna ºi iarnalui 1916.

Pe culmea Cireºoaiei, lacelebra cotã 772 ºi nu numai,soldaþii din Brigada 27 InfanterieBacãu (în mod special Vânãtorii deMunte), cei din Regimentul 15Infanterie Rãzboieni sau cei dinRegimentul 4 Artilerie Roman auscris cu propriul sânge o paginãpoate mai puþin mediatizatã dinistoria ,,Marelui Rãzboi”.

Nume precum cele alegeneralului Arthur Vâltoianu,locotenentului Gheorghe Ioan

Prioteasa, plutonierului Nicolaeªerban, poetului bucovinean IonGrãmadã, viitorului istoric ºi ompolitic Gheorghe I. Brãtianu,sublocotenentului Toader Chirnoa-gã sau þãranului cãlãuzã EliseiUrsac se identificã cu gloria ºisacrificiul în ceea ce se poate numiepilogul bãtãliilor desfãºurate pefrontul din Moldova 1917. Urmeleacelor vremuri mai sunt vizibile ºiastãzi prin monumentele come-morative din acele timpuri sau princele mai nou ridicate.

În anii din urmã, rânduiala derugãciune specificã mediuluimonastic ºi lucrãrile de construcþiela biserica schitului au fostîngemãnate cu acte de recunoºtinþãfaþã de eroii neamului.

Astfel, vechile cruci demesteacãn (multe cãzute ºiputrezite) ce marcau locurile undefuseserã îngropaþi bravii ostaºi aufost reabilitate (trei cruci situate lacirca 1,5 km distanþã de schit careconþin numele a 220 de eroi ºi ºasemorminte îngrãdite cu grilaj de fier).De asemenea, dupã anii 2000, aufost înãlþate patru monumentereprezentative: Monumentul Infan-teriºtilor (pe piscul Cireºoaiei, în2017, prin contribuþia Brigãzii 15Mecanizatã ,,Podu Înalt”, Iaºi),Monumentul Vânãtorilor de Munte(pe esplanada de la intrarea încurtea schitului, în 2018, princontribuþia Brigãzii 61Vânãtori de Munte ,,VirgilBãdulescu”, Miercurea

Nr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI22

Ciuc) ºi Troiþa martirilorRevoluþiei Române (pedrumul de acces cãtre schit

la circa 1 km, în 2019).Manifestãrile în cadrul unor

ceremoniale religios-militare, zilelede pomenire a eroilor, hramurilesau activitãþile cultural-educative au

adunat de asemenea, an de an,sute de creºtini în jurul aºezã-mântului monahal.

Ca ºi chiriarh al locului,observând dezvoltarea acestuireper duhovnicesc din eparhianoastrã, am fost mereu aproape depãrintele protosinghel Claudiu ºi deobºte, sfinþind ºi liturghisind saubinecuvântând proiectele cate-hetice ºi cultural-religioase.

În acelaºi timp s-a ridicat ºiodorul de mare preþ ce strãjuieculmea Cireºoaiei, ca un altar sfântde rugã ce adunã în jurul lui Hristospe cei ce s-au jertfit pentru neam ºiþarã ºi pe cei ce astãzi se bucurãde libertate.

Construitã în stil maramureºeandin bârne de brad ºi acoperitã cudraniþã, biserica are o lungime de16 metri ºi o înãlþime a turlei de 21metri. Ea se compune din naos,pronaos ºi altar, iar catapeteasmaeste sculptatã în lemn de tei.Registrul iconografic de pecatapeteasmã este prezentat subforma unei frumoase erminiibizantine, operã a d-nei AdrianaHârjabã.

Astãzi, dupã aproape douãdecenii, conjugarea efortului depus

de pãrintele protosinghel Claudiudimpreunã cu binecredincioºii ºievlavioºii închinãtori ºi donatori aiacestui schit, dintre care amintimpe domnul Daniel Pastor dinBogdãneºti, s-a vãzut încununatprin sfinþirea de cãtre Noi.

IOACHIM

Din mila lui Dumnezeu,Arhiepiscopul Romanului ºiBacãului, a acestui chivot de lemnce se identificã cu secularii codri ce-lînconjoarã ºi al cãrui vârf aureolatde cruce strãpunge cerul în semnde binecuvântare.

La acest moment haric au fostprezenþi P.C. Arhimandrit NicodimBiþic, exarh, P.C. Pr. IoanBârgãoanu, protopop al ProtoierieiOneºti, reprezentanþi ai ArmateiRomâne, ai autoritãþilor centrale,judeþene ºi locale, preoþi dinProtoieria Oneºti, precum ºinumeroºi credincioºi dincomunitãþile învecinate ºi nunumai, care au urcat acest muntebinecuvântat.

Scrie, Doamne, în cartea vieþiipe iubitorii lãcaºului Tãu cel sfânt!

Veºnicã pomenire fie ctitorilor!

A urmat momentul în carecomandanþii Brigãzii 61 Vânãtori deMunte din Miercurea Ciuc ºi cei aiBatalionului 22 Vânãtori de MunteCireºoaia din Sfântu Gheorghe auacordat Înaltpreasfinþitului PãrinteIoachim drapelele celor douã unitãþimilitare, distincþii ºi diplome, oEnciclopedie a Vânãtorilor de Munte ºi

un coºuleþ cu flori de colþ. Aceleaºidistincþii i-au fost oferite ºi P.C. Pãrintestareþ Claudiu Panþiru. La rândul sãu,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim a oferitdistincþii ºi diplome de merit celor doicomandanþi ai unitãþilor militare, dar ºicâte o icoanã a Sfintei CuvioaseParascheva ocrotitoarea Moldovei ºi aeparhiei noastre.

