REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · BOCªA CULTURALÃ ½ 1 REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ...

BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XVII. NR. 4 (95) / 2016

In memoriam N.D. PÂRVU

Cât de ingratã e memoria oamenilor!Am cãutat în Dicþionar al Scriitorilorbãnãþeni numele lui N.D. Pârvu, dar nul-am gãsit. Nici în dicþionarele scoase deBiblioteca judeþeanã Timiº. Doar înDicþionarul scriitorilor din Caraº-Severinam putut sã-mi reamintesc de uica Laie.Trebuie sã mãrturisesc de la început cãmie mi s-a pãrut a fi una din cele maifermecãtoare personaje-personalitãþi aleculturii ºi literaturii bãnãþene. El ºi DorianGrozdan. ªi, ca sã vã ofer un argumentpentru aceastã afirmaþie, daþi-mi voie sã-lcitez pe criticul literar Nicolae Þirioi: „Poezialui N.D.Pârvu reflectã nota de umor blajina bãnãþenilor, cu observaþia cã de astã datãea se exprimã printr-o pornire ciudatã deautopersiflare, de autoapreciere.” Aº intraîntr-o oarecare contradicþie cu Nicolae Þirioi,criticul ce a înþeles cel mai bine, dupãpãrerea mea, literatura bãnãþeanã pânã lacel de al doilea rãzboi. (vezi Premise literare,Ed. Facla 1976). Cã bãnãþenii au un umorblajin, treacã-meargã, esenþial mi se parecã au umor, dar cã eblajin, acesta se mai poatediscuta. Nu sunt de acordcu pornirea ciudatã deautopersiflare subliniatãde critic. Ba, aº declara,cum o fac aproape defiecare datã, cã mai alescei din Banatul de munte,mai cu seamã cãrãºenii ºi

Ion Marin Almãjan

almãjenii au o predilecþie pentru aceastãautopersiflare, autoironie, care mie mi separe semnul unei superioritãþi spirituale.

Am insistat asupra acestui aspectîntrucât N.D.Pârvu sã zicem cã profesa ºi înraporturile noastre de toate zilele umorul,ironia ºi autoironia. Avea, ce-i drept, glasulmolcom, vorba dulce a bãnãþeanului. Maimult decât atâta, în apartamentul sãu dinCircumvalaþiunii, unde locuia alãturi denãzdrãvana sa soþie, doamna Cinci, aveauloc adevãrate ºedinþe de cenaclu abãtutemai ales în partea glumei, a umorului. Celce intra pentru întâia datã în casa familieiPârvu N.D. era obligat sã scrie câteva cuvintepe oricare perete al sufrageriei ºi sã sesemneze. Cu timpul, camera s-a umplut degândurile ºi semnãturile confraþilor, mulþidintre ei ajunºi acum oale ºi ulcele vorbaþãranilor din Cãraº. Nu ºtiu ce s-a ales deacest apartament ºi de sufrageria care aconstituit o filã din istoria literaturii bãnãþeneºi nu doar. Probabil, noul proprietar a trascu bidineaua peste acele mâzgãleli fãrã nici

un sens.Rezum, afirmând cã

poetul, dramaturgul, umo-ristul ºi profesorul univer-sitar N.D. Pârvu, o scurtãperioadã chiar decan alFilologiei timiºorene, a fosto personalitate importantãa culturii Banatului ºi unom deosebit de fermecãtor.

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

Fiºã de dicþionar

PÂRVU, NICOLAE D. Scriitor ºi psiholog.S-a nãscut la Bocºa Românã în 6 septembrie 1915,jud. Caraº-Severin. S-a stins în 8 iunie 1986 ºieste îngropat în Cimitirul Eroilor din Timiºoara.Licenþiat al Facultãþii de Psihologie ºi Pedagogiedin Cluj (1940), doctor în filosofie (1942) al aceleiaºifacultãþi. A fost conferenþiar la Universitatea „BabeºBolyai” din Cluj, decan al Facultãþii de Psihologie,profesor la Conservatorul „Gheorghe Dima” dinacelaºi oraº, s-a format ca un bun specialist. În1967 se transferã la Timiºoara. Aici este decan alFacultãþii de Filologie, apoi ºef al Catedrei dePsihopedagogie din cadrul universitãþii pânã lapensionare (1977).

„Pe Nicolae Pârvu este foarte greu sã-lcaracterizeze cineva succint, din cauza firii salecontroversate, a multiplelor preocupãri ºi intereseºi mai ales, din cauza contradicþiilor care-i colorauconduita. Mai mult închis decât sociabil, mai degrabãrevoltat decât resemnat, aparent mai docil decâtrãzvrãtit, adeseori mai grav decâtsuperficial, N. Pârvu se lasã greuîncadrat într-o tipologie obiºnuitã.Aproape niciuna din laturile caracteruluisãu nu se conformeazã unui profillinear, unei descrieri simple, unui modelcomun. Ceva ieºea totdeauna în evidenþãîn comportamentul sãu, ca inedit,neprevãzut, original: de la gusturi,cuvinte, opinii ºi pânã la îmbrãcãminte,reþinând atenþia ºi stârnind uneori unzâmbet de aprobare sau de mirare. DarPârvu nu fãcea caz de aceste „ciudãþenii”ale conduitei sale, dimpotrivã, le integraseca elemente fireºti ºi le considera câtse poate de „ale sale”. Mucalit cu ceidin jur, nu se cruþa nici pe sine, fiindadeseori ironic cu propria sa atitudinede „paor” sau de om „care se ridicãspre culturã”. Cu toate acestea, noteleamintite nu-l fãceau dezagreabil, cidimpotrivã, replicile neaºteptate,observaþiile inedite, preocupãrileoriginale, aprecierile personale, toatetrezeau un interes îndreptãþit în cei dinjur ºi/l fãceau simpatic ºi interesant.Cu el ºedinþele erau antrenante,dezbaterile neaºteptate ºi substanþiale,iar concliziile neprevãzute ºi relevante.”(D. Salade)

„N.D. Pârvu este – în conºtiinþanoastrã, a celor ce i-am gustat adesea,

la atâtea reuniuni colegiale, scânteietoarea vervãsatiricã, spiritul sãu savuros de bãnãþean bonom,gata oricând sã participe la un dialog al floretelor– în primul rând un poet de un farmec particular.”(Anghel Dumbrãveanu)

„Pãºind dincolo de prestaþia interdisciplinarã,exercitându-ºi cu succes condeiul în poezie ºi teatru,ca ºi în eseul de culturã, Nicolae Pârvu adaugãcalitãþilor sale de distins dascãl ºi de om de ºtiinþãatributul râvnit de el de autentic om de culturã.”(Ion Radu)

A colaborat la: „Fruncea”, „Tribuna”, Teatru”,„Steaua”, „Iaºul literar”, „Orizont”, „Cronica”, etc.

Volume: Metoda evaluãrii. Sibiu. EdituraUniversitãþii. 1942; Studii de psihologia artei.Bucureºti. Editura Didacticã ºi Pedagogicã. 1967;Teoria educaþiei; Drumul spre personalitate;Comportamentul psihologic al talentului muzical;Buletin meteorologic (versuri). Bucureºti. Editurapentru Literaturã. 1969; 111 epigrame. Timiºoara.1971; Epigrame ºi epigramiºti. Timiºoara. Facla. 1975;Dansul sãbiilor. Timiºoara. Facla. 1975; Prietenul

meu, vântul (versuri). Timiºoara. Facla.1978, Stana (teatru), Avram Iancu(teatru).

Re fer inþe : Mic dicþionar alpersonalitãþilor culturale din Caraº-Severin/ Gheorghe Jurma. Reºiþa. 1976,p. 31 - 32; Magazin literar al AsociaþieiScriitorilor din Timiºoara, 1982/ Mirceaªerbãnescu, Cornel Ungureanu, LucianAlexiu, Paul Eugen Banciu....- Timiºoara,1981, p. 39; Portrete de universitariclujeni/ Dumitru Salade.- Cluj-Napoca:Presa Universitarã Clujeanã, 1997, p.141 – 153; Scriitori ºi lingviºti timiºoreni(1945 – 1999): dicþionar bibliografic/Aquilina Birãescu ºi Diana Zãrie.-Timiºoara: Marineasa, 2000 (BibliotecaJudeþeanã Timiº), p. 172 – 173;Personalitãþi de marcã din Timiºoara, laTimiºoara ºi noi la ele acasã/ Pavel ºi IonPetroman. Timiºoara. Eurostampa. 2008;Cãrãºeni de neuitat V/ Petru Ciurea ºiConstantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa.2010, p. 67 – 71.

Referinþe critice: Mãrgineanu, N.Tribuna, nr. 22, 30 mai 1968; Nicu,Dumitru. România literarã, nr. 38, 18sept. 1969; Indrieº, Alexandra. Orizont,nr. 10, octombrie 1969, º.a.

Gabriela ªerban

In memoriamIn memoriamIn memoriamIn memoriamIn memoriam


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteFESTIVALUL CONCURS DE

CREAÞIE ªI INTERPRETARE APOEZIEI ÎN GRAI BÃNÃÞEAN

„TATA OANCEA”EDIÞIA A XL-A

BOCªA 25 – 26 NOIEMBRIE 2016

Ediþia aniversarã, a 40-a, a celui mai prestigiosfestival de gen din spaþiul românesc dedicat graiuluibãnãþean a stat sub semnul aniversãrilor bocºene:135 de ani de la naºterea celui omagiat, PetruE.Oance – TATA OANCEA, 135 de ani de lanaºterea protopopului Mihail Gaºpar ºibineînþeles cei 40 de ani de la prima ediþie afestivalului bocºean.

Scopurile acestei manifestãri culturale sunt,pe de o parte omagierea marelui om de culturãbãnãþean, TATA OANCEA, cel care a dus faimasatului natal Vasiova în întregarealul bãnãþean dar ºi românesc,iar pe de altã parte conservareaºi promovarea rostirii bãnãþene.

Putem spune, fãrã falsãmodestie sau mai bine zis cufala bãnãþanului, cã într-adevãrfestivalul nostru este unic înRomânia: promoveazã poeziascrisã ºi rostitã, dar mai alesoriginalitatea: subdialectulbãnãþean. Fiind cel mai longeviv– 40 de ani, cel mai amplu –douã secþiuni, una dedicatãcopiilor, iar cealaltã adulþilor ºicel mai mare – este cunoscutãemulaþia de copii, an de anurcând pe scena Casei Orãºeneºtide Culturã din Bocºa peste osutã de copii din Banatul istoric,iar participarea bãnãþenilor dindiaspora confirmã valoarea denetãgãduit a manifestãrii culturale care a devenitun simbol al oraºului sau mai bine zis un „brandbocºan”!

Prima zi, 25 noiembrie 2016, a fost întotalitate alocatã tinereþii, preºcolarii ºi elevii veniþidin douã judeþe, Caraº-Severin ºi Timiº, din douãzone folclorice, cea de munte ºi cea de câmpie,dar ºi din unitãþi ºcolare de prestigiu ºi-au etalatfrumoasele costume populare, dar mai ales talentulîn ale recitatului. Desigur, ca la orice concurs auexistat premianþi, dar fiecare participant a primitcâte o diplomã care atestã faptul cã toþi, dar

absolut toþi, au fost scriºi cu litere mari pe o paginãde istorie contemporanã a literaturii dialectale, înspeþã a poeziei în grai bãnãþean. Publicul prezentîn sala de spectacole a savurat farmecul graiuluibãnãþean, încurajând prin numeroase aplauze lascenã deschisã toþi participanþii, peste 120!!! Desigurcã printre poeziile recitate s-au regãsit ºi celescrise de Tata Oancea, dar spre bucuria juriului ºia iubitorilor de poezie au fost recitate ºi poeziiscrise de „clasici” ai literaturii dialectale, dar ºi decontemporani, unii fiind chiar prezenþi în salã, încalitate de…spectatori. De remarcat faptul cã însãºiprezentatoarea a fost o tânãrã bocºeancã, pe numeleei Andreea Dalea, elevã în Timiºoara, care s-aachitat cu brio de greaua misiune, aceea de-aaduce în faþa publicului spectator „actorii” acesteiediþii, dar ºi faptul cã s-au regãsit ºi creatori depoezie în grai printre concurenþii la secþiuneainterpretare copii, ceea ce ne aratã faptul cãexistã „urmaºi”! Ziua s-a încheiat cu un spectacolsusþinut de cei mai mici dansatori ai ansamblului

„Bocºana”, dar ºi cu premiereacelor mai buni recitatori.

Cea de-a doua zi, 26noiembrie 2016, a adunat „spumapoeþilor” dialectali în Bocºa, peste20 de creatori fiind prezenþi încãde la primele ore la manifestareanoastrã, ceea ce demonstreazãfaptul cã Bocºa a fost, este ºirãmâne „centru l poez ie idialectale” din Banatul istoric!Debutul a fost fãcut de vizionareaunui film documentar despreviaþa ºi opera lui TATA OANCEA,realizat de Vasile Bogdan ºi DianaTrocmaier de la TVR Timiºoara,film premiat la numeroasefestivaluri de gen din þarã. Masarotundã cu tema„Literaturadialectalã” a dat prilejul celorprezenþi sã se bucure de creaþiilepoeþilor participanþi, fiind citite

sau recitate creaþii proprii care au fãcut deliciulpublicului. Anul acesta prezenþa fraþilor din provinciaVoivodina (Serbia) a fost una mai consistentãdecât în alþi ani, onorând cu prezenþa creatori dinSãrcia, Mesici ºi Torac (cei din urmã susþinând ºiun spectacol folcloric!), dar trebuie, în acelaºitimp, sã menþionãm faptul cã în premierã au fostcâþiva creatori din zona de interferenþã a Banatuluicu Ardealul, respectiv zona Valea Mureºului.Gala laurea-þilor a fost însoþitã de cântec românescpopular, dar ºi romanþe ºi pricesne, antrenul fiindasigurat de o parte a membrilor orchestrei „Lyra”


a Asociaþiei pentru muzicã ºi culturã româneascã„Vichentie Petrovici Bocãluþ” din Torac, dar ºi desolistele Cãtãlina Pîºlea din Reºiþa ºi Maria Colgeadin Timiºoara. Câºtigãtorul Marelui Premiu de laaceastã ediþie aniversarã a fost cunoscutul poetbãnãþean Iancu Almãjan, cunoscut sub pseudonimulIancu Almãj Bãnãþanu, cel care toatã viaþa a slujitcu credinþã patria ºi graiul! Manifestarea s-a încheiatcu câteva cântece patriotice în aplauzele spectatorilorprezenþi în sala de spectacole, transmiþând astfelºtafeta urmãtoarei ediþii a festivalului.

Meritã aduse mulþumiri celor care au pusumãrul la buna desfãºurare a manifestãrii bocºenedin acest an, oameni ºi instituþii care meritã toatãgratitudinea noastrã. Aºadar: ORGANIZATORI –Primãria oraºului Bocºa, Consiliul Local Bocºa ºiCasa Orãºeneascã de Culturã, cu SPRIJINULCentrului judeþean pentru conservarea ºipromovarea culturii tradiþionale Caraº-Severin, aAsociaþiei scriitorilor în grai bãnãþean ºi a Asociaþiei„Pe urmele lui Tata Oancea”. PARTENERILORMEDIA din întreg Banatul le mulþumim frumospentru promovare! SPONSORI: S.C. Mona Lisa –doamna Rodica Opre, S.C. Gradimex – doamnaGeta Feieº, Humanitas Bocºa – domnul MirceaGrecu, S.C. PauPan – domnul Marian Pau ºi profIon Ghera –p r e º ed i n t e l eA s o c i a þ i e iscriitorilor îngrai bãnãþean.M e m b r i l o rJURIULUI – lasecþiunea copii– preºedinte –domnul TiberiuP O P O V I C I ,membr i i –doamna MariaMÂNDROANEºi domnul Ioan

VÃCARIU, iar la secþiunea adulþi – preºedinte –domnul Ion GHERA, membrii domnii Ion CÃLIMANºi Vasile LINÞIA. VOLUNTARILOR (coordonaþide doamna profesoara Maria Moise din Reºiþa)care au pregãtit peste 560 de sandviºuri oferitecopiilor ºi adulþilor participanþi – Olivian AlexandruTURON, Bianca DRÃGAN, Alina ªELARIU ºiAna Maria PETRUÞESCU.

Publicului prezent, cel care a susþinut prinaplauze ºi prezenþã actul artistic, mulþumirilenoastre. Dar în special colegilor mei de la CasaOrãºeneascã de Culturã ºi familiei mele care m-auînþeles ºi sprijinit, care au fãcut posibilãdesfãºurarea în condiþii excelente a festivaluluinostru, neprecupeþind niciun efort în acest sens:Doina Ionela AMZA, Valentin MORÎN, DavidIOVANOV, Mihai VIªAN, Maria CIONTOª ºiNarcisa LIUÞ.

Dorim viaþã cât mai lungã festivalului,participare cât mai numeroasã, atât a tinereigeneraþii cât ºi a poeþilor contemporani, purtãtoride stindard, spiritul lui TATA OANCEA rãmânândastfel viu!!!

LA MULÞI ªI FERICIÞI ANI!!!

Bocºa, 12.12.2016Ioan LIUÞ – directorul festivalului

Foto: Vasile Lihãt

Nicolae Nicoarã-Horia

Nu-mi pare rãu...5 Iulie 2016

Nu-mi pare rãu cã-mbãtrânescªi ce folos dac’o sã-mi parã?Precum atunci ºi-acum iubesc,Iar sufletul mi-e numai parã...

Cel ce nu arde, e-n zadarªi-n jurul lui nu e luminã,ªi altora le dau în darDin dragostea tot mai deplinã!

De Adevãrul tãu mã legiªi pururi voi rãmâne-aproape,Nu-mi pare rãu ºi tu-nþelegiMinunea care-o port sub pleoape...

* * *Nu-mi pare rãu, de ce sã-mi parã?ªi parcã totuºi câteodatãCând vãd preafrumoasã fatãªi dulce ca un miez de varã,Aºa cum zburdã pe alei,Mã uit cu dor în urma ei,Dar nu cu ciudã niciodatã...


Biserica Ortodoxã „Sf. IerarhNicolae” din Bocºa Românã în

sãrbãtoare

„Cãutat-au spre rugãciunea celor smeriþi ºi nuau defãimat cererea lor”

Pentru credincioºii Parohiei „Sf. IerarhNicolae” din Bocºa Românã, data de 6 decembrieînseamnã o mare zi de bucurie: este sãrbãtoareaSfântului Ierarh Nicolae, fãcãtorul de minuni, darºi hramul Bisericii în care aceºtia îºi pleacãgenunchii duminicã de duminicã ºi la fiecare sfântãsãrbãtoare.

Aºadar, îmbrãcaþi în straie sãrbãtoreºti, cumic, cu mare, credincioºii au pãºit încrezãtori înbisericã, cutezând a se ruga Sfântului Nicolae,primul nostru apãrãtor dupã Preacurata FecioarãMaria.

La ceas de sãrbãtoare, pr. Silviu Ferciug aavut alãturi invitaþi aleºi, dar ºi copii ºi tineridornici a-l descoperi pe smeritul Sfânt fãcãtor deminuni, ocrotitorul copiilor ºi ocrotitorul celorsãraci, ocrotitorul bãtrânilor ºi ocrotitorul celorcare cãlãtoresc.

Sfânta Liturghie din dimineaþa zilei de 6decembrie 2016 a fost oficiatã dimpreunã cu PreaOnoratul Protopop Gheorghe ªuveþi, ceasurile seriifiind dedicate cãrþii ºi colindelor, invitat de onoarefiind pr. inspector Mihai Ciucur, dar ºi fraþi preoþide pe raza oraºului Bocºa, vrednici coordonatoride Centre de copii ºi tineret.

Devenit deja o tradiþie, la hramul Bisericii„Sf. Ierarh Nicolae” din Bocºa Românã credincioºiiiau parte la un eveniment editorial, ºi anume:lansarea unui nou volum „Gânduri cãre Dumnezeu”,volum care cuprinde creaþii literar-artistice ale

copiilor ºi tinerilor din ºcolile bocºene, proiectiniþiat de Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”Bocºa în parteneriat cu bisericile ortodoxe, preoþiiºi cadrele didactice din oraº.

Ajuns la cea de-a IX-a ediþie, concursul„Gânduri cãtre Dumnezeu” s-a desfãºurat în pragde sãrbãtori pascale la sediul bibliotecii boc’ene,iar volumul cu cele mai reuºite lucrãri literar-artistice premiate în concurs este lansat în pragde sãrbãtori de iarnã, mai precis de SfântaSãrbãtoare a Ierarhului Nicolae, în bisericã.

Despre carte ºi despre activitatea Centrelorde tineret au vorbit pr. Silviu Ferciug (Centrul detineret „Sf. Stelian” Bocºa Românã), Gabriela ªerban,iniþiatorul proiectului ºi managerul bibliotecii, pr.Doru Melinescu ( Centrul de tineret „Vasiova”), pr.Ciprian Costiº (Centrul de tineret „Mihail Gaºpar”Bocºa Montanã), dar ºi prof. Gianina Murã,coordonator în cadrul Centrului de tineret „Sf.Stelian”.

Apoi, copiii ºi tinerii, îmbrãcaþi în straie desãrbãtoare, adicã în frumosul port popular, aucolindat intonând colinde tradiþionale, îndrumaþide dna prof. Gianina Murã. Corul „Armonia” dirijatde pr. Silviu Ferciug a fost cel care a încheiatmaiestuos evenimentul pricinuit de sãrbãtoareaSf. Ierarh Nicolae.

Pr. inspector Mihai Ciucur a împãrþit daruricolindãtorilor de toate vârstele ºi a transmiscuvântul PS Lucian, Episcopul Caransebeºului.

Iatã cã, de sãrbãtoarea Sf. Ierarh Nicolae,ocrotitorul copiilor, la Bocºa a fost lansat unvolum al unor copii talentaþi ºi apropiaþi debisericã ºi a fost rostit strãvechiul colind sfânt ºibun, care prevesteºte apropiata sãrbãtoare a NaºteriiDomnului. http://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/biserica-sf-ierarh-nicolae-din-bocsa-romana-in-sarbatoare-2812.html

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente


Ziua Sf. Andrei ºi ZiuaNaþionalã a României,

momente desãrbãtoare pentruCentrul de tineret

„Vasiova”

La sãrbãtoarea Sf. ApostolAndrei, Biserica Ortodoxã„Naºterea Maicii Domnului” dinBocºa a devenit o scenã culturalãa mândriei de a fi român!

Dupã Sf. Liturghie ºicuvântul de înþelepciune rostitde pr. Doru Melinescu, tinerii ºicopiii Centrului de tineret Vasiova,îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare,au bucurat enoriaºii prezenþi înnumãr mare la bisericã.

Îndrumaþi de dna. prof.

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteDespre

credinþã ºiiubire

Actorul Aureliu Surulescude vorbã cu tinerii

bocºeni

Joi, 20 octombrie 2016, dela ora 8.00 dimineaþa pânã laorele prânzului, actorul AureliuSurulescu a fost invitatulCentrului de Tineret „Vasiova”la Biserica Ortodoxã „NaºtereaMaicii Domnului” din BocºaVasiova, bisericã pãstoritã cupricepere ºi dãruire de pr. DoruMelinescu, pentru a se întâlnicu tinerii Liceului Teoretic „TataOancea” Bocºa.

Evenimentul s-a înscris încadrul proiectului „Oameni de azipentru oameni de mâine”, proiectiniþiat de Centrul de tineret „Sf.Arh. Mihail ºi Gavril” Moniom,sub îndrumarea pr. inspectorMihai Ciucur ºi are drept scopîntâlnirea tinerilor cu diversepersonalitãþi, dar ºi cu oamenisimpli care, prin activitatea ºirezultatele lor, pot fi modelepentru tinerii de azi.

De astã datã, invitatul afost o personalitate, o „vedetã ashowbizz-ului”, actorul ºi modelulAureliu Surulescu, însoþit defrumoasa sa iubitã, modelul ºiactriþa Elena Natura.

Aureliu Surulescu s-anãscut la Bucureºti în 1979, acopilãrit în Banat – în zonaBozovici – ºi a absolvit studiileºcolilor din capitalã devenindactor. Bãiat frumos ºi bine clãdit,Aureliu Surulescu lucreazã ºi camodel profesionist în mai toatemarile capitale ale modei. Fiindplecat din þarã pentru o bunãperioadã de timp, Aureliu arealizat nenumãrate reclame TV,prezentãri de modã, ºedinþe fotoºi video pentru importante brand-uri internaþionale de modã. Timp

Loredana Melinescu, aceºtia auintonat Imnul de Stat alRomâniei, fluturându-ºi fiecaresteguleþul confecþionat prin propriedibãcie, apoi, cu gândul la ZiuaNaþionalã, au fost rostite poeziitematice, iar cu gândul laapropiata Sãrbãtoare a NaºteriiMântuitorului, tinerii au prezentatºi un scurt concert de colinde.

Frumoase le cos tumepopulare au dat evenimentuluiizul sãrbãtoresc al tradiþiilorromânilor de pretutindeni.

La mulþi ani, de Sf. Andrei!La mulþi ani, România ºi tuturorromânilor!

30 nov. 2016

Gabriela ªerban

Centrul de tineret - octombrie 2016


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimentede un an a fost ºi asistentulAndree i Marin în cadrulspectacolului „Surprize, surprize”,iar în cel mai recent videoclip alAndrei, la melodia „Iubireaschimbã tot”, interpreteazã rolulprincipal alãturi de frumoasaElena, iubita lui.

A jucat în câteva filme, adebutat în România la MediaProPictures cu un rol secundar înf i lmul „Second hand” a lregizorului Dan Piþa, apoi aapãrut în alte producþii inter-naþionale cu roluri mici, însã celmai important considerã rolulprincipal din „Rãmâi cu mine”,serial difuzat de HBO.

Este un tânãr perfecþionist,crede în muncã, în altruism ºiîn bun simþ. Dincolo de toate,crede în Dumnezeu. ªi mãrtu-riseºte acest lucru cu voce tare,fãrã a brava, însã cu respon-sabilitate asumatã. Este unuldintre susþinãtorii „Coaliþiei pentrufamilie”, militând pentru pro-tejarea familiei tradiþionaleformatã prin cãsãtoria unei femeicu un bãrbat, precum ºi, alãturide alte personalitãþi, unul dintreiniþiatorii Asociaþiei „Neamunit”,asociaþie care urmãreºte înprincipal „întãrirea conºtiinþeinaþionale, civice ºi morale aromânilor de pretutindeni”.

ªi la Bocºa, ca ºi în alte

locuri, Aurelian Surulescu s-aîntâlnit cu sute de tineri cãrorale-a vorbit de la egal la egal, pelimba lor. Ceea ce s-a dovedit afi foarte important în relaþia cutinerii. Un tip tânãr, frumos,„cool”, mai mult, vedetã, sã stea,efectiv, la poveºti cu ei. Foartetare! Sã le povesteascã desprecãrþi, despre cât e de importantãeducaþia, cât e de importantãrelaþia cu biserica, cu preoþii ºicu Dumnezeu, cât e de importantsã-þi cunoºti istoria, eroii, martirii,cât de important este sã ajuþi înmod voluntar, sã încerci sã facibine, cât de importantã estecomunicarea ºi cât de importanteste sã ai curajul sã-þi menþii,argumentat, punctul de vedere,fiind un om cinstit, curat, nepãtat;cât de importantã este iubirea:iubirea aproapelui, iubirea de þarã,iubirea curatã. ªi cât de im-portant este sã nu uiþi cã nimicnu este posibil fãrã Dumnezeu,cã oamenii frumoºi, ºi deºtepþi,ºi curaþi, merg la bisericã, seînchinã, se roagã, au credinþã.

