fectul Caragiale - Revista Mozaicul...George POPESCU: Sarea în bucate, adaptare dupã Petre...

www. revista-mozaicul.ro

Prudenþa este întotdeau-na preferabilã excesului,iar când e vorba de Cara-

giale (ar spune Mircea Mihãieº),ea trebuie, nu-i aºa, dublatã, bachiar triplatã. Suntem în anul de-clarat al creatorului Scrisoriipierdute ºi, dincolo de zelul tea-trelor întrecându-se în a-i jucatoate piesele (unele chiar inven-tate ad-hoc), devine agasantãinsistenþa cu care, în emisiuni TV,se solicitã cetãþenilor onorabili sãciteze replici din opera inconfun-dabilului comediograf. A spunecã scrierile caragialiene au intrat(ºi rezistã) în conºtiinþa publicu-lui românesc este un truism petema autorului concurat de per-sonajele sale. Cred, însã, cã la felde penetrante sunt ºi „desluºiri-le” lui Caragiale însuºi („Suntvechi, domnilor”, „Sunt mai multmama decât tata operelor mele”,„ªtii sã scrii? Eºti literat. ªtii sãciteºti? Eºti critic”, „Copiii noºtrivor avea poate de ce sã plângã –noi am râs destul” etc.).

Revenind la anul aniversar-comemorativ, sã recunoaºtem cã,între naºterea (160 de ani) ºi moar-tea (100 de ani) scriitorului, cãu-tãm încã misterul influenþei/ pre-zenþei sale într-o actualitate per-manentã.

Caragiale a ajuns repede la acelpunct de echilibru inevitabil,unde poate miza pe un singurcuvânt suspendat între douãadevãruri, sfidând riscul unei re-ducþii drastice ºi neînþelegãtoa-re. Verbul a fi devine astfel o ba-lanþã, un axis al cumpãnirii tãcu-te, singurul rãspuns adecvat pecare îl poate opune epocilor suc-cesive, pe cât de zgomotoase, peatât de inconsistente. Este cu-vântul – ne învaþã filosofii – carese rãstoarnã, care de la obiectivla subiectiv strãbate oglinda ºi,prin urmare, se priveºte. Univer-sul mare ºi universul mic. „Unuleste, celãlalt suntem – estele ace-la e o idee, numai acest suntemni-i singura realitate”, scrie ºiCaragiale în „Câteva pãreri”. A fi,fire. El încearcã sã-ºi cunoascãfirea ºi, paradoxal, cel mai bineºtie ce nu e. Numai aºa capãtãcontur propria-i realitate. „Eu nusunt umorist! Eu sunt profundsentimental”, reacþioneazã dra-maturgul la un banchet organi-zat cu prilejul aniversãrii semi-centenarului Astrei. „Eu nu suntun cine, eu sunt un ce” („AmiculX...”). Trebuie sã remarcãm efi-cacitatea radiograficã ºi operato-

efectul Caragialennnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 4 (162) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 lei

rie a calificãrii. Critica a fost foar-te atentã la aceste subtile ºi ul-trasensibile manifestãri ale uneipsihologii în act, recunoscând unanume gen de tropism exprimatsub aparenþa spontaneitãþii. Ori-cum, s-a fixat imaginea unui homoduplex la nivelul biograficului ºia unui scriitor bivalent în sferacategoriilor estetice. Duplicita-tea, spune Florin Manolescu,este „tema obositoare a vieþii ºi aliteraturii marelui dramaturg”.S-a observat cã, în planul biogra-fiei, morga directorului de teatruºi purtarea nesupravegheatã abirtaºului, plebeul gazetar ºi as-pirantul la consacrarea academi-cã, tentativa accederii în lumeaparlamentarã ºi retragerea în exilse înscriu într-o gesticã specialãa consecuþiei. Dupã cum, în ordi-nea tehnicii artistice, interferândcomicul ºi tragicul, scriitorul sesitueazã autoironic în categoriaartizanului, prin formulãri arghe-ziene avant la lettre: „Cum amzice în limbaj de cizmãrie, cusãtu-ra pingelii nu se vede uºor, dacãnu e fãcutã cu aþã albã. De, dragiimei, eu sunt cârpaci bãtrân; eucos de dragul pingelii, nu de-alcusãturii”. Metafora umilitãþiiconþine, în esenþã, ideea rapor-tului între „tot ce e variabil, localºi trecãtor” ºi „ceea ce este con-stant, general ºi veºnic”. Existã,crede Caragiale, o continuitategeneticã, specialã, având atribu-tele esenþialitãþii, a „sufletuluiomenesc”, revelatã prin oglindasfericã, semn al pãtrunderii sur-prinzãtorului scriitor în spaþiulmetafizico-poetic, resimþind veci-nãtatea eminescianã: „Precumstropul de rouã cade, cade me-reu cãutând odihnã, asemeneacãutând odihnã trece, mereu tre-ce sufletul omului. ªi el e o oglin-dã sfericã, veºnic în miºcare, ro-tindu-se pe axa ei ºi mergând prinspaþiu ca ºi corpurile cereºti”.

În legãturã cu actualitateaoperei caragialiene, a devenitde-a dreptul un loc comun invo-carea lui E. Lovinescu, cel care,în Critice,VI, scria: „dupã ce s-abucurat de prestigiul unei litera-turi prea actuale va rãmâne maitârziu cu realitatea unei valori maimult documentare...”. Se impune,fãrã îndoialã, o mutaþie a conþi-nutului asertiv: „documentarul”a devenit document identitar.Pentru cã, incontestabil, creaþialui Caragiale, induce continuu unefect de specularitate.

Theo van Doesburg - Contra-Compoziþie (1924)

Aktionsgruppe Banat(dosar coordonatde Cosmin Dragoste)

semneazã:n Cosmin Dragosten Roxana Nubertn Ion Buzeran Ion Bogdan Leftern Daniela Micu

UniversaliaAlain Jouffroy – Victor Brauner

Beletristicã

Aida Hancer – poeme

Ionel Buºe – fragment de roman

Cornel Mihai Ungureanu –

fragment de piesã de teatru

Florin Colonaº –expoziþia Theo vanDoesburg

2 , serie nouã, anul XV, nr. 4 (162), 2012

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Efectul Cara-

gialeIn his article, Constantin M. Popa

writes about the Caragiale Year and he em-phasize that the literary work of Caragialeinduces a continuous effect of speculari-ty. l 1

MIªCAREA IDEILOR:Our thematic pages are focused on

Aktionsgruppe Banat’s literary activity.The articles are signed by Cosmin Dra-goste, Daniela Micu, Ion Buzera ºi Roxa-na Nubert. l 3-8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Oboseala ca virtuteIn his article, Ion Buzera analyzes the

book La foc mãrunt by Livius Ciocârliecharacterized by the gentle humor and byself-irony. l 11

LECTURIªtefan Viorel GHENEA: Exterioriza-

rea în culturã a dramei locuirii omuluiIn his review, ªtefan Viorel Ghenea sta-

tes that Lorena Pãvãlan Stuparu’s book isfocused on “the ideea of plural and cultu-ral tenancy of the world”. l 12

Ionuþ RÃDUICÃ: Filozofia chiriaºu-lui grãbit... (sã) nu fie acasã

In his review, Ionuþ Rãduicã analysesthe philosophical essays from the newbook of Lorena Pãvãlan Stuparu, Filoso-fia chiriaºului grãbit. l 12

Petriºor MILITARU: Poezia românãcontemporanã la îndemâna cititoriloramericani

In his review, Petriºor Militaru analy-zes anthology The Vanishing Point ThatWhistles: An Anthology of Contempora-ry Romanian Poetry compiled by PaulDoru Mugur, Adam J. Sorkin and ClaudiaSerea. l 13

Gabriel NEDELEA: Îngerul ºi condi-þia poeziei româneºti

In his review, GabrelNedelea analysesthe book Angelic Presences in RomanianPoetry by Petriºor Militaru, in which theauthor demonstrates that the individua-tion process implies a kind of angelic ex-perience imagined at poetic level. l 13

Daniela MICU: Despre paradisurileartificiale ale literaturii române

In her review, Daniela Micu analyzesthe book Narcotice în cultura românã.Istorie, religie ºi literaturã by AndreiOiºteanu is a very interested book, enri-ched with original sketches that fascina-tes with every page. l 14

Catina Alina PREDA: Literatura mi-grantã ºi problema identitãþii

In her review, Catina Alina Preda ana-lyzes the concept of „migrant literature”that has different meanings. l 14

Constantin ENÃCHESCU: O Arheolo-gie culturalã a artei medicale româneºti

In his review, Constantin Enãchescuanalyzes the book Contribuþii la etno-grafia medicalã a Olteniei by CharlesLaugier, which is considered a referencework in the field of cultural anthropology.l 15

CARTEA CU ZIMÞIMihai GHIÞULESCU: Despre Rusia,

cu o dragoste receThe article „On Russia, with cold love”,

reviews the book Imperial Russia. A cul-tural history of the XIXth century, writtenby Antoaneta Olteanu, which presentsvarious aspects of the Russian life: politi-cal organization, social structure, educa-tion, army, arts etc. l 16

SERPENTINEBasarab NICOLESCU: Informaþia fi-

zicã ºi informaþia spiritualã – Jung,Pauli, Lupasco faþã în faþã cu problemapsiho-fizicã (II)

In his essay Basarab Nicolescu explo-res the thought of Jung, Pauli and Lupas-co emphasizing that the main task of ourtime is a new model of reality. l 17

Viorel PÎRLIGRAS: SF-ul craiovean,la ROMCON Timiºoara 2012

National SF Convention – organized byclubs like „Helion” (Timiºoara), „Quasar”(Iaºi) and „Victor Anestin” (Craiova) –known as “Romcon”, held on March 24 to25, in the town on the shores of Bega. l 18

Cãtãlin GHIÞÃ: Fantome estetizateIn his article, Cãtãlin Ghiþã chose to talk

about Kwaidan, a movie directed by Ma-sashi Kobayashi in 1964. l 18

Adrian MICHIDUÞÃ: Filosoful IonPetrovici sub noi priviri critice

In his article, Adrian Michiduþã writesabout Ion Petrovici’s philosophical workthat includes a large amount of problems

NNNNNooooo 44444 ( ( ( ( (162162162162162) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

and it got the attention of scholars sinceits publication. l 19

ARTSGeorge POPESCU: Sonetele lui

Shakespeare sau o altã hipnozã wilso-nianã

In his article, George Popescu descri-bes the original performance directed byRobert Wilson with Berliner Ensemble atthe eighth edition of Craiova Shakespea-re Festival. l 21

George POPESCU: Sarea în bucate,adaptare dupã Petre Ispirescu

With his vast experience and a remar-kable career dedicated to theater for chil-dren, director Valentin Dobrescu opted forthe recent season premiere of the currentinstitution of Craiova, for Sarea în buca-te, a story as familiar and valuable, andthe reputation and prestige of its author,Peter Ispirescu, which makes it the moredifficult. l 22

Gheorghe FABIAN: La Filarmonicã,EIN DEUTSCHES REQUIEM

A true concert event gave us recently,during the Easter holidays, the Philhar-monic “Oltenia”, consisting of vocal-sym-phonic monumental work Ein deutschesRequiem” by Johannes Brahms, a work ofrare density of expression. l 22

Magda BUCE-RÃDUÞ: Dincolo de noiMedieval Fair of the Traian Demetres-

cu Cultural House from Craiova starts in2012 with the twentieth personal exhibi-tion of artist Benoni Mogoºeanu. Al-though diverse as materials, techniquesfor thematic achieving, Beyond us is aunitary exhibition. l 22

Mihaela VELEA: 7Initiative to Doina Talmann, financial-

ly supported by the Romanian CulturalInstitution, 7 was born in 2010 at the Ger-man House Klartext, and taking into ac-count that was officially launched in theevents related to Essen - European Capi-tal of Culture, it is assumed that 7 had atleast one lucky star. l 23

Florian COLONAª: Expoziþia „Theovan Doesburg”

In the giant citadel of industrial BASFfrom Ludwigshafen, Rhine Valley, in a mo-dern building is hosted Wilhelm-Hack-Museum, a cultural institution whose priori-ties include the twentieth-century art. l 23

The prose published is signed by Io-nel Buºe, the poems by Aida Hancer andthe play by Cornel Mihai Ungureanu.

In our “Translations” section, we pre-sent an essay about Victor Brauner’s sur-realistic work written by Alain Jouffroyand translated by Petriºor Militaru.

ab

le o

f c

on

ten

ts

Florin Preda (fragment)

Florin Preda

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

3, serie nouã, anul XV, nr. 4 (162), 2012

Apãrutã în contextulunei deschideri maimult sau mai puþin de

substanþã a societãþii româneºtide la finele deceniului al ºaseleaºi începutul celui de al ºapteleadin secolul al XX-lea, Aktions-gruppe Banat (AGB) s-a confrun-tat, de la bun început, cu relocãride amplasare contextualã care audeterminat o poziþionare de out-sider, pe fruntariile unui marginalnicicând înþeles valoric, ci doarca dispunere rodnicã, de unde auputut apãrea experimente fecun-de, ce au marcat dezvoltarea nudoar a literaturii germane din Ro-mânia. Grupul de acþiune Banatcontinuã, la patruzeci de ani dela apariþia sa pe scena literarã, sãcadreze într-un spaþiu niciodatãrevendicat pânã la capãt, pendu-lând între spaþiul geografic deapartenenþã ºi cel de raportarelingvisticã ºi culturalã.

Deceniul al ºaptelea al seco-lului trecut debuteazã sub impe-riul unor modificãri socio-politi-ce ºi culturale care ofereau so-cietãþii româneºti încrederea într-un traseu al normalitãþii. Speran-þa în (pe atunci) charismaticul li-der politic Nicolae Ceauºescu,coroboratã cu câteva mãsuri careofereau premisele unui curs poli-tic novator, se rãsfrânsese ºi asu-pra culturii, chemate sã se rapor-teze (în teorie) la necesitãþi inter-ne, fãrã sã mai rãspundã unorcomandamente exterioare.

Tineri ºi încrezãtori în discur-sul ce pãrea a fi unul al schimbã-rilor profunde, studenþi ºi elevidin Timiºoara, germani din Ro-mânia, încep sã caute febril punc-te de contact, se întâlnesc, dis-cutã, dezbat fenomene culturale,literare, socio-politice, încurajaþifiind de lozincile statului din aceaperioadã. Nimic nu li se pãrea maifiresc decât sã-ºi exprime deschisopiniile, sã intre în dialog cu sta-tul, sã semnaleze erori ºi sã ofe-

Aktionsgruppe Banat –o „gaºcã de golani”

re, dupã propriile puteri, modelede corijare. Naivitatea tinerilorautori (Albert Bohn, Rolf Bos-sert, Werner Kremm, Johann Lip-pet, Gerhard Ortinau, Anton Ster-bling, William Totok, RichardWagner, Ernst Wichner) va fidestul de rapid sancþionatã decãtre un regim din ce în ce maitotalitar.

Din aprilie 1972, pânã în oc-tombrie 1975 (dupã o intervenþiedecisã a Securitãþii pentru a di-zolva gruparea), tinerii autori aureuºit sã inducã trasee de schim-bãri literare de substanþã, carevor avea sã fie valorificate ulte-rior de literatura de expresie ger-manã din România. Deschidereasocietãþii româneºti de la cumpã-na deceniilor ºase ºi ºapte a pro-dus o reacþie asemãnãtoare cucea din secolul al XIX-lea, atuncicând românii, în tentativa lor deardere a etapelor ºi de racordarecât mai rapidã la modelele occi-dentale, au ales Franþa drept eta-lon ºi prototip de reamenajarestructuralã. Instinctiv, tot cãtreFranþa se îndreaptã societatea laconfluenþa deceniilor ºase ºiºapte. O întreagã generaþie deintelectuali, de calibru ºi anver-gurã, s-a format în acea perioadãsub înrâurirea influenþei Franþei.În aceastã emulaþie, în entuzias-mul general oferit de redescope-rirea Franþei drept chintesenþã aOccidentului, tineri autori bãnã-þeni se îndreaptã cãtre un cu to-tul alt model, cel de limbã germa-nã din centrul ºi apusul Europei.Chiar ºi la nivel de reconectarecu scena Occidentului, Aktions-gruppe Banat face „notã discor-dantã”, orientându-se cãtre untipar profund, cu valenþe nova-toare de adâncime. LiteraturaRFG-ului, a RDG-ului, cea aus-triacã servesc drept puncte deplecare pentru experimentareafuribundã din prima parte de cre-aþie a membrilor AGB. Dincolo de

tendinþa racordãrii la un modeloccidental viabil (fãcutã în con-tra main-stream-ului din spaþiulgeografic de care aparþineau), seresimte acut ºi nevoia de a de-pãºi propriile tatonãri ineficienteale propriei tradiþii literare, ce setransformaserã în mecanisme deproducþie sterilã, obedientã, rup-tã de realitate. AktionsgruppeBanat duce o disputã atât la ni-vel micro, cât ºi macroliterar.

Nu îmi propun o analizã „teh-nicã” a grupãrii bãnãþene, exami-narea prea riguros ºtiinþificã dis-truge spiritul viu al literaturii ºi otransformã pe aceasta din urmã,tranºatã în bucãþele, categorisitãºi compartimentatã samavolnic,într-un exponat de muzeu, perfectexplicat, însã neînþeles. În pano-plia mea personalã, aºa cum ammai afirmat-o ºi cu alte ocazii,AGB îndeplineºte în literaturãrolul jucat de formaþia Phoenix înmuzica din România. Nu e nici demirare ºi nici o întâmplare cã am-bele grupãri au apãrut în frumo-sul oraº de pe Bega. Un centrumulticultural (nu la nivel oficial,declarativ) precum Timiºoara aputut facilita schimburile ideati-ce pe multiple paliere, care þineaunu doar de experienþa etnicã di-feritã, ci ºi de background-uriculturale, intelectuale, toate pur-tând patina spaþiului comun deexistenþã.

Din multe puncte de vedere,membrii AGB au fost niºte „go-lani”, în terminologia propusã decântecele lui Cristian Paþurcã dinrevoluþionarã Piaþã a Univesitãþiidin 1990. Niºte „golani”, care, ase-menea cântecului, au încercat sãalunge „sclavia”, dupã forþele pro-prii ºi cu metodele gândite de ei.În primul rând, aceºti „golani”s-au revoltat împotriva canoanelorliterare sufocante care dominauscena þãrii în care se nãscuserã ºiîncepuserã sã activeze literar, îm-potriva propriilor forme de repre-

zentare culturalã, care frânau uncurs de evoluþie fireascã a comu-nitãþii germane din România, darºi împotriva unui curs politic totmai aberant ºi derapant cãtre odictaturã absurdã, cu un exacer-bat cult al personalitãþii. În ulti-mul dintre cazuri, aºa cum în repe-tate rânduri mãrturisea RichardWagner, membrii AktionsgruppeBanat au fost fãcuþi disidenþi deregimul Ceauºescu; nu îºi dorise-rã acest statut, din contrã, crezu-serã onest în posibilitatea parte-neriatului cu statul.

Scriitorii bãnãþeni se jucau „go-lãneºte” cu literatura, o demon-tau ºi recalibrau pe trasee noi,surprinzãtoare, o aduceau spre uncurs evolutiv normal, adaptat tim-purilor ºi necesitãþilor intrinseci aleactului creaþiei, experimentau fu-ribund, fãrã a deveni vreodatã niº-te anoºti epigoni, deschideau cãi.Privind fotografiile de tinereþe aleacestor autori, nu pot sã nu re-marc fronda ºi în ceea ce priveºte„look”-ul lor: plete, bãrbi, sfidândconformismul aspectual al epocii,unul îngrijit, riguros. ªi muzica pecare o ascultau însemna tot o co-tire decisã cãtre miºcãri libertaredin apusul Europei, sau de pesteOcean, toate transmiþând mesajeputernice ºi univoce de restaura-re a libertãþii spirituale: RollingStones, Janis Joplin, Beatles etc.

Scurta „golaniadã” a Grupu-lui de acþiune Banat, întreruptãinept ºi brutal de cãtre Securitate,rãmâne marcantã nu atât prinproducþiile individuale sau comu-ne din cei trei ani de existenþã, cimai ales prin impulsurile creatoa-re oferite ºi drumurilor indicate ºideschise, care au reuºit sã recon-figureze din temelii nu doar sce-na literarã a literaturii germane dinRomânia, ci, într-o anumitã mã-surã, pentru cine priveºte atentºi cu mintea deschisã, ºi pe cea aliteraturii române.

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

William Totok

Notiþe pentru o eventualãpoezie

aromind a fân se-ntindcâmpurile în faþa noastrãºi respirã vântpe ele cresc floriziuamultã vreme-au ºchiopãtatexemplele în urma noastrãapoi, din ce în ce mai mult,am fost siluiþi depâinea noastrã tot mai zilnicã

glasuri târzii se preumblã prinrãni tinereideile noastre suntgeometrie purã

Johann Lippet

Don Quijote, Sancho Panza ºi eu

când Don Quijote ºi-a dat seamacã luptase împotriva realitãþii,cã totul este realitate,a descãlecat de pe Rosinanteºi a plecat pe jos sã moarã.

Sancho Panza a descãlecat depe catâr,a coborât lanceaºi a scos strigãtul de luptã alstãpânului sãu.

cãlãresc pe realitatehop ºi-aºahop ºi-aºahop

ºi acum mai cã m-am rãsturnathopcãlãresc

cu realitatea între picioarehoho

numai sã nu mã intimidezîncercândsã te prind în cuvinte

Anton Sterbling

Vântul duce dorinþele adânc îndeºertÎnþeleptul îºi pãrãseºte cortul ºiscrieÎn nisip: toþi locuitoriideºertuluisã se facã pescari.Nici un locuitor al pustiei nu s-afãcut pescarTotuºi e bine cãvântul duce dorinþele adânc îndeºert.

„ace

sta

este

un s

urâs

chi

nuit”

-A

ktio

nsgr

uppe

Ban

at:

vers

uri

7- Galeria Chrom, Bochum


nnnnn ROXANA NUBERT

existenþa efemerã aGrupului de acþiune Banat

1. Subiectivitateaangajatã

Trecerea de la deceniul al anii’60 la anii ’70 ai secolului trecutreprezintã o transformare radica-lã de substanþã în literatura ger-manã din România din perioadapostbelicã. Tendinþele novatoa-re ale scriiturii în limba germanãdin România sunt rezumate decãtre Walter Fromm (1979:3) printermenul de „subiectivitate anga-jatã”, deoarece, astfel, este evi-denþiatã legãtura cu angajamen-tul prescriptiv-polemic (Motzan:1980, 152). Acest termen face tri-mitere la un nou raport al scriito-rilor cu realitatea:

În locul unui angajament cusiguranþã bine intenþionat, însãgeneral-abstract, care miza ne-mijlocit ºi pe complicitatea citi-torului, apãruse observaþiaexactã, centratã pe detaliile co-tidiene, în locul lui „noi” îºi fã-cuse apariþia individul, în loculgândirii în sisteme, propria sub-iectivitate. (Reichrath: 1981, 60)

Literatura germanã din Româ-nia ar trebui sã se confrunte maiconcret cu realitatea, cere AntonSterbling (în Wichner: 1992, 3).Eduard Schneider (în Wichner:1992, 34) vorbeºte despre o inte-grare a peisajului în societate,implicarea politico-socialã fiindevidentã, iar Richard Wagneropineazã:

Trebuie sã cumpãnim bine ra-portul nostru cu realitatea deaici. Specificul ca minoritate esecundar. În prim-plan trebuie sãstea confruntarea cu realitatea.(Wagner în Totok: 1988, 66-67)

Din experienþele de lecturã, ti-nerii autori ºtiau cum ºi în ce con-diþii poate fi transformat un efectdorit în opusul sãu. Textele lor,remarcã Peter Motzan

[…] nu erau scrise la coman-dã dupã reþete, nu erau nici da-rul emoþiilor inspiratoare, eletrebuiau sã-ºi legitimeze utilita-tea prin concreteþea realistã.(Motzan: 1980, 141)

Autorii ºi autoarele îºi verificãºi revizuiesc concepþiile, pentru caliteratura lor sã-ºi pãstreze funcþi-onalitatea. Textele publicate, înspecial poezii, conþin afirmaþiipolitice exprimate, totuºi, nudirect, ci mediat, prin descriereaevenimenþialului cotidian ºi dinperspectiva unui subiect situabilconcret. Subiectivitatea care ianaºtere de aici se dezvoltã într-unfenomen literar cu asemenea efec-te, cum nu mai cunoscuse litera-tura germanã din România.

2. Cronologiaevoluþiei, scopuriprogramatice ºireprezentanþi

Grupul de acþiune Banat a luatnaºtere în aprilie 1972, ca urmarea unei discuþii publice, „La înce-put a fost dialogul. Prima discu-þie a tinerilor autori. Puncte devedere ºi poziþii” (SuplimentulUniversitas al Neue Banater Zei-tung, 2 aprilie 1972) ºi s-a definitintern ca o „comunitate solidarã,criticã, bazatã pe ajutorul ºi spri-jinul reciproc.” (Wichner: 1992, 9)Anton Sterbling care luase par-te, alãturi Werner Kremm, JohannLippet, Gerhard Ortinau, WilliamTotok ºi Richard Wagner, la dis-cuþia condusã de cãtre redacto-rul Eduard Schneider, îºi aduceaminte de constituirea grupului:

prin intermediul unei primediscuþii, publicate în nbz [NeueBanater Zeitung] – care nupoate fi consideratã, decât cumari reþineri, ca fiind programa-ticã – a luat naºtere o colabo-rare înþeleasã ca fiind fãrã limi-tãri, ale cãrei cauze motorii,momente de apariþie ºi consecin-þe nu mai sunt atât de demon-strabile, dar care, cu toate aces-

tea, oferã o imagine de ansam-blu a unei activitãþi productive.(Sterbling: 1975, 39)

Numele a fost dat în mai 1972,de cãtre Horst Weber, redactor laziarul sibian Die Woche, într-unarticol dedicat mesei rotunde agrupului. Tinerii scriitori l-au ac-ceptat „fãrã rezerve”. (Sterbling:2008, 15) „Întreprinderea comu-nã planificatã”, aºa cum este de-finitã acþiunea în dicþionarul Du-den (2001, 111), este o trãsãturãcare defineºte pregnant grupul deautori, de la început, pânã la fi-nal. Referindu-se la numele gru-pului, Anton Sterbling sublinia-zã (2008, 15-16) cã „aceastã de-numire uºor ironicã a grupului[…] a fost folositã tot mai des ºide cãtre ceilalþi – ºtiind, în majo-ritatea cazurilor, cã aceasta în-seamnã o «provocare»”

Cercul literar Universitas alCasei de culturã Timiºoara, con-dus de cãtre Richard Wagner „adevenit […] cercul de casã al gru-pului.” (Totok: 1988, 70). Acestaera singurul loc public din Timi-ºoara unde se discuta desprePeter Handke, Heinrich Böll, Wie-ner Gruppe, Helmut Heißen-büttel, Paul Celan, Walter Benja-min, dar ºi despre Soljeniþîn. Într-o discuþie cu Stefan Sienerth,Herta Müller, care nu a fost mem-brã a grupului, dar a avut relaþiistrânse cu el, îºi aminteºte de fas-cinaþia exercitatã de lecturile in-tense asupra tinerilor autori:

Cei din Grupul de acþiuneBanat aveau cãrþi mai multe,aveau altfel de cãrþi faþã de ceeace se gãsea îndeobºte în þarã,mi le dãdeau sã le citesc, unacâte una, ca uneia venite maitârziu ºi care trebuie sã recupe-reze (în Sienerth: 1997, 323-324)

Cititul cãrþilor ºi al ziarelor, pre-cum ºi ascultarea radioului, caesenþã a interesului crescut faþãde starea actualã a dezvoltãrii, afost ceva caracteristici grupãrii,evidenþiazã Gerhardt Csejka(1992, 233)

Aceºti scriitori manifestã„concepþii asemãnãtoare alefuncþiilor ºi strategiilor de efectale propriilor texte.” (Motzan:1980, 139), au conºtiinþa aparte-nenþei la un cerc de prieteni, „încare poziþia criticã faþã de lume ºivorbele de duh erau la fel de im-portante ca bãuturile stimulatoa-re, comportamentele neconven-þionale ºi cãrþile bune” (Sterbling:2008, 13), demascã „oportunismulºi conformismul” ºi se revoltã îm-potriva „reminiscenþelor de gân-dire mic burgheze” (Motzan: 1980,147), atât cele referitoare la regi-mul românesc de atunci, cât ºi laminoritatea germanã din Banat.

Acest „autor colectiv” (Csej-ka: 1974, 35) este, încã din mo-mentul constituirii sale, influen-þat de trãsãtura esenþialã a litera-turii germane din România, anu-me de o dublã determinare: pe deo parte, de legãtura lingvisticãnemijlocitã cu spaþiul culturalgerman, pe de altã parte, de con-troversele incipiente cu mediulromânesc, ceea ce, pentru gene-raþiile anterioare de scriitori – cucâteva excepþii (Joseph Marlin,Alfred Meschendörfer, OscarWalter Cisek) – nu era un lucrude la sine înþeles:

Avem un dublu raport cu rea-litatea: cu una spiritualã ºi cuuna materialã, concretã. Lin-gvistic ºi din punct de vedere alformãrii aparþinând literaturiigermane, ceea ce se scrie aicitrebuie, în mod necesar, sã seconfrunte cu realitatea de aici.(Sterbling, în Wichner: 1992, 31)ð

Albert Bohn

fii prietenos

fii prietenos cu toþi ºi nu-þicântãriprea mult cuvintelemai bine rostogoleºte-le printredegete ca pe monede

ºi bucurã-te de chicotele loroferã cuvântul cel bun aºa cumse oferã blândele darurifãrã sã stai mult pe gânduri

ºterge-þi urmele ieºi noaptea dincasãºi nu merge înaintemai degrabã fã ocoluri saualeargã-n cercmai întoarce-te odatã ºifã-þi urma de nerecunoscutînvaþã cum sã apari dintr-odatãºi

cum se dispare în tãcereasta s-o-nveþirãmâi necunoscutºterge-þi urmele n-ai nevoie deeledar prietenialasã-þi-o ca amintire atunci cândpleci.

Rolf Bossertpantofii mei

trãiesc pentru eiºuteazã în pietre îngheþateapoi merg la cizmarºi spun:am ºutat în pietre îngheþate

cizmarultrãieºte pentru sineºi pentru familia saspune:hm aºa aºadeci aþi ºutat în pietre îngheþate

apoi trebuie sã achit costurile

Nu vã gândiþi imediat, vã rog

1. Pe când eram copil, aveam unhobby neobiºnuit. Nu vãgândiþi imediat, vã rog, lavaccinarea râmelor, sau la cevade genul acesta.2. Acum sunt adult ºi am omeserie neobiºnuitã. Nu vãgândiþi imediat, vã rog, lacontrolor al duritãþii cojilor deouã de Paºte, sau la ceva degenul acesta.3. Remarcabilã mi se pareconcordanþa fericitã dintremeserie ºi hobby. Nu vã gândiþiimediat, vã rog, la scriitor liberprofesionist, sau la ceva degenul acesta.4. Sunt specialist în problemeletimpului.5. În cadrul meseriei mele, mãintereseazã o singurã problemã.În cazul în care vã intereseazã,iubiþi cititori: caut diferenþadintre ora 24 ºi ora 0.6. Uneori, vin la mine oameni pecare-i intereseazã aºa ceva.Hobby. Vin ºi spun cã, în ciudanopþilor sistematic vegheate, înciuda studiului acribic alcrepusculului, nu pot pricepecorect graniþa dintre astãzi ºimâine. Pentru cã eu momentannu-i pot ajuta, trebuie sã seîntoarcã acasã nelãmuriþi; mulþiînjurã pe ºleau ºi susþin cã-miprimesc leafa degeaba.7. Cicã un om de ºtiinþã ar fidescoperit urmãtoarele: te ducila culcare în seara asta ºi tetrezeºti mâine dimineaþã. Aºa-ide simplu.8. Nu vã gândiþi imediat, vã rog…



Richard Wagner, „care, de laînceput, evident ºi suveran joa-cã rolul de lider” (Csejka: 1992,230) vorbeºte, în acest context,despre o „necesarã determinarea poziþiei” autorilor de aici (înWichner: 1992, 31):

Eu [Richard Wagner] m-amraportat totdeauna la spaþiulcultural german, care era Repu-blica Federalã. ªi aceastã ra-portare mi-a fost posibilã numaiprin apartenenþa mea la mino-ritatea germanã a ºvabilor bã-nãþeni. Nu voiam sã învãþ nimicde la ei, dar, prin intermediullor, puteam fi parte a naþiuniiculturale germane ºi aceasta afost premisa decisivã pentru scri-sul meu. (în Sienerth: 1997, 311)

Autori care, la începutul ani-lor ’50, se nãscuserã în medii ru-rale sau în cele ale micilor oraºe(Albert Bohn - 1955, Rolf Bos-sert 1952-1986, Werner Kremm -1951, Johann Lippet - 1951, Ger-hard Ortinau - 1953, Anton Ster-bling - 1953, William Totok - 1951,Richard Wagner - 1952, ErnestWichner - 1952), majoritatea stu-denþi la germanã la Universitateadin Timiºoara sau din Bucureºti(Rolf Bossert), se întâlnesc, ase-menea autorilor ªcolii de poeziesaxonã din R.D.G., ca sã discuteîmpreunã textele lor, dar ºi direc-þiile politice.