A urmat apoi slujba de sfinþire abisericii, care a debutat cu aºezareahrisovului de sfinþire, a pomelnicelor dectitor ºi a sfintelor moaºte în piciorulSfintei Mese, apoi completarea goluluirãmas cu nisip, aºezarea capacului demarmurã ºi sigilarea lui cu cearãnaturalã topitã. S-a spãlat Sfânta Masã,apoi a fost miruitã cu Sfântul ºi MareleMir. S-au aºezat în cele patru laturichipurile celor patru evangheliºti ºi apoia fost îmbrãcatã Sfânta Masã cumãsãriþa (cãmaºa de in) care a fostpecetluitã cu sigiliul ArhiepiscopieiRomanului ºi Bacãului.

Toate acestea ne aduc aminte deînmormântarea Mântuitorului IisusHristos, dar ºi de vestirea cuvântuluievanghelic prin sfinþii evangheliºti întoate colþurile lumii. Apoi PãrinteleArhiepiscop a împãrþit luminã vestindÎnvierea Mântuitorului Hristos din morþi.A urmat sfinþirea interiorului ºiexteriorului bisericii prin ungere cuSfântul Mir amestecat cu untdelemn ºiprin stropire cu apã sfinþitã.

Dupã târnosirea bisericii,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim a mersla altarul de varã al mânãstirii ºi aacordat Preacuviosului pãrinteprotosinghel Claudiu Panþiru, stareþul ºictitorul principal al acestui sfânt locaº,din partea Înaltpreasfinþitului PãrinteTeofan, Mitropolitul Moldovei ºiBucovinei, distincþia Crucea Moldavãpentru tot efortul depus la ridicareaacestei bijuterii arhitecturale. PãrinteleClaudiu a oferit ierarhului o icoanã cuSfântul Cuvios Eftimie cel Mare ºi amulþumit celor prezenþi adresândurmãtoarele cuvinte:

Înaltpreasfinþia Voastrã,Preacuvioºiile Voastre,

Preacucerniciile Voastre,Distinºi ofiþeri ai Armatei Române,

Iubiþi credincioºi,„Sufletul meu de monah este

aici, lângã eroii neamului. Cumfrumos spuneaþi, Înaltpreasfinþia

Nr. 3 / iul-sept 2020SAREA PÃMÂNTULUI 23

Voastrã: Pe aici se treceliber. Pe aici, prin SfântulAltar închinat eroilor

neamului jertfiþi pentru România,pentru Biserica Ortodoxã, pentrupoporul român. Sunt aici sã slujescSfântul Altar ºi pe sfinþii eroi, cubinecuvântarea ÎnaltpreasfinþieiVoastre.

Ne aflãm în avanpostulCireºoaiei, un platou pe careDreapta milostivã a lui Dumnezeul-a îndreptat ºi pregãtit ca aºternutpicioarelor Sale pentru vremea pecare o va rândui în curgereatimpului. Ceea ce era fãrãînsemnãtate în cursul istoriei,veacul trecut i-a conturat un numede neuitat, când Dumnezeu, prinpaºii ostaºilor români, a trecut peaici, odihnindu-Se pe locul unde, ladouã milenii dupã ÎntrupareaCuvântului în neînsemnatulNazaret, avea sã se ridice Altar demântuire a neamului românesc.

De numele Cireºoaiei se leagãamintirea luptelor sângeroase aleRegimentului 27 Infanterie Bacãu ºia glorioaselor atacuri aleVânãtorilor de Munte începute la 27august/9 septembrie 1917. Eroismulfãrã seamãn cu care au luptattrupele noastre pentru cauzadreaptã a eliberãrii Patriei a stârnitadmiraþia contemporanilor care auelogiat faptele de arme ale ostaºilorromâni pe linia de foc Caºin-Oituz-Coºna-Cireºoaia.

Deºi în acest spaþiu geograficoccidental al de Dumnezeu pãziteiEparhii romaºcane se aflã zeci delocaºuri de cult ºi monumenteistorice, semn de puternicãspiritualitate creºtinã, ridicarea unuinou Altar în orizontul Cireºoaiei aavut ca temei tocmai omagierea ºiîntreþinerea Cultului eroilor înaceastã zonã care a fost martoraunora dintre cele mai dramatice ºisângeroase lupte din Primul RãzboiMondial.

Cu binecuvântarea Înalt-preasfinþitului Arhiepiscop devrednicã pomenire Eftimie Luca, peatunci Episcop al Romanului ºiBacãului, la 1 ianuarie 2000, s-aaprobat înfiinþarea Schitului cuhramul „Sfântul Cuvios Eftimie celMare” pe acest loc numit „BaltaIlioaiei” ºi care a fost cumpãrat de

la Nicolae Diaconu, din HãghiaculDoftenei. La jumãtatea anului 2000,s-a început zidirea unei capele ºi adependinþelor, dupã sfinþirealocului care a avut loc în data de 18iunie 2000. Prima Sfântã Liturghies-a sãvârºit în sãrbãtoarea„Sfântului Dimitrie Izvorâtorul deMir” din acelaºi an, iar primul hrams-a sãrbãtorit pe 20 ianuarie 2001,sub protia Înaltpreasfinþiei Voastre,pe atunci Arhiereu Vicar alArhiepiscopiei Romanului ºiBacãului.

