TRIBUNA 89

Pantone 22717 UU AALBASTRU DDESCHIS

Pantone 22717 UU AALBASTRU DDESCHIS11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 33 1 mm a i 2 0 0 6 1,5 lei

interviuMihai Chirilov

Festivalul internaþional

“Lucian Blaga”

istorie recentã

Conflict ºi adaptare

Dorina O

rzac

RetroproiecþieCercul literar

de la Sibiu/Cluj

Judeþul ClujIlustraþia num

ãrului: On

isim C

olta

E xistã modalitãþi prin care poeziacontemporanã sã iasã din desuetudine, dinelitismul rece, sã se îmbrãþiºeze pentru

cîteva ore mãcar cu publicul neprofesionist,dezinteresat, însã deschis noilor experienþecomunicaþionale? Mai poate exprima poeziafrustrãrile ºi visele unei generaþii într-o epocã încare muzica rap, videoclipurile rock, talk-show-urile acide, arta stradalã o fac atît de percutant/viu/ dinamic/ bine?

Probabil cã din aceste întrebãri ºi/ sau dinaltele asemãnãtoare avea sã ia naºtere, la mijloculanilor `80, poetry slam-ul, competiþie între poeþicare-ºi citesc textele pe o scenã, pe teme date,cîºtigãtorul fiind stabilit în urma aplauzelorpublicului. Partener privilegiat ºi juriu, publiculpoate fluiera, pocni din degete, huidui la textelecare nu-i plac.

În 1984, poetul american Marc Smith, angajatîn construcþii, iniþiazã o lecturã de poezie la unjazz club din Chicago, numit „Get Me HighLounge”. În 1986, Marc Smith îl convinge peproprietarul unui alt club din Chicago, DaveJamillo, sã organizeze sîmbãta noaptea în „GreenMill Tavern” (loc drag cîndva ºi inimii lui... AlCapone) o competiþie sãptãmînalã de poezie.Astfel cã Uptown Poetry Slam e susþinut înpremierã pe 25 iulie 1986. Aºa cum neinformeazã www.poetryslam.com, „Green Mill”devine în cîþiva ani o adevãratã Mecca a poeþilortineri din toatã lumea. Nu e de mirare cã, de aici,poetry slam-ul va fi exportat cu succes mai alesîn Germania, o þarã unde lirica nu a ocolitniciodatã aspectele sociale, realitãþile – oricît demeschine sau monstruoase – ale unei epoci.Poezia tranzitivã, sardonicã, protestatarã a unui

Bertolt Brecht, bunãoarã, poate fi privitã ca unstrãmoº direct al genului. N-ar trebui ignoratã, deasemenea, nici lirica autorilor germani postbelicidin România, de la Oskar Pastior la Herta Mullersau Rolf Bossert (frumos comentatã ºi tradusã înObservator Cultural din 4 mai 2006).

Ca-ntr-un roman de Dumas, dupã aproape 20de ani, poetry slam ajunge ºi în România ºi – nutocmai întîmplãtor – în cochetul Sibiu, viitoarecapitalã culturalã a Europei. Centrul CulturalGerman, Consulatul R.F.G. din localitate ºi„Imperium Pub” au fãcut posibilã, pe 28 apriliea.c., prima searã poetry slam româneascã. Înprezenþa unui public numeros, foarte tînãr ºideloc comod, trei poeþi, Ioan Es. Pop, ClaudiuKomartin ºi sussemnatul aveau sã performeze,dupã ce invitatul de onoare, Ion Mureºan, seretrãsese în ultima clipã. Trei poeþi au citit cîtetrei texte pe trei teme propuse de organizatori:

dragostea, alcoolul ºi politica. În pauzeleconcursului, s-a ascultat jazz, s-a gustat un paharde vin. Nu voi aminti aici cîºtigãtorul/ cîºtigãtoriicompetiþiei, deoarece „the points are not thepoint, the point is poetry” (Allan Wolf).

Sper, de aceea, cã iniþiativa Centrului CulturalGerman sibian, a directoarei Bianca Herlo, amanagerului-ului Andreea Ciortea ºi amoderatorului Radu Vancu va fi preluatã ºi dealte instituþii, cluburi etc. La urma urmei, nu neplîngem noi cã poezia nu mai ajunge înpreferinþele publicului contemporan?

Prima searã româneascã depoetry slam la Sibiu

22 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Colaþionare ººi ssupervizare:Amalia Lumei

Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

ªtefan Manasia

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

agenda

S -a încheiat cea de-a 16-a ediþie a FestivaluluiInternaþional „Lucian Blaga”. Vremea aþinut, încã o datã, cu noi. Spuneam, la

deschidere, cã am avut, în zilele din urmã,sentimentul cã înãlþãm un fragil castel din cãrþi dejoc. An de an, aceleaºi emoþii, aceeaºi nesiguranþã,aceeaºi teamã cã edificiul s-ar putea prãbuºi.Consecvenþa ºi generozitatea cu care Primãria ºiConsiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca sunt,în cele din urmã, alãturi de noi sunt umbrite deabsenþa unei formule mãcar parþialinstituþionalizate. E adevãrat cã, în cadrul mai largal strategiilor culturale ale municipalitãþii,Festivalul Blaga ºi-a câºtigat un loc greu de ignoratºi e recunoscut deschis ca emblemã culturalã aCetãþii, una dintre mai multele construite aici.Însã lucrarea noastrã stã încã, în fiecareprimãvarã, sub semnul provizoratului. Mesajelecãtre oaspeþii din strãinãtate pleacã abia în aprilie,dupã ce aflãm, încã o datã, cã Festivalului i s-aurepartizat sumele cerute. Dar atunci agendamultora dintre ei e deja încãrcatã cu întâmplãripuse la cale – europeneºte – cu multe luniînainte...

Am primit, acum, asigurarea cã lucrurile sevor aºeza ºi cã a 17 ediþie va putea fi lucratã dinvreme, cum se cuvine. Vom putea introduce ºifireasca ºi necesara preselecþie care nu doar sãasigure un nivel ºi mai ridicat dezbaterilor, ci sãpermitã ºi premierea „la zi” a celor mai buneintervenþii ale anului.

Dorinþa de a ne consolida statutul seîntemeiazã pe argumente solide. La Cluj, de 16ani, se întâmplã Zilele Blaga. La început de mai,vin aici Cititori ai lui Blaga din toate colþurile þãriiºi ale lumii. Înfiinþatã în noiembrie 1990 de ungrup de scriitori ºi oameni de culturã clujeni,Societatea Culturalã „Lucian Blaga” (condusã, perând, de Liviu Petrescu, Horia Bãdescu, MirceaBorcilã) construieºte – încet, dar sigur – un spaþiude enunþare pe care sã-l recunoascã toatã lumeadrept cel mai potrivit pentru a gãzdui ºi coordonaexegeza blagianã naþionalã ºi internaþionalã.Lucrãrile despre poet ºi filosof acoperã 9000 depagini ºi ºapte volume: Eonul Blaga. Întâiul veac(1997), Meridian Blaga I (2000), II (2002), III (2003), IV (2004), V (în douã tomuri,Literaturã ºi Filosofie, 2005). La Teatrul NaþionalCluj s-a pus la cale Integrala Blaga („A sositvremea unei redescoperiri valorizatoare aresurselor teatrului blagian”, crede Doina Modola,iar pentru Gerd-Klaus Kaltenbrunner, „ceea ce aînsemnat Richard Wagner pentru Germania, Yeatspentru Irlanda a devenit Lucian Blaga pentruRomânia cu dramele sale cu conþinut legendar ºimitic”). Invitaþi de peste hotare îl descoperã, îlcitesc ºi îl traduc („Viziunea lui Blaga desprespaþiul mioritic are puterea mitului” – KlausHeitmann; „Mi se pare cã Blaga mai are ceva despus. Filosofia lui mai are viaþã. Încã esteproaspãtã. Nu e prea târziu pentru el. Existã untâlc în faptul cã Blaga nu este recunoscut [...]Când lumea va vedea cã filosofia lui Blaga oferãrezolvãri noi ºi fiabile problemei de azi, varecunoaºte cã Blaga este un filosof cu adevãrat

meritoriu” – Michael Jones; „În fond, la Blaga evorba de poziþia omului în univers. Aceasta eproblema centralã a lui Blaga. Toatã filosofia luiBlaga nu este decât o variantã foarte binecaracterizatã a filosofiei dintotdeauna, a filosofieiantropologice, care încearcã tocmai aceastãdeterminare a esenþei omului” – Eugeniu Coºeriu).

De la început construit în ideea deschideriispre universalitate, Festivalul a fost onorat deprezenþa unor remarcabili invitaþi sosiþi dinAlbania, Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, China,Corea, Franþa, Germania, Grecia, India, Israel,Italia, Iugoslavia, Japonia, Lituania, Macedonia,Republica Moldova, Polonia, Senegal, Serbia,Spania, SUA, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungariaetc., dar ºi Alba Iulia, Arad, Bacãu, Baia Mare,Bistriþa, Braºov, Bucureºti, Constanþa, Craiova,Focºani, Hunedoara, Iaºi, Mediaº, Oradea, Piteºti,Satu Mare, Sibiu, Sighiºoara, Sinaia, Suceava,Târgu Mureº, Târgu-Jiu, Timiºoara, Zalãu º.a.m.d.Au fost prezenþi la ediþiile succesive ale

Festivalului membrii Filialei clujene a UniuniiScriitorilor.

Au dat greutate Festivalului, în primii ani, oserie de spectacole ACUSTICON, gãzduite ºiregizate de Studioul teritorial de Radio Cluj. Au fost reprezentate Paºii Profetului (TeatreleNaþionale din Bucureºti ºi Cluj), Tulburareaapelor, în premierã absolutã (Teatrul NaþionalCluj ºi secþia de teatru a Facultãþii de Litere),Ivanca ºi „Mã joc cu voi aºa cum doriþi” (regiaAnca Bradu, respectiv Anca-Daniela Mihuþ,scenografia Adriana Grand). S-au adãugat mariRecitaluri de poezie („Pentru noi toþi, Blaga aînsemnat primul contact cu poezia mare [...] dupãatâtea cãutãri, reîntoarcerea la poezia mare se vaface prin Blaga. Poezia noastrã se va revigoraplecând de aici. De aceea mã bucur mult cã laCluj se face aceastã sãrbãtoare la modul serios” –Ileana Mãlãncioiu) ºi muzicã (lieduri de MarþianNegrea ºi Sigismund Toduþã pe versuri de Blaga,concert Tudor Jarda, Poemele luminii) etc. Subsemnul Festivalului au fost vernisate expoziþii deartã plasticã (cu sprijinul UAP ºi al Muzeului deArtã Cluj-Napoca): Uno Svensson; IngeborgVilsson, Mary Kampbell, Christina Sagerfalk(Suedia), Laurenþiu Buda, Teodor Botiº, VictorCiato, Nicolae Man, Florin Maxa, Ioan Sbârciu,

Manuela Botiº, Laura Poantã, Gavril Gavrilaº etc.Iatã doar câþiva dintre premiaþii festivalului:

Marele Premiu – Gerard Bayo, Marc Quaghebeur,Dominique Daguet, Charles Carrere, SlavkoAlmãºan, Srba Ignatovici, Philippe Jones, IleanaMãlãncioiu, Ion Mircea, Valeriu Anania, AurelRãu, Marta Petreu, Ion Mureºan, Horia Bãdescu,Adrian Popescu; Opera omnia: Geo Bogza,George Uscãtescu, Eugeniu Coºeriu, EugenTodoran, Ioan Alexandru, Eugen Simion, NicolaeBalotã, Dumitru Radu Popescu; Premiul pentrupoezie: Radomir Andrici, Takashi Arima, AnghelDumbrãveanu, Shaul Carmel, George Vulturescu,John Balaban, Lucian Vasiliu, Dan Damaschin,Adam Puslojici; Premiul pentru exegezã blagianã:D. Vatamaniuc, Ilie Pârvu, Ion Bãlu, CornelUngureanu, Dumitru Irimia, Iosif Cheie-Pantea,Ion Pop, Marin Mincu, Felicia Burdescu, MihaiCimpoi, Mircea Tomuº, Doina Modola, RodicaMarian, Mircea Muthu, Corin Braga, Lucia Cifor,Cornel Hãrãnguº, V. Fanache, Mircea Flonta. S-auacordat premii pentru rãspândirea operei lui Blagapeste hotare (Serge Fauchereau, Brenda Walker,Yves Broussard, Jean Poncet, Kato Hitomi,Huigang Tien, Gabrielle Brustoloni, Solo Juster,Bruno Rombi, Rudolf Windisch, Ion Miloº, SoloHar, Markus Manfred Jung, Costas Valetas,Alexandar Petrov, Guido Zavanonne), premiipentru reprezentare plasticã ºi scenicã a operei

blagiene. Festivalul a avut ediþii speciale la Paris,Budapesta ºi Chiºinãu. Pentru atragerea tinerilor,s-au organizat Concursuri de exegezã blagianãpentru studenþi (cu sprijinul Facultãþii de Litere).

Simt nevoia sã repet: suntem, nu încapeîndoialã, moºtenitori ai marilor figuri din culturanoastrã, dar e la fel de adevãrat cã ºi ei sunt,vrând-nevrând, moºtenitorii noºtri. Lecturanoastrã, în sensul cel mai cuprinzãtor ºi mai greual termenului, le asigurã nume, duratã,recunoaºtere. Uneori, l-am obligat pe LucianBlaga, prin lectura noastrã deviatã ºi neserioasã,sã moºteneascã un mioritism al tuturor relelor ºislãbiciunilor, al lenei de a lucra în perspectivalungã a Istoriei.

Centrul de Studii Blagiene, aºadar, nu existãîncã. O absenþã, de altminteri, relativã, cãci, dacãnu existã instituþia ca atare, cu sediu, funcþionariºi aparaturã, „centrul” trãieºte prin miile de paginide exegezã blagianã comunicate la cele 16 ediþii –o veritabilã bibliotecã în creºtere. Toate asteapregãtesc cu harnicã rãbdare ardeleneascãînfiinþarea unei instituþii întemeiate pe tot ce s-afãcut deja în numele ei.

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006 33

editorial

Festivalul Internaþional„Lucian Blaga”

Irina Petraº

Festivitatea de deschidere a Festivalului internaþional “Lucian Blaga”

OVIDIU PECICAN

IImberiaBucureºti, Ed. Cartea Romîneascã, 2006

Î n ultimii ani romanul autohton pare a-ºi firecâºtigat o parte din prestigiul pierdut. El aredevenit citibil ºi, cum spunea Henry James,

discutabil, în sensul cã ridicã suficiente chestiunide ordin tematic, stilistic sau compoziþional (ca sãnu mai vorbim de cele legate de viziune) pentru aîndemna criticii sã-l vorbeascã de rãu sau de bine.Ceea ce mi se pare mai important este cã tot maimulte producþii romaneºti renunþã la o anumitãîncrâncenare experimentalã – justificatã, poate,înainte de 1989, ca reacþie la o asprã tabuizaretematicã – pentru a deveni reader-friendly ºi arecuceri prin aceasta o piaþã oricum îngustatã detraduceri ºi de e-culturã. E bine sã se scrie mult ºicompetent, în cadrul unor sub-genuri ºi formuleconsacrate, pe care cititorul le aºteaptã. Într-oastfel de recoltã mãnoasã, capodoperele potapãrea cu mai multã uºurinþã.

Ovidiu Pecican nutrea cândva ambiþia de adeveni un Balzac român. Avea mobilitatea minþii,informaþia, jovialitatea ºi puterea de muncãnecesare aproprierii acestui ideal. Istoria mare l-aabãtut din drum, punându-i în faþã perspectivenebãnuite ºi obligându-l sã se despartã parþial deficþiune, pe care o pãstreazã ca opþiunesecundarã, dupã istorie, filosofie, studii culturaleºi publicisticã “la zi”. A devenit un polihistor, darunul care lucreazã exemplar în toate sectoarelefrecventate. Îl bãnuiesc, totuºi, cã regretãîntrucâtva cã nu s-a putut dedica în exclusivitateliteraturii de imaginaþie.

Dupã o pauzã de cincisprezece ani (nu iau înconsiderare experimentul science-fiction Razzar,scris în colaborare), Ovidu Pecican re-debuteazã,practic, ca romancier cu Imberia, o carte fireascã,simplã ºi caldã (în sensul cã e plinã de sentimenteumane, nu vidã sub pojghiþa unui discurs auto-erotic), care sporeºte regretul cititorului cã nu emai activ ca prozator. Este un romanautobiografic, dar unul care nu adoptã atitudineapasivã obiºnuitã în cazul narãrii unei vieþi, ciselecteazã ºi recombinã, în aºa fel încât rãscrucileexistenþiale din viaþa protagonistului sã iasã înevidenþã cu remarcabilã forþã narativã, dar ºi cunaturaleþe. Eroul este “Dragodan, profesor deistorie etc. etc., persoanã ºmecherã a urbeisomeºene” (p. 108). Într-un discurs confesiv,care presupune sinceritatea, el îºi rememoreazã –dupã marea traumã care este moartea tatãlui –tinereþea, legãturile de familie ºi relaþiileamoroase, în contextul punctat cu note satirice altranziþiei politico-economice româneºti ºi încadrul sobru schiþat al provinciei transilvane (Cluj– Arad). Dragodan, în ton cu tranziþia, trãieºteîntr-un “provizorat exuberant”, acumulândexperienþe de viaþã ºi consumându-le autentic,fãrã a poza, a se lamenta sau a mima un exces deimplicare. Pe unul dintre planuri se aflã familia,de care este, practic, despãrþit: fratele ºi sora suntfugiþi în Occident, vizitele la pãrinþi, infrecvente,sunt pretexte de tristeþi metafizice ºi melancoliiexistenþiale. “Familia mea pãtrunde tot mai multîn mine, în cazemata mea ambulantã ºiinexpugnabilã … Þara mea se întinde ºi ea pânã la

orizontul de sub pleoapã, de sub cearcãn, de subtâmpla aburitã de revoltã.” (p. 15-16). Sedetaºeazã figura tatãlui, a cãrui boalã, operaþie ºimoarte – totul suportat cu demnitate de modãveche – constituie una dintre direcþiile deînaintare a naraþiunii. O empatie secretã îl leagãpe fiu de tatãl oarecum distant, care îºi depãºeºtesimpla calitate de progenitor, devenind un alter-ego, o instanþã eticã recunoscutã ca atare depovestitor: “Undeva în interiorul meu, într-o marede întunecime strãbãtutã când ºi când de fulgere,în vârful unei piramide tãioase ºi obscure, locuiao siluetã imobilã ºi severã, cãreia i-aº fi spus tatã,dacã era sã-i spun într-un fel, dar care nu eramdecât eu însumi.” (p. 61) Iar mai departe: “Dacãmã gândesc bine, dintr-un anumit punct devedere viaþa mea n-a fost (ºi nu e!) decât o bãtãliecontinuã cu observatorul meu din penumbrã.” (p. 72).

Pe alt plan, mai puþin filosofic-existenþial, darnu mai neinteresant, romanul se ocupã detribulaþiile sentimentale ale lui Dragodan ºi deviaþa lui cotidianã în Clujul ºcolilor, descris întuºe zgârcite, dar puternic evocatoare. Una dintrefemeile care se insinueazã în viaþa lui esteaproape neverosimila Imberia, cunoscutã la uncenaclu, o fiinþã tenace, prea puþin atrãgãtoare,dar animatã de voinþa de a-ºi afirmapersonalitatea ºi de a-ºi demonstra sie însãºicapacitatea de fraternizare. “Avea în ea ceva dincomunismul de rãzboi” (p. 20), ne spunenaratorul, o perfectã caracterizare de personaj!Între ea ºi Dragodan se stabileºte o relaþieciudatã, de atracþie-respingere, iar colocviile celordoi au când profunzime, când un umor binetemperat. Protagonistul, însã, are o relaþiesentimentalã paralelã, cu o femeie tristã ºi truditã,studentã la management la una adintreuniversitãþile particulare, Antonia (Mormoloc).Nimic idealizat în cele douã legãturi, a cãrordescriere sincopatã respirã autenticitatea, cu atâtmai mult cu cât, în final, eroul nu tranºeazãpoziþia sa ambiguã. Ar fi de obiectat doar faptulcã titlul romanului te induce oarecum în eroare,îndemnându-te sã crezi cã sâmburele epic alromanului este relaþia cu Imberia, când carteaeste realmente dominatã de figura tatãlui.

Cu excepþia capitolului 37, care consemneazãtrãirile tatãlui, Victor Dragodan, în faþa morþii ºi ascrisorii Imberiei, romanul este narat la persoanaîntâi, ceea ce-i amplificã aerul de autenticitate.Întâlnim ºi unele ecouri dostoievskiene ºijoyceene, de pildã în conferinþa þinutã la Casa deCulturã de pãrintele greco-catolic Gomboº, desprelupta dintre credinþã ºi necredinþã în FraþiiKaramazov, sau în discuþia dintre Dragodan ºiacelaºi pe marginea Marelui Închizitor (care trimitla Portret al artistului în tinereþe). Un adevãratdeliciu al lecturii este prezenþa neadulteratã înfundal a Clujului, cu lãcaºurile de învãþãturã ºicafenelele familiare, precum ºi prezentareaurbanizãrii ca fiind, mai curând, un fenomen deruralizare a oraºelor. Deºi tonul naraþiuniipãstreazã o linie medianã între grav ºi umoristic,existã ºi episoade comice care dovedescînzestrarea de potenþial scriitor satiric a luiOvidiu Pecican: ºterpelirea volumului dinRomânia pe drumul construirii societãþii socialistemultilateral dezvoltate dintr-o librãrie ruralã ºidestinul ulterior al impunãtorului tom, discuþiacelor douã personaje din tren despre tranziþie,aluziile (strãvezii, uneori) la personalitãþi politiceultra-mediatizate.

Ca o cortinã finalã ce te îndeamnã la

meditaþie, “Epilogul” constã dintr-un citat dinNoul Testament, urmat de o discuþie imaginatã alui Iisus cu discipolii despre misterul cuvântului-sãmânþã. Sãmânþã plantatã în sufletulcredinciosului sau al necredinciosului, pentru arodi de fiecare datã altfel.

Aveþi încredere în semãnãtorul Ovidiu Pecican.

GHEORGHE MIRON

RRîîmaTimiºoara, Ed. Brumar, 2005

Jurnalist de formaþie, Gheorghe Miron e într-atît de inspirat prozastic încît sã insinueze odatã cu romanul sãu, Rîma (Ed. Brumar,

Timiºoara, 2005), o breºã în peisajul literar aldefulãrii nuanþat-obsesive june. Exploatîndbeletristic un fundament jainist, acela cã întresufletul împovãrat ºi corupt ºi trupul îmbolnãvitvãdit – progresiv se instaureazã un raport deinterdependenþã reflectorizantã, autorulpuncteazã nu tocmai programatic ingredienteleunui real inhibat ºi sucombat într-o esteticã aurîtului în variaþie abuziv-dark, iluzionînd uncvasi – tratat nu doar despre „arta de a muri”, cimai degrabã despre mecanismul unei subzistenþeextreme, categorizînd un paria social, mizînd pecondiþia de non-erou. Îngurgitînd proza luiGheorghe Miron, senzaþia unei individualizãriautentice auctoriale se lasã gustatã ºi acumulatãîn etape, dublatã oarecum de poziþionarea vîneiscriitoriceºti în proximitatea conturãrii uneioglinzi halucinogene, în plasma cãreia derizoriulºi desuetul se scaldã confortabil în undele unorpercepþii intenþionat rãsturnate. De singularitateacãrþii ne „avertizeazã” ºi Viorel Marineasa în

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

44 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

cartea

Despre truda semãnãtorului

Virgil Stanciu

Expandarea subteranuluiIoana Cistelecan

IOAN NEGRU

Zãpadã ccu llupiCluj-Napoca, Ed. Grinta, 2005

Omul e singur ºi umbra creºte, în timp cepomul e cu stele, iar cerul ºtie ce ºtie...Am citit cartea poetului Ioan Negru la o

lumânare nocturnã, fãrã lupi, însã cu ultimelezvâcniri ale zãpezilor din martie). ªi, din nebã-gare de seamã, þinând eu aºa, cartea lângãlumânare, ultima copertã s-a aprins. Repede, amsuflat speriat, privind versurile încrustate pe co-pertã: “În cealaltã viaþã/Care dintre noi va trãi?”

Tu vei trãi, Ioan Negru, dacã ai putut astfel sãte întreci pe tine însuþi ca poet, rãbufnind într-unvolum excepþional, echilibrat, trecut prin flacãraprimelor incertitudini. Zici cã sunt prea exube-rant, prea laudativ? Cã nu aºa se face o cronicã?Mama – Dumnezeu s-o ierte! – m-a învãþat sãspun oamenilor ce am pe suflet (ea se refereadoar la sentimente frumoase), atâta timp cât trãi-esc, sã nu amân, cã nu ºtim niciodatã când necade cãrãmida în cap. Nu mi-am dat seama cãam în faþã un volum unitar, cu un univers poeticperfect construit. Ioane Negrule, acum, în viaþaprezentã, îþi mãrturisesc cã m-ai uimit. Mi-eteamã sã-þi iubesc cartea, “mi-e fricã/ un gol greuun ochi albastru/ plânge în mine”.

Sã ne întoarcem la zãpezile poetului, pentrucã nu de moarte e vorba, “fiindcã ea e curatã,imaculatã”. Ioan Negru aplicã o directeþeemoþionalã a actului scriptic, o concizie de invi-diat. Într-o simbolisticã amplã, dinþii albi rimeazãcu mãrul roºu, cu cerul verde, pânã la contopireaîn “alb peste alb”. Ceea ce pare emblematic pen-tru volumul de faþã este reluarea ultimului vers înalte poezii, ca o comuniune poeticã, ca o coagu-lare a universului hieratic (“amin”, “ºi Luna ceamare”, “rugãciune mutã”). Poetul nu se teme derepetiþii, ele focalizeazã, ilumineazã. Mãtasea everde, cerul e verde, norii sunt verzi, pletele suntverzi... totul se transformã în tonicul verde, pânã“îmboboceºte pãmântul/ cu puteri aprinse/ ca sãse poatã/ verde urca la cer”. Apoi, deodatã,mãtasea broaºtei în râu “suge din þâþele apei”pânã se face vânãtã. Oamenii sunt plini de cer învibraþii polifonice. Poveºtile de iubire pot alunecaspre demitizãri dureroase. Ea era zeiþã la început,avea pãrul lung, negru, apoi “s-a tuns/ s-a epilat/s-a fãcut om ºi-a plecat”. Fãrã umbrã, fãrã cãrare.Nimeni nu plânge, “plânge doar lacrima fãrãochi”, deoarece e acolo un chip de “om fãrã om”,un miros de casã “pustie fãrã de casã”. ªi sacrifi-ciul? Bolta cheamã mereu, lupii vin în noi “sã-ºicaute pãdurea”. O altã primãvarã, un nuc de pevremuri, o ºurã cu paie ºi “doi cai albi care numai sunt”. ªi sacrificiul, Ioane? Te-au tãiat cu osabie de argint în douã. Erai gol, fãrã ficat, fãrãinimã, erai gol-gol ºi þi-au pus mãruntaiele pe olespede de piatrã. Pentru ce, pentru când? Pentru“o grãmãjoarã de apocalipsã aºteptând mân-tuirea”, pentru când hoitul va aºtepta nemurirea.Oricum, Dumnezeu ºi-a înfipt rãdãcina în lutultãu poetic, Ioane Negrule!

prefaþã, susþinînd cã „meritul prozatorului esteînsã acela de a nu rãmîne la superficii, de amerge în adîncime cu orice risc, chiar dacã acolonu va gãsi decît jegul, duhoarea ºi mucegaiul”.

Perspectiva narativ – confesivã, brutã înonestitatea sa, îi revine eroului no-name care-ºicîºtigã dreptul de a fi restrictiv nominalizat caDoruleþ, abia spre finele volumului. Nucleulhabitativ al acestuia îl constituie „groapa ceaîntunecatã”, valorizînd mãcar ambivalent atributullibertãþii ºi al protecþiei minimaliste, într-odialecticã abisal negativizatã a centrelor micronicesubsumate subteranului convulsiv. Într-un imagope alocuri liricizat în forþã, staza constantã esteaceea a unei frici organice, pantagruelice, adîncînþepenitã, pietrificatã, ereditarizatã, transfiguratãîn paralizie, în reacþii ezitante înaintea actuluiviolent; completatã cu foamea ºi cu neputinþahimerizante, înlãnþuirea naufragiazã într-oparadigmã a agresivitãþii viscerale, hãituindconºtiincios locatarii abisului marginalizat,socialmente indezirabil („În fiecare noapte mãtrezeam speriat ºi rãmîneam aºa ore întregi. (...)Eram numai noi trei, împreunã prin maþelepãmîntului ºi pe strãzi. (...) Iadul cu miile dedraci mi-a revenit în minte. Era spaima aceeanãscutã în copilãrie, pe care o ascundeam adîncîn mine. De la bunicã-mea de 80 de ani mi setrãgea. (...). Nu puteam sã mã hotãrãsc. Sã alergprin parc, printre copaci, sã mã ascund în vreotufã, sã fug mai departe spre blocuri ºi sã mãpierd în vreo scarã...dar oare aveam sã rezist?”).Intotdeauna culpa e poziþionatã în afarã, sinele ederesponsabilizat, într-o practicã tehnicistã asimbolurilor inversate axiologic: nimic sfînt nuscapã parazitãrii semnificante, disoluþiaimplacabilã a aurei familiale, preoþeºti esteiminentã, probîndu-se umanul pur maladiv, într-un exerciþiu – ºocant în firescul sãu – aldesacralizãrii actanþilor, ultimele redute aleluminozitãþii perimate. Preotul, împãtimit bahic,invadeazã oniricul chinuit al personajului reflector(„L-am gãsit pe duºumea, lîngã pat. (...) Mirosea aalcool fermentat cu otravã stomacalã. PreotulBrãiescu bãuse bine. (...) Preotul sforãia ºi respiragreu. Avea gura deschisã ºi îi ieºise limba vînãtãafarã. Din gurã îi curgea un pîrîiaº de flegmãgãlbuie. Fãcuse pe covor, în amestec cu praful, obaltã neagrã”); un tatã fizic neputincios, angoasatºi angoasînd bruma de inocenþã ºi tandreþe afiului prin expandarea propriilor frustrãriegocentrice ºi a handicapului afectiv, alcãtuindcuplul formal alãturi de nefirescul atitudinal –senzual, pervertit clinic, matern ºi supervizat de o

bunicã malefic-habotnicã, instaurînd spaimaubicuã înlãuntrul copilului („Bãtrîna mã chema laea, noaptea tîrziu. Îmi arãta un cap de caprã cucoarne ºi barbiºon. Îmi arãta ºi fotografii cucazane de smoalã în care fierbeau oameni ºicopii. Toþi se chinuiau sã iasã afarã, dar dracii îiîmpingeau înapoi cu furcile. (...) Bea vodcã, fumaºi mã bãtea cu biciul pînã leºinam”, „Stãteam pepãturã, aproape dezbrãcat, lîngã mama. Ea îºidãduse jos rochia. – Dacã te vede vecinul? Nu mi-a rãspuns. M-a privit surîzînd. Tãcerea ei m-a puspe gînduri”; „ Abia atunci, l-am vãzut pe tata. Erala fereastrã ºi ne urmãrea ºi el. Se sprijinea înbaston ºi plîngea”). Nevoia eroticã ºi, implicit,experienþa eroticã a lui Doruleþ absorb ºi respirã-transpirã aceeaºi dimensiune a ieºirii dinnormalitatea canonizatã, într-o frenezie avariantelor homosexuale ºi pedofile, cu izuri derefugiu cvasi-salvator, într-un spectaculos cocktailodorizat ºi abratizat in extremis, colportor aldezagregãrii, al pieirii – „Trupuri fierbinþi,sudoare, þîþe lãbãrþate treceau prin gîndurile meleotrãvite de gaze ºi nelipsita putoare...Femeia seamesteca în mintea mea cu trupurile pãroase ºimizerabile ale lui Tinu ºi Coteþ. (...) Printre ei eraºi o aurolacã, Ina, în vîrstã de nouã ani. Era slabãºi tuºea tot timpul. Nu putea sã mãnînce nimic,dar se droga. Ne îmbrãþiºam ºi ne iubeam înfiecare noapte numai sã uitãm de viaþa noastrã,de foame ºi frig”. Nu doar sexul ca adjuvant, cimai ales narcotizantul suprem, drogul deconspiratmotivaþional ºi nuanþat preferenþial – aurolacul.Mereu stocat în provizii, atent dosit, adjuvantul eveºnic rãtãcit, absentînd nevrotic în plinã crizã,sustrãgîndu-se obstinant despovãrãrii personajului,captiv al unui blestem paroxistic, abandonat înhãþiºul labirintic inevitabil închis. Dotat cu un alºaselea simþ al dezastrului, personajul-rîmãeludeazã virtualele chinuri ale virusului HIV,frîngîndu-se subit, neavertizat, izbit de o maºinã,în ploaie.

Existã o fragilitate a liniei ce demarcã realul deimaginar, realul de oniric ºi realul de variabiladelirului, dualismul parafînd, în fond, viziuni aleiadului, una provocînd-o ºi acaparînd-o pecealaltã, exacerbîndu-se coºmaresc infinitezimal.Între proiecþie ºi veridic, fluidul vital ºi deopotrivãletal este violenþa delirizatã apocaliptic,corepondenþa senzorial-nostalgicizatãcongruentizînd sub haina alunecosului flash-backextremitãþile memoriei ºi ale notaþiei purtãtoarede boalã. Practicînd un cult al detaliului eºuat înmorbid, Gheorghe Miron ne aruncã dezinvolt înscene desprinse parcã dintr-un teatru al absurduluimacabru, abrutizînd imaginea în horror olfactiv,pestilenþial, încãrcînd grotescul ºi maladivul într-un registru al naturalismului feroce, direcþionatînspre esenþa ritmic sacadatã, însã neexcluzîndprogresia stazelor pervertit umane, subcutanate.(„Sînii mari îi atîrnau într-o parte ºi în cealaltã cadoi saci de nisip pe spatele unui catîr leneº.Pulpele slãninoase, strãlucind de sudoare, stãteaudepãrtate. (...) O priveam cu un fel de curiozitateamestecatã cu scîrbã”; „Baba s-a aºezat lîngãcerºetor. A lãsat cîrja pe iarbã ºi a-nceput sã-lcureþe de viermi. Îi mãtura cu degetele rãsfirate, îiarunca pe trotuar ºi-i zdrobea cu tãlpile. Carneasîngerie, dar moartã, rãmînea liberã”).

Înscriindu-se în pattern-ul opus „poveºtilor desucces”, tranzitînd epic „ºtirile de la ora cinci”,romanul bulverseazã ºi cucereºte un segment decititori nevirusaþi de pudibonderie ºi docilitateestetice.

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

55TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Ioan cel Negru tãiatcu o sabie de argint

Alexandru Jurcan

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

66 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Fracturismul gracil

Numele lui Rãzvan Þupa a început, de prin2001 (deºi debutase cu o paginã de poezii înRomânia literarã încã din 1996) sã se facã tot maicunoscut în mediile literare de la noi, tânãrulautor publicând un volum bine primit de criticã(Fetiº), care a ºi primit cel mai important premiude poezie pentru debut din România (“MihaiEminescu”, la Botoºani). Þupa a fost unul dintrescriitorii afirmaþi în cadrul grupului Fracturi,reuºind sã rãmânã în prim-plan ºi dupãdestrãmarea beligerantei reviste care i-a lansat peMarius Ianuº, Ruxandra Novac sau Ionuþ Chiva.Jurnalist cultural cunoscut (dupã ce a semnatmultã vreme în Evenimentul Zilei ºi Suplimentulde culturã), redactor-ºef al revistei de poezieVersus/m, organizator al popularei serii deîntâlniri Poeticile cotidianului din Club A, Þupa apublicat un al doilea volum de poezii în toamnalui 2005 (cam de când a început sã-ºi ºiteoretizeze prin reviste “corpurile româneºti”), cel-a impus, în ochii multora, ca pe un posibil lideral direcþiei 2000 în poezia româneascã.

În lumina pãsãrilor urbane

Volumul Fetiº, o carte româneascã a plãcerii(Vinea, 2003) demonstra (sau confirma, dupãediþia I a cãrþii, care a constituit debutul editorial,în 2001, la invizibila editurã Semne) cã, pentruRãzvan Þupa, poezia trebuie sã fie apropiere,dialog, “transport în comun”, iar acest transportde afect ºi idee de la autorul Fetiº-ului cãtrepublic pãrea la momentul acela (momentul devârf al grupului Fracturi) cã poate însemnarefacerea, în contextul formãrii unei noi generaþiide poeþi ºi prozatori valoroºi, a alianþei întretinerii scriitori ai anilor 2000 ºi un public tot maipasiv ºi mai nepãsãtor.

Cerebral ºi stãpân pe el (“pot sã tac pentru cãpot sã spun orice”, scrie într-un loc), Þupa nu lasãîn Fetiº nimic la voia întâmplãrii, fiindcã, explicãîn prefaþa cãrþii, “practic am ºters tot ce eraadãugat de dragul unei înþelegeri aproximative, iarceea ce a rãmas, poate cã are o formã uneorinepermis de elipticã dar sunt ºarjele de revoltã aleunui fond patetic, al armatei noastre ilegalesurprinsã în mijlocul manevrelor jignind profundimpresia noastrã despre poezie.” În felul acesta,Þupa anunþa de la început în subtext dezideratulºi miza pe care ºi le stabilea: o poezie prinexcelenþã urbanã, fragilã, bemolizatã, a unei lumitehnologizate, post-industriale.

Fetiº, o carte româneascã a plãcerii este unvolum structurat în cinci secþiuni: “oxigen”,“fetiº”, “mijloace de transport în comun”,“serbãrile” ºi “corpuri româneºti”, urmate, înîncheiere, de un fel de artã poeticã destul deconfuzã, “stelele vorbesc pe limba ta” (în care seaduce vorba – ºi se defineºte – într-o primãvariantã “corpul românesc”).

Probabil cã ciclul intitulat “Mijloace detransport în comun” e una dintre cele maielocvente secþiuni ale volumului în ce priveºteconstrucþia elaboratã a acestei poezii. În viziunea

autorului, textele sunt mijloacele de transport aleîncãrcãturii afective, ideilor, stãrilor, între autor ºicititor, între emiþãtor ºi receptor. Dupã cumremarca într-un articol Eugen Suman, Þupa faceaici impecabil (chiar dacã frust, rece ºi pânditîntruna de sterilitate) jocul sãu favorit, de seducþielentã a cititorului (dar ºi a poeþilor congeneri –dacã judecãm dupã influenþa pe care poezia sa aavut-o asupra unui Adrian Urmanov), reuºindastfel sã se strecoare, molcom, dar persuasiv ºiºarmant, în conºtiinþa unui cititor luat ca partenerºi confesor într-o (posibilã) aventurã galantã.

Dacã ne referim la primul ciclu („oxigen”) ceurmeazã Argument-ului de început, trebuie spuscã excesiva tehnicitate a textelor lui Þupa se facemai puþin simþitã aici (destindere abiaperceptibilã, vor spune cei nu acceptã prea uºorconvenþia ºi jocul pe care-l face în versurile salepoetul), sunt abandonate convenþiile textuale care– în corpul volumului – vor fi câteodatã de-adreptul epuizante, nu mai existã calcululmeticulos al efectelor, tot ce conteazã estemiºcarea, tumultul, frenezia, Þupa fiind mai puþin“inteligent”, se aratã solidar cu dezideratulfracturist al implicãrii subiectului în scriiturãprintr-un discurs în stare sã surprindã “nuditateafragilã a realului” (apud Dumitru Crudu).Discursul este acum aluvionar (“adevãratapovestire þine de respiraþia crudã a umerilor / dehaine cu coatele sprijinite de masã într-un dialogcu / de exemplu un bãþ de chibrit pe care-l aprind(ºi-l aprinde) cu tot corpul”), aglutinând elementede poezie personistã cu banalitãþi ºi crâmpeiecvasi-onirice (ca în poemul „sau dacã sughit”).

“Fetiº” îngroaºã tuºele de poezie a cotidianuluidin perspectiva “vocii slabe”. Cel mai mult atragatenþia ºi în aceastã secþiune construcþia elaboratã,minuþiozitatea maniacalã, calcularea “lamilimicron” a efectelor poetice, lipsa de fisurã aeºafodajului tehnic: “o sã se deschidã la unmoment dat o umbrã a cãnii de cafea construind/ pe mâneca mea rãsfrântã un chioºc vizual astaar putea sã fie tot / o sã-mi creascã un corp uriaºdin cap o sã se desfacã deasupra oraºului / nu-inevoie sã mã crezi o sã vezi atunci o sã plouãcum n-a mai plouat niciodatã”, în versuri ceamintesc, poate, de sensibilitatea postmodernã alui Charles Olson, în acord, de altfel, cu multedintre ideile ºcolii poetice de la Black Mountain,sau cu ale urmaºilor sãi post-structuraliºti,scriitorii grupaþi, din 1971, în jurul revisteiL=A=N=G=U=A=G=E (Charles Bernstein, BruceAndrews).

În “mijloace de transport în comun”, autorulface apel la toate “achiziþiile” poeziei celei mairecente a milenariºtilor: autobiograficul, scriituracorporalã, cotidianul scanat cu minuþie, unsentimentalism foarte abil înºurubat în discursulsãu hiper-intelectual. Aici se poate observa – princomparaþie – ºi distanþarea evidentã luatã faþã depoezia (aparþinând aceluiaºi “mimetism diurn, altrãirii” reclamat într-un articol din Caiete criticede cãtre criticul Andrei Terian) fãcutã de nucleuldur al Fracturismului: „foloseºti ruleta soarelemetalic al umbrei / vocea schimbatã o posibilãcãldurã / pititã lângã fiecare literã cãutând un loc/ de jur împrejurul marilor cupole urbane în

locaºul numerotat / al pistoanelor unui motorcare tocmai marcheazã ºoseaua (...) da ocertitudine solubilã întârzie în pielea noastrã” ºi“chiar dacã te-ai preface ºi ai scrie cã întâlniriledistrug poezia ºi deruteazã dorinþele încotroscormoneºti în betonul podelei o groapã sublinoleum te auzi mai bine te atenuezi dispariacolo”.

Ceruri minore

Trecerea de la Fetiº (2001, 2003) la Corpuriromâneºti (2005), carte care continuã acelaºiproiect poetic la care Þupa lucreazã neabãtut, serealiza în volumul anterior prin ciclul cu acelaºititlu, ultimul al cãrþii, cuprinzând 17 poeme careanunþau volumul însoþit de un CD cu texte înlectura poetului, în noua colecþie lansatã toamnatrecutã la Cartea Româneascã.

De la prima lecturã a cãrþii, am încercat sã-miexplic ºi sã justific (iar acest articol mi s-a pãrutcalea cea mai potrivitã de a o face) insatisfacþiaresimþitã la lectura Corpuri-lor româneºti. Ceanume, cu alte cuvinte, face dintr-un discurs înesenþã neschimbat faþã de Fetiº o construcþie(fiindcã de un proiect poetic bine articulat evorba ºi aici) indigestã, un cocktail de imagini,idei ºi stãri garnisit cu elementele de teoretizare(dureros de confuzã ºi a-poeticã) a dejamenþionatului “corp românesc”.