Pentru mulþi membri ai grupã-rii (Richard Wagner, WernerKremm, Johann Lippet, AntonSterbling, William Totok) decisi-vã a fost, pentru cariera lor litera-rã, influenþa „entuziastei ºi încã-pãþânatei lor profesoare de ger-manã” (Csejka: 1992, 228) Dorot-hea Götz. Cercul literar fondat decãtre Dorothea Götz în cadrulSecþiei germane a liceului din Sân-nicolau Mare a fost o premisãimportantã pentru viitorii membriai grupului de autori în confrun-tarea lor ulterioarã cu literatura:

Acest cerc literar fusese înfiin-þat de cãtre[…] doamna Dorot-hea Götz, care are ºi multe altemerite nu numai de a ne iniþia

ð temeinic în literatura germanã,cât ºi de a ne familiariza cu lite-ratura modernã de expresie ger-manã din Occident, de a ne con-duce cãtre modalitãþile lor descriere ºi posibilitãþile de înþe-legere, de a ne trezi interesul.(Sterbling: 2008, 12)

De la bun început, Securita-tea a urmãrit grupul de autori, cutoate cã statul le acordã tinerilorscriitori „libertatea bufonului”.(Csejka în Wichner: 1992, 235):

Într-un stat în care formareagrupurilor ºi exprimarea opinieierau sancþionate ca grupareantisocialã ºi poziþie antisocia-lã, cu siguranþã cã acest lucruera o întreprindere ciudatã.(Wagner în Solms: 1990, 121)

Din cauza „ieºirilor publiceprovocatoare” (Sterbling: 2008,17) sporeºte ºi urmãrirea din par-tea Securitãþii:

La începutul lui 1975, Securi-tatea hotãrâse deja dizolvareagrupului, scrie William Totok(1988: 77). Thomas Krause (1997:86) atrage însã atenþia asupra fap-tului cã asupra lui William Totokºi Gerhard Ortinau se fãceau pre-siuni din partea Securitãþii încãdin 1974, dorindu-se câºtigarealor ca informatori. În vara lui 1975,Securitatea confiscã manuscrise-le lui William Totok, care estesupus interogatoriilor în mai mul-te rânduri. În octombrie 1975, întimpul unei excursii la sfârºit desãptãmânã, William Totok, Ger-hard Ortinau, Richard Wagner ºiGerhardt Csjeka, redactor la NeueLiteratur, au fost arestaþi subpretextul cã ar fi intenþionat sãtreacã ilegal frontiera. Pentru Or-tinau, Wagner ºi Csejka, arestula durat o sãptãmânã, dar pentruTotok, opt luni. William Totok(1988: 89-96) povesteºte amãnun-þit toate acestea în memoriile sale,iar Ernst Wichner e de pãrere cã:

În interogatoriile ce se întin-deau pe parcursul mai multorzile nici nu mai era vorba de-spre frontierele statului, ci de-spre cele ale literaturii, acestea

Richard Wagner

Reportaj de vacanþã

în ceruri am fost primiþi amicalernst jandl a þinut un discurspe care imediat am pus sã fietradus în germanãjanis joplin a cântat unul dinbluesurile noastre preferate

apoi am fãcut o plimbareprin aºezãmintele cereºtioswald kolle ne-a explicatavantajele existenþei îngereºtiºi totul ar fi fost perfect

dacã nu ne-ar fi vâjâitcontinuu pe la urechi vrãbiile lui heinrich heine

Johann Lippet

Crezul. Bocet

Cred în noapte ºi-n ferestrelepictate

în impenetrabilitatea ºi înputerea

lorºi în reclama de la poarta deintare-n

ceruricare, în fiecare dimineaþã, estedezmierdatã din nou de

oamenii,care vad doar culori, se mirã,dorm

ºi se duc în iada treia zi iarãºi

învieºi se ridicã la ceruri

pe post de reclame.Stau lipiþi aºa apoi pe

uºile de la intrareºi dupã ei sunt judecaþi

viii ºi morþii

Anton Sterbling

Imagini la despãrþirepentru R.

ostenitã de cuvintestrada a dat-o-nbarã

Copacii s-au scufundatîn toamnã,dar asfaltulîþi îndurã pasul

Richard Wagner

ªtire semioficialã din Spanialui Franco

în þara bascilor au fost arestaþiteroriºticare se deghizaserã-npreoþi

acum sunttorturaþipânã când se preschimbã-npreoþi

încrezãtor

aici nimeni nu-i mortºi aici nimeni nu-i mâniosºi aici încã se va mai vorbi

sunã ultima propoziþie dinromanul „aula”al lui hermann kant

fuseserã depãºite, constatasestatul ºi gruparea fusese compa-ratã cu „banda Baader-Mein-hof”. Statul lovise, dãduse deînþeles în felul sãu, cã nu mai edispus sã tolereze gherila lite-rarã jucãuºã. Pentru a-ºi întãriameninþarea […] William Totoka stat opt luni în arest. Delictulsãu îl constituiau textele sale ºiapartenenþa la Grupul de acþi-une Banat, el a fost ales þap is-pãºitor pentru toþi. (Wichner:1992, 10)

Dupã arestare, observã Ger-hardt Csejka (1992, 242) urmeazãpercheziþiile la domiciliu, confis-carea manuscriselor ºi cãrþilor, ojumãtate de an de interdicþie depublicare etc – „meniul uzual alºicanelor”:

[…] la eliberarea din arest,când am ieºit câte doi pe poartaclãdirii Miliþiei, portarul ne-adat un sfat prietenesc, anume sãne vedem fiecare de treabã pecont propriu, nu e bine sã apã-rem ca grupare […](Csejka:1992, 242)

Povestea grupãrii nu s-a înche-iat cu adevãrat odatã cu sfârºitulcomunitãþii lor creative, fenome-nul Grupului de acþiune a mai du-rat multã vreme „postum”, accen-tueazã Gerhardt Csejka. (Csejka:1992, 243). Participarea unora din-tre aceºti tineri autori (RichardWagner, Johann Lippet, WilliamTotok) la cercul literar AdamMüller-Guttenbrunn se datoreazãeforturilor lui Nikolaus Berwanger,scriitor ºi redactor-ºef la NeueBanater Zeitung, „permanentulsusþinãtor al grupului de autoribãnãþeni”. (Spiridon: 2002, 140).O urmare importantã a participãriiîn cercul literar Adam Müller-Gut-tenbrunn, a fost, pentru membriGrupului de acþiune Banat, posi-bilitatea de a publica, subliniazãThomas Krause (1998, 117).

Textele autorilor Grupului deacþiune apar pentru prima oarã înR.F.G. în decembrie 1976, într-unmoment în care ea, practic, eradesfiinþatã. Este vorba despre

„Grupul de acþiune Banat – o gru-pare de autori germani din Ro-mânia”, în revista Akzente.(6/1976, 534 – 550).

Bibliografie

CSEJKA, Gerhardt (1974): „Ak-tionsgruppe Banat: Wire Wegberei-ter’“. În: Neue Literatur, 4/1974,35-36.

CSEJKA, Gerhardt (1992): DieAktionsgruppen-Story. În: ErnestWichner (ed.): Ein Pronomen istverhaftet worden. Die frühen Ja-hre in Rumänien – Texte der Ak-tionsgruppe Banat. Frankfurt amMain: Suhrkamp, 228-244.

FROMM, Walter (1979): „Vom Ge-brauchswert zur Besinnlichkeit“. În:Die Woche, 26 ianuarie 1979, 3

KRAUSE, Thomas (1998): DieFremde rast durchs Gehirn, dasNichts … Deutschlandbilder inden Texten der Banater Autoren-gruppe (1969/1991), Frankfurt amMain/Berlin/Bern/New York/Paris-.Wien: Peter Lang.

MOTZAN, Peter (1980): Die rum-äniendeutsche Lyrik nach 1944.Problemaufriß und historischerÜberblick. Cluj-Napoca: Dacia

REICHRATH, Emmerich (1981):„Kontinuität und Wandel. Ein Jah-rzehnt rumäniendeutscher Literatu-rentwicklung im Überblick“. În:Neue Literatur, 11/1981, 57-63.

SIENERTH, Stefan (1997): „Daßich in diesen Raum hineingebo-ren wurde …“ Gespräche mitdeutschen Schriftstellern ausSüdosteuropa. München: Südost-deutsches Kulturwerk.

SOLMS, Wilhelm (ed.) (1990):Nachruf auf die rumäniendeut-sche Literatur. Marburg: Dr. Wol-fram Hitzeroth.

STERBLING, Anton (1975): „ak-tionsgruppe – oder ähnlich so“. În:Neue Literatur, 7/1975, 39-43.

STERBLING, Anton (2008): „AmAnfang war das Gespräch“ Refle-xionen und Beiträge zur „Ak-tionsgruppe Banat“ und andereliteratur- und kunstbezogene Ar-beiten, Hamburg, Reinhold Krämer.

TOTOK, William (1988): DieZwänge der Erinnerung. Aufzeic-hnungen aus Rumänien. Ham-burg: Junius.

WICHNER, Ernest (ed.) (1992): EinPronomen ist verhaftet worden. Diefrühen Jahre in Rumänien – Tex-te der Aktionsgruppe Banat. Frank-furt am Main: Suhrkamp, 222-227.



Lozincile erau atât debine dizolvate în poe-zia lui Rolf Bossert, în-

cât nu numai cã se alegea prafulde ele, dar aproape cã ajungeausã sune „bine”, îºi lepãdau pieilepropagandistice ºi se „cumin-þeau” în cel mai „ostil” mediu carele putea conþine, „valorifica” ºipurifica. (În continuare, citatelevor fi preluate din volumul anto-logic bilingv „Ich steh auf denTreppen des Winds” (Ausgew-ählte Gedichte 1972-1985)/ „Staupe treptele vântului” (Poemealese 1972-1985), Editura Institu-tului Cultural Român, selecþia tex-telor ºi versiunea în limba româ-nã de Nora Iuga, prefaþã de Ger-hardt Csejka, postfaþã de ErnestWichner, 2008, 268 p.) Textelescrise de acest poet de limbã ger-manã în anii ‘70-”80 în Româniatransmit experienþa mereu „îmbo-gãþitã” a strivirii individului deorice se afla în afara lui, dar ºi deneputinþa interioarã, sunt extrac-te excepþionale ale unor stãri despirit imposibil, de fapt, de tran-scris. Ceea ce le „transcria” eraun fel de calm, survenit ca salva-re interstiþialã, disperatã, pentrucã se ºtia, din nou ºi din nou, înorice clipã, ameninþat. Practic,aceastã poezie „re-produce”, cumijloace de un rafinament extrem,cvasi-incomprehensibil în epocã,mecanica unei „ordini” dezolan-te, a unei autosuficienþe ucigã-toare: „îl execut zilnic/ tãcut cape o crimã/ în oraº e un unghi/mare ºi drept/ dacã-i tai colþul/fac cunoºtinþã cu/ multe strãzimici/ mai curând sau mai târziu/iatã-mã pe magistralã/ doar unkiller mic/ al molohului cotidian”(drumul meu, p. 71) Ascuns în

nnnnn ION BUZERA

despicarea poemului(„mi se fâlfâie de interdicþiile lor”)

colþul cel mai ascuns al tablou-lui, eul pulseazã: este una dintrefoarte puþinele opere în care cevapulsa în România acelor vremi.Nevroticã, o inimã bãtea, înþele-gea ºi se opunea: „nu-i înghitgogoaºa umflatã/ de voiaj,/ ºi lapatru douãºdouã/ m-apucã/ fri-ca” (cãlãtorie cu trenul pe va-lea prahovei, 2, p. 61). Întrucâtte poate „apuca” oricând, inclu-siv la „patru douãºdouã”, frica eun fel de aer în aceastã lume.

Poetul extrage, cu un uluitorsimþ al rãspunderii poetice, tot cecrede cã meritã reþinut din acestãetanºeitate stranie, morbidã, lalimita extincþiei, dar nu încã totalºtearsã de pe faþa pãmântului,groaza cea mai mare fiind aceeacã se poate obiºnui cu atmosfe-ra. De aceea, toate poemele aces-tui admirabil autor sunt „splita-te”, despicate între un constat alimediatului, al atrocitãþii curente,ca sã zicem aºa ºi, de cealaltãparte, cumva suprasegmental, oindicialitate aproape stresantã(chiar ºi dupã câteva zeci de ani!)de a nu se pierde din vedere cã eo voce altfel, cã înþelege altfellucrurile ºi cã vrea sã se ºtie asta,cã este simultan înãuntrul ºi înafara celor descrise ºi cã nu adau-gã nimic altceva decât figuri (destil) care sã intensifice acea per-cepþie: „gândesc eu vorbesc/doar cu mine/ vorbesc cu ºalul/(din garduri de noiembrie/ împle-tit) cu gura/ vorbesc acum îmispun/ (mã sãrutã gri-gri)// privi-rea asta (un prânz/ de porþelan)/ascultaþi-mã ce/ gândesc eu vãd”(Acum, p. 221). Disocierea poateinterveni, de altfel, în moduri di-verse: „Pe atunci, în patruºcinci,/cuvântul preferat/ al Armatei Ro-

ºii// Pãrinþilor noºtri încã/ le dã-deau/ lacrimile// : kaputt// De trei-zeci ºi patru de ani/ suntem vâ-râþi în/ pace pânã-n gât// Acumnu mai dãm gata/ nici un sistem,/doar când ºi când un pahar,douã,/ mâine cãsnicia noastrã//:kaputt” (Vechea ºi noua sensi-bilitate, p. 139). Acest poem chiartematizeazã direct, în felul lui,scindarea de care vorbeam. Spa-þiul discursiv este, pânã la urmã,cel care capteazã ambele feþe alerealului ºi, în acest fel, ex-primã,aratã, exhibã, „seduce”, reconsti-tuie schizofrenia politicã. (Vrea são pãstreze în starea ei „naturalã”,ca sã zicem aºa.) Aproape cã se„schizofrenizeazã” el însuºi, înefortul de a reprezenta cele douãdimensiuni (atât de diferite, de in-diferente una în raport cu alta) însimultaneitate: „Am stat pitit întufiºul blond/ la limita buzelor,ascuns în iarbã/ ah, ºi am vãzutcum i se refuzã þipãtului/ cãlãto-ria în þara de-afarã!” (Funcþiona-rii corpului meu, p. 97). Textulpoetic este o alertare continuã aimposibilitãþii de a acþiona altfeldecât prin poezie (cu poezia, din-spre poezie), a emergenþei strivi-te, o descoperire angoasat-ruti-nierã a incomunicabilului sordid.El rezistã tocmai pe criteriul aces-tei conºtiinþe a „transferului” deindicibil (în cel mai grotesc sens)ºi al, totuºi, „spunerii” lui. Poe-mul nu poate fi oprit de nimic dinafarã: „Dar n-o sã fim cuminþi/ Vãscoatem noi din minþi/ ªi chiar de-o ia vreunul pe arãturã/ Nouã nune puneþi voi pumnul în gurã!”(Patria, p. 101). Dacã „urletul”,„þipãtul” etc. sunt sufocate, potfi anulate din faºã, v. Funcþiona-rii..., poemul va deveni, va tre-bui sã devinã cel mai bun „agent”al lor. ªi chiar reuºeºte, în cazullui Rolf Bossert, într-un fel carear fi trebuit sã îi punã pe gânduripe poeþii care se exprimau atunciîn limba românã.

Era aproape subînþeles cã totacest spectru terifiant de concretnu putea fi decât întreþinut destarea acutã a singurãtãþii: „Numã mai salutã nimeni/ pe strãzileoraºului,/ prietenul meu a plecat.”(Schimbare, p. 131). Iar orice miº-care compensativã, „cosmicã”,„neoromanticã”, utopicã etc. nupoate fi decât comic inadecvatã:„Unde mã poartã azi drumul:/ Di-mineaþa încã nu ºtiu./ ªi seara m-atinge strãinã:/ Pe Calea Lacteeiar nu-i luminã!// Semne de inter-dicþie peste tot./ Mi se fâlfâie deinterdicþiile lor!/ În pãdurea destele îmi hrãnesc de zor/ Ursamare cu pâine.” (Cântec, p. 155).Poemul nu se mai „oboseºte” nicimãcar sã ironizeze antecedenþe,tehnici, procedee etc., cãci mate-ria lui primã este suficient de in-suportabilã, pentru a mai exersavreun gest „avangardist” supli-mentar. Cel mai radical impuls deacest fel nu poate decât amuþi înfaþa unei ameninþãri atât de sur-de, de ”mârâite” (p. 55: „auzi?/cearºaful mârâie-n vânt.”), de di-fuze, de „pretutindinare” ºi deeficiente. „Autoreferenþialitatea”e ºi ea, pe bunã dreptate, batjo-coritã ca o preþioasã ridicolã ºimult prea cochetã: „Neajutora-

rea prozaicã vârâþi-o în/ textelevoastre, e un magnet/ pentru ocompasiune de fier. ªi dacã ni-mereºte/ ºi cuvântul fricã înpoem, ne cuprinde/ voluptatea.În recenzii/ descriem disperarea/celor ce scriu.// Suntem informaþi/despre abisurile interioare,/ de-spre paralizia membrelor.// Zâm-bitori îi confirmãm/ acestui tipterminat,/ cã are false probleme/ºi nu e în stare sã le vadã pe celereale.” (Circularã cãtre priete-nii mei, p. 161) Este o suprapo-tenþare autoironicã ºi tragicã, o„înjurãturã” hiperrafinatã la adre-sa poeziei ca „suprastructurã” delimbaj.

Asta nu înseamnã însã cã efec-tele strict poetice pe care le poa-te atinge aceastã filaturã textualãde oþel nu sunt de o certã perfor-manþã: „Ah, ºi n-a fost/ comu-nist.// Mecanismul, ochiul/ luiKafka, în maºinãria/ ceasornicu-lui. Ochii lui Kafka,// Firul de praf/pe bluza neagrã ca zãpada/ a Je-senskãi! Ce doare.// Ochiul luiKafka în propria-þi beregatã.”(Poezie ocazionalã: Kafka,1883-1983, p. 167). În asta rezidãimportanþa majorã a acestei poe-zii: în lenta, „posesiva” ºi straniaei alunecare din imund în abjectºi retur: „Anvelope, cenuºã ºispini: printre ele/ þeasta sclipind.Fãrã de nume/ ºi cu ochi galbeni/un câine ºi-a împreunat/ labelepentru Tatãl Nostru./ Nu, tova-rãºe maior, spun eu.” (Sonet fãrãzãpadã (O amintire a iernii), p.163) E o diminuare pânã la dis-pariþie (absenþã/absentificare) acondiþiei umane, dar chiar înþele-gerea (prin identificare) a dimi-nuãrii face meritul creaþiei. Poe-mele din ultima secþiune a cãrþii(despre care Ernest Wichnerscrie, pe bunã dreptate, în Post-faþã: „În anii ’80, dupã acea bãta-ie sorã cu moartea, fãrã niciunvenit asigurat, zbãtându-se înmizerie ºi fricã, Rolf Bossert ºi-ascris cele mai frumoase poeme, aatins cele mai puternice accente.Furia ºi disperarea i-au transfigu-rat vocea în folosul artei. I-ausmuls imagini strãlucitoare ºi l-auucis.”, p. 254) sunt ºi mai chinte-senþiate, mai „ermetice”, mai abi-sal repugnante: „Turma, fulgere/pe umeri, sãratã// încãrcãturã.Voci în piatrã,/ cântec târâtor al/viermelui de nisip. Lanþul./ Voiboaºe negre ale nopþii.” (Potop,p. 191); „Speranþa mea, frica:/Fulgerãtoare pasãre Colibri/ cepãrãseºte colivia. Aºa/ rãmânsingur, cu asfaltul/ lângã plã-mâni./ Coaja// unei definiþii/ a stã-rii de libertate.” (Bitum, p. 193);„încleiazã nisipul face piatra/ oreicolþu-i ascute/ ªopârla mea// ziuavegheazã în buricul demenþei//ºopârlã palidã ca presimþirea/soarele meu e gol” (Zid, p. 215).E un fel de epuizare terifiant deextaticã, ivitã ca ºi când rezisten-þa celui care a vrut sã consemne-ze riguros spaima se apropia, eaînsãºi, de un ineluctabil sfârºit.

În poemele lui Rolf Bosserts-au întâlnit, într-un mod miracu-los, aº spune, cele mai strãineguri care ºi-au vorbit vreodatã.

Richard Wagner

sfârºitul rãzboiului

e aproape neschimbatau spuscând soldatul s-a întors dinvietnamspunea aceleaºi bancuriavea aceleaºi obiceiurise certa cu nevastã-sa dinaceleaºi motivefolosea aceleaºi argumenteînjura la fel atunci când lucra

toate ca mai-nainte

numai câteodatã pãreacã vechile gesturi le face maidomolaºa, ca ºi cum ar trebui sã-ºiaducã amintede eleîn rest, totul era ca mai-nainte

îngrozitor de uman aratãrãspundea o vecinã maicapricioasãla întrebarea reporterului

acela îºi opri aparatulera de la LIFE

Rolf Bossert

cãmine studenþeºti, grozãveºti,bucureºti

aici se ascund conductesub arcele podurilortermocentrale ºi cãminulstudenþesc

între ele tulbureºi aproape seacãdâmboviþa

ca niºte figurine de la tirul debâlcicei împuºcaþi zilnic mortalînvaþã supravieþuireala un colþ de stradã

pe lângã asta: cum se poatetraduce mirosulunei gogoaºeîn germanã?

grãdina botanicã ºi fabrica deþigãriduc bãtãlia pentru plãmâniinoºtri(de care avem nevoieca sã respirãm în camerelenoilor noastre locuinþe)

acolonepregãtim

***acesta este un surâs chinuitconstat lucid

aceasta este o luciditatechinuitãsusþine vecinul din stânga meaaceasta este o constatarechinuitãspune cel de lângã el

aceasta este o limbã chinuitãzâmbeºte prietenul meu


nnnnn ION BOGDAN LEFTER

La finele anilor 1960 ºi laînceputul deceniuluiurmãtor, în multicultura-

la Timiºoarã vin rînd pe rînd launiversitate, la germanisticã,Johan Lippet, Werner Kremm,Gerhard Ortinau, Anton Ster-bling, Richard Wagner, ErnestWichner, William Totok, AlbertBohn. Foarte repede, în 1972,cînd unii deveniserã deja stu-denþi, alþii erau încã elevi sau ter-minaserã liceul ºi se pregãteaupentru admiterea la facultate, in-clusiv cîþiva care n-au mai fãcutcariere scriitoriceºti ulterioare, ti-nerii bãnãþeni, etnic germani, defapt ºvabi, alcãtuiesc o gruparecoerentã ºi încep sã-ºi formulezeun program. În esenþã, ei propuno literaturã – mai ales o poezie –de acroº direct al realitãþii, cusemnificaþii explicit sociale ºi po-litice, ºi anume pe înainte-menþi-onata linie de stînga anti-nazis-tã, marxizantã, aparent aliniatãideologiei regimului, dar – de fapt– contestatarã, profund noncon-formistã, radical criticã nu doarfaþã de extremismul de dreapta,ci faþã de orice formã de limitare alibertãþii.

Publicaþi în paginile rezervatedin cînd în cînd elevilor ºi stu-denþilor în cotidianul timiºoreande limbã germanã Neue BanaterZeitung, Schülerseiten (Paginiºcolare) ºi Universitas, junii au-tori sînt invitaþi la o masã rotun-dã a cãrei transcriere apare pe 2aprilie 1972. Participanþi: JohannPeter Plennert, Gerhard Ortinau,Anton Sterbling, Johann Lippet,Werner Kremm, Richard Wagner,Anni Zöllner, William Totok ºi,din partea redacþiei, EduardSchneider. Pe 14 mai, în proximulsupliment Universitas, se publi-cã un set de reacþii june ori mai„senioare”: mici articole semnatede aspiranþii Albert Bohn ºi Mi-chael Bleiziffer ºi de redactoriiunor periodice de limbã germanãdin România, ºi anume HorstWeber (Die Woche, Sibiu), HorstAnger (Karpaten-Rundschau,Braºov), Emmerich Reichrath(Neuer Weg, Bucureºti), ca ºi,din partea redacþiei, de Franz Csi-ky. Aici va vorbi Horst Weber înpremierã absolutã despre „Ak-tionsgruppe”: „Grup de acþiune”.N-a fost un botez intenþionat, fra-za sunînd aºa: „poate cã din gru-pul de discuþie se va forma ungrup de acþiune al tinerilor scrii-tori”. Întrucît substantivele sescriu în germanã cu majuscule,cele douã, compuse, „Diskussi-onsgruppe” ºi „Aktionsgruppe”,au putut fi percepute drept em-bleme, ultimul fiind ulterior adop-tat de cei în cauzã ºi grafiat culiterã mare ºi în versiune româ-neascã: „Grup de acþiune”; cucompletarea localizãrii, care nuapãrea la Horst Weber: „Aktions-gruppe Banat”/ „Grupul de acþi-une Banat”.

De notat cã, în acelaºi grupaj,cineva face referire intenþionatãla o posibilã denumire a orientã-rii în discuþie, dar fãrã aplomb:Franz Csiky spune cã tinerii „nou-lui val” s-ar fi putut numi „Gru-pul 72” (de la anul în care se pe-trec evenimentele: 1972), dar...„Nu trebuie sã existe dintr-o datãun Grup 72, ne mulþumim ºi cu uncerc literar mai restrîns, dar de unanumit nivel”!...

scurtã istorie a unei insurgenþe literareÎn acea fazã incipientã, nu atît

programul insurgenþilor impresi-oneazã, nu foarte articulat, cîtenergia ofensivã, dezinvoltura cucare foarte tinerii autori se expri-mã. „Veteranii”, Lippet ºi Totok,au 21 de ani, Kremm, Wagner ºiWichner – 20, Ortinau, Sterblingºi Bohn – 19. Ultimii trei sînt încãelevi de liceu, ca ºi Plennert ºiBleiziffer. Nu stãpînesc foartebine conceptele culturale ºi poli-tice, uneori vorbesc în cliºee pre-luate din limbajul oficial al mo-mentului, argumentaþiile nu potfi integral convingãtoare (poatecã ºi din cauza transcrierii, carepare sã cam reteze replicile, pro-babil comprimîndu-le), dar sînt cutoþii bãtãioºi, dornici de o semni-ficativã schimbare de atitudine ºide retorici literare.

Discuþia porneºte de la senti-mentul de nouã generaþie: „În ul-timii patru-cinci ani a apãrut aicio nouã generaþie de poeþi”, spu-ne Kremm în fraza de start. Cãtrefinal, Lippet va afirma ºi el: „sîn-tem, înainte de toate, o genera-þie, cel puþin din motive cronolo-gice”. Tema centralã a dezbaterii,lansatã ºi ea de la început, dinreplica a doua, e raportarea la re-alitatea din jur. Sterbling, viitorsociolog: „Noi scriem dintr-onouã conºtiinþã a realitãþii”. ApoiWagner, liderul ideologic al gru-pului, cel mai activ la masa ro-tundã, întreabã ºi se întreabã „înce mãsurã realitatea imediatã in-fluenþeazã conþinutul poeziei, înce mãsurã conteazã raportarea larealitatea imediatã sau este for-marea culturalã suficientã pentrua determina opera”. Discuþia semai opreºte la statutul eului auc-torial, la marile modele experimen-tale, în primul rînd Brecht, la au-tori ºi tendinþe contemporane,româneºti ºi mai ales germane.Wagner lanseazã ºi conceptul de„angajare”, vorbind despre ur-genþa unui program, ºi anume„programul concret al unei gene-raþii de scriitori”, cu mizã mai maredecît „specificul minoritar”: „Tre-buie sã ne concepem raportareala realitatea autohtonã. Specifi-cul minoritar trece pe planul doi.În prim-plan trebuie sã se aflepreocuparea pentru realitate. Oangajare cîndva ºi oarecum (Viet-nam, Angela Davis) nu este oangajare. Adevãratul interespentru realitatea autohtonã pre-supune sondarea atentã a aces-teia, fãrã a trece cu vederea anu-mite aspecte negative, deci fãcîndcriticã constructivã, dar totoda-tã pomenind în poezie ºi ceea ceeste pozitiv. Ar trebui sã scriematît laude, cît ºi criticã”. Repliciletuturor au acelaºi ton impetuos,chiar ºi atunci cînd e pomenitã„literatura marxistã” sau cînd seciteazã, strategic, din... Lenin.Wagner: „Poate provocãm preapuþin”! ªi tot el, semnatar al uneitablete rezumative, în centrul pa-ginii, trãge concluzia: „o genera-þie a recunoscut momentul opor-tun pentru dialog”.

O lunã mai tîrziu, Bohn, Csikyºi Bleiziffer îºi completeazã cole-gii, în timp ce reacþiile seniorilorWeber, Anger ºi Reichrath sîntmai rezervate: trebuie aºteptat ºivãzut ce vor scrie tinerii º.a.m.d.Tonul general e – însã – pozitiv,de susþinere a unor voci promi-þãtoare.

Odatã pornit la vale, bulgãre-le se rostogoleºte ºi tot creºte.Texte ale membrilor Grupului deacþiune Banat apar din ce în cemai frecvent în presa de limbãgermanã, uneori, traduse, ºi înrevistele culturale româneºti, ºisînt incluse în mai cuprinzãtoa-rea Wortmeldungen. Eine Anto-logie junger Lyriker aus demBanat (cu urmãtorul titlu româ-nesc pe copertã: Mesaje poetice.O antologie a tinerilor poeþi dinBanat; de fapt, Luãri de cuvînt.O antologie...), alcãtuitã deEduard Schneider (Editura Facla,Timiºoara, 1972). Din vara lui1973, mai exact din 22 iunie, da-teazã alt episod semnificativ:sãptãmînalul braºovean Karpa-ten-Rundschau publicã o nouãmasã rotundã consacratã specialGrupului de acþiune Banat. Parti-cipanþi: Bleiziffer, Bohn, Kremm,Lippet, Ortinau, Wagner, Wic-hner ºi, din partea redacþiei, BerndKolf (absolvent la Cluj în 1970,echinoxistul revenise la Braºov,unde-ºi fãcuse liceul, originar fi-ind din apropiere, din Codlea/Zeiden). Mai rodaþi ºi maturizaþi,timiºorenii sînt mai consistenþi capropunere ideologicã ºi au unmai evident aer de echipã, tradusiarãºi în gesticulaþie ofensivã:Wagner afirmã cã Grupul de acþi-une numãra „nouã oameni”, ceiºapte participanþi la discuþie, plusSterbling ºi Totok, ºi toþi se deli-miteazã în cor de Wortmeldun-gen, antologia în al cãrei proiectconfuz nu se regãsesc. Importan-tã e asumarea a conceptului de„angajare”, în sensul scriiturii„angajate” politic, în linia progra-mului literar ºi etic deja cunoscutal grupului. Wagner pune din noupunctul pe i: „angajarea fiecãruipoet este condiþionatã de dorin-þa acestuia de a rãspunde între-bãrilor pe care le ridicã viaþa pu-blicã a timpului sãu. Iar acesterãspunsuri trebuie sã îl legitime-ze ca marxist. Premiza pentruaceasta este o anumitã atitudineîn faþa lumii, aceea a îndoielii, nua credulitãþii. Iar planul social pre-supune totodatã ºi angajarea es-teticã. Fiecare avangardã a pur-tat lupte pe aceste douã fronturi;spre exemplu: operele lui BertBrecht sau ale lui Maiakovski”.De remarcat din nou referinþele,nu doar la modelul brechtian,principalul reper pentru autoriiGrupului de acþiune, ci ºi la Marx,mereu avut în vedere ca mare gîn-ditor de stînga ºi totodatã folositca referinþã foarte pe placul au-toritãþilor, deºi – stratagemã par-ºivã! – timiºorenii construiau undiscurs de stîngã criticã, non-comunistã, anti-comunistã. Revinºi temele celelalte: raportarea larealitatea imediatã, anti-provin-cialismul, experimentul.

Între timp, grupaje consisten-te apar în repetate rînduri în bu-cureºteana Neue Literatur, revis-ta „centralã” consacratã „litera-turii germane din România”: în nr.11, noiembrie 1972, sub generi-cul Übungen für Geichgültigevon jungen Banater Autoren(Exerciþii pentru indiferenþi dinpartea unor tineri autori bãnã-þeni); în nr. 7, iulie 1973 – Weltins Haus. Neue Texte aus demBanat (Lumea în casã. Noi textedin Banat); în nr. 1-3, ianuarie-martie 1974 – Beim Abladen von

Kisten und Versen. Neue Texteaus dem Banat (La descãrcarealãzilor ºi a versurilor. Noi textedin Banat); în nr. 4, aprilie 1974,ca Aktionsgruppe Banat. „WireWegbereiter” (Grupul de acþiu-ne Banat: „deschizãtori de dru-muri confuzi”); în nr. 7, iulie 1975,apare eseul lui Sterbling Aktions-gruppe – oder ähnlich so (Gru-pul de acþiune – sau cam aºaceva) ºi un grupaj de versuri alelui Totok; etc. Principal susþinã-tor aici e criticul Gerhardt Csejka,ºi el bãnãþean, stabilit în Capita-lã, semnatar al textului introduc-tiv la grupajul din urmã. În pe-rioada în care Grupul poate func-þiona ca atare, pînã în 1975, echi-pa se stabilizeazã la – într-adevãr– un nucleu de nouã autori, cuLippet, Totok, Kremm, Wagner,Wichner, Ortinau, Sterbling ºiBohn, minus Bleiziffer, care, stu-diind regia, se îndepãrteazã de li-teraturã, dar cu afilierea de la dis-tanþã a lui Rolf Bossert, reºiþeanplecat pentru studii în Capitalaþãrii ºi stabilit aici. Principalulspaþiu de manifestare e Cenaclultimiºorean Universitas, condusde Wagner, frecventat de un cercmai larg de adepþi.

