Vor fi zile, poate nu acum, dar in lunile sau anii urmdtori,

cind te v€i gandi la ea, cind telefonul va suna gi vei rdspundegri sA stai pe ganduri, intrebAndu-te dacd te sune si-ti sPune

ce n-a petit nimic.Nu vei inceta si iti faci griji Pentru coPiii tei nici duPI ce

ror fi suficient de mari sdplece din casa pdrinteasci' Ilivei face

grti chiar gi dupe ce ei vor fi de rnult agezali la casa lor.

DacA existi weo posibilitate d€ a intoarce timPul sau vreo

speranti ca intr-o dimineate sa descoPeri ca tohrl nu a fost decat

un vis urAt, eu unul nu am descoperit-o inci. Cred ci este dificilsi te resemnezi, gi supdrarea trece foarte greu atunci cind fami-

lia ti-a fost distruse. De cdnd a murit Sophie, noi nu am mai

6st aceia$. Criminalul nu igi ucide doar victima, el ucide 9i o

parte din familia acesteia. ln acea noapte a ucis o Perticici din

Iaura $i din mine.

ll visez, pe criminalul nostru $i al vostru - o Iiinle umana

firA congtiinti, firi niciun resPect Pentru viala unui semen

de-al lui, indiferent la durere gi care lasi in urmi doar durere,

care nu este umarl deloc, cel pulin nu in cartea mea, dar cu toate

acestea incd umbli liber 9i igi vede de viali in continuare.

I-am ajutat cu sfaturi, am imperta$it cele mai personale sen-

timente cu ceilalti, streini ale ciror vieti le-a distrus. Am inleles

din propria mea experienli prin ce au trecut ti ei. Mi-a Pfuut atat

d€ reu pentru ei. Am simtit, ti inci mai simt, cd ce s-a intAmplat a

fo6t pa4ial $i din vina mea. M-am intrebat daci ar trebui si a9-

t€rn totul pe hertie. A$ fi wut si scriu. Ceva m-a tinut insi.

Florenla

Telefonul incepu sd sune. Sam Metcalfstitea cu picioareleincruci$ate pe podea, imbrecatd doar in chiloli, ascultindcantecul sfa$ietor al Mariei Callas Ebben? Ne andro lontana,regretdnd cd nu renuntase la viata asta blestemati cu multtimp in urmi.

ln patru zile urma si plece din Florenla gi i$i cumpiraseun bilet doar dus citre casi, in Boston. Apartamentul ei dinOltrano era aproape gol - pe perelii de culoarea ocrului nuera niciun tablou, majoritatea obiectelor de mobilier fuseseritfimise deja, iar peste tot era plin de cutii $i lezi gata se fie lu-.ate - inceperea semina cumva cu o sald de agteptare din lu-mea a treia; lui Sam insd ii era greu sA se desparti de acest loc,plin de atatea amintiri.

i9i scoase cigtile din urechi.Nu o mai Iinea nimic aici. Cu Federico nu mai vorbise de

mai bine de o luni; nici nu se agtepta se o mai caute ti nici nuvoia si mai gtie de el. Cu toate astea insi - Sam inchise ochii -parci ar ff vrut sa-9i fi luat rimas-bun de la ea.

Telefonul suna in continuare, gi chiar incepea si o calce penervi. Orice om normal la cap gi-ar fi dat seama ci nu e ni-meni acasd 9i ar fi inchis. Dace totuti era ceva important?

Se $terse la ochi, strecurAndu-9i cu griie degetele se numurddreascd lentilele ochelarilor, apoi i$i arunce privirea spreceasul din bucetdrie, chestia aia lipsiti de gust care atarna deani intregi deasupra cuptorului pe gaz, soios 5i plin de grisime,

Chipul intunericului 9

qroducere a imaginii arhanghelului Gabriel din tabloul

bra Vesrire al lui Leonardo.

Doisprezece fhri unsPrezece minute.

Avea se-$i aduci aminte cu exactitate ora cdnd sunase

defonul.Se ridici in genunchi $i cauta din Pdviri telefonul. ZdLri ca

llol intins pe podea $i il urmdri PanA il gisi sub un teanc de

lirtii Nu se putea abline sd nu respunde. Mdna ii tremura pu-

dn- O, Doamne, te ro8, seL nu fie Federico.

- Pronto!

- Da, buni ziua... sunteli Sam? Sam Metcalf?

incerci se-$i controleze resPiralia.

Vocea i se pirea tandri 9i Prietenoasi, cu accent american,

dar nu o recunoscu - spre dezambgirea ei, rugiciunile ii fuse-

r€re ascultate.