O întâlnire excepþionalãcare, pentru câteva ore, a umplutbiserica cu tineri frumoºi, dornicisã cunoascã oameni valoroºi, careapãrã ortodoxia, credinþa ºi familia,þara cu tradiþia ºi valorileautentice ale neamului românesc.

Gabriela ªerban

Poeme deCristian Buicã

***

nici berea nu mã mai ascultã…dupã anii de tablã ºi votcã,de morþi ºi rãniþidegeaba,de Shakespeare, Pãunescu ºiEsenin,degeaba,am prins anii de pãcãlici,degeaba,ºi-aºa cum se cuvineam sã mor curând de mine,de votcã,de morþi,de rãniþi,de Shakespeare,de Esenin,de pãcãlici,degeaba,nici berea nu mã mai ascultã!(din ciclul „degeaba”)

***

Cu Eminescu, fumând ..dacã avem, fumãm …cu vii, cu morþii,cu nesimþirea sorþii,cu mine, cu eu,cu plãmânul morþii,cu Steva, cu Chichere,cu Bari, cu Pãtruþ,cu Piticu, cu Vida,cu Naidin, cu Cramanciuc,cu Giulvezan, cu Bebe Cojocaru,cu Afilon ºi cu Drãgulescu,cu toþi ai noºtri care suntîn fumul þigãrii de demult,c-aºa e viaþa,c-aºa e viaþa,dar ºi moartea,dar ºi soartea !


Biserica Romano-Catolicã „Neprihãnita Zãmislire” din BocºaMontanã în sãrbãtoare

Pentru Biserica Romano-Catolicã „Immaculata Conceptio”/ „Neprihãnita Zãmislire”/ din BocºaMontanã, ziua de 4 decembrie 2016 va rãmâne una de referinþã în istoricul sãu cultural-spiritual. Iarpentru acest lucru meritã felicitãri pr. Alin Irimiciuc, iniþiatorul evenimentului ºi coordonatorul uneizile speciale, cu caracter aniversar, sãrbãtoresc.

ªi este firesc sã fie aºa deoarece, în data de 8 decembrie, aceastã frumoasã ºi istoricã bisericãîºi sãrbãtoreºte hramul.

Aºadar, printr-o inspiratã complicitate cu Casa Orãºeneascã de Culturã din Bocºa ºi cu prof. univ.dr. habil. Marius Manyov, Biserica Catolicã „Neprihãnita Zãmislire” din Bocºa Montana ºi-a sãrbãtorithramul în data de 4 decembrie, creând un eveniment de excepþie, urmat de un spectacol în memoriabasului Nicolae Florei.

Cei doi vrednici preoþi – AlinIrimiciuc (Bocºa) ºi Pfr. József CsabaPál ( de la Biserica „Maria Zãpezii”Reºiþa) – au oficiat Sf. Liturghie, cuatât mai înãlþãtoare cu cât au fostsecondaþi de invitaþii de onoare laacest binecuvântat hram: sopranaRenata Balla, soprana Paula Moldovan,mezzosopranã Csilla Toth, basprof.univ.dr.habil. Marius Manyov,pianist lect. univ. dr. Marcela SorinaCostea ºi lect. univ. dr. HoriaFãgãrãºanu.

Bocºeanul timiºorean MariusManyov, fost enoriaº al acestei biserici,este cel care a iniþiat ºi a dãruit cubucurie bocºenilor cele douã veritabilereprezentaþii: cea de la BisericaCatolicã, cu prilejul hramului acesteia,iar, spre searã, cea de la Casa deCulturã, în memoria înaintaºului sãu, model, de altfel, basul Nicolae Florei, transformând astfel ofriguroasã zi de iarnã într-o caldã ºi minunatã sãrbãtoare.

Gabriela ªerban

În data de 27 nov. 2016, laBiserica Ortodoxã„Pogorârea SfântuluiDuh” din Bocºa Montanã,a fost omagiatprotopopul scriitorMihail Gaºpar ºi, cuacest prilej, a fost lansatºi volumul Mihail Gaºpar- un coreifeu al culturiibãnãþene, scris de DanielCrecan ºi Mihai Viºan.Evenimentul s-adesfãºurat în prezenþaPS Lucian, Episcopul Caransebeºului, a P.On. Protopop Gheorghe ªuveþi, a preoþilor depe raza oraºului Bocºa, precum ºi a unor importanþi oameni de culturã din judeþ.Cartea a apãrut la Editura David Press Print din Timiºoara.




Iatã-ne ajunºi la finalul celei de-a douaediþii omagiale (2016) IN MEMORIAM NICOLAEFLOREI. Am încercat, cu acest prilej, o exprimareartisticã de calitate în toate genurile muzicale încare maestrul Nicolae Florei a excelat: opera,liedul ºi romanþa, chiar dacã în demersul nostruau fost implicate tinere voci, aflate încã în studiula Facultatea de Muzica ºi Teatru din cadrulUniversitãþii de Vest din Timiºoara, pentru caredrumul dificil al performanþei abia începe, iarfiecare nouã apariþie aduce cu ea noi provocãri.

Ziua de 4 decembrie 2016, de exemplu, le-a prilejuit acestor tinere o nouã premierã: douãapariþii publice într-o singurã zi. Întâi „ConcertulTematic de Muzicã Sacrã” al Clasei de Oratoriu,derulat cu numai câteva ore în urma la BisericaRomano-Catolicã Neprihãnita Zãmislire, concertdedicat, în avans, Hramului Bisericii din data de 8decembrie, iar acum, la Casa Orãºeneascã deCulturã, un concert având un cu totul alt specific:arii de operã, lieduri ºi romanþe, în semn deomagiu pentru Nicolae Florei. În esenþã, ambelemanifestãri, diferite ca facturã, au un numitorcomun: se adreseazã COMUNITÃÞII ORAªULUIBOCªA, din care atât maestrul Nicolae Florei câtºi eu provenim, comunitate cãreia înþelegem sã-irestituim „o parte” din ceea ce am primit, în semnde recunoºtinþã.

Cu atât mai mult, nu am putea încheiaaceastã searã specialã,ded icatã maestru lu iNicolae Florei, fãrã aevoca una dintre faþeteledeosebite ale preocupãrilorsale profesionale: pasiuneapentru muzica religioasãortodoxã, având chiar ºiun disc de vinil, editat decasa de d i scur iElectrecord, în anul 1995ºi intitulat „Vechi cântãride stranã” din „Comoaramuzicii ortodoxe româneºtibãnãþene”. Una dintrepiesele dragi maestruluiFlorei ºi înregistratã peacest disc este priceasna pe textul Psalmului 50,Pleacã, Doamne, urechea Ta, compusã de NicolaeBretan în anul 1904 la Nãsãud ºi dedicata buniciisale Ana Ilea. M-am ataºat ºi eu de aceastãsuperbã piesã încã din anii studenþiei, incluzând-o

în repertoriul meu permanent de muzicã religioasãO voi prezenta ºi astãzi în încheierea acestuieveniment special.

Înainte de a da din nou cuvântul MUZICII,pentru final, vã rog sã-mi permiteþi sã-mi manifestîn acest cadru solemn gratitudinea, mulþumind luiDumnezeu, pãrinþilor ºi bunicilor mei, pentrueducaþia primitã, inclusiv cea religioasã, deter-minantã în formarea mea ca OM, soþiei mele,care mi-a dovedit cât de bine a înþeles exigenþeleºi responsabilitãþile pe care le presupune carieraartisticã ºi performanþa academicã, pe parcursulcelor aproape 40 de ani petrecuþi împreunã, fiindu-mi tot timpul alãturi ºi sprijinindu-mi demersurilecu toatã energia, dascãlilor mei, Dumneavoastrãºi autoritãþilor oraºului meu natal, BOCªA, decare mã simt atât de ataºat, pentru oportunitateade a mã afla în mijlocul vostru, pe aceastã scenã,de unde drumul afirmãrii ºi ascensiunii meleprofesionale a început cu 50 de ani în urmã,continuând pe toate scenele importante de concertdin România, dar ºi în strãinatate, timp în caream purtat cu mândrie stindardul apartenenþei laaceastã comunitate, alãturi de cea academicã aUniversitãþii de Vest din Timiºoara, faþã de caremã aflu în angajament profesional, lucru carereiese cu claritate ºi din pliantele concertelor încare am fost invitat sã colaborez.

Sunt onorat sã mã aflu în faþa D-voastrã,înconjurat de prietenii,profesor i i , co leg i i º istudenþii mei, aducând unomagiu, prin muzicã,ilustrului meu predecesor,într-un moment carecoincide cu împlinirea a 60de ani de viaþã, peste 25de activitate solisticã deconcert ºi aproape 20 deactivitate ºtiinþificã ºipedagogicã universitarã. Vamulþumesc!

Bocºa,04 decembrie 2016

Prof. univ. dr. habil. MARIUS MANYOV

(Din cuvântul adresat bocºenilor cu prilejulMemorialului Nicolae Florei)

OMAGIU MUZICII ÎN BOCªA NATALÃ


Gabriela ªerban

Colocviul Naþional de Folclor„Sabin V. Drãgoi” ed. a V-a,

Belinþ. Timiº2 octombrie 2016

Belinþ este o comunã în judeþul Timiº, formatãdin satele Babºa, Belinþ, Chizãtãu ºi Gruni1. Nimicspectaculos.

Doar cã, la o discuþie mai atentã cu privirela aceastã comunã bine gospodãritã, frumoasã ºibogatã, locuitã de oameni harnici, în majoritateromâni ºi în minoritate maghiari, deþinãtoare abrand-ului „varza de Belinþ”, aflãm cã are o istorieinteresantã ºi o viaþã culturalã deosebitã, ceea ceo scoate din tipare.

ªi cred cã este suficient dacã amintim Corulde la Chizãtãu2, prima formaþiune coralã organizatãºi recunoscutã a paorilor bãnãþeni, constituit la1840, urmat de corurile din Belinþ (1880), dinGruni (1881) ºi Babºa (1883)3; dacã amintim deîndrãgitul actor Horia Cãciulescu, nãscut la Belinþîn 13 feb. 1922; dacã amintim cã la Belinþ ºi-aînceput cariera didacticã în anul 1794 renumitulcãrturar bãnãþean Dimitrie Þichindeal „gurã deaur”, cum îl numea Eminescu, sau, dacã amintimde lingvistul ºi istoricul literar Simion Dãnilã,traducãtorul fabuloasei opere nietzscheniene,membru al Uniunii Scriitorilor din România. Nuîn cele din urmã, noi, bocºenii, ne putem amintiºi mândri cu muzicologul Constantin Tufan Stan,membru al Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilordin România, bocºean care, prin cãsãtorie, aparþineBelinþului ºi prin profesionalism deþine Titlul deCetãþean de Onoare al acestei importante localitãþi.

Iatã, deci, cã, în momentul în care vorbimdespre Belinþ, facem trimitere involuntar laveritabile personalitãþi ºi acte de culturã bãnãþeanã4.

Într-un astfel de context cultural, de cinciani, comuna Belinþ este gazda unui evenimentcultural de înaltã þinutã, la care participãpersonalitãþi culturale din întreg Banatul. Estevorba despre Colocviul Naþional de Folclor „SabinV. Drãgoi” aflat la aV-a ediþie, tutelat logistic ºifinanciar de instituþiile administraþiei locale –Primãria ºi Consiliul Local, ªcoala Gimnazialã,Asociaþia Cultural-Umanitarã „Hora Belinþului” – ,Consiliul Judeþean Timiº ºi, nu în ultimul rând,Inspectoratul ªcolar Judeþean Timiº.

În data de 2 octombrie 2016, la sediul ªcoliiGimnaziale din Belinþ, s-au desfãºurat lucrãrilecelei de-a V-a ediþii a Colocviului Naþional deFolclor „Sabin V. Drãgoi”. În deschidere, amfitrionii(prof. Diana Pistrui, managerul ªcolii Gimnazialedin Belinþ, secondatã de profesorii Ioan Popovici,Gheorghiþã Vasi ºi Adrian Zîmbran) au adresat uncuvânt de bun venit invitaþilor ºi au oferit

posibilitatea de a vizita expoziþiile de excepþieaflate în incinta cochetului edificiu ºcolar: Muzeulde Istorie al ªcolii, Muzeul Mineralogic (constândîntr-o valoroasã donaþie a renumitului colecþionarConstantin Gruescu de la Ocna de Fier, cetãþeande onoare al localitãþii, cunoscut ºi preþuit ºidincolo de fruntariile þãrii pentru unicatele salemondiale) ºi o micã expoziþie de graficã semnatãGheorghe Bãlan (1947-2003), „o personalitateculturalã emblematicã a satului Chizãtãu, deopotrivãun hãruit bard cu un bun renume în Capitalã,unde a avut parte, în pasagera etapã solarã acarierei sale artistice (1978-1979), la debutul sãuliterar (volumul de poeme Ferigi), de o mãgulitoareprefaþã semnatã de ªtefan Augustin Doinaº”, dupãcum precizeazã Constantin Tufan Stan.

La lucrãrile colocviului au participat scriitori,editori, publiciºti, folcloriºti, muzicologi, oameni aicãrþii. Cu acest prilej au fost prezentate ºi lansatereviste de culturã, cãrþi ºi publicaþii ºi au fostexpuse comunicãri pe teme de folclor ºi istorieregionalã: Simion Dãnilã a prezentat un studiu allui Victor Ravini despre balada Mioriþa precum ºivolumul Mimã ºi dramã în obiceiurile populareromâneºti semnat de Gabriel Manolescu ºi îngrijitde Aurel Turcuº (Timiºoara: Excelsior art, 2004);tot cu privire la balada Mioriþa a fost ºi comunicareacercetãtorului Vasile Pistolea; Constantin TufanStan semnaleazã apariþia unor volume, în specialGeorge Enescu. Consonaþe bãnãþene (Timiºoara:Eurostampa, 2016); Iosif Bãcilã prezintã revistaAlmãjana ºi câteva dintre volumele care o succed( Rãspântii peste veacuri: convorbiri. Timiºoara:Excelsior Art, 2011; Valea Almãjului – oameni ºifapte. Timiºoara: Excelsior Art, 2016), iar Florina-Maria Bãcilã încântã ºi de aceastã datã publicul cuo expunere excepþionalã cu privire la creaþia luiTraian Dorz (Dorziana – o (re)construcþie a textuluiprin limbaj. Timiºoara: Excelsior Art, 2016) De oprezentare excepþionalã beneficiazã ºi Maria Vâtcã,Florina Bãcilã fiind specialistul care dã girul uneilucrãri de cercetare etnologicã complexã ºi bineclãditã (Obiceiuri de iarnã în Valea Almãjului. JudeþulCaraº-Severin. Colindele ºi colindatul. Timiºoara:


Excelsior Art, 2016). Deasemenea, expozeurilepro f . Ioan Viore lBoldureanu, Vasile Frãþilãºi Dan Floriþa Seracin aufos t remarcab i le .Consemnând împlinireacelor 135 de ani de lanaºterea poetu lu i ,publicistului ºi editoruluiþãran Tata Oancea, încadrul lucrãrilor acestuicolocviu a fost prezentatvo lumul Folclorul ºietnografia în revista„Vasiova”, volum semnat demuzicologul DumitruJompan ºi apãrut la Reºiþa,editura TIM, 2011, seria„Bocºa – istorie ºi culturã”.De asemenea, au fost semnalate aspecte etnograficeºi folclorice în colecþia revistei Bocºa culturalã(Gabriela ªerban). Este semnalatã, de asemenea,apariþia volumului Subvertirea religiozitãþii în Banat(Timiºoara: Eubeea, 2016), volum semnat de ViorelDorel Cherciu; revista anineanã Arcadia esteprezentatã de Mihai Chiper, revista comloºanãSuflet nou a avut, ca de obicei, o prezentareprofesionistã din partea redactorului ºef TraianGaletaru, iar revistele lugojene Actualitatea literarãºi Banatul au fost prezentate de Ion Opriºor ºiAdriana Weimer. Au încântat publicul prin muzicãºi poezie George Popovici, Maria Rogobete, GiorgianaMiculescu, Simion Todorescu ºi Maria Chiper. Aumai participat filologul Marcu Mihail Deleanu,prof. Liana Ferciug, elevi ºi cadre didactice aleºcolii belinþene, precum ºi preoþi ºi enoriaºi.

Meticulos ºi atent în prezentare, ConstantinTufan Stan evidenþiazã faptul cã „dezbaterile acesteiediþii au avut ca temã centralã balada Mioriþa,într-o încercare de a identifica noi coordonatesemantice în cuprinsul textului literar. Sabin Drãgoia cules, la Belinþ, în 1934, o variantã a Mioriþei deo unicã expresivitate, «cea mai frumoasã ºi preþioasãmelodie româneascã ce cunosc», care s-a constituitîn izvor de inspiraþie în propria creaþie (Rapsodiadin Belinþ, dedicatã lui George Enescu, interpretatãîn primã audiþie absolutã sub cupola AteneuluiRomân, la 12 decembrie 1943, sub baghetaîntâistãtãtorului muzicii româneºti), dar ºi în me-morabile pagini semnate de Paul Constantinescu(balada Mioriþa, pentru cor mixt a cappella,capodoperã a muzicii corale româneºti) ºi GyörgyLigeti (Concert românesc)”.

Finalul evenimentului a avut loc la Chizãtãu„mirifica gurã de rai unde legendarul Trifu ªepeþiana zãmislit, la 1840, cea dintâi coralã din spaþiulcultural ºi istoric românesc”5, aici, în prezenþanepoatei fondatorului arhivei de folclor a

Universitãþii de Vest din Timiºoara, fiind dezvelitão placã memorialã închinatã lui Gabriel Manolescu(1926-1988), iar Ansamblul Coregrafic „HoraBelinþului”, instruit de coregraful Adrian Zîmbran,a delectat publicul cu un potpuriu de dansurinaþionale.

Se cuvin aduse felicitãri organizatorilor pentrureuºita unui eveniment de marcã, de înaltã þinutãºi de o importantã însemnãtate culturalã. Belinþulnu s-a dezminþit nici de astã datã. Nu a fãcutrabat nici la calitate ºi nici la partea spiritualã. ªila aceastã a V-a ediþie a oferit emoþie ºi culturãîntr-o minunatã zi de toamnã, prezicând parcãversurile poetului Niciodatã toamna nu fu maifrumoasã...

Note1 Mic atlas al judeþului Timiº. Caleidoscop.

Ed. a II-a, revãzutã ºi adãugitã. Coord. DinuBarbu. Timiºoara: Artpress, 2010, p. 115;

2 Corul din Chizãtãu. Ediþie îngrijitã deConstantin Tufan Stan. Timiºoara: Marineasa, 2004;

3 Stan, Constantin Tufan. Rapsodia din Belinþ.Timiºoara: Marineasa, 2003;

4 Drãgoi, Sabin V. Monografia muzicalã acomunei Belinþ.Ediþie anastaticã îngrijitã deConstantin T. Stan, cu un studiu muzicologic allui Constantin Catrina ºi un studiu lingvistic deSimion Dãnilã. Timiºoara: Eurostampa, 2012.

5 Corul din Chizãtãu. Ediþie îngrijitã deConstantin Tufan Stan. Timiºoara: Marineasa, 2004.


Despre iubire... cuClubul de la Timiºoara

De curând, regizorul ºi scriitorul IoanCãrmãzan, însoþit de scriitori timiºoreni, membriiai Clubului de la Timiºoara, au avut parte de oprimã lansare a antologiei tematice Despre iubire...laTurnu Severin.

Iatã cã, a venit ºi rândul Banatului, iar înperioada 3 – 5 noiembrie 2016 aceºtia s-au aflat laBocºa, Reºiþa ºi Caransebeº, promovând nu doar ocarte, ci ºi o veritabilã pleiadã literarã constituitãîn Clubul de la Timiºoara.

Volumul Despre iubire... coordonat ºi îngrijitde scriitoarea Nina Ceranu, a apãrut la edituraEcou Transilvan din Cluj-Napoca în 2016 ºi cuprindetexte despre iubire, dupã cum îi mãrturiseºteiniþiatorul Ioan Cãrmãzan scriitorului Vasile Bogdanîn „prefaþa” cãrþii, prefaþã intitulatã sugestiv „DespreTimiºoara, cu dragoste” ºi care este, de fapt undialog între cei doi scriitori. Aºadar, despre iubire,adicã „ Iubirea de Timiºoara, iubirea de aproape, iubireade Romeo ºi Julieta, iubirea de ce vrei tu.” spune IoanCãrmãzan. „ Dar existã ºi altfel de iubire, iubireacare se strecoarã printre cuvinte, printre faptele vieþii,printre rãutãþile vieþii se strecoarã uneori foarte multãiubire ºi atunci era o provocare.” conchide IoanCãrmãzan.

În volum semneazã texte importanþi scriitoriai literaturii române bãnãþene precum: Cornel

Ce aºtept de la Timiºoara – Capitalã culturalã europeanã în2021?1

Nu este prima datã când Timiºoara poartã cununa de lauri.De când mã ºtiu, Timiºoara a fost inima Banatului. A fost la înãlþime ºi a fost un reper

din multe puncte de vedere.ªi acum, ca întotdeauna, tinerii noºtri viseazã sã urmeze ºcolile timiºorene, sã creascã

frumos sub cupola unui oraº care abundã de istorie ºi, în acelaºi timp, te cucereºte cu oatmosferã care are atâta iz de modernitate.

Îmi doresc ca oraºul inimilor noastre sã înfloreascã, sã reînvie ºi sã menþinã spiritulBanatului autentic; sã continue sã fie un oraº liber, cu o largã deschidere spre modernitate,însã spre o anume modernitate – una a eleganþei ºi civilizaþiei, bazatã pe valori autenticeºi veritabile, care sã nu facã rabat la calitate în niciunul dintre domenii, mai ales în celcultural.

Un cunoscut aforism brâncuºian spune cã la umbra marilor stejari nu creºte nimic.Totuºi, consider cã, odatã cu desemnarea oraºului Timiºoara drept Capitalã culturalã europeanã,spiritual poate creºte întreg Banatul. Din oricare capãt de Banat, putem beneficia defrumuseþea ºi bogãþia culturalã a Timiºoarei, deoarece „o piatrã la temelia valorii fundamentalea românilor este prietenia”.

GABRIELA ªERBAN1 Materialul a apãrut în revista „Orizont”. Anul XXVIII, Nr. 11 (1615), Noiembrie 2016, în rubrica

„Ce aºteptaþi de la Timiºoara Capitalã Culturalã Europeanã 2021”, anchetã realizatã de Robert ªerban,p. 7.

Ungureanu, Vasile Bogdan, Ioan Cãrmãzan, IonMarin Almãjan, Nina Ceranu, Liliana Ardelean,Veronica Balaj, Mirela Ioana Borchin, ManolitaDragomir-Filimonescu, Dana Gheorghiu, DoinaRodica Moþ, Constanþa Maria Marcu, Silvia C.Negru, Rodica Pop, Minica Rohan, Titus Suciu,Anca munteanu, Adrian Dinu Rachieru, FlorinCorneliu Popovici.

O carte frumoasã, interesantã, apãrutã într-o perioadã în care doar se vehicula ideea cãTimiºoara ar putea deveni capitalã culturalãeuropeanã, ceea ce, la apariþia cãrþii deja seîntâmplase, o carte pornitã din iubire, despreiubire:

(Continuare în pag. 20)


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile

Prin grija ºi truda doamnei Gabriela ªerbanºi a pãrintelui Silviu Ferciug de la Bocºa a fosteditat cel dintâi volum comemorativ închinatprofesorului universitar ºi cercetãtorului trecutuluiistoric, Nicolae Bocºan intitulat In memoriam NicolaeBocºan, volum îmgrijit de Gabriela ªerban ºi pr.Silviu Ferciug, Editura Tim, Reºiþa, 2016, 199 p..

Cartea a apãrut la prestigioasa editurãreºiþeanã condusã de domnul Gheorghe Jurma,critic literar ºi editor prin vocaþie în cadrul colecþei,,Bocºa – istorie ºi culturã” realizatã de BibliotecaOrãºeneascã ,,Tata Oancea” din Bocºa la iniþiativaaceluiaºi bibliotecar ºianimator cultural Gabrielaªerban, directorul BiblioteciiOrãºeneºti.

Prefaþa volumului esteiscãlitã de Gh. Jurma careprecizeazã: ,,La scurtã vremede la despãrþirea de NicolaeBocºan (1947-2016), oraºulnatal al istoricului cinsteºtememoria acestei personalitãþireprezentative a Bocºei ºi acu l tur i i române pr inrealizarea cãrþii de faþã. Doiintelectuali destoinici –biblioteca Gabriela ªerban ºipreotul Silviu Ferciug – s-auîngrijit sã aducã în cuprinsulvolumului informaþii ºicaracterizãri variate care sãcontureze cât mai clar ºi solidun portret care de acum seînfãþiºeazã eternitãþii”. (p. 5).

Cuprinsul cãrþii estedeosebit de bogat ºi variatstructurat pe temele majoreale studiului monografic: viaþa,opera (lista lucrãrilor ºtiinþifice (p. 15-63) însoþitãde ilustraþii ale acestora (p. 64-67). Medalionulbiobibliografic este susþinut de douã mãrturii aleistoricului Bocºan prezent în urbea natalã ladecernarea titlului de Cetãþean de Onoare (2008)ºi lansarea unui volum închinat Corului bisericescdin Bocºa Românã (2015). O altã dovadã de cinstireo reprezintã amintirea istoricului Bocºan în rãbojulvremii cu cel mai nobil înþeles etimologic ºi anumeacela de ,,a i se uita cuiva rãbojul”, deci ºi acela

de ,,a-l uita moartea”. Sunt amintite trei astfel dereuºite: Gabriela ªerban, ,,Din inimã vã mulþumescºi mãrturisesc: iubesc Bocºa ºi bocºenii mei!” (p.85-92); Titus Crisciu, ,,Istoricul Nicolae Bocºan la60 de ani” (p. 104-107); Vasile Bogdan în dialog cuprof. univ. dr. Nicolae Bocºan (p. 108-142) ºi ViorelDorel Cherciu, ,,Nicolae Bocºan – Benedictinulcercetãrii istoriografice” (p. 157-159). Am reþinut opecete pusã marelui dispãrut de G. ªerban: ,,IstoriculNicolae Bocºan este, indiscutabil, un veritabilbãnãþean, dar, în acelaºi timp, fiu al Bocºei, iarpentru noi, bocºenii, este onorant faptul cã aceastã

remarcabilã personalitate cul-tural-istoricã, de talie interna-þionalã aparþine oraºuluinostru”. (p. 86). Volumul seîncheie cu un grupaj de articolesub genericul ,,In memoriam”(p. 162-170) realizate dePreasfinþitul Pãrinte Lucian,Episcopul Caransebeºului,Preaonoratului Pãrinte dr.Daniel Alic, consilier culturalal Eparhiei Caransebeºului ºiGabriela ªerban. Tot pe aceastãcoordonatã sunt redate mesajede condolianþe din presã:,,Ultimul rãmas bun! Dinpresa vremii”. (p. 171-184).Ilustraþiile de final (p. 185-188) dau textului forþãexpresivã.