Istoria Grupului de acþiuneBanat – o „poveste în poveste”,pe fundalul „literaturii germanedin România” – duce apoi rapidcãtre radicalizãri de ambele pãrþi:atitudinii rebele a tinerilor scrii-tori, în care se puteau uºor între-zãri viitoarele proteste politice,viitoarea dizidenþã, Securitatearegimului i-a rãspuns cu urmãriri,infiltrãri de informatori, ancheteºi arestãri. Totok, Ortinau ºi Wag-ner sînt reþinuþi în luna octom-brie a acelui an, la Comloºu Mare,localitatea natalã a primului, îm-preunã cu Csejka, venit în vizitãîn Banat. Sînt eliberaþi dupã cîte-va zile de anchetã, dar Totok earestat din nou în noiembrie, i seînsceneazã un proces ºi va sta îndetenþie opt luni, pînã în iulie1976. Aventura va fi relatatã maitîrziu, dupã minuþioase explorãridocumentare, în cartea sa Con-strîngerea memoriei. Însem-nãri, documente, amintiri (Edi-tura Polirom, Iaºi, 2001). Se adau-gã o gamã largã de ºicanãri, ame-ninþãri, denunþuri, manipulãri aleanturajului, interdicþii de publica-re, cãci, dupã ce se lãmurise cucine are de-a face, Securitatea îºifãcuse o þintã din blocarea acti-vitãþii Grupului de acþiune, con-

siderat periculos atît în sine, camanifestare colectivã a unui pro-gram literar subversiv, cît ºi dincauza identitãþii etnice ºi a rela-þiilor cu Germania de Vest, undetinerii scriitori aveau rude ºi li sepublicau textele, existînd oricîndposibilitatea ca ei sã „fugã” dinþarã într-acolo (marotele comunis-mului în raporturile cu Occiden-tul fiind spionajul ºi trãdarea...).Sub emblemã ºi acþiune de grup,Grupul de acþiune (dacã mi sepermite permutarea) îºi încheiepractic existenþa în 1975. Cena-clului nu i se mai permite sã func-þioneze. Wichner ºi Sterbling sîntprimii care pleacã, în cursul anu-lui, în Germania de Vest, urmaþide Bohn (fãrã carierã literarã ul-terioarã). Cei rãmaºi în Româniaîºi urmeazã carierele literare fãrãsã abdice de la linia eticã ºi poli-ticã iniþialã, pãstrînd relaþii apro-piate, dar fãrã sã se mai manifes-te colectiv. Se vor replia în Cena-clul „Adam Müller-Guttenbrunn”,pînã atunci mai degrabã ostil miº-cãrii lor, dar atît: ca Grup de acþi-une Banat nu se mai pot prezen-ta public. Ortinau se va exila ºi elîn 1980. Mai rezistã cîþiva ani pre-siunilor ºi supravegherii perma-nente Lippet, Totok, Wagner ºi,alãturaþi lor pe parcurs, HertaMüller ºi Helmuth Fauendorfer,cu cîþiva ani mai tineri, trecuþi prinaceeaºi secþie de germanisticã dela Universitatea timiºoreanã. În1986 renunþã ºi ei, depun cereride emigrare ºi pleacã în Germa-nia de Vest în 1987. Singurul rã-mas în þarã e Kremm, care a re-nunþat la literaturã, fãcînd tradu-ceri ºi jurnalism în presa de limbãgermanã, pînã azi.

Întreaga istorie a Grupului deacþiune a fost reconstituitã ºi co-mentatã atît în mãrturiile ºi evocã-rile membrilor sãi, cît ºi într-o bo-gatã literaturã secundarã. Dupã2009, cînd Hertei Müller i-a fostdecernat Premiul Nobel pentru li-teraturã, interesul pentru mediulîn care s-a format a readus în aten-þie vechiul, radicalul Grup de acþi-une Banat, dizolvat în urma „acþi-unii” disproporþionate ºi bestialea poliþiei politice din epocã: acelmic cerc de insurgenþã literarã subdictaturã din care au pornit splen-dide cariere ulterioare de scriitori,intelectuali, jurnaliºti germani,dupã emigrarea protagoniºtilor;sau – mai degrabã – ...„germanidin România”?!...

Matei Negreanu


Ca ºi Richard Wagner, Franz Hod-jak, William Totok, Dieter Schle-sak ºi, acum mai cunoscuta,

Herta Müller, Ernest Wichner a devenitrenumit mai întâi în Europa de Vest. Nostal-gia acelei perioade de timp petrecute înRomânia i-a stabilit ulterior itinerariul Ger-mania – România ºi invers. Prin conferin-þele ºi întâlnirile cu autorii bãnãþeni în spe-cial, intenþioneazã sã retrezeascã în con-ºtiinþa culturalã româneascã faptul cã, în-tre anii 1972-1975, a existat Grupul de Ac-þiune Banat (Aktionsgruppe Banat), for-mat din autori tineri de expresie germanãcu spirit protestatar, ce se manifesta atâtprin scris, cât ºi prin acþiunile din viaþarealã. Acesta a constituit de fapt ºi moti-vul pentru care Securitatea a pus presiu-ne pânã când grupul s-a dizolvat rapidspre graniþã.

Nãscut în 1952 în Zãbrani, judeþul Arad,Ernest Wichner a fost unul dintre membriifondatori ai Aktionsgruppe Banat. Din1975 trãieºte în Germania ºi a reuºit trep-tat sã ajungã director al Literaturhaus Ber-lin (din 2003). În acest cadru a desfãºuratsuficiente activitãþi pentru a crea punþiinterculturale atât de necesare în contex-tul globalizãrii. A tradus în limba germanãautori români ca: M. Blecher, Nora Iuga,Dumitru Þepeneag, Ion Mureºan, MirceaCãrtãrescu ºi Carmen – Francesca Ban-ciu. A scris Steinsuppe (1988, poezii), AlteBilder (2001, povestiri), Die Einzahl derWolken (2003, poezii), Rückseite der Ges-ten (2003, poezii), în care, ca ºi ceilalþi scri-itori de limbã germanã din România, nureuºeºte sã se desprindã în totalitate detrecut. Având acum o imagine de ansam-blu, îmi par cu toþii niºte damnaþi, care înurma a tot felul de experienþe greu imagi-nabile, trebuie sã ducã în permanenþã ju-gul memoriei în mod brutal, dar cu eficaci-tate în scris. Volumele i-au adus numeroa-se distincþii ºi premii pe teritoriul german,unde ºi-a câºtigat prestigiul.

Pentru cã Steinsuppe (Supã de piatrã)este primul volum apãrut dupã întâmpla-rea cu Aktionsgruppe Banat, experienþaromâneascã se simte mult mai prezentã.Publicatã prima oarã în 1988 la renumitaEditurã Suhrkamp, s-a reeditat apoi, în2000, la Editura Lyrikedition. La aceastã adoua ediþie, autorul a mai adãugat zecepoeme. Consideratã de criticii germani „osupã de poezie solidã ºi eficientã” volu-mul „þine de foame ºi nu cade greu la sto-mac” (Die Berliner Literaturkritik). Acestane prezintã istoria unui vagabond care, înafarã de pietrele aduse cu el, cerºeºte ce-lelalte ingrediente pentru a face o supã.Folosindu-se de intertextualitate, reuºeº-te sã facã rost de suficiente „ingredien-te”, pentru a fi considerat unul dintre re-prezentanþii poeziei experimentale, alãturide Tristan Tzara ºi Oskar Pastior: „…luiErnest poetul îi place uneori sã se costu-meze, atunci se joacã de-a Heine, de-aTrakl, de-a Villon, de-a Tzara ºi de-a câtecâþi vrei. îºi cautã rolul. toþi poeþii adevã-raþi îºi cautã rolul” (Nora Iuga). În aceastãmanierã creeazã dialoguri savuroase, încare apar tendinþe de identificare, ca depildã cel închipuit între Trakl ºi sora samai tânãrã: „cuvintele, Grete, cuvintele…/eu le-am vãzut, cum// urcau treptele, vo-iau cu toatã/ forþa sã intre; sã vorbeascã,/spuneau, voiau sã vorbeascã// cu mine.Dar eu, cu lanþul/ la uºã, aºteptam liniºtit/încuiat în frica mea, simplu nu eram aici.”.

Dincolo de mânuirea dibace a instru-mentelor poetice, ca forma sau muzicalita-tea ce pare uneori rigidã, ca „de piatrã”,transpare lumina copleºitoare a memoriei.Poeme ca Banater Dorf mit Schweiß imGedicht (Sat bãnãþean cu sudoare în

nnnnn DANIELA MICU

poezie), Arad, Heimat (Acasã), Nenn iches Haus (O numesc casã) alunecã pe axatimpului înapoi spre viaþa petrecutã înBanat. Poemele „transpirã” a nostalgie ºiteamã nesfârºitã: „ceea ce pãstreazã amin-tirea/ sunt acoperiºuri/ forme ascuþite/cãzute dimineþii, gri/ de prea multã fricã”(Arad). Pentru el, casa din trecut este unaa orizonturilor închise, a limitãrilor exte-rioare ºi a necunoaºterii sau nedescoperi-rii sinelui: „ O numesc din nou casã/ estecasã este fereastrã orb/ ºi uºã oarbã nimicmai mult/ care ar oferi acces sau privire//O numesc casã/ de departe oglindã oar-bã/ noroc-însã”.

Volumul de poezie Die Einzahl derWolken (Singularul norilor) a fost publi-cat în ediþie bilingvã, la Bucureºti, în 2003,la Editura Fundaþiei Culturale Române, întraducerea Norei Iuga, care mãrturiseºtecã a reuºit sã simtã ºi sã-i însuºeascã „gân-dul poetic” numai în momentul în care l-atranspus în limba sa, un act intim, ca ºicum „i-ai da pijamaua ta ºi l-ai primi în pa-tul tãu.” Volumul vine ca o completarenaturalã la demersurile de reîmprospãtarea ideii, de cele mai multe ori cam neclarã,în ceea ce priveºte existenþa Grupului deAcþiune Banat ºi a rezultatelor miºcãrii lorde rezistenþã, fiind, la momentul actual,unica posibilitate a necunoscãtorilor delimba germanã sã-l citeascã pe Ernest Wic-hner. Altfel, renumele sãu, ca ºi cel al ce-lorlalþi membrii ai Aktionsgruppe Banat,suferã de pe urma lipsei accesibilitãþii ro-mânilor la aceastã literaturã. Aceastã lup-tã continuã pe douã câmpuri disperseazãinformaþia, care rãmâne ºi acum greu degãsit. Singularul norilor este o selecþie a

Ernest Wichner – între actulrecuperãrii ºi expresie

mai multor poeme, unele preluate dinSteinsuppe, altele noi, dar apar ºi câtevapoeme scrise de autor în limba românã într-un stil jucãuº ºi plin de tragi-comic: „proas-pãt însurat c-o vacã/ cãpitanul primãvaraîºi îmbracã/ uniforma verde apã/ dinspremunþi/ ºi porneºte tanc spre alte nunþi/ cuo uºã demolatã/ într-un prun c-un soare/ºi o preoteasã/ care-i face ºapte prunci/primãvara cãpitanul dã porunci/ ºi-ºi uitãsarcina de soþ/ ceilalþi s-au veºtejit de tot/doar un vierme dã din coate/ ºi citeºte cuc”.Sunt surprinse momente încã actuale dinBucureºti de exemplu: „ la bucureºti amauzit a fost rãcoare/ în lifturi – nu le zicemascensoare –/ cãci purtau gratii ca la zdup/ºi scârþâiau ca vai de os/ ºi soare fu labucureºti pe dos/ mai furã ºi taximetriºti/cãci erau hoþi”. Poemele sunt prin exce-lenþã narative ºi descriptive, realizate însãîn enunþuri scurte, care se terminã abrupt.Ele nu sunt însã la fel de agresive ca celeale colegilor Wagner ºi Bossert, ci suntrealizate într-un mod mult mai domol ºi maijucãuº, prin care pare cã acceptã ce s-aîntâmplat, se deschide ºi face pace cu tre-cutul, din care extrage ingrediente precummelancolia ºi emoþia, dar ºi spirit ludic, careîl definesc în cele din urmã.

Lui Ernest Wichner i se recunoaºte, pelângã toate acestea, ºi meritul de a fi adu-nat în 1992 mai multe texte ale Grupului deAcþiune Banat într-un volum publicat laEditura Suhrcamp, Ein Pronomen ist ver-haftet worden ºi a încercat sã mai recupe-reze aceastã literaturã insularã în diferitereviste din Germania. El are o misiune binestabilitã, dar ºi armele cu care o poate ducela capãt.

Johann Lippet

Când mã plimb seara,

mergem mereu câte trei:Umbra mea luminoasãumbra mea întunecatãºi Eu.Când merg,suntem mereu câte trei.Umbra mea luminoasã în faþã,umbra mea întunecatã în spateºi Eu.

Richard Wagner

Incident

unul are în camera sa un portret cu CHEpe pereteunii l-au luat în tãrbacãatunci unul a lãsatsã-i creascã barbaunii zic cã-i nebunatunci unul a început sã-ºi bage nasulunii i-au luat-o-n nume de rãuatunci unul s-a fãcut vinovatunii l-au declarat vinovatatunci unul nu ºi-a mai bãgat nasulunii l-au lãudatatunci unul a rãmas la barba luiunii zic cã-i nebunatunci unul a rãmas la portretul sãuunii-l iau în tãrbacã

Rolf Bossert

artiºti critici & salatã de varzã

iatã, doamnelor ºi domnilor, acesta estedegetul meu cel micatât de subþirel, încât abia-l veþi

putea zãriurmeazã inelarulinelul de fier este dovada legãturii

mele conjugalecu nu ºtiu cine

urmãtoarele douã– degetul mijlociu ºi arãtãtorul –

mereu ridicateuneori strânse, altã datã depãrtate în

formã de Vnu ºtiudacã degetul cel mare trebuie sã

arate în jos sau în susdarbag toate cele cinci degeteîn castronul cu salatãpentru cã-mi place salata de varzã

Richard WagnerPortretul unui poet de limbã germanãdin România

el scrie

Anton Sterbling

Vorbire pentru vremuri planificate

A construi înseamnã: din beton ºi sticlãsã-þi fãureºtiun culcuº.A clãdi înseamnã: sã construieºti astfel,încât sã rãmânã locºi pentru soare

Constructorii se vor teme de betonÎntemeietorii, dimpotrivã, vor deschideferestrele.

Se va locui diferitîntre beton ºi sticlã

Ernest Wichner

(textele au fost preluate din ErnestWichner (ed.): Ein Pronomen istverhaftet worden. Die frühen Jahre inRumänien. Texte der AktionsgruppeBanat, Suhrkamp, Frankfurt am Main,1992)

Traducere din limba germanã:Cosmin Dragoste


Nel mezzo del cammindi nostra vita,

Mi ritrovai per una selva oscura,Che la diritta via era smarrita...

Dante, Divina Comedia

Devenisem insomniacde aproape un an. Ofibromialgie rebelã se

adaugase la achiziþiile mele deordin medical ºi mã rugam la As-clepios sã mã izbãveascã mãcarde unele dintre ele... Se vede trea-ba cã era un zeu pãgân... Mã tre-zeam aproape cu regularitate deceasornic pe la ora trei ºi stãteamde veghe la porþile lui Hypnos.Imi treceau prin cap tot felul degânduri hibride. Lumea noctur-nã se întâlnea aici cu cea diurnã,într-un fel de interval ºi nu reu-ºeam sã-i dau o formã, ca în Can-tatrice chauve reprezentatã, poa-te nu întâmplãtor, la Théâtre desNoctambules. Uneori priveam dela geam luminile slabe ale oraºu-lui sau îmi aruncam, din când încând, ochii la clãdirea de vis-à-vis. Cu ani în urmã fusese o Casãde rugãciuni pentru cultul mu-sulman. Acum era un fel de clini-cã privatã. Ca ºi înainte, nu aveafirmã la intrare, doar un simplunumãr : „99”, cifrã cu apucãturiapocaliptice.

În noaptea aceea reciteam lafereastrã Fraþii Karamazov ºiajunsesem la încercarea lui Raki-tin de a-l compromite pe Alioºa,care trecea printr-o crizã de iden-titate de la moartea ieromonahu-lui Zosima. Cei doi tocmai intraula Gruºenka, când zãrii, ca prinvis, cum imensa poartã de fier sedeschide ºi doi bãrbaþi în unifor-mã împing un pat mobil de spital.Afarã aºtepta o maºinã neagrã.Semãna cu mercedesurile dedinainte de rãzboi. Mi-am datseama cã era vorba de un car mor-tuar. Totul durase preþ de un mi-nut, atât cât corpul inert sã fieurcat în monstrul fãcut specialpentru asta. Mã mira faptul cã nuera însoþit de nimeni...

Declaraþia de iubire a Gruºen-kãi faþã de Alioºa mã îndepãrtãde la subiectul nocturn. Urmã-ream întâlnirea dintre cei trei, pânãacolo unde Alioºa se smulse dinmuþenia durerii lui ºi cu un vizibilefort îl executã pe slugarnicul ºimaliþiosul Rakitin printr-o vorbade adevãrat duhovnic: „Acestsuflet de femeie nu este încã îm-pãcat ºi el trebuie cruþat... în acestsuflet s-ar putea afla o comoa-rã”. Mi se pãru o rostire liturgicã,un fel de elogiu adus unei femei,care-ºi recâºtigase dreptul de atrãi prin fantezia iubirii, aºa cumMaria Magdalena fusese îndrã-gitã de Iisus. Adorm. Dimineaþaîmi arunc din nou ochii spre cur-tea interioarã a rezervaþiei hipo-cratice. Doi bãtrânei luau miculdejun. Unul dintre ei povesteaceva, iar celãlalt pãrea cã îl apro-bã. Un fior plãcut îmi strãbãtucorpul, în vreme ce-mi pregãteamceaiul verde cu scorþiºoarã. Imiaminti de croasantul doamneiVerdurin. Mã pedepsi însã ime-diat pentru gândul cinic de mãsimþi bine în pielea mea încã tâ-nãrã, cu o sorbiturã fierbinte.

povestiri din aziluldomnului Emanuel Pirandelo

Ziua îmi reveneau tot mai desîn memorie imagini cu trupul ne-însufleþit al bãtrânului de noap-tea trecutã. La redactie nu se vor-bea decât de discursul regelui înParlament la aniversarea celor 90de ani ai sãi. Comme d’habitudeaproape aceleaºi personaje îl hu-liserã în 1989, când îºi exprimasedorinþa de a se întoarce în þarã.Deºi nu particip la discuþii, ca al-tãdatã, îmi amintesc cuvinteleMajestãþii sale despre suferinþaºi umilinþa celor în vârstã. Pute-rea unei comunitãþi stã în respec-tul faþã de bãtrânii ei. „A fost dusdirect la cimitir? La crematoriu?De ce nu era însoþit de nimeni?”mã întreb neliniºtit. La întoarce-rea acasã, dupã ce urcasem dejadouã etaje, ceva nu mã lãsa par-cã sã respir. Mã opresc sã-mi tragsufletul ºi îmi vine în minte dinnou imaginea maºinii mortuare.Ezit o clipã, apoi cobor cu gân-dul sã intru în incinta clãdirii devis-à-vis, deºi nu ºtiam exact nicicum, nici ce caut. Pânã sã gãsesco explicaþie, mã ºi trezesc în faþaimensei porþi apãsând pe buto-nul de la sonerie. Poarta se între-deschide ºi un bãrbat în unifor-mã, ca un majordom regal, mã în-treabã pe cine caut. „Sunt jurna-list ºi aº dori sã fac un reportajdespre acest aºezãmânt medi-cal”, gãsi eu la repezealã un rãs-puns. Bãrbatul luã un aer seriosºi mã anunþã cã aici e o proprie-tate privatã ºi cã nu pot avea ac-ces fãrã ºtirea directorului, indi-ferent dacã sunt jurnalist sau nu.Bolnavii, fiind în vârstã, nu auvoie sã intre în contact cu cei deafarã. Rostise ultimele cuvinte nuca un portar oarecare, ci cu im-portanþa pe care i-o dã, în aseme-nea situaþii, poziþia socialã indis-pensabilã bunei funcþionãri a azi-lului. Îl rog totuºi, sã-mi spunãunde sunt duºi morþii. Se uitã lamine mirat, apoi izbucneºte în-tr-un râs monstruos:

- Domnule, credeam cã ai de aface numai cu cei vii! De unde sãºtiu eu, la cimitir, unde mergem toþi.Obligaþia mea e sã nu-i las sã intreaici pe cei ca dumneata, pentruasta sunt plãtit... ªi-mi închise râ-zând poarta în nas. Chiar nu-i trea-ba lui, îmi spun. Caut potcoavede cai morþi, în loc sã-mi vãd de-ale mele. Îmi place sã complic lu-crurile... E simplu, un bãtrân a muritºi a fost dus la vreo capelã. E scosîn puterea nopþii, pentru a nu atra-ge atenþia trecãtorilor asupra unuieveniment deloc plãcut, mai alescã acest lucru se întâmpla aici des-tul de des. E un fel de Casã amorþilor. Lasciati ogni speranza,voi ch’entrate îmi zic ºi plec cugândul sã nu mai revin vreodatã.

Întâmplãtor însã, la vreo câte-va sãptãmâni distanþã, acelaºiautoturism neagru îl vãd, în toiulnopþii, la poarta imobilului de lanumãrul „99”. Ca un somnambul,iau cheile de la maºinã, mã îm-brac sumar ºi cobor. Carul mor-tuar tocmai pornise. O iau încetîn urma lui. La un moment dat,nefiind nimeni pe stradã, accele-reazã ºi sunt nevoit sã fac la fel,deºi merg la o distanþã apreciabi-lã. La o intersecþie obscurã, o iala dreapta. Nu ºtiu ce se întâmplã

ºi cu toate manevrele mele, îl pierddin vedere. Îl caut pe strãduþeledin împrejurimi. Nimic. O tãcerede mormânt, de parcã nici n-ar fifost. Mã simt ridicol. În miezulnopþii, urmãrind o maºinã de lapompe funebre ca pe o himerã.Mã întorc acasã ºi mã cuprindeun somn cataleptic. Aproape cãnu mai fac difereþa dintre vis ºirealitate... Pe alocuri pare aieveaca ºi cum aº recunoaºte obiecte-le ºi chiar mirosurile plantelor dela fereastrã. Cobor în fugã scãrilemânat de ceva invizibil ºi mãapropii de poarta imobilului de lanumãrul 99. Era deschisã. Cul-mea! Intru fãrã nicio reþinere. Niciurmã de cerber! În curte mã în-tâmpinã un miros dulce de gutuicoapte în spuzã, care-mi amintescde „Cioaca”, o strãbunicã dinpartea tatãlui. În memorie îmi re-vin pentru o clipã, cu o incredibi-lã vigoare, imagini demult uitateîn ungherele vremii : uºa masivãdin lemn, care ceda misterios subapãsarea mea, camera cu vatrã,corlata... Aproape de fiecare datão gãseam acolo lângã focul me-reu aprins. Torcea sau aºeza ja-rul pe lângã oalele borcãnate. „Avenit bãiatul...” Mã alinta cu do-vleac copt, cu sirop de soc saucu smochine uscate. Era o feme-ie înaltã cu ochi albaºtri, calzi. N-ovãzusem niciodatã tristã. Cântamereu, prelungind ciudat pentrumine î-ul ultimei consoane dinvers: „Colo-n vale pe colnicîîî...”Da cu bobii la tot satul însurândsau mãritând, dezlegând bleste-me de fatã mare, vindecând vre-un pojar sau vreo boalã de pân-tec. Mai toþi sãtenii îi ziceau Moa-ºa... Le moºise copiii...

Intru într-un fel de salon cupereþi de faianþã de un verde au-riu. In lumina unei lãmpi de cartevãd aºezat la o masã un domnmai în vârstã. Citea sau rãsfoiaun ziar. Privea, din când în când,peste ochelari. Pãrea cã are undialog cu cineva din cealaltã par-te a mesei, deºi nu vedeam penimeni. Mã apropii de el. Conti-

nua sã vorbeascã nestingherit.- Destinul, el face totul ca un

diavol frivol... O mie de morþi încâteva secunde înghiþiþi de ape.Se joacã inocent cu sufletelenoastre... Dumneata ºtii ce e des-tinul, domnule? Mã întrebã el,dintr-o datã. Schiþez un zâmbettimid, ca ºi cum m-aº scuza pen-tru prezenþa mea acolo. D-ta?!...Repetã el.

- E ca o un semn de la naºtere,pe care îl porþi toatã viaþa, îngâneu mai mult ca sã mã aflu în trea-bã. Întoarce capul ºi-mi facesemn sã mã aºez. Nu-mi vine sãcred, îmi pare aºa de comunã fi-gura lui! Dau sã mã prezint, darmi-o reteazã blând:

- Nu intereseazã pe nimeni cenume ai. Aici nu mai conteazã...Nu eºti obligat sã-l pãstrezi pecel de afarã. Alege-þi unul care þise potriveºte. Ce-ai zice de Bãr-bierul din Sevila sau de Figa-ro? E mai bine Figaro... Aveamun prieten în armatã cãruia îi spu-neam Figaro, era frizer. A muritîmpuºcat la graniþa de pe Dunãreîn 83... Eºti încã tânãr... Eu suntValzheimer, continuã el zâmbindîn colþul gurii, în viaþa anterioarãprofesor ºi poet de ocazie... Nude curte... Aºadar, domnule, Figa-ro, atunci ºi animalele au destin.ªi plantele ºi muntele ºi marea...

- Lumea are un destin... Sfârºi-tul e la început. Ceea ce e conþi-nut ca posibilitate se actualizeazã: structuri de materie ºi energieprimarã, arhetipuri, gene etc. Cualte cuvinte, „Dumnezeu nu joacãzaruri”, cum spunea Einstein.

- Mã uimeºte cã aud de la untânãr o formulã atât de teologalã.Poate cã Dumnezeu e un maremagician. Nici mãcar el nu ºtiece va scoate de sub pãlãrie! Deexemplu acum cã ai venit aici, crezicã ai fost programat de destin?Nici gând!... Ai venit pentru cãþi-a trecut prin cap sau ai visat.Putea în momentul acela sã-þistrãbatã altceva sinapsele neu-ronale, în funcþie de temperaturacorpului, de dispoziþia afectivã,

de erecþie... Izbucnesc în râs. Dece râzi? mã întreabã el.

- Domnule Valzh..., dar „parti-cula lui Dumnezeu” existã. Fizi-cienii spun... Îmi cer scuze, darnu vã pot zice Valzheimer...

- Aºa ni se spune aici, în ºoap-tã, de la pavilionul în care ne du-cem încã splendidele noastre zileºi nopþi ºi de la numãrul pe care-lpoartã salonul meu, „V”. Ei credcã nu-i aud! Aud foarte bine.Alzheimerii!... Alzheimerii!... Darnu mã deranjeazã. Toþi suntem,într-un fel, niºte Alzheimeri. Aicieu sunt Alzheimer al V-lea... Nu-mai oamenii puternici ºi poeþii facalzheimer, ºtiai? Margaret That-cher ºi Emil Cioran... Sau ajung labalamuc... Râse zgomotos. În ceeace priveºte „particula” d-tale, numã obosesc sã aflu. Pentru minecunoaºterea e un fel de reaminti-re. Vãd lucruri pe care în nebuniatimpului le-am uitat sau nu le-amacordat importaþa cuvenitã. Acummã simt mai liber... Nu mai port res-ponsabilitatea de sclav a liberuluiarbitru, cum ar spune Nietzsche.S-ar putea ca ºi particula dumnea-ta sã fie tot o fantezie, o fantezie astiinþei.

- Bine atunci, eu vã vorbescde prezent...

- Dragul meu Figaro, la vârstamea nu am decât trecut. Apoiprezentul e ºi el un fel delir... Dausã mai adaug ceva, însã în mo-mentul acela îºi face apariþia înmod misterios o doamnã elegan-tã, la vreo 45 de ani, îmbrãcatãîntr-o rochie de verde auriu ca ºisalonul în care avea loc întâlni-rea noastrã. Domnul Valzheimerîi face semn sã se apropie. Nu-inici un pericol... Pare un soldatbun, îi spuse el. E Grigia mea,adãugã apoi, privindu-mã fix înochi ca ºi cum ar fi dorit sã mãhipnotizeze. Gândul mã trimiseinstantaneu la Grigia lui RobertMusil... De fapt e Ligia, adãugãdomnul Valzheimer zâmbind.

- Figaro, mã recomand eu po-liticos, intrând în jocul celui careîmi dãduse aici o altã identitate...

ele

tris

tic

ă

Mircea Roman

(fragment de roman)

nnnnn IONEL BUªE


Malpraxis la cinade tainã

ca sã fii sfânt mãnânci zilnicpâine cu varzilnic pereþii casei te absorbca pe un aer închis

pentru ca gura sã nu-þi batãcâmpiiîi pui un zeuca pe o cârpã boþitãdin care sã muºti la durere

sã nu-þi înghiþi limbasingura hainã cu adevãrattransparentãsingura pãturã care nu te apãrãde frig ºi de moarte

ca sã nu se împrãºtie sângeletãuîl strecori prin pâineîl aºezi la masã cu tineîi vorbeºti de la egal la egal cadali

eu îþi vorbesc de josaici purtãm ca pe niºte chivotecapetele pictorilor nebuniaici se poartã la gâtochii lor ficºiºi toate bijuteriile mele sar îndegetecând aud poeziiºi toþi zeii se spânzurã morþi depoftãdupã vinul de la masa poeþilor

ºi totuºi ei beau la masa deoperaþieei mestecã zaþul cu bisturiul

scot în cele din urmã inimaunul se împiedicã plângând înperfuziiapoi se urcã în carul maremahmuriºi-o duc de la tine

nnnnn AIDA HANCER

fiica sionului

nopþile parc-am avea plete de viniar dimineþile se schimbã cadinþii de laptetot ce era poetic se întoarceîmpotriva meafiarei i-a trecut deja sângele prinblanãîncã puþin ºi te vei întoarce înpântecele mameiras în cap cum ai vrut toatãviaþaînfãºurat într-o pelerinã deploaie

dar noaptea îþi vine sã-þi agãþihainade sânul drept al femeii iubiteo femeie moartã din punctulmeu de vedereºi datã la câini

dacã n-aº ºti cã e iarnã te-aºîntrebade ce-þi þii agãþatã rochia demireasã în geampentru cã singura luminã nevineprin mânecãºi singurul întuneric ne iese pegurã

într-o noapte ºi eu am avutpãrul de vinºi un bec economic în fruntepentru pielea ta pentru miºcãrilepe care le faceºti fratele meu fãrã sã te atingîntre liniile din palma ta mãlegãnca-ntr-un hamac

sunt o femeie frumoasãplâng la comandã damigene cumust ºi copiii meivor astupa sticlele plineei vor fi dopuri de plutã înfiecare urmã de glonteºi gloanþe în fiecare gurã de vin

beþi toþi din el pentru cãacesta este sângele meu care sestrecoarã printre voica un ºarpe

Katalenaîn ultima vreme te desfãceai ca oºuviþã de pãr de pe degetelenoastreºi sfâºiatã dejarãmânea sã te împrãºtii pe jospe podea

singur copilul cu biberonul defierînfipt în gingiiplângea ºi râdea cu dinþii delapte în zidul berlinuluipe sub perdea

cu sângele alb ºi ochii lui caniºte peºti de nisipcãrau laptele pe ascunsîn mare

tu alãptezi toate vulpile ca sãþi-l caretu alãptezi toate drumurilepentru ca drumurile sã þi-lpãzeascãtu ridici un cuþit ºi îndemnul

pare atât de normal

dar în ultima vremestãteai întinsã femeieca un hamac între nucã ºi nucneagrã ºi cu laptele tare caiodullingeai cu tot corpul laptelecând þi-l vãrsa irodul

ºi zilele se coc de atunci ca osarcinã nouãplângãcioasemoderneºi fac nazuri la masãîntr-o dimineaþã cumva ai sãnaºtipe ruptã rouã

ºi ca o floare negru cu verde debradtu faci la mâniespume la gurã de jadfemeie care te-ai scris cu totcorpulpe corpurile noastreºi-ai fãcut un copil sã neumezeascã nouã buzeletu poþi goalã cãlca în picioare ºipe coadãmuzelecând simion doarme

urcã tu înainte mireasãºi dã-mi tu prietene pasãcapul acela golde copil

Poem

mã lãsaseºi în frig ca într-unborcan cu formolºi ningea. vedeam steluþe obezeîmpuºcate aiureavântul rãscolea cu un cuþit debuzunar zãpadapânã la gheaþã

dar de la mine toate lucrurilepãreauniºte perne imense ºi capul nuera nicãieri

sângele trebuie trebuie sã seusuce pe firele de înaltãtensiune

rochia dinfereastrã

curentul sã treacã prin elca lumina verzuie prin iarbã

dar el a pus coatele pe masã ºim-a scuipatsângele meu e o lamã ºi pot sãtai cu eloraºul întregmai ales dupã sãrbãtori când înfiecare ranãau pus artificii ºi petardestrâng din dinþi ºi aºtept. pielease umflãºi ies din ea ca dintr-o mãnuºãchirurgicalã

mã spãl pe mâini ºi beau apaspãl apa ºi îmi mãnânc mâinile

Lupii de casã

când toate lucrurile dorm înzãpadãstai treaz pentru mine cândtoate lucrurile mucegãiesc tupune plicuri de ceai de iarnãîn dulap printre rufezbiarã dar sã n-audãlupii care topesc gheaþa cuboturile fierbinþi

când toate lucrurile se opresclasã aerul cald sã se frece depulpele taleîntr-un dansrespectã ritmurile albe alepatuluide noapte

ºi sângele lupilor e ca sângeledin visalbºi rece ºi-nconjoarã de trei oriorice ruinãpãzitã de-un foc

dar sângele lucrurilor nu seprelingestã încolãcit ca iedera

acum toate lucrurile dorm înzãpadãºi tu un ceas n-ai putut sãveghezi împreunã cu mine.

ele

tri

sti

că

Mircea Roman


nnnnn ION BUZERA

Sunt multe fire de carepoþi trage cu folos exe-getic (dacã autorul a

reuºit sã se mobilizeze ºi sã maiscrie ceva, e de la sine înþeles caree misia criticii!) în recenta carte alui Livius Ciocârlie: La foc mã-runt, Editura Cartea Româneas-cã, 2012, 192 p. Delicateþea de ase plasa dincoace de anumitestãri insuportabile (sau insupor-tabil de transmis, dar în niciun cazpentru cã nu ar fi ºtiut cum sã ofacã), umorul delicat, neforþat alideii, autoironia risipitã cu gene-rozitate („Pascal socotea cã Mon-taigne „fãcea prea mult caz ºivorbea prea mult despre el”. Fâs-tâcit, întreb dacã n-ar fi posibilun amendament: vorbeºti multdespre tine, dar nu faci caz.”,p. 126), naivitãþile acceptate, denu chiar dorite, cu bonomie ºi pecare le conºtientizeazã aproapeimediat sau pe care nu le con-ºtientizeazã, schimbarea fericitãa unghiului de abordare, de„atac”, de re-situare a textelorcomentate, lâncezeala vigilentã,moleºeala de felinã care, într-ofracþiune de secundã, þi-a ºi în-hãþat cel mai agil ºoricel, felul încare îºi „face de lucru” cu te mirice text, te miri ce observaþie, temiri ce idee, autoscopia moral-intelectualã riguroasã, nu neapã-rat inconcesivã, cât consecven-tã cu sine, comentariile de cel maibun nivel pe care ºi-l poate per-mite biata noastrã criticã literarãcontemporanã sunt doar câtevadintre firele amintite. Subtextulpoate fi unul singur, eventual onemulþumire uºor anxioasã, însãideea e cã nu se poate mulþumicu o singurã variabilã a scriiturii,oricât de intensã ar fi aceea. Nueste genul care sã foreze, precumCioran, comentat destul de multºi de aceastã datã, într-o obsesiesau în douã-trei, ci mai degrabãgenul mutabil, barthesian, dar nuplezirist. El ºtie, de altfel, instinc-tiv, cã existã un fel de gândire sub-secventã, neprogramatã, dar alcãrei rol este acela de a sta în per-manenþã la pândã, gata sã intro-ducã vreo ordine, adicã ceva us-cat. Aºa cã, deºi nu doreºte sãajungã la astfel de rezultate, nicinu-ºi face griji în aceastã privinþã.