În anul 2005, s-a adus ºi montatbiserica actualã din lemn în stilmaramureºean, comandarea bise-ricii la SC Rustic SRL Baia Mare ºimarea parte a cheltuielilor fiindoferta principalului ei ctitor, frateleDaniel Pastor, din Bogdãneºti,judeþul Bacãu. Montarea bisericii afost încheiatã pe 20 iulie 2005 decãtre meºterii din BârsanaMaramureºului.

Odatã ridicatã biserica actualã,ea a devenit, prin rânduiala liturgicãzilnicã de preacinstire a SfinteiTreimi, izvor de binecuvântare ºi derecunoºtinþã pentru eroii neamuluiromânesc cãzuþi la datorie pe acestemeleaguri prin reamenajareacrucilor comemorative de pe platoulCireºoaiei ºi a locului istoric numit„Masa Reginei”. Pelerinajele anualela aceste locuri sfinte, lasãrbãtoarea Înãlþãrii Domnului, vorprelungi de acum mânabinecuvântãrii din Altarul astãzisfinþit de Înaltpreasfinþia Voastrã pe

aceastã culme pe care s-a scris opaginã importantã a istorieineamului nostru românesc.

Înaltpreasfinþia Voastrã, Înalt-preasfinþite Pãrinte ArhiepiscopIoachim, cu smerenie Vã sãrutDreapta, rãmânându-vã ca-ntot-deauna supus fiu ascultãtor, ºi Vãmulþumesc pentru aceastã Poartã aCerului pe care aþi adãugat-oastãzi, prin sfinþire, lanþului de aural Sfintelor Altare.

Dupã acest impresionant discurs,a urmat o slujbã de hirotesie în cadrulcãreia pãrintele slujitor Benone PaulVãsâi a fost ridicat la rangul onorific deiconom. Apoi Pãrintele Arhiepiscop aacordat diplome de ctitorie ºi deexcelenþã tuturor celor care ºi-au aduscontribuþia la ridicarea acestui sfântlocaº, menþionând cã tot ce s-a fãcutaici este un tribut adus lui Dumnezeu,dar ºi eroilor cãzuþi pe aceste meleaguribinecuvântate.

Tot astãzi, celor doi ocrotitori aischitului (Sfântul Cuvios Eftimie celMare ºi Sfântul Mucenic Claudiu) li s-amai adãugat ºi Sfântul GheorghePelerinul ca Hram de varã.

A fost o zi binecuvântatã care vaîmbogãþi paginile istoriei locale.

Mulþumim tuturor ctitorilor,contribuitorilor ºi binefãcãtorilor acestuisfânt locaº. Fie ca Bunul Dumnezeusã vã înmulþeascã talantul pus în slujbaSa ºi dragostea pe care o aveþi cãtreeroii neamului românesc.

Preot Benone Paul VÃSÂI

24NNr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

dispuse de autoritãþi în vederea limitãriirãspândirii virusului au fost aplicate înraza noastrã de competenþã ºi amverificat ca acestea sã fie respectatede toþi cetãþenii oraºului. Nu au fostsemnalate cazuri de încãlcare aregulilor ºi nu s-au aplicat sancþiuni decãtre organele specializate. Lemulþumim cetãþenilor pentru cã au datdovadã de responsabilitate civicã,protejându-se pe ei ºi familiile lor, darºi pe ceilalþi cu care au interacþionat.

Dar, asa cum am spus, toamnaeste momentul bilanþului, de aceea osã vã prezentãm câteva dinrealizãrile administraþiei publicelocale din acest an.

Sã începem cu obiectivul a cãruifinalizare a fost cea mai asteptatã, ºianume, „REABILITARE STRÃZIÎN ORAªUL TÂRGU OCNA,JUDEÞUL BACÃU“ - finanþat prinProgramul Naþional de DezvoltareLocalã prin care au fost reabilitate ºiasfaltate 8 strãzi în lungime totalã de3,050 km: Str. Salinei - 868 ml, Str.Pârâul Vâlcica - 201 ml, Str. Poet IonGrãmadã - 209 ml (parþial), Str. CoastaMãgurii - 240 ml, Str. Gura Slãnic - 520ml, Str. ªtefan Constantinescu - 357ml, Str. Avram Iancu – 447 ml ºi Str.Vasile Alecsandri – 208 ml. Încheiereaacestui obiectiv de investiþii a fostprecedatã de terminarea lucrãrilor lacelãlalt obiectiv ºi anume:„MODERNIZARE 4 STRÃZI ÎNORAªUL TÂRGU OCNA, JUDE-ÞUL BACÃU” - PROIECT FI-NANÞAT PRIN PNDL - prin careau fost modernizate/ reabilitate strãzile:Viiºoara - 1,475 km, Cãpitan Buºilã -1,018 km,Tãbãcari - 1,070 km ºiDaniela Caurea - 0, 659 km, în total4,222 km.

În strânsã legãturã cu acesteinvestiþii, am reuºit, cu fonduri de labugetul local al oraºului, sã amenajãmpe str. Cãpitan Buºilã un numãr de 92de locuri de parcare, acþiune care vafi continuatã ºi în alte zone ale oraºului

(urmare din p. 1) unde nevoia de sistematizare/amena-jare spaþii de parcare este mare, peterenuri aparþinând domeniului publical localitãþii.