Nicolae Bocºan a fostbibliotecar, profesor uni-versitar, decan, rector, directorde Institut de Institut de Istoriecare astãzi îi poartã numele.S-a nãscut în 24 Septembrie1947 în Bocºa, jud. Caraº-

Severin. Locurile natale au rãmas întipãrite pentrutotdeauna în sufletul sãu. Dintr-o relatare tomnaticãaflãm: ,,…Nu am fãcut o cercetare genealogicã.ªtiu însã cã la sfârºitul secolului al XVIII-lea casaîn care locuiesc acum era deþinutã de familiaPandur, din care se trãgea mama, al cãrei numede fatã era Maria Pandur. Din povestirile pãrinþilorºtiu cã bunicul a fost cojocar, pe lângã ocupaþia debazã, acea de agricultor.

Tatãl meu, Ion, se trage dintr-o altã familie,

O personalitate a culturii, un formator deconºtiinþe umane: Nicolae Bocºan


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileBocºan, care au fost cândva înstãriþi, au avutcazan de þuicã. ªtiu cã avea ramuri ºi în Banatulsârbesc, unde numele Bocºan era frecvent”. (p.113). Dupã studii liceale la Bocºa la umbraprofesorului de istorie a urmat cursurile Facultãþiide Istorie ºi Filozofie ale Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca (1965-1970). Din anuladmitere în învãþãmântul superior ºi pânã în varalui 2016 Universitatea din Cluj a pus stãpânire petânãrul student, iscusitul cercetãtor ºi generosulprofesor. A parcurs treptele devenirii universitare,dupã un debut în cea din urmã profesiune a luiBlaga, cea de bibliotecar (1970-1977): asistent (1978-1982), lector (1982-1990), conferenþiar (1990-1994),profesor (1994) la catedra de Istorie Modernã ºitotodatã conducãtor de doctorat. A propus pentrustudenþii clujeni trei cursuri: Istoria Modernã aRomâniei, Relaþii Internaþionale în epoca modernãºi Istoria Bisericii Româneºti în perioada modernã.

Pregãtirea ºtiinþificã a fost pentru tânãrulabsolvent o prioritate, pentru a-ºi însuºi noicunãºtinþe, a accesa noi documente dar ºi a deprindenoi metode didactice a urmat diverse stagii depregãtire la Varºovia (1986), Bruxelles (1993) ºiParis (1999). Din 1986 este doctor în istorie alUniversitãþii Babeº-Bolyai. Profesorul a fostîntotdeauna dublat de experienþa administrativã:prodecan (1991-1992) ºi decan (1992-1996) alFacultãþii de Istorie ºi Filozofie. Colaboratorul celmai apropiat, rectorul Andrei Marga îºi aminteºte:,,Ca decan aºa cum atesta documentele de arhivã,Nicolae Bocºan a susþinut cu o voce inconfundabilãiniþiativele majore care au reformat Universitateaclujeanã. El a sprijinit mãsurile Rectoratului ºihotãrârile Senatului care au schimbat în modsalutar Universitatea dupã 1993…”. (p. 190), apoiprorector (1996-2004; 2008) ºi rector (2004-2008).De asemenea a fost vicepreºedinte al ConsiliuluiNaþional al Cercetãrii ªtiinþifice din ÎnvãþãmântulSuperior (1995) ºi director al Institutului de StudiiIstorice Italo-Român din Cluj-Napoca (2003), fondatoral Institutului de Istorie Ecleziasticã din Cluj-Napoca (2005).

A publicat în reviste de specialitate: ,,StudiaUniversitatis Babeº-Bolyai. Historia”, ,,Echinocþiu”,,,Tribuna”, Steaua (Cluj-Napoca), ,,Tibiscus”(Caransebeº), ,,Banatica” (Reºiþa), ,,AltarulBanatului”, ,,Studii de Istorie a Banatului”(Timiºoara), ,,Revista Teologicã” (Sibiu) ºi în volumecolective la Timiºoara, Cluj-Napoca, Oradea, BaiaMare.

Între studiile imprimate amintim doar câteva:,,Solidaritate naþionalã ºi separaþie bisericeascã înBanat ºi Transilvania în secolul al XIX-lea” (1994-

1996); ,,Ideea de naþiune la români în secolul alXIX-lea” (1996); ,,Istoria regionalã între anii 1970-1995. Cazul Transilvaniei ºi Banatului” (1999);,,Gândirea politicã româneascã din Transilvania ºiBanat (1849-1914)” (2007); ,,Clerul ortodox din Banatîn secolul al XVIII-lea” (2015); ,,Mãnãstirile dinBanat ºi Arad la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºiîn secolul al XIX-lea” (2014).

Fie ca autor principal sau în colaborare saueditor a publicat mai multe volume: sinteze deistorie, documente, corespondenþã, cronologii,cursuri universitare. Selectiv amintim câteva:Contribuþii la istoria iluminismului românesc,Timiºoara, Ed. Facla, 1986, 427 p.; Memorialisticarevoluþiei de la 1848 în Transilvania, editori NicolaeBocºan, Valeriu Leu, Cluj- Napoca, Dacia, 1988,306 p.; Culturã ºi societate în epoca modernã,coordonatori Nicolae Bocºan, Nicolae Edroiu, AurelRãduþiu, Cluj-Napoca, Dacia, 1990, 304 p.;Profesorul universitar doctor Pompiliu Teodor lavârsta de 60 de ani. Bibliografia operei, coordonatoriNicolae Bocºan, Nicolae Edroiu, Aurel Rãduþiu,Cluj-Napoca, 1990; Convergenþe europene. Istorieºi societate în epoca modernã, coordonatori NicolaeBocºan, Nicolae Edroiu, Vasile Vesa, Cluj-Napoca,Dacia, 1993, 230 p.; The Austrian Military Border.Its Political and Cultural Impact, editori NicolaeBocºan, Liviu Maior, Ioan Bolovan, Iaºi, GlasulBucovinei, 1994, 120 p.; David Prodan, Putereamodelului, coordonatori Nicolae Bocºan, NicolaeEdroiu, Liviu Maior, Aurel Rãduþiu, PompiliuTeodor, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane,1995, 295 p.; Ideea de naþiune la românii dinTransilvania ºi Banat (Secolul al XIX-lea), Reºiþa,Cluj-Napoca, Banatica, Presa Universitarã Clujeanã,1997, 256 p.; Identitate ºi alteritate. Vol. 2: Studiide imagologie, coordonatori Nicolae Bocºan, SorinMitu, Toader Nicoarã, Cluj-Napoca, PresaUniversitarã Clujeanã, 1998, 386 p.; Manualmultifuncþional de istorie modernã a României, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 1998, 211p. (în colab.); Revoluþia de la 1848-1849 în EuropaCentralã. Perspectivã istoricã ºi istoriograficã,coorodonatori Nicolae Bocºan, Camil Mureºanu,Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Presa UniversitarãClujeanã, 2000, 470 p.; Revoluþia de la 1848 dinTransilvania în memorialisticã, în colab. ValeriuLeu, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã,2000, 515 p.; Cronologia Europei Centrale (1848-1989), coordonatori Nicolae Bocºan, Valeriu Leu,Iaºi, Polirom, 2001, 356 p.; Identitate ºi ateritate.Vol. 3. Studii de istorie politicã ºi culturalã. Omagiuprofesorului Liviu Maior, editori Nicolae Bocºan,Sorin Mitu, Toader Nicoarã, Cluj-Napoca, Presa


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileUniversitarã Clujeanã, 2002, 439 p.; ªcoalã ºicomunitate în secolul al XIX-lea. Circularele ºcolarebãnãþene, Cluj-Napoca, Presa UniversitarãClujeanã, 2002, 496 p. în colab cu Valeriu Leu;Þãrile Române ºi Balcanii în secolul al XIX-lea ºiînceputul secolului al XX-lea. Curs universitar, Cluj-Npoca, Universitatea ,,Babeº-Bolyai”, 2002, 101p.; Episcopul Ioan Vancea. Pastorale ºi circulare:1865-1869, Cluj-Napoca, Presa UniversitarãClujeanã, 2003, 317 p. în colab cu Mirela Andrei;In memoriam: Mitropolitul Andrei ªaguna. 1873-2003, coordonatori Nicolae Bocºan, MirceaPãcurariu, Ioan Vasile Leb, Alexandru Moraru,Ioan Chirilã, Cluj-Napoca, Renaºterea, 2003, 404p.; La începuturile Episcopiei Lugojului. Studii ºidocumente, Cluj-Napoca, Presa UniversitarãClujeanã, 2003, 381 p., în colab cu Camelia Vulea;Revoluþia de la 1848 în Munþii Apuseni.Memorialisticã, Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, PresaUniversitarã Clujeanã, 2003, 209 p., în colab. cuRudolf Gräf ; Tentaþia istoriei. În memoriaprofesorului Pompiliu Teodor, cordonatori NicolaeBocºan, Ovidiu Ghitta, Doru Radosav, Cluj-Npoca,Presa Universitarã Clujeanã, 2003, 672 p.; colabla tratatul Academiei Istoria românilot. Vol. 7 8 1:,,Constituirea României moderne (1821-1871),coordonator Dan Berindei, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 2003, p. 709-722; Andrei ªaguna.Corespondenþã. Vol. I 8 1, Cluj-Napoca, PresaUniversitarã Clujeanã, 2005, 568 p., în colab cuIoan Vasile Leb, Gabriel Gârdan, Pavel Vesa,Bogdan Ivanov; Andrei ªaguna. Corespondenþã. vol.I 8 2, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã,2007, 308 p., în colab. cu Ioan Vasile Leb, GabrielGârdan, Bogdan Ivanov, Vasa Lupulovici, IoanHerbil; Andrei ªaguna. Corespondenþã. Vol. II, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2008, 609p., în colab cu Ioan Vasile Leb, Gabriel ViorelGârdan, Beatrice Dobozi; Identitãþi confesionale înEuropa Central-Orientalã (sec. XVII-XXI), coord.Nicolae Bocºan, Ana Victoria Sima, Ion Cârja,

Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2009,617 p.; Instituþiile Bisericii Ortodoxe Române dinTransilvania (1850-1918). Studii, Cluj-Napoca, PresaUniversitarã Clujeanã, 2009, 414 p. în colab cuIoan Vasile Leb, Marius Eppel, Gabriel Gârdan,Memoriile unui ierarh uitat: Victor Mihályi de Apºa(1841-1918), Cluj-Napoca, Presa UniversitarãClujeanã, 2009, 360 p., în colab cu Ioan Cârja,Luminiþa Wallner Bãrbulescu; Contribuþii la istoriaeclesiasticã a Banatului, coord. Nicolae Bocºan,Criºu Dascãlu, Timiºoara, David Press Print, 2011,347 p.; Marele Rãzboi în memoria bãnãþeanã (1914-1918). Antologie, ediþie, studii ºi note de NicolaeBocºan ºi Valeriu Leu, Cluj-Napoca, PresaUniversitarã Clujeanã, 2012, 807 p., Marele Rãzboiîn memoria bãnãþeanã (1914-1919). Vol. II. Memoriilelui Pavel Jumanca. Antologie, ediþie, studii ºi notede Nicolae Bocºan, Valeriu Leu, Mihaela Bedecean,Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã.Academia Românã / Centrul de Studii Transilvane,2013, 666 p.; Marele Rãzboi în memoria bãnãþeanã(1914-1919). Vol III. Antologie, ediþie, studii ºi notede Nicolae Bocºan, Valeriu Leu, Mihaela Bedecean,Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã. /Centrul de Studii Transilvane, 2015, 490 p..

Prin aceastã reuºitã, autorii – Gabrielaªerban ºi Silviu Ferciug – au dat locuitorilorBocºei, bãnãþenilor ºi Þãrii un veritabil volumbiobibliografic închinat memoriei ProfesoruluiNicolae Bocºan prin care cititorii pot regãsi reperede aprofundare a istoriei române cu felurite direcþiide studiu.

Felicitãri autorilor iar cititorilor rãbdare îndezvelirea personalitãþii unui om, a unui istoric ºimai ales al unui formator de conºtiinþe umaneprin una din cele mai sensibile ºi miºcãtoarediscipline: ISTORIA!

Pr. Valentin Bugariu

Iubire

Viaþa e iubireaCe doarme ca unpruncLa pieptul luiDumnezeu.

Iulian Barbu


Dascãli de frunte

Dorel TEODORESCU (1936-1993)

Dascãlul meu, Dorel Teodorescu s-a nãscutîn 5 august 1936, la Duleu, jud.Caraº-Sevrin, înfamilia învãþãtorului Ioan Teodorescu, originar dinªiºesti/Mehedinþi, ºi al Elisabeta Teodorescu, nãscutãLaþcu, din Duleu. Elev al tatãlui sãu la ªcoala dinDuleu, urmeazã apoi, ca ºi sora sa Gloria, cursurileLiceului Pedagogic din Deva.

În 1959 este numit ºef al Secþiei de învãþãmântºi culturã al raionului Gãtaia. În 1960, proaspãtcãsãtorit cu învãþãtoarea Letiþia Teodorescu, cucare va avea doi copii, pe Carmen ºi Marius, sestabilesc în Valeapai ºi preiau clase de elevi de laªcoala elementarã, aflatã atunci sub conducereaînvãþãtorului Priescu Nicolae.

Dupã numai doi ani este numit directorulªcolii elementare de 7 ani Valeapai. Efortul deorganizare ºi de transformare a ªcolii primare de4 ani în ªcoalã elementarã de 7 ani a fost mare,dar cu rezultate benefice pentru copiii din sat ºipentru cei din satele învecinate, Duleu, Valea-Mare, Bãrbosu. Pentru ei s-a înfiinþat internatulîn Castelul Riesz, colectivul de cadre didactice s-aîmbogãþit cu oameni noi, profesori calificaþi pentruclasele V-VII, s-a extins clãdirea ºcolii cu încãdouã sãli de clasã.

Bun organizator, exigent, dar cooperant,creativ ºi sensibil la muzicã ºi literaturã, a contribuitesenþial la creºtera câtorva generaþii de intelectualinãscuþi ºi educaþi în satul de pe valea Pogãniºului.

A avut multã pasiune pentru activitateaculturalã pe care a stimulat-o, atât în ºcoalã, câtºi printre oamenii din sat. L-a interesat istorialocului, alcãtuind uncolectiv de lucrupentru o monografiea localitãþii, care arãmas nefinalizatã,dar, spre noroculsatului, pãstratã cugrijã de colegul ºiprietenul sãu, pro-fesorul Miloº Ioachim.Miºcarea naþionalãCântarea României afost un prilej perfectpentru exprimarea pa-siunilor sale artistice.A fost laureat cupremiul I al Festi-va lu lu i Naþ iona l

Cântarea României, cu piesele de teatru istoric: S-au ridicat flãmânzii, Stâlpi de þarã ºi Noi suntemnoi, puse în scenã de consãtenii lui din Duleu,primind aprecierile cunoscutului scriitor PaulEverac.

Acelaºi neobosit artist amator a fost ºi însatul sãu natal, Duleu, unde s-a retras în anul1972.

Dupã ce a divorþat, a avut o relaþie îndelun-gatã cu profesoara Doina Gîrboni din Valeapai, dincare a rezultat cea de-a doua fiicã a sa, Cristina-Donia. Casa familiei Teodorescu din Duleu, mereudeschisã pentru oaspeþi, a fost un mic muzeu deetnografie ºi folclor, cu o bibliotecã de peste 3.000de volume, fiindcã dascãlul avea o pasiune nestãvilitãpentru istorie, devenind cu timpul un colecþionarneobosit.

A avut bucuria sã-ºi vadã strãdania defolclorist ºi creator în grai popular publicatã înantologia „Trandafir cu creanga-n apã”, Reºiþa. S-astins la numai 56 de ani în satul sãu natal. Din2005, ªcoala primarã ºi Cãminul Cultural dinDuleu îi poartã numele. Prin grija lui, ªcoala de4 ani din Duleu a avut amenajat un valoros colþmuzeistic, iar castelul lui Gheorghe Ioanovici dinDuleu a fost transformat în Cãmin Cultural.

Creaþiile sale au fost prezentate pe scenaFestivalului de poezie în grai „Tata Oancea” dinBocsa, apoi incluse în „Antologia de poezie îngrai”, Timiºoara, Ed Marinesa, 2003, precum ºi înculegerea „Poezie în grai bãnãþean”, Timiºoara,Ed. Orizonturi Universitare, 2009.

Numele sãuapare ºi în dicþionarul„Creatori în graibãnãþean, condeieriplugari din Banat,personalitãþi carescriu despre graiul bã-nãþean”, Lugoj, Ed.Europa Nova, 2003.

La 80 de anide la naºterea sa, unbine-meritat cuvântde preþuire.

Ana Kremm

Dorel Teodorescu ºi ºcolarii de la Duleu


Dascãli de frunte

Florica Regea, dascãlmemorabil

,,Arta supremã a profesorului estede a trezi bucuria exprimãrii creatoare ºibucuria cunoaºterii”. (Albert Einstein)

Mi-e greu sã vorbesc despre mine însãmi,sã-mi prezint propriile realizãri, mai ales când mãgândesc cã asemenea mie – sau chiar mai sus -pot fi numãraþi zeci de dascãli care au slujit cudãruire pe altarul învãþãmântului, al educaþiei, înoraºul Bocºa.

Dar o sã încerc sã prezint câteva din ceeace am putut sã fac în cei 36 de ani petrecuþ laaceeaºi ºcoalã - ªcoala Generalã Nr. 1 Bocºa.

Încep cu datele naºterii mele: m-am nãscutîn comuna Ghilad, judeþul Timiº, în anul 1941,noiembrie 16. Pãrinþi mei, Ioan ºi Sara Hegheº,oameni simpli, m-au crescut cu multã dragoste,oferindu-mi tot ce aveau ei mai bun ºi învãþându-mãsã nu uit niciodatã bunul simþ ºi respectul pentruoameni, indiferent de statutul lor social.

ªcoala am început-o în comuna natalã, undeam fãcut cele 7 clase, între anii 1948-1955, apoi,dupã examenul de admitere, am devenit elevã aColegiului Bãnãþean, ºcoalã pe care am absolvit-oîn anul 1959. Dupã terminarea liceului, mi-amcontinuat studiile la Universitatea Timiºoara –Facultatea de Filologie – secþia românã- germanã,unde am intrat cu examen de admitere, în anul1959. Am absolvit studiile universitare în 1964 ºiprin repartiþie guvernamentalã, am devenit titularãpe catedra de limba ºi literatura românã, la ªcoalaGeneralã Nr. 1 Bocºa, unde am rãmas pânã lapensionare, în anul 2000.

Am avut norocul sã-mi încep cariera dedascãl într-o ºcoalã cu un colectiv mare, cu multeclase paralele, cu dascãli dedicaþi profesiei, cumultã seriozitate ºi deschiºi în a primi o tânãrãabsolventã care nu împlinise încã 23 de ani. Deosebitde importantã a fost îndrumarea, pe care amprimit-o, la început de drum, din partea directorului,profesor Cormoº Ioan, care a fost pentru mine unom deosebit.

Competiþa dintre profesorii de aceeaºispecialitate era inevitabilã, dar nu greºit înþeleasã,fiecare profesor cãuta sã fie cât mai eficient învederea pregãtirii elevilor pentru a avea rezultatebune ºi foarte bune, atât la admitere, cât ºi laconcursurile ºcolare.

Mi-am dat seama încã de la început cã n-amgreºit în alegerea profesiei, pentru cã activitateacu copiii mi s-a pãrut cea mai frumoasã, cea mainobilã ºi cu foarte multe satisfacþii.

Din primele zile, dupã încadrare, am fostnumitã bibliotecara ºcolii ºi difuzor voluntar decarte, activitate pe care am avut-o cel puþin 10ani, fãrã retribuþie, dar am fãcut-o cu plãcere.

Rând pe rând au urmat diferite examenepentru perfecþionare: definitivat, gradul al II-lea,gradul I, pe care l-am obþinut în anul 1979.

Multe au fost satisfacþiile de-a lungul celor36 de ani petrecuþi la aceeaºi unitate de învãþãmânt,atât prin munca la clasã cu elevii, cât ºi prinactivitãþile extraºcolare. Am cãutat sã le formezelevilor plãcerea de a citi, de a se exprima corectºi de a scrie corect. Mulþumirile vin chiar ºiacum, dupã atâþia ani, când foºti elevi îmi spunsau îmi scriu pe facebook, cât de mult a contatpentru ei pregãtirea din gimnaziu pentru dobândireaunei ortografii ºi exprimãri corecte.

Satisfacþiile cele mai mari au fost rezultatelepe care elevii le-au obþinut la admiteri în licee ºiconcursurile ºcolare, situându-se pe primele locuri.Ar fi destul de lungã lista cu cei care au obþinutnota maximã sau peste nota nouã la limba românã,la admitere sau olimpiade. Ei ºtiu cât m-am mândritcu ei, i-am felicitat ºi m-am bucurat alãturi de eiºi de pãrinþii lor.

Amintesc doar pe Crãciun Silvia, care înclasa a VIII-a a participat la faza naþionalã, înBucureºti, a olimpiadei de literaturã ºi a obþnutmenþiunea I, cu felicitãri din partea inspectoruluide specialitate, al judeþului Caraº-Severin, pentrucomportament, atitudine ºi inteligenþã.

Dupã anul 1980 ºi pânã la pensionare amactivat ca metodistã în zona Bocºa, participând înaceastã calitate la inspecþiile ºcolare pentru obþinereagradelor didactice - definitivat ºi gradul al II-lea,la cadre didactice din zonã.

Consider cã am avut un aport important ºiîn organizarea activitãþilor culturale atât la nivelde ºcoalã, cât ºi la nivel de oraº, prin organizareade serbãri ºcolare, prin pregãtirea brigãzilor artisticeºcolare, dar ºi ca protagonistã în brigada artisticãa oraºului ºi membrã a corului oraºului, cu caream participat la diferite evenimente.

În anul 1980, 1 septembrie, am fost numitãdirectoare a ªcolii Generale Nr. 1, funcþie pe caream deþinut-o pânã la 1 iulie 1989. În aceastãperioadã m-am bucurat de multe reuºite, dar amîntâmpinat ºi multe greutãþi. Sprijinitã însã demajoritatea colegilor ºi a pãrinþilor am reuºit sãsituãm ºcoala în fruntea judeþului, atât în ceea cepriveºte învãþãtura, cât ºi prin aspectul ºcolii,


dotare ºi curãþenie. În aceastãcalitate m-am ghidat mereudupã principiul respectului faþãde colegii mei, al corectitudiniifaþã de aceºtia, dar ºi faþã depãrinþi ºi elevi. Pot spune cãm-am bucurat de respectulcolegilor, al pãrinþilor ºielevilor, fapt dovedit ºi astãzidupã atâþia ani.

În ceea ce priveºte viaþapersonalã, amintesc cã în anul1966 m-am cãsãtorit cuprofesorul Regea Aurel –profesor de fizicã-chimie, caremi-a rãmas ºi coleg la aceeaºiºcoalã pânã la pensionare. Înanul 1969 s-a nãscut fiul nostruMihail Cãtãlin, atât de doritumplându-ne viaþa ºi unindu-ne ca familie. În 1994 în familianoastrã a intrat ºi Simona, o fatã deosebitã,colegã de facultate (Politehnicã) cu Cãtãlin. În2000 s-a nãscut nepotul nostru Raul Bogdan, careeste elev la Liceul C.D. Loga, în prezent clasa aIX-a.

Timpul este neiertãtor ºi din tânãrãprofesoarã, care a intrat timid în cancelaria ºcolii,în anul 2000 mi-am schimbat statutul de om activ,titular al ºcolii ºi am devenit pensionarã. Mi-a fostfoarte greu sã mã despart de colegi, de elevi, darbucuria cea mare a fost nepotul, care ne-adeterminat sã ne stabilim dupã pensionare laTimiºoara, sã fim ajutorul copiilor noºtri Cãtãlinºi Simona pentru creºterea lui Bogdan.

Mulþumesc tuturor elevilor mei, colegilor ºipãrinþilor ºi chiar tuturor bocºenilor care mi-aufost alãturi, m-au sprijinit ºi mã bucurã cu unzâmbet sau o apreciere de câte ori îi întâlnesc.

Am încercat sã selectez doar o parte din totce am fãcut în cei 36 de ani petrecuþi la catedrade limba ºi literatura românã de la ªcoala GeneralãNr.1 Bocºa.

Dacã cele scrise de mine sunt suficiente ºimeritorii pentru a ocupa un spaþiu în revistadumneavoastrã, eu vã mulþumesc cu tot respectul,cã nu m-aþi uitat, cã atâtea generaþii de elevibocºeni, astãzi oameni realizaþi, poartã o parte dinsufletul meu, dãruit lor cu atâta dragoste. Vãmulþumesc!

Simþãminte de aleasã preþuire ºi recunoºtinþã,doamnei profesoare Florica Regea.

Prof. Liana Ferciug

Cocoriilui Romul Ladea

În trecerea lorChinuitã de-un zbor,Cu sensul legat de-un vis cãlãtorSpre pacea cea mare –Din vârfuri de munþi, de pe mare –Þipã dorul cocorilor care mor.

ªi dacã-i „dor”Ochii supþi de vise-i dor,Rupte de vânt aripile scârþâie-n zbor,În cor, cu gâtlejurile

Întinse ca vrejurile,E cântul cocorilor care mor.

E ceva de dor:Dragoste ºi-alean chinuitor,„dolor” final de biet gladiator –În ºuierul vântului într-o carte,În dinþii frunzelor moarte –În cântul cocorilor care mor.

Trece-un cocor,Viu ca o clipã, mort ca un nor,Fulgere-i ard penele-n zbor;În cãlãtoria cea mare,Steaua de-acum nu mai moare:E colb ºi cocor, dor´nãlþat din mohor.

N.D. Pârvu


Un cãrãºan deneuitat: prof. univ. dr.

Constantin FalcãEste mai uºor sã faci biografia unui nor

decât a unui om - spunea E. Cioran.Eu încerc sã spun câteva cuvinte despre

personalitatea ºi omul de culturã C. Falcã, cât ºidespre centrul cultural de la Rãcãjdia.

Ce s-a întâmplat azi la Rãcãjdia - sub egidaprimarului ºi a prof. C. Falcã - este o piatrã(diamant) la temelia spiritualitãþii româneºti. Aicis-a fãcut un pact nescris cu cultura.

Personalitatea profesorului C. Falcã, alãturide ceilalþi oameni ai culturii locale, a fãcut dinRãcãjdia un puternic centru cultural, de luptã aromânilor pentru limbã ºi neam, pentru unitate ºidemnitate, pentru libertate ºi credinþã- ca o stavilãîn calea marii globalizãri. Fiind un îndemn necontenitadresat românilor de a se strânge laolaltã în jurulunor obiective fundamentale ºi de a conlucra larealizarea lor prin dãruire ºi implicare, slujindinteresul general. Aici ºi acum se remarcã cinstea- ca roua de pe iarbã, integritatea ºi curajul lor.

Lucrãrile prof. C. Falcã- Cãrãºeni de neuitat-ajuns la al 30-lea volum, ca ºi altele, aratã cãautorul ºi-a câºtigat pe deplin renumele de cronicar.Aceste scrieri sunt ca o oglindã divinã în care seoglindesc bunãtatea, dreptatea ºi iubirea. În ele sevede chipul omului aºa cum le-a zidit MareleCreator.