Senzaþia oarecum ciudatã (devagã plictisealã) pe care am avut-oparcurgând primele ºaptezeci-optzeci de pagini mi-a deschisurmãtorul coridor de reflecþie,paralel cu cartea, dar nu neapã-rat strãin de ea: a scrie (literatu-rã) e un gest de o insondabilã(dar nu inanalizabilã) îndrãznea-lã; cei care, scriind, nu-ºi dau sea-ma de asta, adicã nu ajung în sta-diul de a-ºi da seama, nu suntnumai inconºtienþi, sunt ºi oare-cum deja pierduþi. E un ritual au-toreflexiv cãruia nu i te poþi sus-trage sau, dacã te sustragi, nupoþi face faþã lucrului pe care îldoreºti. Îmi spuneam cã e aproa-pe imposibil sã nu gãsesc cevacare sã-mi confirme „intuiþia” înaceastã carte a lui Livius Ciocâr-lie. ªi iatã ce gãsesc la p. 143: „La

Veneþia, pasiunea eroticã îl facepe Aschenbach sã acumuleze re-sursele de descompunere de carear fi avut nevoie ca sã fie cu ade-vãrat marele scriitor drept caretrecea: iraþional, senzaþii, sexua-litate, moarte. Decât cã experien-þa rãmâne în planul vieþii, dându-itragism. Surprins de moarte, el nuapucã s-o transfere în scrisul lui.De altfel, nici n-ar fi reuºit. Pãs-trând coordonatele realismului,în pofida conotaþiilor simboliceale literaturii sale, Thomas Mannrespectã faptul cã un scriitor nu-ºi poate modifica profilul iniþial,nu-ºi poate mãri virtualitatea. Nupoate deveni dintr-un foarte bunscriitor unul mare. Ori are în sine,din capul locului, josul necesaral vieþii, ori pentru el nu mai e ni-mic de fãcut.” La modul în carearticuleazã, e de-a dreptul evidentcã nu poþi practica acest stil degândire decât pe spaþii foarte miciºi alternante, cu teme diversifi-cate, altfel ar fi de-a dreptul insu-portabil. Cum am mai spus,Livius Ciocârlie obþine efecte ma-xime disponibile din acest tip deexerciþiu, extrage un profit pe carefoarte puþini l-ar obþine dintr-oastfel de acþiune interpretativã,care are douã etape foarte binedecupate, însã greu de atins maiales împreunã (a descoperi ºi ainventa în descoperire) ºi carepune, de câte ori simte nevoia, ºisubiectivitatea la bãtaie.

E o mare discuþie la noi desprelipsa „fundamentelor”, a instru-mentelor de lucru, a cãrþilor dereferinþã etc. Adrian Marino (carenu a prea avut cuvinte de laudãdespre Livius Ciocârlie) era ho-tãrât de partea ideii de construc-þie, neoiluministã ºi neopaºoptis-tã. Depinde cum priveºti lucruri-le: din perspectiva „enciclopedis-mului”, a lucrãrilor de anvergurã,a tratatelor etc., astfel de pirueteprecum cele ale lui Livius Ciocâr-lie (oricât de inteligente) par com-plet frivole. ªi invers: din per-spectiva unei critici rafinat deta-liate, a unei arte interpretativeimpredictibile, lucrãrile de erudi-þie nu sunt decât niºte grãmezide hârtie. Erudiþia striveºte ana-liza, iar aceasta din urmã nu esteinvitatã la festinul privirii globa-le. Criticul cât de cât lucid ºi careva încerca sã se plaseze – nu-iaºa? nu e! – la mijloc de „rãu” ºi„bun”, nu poate eluda acea di-mensiune forte ºi formativã,structurantã, care lipseºte cultu-rii române sau pare sã lipseascã,însã nu în proporþiile apocalipti-ce proiectate de unii, dar nu vaputea scoate din discuþie nicispiritul de fineþe, de fermentaþieultrarafinatã, târzie, de sfârºit deepocã. Ar fi ceva „glocal”: e untermen pe care l-am auzit spus decineva într-un film ºi care pare sãmã fi marcat. E, de fapt, ca sã re-zum, nevoie de ambele dimensi-uni, ele sunt ale filei douã feþe,într-un fel sau altul merg împreu-nã ºi vor merge împreunã, chiardacã promotorii lor nu s-au înþe-les ºi nu se vor înþelege. Ne pu-tem da acum seama, de la „înãlþi-mea” veacului nostru postmo-dern, cã una fãrã alta nu prea în-seamnã mare lucru. Plus cã maiapare o diferenþã, poate funda-mentalã: aceea cã Livius Ciocâr-

lie (ºi cei similari lui) ºtiu foartebine ce este un scriitor, se expri-mã, de multe ori, din interiorulacestei practici, pe care o înþelegîn cele mai multe dintre implica-þiile ei (dovadã: dacã are chef,Livius Ciocârlie poate sã-þi livre-ze, cã te aºtepþi, cã nu te aºtepþi,o miniprozã postbeckettianã detoatã frumuseþea ºi încã cu refe-rire strictã la persoana naratoria-lã), în timp ce Adrian Marino (ºicei din categoria „grea” a lui) nuºtiau sau nu erau interesaþi de-cât de idei literare etc.

Livius Ciocârlie ºtie, înschimb, atunci când scrie: „Car-tea lui Susan Sontag chiar meritãcititã. Ba, mai rãu! Sunt tot tim-pul de acord cu ea. ªi atunci cesã scriu? Cum sã mai cârtesc? Îmiplac numai cãrþile de idei cu carepot sã mã rãzboiesc, sau care mãfac sã aflu ceva ce nu mi-ar fi datprin gând. Nu, ca la Susan Son-tag, sã tot dau, cã aºa e, din cap.”(p. 131), cã, dacã are parte de uncititor comme il faut (unul dintrecei cinci sute!), se va expunemultor „cârcoteli”. De fapt, înadâncul sufletului, chiar asta îºidoreºte: simþi câteodatã invitaþiadisperatã la dialog. Te invitã sã-lgãseºti, nu neapãrat sã-l urmezi,în cercul lui: „Surzenia mea devi-ne mentalã. Mã înfund în indife-renþã ca în vatã. În afarã de cineºi ce mã intereseazã, nu mã maiintereseazã nimeni ºi nimic.” (p.37). E aici o clarificare uºor re-dundantã a ceea ce face de multtimp. Nonexcesivul rãmâne, to-tuºi, virtutea de bazã: „E o starede descompunere minorã în mineºi de dezordine mãruntã în viaþamea, cât sã-mi permitã sã cred cãfac, cât de cât, un lucru bun.” (p.93). Ea, virtutea, permite bunadetaºare de lucruri, de idei, decãrþi, de viaþã etc.: o detaºarecomprehensivã, situatã cam lajumãtatea distanþei dintre supra-

apreciere ºi insignifiere, de multeori empaticã, în orice caz delocrece, întrucâtva „salubrã”, numaiparþial frigidã, simpatic burghe-zã. E vorba, pânã la urmã, despreun cinism relaxat, deºteptat înã-untru, nu cu vreo trimitere exce-sivã în afarã, pe care nu ai cum sãnu-l apreciezi, cãci are deliciile luiºi poticnelile lui: „Lucru bun: nuþin sã am dreptate; nu suport sãdau peste nas. Aceleaºi, în bãtã-lia vieþii: lucru rãu. Dar, ce con-teazã? Bãtãlia vieþii s-.a contra-mandat.” (p. 92); „Când reuºescsã scriu, simt o nevoie de dezor-dine ºi descompunere. Asta ºiexplicã de ce reuºesc atât dedes.” (p. 93); „Obstinaþia de a atri-bui semnificaþii e «un refuz de alãsa lumea în pace». O iubesc pefemeia asta! [Susan Sontag, n. m.,IB] Culmea e cã Sartre, care-i in-spirã ideea, o ºi confirmã...”(p. 136); „Apolinicul este moar-tea care dã formã ºi tensiune, dio-nisiacul este intensitatea vieþiicare omoarã. Mãi, ce le mai ºtiu!”(p. 145); „Nu asta tot spun? De-cât uneori, când mã îmbãþoºez ºiproclam: adâncimea mea e chiarsuprafaþa. Ce înseamnã asta? ªtiueu? Vorba e cã nu sunã rãu.”(p. 176) E o dispoziþie scripticãfoarte conºtientã de ceea ce în-seamnã, destinsã, fãrã nimic înplus, nonteleologicã ºi foartedensã, care stârneºte râsul ºi tereconforteazã intelectual, dându-þi senzaþia cã ai putea face la fel,deºi e clar, din nou, cã nu e laîndemâna oricui. Aº vrea, sincer,de exemplu, sã-l vãd pe acelacare l-ar putea descrie tot aºa debine pe Livius Ciocârlie cum îl sin-tetizeazã Livius Ciocârlie peJung: „Totuºi, dacã nu i-aº fi cititdouã cãrþi interesante, judecândnumai dupã cum îi rezumã bio-grafia ideile, aº ezita între: un ºar-latan cu geniul manipulãrii, sau:un paranoic foarte inteligent.”

(România literarã, nr. 13/20112,p. 17). Adicã fãrã sã fie prea sigurcã e bine, dar cu multã siguranþãîn ton.

Cã incursiunile pot fi ºi pursubiective, nu numai metatextua-le, o dovedeºte urmãtorul extras:„Exista la Timiºoara un activist,om de toatã isprava, cã, în com-plicaþia vieþii, ºi dintr-ãºtia aufost. Ajunsese secretar de partidal centrului universitar. Unuia caãsta nu-i ajungeai cu prãjina lanas. El, când m-am dus sã vor-besc pentru Bazil, sã-l aducã lafacultate, eu, nemembru, m-a pri-mit binevoitor, m-a ascultat, afost de acord. ªi s-a þinut de cu-vânt. Dupã decembrie a fost,dupã ºtiinþa mea, singurul careºi-a aplicat prevederea Proclama-þiei de la Timiºoara: sã se retragãtimp de cinci ani. Omul acestami-e model. Nu fiindcã aº fi hotã-rât aºa, ci fiindcã aºa sunt fãcut.Nu pot sã-mi uit trecutul care, culaºitãþile lui, mã descompune ºiîmi scrie cãrþile de douãzeci deani.” (p. 179) Ne dãm seama cãeste vorba despre un eu foarteimplicat în ceea ce scrie, indife-rent ce crede despre el, cã nu chiaratât de „jemanfiºist” (p. 95) cumsusþine, ci este, mai degrabã,foarte „dãruit”, la rigoare de-adreptul introspectiv, în microana-lizele pe care le propune.

Expresia surfilatã cu relativantren îi permite autorului sã mi-zeze ºi pe efectele speciale aleaºteptãrii, deoarece combinaþiadintre vaganþa ideaticã aparentnepãsãtoare ºi dispoziþia (care sepoate activa oricând, iar din cândîn când se poate ºi prelungi pemai multe pagini) de a merge de-cis în sensul unui „terminal”, decele mai multe ori care îl priveºtedirect, al gândirii moderne saupostmoderne nu poate decât în-treþine interesul lecturii. (Este unfel de „paradigmatizare” bruscã,de aventurare pe verticalã, de re-velaþie hermeneuticã bine struni-tã.) Sursa „firului” care îi serveº-te drept comentariu se poate aflateoretic oriunde, dar evident cãsunt autori care îl provoacã maimult: „Sigur mi se pare cã esenþagândirii pascaliene este, cum zic,terþul inclus. Posibilitatea lui ºi,ºi. Cartea abundã de formulãrivoit contradictorii. Frumuseþeaunora constã în aceea cã nu aurezolvare, de unde dinamismullor.”; „Oamenii sunt cu atâta ne-cesitate nebuni, încât ar însemnasã fii nebun printr-un alt tip denebunie ca sã nu fi nebun.” Cepãcat de „printr-un alt tip de ne-bunie”! Fãrã cuvintele astea, di-namismul autogenerat ar fi per-petuu. Fapt e: gândirea creatoa-re autenticã este de acest fel, deunde ºi gratuitatea ei. În esenþã,ea nu ne învaþã nimic. Gândim, ºiatâta tot.” (pp. 119-120). De fapt,aici voia sã spunã: „gândim foar-te bine (ºi atât de rar!) ºi atâtatot”. Dar, din delicateþe, a pier-dut chiar esenþialul.

Vrea-nu vrea (înclin sã credcã nu þine neapãrat!), LiviusCiocârlie este, cel puþin pentrumine, un autor care nu poate „scã-pa” din nicio istorie, oricât decontrasã, a literaturii române.

oboseala ca virtute


ec

tu

ri

Lorena Pãvãlan Stuparu,Filosofia chiriaºului grãbit,Editura Aius, Craiova, 2011

Asistãm în ultimul timpla tot mai multe încer-cãri de a surprinde

condiþia omului modern ºi post-modern, a modului sãu specificde existenþã, încercãri de multeori realizate prin raportarea lacondiþia omului din societãþiletradiþionale. Omul zilelor noastreeste considerat de cele mai multeori ca fiind un dezrãdãcinat, unînstrãinat de naturã ºi de el în-suºi, un om care a pierdut semni-ficaþia temeiului, a sacrului, atranscendentului. Nu este nevo-ie de o „privire specializatã” pen-tru a ne da seama de graba cucare facem lucrurile, de înstrãina-rea de naturã, de semenii noºtriºi, de ce nu, de noi înºine. Omulcontemporan este într-o conti-nuã miºcare, aproape cã nu îºimai gãseºte locul; de fapt nu îºimai permite sã stea locului, pen-tru cã asta l-ar costa timp ºi, dupãcum ºtim: „Time is money!” Gra-ba aceasta însã îl costã ºi costu-rile nu pot fi echivalate în timp ºiîn bani.

exteriorizarea în culturãa dramei locuirii omului

Recent, a fost lansat vo-lumul Filosofia chi-riaºului grãbit. Într-un

sens, nu a fost o lansare tipicã:„Mozaicul”, Adunarea pentru Fi-losofie, împreunã cu un publicul,au purtat un dialog constructiv,în încercarea de a se cunoaºtepuþin ºi de a împãrtãºi valorile,credinþele, ideile etc. Casa deCulturã Traian Demetrescu a fostgazda discuþiilor despre ce în-seamnã sã fii acasã, ce înseamnãsã fii cãlãtor, locuitor, creator sau,mai simplu, ce înþelegi prin viaþã

idealã (deºi rãspunsul ar puteaimplica o complicaþie sterilã).

Întâlnirea a plecat de la osatu-ra cãrþii Lorenei Stuparu (o co-lecþie de eseuri pe teme filosofi-ce ºi estetice), articulatã în jurulunor unor concepte simptomati-ce ale lumii contemporane: tran-ziþia, miºcarea, multi-proiecþia,fragmentarea, heterogenitatea.Trecem în mod obiºnuit dintr-oparte în alta – nu-i aºa? – iar înacelaºi timp ceva rãmâne în urmã.Suntem noltagici cu ce rãmâne,

filosofia chiriaºului grãbit...sã (nu) fie acasã

dar „fabricãm” obiectul amintirii.Copilãria e fericitã, deºi poate cãnu a fost aºa sutã la sutã, la tim-pul ei. Dacã suntem mai pragma-tici, mai aºezaþi sufleteºte, sun-tem acasã în sânul familiei ºi întot ce e legat de ea. Dar uneorimersul sau fugile noastre suntalternante, pendulatorii. Alergãmde dragul alergãrii, fãrã scop. Câþinu suntem aºa?

Tot noi revenim în locurile carene plac, deºi câteodatã le gãsimschimbate, antipatice, reci. Al-

teori ne gãsim acasã în locuri încare nu am fost niciodatã. Toto-datã (mai ales, noi, românii), nepurtãm ca proprietarii cei mai cu-pizi, vrem sã avem o casã, douã,cât mai multe, ºi toate proprietãþi-le sã ne aparþinã în mod absolut.

ªi ce dacã, totuºi, nu am per-cepe niciun loc ca fiind „acasã”?Nu ne-ar face asta sã nu fim într-un (singur) fel, nu ne-ar face mailiberi, multipli, originali? Sã fim,deci, cetãþeni ai lumii, locuitoritemporari ai condiþiei umane, dar

eterni în Univers, prin Mântuire.Iubim posesia, antipatizãm gene-tic chiria, însã ne ajutã trecereadintr-un loc în altul, dintr-o casãîn alta. Mobilitatea aceasta seîmpotriveºte fixurilor proprietari-lor ºi postamentelor îngheþate,eterne. Când suntem, într-un fel,într-un loc, poate cã nu ne place:ce este, deci, dezirabil? Ce esteun ideal pentru un tânãr? Suferãel o crizã de identitate: nu ºtieunde ºi cine este sau faptul cãeste în mai multe locuri e deja oaltfel de identitate? Toate aces-tea au fost câteva întrebãri ºi vi-ziuni prezentate la întâlnire, pe caremi-am permis sã le pun laolaltã.

nnnnn Ionuþ Rãduicã

Am putea vedea în aceastãpermanentã grabã ºi nestatorni-cie a omului zilelor noastre o dra-mã a locuirii. Spre deosebire deomul societãþilor tradiþionale, in-tim legat de locuinþa sa, de vatrasatului, care pentru el sunt veri-tabile centre ale lumii, omul con-temporan pare a fi dezrãdãcinatºi, deci, condamnat la o perma-nentã deplasare ºi la o locuiresub semnul provizoriului. Aceas-tã „dramã a instabilitãþii locuirii”este exprimatã de cãtre LorenaPãvãlan Stuparu prin situaþia„chiriaºului grãbit”. Metaforaaceasta sugestivã, care are capunct de plecare „Balada chiria-ºului grãbit” a lui George Topîr-ceanu, ilustreazã „condiþia uma-nã” „la nivelul lipsei de întemeie-re a vieþii individului sortit sã trã-iascã drama nelocuirii ºi a perma-nentei alterãri a identitãþii”. (p.5)Pentru a depãºi aceastã condiþieomul societãþilor modernã ºi post-modernã, poate dintr-o nostalgiea locuirii tradiþionale, a spaþiuluisacru, a stabilitãþii spaþiale ºi tem-porale, devine un locuitor în cul-turã. În acest sens, în volumulFilosofia chiriaºului grãbit,Editura Aius, Craiova, 2011, Lo-rena Pãvãlan Stuparu îºi propu-ne „sã înfãþiºeze dintr-o perspec-

tivã comparatistã istorico-filoso-ficã ºi hermeneuticã aspecte sem-nificative din vasta problematicãa locuirii ºi a câmpului tematic lacare se extinde aceastã noþiune,pornind de la aceea constatatãde Heidegger ºi ajungând la for-mulele postmoderne actuale”.(p.5-6)

Studiile ºi articolele reunite învolum, apãrute într-o primã for-mã în diferite publicaþii academi-ce ºi culturale, deºi abordeazãteme diverse au ca fir cãlãuzitorideea de „locuire pluralã ºi cultu-ralã a lumii”.

Ipoteza de lucru a autoarei arfi aceea cã, în încercarea de a ieºidin drama locuirii trecãtoare ºiprovizorii, omul alege diferite cãipentru a se exterioriza, trei dintreacestea fiind determinante: filo-sofia, arta ºi religia. Studiile dinvolum urmãresc, într-o mai maresau mai micã mãsurã aceastã li-nie directoare. Studiul pe care îlconsiderãm de însemnãtate cen-tralã în economia lucrãrii „Fantas-me ºi certitudini ale locuirii” estededicat semnificaþiei noþiunii delocuire la M. Heidegger. PentruHeidegger, „la locuire se ajungenumai prin intermediul construi-rii”. (p.37) Astfel, locuirea îi estespecificã doar omului în calitatea

sa de constructor spre deosebi-re de celelalte vieþuitoare care seadãpostesc sau se ascund.

Metoda folositã sau care con-stituie de cele mai multe ori sub-iect de dezbatere este hermeneu-tica. În studiul „Hermeneutica,mod de întrebuinþare: între suspi-ciune ºi neîncredere” este abor-datã problema hermeneuticii, încalitate de metodã riguroasã deinterpretare a textelor ºi de act cre-ator, având ca punct de plecaredistincþia dintre „hermeneuticaîncrederii” (Matei Cãlinescu,dupã Mircea Eliade) ºi „hermeneu-tica suspiciunii” (Paul Ricœur).Prima, este consideratã creatoa-re ºi deschizãtoare de sensurichiar dacã porneºte de lasubordonarea faþã de text, în timpce a doua, proprie gândirii para-noice, închide sensul, prin nesu-punerea faþã de text, prin atribui-rea de semnificaþii arbitrare sautendenþioase, fiind specificãideologiilor totalitare. Pentru ailustra aceste afirmaþii, autoareaaduce câteva exemple din operaliterarã ºi filosoficã a lui MirceaEliade. Tot sub semnul herme-neuticii stau ºi diferitele abordãriale simbolului din studii precum„Luminã ºi lumini, transcenden-þã ºi sugestie”, „Un joc secund

în cercul hermeneutic: memoriesau recunoaºtere”, care sugerea-zã cã încercarea de a depãºi con-diþia de chiriaº grãbit a omuluicontemporan se poate faceprintr-un ocol hermeneutic princulturã. Tot în scopul identificã-rii sensului locuirii prin culturãautoarea analizeazã discursul fi-losofic postmodern susþinând cã,în ciuda aparenþelor, ºi postmo-dernii sunt mari consumatori demetafizicã. De asemenea, pentrua ilustra varietatea reflecþiilorasupra problemei locuirii, autoa-rea aduce în discuþie problemaexilului la Emil Cioran (cap. 7),dialectica subiectivitãþii la Jean-Paul Sartre (cap. 6), concepþiadespre epifanie ºi viaþã iniþiaticãla Mircea Eliade (cap. 10), anali-zeazã funcþia ontologicã a limba-jului eminescian în concepþia luiConstantin Noica (cap. 9), iarpentru a arãta cã studiile prezen-te în acest volum au în centru per-sonalitãþi ºi stiluri complementa-re analizeazã paradigma filosofi-cã europeanã (cap. 8). Observãmcã, în ciuda diversitãþii lor, stu-diile prezente în acest volum ur-mãresc exteriorizarea în culturã adramei locuirii omului contempo-ran, a „chiriaºului grãbit”, care dinnevoia de a gãsi în propria iden-titate un temei cautã sã se regã-seascã printr-o hermeneuticã aartei, a literaturii, a religiei.

nnnnn ªtefan Viorel Ghenea



ec

tu

ri

Dacã în 2006 apãreala Editura TalismanHouse din Jersey City

volumul Born In Utopia: An An-thology of Modern and Contem-porary Romanian Poetry (editedby Carmen Firan, Paul Doru Mu-gur and Edward Foster,) ce cu-prindea poeþi de primã mãrime ailiteraturii române ca Tristan Tza-ra, Gherasim Luca, Paul Celan sauAndrei Codrescu, iatã cã pesteºase ani va apãrea o nouã antolo-gie dedicatã poeziei române con-temporane, The Vanishing PointThat Whistles: An Anthology ofContemporary Romanian Poetry,ce este alcãtuitã de Paul DoruMugur, cu concursul unor tradu-cãtori de marcã precum Adam J.Sorkin sau Claudia Serea.

Antologia cuprinde o selecþiede patruzeci de poeþi români, pecare Paul Doru Mugur îi vede caavând ca trãsãturã comunã hiper-realismul sau tendinþa constantãde a se raporta la realitate, la unanumit tip de autenticitate ºi li-bertate ce presupune „respinge-rea oricãror forme de compromisºi a oricãrei contaminãri a esteti-

cului de cãtre aspectul etic”.Motivaþia prezentei antologiieste destul de convingãtoaredacã ne gândim cã în acest modse contureazã chipul poeziei ro-mâneºti contemporane ca feno-men literar actual (specific pe-rioadei postcomuniste) într-unadin þãrile Europei de Est: genera-þiile actuale de poeþi români aurenunþat treptat la narcisista hi-perconºtiinþã textualã pe care opromovau predecesorii lor post-moderniºti ºi la infinitele jocuriintertextuale ori la eternele oglinzideconstructiviste ce secau vita-litatea naturalã a discursului po-etic care avea pretenþia sã pulse-ze, renunþând la discursul poeticca privilegiu al unor iniþiaþi în li-teraturã ºi aducând firescul maiaproape de ceea ce ar putea în-semna poezia de azi. În acestcontext, subliniazã Paul DoruMugur „singura soluþie pentrupoeþii contemporani este sã re-nunþe la poezie, iar poezia se vaivi miraculos, din punctul ei defugã, încã o datã, ca o pasãrephoenix, mai vie, mai autenticã ºimai liberã ca niciodatã.” Metafo-ra punctului de fugã (conceptfolosit pentru prima datã în pic-turã de artiºti renascentiºti caDonatello, Masaccio sau Leonar-do da Vinci pentru redarea per-spectivei pe hârtie) nu face de-

cât sã ne reaminteascã faptul cãºi în planul poeziei existã punctede convergenþã de la care plecãmîn momentul în care dorim sã iden-tificãm tehnica poeticã ºi direcþiaîn care ea a fost folositã. Chiardacã titlul antologiei trãdeazãvocaþia de poet al lui Paul DoruMugur, acest fapt, alãturi de se-lecþia textelor ºi a poeþilor dinantologie, nu face decât sã îmiîntãreascã convingerea cã e bine,în primul rând, ca poeþii sã seocupe de poezie.

Tot în ceea ce priveºte conþi-nutul antologiei este relevantãperspectiva din care priveºteAndrei Codrescu importanþaacestui proiect editorial ºi impac-tul pe care urmeazã sã îl aibã înrândul cititorilor: „A te trezi dintr-un coºmar familiar într-o realitatenecunoscutã, nu este ceva reco-mandat celor slabi de inimã. Maimult de douã decenii dupã lumeaºi poezia ce forfotea ºi a fost spul-beratã, poeþii români îºi pun hai-nele de lucru, dau drumul la apa-ratele de înregistrat, scornesc înweb-ul pe care ei l-au conceput,photoshop-eazã biþi ºi cioburi derutinã, dar ºi chestioneazã nuan-þele tragice ale lamentaþiilor ca-blate într-o culturã ce se chestio-neazã pe sine neîncetat. Oricineva putea auzi sunetul pe careaceastã poezie îl scoate va fi re-

compensat cu o rafinare a pro-priilor instrumente de percepþie”.ªi oricât de blakeanã poate sãparã viziunea lui Andrei Codres-cu, mãrturia unui cititor profesi-onist ca poeta americanã SharonMesmer este cu atât mai convin-gãtoare în privinþa cizelãrii mo-dalitãþilor de a recepta poezianoastrã contemporanã: „În timpce citeam antologia VanishingPoint That Whistles, cuvântullatin „artus” mi-a venit în minte:la nivel anatomic se referã la arti-culaþie; la nivel simbolic cuvân-tul se referã la forþã sau putere(ori, poetic, la membre). Senti-mentul meu este cã aceastã an-tologie a poeziei româneºti repre-zintã un important punct „artus”:un loc unde se întâlnesc tradiþii-le istorice/ literare unele cu alte-le. În acelaºi timp, este un loc deputere, cu o abilitate naturalã dea ajunge în forþã la exterior. Cutoate acestea, este o sursã de plã-cere purã la lectura unuia din celemai poetice locuri din lume. Dacãîncã nu sunteþi familiarizat cu strã-lucirea poeziei româneºti contem-porane, acum aveþi ocazia sã ofaceþi.”

Aºadar cei patruzeci de poeþiromâni contemporani pe care pre-zenta antologie îi pune la înde-mâna cititorilor americani suntCristian Popescu, Ioan Es. Pop,

nnnnn PETRIªOR MILITARU

poezia românã contemporanãla îndemâna cititorilor americani

Mihail Gãlãþanu, Daniel Bãnules-cu, Floarea Þuþuianu, Radu An-driescu, Simona Popescu, EmilianGalaicu-Pãun, Ruxandra Ceserea-nu, O. Nimigean, ConstantinAcosmei, Nicolae Coande, MihaiIgnat, Marius Ianuº, DumitruCrudu, Adina Dabija, ªtefan Bã-lan, Teodor Dunã, Ruxandra No-vac, Mugur Grosu, George Vasi-lievici, Ioana Nicolaie, Radu Van-cu, Andrei Peniuc, Dan Sociu,Adrian Urmanov, Rãzvan Þupa,Claudiu Komartin, Elena Vlãdã-reanu, Dan Coman, Miruna Vla-da, V. Leac, Svetlana Cârstean,T.S. Khasis, Gabi Eftimie, MariusConkan, Andrei Gamarþ, MichelMartin, Aida Hancer ºi Anonim.

Petriºor Militaru face par-te dintr-o promoþie detineri critici literari, alã-

turi de Andrei Terian, Radu Van-cu, Doris Mironescu, Mihai Eneetc. – formaþi la colocviile studen-þeºti naþionale de criticã literarã,care, prin publicarea tezelor dedoctorat, impun deja noi grile delecturã, în urma cãrora se închea-gã o nouã atitudine faþã de textulliterar în genere. De asemenea,debutul sãu editorial în critica li-terarã cu volumul Prezenþe an-gelice în poezia româneascã,apãrut la Editura Aius în 2012,este ºi o confirmare a ºcolii cra-iovene care, iatã, în ultimii doi aniaduce în prim plan trei cãrþi ceintrã în bibliografiile principaleale istoriei literare de la noi. Alã-turi de cartea lui Petriºor Milita-ru, menþionatã deja, se mai aflã ºivolumul Gabrielei Gheorghiºor –Mircea Horia Simionescu. Dez-vrãjirea ºi fetiºizarea literaturii– premiat în cadrul Galei Premii-lor „Mozaicul” ºi cartea lui MihaiEne, Vãlurile Salomeei. Litera-tura românã ºi decadentismulromân, cele douã apariþii petre-cându-se în 2011.

Cartea lui Petriºor Militaru sedistinge prin amploarea temei ºiprin curajul hermeneutic, asumatîntr-un sens de multe ori antro-pologic. Având o bazã teoreticãprin care fixeazã axa imaginaþie –imaginar – imaginal, Petriºor Mi-litaru depãºeºte critica tematicãºi simpla aplicare a unui cumulteoretic a cãrui sintezã, sã o re-cunoaºtem, devine o provocare

îngerul ºi condiþia poeziei româneºti

în sine. Cartea este construitã curigoare academicã, într-o scriitu-rã limpede, cu fraze bine legate,menite sã atragã cititori ºi din afa-ra breslei literare ºi sã îi câºtigede partea poeziei.

Dacã despre imaginaþia poeti-cã ºi imaginarul antropologic, col-portat în hermeneutica literarãodatã cu cãrþile unor Gaston Bac-hlard sau Gilbert Durand, s-a scrisºi s-au creat metode de studiu cele au la bazã, fiind aplicate, dejade câteva decenii, în poezia româ-neascã, inovatoare este trecereala termenul impus de Henri Cor-bin, imaginalul, ºi adoptarea saîn discursul hermeneutic literar.Aici recupereazã autorul ºi deca-lajul rãmas din subcapitolul „Dela imaginaþie ca funcþie psihicã laimaginaþie ca sursã a unui universpoetic”, unde discuþia dusã dinunghiul filozofiei occidentale, fe-

nomenologicã spre exemplu, pu-tea fi mult mai amplã, nu atât caspaþiu, cât ca perspectivã.

Însã deosebit de importanteste faptul cã tânãrul critic craio-vean aduce o viziune în toate re-gula asupra unei filiaþii de poeþi,construitã în funcþie de iposta-zele angelice din texte, ºi nu rã-mâne la nivelul vederii sau al re-vederii unor autori, de dragul vi-zitãrii sau revizitãrii, cum se în-tâmplã în studiile de istorie lite-rarã de pe la noi. Spaþiul interme-diar „între teluric ºi celest” pe careîl ocupã îngerul redã chiar spa-þiul pe care îl oferã poezia în esen-þa sa, fie cã este de naturã roman-ticã, modernã sau postmodernã.Îngerul este logosul ºi manifes-tare a logosului, „aripã” la Ni-chita Stãnescu sau jongler la EmilBrumaru. Nu e vorba de o decã-dere sau de o perimare a imaginiiangelice, ci de tipul de contractpe care îl face poetul cu aceastãfiinþã intermediarã.

Dincolo de implicaþiile reli-gioase, sacre ºi mistice ale înge-rului, pe care Petriºor Militaru leexpune în complexitatea lor cu ostãpânire bibliograficã impresio-nantã, aceastã entitate îºi gãseº-te adevãrata manifestare în planpersonal, iar poezia de la roman-tism la postmodernism este toc-mai aceastã cale de individuaþie.