Lucrãrile de investiþii prevãzute înproiectul: „Extinderea ºi reabilitareainfrastructurii de apã ºi apã uzatãîn judeþul Bacãu, aglomerarea Tg.Ocna“, proiect realizat cu fondurinerambursabile în parteneriat cu SCCRAB SA Bacãu, au fost terminate înanul 2019. Prin realizarea acestuiobiectiv, s-a creat posibilitatea ca,începând din aceastã primãvarã, peste70% din locuitorii oraºului sã aibã accesla reþeaua de canalizare, ºi anume ceide pe strãzile: Viiºoara, VasileAlecsandri, Petre Ispirescu, Gãrii, Verii,Dimitrie Cantemir, Decebal, PetruRareº, Gândului, Aurel Vlaicu, IonCreangã, Negru Vodã, Cimitir, Florilor,Vultur, Iernii, Gãlean, AndreiMureºanu, Viitorului, Ion Cãtina,Cãrãmidãriei, Costache Negri, Oituz,Pompei, Slt. Comãnescu, Visului, Viilor,Fundãtura C. Negri spre SE, Bd.Ferdinand I, Salinei, Poet Ion Grãmadã,Lt. Sion, Coºna, Tiseºti, Aurora,Constantin Muºat, Vâlcele, Podei,Vãleni, Pârâul Vâlcica, Horia,Liliacului, Vlad Þepeº, Crizantemei,Þãrãncuþa, Libertãþii, Gheorghe Doja,Cireºilor, Proletari, Primãverii, lungimeatotalã a reþelei nou realizate fiind de21,192 km. Prin aceeaºi investiþie, s-auconstruit 9 staþii de pompare ape uzate

menajere ºi o staþie de epurare de marecapacitate.

Oraºul nostru este parte aproiectului: „EXTINDEREA ªIREABILITAREA INFRASTRUC-TURII DE APÃ ªI APÃ UZATÃ ÎNJUDEÞUL BACÃU – MASTERPLAN JUD. BACÃU“, finanþat dinfonduri europene. În Studiul defezabilitate aflat în lucru la societateade proiectare, sunt cuprinse pentruoraºul nostru lucrãri de „Reabilitarereþele de apã“ pe strãzile: AndreiMureºanu, Petre Ispirescu, Bd.Ferdinand I, Ion Cãtina, Toamnei, Verii,Visului, C. Negri ambele pãrþi, ºi lucrãride „Extindere reþele de canalizare“pe strãzile: Aprodul Purice,Mestecãniº, C. Negri, Coasta Morii,Criºan, Crizantemelor (parþial),Dogãriei, Fântâna cu Apã Rece,Gãlean, George Coºbuc, EremiaGrigorescu, Ion Diaconescu, Lutãriei,Malului, Morii, Mosoare, Neptun,Nucului, Pârâului, Pinului, Podei,Prosperitãþii, Sãgeata, Semicercului,Abator, Ion Creangã, Toamnei,Tãbãcari spre sere, Þãrãncuþei, Teiului,Trandafirilor ºi Gh Asachi, Zimbrului,Trotuº.

Printr-o mobilizare exem-plarã a constructorilor, s-areuºit finalizarea în termen aobiectivelor de investitii „Reabilitare,modernizare ºi dotare GrãdiniþaPiticot A, oraº Târgu Ocna, jud.

Nr. 3 / iul-sept 2020 25SAREA PÃMÂNTULUI

7

Bacãu“, cu lucrãri în valoaretotalã de 3.175.199 lei, precum

ºi a obiectivului: „Reabilitare,modernizare ºi dotare GrãdiniþaPiticot B, oraº Târgu Ocna, jud.Bacãu“ cu valoarea totalã de3.609.457 lei. Cele douã obiective aufost recepþionate în data de 17septembrie 2020. Acestea dispun de o

dotare corespunzãtoare, atât a spaþiilorpentru desfãºurarea de activitãþieducative cu preºcolarii, cât ºi aspaþiilor pentru prepararea hranei ºi acelor de odihnã. Lucrãrile de„Modernizare ºi dotare Colegiu C.Negri, oraº Târgu Ocna, judeþulBacãu“ sunt realizate în procent depeste 50%, valoarea totalã a investiþieifiind de 10,361,308.00 lei.

Sunt aproape de finalizare lucrãrilela la investiþia: „Reabilitare,modernizare, extindere ºi dotareCasa de Culturã Târgu Ocna”finanþat cu fonduri guvernamentale prinCompania Naþionalã de Investiþii, suntrealizate în proportie de peste 90%,constructorul având de procurat ºimontat echipamentele audio video ºi demobilare a sãlii de spectacole ºi acelorlalte spaþii.

Nu au început lucrãrile laobiectivul: „Construirea ºi dotareaCentrului Multifuncþional tip creºãîn zona Tiseºti, oraº Târgu Ocna,jud. Bacãu” cu o valoare a investiþieide 2.116.594 lei, deoarece licitaþiapentru desemnarea firmei care se vaocupa de întocmirea proiectului tehnic

ºi de efectuarea lucrãrilor de construirea fost de 4 ori programatã, dar nici ofirmã nu s-a înscris la licitatie. Amlansat o nouã licitaþie pentru aceastãinvestiþie pentru care finanþarea esteasiguratã de Ministerul LucrãrilorPublice, Dezvoltãrii ºi Administraþiei, ºiaºteptãm ofertele.

