Sfinlii Parinfidespre originile qi destinul
cosmosului si omului
pr. Ioan Icd sr
dr. Alr,xeNDRos Ker-orvnRosdiac. Andrei Kuraevpr. Doru Costache
Ed. a II-a adiugitd
volum realizat;i prefalat de
pr. Ioan IcI sr
(DEISISSibiu 2003
Cuprins
Dr. Kalomiros despre facerea lumii, iad qi slavamateriei gi terapia discursului religios qi pedagogical Bisericii (pr. IoaN IcA) . .
Cele Ease dimineli (dr. AlexaNDRos I(ALoMrRos) . . . . . . 15
Sfatul cel veqnic (dr. ArexaNDRosKALoMmos) . 75
Riul de foc (dr. ALExANDRos KALoMrRos) . . . . 123
Slava materiei (dr. AlaxaNnnos Karournos) . 169
*
Ortodoxie gi creafionism (diac. ANDRET Kuneav)
Logos, evolulie gi finalitate. Spre o solufie
183
247
Dr. Kalomiros despre facerea lumii, iadqi slava materiei gi terapia discursului
religios qi pedagogic al Bisericii
pr. IoaN IcA
Inceputul 9i sfhrqitul lumii gi al umanitdfii, misterul origi-nilor gi al sfdrqitului, destinul nostru temporal qi etern au fostde-a lungul veacurilor o preocupare obsedantl a religiilor qifilozofiilor. Problematica protologicl gi eshatologici e pre-zentd,in toate culturile umanit5lii, incepAnd cu omul arhaic Aisffirgind cu omul modem qi, tot mai mult, postmodem con-temporan. Imaginalia mitologic[ qi speculalia fiozofrcd auconstituit principalele forme ale r[spunsului uman dat acesteienigmatice probleme. incepdnd cu Grecia anticd, acestoraavea si li se opuni in cultura europeani qtiinfa, la sffirgitulAntichitltii apir6nd qi solicitarea Revelafiei cregtine. Mitolo-gi4 filozofia, gtiinla pi teologia vor constitui astfel parteneriiunui dialog peren, c6nd pagnic, cAnd polemic, care constifuie5i substanfa qi orizontul de nedepiqit al culturii europene p6ndin zilele noastre.
Privind lucrurile din perspectivd creqtind, teologia Bisericiia incercat mereu sd exprime gi s[ justifice Revelafia biblicdprivitoare la geneza gi sffirqitul omului gi lumii in delimitare;iisau convergenli apologetic[ cu viziunile paralele ale filo-zofiilor gi qtiinlei dominante intr-o epoci sau alta. in Anti-chitate Ei in Evul Mediu in prim-plan a stat realizarea uneiconvergenle in acelagi timp critice gi pozitive intre Revelaliabiblica frlozofta neoplatoiric[ ori aristotelici qi gtiin]a astro-nomicd ptolemeici la care se adiuga medicina galeniend.Pornind de aici, teologia medievali a creat un model al gene-
zeibazat pe integrarea datelor revelate intr-un sistem al lumiioferit de filozofia gi gtiinla antic6. Acest sistem teologico-filozofic cu puternice valenle sociale conservatoare a fostins[ dinamitat, incepdnd cu Renagterea, de gtiinfa modern[clasicl galileo-newtoniani. Pe fondul mentalitdlii iluministedin secolul XVIII gi al pozitivismului din secolul XD(, pdreasi se fi instaurat un conflict iremediabil qi definitiv intre gti.in!6 9i teologie (Biblie), intre raliune gi credin!6. O ultimlfazd a acestui conflict l-a reprezentat manipularea ideologicdagresivd a gtiinlei in sens materialist gi ateist militant insocietdlile est-europene aflate sub dominalia comunismuluimarxist-lenini st-stalini st.