În Prezenþe angelice în poe-zia româneascã sunt cu adevã-rat inovatoare ºi scrise exemplar:capitolul „Elemente de antropo-logie angelicã în cultura tradiþio-nalã româneascã”, cel numit „În-gerii ºi marile teme romantice dinpoezia lui Mihai Eminescu” ºi, înmod special capitolul „Sinele cuchip de înger din lirica lui NichitaStãnescu”, asuprã cãrui mã voiºi opri pentru câteva aprecieri.

Aici se vede complexitatea ºisubtilitatea demersului care de lacapitol la capitol relevã depãºi-rea criticii tematice ºi monovalen-þa abordãrii. Criticul mizeazã pe o

abordare metonimicã, i-aº zice,întrucât pleacã de la simbolistica„aripei” ºi a „pãsãrilor” pentru adescrie o „Istorie abstractã a zbo-rului sau ridicarea la gând” cuinserþii de poetica elementelor, aaerului în genere, pentru a gãsiipostaza îngerului ca „interlocu-(i)tor al dimensiunii interioare”.„Aripa nu poate sã fie învãþatã,însã roata poate fi învãþatã.Îngereasca o ºtii sau n-o ºtii, lu-measca se învaþã”, ne spuneNichita, revelându-ne starea po-eziei înseºi, iar Petriºor Militarugãseºte cã „întâlnirea cu îngeruleste o auto-iniþiere”, fiind el în-suºi poet, debutat în 2004, cuvolumul Oaspetele impar, oas-pete care la o adicã este chiar în-gerul. Petriºor Militaru reuºeºteunul dintre puþinele eseuri impor-tante despre Nichita Stãnescudin monotona ºi insipida noas-trã exegezã stãnescianã.

În cartea de faþã, autorul nune propune tipologii de îngeri sau„ierarhii cereºti” cum o fãceauSfinþii Pãrinþi sau misticii din di-ferite religii, ci descoperã tocmaiîncercarea de individuaþie a în-gerului pe care o trãieºte sau o„cautã” eul poetic eminescian,blagian, arghezian sau stãnes-cian. Din punct de vedere acade-mic, existã tot felul de riscuri, însãPetriºor Militaru prelungeºte înspaþiul cultural românesc abor-dãri care în occident au fost con-sacrate de gânditori ca GilbertDurand sau Romano Guardini.

nnnnn Gabriel NedeleaFlorin Preda (fragment)


ec

tu

ri

nnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEA

N arcotice în cultura ro-mânã. Istorie, religieºi literaturã de Andrei

Oiºteanu este o carte scrisã cuseriozitate, în urma unei cercetãriample ºi aprofundate. Rezultatulunei munci titanice, ea nu facerabat nici la studiile de herbolo-gie, psihologie sau chiar ºi mito-logie. Vigilenþei lui Andrei Oiºtea-nu nu-i scapã nicio posibilã în-trebare, el trece cu îndemânare dela o ºtiinþã sau disciplinã la altaîntr-o manierã uºor de urmãrit.Cartea apãrutã în 2011 la EdituraPolirom este însãºi un narcotic,în care, pe lângã informaþiile fun-damentale necesare înþelegerii,cuprinde informaþii inedite dinbiografiile figurilor culturale pre-zentate: „Nu este vorba de a ana-liza în ce mãsurã fiecare detaliubiografic al scriitorului s-a rãs-frânt în operã sau a influenþat-o.Consumul de substanþe psiho-trope nu este doar un simplu «de-taliu biografic». De regulã, nar-coticele modificã starea neuropsi-

despre paradisurile artificialeale literaturii române

hicã a scriitorului ºi, adeseori, îimarcheazã în mod substanþialviaþa ºi opera“. Aceasta nu pre-zintã riscul de a fi receptatã ca unpur tratat de psihologie a narco-manului, ba dimpotrivã subiectulnarcoticelor atât de puþin abor-dat din aceastã perspectivã poa-te pãrea la noi de-a dreptul exo-tic. Sistematizarea cãrþii nu facedecât sã vinã în sprijinul cititoru-lui nefamiliarizat cu proprietãþilenarcotice ºi halucinogene aleunor ierburi ºi substanþe.

Prima parte localizeazã plante-le psihotrope în spaþiul carpato-dunãrean ºi abordeazã caracte-rul religios ºi magico-ritual al uti-lizãrii lor. Din acest punct de ve-dere, capitolul „Mãtrãguna, mã-selariþa ºi muscãriþa” este deo-sebit de interesant. Ritualurilemagice de culegere a mãtrãguneisunt spectaculoase, cu atât maimult cu cât se pãstreazã încã înunele zone: „culegãtoarea lega învremuri de demult un câine deplanta mutãtoare ºi zicea: «Iatã,

las un câne sã te pãzeascã. Tucâne, sã ºtii cã îþi dau în primireburuiana». Altfel, planta «fugea»din locul ei, se «muta»”.

Plantele „magice” sunt folosi-te din timpuri strãvechi fie în sco-puri tãmãduitoare, fie de cãtre fi-inþe care deþin „Factorul X”, aºacum numeºte Colin Wilson cel de-al ºaselea simþ. O asemenea fiin-þã este consideratã poetul, el de-þinând anumite sensibilitãþi pecare omul obiºnuit nu ºi le-a dez-voltat, lãsându-se guvernat deputerea solarã ºi masculinã a re-alului. La petrecerile bahice poe-þii purtau cununi de iederã: „Pli-niu vorbeºte despre «coroanecare dãuneazã minþii», cãci forþamirosului [plantelor] se strecoa-rã înºelãtoare mai ales la beþie ºiîn starea de euforie”. Se pare cãaceastã plantã provoca halucina-þii onirice. Alte plante ºi substan-þe identificate ºi abordate în con-text asemãnãtor sunt: canabis,opium, teriacã, haºiº, tutun, ciu-buce, narghilele, tabachere ºi

chisele. Dintre acestea, trebuie sãamintesc, rândurile despre tutun,planta „legalã” ce-a mai des în-tâlnitã în aceastã societate deconsum. Se pare cã Nicolae Ma-vrocordat este primul ce a identi-ficat fenomenul de adicþie a fu-mãtorilor „care nici mãcar noap-tea nu lasã pipa ºi, pe deasupra,duc necontenit lungi elogii viciu-lui lor”. El mai spune ºi cã tutu-nul distruge trei dintre cele cincisimþuri: „gustul (prin amãrãciu-ne), olfacþia (prin mirosul rãu) ºivãzul (prin „întunecimea” provo-catã de fum). Dar atitudinea mo-ralizatoare dispare la interferenþacu cel de-al ºaselea simþ, care seascute ºi provoacã reverii misti-ce: „Oricând voia sã se înalþe lalumile de sus, Baal ªem Tov fumao pipã ºi cu fiecare fum expirat eltrecea dintr-o lume într-alta”. Din-tre efectele diverselor narcotice,cele ale opiumului sunt descrisede Dimitrie Cantemir: „intoxicareacu «suc de mac» nu produce«vreo nebunie» sau alte tulbu-rãri ale minþii specifice îmbãtãriicu bãuturi alcoolice. Dimpotrivã,fiecare cuvânt rostit de opiomaneste «limpede ºi rodnic»”. Deaceastã rodnicie, se pare, profi-tau ºi derviºii din secta mevlevi,care dupã ce consumau suc demac cãdeau într-o tãcere adâncãpreþ de câteva ore, dupã care re-veneau cu învãþãturi, versuri de„dragoste dumnezeiascã” saupoveºti nemaiauzite.

Partea a doua cuprinde un-sprezece capitole în care efectelesurprinse în prima parte suntidentificate în biografiile ºi com-poziþiile unor personalitãþi, înce-pând cu Nicolae Milescu Spãta-rul ºi continuând cu Titu Maio-rescu, Alexandru Macedonski,Ion Pillat, Ion Minulescu, Cara-giale, Camil Petrescu, Max Ble-cher, Ion Barbu, Ion Vinea, Mir-cea Eliade, Cioran etc. Capitolul

„Avangardiºti & Moderniºti” îiare în prim plan pe Tristan Tzara,Saºa Panã, Gherasim Luca, Vic-tor Brauner, Benjamin Fondane,Geo Bogza, Gellu Naum ºi PaulCelan. Despre unii s-a ºtiut cusiguranþã, despre alþii s-a bãnuitnumai, cã ar fi apelat la elementeajutãtoare de pãtrundere în un-gherele ascunse ale minþii: „Înacelaºi an 1919 Marcel Iancu seîntâlnea la Paris cu Breton ºi Ara-gon ºi-l descria pe Tzara ca pe«un fel de mare preot», care or-ganizeazã la Zürich «nopþi dedezmãþ în fum de opiu»”. Nu suntomiºi nici contemporanii DragoºBucurenci, Vakulovski ºi alþii.

Narcotice în cultura românã.Istorie, religie ºi literaturã esteo carte completã, îmbogãþitã cuschiþe inedite ºi note suficiente,ce fascineazã cu fiecare paginã.Astfel latura psihedelicã a litera-turii române (sã nu uitãm cã eti-mologic psihedelism înseamnã îngreacã „ceea ce dezvãluie sufle-tul”) se dovedeºte a fi un tãrâmextrem de fertil pentru generaþiiletinere de cercetãtori. Sperãm caacest fragment din poemul „Ca-lendar” al lui Tristan Tzara sã îistimuleze în aceastã direcþie: „fla-con cu aripi de cearã roºie în floa-re/ calendarul meu saltã medica-ment/ astral de inutilã ameliora-re/ se dizolvã la lumânarea aprin-sã/ a nervului meu capital”.

nnnnn Daniela Micu

Literatura migrantã esteun concept relativ nou,pus în circulaþie în me-

diile culturale din Canada ºi apoiîn cele din Vestul Europei, denu-mind un tip de literaturã scrisãde autori proveniþi din afara fron-tierelor þãrii de adopþie. Concep-tul, apãrut mai întâi în Québec,este disputat, dupã cum ne în-ºtiinþeazã Ursula Mathis-Moser,de la Universitatea din In-nsbruck, de Jacques Allard ºi depoetul haitian Robert Berrouët-Oriol1 .

Între literatura migrantã ºi ceaa exilului se creeazã o relaþie deambiguitate. Literatura exilului„conþine o dimensiune politicã“,iar cea migrantã are la bazã raþi-uni „istorice, sociale ºi, mai ales,existenþiale“2 , dar nu a putut firecunoscut în totalitate specifi-cul fiecãreia, existând un raportde reciprocitate între cauzele carele-au generat.

Un lucru era sigur: literaturaexilaþilor ºi a imigranþilor deveneadinamicã, un fenomen viu care seinteroga pe sine, dar care intero-ga ºi culturile ce le adoptau. Au

literatura migrantã ºi problema identitãþiiÎn acest melanj cultural, se va

gãsi întotdeauna o comunitate,ca sã respectãm ideea din text, acelor care rãmân fãrã comunita-te, care trãiesc în afara locului,experimentând o plasare între in-terior ºi exterior. Dar o astfel decomunitate nu poate sã rãmânãîn afara unui cadru, ea trebuie sãfie definitã într-un nou proces deasimilare-integrare. Caracteris-ticile diferã de la o þarã la alta, înfuncþie de elementele politice,economice ºi sociale, ambele cul-turi fiind contopite în ceea ce cer-cetãtorii numesc „métissage cul-turel“ (încruciºare, amestec deculturi), uneori folosindu-se ºitermenul „hybridation“. Este unproces care dezvãluie douã ipos-taze. Una dintre ele se desfãºoa-rã în cadrul colectivitãþii ºi al vie-þii oferite de aceasta, prin acce-sul imigrantului la piaþa muncii ºiprin participarea la viaþa publicã,iar cel din urmã se referã la ceade-a doua generaþie, ce nu areprobleme de integrare, indiferentdacã pãriniþii au vorbit sau nu lim-ba þãrii de adopþie.

Fenomenul este urmãrit la ni-

velul mai multor þãri, constatân-du-se cã toate societãþile se con-fruntã azi cu fenomenul absolu-tizãrii diferenþelor. Ca exemplu, înAmerica s-a ajuns chiar la situa-þia absurdã denumitã „hyper-ghettoïsation“, aici fiind cel maivizibil felul cum grupurile etnicedevin categorii naturale. La po-lul opus se situeazã Franþa care aºtiut sã se foloseascã de condi-þiile istorice ºi politice, ceea ce afãcut ca procesul de asimilare-integrare sã nu se producã decâtsub formã individualã, lãsândsocietãþii civile posibilitatea de a-lduce la bun sfârºit. Cu toate aces-tea, lucrul nu va mai fi posibilpentru mult timp în noul procesde hiperamericanizare globalã.În Québec, situaþia este alta, cap-cana este dublã, împãrþind opi-niile între retorica arhaicã, a etni-cismului cultural (rasã, religie,obiceiuri, limbã), ºi cea care pri-veºte raporturile cu limba engle-zã ºi cu o parte din Canada undeea predominã.

Cel puþin douã idei ar puteasã însoþeascã acest proces glo-bal: componenta migrantã este

generatã de un grup etnic ce ac-þioneazã, mai întîi, independ desistem, ca apoi sã fie asimilat deel ºi capatã sens numai când îºigãseºte soluþionarea la nivel in-dividual. Am înclina sã credem cãnoul conflict identitar tinde sã sestingã atunci când ºocul culturala fost atenuat ºi direcþionat cãtreo viziune pluralistã. Sinele iniþialse întemeiazã prin asimilarea me-taforicã a spaþiului Celuilalt. Nicibarierele lingvistice nu ar mai tre-bui sã constituie o piedicã în con-struirea noului discurs care va fimult mai vast ºi echilibrat.

nnnnn Catina Alina Preda1 Ursula Mathis-Moser, La lit-

térature migrante en France, esquis-se d’un projet de recherche, în An-nales Littéraires de l’Université deFranche-Compté, nr. 821/ 2007, pp.39-55.

2 Eugen Simion, Literatura „mi-grantã“, în Cultura, nr. 53/2011.

3 Régine Robin, Sortir de l’ethni-cité, în Métamorphoses d’une uto-pie, Textes recuilles par Jean MichelLacroix et Fulvio Caccia, Montréal:Triptyque, 1992, pp. 25-43.

fost amintite concepte ca multi-lingvism sau multiculturalismceea ce a fãcut ca raportul dintretradiþie ºi modernitate sã fie dinnou definit. Este uºor de închi-puit cã nu s-a constatat doar în-trepãtrunderea unor limbi ºi men-taltãþi, cât distanþa care le sepa-rase în timp ºi în spaþiu. Pentrumulte culturi, factorul post-colo-nial trebuia analizat în afara ca-drelor sale geografice, pentru cãimediata vecinãtate nu mai þineade distanþe, ci de recunoaºtereaîn celãlalt ºi în alteritate.

Când se referea la aceastã pro-blemã, Régine Robin3 pornea dela o constatare oferitã de stadiulîn care se aflã culturile lumii dinpunctul de vedere al identitãþii ºi,mai exact, de la doi factori deci-sivi în noul proces denumit „ac-culturation“: globalizarea, pe deo parte, ºi, pe de altã parte, re-plierea etnicã. Cei doi factori suntresimþiþi în mod diferit de la o cul-turã la alta, fiindcã fiecare dintreculturi ºi-a consolidat diverseforme de adaptare colective aletrecutului, denumite sugestiv„roman mémorial“.



Dr. Charles Laugier, Contribu-þii la etnografia medicalã a Ol-teniei. Ediþie criticã, studiu intro-ductiv, note ºi bibliografie de Dr.Adrian Michiduþã, Ed. Aius, Cra-iova, 2011, 242p.

R etipãrirea cãrþii Dr.Charles Laugier (primaediþie în anul 1925),

este indiscutabil un evenimentcultural pe multiple planuri.Lucrare de referinþã în domeniulmedical, ca primã intenþie, ea îºiaflã o consacrare în sfera Antro-pologiei culturale, punând pro-blema „originii” ºi „formelor psi-ho-terapiei culturale” ale „forme-lor originare” ale Medicinii.

Ca oricare ºtiinþã umanã ºimedicina, la originile ei se înte-meiazã pe o concepþie (imagine-reprezentare) despre Om, în jurulcãreia se construiesc în decursultimpului „ideile-forþã” de Sãnãta-te ºi Boalã. Formate în timp, oda-tã cu „credinþele mistico-magice”,ideile ºi reprezentãrile despre Sã-nãtate ºi Boalã, iniþial de facturãculturalã, vor construi un spaþiucultural medical cu o accentuatãamprentã etnologicã.

Aceastã observaþie ne (re)-aduce la originile „ideilor medi-cale” prin formarea lor din arheti-purile acelor reprezentãri colecti-ve de care vorbea L. Lèvy-Bruhl1 ). Boala este consideratã,în raport cu Sãnãtatea ca o reali-tate ontologicã paralelã; separa-re care va duce la constituireaunei Etiologii culturale prin dis-punerea antinomicã a Binelui (Sã-nãtatea) cu Rãul (Boala). Estemomentul asimilãrii componenteimagice în sfera moralei. Aceastava favoriza o deschidere terapeu-ticã directã ºi eficientã asupra ce-lui aflat în suferinþã prin utiliza-rea cuvântului ºi a leacurilor (sub-stanþe cu efect terapeutic), sepa-rat sau combinate. Sã ne oprimasupra lor pentru a explica meca-nismele terapeutice. Pentru înþe-legerea acestora este necesarã oincursiune în Istoria medicinii.

Separarea „Normal/ Patolo-gic”, respectiv „Sãnãtate/ Boalã”a marcat momentul de transfer alMedicinii din sfera ªtiinþelorumane în cea a ªtiinþelor pozitive(G. Cangullhem, M. Sendrail,M. Ristich de Groote2 ).

Cuvântul ºi leacurile, presu-pun o intervenþie externã asupra

bolnavului cu o (co)- participarea unei persoane investitã cu vir-tuþi terapeutice ºi cunoºtinþe defacturã ocultã. Douã elementeesenþiale contribuie la succesulactului medico-terapeutic; Per-soana terapeutului ºi Metodeleterapeutice.

Terapeutul acþioneazã prin in-termediul „magiei cuvintelor”, aunor „formule simbolice consa-crate”, cu valoare-forþã terapeu-ticã. Actul terapeutic se consti-tuie ca un „scenariu” cu trei ac-tori: terapeutul, bolnavul ºi boa-la (spiritul malefic). Acestea sunt„simboluri” care se adreseazãpersoanei bolnavului, interioritã-þii invadatã de spiritele malefice(M. Ristich de Groote3 ). Prin in-termediul cuvântului, terapeutul„scoate” ºi „trimite” elementelemalefice din Trupul bolnavului înalte obiecte ºi/ sau alte locuri.4

A doua metodã o reprezintãasocierea la „magia cuvintelor”administrarea de „preparate cuefect terapeutic”: poþiuni, cãrbu-ne stins, extracte de plante, pãrsau carne ºi organe de animal,produse coprologice etc. Ele suntîn prealabil descântate cu formu-le magice, apoi se administreazãbolnavului. Trebuie subliniatfaptul cã aceastã „patologie”este rezultatul unei inducþii su-gestive de facturã negativã care„rãspunde” la aceste „terapii”.Efectul placebo al acestor „pro-ceduri” se datoreazã „indicþieisugestive produsã de prezenþa ºiacþiunea terapeutului”.

Ceea ce este important de re-þinut este concepþia despre Ompe care se întemeiazã Ethnopa-tologia lui Ch. Laugier. Meritulacestuia este de a fi pus într-unraport de echilibru Normalul, sta-rea de bine, cu anormalul, stareade rãu, rapoarte la principalelemomente-evenimente ale vieþii:naºterea, moºitul, cãsãtoria, nun-ta, moartea, înmormântarea. Înfelul acesta Ch. Laugier constru-ieºte o „imagine-simbol” a Omu-lui care opereazã în planul medi-cinii empirice.

Dar meritul lui Ch. Laugier estedat de faptul cã el reuºeºte sãdepãºeascã imaginea simbolicã aOmului (E. Cassirer5 ), transfor-mându-l în Omul real, „omul încarne ºi oase” (M. de Unamu-no6 ). Pentru el Sãnãtatea ºi Boa-la sunt înscrise într-un scenariuantologic comun în care Turnulºi Sufletul interacþioneazã reci-proc, unul asupra celuilalt. Refe-ritor la acesta Ch. Laugier spune:„Psihicul ºi fizicul nostru suntîntr-o aºa de strânsã relaþie, în-cât cauzele care ar influenþa asu-pra psihicului nostru e cu putin-þã sã nu aibe rãsunet deopotrivãºi asupra fizicului. Când eºti bol-nav, când te doare ceva, eºti trist;

sãnãtatea e veselie”.7 Aceastãobservaþie a lui Ch. Laugier, anti-cipeazã ideile medicale ale Psiho-somaticii punând problema unorrelaþii patogenetice în configura-rea tabloului clinic al Patologieipsihosomatice.

În mod egal Ch. Laugier faceobservaþii pertinente cu privire laefectele terapeutice ale „medica-mentului” ºi relaþia „medic-pa-cient”; situaþie în care „sticla cumedicament n-a jucat decât un rolde fetiº, iar medicul n-a fost de-cât un fermecãtor”8 .

Ch. Laugier acordã o impor-tanþã specialã Calendarului me-dical9 a obiceiurilor ºi regulilorcare trebuie respectate la diferi-

o Arheologie culturalãa artei medicale româneºti

ec

tu

ri

În articolul Eliade, un alt„mare eºec” al lui Adrian Mari-no?, din „Cultura” (nr.61 / 2012),publicistul Constantin Coroiurãscoleºte Caietele europene alehermeneutului de la Cluj ºi repu-ne în discuþie relaþiile acestuia cuimportantul istoric al religiilor (viaMircea Handoca), reiterând ide-ea cã volumul respectiv ar fi o„scriere pe alocuri, ºi anume prinpãrþile esenþiale, psihanalizabilã”.Numai cã orice scriere poate fipsihanalizabilã, inclusiv textul luiC. Coroiu care, sub pretextul ob-iectivitãþii, citeazã tendenþios „fai-moasa dedicaþie” oferitã de au-tor lui Dumitru Popescu pe unexemplar al Hermeneuticii luiMircea Eliade.

ARGEª

„Sã nu uit” este titlul prozeipublicate în nr. 3 / 2012 al revisteipiteºtene de cãtre Horia Dulvac,alãturi de cronica lui AugustinDoman, de la „Spectacolul litera-turii”, consacratã cãrþii E toamnãnebun de frumoasã la Cluj, a cu-noscutului poet Horia Bãdescu.

Din consistentul grupaj liricsemnat de Ionel Ciupureanu înrevista „Familia” (nr. 2 /2012) afla-tã sub conducerea noului redac-tor ºef, Traian ªtef, reþinem im-perativa recomandare: „mai ia-oºi razna / ce chestie te-aº decupa

ocheanul întorsocheanul întorsºã te cos // ºi nu mai gândi logicºi / nu mai þipa”.

O veritabilã profesiune de cre-dinþã mãrturiseºte poetul LucianVasiliu în dialogul purtat cu Con-stantin Arcu, redactorul ºef alrevistei bucovinene: „Este ade-vãrat, se ascultã mai mult maneledecât Bach! / Este adevãrat, tro-pãim mai mult pe ritmuri exotice,decât ne lãsãm în voia legãnãriisonoritãþilor noastre tradiþiona-le!/ Este adevãrat, construimcase cu turnuleþe ºi nu discreteºi trainice bojdeuci a la Ion Crean-gã!/ Este adevãrat, ne îmbãtãmcu filme comerciale ºi nu cu peli-cule realizate de mari regizori!/ ªitotuºi, se citeºte ºi se scrie poe-zie de calitate!” (nr. 1-2 / 2012).

tele sãrbãtori. Trebuie sã vedemaici niºte reguli complexe de igie-nã corporalã, moralã ºi mintalã.

Scrierea lui Ch. Laugier este ocarte de o permanentã actualita-te, care-ºi propune ºi reuºeºte sãfacã o analizã de Antropologieculturalã a genezei ºi evoluþieipracticilor medicalempirice.

Pentru spiritul comun, cartealui Ch. Laugier este o Arheologieculturalã a artei medicale româ-neºti ºi nu numai. Ea se înscrie înseria lucrãrilor care traverseazãtimpul, fiind permanent actuale.

nnnnn Constantin Enãchescu

1 L. Lèvy-Bruhl, La pensée ma-gique.

2 G. Canguilhem, Le normal et lePathologique; M. Sendrail, Histoireculturelle de la maladie; M. Ristich deGoote, La folie a travers led siècles.

3 M. Risich de Groote, Op. cit.,p. 96.

4 Acest procedeu therapeutic arela bazã un medanism de proiecþie-transfer tranzitiv sau simpatetic (J.Frazer, Creanga de aur).

5 E. Cassirer, Essai sur l’homme.6 M. de Unamuno, Le sentiment

tragique de la vie.7 Ch. Laugier, Contribuþii la et-

nografia medicalã a Olteniei, p. 54.8 Idem, op. cit., p.55.9 Idem, op.cit., pp.88-118.

Florin Preda

Florin Preda


Antoaneta Olteanu, Rusiaimperialã. O istorie culturalã asecolului al XIX-lea, Ed. All,Bucureºti, 2011, 428 pp.

Am o pasiune aproapemaladivã pentru tot ceþine de Rusia. De Ru-

sia veche, dar ºi de avatarurile ei(post-)sovietice. Ciudat, pentrucã, politiceºte, sunt un pro-occi-dental atât de obtuz încât pot iri-ta toate dreptele ºi stângile. Mãrog, am zis cã e pasiune, deci nutrebuie sã (mi-)o explic. Dar vreausã o fac. S-a întâmplat cã amajuns la ºcoalã cam în vremeacând limbii ruse i se pregãtea eva-cuarea. Se creaserã primele clasede englezã, puþine ºi elitiste, lacare admiterea se fãcea printr-unexamen la francezã. N-aveam cumsã simt atunci absurdul. Mi s-ainsuflat ideea cã rãmânerea la oclasã de rusã ar fi însemnat rata-rea definitivã, aºa cã m-am zbã-tut sã mã salvez. S-a mai întâm-plat cã, în aceeaºi perioadã, amvãzut la tv ecranizarea romanuluiZoya de Danielle Steel. Mi-a rã-mas în minte imaginea oului Fa-bergé ºi am început sã caut sãpãtrund în lumea care l-a creat.Mai întâi frânturi de clasici, apoicurã de Henri Troyat ºi HélèneCarrère d’Encausse, apoi ce mi-amai picat în mânã. În vremea asta,am avut aceeaºi emoþie pe caremi-o dãdea fumatul pe ascuns.Pânã când, în anii din urmã, Ru-sia a intrat puternic în peisajuleditorial vestic (y compris laRoumanie), prin traduceri dinscriitori contemporani, albume,istorii, analize etc. Nu pot spunecã nu mã bucur, dar simt ºi o oare-care tristeþe, ca ºi când lumea ar fiaflat ceva despre care credeam cãe secretul meu. Oricum, dupã am-ploarea ofensivei culturale, mi-e

greu sã cred cã la mijloc nu e (ºi) ostrategie de soft power.

Cartea Antoanetei Olteanu –profesoarã de limba ºi literaturarusã, traducãtoare ºi prolificã cer-cetãtoare în sfera antropologieiculturale – este genul de lucrarecare stârneºte invidia confraþilor.Cred cã orice intelectual preocu-pat într-un fel sau altul de seco-lul al XIX-lea ºi-ar fi dorit sã scrieo istorie culturalã Rusiei, sau,mai bine zis, a ruºilor, a acelorruºi care le-au arãtat românilorFranþa. Termenul culturã are sen-sul cel mai larg, incluzând orga-nizarea politico-administrativã,structura socialã a populaþiei,viaþa cotidianã, armata, învãþã-mântul, artele, ideile ºi curentelepolitice º.a. Modestia ºi/sau pru-denþa au determinat-o pe autoa-re sã avertizeze în Preambul cãnu ºi-a propus sã facã „o radio-grafie completã a ceea ce înseam-nã Rusia acestei perioade” (p. 9).Rezultatul este însã foarte aproa-pe. Cum în istorie, complet nu sepoate, imaginea foarte cuprinzã-toare pe care a creat-o va fi greude concurat. De asemenea, de-

mersul este lipsit de ambiþii teo-retice. Dacã e sã identificãm unobiectiv major, acesta nu poate fidecât demontarea mitului exotis-mului ºi al alteritãþii ruseºti, peurmele istoricului britanic Orlan-do Figes, a cãrui carte, Natasha’sDance. A Cultural History ofRussia (Metropolitan Books,New York, 2004) e unul dintre pi-lonii bibliografici. Rusia nu repre-zintã altã lume1 , nu este completaltfel ºi nu e neapãrat într-un felanume: „Imperiul Rus este ºi Eu-ropa, dar mai ales este Asia, unamestec de bizantinism, orienta-lism tãtar ºi un pospai de civiliza-þie europeanã, toate acestea înstraturi distincte. De fapt, Rusiaeste ºi una, ºi alta, dar amesteculeste mult mai fin, iar trãsãturilesale nu sunt atât de evidente”(p. 8). Frecvent invocatele „sufletrus” ºi „idee rusã” sunt „conceptegreu de definit ºi de înþeles, nunumai de cãtre strãini, dar chiarºi de cãtre ruºi” (p. 12). Pentru ademonstra asta, Antoaneta Ol-teanu se abþine de la filosofãri ºise concentreazã sã inventariezeo cantitate imensã de date fac-tuale, organizându-le tematic înnaraþiuni coerente. Grija de a nupierde nuanþele ºi de a surprindeschimbãrile face ca, pe alocuri,realitãþile sã nu fie chiar uºor dedesluºit, pentru cititorul grãbit(eu unul, de exemplu, am încãneclaritãþi asupra numãrului demese zilnice ale ruºilor). Deºi pa-siunea autoarei pentru subiectultratat e evidentã, nu o împingesã scoatã Rusia mai bunã sau maifrumoasã decât o aratã faptele.Discursul rãmâne în permanenþãneutru, ferit de patetisme, de me-tafore ºi chiar de literaturizãri be-nigne à la Troyat, a cãrui Viaþade fiecare zi din Rusia ultimuluiþar (Humanitas, 1993) este un alt

pilon bibliografic. Literatura rusãnu este eliminatã, ci, dimpotrivã,instrumentalizatã ºi chematã sãdepunã mãrturie, astfel cã textul– bazat în principal pe surse isto-riografice – e împãnat cu citateilustrative din Dostoievski, Gon-cearov, Tolstoi, Turgheniev º.a.

Umblând prin oraºe ºi sate,prin palate, conace ºi izbe, prinsaloane, tractiruri ºi aziluri denoapte, vãzând nobili de viþã,funcþionari de pe diverse treptedin tabelul cinurilor (rangurilor),militari, muncitori ºi mujici, nedãm seama seama cã Rusia nu eranici pe departe atât de simplã ºide staticã pe cât lasã sã parã cãr-þile noastre de istorie. Societateaera într-adevãr riguros ierarhiza-tã ºi, tocmai de aceea, extrem decomplexã. În plus, a cunoscutnumeroase cutremure ºi transfor-mãri. Conform unei statistici, în-tre 1800 ºi 1861, anul abolirii io-bãgiei, au avut loc aproape 1500de rãscoale (p. 275). Dupã acestan, au apãrut probleme legate deîmproprietãrire, s-a dezvoltat in-telighenþia ºi þara s-a scufundatîn dezordine. „Tirania ca-n Rusia”a fost o realitate, dar una discu-tabilã. Ea a funcþionat ca un „binecu de-a sila” fãcut de þari nobili-lor (prin reglementarea þinutei, aconduitei etc.) ºi ca un control(din ce în ce mai puþin) eficient alîntregii societãþi. Autocraþia nuînsemna însã absenþa oricãreinorme ºi instituþii. A existat unaparat administrativ central ºimulte altele locale (guberniale,

carte cu zimþi

despre Rusia, cu o dragoste rece

lllll comparativul de superioritate lllll

DIMINEAÞA ROSEI CANI-NA. „Dimineaþa mea intrã în cea-þã. / Pãºesc pe bulevardul asfal-tat al zilei / care urmeazã de parc-aº dansa / pe sârma ghimpatã dinguºa / privighetorii / lui LucianBlaga”. IOANA DINULESCU,Fereastra spartã.33 de poeme,Ed. Ramuri, Craiova, 2011. ***

OROAREA LUI PLATON. „Setemea Platon de umbre? Acþio-naserã acestea asupra lui astfelîncât teama sã fi fost cea respon-

sabilã de transfigurarea lor filo-soficã ºi inculparea într-un mit deanvergurã care sã le construias-cã un scenariu cosmic de justifi-care în absolut?”. ION MILITA-RU, Autonomia umbrei, Ed.Academiei Române, Bucureºti,2011. ****

SCRISORILE UNUI „OPIO-MAN” DACO-ROMÂN. „Maimult decât orice alt text, scrisori-le îndreptãþesc presupunereaambivalenþei lãuntrice a lui Cara-giale, pe lângã certitudinea am-

bivalenþei lui faþã de universuluman care i-a alimentat literatu-ra; cãci, pe de o parte, lumea gro-tesc-entropicã a Miticilor de totfelul se continuã ºi-n aceastãcorespondenþã, dar parodiatã; iarpe de altã parte, epistolele cãtre«lieber Herr Doktor» ne lasã sãîntrezãrim, ceþoasã ºi imprecisã caºi cum ar fi contemplatã printr-un glasvand, silueta de domn, de«boier», a lui Caragiale”. MAR-TA PETREU, Filosofia lui Cara-giale, Ed. Polirom, Iaºi,2012.****

judeþene, orãºeneºti) (pp. 106-112) trecute prin numeroase re-forme în cãutarea funcþionalitã-þii. Celebra Ohranã, intratã înmentalul colectiv ca nemiloasãpoliþie politicã, pare sã nu fi avutdecât auxiliar aceastã funcþie,grosul activitãþii sale reprezen-tându-l delictele de drept comun(p. 120). Deºi autoarea nu o face,ne putem întreba dacã „faima sanegativã” nu este cumva produ-sul istoriografiei/propagandeisovietice. Armata imperialã, cares-a miºcat de la Atlantic la Paci-fic, este ºi ea descrisã destul deamãnunþit de Antoaneta Olteanuºi istoricii ar putea gãsi aici moti-ve sã cadã pe gânduri.