Cititorii aflã aici toate lucrurile bune ºifrumoase, generozitatea ºi credinþa, bucuria ºisperanþa. Aflã cã rãutãþile ºi nedreptãþile nu maisunt de nesuportat. Pot fi biruite. Aflã cã duhuladevãrului învinge.

Cãrþile ,,Cãrãºeni de neuitat” de prof. C.Falcãprivesc problemele omului ºi umanitatea. Ele aupãtruns în sufletul cititorului. Sunt o expresiesuperioarã a gândirii româneºti. O reflecþieeuropeanã asupra istoriei noastre. În ele au fostadunate cunoºtinþe temeinice despre istorie,teologie, filologie etc. care aratã pasiune, rãbdare,râvnã, iscusinþã la autorii textelor meºteºugit scrise,astfel încât sã fie bine plãcut lui Dumnezeu ºifolositor oamenilor.

Personalitãþile descrise vegheazã la ce seîntâmplã astãzi de sub umbra unor cruci.

Cãrþile scot din uitare oameni care au pussuflet la întemeierea ºi pãstrarea prezenþeiromânilor creºtini-ortodocºi la toate evenimenteleistoriei, iar pe de altã parte, lasã în cuvinte binerânduite generaþiilor viitoare trãiri ºi emoþii ale

tuturor, împliniri. O caracteristicã a cãrþilor oconstituie spiritul ºi mesajul misionar, apoi modelulromânesc de vieþuire, adicã cristic ºi repere aleunei vieþi demne ca: cinstea, modestia, onoarea,bunul simþ, munca ºi perseverenþa.

Lucrãrile degajã ºi o educaþie patrioticã, debucurie, de ataºament ºi respect faþã de valorilegliei strãmoºeºti.

Prof. univ. dr. Constantin Falcã este omulcare îºi îndeplineºte menirea, este omul care vedeîn rãsplata muncii, nu câºtigul material, ci bucuriade a contribui la înflorirea neamului, iar pe dealtã parte este omul care se strãduie ºi luptãpentru pãstrarea demnitãþii naþionale.

Este statornic în prietenia faþã de colabo-ratori, dar ºi faþã de consãtenii din CâmpiaCaraºului. Domnia sa rezolva problemele existenþeiprin preocupãri de ordin cultural ce-i dau echilibrusufletesc, gãsindu-se întru sine.

Este un aristocrat al vieþii sociale, culturaleºi a sufletului românesc, devenind un uluitormodel de viaþã ºi istorie. Pentru profesorul C.Falcã - valoarea unui om nu se mãsoarã în bunurimateriale, ci în ceea ce are în adâncul inimii ºi înfaptele puse în slujba binelui public. El vede în omo tainã, nu o marfã. De aceea ºi-a asumat misiuneade a educa, a zidi, a forma ºi creºte sufleteletinerilor - atât la catedrã, cât ºi prin scris.

Este un om corect, blând, voios, drept cutoatã lumea, ºtie sã iubeascã oamenii din jur ºiare cult pentru strãmoºi. El vede în ideea demoralã a învãþa sã fim recunoscãtori faþã de ceicare ne-au format.

Prof. univ. dr. C. Falcã este persoana carese opune omului rãu, hrãpãreþ, gata oricând degâlceavã, pus pe cãpãtuialã. Nu aprobã gloriamediocritãþii - cum se întâmplã azi la unele instituþii.

Harul lui- împletit cu dãruirea totalã aufãcut minuni, la ºcoalã ºi în activitãþile culturale,respectând pãmântul natal ºi Sfânta Tradiþie.

Pentru el respectarea strãmoºilor a devenito religie. Este adeptul lui Haºdeu, care spunea cã,,trecutul este uºa viitorului”.

Privind activitãþile culturale de la Rãcãjdiaºi citind lucrãrile Cãrãºeni de neuitat se produce ostare de liniºte, menitã sã cheme din strãfundurilecele mai luminoase ale sufletului miºcat defrumuseþe, bucuria. De aceea cred cã Brâncuºiscria: ,,Nu cãutaþi formele obscure, sau mistere,cãci ce vã dãruiesc eu este bucuria” în testament.

Pentru acestea - autorii meritã cele maisincere ºi profunde mulþumiri pentru efortul,dãruirea, sensibilitatea, mesajul pe care au reuºitsã le transmitã.

În mod sigur generaþiile viitoare vor firecunoscãtoare.

Prof. Pavel Panduru

Cei din prCei din prCei din prCei din prCei din preajma noastrã...eajma noastrã...eajma noastrã...eajma noastrã...eajma noastrã...


„Îmi aduc aminte, mãrtur iseºte IoanCãrmãzan, acum, vorbind despre dragoste, cã, la unmoment dat, l-am întrebat pe pãrintele Stãniloaie ceeste existenþa ºi el mi-a spus cã existenþa este persoana,iubirea ºi nemurirea. ªi de atunci m-am gândit demulte ori la povestea asta ºi m-am gândit cã pãrintelevorbeºte despre persoanã, nu de omenire. Vorbeºte deo persoanã, fiindcã existenþa este o chestie individualã.Deci, dragostea nu poate fi definitã global, ea este opoveste individualã ºi este aventura individualã afiecãruia. Iubirea, pentru cã spunea pãrintele „iubireae motorul”, iatã o altã definiþie pentru dragoste ºiiubire, motorul a tot ce existã pe pãmânt... ºinemurirea, într-o chestie simplã, ºi anume cã oriceiubeºti ai vrea sã dãinuie la nesfârºit.[...]”

Aºadar, iubitori de carte ºi lecturã s-auîntâlnit cu Ioan Cãrmãzan ºi scriitori ai Clubuluide la Timiºoara joi, 3 noiembrie 2016, de la ora11.00, în sala de ºedinþe a Consiliului Local Bocºa,sub patronajul Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”,salã care a devenit neîncãpãtoare, participând unumãr mare de prieteni ai bibliotecii bocºene, prieteniai regizorului Ioan Cãrmãzan, dar ºi liceenii LiceuluiTeoretic „Tata Oancea” din Bocºa, mânaþi decuriozitatea de a cunoaºte pe unii dintre cei maiimportanþi scriitori bãnãþeni: Cornel Ungureanu,Ion Marin Almãjan, Ioan Cãrmãzan, Vasile Bogdan,Titus Suciu, Doina Rodica Moþ, Veronica Balaj,Manolita Dragomir-Filimonescu, Rodica Pop,Constanþa Marcu, Monica Rohan, Silvia C. Negruºi, nu în ultimul rând, Nina Ceranu-Chelariu, ceacare a îngrijit volumul prezentat. De la ora 16.00,la Casa de Culturã a Sindicatelor din Reºiþa, subpatronajul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” Caraº-

(Urmare din pag. 12)

Severin, aceeaºi echipã valoroasã de scriitori s-aîntâlnit cu membrii Cenaclului „Semenicul”, cupoeþi ºi scriitori reºiþeni, demonstrând încã o datãcã literatura uneºte spirite ºi apropie oameni.

Sâmbãtã, 5 noiembrie 2016, de la ora 9.30regizorul Ioan Cãrmãzan, însoþit de Gabrielaªerban, au fost invitaþii Corneliei Dunãreanu laemisiunea „Cafeaua de dimineaþã”, iar de la ora12.00, echipa întregitã a Clubului de la Timiºoaras-a reunit la Casa de Culturã „George Suru” dinCaransebeº pentru a promova ºi aici literaturã decalitate înmãnuncheatã într-un veritabil volum„Despre iubire...” .

Iatã cã, într-o toamnã blândã ºi frumoasã, s-au scurs zile de bucurie pentru scriitorii bãnãþeni,deoarece fiecare eveniment în parte s-a constituitîntr-o adevãratã sãrbãtoare a cãrþii ºi a prieteniei.

Gabriela ªerban

Dumitru Cristãnuº

4.

ªi deodatã singurãtatea e simplãinima dorului arde pe masão viaþã mai veche între noi se întâmplãluna e tristã-n nuanþe pe casedeodatã cerul ne strigã înapoimuntele fiinþeiimperiul cuvântului arzândsãlbatic anotimpul dorinþei.

(din volumul Întemeierea somnului, Sibiu:Agnos, 2015)

Costel Stancu

* * *

ªarpele înghite pãmântul.Se ascunde ºi aºteaptã, liniºtit, sã-l digere.

Ce sunt eu? Un licurici în palma orbului?O pasãre cu rãu de înãlþime? O jucãrie ceprimeºte în dar, de ziua ei, un copil? Uncalendarale cãrui zile trec de-a-ndoaselea , asemeneapãstrãvilor ce urcã, neobosiþi, spre izvor? Onoapteîn care luna se îndrãgosteºte ºi fuge de-acasã?

Mi-e teamãNu ºtiu când ºarpele va fi iarãºi înfometat.

Despre iubire...


Viaþa cãrþilor

George Enescu –Consonanþe

bãnãþene

Publicatã în 2016, laEdi tura Eurostampa dinTimiºoara – la 135 de ani de lanaºterea ilustrului muzicianromân –, cartea muzicologuluiConstantin-Tufan Stan constituieîn acelaºi timp un omagiu, darºi o contribuþie de marcã în cadrulcercetãrii activitãþii polivalenteºi a creaþiei enesciene. Demersulautorului demonstreazã profesio-nalismul ºi pasiunea cu careacesta s-a aplecat permanentasupra studierii locului ºi roluluilui Enescu în arta muzicalãnaþionalã ºi universalã; fãrã aexagera, credem cã îl putemconsidera ºi un act de curaj, deexemplarã responsabilitate. Sãscrii despre Enescu astãzi este oîntreprindere pe cât de pasionantã,pe atât de riscantã, deoarecesubiectul a fost abordat anteriorde multe condeie inspirate alemuzicologilor ºi cercetãtoriloravizaþi de pe întreg mapamondul.

Constantin-Tufan Stan ariscat sã scrie despre Enescu ºia reuºit sã realizeze un studiutemeinic, în care a adus datenoi, necunoscute încã, a comentatanumite aspecte mai puþinabordate anterior ºi ºi-a expusconvingãtor opiniile personale.Cartea demonstreazã viabilitateateoriei capodoperei, elaboratã decriticul literar Mihail Drago-mirescu, preluatã ºi aplicatã cusucces de Tudor Vianu. În confor-mitate cu aceastã teorie, emoþiaesteticã provenitã de la o capo-doperã se purificã ºi se intensificãcu trecerea timpului. Cu cât ocapodoperã e mai veche, cu atâtconþinutul ei, îmbogãþit în sufletulnostru de experienþa timpului,devine mai frumos, mai cuceritor,mai strãlucit. Cauza mãririifrumuseþii cu trecerea timpuluiprovine din acele infinite legãturinecesare dintre diferitele ei

elemente. Fiecare din acesteelemente constituie o nuanþã, iarun om sau o epocã nu pot percepedecât un numãr limitat de nuanþe.Aplicând teoria în cazul persona-litãþii ºi creaþiei muzicale enes-ciene, constatãm posibilitateadescoperirii unor noi elementedefinitorii, unor noi trãsãturi aleacestora în viitor.

În acelaºi timp, carteaconstituie o admirabilã demonstra-þie a condiþiei istoriei culturii,aceea de a-ºi deduce concluziiledin faptele interpretate cu dateleraþiunii ºi nu prin metode pre-concepute. Autorul urmãreºte înparalel traseul concertelor susþi-nute de Enescu în Banat ºi înzonele limitrofe, dar ºi fenomenulcontinuitãþii culturale din acesteprovincii, în care au fost antrenaþinumeroºi artiºti ºi intelectualidin prima jumãtate a secoluluial XX-lea. Aºa cum era firesc,personalitatea enescianã esteabordatã în paralel la nivelulactivitãþii prodigioase desfãºurateîn þarã, dar ºi în strãinãtate.Astfel, primele douã capitole deample dimensiuni sunt dedicatecu precãdere recitalurilor sus-þinute de „Orfeul moldav” la Lugojºi Timiºoara: George Enescu laLugoj (pag 11) ºi George Enescula Timiºoara (pag. 81). În acestepagini, dense ºi captivante, gãsimdate interesante despre activitateaculturalã desfãºuratã în oraºeleamintite, despre recitalurileilustrului violonist ºi ecourile lor

în presa localã, precum ºi desprecompozitorul Ion Vidu (cãruiaautorul îi subliniazã locul ºi rolulîn muzica autohtonã ºi îlabordeazã ca pe o „personalitatecomplementarã” faþã de Enescu).Apreciem ca foarte importantãprezenþa celor douã subcapitolededicate succeselor internaþionaleale lui Enescu: Ecoul premiereipariziene a operei Oedipe (pag. 63)ºi Sãrbãtorirea lui Enescu la New-York, eveniment reflectat în presalugojeanã (pag. 75). În afaradetaliilor legate de recitalurilelui Enescu în oraºele bãnãþene(cu cronologia evenimentelor, culistele complete ale repertoriuluiinterpretat, cu articolele din presaromâneascã ºi minoritarã, refe-ritoare la primirea fãcutã de cãtreautoritãþile locale ºi la ecoulprestaþiei violonistului ºi a pia-niºtilor ce-l acompaniau în rândulspectatorilor), aflãm despre bogataviaþa culturalã a oraºelor în carea cântat Enescu.

Cartea mai conþine ºi altecapitole interesate, în care Enescueste abordat ca promotor ºi men-tor al ºcolii româneºti decompoziþie: Premiile Naþionale„George Enescu” ºi ªcoalaBãnãþeanã de Compoziþie (pag.163), cu referiri concrete la „spaþiulcultural” bãnãþean. Sunt menþi-onaþi laureaþii premiului decompoziþie „G. Enescu”, printrecare s-a aflat ºi bãnãþeanul AurelC. Popovici-Racoviþã. Cum erade aºteptat, Constantin-TufanStan realizeazã o privire pano-ramicã asupra personalitãþiienesciene, vizând atât aspectulsincronic, cât ºi cel diacronic.Apropiindu-se de zilele noastre,autorul introduce un studiudespre Festivalul Internaþional„George Enescu”, ediþia a XX-a,2011 (pag. 192), precum ºi ocronicã interesantã despreConcertul aniversar Franz Liszt –Béla Bartók – George Enescu laSânnicolau Mare ºi Lugoj (pag.196). Autorul prezintã ºi studiulsãu de excepþionalã însemnãtateGeorge Enescu ºi „Spaþiul Mioritic”


Bãnãþean (pag. 201), în caremenþioneazã: Primele creaþiienesciene interpretate în Banat;Muzicã româneascã interpretatã deGeorge Enescu în Banat ºi Omagiimuzicale, literare, plastice ºi poeticeînchinate lui Enescu.

În ultima secþiune a cãrþiisunt amintite unele contribuþiibãnãþene, precum Ziua GeorgeEnescu, ediþia a doua a bienaleilugojene (pag. 220); este prezentat,de asemenea, ultimul evenimentde marcã dedicat marelui muzicianromân: Festivalul Internaþional„George Enescu” ediþia a XXII-a,2015 (pag. 226). Consecventtendinþei de a analiza legãturilestrânse ale lui Enescu cu spaþiulbãnãþean ºi a trasa punþi pestetimp, autorul dedicã ultimul capitolunei creaþii valoroase, care aobþinut premiul de compoziþie „G.Enescu”: „Requiem” de ZenoVancea – destinul unei capodoperepremiate, în 1943, la Concursul„George Enescu” (pag. 229). Înafara bibliografiei ataºate la fiecarecapitol în parte, cartea maiconþine în anexe numeroaseimagini sugestive ale lui Enescu,ale afiºelor de concert aleacestuia, dar ºi fotografii ale unorpersonalitãþi marcante ale tim-pului, ale edificiilor culturale undeau fost organizate evenimenteartistice, precum ºi „indicele denume”.

Fãrã a avea pretenþia de aînfãþiºa un tablou exhaustiv,muzicologul Constantin-Tufan Stanse sprijinã în demersul sãu pedatele istorice cele mai impor-tante. Conºtiinþa lui „a fi”, „aavea” ºi „a reprezenta” – celetrei sfere concentrice ale condiþieipractice, enunþate de Schopen-hauer în Aforisme este prezentãpermanent în cartea la care nereferim.

Muzicolog cu inspiratã panãliterarã, doveditã în numeroaselecontribuþii publicate în ultimeledecenii, Constantin-Tufan Stanaduce în prim-plan personalitateafascinantã a lui Enescu în calitatede violonist-concertist; cu toateacestea, sunt menþionate mereucalitãþile de excepþie ale compo-zitorului ºi drama sufleteascã a

acestuia, care, din cauza angaja-mentelor în calitate de interpret,nu avea timp suficient pentru acompune. Cartea evocã viaþadramaticã a muzicianului, în caresunt percepute nobilele sentimenteumane, harul, bogãþia unor trãirips ihologice , modest ia º isimplitatea în formularea unoratitudini ºi gesturi exponenþiale.Pe lângã eleganþa ºi acurateþeaintelectualã a muzicologului, pelângã capacitatea exemplarã de aprelucra date istorice ºi pe celeprovenite din vasta sa experienþã,Constantin-Tufan Stan oferãcititorilor ceea ce doar cei aleºipot sã ofere: o lume. Cuvântulautorului nu este declaraþie oriteoretizare, ci o investigareprofundã a manifestãrilor culturaleºi a firii umane. Harul autoruluiface ca aceastã construcþie sã nuse observe; faptele ºi evenimentelese desfãºoarã în faþa noastrã, neînconjoarã, ne cuceresc, ne antre-neazã sã participãm la acþiune.Nu avem impresia cã citim, saucitind ni se pare cã vedem unfilm cu imagini în relief. Autorulîmbinã armonios luciditateaintelectualã ºi intensitatea emo-þionalã, deoarece, în cazul sãu,ideile sunt în acelaºi timp ºisentimente profunde. Carteaconstituie o sursã valoroasã deinformaþii, precum ºi un îndemnla noi abordãri, la noi judecãþiproprii. Ea demonstreazã nu doarmarea experienþã culturalã aautorului, filtratã printr-o subtilãsensibilitate, ci ºi o bogatãexperienþã muzicologicã. Se spunecã statornicia admiraþiei poatedeveni dãunãtoare chiar atuncicând aceasta este meritatã. Deaceea, credem cã reevaluarea ºiredimensionarea periodicã a unorpersonalitãþi de excepþie de talialui Enescu devine o îndatorire deonoare pentru fiecare generaþie.Cartea muzicologului Constantin-Tufan Stan demonstreazã elocventcã Enescu este încã printre noi,o prezenþã chintesenþialã de oadmirabilã vitalitate ºi de oinfinitã longevitate, ca oricepermanenþã.

Carmen ManeaBucureºti, noiembrie 2016

Viorel Dorel Cherciu,Subvertirea

religiozitãþii în Banat,Editura Eubeea, Timiºoara,

2016, 597 p.

Cercetãtorul Dr. ViorelDorel Cherciu propune cititorilorspre reflecþie un nou volum cares-ar putea uºor considera unmanual al Istoriei bisericeºti dinBanat vãzutã din documente dearhivã, deci fãrã vreo cosmetizareulterioarã. Acest demers inediteste completat cu informaþii din383 volume consultate, toatedemonstrând temeinicia studiuluila care s-a înhãmat pentrudezvelirea religiozitãþii ortodocºilordin Banat.

Dacã celelalte demersuri deistorie bisericeascã pornesc de lainstituþie sau persoanã (eparhie,învãþãmânt teologic, medalioanede ierarhi etc.) de astã datã studiulîncepe din avlia Bisericii punându-se în discuþie cum este reflectatãprimirea Creºtinãtãþii prinintermediul a 16 teme: Botez,Cult, Cruce, Sãrbãtoare, Boalã,Disciplinã, Cununie, Epitropie,Filantropie, Alcoolism, Post,Cantorat, Pelerinaj, Magie ºiMoarte.

În legãturã cu Taina Sfân-tului Botez, autorul vorbeºte deimportanþa molitvei care ,,îmbi-


sericeºte” pânã la Botez. ,,Nou-Venitul în Lume - ‹‹homoanimalis›› - ca sã se preschimbeîn ‹‹homo spiritualis››, trebuie sãtreacã Proba de Apã - ‹‹Potopul››salvaþionist în numele SfinteiTreimi, care în fapt, este oconsacrare a Naºterii cu Temei”.(p. 15).

El era sãvârº i t pr in,,tornare” (vara) ºi prin ,,stropire”iarna”. Iarãºi sub influenþãcatolicã nou botezatului nu i seadministra Taina Împãrtãºaniei.Pentru coloniºtii veniþi în Banatdin pãrþile Sibiului ºi aºezaþi laBazoº acest lucru a fost obiectde corespondenþã cu forurilebisericeºti în cursul anului 1931.Un caz îl reprezintã locul oficieriiSf. Tainei, pentru biserica dinªuºtra ,,sub treptele corului”, caredin nou trãdeazã aceeaºi influenþãmanifestatã de astã datã înarh i tec tura b i ser i ceascã :baptisteriul era aºezat sub turnulclopotniþã în dreapta (vezi ºibisericile din Birda ºi Butin spreexemplificare).

Cultul public (Doxologia)este concretizat în: rugãciuni subformã de molitfe, ectenii ºi diferiteformule sacramentale; cântãri ºiimne liturgice: tropare, condace,stihuri, canoane, irmoase º. a.;lecturi biblice: paremi, psalmi,catisme, sinaxare, Apostol,Evanghelie; acte liturgice, adicãmiºcãr i r i tua le , ges tur i ,procesiuni, vohoade. (p. 24). Toateacestea formeazã Cultul divinpublic exprimat prin: Laude,Sfinte Taine ºi ierurgii ºi SfântaLiturghie. Cu toate acestea înceea ce privesc slujba de searã(Vecernia) ºi cea de dimineaþã(Utrenia) acestea nu se sãvârºescregulat din diferite pricini: LaHisiaº, Vecernia se sãvârºeºtedoar iarna, pentru cã vara,,cantorii sunt la lucrul câmpului”mãrturisea preotul George Gãescuîn 1925.

Un alt slujitor al altaruluide astã datã din Ohaba Lungã,Pavel Vãcãrescu începe: ,,la6 182 oare dimineaþa ºi încopciazãUtrenia cu Sfânta Liturghie, însãcu durere cã nu prea cerceteazã

credincioºi[i] sfânta bisericã, afarãcând nu am cantor cãci cantorulnostru e din Rãdmãneºti”. (p.25).

Pãmântul reprezenta bine-cuvântarea belºugului dar ºi caznasudorii de fiecare zi a omului,fie credincios ori preot: ,,Lu-crãtoru l Pãmântu lu i erabineînþeles, stãpânit de ‹‹PoftaPrivirii››, însã ‹‹Crucea vizibilului››îl ‹‹focusa›› în Ochi, Ogorul (nuîntotdeauna ‹‹al Ortodoxiei››),Livada de Fân, Pãdurea, Stânade Oi, Pãºunea, Grãdina º. a. m.d., nefiind deloc un ‹‹Discipol alVãzului›› în sensul lui IoanEvanghelistul, încât sã ‹‹Vadã››Supraspiritualul Iconic. Dacã es-o spunem ‹‹pe-a dreaptã››, nicipreoþii nu aveau ‹‹sub braþ››Gramatica Formelor Vizuale, cãcicu mâinile ‹‹þineau hãþurile›› ca‹‹animalele de tracþiune›› sã areHolda: cei doi popi de la Dubos,Matei ºi Alexa, aveau vite deînjugat ºi ‹‹când cineva aveanevoie de vreo slujbã, mergea lacâmp la dânºii, cãci aveau întraistã cartea de rugãciune ºi,pe loc, le citea cele de folos, iarboii rumegau pe brazdã››”. (p.73).

O realitate de netãgãduitîn lume atât în trecut, cât ºiastãzi o reprezintã boala fizicã ºicea spiritualã. O frumoasãdefiniþie dã dr. Viorel DorelCherciu acesteia, dar ºi a grijiidoar faþã de trup: ,,IstoriaUniversalã a Umanitãþii ne relevãfaptul cã nu a vãzut decât puþineperioade ‹‹sãnãtoase››, fiind‹‹cangrenatã›› de Boli. TainaSuferinþei nu o poate dezlegadecât Hristos, însã Omul Moderna uitat aproape cu desãvârºirecine este adevãratul ‹‹Doctor alLumii››. Fiecare epocã istoricã afost amprentatã de o Boalã:Antichitatea – Leprã; Evul Mediu– Ciumã; Renaºterea – Sifilis;Romantismul – Tuberculoza;Modernitatea – Cancerul. Îngri-jorarea ºi Spaima de Boalã îºiare originea în ‹‹Crezul inversat››cã ‹‹Trupul este Chipul Sãnãtãþiinu Sufletul››”. (p. 74).

Pentru o exemplificare ni

se dau fel de fel de bolnavi. Unexemplu concludent este cel alpreotului Vasile Ilie din Ficãtaricare a suferit de ,,reumã înpicioare ºi junghiuri”.

În lumina dreptului bi-sericesc stã ºi disciplina. Ne suntînfãþiºate mai multe abateri ºidelicte de la norma canonicã.Un caz deosebit a fost cel alpreotului Adam din Coºtei, tatãlomului politic Petru Groza.,,Preotul acuzat a fost citat lasediul Protopopiatului Belinþ, în22 octombrie 1912 sã fie ‹‹ascultatla protocol››, însã nu s-a prezentatfiind bolnav. El a fost audiat în 7noiembrie a. a. Venit în aceastãparte a Banatului, la îndemnullui Ioan Meþianu, ConsitoriulDiecezan din Arad l-a îndemnatsã facã ‹‹toate slujbele dupãobiceiul locului››. Aici a trebuitsã þinã slujbele – chiar ºiLiturghia – ‹‹pe mic››, adicã, sãrosteascã ecteniile ‹‹pe sãrite…››ca sã se scurteze serviciilereligioase, iar credincioºii sã fiela ‹‹amiazã›› acasã. Se întâmplacâteodatã sã nu pomeneascã la‹‹vohod›› pe episcop sau pe rege,deoarece suferea de ‹‹morb deinimã››, care-i provocau accesede sufocare. În anul 1891, aceastãcomunã bisericeascã a fost instalatpreotul Groza, avea cu toate‹ ‹numele urmele s imþulu icreºtinesc ºi ale culturei nu››-1912”. (p. 113-114).

Cãsãtoria reprezenta ºi încãreprezintã primirea binecuvântãriilui Dumnezeu în Sfânta Tainãprin care un bãrbat ºi o femeiepot convieþui împreunã. În studiulînchinat acestei realitãþi ecle-siastice, autorul pomeneºte deapariþia în veacul al XIX-lea ainstituþilor de stare civilã careau erodat autoritatea Bisericii.Sub aceastã presiune apar înadministraþia parohialã, ma-tr i co le le care consemnauCununiile religioase.

Practic se aratã faptul cãLogodna ºi Cununia se sãvârºeauseparat în unele parohii, primala casa parohialã, cealaltã labisericã, primitorii acestei Taine,,fugeau” de contribuþia bise-


riceascã a plãþii unei taxe înmulte cazuri simbolice: 1 coroanã.La acestea toate se mai adãugaºi sãrãcia accentuatã dar ºimentalitatea unor credincioºi: ,,ÎnPercosova existã mai multeopreliºti: traiul rãu cu soacra,rudenie, nu voieºte fãrã ospãþ,dar din cauza sãrãciei nu-l poateface, convieþuirea rea, nu aredivorþul bisericesc. […] LaGherman, nu se cununã religiosnic i gratis pentru cã ‹ ‹ î ibatjocoresc›› sãtenii -1910”. (p.147).