O primã explicaþie ar consta în faptul cãautorul încearcã sã livreze textul poetic ºispeculaþiile / consideraþiile de naturã teoreticãasupra acestuia la pachet; în felul acesta, oricumai lua-o, struþocãmila rezultatã este derutantã,fluxul poetic suferã din cauza întreruperilorbruºte ºi neatractive operate de autor, în ideeafundamentãrii unei teorii proprii a limbajului decele mai multe ori dificile ºi filosofarde (deexemplu: “Orice operã – artisticã-literarã-existenþialã – este cunoscutã printr-un limbaj – oformã ipocritã – acesta este corpul rromânesc” sau“Organismul este artificial dacã ne gândim laevoluþia speciilor ºi natural când ne limitãm laprezent. Acesta este un corp românesc. Ce esteautentic? Semnãtura, povestea, istoria,sinceritatea, adevãrul – vroiam doar sã vã fac sãrâdeþi (…)”.

Al doilea rãspuns posibil se referã la însãºimaniera autorului de a-ºi construi discursulpoetic. De multe ori, acesta este sincopat saualunecã în toate direcþiile, aglutinând fragmentedin cotidianul cel mai tern ºi mai ne-expresiv (decare Þupa este avid cum poate doar MirceaCãrtãrescu a mai fost în poezia ultimilor 25 deani), un suprarealism destul de inconsistent, cuunele momente de strãlucire, amintind vag deNaum (“am mers chiar ºi mai încet / umbrele seciocneau de asfalt moi lunguieþe / trecãtorii segândeau toþi la ceva sexual”), dar ºi formulãristranii sau deloc nimerite (“autobuzele te leagãnãîncet în mirosuri aproximative / tu pregãtit cuºireturi late cu ghete lustruite cu / ultimul tip decatarame semnalizezi tãcerea / înainte sã cobori”;“ai loc destul / poate chiar chef / pentrurespiraþia ta / pânã la piele”).

Înþeleg cã ceea ce îl preocupã în acest momentpe Rãzvan Þupa este (în deplin consens cupoetica grupului L=A=N=G=U=A=G=E, dar ºi –din spaþiul românesc – cu cãutãrile din anii ‘70 –‘80 ale lui Gheorghe Iova) demolarea definitivã aconvenþiei tradiþionale care viza relaþia dintrescriitor (principiul activ, dictatorial) ºi cititor (ca

comentarii

Vizionarul ºi opera saDouã cãrþi de Rãzvan Þupa

Claudiu Komartin

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

77TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

principiu pasiv sau “victimã”). Solidarã cu aceastãtentativã este conceperea scrisului ca o încercarede a implica cititorul semen ºi frate în procesulde producere a textului, prin lãsarea conºtientã ºiasumatã a unor uºi deschise, a unor spaþii goalepe care acesta sã le umple prin participaþie.Astfel, lectorul îºi recunoaºte rolul sãu social înproducerea de sens, ºi este astfel “recâºtigat”. Cucondiþia esenþialã, totuºi, ca textul sã-l prindã, sã-lemoþioneze sau mãcar excite intelectual, cãcialtfel ce l-ar putea convinge sã intre în joc: “avemcel puþin feþele astea dorinþa ascunsã dupã / celemai banale cuvinte cine ºtie ce îþi doreºti // tuºtii // avem cel mai discret sistem de greºeli totulpus / la punct dupã calcule fãcute dupã ureche //tu ºtii // avem cel mult o figurã folositã iarãºi ºiiarãºi / o pasã magneticã care sã schimbe jena înplãcere // tu ºtii (...)” (“profil”)

Zdruncinarea limbajului (conceputã nu ca omiºcare “revoluþionarã” provenitã din practicilemarxiste, ca la unii gânditori de stânga dinsecolul trecut, ci ca o evoluþie acceptatã, necesarãºi conºtientã) se realizeazã prin interesul sporitfaþã de înnoirea structurilor ºi codurilorlimbajului: felul în care sunt reprezentate ºiformulate ideile pentru o comunicare deplinã; deaici, sintaxa disjunctã ºi caleidoscopul de imaginiîntr-o continuã schimbare (“pot sã merg printr-opiaþã extrem de aglomeratã / fãrã sã mã deranjezehainele mele excentrice într-o cãldurã relativã / oluminã plãcutã dimineaþa când de-abia vezi unom / ºi strada pustie e o prezenþã umanã (...) /între limitele netede ale corpului tãu / uºorînclinate spre-atingere / acum este destul de cald// sigur cã ar mai fi nevoie ºi de o anumitãsiguranþã // ºi atunci îþi spun cu degetele / cu

colþurile ochilor cu respiraþia îndemânaticã”, în“dimineþile respiratorii”). Totuºi, pânã la finelecãrþii nu înþelegem ce vrea sã fie “corpulromânesc” ºi de ce ar fi aceastã structurã proprielimbii în care scrie autorul sau vreunei mitologiicu rãdãcini în tradiþia literarã autohtonã, fiindcãtextul lui Þupa nu pare prea interesat derecuperarea “dimensiunii româneºti” a existenþei,la fel de bine ar fi putut poetul scrie “corpurislovene” sau “corpuri finlandeze”. Faþã de ideileexpuse mai sus (în încercarea de a gãsi omotivaþie proiectului acestei cãrþi), o notã desubsol precum aceasta este, dupã mine,ininteligibilã: “Tocmai aberaþia funcþionalã de areda altceva decât simpla prezenþã prilejuieºtecomunicarea operei pentru aceastã formã-conþinutcare este corpul românesc”.

Bine ar fi fost dacã Þupa s-ar fi rezumat înacest volum la o prefaþã clarã ºi lãmuritoare încare sã ne explice ce are de gând, pentru ca apoisã lase versurile sã ilustreze teoria. Or, aºa cumaratã cartea, pânã ºi câteva frumoase poemeprecum “lent” sau “sertare febrile” trec maicurând neobservate.

Cerebralitate ºi dezordine

Poate cel mai frumos ºi mai limpede fragmentscris de Rãzvan Þupa dupã Fetiº este aceastãscurtã mãrturisire, pe care am citit-o (ºi otranscriu, cu permisiunea intervievatorului) într-undialog cu redactorul Oglinzii literare, CosminDragomir. Spune Þupa: “Nu a murit nimeni dincerebralitate ºi nici nu a fãcut nimãnui rãu cuasta. ªi mai haios mi se pare faptul cã eu sunt

foarte dezordonat... aºa cã aº fi un cerebral tarespecial... Dacã vrei mã gândesc cã eu sunt dinBrãila. Nu ºtiu dacã ai vãzut vreodatã o hartã aBrãilei, dar este oraºul cu strãzile cel mai ordonattrasate... totul este în semicerc ºi aºa mai departe.Începe la Dunãre ºi se terminã la Dunãre...Cineva spunea la un moment dat cã geometriaaia ar trebui sã frustreze oamenii de acolo de oviaþã imaginarã prea flexibilã. Rãspunsul era cãajunge sã te uiþi dincolo de Dunãre ºi o sã vezicâteva din zonele cele mai sãlbatice. Pãduriinundate periodic, Munþii Mãcinului tociþi caniºte dealuri obosite.... ªi tot aºa... cum ar venihaosul e la o aruncãturã de bãþ... trebuie doar sãºtii unde sã te uiþi.”

Dupã Corpuri româneºti, Þupa a confirmat înprimul rând cã este unul dintre poeþii cei maiambiþioºi de astãzi, iar poezia pe care o propune– când nu e prea criptic sau de-a dreptul confuz,ºi nici nu încearcã sã aducã teoria cu forþa înpoezie – e de multe ori relaxantã ºi stenicã.Nimeni nu poate contesta originalitatea (la nivelde vocabular sau de frazare a discursului),inventivitatea ºi sporul de inteligenþã al luiRãzvan Þupa, mai ales cã cele mai recente poemepe care le-a publicat (corpuri româneºti. orespiraþie completã, colecþia no name, 2006) suntmai comprehensibile, ºi sper sã elimine teorianeconvingãtoare a corpului românesc ca pe unadaos strãin, parazitar. Cred în continuare cãacest scriitor ºi animator cultural atât de atipic încontext românesc (prin discursul public echilibratºi elegant, prin iniþiativele culturale menite sãdinamizeze literatura actualã) poate face ºi maideparte destul de mult în ºi pentru literaturã.

Trebuie, vorba lui, doar sã fie mai atent, ca sã

S e întâmplã – dar ce nu se întâmplã în lumeacontemporanã, care, aºa cum o vede ungânditor, se balanseazã între

„postmodernism“ ºi „sfârºitul istoriei“ precum ofetiºcanã rãsfãþatã într-un leagãn de bâlci? – cãziaristului Al. Mihalcea, fost deþinut politic, i s-arefuzat viza pentru un simplu tranzit prin SUA,când d-sa voia sã ajungã la Hamilton, în Canada,unde fusese invitat la serbãrile „Câmpuluiromânesc“. În cauzã se aflã o tânãrã funcþionarãdezinteresatã care a ajuns – cum? – sã reprezinterelaþiile cu publicul ale Ambasadei Statelor Unitedin Bucureºti. „Am crezut, naiv, cã a rãspundecorect la toate întrebãrile din chestionarul primitla Ambasada Statelor Unite este o atitudinenormalã, singura atitudine normalã, declarã dl.Al. Mihalcea, în Aldine, nr. 496/2005. Nu-miînchipuiam cã anormalã era gândirea strâmbã,sucitã a junei funcþionare cu o expresie de otâmpã suficienþã de la ghiºeu care, neînþelegândce înseamnã «deþinut politic», mi-a spus sã-i aductraducerea legalizatã a sentinþei“. Având sub ochisentinþa tradusã, dupã ce a privit „cu o expresiecare trãda un dureros efort intelectual, la hârtiaîntãritã cu parafe naþionale pe care scria, printrealtele, cã sunt condamnat la 4 ani în calitate de«element descompus ºi ostil regimului democratpopular din RPR“ (...), mi-a spus cã nu are nici ogaranþie cã nu vreau sã rãmân în State ºi mi-a

refuzat, fãrã drept de apel, viza“. Anomalia nu seopreºte însã aici. Nedreptatea ce i s-a fãcuttemerarului publicist Al. Mihalcea are unbackground pe cât de amplu pe atât de oripilant.În timp ce vânãtoarea de naziºti continuã cu oneslãbitã ºi, evident, justificatã energie ca-n anii’40-’50, omologii lor întru crimã, torþionariitemniþelor comuniste ºi ale poliþiei politice dinfostele þãri comuniste, se bucurã nu o datã de-omai mult decât ciudatã protecþie în þãriledemocratice. În marile, reprezentativele þãridemocratice. Câteva exemple din acelaºicomentariu al d-lui Al. Mihalcea: „PavelZubrinski, torþionarul de la Canal, fost reeducat ºireeducator care, conform mãrturiilor celorschingiuiþi (sintetizate în cutremurãtorul «Lexiconnegru» al d-nei Doina Jela), era un ins deosebit decrud, supunându-i pe deþinuþi unui regim demuncã ºi înfometare menit sã-i extermine. Prin1994, Zubrinski încã trãia la New York (undeplecase ca refugiat politic). ªtefan Koller «unuldintre responsabilii cu reducarea» de la Piteºti,ucigaº la Aiud (avansat în urma crimei),condamnat la Vãcãreºti unde a instituit un cruntregim de înfometare, a plecat fãrã probleme dinþara unde comisese fãrãdelegi slujind «construcþiasocialismului» în chiar þara-vârf de lance acapitalismului, ajutat de înºiºi adversarii(declaraþi) ai comunismului: «Se pare cã o înaltã

oficialitate a Statelor Unite a intervenit laCeauºescu pentru urgentarea ieºirii lui Koller dinRomânia» (op. cit., p. 156). Tot în State s-astabilit ºi Burdea (Burdan) Grigoriu, fost generalde Securitate, fost procuror militar, anchetator allui Ion Ioanid ºi Nicolae Mãrgineanu“. Canada îladãposteºte pe Teodor Cristea, comandantul de laLuciu-Giurgeni, iar Germania l-a primit pe LiviuPongraþiu (sau Pongratz), „care a executat sumartrei arestaþi pe când era ºeful Securitãþii de laBistriþa“. Israelul nu se lasã mai prejos,deschizându-ºi braþele pentru cel puþin unsprezecetorþionari din România. „De pildã, Fritsch Ianoºde la Satu-Mare care, împreunã cu ºeful lui, Veisz,a participat la împuºcarea a patru locuitori aicomunei Odoreu, la 16 august 1949, KaufmanLicã, specialist în ºocuri electrice «în trepte»,fostul mãcelar Mayer de la Braºov.“ În consecinþã,dl. Al. Mihalcea vorbeºte cu stupoare despre„credulitatea neghioabã a unor state“. ªi de-ar finumai atât e nespus de trist. Teza potrivit cãreiaHolocaustul ar fi incomparabil cu genocidulcomunist nu e doar în favoarea genociduluicomunist ci ºi, la urma urmei, în defavoareaHolocaustului.

*Nimic nu stã în calea cuantificãrii, a

convertirii în concretul matematic, suprem,imbatabil, gata a atrage, a rezolva, a absorbi toatesãrmanele miºcãri a ceea ce s-a numit anima.Gata a suprima nevolnicele aproximaþii, ºovãieli,insuficienþe ale simþirii noastre, jalniceleimpoderabile ale expresiei umane în artã. O

telecarnet

Rãsfoind presa (4)Gheorghe Grigurcu

dovadã e urmãtoarea ºtire din România liberã (16decembrie 2005): „Mai bine mai târziu decâtniciodatã! Misterul zâmbetului de pe chipulfrumoasei Mona Lisa a fost elucidat: în momentulimortalizãrii sale pe pânzã de cãtre Leonardo daVinci, ea era 83% fericitã, 9% dezgustatã, 6%temãtoare ºi 2% furioasã, a informat AFp.Potrivit agenþiei aceasta este concluzia unuicomputer ultraperformant de la Universitatea dinAmsterdam, care a aplicat un software derecunoaºtere a emoþiei. Algoritmul estimeazãstarea psihicã a subiectului, examinând trãsãturi-cheie precum curba buzelor sau încreþiturile dinjurul ochilor“. Sã zicem care: mai bine niciodatãdecât prea târziu? Cãci un alexandrinian pozitivistne pândeºte, gata a prinde, în dezabuzarea-iparadoxal sârguincioasã, toate cele ce sunt ºi toatecele ce nu sunt cu lasoul „algoritmului“.

*ªtim bine: cvasitotalitatea comentatorilor

socotesc manelele o speþã de muzicã inferioarã,de prost gust maxim, invadatoare a posturilor TVîn goanã dupã rating, ce mai încoace încolo: opacoste. Artificialitatea lor vulgarã, adresându-sepublicului celui mai neinstruit, e socotitã a fireprezentativã, ca un soi de blazon burlesc,pentru obºtea româneascã de azi. Citim subsemnãtura lui Bogdan Ficeac, în România liberã(5 ianuarie 2006): „În primul rând, manelele nusunt un gen de muzicã autentic, ci un amestec cuiz oriental care nu reprezintã muzica româneascã,popularã ori lãutãreascã. Nu are rãdãcini, nu areo reprezentativitate pentru naþia românã, aºa cumîntreaga noastrã viaþã postrevoluþionarã nu arerepere, nu are filon autentic, e o amestecãturã devalori sau false valori împrumutate de-aiurea,exacerbate virulent, fãrã nici o noimã. Nuîntâmplãtor, oriunde priveºti þi se pare cã vezi omanea“. Mâhnitoarele exemple se referã laeducaþie, sãnãtate, culturã, justiþie, infrastructurã,poliþie „ºi lista ar putea continua“. Dar, surprizã,se gãseºte cineva care ia apãrarea execratei specii:Cezar Giosan, „instructor de psihologie laDepartamentul de Psihiatrie al UniversitãþiiCornell“, în Dilema veche, nr. 104/ 2006. D-sasitueazã maneaua în contextul muzicii uºoareamericane, ale cãrei forme de succes fulminant aucunoscut iniþial respingeri vehemente atât dinpricina caracterului lor prea „îndrãzneþ“,„obraznic“, cât ºi din cea a faptului cã erauvehiculate de una din cele mai discriminate pãturisociale din America: negrii. Se menþioneazã, rândpe rând, fenomenul Elvis care „a ajuns nu doarun idol de moment, ci a devenit un simbol alvisului american împlinit într-o mãsurã caredepãºeºte toate speranþele“, izbutind ceea cenimeni înaintea lui nu izbutise: „sã influenþezelibidoul unei întregi naþiuni prin muzicã ºi versuricare spuneau lucrurilor pe nume“, hip-hop-ul „omuzicã care nu are armonii sofisticate, ci erecitatã, un stil care te face sã te întregi care-idefiniþia muzicii, la urma urmei“, gangsta rap-ul,care purcede din hip-hop, demonizându-l, cãci nue mai puþin decât „o muzicã infuzatã cu mesajede rebeliune împotriva reglementãrilor sociale, cuversuri care îndeamnã la violenþã, la crimã,promiscuitate ºi consum de droguri“, reggaeton-ul, „un stil atât de lasciv ºi ritmat, încât dacãpãrinþii copiilor care erau înnebuniþi dupã Elvis l-ar vedea ºi l-ar auzi acum, ar face greva foamei însemn de protest în faþa Casei Albe“) sic!). Aºadeci stau lucrurile în Statele Unite. Dar la noi?Dl. Giosan nu-ºi voaleazã entuziasmul în faþa„talentului“ maneliºtilor în vogã. Vocea lui AdrianCopilul Minune ar fi „curgãtoare ºi vibrantã“,

sunând nu doar „bine“ ci „excepþional de bine“.Din unghiul „talentului pur, muzical“, SorinCopilul de Aur l-ar pune în umbrã pe un BãnicãJr., „care o viaþã l-a imitat copilãreºte ºiamatoriceºte pe Elvis“. Analistul transoceanicconsiderã cã „salvarea“ muzicii în cauzã ar trebuisã vinã din emanciparea sa etnicã (unii ar blama-oexclusiv pentru cã e o „muzicã de þigani“), ca ºidintr-o curã de „intelectualizare“: „Ceea ce lipseºtemanelelor, la ora asta, este acelaºi lucru care alipsit rock’n’roll-ului pânã la Elvis, sau Rap-ului,pânã la Eminem: un reprezentant al pãturiifavorizate în societate – un român sadea, în cazulnostru – care sã cânte manele mai bine decâtþiganii. Un reprezentant care sã aibã suficienttalent ºi în versuri, încât sã intelectualizezecurentul. Un reprezentant alb care sã transmitãmesaje în versuri inteligente prin ritmuri ºiarmonii românesc-arãbeºti. Abia atunci se va vorbidespre manele ca despre noua muzicã popularãromâneascã. Pentru cã maneaua asta este: muzicãpopularã româneascã“. Chiar sã fie maneaua „omuzicã popularã româneascã“? Nu cumva e multmai curând dupã cum singur recunoaºte dl.Giosan mai la vale, un hibrid oriental, ocombinaþie „de muzicã lãutãreascã cu armoniisârbeºti-arãbeºti-greceºti“? Deci, cum ar veni, un(sub)produs balcanic-levantin! E adevãrat cã a„izvorât de jos“, de foarte „jos“, dar ne îndoim cãar fi fost „selectatã de români“. prin eliminareanaturalã a alternativelor, deoarece rãspândirea saperifericã nu e în mãsurã a fi – sperãm cã nu e înmãsurã a fi! – ºi exponenþialã. Mitocãneasca-ifascinaþie se exercitã exclusiv asupra unuisegment, chiar dacã din pãcate suficient denumeros, al unui public lipsit de discernãmântulunei omologãri rezonabile. Dupã toateprobabilitãþile, avem a face cu o modã jenantã ºiatât. Douã sunt ipostazele – cum sã zic? –amuzante în care se pune avocatul (nãdãjduim cãdin oficiu) al nãstruºnicei manele. Una constã înpoza mustrãrii cu degetul a intelectualitãþii critice,care, ea, ar putea deveni o primejdie, o„ameninþare“ la bunul mers al lucrurilor. Numaneaua, ci „elitiºtii“ care ar nedreptãþi-o. Totulspus în termenii cei mai categorici: „Maneaua nueste o ameninþare asupra culturii româneºti.Dimpotrivã. O parte a elitei intelectualeromâneºti, prin încercãrile nereuºite de a ocenzura, reprezintã o ameninþare asupra mersuluifiresc, natural al societãþii româneºti“. Altãposturã delicatã a pledantului rezultã dinargumentele pe care, în ordine crescãtoare, lepune la bãtaie spre a spulbera aberaþia celor cerefuzã maneaua. Acestor imprudenþi li seaminteºte didactic: „Ca în orice domeniu – fie elmuzical, fie ºtiinþific, fie literar – existã mult«zgomot». Adicã material fãrã nici o valoare, carese uitã în prima secundã dupã ce se terminã. Câtecãrþi sunt aruncate la gunoi pânã ce oamenii sãinventeze un nou joc cu mãrgele de sticlã?“ ªi ce-icu asta? E ca ºi cum ne-ar atrage atenþia cã înderularea meteorologiei se succed zile calde ºireci, zile senine ºi ploioase. „Lãsând la o partemodul în care sunt scrise versurile manelelor,dacã le analizezi fãrã preconcepþii, realizezi cã elese centreazã pe ceea ce este fundamental fiinþeiumane“. Regretãm, dar n-am putea „lãsa la oparte“ stupiditatea agramatã a versurilor în cauzã(ne îndoim cã sunt scrise, având doar o zãmislireºi o circulaþie oralã). Regretãm cã nu suntem înstare a le „analiza fãrã preconcepþii“ (cum poþianaliza Neantul?) pentru a cãuta în ele nu maipuþin decât „ceea ce e fundamental fiinþeiumane“, ca de pildã în Shakespeare, înBaudelaire, în Rilke, în Blaga. Iar cât priveºte„cazurile extreme ºi hilare“ – disocierea însãºi e

involuntar furnicatã de hilaritate – ce sã maispunem, atunci când ele alcãtuiesc „majoritateacovârºitoare“? Nesatisfãcut însã cu o asemeneafandare, dl. Giosan situeazã tematica familial-erotico-financiar-socialã a manelei într-oameþitoare perspectivã antropologicã. Ce neopreºte sã invocãm evoluþionismul darwinist?Pare o glumã, dar nu e. Preopinentul nostru chiarface trimitere la autorul Originii speciilor: „Sã fiedoar o coincidenþã faptul cã, deschizând o cartede psihologie darwinistã, capitolele suntstructurate dupã aceleaºi linii ca versurilemanelelor? În momentul în care scriu acesterânduri, am pe birou un tratat de psihologieevoluþionistã, apãrut în 2005. Nu are decât câtevacapitole, din care cele mai relevante vorbesc derelaþii de rudenie, statut, altruism, întrajutorare,conflict, gelozie ºi sex“. Dacã e vorba de „relaþiide rudenie“, atunci mã tem cã actele de starecivilã dintr-o arhivã de primãrie configureazã eleînsele o capodoperã. Iar dacã e vorba de sex, ocolecþie de bancuri porno bate orice culme acreaþiei poetice. În concluzie, trãiascã tembelismulmanelelor!

*

De reþinut verva ironicã salubrã a uneiadnotãri la un text al d-lui Laszlo Alexandru,semnatã de dl. Liviu Antonesei în timpul, nr.1/2006: „Fãrã îndoialã cã academicianul EugenSimion este un monument al culturii de azi, ca ºial celei de ieri. Dar monumentele, pentru a nuprinde ruginã, mai trebuie ºi zgâlþâite din când încând. Dl. Simion nu are a se plânge – a fostzgâlþâit destul de serios în vremea din urmã: maiîntâi în legãturã cu felul nb care au ieºit primeletrei volume din DGLR, apoi legat de o altãfãcãturã, noua ediþie a DOOM-ului. Amuzant mise pare altceva. În primul numãr din acest an alTribunei, dl. Laszlo Alexandru executã pe opaginã de revistã un articolaº al maestrului de larubrica din ziarul Ziua!. Concluzia «Eugen Simionscrie frumos, dar nu scrie bine». În ce mãpriveºte, dacã pun de o parte Jurnalul parizian,cred cã prima parte a concluziei este excesivã!“Cãci frumosul, Platon dixit, nu e decât„splendoarea adevãrului“.

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

88 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

99TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Avantajul anilor literari ceauºiºti e cã,ecranaþi de evenimentele istorice care le-ausuccedat (o loviturã de stat ºi-o revoluþie,

mineriade, ciomãgeli, teroare organizatã etc.),riscã sã ne iasã din amintire. Timpul trece, gene-raþiile – literare ºi cititoare – se primenesc, senzaþi-ile tari se altereazã. Uitarea îºi cere drepturile,ipochimenii comunismului de partid ºi de stat sescufundã încet, dar sigur, în neant. Dacã n-ar fiîncãpãþînarea unilateralã a vreunei ediþii ten-denþioase, aproape cã ne-ar veni sã ne considerãmmai curaþi, mai protejaþi.

Iatã, de pildã, volumul de Interviuri al luiEdgar Papu, alcãtuit de Ilie Rad ºi GraþianCormoº ºi recent publicat la Editura Limes dinCluj. Intenþia evidentã este de a ni se readuce subochi figura unui cãrturar plin de abnegaþie ºidevotament pe tãrîmul beletrismului. Eforturileeditorilor insistã aºadar pe imaginile triumfale, cuprotagonistul în prim-plan: studiile prestigioase înstrãinãtate, ucenicia în preajma lui Tudor Vianu,biletele de admiraþie adresate lui Lucian Blaga,tomurile sintezelor succesive etc. Toate gesturileesteticianului provoacã entuziasmul monocolor alcomentatorilor de azi, toate rezultatele sale seplaseazã la nivelul excelenþei invariabile, toateiniþiativele sale sînt aplaudate rãsunãtor, cupalmele crãcãnate pînã la nivelul umerilor.

Îndeosebi conceptul de protocronism sebucurã de amplele piruete aprobatoare ale luiEdgar Papu însuºi, secondat cu falseturi ghiduºede prefaþatorul Ilie Rad, de pe strapontinã. Darce-a mai fost ºi cu protocronismul anilor ceauºiºti‘70 ºi ‘80? Cine ºi-l mai aminteºte? Datoria deonoare l-ar fi obligat pe intelectualul ce repune îndiscuþie o realitate sã aducã în luminã ampladiversitate a aspectelor sale (inclusiv a celor maipuþin mãrturisibile). A reduce azi, pe urmele luiLenin, comunismul doar la electricitate ºi putereasovietelor reprezintã o flagrantã mistificare prinparþializare. A reduce azi, pe urmele lui EdgarPapu, protocronismul doar la “încercarea de ademonstra precedentele literare româneºti: idei,formule, modalitãþi artistice, curente literare etc.,valorificate ulterior pe plan mondial” (p. 9) con-stituie o la fel de evidentã mistificare prinparþializare.

Ideea din start nici nu era foarte nouã. Ea fu-sese cu succes brevetatã încã pe vremea stalinis-mului sovietic. Cheia paradoxului consta în faptulcã o civilizaþie tehnologic subdezvoltatã pretindeacã a pus la dispoziþia omenirii majoritatea invenþi-ilor purtãtoare de progres (vezi Lucian Boia,Mitologia ºtiinþificã a comunismului, Buc., Ed.Humanitas, 2005, p. 109 ºi urm.). Contribuþiile –mult exagerate – ale unor savanþi ruºi autentici,dublate de ciudãþeniile unor cabotini, au fost pop-ularizate cu impertinentã insistenþã. “Scopul: acelade a demonstra superioritatea zdrobitoare a aces-tei tehnologii în culori naþionale. Lista, inter-minabilã, include prima maºinã cu aburi, beculelectric, motorul cu combustie internã, avionul,elicopterul, telegraful electric ºi radioul…” (ibid.).Cine nu ºtia încã, sã afle aºadar cã teoria mod-ernã a avionului a fost formulatã mai întîi deN.E. Jukovski, iar primul avion din lume a fostconstruit de Mojaiski în 1881 (înaintea lui Ader ºi

a fraþilor Wright). Prima ascensiune în balon s-aefectuat de un funcþionar rus (cu jumãtate desecol înaintea fraþilor Montgolfier). Unmeºteºugar rus a inventat bicicleta încã de laînceputul secolului al XIX-lea. Tot ruºii au experi-mentat navigaþia cu abur, dupã cum au descoperitºi prima locomotivã. Blinov a construit în 1888tractorul, iar motorul Diesel a apãrut, în 1899,în… Rusia. A. N. Lodîghin a realizat becul electriccu incandescenþã încã din 1872, luîndu-i-o înaintecu cîþiva ani lui Edison. Marele A. S. Popov ainventat radioul, cu toate cã savantul capitalistMarconi ºi-a înscris fãrã scrupule aceastã realizareîn istoria omenirii. Finalitatea propagandisticã aunor asemenea “succese mondiale” era legatã cuaþã albã: realitatea economicã de zi cu zi constitu-ia un lung prilej de jale ºi mirare, însã cetãþeniicomuniºti erau chemaþi a se mîndri cu prioritãþileuniversale ale descoperirilor tehnico-ºtiinþifice dinpatrie.

Ideea valabilã în þara socialismului… de ome-nie nu putea rãmîne fãrã ecouri în þara comunis-mului de cumetrie. Cu ocazia rãsucirii de ºurubproduse prin “tezele din iulie” 1971, neo-dicta-torul Ceauºescu atrãsese atenþia asupra caracteru-lui nociv al “ploconelii” în faþa strãinãtãþii (“S-acreat o practicã necorespunzãtoare, tovarãºi, de aprivi numai la ce se face în altã parte, în strãinã-tate, de a apela pentru orice la importuri. (…) Avenit vremea sã subliniem necesitatea de a nesprijini pe propriile noastre forþe în primul rînd…ºi doar mai apoi sã apelãm la import”). Se dãdeaprin aceasta semnalul politic pentru noua ori-entare umanist-socialistã dîmboviþeanã, sinteti-zabilã în memorabila formulã: “Atenþie, se închiduºile!”.

Articolul de inaugurare a protocronismului îifusese comandat lui Edgar Papu, tocmai sub influ-enþa tezelor din iulie, de cãtre redacþia revisteiSecolul 20 (vezi importantul detaliu în KatherineVerdery, Compromis ºi rezistenþã. Culturaromânã sub Ceauºescu, Buc., Ed. Humanitas,1994, p. 161). Ideile nãstruºnice, prin care E.Papu aplica în sfera literaturii directivele ceauºistedin domeniul social-politic, au fost apoi amplureluate în volumul Din clasicii noºtri. Contribuþiila ideea unui protocronism românesc (Buc., Ed.Eminescu, 1977). Protocronismul ºi mîndrul sãumeºter fãurar insistau acolo pe identificarea “pri-oritãþilor” cronologice ale culturii române în expri-marea unor idei, în ilustrarea unor curente, în pre-faþarea unor concepte etc. Îi regãsim azi neschim-bate, în recentul volum de Interviuri, toatepastilele de înþelepciune, sub forma unor concen-trate colorate, menite sã provoace buna dispoziþie.Ce-i drept, scriitorii români n-au descoperit beculelectric ºi radioul. Dar Învãþãturile lui NeagoeBasarab cãtre fiul sãu Teodosie îi devanseazã cuvreun secol atît pe Balthasár Gracián, cît ºi peCervantes (p. 225). Bocaccio sau Chaucer rãmînpe jos, în umbra mãreþului Mihail Sadoveanu,deoarece personajele occidentale relateazã poveºtistrãine lor, la care nu participã afectiv, pe cîndpovestitorii din Hanu Ancuþei “îºi descarcã sufle-tul, îºi descarcã durerile, într-o înfrãþire generalã acelor care sînt acolo, ca un semn al iubirii ºi alînþelegerii” (p. 152). Literatura autohtonã con-

temporanã e zãritã în vîrful gloriei: NichitaStãnescu are o operã “plinã de sevã, pe lîngã ceafoarte uscatã a unui Alain Bosquet, bunãoarã” (p.175). Profesorul Papu – acest Conu Leonida faþãcu protocronismul rrromânesc – îºi continuã per-oraþiile imperturbabil, depãºind în trombã limitelecaraghioslîcului: “Gîndiþi-vã la americanulFaulkner, total golit, ºi la romancierii noºtri, deexemplu Buzura sau D. R. Popescu, ale cãrorromane colcãie de viaþã” (p. 175). Cantemir i-ainfluenþat atît pe Montesquieu, cît ºi pe Voltaire(p. 226). De altminteri acelaºi Cantemir “a creatcu peste un secol înainte de Byron tipul de ombyronian, adicã al omului superior, retras de toþiceilalþi oameni cu conºtiinþa superioritãþii lui, cares-a izolat de toþi în locuri inaccesibile” (p. 226).

Atunci cînd coarda bunului-simþ critic seîntinde excesiv, ajunge sã vibreze fals. Citimpasajul urmãtor ºi ne ºtergem lacrimile cît fasoleaprintre imense hohote de rîs, cãci nu ºtim ce sãadmirãm mai întîi: enormitatea ipotezei aberante?aplombul balcanic al ºarlataniei? încãpãþînareaargumentativã a negustorului care se pãcãleºte pesine însuºi cu ocaua micã? dizgraþia cacofoniei?scîrþîiala pleonasmului reflexiv? Probabil cîte puþindin toate: “Sburãtorul lui Heliade este încã de peatunci o anticipare foarte mare a psihanalizei,fiindcã într-un paradoxal mediu campestru, patri-arhal apare acea Florica, care ajunge la o vîrstãadolescentã ºi care îºi expune toatã criza ei fãrã s-o cunoascã, fãrã sã ºtie s-o identifice, ea fiindcomplet inocentã, dar neºtiind cã ceea ce ofrãmîntã este o crizã sexualã. Dar expune atît deexact perturbaþiile ei, încît noi nu ne putemînchipui cã o fatã de þarã putea sã spunã toateacestea fãrã un conducãtor psihanalitic (care nuapare acolo, dar este presupus dupã rãspunsurileei)” (p. 226).

Din nefericire, mãrgelele de sticlã ale lui EdgarPapu nu s-au deºirat cu inocenþã în Castalia, ci aufost fãcute ping-pong la etapa naþionalã aBalcaniadei, sub privirea rînjitoare a unuiCeauºescu pus pe fapte mari.

(va urma)

sare-n ochi

Un faliment resuscitat (I)Laszlo Alexandru

N ote de la 10 la 1; de la 10 sau 20 la 0;de la 1 la 6; majuscule de la A la D(uneori de la A la E) sau sintagme

flexibile, ce situeazã nivelul competenþelor ºcolare(„dobîndite”, „pe cale de a fi dobîndite”,„nedobîndite”): oricare ar fi modalitatea deevaluare a elevilor, ea continuã sã aibã repere fixe,cuantificabile, „obiective”, fiind tocmai prinaceasta descurajantã pentru tot mai mulþi actori aivieþii ºcolare – elevi, profesori, pãrinþi, pedagogi,psihologi, medici.

Numãrul din februarie 2006 al revistei LeMonde de l’éducation prezintã un amplu dosar alreflecþiei actuale asupra notãrii ºcolare,redeschizînd o dezbatere cu numeroase punctenevralgice. Cercetãri, statistici ºi experienþapersonalã a celor implicaþi în procesul de învãþaresînt convocate pe rînd, în încercarea de a cãutapuncte de sprijin într-un hãþiº de opinii ºi practicicontrastante.

Cele douã obiective majore ale ºcolarizãriiformulate în Europa la sfîrºitul secolului al XIX-lea, odatã cu generalizarea învãþãmîntului public:emanciparea intelectualã (a gîndi pe cont propriu,nu cum ne-o cer sau ne-o impun alþii) ºisocializarea (a fi în mãsurã sã ne integrãm supluºi armonios în structurile societãþii) nu par a face,în momentul de faþã, obiectul vreunei contestãri.Ceea ce atrage însã tot mai multe critici suntmetodele de evaluare a competenþelor elevilor ºide certificare a lor, în primul rînd notele. În ciudaperfecþionãrii, sofisticãrii ºi informatizãriiprocedurilor de armonizare a notãrii, aceastacreeazã tot mai multe neînþelegeri, proteste ºidisensiuni în sînul comunitãþilor ºcolare, dînduneori impresia de arbitrar ºi adîncind inegalitãþideja existente.

1. E nevoie de note la ºcoalã? Înainte de 1881,anul generalizãrii certificatului de studii primare,parte a vastei reforme ºcolare a lui Jules Ferry,copiii nu primeau note în Franþa. Sub influenþapedagogiei iezuiþilor, ce promova emulaþia (nucompetiþia), elevii erau clasificaþi într-o scarã acunoºtinþelor ºi abilitãþilor suplã, în care cei maiînzestraþi erau recompensaþi cu „locuri de onoare”(p. 26). Cîntãrirea minuþioasã ºi finã a meritelor,obiectiv politico-educaþional de bazã al pedagogieirepublicane, pusã în serviciul recrutãrii „elitelor”intelectuale ºi tehnocratice, a fãcut din notare – ºidin nota exprimatã printr-o cifrã – un puternicinstrument de selecþie a elevilor ºi un simbol alputerii corpului profesoral. În vîrtejul dezvoltãriitehnologice – îndeosebi dupã primul rãzboimondial – ºi al progresului social, nota ºcolarã,zeu enigmatic idolatrizat de cei mai mulþi, s-ainstalat durabil în dispozitivul ºcolar al secoluluitrecut.

Pe fondul destructurãrii unor instituþii precumfamilia ºi ºcoala, al intensificãrii migraþiei forþei demuncã ºi al dificultãþilor de integrare ºcolarã amicilor „nomazi” instalaþi în þãrile dezvoltateîmpreunã cu familia lor, vocaþia ºcolii, ca ºipedagogia ce o vehiculeazã, vor face, îndeosebidupã 1980, obiectul unor critici grele ºi al unornumeroase contestãri. Într-o dezbatere ce-i opunede acum pe reformatorii evaluãrii prin notã (cares-au radicalizat rapid) ºi pe tot mai rarii partizaniai notãrii cifrate (pentru care nota e o protecþie

securizantã a elevilor – mai ales a celor cu notemari! – ºi totodatã expresia vie a relaþiei deautoritate dintre profesor ºi elev), semnificaþiaprocesului de ºcolarizare se deplaseazã ºi setulburã, riscînd sã se volatilizeze. Presiuneafactorilor extraºcolari (cererea sporitã deºcolarizare, clientelizarea elevilor prin intervenþiacrescutã a comitetelor de pãrinþi în viaþa ºcolarã –„parentocraþia”, ce mineazã meritocraþia) dar ºipericolul de implozie a instituþiei ºcolare în sine(proliferarea ºi sofisticarea baremurilor de notare,care prin aceasta nu sunt mai puþin fluide ºiinadecvate, p. 24; oportunismul unor profesori, cepreferã sã acorde note mari pentru propriul lorconfort; presiunea instituþionalã a „procentajelorde reuºitã” stabilite irealist ºi demagogic) ne punîn faþa unui tablou inedit ºi neliniºtitor.

Derivele semnalate în funcþionarea ºcolii suntgreu de repertoriat, iar soluþiile propuse exprimã,toate, interese personale sau ale unor grupuri depresiune din interiorul sau din exteriorul ºcolii, acãror armonizare e foarte problematicã. În ciudaexistenþei unei „ºtiinþe a notãrii” (docimologia), oaceeaºi lucrare de bacalaureat evaluatã de toþimembrii comisiei de specialitate a primit noteîntre 5 ºi 15/ 20 (p. 22)! Tot la bacalaureat, unelecomisii, cu deosebire cele ce deservesc sectorulumanistic, sunt uneori „rugate” sã-ºi umfle notele,pentru a compensa slabele rezultate la materiileºtiinþifice (în primul rînd matematicile), undemanipularea criteriilor e riscantã (p. 23). Cîtpriveºte baremurile, acestea sunt tributare uneiadevãrate „culturi de stabiliment ºcolar” (p. 25),care face, de exemplu, ca o notã de 9 / 20obþinutã într-un reputat liceu parizian sã fiedublatã într-o ºcoalã situatã într-un „cartiersensibil” (defavorizat) din nordul Franþei. Aplicatecu mari variaþii, baremurile introduc diferenþenotabile în funcþie de tradiþiile de exigenþã locale(note mici la Paris, mari în sudul Franþei;indulgenþã sporitã în clasele cu nivel generalmediocru; îngãduinþã mai mare a profesorilor maivîrstnici în comparaþie cu cei tineri). La acesteaputem adãuga conformismul creat de sistemulpublic însuºi, ideal perfect, dar vulnerabil înaplicare, ce face ca în situaþii tensionate profesoriisã supraevalueze prestaþiile elevilor, cumpãrînd„pacea ºcolarã” cu note ridicate (p. 23).

Caracterul aleatoriu al notãrii apare pregnantîn chiar actul de evaluare, în care buna-credinþã ºivigilenþa profesorului nu sînt deloc o garanþie deobiectivitate. Evaluînd evaluãrile, s-a ajuns laconcluzii surprinzãtoare dar nu tocmaineaºteptate. Astfel, cel ce corecteazã lucrãri scrisedã o notã mai bunã lucrãrii citite imediat dupãuna mai slabã (p. 27); în anumite clase cu nivelscãzut, exigenþa evaluatorilor scade ºi ea, învreme ce elevii care repetã clasa sunt notaþi sever,ostracizant; aspectul fizic agreabil, în special alfetelor, face sã creascã calificativul acordat; launele materii, în apreciere funcþioneazãprejudecãþi legate de sexul elevilor (la fizicã,bãieþii sunt notaþi mai bine decît fetele, laprestaþie egalã, p. 27). Ca sã rezumãm, încã din1936 o anchetã a stabilit, în Franþa, cã acordarea„notei adevãrate” ar presupune 13 corectãri lamatematici, 78 la redactãri literare ºi 127 lafilozofie. Altfel spus, notele curente nu reflectã

nivelul de competenþã al elevilor, la materiile demai sus, decît în proporþie de 1/ 13, 1/ 78 ºi 1/127.

În Europa actualã, zilele notãrii ºcolare parnumãrate. Relativizatã în practicã ºi asprucriticatã de cercetãtori însã menþinutã în adaptãritot mai suple, nota exprimatã printr-o cifrãgenereazã conflicte ºi dezbinare între elevi(„rãzboiul notelor”, p. 34), producînd uneorieºecuri ºcolare. Motivantã pentru unii darstigmatizantã pentru tot mai mulþi, ea poateadînci fractura socialã, prin aceea cã, neurmãrindprogresul fiecãrui elev în dobîndirea cunoºtinþelorºi a competenþelor, exaltã individualist competiþia(„fiecare pentru sine”). Instituind o scarã ierarhicãîntre parteneri egali în drepturi (un profesordatoreazã tot atîta solicitudine unui elev excelentºi unuia slab), nota se integreazã în ceea ce uniinumesc o „pedagogie bancarã” (p. 37), fiindtraficatã ca un „salar al competenþelor, în vremece adevãrata rãsplatã a procesului de învãþare elucrul învãþat” (1).