Cartea informeazã ºi, astfel,dacã nu distruge, mãcar fisurea-zã imaginea cliºeizatã a Rusieiimperiale. Þara, dupã cum ºtim, asfârºit rãu. Despre povestea eidin carte se poate spune cã arehappy end, cãci autoarea a lãsatpentru finalul periplului douã ele-mente de maximã importanþã:ceaiul ºi vodca.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

1 Ideea îmi aminteºte de acel„complex siberian” pe care l-a ob-servat Vasile Ernu: pentru români,„tot ce e dincolo de Prut e «undevaîn Siberia», «la dracu-n praznic» [...]Existã în mintea lor un punct în carese «terminã» geografia, nu mai existãdincolo decât un cumul de fantasmeºi cliºee” (Ultimii eretici ai imperiu-lui, Polirom, Iaºi, 2009, p. 21).



Sunt oare Nivelurilede Realitate prezente

la Jung ºi Pauli?

Putem oare afirma cã no-þiunea de „niveluri deRealitate” este prezentã

în modelul lui Pauli? Rãspunsuleste, în acelaºi timp, „nu” ºi „pro-babil da”.

În mod superficial, am puteacrede cã „nu”, deoarece, ceea ceeste dincolo de vãl (vãlul incon-ºtientului) nu prezintã rezistenþãºi, în consecinþã, nu putem vorbicu adevãrat de „nivel”. Ceea ceeste dincolo de vãl este, prin de-finiþie, incognoscibil.

Dar rãspunsul este ºi „proba-bil da”, în mãsura în care descrie-rea modelului lui Pauli este incom-pletã. Într-adevãr, putem analizadouã tipuri de entitãþi radical dife-rite: entitãþile cuantice ºi entitãþileclasice. Entitãþile cuantice strãbatvãlul inconºtientului.

De asemenea, noþiunea de „ni-vel de Realitate” este, în mod im-plicit, prezentã în opera lui Jung.În documentul televizual „Face toface”, Jung ne spune cã „ansam-blul fenomenelor psihice nu esteîn întregime izolat în spaþiu ºitimp”1 . Spaþiul-timp despre carese vorbeºte este cel al niveluluimacrofizic. Prin urmare, existã ocategorie de fenomene care sesupun unor legi radical diferitede cele ce acþioneazã la nivelmacrofizic ºi care aparþin „nive-lului psihic”.

In fond, concepþiile lui Jungºi Pauli asupra Realitãþii suntamândouã compatibile cu abor-darea transdisciplinarã2 .

Eroarea logicãºi epistemologicãa lui Umberto Eco

La un nivel de Realitate binedeterminat (sã spunem NRo), lo-gica clasicã este valabilã. Îndeo-sebi principiul de identitate(A=A)este adevãrat la acest ni-vel. Influenþa unui alt nivel deRealitate, pusã în evidenþã de te-oria ºi experienþa ºtiinþifice, semanifestã, la nivelul analizat, prinfenomene contradictorii reciprocexclusive.

Douã niveluri adiacente suntlegate prin logica terþului inclus,în sensul cã starea T prezentã laun anumit nivel este legatã de uncuplu de cuplu de contradictorii(A, non-A) ale nivelului imediatvecin. In fiecare etapã , implicânddouã niveluri vecine de Realita-te, axioma de non-contradicþieeste respectatã. Structura repe-titivã a acþiunii logicii terþului in-clus, genereazã legãtura strânsãdintre niveluri ºi coerenþa ansam-blului Naturii. Un rol aparte estejucat de cele trei mantale topolo-gice ale tuturor stãrilor A, non-Aºi T. Existã o transmutare perpe-tuã , iterativã ºi ciclicã a unei stãri

nnnnn BASARAB NICOLESCU

informaþia fizicã ºi informaþia spiritualã –Jung, Pauli, Lupasco faþã în faþã cu

problema psiho-fizicã (II)

T într-un cuplu de cuplu de con-tradictorii (A, non-A), adicã oamplificare continuã a principiu-lui de non-contradicþie.

Sã lãmurim acum problema delogicã pusã de Umberto Eco princonsideraþiile sale sus menþiona-te. Îl citez din nou pe UmbertoEco: „A vorbi despre simpatie ºiasemãnare universale, înseamnãsã fi respins în prealabil princi-piul de non-contradicþie. Simpa-tia universalã este efectul uneiemanaþii de Dumnezeu în lume,dar la originea emanaþiei se aflãun Unu Incognoscibil, sediul în-suºi al contradicþiei. Gândireaneoplatonicianã creºtinã va încer-ca sã explice cã noi nu-l putemdefini pe Dumnezeu într-un modunivoc datoritã inadecvãrii limba-jului nostru. În ceea ce priveºtegândirea ermeticã, aceasta afirmãcã cu cât limbajul nostru este maiambiguu ºi mai polivalent, cu atâtfoloseºte mai multe simboluri ºimetafore, ºi cu atât este mai apt sãnumeascã un Unu în care sã serealizeze coincidentia opposito-rum. Numai cã, iatã, când învingecoincidenþa opuºilor, principiul deidentitate se prãbuºeºte. Totul stã.Rezultatul: interpretarea este infi-nitã […]. Gândirea ermeticã trans-formã spectacolul lumii într-un fe-nomen lingvistic ºi,în paralel, re-trage limbajului orice putere co-municativã.”3

Existã, în toate aceste apre-cieri, o confuzie importantã: coin-cidentia oppositorum cere nuabandonarea axiomei de identi-tate ºi a axiomei de non-contra-dicþie, ci abandonarea doar a prin-cipiului terþului exclus, care tre-buie înlocuit cu axioma terþuluiinclus. Non-contradicþia ºi iden-titatea nu se prãbuºesc, ci sunt,dimpotrivã, amplificate.

Acest proces de amplificarea non-contradicþiei în prezenþanivelurilor de realitate este foar-te interesant, deoarece demon-streazã cã, în realitate, contradic-þia nu este niciodatã complet eli-minatã. Lupasco avea, deci, însfârºit dreptate numind „logicacontradicþiei” logica sa a terþuluiinclus.

Ca rezultat, interpretarea estenu infinitã, ci finitã, precisã ºi ri-guroasã. Spectacolul lumii nu sereduce la un fenomen lingvistic,care nu este altceva decât o faþe-tã a unei Realitãþi infinit mai bo-gate. Deriva cea mai periculoasãastãzi este cea a gândirii unidi-mensionale, care reduce totul laun singur nivel de Realitate. Na-tura de astãzi nu este nici magi-cã, nici mecanicã, nici moartã –ea este vie , aºa cum a presimþit,într-un mod magistral, Pauli.

Reducþionism,antireducþionism ºitrans-reducþionism

Teoria transdisciplinarã a ni-velurilor de Realitate4 împacã re-ducþionismul cu antireducþionis-mul. Ea este, dintr-un punct devedere, o teorie multi-reducþio-nistã, prin existenþa unor niveluride Realitate discontinue ºi multi-ple. Insã, ea este, de asemenea, oteorie anti-reducþionistã, datori-tã prezenþei Terþului Ascuns, ter-þul mediator între Subiect ºiObiect ºi între informaþia fizicã ºicea spiritualã. Acesta restaurea-zã interconexiunea continuã aRealitãþii. Opoziþia reducþionism/anti-reducþionism este, în realita-te, consecinþa gândirii binare,fondatã pe logica terþului exclus.Teoria transdisciplinarã a nivelu-rilor de Realitate ne permite sãdefinim o nouã viziune asupraRealitãþii, pe care o numim trans-reducþionism.

Noþiunea transdisciplinarã deniveluri de Realitate5 este incom-patibilã cu reducerea niveluluispiritual la nivel psihic, a nivelu-lui psihic la nivel biologic ºi a ni-velului biologic la nivel fizic. To-tuºi, aceste patru niveluri suntunificate de Terþul Ascuns. Însã,aceastã unificare nu poate fi de-scrisã printr-o teorie ºtiinþificã.Prin definiþie, ºtiinþa exclude non-rezistenþa. ªtiinþa, aºa cum esteea definitã astãzi, este limitatã prinpropria sa metodologie.

Noþiunea transdisciplinarã deniveluri de Realitate conduce, deasemenea, la o nouã viziune aomului, fondatã pe includereaTerþului Ascuns. În abordareatransdisciplinarã, suntem con-fruntaþi cu un Subiect multiplu,

capabil sã cunoascã un Obiectmultiplu. Unificarea Subiectuluieste realizatã prin acþiunea Ter-þului Ascuns, care transformãºtiinþa în înþelegere. „Înþelegere”înseamnã în acest caz fuziuneadintre ºtiinþã ºi fiinþã. Intr-un anu-me sens, Terþul Ascuns apare cafiind sursa cunoaºterii, dar, la rân-dul sãu, are nevoie de Subiectpentru a cunoaºte lumea: Subiec-tul, Obiectul ºi Terþul Ascuns seaflã într-o inter-legãturã sau, maidegrabã, trans-legãturã. Omulapare ca fiind interfaþa dintre lumeºi Terþul Ascuns. Fiinþa umanãare, prin urmare, douã naturi: onaturã animalicã ºi una divinã,trans-legate ºi inseparabile. Eli-minarea Terþului Ascuns al cu-noaºterii înseamnã o fiinþã uma-nã uni-dimensionalã, redusã laaceste celule, aceºti neuroni, con-stituienþi ai hadronilor, ºi parti-cule elementare.

Ce este Realitatea?

Abordãrile filosofice ale luiJung, Pauli ºi Lupasco, îmbogã-þite cu noþiunea de niveluri deRealitate constituie o abordaredeschisã, foarte modernã. Elecontribuie la apariþia unei viziunitransdisciplinare a unei realitãþimultidimensionale, structuratã pemultiple niveluri, baza speranþeiºi a verticalitãþii noastre.

„Ce este realitatea?” – se în-treabã marele filosof, logician ºimatematician Charles SandersPeirce, care a trãit între 1839 ºi19146 . El ne spune cã, poate, nuexistã nimic din ceea ce ar puteacorespunde noþiunii noastre de„realitate”. Poate încercareanoastrã disperatã de a cunoaºteeste cea care dã naºtere acestei

ipoteze nejustificate. Dar, ne spu-ne totodatã Pierce, dacã existãîntr-adevãr o realitate, atunciaceasta trebuie sã se compunãdin ceea ce lumea trãieºte, se miº-cã ºi are în ea însãºi o logicã aevenimentelor ce corespunde ra-þiunii noastre.

Noi suntem parte integrantãdin miºcarea Realitãþii. Libertateanoastrã constã în a intra , în modarmonios, în miºcarea vie sau a operturba. Realitatea depinde denoi: ea este plasticã. Realitatease schimbã în funcþie de gându-rile, sentimentele ºi acþiunilenoastre. Acest lucru înseamnã cãnoi suntem responsabili de ceeace este Realitatea. Realitatea im-plicã relaþia dintre ºtiinþã, religie,spiritualitate, culturã ºi societate.Noi putem rãspunde miºcãrii Re-alitãþii sau ne putem impune voin-þa de putere ºi dominare. Respon-sabilitatea noastrã este sã fãurimun viitor sustenabil în acord cumiºcarea globalã a Realitãþii.

Lumea se miºcã, trãieºte ºi seoferã cunoaºterii noastre graþieunei structuri decise de ceea cese schimbã, totuºi, neîncetat.Realitatea este deci raþionalã,însã raþionalitatea sa este multi-plã, structuratã pe niveluri.

Terþul ascuns, între Subiect ºiObiect, respinge totuºi orice ra-þionalism. Realitatea este deci ºitransraþionalã. Terþul Ascunscondiþioneazã circulaþia ºi inter-ferenþa fizicã ºi spiritualã nu nu-mai între Obiect ºi Subiect, ci ºiîntre diferitele niveluri de Reali-tate ale Subiectului ºi între diferi-tele niveluri de Realitate aleObiectului. Discontinuitatea din-tre diferitele niveluri este com-pensatã de continuitatea informa-þiei conþinutã de Terþul Ascuns.

Lumea este, în acelaºi timp,cognoscibilã ºi incognoscibilã.Misterul ireductibil al lumii coe-xistã cu minunile descoperite prinraþiune. Incogniscibilul pãtrundeîn fiecare por al cunoaºterii, dar,fãrã cognoscibil nu ar fi decât unsimplu cuvânt gol. Izvor al Reali-tãþii, Terþul Ascuns se alimentea-zã cu aceastã Realitate, într-o re-spiraþie cosmicã care ne includeºi pe noi, ºi universul.

Traduceredin limba francezãde Mihaela Baba

1 C.G.Jung, „Face to Face”, In-terviu de John Freeman, difuzat deBBC pe 22 octombrie 1959.

2 Basarab Nicolescu, 1996, op. cit.3 Umberto Eco, Limitele interpre-

tãrii, op. cit., p. 55-66.4 Basarab Nicolescu, 1996, op. cit.5 Basarab Nicolescu, Noi, parti-

cula ºi lumea, Le Mail, Paris, 1985;ediþia a doua, Le Rocher, Monaco,Colecþia “Transdisciplinaritate”,2002.

6 Charles Sanders Peirce, Noileelemente în matematicã, 4 volume,C. Eisele (Ed.), Mouton HumanitiesPress The Hague, vol.IV, p. 383-384.

[Conferinþã din cadrul Colocviului internaþional „C. G. Jung dupã50 de ani: de la divin în om la ºtiinþa de astãzi - o cale transraþionalãºi transdisciplinarã”, organizatã de cãtre Institutul Internaþional de

Psihanalizã ºi de Psihoterapie Charles Beaudoin, Universitatealiberã din Bruxelles, 12 noiembrie 2011 ]


„Adormit sau treaz, aceea afost singura ocazie

în care am vãzut o fiinþã lafel de frumoasã ca tine.

Desigur, nu era o fãpturãomeneascã ºi mã temeam

de ea, foarte tare, însã eraatât de albã!”

Dialog între Minokichi ºiO-Yuki, Kwaidan

Am formulat, în mai mul-te ocazii, consideraþiipersonale privitoare la

horror-ul japonez ºi la faptul cãelementele care-l informeazã nusunt, ca în cinematograful occi-dental, vampirii sau zombie, cifantomele. Nu mã va preocupa înacest articol sã punctez, din nou,multiplele cauze care au condusla aceastã preferinþã culturalã, cidoar sã vã ofer o analizã intro-ductivã a unei excepþionale reali-zãri cinematografice de gen: mãrefer la pelicula Kwaidan (în tra-ducere aproximativã, Poveste cufantome sau chiar Poveºti cu fan-tome, de vreme ce limba japone-zã nu are marker-i de numãr),realizatã, în 1964, de regizorulMasashi Kobayashi.

Ceea ce pare, la o privire su-perficialã, o producþie inspiratãîn proporþie covârºitoare din bo-gatul ºi variatul folclor nipon arela bazã un hipotext ficþional celpuþin suprinzãtor pentru euro-peni: este vorba despre operacelebrului scriitor irlandez Lafca-dio Hearn, devenit, dupã pleca-rea în Japonia, în 1890, un nipo-nofil înfocat, care nu a ezitat sã iaîn cãsãtorie o localnicã, pe Set-su, ºi chiar sã-ºi asume un numeindigen, Yakumo Koizumi. Dintre

fantome estetizatemultiplele volume publicate deHearn pe parcursul scurtei, darintensei sale vieþi (a murit relativtînãr, la vârsta de 54 de ani), Ko-bayashi a selectat, pentru filmulsãu, povestiri grupate în volume-le Shadowings (1900), Kotto:Being Japanese Curios, withSundry Cobwebs (1902) ºi, înspecial, Kwaidan: Stories andStudies of Strange Things (1903).Aceia dintre dumneavoastrã in-teresaþi de naratologie ºi, maiales, de transferul ficþional ope-rat între douã forme diferite deexpresie artisticã vor ridica dinumeri ºi se vor întreba: cum sepot adapta ºi încopora convin-gãtor în textura unei pelicule atâtde multe fragmente epice (peecran, trama este multiplicatã cva-druplu)? Rãspunsul este foartesimplu: Kobayashi a creat un film-antologie (producþie cunoscutã,

altfel despre filme

Organizatã de cluburile„Helion” (Timiºoara),„Quasar” (Iaºi) ºi „Vic-

tor Anestin” (Craiova), Conven-þia naþionalã SF, manifestareacunoscutã de fanii genului subdenumirea genericã „Romcon”,ºi-a desfãºurat lucrãrile în zilelede 24-25 martie, în oraºul de pemalul Begãi.

Manifestarea a cuprins comu-nicãri, mese rotunde, spectacolede teatru sau de sunet ºi luminã(efecte laser), expoziþii ºi lansãride carte SF, precum ºi o retro-spectivã plasticã a artistului cra-iovean Marian Mirescu. Totatunci, s-au acordat premiileRomcon pentru activitãþile SF din2011, care, votate printr-un sis-tem complex ce a îmbinat voturi-le juriului cu cele ale participanþi-lor, au stabilit drept câºtigãtori peurmãtorii creatori:

Roman: Mircea Opriþã – „Cã-lãtorie în Capricia” (Eagle Publis-hing House, 2011);

Prozã scurtã: Michael Haulicã– „Povestea lui Calistrat Hadîm-

SF-ul craiovean, laROMCON Timiºoara 2012bu din Vizireni, ucis miºeleºte denenicul Raul Colentina într-unhan de la marginea Bucureºtilor“(apãrutã în antologia „Steam-punk”, Millenium Books, 2011);

Non-ficþiune: Mircea Opriþã –„ªtiinþã ºi violoncel” (Editura Li-mes, 2011);

Arte vizuale: Marian Mirescu– pentru benzi desenate;

Premiul special: Bogdan Bu-cheru, pentru eforturile în susþi-nerea manifestãrilor SF româneºti;

Premiul pentru publicaþie pe-riodicã: „Helion”, revista tiparitãpe hîrtie ºi cea online;

Premiul pentru debut: ªtefana-Cristina Czeller – pentru volumul„Cernealã ºi sînge” (MillenniumBooks, 2011).

în limba englezã, ºi sub denumi-rile de omnibus, package sauportmanteau), grupând, subauspiciile unei teme generale, maimulte subteme materializate în totatâtea episoade vizuale. (Unuldintre corifeii neorealismului ita-lian, Roberto Rosselini, a partici-pat la numeroase proiecte deacest gen.)

Concret, filmul ne prezintã pa-tru episoade distincte: Pãrul ne-gru (bazat pe povestirea hearnia-nã Împãcarea), Femeia zãpezii(din care mi-am extras ºi eu epi-graful, care subîntinde cîtevaobsesii recurente în imaginaruljaponez, precum mixtura dintreerotic ºi terifiant sau preferinþapentru pielea albã), Hoichii-Cel-fãrã-de-Urechi (singurul frag-ment care beneficiazã de un tra-tament epic mult mai liber dinpartea cineastului, fiindcã nu are

un hipotext clar în opera luiHearn, extrãgîndu-ºi inspiraþiadin istoria îndepãrtatã a Japoniei,mai precis, din rãzboaiele Genpei,desfãºurate în perioada Heian ºiîncheiate cu victoria clanuluiGenji asupra rivalilor Heike înurma bãtãliei navale de la Dan-no-ura) ºi, finalmente, Într-oceaºcã de ceai (bucata mea fa-voritã). Fiecare dintre acestecompoziþii poate fi decupatã ºivizionatã individual, însã, pre-cum punctam anterior, elementulde coeziune, liantul tematic, esteoferit de subiectul fantomeloromniprezente, a cãror ontologiede interval contamineazã con-stant existenþa umanã.

În ceea ce priveºte modalita-tea de realizare a suspansului,trebuie subliniat faptul cã Masa-ki Kobayashi nu apeleazã la niciunul dintre trucurile senzaþiona-

liste cu care sunt obiºnuiþi regi-zorii europeni sau americaniatunci când pun în scenã o dra-mã horror: nu existã eviscerãri,scene de canibalism sau figurimonstruoase. Strãin de aseme-nea tehnici de manipulare afecti-vã pur groteºti, regizorul niponse bazeazã, pentru a-ºi captaspectatorul, pe o finã þesãturã deatmosferã, la rându-i generatã cuo admirabilã parcimonie tehnicã.Practic, decorurile par desprinsedin teatrul kabuki, iar natura în-sãºi creeazã impresia unei picturiminimaliste, pe contururile cãre-ia privitorul este invitat sã-ºi pro-iecteze propriile impresii artisti-ce. (Avizi de paralelisme, unii cri-tici nu au ezitat sã deceleze liniiexpresioniste în proiecþiile luiKobayashi.)

Pe deplin meritat, Kwaidan aobþinut Premiul Special al Juriu-lui la Cannes ºi a fost chiar nomi-nalizat la Oscar. În pofida aces-tor succese de imagine, produc-þia a condus la falimentul Stu-diourilor Shochiku, fondurile afe-rente acesteia consumându-seatunci când pelicula nu era gatadecât în proporþie de trei sferturi.Nu pot însã încheia fãrã a vã atra-ge atenþia asupra coloanei sono-re (etichetatã drept „hiperrealã”de Peter Grilli într-un interviu pecare i l-a luat lui Kobayashi) sem-nate de compozitorul Toru Take-mitsu, prieten ºi colaborator alregizorului. Ascultaþi cu atenþieefectele, modificate electronic, depe prima secvenþã, Pãrul negru,ºi vã veþi convinge singuri.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

Juriul Romcon 2012 i-a avut încomponenþã pe scriitorii GeorgeAnania (preºedinte), GeorgeCeauºu, Cãtãlin Badea-Ghera-costea, Viorel Pîrligras, LucianVasile Szabo.

De asemenea, manifestarea aremeritul de a fi pus bazele juridiceale unei asociaþii naþionale, sin-gurul demers important dupã maibine de 15 ani, care sã coagulezeforþele fandomului românesc învederea organizãrii pe viitor aconvenþiilor naþionale, precum ºi

a altor evenimente. Organismulnou-înfiinþat se numeºte Asocia-þia Românã a Cluburilor ºi Auto-rilor SF (ARCA SF) la care au ade-rat creatori din Timiºoara, Craio-va, Cluj, Iaºi, Braºov, Bucureºti,Suceava, fiind administrat de unConsiliu Director condus de cu-noscutul scriitor Mircea Opriþã ºiavând în componenþa sa pe Geor-ge Ceauºu, Lucian Vasile Szabo,Viorel Pîrligras (secretar), DanDoboº, Cãtãlin Badea-Gheracos-tea, Daniel Botgros, Traian Bã-

dulescu, Mircea Nanu Muntean,Ciprian Baciu.

Asociaþia a stabilit ºi delega-þia care o va reprezenta la Con-gresul European SF – „EURO-CON 2012” de la Zagreb, din lunaaprilie, delegaþie alcãtuitã dinCãtãlin Badea-Gheracostea,Traian Bãdulescu, Alex Maniu.

Scriitorul craiovean MirceaLiviu Goga a beneficiat de lansa-rea romanului SF „Insula pescã-ruºilor” (Eagle Publishing Hou-se, 2011), în prezenþa editoruluiMugur Cornilã, roman calificatprintre finalistele concursului„Seniorii imaginaþiei 2011”.

nnnnn Viorel Pîrligras

Scriitorii Mircea Opriþã ºi Mircea Liviu Goga. Pe fundal:expoziþia Marian Mirescu ARCA SF s-a lansat la apã


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

S-a pãstrat o tãcere timpde 45 de ani faþã de unuldintre cei mai de seamã

gânditori români, Ion Petrovici(1882-1972), a cãrui operã vastãºi cu un larg conþinut problema-tic s-a impus atenþiei specialiºti-lor încã de la apariþie.

În perioada interbelicã, presadin România îl numea pe IonPetrovici „ambasadorul spiritua-litãþii româneºti”. Metafizician,logician, istoric al filosofiei, lite-rat ºi memorialist, academicianulI. Petrovici era elogiat la superla-tiv de presa româneascã ºi inter-naþionalã. Deputat ºi ministru înmai multe guvernãri, ultimul mi-nisteriat de la Educaþie, CulturaNaþionalã ºi Culte (5 dec. 1941 –23 aug. 1944) din guvernarea an-tonescianã i-a adus numai neca-zuri, fiind catalogat „fascist ºi cri-minal de rãzboi”. A fost condam-nat, dupã 23 august 1944 la 10ani temniþã grea la Aiud (1948-1958), iar dupã eliberare i s-a im-pus domicilu obligatoriu în Bãrã-gan, fiind urmãrit pânã la moarte(1972) de Securitatea comunistã.

„Câtã vreme era I. Petroviciministru Educaþiei – scria în 1945filosoful C. Rãdulescu-Motru –,nu era revistã literarã sau peda-gogicã în care sã nu aparã nume-le lui în articole de fond ori larecenzii. Ca prin minune, astãzinumele lui nu este deloc pome-nit. ªi doar nu sunt decât ºaseluni de când nu mai este minis-tru. Cum a dispãrut dintr-o datãinteresul pentru activitatea ºipublicaþiile lui? Au fost ele su-puse unei critici severe ºi discre-ditate în aceste ºase luni? Deloc.Explicaþia este alta, ºi foarte pu-þin mãgulitoare pentru revistelenoastre. I. Petrovici nu mai esteministru. Revistele noastre seocupã de activitatea ºi publica-þiile cuiva, întrucât acesta are oputere în stat, iar nu întrucât aremerite literare sau pedagogice.Oricâte merite ar avea petrovici,el nemaifiind ministru, devine opersoanã indiferentã. ªi ceea cese întâmplã astãzi cu I. Petrovicis-a întâmplat ºi se va întâmpla cuoricine altul, pe câtã vreme aces-ta este în viaþã. Dupã ce moare,este altceva.”1

În timpul regimului comunistdin România, I. Petrovici a fostinterzis, opera filosoficã a fosttrecutã la fondul secret ºi foartetârziu, a putut sã publice o lucra-re memorialisticã, De-a lungulunei vieþi (1966).

Dupã evenimentele din decem-brie ’89, în România s-a putut dis-cuta despre omul ºi filosoful IonPetrovici. Acum apar o seri întrea-gã de scrieri ale filosofului român.Amintim doar câteva dintre ele:Introducere în metafizicã (1993),Probleme de logicã (1996), Filo-sofi contemporani (1997), Fulgu-raþii literare (1997), Valoareaomului (1997), Schopenhauer(1997), Teoria noþiunilor (1998),Kant, viaþa ºi opera (1998), Cursde logicã (2000), Talent oratoric

filosoful Ion Petrovicisub noi priviri critice

(2002), Misiunea filosofului(2004), Din cronica filosofiei ro-mâneºti (2005), Opere filosofice(2006), Filosofie ºi politicã (2007),Filosofie ºi metafizicã (2007),De-a lungul unei vieþi (2007),Discursuri parlamentare (2010).

Au scris despre filosofia lui IonPetrovici o seamã întreagã de cer-cetãtori ºi universitari: N. Bagda-sar, I. Brucãr, N. Modoiu, Al. Bo-boc, M. Diaconu, Al. Surdu,S. Ghiþã, G. Corbu, H. Zalis,V. Bãncilã, A. Dumitriu, V. Zvân-cescu, V. Muscã, Gh. Vlãduþescu,ªt. Munteanu, A. Michiduþã,ªt. Afloroaiei, I. Ianoºi, M. Baciu,I. Bãlin, Gh. Al. Cazan, V. Vetiºa-nu, C. Sãlãvãstru, M. Gafiþa, An-gela Botez, Ionel Necula ºi alþii.

Lucrarea pe care o prezentãmacuma este semnatã de cercetã-torul tecucian Ionel Necula, IonPetrovici, Recurenþe2 , apãrutã laEditura Premier din Ploieºti în2011. De la început doresc sãmenþionez cã tecuceanu IonelNecula a mai publicat încã douãlucrari închinate filosofului IonPetrovici: Ion Petrovici în vizo-rul securitãþii, Bucureºti, Saecu-lum, 2005 ºi Ion Petrovici, uncapitol de filosofie româneascã,Bucureºti, Ideea Europeanã,2006. Totodatã a publicat un nu-mãr imens de studii ºi articole în-chinate filosofiei petroviciene îndiferite reviste de culturã din þarã.

I. Necula a depus acest efortintelectual având convingerea fer-mã cã „I. Petrovici a fost cea maiimportantã personalitate ridicatãdin perimetru spiritual al Tecuciu-lui. Este un fel de Simion Mehe-dinþi al arealului tecucean. Operasa filosoficã a fost prohibitã întoatã perioada interdictivã a regi-mului comunist, aºa cã pentrugeneraþiile mai noi a rãmas, în mareparte necunoscutã.”3

Lucrarea Ion Petrovici, Recu-renþe este conceputã de autor „înpatru diviziuni complinitorii ( bi-ografia, oratoria, dispunerea exe-geticã ºi receptarea în timp), dar,fireºte nici una dintre ele nu epui-zeazã domeniul circumscris. Pes-te tot au rãmas resturi ºi elemen-te încã necercetate ºi, desigurneintrate în partitura exegeticã,ceea ce înseamnã cã viitorii cer-cetãtori ai fenomenului petrovi-cian vor avea încã o misiune la-borioasã.”4

Ionel Necula vorbeºte, pe larg,pentru prima datã de fratele filo-sofului, generalul Dumitru Petro-vici. Se ºtie cã I. Petrovici nu avorbit niciodatã de fratele sãu.Totuºi fratele filosofului „treceadrept un specialist în materie ºise bucura de o bunã recunoaºte-re în cadrul ierarhiei militare.”5

Un episod mai puþin cunos-cut ºi care este amintit în aceastãcarte este prezentatã relaþia din-tre Mircea Eliade ºi Ion Petrovici.Istoria i-a despãrþit ºi nu se poa-te spune cã între M. Eliade ºiI. Petrovici a existat o relaþie deprietenie ºi comunicare directã.Încã din timpul rãzboiului Eliadenu a mai venit în þarã, iar dupãvenirea comuniºtilor, Petrovici aispãºit un deceniu de temniþã laAiud. Cu toate acestea, „mult maitârziu, în toamna anului 1969, când

Petrovici s-a oprit pentru câtevazile la Paris, în drumul sãu de în-toarcere de la Madrid, unde îºivizitase fiul emigrant, a avut po-sibilitatea sã discute mai pe largdespre problemele care-i despãr-þise altãdatã.”6

În capitolul al II-lea intitulatMetafizicianul, Ionel Neculaanalizeazã filosofia lui Petrovici.El aratã cã filosoful român a fosthermeneutizat concesiv, cel maiadesea din motive exterioare fi-losofiei. Cãci Petrovici, deºi abrãzdat în lung ºi-n lat ogorul fas-tuos al disciplinei filosofice nus-a încumetat într-o abordare sis-temicã, marcatã de cele douãcondiþii imperative: completitudi-nea ºi noncontradicþia. Nu sepoate spune cã nu era înzestratcu disponibilitãþile necesare, darºi-a tot amânat proiectul pânãcând istoria l-a trecut în subso-lurile ei ºi i-a curmat intenþiileeuristice”7 .

În timpul vieþii, Petrovici a þi-nut cursuri de filosofie ºi logicã,care trezeau entuziasmul ascul-tãtorilor, el însuºi fiind o fire exal-tatã. „Pentru a-l tempera, – men-þiona Al. Surdu – soþia lui îi spu-nea doar douã vorbe: «Ionele,sistemul!». Îi reamintea adicã pro-pria promisiune de a elabora unsistem filosofic de amploare.«Dragã, dar am destul timp»,obiºnuia el sã-i rãspundã”. Timpa mai avut, dar un sistem filoso-fic nu a putut sã înjghebeze.

În filosofie I. Petrovici nu ac-ceptã „existenþa cu lumea feno-menelor relative deoparte ºi cuabsolutul de altã parte, aºa ca sãse creadã cã cineva s-ar puteaocupa perfect de relativ neglijândcu totul realitatea absolutã.”8

Raportul dintre relativ ºi absoluteste vãzut de I. Petrovici altfel:

„Absolutul este implicat în rela-tiv. Ei se gãsesc pretutindeni îm-preunã. Absolutul ºi relativulneavându-se între ele ca douã þi-nuturi separate, care ne-ar pro-cura de-o parte unul cunoºtinþede pure relaþii ºi celãlalt de purabsolut.”9 Altfel vede ºtiinþa lu-mea ºi altfel o concepe metafizi-ca. „ªtiinþa ºi metafizica – nota el– fãuresc icoana despre aceeaºisau aceleaºi realitãþi. Dar ºtiinþale fãureºte cu mai mult relativ ºicu mai puþin absolut (punândaccentul pe înfãþiºarea lor sensi-bilã), pe când metafizica le alcã-tuieºte, în orice caz tinde sã lealcãtuiascã, având un maxim deabsolut ºi un minim de relativ”.10

Se ajunge la concluzia cã atâtnoþiunile ºtiinþifice cât ºi celemetafizice au misiunea de a expli-ca. Explicaþia metafizicã are însãrostul esenþial de a da o „explica-re generalã, de a introduce pre-tutindeni o coerenþã, în înþelesmai adânc ºi de a revãrsa o lumi-nã desluºitoare, dar nu sã expli-ce în detaliu înlãnþuirea fenome-nelor, legile ºi aspectul lor deter-minant.”11

De pe poziþiile unui realismcritic, Petrovici va fi preocupatde construirea unei metafizicispiritualiste care se sprijinã însã,în bunã parte, pe speculaþiile ra-þiunii. Din acest motiv nu-i va re-pugna nici un anumit soi de ide-alism, ca de pildã acela al luiSchleiermacher, care tocmai înconstrucþiile sale religios-metafi-zice i se va pãrea demn de luareaminte. Totuºi, Petrovici se va feria sãvârºi vreo confuzie pe pla-nuri între domeniul filosofiei ºiacela al religiei. „A spune cã fiin-þarea oricãrei religii se întemeiazãpe o metafizicã nu este a spunetot. Cãci ºi metafizica se bazeazã

pe ºtiinþele pozitive, fãrã a seconfunda cu ele. În ce priveºtereligia trebuie sã spunem maimult decât atâta, anume cã par-tea ei doctrinarã (fãrã de care nuexistã) este o metafizicã. Religianu posedã un þinut aparte, deo-sebit de metafizicã, iar cât priveº-te atitudinea sentimentalã ºi vo-litivã care sunt factori constitu-tivi ai oricãrei religii, ele nu suntaltceva, dupã a mea pãrere, de-cât consecvenþele practice aleteoriei metafizice.”12

În studiul Naturalismul filo-sofic, el aratã cã alãturi de vecto-rul idealismului filosofic, natura-lismul e un tonic egal de necesar,crescut în mentalitatea unor alteidealuri ºi adept al unor alte aspi-raþii spirituale.