Epitropul era considerattutorele afacerilor bisericeºti, eladministra bunurile fixe ºi mobileale Parohiei. Cu toate acesteaarhiva menþioneazã cazuri deepitropi aleºi care erau în procesecu bisericile care trebuia sã leadministreze, ori nereguli înadministrarea corectã a banilorBisericii. Nostim este cazulepitropului al doilea de la ParohiaChizãtãu care ,,‹‹a fost prins custraiþa la mãrul lui Nicolae Ciolacnoaptea furând›› de cãtre pazasatului Traian Sulã ºi Ioan Pistrui,care mai apoi l-a ‹‹închis›› lacomunã. – 1914”. (p. 160).

Filantropia veacurilortrecute a fost ilustratã deridicarea de biserici ºi ºcoliconfesionale, dar ºi ajutor dat deEparhia Caransebeºului unor satecu prilejul inundaþiilor din 1887.Cronica anilor a reþinut mai mulþiastfel de binefãcãtori, noi amconsemnat gestul a doi oameni:,,Zelosul preot Adam Treica dinSusani – Protopopiatul Fãgetuluia dãruit birul sãu preoþesc peºapte ani, în valoare de 600 fl.edificãrii bisericii din Tapia –Protopopiatul Lugojului. – 1890.[…] Preoteasa Ecaterina Iancu,venerabilã matroanã lasã […] oparte din averea sa, ºcoliiconfesionale din Ghilad”. (p. 183).

Odatã cu sistematizareasatelor în vremea administrãriiimperiale, centrul civic al fiecãreilocalitãþi era populat de Primãrie,Bisericã, ªcoalã ºi Birt. Cumdrumul cãtre cel din urmã eraîntotdeauna mai ademenitor decâtcel cãtre Bisericã s-au întâmplat

ºi excese de la morala creºtinã.,,Existau Parohii unde mulþi‹‹ortodocºi›› stãteau ‹‹cãlare pebutoi›› ºi ‹‹trãgeau la mãsea›› aºaîncât într-un an, consumul dealcool, aduce profituri ‹‹astro-nomice›› Comerciantului (învã-þãtorul George Popovici de laNadãº se adreseazã ConsitoriuluiDiecezan din Arad pentru neplatasalariului pe 3 luni, în anul 1913,în timp ce credincioºii ‹‹varsã››anual la birturi 10.000-15.000coroane; repararea bisericii ºi acasei parohiale de la CoºteiulMare din anul 1909 a costat3.283 cor. 43 fileri)”. (p. 198).

Cantorele, cântãreþul areo importanþã deosebitã. Dacã întrecut el era considerat ‹‹ºãgârtde popã››, adicã Învãþãcel în celes f inte , treptat acesta s-a,,sindicalizat” cerând, uneoriimpunând platã pentru slujbaBisericii. Ba, alþii nu au primitnimic din partea MinisteruluiCultelor, , ,Diploma” f i ind,,Daficea”. Aºa au fost cântãreþiidin: Berecuþa, ªemlacu Mare,Gãtaia, ªipet, Voiteg, Opatiþa,Sângeorge, Ciacova, ,,Sãraca” ºiCebza. Cu toate acestea existauîn aceastã zonã coruri bisericeºti:Banloc, Cebza, Ciacova, Ghilad,Macedonia, Omor, Partoº,Petroman, Stamora Germanã,Toager, Tolvãdia ºi Voiteg. (p.267).

Prin fiecare din temelecercetate, autorul, Dr. ViorelCherciu, preºedintele AsociaþieiCulturale ,,David Voniga” dinGiroc îºi propune ºi reuºeºte sãsondeze viaþa religioasã aºa cuma fost ea în Banat. Cartea aapãrut în condiþii grafice ex-cepþionale la prestigioasa editurãtimiºoreanã Eubeea condusã dedoamna dr. Nina Ceranu.

În anexele generoase alevolumului am gãsit date despreepitropii, corul bisericesc ºi eroiidin comunele bãnãþene.

Pr. Valentin Bugariu

„Sub zodia lirei”

Profesoara Cr i s t inaSãrãþeanu-Toma este cunoscutãcititorilor revistei Bocºa Culturalãdin colaborãrile anterioare. Undebut timid aduce la luminã unsuflet care vibreazã. Cu pachetade poezie „Sub zodia lirei”,Reºiþa, 2016, Cristina Sãrãþeanu-Toma lasã, la o primã lecturã,impresia unor mãrturisiri spusecu glasul scãzut, sacadat, uneorisugrumat de un vindecãtorgeamãt.

Poezia „Leac”, care deschideplacheta, este o arta poeticãfuriºatã între imaginile inspi-ratoare ale naturii. Cristina iacuvintele în haina lor de zi cu ziºi le „fâng, le adun, le alint,mãsor, mai tai, le-nvelesc”.Împrumutã cuvintele de la ape,de la cuc, din þãrânã, din frunze.În final rezultatul acestei acþiuniºi interacþiuni cu natura estepoezia: „Apoi dulcea poezie/ Oatârn în cui de grindã.” Poezianu este ascunsã ci expusã înlocul cel mai vizibil al casei(sufletului) alãturi de albãstrele:„printre smocuri de-albãstrele”.Poezia interiorizatã devine leac:„din cel mai vechi clondir/ ceaiu-lbeau cu frenezie”. ªi procesul decreaþie se reia precum ziuaurmeazã nopþii ºi noaptea zilei:„Iar m-aºtern apoi la pândã/ ªicu aripi moi de iele/ Am sãscriu ºi-am sã mã mir.”


Încã de la primul numãr,revista „Arhanghelul” îºi stabileºterubricile potrivit rolului pu-blicaþiilor religioase, publicaþiaparohialã fiind „un izbutit mijlocde împãrtãºire a învãþãturiicreºtine precum ºi a învãþãturilormorale sãnãtoase. Aceastareprezintã un mijloc de catehizaredeosebit de eficient în zilele noastre,atât pentru creºtinii participanþi laSfintele Slujbe, care-ºi pot îmbogãþiastfel cunoºtinþele în materie dereligie, cât ºi pentru cei care, dindiferite motive, nu pot veni labisericã, dar se pot bucura decitirea unui cuvânt ziditor ºi pot fibeneficiarii unor îndrumãriliturgice.[…]” dupã cum sespecificã în editorialul primuluinumãr, intitulat sugestiv GlasulArhanghelului. ( An I, nr. 1 p. 1,2012)

Astfel, rubricile perma-nente ale periodicului sunt:Editorialul – care aparþine, deobicei, redactorului-ºef saucolectivului de redacþie, în funcþiede subiectul sau evenimentulconsemnat, ºi care trateazãsubiecte alese, de o importanþãindubitabilã, titlurile fiind deosebitde sugestive: Glasul Arhan-ghelului, Anul Omagial al TaineiSfântului Maslu ºi al îngrijiriibolnavilor, Naºterea MaiciiDomnului, Anul omagial alSfinþilor Împãraþi Constantin ºiElena, In memoriam AnghelDumbrãveanu, Educaþia altfel,Proiectul „Sfânta Euharistie –lumina vieþii creºtine. Concursnational de proiecte duhovniceºti”în Parohia Birda, Anul omagialeuharistic: Sfânta Tainã aSpovedaniei, Anul omagialeuharistic: Sfânta Tainã aÎmpãrtãºaniei, Pãrintele mitropolitNicolae a plecat la Domnul!,Obiºnuitul mitropolit al„Timiºorii”, Tohãneanu ‘90,Hramul nostru, Missio Dei (anul2015 a fost proclamat de PatriarhiaRomânã ca an omagial al Misiuniicreºtine în parohie ºi mãnãstire ºitotodatã comemorativ al Sf. IoanGurã de Aur ºi al marilor pãstoride suflete), Raport de activitate alParohiei Birda pe anul 2015;

De 5 ani revista„Arhanghelul” se aflã încasele ºi inimile noastre!

La mulþi ani!

Revista „Arhanghelul”,publicaþie trimestrialã a ParohieiBirda, judeþul Timiº, se aflã laceas aniversar. Împlineºte 5 anide existenþã în casele ºi în inimilenoastre.

De 5 ani redactorul ºef,preotul dr. Valentin Bugariu ºiun veritabil colegiu de redacþiedin care fac parte personalitãþiculturale precum: prof.univ.dr.Rodica Popescu, prof. univ. dr.Ioan Viorel Boldureanu, prof. IoanTraia ºi pr. Iliia Pavlovici-Pãtruþse strãduiesc sã punã la dispoziþiacititorului de orice fel o publicaþieutilã, educativã, în care sã fieoglinditã atât activitatea reli-gioasã a parohiei Birda, cât ºicea culturalã, misionarã ºifilantropicã.

De cinci ani avem bucuriasã rãsfoim paginile unui periodicfrumos construit, meticulosstructurat, care încã de la primulnumãr îºi vesteºte misiunea ºicrezul: „Revista noastrã îºi vapropune sã rãspândeascã învã-þãtura Mântuitorului Hristos,precum ºi alte informaþii culturale.Crezul nostru este de a da cititorilornoºtri […] o revistã parohialã,trimestrialã, de interes religios ºicultural, lipsitã de orice caracterpolitic […] având în vedere doarcultivarea ºi formarea cercului decititori”. ( An I, nr. 1 p. 1, 2012)

Poeziile Cristinei „atâr-nate-n cui de grindã”, de omuzicalitate uneori cãutatã,alteori fireascã, reflectã cu calmºi resemnare întâmplãrile ºiîncercãrile unei vieþi care „e unplâns domol de strune”. Plânsuleste al ei ºi al strãbunilor „trupulmeu/stejarul/în care-au sãlãºluitstrãbunii” (p.7).

R i tmul do ine lor seîntâlneºte cu muzicalitateacoºbucianã, uneori cu muºcãturamai asprã, dar muzicalã ,arghezianã. („Nuntirea primã-verii”, „Teatrul toamnei, „Amintiride iarna”) Timpul, reflectat înschimbãrile din naturã, dar ºi îngândul ºi faptele oamenilor, esteprezent ca tematicã sau motivliterar. „La fiecare pas al meu/Eu las în urmã-un dor trecut/ªicalc spre viitor temut.”(p.11) Întregândul îndreptat spre „Mama” ºicel îndreptat spre copil („Deodatãs-a fãcut târziu”) rãzbat regretelepentru o lume schimbatã unde„nici poeþii nu mai scriu” (p26)„Tu sã mã ierþi copilul meu/ Cãnu mai ºtiu acum poveºti”(p.26)

Predominã imagin i l evizuale, uneori în exces. Elesprijinã însã ideea poeticã,mesajul. („Rãmas bun copilãrie”,„Searã înaltã.”)

Placheta cuprinde 44 depoezii ºi se încheie cu poezia„Sunt copacul care arde”, omãrturisire de credinþã, unautoportret, care lasã la vederefocul interior ce genereazã poezie.

„Sunt copacul care arde/În miez de cetate stinsã…

Sunt o doinã de la munte/Jeluitã înspre vale…

Sunt pescãruºul din înalt/Istovit de ochiul mãrii…

Sunt o lacrimã-ngheþatã/Pe obrazii-acestei lumi…”

Finalul „Eu nu pot sã facminuni” urmat de laitmotivul„sunt copacul care arde” sugereazãfaptul cã poeta îºi cunoaºtelimitele, dar „arºiþa” - un altmotiv literar - nu îi poate ucidegândul ºi sensibilitatea, mai alescã trãieºte în „miez de cetatestinsã.”

Ana Kremm


Valori poetice sau Tinerecondeie – sunt rubrici dedicateliteraturii, prin care suntpromovaþi scriitori cunoscuþi(Anghel Dumbrãveanu, NinaCeranu, Dimitrie Acea, LilianaStanca, Lucian Ovidiu Pop) darºi tinere condeie care au nevoiede stimulare ºi încurajare(Florenþa Teodora Goanþã, GaborRoberta, Pavlovici Marina,Pavlovici Pãtruþ Bogdan);Restituiri se numeºte rubricapr in care sunt aduse înactualitate personalitãþi, uneleaproape uitate, precum ºi locurisub forma unor fiºe monografice:Biserica Ortodoxã din ªipet,Preotul Ioan Ionescu, profilbiografic, Personalitãþi ºipeþene,Iulian Ionescu, un demn fiu alsatului Birda,Preotul PetruBohariu, Portretul unui mitropolitaproape uitat – Vasile Lãzãrescu,articole care poartã semnãturaunor intelectuali recunoscuþi: pr.Oliviu Criºan, pr. Petru Gurãu,prof. Ioan Traia, prof. OctavianGruiþã, Mirela Ioana Borchin.Deosebit de interesante ºiatractive sunt paginile de prozãsemnate de prof. Iosif MariusCirca, pagini care constituie unserial intitulat Din amintirile unuicolonist la Gãtaia, serial „desprinsdin filmul vieþii” autorului. Cusiguranþã aceste pagini se vor„asambla” într-un volum dememorialisticã semnat MariusIosif Circa, profesorul narator alunor amintiri pe care le scoateîn lume „ca sã rãmânã ca ofrandãpentru contemporani ºi viitorime”dupã cum acesta mãrturiseºte.(An IV, nr. 4 (16)/ 2015, p. 6);Urme din trecut ºi Documen-tar sunt rubrici dedicate unorpagini de istorie, pagini bineclãdite, atent documentate,necesare oricãrei publicaþii deculturã ºi spiritualitate: Dintrecutul comunei Birda, Aproape depulsul „falnicei Veneþii”, Dintrecutul satului Sângeorge, Dateistorice privind Parohia Urseni,Democraþie parlamentarã confe-sionalã a românilor din Austro-Ungaria în perioada 1867 – 1918versus Marea Unire de la 1

Decembrie 1918 ºi legislaþiainterbelicã a statului naþionalunitar, Fundaþiile ºcolare ºi rolullor în formarea intelectualitãþiiromâneºti bãnãþene, Contribuþiavlãdicii Elie Miron la dezvoltareaculturii româneºti, ÎnvãþãtorulIoan Marcu, personalitate de seamãa învãþãmântului confessional dinEpiscopia Caransebeºului,Personalitãþi de seamã aleBanatului – pr. GheorgheCotoºman, Drama Brâncoveniloroglinditã în eposul ºi în teatrulpopular românesc, Viaþa Proto-popiatului Deta în revista„Învierea”, Parohia OrtodoxãSculea – fiºã monograficã, ParohiaOrtodoxã Birda – fiºã monograficã,Viaþa economicã în zona Gãtaia, Afost odatã o Rugã bãnãþeanã. ªiaceste rubrici dezvãluie numeleunor colaboratori de seamã ºifideli revistei „Arhanghelul”: prof.dr. Bogdan Enãºel, prof. IosifMarius Circa, Bogdan FlaviusTãmaº, Mãgãrin Pavel Lucian,Mãgãr in Odor Dionisos ,lect.univ.dr. Virginia Ardelean, pr.dr. Valentin Bugariu, protopopGheorghe Sutac, protopop IoanPrisãcean, prof. Ioan Murariu,pr. Ioan Marcu, Alin Dirina.

Nu mai puþin importantesunt ºi rubricile permanenteintitulate Semne ºi Cateheza,semnate de prof. Ion Pãcurar,eleva Gabor Roberta, pr. CãlinNegrea, pr.dr. Valentin Bugariu,Sebastian Andrei Petrescu,prof.dr. Bogdan Enãºel, prof. IonMurariu, Gheorghe Lungu saueleva Murgea Maria Alexandra,rubrici care prezintã materialeinteresante ºi educative: ÎnviereaDomnului în opera mitropolituluiNicolae, Taina Sfântului Maslu ºiviaþa sfântã, Popasuri omiletice:anul bisericesc, Despre post, Imnela Rãstignire…, Anul comemoratival Sfinþilor Martiri Brâncoveni,Urme ale domnitorului ConstantinBrâncoveanu în Cronica lui RaduGreceanu, Sfinþii ÎmpãraþiConstantin ºi Elena sau Bucuriieditoriale. În special Catehezaeste o rubricã a educaþiei altfel, aeducaþiei religioase, evidentobligatorie într-o astfel de

publicaþie, însã trebuie men-þionatã ºi specificaþia binevenitãºi, parcã, complementarã, într-unul dintre editoriale: „Contactuldirect cu Tainele (Sacramentele)Bisericii în spaþiul sfinþitor alBisericii poate fi un act educativcare îndeamnã pe toþi actanþii(participanþii) la schimbarea vieþii,la alegerea binelui, la practicareavirtuþilor.”( An. II, nr. 3-4 (7-8)/2013, p. 1).

Cea din urmã rubricã, ceacare, de obicei, încheie cele optpagini ale revistei, poartã numelede Cronica parohialã ºi, deasemenea, este deosebit deimportantã ºi utilã, deoarece aicieste consemnatã toatã activitateaacestei biserici. Rubrica prezintãevenimente organizate de cãtreparohia Birda sau la care aceastaa luat parte într-o anumitãperioadã, agenda culturalã aparohiei, activitãþile misionar-filantropice, proiectele derulate,concursuri, parteneriate, sim-pozioane, expoziþii ºi pelerinaje.Este pagina în care descoperimcât este de vie aceastã bisericã,cât este de harnic ºi de priceputpreotul care o pãstoreºte, câteste de apreciatã de perso-nalitãþile vremii aceastã bisericãºi activitatea preotului, dovadãstând, în acest sens, diplomeleprimite, dar ºi mulþumiriletransmise de pr. Valentin Bugariucelor care îºi exprimã aprecierileprin sprijin acordat într-un felsau altul. Aceastã rubricã estecompletatã ºi de imaginile carese regãsesc în paginile revistei,imagini grãitoare.

Aºadar, avem de-a face cuo publicaþie bogatã în informaþii,utilã, din punct de vedere altematicilor, atractivã ca diversitatea subiectelor ºi deosebit defrumoasã ca aspect.

La cinci ani de apariþie arevistei parohiale „Arhanghelul”se cuvine sã felicitãm o întreagãechipã de oameni – pe cei vãzuþi,scriºi, consemnaþi, cei care trudescºi cei care-ºi dãruie din talentulºi priceperea lor, cât ºi pe ceinevãzuþi, cei care, într-un felsau altul, contribuie la realizarea


MULTI-ART

Noul volum de versurisemnat Vasile Rodian, Plecareadin muzeu (Editura Marineasa,Timiºoara, 2015), aduce în faþacititorului un muzeu cu de toate(multi-art), un amalgam deobiecte, sentimente ºi oameni.

În acelaºi timp, un adevãrat

Apostoli Petru ºi Pavel” ºi„Naºterea Maicii Domnului”,coordonatã de pr. paroh GuimanIulius Ionuþ.

Revista apare cu bine-cuvântarea chiriarhului locului,Preasfinþitul Pãrinte Dr. Lucian,iar, materialele primului numãr,putem constata faptul cã aceastãpublicaþie se doreºte a fi, nudoar un simplu instrument deinformare, ci o adevãratã paginãde culturã, în care credincioºiisã poatã gãsi diverse ºi inte-resante informaþii: duhovniceºti,literare, istorice. Aºadar, o revistãcare sã promoveze activitateaduhovniceascã, marile sãrbãtoricreºtine, dar ºi istoria ºi literaturalocului.

Alãturi de preotul Iulius-Ionuþ Guiman, preot cu talentscriitoricesc, autor al unor volumede poezii ºi al unor pagini deprozã scurtã, în revista Nihil sineDeo regãsim autori consacraþi aiBanatului, precum poetul ºijurnalistul Cosmin Pincu saupoetul ºi istoricul Ion Grecu. Deasemenea, între membrii co-lectivului redacþional ºi semnatariai unor articole se aflã pr. BobocTitel Cãtãlin Adrian, pr. StanciuPetru Titã, dar ºi elevul IoanVirgilius Guiman.

Urãm noii reviste viaþãlungã, rubrici permanenteinteresante ºi atractive, cola-boratori destoinici ºi mulþi cititori.Iar truditorilor, rodnic spor atâtîn cele duhovniceºti, cât ºi încele scriitoriceºti!

Cu prietenie,Gabriela ªerban

redactor ºef„Bocºa culturalã”

Nihil sine Deo„Socolari – spiritualitate ºi

tradiþie”

Salutãm cordial apariþiaunei noi publicaþii seriale înBanat, un periodic al creºtinilorortodocºi din Socolari (Caraº-Severin), care poartã un numeproverbial: Nihil sine Deo.

Revista Nihil sine Deo esteo publicaþie trimestrialã deculturã, spiritualitate ºi tradiþii,editatã de Parohia Socolari „Sf.

muzeu este ºi oraºul ori chiarnoi înºine, prin faptele ºiamintirile noastre.

Adeseori, poezia lui VasileRodian este compusã din bucãþi,fracturatã, cuvintele creând oaparentã lipsã de sens, ca ºicum ar fi aruncate de-a dreptulpe hârtie printr-o miºcare bruscãa stiloului: „...Luna e locuitã / înaburul planetar / o jelire de cândintratã în carne / un anumecâne cu zaruri în ochi / ca sã nucãlãtorim singuri” ori „În munþiinoºtri sar caprele /, apã aer câteºti de viu / patrie, logofeþibrebenei pe morminte / un textfulger în ecoul / cazarma areporþile deschise”.

Poetul lasã egloga de-oparte („Eram dincolo de islaz /mugurii viþei de vie ºi soarele /ºi ea apãrutã de niciunde”) pentrua aduce odã oraºului („mi sepãrea o nuntã o nuntã continuã”),în speþã Timiºoarei, acolo undetotul este posibil ºi se nasc ºi sedesfac prietenii, poetice ori nu ºiunde domneºte un aer artistic(începând cu Casa Studenþilorunde funcþiona în tinereþeaautorului ºi încã mai funcþioneazãcenaclul „Pavel Dan”) ºi boem(„cine sunt ãºtia, cu hainelecurate, sunt palizi / n-au treabãcu ºomajul / din încãlþãri câtevafire de iarbã”).

Amintirile ºi trãirile vii cupoeþii timiºoreni ori veniþi peaceste meleaguri, o parte din eidispãruþi deja, sunt rãscolitoare:Valeriu Drumeº („«Cred cã suntreîncarnarea unui poet persan»”),Mircea Bârsilã („cãlãtorul de vazãpoetul Mircea Bârsilã”), GheorghePruncuþ („încã un om în ºcolilevremii”), Ion Monoran („îºi trecuo mânã prin pãrul lung / trãieºte,poete, zice el”).

Apoi, poetul nu uitã sãplãteascã vamã înaintaºilor: MihaiEminescu, Alexandru Macedonski,Ion Barbu, Lucian Blaga, TudorArghezi, Nichita Stãnescu, TituMaiorescu, George Bacovia.

Timpul în acest volum estesuspendat („timpul e limitat eufac clasamentul”), iar moartea -prilej de a savura bucuriile vieþii

acestei publicaþii (mãcar prinsimple dar sincere aprecieri ºiîncurajãri) . Se cuvine, deasemenea, sã felicitãm redactorulºef, un preot ortodox preocupatde culturã, de cultura religioasãîn special, doctor în filologie,preocupat de istoria presei ºiistoria Banatului, dar, în acelaºitimp, un preot cu har, preocupatde sufletul oamenilor, al tinerilor.Pentru cã astfel l-aº caracterizape preotul Valentin Bugariu: unveritabil fãuritor de carte ºi unvrednic modelator de suflete.

Sã vã dea Dumnezeuputere de muncã, scribi talentaþi,colaboratori serioºi, sponsorigeneroºi, credincioºi evlavioºi ºirodnic spor în tot ce întreprindeþi!

La mulþi ani ºi la multetipãrituri!

Gabriela ªerban


Ulysse la Oraviþa

Salutãm cordial apariþiaunei noi reviste de culturã laOraviþa, periodic care se alãturãGrupului de Publicaþii editate deRevista „Caraºul”, respectiv „FoaiaOraviþei” ºi „Don Quijote”, subatenta coordonare a scriitoruluiºi directorului Ionel Bota, revistãcare are denumirea unui faimoserou al mitologiei greceºti –„Ulysse”.

Aºadar, salutãm apariþiarevistei „Ulysse”, revistã deculturã apãrutã sub egidaPrimãriei Oraºului Oraviþa, încadrul proiectului „ImperialBurgtheater Oraviþa 1817 – 2017:200 de ani de la inaugurareaprimului edificiu teatral dincultura românã”, proiect coor-donat de Dumitru Ursu ºi IonelBota.

Revista „Ulysse” estecoordonatã de poetul LorinCimponeriu, redactor ºef, ºibeneficiazã de un colegiu deredacþie din care fac parte:Cristina-Aniºoara Zainea, IonelBota ºi Ion Gheorghe Chiran.

Este o revistã de culturãcu rubrici permanente carevizeazã: cultura românã înEuropa, cronici de carte ºi defilm, pagini de literaturã, muzicã,istorie, filosofie, etnologie, ºtiinþã,religie, antro-pologie ºi eso-terism.

Între sem-natarii acestorrubrici regãsimnume importanteale culturii ºiliteraturii Ba-natului – EwinJosef Þigla, IonOpriºor, CristianGabriel Ghinea,Iulian Barbu, ValiOrþan , DoruI lana , Viore lSuciu, AdrianaI l in , Danie laVoicu, CostelSuditu, IonuþCaragea , E .G e o r g i a n ,

(„E în curgerea anticã / un portalo însufleþire în nodurile Oracolului/ li se sugera scoaterea morþiidin vin!”), iar inima („în inimi estrivirea / e slava cãutãrilor”) ºisufletul („Sufletele plecate / Sãse învoiascã în alte metastaze /Sînt piuituri în cristale”) suntmereu biruitoare.

Nu putem trece cu vedereanici ideea maternitãþii care sedegajã din poezia lui VasileRodian, începând cu simbolurileoraºului, precum lupoaica dincentru („îmi plãceau þâþele ei /gâdilate de iederã”) ºi terminândcu trecerea mamei în nefiinþã,care ºi atunci va rãmâne totmamã („Rodiane, ce-o fi mamã,dincolo? / am sã vã gãsesc eu /pe toþi copiii mei aºezaþi lamasã?”).

Nu lipsesc de aici ele-mentele ritualice („Eiresionefrunzele cad...”; „preotesele / Noiîncã vã dãm drumul” ) ,sentimentul de singurãtate,patriotismul („românii nu suntlaºi existã Dumnezeu!”) oritablourile parcã pictate („Învelirileomului la orizont izvorul / pemal un caiet o carte cu filelemiºcate de vânt / jos un tânãrcare îºi rãcorea obrajii”).

Poezia lui Vasile Rodianeste când abruptã, când linã, cândpesimistã, când optimistã, dareste, în acelaºi timp, o mãrturiea timpului de ieri ºi de azi trãitde autor în mijlocul oraºului, înmijlocul prietenilor ºi în mijloculpoeziei, citite, rostite ori scrise,iar starea de singurãtate resimþitãde autor este doar una aparentãîntrucât este legat prin resorturiinvizibile de tot ceea ce îlînconjoarã, chiar ºi atunci cândcorpurile îºi elibereazã sufletele.