În curtea ªcolii nr.1 a fost finalizatproiectul: „Cons-truire teren multi-sport la ªcoalagimnazialã nr. 1,Oraºul Tg. Ocna”– finanþat de cãtreFundaþia Terresdes Hommes -Elveþia ºi bugetullocal Tg. Ocna, încadrul ProgramuluiUNICEF, cu o va-loare de 42.360EURO, obiectiv carea fost dat în folosinþãla începutul anului2020. Elevii de la

aceastã ºcoalã ºi nu numai au acumacces la un teren de handbal/voleimodern unde îºi pot desfãºura orele desport din programa ºcolarã, dar ºi sãparticipe la diferite întreceri sportive.

Prin Programul de finanþare -POR 2014 - 2020, Axa prioritarã 10:„Îmbunãtãþirea infrastructuriieducaþionale” Axa 10.1.: „Investi-þiile în educaþie ºi formare, inclusivinformare profesionalã pentrudobândirea de competenþe ºiînvãþare pe tot parcursul vieþii prindezvoltarea infrastructurilor deeducaþie ºi formare“, au fost depusedouã proiecte. Pentru proiectul:„Dezvoltarea, modernizarea ºidotarea infrastructurii operaþionaledin cadrul ªcolii nr. 1, oraº TârguOcna, jud. Bacãu” a fost semnatContractul de Finanþare nr. 4551/15.07.2019 cu o valoare totalã ainvestiþiei de 18.437.572,88 lei, dincare, valoare eligibilã nerambursabilãdin FEDR: 15.671.936,96 lei, valoareeligibilã nerambursabilã din bugetulnaþional: 2.395.040,70 lei, valoareacofinanþãrii eligibile a beneficiarului:370.595,22 lei. Dupã ce a fost semnat

contractul de prestãri servicii deproiectare ºi execuþie de lucrãri cusocietatea câºtigatoare a licitaþiei, îndata de 17 iunie 2020 a fost emis decãtre autoritatea publicã localã Ordinulde începere a lucrãrilor pentruproiectare ºi execuþie de lucrãri,termenul de finalizare prevãzut estedecembrie 2021.

Pentru celãlalt proiect pentru caream solicitat finanþare prin POR 2014 -2020 -: „Modernizare, dotare ºireabilitare ªcoala Gimnazialã nr. 2,oraº Târgu Ocna, jud. Bacãu”, aufost actualizaþi Devizul general ºiindicatorii tehnico-economici prin HCLnr. 73/30.07.2020, a fost verificat ºia fost declarat admis din punct devedere administrativ ºi al eligibilitãþii.Urmeazã evaluarea tehnico-eco-nomicã ºi financiarã ºi sperãm sã fiedeclarat eligibil, iar pânã la sfârºitulanului sã putem semna contractul definanþare. Pe Axa 8.3 a POR 2014 -2020 a fost întocmit ºi declarat eligibilproiectul: „Servicii comunitarepentru persoane adulte cudizabilitãþi“ - proiect desfãºurat înparteneriat cu D.G.A.S.P.C. Bacãu.Proiectul prevede: a) construirea apatru locuinþe protejate ºi b) reabilitare-modernizare clãdire existentã pentruînfiinþarea unui centru de zi în str.Tisesti, nr. 45, (incinta fostului spitalorãºenesc). Valoarea totalã a investiþieieste de 4.155.670,73 lei. A fostîncheiat contractul de execuþie delucrãri cu societatea câºtigãtoare alicitaþiei organizatã de cãtreD.G.A.S.P.C. Bacãu. Lucrãrile la celepatru locuinþe sunt într-un stadiuavansat: douã locuinþe sunt ridicate laroºu cu acoperiºul terminat, la a treialocuinþã se lucreazã la acoperiº iarpentru a patra s-a turnat fundaþia.Pentru al doilea obiectiv care priveºtereabilitarea-modernizarea clãdiriiexistente, s-au efectuat studiile ºiexpertizele prevãzute de lege ºi selucreazã la acoperiº.

Proiectul: „VALORIFICARETURISTICÃ ªI MODERNIZAREI N F R A S T R U C T U R ÃSPECIFICÃ ÎN STAÞI-UNEA BALNEOCLI-

26NNr. 3 / iul-sept 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

Târgu-Ocna - vedere panoramicã

MATICÃ TÂRGU OCNA”,finanþat prin ProgramulOperaþional Regional 2014-

2020 - Axa 7.1. cu o valoare ainvestiþiei de 23.826.491,03 lei, aflat înfaza de reavizare a proiectului tehnicde cãtre Agenþia de DezvoltareRegionalã P. Neamþ, cuprinde, înprincipal, realizarea urmãtoarelorobiective: reabilitare 23 strãzi cu olungime de 8,012 km,modernizarea iluminatuluipublic stradal cu tehnologieLED, extindere tronsonstradã cuprins între accesulîn parcul Trandafirilor pânãla Autogarã ºi pânã înstrada Cãpitan Buºilã, înfaþa Gãrii Salina, pe untronson de 180 ml într-ostradã cu circulaþie pieto-nalã, refacerea PiaþeteiCostache Negri, extindereaamenajãrilor din Parculorãºenesc Mãgura, reali-zarea unui spaþiu de tipskate parc etc.