2. Soluþii de început. „Excelenþa” elevilor (negîndim la „supradotaþi”) nu e înnãscutã cidobînditã: în zilele noastre, geniile au nevoie ºiele de ºcoalã. Spaþiu deschis, de dialog ºi inovaþie,ºcoala adaugã vechii vocaþii de transmitere acunoºtinþelor ºi a culturii o pedagogie reînnoitã,axatã pe descoperirea în comun a lumii ºi pedezvoltarea personalizatã a elevilor. În acestdispozitiv, în care fiecare (elev ºi profesor) areceva de învãþat, obsesia competiþiei ºi arezultatelor ºcolare înalt cotate, obþinute cu oricepreþ (ore suplimentare, reducerea momentelor dedestindere) constituie de multe ori un obstacol ºiun factor de risc pentru dezvoltarea copiilor.Mutualizarea competenþelor printr-o interacþiuneîn care evaluarea (necifratã) de cãtre profesor seîncruciºeazã cu autoevaluarea elevilor, într-oambianþã decontractatã, e dimpotrivã susceptibilãde a crea capacitatea tehnicã de a descoperi.„Elevul nu lucreazã pentru a obþine competenþe cifoloseºte propriile-i competenþe pentru a lucra.Cine face o expunere despre feline trebuie sã ºtiesã cerceteze subiectul” (p. 31). Metoda e cea caredã naºtere competenþelor, iar ea trebuie adaptatãla fiecare elev, încercînd sã-i redreseze slãbiciunileºi sã-l facã sã progreseze dupã puterile lui (2).

Adaptare ºi personalizare a metodelor de

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1100 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

incidenþe

ªcoala ºi noteleHoria Lazãr

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1111TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

predare ºi evaluare, disponibilitate sporitã aactorilor procesului de învãþãmînt ºiresponsabilizare a acestora: iatã vectoriipedagogiei viitorului. Cîteva iniþiative,experimentate cu succes: eliberarea, în spiritulpedagogiei Freinet (3), a unor „brevete decompetenþã” (elevul va primi un astfel de brevetcînd va ºti sã facã înmulþirea cu 8, fãrã a fipenalizat în repetate rînduri înainte de a o fiînvãþat); întocmirea livretelor de evaluare, fãrãnote, al cãror scop e urmãrirea evoluþiei elevuluiºi detectarea întîrzierilor în învãþare; supranotareaprudentã, tacticã, pentru încurajare; „notareaalternativã”, sau „contractualã”, acolo unde eleviiºi pãrinþii sînt ataºaþi evaluãrii prin notã (lacerere, elevul poate primi indicii ale rezolvãriiunei probleme, pierzînd însã un numãr de punctedin pornire. În acest fel, o lucrare fãrã greºealã vafi notatã, de pildã, cu 8 sau 7 / 10, în virtuteaînþelegerii).

Instrument de verificare a cunoºtinþelor, notaa sfîrºit prin a deveni, prin fetiºizare, unul deselecþie precoce ºi arbitrarã, ºi de prelungire, înspaþiul ºcolar, a tensiunilor ºi discriminãrilor

sociale. „Egalitatea ºanselor” preconizatã de„democraþia ºcolarã” nu face decît sã maschezeinechitãþi prealabile ale elevilor – materiale sauculturale -, pe care le agraveazã. Ruptã deproiectul educativ al democraþiilor tinere dinsecolul al XIX-lea, ºcoala veacului nostru va trebuisã-ºi redefineascã vocaþia ºi metodele,deschizîndu-se mai mult spre societate, pe care echematã sã o regenereze – inclusiv prinreformarea în profunzime a evaluãrii ºcolare.

O anchetã internaþionalã recentã asupraperformanþelor ºcolare în Europa a plasat peprimul loc ºcoala finlandezã, în care elevii nuprimesc nici o notã înaintea vîrstei de 12 ani… (p.38).

Note:

(1) Polemic, unii cercetãtori detecteazã în

pedagogismul notei o „constantã macabrã” (p. 39): voinþa

de clasificare ºi de ierarhizare, care anuleazã pur ºi simplu

evaluarea. În ce priveºte „salarizarea” competenþelor pe

cale de a fi dobîndite, aceasta e vizibilã, la alt nivel, în

sistemul atribuirii de burse în unele universitãþi europene,

în care criteriul „meritului” exprimat prin notã aduce

studentului avantaje materiale. În acest fel, studentul

devine un salariat care nu produce nimic în afara

propriilor lui competenþe – de altfel improbabile sau în

orice caz nedobîndite în momentul indemnizãrii.

(2) Repetarea anului ºcolar, practicã stigmatizantã,

începe sã fie abandonatã în tot mai multe þãri europene

(uneori, ea e acceptatã doar la solicitarea elevului ºi a

pãrinþilor), iar acolo unde e menþinutã îºi manifestã în

continuare ineficienþa. (Cf. Maryline Baumard, « Les

élèves français plus stressés que performants », in Le

Monde de l’éducation, oct. 2005, p. 20 ºi urm.).

(3) Célestin Freinet (1896-1966): învãþãtor, fondator al

pedagogiei ce-i poartã numele, bazatã pe interacþiunea

teorie / practicã, pe munca în echipã ºi pe metode active

(jurnale de ºcoalã, corespondenþã interºcolarã). În urma

unor divergenþe cu administraþia, ºi-a creat propria-i ºcoalã,

experimentalã, care a inspirat numeroase reforme ºcolare,

în Franþa ºi în alte þãri.

(e blana moale ºi carneafragedã)

cu adevãrat am coborât azi în sufletul meuºi atunci ce rost mai are sã-þi spun cã ai avut dreptateºi cã nimeni n-a locuit vreodatã acolo

nimãnui nu-i pasã de noiiar când vine timpul creierele noastre îºi întindumbrele pe pereþi

atunci când visul devine umbra zileiºi toate astea se leagã cu o vitezã fenomenalãmã aºezla ce bun sã mai citesc vreo carte sau sã mai vãdvreun filmcu ce mã mai poate liniºti acum o baladã orivreun joc videodoar aerul proaspãt ºi cafeaua opresc alunecareanumai aºa mai pot rãmâne aici

nu vreau sã mã gândesc la cei care au pierdut totpentru cã nu-i înþeleg

o nouã serie de inundaþii un bombardamentnocturn în coreea de nordo explozie în colentina un val seismic spre kyotoe o bombã în central park un cutremur devastatorîn indiae o ploaie acidã peste africa (ni s-au topitelefanþii)avem moscova – noua formã de violavem petrol pentru bucureºti puii de focã puºi la uscat (e blana moale ºi carneafragedã) iarba-fiarelor ºicertitudinea mea cã iepurii ãia jegoºi vor scãpaîncã o datã

s-a terminat cu mâinile care tremurãpentru totdeauna

suntem aici pentru tine

despre mine nu se poate spune nimic atunci cândsunt tristiar dacã mã vezi mergând pe stradã cu hainafluturândte rognu mã atinge

nu-þi pot da nimicpentru cã tot ce am eu e umbrit de marileconstrucþiide noile viziuni de sunetele-barose o implozie a neputinþei o vastã câmpie a friciipe care rãtãcesc lipsit de reperedoar mâna ta chircitã sub pãmânt mai are acumputereîmi apropii deci capul de tinesã pot auzi mai bine muzica

acum am vãzut pentru prima datã cum arãþimã înspãimânþi

ieri tu n-ai putut sã bei nimictavanul negru pereþii negri oameni peste totgreaþa ºi sufocarea mã leagã de tine

gândeºte-te cã nu-i nimic totul va fi bine maiîncolocand ajungi acasã vomitãm amândoibucurã-te cã eºti iubitasta alinã întotdeauna spasmele stomaculuiînghite gheara din gât zâmbeºteei nu trebuie sã ºtie nimicsunt aici lângã tine

ei nu trebuie sã ºtie nimicsunt aici lângã tinete ajut iartã-mã nu-þi pot spune mai multeieri searã când tu erai altundeva a coborât din cero mare coloanã de fum ºi piatrãiar la baza ei toatã uscãciunea neputinþa clisoasãºi scârbãvnicia omeneascãau dat floare de foc ºi floare de umezealãnu mai eºti singur eºti fericit ºi încrezãtorau venit apoi porcii ºi caii de la curþile alãturates-au adãpat din apa viermãnoasãs-au lins ºi s-au muºcateºti sigur pe tine conversaþiile sclipesc oamenii dela masã te placdobitoacele pãmântului s-au prins în hora sexuluiºi a urdorilorsunt aici lângã tine îþi schimb viaþa iubeºte-mã

poezia

Eugen Suman

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1122 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

De când l-am cunoscut ºi îl citesc, ConstantinVirgil Bãnescu îmi întãreºte, cu fiecare etapã ce oparcurge, impresia cã este un poet zen, cu osensibilitate ºi o gândire izvorâte dinînþelepciunea ºi graþia extrem-orientalilor sau dinspiritul neschimbãtor, fãrã-de-timp, alUpaniºadelor. Nu mai încape nici o îndoialã,acum, la a treia carte, cã el nu are legãturã nici cuinsolenþa, nici cu faconda cam de prea multe oriignorantã ºi goalã a generaþiei noastre. Izolarea luiorgolioasã, histrionismul de modã veche (fiindcãipostaza orficã îl bântuie ºi-i condiþioneazã fiecaregest) sau inadaptabilitatea pot face din el de acumîncolo un neînþeles, izolat în lumea sa ca într-uncub al lui Rubik, sau un poet matur, tonic,fermecãtor.Pânã atunci, sper ca C.V. Bãnescu sã gãseascã încerul sãu pacea ºi limpezimea vindecãtoare pecare le cautã. (Claudiu KKomartin)

Zia (numai cu tine)

trãiesc ºi continuu sã trãiescºi mã voi ridica deasupra tuturor sertarelor plineºi de-acolo voi privi toamna

numai cu tine Zia

printre munþi printre pãduriprintre prieteni printre iubiþi ºi iubitevoi privi toamna

numai cu tine Zia

numai cu tine voi fi printre razele soarelui portocaliu ca inima ta

numai cu tine Zia voi mai privi toamna

numai cu tine mã voi întoarce numai acasã

numai cu tine voi vedea albeaþa deplinã a ultimei zile

ºi atunci dintr-un pahar cu vinva ieºi un nou pahar cu vin

fâºii

sufletul meu se odihneºte

vãd un copac înalt strãlucitorînfãºurat în toate culorile

apoi o fântânã micãdin care se ridicão datã cu fiecare trecere puternicã a vântuluiun bulgãraº de apã

dintr-odatã mai e atât de puþinpânã mã voi treziºi iarãºi voi desface dimineaþaîn fâºii ce vor fi la loc pânã seara

nimeni nu ºtie

mã întorc în trupul tãucum m-aº întoarce în camera meaºi de-aici nimeni nu ºtiecât mai e de aºteptatpânã ce luna cea rotundã ºi cea mai galbenãse va mãri de cinci oriºi va lumina câmpurilemai mult decât îi e îngãduit soarelui sã o facã

nu ºtiu de unde

forþa de a scrie poemul îmi vine doar din poem

stau în spatele ferestrelor pe care le ºtiu cel maibinemã minunez de ele de cum ºtiu ele sã mã ascundãsã mã apere de tot ce n-aº fi în stare sã facdincolo de ele

nu mai fac paradã în faþa mea

vãd spitalul cea mai fidelã imagine a ferestrelor mele

vãd spitalul în care am plâns prima oarãfiindcã ºtiam cã nu e ultimul meu plâns

ziua a acoperit soareleºi nu ºtiu de unde are poemul forþã sã-mi dea ca sã-l scriu

ce altã imagine

vreau o imagine pentru aceste rânduri

ce imagine sã dau acestor rânduri

ce altã imagine sã dau acestor rânduri decât cea din spitalul în care o sã mã întorc

un dulãpior de baie plin cu plãcinte cu mere

(din volumul Acelaºi cer ce nu e, în curs deapariþie la Editura Vinea)

Constantin Virgil BãnescuConstantin Virgil Bãnescu s-a nãscut la Târgoviºte în 1982. A publicat volumele de versuri Câinele, femeia ºi ocheada

(Timpul, 2000), pentru care i s-a decernat premiul ASB pentru debut, ºi Floarea cu o singurã petalã (Junimea, 2002).

Tradus în limba germanã de poetul Oskar Pastior, a câºtigat prestigiosul premiu „Hubert Burda” pe anul 2003. Este

membru al USR ºi absolvent al Facultãþii de Comunicare ºi Relaþii Publice din SNSPA.

1133

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1133TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

F runþile noastre erau umede, linse cu fire depãr ºi de pãmânt. Le tot amestecam cudegetele noastre murdare.

Frunþile noastre culegeau din aer, puful degãlbenele ºi picioare subþiri de furnicã, zimþi deurzici. Mâinile noastre curgeau nepricepute.Alegeam firele de iarba care ne aºteptauîncordate, un pic mai tinere decât noi.

Frunþile noastre lipeau cerul, ºi el umed, ºi eltânãr ca ºi noi, ca ºi firele de iarbã.

Mai erau macii. Mai era o frunzã deasupramea, o þinteam cu privirea, printre pleoapeleîntredeschise, aº fi jurat cã mã poate strivicãzând. Poate sã mã ducã departe ziceam ºitrãgeam pe nãri din albastrul de deasupra. Poatecã nici nu aveam ceva în noi ºi neceva-ul ãla nupoate sã te doarã când te înghit, când muºcã dintine gloanþele, bombele ºi toate porcãriile. Poatecã nici nu conteazã cã ai douã, cã n-ai douãpicioare.

Restul gemea în zare. ªi simþeam cum restulãsta se tot smulge între noi ºi ei. Între tãlpilenoastre ºi bubuiturile surde pe care le maiculegeam scãldaþi într-o unsoare cãlduþã ºiameþitoare. Nu mai gândeam. Gândeamnegânduri. Rãtãceam. Soarele ne tot picura cuunsoarea lui blândã. ªi restul se tot subþia,departe -- mici coºuri roºii se crãpau furioase caniºte albine, nu le vedeam cum stãteam noiîntinºi pe spate ºi dacã mã gândeam bine poatechiar erau niºte mici albine care poate c-o sã neînþepe ºi în toropeala asta o sã ne facem roºii ºicalzi; ºi în spatele pleoapelor era roºu ºi cald ºi sefãceau niºte drumuleþe mici de argint, niºtecercuri, niºte hexagoane suprapuse, întretãiate.

Alunecam încetiºor.Unul zicea :„Auzi mã, când o sã vinã fierul ãla mare la

tine ºi o sã se suie pe tine, ºi o sã iþi gâfâie laureche transpirat ºi o sã iþi zicã «De ce te pui cumine carne micã ºi moale, tu nu ºtii cã eu suntfier ºi pot sã mãnânc din tine ºi din o sutã decopii ca tine ºi sã vã mestec oasele alea cartonateºi sã nu îmi zicã nimeni nimic, fiindcã eu suntfier, nu dau socotealã la nimeni, ei?» – tu ce o sãîi zici atunci? Pun pariu cã o sã te caci pe tine, ºio sã torni toate prostiile din lume ºi o sã zici«mamã, fac orice, dar numai soldat nu, ºi nu maipun gura pe glonþ cât oi trãi, ºi o sã vând ºiiepuraºi ºi o sã mã fac ºi doctor, când o sã fie».”

Tãceam, puneam cascheta mai bine sã nu maizdrobeascã din florile astea mici albastre ºiþineam o codiþã de gãlbenea între dinþi darziceam în sinea mea « Doctor o sã te faci ºi o sãte lipeºti ºi tu de toþi ãia care vin ºi scuipã ºi sedau de ceasul morþii ºi o sã te sui pe fiecare curde fatã care nu sângereazã pentru cã nu vrea eadar iepuraºi tot n-o sã-þi iei, ºi n-o sã le iei varzãºi morcovi ºi mãrar ºi ce mai mãnâncã ãºtia miciºi n-o sã-i vinzi prin baruri. ªi nici n-o sã-i iubeºtiºi nici n-o sã te culci cu iei, n-o sã tuºeºti de la eica Robert cu tot rahatul lor în gât ºi în plãmâniºi în creier pânã te saturi.

Atunci îl vedeam foarte limpede pe Robert;pe Robert al meu galben – uscat, sufocat întrecrizele de tuse, mângâind pãtura, dârdâind ºiscuipând, scrâºnind dintre dinþi: „Pe mã-sa! Totule un rahat!”. Vedeam ºi toþi iepuraºii lui grãsuþi,tremurând, rãsuflând ºi lãsând peste tot în urmãvãlãtuci de vatã, ghemuri de aþã albã ºi gri. Îivedeam acum perfect cum se împingeau ºi se

vârau unu-ntr-altul, se frecau ºi nu ziceau nimic;ar fi putut s-o ducã aºa ore întregi, ºi la urmã îºitreceau limba peste boticul lor roz ºi mic cât unbob de strugure de parcã pentru ei un sãrut n-arface mai nimic.

Pe Clara, însã, oricât vroiam, nu o maivedeam aproape deloc.

Bucãþi palide ºi subþiri, arse ca niºte foi dehârtie.

Vedeam cum, o datã, îºi potrivea rochia eisubþire, înfloratã. Mâna îi trecea peste pânzã ºiscotea un foºnet uscat, prelung ca atunci cândfumezi.

Cãutam imediat dupã þigãri dar îmi era foartesete ºi nici fumul nu vroia sã treacã aºa pestegâtul meu scorojit ºi se apuca parcã de buruienicu mâinile sã nu se ducã la vale.

Dar cu Clara fumam mult. Orele, noaptea,treceau fin în camere reci, noi sprijineam cuspatele luciul pereþilor; îi þineam un sân întredegete ºi îl strângeam ca sã îi smulg tot secretul,toatã povestea pe care o scrisese ºi o spuseseatâtor guri flãmânde ºi tinere, albe ºi neºtiutoare.

„Ce eºti tu mãi, scoicã micã? Ce vise ai tuvalule, mã rãsteam uºor la el ca sã nu mã audãClara. Sânul tãcea umed ºi plâns ca un melc, mutca un smoc de iarbã.

ªi ea râdea atunci aruncându-ºi scurt pãrul pespate:

„Dragul meu, eu sunt violonistã ºi suntmãritatã. Eu nu am vise. Sânii mei nu au vise,mâinile mele, degetele mele nu duc nici un vis.Doar strâng între ele carne putredã ºi mov devioarã. ªi asta mã fute pânã nu mai pot, pânã îmitemurã picioarele ºi încheieturile ºi curg apelepeste ele, peste ciorapi în jos, în jos se tot duc. ªinoi ne ducem, nu þi se pare, aºa ca un fum, vezi?Uitã-te bine la fumul ãsta, uitã-te bine ca sã-þighicesc în el! Sã-þi zic câþi copii o sã ai ºi cu cineºi unde o sã-i îngropi. Cã pe tine o sã te îngropeu ºi nu trebuie sã ai grija asta.”

Dar eu nu vroiam sã mã vãd deloc ºi îiziceam sã termine cu prostiile ºi o rugam sã sefrece de un perete pânã îl lasã leoarcã, pânã sestoarce ºi eu sã mã uit fumând la ea.

„Pânã nu rãmâi mai mult decât un cotor demãr, începe de-aici sau nu, de-aici”, îi strigam,înþepând întunericul imprecis cu degetul arãtãtor.

ªi ea mã credea, ºi se lãsa, se tãvãlea ca onebunã pe gurile de var ºi vorbea de toateînchipuite, ca într-un vis ciudat.

Vara aia a trecut, am trãit mult ºi apoi amtãcut.

În anii ãia am tãcut foarte mult ºi nu înþelegde ce. Cuvântul mi se lipea greu pe buze, oreletreceau, albe, impersonale, fãrã nici un chef sã seîmpotriveascã

Rãzboiul curgea neobosit, noi încã ne cãutam.Speranþele încã ne cãutau.

Unii vorbeau despre pace de parcã ne ziceaupoveºti minunate cu oameni frumoºi, calzi ºifemei tinere din alte timpuri, din alte lumi.Rosteau cuvintele astea cu un aer atât de firesc deparcã ar fi avut aºa ceva, cândva, iar unii chiar îºifãceau o treabã cu asta. Ne adunam cu toþii înjurul lui ºi el ne turna câte o poveste aºa defrumoasã cã nimeni nu se mai ridica de la masãsã se ducã la baie ºi spuma berii se usca pemarginile halbei.

Visul ãsta se rotea cu repeziciune în jurul

nostru ºi noi ne chinuiam sã ne punem bine cuel, sã vadã cã suntem bãieþi de familie bunã ºivrem sã facem ºi noi ceva în viaþã.

În minte, îl vedeam cu rochie finã ºi cercei deametist ºi îl culcam pe cearceafuri uscate ºi el nemângâia pe ceafã, râdea ºi îºi spunea în gând, cãsuntem cu toþii niºte bãieþi adorabili dar în modsigur suntem tare nepricepuþi ºi c-o sã ne dea gatape toþi pânã în zori.

Gurile noastre miroseau a bere, a þigãri ieftineºi a carne tare ºi neºtiutoare.

Nopþile noastre miroseau a guri de fete ºi abere ºi a þigãri ieftine ºi a carne tare ºi neºtiutoareºi a minciuni mici ºi dulci. Nopþile noastremiroseau a tãcere ºi levãnþicã pe care mama nuuita sã o punã în sãculeþe de tifon imediat cumse sfârºea luna mai.

În toatã vara aia speranþele noastre erau atâtde puternice încât uitasem cu totul de trupurilenoastre sângerii, uitasem de mâinile noastre ºi elemunceau în neºtire, cântau, scriau, ciopleau înziduri, corpurile noastre se îmbãtau criþã ºidimineaþa o lua de la capãt cu capul tot mai receºi mai hotãrât ºi mai sticlos. În vara aceea mãînãlþam dintre zidurile pe jumãtate prãbuºite întreburuieni ºi înfruntam cerul cu fruntea.

Astãzi iarãºi lipesc cerul cu fruntea mea.Astãzi din zare vine un plumb cenuºiu lucios.

Plumbul ãsta însã nu s-a nãscut din nimic ºiaºa -- degeaba. Robert nu mai poate sã serãsteascã la nimeni. Decât la el ºi la oasele luiputrede. Plumbul ãsta s-a fãcut din mâinilenoastre mici, l-am udat cu sudoarea disperãriinoastre, l-am încercat pe mãselele noastre. E bunºi l-am zvârlit în lume sã umble ºi sã spunã la toþicã ne-am fãcut mari. Cã or sã cadã multe sublaba noastrã. Cã din tãcere nu se face decâttãcere. ªi din uitare – uitare.

Azi a fost o zi grozavã. A fost ziua în care m-am întâlnit cu fierul ºi pe gâtul lui am apucatsã citesc multe nume mari; nume mãrunte ºimulte priviri speriate au sclipit pe coama luinebunã cã totul s-a fãcut praf ºi pulbere ºi trebuiesã se gãseascã mãcar câþiva nebuni sã le maidescurce. Dacã ar mai avea ceva importanþã.

Nu mi-e ruºine sã spun. Eu am cãzut spresearã cu friguri ºi cu febrã mare.

Aºa se vorbea prin vecini.

proza

Frunþile noastre erau umedeAugustin Cupºa

1144

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1144 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

[23]

München, 14 ian. 1992

Dragã Damaschin, am primit alaltãieri searã cãrþile,Apostrof-ul ºi scrisoarea ta din 5 dec. Nu ºtiu dacã þi-am rãspuns la epistola ta de încântare pentru vizita laMünchen, dar oricum þi-am scris rugându-te sã-mitrimiþi Apostrof-ul, sã dai 10 exemplare din Sabasios luiBoeriu, iar zece sã le împarþi tu (Muºlea, Simuþ,Podoabã, Cistelecan, R. Enescu etc.). Lui Þeposudegeaba te-ai adresat cãci l-am rugat eu, dar m-a refuzatspunând cã nu are timp. Situaþia de la V. Româneascãºi Amfiteatru am aflat-o deja. Dacã poþi tu sã vezi derest (dacã revistele respective se aflã la Bibliotecauniversitarã), bine. Dacã nu, s-o lãsãm moartã. De faptimportant e sã ºtiu dacã textul meu despre M.Cãrtãrescu (despre Levant ºi în general poezia ºi prozalui) a apãrut în Contrapunct ºi la ce datã, ce numãr.

Aº vrea sã ºtiu ce þi-a rãspuns Z. Ornea (la procurace þi-am dat), cãci în februarie sau cel târziu în martieapare Istoria.

Te rog insistent sã-mi trimiþi cu prima ocazie toatevolumele de versuri ale lui Ion Mureºan.

Nu peste mult voi proceda la fotocopiereavolumului de criticã (masiv) pentru Dacia, sub titlulLiteraturã contemporanã, cuprinzând textele unele dinexil dedicate scriitorilor contemporani.

Pentru Familia îþi anexez aceste texte despre FãnuºNeagu, Valeriu Cristea, Al. George ºi N. Steinhardt. Aºdori sã fie în ordinea: N. Steinhardt, V. Cristea etc. Cetexte þi-am dat, când ai fost aici, pentru Familia ºiVatra?

Îþi muþumesc ºi te îmbrãþiºezI.Negoiþescu

p. S. Mai apare Apostrof? A mai apãrut vreunnumãr dupã cel cu interviul meu (9)? Ce se întâmplãcu textul meu despre Valeriu Marcu? Sã nu fie dat laaltã revistã fãrã a-mi da eu acordul!

[24]

München, 29 ian. 1992

Dragã Damaschin, îþi mulþumesc pentru nr. 12 dinApostrof, pe care l-am primit. În aprilie, voi trimite înþarã prin Ana Mureºanu volumul intitulat Literaturacontemporanã, de care am vorbit ºi ne-am înþeles. Oareprimeºti de la unele reviste onorariile mele, ca sã nucheltui tu cu poºta? Ai încasat drepturile mele de autorpentru Sabasios ºi ai achiziþionat cele 100 exemplare?

Dragã Damaschin, nu vreau ca tu sã cheltui pentrumine nici un ban – ºtiu bine cât de imposibil de grea eviaþa în România, iar poºta ºi telefonul sunt azi acolo opovarã. De aceea, te rog sã-mi expui situaþia exactã curevistele ºi editura, ca sã pot judeca lucrurile, în ce tepriveºte, în cunoºtinþã de cauzã. Ai predat procurarespectivã lui Z. Ornea? (înþeleg o copie a ei sau mãcarl-ai anunþat cã tu vei ridica drepturile mele, onorariu ºiexemplare?). Ultimele ºtiri ce le am aratã cã în martie,cel mai târziu, va fi pe piaþã Istoria. Mai apare revistaApostrof? În afarã de numerele cu interviul meu ºi celcu articolul despre Heidegger-Jaspers, a mai apãrutvreun numãr? Nu am de unde sã ºtiu, cãci MartaPetreu mi-a dat sã înþeleg cã nu-mi mai trimite ea niciun exemplar, bazându-se pe tine.

Din Sabasios, cred cã þi-am spus sã dai 10exemplare lui Boeriu, iar 10 sã le împarþi tu (Muºlea,

Marta Petreu, Podoabã, Simuþ, Cistelecan, RaduEnescu). Ai primit revista Dialog? Scuzã-mã cã teînnebunesc cu întrebãrile, dar întotdeauna, în cepriveºte România, am impresia cã mã adresez nopþii...

Te îmbrãþiºez cu dragI. Negoiþescup. s. Vom gãsi ºi o soluþie pentru a-mi parveni la

München cãrþile. Þine legãtura cu Muºlea sau Boeriu.Ai primit cãrþile înapoiate (de N. Steinhardt)? Ai fãcutrost de volumele (toate) de Ion Mureºan?

[25]

München, 26 febr. 1992

Dragã Damaschin, încã ºi încã îþi mulþumescpentru toate (sper cã ai primit cãrþile lui Steinhardt,împrumutate de tine), dar nu pot admite sã-þi facgreutãþi economice. Þi-am trimis prin doamna JudithMaier, soþia pictorului Radu Maier, 50 DM, adicãechivalentul a 100 bucãþi Sabasios a 74 lei exemplarul(7400 lei). Ea va preda banii lui Vasile Igna, pe care îlcunoaºte: pleacã poimâine cu trenul la Cluj. Te rog decide îndatã ce primeºti acest mesaj sã te interesezi dacã asosit în Cluj ºi sã aranjezi prin Igna înmânarea banilor.Sper cã socoteala mea e exactã. Pentru a evita pe viitorastfel de neplãceri, pe care eu nu le pot suporta, cãcinu doresc sã-þi fiu o povarã, te rog sã-mi comuniciexact situaþia financiarã legatã de încasãrile de la celetrei reviste (care aº dori sã acopere cheltuielile tale cupoºta ºi telefonul), adicã cifrele, ca ºi încasãrile ºicheltuielile privind cãrþile mele (deci ºi Istorialiteraturii, la care îþi voi trimite de îndatã banii pentrucele 100 exemplare, când îmi vei comunica costul). Nupot sã rezolv bine lucrurile dacã nu-mi dai întotdeaunacifrele: încasãri ºi cheltuieli. Iar când vei primi baniipentru drepturile mele de autor (ºi voi cunoaºte exactsituaþia), îþi voi comunica ce ºi cum. Lui Ornea i-amscris în diverse rânduri (aud cã Istoria literaturii va fiprezentatã la Paris, în martie, la zilele cãrþii româneºti).Marta Petreu mi-a spus cã nu-mi poate trimiteexemplare din Apostrof, de aceea îþi dã þie sã mi letrimiþi regulat: am primit numãrul cu interviul ºi cel cuarticolul Jaspers-Heidegger: a mai apãrut oare între celedouã încã un numãr? La fel aº vrea sã procedezi cuFamilia ºi Vatra, ca sã nu fiu povarã pentru Simuþ ºiCistelecan (dar nici pentru tine, dar dacã nu-mi daicifrele eu nu pot calcula exact!). Ion Mureºan n-apublicat decât o singurã carte?

Te îmbrãþiºez,I.N.

[26]

[carte poºtalã]

München, 13.03.92

Dragã Damaschin, am primit cele 20 exemplaredin Sabasios trimise prin junele Muºlea. Mulþumesc. Sãvedem cum te descurci acum cu Istoria, care tocmai aapãrut. Þine-mã la curent. Din Istorie te rog sã daiexemplare lui Boeriu (4, din care spune-i cã unul e pt.dr. Belteag); þie, lui Simuþ, Cistelecan ºi Virgil Podoabã.

Te îmbrãþiºezI.N.

[27]

München, 3 aprilie 1992

Dragã Damaschin,

A fost la mine Virgil Bulat, care mi-a adus mesajultãu. Nu te necãji te rog ºi înþelege-mã bine: eu þin latine foarte mult ºi îþi sunt recunoscãtor pentru tot ceeace faci pentru mine, dar tocmai de aceea nu suportgândul cã ai putea sã ai de pe urma mea neplãcerimateriale, greutãþi. Nu cunosc decât în mare situaþiaextrem de dificilã economic din þarã, ºtiu însã cã treceþicu toþii printr-o perioadã mai mult decât penibilã. Fãrãa fi aici cu adevãrat înlesnit, trãiesc însã, spre deosebirede voi, ca oamenii. Toate acestea mã motiveazã în grijamea de a nu împovãra eu ºi mai mult pe cineva dinRomânia. Ca sã ºtiu aºadar pe ce teren mã aflu, eabsolut necesar sã-mi dai mereu, camaradereºte,socoteala: ce cheltui tu cu mine, ce bani ai ladispoziþie. Altfel mã pui ºi în situaþia cã nu îndrãznescsã-þi cer anumite servicii din teama cã þi-e greu sã lefaci faþã. Sunt clar oare? Vezi cã nu ai nici un motiv sãte simþi vinovat fãrã vinã faþã de mine ºi nici eu faþãde tine.

Vartic a promis cã-mi va pune el la dispoziþie mairepede cele 30 exemplare din Istorie ce mi se cuvin(deocamdatã am primit aici unul ºi mai aºtept patru,pe care am auzit cã mi le-a lãsat la Paris). Poatelãmureºti tu cu Marta Petreu treaba asta. Aºa cã de laeditura Minerva tu nu ai ce aºtepta: onorariul meu peIstorie cred cã þi-l pune la dispoziþie Fondul literar, pebaza procurii ce þi-am dat, înþelegând cã din acestonorariu sã achiþi costul celor 100 exemplare ce aicomandat la librãria din Cluj. Tot prin Virgil Bulat þi-am trimis ultimul numãr din Dialogul politic, unde amtexte despre maghiari ºi despre Eminescu. În numãrulsub tipar din Dialogul literar public un mare capitoldin Autobiografie (anii de liceu). Mi-a luat mult timperata ce am fãcut la Istorie (þi-am trimis ºi þie unexemplar), spre a fi publicatã în Apostrof ºi alte reviste.Dacã vei da de recenzii sau discuþii privind Istoria,poate mi le semnalezi ºi mie. Îþi mulþumesc ºi teîmbrãþiºez,

I.Negoiþescu

p. s. Aºtept dactilograma ineditelor lui IonMureºan!

Retroproiecþie:

Cercul lliterar dde lla SSibiu/ClujI. Negoiþescu/Epistolar (III)Corespondenþã cu Dan Damaschin

Nu îmi amintesc exact când ne-amcunoscut, dar mi s-a întipãrit de neºtersimaginea lui când pentru prima datã mi

l-a arãtat o colegã de liceu, pe vremea nefericiteirebeliuni din 41. Ieºeam de la ore, îndreptându-nespre clãdirea din apropiere a telefoanelor, aflatã lacolþul strãzii înguste. Împreunã cu un alt comparsadolescent, fãceau de strajã la poartatelecomunicaþiilor arãdene. Înarmat cu o flintãveche, având o spangã cam ruginitã în vârf, pãreasolemn ºi foarte pãtruns de importanþa misiuniisale. Deºirat, slab ºi bubos, se detaºa printr-un aerþeapãn ºi marþial.

– Uite-l pe Puiu Cotruº, exclamã colega mea.În timp ce eu, interesatã de alurã, îmi spuneam:Miles gloriosus.

Concomitent, la Sibiu (îmi scria Gary Sârbuîntr-o epistolã) Nego fãcea ºi el planton tot latelefoane (inclusiv poºtã), cu un pistol-mitralierãîn bandulierã. Sergent T.R. M Gary care trecea peacolo cu Ion Oana, îl salveazã milos ºidesferecându-l de armã îi ia pe sus, restituindu-lnevãtãmat ºi spãºit familiei îngrijorate. Nota bene,Nego pare a fi fost doar un adept temporar, Puiuînsã a rãmas fidel ºi convins pãstrãtor al uneiideologii greu de digerat pentru faptele extremistepe care le-a stârnit. Nu am înþeles niciodatã oatare opþiune, din partea unui om inteligent, dardesigur, nefiind versatã în ale politichiei, nu eramîn mãsurã sã judec aderarea lui, despre careniciodatã nu am discutat, considerându-o poatetot atât de misterioasã precum afinitãþile erotice,mai puþin pãguboase.

Amiciþia cu Puiu a debutat prin 1943-1944. Neplimbam mult, pe ploaie ºi pe soare, discutambeletristicã ºi ne simþeam apropiaþiintelectualiceºte. Admiram promptitudinea uneimemorii elefantice, cultura întinsã ºi mintea luiagerã. Era nepotul de frate al lui Aron Cotruº,aflat undeva prin peninsula ibericã de unde îiscria uneori ºi îi trimitea câte o revistã. Exilat dinistoria literaturii române, apãrutã în 1978, a fostintrodus, probabil clandestin, tocmai într-o frazãfinalã la „Mihai Beniuc“, pe care nu mã pot opria o cita, atât de savuroasã îmi pare: „... copilul

Munþilor Apuseni (M. Beniuc –n.n.), care concuraaltãdatã pe Aron Cotruº în rostirea de versuribubuitoare, s-a deprins a vorbi potolit, graiul sãuaducând întrucâtva, uneori cu acela al lui Blaga“.

Mai întâi, Beniuc nu era odrasla MunþilorApuseni, aflaþi în Bihor, în timp ce el era originardin ªebiº (jud. Arad); motiv pentru care m-amstrãduit a-i citi poetica juvenilã, din care nu mi-aplãcut decât Pe o scândurã cu actinii ºi Meliþa.Ajuns mare bard partinic, drapat cu tot felul defuncþii culturale la care probabil nu va fi visatmãcar, ajungând chiar membru al AcademieiRomâne (greu de imaginat!, deºi se mai întâmplãºi azi), relaþiile sale cu Blaga, iniþial cordiale, auexplodat în romanul Tãiº de brici )1959, titlulschimbat în Muche de cuþit). L-am citit în ediþieprinceps ºi nu fãrã consternare. Impostor plin deinvidie, deoarece el însuºi era totalmente vãduvitde genialitate, nu s-a mulþumit sã îl încondeiezepe „marele Anonim“, ci l-a atacat în modul celmai mârºav pe pãrintele sãu, isidor Blaga,atribuindu-i, tocmai de Crãciun, postura de preot-mãcelar, cãsãpitor de porci. Oricât de reþinut ºi deprudent ar fi fost Blaga, cel „mut ca o lebãdã“, aizbucnit violent în faþa acestei infamii, adresândun memoriu Comitetului Central (vezi: MirceaZaciu, Ca o imensã scenã Transilvania..., 1996, p.385 sqq.). Astfel încât apropierea producþiei salefinale de Blaga, pe lângã faptul cã esteneîntemeiatã, mi se pare grozav de ilarã.

Dupã terminarea rãzboiului, tatãl lui Puiu –care era un bun profesor de literaturã românã –întorcându-se la Oradea, de unde se refugiaserãdupã Dktat, l-a lãsat liber în boemia lui. Aºaîncât, amicul nostru care debutase la Cerc, fãceanavetã aleatorie între Sibiu, Timiºoara ºi Arad.Îmi þinea adesea de urât, în perioada icteruluinefast care mã þintuia la pat, victimã a unui regimalimentar draconic. Visam în modul cel mainesãbuit castroane de friºcã amestecatã cu bucãþide ºocolatã cum îi plãcea þicnitului de Dolfi, întretimp sinucis in extremis în buncãrul sãu berlinez,numit orgolios Volfschanze (bârlogul, redutalupului). Nu i-a mai fost de nici un folos, sictransit.

Deliu ºi Puiu veneau des sã mã vadã,alternând cu alþi prieteni. Cu ei discutam mai cuseamã literaturã. Prieten sincer, fãrã echivoc,Deliu nu credea în vocaþia mea poeticã; Cotruº,în schimb, mã mai flata din când în când,încercând sã îmi oblojeascã înclinarea veleitarã.Era hâtru ºi amuzant, când mistifica „subþirimileintelectuale“ ale unui anonim, vãzut pe stradã ºicare din profil semãna izbitor cu defunctul meuiubit, pierit de leucemie. ªtiam cã inventeazã,vrând sã fie clement cu mine. În rest gãsea cã nusunt destul de subtilã pentru stilul lui Proust, cãcitocmai mã cãzneam sã-mi umplu ceasurile videcitind Swann. Cumplit îngãlbenitã, participam ºieu la ocazionalele lui tribulaþii amoroase,mãrturisite cu oarecare zgârcenie confesivã. Spredeosebire de Doinaº, potenþialul sãu ex-rival, carese lecuise printr-un inspirat catharsis poetic ( înParadise Cocktail), Puiu continua sã fie bântuit deamorul fãrã speranþã pentru frumoasa Beatrice.

Se întâmpla uneori sã doarmã la noi însufragerie, când Tata era plecat în delegaþie laBucureºti. Nemaiavând casã la Arad, fãcea slalomnocturn pe la prieteni. Chiar dacã nu se amestecaîn amiciþiile mele intelectuale, pãrintele meu nu îlprea plãcea, gãsindu-l dezordonat în þinutã ºihimeric în materie de politichie.

Puiu îºi începea ziua, brãzdând odaiaspaþioasã cu paºi de Guliver. Îl gãseam înpijamaua, mult prea scurtã pentru el, cãci tatãlmeu era scund iar el lungan, evoluând mândru înjurul mesei, în timp ce recita cu glas de stentorcând din Gongora, când din Maiakovscki,arborând cea mai pateticã alurã. Amândoi eramde acord cã poetul rus, care grozav ne plãcea, estemai mult „poet“ decât comunist. Când reuºea sãse opreascã, pentru a-ºi trage suflarea, mi seadresa imperativ: „Rogu-te adu-mi dejunul la pat,ca la artiste. Cafea cu lapte sau cacao, cozonacdin ãla, specialitatea doamnei Guy, tot fuioare,fuioare, gem de portocale ºi de frãguþe. ªi untbine înþeles, de la ºvãboaica voastrã din AradulNou, care ºtie sã-i dãruiascã o emblemã floralã,presatã în tipar de lemn“.

Eu mã conformam, venind cu tava, în timp ceel îºi trãsese pe el hainele ofilite ºi puloverul camdeºirat, pe care nu îmi îngãduia sã îl cârpesc. Sereaºezase cât era de lung, peste plapumã,consumând ca un nabab dejunul, printre suspinede ah ºi oh.

Aflatã în complicitate cu mine, mama îi invitauneori la masã dimpreunã cu Deliu, în care

1155

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1155TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Viorica Guy Marica

Remember cerchist (II)

1166

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1166 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

ghicise un gourmet. Degusta întotdeaunacumpãtat bucatele, savurându-le pe îndelete, întimp ce noi doi ne înfruptam pe rupte, spredeplina satisfacþie maternã, exultând de atâtasucces culinar. Fireºte, asta se întâmpla dupã cemã înzdrãvenisem ºi medicul meu îmi slãbiserigorile regimului. Prânzul începea cu supa degãinã ºi tãieþei de casã, budincã de caº. Apoifripturã asortatã cu fine compoturi, de pere,gutui, caise ºi viºine iar, înainte de cafea, ºtrudelecu brânzã ºi mere.

Radu Stanca, fiind încã bolnav de o trenantãpleurezie, îmi scria uneori pe acelaºi ton de bunprieten, trimiþându-mi revistele Cercului care mãdelectau.

Doinaº apãrea ºi el sporadic prin urbe.Ocazional, ne plimbam pe o ploaie mãruntã detoamnã. Alarmatã cã mi se umezea pãlãria deimperial, verde ca muºchiul de pãdure, abia ieºitãdin mâinile dibace ale modistei, ne-am refugiatîntr-o cofetãrie. Deºi bun observator, dar camtaciturn, bardul era de astã datã mai vorbãreþ.Dupã ce am forfecat Cercul, am trecut la Valéry,apoi inevitabil la propria lui poezie care mãfascina prin anvergura imaginativã. Aveamconvingerea nestrãmutatã cã, baladescul lui deînaltã inspiraþie, diferitã de a lui Stanca, maiconcis ºi mai sobru, purta pecetea geniuluijuvenil, asigurându-i posteritatea. Pe urmã, suflulacela extraordinar pare a se fi consumat lamaturitate. Ultimele poezii mi-au pãrutalambicate, unda poeticã îngheþatã într-un soi decerebralitate ce se vroia ermeticã.