Pentru atenuarea acestui conflict s-au incercat diversesolulii apologetice, combin6nd o atitudine pozitld, respectiv,negativi (de respingere) a qtiinlei modeme gi o lecturi realisti,respectiv, simbolicd a datelor revelate ale Bibliei. Nici unadin incercdrile de congruenfd nereuqind si se impun6, Eerrczagi sfhrqitul lumii, raiul qi iadul, au continuat si fie problema-tice pentru conqtiinfa omului contemporan. Ceea ce a fost gi
este inci de naturi a alimenta solufii ideologice facile de tipexclusiv, fundamentalist, atAt gtiinlific, cdt gi religios; astfel,evolufionismului i s-a r[spuns simetric (mai ales din tablraneoprotestant[) printr-un aga-zis,,creafionism gtiinf,fic"I. Tre-buie recunoscut insi c[ actualmente datele conflictului/dialo-
I A se vedea in acest sens: Crealionismul stiinliJic, editat de dr. H. M.MoRRIS, director al Institutului de Cercetdri Crealioniste, (trad. rom. dr.Iosif Jon), Societatea Misionari RomAni, 1992.
O masiv6 ,,recep{ie" din viziune ortodoxd a perspectivei fundamentalistprotestante a,,crea{ionismului qtiinlific" a oferit recent ieromonahul ameri-can convertit Seraphim Rose (1934-1982) intr-un masiv volum: Genesis,Creation and Early Man. The Orthodox Christion Vision, St. Herman ofAlaska Brotherhood, Platina CA, 2000, 709 p., apdrut gi in traducere rom6-neasci: Cartea Facerii, cartea lumii Si omul inceputurilor, trad. C. F6ge-(eanu, Ed. Sophia, Bucuregti, 2001. DificultElile argumentelor sale sesizatein recenzia critic6 a lui George 9i Elisabeth Theokritoffin St. Vladimir'sTheological Quarterly 46:,4 (2002), p. 365-390, sunt remarcabil evidenfiatein rEspunsul dat de diaconul Andrei Kuraev in eseul ,,Ortodoxie qi crea{io-nism" tradus mai jos gi de excelentul studiu ,,Logos, evolulie qi finalitate.Spre o solu(ie transdisciplinari" al p6rintelui Doru Costache reprodus qi elin acest volum.
gului intre qtiin!6 qi revelafie, intre cunoagtere qi Biblie,'s-aumodificat considerabil fa!5 de cele de la sfhrgitul secoluluitrecut gi inceputul secolului nostru. R[sturndrile cele maispectaculoase au avut loc in gtiinli: frzica relativist-cuanticl a
repus in discufie nofiunile consacrate ale frzicii (qi metafizi-cii) clasice bazate pe dualismul timp-spa{iu, subiect-obiect,cauzd-efect, materie-spirit (informafie), oferindu-ne spectaco-lul fascinant al unui nou univers teocosmoantropic dominatde conexiuni surprinzitoare intre pa(i $ intreg, om qi univers,observator gi realitate, spirit gi materie-energie-informafie,macrocomos gi microcosmos. Recunoscute in principiu detoate religiile gi misticile umanitlfii gi stdnd - recentratehristologic
-labaza practicii sacramentale, etice gi mistico-
ascetice a Bisericii, toate aceste conexiuni respinse ca magiegi superstilii de gtiinla pozitivisti, reapar oglindite in modsurprinzitor in structurile ultime ale realitilii situate dincoacede clivajul dualist spirit-materie, qi spre care deschide acces
,,metarealismul" gtiinfei contemporane2.O anumit6 crispare in fala gtiinfei contemporane face insd
ca teologia ortodox[ actuald (traumatizatl de materialismulexacerbat qi evolu{ionismul agresiv al pozitivismului gi mar-xismului) sd amdne o deschidere real6 fafi de acest universfascinant qi atdt de pasionant. NefEcdnd suficient distincliaintre gtiinfa autentici qi manipularea ei ideologic6, simplifica-toare, exegezele teologice ale genezei biblice sunt mai degrabirare gi, oricum, rezervate fafd de gtiinf6. Exemplul relativ re-cent al lecturii primelor capitole din cartea Facerii intreprinsede Mgr. Jean Kovalevsky este elocvent in acest sens. El pre-feril aniliza semnifioaliilor simbolice,,meta-matematice, meta-qtiinfifice gi meta-metafrzice" ale lirnbajului sacrul al cnrfiiFacerii printr-o lecturi ezoterici, de tipul Cabalei3. Conformacestei exegeze, in primele trei zile ale crealiei Dumnezeu
,,diferenfiazi" elementele din care in cursul celorlalte trei zile
2 Cf. excelentele dialoguri ale lui J. GutrroN, membru al Academieifranceze, cu Gnlsura $i IGoR BocDANov din volumul Dumnezeu Si Stiinlo(Grasset, 1991); trad. rom. pr. Ion Buga, Ed. Harisma, Bucureqti, 1992.