- Cine intreabd?

- Am numdrul de la o cunoltinld comuni. Ed mi-a spus cd

plecali in curand din orag gi af fi wut sb vorbim despre Sophie. "- Ali cunoscut-o? StaJi pu(in... Cine e la telefon?

- Da, doamni, am aYut acest Privilegiu Trase aer in piept

gi scoase un suspin u$or teatral. Daci ingerii existe ' SoPhie a

fost cu siguranli unul dintre ei; cd,nd mi a vorbit mi s-a Pi'rutcA v "ad, t o at e crlorlle curcubeului.

Ceva era suspect.

- Asculti, domnule... imi cer scuze, cine ziceali ci v-a dat

acesl numir?

- Ganditi-vi ce mi cheami Ward' spuse el incet, accen-

tudndu-gi numele ca gi cum ar fi pus o intrebare'

- Sd me gandesc ci ve cheame cum? intrebi Sam, simFnd

ci o pufnegte rAsul.

- Sam, noi doi nu ne-am intdLlnit niciodati, dar... cred ci' gtim amandoi de ce te-am sunat.

Un prim fior de spaimd o strePunse.

- Despre ce naiba vorbelti?

IO CHARLES MACLEAN

- Vreau si spun doar ci poate ar fi mai bine - avdqrd inyedere ce s-a intamplat cu biata Sophie.- sd nu mai -rtrScolimtrecuhtl. Nimeni nu gtie nimic. Hai sA hsdrn lucrurile aga.

Din nou propozitia fu rostite ca gi cum ar fi fost un fel detntrebare.

Dintr-odatd iti dAdu seama, o, Doamle, pielea i se ficu degdine - era telefonul pe care il agtepta ingozite de atat timp,tncXt i9i inchipuise ci el poate uitas€.

- Ce doregti?

- Sunt sigur ce asta gi-ar fi dorit gi e4 continui el goptit, pri-vind intreaga situalie de acolo de sus...

Tranti cu putere receptorul.Un minut mai tafliu, telefonul sund din nou. Nu se clinti.

lncremeni cu ochii la propriile ei mlini, pe care, probabil dinreflex, le petrecuse pe deasupra stomacului 9i lngep! si tre-rnure incontrolabil. Sunl de ince cinci ori.

ln visele pe care le avusese, i inchidea de ffecare datd ina-inte ca ea sd poati dspunde; se trezea de fiecare datd udi leoarcigi cu o mand intinse spre telefon. Acun, cand h sfartit o con-tactase, Sam benui ca nu va mai avea niciodaH acest vis.

Era. cumya, o uturare

PARTEAINTAI

I

- Sigur vrei si faci asta? intrebi Laura.

- Daci ell sunt sigur?

- Totul o sd-ti aduci aminte de ea.

M-am intors spre sotia mea, dar pref dc o clipi n am pu!d si mai spun nimic. S-a apezat ldngd mine cu privirca in gol.

- Bine, se nu zici ci nu !i am spus.

Parcasem chiar ldngd Borgo San Frediano, pe parteao?usi intdrii in atelier Cdldura din taxi era sufocanti.

- DacA lot sunlem aici. am putea si $i urcam, am spus eu,

incercand si-mi ascund nelinigtea. Deja intarziasem la politie.\u m-am intors in Florenta pentru ci vreau si uit.

- Nici eu n am venit se vizitez imprejurimile, sdfi ea ca arsi.li sugerasem Laurei si se duci si dea o tura pe la Fra

.{ngelicos in San Marco cat stdteam eu la polilie.

- Iubito... o sd fie bine. Hai si facem ce avem de ficut gi gata.

Am coborat din taxi $i i am linut u$a. Starea ei de nervozi'tate la gdndul intilnirii cu Bailey Grant 9i al privirii desenelorlui Sophie era de in,teles. Cu unsprezece luni in urmi, recupe-rasem portofoliul fiicei noastre din studio, 9i in momentul itrcare ii vizusem lucririle (in mare parte neterminate) fusese ca

9i cum ne-am fi pierdut fiica inci o dati. ln momentul respec-

tiv, Laura nu se simtise in stare sA vini cu mine. Acum avea sii se parA f i mai greu, mult mai greu.

Nu ii spusesem chiar tot. Desenele fuseseri gisite destulde recent. Unul dintre colegii ei de la facultate descoperise un

14 CHARLES MACLEAN

dosar 9i un caiet de desen in timp ce ldcea curat in dulapul dinatelier. Bailey ne scrisese si ne spund ci lucririle erau remar,cabile, dar, in acelagi timp, ii destul de tulburetoare. Acestea

fuseseri cuvintele lui.Am platit taxiul, iar Laura mi agtepti in dreptul ugii de la

intrare, la umbra unei copertine verzi cam sfAgiate. Eraaproape de ora prdnzului, iar razele soarelui imi ardeau gAtul.