Deliu ºi Puiu au plecat în cele din urmã laCluj, primul pentru a-ºi susþine licenþa, al doileapentru a-ºi relua traiul studenþesc la cãminul„Avram Iancu“. În timp ce eu rãmâneamneconsolatã sã lâncezesc încã vreo doi ani laArad, în virtutea unor inflexibile prohibiþiimedicale. Acceptate de pãrinþii mei care ar fipreferat sã mã mãrite, dat fiind cã împlinisem 20de ani, în vremuri când fetele pãºeau în sacrulmatrimoniu între 16 ºi 18 ani. Pe neaºteptate, mãtrezesc cu o peþire consideratã ademenitoare, dinpartea unui foarte bun prieten la care þineammult, dar nici prin vis nu mi-ar fi trecut prinminte sã îl iau de bãrbat. Am transpirat sânge,ascultându-l în tãcere, pentru nimic în lume n-aºfi vrut sã-l jignesc. Protipendada a rãmas sideratã,considerându-mã o aiuritã arogantã, lipsitã desimþul realitãþii. Ce aºteptam cu ifosele mele deintelectualã, prinþul pe cal alb?! Unde gãseam opartidã mai bunã ºi o familie mai importantã,ofensându-o cu asemenea refuz. Ce-i drept m-acostat sã pierd o prietenie sincerã.

Între timp poºtaºul îmi aducea epistole de laRadu, de la Puiu ºi Deliu care obþinea magnacum laudae licenþa. Dar nu îi aducea nici mãcarcea mai umilã slujbã didacticã într-una dinsuburbiile Aradului. Aºa încât a fost nevoit sã seangajeze „în naturã“ (casã, masã, tutun etc.) la unobscur director de ºcoalã din Bihor, de unde îmitrimitea melancolice rãvaºe. Soseºte unul ºi de laCotruº care semneazã ca expeditor, declarându-se„freudist“, spre nedumerirea poºtaºului care,intrigat, se gândea probabil la ceva „politic“.

În toamna 1947, îmi reiau ºi eu studiile însfârºit, pãrãsind oraºul natal. La Sibiu mãsimþeam ca un peºtiºor evadat din acvariu,plutind liberã în marea unui binecuvântat climatintelectiv. La Cluj atmosfera era foarte diferitã.Încãrcatã, tensionatã. Cercul se cam destrãmase.Auger se repatriase în Franþa, Jacquie ajungea însfârºit profesor ºef de catedrã, avându-l ca lector

acolit pe Neel. L-am admirat întotdeauna peHenri Jacquier, spiritul sãu enciclopedic,digresiunile lui incitante ºi foarte instructive.Odinioarã, într-o orã de lectorat mi-l revelase peMatei Caragiale. Fãceam cu el interpretãri din LaFontaine ºi retroversiuni din Arghezi. Era tolerantcu eleganþã ºi foarte apropiat de studenþi.

ªedinþele Cercului aveau acum loc în locuinþalui Neel, sub patronajul lui Nego. Foarteîndrãgostit de Claude Chapuy, fiica blondã,junonicã a consulului elveþian, Nicu Balotã – carea scris poate cele mai frumoase pagini deîndrãgostit, printre care ºi cele despre Calude –devenise o prezenþã asiduã, compensând în partemarile absenþe ale seniorilor rãzleþiþi. Printremembrii noi se afla ºi Rudolf Schuller, de lacatedra de francezã a Universitãþii Bólyai. Doctcunoscãtor al literaturii franceze, împãtimitbibliofil a cãrui bibliotecã extraordinarã rivaliza cua lui Nego. Ne împrietenisem, dupã ce iniþial necam înþepam. Cu un prilej, i se pãrea, evaluându-mi carnaþia, cã seamãnã cu aceea a grãsanelor luiRubens. La care am replicat, cã se apropie maicurând cu boiul feminin din portretele lui VanDyck. Nu a fost prima oarã când m-a stârnit.Cum Rudi era un gentry maghiar, cu nostalgiinobiliare, având atârnatã în bibliotecã imagineanu ºtiu cãrui castel sau conac, înconjurat delatifundiul pierdut prin naþionalizare, ammãrturisit cã ºi eu cultivam unele melancoliiaristocratice, inspirate de unchiul Adrian care îºireconstituise blazonul familiei Lazãr. I-am spus, înplen, el afirma cã spiþa noastrã provenea dinPurcãreþi)?), (Purkerecz), unde ar fi deþinut oipoteticã moºie, dobânditã cu titlul nobiliar cu totde la marele Ráckoczy, alãturi de care nu ºtiu carevenerabil strãmoº ar fi luptat împotrivadominaþiei austriece. Interesat, Rudi, care era ºiun bun cunoscãtor în materie de heraldicã, mãîntreba ce anume reprezenta blazonul „nostru“ ºice întindere avea acea moºie. „Un valah semeþ,cãlãrind în opinci“, am rãspuns prompt. „Câtdespre latifundiu, cred cã era o livadã cu ºaptepruni“. La care, oripilat, el a declarat cã suntlipsitã de cel mai elementar bun-gust, nevrândprobabil sã exagereze spunând bun-simþ. Toateastea nu ne-au împiedicat sã devenim, totuºi, buniprieteni.

de câte ori îi vizitam biblioteca, Mama luicare era o bãtrânicã drãguþã ºi prietenoasã, venindsã m salute cu o farfurie de pandiºpan, îi dãdea

ghes. Ocazional ºi-a interpelat direct fiul: „AscultãRudi, dragã, de ce nu te inspiri tu cu Baba?! Oplac ºi vã gãsesc foarte potriviþi“., Mi s-a opritpandiºpanul în gât, îmi venea sã intru subparchet. Biata femeie nu ºtia nimic despreinvertirea lui.

Sigur el era de o discreþie totalã. Avea oanumitã fineþe ºi o impecabilã distincþie. Era unamic generos. Uneori îmi fãcea mici daruri: unvas roz, craquelé, un sfeºnic mic din fier forjat, ocãrticicã de Andersen (Bilderbuch ohne bilder), cudedicaþia în maghiarã fireºte: „Dacã tu ai lipi petine atâtea panglici colorate, precum autorulacestei cãrþi, nici cã m-aº mira! Pentru Baba într-osearã târzie ºi tristã de toamnã, când totul esteatât de incert în om... Rudi. 1950. X.10“.

Printr-un consens tacit, am renunþat la vizite,pentru a ocoli intervenþia maternã, lipsitã de sens.În schimb venea el sãptãmânal la mine, admirândca Feinschmecker ce era, dulceaþa de prunedecojite a mamei, ca niºte mari boabe dechihlimbar, aromate cu vanilie. Îmi citea câte uncapitol din romanul sãu în lucru, intitulat, nu ºtiude ce, Sfântul. În fapt era un roman în roman,scris de personajul principal care polariza tipuriumane ºi varii caractere. Figura printre ei ºi unuranist – bãiat de mãtase – selyem fiu, înmaghiarã, expresie ce îmi pãrea inspiratã. Reflexiv,tãcut, dar foarte bine creionat, se insinua printrecelelalte personaje. Stilul era fermecãtor, avea unsoi de claritate întrepãtrunsã cu penumbresibiline, sugerând mereu ceva subsecvent cemenþinea curiozitatea treazã. Nu ºtiu sã fi apãrut,nici mãcar dacã îl terminase. Mutându-se, dupãmoartea mamei sale într-o camerã centralã, serepliase într-o depresie izolatoare. Ca mulþi alþii,fusese mazilit ºi scos din funcþia pe care era atâtde potrivit. Trãia din expediente, improvizându-ºitraiul sãrãcãcios cu ajutorul unor traduceriocazionale. Ultima datã l-am vãzut la clinicapsihiatricã, stând trist pe o bancã solitarã.Curtenia lui era neschimbatã, mi-a mulþumit cuun soi de gratitudine amicalã pentru borcãnaºulcu miere. Plecatã ºi eu, dupã mazilire, din Cluj,nu l-am mai vãzut niciodatã ºi nimeni nu mi-amai vorbit de el. Dar i-am pãstrat amintirea.

În aceeaºi perioadã mã împrietenisem ºi cuNego, vrãjitã de biblioteca lui pe care nu mãsãturam sã o explorez. Uneori fãceam trocbibliofil, dar ºi el îmi dãruia câte o carte. Printreacestea sonetele lui Michelangelo în traducerea

francezã a lui Paul Hazard, senioral dedicatã.„Ganymedei, de la Zeus“, Cluj, 19.IV.1950“., înacelaºi an cu Andersenul lui Rudi. Mi-era greu sãmã imaginez în postura frumosului efeb de care,chipurile se înamorase Zeus, deghizat în vultur,pentru a-l rãpi ºi a-l transforma pe dardan înpaharnic divin. Compensându-l pe regele vãduvitde fiu cu o pereche de cai imortali, troc oricumsubþirel. Mai apropiatã mi se pãrea ipostaza dintabloul rembrandtian de la Dresda, unde unprunc cvasi dezbrãcat de scutece, planeazã în etercu dosul dolofan, bine þinut în ghearele puterniceale vulturului zeesc, scâncind inutil.

Biroul lui Nego era foarte sobru, cu pereþii înîntregime îmbrãcaþi în rafturi de cãrþi. Deasupramesei la care scria, se afla portretul pe care i-lpictase amicul nostru comun, Ladislau Darkó.Avea sã îmi facã ºi mie portretul, probabil cuacesta voi intra în posteritate. Imaginea lui Negoera inspiratã, pregnant în veºmântul renascentist,cu o alurã mai curând asceticã, severã înfrumuseþea sa indiscutabilã. Doar fondul, inspiratdin Sfânta familie a lui Michelangelo era echivoc,înfãþiºând fermecãtori efebi nuzi ca în palestre.Aluzie poate prea transparentã. În timp ce îicontemplam reflectarea, mi-a fãcut apologiauranismului, subliniind cã de la Caesar la Gide,toate geniile, vezi Doamne, s-au ferit deheterosexualitatea potrivnicã genialitãþii. Este ºtiutcã Nego era bântuit de complexul genialitãþii pecare nu a fost atât de departe sã-l atingã. Era, înschimb, cu desãvârºire intolerant faþã de lesbiene,considerând devierea lor ca ceva foarte urât ºicondamnabil. M-a luat din pãcate gura pedinainte, cum nu o datã mi s-a mai întâmplat ºimi se întâmplã, replicând spontan cã „tot aia e“.Ceea ce putea sã sune eventual ca o involuntarãdezavuare, pe care mai încolo aveam sã o plãtesc.Am avut prieteni uraniºti la care þineam sincer ºipe care nu i-am uitat, relaþiile noastre au fostîntotdeauna de naturã intelectualã, ocolitã dedigresiuni confesive. Am considerat cã un omcivilizat nu se amestecã în viaþa intimã a altora ºicã îºi interzice orice curiozitate în acest sens. Darprietenii aceia erau extrem de discreþi. În timp ceNego era ostentativ, îºi fãcea un titlu de gloriedintr-o ipostazã consideratã corolarul genialitãþii.

Aºa cã toþi cei din cerc ºtiam de rivalitateastârnitã între el ºi Rudi, din pricina tinereluluiRozi, celui pistruiat, împrejurare ce probabil nuscãpase de vigilenþa moralei proletare. Negoîncepuse a fi ceva mai rezervat.

Preluase postul de bibliotecar al Institutuluifrancez, m-am dus într-o searã sã returnez o carteºi sã scot alta. Era un apus radios, nu eramgrãbitã sã plec, gândind sã mai sporovãim niþel.Dar am constatat o nervozitate crescutã la Negocare îºi pieptãna frumosul pãr, spre blond,privindu-se într-o oglinjoarã. κi potrivea febrilcravata ºi aproape cã mã poftea sã-mi iautãlpãºiþa, nerebdãtor sã mã vadã plecatã.Nedibuind motivul, m-am conformat, înþelegândcã eram inoportunã. Coborând spre bulevardulElisabeta, mã încruciºez cu Rozi, jovial, sãrind caun ied volubil câte douã trepte. Glorios ºi grãbit,strãlucind cu toatã faþa pistruiatã. Pricep în sfârºitºi mã mir de propria mea prostie, recunoscându-mi opacitatea. Nego i-o suflase lui Rudi pe Rozi.

Mã rog treaba fiecãruia ce face în penumbreleiatacului sãu. ªi, poate cã eu nu eram decât oburghezã prostuþã, descinzând din mai multegeneraþii de femei stupid virtuoase ºi devotatenecondiþionat familiei.

Prietenia cu Nego pãrea sã continuenestingheritã. Mi-a dat chiar sã citesc capitolele

despre Arghezi ºi Blaga din istoria literaturiiromâne pe care o pregãtea. Stilul era plin demetafore ultracalofile, dar nu eu eram ceachematã, în definitiv, sã-mi dau cu pãrerea. Ceeace am priceput însã despre Blaga era statutul sãude filosof în poezie ºi de poet în filosofie. Maideparte nu m-a dus mintea.

Trebuie sã recunosc, totuºi, cã Nego m-a ajutatcu bunã-credinþã sã-mi cultiv posibilitãþile literareîn care, pe atunci, mai credeam; cã mã simþeamchiar îndatoratã faþã de el pentru sfaturile eficacepe care mi le dãdea. De aceea nu am pututpricepe ostilitatea lui subitã, manifestatã fãþiº.Darkó neavând atelier îmi picta portretul la InczeFerencz care a încercat ºi el câteva crochiuri. Într-o amiazã mã întâlnesc pe artera principalã, undese afla atelierul ºi mã pregãteam sã urc, pare-se cuBubu Iencica. Mã opreºte ºi îmi spune cu gurapânã la urechi: „Am auzit de la Nego cã tepicteazã Darkó nudã, cu un falus în mânã“.

– „E nebun?!, am replicat consternatã. Doarºtie cã stau ca frunza pe apã în Universitate,oricând pot fi pusã pe liber“. Ceea ce, cu sau fãrãNego s-a ºi întâmplat destul de curând. „Cumpoate difuza asemenea infamie despre un cadrudidactic?! Vino sus, poþi sã vezi. Sunt într-adevãrîntr-o rochie grena, decoltatã, fãrã umeri“. (Aºami-a trebuit dacã aveam orgoliul umerilor mei peatunci frumoºi.) ºi þin o garoafã albã în mânã“.

Amicul nu a vrut sã urce, dar se distra deminune. A doua zi îl întâlnesc pe Nego cam înacelaºi loc. Îl apostrofez: „Ascultã, ai înnebunitsau a dat mitomania în tine? Vrei sã-mi mãnâncicu orice preþ pâinea? Vino în atelier sã veziportretul.“

„Nu vin. ªtiu cã l-ai pus pe Darkó sã-þi pictezeo rochie roºie peste sâni ºi o garoafã în loculfalusului, azi noapte. Dar eu nu mã las indus îneroare“. Dus a fost ºi a umplut jumãtate din Clujcu bancul ãsta prost, stârnit de nu ºtiu care dintreobsesiile lui obscene.

Nu i-am luat în serios malignitatea ºi nu i-ampurtat picã, cu toate cã a mai þipat în final lamine; „Comunisto“. M-a lãsat paf. Dar nu suntranchiunoasã din fire. Nici mãcar nu ºtiam preabine cum devine cazul cu noua politichie.

Aºa cã, în primãvarã, când a venit RaduStanca, am participat la ceea ce avea sã fie,pentru acea etapã, cântecul de lebãdã al Cercului,pe care noi nici mãcar nu îl sesizam.

Era o atmosferã de ebuliþie amoroasã. Raduera nebuneºte îndrãgostit de Doti Ghibu ºi aveausã se cãsãtoreascã. Sensibilizat, o remarcase peDelia Giurgiuca, zâna cea bunã a lui Puiu Cotruº,pe care o botezase gingaºa. Blondã, delicatã,iubindu-l necondiþionat pe boemul nostru prieten,cãruia Stanca îi atrãgea atenþia cã nu se cuvine sãfie atât de dezordonat în compania unei fete atâtde suave. S-au cununat ºi ea l-a îngrijit cu undevotament desãvârºit pânã la moarte, plângându-l cu cele mai triste lacrimi, ocupându-se deposteritatea lui literarã.

De Gary ce sã mai spun, eram prieteni lacataramã ºi mã fãcuse pãrtaºa amorurilor luiintempestive, orgolios mãrturisite. Dar care aucapotat în pasiunea pentru Gigi din Arad pe careºi el a luat-o de nevastã. Menajul lor, vizitatuneori ºi de Everac, era un soi de boemãnoncoformistã, cu prosoape curate. Gary exultaîn sfere erotice, ºoptindu-i la ureche mãscãridrãgãstoase care mã fãceau sã roºesc. Doar eueram tristifiatã, în urma episodului cu Cavalerulroºu, soldat cu un mâhnitor eºec.

Aproape toþi ne-am produs cu noi opuri ºisperanþe în acea ultimã ºedinþã din biblioteca lui

Nego. Punctul culminant l-a constituit nuvela luiGary: Enuresic nocturna, al cãrui erou era unmagnat din Micãsasa care, mergând în peþite, ºi-abotezat cearceafurile ospitaliere, inundate însomn, de o ºubredã vezicã. Totul era narat pe unton rabelaisian, fãcându-ne sã râdem în hohote,pânã în momentul sinuciderii. Existenþialistuluipersonaj, aflat într-o cumplitã dilemã, nu i-arãmas decât sã-ºi salveze onoarea, la propriupãtatã, din fericire cu vin roºu, aruncându-se cucearceafuri cu tot prin fereastrã. Amuzaþi erampeste poate, râzând nestãvilit în cascade, cuexcepþia lui Rudi care, ofuscat, a declarat cã esteun opuscul dezgustãtor.

Citind ºi eu câteva poeme pasionale, Garycare era foarte sagace s-a pronunþat fãrã milã:„Nu ºtiu ce au poeziile astea, dar parcã respirã peo singurã narã“. În sfârºit cineva îmi spuneaadevãrul gol, goluþ, salvându-mã de ridicol cu oinclemenþã salutarã.

Cumulând eºecurile, înþelepºeºte acceptate,datã ºi eu afarã din Universitate, m-am întorsspãºitã în urbea mea natalã, ca sã devinmuzeografã. Ceea ce nu a fost fãrã folos, oricâtde fad ºi uneori iritant mi s-a pãrut exilul meu delungã duratã într-un mediu cu desãvârºirenecompetitiv. De care doar noi prietenii ºi unmariaj problematic, totuºi m-au consolat.

Nu multã vreme dupã, s-au rãzleþit ºi ceilalþi.Nego, Gary ºi Doinaº, apoi Balotã s-au aventuratîn capitalã, cu un soi de Flucht nach vorne,ulterior adeverit ca nefast. Astfel s-au încheiattinereþile noastre vesele ºi triste în tot felul defundãturi, mai mult sau mai puþin temporare.

2006, aprilie

p. S. Existã douã versiuni fotografice aleCercului Literar. Dupã cum menþionasem înpartea I a materialului, apãrutã în numãrul 87aripa arãdeanã este aºezatã în stânga imaginii,împreunã cu Dl Sandu Cucu, fratele D-neiJacquier. În cea de a doua s-a fãcut o rocadã apersoanelor feminine.

1177

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1177TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

1188

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1188 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

(Urmare din numãrul trecut)

Instituþiile europene ºi pro-tecþia minoritãþilor naþionale

Voi trece acum la prezentarea celor maiimportante instituþii politice europene, care seimplicã activ în protecþia minoritãþilor naþionale.

OSCEOrganizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în

Europa (OSCE) este o instituþie europeanã careacþioneazã, ca mediator, în problematicaminoritãþilor naþionale. Ultimul conflict mediat deOSCE a fost cel dintre albanezii din Macedonia ºipopulaþia majoritarã, de la începutul anilor 2000,când violenþele care ameninþau sã se transformeîntr-un rãzboi civil de duratã au fost oprite înurma negocierilor mediate de OSCE. În cadrul

acestei organizaþii, a fost creat în 19925 postul deÎnalt Comisar pentru Drepturile Omului, pornindde la premisa cã tensiunile ºi conflicteleinteretnice sunt una dintre cele mai mari

ameninþãri la adresa securitãþii Europei6. RolulÎnaltului Comisar, care îºi are biroul la Haga, înOlanda, este acela de a identifica din timp soluþiipentru disputele interetnice care ar putea pune înpericol pacea, stabilitatea sau relaþiile de prieteniedintre statele membre OSCE, „un instrument deprevenire a conflictelor la cel mai timpuriu nivelal acestora”. „Nu mã ocup de populaþia Sami dinScandinavia sau de comunitãþile de Sorbi sau deDanezi din Germania, nu pentru cã aceastea nuar avea probleme, ci din cauzã cã problemele lornu au ºanse sã ducã la conflicte internaþionale”,spunea, în 1995, Max van der Stoel, cel care a adeþinut aceastã funcþie din 1993 pânã în 2001.Activiatea Înaltului Comisar nu iese, de obicei,foarte mult în evidenþã, practicând aºa numita„diplomaþie liniºtitã” (quiet diplomacy). El adunãinformaþii ºi implicã în negocieri cât mai multegrupuri sau persoane implicate, de la organizaþiineguvernamentale la partide politice. Principiilepe care se bazeazã activitatea Înaltului Comisarsunt imparþialitate, independenþã ºiconfidenþialitate.

Înaltul Comisar s-a implicat activ ºi înRomânia. În prima jumãtate a anilor ’90, van derStoel a fãcut mai multe vizite la Bucureºti ºi înTransilvania, pentru a se întâlni cu reprezentanþiai Guvernului român ºi cu membrii UDMR,contribuind la adoptarea unei legi aînvãþãmântului care sã corespundã atât cudoleanþele Guvernului, cât ºi cu solicitãrileminoritãþii maghiare privind învãþãmântul înlimba maternã. Tot Înaltul Comisar a contribuit laînfiinþarea liniilor de studiu în limbile maghiarã ºigermanã, la Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, încurajând Guvernul sã adopte un modelmulticultural. Înaltul Comisar s-a implicat ºi înalte douã probleme menþionate ºi în cazulComisiei de la Veneþia: Legea privind maghiarii

din afara graniþelor Ungariei, respectiv actualadezbatere cu privire la Legea minoritãþilor dinRomânia.

Consiliul Europei

Consiliul Europei a fost înfiinþat în 1949, fiindcea mai veche organizaþie politicã de pecontinent. În prezent, cuprinde 46 de membri,practic toate statele Europei, cu excepþiaRepublicii Belarus, care are, totuºi, un statut deobservator. Dupã 1989, principalele scopuri aleCE sunt sã vegheze la buna dezvoltare ademocraþiilor post-comuniste, sã le asiste înconsolidarea reformei politice, legale ºiconstituþionale, în paralel cu reforma economicãºi sã le ofere expertizã în domenii precumdrepturile omului, democraþia localã, educaþie,culturã sau protecþia mediului.

Unul dintre organismele CE este AdunareaParlamentarã (APCE), compusã din delegaþii alestatelor membre, compuse din membri aiparlamentelor naþionale. Documentele adoptatede APCE sunt numite „recomandãri” ºi nu suntobligatorii pentru statele membre, dar devinobligatorii dacã sunt adoptate de Comitetul deMiniºtri ai CE. Totuºi, CE rareori impune statelormembre sã îºi modifice legislaþia. Totuºi,recomandãrile adoptate de CE devin, de cele maimulte ori, standarde acceptate la nivel european.Pe lângã recomandãrile APCE, CE adoptã ºi„convenþii”, care modificã legislaþiile statelormembre, odatã ce sunt ratificate de parlamentelenaþionale. CE a fost organizaþia europeanã care s-a preocupat cel mai îndeaproape de aspectelelegale în domeniul protecþiei minoritãþilornaþionale. Dintre documentele adooptate de CE,le voi menþiona pe cele mai importante trei:Recomandãrile 1201 ºi 1735 ale APCE ºiConvenþia Cadru pentru Minoritãþile Naþionale.

Recomandarea 1201Recomandarea 1201 a fost adoptatã de APCE

în 1993. Definiþia datã în articolul 1 al acestuidocument face referire atât la statutul legal, cât ºila cel cultural al persoanelor care fac parte dintr-ominoritate. „Expresia ‹‹minoritate naþionalã››desemneazã un grup de persoane dintr-un stat,care: a) locuiesc pe teritoriul acestui stat ºi îi suntcetãþeni; b) întreþin legãturi vechi, profunde ºidurabile cu acest stat; c) prezintã caracteristicietnice, culturale, religioase sau lingvisticespecifice; d) sunt suficient de reprezentative, chiarfiind puþin numeroase faþã de restul populaþieiacestui stat sau a unei regiuni a acestuia; e) suntanimate de voinþa de a pãstra împreuna ceea cereprezintã identitatea lor comunã, cu deosebire

cultura, tradiþiile, religia sau limba lor”.7

Recomandarea 1201 face referire atât la drepturiindividuale ale persoanelor care se identificã dreptmembrii ai minoritãþi, dar ºi la drepturi colectiveale minoritãþilor. „Orice persoanã aparþinând uneiminoritãþi naþionale poate sã-ºi exercite drepturile

ºi sã se bucure de acestea individual sau înasociere cu alþii”, se aratã în articolul 3, alineatul2 al recomandãrii. Documentul previne scindareaunei comunitãþi minoritare prin modificarea decãtre autoritãþi a limitelor unitãþilor teritoriale sauprin încercarea de a spori intenþionat numãrul demembri ai populaþiei majoritare. „Modificãrideliberate în compoziþia demograficã a regiunii deimplantare a unei minoritãþi naþionale, îndetrimentul acesteia, sunt interzise”, conformarticolului 5 al Recomandãrii 1201.

Articolul 7 al documentului face referire ladreptul minoritãþilor de a-ºi utiliza limba maternãîn relaþiile cu autoritãþile statului. „În regiunile cuimplantare substanþialã a unei minoritãþinaþionale, persoanele aparþinând acestei minoritãþiau dreptul sã utilizeze limba maternã încontactele lor cu autoritãþile administrative, ca ºiîn procedurile în faþa tribunalelor ºi instanþelorjuridice. În regiunile cu implantare substanþialã aunei minoritãþi naþionale, persoanele aparþinândacestei minoritãþi au dreptul la prezentarea înlimba lor a denumirilor locale, însemnelor,inscripþiilor ºi altor informaþii analoge expusevederii publice. Aceasta nu poate împiedicaautoritãþile locale de a afiºa informaþiilemenþionate mai sus în limba (sau limbile) oficialã(oficiale) a(le) statului”.Articolul 8 atinge problema învãþãmântului înlimba maternã. „Orice persoanã aparþinând uneiminoritãþi naþionale are dreptul de a învãþa limbasa maternã ºi de a primi învãþãtura în limbamaternã într-un numãr adecvat de ºcoli ºiaºezãminte de învãþãmânt public ºi de educaþie, acãror localizare trebuie sã þinã cont de repartiþiageograficã a minoritãþii. Persoanele aparþinândunei minoritãþi naþionale au dreptul de a crea ºide a administra propriile lor ºcoli ºi aºezãmintede învãþãmânt ºi de educaþie în cadrul sistemuluijuridic al statului”.

Recomandarea 1735

Pe 26 ianuarie 2006, APCE a adoptat o nouãrecomandare care vizeazã direct problemaminoritãþilor, cu toate cã subiectul principal esteclarificarea conceptului de naþiune, pentru caaceasta sã poatã deveni un concept modern, caresã ajute la clarificarea statutului legal alminoritãþilor naþionale ºi a drepturilor acestora.Recomandarea 1735 menþioneazã, pentru început,faptul cã naþiunea este înþeleasã fie ca un sinonimal cetãþeniei, fie ca un element de identificare aunui popor. Cu alte cuvinte, naþiunea înaccepþiunea constructivistã, respectiv în ceaprimordialistã. Recomandarea menþioneazãexplicit, la articolul 10, faptul cã minoritãþilenaþionale, în virtutea specificului lor cultural ºilingvistic, trebuie sã constituie obiectul „protecþieicolective” a autoritãþilor statului. În acelaºi articolse menþioneazã, totuºi, cã aceste drepturicolective ale minoritãþilor naþionale nu suntteritoriale ºi nu au legãturã cu un anumitteritoriu, locuit preponderent de o minoritate.APCE recunoaºte faptul cã rolul cel maiimportant în prezervarea drepturilor minoritãþilorrevine statului ai cãrui cetãþeni sunt membriiacestora, de aceea recomandã statelor sã adopte olegislaþie care sã protejeze minoritãþile ºi sãrecurgã la principiul discriminãrii pozitive faþã deacestea.

Cea mai importantã menþiune dinRecomandarea 1735 se regãseºte la articolul 16,

cultura civicã

Protecþia minoritãþilornaþionale în politica instituþiilor europene

George Jiglãu

1199

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

1199TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

alineatul 4, unde statele membre sunt „invitate”sã îºi modifice constituþiile în conformitate custandardele democratice europene, prin care toatestatele trebuie sã integreze toþi cetãþenii,indiferent de originea lor etno-culturalã, într-oentitate civicã ºi multiculturalã ºi sã nu se maidefineascã pe baze exclusiv civice (ex: Franþa) sauexclusiv etnice (ex: România).

Recomandarea 1735 consacrã în legislaþiaeuropeanã în domeniul protecþiei minoritãþilor aconcepþiei primordialiste privind naþiunea. Practic,statul-naþiune (sau „statele naþionale”, conformConstituþiei României) îºi pierde legitimitatea,dacã pe teritoriul sãu se regãsesc minoritãþinaþionale. Un alt principiu care se instituie prinacest document al APCE este cã existenþa uneinaþiuni nu depinde de graniþe teritoriale, iartermenul de „minoritate naþionalã” desemneazã ocomponentã a naþiunii, recunoscutã legal ca atare.

Recomandarea 1735 a fost adoptatã de APCEîn urma unui raport redactat de senatorul românde origine maghiarã Frunda Gyorgy, în calitateasa de preºedinte al Comisiei APCE pentruDrepturile Omului. În România, documentul astârnit îngrijorarea unor partide, care au acuzatUDMR, din care face parte senatorul Frunda, cãîncearcã sã impunã, pe cãi care ocolesc legislaþiainternã, eliminarea din Constituþia României asintagmei de „stat naþional”. Paradoxal, nu unstat ca România ar trebui sã se considere vizat, înprincipal, de aceastã recomandare, pentru cã înConstituþia României, se recunoaºte existenþaminoritãþilor naþionale ºi obligã statul român sã iamãsuri pentru protejarea culturii ºi identitãþii lor,dar acestea sunt considerate parte a naþiuniiromâne, definitã, de data aceasta, pe baza calitãþiide cetãþean al României. Principalul stat „afectat”de Recomandarea 1735 este Franþa. Naþiuneafrancezã este definitã exclusiv pe baze civice, iarConstituþia Franþei nu face nici o referire laminoritãþi naþionale sau grupuri etnice, cu toatecã pe teritoriul se regãsesc minoritãþi precum ceagermanã, bascã, dar ºi comunitãþi substanþiale de

magrebieni8, formate, în principal, în urmaimigraþiei. Spre deosebire de presa din România,care a alocat spaþii largi documentului, precum ºidisputelor politice care au urmat adoptãrii sale,marile cotidiene franceze (precum Le Figaro sauLe Monde) nu au fãcut deloc referire la aceastãrecomandare a APCE.

APCE a mai adoptat ºi alte recomandãri careau ca subiect problema minoritãþilor naþionale.Spre exemplu, Recomandarea 1335 din 2003, carea fost adoptatã în contextul apariþiei, în Ungaria,a legii privind statutul etnicilor maghiari din afaragraniþelor. Prin acest document, APCE recunoaºtecã ajutorul dat de cãtre „statele-mamã”comunitãþilor care locuiesc pe teritoriul altui statreprezintã „o tendinþã pozitivã”.

Convenþia cadru pentru minoritãþi naþionale9

Acest document a fost adoptat de CE în 1995ºi, pentru a intra în vigoare ºi a deveni parte alegislaþiei interne a unui stat, parlamentul statuluirespectiv trebuie sã o ratifice. Convenþia nu estela fel de „durã” ca ºi Recomandarea 1201. În textse vorbeºte preponderent de „drepturilepersoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale”,dar se specificã, în articolul 3, alineatul 2, cãacestea „pot exercita drepturile ºi libertãþile cedecurg din principiile enunþate în prezentaConvenþie-cadru, individual sau în comun cualþii”. Convenþia face referiri mai degrabã generalela obligaþia autoritãþilor statului de lua mãsuricare sã contribuie la pãstrarea identitãþii culturalea minoritãþilor naþionale. Documentul interziceorice mãsurã care ar duce la asimilarea membrilorminoritãþilor, garanteazã egalitatea în faþa legii,

garanteazã drepturile ºi libertãþile civile ºi pentrumembrii minoritãþilor, liberul acces la mijloacelede informare. În comunitãþile cu o reprezentaresubstanþialã a persoanelor aparþinând minoritãþilornaþionale, „dacã existã o cerere suficientã, pãrþilevor depune eforturi pentru a asigura, în mãsuraposibilului ºi în cadrul sistemului lor educaþional,ca persoanele aparþinând acestor minoritãþi sãbeneficieze de posibilitãþi corespunzãtoare deînvãþare a limbii lor minoritare ori de a primi oeducaþie în aceastã limbã”, se aratã în articolul 14al Convenþiei. Din cauza formulãrilor de genul„în mãsura posibilului” sau „acolo unde estecazul”, care lasã loc la interpretãri, Convenþia afost mult mai uºor de acceptat de cãtre statelecare manifestaserã, pânã atunci, reticenþã înacordarea unor drepturi mai substanþialeminoritãþilor de pe teritoriul lor. De asemenea,Convenþia a servit drept argument împotrivaacordãrii de drepturi colective minoritãþilor.Totuºi, state precum Franþa sau Turcia nu ausemnat ºi nici nu au ratificat Convenþia, în timpce state precum Belgia sau Grecia au semnat, darnu au ratificat Convenþia.

Comisia de la Veneþia10

Comisia Europeanã pentru Democraþie prinLege, mai bine cunoscutã drept Comisia de laVeneþia, este un organism consultativ alConsiliului Europei, înfiinþat în 1990. Rolul sãuprincipal este acela de a oferi sprijin statelormembre ale CE în redactarea constituþiilor, pebaza valorilor ºi a standardelor legale europene.La înfiinþare, Comisia cuprindea 18 membri, dardin 2002 din Comisie pot face parte ºireprezentanþi ai statelor care nu sunt membre aleCE, inclusiv state de pe alte continente. MembriiComisiei sunt „experþi independenþi care ºi-audemonstrat eminenþa prin activitatea lor îninstituþii democratice ori prin contribuþia lor laîmbunãtãþirea legii sau la îmbogãþirea ºtiinþelorpolitice”, conform articolului 2 al statutuluiComisiei. Comisia de la Veneþia s-a implicat activîn probleme ce þin de minoritãþile naþionale. În2001, spre exemplu, raportul Comisiei în cepriveºte Legea statutului etnicilor maghiari dinafara graniþelor Ungariei a detensionat disputeleverbale dintre statul ungar ºi România, respectivSlovacia, cele douã þãri fiind principalele„afectate” de aplicarea acestei legi, pe teritoriul lorlocuind cele mai mari minoritãþi maghiare dinafara Ungariei. Guvernele celor douã þãri auridicat mai multe probleme de contradicþii întrelegislaþiile interne ºi prevederile legii adoptate deUngaria, dar care avea aplicabilitate pe teritoriullor. Comisia a dat dreptate României ºi Slovaciei,care au argumentat cã acordarea unor privilegiiunor cetãþeni ai unui stat doar pe baza originiietnice constituie o discriminare. Majoritateastatelor europene se consultã cu Comisia de laVeneþia atunci când se pune problema revizuiriiconstituþiilor, aºa cum a fãcut ºi România cuocazia revizuirii din 2002. Un alt exemplu deimplicare a Comisiei este raportul privindproiectul de lege a statului minoritãþilor naþionaledin România, raport cerut de Guvern, înainte detrimiterea proiectului spre dezbatereaParlamentului. De aceastã datã, însã, raportul maidegrabã a complicat lucrurile, fiind folosit caargument atât de cei care susþin acele prevederiale proiectului care susþin acordarea autonomieiculturale minoritãþilor naþionale, cât ºi celor carese opun acestui lucru.

Uniunea Europeanã (UE)

UE nu are o politicã pentru minoritãþi, aºacum are politici comunitare, spre exemplu, pentrupescuit, energie, culturã sau agriculturã. Practic,UE a adoptat din mers toate standardeleeuropene instituite prin legislaþia adoptatã de CE.De asemenea, UE a lãsat la latitudinea OSCE ºi aCE, prin structurile interne ale acestora, sarcinade a media posibile conflicte care au la bazãtenisuni interetnice ºi care ar putea pune înpericol securitatea statelor membre. Acest lucru sedatoreazã ºi faptului cã UE nu a avut, pânã decurând, o politicã clarã ºi coerentã de securitate.Dupã 1990, când s-a pus problema extinderiiUniunii cãtre centrul ºi estul Europei, unde seaflau statele foste comuniste, confruntate cutensiuni interetnice pe plan intern, oficialiieuropeni au inclus bunele relaþii dintre populaþiilemajoritare ale statului ºi minoritãþile de peteritoriile lor între criteriile politice, primele pecare statele candidate trebuiau sã le îndeplineascãpentru a putea demara negocierile de aderare.Practic, UE a impus norme de comportament aleautoritãþilor naþionale, în raport cu minoritãþile depe teritoriul lor, folosind avantajele aferentecalitãþii de stat membru UE pentru a stimula

buna înþelegere dintre statele candidate11. Trebuiemenþionat faptul cã UE, precum ºi celelalteorganizaþii europene menþionate, s-au preocupatmai îndeaproape de problema minoritãþilor doardupã 1990, cu toate cã unele state din vestulEuropei au probleme, la rândul lor, la acestcapitol. Am menþionat deja exemplul Franþei, carepur ºi simplu refuzã sã recunoascã existenþaminoritãþilor naþionale de pe teritoriul sãu. Un altexemplu este Spania, unde minoritãþile Bascã sauCatalanã au numeroase revendicãri.

Relaþiile româno-ungare încontextul protecþieiminoritãþilor

Cãderea comunismului a prilejuit reapariþiadisputelor interetnice în zona central ºi esteuropeanã, dupã ce ideologia fusese, timp dedecenii, elementul care a þinut laolaltã toatestatele ºi toate naþiunile din regiune. Relaþiilebilaterale dintre România ºi Ungaria au trecutorintr-o gravã crizã la începutul anilor ’90, fapt cai-a fãcut pe mulþi sã se teamã pentru pacea dinzonã, mai ales cã fosta Iugoslavie era pe cale sã

devinã un teatru de rãzboi12. România s-a simþitameninþatã de declaraþiile fãcute de premierulungar Jozsef Antall la începutul lui 1990, cândacesta spunea cã se simte prim-ministru a 15milioane de unguri, adicã inclusiv a maghiarilordin statele vecine. Temerile privind eventualerevendicãri teritoriale ale Ungariei la adresaRomâniei au dus la radicalizarea discursuluielitelor politice româneºti. Confruntãrile violentedintre români ºi maghiari de la Târgu Mureº, dinmai 1990, au atras atenþia comunitãþiiinternaþionale. Tot în 1990 au început discuþiilepentru redactarea unei noi Constituþii aRomâniei, finalizate în toamna lui 1991. În

articolul 1 al acestei Constituþii13, menþinut ºidupã revizuirea din 2003, se menþioneazã faptulcã „România este un stat naþional, suveran ºiindependent, unitar ºi indivizibil”, anulând oriceºansã privind acordarea unei autonomii teritorialezonelor locuite preponderent de maghiari.

Concomitent, Ungaria a redacta o constituþie14 în

2200

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2200 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Î n general, dacã elita era vãzutã ca fiindmulþimea de indivizi care deþin excelenþa îndomeniile lor de activitate, diferenþiind apoi

dintre aceºtia pe cei care au o influenþã directã

sau indirectã la guvernare1, tot mai mulþispecialiºti sunt de pãrere cã elita este constituitãdin cei care, indiferent de abilitãþile pe care le au,ocupã o funcþie de conducere; mai mult, „elitelenu mai reprezintã expresia publicã a unui grup,ci, dimpotrivã, grupul conferã legitimitateacþiunilor elitei ca sumã a demersurilorindividuale, având ca numitor comun finalitãþiconvergente în domeniul politic, economic,

cultural, social“2.În România, studiul problematicii elitei este o

practicã a ultimilor ani. Ea urmãreºte atâtmodelul teoretic al conceptului de elitã, vãzut îndimensiunea sa sociologicã, cât ºi modelul practic,ce-ºi propune sã studieze evoluþia, recrutarea,educaþia, puterea ºi conflictele elitei româneºti, cuprecãdere în perioada comunistã sau în cea detranziþie de dupã 1989, la nivel naþional. Acest tipde abordare lipseºte însã la nivel regional. Oexplicaþie a acestui deficit poate veni din însãºinatura ºi caracterul cercetãrii istoriei locale, care

deºi pare facilã, dat fiind spaþiul fizic redus ºiintensitatea relativ medie a evenimentelordesfãºurate aici, presupune însã o dublãcondiþionare; cu „generalul“, reprezentat despaþiul naþional, vãzut ca model, ºi cu„particularul“ reprezentat de spaþiul local,restrâns, de realitatea imediatã ºi palpabilã.

Prin textul de faþã, ne propunem o cercetarela nivel local a fenomenului elitar. Coroborândexpunerea ºi analiza istoricã, cu elementespecifice investigaþiei sociologice, dorim sãsurprindem modalitãþile, mecanismele ºi practicileutilizate de structuri politico-administrativesusþinute de Moscova, via Bucureºti, în relaþiile cuelita culturalã localã, reprezentatã de preoþi ºicadre didactice, pentru a pãtrunde ºi a destructuracomunitãþile locale, regionale, în vedereaimpunerii noului regim politic, pentru a schimbaforma ºi conþinutul valoric al acestor simboluri înjurul cãrora evolua tradiþionala viaþã culturalã ºisocialã.

Dacã putem fi de acord cã identificarea uneielite politice este facilitatã de poziþiile deþinute încadrul structurilor de putere ºi de accesul ladecizia politicã (chiar dacã la nivel localdelimitarea între un act politic ºi unul

administrativ este mai greu de fãcut), în cazulelitei culturale lucrurile sunt mai nuanþate.Dificultatea este datã de imposibilitatea definiriiclare a „actului cultural“, în condiþiile în care nuputem vorbi, în prezentarea de faþã, nici deacþiuni specifice (expoziþii, publicisticã,spectacole), nici de criterii valorice evidente caresã o individualizeze în raport cu alte categoriielitare, precum cele politice sau administrative.Chiar dacã nu este vorba de creatorii unorproducþii ºi produse culturale, i-am inclus încategoria elitei culturale pe preoþi, cadreledidactice ºi jurnaliºti, bazându-mã pe câtevaconsiderente; formau grupuri distincte, perceputeºi identificate astfel de opinia publicã ºi secaracterizau printr-un grad destul de înalt deinstrucþie, de omogenitate culturalã ºi intelectualã.