Au fost definitivatelucrãrile de construire anoului bloc de locuinþedestinate închirierii pentrutineri - Bl. C8 pe str. 1Mai, cu un numãr de 48de unitãþi locative - 39 tip garsonierã ºi9 locuinþe cu 2 camere. Noii beneficiarise vor bucura de locuinþele ce le-aufost repartizate, construite cu materialeºi dotate cu echipamente tehnico-edilitare de cea mai bunã calitate.Blocul dispune de parcare, loc de joacãpentru copii ºi spaþiu pentrudepozitarea deºeurilor menajere.

Preocuparea edililor oraºului estepentru îmbunãtãþirea condiþiilor detrai ale cetãþenilor, dar ºi pentruasigurarea unor condiþii sigure detransport. În cursul anului 2019, aufost solicitate fonduri pentrureabilitarea ºi modernizarea maimultor strãzi din oraº. În luna august2020, a fost publicatã de cãtreMinsiterul Lucrãrilor Publice,Dezvoltãrii ºi Administraþiei, lista-sintezã cu obiectivele ce vor primifinanþare pentru realizare prin

Compania Naþionalã de Investiþii(CNI).

Astfel, este cuprinsã în listasusmenþionatã investiþia: „REABI-LITARE ªI MODERNIZARESTRÃZI ZONA CENTRALÃTÂRGU OCNA” prin care se vorrealiza lucrãri pe un numar de 38 strãzi:9 Mai, Abator, Alexandru Vlahuþã, PoetAndrei Mureºanu, Aurel Vlaicu,

Cãrãmidãriei, Cimitir, ConstansDimonisie, Decebal, Dimitrie Cantemir,Dogãriei, Fundãtura C. Negri, Florilor,Gândului, George Coºbuc, GeorgeEnescu, Gheorghe Asachi, Iernii, IonCãtina, Ion Creangã, Ion Slãtineanu,Mihai Viteazu, Negru Vodã, Neptun,Petru Rareº, Sãgeata, Sãlciilor, Sg.Donici, Slt. Comãnescu, Traian,Trandafirilor, Trotuº, Viilor, Viitorului,Vâlcele, Visului, Vultur, Zorilor),precum ºi „REABILITARE ªIMODERNIZARE STRÃZI CAR-TIERE ORAª TÂRGU OCNA”care va presupune lucrãri de reabilitareºi modernizare pe 18 strãzi: Aurora,Bradului, Coºna, Crizantemelor,Gheorghe Doja, Gura Slãnic, Libertãþii,Liliacului, Malului, Mosoare, Nucului,Pãcuri, Pinului, Pîrîului, Pompei,Primãverii, Progresului, Proletari. Cucele douã investiþii de reabilitare ºi

modernizare, peste 50 km de strãzi vordeveni mai sigure traficului auto,cetãþenilor oraºului nostru, dar ºi celorcare vor tranzita oraºul, ori vor poposila noi pentru odihnã sau tratament.

Au fost continuate activitãþile demonitorizare a izvoarelor cu apãmineralã terapeuticã din Parcul Mãgurapentru care oraºul nostru a obþinutLicenþa de dare în administrare

pentru exploatare: semãsoarã debitul, tempe-ratura, conductivitatea ºiceilalþi parametri prevãzuþide actele normative cereglementeazã aceastãactivitate.

S-au desfãºurat înconditii bune lucrãrile deîntreþinere a spaþiilor verzi,a mobilierului urban,plantarea de materialfloricol în zonele limitrofestrãzilor principale ºi înparcurile oraºului, s-apãstrat curãþenia trotu-arelor. Având în vederecondiþiile speciale din acestan, datoritã pandemiei, amasigurat dezinfecþia spa-þiilor publice din oraº, ainstituþiilor publice, aºcolilor, scãrilor de bloc

etc., ori de câte ori a fost necesar.Activitãþile cultural-educative nu

s-au mai putut desfãºura conformprogramului stabilit la începutul anului,datoritã restricþiilor. Cu toate acestea,la începutul lunii septembrie, am gãsittimp ºi un spaþiu adecvat ºi amsãrbãtorit cuplurile care au împlinit 50de ani de la cãsãtorie, respectiv 25 defamilii.

Începutul anului ºcolar 2020-2021a fost unul atipic, fãrã festivitãþi, fãrãflori! Elevii, cu toate cã ºi-ar fi doritsã se reîntâlneascã cu învãþãtorii, cuprofesorii ºi, mai ales, cu colegii lor,nu au putut face acest lucru fiindnevoiþi sã înveþe online. Sperãm ca înperioada urmãtoare, atunci cândspecialiºtii vor dispune, sã se poatãrelua cursurile în sãlile declasã, cu respectareacondiþiilor de limitare a