- Nu-mi aduc aminte ca locul ista si fi aretat atat de...

bolnivicios, spuse ea.

Pe mesura ce urcam treptele din marmuri, mirosul de uleigi rdgind era din ce in ce mai greu. Sus eram agteptali de o tA-

nird supld, imbricati in blugi gi cu un tricou negru; in brateavea o grimadi de oglinzi mici.

- E mult de urcat, spuse ea in englezi. Eu sunt India, asis,

tenta domnului Grant. Dumneavoastrd trebuie si fi1i... pdrin-

fii lui Sophie.

Avea pdrul castaniu, tuns scurt, iar eu cu siguranti nu omai Ydzusem panA acum.

Am incuviintat din cap qi, flrd si mai scoatd un cuvAnt,ne-a condus printr-un labirint de incdperi prifuite qi incinse,lumirate de ferestre inalte. Construiti inifial ca bisericd, cld-direa fusese apoi transformatA intr-un studio cu mai multeateliere. Printr-o ugd deschisi am intrezerit nigte studenticoncentrali asupra desenelor

Am apucat-o pe Laura de braf 9i i-am {Icut semn. Cdnd amadus-o prima date aici pe Sophie, si vadi studioul, avea doaroptsprezece ani li era inci destul de nesiguri in privin{a ideii de

a se muta in ltalia pentru a inviJa sA d€seneze gi sd picteze.

- Locul ista imi di fiori, spusese ea cutlemurandu-se.SeanrinA cu un cimitir al artei.

Nu am ascultat-o cAnd spunea ci Floren(a o sperie, ce se

simte intimidate de ora$ 9i apisati de frumusetea lui. Am in-cercat si o cor'lving ci dezvoltarea sinlului artistic era un modmai interesant de a-$i petr€ce un an decat sa plece prin Africasau pe o plaji din Thailanda. in final, alegerea a fost a ei, dar

Chipul iltunericului 15

r regret... ba nu, e mai mult decat un regret, este doar vina

ra ci ii influentasem decizia. I-am 9i spus - inci imi aud cu-

de in urechi - cA intr-o zi,,ne va fi recunoscitoare':

IJcrurile astea te Yor bantui Pentru totdeauna dacd Ie

Fniq.India trase draperia care acoperea u$a cetre biroul ascuns

Ihi Bailey Grant, aPoi sPuse:

- Au ajuns.

$Atea in picioare langi gevalet, cu paleta 9i Pensula intr-o

risi, iar din casetofon risuna vocea lui Ry Cooder' Prima mea

-?resie a fost ci, in mom€ntul in care ne auzise venind, se gri-

Ee si se ageze in postura asta - modelul unui artist in chinurile

caliei. Cu guvilele lui cerunte' sacoul din panzi de in 9i blugn

&colorafi, Bailey voia sd pard un fel de maestru sofisticat'

- Unde pot si pun astea? il intrebi India, care inci tinea

oglinzile in mini.Nu i-a rispuns, continuind sd adauge nilte nuanle Pe

ginza de pe gevalet. Nu m-a mirat deloc si vid ci lucra la ace-

Lli tublou - rltt uaestec de culori lugubre intinse pe o pAnzi

desnrl de mare, in maniera lui Ti[ian - ca ultima dati cand ne

intAlnisem. Adevirata lui vocatie era meseria de profesor'

- Unde pot si Pun astea? rePeta India. DumneavoaslrA mi

l€-ali cerut.

Pe un perete am remarcat un portret de-al ei, un chiP mi-

cul $i delicat.

- Lasdle oriunde.India aproape le trinti in singurul loc gdsit liber in atelier,

apoi ieqi.

- inci doui secunde... $i md ocuP de dumneavoastri,

spuse el.

Se dddu un pic mai in spate, arunci o privire asupra tablo-

ului, apoi ofte. Lui o oglindi gi se indepdrtd dc pinzd, apoi

mai arunca o privire Peste umir, de data asta cu sPatele.

- Il rero maestro, aga a numit-o Leonardo, adicl adevdratul

maestru. Ofera o alte perspectivi' o Privire cu totul diferitd,

16 CHARLES MACLEAN

ne exp[ce el in timp ce ni se aleture.mai facefi?

Chipul intunericului 17

L-rme un moment de tdcere.

- Cum adici? spuse Laura incruntate. Nul aveli?

Bailey incepu si se joace agitat cu panglicile maPei.