Apartenenþa la aceastã elitã nu-i împiedicã sãse manifeste ºi politic, din contrã. Prezentulelaborat îºi propune sã arate tocmai modalitãþileprin care funcþiile lor tradiþionale, de „luminare ºiîndrumare a comunitãþii“ vor fi erodate ºi folositeca mijloace de propagandã ºi legitimare a noiiputeri comuniste. Prin activitatea preoþilor, cât ºiprin cea a învãþãtorilor, comuniºtii sperau cã vorputea rupe legãturile tradiþionale ce uneaucomunitatea ruralã prin fire nevãzute ºi o fãceauaproape impenetrabilã agenþilor externi, cã îºi vorputea difuza mesajul prin voci respectate, cã vorforma o atitudine favorabilã în opinia publicã(ruralã sau urbanã) faþã de regimul comunist, cãvor controla poziþiile adversarilor politici dininterior, ºi cã vor reduce opoziþia prin mãsuri deforþã. Etichetaþi de cãtre presa comunistã saustructurile de partid drept „duºmani“ ai poporuluiºi ai guvernului democrat, majoritatea preoþilor ºiînvãþãtorilor trebuiau sã facã dovada

istorie recentã

Conflict ºi adaptarePuterea comunistã ºi elitele culturale locale înMaramureºul istoric, 1945-1948

Dorina Orzac

care se stipula faptul cã „Ungaria esteresponsabilã pentru ceea ce se întâmplã cuungurii din afara graniþelor” (articolul 6, alineatul3), dar care acorda drepturi colective substanþialeminoritãþilor naþionale sau etnice de pe teritoriulsãu, prin articolul 68. „Ungaria asigurãparticiparea colectivã a minoritãþilor la viaþapublicã, le dã posibilitatea sã îºi protejeze propriaculturã, sã foloseascã limba maternã. Minoritãþilenaþionale sau etnice pot sã îºi înfiinþeze propriileorganizaþii de guvernãmânt, la nivel local saunaþional”, se aratã în articolul menþionat. Totuºi,în Ungaria nu existau temeri similare precum celedin România. Nimeni nu putea emite pretenþiiteritoriale la adresa Ungariei, iar proporþiaminoritãþilor de pe teritoriul sãu era mult maimicã decât cea a minoritãþilor din România, undenumai minoritatea maghiarã reprezentaaproximativ 7% din populaþie ºi era concentratãgeografic în Transilvania, fost teritoriu al Ungariei.

Prin adoptarea unei legislaþii interne foartegeneroase în raport cu minoritãþile naþionale depe teritoriul sãu, Ungaria a încercat sã impunãaceste principii ca standarde europene în materiede minoritãþi, ceea ce ar fi forþat ºi statele vecine,precum România sau Slovacia, sã adopte mãsurisimilare pentru minoritãþile maghiare de peteritoriile lor. Ungaria a devenit membrã a CE pe6 noiembrie 1990, în timp ce Slovacia ºi Româniaabia în 1993, astfel cã statul ungar avea o poziþieputernicã în cadrul CE, la momentul în carevecinele sale au fost admise. Când România ºi-adepus candidatura pentru a deveni membrã a CE,Ungaria ºi-a condiþionat acceptul de adoptarea de

cãtre România a unor mãsuri care sã garantezeprotecþia minoritãþii maghiare ºi a cerut chiar castatul român sã accepte ºi sã implementezeimediat prevederile Recomandãrii 1201. GuvernulRomâniei a acceptat, atunci, sã adopte primelemãsuri legislative în domeniul învãþãmântului,care sã permitã membrilor minoritãþilor naþionalesã înveþe în limba maternã. Cu toate acestea,Ungaria s-a abþinut atunci când s-a supus la votacceptarea României ca membru al CE. Tactica deinternaþionalizare a problemei minoritãþilor ºiîncercarea de a obþine pe cãi externe a unordrepturi pentru minoritãþi rãmâne ºi astãzi uninstrument preferat al maghiarilor, aºa cum s-aputut observa ºi cu ocazia adoptãrii Recomandãrii1735.

Un alt moment important al relaþiilor româno-ungare ºi, implicit, al relaþiilor autoritãþilor stateleromâne cu minoritatea maghiarã l-a reprezentatanul 1996. Ambele state fãceau eforturi pentru afi acceptate ca membre ale NATO, iar unul dintrecriteriile pe care statele candidate trebuiau sã leîndeplineascã era acela de a nu mai fi implicate învreo disputã transfrontalierã nerezolvatã. Practic,un acord bilateral româno-ungar, prin care celedouã state sã îºi recunoascã reciproc graniþele,devenea obligatoriu. Acesta a fost semnat la 15septembrie 1996, la Timiºoara, dupã negocieridificile, în care Ungaria a încercat din nou sãimpunã în tratat mãsuri privind drepturi colectiveconcrete pentru minoritatea maghiarã ºiacceptarea de cãtre România a Recomandãrii1201. În cele din urmã, documentul acceptat castandard a fost Convenþia Cadru pentruMinoritãþi Naþionale, un document mult mai

„blând” pentru România decât Recomandarea1201. Aceasta din urmã a fost menþionatã doarîntr-o anexã, menþionându-se explicit faptul cã eanu obligã statul român sã acorde drepturicolective maghiarilor. Tot în 1996, UDMR eracooptatã la guvernare, iar relaþiile dintre statulromân ºi minoritatea maghiarã intrau pe un fãgaºmoderat, politic, fiind lãsate în urmã disputeleviolente de la începutul anilor ’90. Practic, deatunci singurul moment cu adevãrat tensionatdintre maghiari ºi români este cel actual, prilejuitde dezbaterile aprinse pe marginea proiectului delege privind statutul minoritãþilor, prin careUDMR sperã sã obþinã autonomie culturalãpentru minoritãþi, spre nemulþumirea unor partideaflate la rândul lor în coaliþia guvenamentalã, înprincipal a Partidului Democrat, condus de EmilBoc. Pe fondul acestor dispute a apãrut ºiRecomandarea 1735, cu directa implicare asenatorului UDMR Frunda Gyorgy.

2211

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2211TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

devotamentului lor sau sã suporte consecinþele.Atacul s-a dezlãnþuit simultan ºi a fost dus cuarme specifice, în funcþie de obiectivele urmãrite.De la „pedepsele“ individuale, se ajunge îndecursul celor patru ani la generalizarea vinovãþieila întreaga categorie socialã sau profesionalã într-un crescendo continuu care se aseamãnã unuibulgãre de zãpadã, care pe mãsurã ce creºte ºi-ºisporeºte forþa, devine tot mai distructiv.

Duºmanii cei mai de temut s-au dovedit a fipreoþii. Suprapus caracteristicilor locale, (peste95% dintre români ºi ucraineni erau greco-catolici), conflictul de la nivel central, întreguvernul Groza ºi ierarhia Catolicã, a dimensionataria relaþiilor între autoritãþile laice, de orientarecomunistã ºi clerul greco-catolic ºi cel ortodox ºi agenerat situaþii specifice. Complexitatea este datãnu de mãsurile previzibile ale autoritãþilor centralefaþã de comunitatea catolicã, ci mai ales de„formulele“ particulare pe care acestea le îmbracãla nivelul Maramureºului. Noua elitã politicã seconfrunta cu douã probleme majore; pe de-oparte, datã fiind dependenþa Bisericii Greco-Catolice faþã de Sfântul Scaun, aceasta era greude subordonat, pe de altã parte, independenþarelativã de care se bucurau preoþii, fãcea ca ºicomunitãþile rurale, masiv greco-catolice, sã searate reticente faþã de „binefacerile“ noului regim.Spijinul constant acordat de preoþii greco-catolici

partidelor istorice3, tradiþiile ºi cutumele locale,dublate de lipsa instrucþiei ºi educaþiei, rata foarte

mare a analfabetismului4, a accesului redus lamijloacele de informare, fãceau din preot nunumai un furnizor de servicii religioase, ci înacelaºi timp, o autoritate ºtiinþificã, moralã,politicã, un formator de opinie.

Lãsând neatinse fundamentele religioase ºiobiceiurile ancestrale, autoritãþile au gãsitmodalitatea de a distruge ierarhia greco-catolicãprin susþinerea prozelitismului ortodox, deºiaceste practici nu se regãsesc la nivelul întreguluispaþiu românesc. Prin aceasta au încercat sãproducã din start o dublã identificare; BisericaOrtodoxã devenea, în noua viziune, singurapãstrãtoare a spiritualitãþii poporului român, atradiþiei monarhice, iar Biserica Greco-Catolica seidentifica cu „duºmanul“. Sprijinul pe care-l ofereaBisericii Ortodoxe trebuia sã infirme zvonurilelansate de clericii catolici privind conflictul dintreideologia comunistã ºi Bisericã, dar sãdemonstreze faptul cã regimul de democraþiepopularã era singurul viabil, cã „…existã olegãtura stânsã dintre Biserica Ortodoxã ºi BPD,…este credinþa regelui ºi a Guvernului Democrat

deci trebuie sã fim ca ei“5, aºa cum se arãta într-un articol publicat în Graiul Maramureºului. Încazul Bisericii Greco-Catolice, mãsurile coercitiveîndreptate împotriva preoþilor greco-catolicideveneau rezultatul firesc, ºi de aºteptat, alatitudinii greºite pe care aceºtia o aveau faþã deregim, faþã de Biserica Ortodoxã, faþã deautoritãþile locale.

Preoþii ortodocºi, conºtienþi de ajutorul pecare-l pot primi din partea autoritãþilor, audevenit sprijinitori fervenþi ai acþiunilor depreluare a puterii duse de BPD (Blocul PartidelorDemocratice), apoi de FND (putem vorbi de ocoincidenþã de interese). Iosif Þint, protopopulortodox al Maramureºului, membru în Comitetuljudeþean al Frontului Plugarilor, devine candidatpe listele BPD pentru Parlamentul României ºiPreºedinte al Biroului electoral judeþean laalegerile din 1946, în numele aceleiaºi alianþe6.Statutul sãu de candidat a presupus participareala campania electoralã, la întrunirile cuelectoratul, la organizarea strategiei de câºtigare aalegerilor, implicând prin activitatea sa ºi instituþia

al cãrei membru era. La fel de activi erau ºicolegii sãi, membri în Frontul Plugarilor, sau doarîn Uniunea Preoþilor Democraþi7.

Strategia de distrugere a Bisericii Greco-Catolice mai cuprinde ºi agitarea spiritelorcredincioºilor pe chestiuni religioase, dublate depromisiuni populiste. Începe o campanie deîntâlniri, vizite ºi slujbe religioase dusã de oparte a preoþilor ortodocºi, care urmãrea atâttrecerea masivã a populaþiei la religia ortodoxã,cât ºi promovarea noilor lideri politici comuniºtisau proveniþi din grupãrile politice fidelepartidului comunist. Astfel, în satele Breb ºiCãlineºti este trimis periodic preotul NicolaeGhindea pentru a-i convinge pe credincioºi sãîmbrãþiºeze religia ortodoxã. În schimbul acestuiefort ei urmau sã beneficieze de deblocareatreierãtorii ºi a preselor de ulei8. La 1 martie1947, împreunã cu învãþãtorul Ion Bulurea, subpretextul reorganizãrii PSD, acesta vine din nouîn comunã ºi afirmã cã terenul Bisericii urmeazãsã fie expropriat în beneficiul viitoarei BisericiOrtodoxe, ºi doar înlãturarea preotului greco-catolic din fruntea Cooperativei va permiteaprovizionarea acesteia. Preotul GheorgheMureºan, în faþa unui grup de þãrani din ValeaHotarului afirmã cã numai trecerea lor laortodoxie va determina autoritãþile sã le oferemuntele Runcul pentru pãºunat, cã „doardeputaþii Þint ºi Urdea sunt ortodocºi !“9. Acelaºipreot vorbeºte în numele administraþiei la Ocnaºugatag, în timpul campaniei electorale din martie194810, iar preotul Vasile Pop este folosit pentrua organiza un plan de compromitere a întruniriielectorale þãrãniste de la Ocna ºugatag din aprilie194811. Cu ocazia alegerii Episcopului ortodox deMaramureº, la 28 noiembrie 1947, la Bucureºtipleacã o delegaþie formatã din Iosif Þint,preºedintele Tribunalului, procurorul ºef alParchetului, chestorul Poliþiei, secretarul Episcopieiºi primarul localitãþii Borºa12.

În paralel cu sprijinirea ortodocºilor, se duce ocampanie de defãimare a catolicilor, mult maivizibilã din 1946. Vor avea loc atacuriindividuale13 apoi se trece la compromitereaierarhilor superiori14 (Episcopul greco-catolic esteacuzat de implicare în trafic cu valute strãine,„descoperire“ fãcutã la mãnãstirea Bixad15). Ei nusunt doar „maniºti“, devin, dupã desfiinþareaPartidului Naþional Þãrãnesc „speculanþi ordinariîn slujba imperialismului american“.

Deºi se puteau baza pe legislaþia promovatãde guvernul Groza, autoritãþile au luat mãsuri ºipe plan local pentru facilitarea trecerii la religiaortodoxã. Membrii „grupãrilor democratice“ suntsfãtuiþi sã intre în Consiliile Parohiale, acolo unde,în mod tradiþional, locul era rezervat elitei ruraleþãrãneºti. În noul spirit democratic, care trebuia sãlegitimeze orice acþiune de naturã politicã,economicã, culturalã, erau sprijinite ºi elementeledefavorizate, „oameni cu sufletul curat ºicunoscãtori ai realitãþii din popor“ sã facã partedin aceste grupuri considerate exclusiviste.Desfiinþarea oficialã a Bisericii Greco-Catolice vagãsi în unele localitãþi (Rozavlea) ConsiliiParohiale dominate de comuniºti ºi care auanihilat orice forme de opoziþie. O parte dinpreoþi s-au arãtat intransigenþi, preferând sãsuporte consecinþele refuzului lor de a îmbrãþiºanoua credinþã, alþii au optat pentru continuareaprofesiei în cadrul instituþional al BisericiiOrtodoxe, pãstrând aproape neschimbate ritualul,ceremoniile, sãrbãtorile greco-catolice.

Corpul profesoral, învãþãtori ºi profesori, avariat numeric între 149 persoane în 1945, 206 în1946, 340 în 1947 ºi 338 în 194816. Dintreaceºtia, aproximativ 30% erau suplinitori. La fel

ca ºi în perioada interbelicã, problemele cele maigrave cu care se confruntau erau lipsa spaþiilor deînvãþãmânt ºi frecvenþa redusã a elevilor. Cu toateacestea, atât în mediul urban, dar cupreponderenþã în cel rural, învãþãtorii se bucuraude respect, aveau o situaþie materialã superioarãcategoriilor largi ale populaþiei. Ea se baza peveniturile salariale, proprietãþi funciare ºi folosireapersonalã a terenurilor aparþinãtoare ºcolilor.Mulþi dintre ei locuiau în localurile ºcolareprevãzute cu locuinþã. Anul 1946 aduce însã oînrãutãþire a situaþiei materiale, amânarea repetatãa plãþii salariilor, retragerea facilitãþilor de cazareºi folosire a proprietãþilor funciare ale ºcolilor încare munceau17.

Participarea cadrelor didactice la viaþa politicãºi culturalã a îmbrãcat mai multe forme demanifestare, în cadrul formaþiunilor politice, înstructurile administrative sau în cadrul asociaþiilorculturale. Comuniºtii ºi-au circumscris atitudineafaþã de profesori în funcþie de necesitãþile practiceºi ideologice; într-o primã fazã, au cãutat sã-i aibãaproape, promovându-i în funcþii de conducere,atât în aparatul de stat cât ºi în organizaþiile demasã, într-o fazã secundã au început sã-imarginalizeze, pe mãsurã ce erau formate cadreloiale din rândul muncitorilor ºi þãranilor.

La rândul lor, profesorii s-au raportat diferitfaþã de autoritãþi. Dupã o deschidere relativã cãtreîntreg spectrul politic sau sprijin puternic acordatpartidelor istorice, apare un fenomen de înrolareformalã, dar masivã, în cadrul „formaþiunilorpolitice democrate“, dar nu în PCR, odatã ceacþiunile dure împotriva vechilor forme deautoritate politicã sporesc. Spre sfârºitul perioadei,ei devin simple curele de transmisie a politicilorguvernamentale care se realizau prin programeleeducaþionale, refuzându-li-se posibilitatea de a seexprima politic.

Datele statistice furnizate atât de partidulcomunist cât ºi de Inspectoratul ºcolar Judeþeanconsemnau pentru luna ianuarie 1946, cã, din cei216 învãþãtori chestionaþi, (135 români, 53maghiari ºi 28 ruteni), doar 3 erau înscriºi în PCR(Partidul Comunist Român), 41 în PSD (PartidulSocial Democrat), 3 în FP (Frontul Plugarilor), 18în PNL (Partidul Naþional Liberal), 5 în PNÞ(Partidul Naþional Þãrãnesc), 13 în UDU(Uniunea Democratã Ucraineanã), ºi 16 în UPM(Uniunea Popularã Maghiarã), iar 113 declarau cãnu fac parte din nici un partid politic. Niciprofesorii nu pãreau mai grãbiþi sã se înscrie învreun partid politic; la Liceul Dragoº Vodã, din 25de cadre didactice, doar 3 erau înscrise în PSD; laLiceul Domniþa Ileana, 2 cadre didactice eraumembre în UFA, în timp ce 22 nu erau înscrise înformaþiuni politice. La Liceul de Stat ucrainean ºiGimnaziul romano-catolic maghiar de fete nuexistau membri de partid. Doar la Liceul romano-catolic maghiar de bãieþi 14 profesori eraumembri UPM, 2 erau înscriºi în PCR ºi 9neînscriºi18.

Dupã doar cinci luni, în urma „invitaþiei“transmise de prefectul Maramureºului (nr.3731/1946), de Democratizare a Aparatului deStat19 prin care toþi funcþionarii erau chemaþi capânã la 1 iunie 1946 sã se înscrie într-oorganizaþie democraticã, simpatiile vor cunoaºteradicale transformãri. Din cei 175 învãþãtori, 102se declarau membri PSD, 1 era membru PCR, 27erau membri PNL Tãtãrescu, 12 erau înscriºi înPNP (Partidul Naþional Popular), 7 fãceau partedin PNÞ, 9 fãceau parte din FP, iar 17 erau fãrãpartid20. Nici la Dragoº Vodã afinitãþile procomuniste nu prea existau, un singur membru erainscris în partidul comunist, 2 erau înscriºi în

2222

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2222 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

PSD, 1 fãcea parte din FP, 1 era membru PNP, 3erau membri PNL ºi 16 erau fãrã partid. Liceulromano-catolic maghiar de bãieþi avea 4comuniºti, 22 înscriºi în UPM, 1 înscris în PNp.Aceste date ne permit observarea a cel puþin douãtendinþe, ºi anume, încercãrile disperate aleautoritãþilor de a-ºi apropia angajaþii înperspectiva alegerilor, dar ºi asumarea formalã, decãtre cadrele didactice, a calitãþii de membru aunor formaþiuni politice subordonatecomuniºtilor, într-o vreme când, calitatea demembru al PCR nu era o condiþie indispensabilãpentru promovarea în funcþii publice.

Accesul la funcþiile cheie ale sistemuluiadministrativ se face pe criterii politice, nuprofesionale. Nicolae Vancea (învãþãtor), prefectdin 15 august 1946, ocupa poziþia de preºedinteal Frontului Plugarilor, iar Teodor Vancea(învãþãtor), primarul Sighetului pânã înseptembrie 1948, ocupase funcþia de subinspectorºcolar ºi era preºedinte al PNP, apoi al PSD21. ÎnPCR, accesul la funcþii le era blocat. Se întâlneºtetotuºi o singurã excepþie, Aurel Coman, (secretarpolitic al PCR, filiala Maramureº între decembrie1946- martie 1947 ºi între ianuarie- iunie 1947)este profesor prin pregãtire dar nepracticant.Poziþia cea mai înaltã în care se putea ajunge eraaceea de membru în Comitetul judeþean al PCR.Cu toate acestea, în 1947, doar unul din cei 19membri ai Comitetului Judeþean era intelectual, lafel stând lucrurile ºi în Comitetul plãºii Viºeu22.Un an mai târziu situaþia era neschimbatã. La 1ianuarie 1949, intelectualii vor fi promovaþi doarpânã la poziþia de membrii în Comitetele deplasã, 1 din cei 13 membri în plasa Sighet, 1 din12 în plasa ºugatag, nici unul în plasele Iza ºiViºeu23. Profesorilor li se rezervã însã douãînsãrcinãri precise în structurile PCR-puteau sã fieinstructori la resortul þãrãnesc (Ioan Pop -inspector ºcolar al plãºii ºugatag ºi Ioan Petreuº -inspector ºcolar al plãºii Iza24) ºi responsabili aiºcolilor de cadre- (Ioan Berinde, Bela Tabac, PetreLenghel-Izanu).

În structurile administrative, participareaînvãþãtorilor va cunoaºte o curbã ascendentã pânãla jumãtatea anului 1948, dupã care descreºtereaeste bruscã. Într-o primã fazã îi gãsim fãcândparte din Comitetele de întrajutorare asinistraþilor (comitete de binefacere) alãturi deprimari, notari, preoþi, într-o primã încercare de amobiliza elita ruralã/urbanã la efortul dereconstrucþie25. Odatã cu modificarea legiiadministrative în iunie 1947, îi regãsim înComisia Interimarã Judeþeanã ºi în cele locale- 2persoane în Comisia Judeþeanã, 2 în Comisiaoraºului Sighet26, 5 la plasa Iza, 3 la plasaªugatag ºi 4 la plasa Viºeu27. Participarea înstructurile de conducere a judeþului nu vaînsemna permanentizarea acestor poziþii. Înianuarie 1949, în aparatul de stat judeþean seaflau doar 2 intelectuali din 158 de persoane(1,2%), iar la nivelul organizaþiilor de masã 6 din299 (2%) persoane.

Dificilã s-a dovedit ºi înrolarea în organizaþiasindicalã. În raportul pe luna octombrie 1947 alsecþiei sindicate a PC, filiala Maramureº, se arãtaîngrojorarea cu privire la organizarea alegerilor înSindicatul învãþãtorilor. Din cei 150 învãþãtori cudrept de vot, doar 6 erau comuniºti, 12 eraumembri FP ºi restul, deºi declarau cã sunt membriPSD, erau consideraþi reacþionari. Singura ºansãde a câºtiga alegerile ar fi constat în trimitereaunui membru delegat de la Uniune sauConfederaþie al PC-ului28. În urma alegerilor,regãsim în funcþiile de conducere un gruprestrâns, care activa la inspectorat, în

administraþie, în partide. O parte din aceste cadredidactice fuseserã evidenþiate pentru meritedeosebite în domeniul muncii ºcolare ºiextraºcolare“ ºi avansate în grade superioare decãtre MEN29. Tot pe aceºtia îi regãsim înrolaþi însingura Asociaþie Culturalã din Maramureº,Ateneul Român „Lucreþiu Pãtrãºcanu“, al cãruiscop este ridicarea nivelului cultural al populaþieijudeþului. Format ºi prin contribuþia unorpersoane cu funcþii de conducere, (director-Gh.Dãncuº, secretar administrativ-Dumitru Damian,secretari culturali-Teodor Borca ºi MihaiTomoioagã; membrii – Mihai Pop, medic primarSighet, Gh. Hanganu, Olga Coman, NicolaeVancea, Iuliu Marchiº, Ion Berinde, Sever Roxin,directorul spitalului Sighet, Aurel Coman, secretarPC, Petre Lenghel Izanu), el trebuia sã înlocuiascãactivitatea desfãºuratã pânã atunci de asociaþiileculturale ºi religioase, cele de tineret sau sportive,care fuseserã active în perioada interbelicã.Împreunã cu secþiile de culturã ale PC ºi FP(responsabilii erau muncitori sau þãrani), Ateneultrebuia sã organizeze ºedinþe publice, serbãriºcolare, manifestãri sportive care sã preaslãveascãURSS ºi realizãrile sale în domeniul artistic, dar ºisocial, economic ºi politic. Un ajutor însemnatvor primi din partea ARLUS (din 1946 condus deMoiº Ion, þãran, responsabil cu activitãþile FP),care va prelua, dupã discreditarea lui Pãtrãºcanu ºidizolvarea asociaþiei care-i purta numele, iniþiativaorganizãrii manifestãrilor dedicate URSS.

Nu putem lãsa la o parte activitateajurnalisticã. Ea este reprezentatã exclusiv de presasubordonatã puterii. Din 13 octombrie 1946 aparesingurul ziar în limba românã, sãptãmânalulGraiul Maramureºului. Fãrã sã fie vorba deprofesioniºti, în paginile sale semneazãreprezentanþi din toate pãturile sociale, careconsiderau cã au ceva de spus, (Lazãr Chindriº,Ioan Ulici-preºedintele oficiului PTT Sighet, TeodorVancea-primar Sighet, Victor Chiºiu, Vasile Bologa,Petre Codrea, Mihai Tomoiagã, maior ªtefanDãcuº) unii, foºti redactori din perioada interbelicã(directorul Gh. Dãncuº, Petre Lenghel Izanu,Nicolae Vancea), covertiþi acum în apãrãtori ºipromotori ai noii ordini social-politice.

Veniþi la putere cu ajutorul Armatei Roºii ºisub directa îndrumare a PCUS, comuniºtii româniaveau de surmontat câteva bariere dificile, la nivelcentral, dar ºi local, pentru a-ºi putea desãvârºiproiectul de „democratizare” a României.Indiferent cã ºi-au fãcut stagiile de pregãtire laMoscova sau în închisorile româneºti, noiiautoimpuºi lideri politici, se arãtau foarte deschiºiºi doritori de a cunoaºte ºi aplica modelul sovietic,deja validat în perioada interbelicã în URSS.

Dacã la nivel central, strategiile de acaparare aputerii puse în practicã erau general valabile lanivelul întregului spaþiu central ºi est european(Setton Watson identifica trei asemenea modalitãþi-cea a coaliþiei reale, formale-mlãºtinoase,monolitice), la nivel regional ºi local mecanismelede implementare a noilor structuri trebuiaunuanþate, cãci aici devenea vizibil impactulmãsurilor legislative, economice, sociale, politicesau administrative. Totodatã, aici se produceconfruntarea realã între cele douã lumi, deveniteantagonice, societatea tradiþionalã, încãnesemnificativ modernizatã, antisovieticã, ataºatãinstituþiei monarhice ºi „noul regim de democraþiepopularã” promovat de Moscova. În acest context,o importanþã similarã se acordã nu numaistructurilor centrale, ci ºi resurselor umane locale,cele care trimit impulsurile venite de la centru sprecomunitãþile umane ºi primele care preiau ºoculresimþit de societate ºi-l transmit mai departe.

Nu trebuie sã cãdem, însã, în greºeala de aanaliza aceste fenomene numai din perspectivaunui „scenariu” comunist de cucerire a puterii.Îndeosebi pentru perioada 1945-1948, trebuieavute în vedere ºi modificãrile determinate decriza prin care trecea Europa ºi implicit Româniala sfârºitul rãzboiului, de consecinþele particularepe care acesta le-a avut în diverse zone ale þãrii,de lipsa de informare a opiniei publice cu privirela evenimentele de politicã internaþionalã ºiinternã care urmau sã modifice propriul ei statut,de încercãrile de cucerire a puterii de cãtre altegrupuri sociale, nu neapãrat comuniste, care seaflau în aceastã perioadã într-o poziþieconvenabilã. Nu trebuie uitaþi nici oportuniºtii ºicei care, profitând de situaþie, au cãutat sã-ºimaximizeze poziþiile, indiferent de funcþiile,avantajele ºi statutul deþinute anterior.

Note:1 Irina Culic, Câºtigãtorii. Elita politicã ºi democratizarea

în România 1989-2000, Limes, Cluj-Napoca, 2002, p. 28.2 Gh. Teodorescu, “Elitele-controverse teoretice ºi realitãþi

culturale”, in Xenopoliana, IV, 1996, 1-4, p. 26.3 Din cei 37 membri ai Comitetul executiv judeþean al

Organizaþiei PNÞ Maramureº, 17 erau preoþi greco-catolici.Graiul Maramureºului, an XVI, nr. 24, 23 august 1947, f.1.

4 Potrivit recensãmântului din ianuarie 1948, rataanalfabetismului, cea mai mare din þarã, este mult mai ridicatãîn zonele majoritar rutene ºi româneºti. Între extreme (1%pentru Ocna-ºugatag -majoritate maghiarã ºi 90,5% în Poienilede sub Munte -populaþie exclusiv ruteanã), procentele variazã,în funcþie de populaþie, apropierea de oraº sau de altecomunitãþi puternic alfabetizate, între 72,6%-Strâmtura,70,5%-Poienile Glodului, 65, 3%-Cuhea, 60%-Rozavlea (plasaIza), 82%-Crasna Viºeului, 73%-Borºa, 42,3%-Viºeu de Sus(plasa Viºeu), 65,7%-Rona de Jos, 60%-Valea Viºeului, 3,9%-Bocicoiul Mare, 7,2%-Coºtiui (plasa Sighet). Institutul Centralde Statisticã, Îndreptarul statistic al judeþului Maramureº(rezultate provizorii ale Recensãmântului agricol ºi alpopulaþiei dela 25 ianuarie 1948), Imprimeria Naþionalã,Bucureºti, 1949.

5 Graiul Maramureºului, an XV, nr. 7, 1 decembrie 1946,f.3.

6 Direcþia Arhivelor Statului Maramureº, fond Comitetuljudeþean al Partidului Comunist, Sighet (în continuarePCMM), 15/1946, f.3-5.

7 Direcþia Arhivelor Statului Maramureº, fond Prefectura(în continuare Prefectura), 261/1946, f.69.

8 Prefectura, 94/1947, f.6-7.9 Ibidem, f.3.10 Graiul Maramureºului, nr. 13, an XVII, 20 martie

1948, f.1.11În raportul plãºii ºugatag pe luna aprilie 1946 sunt

arãtate câteva din mãsurile luate pentru împiedicareadesfãºurãrii Congresului PNÞ la Ocna ªugatag-organizarea deechipe în satele vecine pentru a opri mulþimile sã ajngã laîntrunire, organizarea minerilor din Ocna ªugatag, pregãtireaunor echipe de ºoc pentru boicotarea Congresului, contactpermanent cu preotul ortodox Vasile Pop. PCMM, 4/1946,f.30.

12 Graiul Maramureºului, nr. 34, an XVI, 28 noiembrie1947, f.2.

13 Graiul Maramureºului, nr. 2, an XVI, 20 octombrie1946, f.1.

14 Ibidem.15 Graiul Maramureºului, nr. 28, an XVII, 19 iunie 1948,

f 4/6.16 Prefectura, 217/ 1947, f. 1 ºi Graiul Maramureºului, nr.

2, an XV, 20 octombrie 1946, f.3.17 Prefectura, 23/1947, f.4.18 Prefectura, 261/1946, f.12-14.19 Prefectura, 261/1946, f.97.20 Prefectura, 261/1946, f.196-198.21 PCMM, 50/1948, f.10-12.22 PCMM, 34/1947, f.102, 105.23 PCMM; 70/1949, f.1-3.24 PCMM, 33/1947, f.13.25 Prefectura, 12/1945, f.12.26 Graiul Maramureºului, nr. 18, an XVI, 13 iulie 1947,

f.1.27 Direcþia Arhivelor Statului Maramureº, Fond Pretura

Sighet (în continuare Pretura Sighet), 98/1946-1947, f. 170-178.28 PCMM, 29/1947, f.27.29 Graiul Maramureºului, nr. 29, an XVI, 19 octombrie

1947, f.3.

2233

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2233TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

C hestiunea eticã a clonajului subîntindeprobleme filosofice grave privind, demanierã generalã, definiþia noþiunii de

«persoanã» ºi în mod particular problema«identitãþii personale de-a lungul timpului».Dezbaterea de filosofie moralã asupra clonajuluiuman are ca fundal controversele încã neelucidateale dificultãþii raportului corp/spirit.

Chestiune vastã prin interdisciplinaritatea ei,dilema se poate rezuma astfel: faptul cã nu existão definiþie satisfãcãtoare a conceptului depersoanã conduce la numeroase confuzii îndisputele actuale asupra statutului etic al clonuluiuman; or, atâta timp cât criteriile de identitatepersonalã nu vor fi clarificate, nu vom dispunenici de o bunã definiþie a persoanei nici deelucidarea statutului de clon uman.

Importanþa acestei chestiuni este cu atât maidramaticã cu cât progresele tehnologice încercetãrile biomedicale au depãºit cu mult, destulde recent, rezultatele reflecþiilor etice. Aparent,progresul tehnoºtiinþific avanseazã cu mult mairepede decât ideile noastre speculative. Înrealitate, aceste chestiuni au o anumitã perenitatemetafizicã fiind deja tratate încã din antichitate.Este suficient sã reluãm problematica ºi sã oreconsiderãm cu noile instrumente epistemologicecontemporane. Doar opinia publicã ºi mai aleslegislaþia nu sunt gata sã facã faþã acestor crize.

1. Argumentul raþionalitãþii morale

1.1 Principiul de raþionalitatenecesarã

Argumentul central al acestui articol se poatedezvolta în douã etape: i) pentru a putea acþionaîn mod moral, ar trebui sã o facem în urma uneidecizii raþionale; ii) dar nu putem sã luãm deciziiraþionale dacã nu am elucidat noþiunilefundamentale care privesc intenþiile ºi acþiunilenoastre. Altfel spus, nu putem sã ne comportãmmoral decât în cunoºtinþã de cauzã. Ambelecondiþii sunt necesare, dar insuficiente, pentru agaranta reuºita moralã a acþiunilor noastre. Deaceea, aceste clauze nu ne aratã ceea ce trebuie sãfacem pentru a acþiona convenabil din punct devedere moral, ci care sunt “situaþiile limitã” careriscã sã scape domeniului eticii ºi care, prinurmare, nu mai pot justifica actele noastre lanivel moral. De unde ºi problema filosoficã,deoarece clonajul reproductiv uman pare sã sesustragã exigenþei de raþionalitate instauratã deargumentul nostru.

Unul din argumentele logice invocate înfavoarea clonajului uman este cã nu existã nici unpericol în multiplicarea persoanelor, plecându-sede la o origine comunã, deoarece oricumidentitatea lor nu este ameninþatã: acestea nusunt aceleaºi. Deci “dreptul nostru la unicitate”, ºiastfel demnitatea nostrã, ar fi prezervate!Analysele noastre (din studii precedente ºi de

specialitate) confirmã într-adevãr aceastãconcluzie. Prin clonare reproductivã se urmãreºteobþinerea unui organism identic, dar rezultatulparadoxal este o persoanã diferitã.

Dar dacã rezultatul analizei este denecontestat, interpretarea eticã pe care i-o dãmeste complet diferitã. Altfel, a persista pe aceastãcale, ar echivala cu o confuzie gravã între logicã,gnoseologie ºi eticã. Toate sunt domenii diferiteale filosofiei, dar ceea ce este posibil într-unul numerge în celãlalt. Cu toate acestea, existã legãturi,poduri sau trecãtori între cele trei domenii, iarprintre acestea, principiul de raþionalitate ni separe cel mai important.

Argumentul nostru de raþionalitate impune orelaþie coerentã de necesitate între analiza logicã,înþelegerea conceptualã ºi activitatea noastrãcognitivã, pe de-o parte ºi deciziile ºi acþiunilenoastre morale, pe de altã parte. Altfel, lãsând locarbitrariului, deciziile noastre nu vor fi doarcontradictorii ºi iraþionale, ci mai mult se vor aflaîn afara câmpului eticii. Nu putem acþiona înmod corect fãrã a cunoaºte situaþia.

Aceastã regulã devine imperativã atunci cândriscãm sã declanºãm prin acþiunile noastreprocese sau fenomene ireversibile. Altfel spus,existã o relaþie de necesitate care garanteazãcoerenþa dintre cunoºtinþele ºi deciziile noastre.Un raport epistemic (gnoseologic) nedeterminat,vag sau problematic cu lumea nu poate da naºteredecât unor decizii arbitrare ºi astfel iraþionale.Prin urmare, acþiunile noastre vor fi mai degrabãimorale decât morale. Pentru ca sã se stabileascão relaþie necesarã între cunoºtinþele ºi acþiunilenoastre, ar trebui ca primele sã fie precise,adecvate, coerente ºi astfel sã le determine peultimele. Oricât de slabe, tolerante, relative ºilaxiste ar fi regulile noastre morale, acestea nupot fi fructul hazardului ºi al arbitrariului.

1.2 Un principiu de meta-eticã

Oricare ar fi tipurile de eticã pe care le vomconsidera, va exista întotdeauna un principiu deraþionalitate impunând cunoaºterea, clarificarea,înþelegerea, explicarea noþiunilor fundamentaleutilizate. Acest principiu este utilizat în elaborarearegulilor, în luarea de decizii ºi în împlinireaacþiunilor noastre. În caz contrar, fiind prizonieriai arbitrariului, vom putea sã facem ce vrem,deoarece o acþiune va avea tot atâta justificare dea fi efectuatã ca oricare alta. Însã nu acestrelativism universal este ceea ce cãutãm, atuncicând elaborãm principii ºi reguli etice, pentru ane organiza viaþa moralã.

Am putut constata în cercetãrile noastre cãnoþiunea cheie de “persoanã” este o noþiune vagã,nedeterminatã. Astfel, faþã de noþiunile adiacentede embrion, de zigot, de duplicatum ºi de clon,ne aflãm în aceeaºi condiþie de nedeterminarecognitivã, un fel de impas epistemologic ºi moral.Aceastã situaþie nu ne permite sã luãm deciziiraþionale pur ºi simplu pentru cã acestea nudecurg în mod necesar; sunt arbitrare. Cum sãtragem o concluzie necesarã dintr-un concept vag,

problematic sau neînþeles? Nici nu avem nevoiesã facem apel la principiul de precauþie sau la

principiul de responsabilitate1, deoarece înaintechiar de a fi prudenþi, circumspecþi sauresponsablili, noi trebuie sã fim raþionali!Acþiunile noastre nu ar putea fi imputabile decâtdacã am putea sã justificãm sau sã explicãm înmod liber aceste acþiuni. Dar libertatea însãºi aacþiunilor ºi a deciziilor noastre nu se poate fondape ignoranþã ºi pe iraþional.

În realitate, acest principiu est presupus înmod implicit, chiar dacã este inoperabil, deoarceprost înþeles, în majoritatea cazurilor. Din pãcateacesta trece neobservat din cauza formulãrilordiferite, fiind explicitat în funcþie de tipul de eticãpe care îl adoptãm.

De exemplu, pentru relativistul cultural, onoþiune cheie este toleranþa. Pentru a introduceaceastã idee înþeleasã ca principiu etic, el arenevoie de o teorie coerentã ºi argumentatã care-iva permite sã explice universalitatea relativismuluisãu. Dar aplicarea acestui principiu de toleranþã sedovedeºte a fi deficitarã, pentru cã relativistulintrã în dezacord cu normele propriei societãþi.Nu putem sã respectãm în acelaºi timp toatenormele noastre etice ºi cele ale celorlalþi, curiscul de a fi inconsecvenþi ºi deci incoerenþi.

Dimpotrivã, pentru un subiectivist, judecãþilemorale nu vor mai constitui expresia convenþiilorsociale, ci rezultatul vieþii afective a indivizilor.Este vorba tot de relativism, dar de un relativismindividual, deci încã ºi mai generalizat.Inconvenientul acestui principiu este cãinstaureazã un fel de anarhie moralã eliminândastfel orice normã eticã. Totul depinde de bunulplac al fiecãruia.

Deasemeni intuiþionistul încearcã sã fondezecunoaºterea moralã pe intuiþii morale ºi peadevãruri evidente prin ele însele. Însã intuiþiile ºiadevãrurile evidente sunt deasemeni datoraterelativismului cultural ºi psiholgiei indivizilor. ªiexemplele pot continua.

Prin urmare, decizia de a clona fiinþe umanepare a fi un act iraþional deoarece este decretat ºiefectuat în mod arbitrar. Din pãcate, principiulnostru de raþionalitate nu garanteazã reuºitamoralã a acþiunilor noastre, dar ne indicã acelesituaþii în care nu mai putem acþiona în deplinãcunoºtiinþã de cauzã. Concluzia imediatã, în cazulclonajului reproductiv uman, este cã nu putemdecide sã-l facem, deoarece nu ºtim ce facem. Odovedesc dilemele urmãtoare.

2. Dileme etice aleclonajului uman2.1 Dilema recunoaºterii

Orice filosof ar trebui sã ºtie cã identitateanumericã (orice lucru este identic cu el însuºi,unul ºi acelaºi – latinul solo numero) nu poate filogic confundatã cu identitatea calitativã (unlucru are aceeiaºi culoare, formã, calitate cu unalt lucru sau cu el însuºi). Însã la niveluldistincþiei practice pe care o putem face, altfelspus, raportat la posibilitãþile noastre decunoaºtere ºi de recunoaºtere a obiectelor ºi apersoanelor, faptul pare imposibil. În cazulgemenilor perfecþi ºtim cã aceºtia nu au aceeaºiidentitate numericã. Dar identitatea lor calitativãne împiedicã sã-i recunoaºtem. Îi confundãm înmod constant. Existã deci un obstacolepistemologic privind mecanismul nostru de

remarci filosofice

Dificultãþi etice ale clonajulreproductiv uman

Jean-Loup d'Autrecourt

2244

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2244 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

recunoaºtere a persoanelor, care este la origineaproblemelor etice.

Încãlcãrile legii parcticate de gemenele perfecteprin intervertire de persoane sunt monedãcurentã. Când gemenele decid sã se amuze, nicipãrinþii, nici soþii, nici prietenii lor ºi cu atât maipuþin autoritãþile nu îºi dau seama. Într-un anumesens, aceste situaþii sunt un fel de divertismente ºifurnizeazã subiecte interesante pentru literaturãsau pentru cinema. Totuºi atunci când este vorbade o situaþie gravã care transgreseazã în modbrutal legile, faptele se complicã deja enorm.“Cine este responsabilul, cine este culpabilul”?rãmâne o întrebare fãrã rãspuns. Or, în cazul uneisituaþii care nu mai este naturalã ci artificialã(reproducerea umanã asexuatã), atunci cândtrebuie clonaþi mai mulþi indivizi umani plecându-se de la o sursã comunã, dificultãþile vor fiexponenþiale ºi astfel imposibil de controlat.

Astfel importanþa identitãþii calitative în cazulpersoanei umane, care conduce la confuzia cuidentitatea numericã, duce la un eºec derecunoaºtere în activitãþile noastre cognitivecotidiene. Aceastã situaþie este plinã de consecinþedin punct de vedere juridic ºi moral, într-o lumeîn care clonajul ºi duplicarea persoanelor devinposibile.

2.2 Dilema responsabilitãþii

Dar dupã anumiþi filosofi mai entuziaºti,legislaþia s-ar adapta în aºa fel încâtresponsabilitatea sã fie transmisã de la persoanaoriginalã la clonii acesteia sau la diversele saleduplicata fãrã ca identitatea numericã sã fienecesarã.

Dimpotrivã, credem cã deocamdatã lucrurilesunt prea complicate pentru a putea facepreviziuni atât de optimiste. Cum am putea sãºtim care este originalul dacã identitatea numericãnu este necesarã? Sã presupunem cã o persoanãumanã (originalul) este un criminal în serie, carea comis crime ireparabile descoperite dupãclonarea sa. Conform justiþiei þãrii respective, estecondamnat la moarte. Rezultã astfel cã toþi cloniitrebuie sã treacã prin scaunul electric sau sã fieînchiºi în mod preventiv? Faptul pare absurd,deoarece crima a fost înfãptuitã de o singurãpersoanã, nu de mai multe!