3 Cf., de exemplu, JEAN KovALEvs:<v, Taina originilor, cuvAnt inainte
9i traducere Dora Mezdrea, Ed. Anastasia, Bucuregti, 1996, p. 17 ,21 etc.
creatia (apa, pdmdntul), nu Creatorul, face s[ evolueze diferi-tele specii ale naturii. Cu alte cuvinte, pe o interpretare ezote-rici a primelor trei ,,zile", exegetul grefeazd legea,,biblicd" a
transformismului speciilora. Referatul biblic al erealiei ar de-
scrie, agadar, o cosmologie gi antropogonie ezoteicd deschi-zdnd spre o hierogonie mistico-simbolici, gi in care iqi glsepteun loc limitat gi perspectiva evolufionismului qtiinlific mo-dem. Situafia n-a scdpat vigilenlei traducdtoarei in limba ro-mAnd care se gribeqte si previni eventualitatea unor ,,nein!e-legeri" sau chiar ,,reacfii de respingere teologicd" a speculafi-ilor asupra ,,transformismului" (fie el qi limitat) prin recursulautoritativ -
qi deci irelevant ca argument - la,,mdrturia a
doud personalitdli din lumea Ortodoxiei romdneqti"s: NaeIonescu gi Nichifor Crainic, ambii antievolulionigti declarafi.Din nefericire, degi invocali ca autoritdli, aceqtia din urmi nudispuneau nici de competenfa qtiinfificd necesard care si lesuslin[ integral evaludrile, nici de o erudilie patristicl sufi-cientd care si le fi.rndamenteze teologic aserfiuni apodicticediscutabile pe acest teren.
Atuul fundamental al exegezelor biblico-patristice cu pri-vire la geneza qi sf6rqitul lumii qi al umanit[fii grupate in fra-ducere in acest volum line tocmai de dubla abilitare a autoruluilor. Teolog laic grec (decedat in august 1990), dr. AlexandrosKalomiros a studiat in tinerele nu teologia (cun ar fi vmt), ci,la dorinta familiei, medicina. Dupi studiile medicale in Greciaqi Elvefia, a funcfionat ca medic chirurg ortoped in Tesalonic.Toati viala a rlmas un impdtimit al teologiei Sfinlilor Pdrinligi tur militant zelos (pleddnd cu alte cuvinte p6n6 la excespentru rigorismul canonic Ai ecleziologic merg6nd pini laintrarea in schisma vechilor calendarigti) in favoarea uneiOrtodoxii tradilionaliste, pronunfAndu-se cu patos impotrivapseudo-innoirilor superficiale ale vielii teologice, religioaseqi ecleziale tradilionale. Atitudinea sa criticl la adresa exce-selor modernitilliiviza insi aspectele ei ideologice, nu qtiinli-fice. Ca un bun grec, dr. Kalomiros era convins de faptul cI
o lbid.,p.37-38,29.s lbid.,p.B_9.
ldcvlratul conflict nu este intre raliune gi credinld, ci doarirrtre un anume gen de qtiinld qi o anume formd de teologie;prin urmare, acest conflict existd nu intre qtiin!6 ca atare qiItcvela(ia in sine, ci intre schemele interpretative ideologice incarc acestea au fost prezentate apologetic. Principala respon-sabill pentru aceastd stare de fapt a fost filozofia Antichitdfiilirzli, ale cirei axiome s-au infiltrat masiv in teologia medie-valf,, dar au fost menlinute gi in qtiin{a clasicS.
Ralionalismul qi determinismul filozofic antic p[truns intcologia scolasticd qi, de aici, in gtiinla clasici, au reuqit s6dcz,afecteze atAt Revela{ia biblic6, cdt gi gtiinla modemi, con-tlucind la o profundd diviziune cosmologici gi antropologicd.Accst ralionalism este vinovat pentru obsesia statismului gilixitltii speciilor, pentru refuzul evolufiei qi al timpului catlirnensiuni constitutive ale naturii in ansamblul ei.