Daniel Luca

Petruþa Niþã, Lorin Cimponeriu,Mariana Rogoz Stratulat, TraianVasilcãu, Raluca Mãdãlina Goian,Nana Ileana Filip, Emil SergiuVarga, Corina Mihaela Roman;de asemenea, criticul ºi istoriculliterar Ionel Bota supune atenþieicititorului o serie de cãrþi ºiautori ai Banatului ºi ai literaturiiromâne: Iacob Roman, ConstantinRupa, Ada Botezan, CostelSimedrea, Liana Sabãu, IoanaBurghel, Daniel Mariº, Vali Orþan,Geo Galetaru, Nicolae Sârbu,Adrian Dinu Rachieru, VasileVoia, Bogdan Ulmu, Maria Niþu,Nicolae Pãtruþ ºi Nina Ceranu.

Iatã, deci, o varietate dearticole, studii, note, pagini depoezie, consemnãri ale unorevenimente cu l tura le deactualitate, toate acestea în celdintâi numãr al unei reviste deculturã care prevesteºte cã-ºimeritã pe deplin denumirea:„Ulysse”.

Urãm publicaþiei viaþãlungã, cu rubrici interesante ºiatractive, iar truditorilor revisteiaceleaºi însuºiri ca ale viteazuluiUlysse: isteþime, curaj, vorbefrumos ticluite, prudenþã ºitenacitate.

Cu prietenie,Gabriela ªerban

redactor ºef„Bocºa culturalã”

Costel Simedrea

ªi poate

ªi poate noaptea o sã fie lungãªi o sã-ºi piardã stelele pe rândªi poate va veni sã mã strãpungãPumnalul renunþãrii prea curând,

ªi poate o sã curg de tot prin ranãªi o sã cred cã noaptea m-a furat…

Ci numai sufletul, fãrã prihanã,Se va-nãlþa umil ºi curat…

(din volumul Ouã de cuc, Timiºoara:Eubeea, 2016)


RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –

RODIªUL. DREPTÃÞILE DIN VECHIME,ªTIUTE ªI MÂNTUITOARE. UN SFAT DE TAINÃCU URMÃRI CRÂNCENE. CETATEA ªI TÂRGULCHILIEI. OCHIUL LUI IEHOVA

2

– S-auzim ce ne povãþuieºte prinþipesa ºistãpâna noastrã Elisaveta-Sofia, cãpitane Mârzeo,la noapte avem a umbla o toanã, ei, ei, de cândmã ºtiu stau în ºa, am ostenit, unii ºi alþii senevoiesc s-o ia înaintea vremii ºi goana, goanelorbunã-i la izbirea cãlãrimilor ºi nici acolo întotdeauna,cât despre vreme fãtul meu… Ei, vremea! Secoace anevoie fãtul meu. Auzi, Mârzeo, cã te þinca pe al meu. Bine mi-ai apãrat stânga. În credinþã.Cu bãrbãþie. Auzi cãpitane Mârzeo ºi fãtul meu.Vinderea de frate ne roade pren mãduvã. Viermeleaista ne-a pus grumazul în jug. Aºa cã stai culuare aminte ºi la Hânceºti ºi la Duraci ºi laHãjdãi cã greu se-mpacã ºi una-i vãzuta de laMoldova ºi alta-i vãzuta de la Stambul. ªi-acuascult povaþa.

Serdarul ofteazã. Se-aºazã mai bine întreperne. E îmbrãcat în cãmeºoiul de in cusut cuînflorituri roºii, bãrboiul negru înspicat cu fireargintii i se revarsã peste þolul de in, îºi þinemâinile acelea hãrtãnite ºi butucãnoase împreunatela piept, Mârzea deopotrivã e îmbrãcat în cãmeºoiulpus la capul patului de jupâneasa Maria, îºi þinpistoalele ºi sãbiile la îndemânã, candela ardesfios sub icoane ºi prin perdelele din borangic seprefirã lumina ceþoasã dinaintea zorilor. Odaia aredouã paturi, pe un scaun lighean de alamã, alãturiun ciubãr cu apã pentru spãlat, într-un cui dinlemn, ºtergare aspre de in, ºi a doua uºã carerãspunde într-un pâlc de plopi albi, zãvorâtã cutrei drugi din lemn. Nu se ºtie de ce Elisaveta-Sofia nu i-a dat lui rãvaºul. Nu se ºtie de ce nul-a pus sã-l înveþe pe de rost ºi mai apoi sã-l ardã.Rãvaºul e scris cu literele din strãvechimea,strãvechimilor, în francã, cu cernealã chinovarcâteva rânduri ºi neagrã alte rânduri. Serdarul acerut sã vadã rãvaºul. L-a cercetat cu luare aminteþinându-l pe dos. Mârzea a zâmbit blând.

– De la ea este, a spus Cantemir, înturnându-i-l tot cu josul în sus. Lui Mârzea i s-a stinszâmbetul sub mustaþã. În colþul rãvaºului eraupatru ponturi, aºezate în cruce. Douã roºii. Douãnegre. Mici.

– S-auzim, cãpitane!– ªirul roºu, doamne.– Zi-mi ca la oaste.– ªirul roºu, domnia ta, te povãþuieºte sã-l

întorni pre spãtarul ªãrban dinspre nemþi.– Atât?– Atât!– Ei, ei!– ªirul negru…Mârzea simte un nod în gât.– Ei? Ce-i cu ºirul negru?– ªirul negru te povãþuieºte sã-l întorni

dinspre leºi pre…Cãpitanul are o clipitã de cumpãnã.– Pre vel vornicul Þãrii de Jos, Miron

Costân… spune limpede numele marelui vornicMiron Costin ºi-l încearcã acelaºi simþãmânt ciudatde sfialã faþã de învãþat ºi de neînþelegere a ceeace tãinuieºte cu leºii, osebit de mânia pentruuneltirile cu Zidarii: duºmanii de moarte ai ÞãriiSoarelui.

– Mai curând muta-voi Ceahlãul, decât sã-lîntorn pre boiar Miron Costân de la leºi, ofteazãserdarul Cantemir.

Se întâmplã ceva neaºteptat cu serdarulConstantin Cantemir sub poruncile cãruia a statîn anii zburdaþi de tinereþii. Serdarul se aºazãîntre perne, închide ochii, i se vede pãrul negrude pe piept prin deschizãtura cãmeºoiului ºi mormãieaºa cum avea nãravul sã facã în seara dinainteaunei bãtãlii, acolo în cortul lui de rohmistru, unfel de litanie tãiatã de întrebãri, atunci când se-ntreabã, cã pe sine se-ntreabã, deschidea ochii, ºi-i rotea fãrã sã vazã, o rotire spre adâncurile lui,sie-ºi îºi rãspundea, la o toanã râdea mânzeºte, laalta avea nãravul sã batã cu pumnul în scutulrotund, tãtãrãsc lucrat în mãiestrii, când îºi încheiaacel judeþ cu el, cu cei din jur, cu trebile ostãºeºti,mormãia, mai mult fornãia un Doamne ajutã,dupã care lua la cercetat chingile ºi trãgãtorile cãdormea cu ºaua sub cap în loc de perinã, nãrav pecare nu-l lãsa nici când se adãpostea prin hanuri,pe la caravansarayuri, pre la gazde ºi mereu îlpovãþuia cã pontul unu pentru un cãlãreþ esteºaua, cetatea cãlãreþului ºi nãdejdea lui… Era ºi oºiretenie în mormãiala aceea, un fel de dãscãlealãînainte de luptã, dar ºi destule tâlcuri, aºa cãMârzea face acum ce fãcea atunci. Ciuleºte urechile.Tace. Învaþã.

– Care vra sã zicã, prinþipesa, mie, unserdar la o domnie lacomã îmi porunceºte sã-lîntorn pre dumnealui spãtarul de la nemþi, cãmãria sa ºi înaltele feþe ºi bãrbile luminate nu s-au ostenit sã-l întoarne, ºtiindu-l aprig ºi-n urmeleRadului Mihnea ºi-acela în sfintele urme ale luiVodã Mihai – ai zis ceva cãpitane – aha n-ai zis;ei, ei, care va sã zicã, facem noi în de noi unAºezãmânt ºi n-avem cu cine-l aºeza cã Duca-ilegat cu spãtarul, spãtarul s-a dezlegat de ai lui,


de neamurile împãrãteºti de la Stambulul de-lvrea Bizanþiu, încã de la Ujvar, o ºtii, cã o ºtimcu toþii s-a dat nemþilor, cu turcii rãmânem ce-amfost în credinþa, obiceiele, nãravurile noastre; bacu sabia, ba cu aurul, ba cu alai de vorbe cornurate,da cu nemþii? Turcul vine cu iataganul. Pe faþã.Vitejeºte. Te supune, ca pre bulgari, pre greci, presârbi. Te face paºalâk. Dacã nu te dai?! Te cinsteºte.Te mai tunde. Da neamþul? Nu vra neamþul sã nefacã ºmalz ºi ºpaiþgrumbel adicã magaziile lui deunturã ºi grâne? Zisa-i ceva Mârzeo? Ei, ei! neamþulare înainte mergãtori popi ºi cãlugãraºi. Într-omânã crucea. În aia de sub rantie, jungherul. Auotrava. Cum bine o ºtim din vremea lui Hmel. Ei,ei! Cine i-a nãrãvit pre turci, la pungi cu aur?Lãcomia noastrã de scaun domnesc i-a nãrãvit!...Dacã mã mai slujeºte þinerea de minte împãratu’nemþilor nu s-a ruºinat sã-i dea padiºahului haracide 40.000 de ducaþi, marelui vizir 2.000 ducaþi,câte 1.000 vizirilor, 24 de vase de aur, 4 din argintºi Rudolfu blestemat fie-i numele ucigaºul luiVodã Mihai, slãvit fie-i numele, a dat de zece orisuta de mii de ducaþi; aºa stau tocmite vremurileºi nu haraciul mã ruºineazã, fãrã numa rãotãþileboiarilor ºi hiclenirea lor.

– Suntem noi hicleni cãtre Vodã Duca, domniata? întreabã Mârzea.

– Ei, ei, tresare serdarul.Se lasã o clipã de liniºte în care se aude

cutcurigitul voinicos al unui cocoº ºi zeci derãspunderi ale cocoºilor din Slobozie.

– Sultanul, dupã aºezãmintele vechi aleînchinãrii, nu are slobod a pune ºi a mazili domnila Þara Moldovei. Puterea aiasta stã la sfatulþãrii. Nu ne-am supus ca învinºi. Ca unii denesupus ne-am supus. Aºa cã Duca nu-i cu voiaþãrii. Cu voia padiºahului iaste. ªi þara slobodãiaste sã se lapede de rãotãþile Ducãi, precumosmanii slobozi sunt pre legea lor sã cheme sultanulla ayak divani, divan în picioare ºi dacã padiºahulcalcã legea, slobozi sunt sã se lapede de cãtre el.Aºa cum s-au lepãdat ulemalele, agalele, vizirii depadiºahul smintit Ibrahim pe care cãlãul Kara Alil-a sugrumat cu laþul în Închisoarea vrãbiilor –Serçeler Zindari. ªi atunci cei înþelepþi l-au întrebatpe muftiu: slobod este de la ºerî-at sã fie scos dinscaun ºi ucis un padiºah care cãftãneºte pre înþelepþiºi pre rãzboinici nu pre cei cu merit, fãrã numaicare nevrednici fiind îºi cumpãrã slujbele ºi rangurileprin rüºvet? Rãspunsul fetvalei fost-a dupã lege:Dacã sunt doi califi în aceeaºi vreme, ucideþi-l pre unul.

– La noi sunt doi vodã, domnia ta?– Doi sunt de când a ajuns domnia târgul

grecilor din Fanar. Unul din ei pãmântean. Ascunsau pre faþã. Altul cãftãnit la saray pre pungi ºinegoaþe. Aºa cã din doi, ucideþi unul zice legeaosmanilor. Pre care ºi noi bunã o gãsim. Ei, ei…Între grec ºi pãmântean, ucidem grecul.

– Au grecul pre noi.

– Se mai întâmplã, cãpitane.Prin perdeluþele din borangic se-nvãpãiazã

lumina sângerie a zorilor. Slobozia se umple demugetul vitelor, de conclãnituri ºi mãcãituri, descârþâitul harabalelor pe douã roþi ºi strigãtelepescarilor.

– Cu vel vornicul Miron Costân greu ºi cupagubã ne va fi cãpitane Mârzea.

Serdarul trage pologul sã nu-l înþepe vr-unþânþar intrat nu se ºtie cum prin borangicul careperdeluieºte uºile, se-ntoarce cu spatele ºi mormãie:

– Du-te la rodiº. La noapte cãlãrim.Dupã care serdarul cade în sforãitul lui

amarnic bine cunoscut în steagul cãlãrimiimoldoveneºti ºi la curþile lui de la Fãlciu, sforãitcare nu-l scuteºte sã doarmã iepureºte ºi la onãzãrire sã sarã în picioare, cu mâna pe sabie.

Cãlugãraºul Nectarie scosese rãvãºelul dinteaca de alamã prinsã la piciorul hulubului roºcatºi la semnul starostelui Paisie Bâcu desfãcuserãvãºelul scris turceºte pe hârtia subþire de Eghipet,cetind cunoscutul beyt, distih al lui OsmanzâdeTayib:

Kendin

n hod iºi tebâh olduBalçiga düºdü, ru-siyâh olduDistihul s-a trecut între oºtenii Munteniei ºi

Moldovei din tatã-n fiu, Mârzea îl ºtia de la moºulsãu cãpitanul Mârzea din oastea lui Mihai VodãViteazul, îl batjocorea pe Kogea Sinan paºa carecãzuse cu cal cu tot în mlaºtinile de la Cãlugãreni:

Treaba lui însãºi se nimiciCãzu-n noroi, faþa i se înegri…– Veºti grabnice ºi de primejdie, a tãlmãcit

starostele Paisie Bâcu acel rãvãºel. La noaptecãlãrim la Eskil Kalé, cã pe Dunãre ne vãd strãjilede la Chilia.

Cu Victor Miron ºi iubitorii cãrþii


CAMELIA TAMAª

Fragment dintr-un viitor roman(posibil) intitulatMOARA VISELOR

Cu toþii considerãm timpul, mai ales întinereþe, o sursã inepuizabilã. Oricând clepsidrapoate fi întoarsã ºi nisipul se scurge din nou. Nerisipim zilele în iubiri efemere, prietenii false ºirelaþii tangenþiale, amânãm proiecte, decizii ºimomente ce ne-ar oferi, poate, un crâmpei defericire, ca sã alergãm pe un drum cu indicatoareconfuze spre viitor. Tardiv, realizãm cã noi nudispunem de timp. Doar el de noi.

Eram studentã la Arhitecturã în anii terminalicând scenograful Tibor Varga, o cunoºtinþã a mamei,mi l-a prezentat pe Mircea Ogrin. Ceva din atitudineabãrbatului de înãlþime medie, cu pãr grizonat ºivârstã nu prea înaintatã, uºor de ghicit pe chipullipsit de riduri, m-a fãcut sã-mi doresc sã-l pictez.Dar alte lucruri au devenit atunci prioritare ºi amamânat punerea în aplicare a ideii, considerândamiciþia ce ne-a legat în timp drept garanþie cãpot, oricând, sã îi cer sã-mi pozeze pentru unportret fãrã sã primesc un refuz. Pânã când amfost nevoitã sã-i schiþez trãsãturile din memorie...

- Mircea este concitadinul nostru, l-a bãtutpe spate Tibor Varga când ne-a fãcut cunoºtinþã.Dar, ca ºi mine, a devenit timiºorean de mulþiani. Cred cã voi doi aveþi ce discuta, a maiadãugat scenograful, ºi cum am ridicat o sprânceanãa mirare a precizat: ªi Mircea picteazã, de fapt epictor ºi poet.

- Doar amator, domniþã! a subliniat ºi învocea lui nu era falsã modestie, doar dorinþa de aclarifica lucrurile. Mi-a sãrutat mâna ºi gestul pecare nimeni nu-l mai fãcuse faþã de mine ºi acel„domniþã” venit parcã din alte vremuri, m-auîncântat. Mi-am petrecut toatã seara alãturi de el,vorbind despre picturã.

- Eu realizez doar naturi moarte ºi peisaje,mi-a mãrturisit, miniaturi ºi tablouri de micidimensiuni. Pe spaþii mari mã pierd, parcã nu amrepere. Fac o muncã de chinez bãtrân, mã preocupãdetaliile, migala. Pe o pânzã amplã nu ºtiu cum sãmã desfãºor, cum sã o organizez... Cum spuneam,sunt doar un amator într-ale picturii.

- Tibor zicea cã sunteþi ºi poet, mi-am amintiteu.

- E mult spus poet, domniþã. Am scos douãvolume de haiku-uri. „Bineînþeles” – m-am gânditºi am zâmbit. Delicateþea din gesturile lui ºi

modul în care vorbea, lãsând impresia cã îºieconomiseºte cuvintele, cã ºtie mult mai multdecât spune, nu puteau fi asociate cu alt fel delirism. Previzibilitatea aceasta nu mi s-a pãrutplictisitoare. Dimpotrivã, a ridicat bariera diferenþeide vârstã dintre noi, lãsându-mi spaþiul necesar sãmã apropii de el ca de o rudã.

Ne-am mai întâlnit de atunci o datã,întâmplãtor, la vernisajul unei expoziþii de picturã,m-a invitat mai apoi la o lansare de carte, iarcâteva sãptãmâni mai târziu, când eram acasã învacanþã, ºi-a anunþat printr-un telefon intenþia dea ne vizita. Am fost miratã sã vãd la mama atâtentuziasm la sosirea lui. Am observat imediat cãse tutuiau, probabil pãrinþii mei îl întâlniserã demai multe ori în casa lui Tibor Varga undetrãgeau de fiecare datã când ajungeau în Timiºoara.I-a înmânat mamei un buchet de trandafiri albi,pe care ea i-a primit cu gesturi ample, de primadonãrechematã la rampã de spectatorii fideli, iar miemi-a oferit câteva fire de astromelia de un rozintens, cum nu mai vãzusem pânã atunci. Pãrinþiimei l-au acaparat pe Mircea Ogrin, discutânddespre cunoºtinþe comune ºi un viitor festival deteatru ce se pregãtea la Timiºoara. La un momentdat mama a lansat o întrebare ce ºtiam cã eramenitã doar sã mã atenþioneze cã nu uitase sfidareamea din urmã cu ºapte ani, când mã înscrisesem,împotriva voinþei ei, la Facultatea de Arte.

- ªtii cã Iulia este studentã la Arhitecturã?Veºnica studentã? El a privit-o mirat din spateleochelarilor dar nu a spus nimic, nu a schiþatniciun gest. Pasivitatea lui nu a descurajat-o sãcontinue: S-a înscris la Arte ºi în anul doi arealizat cã nu-i place. ªi atunci a fãcut în paralelºi Arhitectura… Am vrut sã clarific situaþia, spunândcã îmi plãcuse foarte mult sã urmez cursurileFacultãþii de Artã, doar cã mi-am dat seama cãdiploma obþinutã mã va trimite sã lucrez caprofesoarã de desen, funcþionarã într-o direcþie deculturã sau, în cel mai fericit caz, custode într-unmuzeu. Nimic creativ, nimic în care a picta sã fieesenþial. Din respect pentru musafir m-am abþinut,ºtiind cã riposta mea ar fi dus la discuþii inutile.M-am întrebat doar cât timp îmi va mai reproºacã nu sunt economistã sau avocatã, cum ºi-ar fidorit ea.

- E greu la optsprezece – nouãsprezece anisã ºtii ce vrei, sau ce þi se potriveºte, a remarcatMircea Ogrin neutru.

- Sigur, dar de asta existã pãrinþi! Sã îndrumecopiii, spre binele lor, a rostit mama rãspicatconcluzia, parcã era pe scenã. Dar brusc a abandonat

pagini de prozã


subiectul : Fiica ta ce mai face? s-a interesat ea.- E bine, mulþumesc de întrebare, i s-a

luminat bãrbatului faþa dintr-o datã. Lucreazã la ogrãdiniþã, îi place acolo, deºi la început era reticentã,credea cã nu o sã se descurce.

- Monica a fost un copil ascultãtor, a remarcatmama, ca ºi cum ar fi ºtiut totul despre fiica luiMircea Ogrin. Mã aºteptam sã urmeze o punereîn antitezã: „Iulia în schimb a fost o rãsfãþatã!”Dar s-a abþinut, spre uºurarea mea. M-am întrebatcum e fiica pictorului, dacã îi seamãnã. Imaginaþiamea i-a creat repede portretul, zugrãvind o tânãrãde vârsta mea, cu ochii cãprui deschis spre verdeai tatãlui sãu, blondã, delicatã ca o floare deprimãvarã.

În toamnã, când m-am reîntors la facultate,Mircea Ogrin m-a invitat sã-i vãd picturile, ocaziecu care am cunoscut-o pe fiica sa. Am constatat cãimaginaþia mea operase cu concepte ideale. Înrealitate, Monica era ºatenã, tunsã bãieþeºte, cutrãsãturi viguroase, scundã ºi robustã. Din discuþiiºi atitudinea ei mi s-a pãruit dezinteresatã depicturã, de preocupãrile tatãlui sãu, în general detot ce o înconjura; o fiinþã greoaie, care pentrumine a fost o dezamãgire, nu ºtiu dacã în raportcu ceea ce îmi imaginasem despre ea sau princomparaþie cu deschiderea ºi delicateþea tatãluisãu.

În vacanþa dinaintea ultimului an de studenþieMircea Ogrin m-a surprins cu câteva telefoane. Decâte ori trecea prin oraº, mã invita la o plimbareprin locuri neºtiute de mine, sã-mi arate clãdirivechi, sã-mi depene poveºti despre oameni carelãsaserã în zonã o urmã a trecerii lor prin viaþã.Îmi dãdea întâlnire la fântâna din centrul oraºuluiºi întotdeauna venea mai devreme sã admiremiºcarea regulatã a sculpturii cinetice, curcubeulabia vizibil arcuit peste apã ºi ºuvoaiele albe ceurcau spre cer ºi se risipeau mai apoi în picãturistrãlucitoare.

- Îmi plac fântânile urbane, mi-a spus molcomodatã, mai zãbovind pe bancã, cu ochii pe dansulmereu reluat al apei. Îmi aduc aminte de pârâuldin spatele casei bunicilor mei. Sãrea din piatrã înpiatrã ºi parcã îngâna un cântec de liniºtit oameniitrudiþi de munca de peste zi.

Era întotdeauna îmbrãcat impecabil, cuhainele cãlcate la dungã, pe cap cu o pãlãrie depai – mai în glumã, mai în serios, îi spuneamdomnul Van Gogh – ºi veºnicul buchet de astromelii,de fiecare datã de altã culoare, pe care îl purtammai apoi prin tot oraºul, ca pe un trofeu floral cusemnificaþii încã nedesluºite de mine. Misterioaseleflori au acompaniat întâlnirile noastre indiferentde oraº ºi de loc. O singurã datã au fost înlocuitede un pachet dreptunghiular învelit într-o hârtielucioasã. „Domniþã, mi-am permis sã îþi ofer opicturã”, mi-a spus zâmbind parcã din priviri, ºicum eu mã pregãteam sã protestez, ºi-a minimalizat

gestul: „Am primit un tub de verde de China ºiam vrut sã-l încerc...”. M-a atenþionat sã nu deschidpachetul pânã acasã pentru cã nu se uscase suficientvopseaua ºi la reîmpachetare hârtia s-ar putea lipide tablou. L-am ascultat, dar curiozitatea a nãscutîn mintea mea zeci de imagini a ceea ce putea sãse afle sub hârtia lucioasã. Abia intratã pe uºã,am despachetat tabloul ºi din cadrul alb al rameio ramurã înfloritã de cireº sau viºin dãdea parcãsã intre în camerã, cum dã sã intre pe o fereastrãdeschisã o creangã bãtutã de vânt. Mi-au plãcut dela prima vedere florile aproape transparente, ocrotitede întunericul nopþii, strãlucind imaculate ºi fragile.Pe spatele tabloului, cu o caligrafie de cartebisericeascã, erau scrise câteva versuri: „E atât desimplu sã rãmâi frumoasã / ca printre flori deviºin / ploaia.”. Era prea frumos ºi prea trist. Mis-a strâns inima. Îmi era dor sã iubesc, îmi erador sã mã oglindesc în ochii unui bãrbat ºi sã mãregãsesc frumoasã, admiratã, doritã. Mircea Ogrinîmi dãruise pictura din amiciþie. N-a aflat niciodatãcâtã tulburare a stârnit în mine cadoul lui sinergic.

În plimbãrile prin partea veche a oraºului,Mircea Ogrin m-a purtat prin locuri despre carenici mãcar nu ºtiam cã existã. Am înaintat cugreu pe o stradã desfundatã ca sã vedem o casãscundã, cu ancadramentul ferestrelor vopsit înmaro iar deasupra cu muluri albe în chip defemeie ºi o poartã dublã împodobitã cu þintemetalice. Altãdatã am urcat o pantã pavatã cupiatrã cubicã, la jumãtatea cãreia se aflau douãcase identice, cu etaj ºi lucarne înguste, legateîntre ele printr-un ornament în formã de brad. Pefaþada celei din stânga, renovatã, proaspãt zugrãvitãera înscris „ANU 1902”, iar pe cealaltã, degradatã,cu cãrãmizi ivite ici-colo de sub tencuiala cãzutã:„ANU 1903”. M-au dus cu gândul la doi gemenicare fãcuserã alegeri diferite în viaþã ºi evoluaserãdiferit. Aº fi vrut sã cunosc povestea celor douãcase ºi a locuitorilor lor, probabil înrudiþi. Într-o ziam strãbãtut o pasarelã uzinalã pentru a privi dincapãtul ei peste un zid de beton o clãdire înaltã,având pe o laturã un fel de turn. Mircea Ogrinmi-a spus cã odatã acolo fiinþa o bibliotecã. Aveao frumuseþe tragicã, de aristocrat scãpãtat, acelloc cu porticul de la intrare vãduvit de una dintresculpturile în formã de cupã ce-l strãjuiau de oparte ºi de cealaltã, cu sticla ferestrelor crãpatãpe alocuri ºi zidurile nãpãdite de iederã. Ca într-o antitezã, în aceeaºi dupã-amiazã ne-am plimbatpe o strãduþã ce urca de la baza unui deal sãadmirãm casele ridicate odatã pentru muncitoriide la oþelãrie. Modeste ca mãrime, cu douã ferestrepe faþadã, construcþiile ascunse în spatele curþilorpline de verdeaþã ºi flori se deosebeau doar princuloare: albe, galbene, vernil. Toate erau întreþinute,renovate, pãstrate în forma originarã fãrã extinderiarhitectonice ulterioare. Strada se sfârºea brusc ºidiscordant cu niºte porþi aurite, cu blazon (sic!)


îndãrãtul cãrora se înãlþa o casã pe douã nivelurinãscutã parcã din delirul unui arhitect bolnav: cucoloane, balcoane, turnuleþe, lucarne sub formã dehublou, frize ºi balustrade, portic sculptat ºi treptepe care se înghesuia o întreagã galerie zoomorfã.