Sau sã imaginãm un grup de cloni ai unuisingur individ, care decid sã atace o bancã. Vorputea acþiona fãrã sã se deghizeze. Alte clone îºicontinuã activitãþile în altã parte în toatãlegalitatea. Cum pot fi identificaþi culpabilii? Esteexact genul de situaþie juridicã nedeterminatã. Pescurt, identitatea calitativã este importantã pentruidentitatea personalã, dar nu atât de mult cât seafirmã.

Bineînþeles cã legislatorul poate remedia, încazul precis al clonilor, prin mãsuri detrasabilitate electronicã (trasori sau procesoareinformatice sub-cutanee) pentru a permiteidentificarea lor automatã ºi sigurã, în acelaºi felîn care se procedeazã cu animalele. Dar acest gende mãsuri, care sunt împotriva celor maielementare libertãþi umane, nu ar putea fijustificate de nici un tip de eticã demnã de acestnume. Deci dilema recunoaºterii ºi aresponsabilitãþii rãmâne.

2.3 Dilema moºtenirii

O altã dilemã a clonajului provine din faptulcã se opune relaþiei de ancestralitate (între tatãsau mamã ºi copii). Precizãm, pentru cei care

ignorã, cã noþiunea numitã “ancestralã” a fost unadin noþiunile cheie ale programului fondaþional

logicist al lui Frege2. Filosoful german a utilizataceastã noþiune în demersul sãu de justificare amatematicilor. De exemplu, vom numi strãmoºi ailui x, expresiile urmãtoare: tatãl lui x, tatãl tatãluilui x, tatãl tatãlui tatãlui lui x (considerândbineînþeles cã o persoanã nu are mai mult de untatã). Astfel, relaþia ancestralã ne permite sãfacem raþionamentul urmãtor: dacã y ºi z suntdoi strãmoºi diferiþi ai lui x, atunci fie y este unstrãmoº al lui z, fie z este un strãmoº al lui y.

Relaþia ancestralã granteazã din punct devedere logic ºi metafizic succesiunea princontinuitate conform principiului originii. Aceastase aflã, printre altele, la baza identificãriipersoanelor umane ºi a posibilitãþii dereconstituire a arborilor genealogici. Or princlonaj aceastã relaþie este complet distrusã. Tatãlºi mama pot fi luaþi drept frate ºi sorã, iar aceºtiadin urmã drept fiul ºi fiica, cu toate combinaþiileposibile care ar face tabula rasa din legãturile derudenie.

Problemele juridice de ereditate ºi demoºtenire sunt deja foarte complicate ºi constituiefericirea avocaþilor în special în cazul mariloraveri. Dar într-o societate de clone, noþiunea demoºtenire ar fi efectiv absurdã. Cine moºteneºtepe cine? Într-o lume în care oamenii suferã dejade o mulþime de probleme psihice amplificate deteorii psihologice bizare ºi contradictorii, ºtergereacategoriilor de înrudire legate de ancestralitate nuar face decât sã complice ºi mai multîndeletnicirile psihologilor, ca sã nu mai vorbimde psihanaliºti care se aflã deja într-o complicaþietotalã. Ce valoare explicativã ar mai avea“complexul lui Oedip” în acest caz?

2.4 Dilema fabricãrii indus-triale

În fine existã dilema fabricãrii care contestãsistemul democratic însuºi. Atunci când persoanaumanã se constituie în mod natural prin procesebiologice bine cunoscute de procreaþie, de naºtereºi de dezvoltare într-un context natural, social ºicultural, acest fapt nu ridicã probleme grave dinpunct de vedere al raþionalitãþii. Nu avem de cesã discutãm despre raþionalitatea unui fenomennatural. Nu putem bãnui cã procesele naturale auintenþii raþionale.

Dar atunci când este vorba de fabricareapersoanelor umane, altfel spus de a consideramijloacele artificiale pentru producerea fiinþelorumane, chestiunea raþionalitãþii se pune. Nuputem pretinde sã facem lucruri fãrã rost, fãrãsens. Cãci dacã ar fi fost sã fie aºa, ar însemna cãlãsãm loc doar voinþei, dorinþelor ºi subiectivitãþiinoastre, care sunt generatoare de raporturiarbitrare de putere, de violenþã ºi de inegalitate,iar nu de libertate, de prietenie ºi de înþelegereîntre fiinþele umane.

Multiplicarea persoanelor prin clonare þine deprocedeul industrial de fabricare în serie afiinþelor umane. Presupoziþia mult prea tare (ºiastfel inacceptabilã) este o voinþã umanã absolutãºi deci iraþionalã de a controla, de a ordona, de anivela totul. Proiectul de stãpânire a naturii, îngeneral ºi al naturii umane, în particular este detip utopic. Acesta are toate ºansele de a se realizade manierã catastroficã, cu violenþa care esteproprie utopiilor, cu atât mai mult cu cât sedezvoltã sub masca progresului ºi a succeselortehnoºtiinþifice, care vor provoca întotdeaunaadmiraþia ºi frenezia mulþimilor. Însã utopie ºianarhie se completeazã reciproc (una dã naºtere

celeilalte) ºi constituie dealtfel cele mai bunepretexte, pentru puterile prezente, de a încãlcaprincipiile democraþiei ºi de a instaura sistemepolitice autoritare ba chiar totalitare.

În concluzie, nu avem interesul de amultiplica problemele. Dacã respectãm principiulraþionalitãþii, nu putem sã luam cutare decizie sausã efectuãm cutare acþiune, care vor crea maimulte probleme decât rezolvã sau care vordeclanºa mecanisme irevocabile. O fiinþã raþionalãtrebuie sã urmeze mai degrabã principiul deparcimonie al raþiunii, care se aplicã oricare ar fitipul de eticã utilizatã: sã caute explicaþia ºiînþelegerea; sã asigure necesitatea ºi coerenþaideilor nostre; sã favorizeze precizia faþã deechivocitate; sã prefere situaþiile simple celorcomplexe; sã vrea câºtigul în loc sã piardã; sãminimizeze pierderile maximizând câºtigurile; sãprefere fericirea nenorocirii ºi o viaþã plãcutãsuferinþei; sã caute înþelegerea ºi prietenia maidegrabã decât neînþelgerea ºi adversitatea; sãîncurajeze soluþiile în faþa problemelor etc.

Fãrã a cãdea într-un absolutism rigid ºiinoperant ca cel al lui Leibniz3 (cu principiul sãu,al raþiunii suficiente, legat de principiul identitãþii)ºi deasemeni fãrã a adopta un relativism de tipullui Protagoras4 (unde toate perspectivele suntechivalente), trebuie totuºi sã considerãmprincipiul de raþionalitate îmbrãcând diverseforme ºi relativ la sistemele etice alese.

Pe scurt, am arãtat cã noþiuni ca cele depersoanã ºi de clonã ridicã reale obstacoleconceptuale ºi cã, utilizarea abuzivã deoareceambiguã a unor astfel de concepte, nu neautorizeazã sã luãm decizii raþionale ºi, prinurmare, nu ne permite sã acþionãm convenabil ºijustificat din punct de vedere moral în situaþiilelimitã, care provoacã procese ireversibile.

L’île de Saint Honorat27 februarie 2006

1 H. Jonas, Le Principe de responsabilité: une éthique pour la

civilisation technologique; tr. fr. J. Greisch, Paris, Flammarion,

1998.2 Frege, Begriffsschrift (1879), tr. fr. Corine Besson,

Idéographie, Paris, Vrin, 1999; în cap. 3, p. 75-112, Frege

analizeazã chestiunea ereditãþii proprietãþilor ºi a funcþiilor

într-o teorie generalã a ºirurilor.3 Leibniz, «Second écrit de Leibniz», Correspondance

LeibnizClarke, (fin novembre 1715), § 1, p. 36: «nici un fapt

nu ar putea sã fie adevãrat sau existent, nici un enunþ

veritabil, fãrã o raþiune suficientã, de ce sã fie aºa ºi nu altfel».

4 Cf. Platon, Protagoras, tr. fr. E. Chambry, Paris,

GarnierFlammarion, 1967.

2255

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2255TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Graþian CCormoº: – Conturaþi, vã rog, câtevadeosebiri dintre festivalurile de acest gen dinOccident ºi TIFF-ul clujean?

Mihai CChirilov: – Nu cred cã existã marideosebiri. La urma urmei, cînd am început TIFF-ul, acum patru ani, am tras cu ochiul prin veciniºi am împrumutat un model de funcþionare. N-am reinventat roata, nici vorbã. Pur ºi simplu,am adaptat la posibilitãþile – tehnice, financiareetc. – locale, o formulã cât mai profesionistã defestival din afarã. Sigur cã nu putem concura cufestivaluri similare din strãinãtate întrucît sîntemîncã tineri. Sînt foarte rare cazurile în care, depildã, avem acces la filme în premierã europeanãsau mondialã. Ãsta e apanajul festivalurilor cuvechime în branºã, cu cotã în branºã, cu premii în bani mult mai ridicate decît noi. Nu spun cã eimposibil, pentru cã am avut ºi premiere absolutela TIFF, filme care ºi-au început aici carierainternaþionalã. La fel stau lucrurile cu vedetele pecare, poate, ºi le doreºte publicul. În Cluj nuexistã un hotel de cinci stele care sã concureze cucapriciile – de înþeles – ale unei vedete carepretinde un anume standard. Dar, din nou,mizãm pe „nebunia” unei vedete sau a unuinume, care uneori e dornic de aventurã ºi dispussã mai scadã din pretenþii.

Putem vorbi despre o diferenþã specificãpozitivã a TIFF-ului?

– Sã zicem cã e diferenþa specificã oricãruifestival, aceea de a dispune de producþiile localerecente, în cazul nostru, “Zilele filmuluiromânesc, ºi de a o prezenta în premierã unordistribuitori sau directori de festivaluriinternaþionale, deschizîndu-le oportunitãþi. ªi armai fi ºi latura exoticã, pentru cã, sãrecunoaºtem, cine se mai poate lãuda cu vampiriautentici? Ori acesta e un magnet incredibilpentru strãini.

– Pe ce criterii se opereazã selecþia filmelorcare intrã în program la TIFF?

– Dacã vorbim de competiþie, trebuie sã fieopere ale unor regizori tineri aflaþi la primul saual doilea film. Criterii? Sã fie bune, originale,riscante, surprinzãtoare, poate un pic transgresive,nu neapãrat perfecte. Prefer un film imperfectcare-ºi asumã niºte riscuri unui film perfect carejoacã precaut. Dacã vorbim de restul filmelor,numele secþiunilor vorbesc de la sine. ZiciSupernova, zici filme premiate la festivaluriinternaþionale, deci pricopsite deja cu orecunoaºtere. Zici No llimit, zici “intraþi perãspunderea dvs”. Zici Umbre, zici film de groazãºi fantastic. Dar nu ieftinãciuni de multiplex, ciproducþii care ºtiu sã împacheteze deºtept fiorii ºifantezia.

– Filmele holywoodiene nu au nici o ºansã?De ce?

– De ce le-am mai da una? Majoritatea se potvedea în afara cadrului festivalier, fiindachiziþionate de cele aproape 10 firme dedistribuþie de la noi, care gîndesc totul în termenifoarte pragmatici: banul. Noi dãm o ºansãcelorlalþi. Iar aici mã refer ºi la “celelalte” filme, ºila “cealaltã” categorie de public, sastisitã de ofertauzualã.

– Care vor fi punctele forte ale Festivalului deFilm Transilvania? (evenimente, filme înpremierã, invitaþi)

– Foarte multe, cred. Mizez mult pecompetiþie, în care au intrat în acest an cîtevanume tinere, evident necunoscute, pe care sîntdispus sã-mi pariez leafa de amploaiat al TIFF-ului. Cîteva titluri: filmul egiptean The YYacoubianBuilding, proaspãt aterizat de la Berlin ºi Tribeca;filmul spaniol Aislados, premierã internaþionalã,cu mari ºanse de a deveni film-cult. Pe lîngãacestea, un mare impact vor avea cred filmele dinsecþiunea No LLimit (ca de obicei) ºi cel dinDoc’n’Roll, producþii în care muzica bunã joacãun rol foarte important. ªi pentru cã am vorbitde muzicã, avem douã surprize : proiecþia unicã,pentru nostalgici, cu ABBA TThe MMovie, filmul deacum 30 de ani, ºi concertul – premierãromâneascã – al trupei Fanfara Ciocîrlia,programat în închiderea Festivalului. La capitolulvedete, ªtefan Iordache va primi Premiul deExcelenþã, iar Vanessa Redgrave – Premiul pentruîntreaga carierã.

– Consideraþi cã existã un progres de la an dean în ceea ce priveºte organizarea TIFF-ului, oferta

de filme, selecþie ºi reprezentativitate? În ce sens?

– N-are cum sã nu existe, pentru cã ºiambiþiile nostre cresc. De la numãr de spectatorila calibrul filmelor, totul este – ºi trebuie sã fie –în creºtere. Iar lucrurile astea sã vãd cu ochiulliber. Dupã care vin ecourile în presainternaþionalã, din ce în ce mai puternice.

Ce loc ocupã în cadrul TIFF-ului, filmeleminoritãþilor: etnice, religioase, sexuale etc.?Încearcã realizatorii TIFF-ului sã îl circumscrie“corectitudinii politice”?

– TIFF-ul nu face politicã. Singura “politicã”este aceea a filmelor bune. Faptul cã existã, în rîn-dul acestora, filme care fac politicã sau justiþieminoritãþilor de orice fel este pur aleator. O sim-plã privire în selecþiile anilor trecuþi poate demon-stra cã TIFF-ul nu este cel mai corect festival dinpunct de vedere politic. Nu tema primeazã, ci cal-itatea filmelor.

– Se pare cã cinematografia româneascã va fiprezentã în premierã la Cannes, anul acesta. Cumcomentaþi acest eveniment?

– Aº vrea sã cred cã nu e doar o coincidenþã.Trei filme la Cannes – ºi-ncã bune, din punctulmeu de vedere – nu-s de colea. Mã-ntreb însã cese va întîmpla la anul.

– Enumeraþi ºi, eventual, comentaþi, câtevadintre cliºeele cinematografiei româneºticontemporane? Ce vã deranjeazã cel mai mult lafilmele româneºti?

– Mã deranjeazã faptul cã nu sînt îndeajuns demulte filme ca sã putem vorbi de ocinematografie. Mã deranjeazã îndîrjirea cu carefac film cei care nu mai au nimic de spus. Mãderanjeazã teatralitatea multora dintre ele, ºi maiales a actorilor din ele. Mã deranjeazã semnele debãtrîneþe pe care le aratã, uneori, cineaºtii tineri…

– Vã mulþumesc ºi vã doresc succes!

Interviu realizat de

Graþian CCormoº

interviu

“Prefer un film imperfectcare-ºi asumã niºte riscuriunui film perfect care joacãprecaut”

de vorbã cu Mihai Chirilov, directorul TIFF 2006

2266

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2266 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

T itlul complet al expoziþiei este Civilizaþiapâinii. Practici ºi ritualuri agrare în sudulTransilvaniei. Ideea-forþã a expoziþiei este

“receptarea pâinii ca un simbol cultural de aparte-nenþã la marea civilizaþie a Europei; acest simbolare un rol determinant în structurarea vieþiirurale, manifestatã în aspectele ei cotidiene,repetabilã dupã un calendar precis, dar ºi prinpractici ceremoniale”, formulatã de Ioan GeorgeAndron, coordonatorul colectivului de redactare aghidului expoziþiei. Sã menþionãm concepþia te-maticã, aparþinând Dr. Ligia Fulga ºi cea artisticã,datoratã Ancãi Crãciun.

Am spus deja, în treacãt, dar poate nu-i inutilsã o repetãm, 3 sunt elementele de limbajmuzeal: fotografia, obiectele ºi documentareavideo. Fotografiile sunt grupate, tematic, înpanouri, pe momente ale ciclului tehnologic, fãrãa neglija momentul tradiþional, la care vomreveni. Despre inspirata combinaþie fotografie –text scris de mânã am amintit. Fotografiile ilus-treazã atât evoluþia tehnologicã, introducerea trep-tatã a maºinilor agricole, cât ºi diversitatea etno-culturalã. Obiectele sunt, totuºi, destul de puþine,dar numãrul lor este determinat de dimensiunilesãlii, încât sã nu lase impresia de înghesuialã.Obiectele, la rândul lor, sunt grupate fie înpanouri fie completând gupaje tematice locale. Dedeparte cel mai elocvent obiect este plugul delemn cu care a fost ilustrat episodul din numãrultrecut. Deoarece, însã, îi lipseºte brãzdarul, aspec-tul lui “somatic” aminteºte de un tun de câmp,dacã facem abstracþie de “coarne”, mânerele demanevrare a utilajului. M-am întrebat de ce estetocmai acest obiect cel mai elocvent ºi am gãsitrãspunsul în logica discursului muzeal, caredevine din ce în ce mai limpede, pe mãsurã ceadânceºti, ca vizitator, contactul cu expoziþia:Dacã pâinea e un concept simbolizant ºi simultansemnificant, cum expresiv explicã coordonatorulcolectivului de redactare a ghidului ºi cum sedegajã din întreaga expoziþie, atunci, în cadrulconstituit de obiectele ºi imaginile descriptive alesombolisticii civilizaþionale plugul e cel maielocvent ºi totodatã consacrat simbol. În toatãzona de ºes a Europei plugar e un nume echiva-lent ºi alternativ pentru þãran. Dacã ar trebui sãexplicãm, de la nivel profan, subiectiv, de trecã-tor/vizitator, mecanismul simbolicitãþii plugului,ca obiect, am spune cã expresivitatea acestuiaprovine din natura de prim intermediar al acþiuniitransformatoare a omului asupra pãmântului, saucel puþin asupra stratului biologic activ, de faptchiar viu. E adevãrat cã, cel puþin la noi, a existatºi un curent sãmãnãtorist, cel puþin la nivel lite-rar, care a valorizat în plan simbolic actul semã-natului, a doua acþiune umanã, ºi prima interacþiepur biologicã cu pãmântul. Din simpla comparaþieîntre arealul simbolului plugului ºi cel al semãna-tului ar rezulta caracterul întrucâtvca artefactic alcurentului (literar) citat. Ei, bine, limbajul muzealal Ligiei Fulga are inteligenþa de a diferenþia oare-cum tranºant aceste douã simboluri: Plugul tutelare cel mai vizibil obiect din salã, iar semãnatuleste ilustrat în fotografii, ca simpã etapã tehnolo-gicã. Am îndrãzni a aprecia aici ºi o problemã deatitudine intelectualã, anume una realistã ºi armo-nizatã cu main-streamul cultural contemporan.

Pe mãsurã ce disting, din ce în ce mai net, cufiecare pas, expozeul ºi limbajul expunerii, oimagine mi se contureazã în minte, o imagine

preexistentã, din experienþa (era cât pe ce sã spunviaþa anterioarã) de cinefil, o imagine simbolizândcontraexemplul plastic al muzeului în care mãaflu: Xanadu, palatul aberant, coºmaresc, alcetãþeanului Kane, personajul lui Orson Welles,din filmul omonim. Ce au comun cele douã spaþiie cã ambele reprezintã colecþii de obiecte.Dincolo de omogenitatea tematicã inerentã acelor din muzeul etnografic braºovean ºi de eclec-tismul, la fel de inerent, reflex al nevoii primitiveºi primare de a poseda, palatul Xanadu reprezintãexpresia emblematicã nu a haosului de dinaintede începutul lumii, ci a incoerenþei de turn Babel.Dacã am compara cele douã colecþii, una imagi-narã, fictivã, dar, vai, posibil realã la nu puþinipotentaþi colecþionari, cealaltã realã, instituþionalãºi mai ales realizatã cu mijloace incomparabil maimodeste, dacã le-am compara cu douã texte dac-tilografiate, conþinutul palatului deþinut de“cetãþeanul” John Foster Kane s-ar regãsi în rezul-tatul aleator al unor degete de maimuþã, sugerândcã aºteptãm degeaba ca, din întâmplare, sãajungem ºi la combinaþia de semne care constituieun sonet shakesperarian, pe când conþinutulmuzeului nostru aminteºte, prin limpezime, deun curs universitar de inginerie, mai degrabãdecât de sociologie.

Trei succinte comentarii cu privire la obiecteleexpuse: un ulcior, presupus a fi fost folosit, într-oepocã “pretehnologicã”, eventual chiar pe la jumã-tatea secolului XX, pentru a duce apã celor cemuncesc la câmp, este smãlþuit. Nu ºtiu cumerau, în realitate, aceste recipiente, dar ºtiu cã arfi trebuit sã fie nesmãlþuite, cãci numai aºa, sti-mulând evaporarea apei din interior prin poriiargilei arse, temperatura acesteia se putea pãstraîndeajuns, confortabil de rece, în arºiþaseceriºului. Apoi o cruce cu doã braþe, realizatãdin paie de grâu, despre care tânãra muzeografãîmi spune cã e frecventã în arealul ortodox (eu numã pricep defel), dar care îmi aminteºte de cele-bra cruce de Lorena, simbolul Franþei libere,gaulliste, în rãzboi ºi, mai ales, o piatrã de moarã,de dimensiuni mici. Tocmai când era sã subliniezautenticitatea materialului, vãd, mai de aproape,cã, de fapt, e turnatã dintr-un soi de beton cu tex-turã grosierã, de fapt balast de râu mai mãrunt,

cimentat. Oricum un utilaj de mâna a treia, cu osuprafaþã lateralã prea rugoasã pentru dimensi-unea bobului de grâu. Crucea se cheamãBuzdugan ºi vom reveni la ea.

Înainte de a trece în revistã fotografiile caredescriu un ritual sãrbãtoresc legat de ciclul ocu-paþional al culturii grâului, de fapt al culturilor decâmp, în limbaj agronomic, sã aruncãm o privirepe ecranul unde se poate derula un film de 10minute despre o moarã din satul Lisa. Moara efuncþionalã, iar filmul are caracteristicile unui doc-umentar ºtiinþific. Operatorul nu se lasã atras decadre picturale, ci urmãreºte funcþionalitatea.Moara îºi dezvãluie mãruntaiele, cadrele au o fru-museþe intrinsecã, dar poezia nu-i partea tare afilmului. E bine, e rãu? Oricum maniera de fil-mare e integratã concepþiei de ansamblu. Poezia,oricât ar fi de tentantã, seduce, deci cumvaepateazã, rostul expoziþiei e sã convingã, iar ima-ginile animate sunt partea cea mai relevantã amanierei ºtiinþifice în care e conceputã expoziþia.Dar, iatã, imediat în dreapta aparaturii video echiar plugul asupra cãruia ne-am oprit atât. Acest“efect de montaj” naºte exact poezia ce pare alipsi demersului pur tehnic. Notãm cã autorul fil-mului, Udvardi Árpád, este fotograful întregiiexpoziþii ºi simþim nevoia sã trecem încã odatãprin faþa panourilor. Într-adevãr, preocuparea pen-tru perfecþiunea tehnicã e lesne de recunoscut.Sigur, imaginile fotografice sunt expresive, dar e oexpresivitate descriptivã, a cãrei marcã e precizia.Sunt sigur cã la un concurs de fotografii artistice,domnul Udvari ar veni cu poze complet diferite,chiar daca subiectele ar fi aceleaºi. Îmi pare oprobã de profesionalism consecvenþa manierei dea prezenta imagini. Evident, persoana care a con-ceput expoziþia ºtie sã-ºi aleagã ºi sã-ºi îndrumecolaboratorii.

În sfârºit, ilustrarea elementului tradiþional-ritu-al: În satele fãgãrãºene, primul fecior care ieºea laarat era purtat pe grapã, prin sat, ºi, în final,aruncat în apã râului local. Odatã cu evoluþiatehnologiei, prin introducerea maºinilor agricole ºia tractorului, ceremonialul s-a adaptat, dar el eprezent ºi azi. Aceastã sãrbãtorire are loc a douazi de paºte. Pandantul ei este împodobireaBuzduganului din spice de grâu, stropit cu apã, cemarcheazã seceriºul.

Muzeul Etnografic Braºov (II)Radu-Ilarion Munteanu

tradiþii

2277

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2277TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Teatrul “Odeon” din Paris a fost redeschis laînceputul lunii aprilie, dupã trei ani de renovare.Regina Maria Antoaneta fusese oaspetele deonoare la inaugurarea lui, în 1782. Acest “teatrugiuvaer”, dupã cum îl numeºte Financial Times, aavut o istorie zbuciumatã. Închis pe timpulRevoluþiei Franceze, a fost incendiat în 1799 ºi1818. A fost nevoie de multe decenii ca teatrul sã-ºi formeze o personalitate distinctã, el fiindperceput multã vreme drept o anexã a “ComedieiFranceze”. În secolul al nouãsprezecelea era numit“Teatrul Omnibus”, fiindcã monta piese de toatesoiurile. În 1968 a fost ocupat de studenþiiprotestatari. În 1971 a devenit “Teatru Naþional”,iar vocaþia sa europeanã (numele complet fiind“Odeon Theatre de l’Europe”) a fost stabilitã odatã cu venirea celebrului regizor Georgio Strehler(de la “Piccolo Teatro” din Milano) ca directorartistic. Renovat ºi modernizat, beneficiind desubsidii guvernamentale care fac alte teatre sãpãleascã de invidie, “Odeon” sperã sã redevinã unsimbol nu doar pentru vieux Paris, ci pentruîntreaga Europã.

Marile studiouri hollywoodiene încep sãinvesteascã în filme vorbite în alte limbi decâtengleza, raporteazã International Herald Tribune.Cauza este, probabil, diminuarea numãrului derspectatori din reþeaua de sãli din Statele Unite.Anul trecut, “Twentieth Century Fox” a avut unsucces fenomenal în Brazilia cu pelicula, vorbitãîn portughezã, Dac-aºi fi în locul tãu. În 2006,“Sony”, împreunã cu “Warner BrothersEntertainment”, va turna filme în Rusia, India ºiMexic, în limbile þãrilor respective. Studioul “Fox”a produs 30 de filme în limbi locale, inclusiv hitulfrancez Un Long dimanche de fiancailles. Chinaînsã rãmâne piaþa cea mai tentantã, îndeosebidupã succesul internaþional al filmului de artemartiale al lui Ang Lee, Crouching Tiger, HiddenDragon, în 2000. “Sony” a produs sau co-produs,din 1998, 27 de filme internaþionale, dintre care 8în China, câte 4 în Hong Kong ºi Taiwan, 14 înEuropa (inclusiv Marea Britanie) ºi 1 în Mexic. Lao populaþie de 1,3 miliarde, China are 5.000 decinematografe cu 10.000 de ecrane – nusuficiente, dupã pãrerea producãtorilor americani,care investesc ºi în multiplexuri. Un motiv pentrucare creºte numãrul filmelor produse deHolywood în limba chinezã este ºi acela cãguvernul de la Beijing permite importul a doar 20de filme strãine pe an.

Dupã venirea la putere a lui Adolf Hitler, în1933, Paul Klee, pictorul germano-elveþian, a fostconcediat de la Academia din Dusseldorf, undepreda; în acelaºi an a emigrat la Berna, oraºul sãunatal. Naziºtii au confiscat, pânã în 1937, maimult de 100 de tablouri de Klee din muzeelenaþionale, pe motiv cã nu erau “suficient degermane”, ºi 17 pânze de-ale sale au figurat încelebra expoziþie nazistã de “Artã Degeneratã”,deschisã în acelaºi an. “Comitetul pentruUtilizarea Produselor Artei Degenerate”, iniþiat de

Goebbels, a dispus vânzarea acestor tablouri pevalutã forte. Multe au ajuns, prin intermediuldealer-ilor germani, în muzee americane, inclusivla “Museum of Modern Art” din New York. Oexpoziþie recentã, “Klee and America”, deschisã la“Neue Galerie” din New York City pânã în 22mai, examineazã modul în care picturile lui Kleeau pãtruns în Statele Unite în numãr mare,începând cu anul 1927 când MoMA i-a dedicatprima expoziþie personalã, înaintea lui Picasso sauMatisse. Expoziþia de acum, ne spune FinancialTimes, combinã încântarea vizualã produsã depicturile expuse cu documentarea academicãexactã privind istoricul exponatelor ºi modul cumau ajuns în America.

Dupã 16 ani de aºteptare, fanii serialului TheSimpsons vor putea vedea un film de lung metraj,The Simpsons Movie, care reconstituie pe scarãmare lumea lui Homer ºi a celorlalte personaje,ne anunþã cotidianul USA Today. Sit-com-ul TheSimpsons a avut premiera în 1989, devenind unuldintre cele mai populare seriale din lumeaîntreagã. Creatorul show-ului, Matt Groening,respinge ideea cã premiera filmului ar însemnasfârºitul serialului pentru televiziune. “Pentruacesta avem contract pânã în 2009”, spune el.“Am simþit cã e timpul sã facem un film ºi sãcâºtigãm ºi noi un Oscar.”

Cenzurã cu semn invers. Le Monde scrie cãpiesa lui Peter Handke Cãlãtorie în þara sonorãsau arta întrebãrilor nu va fi reprezentatã la“Comedia Francezã” la începutul anului 2007,conform planificãrii. Motivul? Administrtatorulgeneral al “Comediei”, Marcel Bozonnet, a citit înLe Nouvel Observateur cã dramaturgul austriac aparticipat la funerariile lui Slobodan Miloºevici, lamormântul cãruia ar fi spus: “Sunt bucuros cã mãaflu alãturi de Slobodan Miloºevici, care ºi-aapãrat poporul”. Marcel Bozonnet a declarat cã“Prezenþa lui p. Handke la înmormântarea luiMiloºevici este o insultã adusã victimelor acestuiadin urmã”, precizând: “Chiar dacã piesa luiHandke nu face propagandã, ea conferã autoruluivizibilitate publicã. Nu doresc sã i-o ofer.”

Aproape cã nu apare un numãr din Tribunafãrã sã consemnãm decesul unui scriitorimportant din literatura universalã. Iatã cã a venitrândul romancierei scoþiene Muriel Spark (1918 –2006), decedatã în Toscana, unde se stabilise înultimii ani. Dame Muriel Spark (a fost creatãDame of the British Empire în 1993) a trãit ovreme în Rhodesia (Zimbabwe) ºi dupã rãzboiulmondial a lucrat în “Intelligence Department” al“Foreign Office”, aflãm de pe situlcontemporarywriters.com. Fiind pasionatã depoezie, a devenit Secretar General al “The PoetrySociety” ºi redactor al publicaþiei Poetry Review.Primul ei roman, The Comforters (Alinãtorii) afost publicat în 1957. Dame Muriel este extremde cunoscutã în lumea largã prin romanul ThePrime of Miss Jean Brodie (Domniºoara Brodie înfloarea vârstei), dupã care s-a turnat un film

interesant cu marea doamnã a ecranului britanic,Maggie Smith. Câteva dintre romanele lui MurielSpark se petrec în Italia. Tematic vorbind, a fostpreocupatã de soarta femeilor singure, deîmbãtrânire, dar ºi de promovarea unei imaginicritice, uneori satirice, a societãþii. Cititorii româniau fãcut cunoºtinþã cu universul ei romanesc princãrþile Memento Mori, Domniºoara Brodie înfloarea vârstei, Un strigãt îndepãrtat dinKensington ºi N-am hoinãrit chiar fãrã rost, toatetraduse la Editura “Univers” în vremurile ei deglorie. Lui Dame Muriel Spark i s-au conferit maimulte titluri onorifice în Anglia ºi Scoþia, printrecare Companion of Literature al “Royal Society ofLiterature”.

Vom vedea curând în cinematografe filmulPoseidon, un remake dupã pelicula din 1972 a luiRonald Neame, The Poseidon Adventure, neinformeazã revista Empire. Este vorba de un filmcatastrofã, în care un pachebot de lux, aflat înlargul oceanului pentru festivitãþile de Anul Nou,este izbit de un val uriaº ºi ameninþã sã sescufunde în orice clipã. Scenariul relateazãeforturile unui grup de supravieþuitori, conduºi deun cartofor, de a-ºi croi drum pânã pe punte, prinnivel dupã nivel de încãperi aflate în imersiune.Regizorul filmului este Wolfgang Petersen, iarprintre interpreþi îi descoperim cu încântare peKurt Russell ºi Richard Dreyfuss. Reamintim cãfilmul din 1972 îi avea în distribuþie pe GeneHackman, Ernest Borgnine ºi Shelley Winters.

Un grup de studiouri hollywoodiene va ofericlienþilor posibilitatea de a descãrca filme de peInternet în ziua când ele sunt puse în vânzare peDVD, citim în The Financial Times. Serviciul va fiasigurat de Movielink, cu colaborarea MGMStudios, Paramount Pictures, UniversalEntertainment ºi Warner Brothers. Primul filmcare va putea fi înregistrat pe hard disk sau CDodatã cu comercializarea sa pe DVD esteBrokeback Mountain. Studiourile sperã ca în felulacesta sã se reducã rata piratizãrii filmelor princopiere ilegalã de pe DVD.

Iniþiative ale studiourilor hollywoodiene

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

Jérôme ºi Sylvie din Lucrurile lui Georges Perec nucunoºteau decât visul de „a trãi mai bine, ºi-iistovea”. Fanteziile se prelingeau peste vitrinele

anticariatelor ºi cele ale magazinelor de firmã,specializate în vânzarea semnelor unui statut care-idepãºea. „Bogãþia ajungea opiul lor. Îi ameþea. Selãsau pradã delirului celor închipuite. Oriunde seduceau nu mai bãgau de seamã decât banii. Erauchinuiþi mereu, numai cu gândul la milioane ºibijuterii”. Perec nu le acordã ºansa de a intra îndialog, nici cu ei înºiºi, nici cu ceilalþi. Cititorul s-araºtepta probabil la o schimbare de atitudine,întrebându-se cât poate dura un asemeneacomportament? Rãspunsul, ar putea veni din altroman, care aparent e foarte îndepãrtat, ºi trateazãcu alt gen de iluzii, dar descoperã, în final, durataoricãrei speranþe deºarte: înconjurate de holerãpersonalele lui Garcia Marquez, nu pot debarcaniciunde. Cãpitanul vasului pune întrebarea capitalã:„«ªi pânã când dracu’ credeþi cã o sã ne putem fâþâide colo-colo?» Florentino Ariza avea rãspunsulpregãtit de cincizeci ºi trei de ani, ºapte luni ºiunsprezece zile cu nopþile lor: «Toatã viaþa», spuse”.Þãrmurile bolnave ºi strãzile luxoase împrãºtiindprin reflex strãluciri non-reflexive claustreazãpersonajele într-o capcanã perfectã, ermeticã: nu poþiscãpa de lucruri, la fel cum nu poþi scãpa de holerã.Poate asocierea este neavenitã, ºi mulþi nu ar acceptasã punã în aceeaºi ecuaþie îndârjirea de a aºtepta oiubitã o viaþã întreagã ºi cea cu care aºtepþi o avere.Dar transferul nu e chiar atât de absurd. PentruJérôme ºi Sylvie „fericirea se contopea cuproprietatea”, atâta doar cã cei doi nu-ºi doresc sãdeþinã ceva volatil precum sufletul, nici cevaperisabil precum corpul. La fel ca personajul dinDragostea în vremea holerei, nu acþioneazã, ciaºteaptã, pur ºi simplu, o întâmplare fabuloasã ºifericitã, în urma cãreia ar intra în „limanul de pace,

pãmântul fãgãduinþei”. Soluþiile romaneºti în ambelecazuri, sunt originale: faptul cã Florentino Ariza nuîntreprinde nimic pentru a-ºi obþine iubita, ciaºteaptã moartea soþului, face ca Fermina Daza sãfie una dintre puþinele femei care nu intrã într-oeconomie a schimbului, aºa cum o descrisese Levi-Strauss. Desigur, ea nu existã independent debãrbaþii din viaþa ei, dar nu este tranzacþionatã (nicimãcar în forma adulterului) între un soþ ºi un iubitobsedat. Florentino Ariza pãstreazã calculele pentruaverea pe care o dobândeºte. În mod paradoxal,Jérôme ºi Sylvie care trãiesc într-o lume sufocatã delucruri, nu reuºesc sã intre într-o relaþie economicãcu ea, ci într-una „sentimentalã”. Banul e mareleseducãtor, e mediatorul care ar atrage ca un magnetorice obiect al dorinþei. El trebuie sã aparã din senin(ca orice mare seducãtor), printr-un câºtig la Loto,prin gãsirea „unui colier de perle într-o duzinã destridii”. Ca veritabili îndrãgostiþi, voiau „totul saunimic”, „se simþeau gata, erau disponibili” ºi „iubeaubogãþia înainte de a iubi viaþa”.

În lumea consumistã are loc aceastã ciudatãtranspoziþie în care indivizii încep sã priveascãrelaþiile de afaceri ca pe niºte poveºti de dragoste ºi,invers, poveºtile de dragoste ca pe niºte afaceri.Cãsãtoria (ca întotdeauna) e invocatã în calitatea eide contract, soþii fiind aceºti angajaþi cu normãîntreagã, muncind într-o firmã cu profil ºi profitdubios. Dar, în mod ciudat ºi absurd, la urmaurmei, divorþurile se produc pe bazã de „nepotrivirede caracter” sau „nefericire”, de parcã ar existaundeva pe lume un contract care sã includã ca ºiclauzã fericirea obligatorie (între 15 minute ºi 2 orepe zi). Orice divorþat îþi va putea þine o prelegeredespre „iubirea care nu existã”, concluzia fiind trasãîn urma rezilierii unui contract! Desigur, unuieconomist bun îi va fi imposibil sã descoperemobilurile acestei afaceri, gãsind mai util un

contract prestãri-servicii… orice fel de servicii.Asemenea personajelor lui Perec, consumiºtii îºiprivesc fericirea în unduirea unui yacht, în „plajepustii numai pentru ei, cãlãtorii în jurul lumii,hoteluri luxoase”. Dar gãsesc cã „viaþa lor nu eracucerire, ci numai istovire ºi împrãºtiere. Atunci îºidãdeau seama cât erau de osândiþi la obiºnuinþã ºiinerþie. Se plictiseau împreunã, ca ºi cum între ei n-ar fi fost niciodatã decât vidul”. Gratuitatea iubiriise transpune în dorinþa de a poseda lucruri inutile.Orice gospodinã, viseazã la un inel cu diamante,chiar dacã nu ar avea niciodatã ocazia sã-l poarte.Conform unuia dintre cele mai ºocantedocumentare, 12 milioane de sclavi africani au fostvânaþi ºi vânduþi de înºiºi ºefii lor de trib, rãmaºifascinaþi de portul ºi obiectele europenilor careaproape niciodatã nu înaintau în inimacontinentului, ci fãceau tranzacþiile în minunatele lorcase ridicate pe maluri.

Dar sã pãrãsim personajele de roman ºidocumentarele, nu de alta, dar deja am dat preamulte citate pentru o rubricã de subcoolturã. Nu cãn-aº fi întâlnit destui ca Jérôme ºi Sylvie (în modciudat niciun Florentino Ariza). Viaþa, mai ales înlocuri precum cãminele ºi chiriile mizere seconsumã tot în vise fabuloase. Zilele trecute, amfãcut un experiment care sã readucã cu picioarele pepãmânt orice individ înecat în principiul plãcerii.Am calculat printr-un program de simulare o ratã. Încalitate de tânãrã visãtoare am încercat sã vãd cepresupune achiziþionarea unei garsoniere confort III.Pe lângã salariile pãrinþilor, o ratã de 280 RON,lunar timp de 20 de ani. Adicã, garsoniera cea maiieftinã fiind de 10.000 euro, prin creditul ipotecar(sau orice alt fel de credit) ajungi în 20 de ani sãplãteºti la ea 27.000 euro. Economia de paiaþã teajutã sã plãteºti cât pentru un apartament cu douãcamere, dar sã te alegi cu o „oalã de noapte cutoarta pe dinãuntru” (denumirea neoficialã agarsonierei confort III). Revenind la întrebareaimplicitã de la care a pornit textul: pot obiectelesuscita statornicii mai îndelungate decât sufletele?Da! Mai ales într-o economie de paiaþã...

2288

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2288 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

B ietul Sebastian, în loc sã-ºi mai închidã ºi elgura odatã, la ora actualã a ajuns cu eacãscatã mult mai mult decât se vede în

fotografie. Extinderea cãscãturii (cã nu-i pot zicealtfel) debuteazã într-o limuzinã, proprietatea defalã ºi mândreþe a unei familii care a agonisit destulde fluent lucrând pe alte meleaguri. Întorºi cu bineacasã, la un sfârºit de sãptãmânã hotãrãsc sã facã ovizitã pãrinþilor, locuitorii unui mic orãºel; oraleºinatã a unei amieze de sâmbãtã, ºosea destul deaerisitã; într-un sat, pe marginea drumului, unbãtrânel face semne largi maºinilor care trec ºi nu-lbagã în seamã; familia cu limuzina nouã, cu gândulla pãrinþii pe care urmeazã sã-i viziteze, îl ia înseamã pe bãtrân, opresc maºina ºi-l iau pe omulcare merge în acelaºi orãºel; conversaþie obiºnuitã înasemenea împrejurãri, mai ales despre vreme ºimuncile agricole; au ajuns chiar la intrarea în oraº ºiºoferul îl întreabã pe vorbãreþul moº unde anumesã-l debarce; „Îi bine la una-ntr-una!“, a rãspunsvesel bãtrânul; numai cã ºoferul habar n-are despre asemenea loc, nu înþelege destinaþia;cum încearcã sã se lãmureascã, maºina a ajuns îndreptul unul magazin alimentar destul de mare,dupã vitrine; e ºi locul unde moºul vrea sã coboare;

lucrurile s-au limpezit, magazinul funcþioneazã înregim non-stop, cum stã scris pe firmã. Aici emomentul când lui Sebastian i s-a cãscat gura ºimai ºi, pentru cã bãtrânul þãran le arãta lor,orãºenilor, cât de bine ºi cât de bogatã este limbaromânã. Pânã la urmã nici un DOOM nusuplineºte un asemenea simþ bun al limbii române,din ce în ce mai rar vizibil. ªi cum nu era destulcât de cãscatã i-a rãmas gura, bietul Sebastian a maiavut parte de împrejurãri cu acelaºi efect. Aºadar:searã rece, tot la sfârºit de sãptãmânã; pe trotuarulpustiu, chiar în faþa porþii unei instituþii, portarulpovesteºte cu un angajat uitat de Dumnezeu prinbiroul lui pânã la aºa orã târzie; cei doi povestescdespre... omlete, cât de bune sunt, care compoziþiee mai reuºitã; cum ar veni, un schimb de reþetelegate de singurul preparat pe care îl ºtiu pregãtitoþi bãrbaþii, dupã cum afirmã sondajele; i-a venitrândul portarului, la el e vorba de o variantã maicomplicatã, intrã în compoziþie ºi ceva ceapã, ºiniºte bucãþele de slãninã; destul cã, la final, rezultão mâncare atât de bunã încât „îþi baþi copiii cucureaua de la ceas!“. În acest moment se produce ºiun nou troznet al fãlcilor lui Sebastian, încã unulcare-i mãreºte cãscatul. Dacã omleta e foarte

gustoasã, pruncii se pot înveseli cu o duioasã bãtaiecu cureaua ceasului patern. De fapt, probând peproprie piele, Sebastian pricepe cã, în fond, estevorba de un fel de mângâiere, poate chiar de ometodã de a gâdila eficient, vesel. Ce atenþi vor fifiind copii la curelele tatãlui lor, mai ales când îiameninþã cu bãtaia! Dacã e nervos ºi flãmând apareîn scenã cureaua de la pantaloni, dacã a tãiat ceapã,slãninã ºi a mâncat omleta minune, vor beneficiade adierea ºi gâdilatul curelei de la ceasul pãrintesc.Chiar meritã sã-i doreascã „Poftã bunã!“ ºi, pânãcând serveºte omleta sã dea fuga pânã la „Una-ntr-una“, sã-i aducã niºte bere, aºa bãtaia cu cureaua dela ceas va fi, cu adevãrat, o mângâiere!