()r, qtiinta neclasicd contemporand descoperi tocmai ceeacc l;acerea gi Biblia revelaseri deja (iar cregtinii uitaserd subprcsiunea axiomelor filozofiei antice): conectivitatea univer-sllil, legdtura intimi in timp gi spaliu a tuturor fiinlelor indi-viduale qi a speciilor lumii materiale, unitatea esenliali dintrenrturl gi om, dintre macrocosmos qi microcosmos, dintre in-ccputul qi sfdrqitul intregii creafii. Aceste conexiuni au fostruilatc in teologia medieval[ occidentali reconfiguratd deAugustin pe liniile de for!6 ale neoplatonismului iar de Tomatl'Aquino pe cele ale aristotelismului, filozofii caracterizateprin teama de migcare gi fixalia obsesivd pe stabilitate. Teo-logia scolasticd a validat astfel modelul cosmologic geocen-lric rcgresiv al lui Ptolemeu, conform ciruia universul se pre-zcnta sub forma a noul sfere concentrice transparente puse intrriqicare de un primum movens divin situat in exteriorul lor.lixista o diferenld esenliald intre migcarea circularl perfectd acorpurilor ceregti trans-lunare gi miqcarea haotici degradantlrr clcrnentelor de pe pim6nt. Situat in zona sublunari, in chiarecrrtrul universului, pdmdntul supus ororilor schimbdrii eralocul cel mai abject din acest univers inchis. Circularismul(rlbrismul), geocentrismul qi dualismul erau dogmele acestuirrnivcrs inchis ce se prezenta ca ,,un cuib de sfere rotindu-seirr iurul lor inqile gi rdmAndnd totugi pe loc Ai ascunz6ndu-qi
secretul ru$inos: acel cenfru de infeclie izolat in carantinasublunarl"6. Acest model va fi ,,perfecfionat": el era alc[tuit
vedem in Divina Comedie a lui Dante - din Dum-nezeu * 9 sfere cereqti + 9 etaje ale muntelui purgatoriului +9 cercuri concentrice ale infemului; in centrul lumii fiind ia-dul, acest univers static devenea de fapt ,,diavolocentric"T.,,Umbra l[sat[ de Augustin a fost intunecat[ qi deprimant6":pe de o parte, o dati cu el ,,creqtinismul absoarbe neoplato-nismul"s -
prin care ,,universul a fost recongelat iar qtiinlaparalizatd" -, iar pe de alti parte, tot el este inventatorulfunestei doctrine a ,,picatului originar" gi ,,predestinafiei".Pundnd in centrul cregtinismului occidental iadul, picatul qi
culpabilitatea, doctrina augustiniani a avut consecinle drama-tice pentru intreaga civilizalie occidental5 at6t tn Evul Mediu,cdt, mai ales, in zorii epocii modernee. Prin greqeala lui Adamqi a Evei intreaga umanitate pdc[toas[ a devenit o ,,mas6damnat[" vinovat[, incapabili de virtuli prin ea insigi qi
wednici de distrugere qi de iad. in mila Sa, Dumnezeu igirdzbund dreptatea ultragiatd revirs0nd-o nu asupra noastr6, ciasupra Fiului Siu pe Care Il lasi s[ moarl pe cruce in loculnostru - esenla misiunii Sale fiind concentratl in acest sacri-ficiu substitutiv.
,,Cdnd recitim nenumdratele afirmafii de altidatd despre
micul numir al celor alegi qi despre duritatea <r[zbun[-riloo> divine, suntem frapali de coexistenla in acelagispirit a doui imagini contradictorii despre Dumnezeu,una subliniindu-I dreptatea gi cealalti indurarea, astfelincdt se pare ci doui sentimente igi impart congtiinfa: o
6 ARrnun KoesrLER, Lunaticii. Evolulia concepliei despre univers de laPitagora la Newton (1959), trad. rom. Gh. Stratan, Ed. Humanitas, Bucu-regti, 1995, p. 55. Sau: ,,univers gradat in mod pedant, invelit in sfere decelofan gi pdstrat de Dumnezeu in sertarul congelatorului ca s6-i ascunddrupinea etemd" (p. 8a).