- Era pe masa din biroul meu de la etaj. Acolo era aseari.

babia acum o ori am descoperit ce lipse$te.

- Pii, probabil cd s-a ffcut o gregeali, am spus eu. Atelie-

d rr-ea r€putalia ca este dezordonat.

- imi pare riu, dar mie mi se pare inacceptabil, siri Laura

o ersi de pe canapea gi venind drept in fala lui Bailey. De ce

r Bi I'a!i trimis prin pogti pul ti simplu? Am bAtut tot dru-d pani in Florenla... pentru ce? Ca sd ne spuneli ci Sophie

a -promititoare"? Iar acum ne sPuneti cd aji pierdut caietul?

l-aura este c€a mai calmi persoand pe care o cunosc, dar

cird se pornea, era formidabild. Coplegit de ie$irea ei ner-qsi, Bailey se fecu mic.

- Sunt sigur cd o sA apard, spuse el incurcat gi igi freci ceafa.

Cir rimAneli in orag?

- Avem avion poimaine, am intervenit eu,

- De vreme ce e evident ce n-o si aPucim si le vedem,

*rxe Laura acid, vre(i, vd rog, si ne exPlicali ce era a9a de spe-

dd la aceste desene?

Baileyimi aruncd o privire inainte de a-i rispunde. Nu era

licio conspirafie sd ascundem ceva de solia mea. Eu doar cre-

deam cd era mai bine si nu o ingriorem sau si o alarmim ina-

d€ de a ne uita impreuni Ia caiet gi aPoi se decid ce era de fhcut,

daci ar fi fost ceva. I-am Iicut semn sa continue.

- Desenele reprezentau o casd, spuse el ezitant. Majoritatea

.rau interioare in creion gi tug, gi erau foarte minulioase, chiar

obsesiv de detaliate. Existau gi doui figuri, dar nu foarte accen-

:uate, mai degrabd ca ni$te efigii, $i nu oameni adevdra,ti-..

- Ce casd? Cea in care stetea Sophie? il intrerupse Laura.

El dddu din cap in semn ce nu.

- E o casd coloniald acoperiti cu gindrili albi, cu verandi,in genul celor care se intAlnesc in orice suburbie americani.ineuntru, totul e normal, doar ci in miniaturi. Atmosfera este

Oglinda nu minte.

Ne-am dat mninile. palma lui era udi de transpiratiemi-a trecut prin cap ci probabil era nervos din cauza vizinoastre. Nici pentru Bailey nu putea fi ugor.

Hotiraserem cd atelierul nu avusese nicio vine pentrumoartea Sophi€i. Bailey ne trimisese o scrisoare foarte emo_lionantd de condolean{e, dar de cdnd se intdmplase tragedia, nuse mai intdlnise cu Laura. Acum o privea cu un zambeitimid siserios, plin de o mild nerostitd. Am discutat apoi vrute gi ne-vrute, despre vremea inibu$itoare, despre problemele pe carele au turittii, despre bursa gcolari pe care eu ,i sotia mea aminfiinfat-o in numele Sophiei.

- Putem se trecem la ale noastre? spuse Laura.Piru ru$inat pentru o secundd, apoi incuviinte din cap ,i

ne conduse spre o canapea veche din piele, agezati sub fereas-tri, Pe mdsuta de calea se afla mapa verde pe care lratele Lau_rei, Will, i-o flcuse cadou nepoatei sale la ultima ei aniversare.Pe copertd erau gravate in aur inilialele ei, SL. Am zambit spreLaura, dar chipul ei rimase impietrit.

Bailey iqi prinse pirul cu un elastic, apoi deschise mapa giincepu si rdsfoiasci desenele. Majoritat"u

"ruu ,.produ.eri

dupi mulaje de ghips antice sau din perioada Renagterii. Era omunci academicd, de calitate, evident; n-ag putea spune cipdreau flcute de Sophie.

_ Sunt din perioada de inceput, dar deja puteli vedea do_vada unui adeverat talent, spuse Bailey entuziasmat, uitandu_sela o schiti in cirbune a unei mdgti romane. Tehnica ei de 9fu_moto tra,nzi1.La de Ia o culoare luminoasd la umbri _ este ab_solut renarcabild pentru un incepitor. Sophie promitea. inochi i se vedea acea furie pasionald cAnd desena...

- Bailey,l-am intrerupt eu, ne cam grdbim, ziceai ceva deun caiet de schile.

A, da, caietul cu schile. puse desenul peste celelalte giinchise mapa. Tocmai il ciutam cdnd v,am auzitvenind. Credci s a riticit pe undeva pe aici.