Ultima incursiune în zona veche a oraºuluiîmpreunã cu Mircea Ogrin am imortalizat-o maitârziu într-o picturã pe care i-am oferit-o. Veneampe o stradã îngustã, dupã ce admirasem în amurgsinagoga – pânã atunci ºtiam cã existã un asemenealãcaº de cult în oraº dar nu ºtiam unde se aflã –când pictorul mi-a atras atenþia asupra unui zidmai înalt decât un stat de om peste care o tufã decaprifoi, revãrsatã ca o cascadã, îºi împrãºtiageneroasã parfumul. Probabil ne aflam în spateleunei grãdini sau unei curþi. De dupã zidul formatdintr-o înºiruire de arcade oarbe nu rãzbea niciomiºcare, niciun zgomot. Totul pãrea încremenit casub o vrajã. Mircea Ogrin a dat la o parte perdeauade caprifoi, lãsând vederii o uºã metalicã, îngustã.Ambrazura intrãrii fusese prea mare, sau poateodatã acolo era o poartã dublã ce fusese înlocuitãcu uºa metalicã, fiindcã în jurul ei se vedea unstrat de tencuialã grosier, neacoperit de vopseauagãlbuie de pe restul construcþiei. „Intrarea înGrãdina secretã”, a spus zâmbind pictorul ºi amcrezut cã o sã-mi istoriseascã o poveste interesantãdespre locul acela. Dar a dat drumul crengilor decaprifoi ce au scrâºnit pe metalul uºii, ca un lanþºi n-a mai adãugat nimic. Copacii înalþi din curteavecinã aruncau umbre miºcãtoare pe pavaj ºiundeva în depãrtare o pasãre lansa o chemareascuþitã. Amândoi, probabil, ne-am þesut în minteo imagine a ceea ce se afla dincolo de zid, darnumai planta cu parfum dulceag ºtia adevãrul ºitãcea la fel de misterioasã ca locul de unde îºitrãgea sevele.

Fiecare loc prin care mã purtaserã paºiiînsoþindu-l pe Mircea Ogrin în ultima varã destudent fusese un prilej sã-ºi aminteascã oîntâmplare din copilãria sau adolescenþa lui, sãîmi vorbeascã despre oameni ºi fapte din aceastãparte de þarã. Ascultându-l, am remarcat cã ar fiputut scrie monografii sau prozã inspiratã dinrealitate dar se limitase la poezii. Despre el însã,evita sã vorbeascã. Doar primii ani de viaþã pãreausã i se înfãþiºeze în minte ºi sã se þese înpovestiri nostalgice. Mai târziu memoria trasaseun hotar pe care nu avea voie sã-l depãºeascã. Nuvorbea niciodatã de tinereþea lui, de stabilirea înTimiºoara, de prezent. Povestea de alþii ca sã seuite pe sine. Probabil prea multele file lipsã dinbiografia lui m-au îndemnat sã-l întreb odatã,printr-o formulare impersonalã, îndelung gânditã,pentru cã nu-i ºtiam nici mãcar statutul – divorþat?,despãrþit? – unde este mama Monicãi. Am realizatimediat cã fãcusem o greºealã dupã modul în carei s-a descompus faþa, s-a transformat într-o mascãrigidã: „A plecat demult… a murit când Monica

avea trei ani”, mi-a spus abia ºoptit, parcã atuncieram la priveghiul femeii ºi nu trebuia sã-itulburãm somnul. „Îmi pare rãu, nu am ºtiut…”,am ºoptit la rândul meu tulburatã sã-l vãd atât deschimbat, prãbuºit în el însuºi, cu privirea pierdutã.

- Ai fãcut o gafã, mi-a spus Tibor Vargacând i-am spus incidentul. Dora este un subiecttabu.

- Dar a murit demult. A spus cã Monicaavea trei ani, au trecut douãzeci ºi ceva de ani deatunci, m-am mirat eu.

- Nu e vorba când a murit, ci cum a murit.- Cum? am devenit deosebit de curioasã.- Nu ºtie nimeni nici pânã azi. A dispãrut

într-o zi de acasã ºi au gãsit-o peste vreo sãptãmânãîntr-o pãdure din apropierea Timiºoarei, fãrã niciourmã de loviturã pe corp, fãrã o înþepãturã… N-au gãsit nici urme de otravã.

- Doar nu i s-a oprit inima din senin! amexclamat eu.

- Pur ºi simplu nu s-a gãsit o explicaþie adecesului ºi a modului în care ajunsese acolo. Peatunci legiºtii nu dispuneau de atâta tehnicã.

-Totuºi, sã nu gãseascã niciun indiciu, m-amarãtat neîncrezãtoare eu, în adolescenþã mareamatoare de literaturã poliþistã.

- Nu, a intervenit în discuþie ºi Ela, soþia luiTibor Varga, nu s-a gãsit nimic, n-a existat niciunmartor. ªi cred cã lucrul ãsta a fost cel mai greude acceptat pentru Mircea. Mai greu chiar decâtmoartea însãºi. ªi-a pierdut soþia, dar nici pânãazi nu ºtie cum ºi de ce.

- Nu mã pricep eu la psihologie, a intervenitTibor Varga, dar am impresia cã incertitudinea…de fapt misterul morþii Dorei l-a fãcut pe Mirceasã se simtã încã legat de ea… Nu ºtiu cum sã-þiexplic. El ºi acum vorbeºte despre ea cu ,noi ceicare am cunoscut-o, ca ºi cum ar fi plecatundeva… temporar.

- Cu voi vorbeºte despre ea? l-am întreruptoarecum neîncrezãtoare.

- Mai rar, dar cu no,i cei foarte apropiaþi,mai vorbeºte, îºi aminteºte unele lucruri despreea. Este inevitabil sã vorbeascã, avem multe amintiricomune.

- Ea cum era? am devenit dintr-o datãfoarte interesatã de femeia pe care moarteaneelucidatã o transformase în mintea mea într-ofiinþã misterioasã ºi etericã.

- Dora? a ridicat Tibor Varga din sprâncene.- Da, aºa spuneaþi cã o chema.- De fapt o chema Dorina, dar cu toþii îi

spuneam Dora. Cum era? Eu îþi pot spune cã erao femeie frumoasã ºi energicã, opusul lui Mircea,care ai vãzut, e pasiv ºi timid ca o fatã mare…Cel mai bine poate sã-þi spunã Ela cum era. Aufost prietene bune.

- Într-adevãr, era frumoasã, a ofta Ela, privindprin fumul ce se înãlþa din þigara uitatã aprinsã în


scrumierã, parcã ar fi vãzut acolo portretul prieteneisale. Era ºatenã, cu ochii cãprui ºi un ten deschis,strãlucitor ca de pãpuºã. Monica seamãnã oarecumcu ea.

- Monica?! am fãcut eu ochii mari, sesizândo contradicþie. Mie fiica pictorului nu mi se pãrusedeloc frumoasã.

- Paradoxal, da. Numai cã natura i-a jucat ofestã bietei fete. I-a dat trãsãturile armonioase alemamei sale, dar le-a îngroºat, le-a… cum spuneþivoi în picturã, le-a evidenþiat prea mult încâtansamblul a devenit… O ºtii pe Monica, nu? m-a întrebat brusc, întrerupând descrierea. ªi cumam confirmat din cap, a încheiat cu subînþeles:Atunci ºtii ce vreau sã spun!

- În casa lui Mircea Ogrin nu existã nici ofotografie a Dorei, am remarcat eu ca pentru sine.

- Poate pentru cã ea era mai mereu înspatele aparatului de fotografiat, a gãsit TiborVarga explicaþia dupã câteva secunde de gândire.Ea era cea care ne organiza: mergem în excursie,mergem la dans, acum adunaþi-vã sã vã trag înpozã…

- Avea atâta energie, cât noi toþi la un loc,a zâmbit Ela. Se bucura de viaþã, fãcea totul cupasiune, se implica…

- ªi ne antrena pe toþi în entuziasmul ei, ºi-a completat Tibor Varga soþia.

- Chiar ºi pe Mircea Ogrin? am zâmbit eu,dar Ela a continuat serioasã:

- Da, îl însufleþea ºi pe Mircea. Pe atuncipicta mai mult, ieºea cu noi la dans, ne distram…Eram mai multe familii tinere... Dora era înnebunitãdupã dans ºi dupã jocul bãnãþean. Era în stare sãjoace o ardeleanã sau o horã pânã îºi rupeapantofii.

- Era de aici, din Banat, am dedus eu.- Da, era din sat cu pãrinþii lui Mircea. Se

ºtiau din copilãrie ºi s-au iubit din adolescenþã. S-au cãsãtorit când el era la facultate ºi ea abiaterminase liceul. A fãcut ºi ea o ºcoalã tehnicã ºicând el a devenit inginer chimist a angajat-o ºi peea laborantã la Solventul… Am uitat sã-þi spun,Dora avea ºi o voce dumnezeiascã. Dacã o auzeaicântând o doinã, te înfiorai. Îmi amintesc cãvenea pe la mine o bãtrânã, tanti Iþa. Fuseseajutor de costumierã la noi la Teatru ºi îi maidãdeam sã îmi modifice câte o hainã, mai mult casã o ajut, era singurã ºi avea o pensie micã. Aîntâlnit-o de câteva ori pe Dora la noi, a auzit-ocântând, ºi dupã ce a aflat de moartea ei, mi-aspus cu lacrimi în ochi: „Tare mi-i jele de doamnaDora, cã tare bine cânta ºi era frumoasã ca oicoanã. Când mi-o cântat ea, uite aºa mi s-orãdicat pãru în cap ºi în faþa ochilor mi s-o ivitmaica ºi taica ºi satu meu de lângã Criº… Tarejele mi-i de ea. ªi înjerii or fost ciudoºi pe ea cãera aºa frumoasã ºi bunã ºi cânta ca ei. Tare credcã de aia or luat-o acolo sus la ceruri”. De multe

ori m-am gândit la explicaþia pe care tanti Iþa,femeie simplã, de undeva de prin Bihor, a gãsit-opentru moartea altfel inexplicabilã a Dorei.

- Trist e cã altã explicaþie, oficialã sau nu, amorþii ei nu existã, a remarcat Tibor Varga.

O vreme tãcerea s-a lãsat peste noi ca oceaþã, fiecare preocupându-ne doar de propriilegânduri. Ela ºi Tibor Varga retrãiau, poate,momente din tinereþea lor, readuse în prezent depovestea soþilor Ogrin, iar eu încercam sã-micreez în minte imaginea femeii trecute, atât demisterios, în lumea umbrelor. Nu reuºeam însã,pentru cã nu o puteam disocia de trãsãturile deþãrancã robustã ale Monicãi. Am încetat sã-miforþez imaginaþia ºi la un moment dat m-amîntors, ca dupã un parcurs ocolitor, la interesulmeu pentru prietenul nostru comun:

- Presupun cã Mircea Ogrin nu s-a maicãsãtorit niciodatã. Dar n-a mai avut pe nimeni? Esingur de atâta vreme?

- La început s-a preocupat exclusiv decreºterea Monicãi, mi-a explicat Ela Varga,aprinzându-ºi o nouã þigarã. N-avea timp de nimicaltceva. O ducea la creºã sau la grãdiniþã ºi o luacând ieºea de la serviciu. Se îngrijea de ea, decasã, gãtea, fãcea singur tot ce e necesar într-ogospodãrie. A fost o perioadã grea, s-a îndepãrtatatunci ºi de noi, nu mai avea timp de prieteni, deieºiri… Pe de altã parte, faptul cã a trebuit, dintr-o datã, sã facã faþã atâtor probleme, sã fie ºimamã ºi tatã pentru Monica, l-a ajutat sã treacãpeste moartea Dorei. N-a avut timp sã o plângãsau sã-ºi plângã de milã, a fost nevoit sã semobilizeze repede. Nu ºtiu de unde a avut atâtaenergie, atâtea resurse, el care pare slab ºineajutorat… Când a mai crescut Monica, a fostpuþin mai uºor, s-au ajutat unul pe altul. Ea aînvãþat repede sã fie femeia casei, deºi era încãun copil… Au trecut anii ºi cred cã Mircea s-aobiºnuit sã fie singur, ºi-a ignorat propriile nevoi,ca sã fie Monica fericitã, sã nu se împiedice încasa Dorei de altã femeie.

- Nici nu s-a pus vreodatã problema alteifemei, a intervenit Tibor Varga. Cum spuneam,sunt sigur cã el nu s-a detaºat niciodatã de imagineaDorei. În mintea lui el încã îi aparþine, n-o poateînºela. Uneori eram într-un grup de cunoscuþi,toþi bãrbaþi ºi vorbeam despre femei, o analizampe câte una care trecea pe lângã noi. El nu aveanicio reacþie. Parcã era orb ºi surd. Odatã l-aîntrebat un prieten de ce nu îºi reface viaþa,acum, când Monica e mare ºi mâine, poimâine, semãritã ºi pleacã la casa ei. ªi cum Mircea se uitala el ca ºi cum nu ar fi înþeles ce vrea sã spunã,prietenul, uºor ameþit de coniac, a insistat: „ Dece nu cauþi o femeie? Ce naiba, eºti bãrbat înputere! Ai putea sã-þi refaci viaþa!”. Lui Mircea,cinstit ºi el cu ceva coniac, i-au trebuit câtevamomente ca sã-i rãspundã, cu vorba lui domoalã:


„Viaþa nu se mai poate reface, prietene. Nu e opicturã. Ai greºit, ºtergi cu o cârpã, dai cu altãculoare peste ºi nimeni nu observã… Sã cunosc ofemeie…”, a ridicat din umeri, a dat pe gât ultimelepicãturi din pahar ºi nu a mai zis nimic toatãseara.

Dupã discuþia cu Ela ºi Tibor Varga, m-amgândit cum sã-l înfãþiºez într-un portret pe MirceaOgrin. Cum sã-i redau delicateþea ºi gesturilereþinute, de domniºoarã manieratã, timiditateaobiºnuitã în faþa necunoscuþilor, a lucrurilor ieºitedintr-un tipar simplu, a vieþii, deschiderea cu carevorbea celor pe care îi accepta în jurul lui, despreorice, în afarã de el însuºi. Îmi plãcea sã-i fiu înpreajmã, sã-i ascult istorisirile despre oameni deculturã ºi locuri din Banat, sã vorbim desprepicturã. Îl apreciam ca om, îl simþeam onest ºilipsit de stridenþe, dar mereu aveam impresia cãºtiu prea puþine lucruri despre el, cã esenþialuleste undeva ascuns bine, în spatele ochilor de unverde luminos, în care tristeþea se întindea ca unlac încremenit în gheþuri. În acel ultim an destudenþie, am amânat sã îmi aºtern pe pânzãincertitudinile, într-un portret intuitiv al lui MirceaOgrin. Apoi, Parisul m-a ademenit cu mirajul luicultural ºi cu o dragoste mincinoasã, iar laîntoarcere, Tibor Varga mi-a dat o veste al cãreiînþeles sumbru nu l-am putut cuprinde, ermetizatãde propria nefericire: prietenul nostru comun areo boalã incurabilã. L-am sunat pe la sfârºitulverii, când în mine apele începeau sã revinã,potolite, la matcã dupã o furtunã sufleteascãistovitoare. „Am fost bolnav domniþã, mi-a spus cuvocea lui binecunoscutã. Se pare cã boala astacare nu prea iartã pe nimeni, pe mine m-a cruþat.Mã simt mai bine acum. Dacã treci prin Timiºoara,vino sã mã vizitezi, sã-mi povesteºti cum te-aprimit Parisul”. Peste douã luni, într-o zi însoritãde octombrie, ne-am întâlnit în Parcul Rozelor.Nu m-a invitat la el, pretextând cã vrea sã facãpuþinã miºcare, sã profite de vremea frumoasã. L-am gãsit uºor îmbãtrânit, boala îl slãbise, dar eraoptimist ºi îºi fãcea planuri de viitor. Mi-a spus cãlucreazã la o serie de tablouri pentru o expoziþiela începutul anului viitor, când va împlini o vârstãrotundã. Am discutat îndelung, pânã când rãcoareaserii ne-a gonit de pe aleile parcului. L-am dus cumaºina pânã aproape de casã, în Circumvalaþiunii.La despãrþire i-am dãruit un album de artã, cumpãratdin Franþa ºi, în semn de mulþumire, la fel caatunci când ne-am cunoscut, mi-a sãrutat mâna. Adat sã plece, dar s-a întors ºi, pe neaºteptate, m-a îmbrãþiºat. „Mulþumesc domniþã!”, mi-a zis tristºi am avut impresia cã nu era vorba despre cadoulpe care tocmai i-l fãcusem.

Cu câteva zile înainte de Crãciun, i-am fãcuto vizitã unei foste colege de facultate, stabilitã înTimiºoara, care nãscuse de curând. Înainte de apleca spre casã, m-am gândit sã trec pe la Mircea

Ogrin. Nu mi-am anunþat vizita. Nu intenþionamsã stau decât preþ de câteva secunde, cât sã-lîntreb de sãnãtate ºi sã-i urez sãrbãtori fericite.Am cumpãrat de la un supermarket o cutie deciocolatã ºi câteva gutui – ºtiam cã îi plac fructeleacestea cu gust aspru, de iarnã, voia chiar sãpicteze o naturã moartã cu ele – ºi, pe cândînserarea se insinua deasupra oraºului, m-amîndreptat spre intrarea blocului. Nu a fost nevoiesã sun la interfon, o femeie în palton maro, pecap cu o bandã tricotatã de aceeaºi culoare, tocmaideschidea uºa. Am urcat în spatele ei pânã laprimul etaj ºi când mã pregãteam sã sun la uºapictorului mi s-a adresat din celãlalt capãt alpalierului:

- Dacã-l cauþi, mamã, pe domnu inginer, numai e acasã. Îl duserã ieri.

- Nu, eu îl caut pe domnul Ogrin, am spuscu degetul pe butonul soneriei, uºor agasatã devocea ascuþitã a femeii.

- Da, mamã, ingineru Mircea Ogrin. Venirãieri niºte oameni cu alde fie-sa ºi îl luarã pebraþe, cã nu mai putu merge, sãracu, detaliafemeia o situaþie pe care nu o înþelegeam, apropiindu-se de mine.

- Unde l-au dus? ªtiþi cumva? am încercatsã fac puþinã luminã în spusele ei.

- Nu ºtiu mamã, ridicã ea din umeri. Aldefie-sa nu ne spuse nimic, ea nu prea vorbeºte cunime din bloc. Un vecin de la parter, prieten cudomnu inginer, zise cã l-au dus la neºte case d-alepocãiþilor. Fata e pedicostalã, ori cum îi zice,mamã, cã nu mã pricep sã spui. Vruse sã moarãîn legea lor cã e mai ieftin sã-l îngroape la ei, nucu popi, pomeni, atâtea de dat, ca la noi. Spusãvecinu de la parter…

- Dar n-a murit, am întrerupt-o.- Ieri fuse viu, dar cum spusei, tare slãbit.

Nu cred cã o mai duce mult. Neºte zile….N-am sesizat când am scãpat plasa din mânã

ºi gutuile s-au împrãºtiat lângã uºa ce nu se maideschidea. Am vãzut-o pe femeie aplecându-se sãle adune ºi abia atunci am observat fructele aurii,inutile de acum, ºi m-am grãbit sã le aºez înapoiîn plasa pe care i-am întins-o femeii:

- Luaþi-o dumneavoastrã, vã rog, eu trebuiesã plec.

- Sã fie de sufletul lu domnu inginer, amauzit-o vorbind în urma mea. Când va fi sã plece.Dar mare pãcat cã nu-l lãsã sã moarã în patu lui!Mare pãcat!...

L-am sunat pe Tibor Varga, dar nici el nuºtia nimic de Mircea Ogrin, nu vorbise cu el decâteva sãptãmâni, iar Monica nu-i rãspundea latelefon. Imediat dupã revelion mi-a trimis un ziarlocal pe manºeta cãruia scrisese cu carioca roºie:„Cronica unei morþi prea târziu anunþate”. Larubrica Decese am gãsit un anunþ care m-a întristatºi m-a revoltat deopotrivã: „Se împlineºte o


sãptãmânã de când Micea Ogrin, tatã iubitor, aplecat dintre noi, dupã o grea suferinþã”.

Peste un an, sala unde ne-am adunat toþicei care am vrut sã comemorãm trecerea luiMircea Ogrin în lumea fãrã durere ºi sã ne luãm,abia atunci, rãmas bun de la el, a fost neîncãpãtoare.Portretul sãu ne-a vegheat de pe un piedestal. Desub borul pãlãriei de pai ce mã determinase cândvasã-l numesc „Domnul Van Gogh”, privirea îi alunecadeasupra noastrã tristã ºi rece. Pãrea cã vrea sãne spunã ceva, dar, din timiditate sau discreþie, îºireþinea cuvintele. Pe pânzã îi þinea tovãrãºie, într-un pahar transparent, lângã umãrul drept, un firstingher de astromelia, floarea misterioasã desprecare nici pânã azi nu ºtiu dacã se revendicã dinfamilia crinilor sau a orhideelor.

Edith Guip Cobilanschi

Reprezentanþi ai revistei„Paradox” în vizitã la UniuneaScriitorilor – Filiala Timiºoara

Nu sunt admiratoarea literaturii SF (ficþiuneºtiinþificã), dar mai mulþi „condeieri” ne-am întâlnitla Uniune pentru a-i auzi pe cei care cunoscistoria revistei „Paradox”. Am aflat cã era unsupliment al Forumului Studenþesc ivit într-o scurtãperioadã de liberalizare a regimului studenþescdupã 1970. Mai precis, prima culegere sub formãde revistã apare în 1972, scrisã într-o „atmosferãde laborator”, în care se citea, se criticau celescrise, se corecta, se îndruma ºi nimeni nu sesupãra (se vorbeºte de L Cernat, de Ovidiuªuchianu).

Dupã 1990 s-a ajuns la o maturizare aacestei literaturi SF când tuturor celor care pânãatunci se întâlneau la Casa Studenþeascã din Josefinili se pãrea cã o schimbare mai este posibilã, cãdestinul istoriei nu ºi-a terminat lucrareaîncredinþatã.

Desigur cã apar în televiziune numeroaselefilme puerile americane, care se îndepãrteazã debuna calitate a literaturii SF, literaturã care seapropie Mai mult de zona romanelor moderne alelui Franz Kafka (ºi ne gândim la „Castelul”(DasSchloss), „Colonia pedepsei” (Die Srafkolonie).

Grupul de colegi, de prieteni, cãutau printextele lor „în spiralã” rãspunsuri la situaþiicotidiene nespuse. Unii din studenþii acelor ani(1972 – 1989) au avut de suferit din cauza regimului,care ºi-au gãsit un refugiu în alcool, în iubire, înprietenie, alþii au descoperit importanþa suportuluiscris. Mi se pare interesant cã în primul numãr alziarului „Banatul azi” – ºef redactor Adrian Marcu

– apãrut în 12 mai a.c. are inserat pe primapaginã crezul jurnaliºtilor sãi: „ Banatul azi, pentrucã noi credem în cuvântul tipãrit!”

Iatã cã, dupã 44 de ani, ceea ce iniþiase ungrup de studenþi din Lugoj întâlnindu-se la CasaStudenþeascã, îºi gãseºte continuitate în tipãriturade astãzi.

Oricum, se gãseºte deîndatã deosebirea:discuþiile între prieteni erau pe atunci deosebitepentru cã erau cenzurate, ceea ce se traduceaprin depozitare în scris nu era accesibil celorneiniþiaþi „din afarã”.

Unii au scris ºi criticã literarã. Sunt amintiþicu o vizibilã mândrie Corniº, Petrescu, Vighi.Dupã 1990 cenaclul revistei „Paradox” a fost vizitatde scriitori ai acestui gen literar din strãinãtate:Spander, Watson, Thcester. Desigur cã s-a modificatconþinutul revistei în timp ºi aspectul ei a crescutmult din punct de vedere estetic. Nu lipsescdesene, care doresc sã clarifice cele relatate, esteo permanentã scormonire în universul motivaþiilorºi raþiunilor. Asupra cititorilor, care nu mai suntca acum 30-40 de ani copii ºi tineri, ci mai mulþioameni maturi, perspectivele prozei se întretaie;personajele capãtã corp prin cuvintele lor. Mereuse cautã o anticipare la ce va veni, atât peplaiurile noastre cât ºi pe mapamond ºi chiar înunivers. Personajele sunt ori învinºi, ori învingãtori,dupã cum pierd sau câºtigã în lupta cu istoriaomenirii sau devenirea tehnicii ºi a naturii.

În încheierea întâlnirii din 13 mai 2016 cureprezentanþii revistei „Paradox” (care îºi cãutausponsori) s-a explicat semnificaþia zilei de 13 –vineri – legatã de cina cea de tainã; de asemenea,a cuvântului „cenaclu” provenit din cena cola (cinacelestã, cereascã).

Timiºoara, 14 mai 2016.


Rubricã de Prof. Stela BoulescuLiceul Teoretic „Tata Oancea”

Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim corect rect rect rect rect româneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!

În limba românã suntunele cuvinte care seamãnã caformã, dar au înþelesuri diferite.Aceºti termeni pot deveni„capcane“ pentru necunoscãtori.

Urmãtoarele perechi de verbe -paronime sunt doarcâteva exemple:

- a colabora – a participa alãturi de alþii larealizarea unei acþiuni; a publica o lucrareîntr-un periodic sau într-o culegere- a corobora – a întãri, a sprijini, a daputere, a consolida, a confirma- a învesti – a acorda cuiva, în mod oficial,un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuþie- a investi – a plasa, a aloca, a cheltui unfond, un capital, a face o investiþie- a asculta – a auzi; a audia un martor(într-un proces); a acorda importanþã celor spusede cineva; a examina oral un elev- a ausculta (termen medical) – a asculta cuurechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ºi aleplãmânilor în vederea stabilirii unui diagnosticConfuzia de termeni este întâlnitã ºi în cazulcuvintelor:- conjuncturã – concurs de împrejurãri- conjecturã – pãrere bazatã pe ipoteze saupe presupuneri; prezumþie, supoziþie- barbarie – stare primitivã de dezvoltaresocial-culturalã; atitudine care dovedeºte lipsã deculturã- barbarism – cuvânt de jargon; termenîmprumutat dintr-o altã limbã fãrã a fi necesar- idioþenie – lipsã totalã de inteligenþã- idiotism – construcþie caracteristicã uneilimbi care nu poate fi tradusã într-o altã limbã Un exemplu interesant îl reprezintã verbele:a ateriza – a aseleniza – a ameriza. Pentru uniivorbitori, acestea sunt sinonime. Întâlnim, astfel,enunþuri de tipul:

Nava spaþialã a aterizat pe Lunã.Din cauza unei defecþiuni, avionul a aterizat,

de urgenþã, pe suprafaþa mãrii.Verbul a ateriza înseamnã a efectua operaþiile

necesare pentru a se opri la sol.Orice aparat de zbor la revenirea pe pãmânt

aterizeazã. Navele cosmice, însã, care iau contactcu suprafaþa lunii aselenizeazã sau alunizeazã.Al treilea termen – a ameriza- are sensul de acoborî ºi a aluneca pe suprafaþa unei ape pânã laoprire, a lua contact cu suprafaþa mãrii.

Aºadar, cele douã enunþuri de mai sus nusunt corecte. Vom spune:

Nava spaþialã a aselenizat/ a alunizat. Navaspaþialã a efectuat aselenizarea/alunizarea.

Din cauza unei defecþiuni, avionul a amerizatde urgenþã.

Remarcãm, atât în vorbire cât ºi în scriere,numeroase cuvinte calchiate dupã modelul limbiiengleze. Unele sunt preluate de dicþionare ºi devinforme acceptate, altele, însã, sunt incorecte ºitrebuie evitate.