7 lbid.,p.82.' Ibid., p.74.' Cf. JenN DELUMEAU, Pdcatul Si frica. Culpabilizarea tn Occident
(secolele XIII*XI/IID (1983), trad. rom. de I. Ilinca qi C. Chiriac (vol. I);M. Ungurean qi L. Papuc (vol. II), Ed. Polirom, Iaqi, 1997-1998, 2 vol.,mai ales cap. 8-9, vol.1,p.290 sq.
10
urd refulati, dar prezentd,fald de persecutor qi o dragosteafirmatd cu tdrie. I...] O asemenea ambivalen{d afectivleste considerat[ de psihiatrii nucleul newozei obsesio-nale. Prezenla simultand a urii refuzate gi a iubirii ac-centuate chiar prin apdrare, iati conflictul care provoacdnewoza qi risci sd-l eplizeze pe subiect intr-o luptd in-temd fird sfhrgit"ro.
l{cfulatd, autoagresivitatea se defula in violen}a anatemeloraruncate de Bisericd impotriva picdtogilor. Imaginea Dumne-zoului ,,persecutor" e legati inextricabil de ura pentru trup qitlorin{a de a pedepsi qi autopedepsi. Acest creqtinism dolorist,sado-masochist qi (auto)mutilant e alimentat de ,,fantasmaobsesiv[ a unui Dumnezeu care impune supliciul mo(ii Fiuluis:Iu pentru a-gi putea potoli mdnia [...], pentru a <<satisface>>luria unui Dumnezeu lezatin onoarea sa in urma unui con-llict de moarte dintre el qi om"rr. Pastoralia sumbru drama-lizatd qi culpabilizarea apdsitoare rez;ttltatil din aplicarea inpraoticd a doctrinei augustiniene atdt in catolicism, c6t qi inprotestantism a fost principala responsabild pentru decreqti-rurrea qi ateismul Occidentului12. in mare mdsuri ateismulestc crealia Bisericii occidentale. La concluzii similare, darpc cdi pur teologice, ajunge recent gi teologul catolic francezlfrangois Bruner3. El vorbeqte deschis despre ,,Dumnezeulsadic al teologiei [occidentale augustiniene - n.n.] tradilio-nalc", ,,acest Dumnezeu al iubirii care pare sd aibd un gustlirarte morbid pentru suferinfd; ipi iubeqte victimele intrucAtvairr felul contelui Dracula" etal6nd, in plus, qi ,,un coeficienttlc inteligenfd redus"r4.
,,Exist6, totugi, chiar de la inceputuri o altd versiune acreqtinismului care d6inuie pdn[ in zilele noastre gi carea refuzat intotdeauna aceastS grozdvie: tradifia creqtini-
"'Ibid.,p.3s4.tttbid.,p.356.rr
J. Drruveeu , Le pdchd et la peur, Paris, 1983, p. 627; trad,. rom. cit.,vol. ll, p.279.
" F-. BRuNe, Hristos Si Karma. Spre reconciliere? (1995), trad. rom.I Vclcscu, Ed. Univers enciclopedic, Bucuregti, 1991,p. 15*35.
" lbid., p. 17-18.22,3s.
l1
lor din RisIrit, reprezentali astizi de c[tre Bisericile Or-todoxe. Ceea ce aratl acest refuz e, paradoxal, faptul cda existat un moment in istoria lor cind unii teologi rlsi-riteni au incercat s[ introduc[ aceste categorii occiden-tale. Reaclia pomiti din adAncul traditiei lor a eliminatindati aceastd caricaturd a iubirii lui Dumnezeu"ls.
Unul din teologii ortodocgi contemporani care au reafirmatinvilitura biblicl qi patristici autenticd despre lume gi om,despre geneza gi destinul lor eshatologic impotriva degenerd-rii lor filozofico-scolastice este gi dr. Alexandros Kalomiros.Cele patru eseuri ale sale traduse in acest volum ne oferi subtitluri tradilionale trei lecturi incitante. Acestea au drept teml1) referatul biblic al crea{iei intr-o excelenti gi unici in felulei dublS exe gezd: gtiinlific-naturali gi profetic-hristologici;2) natura ultimd a iadului gi raiului ca experienle simultane(in funclie de disponibilitatea spiritual[ a omului) ale acelu-iaqi Riu de foc al Iubirii divine; gi 3) adeviratul cregtinism careligie a mdntuirii trupului,nu de trup. Religie a intrupirii luiDumnezeu gi a indumnezeirii/invierii omului intreg, Ortodo-xia face din creqtinul ortodox un materialist, dar, in acelagitimp, omul cel mai duhovnicesc (sd ne amintim de taina mate-riei transfigurate qi materialismul mistic despre care vorbeqtein finalul Dogmaticii sale pirintele Dumitru Stdniloae).