„Deasupra existenþei «aºacum este», filosoful proiecteazãlumea «aºa cum trebuie sã fie»,cu misiunea de a o stãpâni ºicomprimã pe cealaltã cel puþin înpãrþile ei demonice ºi lipsite degenerozitate.”13

Ion Petrovici cu toate cã a fosto fire religioasã, el a „optat pen-tru o filosofie în egalã mãsurãcosmocentristã ºi antropocen-tristã în care obiectivitatea, reali-tatea în totalitatea ei, ºi subiecti-vitatea, Eul care o proceseazã ra-þional se conjugã ºi se compli-nesc reciproc ºi productiv. Cre-dea în valoarea omului, în alcã-tuirea lui dualã ºi-n capacitatealui de a se elibera din sclavia in-stinctelor fatale. Înþelegea disci-plina metafizicii ca ºtiinþã a su-prasensibilului, a transcendenþeiºi a intuiþiei, dar era vorba de otranscendenþã impregnatã deimanenþã, de un suprasensibilinfuzat de sensibil ºi de o intuiþiecare subîntinde toatã recuzitaexperienþei.”14

Filosoful Ion Petrovici rãmâ-ne ataºat valorilor creºtine, pecare nu le socoteºte ca iscoditede slãbãnogi, incapabili sã se afir-me ºi sã se apare, ci le crede ope-ra spiritualizãrii treptate a omu-lui, în avântul lui de a constitui ospeþã aparte, deosebitã tranºantde celelalte trepte ale scãrii zoo-logice. Valori ca «justiþia», «bu-nãtatea», «mila», departe de aface sã degenereze natura ome-neascã, alcãtuiesc podoaba eicea mai nobilã, izvor de inspira-þie poeticã, bazã indispensabilãa unor aºezãri civilizate.

Scrierile lui Ionel Necula suntscrieri erudite, care abundã deinformaþie ineditã. Fin literat, fi-losoful Ionel Necula rãmâne oprezenþã modestã în peisajul fi-losofic de la noi.

1 C. Rãdulescu-Motru, Revizuiriºi adãugiri, vol. III, Bucureºti, Edi-tura Floarea darurilor, 1999, p. 133.

2 De la adj. recurent = care revi-ne, care recidiveazã.

3 Ionel Necula, Ceremonii maieu-tice, Rm. Sãrat, Editura Rafet, 2011,pp. 64-65.

4 Ionel Necula, Ion Petrovici, Re-curenþe, Ploieºti, Editura Premier,2011, p. 6.

5 Ibidem, p. 25.6 Ibidem, p. 4.7 Ibidem, p. 65.8 Ion Petrovici, Introducere în

metafizicã, Bucureºti, Editura Casaªcoalelor, 1929 p. 24

9 Ibidem, p. 2610 Idem.11 Ibidem, p. 29.12 Ibidem, pp. 97-98.13 Ion Petrovici, Naturalism filo-

sofic, în vol. Studii istorico-filosofi-ce, Seria nouã, Editura Casa ªcoale-lor, Bucureºti, 1943, p. 86.

14 Ionel Necula, Recurenþe, p. 116.


soþii, prietene, amantePersonaje:Maria (21 de ani)Thora (20)Natalija (20),Mihajlo (31),Frederik (25), fratele Thorei

Actul IScena 1Singularity

(Scenã împãrþitã în douã. Ca-merã de cãmin studenþesc în în-tuneric. O fereastrã, o masã, scau-ne, televizor, cd-player, cãrþi, undulap, un laptop. Patru paturi,câte douã suprapuse. Se deschi-de o uºã, cãtre interior, ºi, înpuþina luminã care vine din holse ghiceºte silueta Natalijei.Intrã în încãpere, îºi dã jos de laspate un rucsac ºi începe sã bâj-bâie dupã un întrerupãtor pe pe-retele din stânga. În timp ce faceasta, din partea dreaptã o mânãapare pe uºã ºi o împinge, închi-zând-o. Pe scenã rãmâne întune-ric deplin, iar tãcerea dureazã.Aproape un minut).

Frederik (fãrã sã-l vedem):„Lumineazã-þi faþa!”

Natalija: Dar tu cine eºti?Thora (fãrã s-o vedem): Oa-

meni buni.Natalija: Poate, dar eu ºtiu go-

lul care s-a fãcut la ºcoalã în jurulmeu când le-am povestit, într-opauzã, despre oraºele scufunda-te pe care mi le arãtase Ammon învis. Petra se dusese la þâºnitoa-re, eram cu Sonja, Ivo, Branko ºialþii fãrã nume. Am început sã vor-besc brusc ºi tare, le-am spus cãAmmon e real, ei cu cine se joa-cã atunci când sunt singuri?, darau început sã râdã ºi au plecat.(Pe mãsurã ce vorbeºte pe chi-pul ºi silueta Natalijei începe sãcreascã, dar foarte încet, lumi-na). M-am simþit „altfel” ºi nu ebine sã te simþi altfel când eºticopil. Am rãmas cu lacrimile îngât, era prima datã când dãdeamde gustul umilinþei ºi al izolãrii.Toatã ora urmãtoare mi-am înfiptcreionul în palmã, sã nu plâng.De atunci am crescut într-o lumeînchisã ºi protejatã, dar teama cãvoi rãmâne singurã, dacã voi vorbidespre lucruri pe care nu pot sã leexplic, mã urmãreºte încã. ªi nupot sã mã prefac cã nu existã amin-tirea lui Ammon, mai vie decâtmulte amintiri din copilãrie.

Thora: Nici eu nu prea mã ju-cam cu copiii, preferam sã aºezsoldãþeii pe culori. Acum sarcoarda privind bãtãlii epice ºinumãr caloriile ca o adolescentãanorexicã: „Vai, am mâncat douãboabe de strugure! Mã duc sãfac 30 de abdomene!”

(Pe mãsurã ce vorbesc cei-lalþi, în camerã se face, treptatºi încet, luminã)

Maria: Mie îmi plãcea sã stauore în ºir ºi sã aleg dintre cioburi-le mici, ascunse printre frunze îngrãdina pãsãrilor, în spatele uneimagazii, pe cele albastre. Eramconvinsã cã sunt rãmãºiþele unuitemplu ºi le-am propus veriºori-lor mei, care veneau duminica sãne jucãm împreunã, sã le ducemla muzeul oraºului. Au fost deacord ºi am convenit cã astfelvom deveni celebri ºi bogaþi: Nu

e puþin lucru sã descoperi untemplu, nu? Recompensa ar fi tre-buit sã fie pe mãsurã. (Scurtãpauzã) Pe urmã am crescut. Fãrãsã avem vreo dovadã cã acelecioburi nu au aparþinut unui tem-plu ºi fãrã sã fi întâlnit vreodatãun borcan la fel de albastru, amrenunþat cu un zîmbet de superi-oritate la descoperirea din joculnostru de copii. Nu-s convinsãcã, fãcînd asta, nu am greºit. Suntsigurã însã cã, în acel joc, nu gre-ºeam.

Thora: Eu fãceam ceas din car-ton, îi prindeam limbile cu un bold,în centru, ºi eram dezamãgitã cãnu merge. Îl luam cu mine la joa-cã, bunica îmi încuia poarta dacãîntârziam.

Natalija: ªi eu am fãcut ceasca al tãu, dar îl certam mereu: iarai rãmas în urmã? ªi îi potriveamlimbile.

Maria: Doar ceas de mânã amavut. Mã muºcam de braþ, lângãîncheieturã, ºi cu cât durea maitare, cu atât dura mai mult (aratãcum proceda). Iar bunica...Atunci când mã loveam, eu plân-geam, nu plângeam dar ea... udapãmântul. ªi ca sã nu observe,cãci pe vremea aia nu-mi trecea obubã ºi fãceam alta, îmi puneamnisip pe ranã, sã nu mai curgã sân-gele. Acum, înainte sã plec, a ve-nit pe la mine ºi nu-mi mai ziceape nume, îmi spunea „domniºoa-rã”. Aº vrea sã-i iau un radio, cândmã întorc. Se plictiseºte noaptea.

Thora: Eu sunt Thora, dinDanemarca (îi dã un pumn înumãr Natalijei, un gest care sevrea dovadã de simpatie, darNatalija îºi freacã o vreme locullovit). Maria este din România,iar el este fratele meu, Frederik.

Frederik (îi întinde mânaNatalijei): Sunt într-o perioadãexperimentalã. Îmi plac curvele!

Maria: Ignorã-l! (apoi, luiFrederik) Iar tu mai bine ai adu-ce niºte vin!

Natalija: Am copilãrit avânddoi fraþi mai mari, aºa cã suntobiºnuitã. Aveau un simþ al drep-tãþii deosebit: dupã ce pãrinþii mãpedepseau, li se pãrea insuficientºi mai adãugau ºi ei ceva. Frede-rik pare o pãpuºã micã ºi dulcepe lângã ei. (Frederik zâmbeºteºi se scãlãmbãie ca o „pãpuºãdulce”) ªi apoi, toþi suntem pu-þin curve. Când îþi pui ceasul sãsune dimineaþa ca sã faci ce nuvrei sã faci, te prostituezi, sufle-teºte, moral.

Maria (în timp ce Frederik îºiia o geacã din cuier): Din ce aispus, aº scoate cuvântul „dimi-neaþa”. Toþi suntem curve cândne sunã ceasul! ªi gata oricândpentru o micã perversiune. Gra-tis. (Lui Frederik) Aduci vinul ãla?

Frederik: Nu pot sã mã eva-por imediat! Trebuie sã îmi iauceva pe mine, sã mã încalþ (cãu-tându-se prin buzunare) Sã gã-sesc cheile de la castel (deschi-de uºa). Þinem legãtura! (Thorei)Ai numãrul meu? (Iese)

Maria: Sunt douã paturi libe-re, dar ambele deasupra. Aici staueu, dincolo Thora.

(Natalija alege patul de dea-supra Mariei)

Thora: (Cãtre Natalija): Cuma fost drumul?

Natalija: Obositor. Frustrant.Pentru sârbi se anunþã zborul,pentru toþi ceilalþi se afiºeazã.Apoi, înghesuiala de pe coridor,controlorii cu veste ºi senzaþiaaia când îþi vine sã vomiþi de fu-rie. Cu trenul a fost ok, conduc-torul era jamaican, i-am zis: „Hereis the ticket, brother!” ºi mi-a zâm-bit. În compartiment era ºi unbãieþel care m-a studiat insistentvreo jumãtate de orã, iar când mãpregãteam sã cobor, m-a întrebatcu seriozitate: „Dumneavoastrãsunteþi excursionistã?”. În garãînsã am fost martorã la o sinuci-dere, un domn în scaun cu rotile.Priveam uimitã reacþiile celor dinjur, în situaþii de crizã oameniidevin caricaturali: „Un garou, ungarou!”. Mã sperie graniþa astasubþire rãu.

(Maria pune muzicã)Thora: Urãsc mirosul de aero-

port. Peste zece zile plec în Spa-nia. Voi zbura singurã ºi iar am sãmã rãtãcesc, nu gãsesc nicioda-tã terminalul. Dar vreau de mulþiani sã vãd Toledo, oraºul în globde cristal în care se amestecã toatemirodeniile ºi minunile lumii –foºneala arabã, mirosul de sângeal Inchiziþiei, paºii Isabelei, dan-telãria de sunete legatã de Alfon-so el Sabio, praful de armuri ºisãbii, Alcazar, mânecile fluturân-de de alchimist. Cred cã mi se po-triveºte Spania.

Natalija: Ai mai fost?Thora: Doar cãlãtorii imagi-

nare.Maria: Mie îmi plac aeropor-

turile noaptea, pustii. Sã cãlãto-resc singurã, sã numãr întâlnirilemagice, sã zbor deasupra lumii,având cãºtile pe urechi, ºi, maiales, sã privesc de sus luminileoraºelor închipuindu-mi tristeþirãscolitoare. (Pauzã, apoi îºiaminteºte) Natalija, iartã-ne, tutrebuie sã fii flãmândã! Ce sã-þiscot? (Se îndreaptã spre frigi-der) Avem salam, caº, plãcintã cumere, rodii...

Natalija (O întrerupe): Nu,mulþumesc! Când mi-e foarte foa-me, nu pot sã mãnânc. (Zâm-beºte, îndreptându-se spre fe-reastrã) Sunt un mãnunchi decontradicþii.

Maria (i se alãturã, privescamândouã pe fereastrã): Acelaeste terenul de sport, noi îi spu-nem „baza”, dincolo de gard în-cepe plaja, acolo, în dreptul faru-lui, este frontiera, o sã vezi sol-daþii patrulând, sunt foarte socia-bili, mai ales dacã stai la soarefãrã sutien. La 10 trebuie sã seaprindã lumina albastrã la hotel...vechitura aia. Are un singurclient, Frederik. Nu a suportat sãstea cu noi la cãmin în cele douãsãptãmâni de vacanþã pe care aales sã ºi le petreacã aici.

Thora: Cine ºtie ce turiste o fisperat cã va cunoaºte! Dintr-aºaptea a venit el la mine la ºcoa-lã, la ºedinþele cu pãrinþii, sã aga-þe mãmici ºi profesoare. Speran-þe, fericiri ºi frustrãri de bãieþi...

Maria: Sã mã mai slãbeascã!Natalija (desfãcându-i baga-

jul): Sã mã slãbeascã ºi pe mine!Mãcar douã kilograme! Am aca-sã sertare în care nu mã uit, cã numai îmi plac hainele de acolo:sunt de-mo-da-te! (Gest eloc-

vent). De fapt, îmi sunt mici. Uite,bluza asta, nu mã deranjeazã cãam dat 300.000 pe ea, ci cã nu mãîncape. (Pauzã) Pot intra sã facun duº? Cred cã miros de parcãaº fi fost prin porturi!

Maria: Sigur, acolo e baia.(Natalija intrã în baie)Thora: Azi-noapte m-am trezit

pe la 1, în bucãtãrie, de la faptulcã mâncam compulsiv covrigei ºifãceau zgomot, cã dacã aº fi mân-cat caº nu cred cã mã trezeam.Înainte sã adorm am vãzut la te-levizor o chestie miºto despregãuri negre. Existã trei feluri ºisunt unele faine, atunci când ex-plodeazã o stea foarte mare, hi-perstea, pula mea, se face o gau-rã neagrã care este de fapt un sin-gur atom, care se numeºte sin-gularity ºi care, având gravitaþieinfinitã, suge absolut tot înãun-tru, spaþiu ºi timp. ªi apare Mi-chio Kaku, minunatu’, ºi zice:„Singularity este un cuvânt pecare l-am inventat pentru a definiceva despre care nu ºtim absolutnimic”.

Maria: Aº vrea sã fiu un atomcu gravitaþie infinitã ºi oameniisã-mi zicã singularity! Da, da,asta vreau: sã fiu cineva desprecare nimeni, nici mãcar eu, nu ºtieabsolut nimic!

Thora: Dar o sã ai câmp de in-cidenþã, pisi! Iar obiectele carevin spre tine, având douã forþegravitaþionale care acþioneazãasupra lor, se vor lungi, cicã e thespaggheti effect, ºi în capul deincidenþã lucrurile se vor întâm-pla foarte încet.

Maria (se duce spre fereas-trã): ªi crezi cã mi-ar strica? Varatrecutã am fost în Cuba ºi m-amtrezit într-un cu totul alt ritm alvieþii: oamenii se miºcau lent princãldura teribilã, parcã înnotauîntr-un butoi cu miere. A fost cao întoarcere în timp, în copilãriamea din vremurile lui Ceauºescu.M-a nãpãdit nostalgia de cum amajuns: se înserase, era aproapeîntuneric, iar din autobuzul caremã ducea de la aeroport spre ho-tel vedeam, prin uºile larg des-chise ale caselor, televizoareleaprinse. În faþa locuinþelor, carenu aveau geamuri, doar obloanetip jaluzea, din lemn, oamenii stã-teau singuri sau în grup, unii ju-când ceva ce pãrea a fi remi. Odãrãpãnare aproape desãvîrºitã,o lume care îmi pãrea cunoscutã.Mã plimbam pe strãzi, printre zi-duri cu portrete ale lui Che Gue-vara sau Castro ºi lozinci tip gra-fitti: „Voi, cei ce depãºiþi obsta-colele, înainte!”. Stãteam pe ban-cã, acolo unde gãseam umbrã,intram în magazine, într-o stoma-tologie am vãzut pe panoul deperete un anunþ despre econo-misirea energiei, într-un teatrucâteva fete repetau la vioarã, unaavea un contrabas. Am cumpã-rat napolitane de la un tip, mi-azis cã a fost profesor de englezã,l-am întrebat cum îl cheamã ºi mi-a rãspuns „Fidel. Pariez cã nu veiuita!”. În magazine era marfã, darscumpã pentru un om care are unsalariu de cel mult 40 de dolari pelunã ºi poate cã unii ar fi vrut sãfie liberi, sã vorbeascã deschis,dar pentru mulþi asta nu pãrea sãconteze. Am stat douã sãptãmâni

acolo ºi am slãbit, nu îmi tihneaumesele, nu îmi place sã mãnâncsingurã, cu atâþia oameni în jur.Sunt prea conºtientã de mine ºiîncerc sã termin cât mai repede ºisã plec. Fizic, m-am odihnit, darmintea mi-a zumzãit în continuu...

Thora: Aºa cã nu te-ai rela-xat! Poate în vacanþa de iarnã viicu noi la Aarhus. De la Copenha-ga o sã luãm trenul, merge ºi pesub apã ºi nu, nu vezi peºtiºori,cum am crezut eu când am fãcutprima datã acest drum.

Natalija (iese de la duº): Maiplouã?

Maria (de lângã fereastrã,privind atent afarã): Nu îmi dauseama. E prea luminã în camerã.

Frederik (intrã înainte de ul-tima replicã): Ne ascundem dupãorbiri ca sã vedem ceva. Nu maiplouã, doar a stropit puþin, acumchiar au apãrut stelele. (Pune pemasã o sticlã de vin ºi un pachet).

Maria: (þipã cu entuziasm ºibate din palme vâzând pache-tul): Prãjituuuurã! (Se apropie demasã. I se adreseazã lui Frede-rik) Eºti mult mai puþin neplãcutdecât vrei sã pari. (Studiazã celede pe masã, desface pachetul)Dar tirbuºonul? (Dã din capdintr-o parte în alta). Eºti uituc!Sã mãnânci peºte! Vezi cã acolope dulap e o sârmã, dacã te ajutã.(Frederik întinde mâna pânã pedulap, dar nu ajunge). Þi-ar tre-bui o nevastã!

Frederik (mirat): Atât de înal-tã?

Natalija: Unde þineþi teleco-manda?

Frederik: Te rog, nu deschi-de cutia cu maimuþe. Nu meritã!Azi-noapte am stat trei ore încer-când sã înþeleg ce vor de la noi.Pe scenã, un individ cu un papa-gal. În salã, câteva sute de oa-meni. ªi ãla de pe scenã se gân-deºte puþin ºi zice, tacticos:„Coco, cât faaaace unu plustrei?”. Papagalul stã ce stã, semutã de pe un picior pe altul, seumflã-n pene ºi rãspunde (Fre-derik cu voce guturalã, ca ogãinã): „Foooooouur!”. Toþiaplaudã, ãsta îi dã niºte zahãr.Dupã un timp: „Coco, dar cât fa-aaace 17 minus 13?”. Papagalulse scarpinã agale în urechea stân-gã ºi: „Fooooouur!”. Dupã treiore, ajunseserã la zecimale:„Coco, cât face 18.312,17 minus18.308,17?”. Papagalul: „Foooo-oouur!”. (Pauzã pentru eventua-le aplauze. Frederik, cu un gestspre salã). ªi ãia toþi aplaudau!(Pauzã) Dacã tot e o searã atâtde frumoasã afarã, nu mergem ºinoi cu „prada” pe bazã?

Maria (entuziastã): Hai!(Pauzã mare în care lumina

pe partea lor de scenã se stingeºi intrã monologul lui Mihajlodin scena paralelã. În timp ceMihajlo vorbeºte, se lumineazãºi partea lor de scenã: decorschimbat, au ajuns „pe bazã”,terenul de sport. Un panou debaschet, o tribunã micã pentruspectatori. Îºi întind pe jos pã-turi, mâncarea, sticlele. Beau,stau de vorbã, râd cu toþii, apoiFrederik danseazã cu Natalija,Thora cu Maria)

nnnnn CORNEL MIHAI UNGUREANU

(fragment)

ele

tri

sti

că


rte

FestivalulInternaþionalShakespeare

CraiovaSpectacol prezentat de Teatrul

Berliner Ensemble din Berlin (Ger-mania)

Regie, lumini: Robert WilsonMuzicã: Rufus WainwrightDistribuþia: Georgette Dee,

Inge Keller, Christina Drechsler,Anke Engelsmann, Ruth Glöss,Anna Graenzer, Ursula Höpfner-Tabori, Traute Hoess, Sylvie Ro-hrer, Dejan Bucin, Jürgen Holtz,Christopher Nell, Sabin Tambrea,Georgios Tsivanoglou, WinfriedGoos º. a.

sonetele lui Shakespeare sauo altã hipnozã wilsonianã

nnnnn GEORGE POPESCU

Cea de-a VIII-a ediþie aFestivalului Internaþio-nal Shakespeare de

anul acesta, organizatã de Tea-trul Naþional „Marin Sorescu”Craiova ºi Fundaþia Shakespea-re, se desfãºoarã în perioada 23aprilie - 1 mai 2012, sub egidaMinisterului Culturii ºi Patrimo-niului Naþional, Primãriei ºi Con-siliului Municipal Craiova, Con-siliul Judeþean Dolj ºi sub ÎnaltulPatronaj al Preºedintelui ºi Gu-vernului României. În CapitalãFestivalul are loc sub genericul„Lumea-i un teatru, noi suntemactorii”, un vers foarte cunoscutdin piesa Cum vã place de Wil-liam Shakeaspere ºi se va desfã-ºura în perioada 30 aprilie-12 iu-lie 2012.

Spectacolul inaugural, prezen-tat de celebrul teatru german Ber-liner Ensemble, este realizat deregizorul american Robert Wil-son, considerat cea mai comple-tã personalitate a teatrului mon-dial în acest moment. „Costurilede montare a spectacolului suntdirect proporþionale cu anvergu-ra lui ºi calitatea invitaþilor. Darsã îl ai pe Wilson în Craiova adu-ce pânã la urmã nu numai urbei ciîntregii þãri un câºtig de imagi-ne”, afirmã directorul Festivalu-lui Shakespeare, Emil Boroghinã.

Receptãri în presainternaþionalã

Într-un articol apãrut în cel maivechi ºi reputat cotidian austriac„Die Presse”, jurnalista KoschkaHetzer-Molden a relatat pe largevenimentele din teatrul româ-nesc, punând accent pe atmosfe-ra din timpul ediþiei trecute a fes-tivalului, performanþele regizora-le, jocul actorilor ºi notorietateainternaþionalã a unora dintreaceºtia, menþionând despre edi-þia de anul acesta cã Emil Boro-ghinã ºi-a îndeplinit dorinþa de aaduce pe scena teatrului din Cra-iova un spectacol excepþional, cese va situa, prin valoarea teatre-lor ºi spectacolelor invitate, darºi prin faima creatorilor, peste ni-velul artistic foarte ridicat al edi-þiilor de pânã acum.

Dupã neuitatul specta-col cu Femeia mãrii alui Ibsen, prezentat la

ediþia din 2008 în magistrala in-terpretare a Teatrului „Lope deVega” din Sevilia, orizontul nos-tru de aºteptare în perspectivaunei reîntâlniri cu magicianul Ro-bert Wilson acuza o tensiuneparticularã. Iar când pre-textulunei astfel de întâlniri îl reprezin-tã sonetistul Shakespeare tenta-þia atinge mãsura unei veritabilecaptatio avant la lettre, cu atâtmai mult cu cât oferta wilsonianãeste însoþitã – promisiune maimult decât incitantã – de o trupã,nu mai puþin prestigioasã, aceeaa prestigiosului Berliner Ensem-ble, cu nume ademenitoare pre-cum, ca sã ne limitãm doar la IngeKeller, Jurgen Holtz, ca ºi faimoa-sa cabaretistã Georgette Dee.

Robert Wilson nu se dezmin-te ºi nu ne dezamãgeºte nici deaceastã datã: adjudecându-ºi ori-ginala muzicã a canadianului Ru-fus Wainwright, susþinutã de omicã dar magistralã orchestrãsubînscrisã perfect sincronicspectacolului, regizorul vrãjitor îºietaleazã, pe rând ºi împreunã, maitoate atuurile obsesive ale poli-valenþei sale artistice, de la de-cor la scenografie, de la sunet lalumini, de la gesticã la ritm. Ast-fel, ansamblul scenografic e gân-dit, parcã mai mult decât în altereprezentãri, între o viziune arhi-tecturalã ºi una picturalã, într-omobilitate desãvârºitã, în careschimbãrile de decor intrã cât sepoate de natural în economiaspectacolului; personajele suntaduse la pure fizionomii de mãºti,marionete destructurate la nive-lul hieratismului wilsonian bine-cunoscut, dar filtrate ironic – ºi

parodic, de vreme ce, pe lângã„tânãrul” Will, ne întâlnim ºi cufigura reginei Elisabeta, împãuna-tã ºi lãsatã, anume, în umbra iu-bitei-amante Dark Lady; spre anu mai vorbi de Cupidon, mai multdecât grãsuþ ºi, totuºi, imponde-rabil, spre deliciul sãlii; pe scurt,o „pleiadã” de figuri / chipuri acãror identitate se pulverizeazãsub straturile excesive de farduri,miºcãrile, când lente, ca-n ralenti-uri cinematografice, când repezi-te, dublate de sunete de o diver-sitate aparte, contrastând admi-rabil cu jocul luminilor subsuma-te gustului figurativ de-acumconsacrat al marelui regizor.

Sonetele, aºadar! La ce neputem aºtepta, pe scena unui te-atru, când e vorba de creaþii poe-tice, dacã nu la un „recitativ”, fieacesta gândit într-o lungã, strã-veche tradiþie ce pleacã de la greciºi latini, trecând prin menestreliimedievali, Dante, romanticii ma-ladivi ºi sfârºind cu experienþeleamericanilor beats? Oricum, nu ecazul lui Bob Wilson: el „pes-cuieºte”, din creuzetul shake-spearean de 154 de sonete, nu-mai 25: selecþia însãºi rãmâne,când selectorul este cine este, lalimita, nu neapãrat a unui… mis-ter, cât în acea zonã a unui cripticsubînscris jocului simbologicatât de wilsonian.

Nu înseamnã însã cã specta-colul n-ar pretinde – ºi, deci, n-aravea – coerenþã; înseamnã doarcã, în deplin acord cu „filosofia”regizoralã wilsonianã care esteeminamente creativã ºi în dispre-

þul oricãror tradiþii, spectatorul etratat ca un cititor al unui text ºi,în consecinþã, invitat sã-ºi iden-tifice ºi sã-ºi asume în nume pro-prii grilele exegetice. Spectacolelui Robert Wilson refuzã discur-sivitatea, miza lor e o in-transpa-renþã programatic asumatã, înciuda iluziei pe care o inculcã pri-vitorului cã semnele sunt, iatã, lavedere: ca în unele mari capodo-pere ale picturii universale în carelimpiditatea cromaticã ºi strãve-zimea liniilor par a-þi oferi chei in-telective, obligându-te totuºi sãrevii asupra lor, nu mai puþin in-terogativ, ori de câte ori vei maiavea prilejul.

Ce sonete selecteazã, de fapt,Wilson? Întâi de toate, celebrulsonet 43, în care motivul erotic eanunþat, susþinut ºi structurat înjurul jocului dintre luminã ºi um-brã, zi ºi noapte, vedere ºi orbire,dublete declinate într-o cheieaporeticã atât de specificã geniu-lui shakespearean: I wink thendo mine eyes best see / Mai binevãd când ochii îi închid, ªi aºamai departe (Tu, umbra printreumbre, luminoasã, /ce-ascundechipul tãu privirii mele,/ cândraze lucitoare-n juru-i lasã,/ casclipãtul îndepãrtat de stele?...în varii ºi captivante tãlmãciri).

Apoi, nici aceste sonete, dincât ne-am putut da seama, n-aufost preluate în totalitate ºi, ori-cum, regizorul a recurs la un pro-ces intens iterativ, într-o distri-buire a vocilor potrivit unei or-ganicitãþi gândite la nivelul uneipersuadãri întãrite (leit-motivele:

focul iubirii aprins fatidic ºi cvasi-morganatic, trecut prin diverselesale stãri, nelipsind nici ispitacarnalã împinsã, de Wilson, spreim-pudoare ºi ambiguitate, întru-cât antreneazã, în discursul sce-nic, ºi controversatul sonet cu nr.20; nu lipsesc trimiterile la mora-lã ºi la politicã, viziunea de an-samblu fiind aceea a unui scena-riu vizionar ºi a unui imaginar –marca wilsonianã – specific ºistilizat, pe mãsura costumelorsomptuoase, a trucajului, a efec-telor de scenã, ca într-o adevãra-tã coregrafie cãreia îi conferã de-plinã substanþã excepþionalii ac-tori berlinezi.

Wilson, atent ca de fiecaredatã la nuanþe, a fãcut alternanþarolurilor ca în epoca marelui Will,cu actori interpretând roluri fe-minine ºi viceversa.

Spre final, erosului i se alãtu-rã, într-o confruntare nu mai pu-þin aporeticã, tanathos: moartea,flancând însã, inteligent, mesa-jul, prin veac, mai exact prin celepatru veacuri care-au trecut de laivirea sonetelor (în 2009, când adebutat, la Berlin, reprezentaþia),prin care Shakespeare îºi vesteº-te propria eternitate. ªi aºa se în-chide cercul miraculos al unuispectacol care, el singur, are mã-sura de a susþine ºi califica în-treagã aceastã ediþie a Festivalu-lui ce-i poartã numele. ªi tocmaide aceea numelui grandios al en-glezului de-acum patru veacuri –peste veacuri – i se poate adãu-ga ºi cel al exegetului sãu conge-nial de astãzi, americanul RobertWilson.


rte

Salonul Medieval al Ca-sei de Culturã „TraianDemetrescu” din Craio-

va începe anul 2012 cu a douãze-cea expoziþie personalã a artistu-lui plastic Benoni Mogoºeanu.Deºi diversã ca materiale, tehnicide realizare sau tematicã, Dinco-lo de noi este o expoziþie unitarã.

Benoni Mogoºeanu dovedeº-te cã stãpâneºte în egalã mãsu-rã structura ºi organizarea supra-feþei compoziþionale, linia ºi patade culoare, desenul ºi pictura.Obþinute prin modalitãþi diverse,Benoni Mogoºeanu valorificãexperimentele de atelier ale unorformule artistice consacrate: fres-ca prerenascentistã, strãlucireapostimpresionistã a pigmentuluide ulei, colajul cubist, juxtapune-rea petelor de culoare abstract -decorative ºi chiar chimismul cu-lorilor acrilice în combinaþie cusuportul clasic – pânzã, lemn,carton – sau cel contemporan –aluminiul aripii de avion, plasti-cul roþii de maºinã etc. Expoziþialui Benoni Mogoºeanu este gra-ficã ºi picturalã, o simbiozã întreacuarela, tempera, tuº, creion,colaj ºi pensulaþia amplã a uleiu-rilor. Titlul Dincolo de noi oferãprivitorului formula spaþialã a re-perelor prin aplicarea modalitãþi-lor tradiþionale de expresie plas-ticã ºi a celor impuse de noile teh-nologii.

Ambientul devine imaginar,peisajul se naºte din relicve ºiaspiraþii, trecutul ajunge la noiprin umbre lungi, aducându-ne înminte personajele tãcute, miste-rioase ale metafizicianului Gior-gio de Chirico. Timpul se supra-pune peste spaþiu, memoria afec-tivã a pictorului amplificã per-spectiva, îndreptând realul cãtrevis. Elementele primordiale suntreconstruite în forme pure, con-densând materia în simboluri. În-tâlnim în tablourile lui BenoniMogoºeanu elemente reale ºifantastice, conferind universali-tate lucrurilor prozaice. Trecereade la stabil la efemer, de la perso-nal la impersonal, de la momen-tul subiectiv al creaþiei, al încifrã-rii operei de artã la obiectivitateareceptãrii ºi descifrãrii de cãtreprivitor, este fireascã, normalã,într-o lume conflictualã, într-unspaþiu al reperelor impuse. Dararta viseazã, arta te transpune într-o existenþã virtualã, „artistul nueste un copiator al naturii ci uncreator al ei, impresionând ºi emo-þionând”, spunea Andre Malraux.

Prin simboluri-reale sau ima-ginare, lirice sau percutante, ta-blourile lui Benoni Mogoºeanuintegreazã tema plasticã în dina-mica sufletului ºi a gândirii per-sonale, iar reperele exterioare ºimotivele artistice le raporteazã lasensibilitatea sobrã, meditativã,gravã, uneori strãbãtutã de neli-niºti: Strigãt, Simbol interior,Singurãtate purã, Rugãciune,Puritate sufleteascã, Speranþa,Vis, Veghere, Universul cunoaº-terii, Dreptul de a zbura.