Nr. 3 / iul-sept 2020 27SAREA PÃMÂNTULUI

„De mi-i duce ca gândul, tu mi-iprãpãdi, iar de mi-i duce ca vântul, tumi-i folosi, cãluþul meu, zise fiulcraiului” fu rãspunsul lui Harap-Alb laîntrebarea calului sãu nãzdrãvanreferitoare la cât de repede sã îl ducã ladestinaþia doritã. Basmele ne aratã cãviteza gândului a fost mereu înfricoºãtorde mare. Deºi Calul face referire lacapacitatea sa de a ajunge la o destinaþieoarecare în aceeaºi perioadã de timpnecesarã pentru a se gândi la acel loc,întrebarea lui a condus mintea mea lamulte alte întrebãri: cât de repede poatemintea noastrã sã creeze idei; cât derepede poate înþelege ideile altora; cât derepede poate rezolva probleme? Nu seºtie exact, dar mintea umanã face uneoridemonstraþii de forþã. În mod paradoxal,demonstraþiile de forþã ale minþii umanesunt subtile, trec neobservate, dar simplulgest de a cugeta asupra lor le dezvãluiegrandoarea Ci sfârºesc prin a uimi peoricine. Am gustat personal o astfel dedemonstraþie prin intermediul unui vis. Sefãcea cã eram participant la un concursde dresaj. Aºa cum deseori se întâmplãîn lumea viselor, detaliile pot pãreaciudate. Concursul nu verifica nimicaltceva decât comportarea câinilor întimpul plimbãrii cu lesa. Partea interesantãa regulamentului era faptul cã nu dresorulsau stãpânul plimbau câinele, ci un strãin,un spectator oarecare. Se verifica astfelcapacitatea animalului de a aplica ceeace a învãþat, indiferent de persoana careþine lesa. Am fost ales ca participant.Câinele pe care urma sã îl plimb era unciobãnesc german, cu pãrul negru întotalitate, pe nume „Shadow”. Ca sã nuse creadã cã visul meu era prea realisttrebuie sã menþionez cã Shadow era camde mãrimea unui leu. Shadow secomporta incredibil de bine, mergea înacelaºi ritm cu mine, se oprea când mãopream eu, pe scurt, lesa era inutilã.Aveam sentimentul cã vom câºtigaconcursul, când ceva neaºteptat s-aîntâmplat: câinele s-a smuncit cu toatãputerea. Cum era de aºteptat de la unanimal de mãrimea lui Shadow, am fostrãsturnat de smuciturã, dar o fracþiune desecundã mai târziu, am primit pe telefon

o notificare. Când am scos telefonul, peecran era o prezentare „PowerPoint” alcãrei prim slide conþinea urmãtorul mesaj:„Câinele nu este vinovat de smuciturã.Aceasta a fost urmarea faptului cã totulse petrece într-un vis ºi ai avut un cârcelîn somn”. M-am trezit, imediat dupã scenacitirii mesajului, cu o durere la picior, darfascinaþia produsã de vis fãcea durerea sãparã nesemnificativã. Somnul meu fuseseperturbat de un fenomen extern, nimicdeosebit, dar în loc sã mã trezesc în clipaapariþiei durerii, mintea mea a construit noiimagini, a continuat visul cu o explicaþie afenomenului exterior ºi totul s-a întâmplataproape instantaneu. Pe mine, unul, m-afascinat ideea cã mintea mea e capabilãsã construiascã imagini atât de clare,senzaþii chiar, fiindcã în vis, smucitura afost cât se poate de realã, totul în fracþiunide secundã. O întâmplare similarã mi-a fostpovestitã de tatãl meu. Mi-a relatat cã încopilãrie a visat într-o noapte cã era înexcursie pe munte. La un moment dat afost pe punctul de a luneca într-o prãpastieºi imediat s-a trezit. Era pe margineapatului, pe punctul de a cãdea din el. Dinnou mintea a construit o întreagãpoveste, cu imagini ºi senzaþii, plecândde la simplul fapt cã a simþit pericolul dea cãdea din pat. Ce am putea face dacãam putea visa când am dori, doarînchizând ochii? Am construi lumi, amtrãi aventuri nemaiauzite, am explorajungle sau planete, am vizita funduloceanului, toate în secunde sau minute.Acestea sunt întrebãrile pe caredemonstraþia de forþã a creierului meumi le-a ridicat ºi pe care oricine ºi le-arpune dacã ar sta sã cugete asupra„visului ciudat de azi noapte” pe carecei mai mulþi îl dau uitãrii. Dar viaþa curgepe lângã oameni, cum râul trece pestepietre. ªi ce frumos ar vedea cerul, prinpelicula de apã vie ce o acoperã, piatracare ar îndrãzni sã îl priveascã...

Vasile ILIE

rãspândirii virusului care a datpeste cap întreaga omenire.

Am încercat sã vã prezentãm câteceva din ceea ce am reuºit sã realizãmîn acest an. ªtim cã mai sunt multe defãcut ºi vom continua sã fim în folosulcomunitãþii. Ne-am bucurat în aceastãperioadã de sprijinul onsilierilor locali,care au înþeles cã orice demers pe carel-am fãcut a avut un scop bine definit ºianume acela de a fi în slujba cetãþenilorºi au aprobat propunerile noastre, lucrupentru care, acum, la sfârsit de mandat,le mulþumim. Domnul primar ªtefanªilochi, domnul viceprimar CostacheNuþu, domnul administrator publicCristian-Aurelian Ciubotaru împreunãcu toþi cei care alcãtuiesc aparatul despecialitate din Primãria Tg. Ocna vorfi mereu prezenþi acolo unde va fi nevoieºi vor rãspunde cât mai repedesolicitãrilor cetãþenilor oraºului nostru.Cu încrederea ºi speranþa cã lucrurilevor reveni la starea anterioarã apariþieipandemiei, vã asigurãm de toatãdisponibilitatea, priceperea ºi corec-titudinea în tot ceea ce facem pentrumai binele nostru al tuturor!