Claritatea expunerii face inutil5 rezltlmarea argumentalieidesftqurate. Cititorul atent poate constata singur, la capdtullecturii, pe l6ng5 perspicacitatea qi realismul observafiilor exe-getice coerenla viziunii teologice qi soliditatea gi prospefimeaargumentaliei biblice Si patristice. Doresc sE subliniez in
ts lbid., p. 19. O tentativd salutar5, chiar dac6 parfiali, de a eliminasechelele unui augustinism degenerat gi excesele concep[iei anselmiene ardscumpirdrii substitutive qi teoriei satisfacfiei, face Noul Catehism alBisericii Catolice (1992). O revenire clar6 la poziliile patristicii ris6ritenein ce privegte iadul qi pedepsele lui au intreprins HeNzu oe Lueac (Sur lechemin de Dieu, Paris, 1956, p. 187-188 9i n. 42) 9i HeNs URS voNBeI-ruesen in opusculele Hoffnungfilr alle,Einsiedeln, 1981 qi, respectiv,Klein Diskurs iiber die Hdlle, Ostfrldern, 1987 (trad. rom. Al. gahighian:H. U. voN Belruesen, Mic discurs despre iad, Ed. Anastasia, Bucuregti,1984).
t2
principal efortul salutar in direclia necesarei deconstrucfii arezistentelor filozofeme scolastice ce paruziteazd incd discur-sul teologic contemporan cu crispdri angoasate in fala evolu-1iei, cu refuzul spiritualist al realitdlii migcirii gi devenirii cus€ns a lumii materiale, sau cu persistenla tenace a ororii fan-tasmei Dumnezeului pedepsitor qi autor al iadului. PAni cAndaceste relicve ralionaliste sau fantasmatice (a c6ror exorcizarea frcut justificarea tuturor gnozelor, ezoterismelor qi ideolo-giilor antice sau contemporane) nu vor fi depaqite, nu poate fivorba de o inlelegere autenticd a Revelaliei biblice. Gradul incare vom fi ,,gocafi" de lectura acestor eseuri teologice vaconstitui un barometru fidel al disponibilitilii sau indisponi-bilitifii noasffe mentale gi psihologice de a recepta interpre-tarea provocatoare qi benefici a acestei Revelalii la adresaschemelor dualiste sau moniste inadecvate, c6nd nu de-adreptul primejdioase, prin care rutina scolastici a unei anumeteologii sau a catehismelor, ideologiilor sau ezoterismele con-temporane pune surdine noutdlii mereu proaspete gi surprin-zAtoare a adevlratei Tradilii. StrIinI de orice fundamenta-lisme exclusive - filozofice sau qtiinfifice
-, adevdrata Tra-dilie nu e muzeu, ci acfinlizarea dinamicii deslv6rqitoare acreafiei, m6ntuirii qi deslvdrgirii cosmosului 9i omului inHristos qi intr-o Biseric6 dinamic5.
lntr-un context in care transmiterea credinfei creqtine orto-doxe este o urgenld misionard, dar este serios pusd in crizi nunumai de ideologii sau gnoze anticregtine, ci qi de schema-tismul abstract, de eticismul utilitarist sau exacerblrile pietisteale unui ,,creqtinism" schizofrenic qi crispat defensiv. Eseuriledoctorului Kalomiros gi ale remarcabililor tineri teologi orto-docqi din noua generafie cum sunt diaconul Andrei Kuraev qipreotul Doru Costache se pot constitui nu in ultimul r6ndpentru preoli gi profesorii de religie intr-o bineveniti terapiepurificatoare a discursului catehetic qi a pedagogiei religioasea Bisericii.
t3