În tematica unor tablouri caTimp ºi spaþiu, Umbrele trecutu-lui sau Efect de piramidã timpulsubordoneazã spaþiul, dar spaþiulcreeazã timpul prin succesiuneaperspectivalã a formelor. Cochi-liile-adãpost se transformã în spi-rala evoluþiei, urcând prin ramuride copaci care susþin globul ve-getal – simbol al renaºterii. Tim-pul este metamorfozat în elemen-te cosmice: soare, planete, plu-tind în oceanul apusului galac-tic. Uneori corpul ceresc se trans-formã în ochi, ocupând locul cen-tral al spaþiului plastic. TabloulTrecut ºi prezent este o desfãºu-rare orizontalã, celularã de roºuºi albastru, de cald ºi rece, desperanþã sub aripa albã a uneipãsãri mãiastre, poate un simbolal pãcii. Celulele se transformã înferestre, apoi în priviri – ochi se-nini, albaºtri, larg deschiºi – lafel ca ºi ochii celor douã perso-naje mai mult sugerate prin profi-luri simbiotice, legând cerul depãmânt, cunoscutul de necunos-cut, creaþia ºi distrugerea. Ace-eaºi idee o regãsim în Rãdãciniºi aspiraþii, cu suprafaþa pictu-ralã dominatã de elementul vege-tal care inundã mineralul, meta-morfozându-se în forme umane,momentul când „rãdãcinile suntegale cu crengile, memoria esteegalã cu visul”, al maturitãþii, alechilibrului. Se pot aminti ºi altetablouri din expoziþie, pe aceeaºitemã a relaþiei om-univers, a ci-netismului universal, a destinu-lui implacabil, al locului ºi rostu-lui fiinþei umane: Ferestrele tim-pului, Ramificaþii neschimbate,Arhitectura spiritualã, Con-strucþii imaginare, Cel de-altreilea ochi, Aripa cugetului,Profil uman, Viziuni multiple,Orizonturi îndepãrtate, Obscu-rum noctis.

Benoni Mogoºeanu ne oferão picturã originalã, realizatã întehnici mixte, bazate pe acorduricromatice monocrome sau exu-

berante, pe transparenþã sausuprapunere, organizatã mate-matic în reþele compoziþionalecu linii de forþã grafice sau pic-turale. Plecând de la realismulliric figurativ spre abstract ºicubism, ajungând prin ele-mentul fantastic spre simbo-lism sau suprarealism, BenoniMogoºeanu îºi creeazã dinforme ºi culori propriul stil,propria lume, o arhitecturã aluminii ºi a umbrei, a întrebãri-lor retorice ºi a rãspunsurilorposibile, definind personalita-tea creativã, introspectivã, aartistului.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

dincolo de noiCu o experienþã remarca-

bilã în vasta sa carierãconsacratã teatrului

pentru copii, regizorul ValentinDobrescu a optat, la recenta pre-mierã din actuala stagiune a in-stituþiei craiovene, pentru un text,o poveste, pe cât de cunoscut ºide valoros, prin notorietatea ºiprestigiul autorului ei, Petre Ispi-rescu, pe atât de dificil. E vorbade Sarea în bucate, în care liniaepicã relativ pauperã e compen-satã de captivanta sagacitateconvertitã la nivelul unei sedu-cãtoare parabole: în confruntareadintre bine ºi rãu, triumful îºi aso-ciazã, într-un joc incitant dintreaparenþã ºi realitatea profundã,atributele sinceritãþii, ale bunu-lui simþ, ale onestitãþii pe care severificã, în final, autenticitateaadevãratei iubiri filiale.

Secondat, în punea în scenã,de talentatul actor Mihai Brumã-Uzeanu, regizorul Valentin Do-brescu ºi-a luat alãturi, în echipasa, foºti colaboratori de la insti-tuþii pe care le-a condus (MihaiPastramagiu ºi Iulia EmanuelaGoanþã) reuºind o admirabilã sce-nografie, un spaþiu generos gân-dit în toate detaliile intrinsecieconomiei spectacolului, benefi-ciind totodatã ºi de coloana so-norã asiguratã, cu inspiraþie ºigenerozitate ca de obicei, de AlinMacovei-Moraru2.

Spectacolul are fluenþã, orga-nicitate perfectã câºtigatã prininteligenþa cu care fiecare deta-liu susþinând filonul epic esteconturat, prin extrageri ºi adap-tãri, rod al unei lecturi particularea textului primar al marelui poves-titor Ispirescu.

Un alt atu al reprezentaþiei îlconstituie, fireºte, distribuþia par-titurilor: cu actori cãrora carierelungi ºi prestigioase le-au confe-

sarea în bucate1, adaptaredupã Petre Ispirescu

rit o consacrare indubitabilã,singura mizã care-i rãmânearegizorului fiind instituireaunui joc de echipã care sã deadimensiunea unui spectacolde referinþã. Ionica Dobres-cu, atentã la schimbãrile deregistru, remarcabilã în rolulunei prinþese valorificându-ºirezerva de pacienþã în aºtep-tarea unui deznodãmânt aº-teptat, Adriana Ioncu ºi IuliaCârstea, ca ºi neobosita OanaStancu, toate încarneazã fizi-onomii abil conturate ºi fãrãtuºe excesive; ºi, la rându-le,protagoniºti nu mai puþin ver-saþi, de la Mugurel Prisãcarula Ilie Turcu ºi Daniel Mirea,secondând-se între ei, virtua-lizeazã ispititor ansamblulunui spectacol ale cãrui pildesagace nu le scapã micilorspectatori, oferindu-se însãcu aceeaºi generozitate ºi ce-lor maturi.

nnnnn George Popescu

1 Într-o postmodernitate tot maiagresivã în care procesul globalizãriia instaurat deja o omogenitate pãgu-boasã, recursul la fondul culturalpatrimonial etno-folcloric – rectè cre-aþia popularã în toatã diversitatea eigenericã, de la cântecul tradiþional labasm – devine tot mai insistent aproa-pe un test probator al identitãþii cul-turale naþionale.

În context, revizitarea basmului,a poveºtilor ºi a snoavelor conserva-te în rafturile tot mai uitate ºi ignora-te ale Bibliotecii noastre identitarepare sã fi rãmas o îndeletnicire cvasi-exclusivã a instituþiilor de spectaco-le – în speþã teatrele destinate copii-lor; fie ºi numai pentru acest motiv,problema sprijinirii acestora de cã-tre organismele statale abilitate ca-pãtã mãsura unei urgenþe. Recentapremierã a Teatrului Colibri din Cra-

iova oferã, astfel, argumente mai multdecât convingãtoare în direcþia uneiopþiuni forte în favoarea unei inter-venþii ferme pentru rezolvarea sta-tutului incert al respectivei instituþiiartistice din Bãnie acuzând, de anibuni, precaritatea generatã de absen-þa unui spaþiu destinat spectacoluluiadecvat propriului ei profil.

2 Îmi pare o datorie sã consem-nez, ca semn al unei gratitudini obli-gatorii, ºi meritul întregii echipe teh-nico-administrative fãrã a cãrei con-tribuþie, deseori rãmasã în anonimat,orice spectacol, asemenea acestuia,este de neconceput. Cu atât mai multcu cât, printre cei nominalizaþi (Mu-gurel Vitan, Costi Bârþan, LaurenþiuMilici, Eugen Nicola, Costicã Jianu,Norica Preduþ, Mihaela Calciu, Geor-geta Adam, Iancu Pãtroi, ca ºi direc-toarea instituþiei Doina Pologea) seaflã ºi regretatul Ion ªtefãnescu, celcãruia instituþia craioveanã îi dato-reazã o recunoºtina sa.

Un veritabil concert-eveniment ne-a oferit,recent, cu prilejul sãr-

bãtorilor pascale, Filarmonica„Oltenia”, constând din monu-mentala lucrare vocal-simfonicã„Ein deutsches Requiem” al luiJohannes Brahms, un opus de odensitate a expresiei rar întâlnitã.Recviemul brahmsian se numã-rã, credem noi, printre cele maicântate lucrãri de acest gen, si-tuându-se într-un top „ad-hoc”pe locul al 3-lea, dupã cele deMozart ºi Verdi, judecând ºi dupãfrecvenþa înscrierii lor în progra-mele de concert ale filarmonicilordin România.

Dând lucrãrii sale titlul de „Eindeutsches Requiem”, Brahms adorit sã evidenþieze o legãturã „li-bertinã” cu missa liturgicã fune-brã. Folosind textul german ºi nucel latin, cu atât mai mult se ob-servã cã existã diferenþe, dorind,astfel, sã urmãreascã o mai marecomunicativitate, ca ºi o maistrânsã „legare” între cuvinte ºimuzicã. Compozitorul a preluattexte din Biblie, însã a ales maimult acele versuri biblice careexprimã opþiunea lui pentru pro-blemele morþii: moartea este unfenomen natural, iar faptele buneale omului ºi opera sa îi asigurã

nemurirea. Ca urmare, Recviemula devenit o cantatã funebrã ori-ginalã care prezintã puþine ele-mente comune tradiþionalei litur-ghii catolice „pro defunctis”, ºinu exprimã crezul protestant (lut-heran), chiar german, ci doar con-vingerea intimã a lui Brahms.

Mãrturisim cã am fost foarteimpresionaþi de interpretareaRecviemului de cãtre orchestrasimfonicã ºi corala academicã aleFilarmonicii, aflate sub conduce-rea dirijorului transilvan Floren-tin Mihãescu, unul dintre spe-cialiºtii români de renume ai re-pertoriului vocal - simfonic, carea construit spaþii sonore de un„realism” impunãtor, sub toateaspectele. Corul (pregãtit deManuela Enache), orchestra (con-certmaestru Gabriel Niþã) ºi soliº-tii Irina Iordãchescu (sopranã, dinBucureºti), Marius Manyov (bas,din Timiºoara), au evoluat de omanierã ce a îmbinat exactitateaexecuþiei cu echilibrul expresieiartistice, încleºtãrile dureroase cuintemperiile existenþei, ca o plat-formã de calm deasupra valurilor.

Florentin Mihãescu ne-a con-vins, ºi de aceastã datã, cã demer-sul sãu artistic nu este întâmplã-tor, nu are „îndoieli”, este o rezul-tantã a unei continue introspec-

þii, ilustrând adevãrurile unei lumiinterioare fãurite de meditaþii în-delungi asupra trecutului ºi pre-zentului muzicii, asupra eternelorvalori clasice ºi glasului vremuri-lor noi, în interdependenþa lor ima-gisticã ºi filosoficã. Astfel, bãnuimnoi, cã ºi-a fãurit un anumit „fel”de a face muzicã, lesne recognos-cibil ºi foarte unitar, care generea-zã veridice gândiri interpretative.La el nimic nu are legãturã cu spec-taculosul ºi cu gratuitul, nu estede efect ci de substanþã.

Scriitura coralã a Recviemuluia permis ansamblului craioveansã-ºi etaleze virtuþile interpreta-tive, dovedind vãditã mãiestrie,atingând coarde sufleteºti neo-biºnuit de adânci. Soprana IrinaIordãchescu s-a dovedit aceeaºivoce splendidã, care evolueazãcu dezinvolturã ºi strãlucire; ba-sul Marius Manyov cântã cunerv ºi forþã, impresionând pringlasul sãu bine timbrat.Participa-rea tuturor factorilor interpretãriia fost reunitã într-o calitate co-munã ridicatã, prin acea înfiorareemoþionalã rezultatã din pãtrun-derea componentelor esenþialeale stilului specific marelui com-pozitor german.

nnnnn Gheorghe Fabian

la Filarmonicã - Ein Deutsches Requiem

strada Traian Demetrescu, nr. 31.Casa de culturã


nnnnn MIHAELA VELEA

7 s-a nãscut în 2010 la Edi-tura germanã Klartext, ºiluînd în considerare fap-

tul cã a fost lansat oficial în ca-drul manifestãrilor legate deEssen – Capitalã Culturalã Euro-peanã, se poate considera cã 7 aavut cel puþin o stea norocoasã.Inþiativã a Doinei Talmann – Ga-leria KunstArt din Bochum, rea-lizatã cu sprijinul financiar al In-stitutului Cultural Român, 7 aretoate coordonatele unui demers

dinamic ºi deschis. Proiectul arela bazã un concept generos ºi fer-til, ce vine sã susþinã ºi sã pro-moveze arta contemporanã româ-neascã într-un mediu culturaldeosebit de efervescent, cumeste cel german.

7 nu a crescut într-o zi cât alþiiîn zece, însã a intrat încrezãtor ºidecis în lumina crudã de reflec-tor, a „consumatorilor” de artãcontemporanã. Din 2010 ºi pânãacum, 7 a propus anual propriaselecþie de artiºti. Primii ºapte aufost: Ciprian Ciuclea, Anca Irin-ciuc, Liliana Mercioiu Popa,Simona Nuþiu Gradoux, TudorPãtraºcu, Valeriu ªchiau, SorinTara (von Neudorf). Formaþi, înmare mãsurã, în contextul dilatatal tranziþiei de dupã ’89, artiºticu un profil suficient de conturat

ºi distinct, fiind mereu preocupaþisã parcurgã ºi sã filtreze convul-siile propriei generaþii, aceºtia auevitat sã manipuleze facil siste-mul copy-paste al actualelor for-mule de succes.

Nici în 2011, proiectul 7 nus-a rãtãcit timorat în habitatul ar-

tei contemporane. Al doilea vo-lum a fost urmat, la scurt timp, deexpoziþia deschisã la GaleriaChrom din Bochum, în prezenþacunoscutului critic de artã ErwinKessler. Sub reperul „Dublei ce-tãþenii artistice” – propus de cri-ticul Aurelia Mocanu, proiectula alãturat de aceastã datã ºapteartiºti care au decis sã profesezeîntr-un spaþiu cultural strãin decel în care s-au nãscut: IoanIacob, Sasha Meret, Matei Ne-greanu, Maurice Mircea Novac,Mircea Roman, Alma ªtefãnescu-Schneider, Arina Stoenescu suntdoar câþiva dintre cei care au alessã îºi construiascã o carierã ar-tisticã în Germania, SUA, Franþa,Olanda, Anglia ori Suedia. Mitulreuºitei în strãinãtate este în con-tinuare unul deosebit de prezentîn mentalul colectiv de la noi, încondiþiile în care acesta bântuiesocietatea româneascã de maibine de douãzeci de ani, fãrãºanse vizibile de stagnare. Aces-ta vine ºi supravieþuieºte cu toa-tã încãrcãtura ºi angoasele ace-lor vremuri în care „afarã” era undeziderat intangibil ºi ilegal. De-sigur cã în condiþiile actuale aleunei Românii tranzitorii, cu bene-ficiile oferite de statutul de cetã-

7

În citadela giganticului in-dustrial B.A.S.F., la Lud-wigshafen, pe valea Rinu-

lui, într-o clãdire modernã estegãzduit muzeul care cuprinde ointeresantã secþie de artã moder-nã, cu piese ºi autori remarcabili.Faþada clãdirii te întâmpinã cu oimpresionantã lucrare monumen-talã având coordonatele 55 demetri lungime ºi o înãlþime de 10metri, alcãtuitã din 7200 de plãcicolorate din ceramicã, operã aartistului catalan Juan Miró.

Este vorba de Wilhelm-Hack-Museum, o instituþie culturalã înale cãrei prioritãþi intrã arta seco-lului al XX-lea. Tot aici, în urmãcu câþiva ani, a fost organizatã ocuprinzãtoare expoziþie, privindsuprarealismul între Paris ºiPraga, în care ºi-au gãsit loculnu numai plasticieni de primãmânã, din aria francofonã, alãturide cehi, dar ºi fotografi din acestareal geografic. De altfel, în ex-punerea permanentã a muzeului,se aflã lucrãri de excelentã facturãdin ºcoala suprematismului rus:Malevici, Lissitzky, Rodcenco,Larionov, Goncearova, Popova,dar ºi Kandinsky, Jawlenski,Kupka, Corinth, Kirchner,

Beckmann, Nolde, Delaunay,Macke, Buchholz, Baumeister,Moholy-Nagy, ºi mulþi alþii.Muzeul este din 1971 o donaþie afabricantului de ciocolatã Wil-helm Hack, care ºi-a pus colecþiala dispoziþia publicului, amator deartã. Aici s-a deschis pe 20 mar-tie 2012 o expoziþie Theo vanDoesburg, pseudonimul lui EmilMazie Kupper.

Olandezul Theo van Does-burg, nãscut în 1883 la Utrecht ºimort la Davos în 1931, se înscrieîn categoria arhitecþilor-pictori, încare gãsim mulþi confraþi: Le Cor-busier, Marcel Iancu, El Lissitzky,slovenul Cernigoj, belgianulBaugniet ºi lista poate continua.În 1917, constituia împreunã cuPiet Mondrian, Van der Leck ºiVilmos Huszar, grupul De Stijl,care avea sã aibã de spus un cu-vânt greu în miºcarea de avan-gardã, alãturi de alte grupãri dinepocã. Doesburg va edita ºi opublicaþie cu acelaºi nume, DeStijl, tipãritã pe rând la Leyden,apoi la Weimar ºi apoi în Franþa,la Meudon. Revista va cuprindetexte atât în olandezã, cât ºi înfrancezã ºi va avea o periodicita-te lunarã între 1917 ºi 1928, inter-

val în care vor apãrea 89 de nu-mere, ilustrate alb-negru. Un ul-tim numãr va apãrea în 1932, de-dicat fondatorului Theo vanDoesburg, decedat cu un an îna-inte. Astfel, De Stijl se înscrie înlista marilor miºcãri artistice eu-ropene din secolul al XX-lea.

Expoziþia de la Ludwigshafen,continuã o serie de manifestãricare îºi propun, ca în jurul uneipiese valoroase de artã moder-nã, existentã în muzeu, sã lãmu-reascã rolul ei în cadrul creaþieirespectivului artist ºi totodatã sãrelaþioneze legãturile cu o seriede alþi artiºti. În expoziþie figurea-zã, ca prieteni de opinii, preocu-paþi de idealuri teoretice comuneºi transpunerea lor în practicã:Mondrian, El Lissitzky, Max Bur-chartz, Moholy-Nagy, Huszar,Van der Leck, Kurt Schwitters,reuniþi parcã într-o întâlnire delucru ºi o veritabilã dezbatere deopinii. De la lucrãrile lui Van Do-esburg, din 1917, de la Leyda, cupeisaje figurative cu bãrci, prin-tr-o metamorfozare treptatã, seajunge la o formã geometrizatã încare liniile dau armonia într-o li-nie polidimensionalã. Arta dese-nului este evidentã ºi în lucrãri

care par neînsemnate, cum ar fisimplele cartoline De Stijl în carearmonia culorilor se îmbinã feri-cit cu cea a liniilor discrete, con-ferind o unitate deplinã, graþioa-sã, dar pregnantã ºi care îmi adu-ce aminte de similarele de la„Contimporanul” ºi „UNU”. Esterecomandabil sã se þinã seama defaptul cã ansamblul tipãrituriloravangardei europene cuprindenu numai reviste, cãrþi, almana-huri, dar ºi elemente mai simple,reduse ca dimensiune, care auînsã o valoare intrinsecã, artisticãºi sentimentalã, cum ar fi cãrþipoºtale, plicuri, anteturi, bande-role, broºuri publicitare sau afiºe.

Câteva exemple de mãiestriecomponisticã graficã din creaþialui Van Doesburg sunt prezenta-te în vitrinele expoziþiei: revistadadaistã MECANO (1922-23)fondatã de artist, care a semnat„sub acoperire” I.K.Bonset, (lã-sându-l pe românul Tristan Tza-ra ani de zile, sã creadã cã estevorba de cu totul alt membru algrupãrii dadaiste olandeze) sauDADA-SOIRÉE, afiº de propa-gandã al turneului dadaist, între-prins în ianuarie-februarie 1923 înOlanda, împreunã cu Kurt

nnnnn FLORIAN COLONAª

expoziþia Theo van Doesburg

Schwitters, prezentat într-o sim-biozã perfectã cu revista editatãde acesta, MERZ, ca ºi broºurileproclamatoare KLASSIEK,BAROK, MODERN din 1921 ºiWAT IS DADA? din 1923. Expozi-þia de la Wilhelm-Hack-Museumpermite o cãlãtorie în lumea unuimare vizionar, care într-o viaþãscurtã, de numai 47 de ani, a fostnu numai un conducãtor de ºcoa-lã, un iniþiator de reviste, dar ºiun suflet ardent, care a ºtiut sãconcentreze în jurul sãu spiritemereu însetate de nou, rãmânândastfel în arta secolului al XX-leadrept un vizionar ºi deschizãtorde drumuri.

Ludwigshafen, martie 2012

Theo van Doesburg - De StijlAvant-Garde book (1920)

þean al Europei neîngrãdite, a firezident într-o altã þarã este înprincipal o chestiune de opþiu-ne, de curaj ºi, nu de puþine ori, ocãutatã experimentare. Acest as-pect al migrãrii poate fi tratatacum ca fiind accesibil, cel puþinla nivel formal, ºi fãrã îndoialã cãasimilarea ºi echilibrul într-unmediu cultural bine închegat, nupoate fi decât un semn de reuºi-tã. Ioan Iacob locuieºte din 1977la Dusseldorf, unde s-a format caartist; Sasha Meret trãieºte din1987 la New York, loc în care arealizat saltul mental fantastic dela obiect-utilitar la obiect de artã;Matei Negreanu stabilit din 1981în Franþa unde, remarcabil, Mu-zeul Artelor Decorative din Parisi-a dedicat o monografie ºi Almaªtefãnescu-Schneider, fugitã ºiea în 1979 din þarã, distinsã cuMarele Premiu Naþional de Grafi-cã al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, care îºi traverseazã des-tinul, deloc accesibil, de artistromân la Dortmund. Mircea Ro-man ºi-a confirmat statutul deartist de top în 1992, la Trienalade Sculpturã de la Osaka, apoi înAnglia, unde a locuit pentru ovreme. Mircea Novac este unuldintre cei care, în mod strãlucit,în anii ’90 a reuºit sã pãtrundã însistemul de galerii din Olanda cuo picturã ce frapa prin desãvârºi-re, ºi, nu în ultimul rând, mezinagrupului, Arina Stoenescu, spiritdeosebit de deschis ºi inventiv,dedicat deopotrivã inspiraþiei deartist, profesiei de ºef de depar-tament în Tehnologia Media aUniversitãþii Södertörn ºi mese-riei de grafic-designer trãitor, din1987, la Stockholm.

Cel de-al treilea volum 7 esteîn pregãtire urmãrind în actuali-tate „Metadecorativul româ-nesc”, ºi va fi lansat cãtre sfârºi-tul acestui an. Pânã atunci 7 (vo-lumele I ºi II) poate fi gãsit înreþeaua librãriilor Cãrtureºti dinBucureºti, Cluj ºi Timiºoara.

Matei Negreanu


rte


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

nnnnn ALAIN JOUFFROYÎn aceste timpuri de foame-te poeticã ºi de cinism, esteo ºansã excepþionalã sã ai

posibilitatea de a vorbi puþin maimult despre Victor Brauner, a cã-rui întreagã operã este o mani-festare extremã de libertate ºi dedragoste.

Scriitorul vorbeºte mereu dincentrul unei cascade. Pãmântulcontinuã sã se învârtã, lumea sãse schimbe, în momentul în careel încearcã sã concentreze întrea-ga atenþie a câtorva cititori asu-pra gândirii sale. Orice problemãdistinctã ºi, în plus, orice proble-mã artisticã deosebitã par sã fielimitate, derizoriu vorbind, încomparaþie cu miºcãrile ºi eveni-mentele care formeazã ºi defor-meazã realitatea în orice moment.De aceastã datã, probabil datori-tã iluziei apropierii, a acestui pre-sentiment pe care-l simþeam dejala sfârºitul anilor ’50 ºi care nu aîncetat încã sã se amplifice dupãpatruzeci ºi cinci de ani, vârtejulcare ne înconjoarã pãrea mai exal-tant decât fusese vreodatã. Prinurmare, este necesar de un fel decuraj inocent ºi liniºtit pentru aînfrunta secretul unui om care ºi-adedicat viaþa ºi spiritul picturii,oricât de aventuroase ar fi, atuncicând prudenþa din ce în ce maimare pe care o cer dificultãþilecotidiene tind sã ne smulgã dincontemplaþie ºi meditaþie.

Din anumite puncte de vede-re, exerciþiul artei nu mai este, înepoca noastrã, decât o plimbarepe tãrâmuri iluzorii, discuþii din-colo de timp, ce se împotrivescabsurdei rutine a vieþii. Totuºi,orice am crede, anumite operecontinuã sã joace rolul celor maimari faruri în acest haos care neface sã pierdem sensul valorilor.Lumina acestor faruri ajunge cuatât mai departe, cu cât se alimen-teazã la sursa emoþiilor ºi senti-mentelor esenþiale ce ne menþinvitali. Oricare ar fi avatarurile salecontinue ºi în ciuda frecventelorpuneri la adãpost ale unei socie-tãþi opresive, arta menþine supre-maþia gândirii ºi a sensibilitãþii.

Astfel arta aºazã lumea actua-lã în totalã contradicþie cu ea în-sãºi. Ea spune un nu hotãrât sim-plificatorilor publici. De aceea,aºa cum au demonstrat anumiþipoeþi în diverse moduri, arta sesubstitue în fiecare zi, ºi din ce înce mai mult, religiei, fãcându-i peoamenii cei mai diferiþi sã comu-nice într-o aceeaºi înþelegere atotalitãþii, în grotele din Lascaux,în faþa câmpului de grâu undeVan Gogh s-a sinucis, în sãlile dinLuvru, a muzeului din Prado sauîn faþa grãdinii simple a unui tem-plu zen din Kyoto.

Artiºtii majori ai secolului alXX-lea au mers mai departe de-cât spectatorii lor în cãutareaunei alte transcendenþe. Ei aucondus sau au lãsat totul în sea-ma improvizãrii în opera lor astfelîncât aceasta reveleazã prin pro-prii lor ochi întinderea a tot ceeace nu este admis, nici creat ºi aceea ce, totuºi, exprimã o realita-te: realitatea viitoare a necunos-cutului. Aceastã parte nedesco-peritã a lumii din care ei au fãcutun model propriu creat de ei în-ºiºi, alãturi de alþi câþiva savanþi,singurii exploratori adevãraþi aidestinului nostru ca întreg. De-alungul operelor lor, în care impo-sibilul nu înceteazã sã se aratesub forma posibilului, arta esteultima insulã de libertate care lemai rãmâne oamenilor.

De aceea este mai importantdecât orice altceva sã apãrãm ºi

Poet, prozator, eseist ºi critic de artã, Alain Jouffroy esteautorul a peste o sutã de cãrþi. S-a nãscut în 1928 la Paris, afost membru al grupului suprarealist (1947-1948), iar André

Breton, René Char ºi Henri Michaux sunt cei care i-au girat primelepoeme. Este cofondator al revistei „Opus International” (revista in-ternaþionalã de artã tipãritã de Georges Fall) ºi a fost directorul revis-tei „XXème siècle” între 1974 ºi 1981. Ca specialist în istoria arteicontemporane el a publicat numeroase lucrãri despre avangardã,dintre care amintim celebra sa antologie criticã Une révolution duregard (1964) ce reuneºte eseurile sale despre pictori ºi sculptori caVictor Brauner, Roberto Matta, Paul Klee, Max Ernst, Hans Bellmer,Germaine Richier sau Enrico Baj. În 1965, se va alãtura grupului „LesObjecteurs” în cadrul cãruia se remarcã artiºti ca Arman, Jean-PierreRaynaud, Daniel Spoerri, Tetsumi Kudo sau Daniel Pommereulle. În2007, Alain Jouffroy a primit Premiul Goncourt pentru Poezie pen-tru întreaga sa operã poeticã.

Prima monografie dedicatã pictorului suprarealist nãscut la PiatraNeamþ, Victor Brauner, l’illuminateur (Ed. Cahiers d’art) de SaraneAlexandrian apãrea în 1954, iar apoi va vedea lumina tiparului albumulmonografic Brauner (1959) de Alain Jouffroy în Colecþia „Le Muséede poche” a Editurii Georges Fall. Fragmentul de mai jos este chiarînceputul acestei cãrþi, tradus dupã ediþia revizuitã ºi corectatã deAlain Jouffroy, cu o nouã postfaþã ºi apãrutã la aceeaºi editurã în 1996.

sã explicãm artiºtii care au reuºitsã ducã mai departe decât alþiiaceastã cucerire a inexprimabilu-lui ºi sã creeze o punte între ceeace este real ºi ceea ce nu esteîncã. Victor Brauner este unul din-tre aceºti artiºti.

Scriu deci aceste rânduri ra-portându-mã la un viitor în careoamenii vor avea timpul sã-ºidedice o mai mare parte a vieþiilor înºiºi. Un text despre un artistmodern nu are sens decât în func-þie de acest viitor. Opera lui Brau-ner este prea bogatã în semnifi-caþii multiple, ea trimite la un preamare numãr de probleme de careoamenii nu au nici mãcar posibi-litatea de a avea cunoºtinþã, pen-tru ca noi sã facem astãzi efortulde a apropia altfel decât prin in-termediul ochilor. Indiferenþa ge-neralã în privinþa poeziei nu esteegalatã decât de cea pe care ama-torii de artã modernã o manifestãfaþã de conþinutul operelor pic-turale. Singurele comentarii pa-sionate care îi animã din când încând pe aceºtia din urmã sunt deordin exclusiv formal ºi estetic.Orice discuþie asupra intenþiilorunui artist ºi asupra implicaþiilorpsihologice ale tablourilor saleeºueazã pe douã planuri, pregã-tite dinainte de retorica locurilorcomune: „mesajul”, considerat opretenþie desuetã ºi ridicolã, ºi«literatura», sinonimã pentru es-teticieni cu „pictura purã”, a ce-lei mai sterile vorbãrii. Astfel esteraportatã pictura la domeniul uti-litar al decorativului. S-ar puteaspune cã toate uºile rãmân bãtu-te de vânt ºi nu-i rãmâne pictoru-lui decât sã le închidã pentru aîncerca sã împodobeascã o casãce se nãruie.

Or, în aceste polemici se scriedeseori cã a avut loc o veritabilã

revoluþie în artã, începând cu1913, la New York, când Du-champ ºi Picabia au creat acoloun scandal la Armoury Show.Uitãm cã pictura ºi-a schimbatesenþa, funcþia ºi, prin urmare,tehnica. ªi dacã unii s-au referitîncã asupra „valorilor tactile” alelui Berenson pentru a judeca în-sãºi calitatea unei opere este pen-tru cã aceºtia nu au înþeles dece-ul ºi nici consecinþele acesteirevoluþii. Totul se petrece ca ºicum criticii de artã din secolul alXX-lea, la fel ca aceia din secolulal XIX-lea, nu reuºiserã încã sã-ifacã pe contemporanii lor sã în-þeleagã cele mai mari cuceriri alepicturii timpului nostru. Conti-nuatorii de astãzi ai lui Goya ºi ailui Delacroix sunt înregistraþi cafenomene din afara seriei, „mon-ºtrii sacri” care sunt înconjuraþide o aurã cu atât mai mare cu câtse cautã sã se pãstreze în jurullor acelaºi academism ºi aceeaºilenevie a spiritului ca întotdeau-na. Cãci degeaba sunt uitate nu-mele lui Chirico, Kandinsky, Miro,Max Ernst, Picasso, Duchamp,fiindcã aura lor nu este conta-gioasã, gloria lor nu schimbã cunimic perspectiva atât de confor-mistã a judecãþilor de valoare asu-pra altor artiºti. Cã Duchamp apictat, de exemplu, Mireasa des-cãlþatã chiar de burlacii ei, esteun caz de care lumea este intere-satã. Uneori se ajunge chiar sãse descopere în acest tablou oextravaganþã genialã. Însã nu i-avenit nimãnui ideea cã aceastãMireasã… a jucat un rol istoricºi a schimbat însãºi noþiunea depicturã: se preferã sã se dea maimultã importanþã unui ready-made „care nici nu a fost semnatcu numele autorului” (Fântânãsau Pisoar), reducând astfel o

Victor Brauner (I)

operã revoluþionarã la un gest dederiziune. Astfel se întâmplã cumajoritatea gãselniþelor revoluþi-onare. Ele reprezintã meteoriþiicare nu modificã deloc spaþiuletern ºi sacrosanct al artei. Artiº-tii adevãraþi continuã sã creezeîntr-un climat de cliºee ºi de pre-judecãþi supraordonate. Motive-

le pentru care sunt aplaudaþi,printre care calitãþile lor plasticeºi decorative, sunt evident sin-gurele care nu meritã nici o aten-þie deosebitã.

Trebuie sã situãm opera lui Vic-tor Brauner în aceastã constelaþiede neînþelegeri, tocmai pentru aînþelege cu ce anume ea poatederanja confortul intelectual alamatorului de artã de pe nivelulmediu. Ea este mai întâi o experi-enþã interioarã, manifestatã dinco-lo de toate artele oficiale. Ea re-prezintã o viziune originalã a lu-mii: omul este redefinit în cadrulei. Ea este într-adevãr o tentativãmagicã de integrare în univers ºi,în aceastã privinþã, mersul gândi-rii care o traverseazã de la un ca-pãt la altul face din ea o cercetarespiritualã comparabilã cu aventu-ra lui Siddhartha.

Se spune cã asemenea ambiþiinu sunt compatibile cu naivita-tea, cu spontaneitatea necesarãpicturii. Dar ne-am înºela. Crea-torului îi este permis orice ºi, deci,orice este posibil. Fiecare dintresurprizele pe care ºi le rezervã luiînsuºi dezvãluie puþin mai multprofunzimea puterii sale de a rea-liza metamorfoze.

Naivitatea favorizeazã gran-doarea ingenuã a imaginii. Eaconduce un artist spre origini,spre esenþial. Tendinþa copiluluide a începe sã punã întrebãri ge-nerale despre situaþia sa în lume,despre originea universului ºidespre moarte aparþine naivitã-þii. Este naiv, ca puþin mai târziu,el sã rãspundã la aceste întrebãri.Metafizica este ºtiinþa întrebãri-lor naive. Iar naivitatea unuipictor este de multe ori condiþiaprofunzimii operei sale.

Prezentare ºi traduceredin limba francezã:

Petriºor MilitaruVictor Brauner - Compoziþie cu portret (1935)

Date post:	19-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	26 times
Download:	0 times

fectul Caragiale - Revista Mozaicul...George POPESCU: Sarea în bucate, adaptare dupã Petre...

Documents