Ce mai cascã SebastianMihai Dragolea

gulere, manºete, accesorii

Cititorul Sebastian

Oana Pughineanu

Economia de paiaþã

subcooltura

2299

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

2299TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

C ãtina este una dintre acele plante mirabilecare ocupã pagini întregi în toate cãrþile demedicinã naturistã. O vedetã, ºi probabil

în modul cel mai justificat. Înfloreºte în lunileaprilie-mai ºi creºte în masã pe albiile râurilor (înaluviunile nisipoase, prin zãvoiae), în locuristâncoase ºi abrupte din regiunea deluroasã. Nu-idisplac nici sãrãturile. Fructele se culeg din augustpânã când dã îngheþul. La începutul maturizãriiconþin cantitatea maximã de vitamina C. Iarprocentul de vitaminã creºte proporþional cualtitudinea – se hrãneºte probabil cu ozon.Transportarea se face rapid, uscarea se face ºiaceasta rapid, ca sã nu se piardã nimic dinpreþioasele uleiuri volatile, sau ce-or fi fiind.Rezistã la geruri aspre ºi secetã prelungitã, dar ºila inundaþii. Scoarþa se folosea cândva la tãbãcitulºi vopsitul pieilor. Apoi a urmat un adevãratreviriment medicinal. Te puteai întâlni oricând pedealuri cu adevãrate expediþii ale cãutãtorilor decãtinã. Luaþi la întrebãri aceºti iniþiaþi nu sedovedeau prea vorbãreþi ºi încercau sã þinã secretelocaþiile. Cãtina devenise ceva asemãnãtor cuiarba-fiarelor.

Am cunoscut, de-a lungul timpului, persoanecare-ºi puseserã în bobiþele albicioase ale acesteiatoate speranþele. Ultimele speranþe, s-ar putea maibine spune. Nu ºtiu ce ºocuri or fi avut oameniiaceºtia în cabinetele unor diagnosticieni reputaþi,de ce ridicãri neputincioase din umeri la clinicilede tratament, câþi bani or fi cheltuit prin farmaciiºi câte ore disperate n-or fi petrecut noaptea dupãce aflaserã cã în ce-i priveºte nu mai exista nici o

speranþã. ªi apoi cineva le-a spus despre existenþaacestei plante curative, le-a povestit despre un cazdisperat care s-a recuperat miraculos, despre orudã care mai trãieºte ºi astãzi, poate spreexasperarea ºi lehamitea moºtenitorilor. Cãtina, cualte cuvinte, nu-i cu nimic mai prejos demiraculoasa aloe, cea care a nãscut o adevãratãsectã a cãrei trimiºi ne bat la uºi, cu prospecteletipãrite în strãinãtate ºi cu textul învãþat pe derost.

Comuniºtii, cu secretitutdinea lor cunoscutã,trebuie s-o fi considerat la un moment dat osoluþie, economicoasã, pentru problemelemedicale ale naþiunii. Au ajuns sã creadã ºi ei,atei ºi materialiºti cum erau, în remediilemiraculoase. Au apãrut pânã ºi pastile careprobabil nu întâmplãtor aveau culoarea acestorboabe. Ca sã vedeþi ce proporþii luase fenomenulvã mãrturisesc cã am cunoscut chiar o scriitoarecare pe vremea aceea îºi luase pseudonimul deOana Cãtina. Numele trebuia s-o inspire ºi sã-iaducã mai mult ca siguri cititori.

Câþiva cercetãtori entuziaºti, convinºi ei înºiºide potenþialul miraculos al plantei cu boabealbicioase ºi punând în investigaþia lor aceapasiune pe care o declanºau uneori obiectivelecare, cel puþin la prima vedere, nu aveau conotaþiipolitice, au hotãrât sã apeleze tocmai la ElenaCeauºescu, s-o convingã pe ea cã sunt în preajmaunui leac miraculos, cã planta aceasta e aur curat,cã micile bobiþe sunt niºte cumulatoare de azot ºisã obþinã astfel fondurile necesare. Astfeldocumentaþia a ajuns, pe scarã ierarhicã, la

faimosul Birou 2, pe masa savantei proaspãtdevenitã doctor în chimie ºi membrã aAcademiei. A urmat o îndelungatã perioadã deaºteptare, ºi multe speranþe. Într-un târziu vestecea bunã a venit ca un trãznet. Nu doar cã s-auaprobat fonduri peste aºteptãri, dar s-a mers multmai departe: Cãtina a devenit planta secretã.Cercetãrile au fost declarate ca având regimspecial, de importanþã naþionalã, ºi ca urmare s-auimpus reguli severe, cine are ºi cine nu are accesla rezultate. Cercetãtorii au fost purecaþi la dosareºi s-a constatat cã unii din ei nu întruneaucondiþiile pentru a lucra în domenii declaratesensibile, adicã aveau descendenþã legionarã saurude în strãinãtate. Aºa o fi fost. Institutele decercetãri, discrete ºi modest finanþate, deveniserãadãpostul predilect pentru multe minþi cãrora lise refuza învãþãmântul universitar sau domeniilede vârf. Ca urmare aceºtia au fost excluºi dinlaboratoare ºi în locul lor aduºi oameni deîncredere ai partidului, cãrora numai de cercetãriserioase nu le ardea. Aceºtia au gãsit aici osinecurã. Cercetãrile trenau, aºteptatul rezultatîncepea sã se învãluie într-un fel de ceaþã în carese amestecau zvonuri, formule magice, ºi multãsecretomanie. Desigur, asta a amplificat ºi maimult faima nevinovatului arbust, garnisit cu þepilungi ºi frunze oblong-lanceolate, cum scrie latratatul de horticulturã. Ici ºi colo au apãrutplantaþii întregi, zãvoaie care se umpleau prinaugust de boabe culese de pensionari, borcanelecu pireu de cãtinã se vindeau pe sub mânã,existau furnizori a cãror adresã þi-o livraubinevoitorii. Asemenea dizidenþilor, cãtina intraseîntr-o existenþã paralelã.

Astãzi planta cunoaºte probabil o perioadãceva mai proastã (li se mai întâmplã ºi plantelor)ºi pânã una alta o vãd mai ales în garduri dese ºiimpenetrabile datoritã spinilor ei subþiri ºiascuþiþi.

Alexandru Vlad

Scurta viaþã legendarã a uneiplante urgisite

tutun de pipã

I nundaþiile au fãcut ravagii, tragedia ecopleºitoare pentru toþi oamenii de bun simþ,dar se pare cã inundarea zilnicã a canalelor

mass-mediei cu ºtiri, articole ºi emisiuni deplasate,aberante pentru aceastã perioadã sumbrã dinistoria naþiei române produce ravagii mai nocive înconºtiinþa colectivã. Politicienii au ieºit de mult dinmatca sobrietãþii diplomatice. Poantele, glumele seþin lanþ. Prestanþa, atitudinea sobrã, þinuta demnã,rezervatã sunt haine demodate ce trebuie aruncatela coº de îndatã ce arivistul de profesie a ajuns laputere. Nu e cazul sã spun cine a dat tonul laaceastã ieºire intempestivã peste malurile bunei-cuviinþe. Obsesia podului de la Mãrãcineni a intratla apã. Acum hãhãitul îmbracã altã temã: “Amvãzut inundaþii ºi mai mari! Hã, hã, hã!”. Desigur,din perspectiva preºedintelui atipic, marinar tipic,oceanele pot fi privite astfel. Pe riscul lui.

Terenurile îmbibate în apã o iau la vale? Satelealunecã? E un bun prilej sã alunece ºi politicieniinoºtri pe la emisiuni de tot mai joasã ºi jegoasãspeþã. Mocirlã ºi jale pe teren, scârboºenii înstudiouri. Proaspãtul numit în funcþia de preºedinteal Camerei Deputaþilor, Bogdan Olteanu, aalunecat la Vacanþa Mare, adicã la Mugur. Celedouã chelii au luminat peste apele revãrsate cadouã faruri cãlãuzitoare în noaptea sinistraþilor. “ªi ce mai e prin Camerã, Bogdane?” animaMugur Mihãiescu discuþia despre nimic, trãgându-

se de manºetã cu invitatul. ªi uite aºa a aflat lumeacã preºedintele Camerei nu are coloanã vertebralã,dar vrea publicitate. Sã afle lumea cine e. Mugurvrea oameni dezinhibaþi în faþa televizoarelor(scopul lui suprem), dar mulþi s-au simþit stânjeniþide coliziunea respectabilitãþii cu deriziunea. Cea dea doua a câºtigat. ªi continuã sã câºtige. AdrianIorgulescu, ministrul culturii, a ajuns ºi el sã fieinvitat. Aceeaºi stânjenealã. Ca sã parã dezinhibat,ministrul a amintit despre un alt ministru deresort, cel cu fermoarul. Penibil e puþin spus. Darpentru ei nimic nu e penibil. Dupã plecareadiplomatului, Andreea, una din blondele cupicioare interminabile, a fost pe punctul de a-iarãta lui Mugur bikinii cu (presupuse) diamante.Culturã cu bikini. Deputãþie cu mângâieri pechelie.

Jurnaliºtii dau ºi ei cu scrisul peste limitelelimbajului ortodox sã vadã cititorii ce ºmecherisunt. Unul chiar îndeamnã la avangardegramaticale de tipul lui Haideþi sã haidem! dinEvenimentul zilei. Întoarce inventatorul proverbelecu faþa în spate: Ce-ºi doreºte omul cu mâna lui ºisã te þii de verva preopinentului. Observaþii demare actualitate, ce-i drept, privire pãtrunzãtoare însocialul românesc, dar când sã facã un acordcorect, în vechea matcã a limbii române, dã fãrãjenã peste maluri, mocirlind exprimarea: “Acelaºilucru se întâmplã ºi cu bãieþii, care vor sã se facã

ºmecheri ºi sã scuipe în capul la fraieri...” sau,prefãcându-se peltic ºi puºti: “...când o sã mã facmale vleau sã mã fac ºmechel ºi sã-þi spalg faþa ºiþie ºi la familia ta.” Forma de genitiv-dativ asubstantivelor nu e pe placul ziaristului nostru.Recunoaºtem: e prea veche. Acum totuldebordeazã de... noutate. Credeam cã noilecondeie sunt ceva mai corect manevrate.

Fotbalul bate recordul în toate formele deignorare a limitelor, vreau sã spun a regulilor, cãciîn sport regulile trebuiesc respectate. Altfel... seajunge ca Mihai Stoica sã-i înjure pe oficialii de laBistriþa, în faþã, nene! Auzi la ei, sã aibã curajul dea înscrie în poarta Stelei. E prea de tot! Gigi Becaliameninþã pe arbitru cu puºcãria ºi se proclamãVlad Þepeº al României moderne ca sã facã ordineîn mafia fotbalului. Jucãtorii steliºti au spartgeamuri cu propriul pumn ºi dupã ce propriulsânge a început sã curgã pe propia piele, au fosttransportaþi la spital cu maºini strãine de gloria lor,adicã ceva rable care s-au aflat prin preajmã. Ceamai mare ofensã adusã unui european jucãtorstelist a fost cã, în loc sã fie transportat la spital cuo limuzinã americanã unicat, el a fost urcat într-unOltcit ruginit. Asta vrea sã spunã cã bistriþenii s-aupurtat cu celebrii ratalãi ai cupei mai rãu decât cuniºte gunoaie. Cea mai insultãtoare atitudine faþãde adevãratele suferinþe sunt aceste maimuþãreli decocotã.

Cred cã suntem într-un proces continuu debecalizare lejerã, dar sigurã. Ni se spune cã dupãînfrângerile suferite în cupã, Steaua ºi-a pierdutbusola. Numai Steaua?

Fãrã busolãAdrian Þion

zapp-media

3300

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3300 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

Propensiunile intime genereazã în mod firescºi elemente individualizante, care disting între ele,diferitele viziuni plastice.

Elementele care dau accentele inconfundabilegamei mele de plãsmuiri, ºi care se constituie,pânã la urmã, în ceea ce numim viziune plasticãþin de:

a.- un anume mod de a transfigura imagini ºiexperienþe, trãite în Maramureº, spaþiu încãrcat dedatele unei tradiþii ºi mitologii aparte(lucrãrileaxate pe valorizarea valenþelor expresiv-simboliceale fibrei lemnului:Poarta pãrãsitã, Perete de biser-icã,Toaca,Via Veritas Vita etc);

b.- un anume mod de a selecta, de a extrage,din întreg, fragmentul, elementul de maximã rele-vanþã simbolicã; (fereastra, poarta, acoperiºul,toaca etc.)

c.- opþiunea, aproape obsesivã, pentru va-lorizarea motivului luminii, ca semn al uneienergii spirituale, al unei meta-lumi (CiclulLuminã ºi materie) ;

d.- dorinþa intimã de armonizare a douã ten-dinþe lãuntrice, polare: apetenþa pentru minuþiadetaliului, cu dorinþa, de nuanþã minimalistã, de asimplifica imaginea/forma spre o mai lesne lec-turare simbolicã;

e.- recursul la procedee ce þin de „întâlnirea”unor rezolvãri plastice pe fâºia de graniþã dintremediul picturii ºi cel al obiectului(Pâine din Cer,Jertfa, Cinci pâini ºi doi peºti etc. );

f.- obiectualizarea tabloului(dar nu în accepþi-unea „greenbergianã” a autonomiei operei pic-turale)prin extinderea suprafeþei pictate pe can-turile îmbrãcate în pânzã ale ºasiului( Icoana I,Obloane, Fereastra, Cina etc.);

g.- integrarea sub semnul esteticului a ready-made-ului în corporalitatea lucrãrii ºi investirea luicu valenþe simbolice (Jertfa, Pâine din Cer etc.);

h.- abordarea ºi rezolvarea plasticã a unorteme „înalte”, prin apelul la materii umile, necon-venþionale cum sunt cartonul de cutie de ambalaj,secþionat sau nisipul saharian (Gând despreCartea Facerii; Pasca, Aura martirului etc.);

i.- apetenþa pentru o anumitã ascezã cromaticãºi formalã, ca refex al ascezei spirituale;

j.- relaþionarea sinergicã,în cadrulexpoziþiei,între abstracþia bidemensionalitãþiidesenelor sau uleiurilor de pe simezã ºi tactili-tatea concretã a formelor arhetipale dezvoltate înspaþiu, spre o potenþare a mesajului general(Expoziþia „Tâlcurile tãcerii”, Muzeul de ArtãBaia Mare, 2005 ;

k. – o exacerbare a materialitãþii, vizând,

aparent paradoxal, o transfigurare dupã principiulenunþat de Ortega y Gasset:”realul poate fidepãºit prin propria exacerbare”, (Balada, Lausraerum, Nuci etc.);

l. – valorizarea, prin relaþionare, a motivuluifagurelui cu cel al cãrþii(ciclul „Cãrþi ºi faguri”);

m.- modul inedit de expresivizare obþinut dinjocul de contraste a texturilor materiale de facturidiferite (Cartea de rugãciuni);

n.- mixajele caracteristice de materiale organ-ice(lemn, ace de pin, ramuri de arbuºti) cu celeminerale (nisip saharian), (Gând despre timp,Cartea Facerii etc.);

În general vorbind, consider cã lucrãrilecomentate în paginile acestor Exerciþii de reflecþieilustreazã semnificativ etapele reprezentative aledevenirii mele ca plastician. În mod firesc, aceastãevoluþie continuã, adâncind idei deja “atacate”, încreuzetul interior, iau naºtere, prin firea lucrurilor,alte conexiuni ºi alte idei plastice care, exprimatebidimensional sau tridimensional, se vor alãturaºirului de plãsmuiri de pânã acum, integrându-seorganic, coerent, propriei mele viziuni.

O actualizare a lui Bulã, popularul personaj almultor bancuri din vremea comunismului, esteîncercatã în Dilema veche nr. 117 unde, pecopertã, este tipãritã o excelentã caracterizare aacestuia, datoratã lui Nichita Stãnescu, ºi caremeritã reþinutã: Bulã este tot ce e mai rãu în noiînºine ºi tot ce este mai bine tot în noi înºine,prin luarea în cunoºtinþa de sine ºi prin mustãcire.Aºa cum scoþienii îºi umplu vechile castele custafii, Bulã este stafia lipsei noastre de castel.Astfel vãzut, Bulã este încã ºi astãzi actual. PentruBogdan Voicu, Bulã „avea o întreagã istorie înspate ºi juca în general rolul unui haiduc vesel,care îi trãgea pe toþi la rãspundere, lansa ironii laadresa moravurilor ºi falsitãþilor unei societãþi adublei morale...Bulã avea libertatea de a fi altfel,de a spune lucrurilor pe nume – ce e drept, numereu foarte direct, ci în rânduri... Dincolo decomportament, Bulã era o metaforã în sine.Numele sãu ascunde un cuvânt cunoscut de toþi,însã inexistent oficial... A fost un agent al laisir-ului, pe când nu existau prea multe alternative depetrecere a timpului liber. A fost glasul revoltat ceputea vorbi, pe când a gândi era în bunã mãsurãun lucru interzis.” Dupã Gh. Onuþ, Bulã „adevenit personificarea cea mai funcþionalã, decicea mai frecventatã, pentru solidaritãþile noastrecotidiene“. Bancurile cu el sunt, de fapt, culturãpopularã. Iar cultura popularã „surpã pur ºisimplu cultura oficialã – zi de zi, ceas de ceas ºi înproporþii de masã. Nimeni nu credea o iotã dinvalorile culturii oficiale, nici mãcar în cele înalte lamodul cel mai raþional“. Bine zis ºi adevãrat.Problema care s-a mai pus era aceea dacã Bulã asupravieþuit prãbuºirii comunismului. Chestieîncurcatã. Unii cred cã nu, alþii îl vãd doar însuferinþã, pe mãsura scãderii producþiei de bancuripe piaþa liberã de idei ºi simþiri. Noi credem cãBulã s-a conservat în presa de opinie, prin tot felulde tabloide ºi în talk-show-uri. Desigur, acum subsemnãturã privatã. Poate cã nu ar strica omonitorizare...

În Cultura, nr. 18, Alfred Bulai se intereseazãºi el de soarta lui Bulã, considerând cã, pentru obunã bucatã de timp de acum în colo, nu maipoate sã ne intre în casã ºi în suflet. Aceasta nu

pentru cã s-au schimbat vremurile ori pentru cãam avea mai puþine frustrãri, nici pentru cã nu ne-ar mai place bancurile. „Marele paradox – susþineA.B. – este cã Bulã nu a murit, ci a ajuns sã intreîn existenþã. Bulã a ajuns, pânã la urmã, dintr-unpersonaj fictiv, dintr-un personaj de banc, unulreal. Bulã a avut de fapt soarta lui Pinocchio. Adevenit om. Realitatea a ucis, este adevãrat,bancurile ºi a omorât ºi personajul despre carevorbim. În jurul nostru, în spaþiul public au apãrutsute ºi mii de Bulã. Vedem oameni care nevorbesc cu emfazã, false elite, oameni simpli caresunt întrupãri uluitoare ale celebrului personaj.Replici tâmpite auzim astãzi la televizor sau laradio, citim în ziare ºi reviste, mai multe decât arostit vreodatã celebrul nostru personaj.

Miile de Bulã întrupaþi sunt, aproape toþi, maitari decât personajul de banc. Sloganurile cretine,replici fãrã nici o valoare, constatãri puerile,dialoguri absurde, avem din plin, chiar mult maimulte decât a avut Bulã în repertoriu pe când nutrãia printre noi.

Îl vedem pe Bulã în fiecare searã la televizor, îlvedem pe stradã într-o maºinã luxoasã pe care s-au„tunat“ niºte monstruozitãþi, îl vedem vorbind încompanii uneori selecte sau alãturi de un altulasemenea lui, îl vedem în politicã sau pe lângãpoliticã, îl vedem patron sau salariat trãdat îndragoste, îl vedem la sat ºi la oraº.“

Pânã aici îi dãm ºi noi dreptate D-lui Bulai. Neîndoim însã cã Bulã „ar trebui, încet, încet, sãdisparã din viaþa realã“. Dupã cum nu credem cãnormalizarea vieþii noastre sociale s-ar mãsuradupã frecvenþa bancurilor cu Bulã. Dimpotrivã,credem cã Bulã ºi-a împlinit destinul, ajungândunde, de fapt, îi ºi era locul într-o societatenormalã, în presa popularã. Este adevãrat cã, aici,într-o formã multiplicatã. Ceea ce înseamnã cãstarea de spirit a lui Bulã o gãsim difuzatã înproporþii de masã pe piaþa liberã. Interesant ar fide analizat cum se descurcã el aici. Dupã ºtiinþanoastrã ºi bine ºi rãu, în funcþie de audienþã ºi decât umor mai suportã în prezent societatearomâneascã. (Oblio)

Salutãm aapariþia uunei noi reviste în peisajulcultural clujean, bilunarul Versso (nr. 1, 10-23 mai2006). Aºa cum orgolios afirmã profesorul Andrei

Marga, Versso urmãreºte Schimbarea direcþiei înpresa, în societatea româneascã. Cu un mesajFaþã-Verso semnat de „redacþie” ºi adresat mai cuseamã „tinerilor sîcîiþi, iritaþi din orice, chiþibuºari,mereu nemulþumiþi, altfel spus, intelectuali”,revista îºi asumã, de pe acum, un rol înprimenirea ideilor, a mediului literar-cultural-jurnalistic napocan ºi românesc. Semnãturileimportante care dau greutate primului numãr (dela Alexandru Vlad, Ioan Groºan ºi AlexandruMuºina la Marius Oprea ºi Rareº Moldovan, de lainterviul cu teologul Hans Kung la traducereaunui text de Jean Baudrillard) îndreptãþescsperanþele tinerei redacþii (Graþian Cormoº, AlexGoldiº, Adriana Stan ºi Alex. Cistelecan – secretargeneral de redacþie) pãstorite de poetul IonMureºan – redactor ºef, ºi de Ovidiu Pecican ºiAlexandru Vlad, redactori- ºef adjuncþi. (BennyProfane)

reactiv

Cultura lui Bulã

Onisim Colta la Muzeul de Artã din Cluj(Urmare din pagina 36)

3311

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3311TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

C ând Sofocle a scris Oedip rege, în urmã cu2500 ani, subiectul îi preocupa pe grecipentru cã le amintea, odatã în plus, cã

destinul, voinþa zeilor se împlineºte, oricum s-aropune omul neajutorat. Literatura ºi muzica auadus noi ºi noi versiuni despre acelaºi erouîmpovãrat de pãcatul incestului, dar cel mai maremodelator al subiectului a fost psihanaliza, care l-a redat culturii pe Oedip ca pe purtãtorul unordorinþe ºi defulãri ascunse adânc în fiecare dintrenoi.

Oare ce ne poate aduce o nouã interpretarescenicã a tragediei? Cine sunt zeii noºtri ºi ce-iînfurie? Cum scãpãm, cum ispãºim? Avemputerea necesarã sã oprim fatalitatea?Rãspunsurile date de interpretarea regizorului ducla o nouã avalanºã de întrebãri, dar cheiadezlegãrilor trebuie sã ajungã în mânaspectatorului.

Regele Oedip, în versiunea lui MihaiMãniuþiu, prezentat la Teatrul Maghiar de Statdin Cluj, nu prezintã o interpretare fãrã echivoc.Implicã raþiunea: fãrã cunoºtinþe mitologiceprealabile, textul tragediei, scurtat cu douã treimi,nu ne trimite nicãieri (dramaturg: Visky András).Spectacolul implicã ºi simþurile: palatul regesc setransformã într-o locaþie imposibil de circumscris,într-un loc unde suntem simultan înãuntru ºiafarã. Spaþiul cubic din ziduri groase este închispe cinci laturi, dar nu este apãsãtor, pentru cãeste „spart” de iederã abundentã. Acest elementde decor, luminat din exterior, creeazã umbreneliniºtitoare. Pe suprafeþele mate, modulate despoturi, danseazã lumini ºi umbre crepusculare(decor: Cristian Rusu). În aceastã încãpere maiapar douã pianine albe, înghiþite de zidurilelaterale, ºi o dezordine alcãtuitã din câtevadulãpioare de spital, impermeabile, ligheane,multe sticle cu lapte, seringi ºi o cuºcã de sticlã.

Coloana sonorã a spectacolului contribuie la

atmosfera apãsãtoare: sunetele unei muzicimelancolice sunt bulversate periodic de claxonulunei maºinãrii, construitã parcã din fiare vechi, laurmã toate sunt ºterse de zgomotul ploii(personajele care intrã poartã haine de ploaie). ÎnTheba bântuie ciuma, dar claxonul ne trimite înEvul Mediu, când leproºii erau obligaþi sã sunedin clopote, pentru ca oamenii sãnãtoºi sã-iocoleascã de departe. Primul sunet de claxonatenþioneazã: ar trebui sã iasã din salã toþi ceicare nu doresc sã asiste la povestea acestor sufletemizerabile, infectate de o boalã necunoscutãpentru noi.

Tot ce este sublim, mãreþ în eroii din Oedip,parcã este dizolvat de ploaie; o mânã de oamenineajutoraþi bântuie pierduþi pe scenã. Estefrecventã nuditatea: personajele se dezbracã des,din cauza epidemiei trebuie sã se descotoroseascãde zdrenþele cu care se acoperã. Unul din ei esteregele (Bíró József), cel care a salvat Theba detirania Sfinxului. Dar creatura înfricoºãtoare(Skovrán Tünde) nu a dispãrut din viaþa cetãþii: eþinutã în cuºca de sticlã, ca un animal domestic,ºi i se oferã drept ofrandã seringile folosite(tuburile din plastic o acoperã ca o baie despumã).

Injecþiile sunt elementul cel mai puternic dinspectacol. Iocasta (Imola Kézdi) îºi administreazãsieºi, dar ºi lui Oedip, corului, tuturor celor careintrã în palat medicaþia, vaccinul bolii, morfinacare calmeazã durerile. Fiecare picãturã din acestser pare a duce personajele mai aproape deîmplinirea fatalitãþii.

Trupul Iocastei tremurã din prima clipã, pânãla sfârºitul spectacolului: parcã numai ea ar fibolnavã; numai Sfinxul are o putere ciudatãasupra ei: o întinereºte, o înfrumuseþeazã.

Sfinxul poate fi un xoanon, statuie sculptatãdin lemn, despre care grecii credeau cã e identicã

cu zeitatea reprezentatã, ocrotitoarea casei. Ovedeau miºcându-se, îi fãceau baie ºi o duceau laplimbare. Acest mit antic poate explica faptul cãSfinxul lui Oedip evadeazã periodic din cuºcã, iaratunci nu se saturã cu laptele pregãtit pentru el,ci o consumã pe Iocasta ºi dominã visul regelui.

Pe lângã seringi ºi Sfinx, Tiresias, conceput îndublet, este celãlalt element marcant dinspectacolul clujean: Hatházi András ºi SinkóFerenc apar îmbrãcaþi în costumele largi ºipãlãriile clovnilor, cu faþa vopsitã în alb.Zâmbetul constant nu este roºu, ci verde – unsemn care-i deosebeºte de colegii de la circ.

Clovnii au un rol multiplu în spectacol.Întâmpinã spectatorii în foaier, joacã pesintetizator o melodie simplã, salutã cu pãlãria,fac mici bufonerii sau se vaitã (oh, Oedip!). Înspectacol, unul dintre ei, cel mut, aleargã pe loc –parcã este destinul care se apropie de palat.Celãlalt clovn stã ghemuit lângã pianul dinstânga, acoperit; de acolo rosteºte primele repliciale lui Tiresias, anunþând soarta oribilã a regelui.

Duetul clovnilor contrapuncteazã atmosferaapãsatã. Sunt necruþãtori: fac haz de Iocasta, caretremurã, de ritul injectãrii, iar patul regal setransformã în binecunoscutul ºezlong al lui Freud,psihanalizându-se reciproc. Totodatã, cei doi seaseamãnã cu orbul Tiresias, cel care vede ºiînþelege ce va urma. Poate de aceea îºi permit sãintre în contact cu Sfinxul periculos, sã-i dea opãlãrie de clovn. Într-o altã scenã, ei sunt cei care„dezgroapã” pãstorul, cel care dezvãluie cã Oedipeste de fapt fiul lui Laios ºi al Iocastei.

În ultima scenã corul, cei care pânã acumpriveau ºi comentau înfricoºaþi întâmplãrile, prindcuraj la vorbele lui Creon (Salat Lehel), ºi acoperãcu impermeabile trupul gol al deja orbului Oedip.Forþa destinului a nimicit totul, Iocasta zacemoartã, clovnul mut pare a fi miºcat de pe scenã.Sfinxul scapã încã o datã din colivie, rosteºteultimele replici ale regelui, dar nu pe un tontragic, ci cu vocea clovnilor (cuvântul „Oidipus”sfârºeºte cu un sãrut zgomotos). Gravitateatragediei dispare, rãmân întrebãrile.

Seringile destinuluiRéka Hegy

teatru

muzica

Cã cei doi interpreþi sunt complici mi-amdat seama în urma anulãrii unui concertla Cluj din cauza refuzului categoric al

pianistului român de a cânta fãrã dirijorul francezde provenienþã ex-sovieticã (nãscut la Rostov-pe-Don). Motivul absenþei dirijorului era unulsimplu: o rãcealã suficient de durã pentru a numai putea presta într-un mod corespunzãtor. Pânãla urmã, accidentul s-a dovedit a nu fi unul fatal(ºi-a spus cuvântul un organism cãlit înproverbialele troiene ruseºti), astfel încât cei doi s-au prezentat la Cluj, unde au ºi susþinut unconcert (chiar în ziua de cinci mai) în care auevoluat similar celor doi timpi slabi dintr-unmetru poetic ternar (oricare dintre cele trei –dactil, anapest sau amfibrah), cel tare lipsind într-un mod evident. Veni, vidi..., vorba lui Cezar,

însã fãrã componenta decisivã a sintagmei. Atâtasatisfacþie am putut avea ºi eu cã în evoluþia lorslabã cei doi mãcar au fãcut rimã, însã delocsatisfãcãtor cã nu a fost o rimã ºi cu muzicainterpretatã, mai degrabã o crimã, inutil de multlungitã ºi presãratã cu tot felul de „cancanuri”prin care cei doi îºi afiºau complicitatea subforma unei familiaritãþi deloc binevenitã încontextul unei evoluþii scenice. Dirijorul s-aprezentat drept o cremã zemoasã hiper-zaharisitã,împroºcând – spasmodic, ostentativ, redundant ºiuneori chiar penibil – cu super-„friºca” efuziunilorsale groteºti atât orchestra (de altfel, super-docilã),cât ºi, mai ales, publicul (într-un mod evident,super-extaziat de „prestidigitaþia” dirijoralã).

Dirijorul. „Senzaþie mondi-alã” – un „barîºnikov” alartei dirijorale.

Relatarea celor întâmplate în sens muzicalridicã destul de multe dificultãþi, deoareceevoluþia dirijorului a incitat (într-un mod univoc)ºiruri imagistice nu atât din zona muzicii, cât dinzona... coregrafiei care sunt pantomima, aerobicsau artele marþiale, la care ar trebui sã adaug,surprinzãtor, ºi teatrul de marionete. Sã le luãmpe rând.

Deja la prima lucrare a concertului, Rapsodia„España” a compozitorului francez E. Chabrier,m-am edificat cu claritate faþã de ce mi seîntâmplã. Era un fel de „mim”, joc în care unuldintre participanþi sugereazã gestic ºi mimic unoarecare obiect, fenomen sau noþiune. Dat fiindspecificul hispanic al imagisticii, dirijorul a þinutneapãrat sã se prezinte, rând pe rând, dreptpicador, apoi bandelieros, apoi matador ºi, înfinal, într-o ipostazã dedublatã, de toreador cutaur cu tot. Nu a lipsit nici imageria din zonagenului flamenco. Orchestra însã îºi învãþase

Misha Katz ºi Dan Grigore –teoria (c)rimei perfecte

Oleg Garaz

3322

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3322 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

partitura ºi muzica s-a revãrsat, depliindu-se înparfumuri maure, netemperat ºi pasional, însã deuna singurã, absolutamente autonom de„spasmodia” sugestivã a dirijorului care îºidesfãºura spectacolul undeva pe lângã, chiar dacãºi în vãzul lumii, adicã exact între public ºiorchestrã.

Misha Katz ºi-a gãsit elementul în lucrarea„Dans macabru” de C. Saint-Saëns, titlu care arputea sta drept simbolul evoluþiei lui para-artistice, în care muzica a avut de suferit cel maimult în urma histrioniei scenice a interpretului. Pedirijor l-a preocupat într-un mod evident partidaxilofonului care imita sunetul oaselor, vioarapuncta, încrâncenat ºi neîndurãtor, temaprincipalã a lucrãrii, mâinile ºi picioarele,dirijorului o luau razna în diverse direcþii,scheletele dansau, orchestra mergea înainte (cainfanteria lui Napoleon în retragerea-i prin iarnaruseascã), într-un mod evident independentã,feþele orchestranþilor trãdau crispare ºi unadevãrat calvar în a „tãlmãci” intenþiile dirijoruluipreocupat mai degrabã sã se dirijeze, dezabuzat,nu atât în faþa orchestrei, cât în faþa publicului.Punct. Am asistat, în fapt, la un act deprestidigitaþie, aºteptând ca din palmelefrãmântate ale dirijorului sã-ºi ia zborul unporumbel sau sã þâºneascã în toate pãrþile iepuraºiºi ºoricei, iar contorsiunile-i corporale ar fi fostmult mai binevenite sub cupola circului. În fine, afost un „balet” în toatã regula, însã cred cãmarele dansator Mihail Barîºnikov (nãscut ºi el înRusia) s-ar fi priceput mult mai bine la a facedirijat din coregrafie (mi-l ºi imaginez dansând –pe post de dirijor! – într-un mod extrem desugestiv în faþa orchestrei) decât a priceput MishaKatz a face coregrafie din dirijat.

Pianistul. „Clasã mondialã”– între „masaj” ºi „dactilo-grafie”.

Cum ar putea fi definitã evoluþia unui pianistmulþumit într-un mod evident de ceea ce face?Bineînþeles, proastã. Aº spune mai mult, mulþumitîntr-un mod suveran de ceea ce face, dreptdovadã a suveranitãþii sale stând colecþia demãrturii elogioasele (adunate ca în urma unuiordin de sus), chiar cu un uºor aer de isterie, dinprogramul de salã. Iatã o mostrã concludentã:„DDan GGrigore are o senzaþionalã clasã mondialã”(Kleine Zeitung – Viena). Altfel spus, Dan Grigoreeste un pianist senzaþional de mondial ... amin,iar criticii muzicali ar trebui gazaþi în masã pemotiv de inutilitate profesionalã în faþa unuitalent atât de genial sau, mã rog, geniu atât detalentat, „greu” ºi „mare” de tot.

Clasa „mondialã” este, evident ºi implicit, ºiuna „senzaþionalã”, care conferã „greutate”, iarevoluþia pianistului, exceptând greutatea lui, a fostuna implicit redundantã, platã, monotonã ºi într-un mod evident lipsitã de orice ar putea fi definitdrept suflu vital. Un vraf de sunete ºi acorduri,pasaje, intonaþii, melodii ºi alte resturi, franjuri ºicioburi dintr-o capodoperã spartã în „figuri”sterile ale evoluþiei interpretului. Cu atât maiusturãtoare a fost aceastã „osândã” la care ne-asupus pianistul-storcãtor-de-sunete, cu cât înprima parte a serii a fost interpretat Concertulpentru pian ºi orchestrã în Sol major de M.

Ravel, o muzicã diafanã, energicã, dar ºi jucãuºã,cu explicite accente impresioniste, dar ºi cuintonaþii de jazz (mai ales în partea I-a,Allegramente), cu o melodicitate extrem defragilã, ºi în acelaºi timp pãtrunzãtoare, emanândun irezistibil lirism, cu profiluri melodice extremde bine gândite ºi „întreþesute” în „scenariul”întregii forme muzicale (partea a II-a, Adagioassai). Partea a III-a, Presto, mi-a prezentatadevãrata faþã a modului în care Dan Grigore aprestat aceastã execuþie publicã a lucrãrii luiRavel.

Procesul de stoarcere a sunetelor dininstrument a fost, într-adevãr, unul destul dediversificat ca tehnicã, degetele pianistuluirealmente prezentând clasã (de ce nu ºimondialã?) întregului public-microbist din salã,avid dupã vitezã, putere ºi îndemânare. Ca la uncampionat mondial sau ca la niºte jocuri olimpice– altius, fortius, iar publicul a aplaudat ointerpretare nulã din punct de vedere valoric.

Ceea ce am vãzut eu a fost cu totul altceva,ceea ce în nici un caz nu m-ar fi determinat sã-miurlu extazul mai ceva ca la mitingurile naziste.Mai întâi, clasa mondialã a pianistului s-amanifestat printr-un masaj mecanic (un stil destulde monoton ºi puþin diversificat ca touché –Partea I a Concertului) al claviaturii, uneori unulviolent (mai ales în pãrþile extreme, rapide, aleConcertului) ºi printr-o tapare (ca la o maºinã descris) penetrantã la care, drept rãspuns, clapeleþipau în loc sã cânte ºi chiar dacã pe alocuri au ºicântat, au fãcut-o silit ºi împotriva firii. Lentoareamuzicii (cã despre partea a II-a este vorba) a fãcutca aceste þipete ale sunetelor sã parã ºi maistridente, iar pianistul fiind realmente scufundatîn contemplarea acestor urlete disperate, totul mi-a apãrut la un moment dat drept o abnormã ºiameþitoare perversiune, cu atât mai mult cu câtaceasta se prezenta drept un act artistic. În fine, afost o interpretare fãcutã mai degrabã „din fund”,prin simplul fapt de a fi ocupat pe duratainterpretãrii scaunul din faþa pianului. Ointerpretare simplistã, (p)latã ºi (b)analã.

Un dirijor de drept comunspecializat în furt de aplauze

Partea a doua a serii a fost un adevãratdelirium (uneori chiar ºi tremens), în caredirijorul îmbã(rbã)tat de reacþia publicului la ceeace s-a întâmplat înainte de pauzã, s-a relaxat într-un mod mai mult decât evident, ceea ce pãrea sãfi provocat o vizibilã slãbire a firelor prin care îierau controlate membrele (superioare ºiinferioare). Vedeam însã cu claritate cã din cândîn când dãdea „verde” prin desfacerea largã abraþelor; „roºu” se dãdea printr-o pliere aproapefoetalã a întregului corp, asta însemnând ºi pianosau, la extremã, se dãdea un „stop” cu o mânã„decolând” vertical înspre tavanul sãlii. Sunetele„traversau” sau se „opreau”, dar mai alesse”furiºau”, împreunã cu toatã orchestra, pe lângãagentul de circulaþie care se imagina într-un modstrident de vizibil drept tambur major dirijând ofanfarã a pompierilor.

În interpretarea lui Misha Katz cele douã suitedin opera „Carmen” de G. Bizet ar fi trebuit sã senumeascã mai degrabã „Tablouri dintr-oexpoziþie”, o aiurealã dirijoralã salvatã de eºecdoar prin strãduinþa întregii orchestre.Amatorismul evident al dirijorului l-am asociat

faptului cã miza majorã a lui Misha Katz a fostpe un „expresivism” înþeles ºi realizat într-un modprimitiv, exagerat ºi dus dincolo de orice limitã asuportabilului. Or, ecuaþia (t)ratãrii a fost realizatãpe deplin anume prin aceastã atitudineinfantiloidã, pantomimicã, fãcându-se abstracþieîntr-un mod flagrant de logica ºi bunul simþ aparametrului de tempo, singurul dãtãtor decoerenþã ºi sens. Chiar mai mult, singurulparametru principal care legitimeazã într-un modcert prezenþa decizionalã a unui dirijor în faþaorchestrei.

În aparenþã partitura nu i-a ridicat problemedirijorului (care orice fãcea era oricum pe lângã),el fiind preocupat de „dansul macabru” al„stilului” sãu interpretativ (tot îmi venea în minte– cine îl angajeazã pe unul ca ãsta?). ToreadorulEscamilio, soldatul Jose ºi logodnica lui Michaela,þiganca Carmen, contrabandiºti, copii ºi militari,pasiune, rivalitate, zãdãrnicie ºi moarte, oimagerie mustind de dinamism ºi vitalitate ºidebordând din partitura lui Bizet, a fost„lecturatã” de cãtre dirijor ca dintr-un „codrutier”, ca un plutonier agitându-se sub unsemafor stricat ºi fãrã a pricepe prea bine ce-i defãcut cu ºuvoiul asta de „vehicule” ºi „personaje”muzicale miºunând în toate direcþiile posibile.

Muzica... a fost salvatã de orchestrã; unuldintre puþinele concerte din viaþa mea în careorchestra s-a produs de una singurã, fãrã a fitrebuit sã cedeze într-un mod atât de injustaplauzele unui cuplu de complici, suveran (DanGrigore)-histrion (Misha Katz), care în afarã de a-ºi fi deplasat fizicul pânã la Cluj ºi de a-ºi fifluturat, emfatic, numele în faþa publicului, nu aufãcut nimic altceva decât, poate, sã punã laîncercare profesionalismul orchestrei filarmoniceclujene. Gloria de altã datã, de a fi fost primaorchestrã a þãrii, ºi-a spus pe deplin cuvântul ºiseara a fost încheiatã chiar într-o notã triumfalã,meritul aparþinând fãrã nici o discuþie orchestrei(ca sã nu comentez cele douã bis-uri susþinute, lamare fuºerealã, de cãtre pianist). De remarcat aufost solo-urile concertmaistrei Dorina Mangra (totea fiind ºi directoarea Filarmonicii „Transilvania”),a flautistului Cãtãlin Costea ºi a trompetistuluiGabriel Posdãrescu, stabile, curate (mai ales încazul alãmii), susþinute cu multã participare dinpartea interpreþilor.