Visurile de cele mai multe orinu sunt nimic altceva decâtchipuri ale gândurilor, sau,precum am zis, batjocuri aledracilor. Chiar dacã ni s-ar trimitevreodatã de cãtre bunãtatea luiDumnezeu vreo vedere ºi n-amprimi-o, nu s-ar supãra pentruaceasta preadoritul Domn Iisuspe noi. Cãci ºtie cã facemaceasta pentru vicleºuguriledracilor. Desigur, deosebireaarãtatã mai înainte este precisã.Dar se întâmplã cã sufletul,întinându-se pe nesimþite, dinpricinã cã, furat de vreun gând(lucru de care cred cã nimeni nue cruþat), nu mai poate distingeprecis ºi crede celor care nu suntbune, ca ºi cum ar fi bune.(Diadoh al Foticeii, Filocalia I, Ed.Harisma, Bucureºti, 1993, p. 430).

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 3 / iul-sept 2020

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Ioan Bârgãoanu, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Cristian Mazilu, Preot Daniel Pintilie

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Ferdinand I, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: petruroncea@yahoo.com

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Corector: Teofil Roncea

Preot Dr. Dumitru I. BODALE,Trãiri în Hristos,

Colecþia Teologicã „CuvântulVieþii”, 1985, Detroit, Michigan

În secolul al XVIII-lea, s-a creat înFranþa un curent foarte potrivnic religieiºi în special creºtinismului. PersoanaDomnului Iisus era hulitã, iar Bibliacriticatã cu asprime ºi dispreþuitã. Acestcurent de necredinþã, de altfel, a pregãtitRevoluþia francezã din 1789.

Câþiva ani înainte de izbucnirearevoluþiei, a venit la Paris americanulBenjamin Franklin (1706-1790),binecunoscut în Franþa ca mare om deºtiinþã ºi scriitor. Într-o searã, a fost invitatsã ia masa în societatea celor mai învãþaþi

oameni ai Parisului, printre care se aflauºi câteva personalitãþi de la Curtea Regalã.

Pe la mijlocul mesei, au începutdiscuþiile, al cãror subiect de cãpetenieera Sfânta Scripturã. Se întreceau caremai de care sã aducã cele mai hulitoarecuvinte la adresa Bibliei, pânã ce unuldintre meseni a spus:

– Scriptura? Nici nu meritã acestcuvânt! Este o carte plinã de minciuniºi înºelãtorii. Nu meritã sã figurezemãcar între cãrþile de literaturã. Trebuiedistrusã!

Franklin, care privise îndurerat lahulitorii Bibliei ºi nu scosese nici uncuvânt, a ridicat glasul cu blândeþe,vorbind:

– Domnilor, s-au vorbit multe înseara aceasta, nu sunteþi de pãrere sãcitim ºi ceva literaturã?

– Cum de nu? Cu plãcere, austrigat toþi.

Franklin a scos din geanta ce opurta totdeauna cu el, o carte mare ºifrumos legatã, a deschis-o ºi a începutsã citeascã. Citea duios ºi blând,

fiecare cuvânt în gura lui cãpãta unfarmec deosebit, parcã fiecare cuvântdevenea o fiinþã vie. Dupã citirea câtorvapagini, a pus cartea la loc ºi a întrebat:

– Ce pãrere aveþi despre aceastãbucatã de lecturã?

– Foarte frumoasã, a rãspunsunul.

– Minunatã, a observat al doilea.Încã n-am gustat o paginã mai frumoasãca pânã în seara aceasta a exclamatun altul. Hotãrât, este o carte vrednicãde toatã cinstirea, au aprobat toþi.

Franklin a privit cu un zâmbet de bucurieasupra tuturor, apoi a zis:

– Domnilor, aceastã carte, carev-a plãcut aºa de mult, este Biblia, pecare pânã acum aþi criticat-o cu atâtaasprime. Ce uºor se avântã omul acritica un lucru sau o carte pe care nule cunoaºte! Eu v-am citit numai Pildafiului risipitor din Evanghelia SfântuluiLuca ºi aþi rãmas aºa de impresionaþi,d’apoi dacã aþi citi toatã Scriptura?Hotãrât cã v-aþi schimba aceste gânduriaºa de nesocotite despre Biblie. În ease cuprinde adevãrul ºi viaþa. Cineciteºte, ascultã ºi împlineºte învãþãturaSfintei Scripturi este cel mai fericitdintre muritori!

A avut dreptate Franklin. Deîmplinirea cuvântului Sfintelor Scripturi,care este însuºi Cuvântul lui Dumnezeu,atârnã fericirea noastrã în timp ºi înveºnicie. Când bogatul, care se chinuiaîn flãcãrile iadului, l-a rugat pe Avraam,zicând: „Rogu-te, dar, pãrinte, sã-ltrimiþi (pe Lazãr) în casa tatãlui meu,cã am cinci fraþi, sã le spunã loracestea, ca sã nu vinã ºi ei în acestloc de chin. ªi i-a zis Avraam: Au peMoise ºi pe prooroci, sã asculte de ei”(Luca 16, 27-29). Iar Domnul Iisusspune: „Adevãrat, adevãrat grãiescvouã: Cel ce ascultã cuvântul Meu ºicrede în Cel ce M-a trimis are viaþãveºnicã ºi la judecatã nu va veni, ci s-amutat din moarte la viaþã” (Ioan 5, 24).