Deloc original, deloc inventiv, delocsurprinzãtor ºi, în fine, deloc muzical, acest fiu alstepei adoptat de patria iluminismului, cã despredirijor este vorba, s-a prezentat într-un modlamentabil, pianistul împãrtãºind cu deplin meritaceleaºi calificative. În sens muzical a fost, maiîntâi de toate, un „omor” deosebit de grav, soldatcu cel puþin cinci „cadavre”, fãrã nici un fel decircumstanþe atenuante, iar cei doi complici aurealizat (pentru a câta oarã?) o crimã perfectãatâta timp cât publicul i-a elogiat pe ei, cei doi„torþionari” ai muzicii, în loc sã-i fi huiduit ºialungat de pe scenã. Cum însã nimeni nu aremarcat „cadavrele” ºi nici nu a sesizat vreoneregulã, eu rãmân, totuºi, la un cap de acuzarechiar dacã mult mai puþin grav, însã la fel dedezonorant – ruºinea de a fi furat aplauzele care,evident, nu aveau pentru ce sã le fi fost adresate.Singurii demni de tot entuziasmul au fostmembrii orchestrei de profesioniºti a Filarmonicii„Transilvania” de care întreg Clujul muzical artrebui sã fie mândru.

3333

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3333TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

L a fel ca majoritatea românilor, am începutsã beneficiez de dreptul la liberã miºcaredoar dupã decembrie 1989. Cum la acea

datã aveam deja aproape 40 de ani, mã potconsidera actualmente un „bãtrân promotor alculturii române” peste fruntarii. Experienþa m’aînvãþat sã fructific orice breºã din sistemulobligaþiunilor de serviciu, spre a oferi strãinãtãþiiºi altceva decât mizerabilismele cu iz balcanoid pecare un public lavat cerebral de mass-mediilecomerciale le-ar aºtepta. Astfel am procedat ºi cuocazia vacanþei de Paºti din 2006.

Totul a pornit de la ideea bunului amic MaxDoppelbauer, expert în limbile ºi literaturile neo-romanice, mult-apreciat de studenþii Universitãþiidin Viena. El mi-a propus sã lansãm volumul meubilingv Aur din coama Ariadnei (tradus îngermanã de Rolf-Frieder Marmont ºi apãrut laeditura clujeanã Limes), în ambianþa atât despecialã a Asociaþiei Culturale Alte Weinpresse pecare o conduce. În 2002 realizasem acolo unrecital combinat de jazz, poesie ºi fragmente dinfilme de artã româneºti (Doppelbauer rãmãseseimpresionat de valenþele avangardiste ale culturiinoastre, dupã efectuarea unui voiaj de studii prinRomânia pe urmele lui Tristan Tzara). Reuniunileorganizate la Alte Weinpresse beneficiazã de unpublic avizat, cosmopolit, refãcând parcãefervescenþa culturalã a metropolei de vocaþieinovativ-universalistã din urmã cu un secol. Ar fifastidios sã dau aici o listã a interesanþilor oaspeþipe care i-am cunoscut ºi de data asta, însã nu potsã nu menþionez reîntâlnirea cu Gerhardt Csejka,germanistul ºi scriitorul al cãrui destin fuseselegat, pânã la emigrarea sa din 1986, de influentarevistã bucureºteanã de limbã germanã NeueLiteratur. La fel ca ºi ceilalþi spectatori, el areceptat cu nedisimulatã încântare exemplele dejazz românesc propuse de mine (inclusiv celeinterpretate de grupul Trigon din Chiºinãu),precum ºi scurt-metrajul video realizat împreunãcu Ovidiu Pop ºi Cãtãlin ºtefãnescu pentruemisiunea acestuia din urmã, Garantat sutã lasutã, de la TVR.

La sediul atractivului Institut Cultural Romândin Viena (Argentinierstrasse 39, lângã ORF –radioul naþional austriac), am realizat apoi ceea cedistinsa ºi eficienta directoare Carmen Bendovskia definit în program drept One man show dejazz-poetry din perpectivã transilvanã. Amconstatat ºi acolo un real interes din parteapublicului, deºi acesta – prin forþa împrejurãrilor –avea un caracter mai eterogen. M’a impresionatcãldura cuvântului introductiv rostit de excelenþasa, ambasadorul Andrei Hoisie Corbea care, spredeosebire de alþi foºti colegi (sau prezumptiviprieteni) ajunºi în funcþii înalte, nu ºi-a uitatvechiul amic de la Cluj. Pe aceeaºi linie aconstanþei în sentimente s’au situat ºi LorenzGiorgi (dacã el nu ºi-ar fi asumat rolul de „inginerde sunet & imagine”, nu vãd cum aº fi dus lacapãt spectacolul); Emanuel Wenger – cu a saerudiþie jazzisticã ºi realã solidaritate intelectualã;Patrick de Hillerin, al cãrui sarcasm ponderat îmilipseºte din paginile revistei de satirã politicãlãsate de el în urmã la Bucureºti... Tot cu caracterpersonal, aº menþiona scurtul moment în care amîncercat sã demonstrez maniera tradiþionalã dedans din zona Maramureº: purtând pe cap un„clop” din paie (achiziþionat la Sãpânþa), bãtând

câþiva paºi pe loc (microfonul amplasat de Lorenzpe podea crea o sonoritate asemãnãtoare celeiflamenco), totul pe fundalul sonor al unei micicapodopere semnate de Sabin Pautza: Suitamaramureºeanã, înregistratã pe la începutul anilor1983 de orchestra Filarmonicii Modova din Iaºi lacasa de discuri Electrecord. Serata s’a încheiat cuo recepþie, organizatã tot de infatigabila doamnãBendovski. Nu ascund cã graþie dânsei era cât pe-aci sã susþin acelaºi recital ºi în Þara Sfântã, laCentrul Cultural Român din Tel Aviv. Ideea asurvenit însã prea târziu spre a mai putea ajungeîn timp util la colocviul dedicat artei avangardistede cãtre Fundaþia Marcel Iancu din Ein-Hod.

Dupã ce descãrcasem din portbagaj o partedintre volumele transportate de la Centrul deStudii Transilvane din Cluj, mi-am continuatvoiajul cãtre o zonã deloc propice automobilelor:Veneþia. Istoricul Ioan Aurel Pop, directorulInstitutului Român de Culturã ºi CercetareUmanisticã Nicolae Iorga din cetatea dogilor,secondat de doamna Maria Joiþa, au reuºit sãaranjeze lucrurile de asemenea naturã, încâtdezagreabila operaþiune de ... debarcare sã fietrecutã cu succes. În venerabilul Palazzo Correrdin Cannaregio activitatea cultural-ºtiinþificã sedesfãºoarã în flux continuu. Între vernisaje deexpoziþii, concerte, lansãri de carte ºi o mostrã acinematografiei române de ultimã orã, am propusun recital în doi, alãturi de talentata pianistãRamona Munteanu. Nãscutã în 1981, ea aabsolvit recent Academia de Muzicã din Cluj, laclasa de pian a profesoarei Ninuca Oºanu Pop,dar a fost ºi una dintre studentele remarcabile alecursului meu de Estetica Jazzului (timp de câþivaani, Ramona a fãcut parte din Hot VocalQuintetul feminin, condus de Olga Cleianchina ºipatronat de Stefan Vannai). La Veneþia, RamonaMunteanu a interpretat cu mult aplomb treicompoziþii pentru pian solo semnate de GeorgeEnescu, Sigismund Toduþã ºi Constantin Silvestri,primite cu ovaþii de cãtre public. Eu am rostittexte poetice proprii, în versiuni italiene semnatede Roberto Facchinetti (altminteri, un remarcabilbaterist de jazz, prezent pe scena festivalului dejazz de la Braºov în 2002). Cum dotarea tehnicãnu m’a scutit de obiºnuitele ºicane, am fostconstrâns sã renunþ la ilustraþiile audio. Ajutat despiritul improvizatorico-jazzistic ce mã animã, amrecurs la o soluþie alternativã bine primitã depublic: prezentarea magnificului scurt-metrajConstruct, realizat de Sorin Ilieºiu într’un edificiubucureºtean conceput dupã planurilearhitectului/poetului avangardist Marcel Iancu.Misteriosul muzician Andrei Tãnãsescu, cu caretânjesc sã fac cunoºtinþã de atâþia ani, ilustreazãfiecare detaliu arhitectural prin savuroaseintervenþii pianistice, executate chiar peinstrumentul existent în acea casã. Iar la final einserat un Poem cardiac, pur onomatopeic, creattot de Iancu în anii de glorie ai avangardismuluiromânesc. Serata a mai cuprins ºi lansareavolumului Introduzione alla civilta italica alprofesoarei Viorica Bãlteanu de la Universitatea deVest din Timiºoara, în prezenþa autoarei ºi adomnilor Renzo Francesconi ºi Mirko D’Este.

Între 2002-2003 îl avusesem student la cursulde Estetica Jazzului pe talentatul contrabasistAlvise Seggi. El a participat ca spectator laantemenþionatul festival de la Braºov, iar la ediþia

2003 a festivalului de jazz de la Chiºinãureuºisem sã-l aduc împreunã cu trio-ul sãu dinacea perioadã. Din fericire, nici Alvise nu m’auitat. El mi-a propus sã susþin o prelegere,similarã celor pe care le cunoºtea deja de laAcademia de Muzicã din Cluj, în cadrul nouluiCentro Culturale e Multimediale Zitelle, de peInsula Giudecca, unde se ajunge traversând CanalGrande (o scurtã plutire ce îmi provoacã vertijuri,ca orice cãlãtorie pe ape). Deºi mi-am desfãºuratconferinþa sub o veiozã ce ecrana restul sãlii, amsimþit pe parcursul celor vreo douã oreinconfundabila empatie a publicului de facturãlatinã (pe care o ºtiu bine de acasã). De câteva oriau existat ºi aplauze la scenã deschisã – cum s’aîntâmplat dupã vizionarea piesei Horantella, oingenioasã fuziune melodicã între horã ºitarantella materializatã sonor de cãtre grupulTrigon (înregistrarea video îmi fusese trimisã deValeria Gorgos de la TVM). Pare-se cã acest grupbasarabean a devenit cel mai de succesreprezentant al muzicii de facturã româneascã pescena mondialã a jazzului actual. Mãrturie stau ºiecourile din presa italianã de dupã participareatrupei violistului Anatol ºtefãneþ la Festivalul de laCormons. Mauro Bardusco, directorul aceleimanifestãri de certã anvergurã central-europeanã,m’a onorat cu prezenþa sa pe parcursul ºederiimele la Veneþia.

Programul general al Centrului Zitelle mi s’apãrut exemplar. Pe lângã secþiunea Jazz a tuttocampo, la care m’am produs, mai funcþioneazãaici altele, precum Întâlniri între religie ºifilosofie, Arhiva compozitorului Luigi Nono,Întâlniri cu cinematografia de artã mondialã,Poetry Slam (un fel de jam sessions poetice),Cinema mut cu muzicã pe viu etc. ConducãtorulCentrului, dinamicul Calogero Lo Giudice,intenþioneazã chiar sã organizeze un festival aljazzului românesc la Veneþia. Cred cã Alvise Segginu putea gãsi un loc mai bun de desfãºurarepentru valenþele sale jazzistice. Discul recentînregistrat de cãtre sextetul sãu (Tribut lui CharlesMingus) mi-l înfãþiºeazã ca pe un interpret matur,un contrabasist pe care jazzul peninsular poateconta din plin. A fost o enormã plãcere sã-l revãdîn ambianþa familialã, împreunã cu pãrinþii sãi –Gualtiero ºi Alda – ºi cu fratele, Alberto, la rândulsãu implicat ca saxofonist într’un grup veneþiande facturã latino.

Drept bonus pentru reuºita acestor acþiuni, mi-am permis ºi o escapadã pânã în Toscana, underezideazã violoncelistul Paolo Damiani. Încalitatea sa de organizator al cursurilor de varã dela Rocella Jonica, el m’a convocat sã susþin acolocinci conferinþe spre finele lunii august. M’ambucurat, de asemenea, de ospitalitatea directoareiCentrului Cultural Italian din Cluj, DorianaUnfer, care a binevoit sã-ºi sacrifice o zi dinsejurul ei pascal, asumându-ºi pentru mine rolulAriadnei prin spectaculara / labirintica urbe-cetateLucca. Prin Florenþa m’am descurcat singur(conform învãþãturilor florentino-clujeanuluiGiancarlo Bellini), la Viareggio am fost rãsfãþatuldistinsei intelectuale ºi promotoare a muzicii deoperã Lucia D’Andria ºi a amicei sale de origineclujeanã Adina Muntean, iar la reîntoarcerea înpatrie am fãcut o escalã la Gorizia. În acel oraºsituat pe frontiera italo-slovenã, Mauro Barduscomi-a arãtat înregistrãri video cu Trigon ºi TeodoraEnache/Marius Mihalache, realizate în cadrulfestivalului pe care îl conduce la Cormons. Turulde forþã al bãtrânului promotor cultural s’aîncheiat cu o convorbire telefonicã, facilitatã totde Mauro, cu amicul nostru comun, jazzologulIztok Zupan din Slovenia, care era în aºteptareadebutului formaþiei Trigon în ºarmanta republicãmontanã, programat pentru finele lunii mai 2006.

Încã un turneu al bãtrânuluipromotor cultural

Virgil Mihaiu

3344

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3344 TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

I. Porniri bolnãvicioaseCinematografia româneascã a anilor 2000 ne-a

oferit pînã acum ori filme bune ºi foarte bune, edrept suficient de puþine încît sã nu fie necesarãdecît mîna dreaptã pentru a le enumera (fãrã a leierarhiza amintesc: Marfa ºi banii – dacã trecempeste scena copiatã din/scena-omagiu-adus-luiEraserhead, Occident, Filantropica, Moarteadomnului Lãzãrescu), ori o întreagã visteriepierdutã în producþii proaste ºi foarte proaste(toate celelalte pe care nu mi le amintesc,terminînd cu ceea ce îmi doresc sã uit cît mairepede, dezgropatul, dezolantul, cretinul – a sevedea stadiile dezvoltãrii mintale dupã Jean Piaget– Azucena).

Ceea ce ne lipseºte în cinematografie, precumºi în societate (ºi prin asta nu vreau sã afirm cãcea din urmã o determinã sau inspirã pe ceadintîi), este o clasã de mijloc. Adicã acele filmedespre care nu putem spune cã sînt capodoperesau filme de excepþie, filme rãvãºitoare, filme careîþi ard retina ºi usucã stomacul, filme care teurmãresc, precum umbra, ºi te înspãimîntã, sauaratã, sau te marcheazã întreaga viaþã, ci acelefilme care nu îºi propun lucruri mãreþe, dar înîngrãdirea pe care ºi-o stabilesc nu rateazã nici unpunct. Filme despre care nu putem spune cã sîntbune fãrã sã fim pãrtinitori, dar nici nu putem sãdemonstrãm cã sînt jalnice fãrã sã roºim, sau,privind cealaltã jumãtate a paharului, cea plinã,filme despre care putem spune cã sînt bune, darºi cã, judecate fiind prin raportare la ocapodoperã a genului, nu înseamnã nimic pentrucinematografie. Cîte astfel de filme sã fie înultimii ani? Tot nu mai mult de o mînã... Furia,Niki Ardelean, colonel în rezervã ºi, acum,pelicula lui Tudor Giurgiu.

Acestea ne lipsesc, peliculele mediocre, adicãfilmele cuprinse într-o clasã valoricã situatã întrebun ºi slab sau între suficient ºi insuficient,precum în promovarea claselor primare, filmecare cred cã pot fi ºi evaluate pozitiv, ca speranþãºi ca încredere în viitor, dar pot fi desfiinþate camcu aceeaºi justeþe. Problema e sã te simþi bine înpremisele de la care porneºti: fie cantitatea defilme proaste apãrutã la noi, ºi atunci nu poþidecît saluta un film precum Legãturile..., fiefilmele bune care trateazã teme precum cea dinfilmul lui Tudor Giurgiu (aº pomeni FuckingAmal al lui Moodysson sau recentul BrockebackMountain al lui Ang Lee) ºi atunci nu poþi prividecît cu îndoialã produsul semnat de regizorulromân.

II. Frînturi bolnãvicioaseFrig de aprilie, premiera naþionalã a

Legãturilor bolnãvicioase, Cluj-Napoca,cinematograful Republica. Consider spusele demai sus o introducere în povestea poveºtii filmiceºi, mai mult pentru a nu mã supãra eu pe mineînsumi, caut sã vorbesc ºi bine ºi rãu despre acestfilm.

Ce mi-a rãmas în minte la ieºire era muzica.Coloana sonorã mi se pãrea reuºitã, vorbe înenglezã, voce de Coldplay, un brittpop care nuîmi place, dar care intrã repede în minte ºi pleacã

greu, tîrziu. Mi-a plãcut genericul, mi-a plãcutieºirea din film (doar în cea ce priveºteimaginea!), Cristina filmatã din colþul stînga-faþãal maºinii pe care o conducea, mîngîierile fine alecelor douã fete (la masã, prînzul alãturi de familiaCristinei), ultima lor discuþie...

Scenele pe care le vãd ºi dupã o lunã sînt celepe care de fapt le-am mai vãzut pe undeva... Cumar fi, spre exemplu, discuþia purtatã de fete peacoperiºul blocului, unde îºi afirmau dorinþa de a-ºi putea exprima liber iubirea reciprocã, de a gãsiun spaþiu unde sã nu fie nevoite sã se ascundã...tãiat într-un cadru cu pãsãri care zburau peste omacara ºi un bloc înalt aflat în construcþie (nu vãaminteºte o scenã dinspre finalul Liljei 4-ever?).

Un personaj (psihotic) – Sandu, Tudor Chirilã– ieºindu-ºi adesea din fire.

O discuþie între douã iubite despre douã per-sonaje ale lui François-Réné de Chateubriand,aflate în poziþii asemãnãtoare lor, în crîºmasãteascã, fumînd carpaþi.

Dupã film, Tudor Chirilã spunea cã am vãzutprima peliculã româneascã ce pune în discuþieteme precum incestul, homosexualitatea... filmulare parfum de preþiozitate (discuþiile despreiubire, monologul Cristinei – vocea off), are aple-care spre realitatate – gazda Alexandrei, reacþiapãrintilor ei la vizita fratelui Cristinei, are ºi cliºee– Alexandra este fata de la þarã pe care Cristina,versatã, cu aparenta indiferenþã a ºtiutoarei, cautãsã o ºlefuiascã dupã preferinþele ei.

În afara exceselor intelectuale, apãrînd aici caliteraturã strãmutatã pe un teren neprimitor, ca oconfuzie în genuri artistice – excese intelectualecare la noi vin pe linie nouvelle-vague (fãrã sãatingã, însã, fineþea, discreþia sau subtilitatea celorprezente în creaþia rohmerianã, pentru a da unsingur exemplu) – filmul disecã (pãstrînd rezervelede rigoare, rezerve ce le voi prezenta în partea atreia a discuþiei) un triunghi amoros (triunghioedipal), nareazã un tumult sentimental, cu unapogeu atins rapid urmînd imediat cãderea dinstarea respectivã... o mãsurã de viaþã, un decupaj.Nimic mai mult nu era necesar.

O nedumerire: în afara unor raþiuni de ordincomercial sau a dorinþei de a pãstra vie o referinþãsau o trimitere la romanul de la care pleacãautorul, de ce filmul stigmatizeazã din titlu relaþi-ile dintre personaje? …bolnãvicioase? mã îndoiesc!nici viciul, nici boala intersubiectivã nu e vizibilãpe ecran.

III. Idei bolnãvicioaseReþinînd afirmaþia lui Tudor Giurgiu din

finalul premierei – unde spunea cã în spatele unuifilm nu stã numai un regizor, ci o întreagãechipã, o vizibilã despãrþire de concepþia autoruluitotal promovatã de Cahiers de Cinéma, sau decaméra-stylo a lui Alexandre Asturc – pot sã afirmfãrã remuºcãri faptul cã echipa de realizatori nuare har!

Scenariul e prost, replicile nu sînt bune! Iaraici mã întoarc la remarca mea anterioarã privindizul intelectual al dialogului dintre cele douãiubite – discursurile despre iubire rostite de celedouã protagoniste amintesc de filmele româneºtipierdute prin negura secolelor ºi în ceea ce afirmã

acolo, ca stil al discursului, nu ca problematicãpunctualã, ºi ca rostire a replicilor de cãtre actori.În rostirea replicilor, accentul, lipsa unei dicþiiadecvate, chiar ºi spaþiul desfãºurãrii discuþiilor,toate aceste fac nenaturalã expunerea. Dialecticaiubirii realizatã în imagine prin intermediulcuvîntului, nu îºi are rostul în film, ci în carte.Acolo, în carte, personajul nu are o faþã ºi o voceanume, mintea cititorului le plaseazã ºiînsufleþeºte dupã propriile-i simþiri, acolo oriceeste posibil dupã puterea minþii cititorului, darfilmul… în film codul în care trebuie naratãpovestirea nu este unul lingvistic, ci unulimagistic, iubirea trebuie conturatã plastic, nuscriptural, în cazul filmului limbajul verbal va fimeta-codul care va mijloci înþelegerea elementelorproprii cinematografiei, adicã imaginile înmiºcare. Marele neajuns al filmului esteinsuficienta eliminare din scenariu a elementelorliterare în favoarea celor filmice.

Asta nu înseamnã cã într-un film nu au cecãuta astfel de întîmplãri filosofico-literare... deexemplu, discuþia despre Platon ºi Aristotel dinfinalul Solaris-ului tarkovskian e convingãtoare! Pede altã parte am întîlnit ºi filme de pe altemeleaguri (în My Summer of Love al lui PawelPawlikowski, spre exemplu, este pomenitNietzsche) unde prezenþa dialogurilor filosoficeputea, cel mult, sã te facã sã pici de pe scaun derîs. Aºadar, fuit modus in rebus ºi sã fie ºi simþde plasare ºi absorbþie, altfel se nasc monºtrifilmi/co-co/nceptuali (cu alte cuvinte – coco-filme).

Filmul nu e prost, totuºi. Nu e prost, fiindcãpartea vizualã e destul de antrenantã. În moddeosebit intrarea ºi ieºirea din film! Camera tesurprinde uneori ºi în alegerea unghiurilor ºi esteremarcabilã (a.k.a. notabilã, nu fabuloasã)apropierea obiectivului de personaje. E opãtrundere propriu-zisã în intimitatea caracterelorde pe ecran. ªi mai întîlnim ºi mîngîieri calde ºireþinute, în acelaºi timp, à la In the mood forlove, numai cã sînt rare ºi cam neclare.

Neclar-ul este o constantã a realizãrii luiTudor Giurgiu în acest caz. Cum aºa? Fiindcã ºiel e prins de sindromul românesc de a împãcadramaticul cu anecdoticul, adicã de a prinde înfilm cît mai mulþi oameni. Poate cã o va face,însã doar cu aceia care nu au vãzut teme precumaceasta tratate într-un registru cinematograficfiresc. Sînt sigur cã Tudor Giurgiu a vãzut filmeleacelea, aºadar de unde vine mulþumirea lui?Revin: cînd pelicula îþi transmite un aer deseriozitate ºi coerenþã (melo)dramaticã, intrã peecran cîteva glumiþe care îþi alungã bruma deîncredere (nota bene: acordatã filmului, nucîºtigatã în timpul vizionãrii!) în dimensiuneaamoros-serioasã a poveºtii. Când începi sã te simþibine în registrul comic, întrã un monolog deºteptcare te indispune somatic, nu ideatic... and so on.

Cred cã la noi încã e pãguboasã ecranizareaunui roman fiindcã ori regizorul nu areautoritatea de a tãia ºi spînzura textul literar înscenariu – ºi atunci ar trebui sã mizeze peimaginaþia, pe visurile lui ºi ale cunoscuþilor –, oripur ºi simplu sofisticãria filosofico-narativo-romanescã este mult prea dragã creatorilorromâni de film, iar aici toate intervenþiile sînttardive.

Întorcîndu-mã acum în memorie pentru avedea filmul, sînt tentat sã exclam: mai puþinãfilosofie ºi mai multã cinematografie!

Legãturi bolnãvicioaseLucian Maier

film

3355

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

3355TRIBUNA • NR. 89 • 16-31 mai 2006

(Urmare din numãrul trecut)

D acã regia acestui film considerat de uniide o calitate mediocrã având totuºimeritul de a fi primul film sonor al

istoriei cinematografului fusese încredinþatã unuinecunoscut, Alan Crosland, partitura principalã înschimb a beneficiat de unul dintre cele maiimportante nume ale show-biz-ului american,cântãreþul de jazz Al Jolson. De fapt anul 1927,anul în care compania americanã Warner Brosrealizeazã Cântãreþul de jazz, era, aºa cum amarãtat în numãrul trecut, unul din anii de vârf aifilmului mut, an care nu prevestea criza în carecinematograful urma sã intre ca urmare adescoperirii sonorului. Existã voci competentecare argumenteazã cã cinematograful adevãrat,acela al Marelui Mut, a murit în 1927 deoarecepînã la aceastã datã s-au nãscut cele maiimportante filme ale istoriei cinematografuluiuniversal. Sunt luate ca argument opere majoreale cinematografului universal ca: Intoleranþã,Piciul, Proscriºii, Cabinetul doctorului Caligari,Napoleon, Ultimul dintre oameni, Goana dupãaur, Cruciºãtorul Potemkin – filme reper aleistoriei filmului în care s-au pus bazele structuriiºi limbajului cinematografic. Se pãrea cã de laacest nivel nimic nu se mai putea face ºi erauvoci autorizate (Chaplin sau Eisenstein) careaveau rezerve vis-à-vis de invenþia sonorului. Defapt, paradoxal, primul film sonor gãsea industriacinematograficã extrem de nepregãtitã în ceea cepriveºte tehnologia captãrii, prelucrãrii ºi redãriisunetului. Se ºtie cã filmul lui Alan Crosland estedoar parþial sonor – din când în când se audcuvintele ºi cântecele lui Al Jolson – dar, dincolode acest lucru, formidabila concurenþã dintremarile companii americane existente atunci(MGM, Paramount) a fãcut ca mai marii de laWarner Bros sã decidã a se ieºi aºa pe piaþã dindorinþa de a fi primi. Toate companiilecinematografice aveau ca prioritate realizareaprimului film sonor al istoriei filmului. Nimeninu-ºi putea permite sã piardã aceastã formidabilãîntâietate. De aceea o mare parte a devizuluifilmului de care ne ocupãm s-a consumat maidegrabã pe ceea ce însemna coloana sonorã (deºiextrem de rudimentarã ºi artificialã la acel timp)decât pe partea artisticã. Tehnica era prioritarã ºiprin urmare au fost mobilizate pentru acestproiect armate de tehnicieni ºi au fost consultaþisavanþi. Succesul a fost uriaº. Nu mai puþin dezece sãptãmâni la rând a fost proiectat acest filmcu casa închisã iar de la o sãptãmâna la altacompania producãtoare a fost nevoitã sã scoatãnoi copii ale filmului, ºi asta din pricina cereriicrescânde a distribuitorilor de pe întreagasuprafaþã a Statelor Unite ale Americii. Nici uncinematograf american, de la Atlantic la Pacific,nu-ºi permitea sã piardã momentul. Din acestmotiv se spune cã filmul este unul dintre cele maiprofitabile din istoria filmului universal. Anul1927 se confundã ca impact asupra publicului cuanul 1895 – anul invenþiei aparatului numitcinematograf de cãtre fraþii Lumiere –, atunci cândla filme precum Intrarea trenului în gara LaCiotat, Dãrâmarea zidului sau Dejunul lui Bebespectatorii descopereau uimiþi miºcarea. Acumdescopereau sunetul. Buzele lui Jolson se miºcau

ºi, deºi asincron, ele vorbeau ºi cântau.Cinematograful o lua de la capãt reinventându-se.Într-un ºir de emisiuni dedicate istoriei filmuluiamerican Martin Scorsese recunoaºte imensaimportanþã a prezenþei emigranþilor în dezvoltareafilmului american. Printre ilustrele numepomenite de acesta se numãrã ºi cel a lui AlJolson pe numele adevãrat Asa Yoelson, americande origine lituanianã. Nãscut într-o familie deevrei micul Asa, posesor al unei voci excepþionale,era hãrãzit a se forma ca ºi cantor, trebuind astfelsã calce pe urmele tatãlui sãu. Se spune cã încãdin primii ani tatãl sãu, Moshe Yoelson, fãceaadevãrate ore de dicþie ºi de canto pentru ca Asasã reuºeascã sã-ºi dezvolte perfect vocea. Nu ºtiaîncã sã vorbeascã dar ºtia sã cânte. Când Asa nuîmplineºte ºase ani tatãl pleacã în Statele Unitepentru a cãuta noi oportunitãþi pentru familia sacu atât mai mult cu cât statul þarist începuse oadevãratã campanie antisemitã. Pânã în 1894Moshe îºi consolideazã poziþia în congregaþiaevreilor din Washington ºi, prin urmare, îºicheamã familia (pe soþie, cele douã fete ºi cei doibãieþi) în Statele Unite. Din pricina cãlãtorieidesfãºuratã în condiþii inumane mama seîmbolnãveºte grav ºi un an mai târziu moare, faptcare îi va schimba lui Asa viaþa pentru totdeauna.Nu avea zece ani iar dispariþia mamei sale – pecare o diviniza ºi pe care a pomenit-o în cântecelesale pânã la sfârºitul vieþii – a însemnat un ºocdin care nu va ieºi niciodatã. Biografii sunt depãrere cã intensitatea trãirii acestui momentdramatic la care se adaugã aprigele ore de cantope care tatãl sãu le-a þinut în micuþul sat evreiescSeredzius din îndepãrtata dar fermecãtoareaLituanie au constituit datele fundamentale deconstrucþie artisticã ale acestui uriaº jazz singer.Nu va cãlca pe urmele tatãlui sãu ci se vaîndrepta spre muzica neagrã devenind încã de pela 1910 una dintre cele mai aclamate ºi popularevedete ale jazzului american. Devine angajat a luiKeeney Theatre din Brooklyn unde îl întâlneºtepe James Francis Dooley, un celebru actor devodevil, acesta dându-i tânãrului Asa ideea de a-ºivopsi faþa în negru urmând o modã în epocã.Vopsirea feþei în negru era o practicã obiºnuitãpentru mulþi cântãreþi americani, o practicãnãscutã încã de pe la 1830. La început Asa, careîºi schimbã numele în Al Jolson, crede cã masca îlva dezavantaja ºi-i va estompa expresivitatea feþei.În scurt timp succesul pe care îl are îl determinãsã nu mai renunþe niciodatã la ea. Pe fondulmãºtii negre ºi a unui impecabil costum negruochii sãi albi, buzele albe, mâinile albe confereauartistului o imagine unicã, de o uluitoareexpresivitate. Nu de puþine ori Al Jolson a spuscã aceastã mascã l-a ascuns ºi l-a ferit de-a lungulvieþii. Ascunzându-se dupã ea a putut sã observeviaþa din jurul sãu cu detaºare ºi seninãtate. Înfapt în spatele mãºtii negre se ascundea un chiptrist, melancolic, timid, lucruri pe care publicultrebuia sã nu-l observe. Nimeni nu trebuia sã ºtiesau sã observe chipul rãvãºit, împietrit de durereadispariþiei mamei sale. Pânã în anul în careWarner Bros l-a distribuit în filmul lui Crosland,Al Jolson era o vedetã în adevãratul sens alcuvântului. Adevãrata loviturã a acestui film s-adatorat în primul rând distribuirii. Lumea vroiasã-l vadã de aproape iar cinematograful prin prim-

planurile sale reuºea sã-l aducã pe Jolson lângãinimile milioanelor sale de admiratori. Apoi nueste de neglijat faptul cã povestea din film era opreluare de pe Broadway a unui music-hallsugerat chiar de Al Jolson. Iar povestea – o intrigãcare combinã musicalul cu melodrama – sedovedea a fi una strict autobiograficã. TatãlRabinowitz doreºte ca fiul sãu Jackie (interpretatde Jolson) sã-i calce pe urme ºi sã devinã cantor,urmând tradiþia ºi onorabilitatea familiei. Dartânãrul este atras de jazz, de cluburile de noapteîn care putea cânta ºi, prin urmare, într-un accesde furie, tatãl îl goneºte pe bãiat de acasãîndepãrtându-l dureros ºi definitiv de mama lui.Împãcarea dintre cei doi nevenind nici mãcaratunci când tatãl sãu îºi trãieºte ultimele clipe alevieþii. De fapt, dincolo de acest plot simplu, înviaþa realã Jolson l-a acuzat toatã viaþa pe tatãlsãu de moartea mamei, de condiþiile mizerabileale traversãrii oceanului cu pachebotul Freedom(ce ironie!), de plecarea familiei din paradisullituanian. Spre bãtrâneþe Jolson a recunoscut cãprefera sã rãmânã în Lituania ºi mama lui sãtrãiascã ºi cã sacrificul acesteia a fost mare, multprea mare. Cã de fapt ei îi datoreazã totul. Nu odatã pânã în anul morþii sale, survenitã în 1940, adorit sã se întoarcã în Lituania dar a fost avertizatcã puterea de la Moscova nu va permite nici unuievreu american cu mascã neagrã sã pãtrundã peteritoriile sale. Oricât ar fi fost de celebru înAmerica. Ar fi vrut sã repatrieze osemintelemamei în grãdina cu cireºi din spatele casei, acolounde mama sa deseori se refugia pe un balansoarºi cânta cum, dupã mãrturiile lui Jolson, nu a maiauzit niciodatã pe cineva cântând. Obiºnuia sãspunã cã atunci când cântã nostalgiile lui cautãchipul ºi vocea mamei, pe care nu are cum sã ledesluºeascã deoarece aceasta, frumoasa Naomi,era perfectã, era unicã. Era un înger în timp ce el,fiul, rãtãceºte în cãutarea unei umbre. Umbramamei de sub cireºii în floare. Aceastã splendidãcãutare în dramatismul ei îl va transforma pe AlJolson într-una din cele mai mari figuri alemusicalului american. Miile de discuri scoase,nenumãratele apariþii la radio, spectacolele de peBroadway, filmele realizate, toate s-au dovedit a fiurmarea acestei neobiºnuite ºi unice cãlãtorii. Înscurt timp problemele tehnice cauzate de sonorvor fi rezolvate astfel încât încã din anul 1930sonorizarea se apropia de perfecþiune. Cântãreþulde jazz a fost nu numai primul film sonor dar ºiprimul dintr-o impresionantã serie a istorieicinematografului muzical. Rãdãcinile unorimpresionante pelicule muzicale cum ar fi:Chicago, Cabaret, Singing in the rain, My fairLady etc. trebuiesc cãutate aici, în filmulCântãreþul de jazz. Este adevãrat cã, odatã cuinventarea sonorului, cinematograful ca artã ºiindustrie o lua de la capãt. Imaginea trebuiacorelatã cu sunetul iar asta presupunea ca virtuþilepoetice ale limbajului filmic sã fie redescoperite înplanul limbajului ºi structurii coloanei sonore.Tehnicienii trebuiau sã se transforme în artiºti aisunetului, poveºtile trebuiau de acum înaintescrise ºi pentru sonor iar actorii trebuiau sã sereinventeze în planul dialogului. Criza nãscutã odatã cu apariþia sonorului trebuia depãºitãgrabnic. Cinematograful era cel mai profitabilentertainment ºi arta cu cel mai mare impact lapublic. ªi asta nu trebuiau sã uite niciproducãtorii ºi nici creatorii.

17. Al JolsonMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

A rta româneascã a anilor ‘80 este marcatã,pe de o parte, de constrângerile politiceinterne, care îi surdinizeazã tonul,

sporindu-i însã subtilitãþile, dar ºi de ecourile neo-avangardei din spaþiul lumii libere. Se poate con-stata strãdania încordatã, a unor artiºti români deanvergurã, de racordare la tendinþele zilei pe planeuropean. Dezgheþul, deschiderea celor câþiva anide dupã 1965, frânturile de informaþii, despreceea ce se întâmpla în Vest, în domeniul expe-rienþelor artistice, au primenit modalitãþile deexprimare ºi cele de abordare a imaginii ºiformei la noi.

Artiºti precum Ion Bitzan, Mihai Olos, AnaLupaº, Ion Grigorescu, Cornel A. Ailincãi,Constatin Flondor, Geta Brãtescu, MirceaSpãtaru, Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, au avutun rol determinant în revizuirea ºi reevaluarealimbajului plastic, a actului artistic în sine.

Generaþia “optzecistã”, cãreia îi aparþin ºi eu,are un rol decisiv în instalarea unor tendinþedominante în viaþa artei româneºti contemporane,tendinþe care îºi au obârºia, la rândul lor, în celedouã mari direcþii identificabile în miºcarea gene-ralã a artei occidentale. Este vorba, pe de o parte,de o direcþie aºa-zis “realistã”, ilustratã de multi-tudinea de pseudo-avangarde “actuale”, care sefolosesc de mixaje de stiluri ºi limbaje, care recurgla “mecanisme vizuale ºi psihice de tip mass-media”, uneori stridente, de “citate sincretice” ºichiar de recuperarea/integrarea kitschului în câm-pul compoziþional. O artã aflatã sub semnulironiei ºi parodiei. Pe de altã parte, o direcþie,care mai subzistã în actualitate, cea “formalistã”,care mai pãstreazã ceva din caracterul auto-refer-enþial ºi al purismului estetic, în ideea cãabstracþia s-ar identifica, în fond, cu unicul modde a mai pãstra în entropia contemporanã icon-icul, un set minimal de reguli normative ºi limita-tive ale imaginii fãrã de care aceasta s-ar putea“pulveriza”.

În arta româneascã adierile postmodernisteaduc un nou figurativism, axat pe cotidian ºi pebiografic, ca ºi un cromatism violent, ce recurgela reutilizarea arsenalului expresionist. Ne referimaici la direcþia neoexpresionistã.

Tinerii “optzeciºti” care îºi dezvoltã discursulvizual pe temeiurile “noului realism” sunt pictoriiAnilela Firon, Vasile Tolan, Marcel Bunea, IoanaBãtrânu, Ioan Aurel Mureºan, Vioara Bara, AndreiChintilã, Marilena Preda-Sînc, Teodor Graur ºi,într-o oarecare mãsurã, chiar autorul acestor rân-duri, sculptorii Darie Dup, Mircea Roman, AurelVlad, graficienii Laszlo Ujvarossy, DanMihãlþianu, Rareº Pantea.

Gândurile mele, hrãnite din fascinaþia ideii deînceput, se doresc a fi exprimate în forme simple,cu caracter arhetipal, care se genereazã în jurulunui miez-centru, ce face trimitere fie la PrimulImpuls (cel care a declanºat devenirea universu-lui), fie la clopot, al cãrui sunet se propagã înspaþiu dinspre centru, învãluindu-l ºi materializân-

du-ºi undele. Început de lume, ca reper la scarãuniversalã, Bazilica sau Sunet de clopot, ca reperela scara unei întemeieri de vatrã a unei comu-nitãþi creºtine primare, trimit la aceeaºi problema-ticã, a “centrului iradiant” de energie/ vibraþiespiritualã, care guverneazã întreaga trecere – de lastadiul de potenþialitate, la devenirea supusã unorsubtile ºi tainice legi de organizare.

Încercând sã desluºesc afinitãþile mele, cu ati-tudinile, cu demersurile acestor importanþi cre-atori, am identificat urmãtoarele consonanþe :

a. – aºezarea la temelia fiecãrei imagini sauforme a unei „intenþii transmimetice”;

b.- aplecarea cãtre o anumitã ascezã prinmijlocirea culorii ºi a materialitãþii(reþinerea cro-maticã, asprimile suprafeþelor îmbrãcate în nisip);

c.- întoarcerea privirii cãtre cei vechi,deschiderea spre marile culturi, spre umanul dinzonele aurorale ale umanitãþii, recursul la arhetipºi simbol;

d.- propunerea de recuperare a ideii de centru,de re-axializare a fiinþei ºi,în consecinþã,a operei;

e.- recursul la simplificarea formei, la valenþeleexpresive ale frontalitãþii imaginii/formei, apelulla geometrie ºi simetrie;

f.- apelul la analogonul simbolic de facturã„anatomicã” (poarta, fereastra, turnul, tumulul,icoana, cartea, stupul);

g.- apetenþa pentru motive plastice ale ascen-sionalitãþii;

h.- prezenþa idei de zidire,recursul la motivularhitectural (cuptorul, hambarul, zidul de bisericã,mormântul gol etc.);

i.- exploatarea ºi valorizarea expresivitãþii ºisimbolisticii motivului fagurelui;

j.- aplecarea atenþiei recuperatoare spre modulde situare în câmpul existenþial a þãranuluiromân, ideea de tradiþie autohtonã;

k.-aspiraþia integratoare, spre recuperarea inte-gralitãþii fiinþei, a general-umanului, spre valorilepermanenþei ºi perenitãþii.

Existenþa acestor consonanþe sau afinitãþi nuþine atât de preluarea exterioarã a unor teme, for-mule sau soluþii plastice similare, ci de tipul deatitudine care legitimeazã opera, de calitateasituãrii în plan existenþial, de modul de a vedearostul artei.

3366

Black Pantone 22717 UU AALBASTRU DDESCHIS

Black Pantone 22717 UU AALBASTRU DDESCHIS

plasticaagendaªtefan ManasiaPrima searã româneascã de poetry slam la Sibiu 2

editorialIrina PetraºFestivalul Internaþional „Lucian Blaga” 3

carteaVirgil StanciuDespre truda semãnãtorului 4

Ioana CistelecanExpandarea subteranului 4

Alexandru JurcanIoan cel Negru tãiat cu o sabie de argint 5

comentarii Claudiu KomartinVizionarul ºi opera sa 6

telecarnet Gheorghe Grigurcu Rãsfoind presa (4) 7

sare-n ochi Laszlo AlexandruUn faliment resuscitat (I) 9

incidenþe Horia Lazãrªcoala ºi notele 10

poezia Eugen Suman 11

Constantin Virgil Bãnescu 12

proza Augustin CupºaFrunþile noastre erau umede 13

Retroproiecþie: Cercul literar de laSibiu/Cluj I. Negoiþescu/Epistolar (III)Corespondenþã cu Dan Damaschin 14

Viorica Guy MaricaRemember cerchist (II) 15

cultura civicãGeorge JiglãuProtecþia minoritãþilor naþionale în politica instituþiiloreuropene 18

istorie recentãDorina OrzacConflict ºi adaptare 20

remarci filosoficeJean-Loup d'AutrecourtDificultãþi etice ale clonajul reproductiv uman 23

interviude vorbã cu Mihai Chirilov, directorul TIFF 2006“Prefer un film imperfect care-ºi asumã niºte riscuri unuifilm perfect care joacã precaut” 25

tradiþiiRadu-Ilarion MunteanuMuzeul Etnografic Braºov (II) 26

flash-meridianIng. Licu StavriIniþiative ale studiourilor hollywoodiene 27

subcoolturaOana PughineanuEconomia de paiaþã 28

gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaCe mai cascã Sebastian 28

zapp mediaAdrian ÞionFãrã busolã 29

tutun de pipãAlexandru Vlad Scurta viaþã legendarã a unei plante urgisite 29

reactiv 30

teatruRéka HegySeringile destinului 31

muzicaOleg GarazMisha Katz ºi Dan Grigore – teoria (c)rimei perfecte 31

Virgil MihaiuÎncã un turneu al bãtrânului promotor cultural 33

filmLucian MaierLegãturi bolnãvicioase 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 17. Al Jolson 35

plasticaOnisim ColtaExerciþii de reflecþie 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email abonamente@rodipet.ro; subscriptions@rodipet.ro sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Onisim Colta la Muzeul de Artã din Cluj

Exerciþii de reflecþieOnisim Colta

(Continuare în pagina 30)