Substantivul agrement este cunoscut cusensul iniþial de plãcere, distracþie. În timp, el adobândit ºi înþelesul de aprobare datã sau cerutãde guvernul unei þãr i pentru numireareprezentanþilor diplomatici; consimþãmânt; acord.Ambele sensuri au devenit corecte. Termenul expertizã are în DEX mai multeînþelesuri:1. cercetare cu caracter tehnic fãcutã de un expert;raport întocmit de un expert asupra cercetãrilorfãcute; 2.a. stabilire, în urma unui examen medical,a capacitãþii de muncã a unui bolnav sau a unuiom sãnãtos; b. consultaþie sau autopsie efectuatãde medicul legist în cazuri de accident, rãnire,omor etc.

Folos i rea acestu i termen în loculsubstantivului experienþã este greºitã. Este corectãexprimarea: El are suficientã experienþã pentrua rezolva aceste probleme. Este incorect sã spunem:El are suficientã expertizã pentru a rezolva acesteprobleme.

Vom încheia cu doi termeni din limbajulauto: ralanti ºi marºarier. Primul provine din fr.ralantir care înseamnã a încetini, a merge maiîncet. Forma relanti nu este corectã. Cuvântuleste prezent ºi în limbajul cinematografic, înlocuittot mai des cu anglicismul slow-motion (slow=încet; motion=miºcare), aºa cum cronicarii sportivifolosesc, în ultimul timp, în locul structuriiromâneºti pasã de gol cuvântul assist (to assist=aajuta).

Al doilea substantiv, marºarier, are ºi eletimon francez (marche-arrière=mers cu spatele)ºi înseamnã mers înapoi al unui automobil; dispozitival mecanismului de transmisie, care permite mersulînapoi al unui autovehicul. Uneori îl întâlnim cuforma greºitã marºalier.

Sã nu uitãm sã ne cinstim limba, vorbind-ocorect. Ea „este cartea de nobleþe“ a neamuluiromânesc aºa cum spunea Vasile Alecsandri.


Povestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbei

Ticul psiho-fiziologic nu þinepropr iu z i s dec o r e c t i t u d i n e aexprimãrii vorbitesau scrise, ci dedeprinderea uneipersoane de a sem a n i f e s t ai n c o n º t i e n t ,involuntar deci, prinmiºcãri stereotipe pecare nu ºi le poatestãpâni, acestea fiindneplãcute, ridicule.Am sã dau unexemplu real pecare l-am pomenit înprefaþa unei cãrþi

închinatã dascãlului meu de istorie, cãruia nu i seputeau gãsi cusururi (superficialitatea pregãtiriisale, a modului cum ne prezenta fapte de istorie,etc.). Ne-a atras atenþia, la început, sãrãcia savestimentarã, neglijenþa þinutei, dar în scurtã vremenu le mai luam în seamã. Ne-am obiºnuit maigreu cu un tic (îºi ducea des buza de jos pe ceasuperioarã, uneori ºi vârful limbii, de unde i s-atras ºi porecla Limbus). Decodatã, dacã are nevoiede aºa ceva, porecla era un termen hibrid, avândla bazã, evident, ticul pomenit, dar ºi poreclaauzitã la elevii mai mari, cei care i-au lipit eticheta,dupã ce dascãlul de istorie s-a manifestat ºi cualtã meteahnã. Adesea divaga, se abãtea de lasubiectul discutat, încât elevii din clasele terminale,având cunoºtinþã despre fenomenele meteorologice,i-au acordat o poreclã mai încifratã: Nimbus, nuLimbus cum ni se pãrea nouã cã-i zic. Respectabilulprofesor se dovedea cã umbla cu capul în nori, iarcolegii noºtri, având cunoºtinþã de felurile de nori(Nimbus, Stratus, Cumulus), îl porecliserã Nimbus.Noi, strãini de meteorologie, am înþeles cã i sespunea Limbus , un cognomen legat de ticul sãuverbal. Chiar ºi când am realizat cã ne aflam îneroare, nu am renunþat, varianta noastrã fiindmai motivatã…

E prea profesionistã, ca sã nu zicem „savantã”definiþia termenului tic pe care o dã un dicþionarde psihologie. Vom reþine totuºi un fragment pecare îl socotesc suport pentru ticul verbal: „ (Ticurile)sunt miºcãri stereotipe, bruºte, intempestive,

afectând în general muºchii faciali…” Transpunândfragmentul de definiþie asupra subiectului nostru( ticul verbal), putem spune cã afecteazã vorbirea,mai rar scrierea, în acest caz fiind vorba derepetiþie. (vezi capitolul urmãtor). Renunþ la exempleînregistrate în contactul cu diverºi vorbitori ºimã rezum la câteva exemple care ni le oferãposturile de televiziune pomenite în Introducere.

Nu trebuie sã aºteptaþi mult, sã pândiþi peîmpricinaþii unor ticuri verbale „neplãcute”,„ridicule”. Cea mai frecventã care a contaminatdemersurile verbale ale unor voritori cãrora nu lelipseºte instrucþia, unii deþãnând chiar studiisuperioare, este sintagma eu cred, spusã de uniila fiecare început de frazã. Nu are rost sãconfecþionez eu un atare fragment, cãci vi seoferã oricând ºi pe orice post Tv. Vã rog doar sãurmãriþi cu atenþie ceea ce urmeazã dupã declaraþia„de credinþã”. Spusele vorbitorului se referã lafapte sau soluþii propuse de el ca fiind adevãrate,realizabile când e vorba de propuneri menite sãîndrepte anumite stãri de lucruri. Din pãcate, nutoþi vorbitorii sunt conºtienþi, propriu zis, convinºide ceea ce spun. Dacã demersul lor verbal ar figândit, ei ar trebui sã exprime îndoiala,incertitudinea, ironia, ba chiar solicitarea celorcare îl ascultã de a fi pãrtaºi la aprecierile sale,la propunerile sale . Limba francezã are douãcuvinte care exprimã diferit o propunere realizabilãde o alta asupra cãreia planeazã o umbrã deîndoialã (croire ºi penser). Nu ne opreºte nimenisã folosim ºi noi echivalentul celui de al doileatermen, a gândi, la reflexiv: „Eu mã gândesc cãn-am procedat bine când…” E altceva decât dacãam spune „Eu cred cã…” În primul caz, a gândiexprimã subiectivismul a ceea ce spune vorbitorul.„Cred cã v-aþi mândrit de voi când aþi vãzuturmãrile demonstraþiei de ieri”. În fraza: „Cred cãvom reuºi în ciuda greutãþilor pe care le vomîntâmpina” exprimã incertitudinea reuºitei.

Nu credeþi cã adresându-ne interlocutoruluisau asistentei interogativ, ca de exemplu: „ Nucredeþi cã, dacã v-aþi fi adresat cu duhul blândeþei,aþi fi fost mai convingãtori?” nu avem ce-i reproºa.

Întrerup scrisul ºi încerc sã reþin mãcar oparte din spusele cuiva care pledeazã la un postTV însoþindu-ºi argumentele cu sintagma: „Vreausã v-aduc aminte…”, apoi „Vreau sã spun…”, vreauºi vreau de-a dreptul ridicol de parcã cineva i-arda ghionturi sau ar încerca sã-l împiedice în altmod de a-ºi susþine spusele.

Despre ticuri


Gabriela ªerban

Reflex, revista desuflet a Caraº-

SeverinuluiDe 16 ani, fãrã întrerupere, revista reºiþeanã

de artã, culturã ºi civilizaþie „Reflex” bucurã sufleteleiubitorilor de lecturã ºi împãtimiþi ai literaturii decalitate.

Coordonatã magistral de poetul OctavianDoclin ºi criticul literar Ada D. Cruceanu, revista„Reflex” creioneazã un colþ al Banatului cultural,strãjuitã fiind de binecunoscutul motto: „... ºi þine-te de Banat” al lui Nicolae Stoica de Haþeg, dar,prin arta de a atrage colaboratori ºi a promovascriitori contemporani de valoare, „Reflexul” cãrãºeantrece cu mult graniþele Banatului, primind astfelun caracter naþional.

Bine structuratã, cu rubrici permanente ºibine delimitate, revista „Reflex” aduce în atenþiacititorului veritabile pagini de poezie ºi prozã,criticã ºi istorie literarã, artã plasticã ºi muzicalã,istorie, religie, geografie, tradiþie ºi folclor, precumºi pagini care marcheazã evenimente social-cultural-spirituale ale vremii, demne de a fi reþinute.

Între semnatarii rubricilor ºi articolelor gãsimnume importante ale literelor ºi culturii româneºtiprecum: Lucian Alexiu, Ion Marin Almãjan, SofiaArcan, Ion Arieºanu, Gheorghe Azap, AdrianaBabeþi, Veronica Balaj, Paul Eugen Banciu, FlorinaMaria Bãcilã, Iosif Bãcilã, Mircea Bârsilã, ValeriuBârgãu, ªtefan Bãnulescu, Graþiela Benga, IosifBadescu, Olimpia Berca, Livius Petru Bercea, AnaBlandiana, George C. Bogdan, Vasile Bogdan, DoinaBogdan-Dascãlu, Ionel Bota, Constantin Brãtescu,Mircea Cavadia, Zenovie Cârlugea, Nina Ceranu,Ioan Nicolae Cenda, Iosif Cheie-Pantea, Ion Chichere,Corneliu Chiseliþã, Dorina Chiº-Toia, Radu Ciobanu,Livius Ciocârlie, Ion Cocora, Marcel Corniº-Pop,Florin Contrea, Ioana Creþia-Patraulea, Titus Criºciu,Ada D. Cruceanu, Constantin Cubleºan, MelaniaCuc, Hans Dama, Vasile Dan, Nicolae DanciuPetniceanu, Criºu Dascãlu, Simion Dãnilã, MarcuMihail Deleanu, Octavian Doclin, Eugen Dorcescu,Ion ªerban Drincea, George Drumur, ªtefan Ehling,Eugen Evu, Romulus Fabian, Costin Feneºan,Dan Floriþa Seracin, Geo Galetaru, Cristian Ghinea,Remus Valeriu Giorgioni, Gheorghe Grigurgu, LiviuGroza, Edith Guip Cobilanschi, SlavomirGvozdenovici, Nicolae Hillinger, Ela Iakab, DumitruD. Ifrim, Vasile C. Ioniþã, Nicolae Irimia, DumitruJompan, Gheorghe Jurma, Ioan Kaleve, GünterWaldemar König, Ana Kremm, Werner Kremm,Gheorghe Luchescu, Adela Lungu-Schindler, ValeriuLeu, Toma George Maiorescu, Ioan Matiuþ, Mircea

Martin, Viorel Marineasa, Paul Miclãu, MirceaMihãieº, Gheorghe Mocuþa, Jeana Morãrescu, DorinMurariu, Olga Neagu, Maria Niþu, Petru Oallde,Sabin Opreanu, Ion Florian Panduru, PavelPanduru, Dan Gh. Perianu, Vasile Petrica, VasilePistolea, Maria Pongracz-Popescu, Dana NicoletaPopescu, Doru Popovici, Mircea Pora, MirceaPopa, Paulina Popa, Aurel Pop, Adam Puslojiæ,Adrian Dinu Rachieru, Liubiþa Raichici, IacobRoman, Papi Emilian Roºculescu, Alexandru Ruja,Nicolae Sârbu, Gheorghe Secheºan, Liviu Spãtaru,Constantin Tufan Stan, Petre Stoica, Ovidiu Suciu,Titus Suciu, Robert ªerban, Cornelia ªtefãnescu,Mircea ªerbãnescu, Doru Timofte, Aurel Turcuº,Erwin Josef Þigla, Gheorghe Þunea, CornelUngureanu, Varga Attila, Maria Vâtcã, DanielVighi, Damian Vulpe, George Vulturescu, AdrianaWeimer, Mircea Vasile Zaberca, Gheorghe Zincescuºi mulþi alþii, deoarece, în cei 16 ani de apariþie arevistei, colaboratorii s-au înmulþit, fiecare dintreaceºtia fiind specialist pe domeniul sãu de activitateºi fiind onorat de apariþia în prestigioasa revistãde literaturã, artã ºi culturã „Reflex”.

Revista „Reflex” poate fi numitã pe bunãdreptate revista culturalã a judeþului nostru,deoarece apare sub egida Consiliului JudeþeanCaraº-Severin ºi a Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale,de asemenea este singura revistã cãrãºanã careare girul Uniunii Scriitorilor din România. Cu oapariþie bilunarã, fiecare exemplar al revisteinumãrã aproape 100 de pagini frumoase, atentmeºteºugite, în condiþii grafice de excepþie.

Mai trebuie menþionatã o caracteristicã proprierevistei „Reflex”. De 16 ani, anual, redacþia revisteiºi susþinãtorii sãi financiari, respectiv ConsiliulJudeþean Caraº-Severin ºi Centrul Judeþean pentruPromovare ºi Conservarea Culturii Tradiþionale,organizeazã „Colocviile revistei Reflex”, o serie demanifestãri culturale derulate pe parcursul a câtorvazile, menite a aduna la un loc colaboratorii acesteiprestigioase publicaþii, a dezbate subiecte „arzãtoare”ale literaturii ºi culturii actuale, a promova cãrþi,reviste, publicaþii din þarã ºi de peste hotare, dar,mai ales, a lega prietenii ºi noi colaborãri pentruviitoare evenimente cultural-editoriale.

Sufletul acestor binevenite colocvii este, firesc,poetul Octavian Doclin, redactorul ºef al revistei„Reflex”.

Având în faþa ochilor cele douã numere derevistã ale anului 2016 (XVII de apariþie) ºiobservând ºi de aceastã datã bogãþia de informaþii(multe prezentãri – cãrþi, reviste, evenimente -interesante ºi atractive), acurateþea redactãrii ºiaranjãrii articolelor, precum ºi frumuseþeaimaginilor, grãitoare într-o astfel de tipãriturã, nuputem decât sã felicitãm realizatorii ºi sã le urãmla mulþi ani ºi la multe apariþii!


Evenimentele declanºate de revoluþia de la1848-1849 din Imperiul habsburgic au lovit deosebitde puternic centrul industrial Reºiþa. Violenteleîntâmplãri petrecute aici au reprezentat într-unfel etalonul pentru situaþia localitãþilor disputateîn mod special de beligeranþi, întrucât prezentau oimportanþã foarte mare pentru ambele pãrþi aflateîn conflict. A fost singura datã în istorie când înReºiþa au avut loc efectiv lupte de stradã ºi cândaproape întreaga localitate a fost distrusã.

Un document preþios care relateazã destulde amãnunþit evoluþiile generate de acesteveniment, ºi care foloseºte fãrã îndoialã izvoaremai vechi, se aflã în arhiva Muzeului BanatuluiMontan din Reºiþa. Este vorba de un manuscrisînsumând 14 pagini, aparþinând fostului jurist alU.D.R.-ului, Antoniu Marchescu, redactataproximativ în anii 40 ai secolului trecut. În celece urmeazã vom folosi în primul rând informaþiileconþinute în acest manuscris inedit, dar le vomcorobora ºi cu cele aflate în alte lucrãri, publicate,privind trecutul Reºiþei.

Din capul loculu i , a f lãm cã ide i lerevoluþionare prinseserã de timpuriu teren ºi înReºiþa, unde în 1848 locuitorii începeau sã defilezeîncolonaþi pe strãzile localitãþii, având în fruntefanfara uzinei. (1)

Tot atunci, în sudul Banatului, sârbii serãsculau ºi ei, fãcând incursiuni cãtre centreleindustriale din regiune: Biserica Albã, Moldova,Sasca, Oraviþa, Bocºa ºi ajungând pânã înapropierea Reºiþei. Principala bazã de plecare aacestor incursiuni sârbeºti era tabãra de laAlibunar, dar alãturi de aceasta mai erau ºi celede la Titel ºi de la Perlas. (2)

Ca reacþie faþã de miºcãrile sârbilor, grãniceriiromâni din Banat, rãmaºi credincioºi împãratuluiAustriei, au luat mãsuri de apãrare a cir-cumscripþiei regimentului, iar guvernul revoluþionarmaghiar a trecut regiunile montanistice subadministraþia sa, cu limba oficialã maghiara, careînlocuia astfel germana. (3) Din aprilie 1848,conducerea revoluþionarã maghiarã, dându-ºi seamade importanþa deosebitã din punct de vedereeconomic a stãpânirii Reºiþei ºi Bocºei, a declaratîntreaga regiune industrialã din Banat drept „averenaþionalã” ºi a ocupat-o cu trupe de honvezi.

Reºiþa prezenta un interes deosebit pentrurevoluþionari. Industria grea de aici a fost adaptatãpentru fabricarea de tunuri ºi a devenit practicindustria de rãzboi a revoluþionarilor maghiari. Înluptã, s-a dovedit faptul cã tunurile fabricate laReºiþa au avut o calitate foarte bunã. (4)

Pentru apãrarea uzinelor ºi a minelor dinsudul Banatului, administraþia uzinelor reºiþene,împreunã cu directorul minelor din Oraviþa, au

lansat un manifest pentru organizarea unei gãrzinaþionale de apãrare, sub conducerea consilieruluiregal ºi directorului minier cãpitan AugustinGraenzenstein. Acestei gãrzi i se asigurauaprovizionarea, echiparea ºi solda din fondurileuzinelor ºi ale minelor. Din punct de vederemilitar, aceastã gardã era subordonatã co-mandamentului batalionului de gardiºti din Oraviþa,condus de maiorul Lajos Asbóth. (5)

Administratorul Reºiþei, Dittrich, a renunþatla postul sãu, fiind înlocuit de Wilhelm Zsigmondy,care mai târziu avea sã devinã celebru proiectantde fântâni arteziene. Sub conducerea sa a fostconstituitã „Bürgergarde”, garda naþionalã din Reºiþa,încã din luna martie 1848. Începând din lunilemai-iunie, ea va fi instruitã în mod sistematic.

La uzinele reºiþene a fost numit un nouconsiliu de administraþie, sub preºedinþia lui SlavyJozsef, iar Augustin Graenzenstein a fost numitdirector. De acum înainte, producþia lor va fi pusãîn serviciul înarmãrii trupelor maghiare. Ca urmare,în timpul revoluþiei de la 1848, la Reºiþa vor fifabricate tunuri de diferite calibre (de 3, 6 ºi 18pfunzi), (6) cu ghiulelele necesare, precum ºibaionete pentru infanterie ºi alte obiecte deechipament militar.

Sub impresia declanºãrii revoluþiei maghiare,la Reºiþa s-a produs un fenomen destul deneobiºnuit. Cu toate cã marea majoritate alocuitorilor sãi în acel moment erau de naþionalitategermanã, aici au fost organizate douã companii degardã civilã, care erau fidele armatei revoluþionaremaghiare, potrivnicã dominaþiei austriece. Acesteacuprindeau 173 de membri, aproape toþi fiindgermani, recrutaþi dintre muncitorii uzinei ºi dintrefuncþionari. Comandantul lor era Georg Herglotz,proprietar de mine din Secu. (7) Ele erau iniþialdestinate apãrãrii localitãþii ºi a uzinei de atacurilede pradã ale românilor din satele înconjurãtoare,care erau favorabili Curþii de la Viena.

Pe lângã cãpitanul Herglotz, conducerea gãrziireºiþene era asiguratã ºi de locotenentul CarolNagy de Vagyócz, protocolist al uzinei, ºi de FranzRuzsicska, comerciant, iar sublocotenent era FritzBayer, comerciant de fierãrie. Garda era compusãdin patru plutoane, membrii lor având vârstacuprinsã între 18 ºi 55 ani. Între aceºtia senumãrau cetãþeni din toate categoriile: 9 funcþionariai uzinei, un preot ortodox, 2 învãþãtori, un notar,un medic, muncitori din uzinã, meseriaºi,comercianþi etc. (8) Pe lângã garda de pedestraºiera ºi o gardã de tunari, formatã din 20 deoameni. (9)

La început, garda civilã a fost instruitã destrajamasterul Rãin din Regimentul confiniarromâno-bãnãþean nr. 13, sosit în acest scop de la

Revoluþia de la 1848 la ReºiþaMircea Rusnac


Caransebeº ºi an-gajat ca practicantîn uzinã. El a fostulterior retras laregiment, imediatdupã ruperearelaþiilor dintre im-periali ºi revoluþio-narii maghiari. Maitârziu, el se varegãsi în rândulgrãnicerilor caran-sebeºeni, care înurma luptelor din24 decembrie 1848vor reuºi sã ocupeReºiþa. (10)

În luna iulie,gardiºtii au fostînarmaþi cu cara-bine trimise decomandamentul revoluþionar din Timiºoara, iar înaugust au încheiat perioada de instrucþie, fiindinspectaþi de însuºi maiorul Asbóth. (11) Înseptembrie, deja o parte dintre gardiºtii reºiþeniau fost duºi la Iam, pentru a fi folosiþi ca trupã deajutor. (12)

La început, gardiºtii aceºtia purtau hainecivile, dar mai târziu vor primi uniforme negre cu„ciaco” de lac pe cap, având de jur-împrejur cocardanaþionalã maghiarã, iar pe braþ aveau de asemeneao cocardã cu o lãþime de patru degete. (13)

Dupã ruperea relaþii lor dintre Casadomnitoare austriacã ºi guvernul revoluþionarmaghiar, Regimentul nr. 13 de grãniceri românidin Caransebeº, aflat sub comanda generaluluiAppel, a rãmas ºi el fidel împãratului. Grãniceriipregãteau ocuparea Reºiþei, care interesa la fel demult ºi pe imperiali, mizând ºi pe concursulþãranilor români din comunele din jur, ostili larândul lor guvernului maghiar. Generalul Appeli-a somat în mod public pe revoluþionarii dinregiunea montanisticã sã se supunã puterii salemilitare ºi sã depunã armele. Garda reºiþeanã arespins acest apel. Ea parcurgea în fiecare searãstrãzile localitãþii, sub conducerea lui Zsigmondyºi având în frunte fanfara uzinalã. Erau organizatediferite manifestaþii publice, în scopul menþineriitreze a conºtiinþei revoluþionare ºi pentru ridicareamoralului locuitorilor. (14) Practic, din acest momento confruntare între garda reºiþeanã ºi partizaniiîmpãratului devenise inevitabilã.

Armata revoluþionarã maghiarã era masatãla Becicherecu Mare, Vârºeþ ºi Biserica Albã, subcomanda generalului Ernst Kiss. La Vârºeþcomandant era Damianich, la Biserica Albã eraMaderspach, iar la Oraviþa era Asbóth, acestuiasubordonându-i-se ºi garda de la Reºiþa. (15)

Aflându-se sub ameninþarea invazieigrãnicerilor, Herglotz a solicitat, la 28 octombrie,ajutor de la Asbóth, care s-a adresat la rândul sãului Damianich. Acesta a trimis în curând ajutorul

cerut. La 7 noiem-brie, trupele sale aucucerit Bocºa dinmâinile grãnicerilor.Apoi trupele sositeau fost cantonateatât la Bocºa, cât ºila Reºiþa, pentru a-iajuta pe localnici sãrespingã atacurileacestora. (16) Într-adevãr, deja la 11noiembrie, generalulAppel ocupa loca-litatea Brebu ºiso l i c i ta în modoficial garnizoaneidin Bocºa sã depunãarmele. (17)

În acel mo-ment, la Reºiþa s-a

constituit, sub conducerea lui Zsigmondy, un comitetde apãrare a localitãþii. În consecinþã, au fostsãpate tranºee ºi au fost ridicate baricade pestrãzi. Întreaga localitate a fost pusã în stare dealarmã. În acest timp, uzina funcþiona în continuare,producând tunuri, iar membrii gãrzii mergeau ºila servici înarmaþi, trebuind sã fie gata de luptãîn orice moment. (18) Tensiunea generalã atinseseapogeul.

Dar la 15 noiembrie, atacul efectuat degrãniceri asupra Bocºei a fost respins de trupelede acolo, scãzând astfel pe moment ºi pericolulcare plana asupra Reºiþei. (19) În mod paralelînsã, creºtea ostilitatea faþã de locuitorii oraºuluia sãtenilor români din Târnova, Soceni, Cuptoare,Câlnic ºi Þerova. Împotriva lor, apãrãtorii Reºiþeiau fost nevoiþi sã cearã din nou ajutor militar.Acest nou ajutor a sosit la 18 noiembrie, subcomanda cãpitanului Székely, care a organizatimediat incursiuni la Soceni ºi Târnova. (20) Înmod surprinzãtor însã, la Târnova atacatorii aufost învinºi de localnici, lãsând pe teren doi morþi.(21)

În consecinþã, asupra Târnovei a fost efectuatão a doua incursiune la 25 noiembrie, la acest atacluând parte ºi membrii gãrzii reºiþene, conduºi delocotenentul Rohrmann. (22) Locuitorii din Târnova,aflând despre apropierea militarilor, au pãrãsit dinvreme satul, astfel încât agresorii nu au maiputut gãsi pe nimeni ºi au fost nevoiþi sã seretragã. (23) Pe drumul de întoarcere, unul dintremembrii gãrzii reºiþene, Georg Hollschwandner,care nu se simþea bine, a rãmas în urma convoiului.El a fost capturat de târnoveni, care l-au maltratatºi apoi l-au spânzurat de un copac. (24) Descoperindacest act de cruzime, revoluþionarii au opritretragerea, s-au întors cãtre Târnova ºi au scotocitpânã au gãsit un localnic, pe care l-au spânzuratla rândul lor ca act de represalii. (25)

La 9 decembrie a fost efectuatã ºi o incursiuneîmpotriva localitãþii Câlnic, sub comanda cãpitanului

Reºiþa, Dealul Crucii - monumentul Crucea lui Herglotz


Szivós, dar nici aceasta nu a dat rezultate, deoarecelocuitorii satului, la fel ca ºi târnovenii, au dispãrutdin vreme ºi nu a putut fi gãsit nimeni. (26) Cuacelaºi rezultat s-a soldat ºi „atacul” condus decãpitanul Fehér împotriva sãlaºelor dimprejurulReºiþei, unde nu se mai afla nimeni. (27)

În acelaºi timp începeau sã aparã ºineînþelegerile interne dintre comandanþii gãrziireºiþene. La un moment dat, Herglotz a fostînlocuit, dar apoi a fost repus în funcþie la cerereagardiºtilor. În consecinþã, Carol Nagy de Vagyócza renunþat la gradul de locotenent la 10 decembrie.ªi cãpitanul Szivós a cerut sã îi fie schimbatãcompania cu alta. (28)

În acest context, s-a produs primul mareatac al grãnicerilor din Caransebeº asupra Reºiþei,sub comanda cãpitanului Traian Doda, la 18decembrie 1848. Ei erau ajutaþi, aºa cum era deaºteptat, ºi de populaþia româneascã a satelor dinjur. (29) Reºiþenii au fost luaþi prin surprindere deacest atac. Apãrarea lor se baza pe baricadeleînalte de un metru ºi jumãtate care închideaustrãzile de acces ºi pe tunurile amplasate în locurilecare erau considerate ca fiind cele mai expuse.(30) În total, apãrãtorii dispuneau doar de patrutunuri (unul de 18 pfunzi ºi trei de câte 6 pfunzi).Cel mai mare tun, cel de 18 pfunzi, denumit delocuitori „baba” („pãpuºa” în limba maghiarã), afost urcat pe Dealul Crucii, de unde putea dominaintreaga vale a Þerovei. (31)

Traian Doda a somat Reºiþa sã capituleze,întâlnindu-se în acest scop cu parlamentarii dinpartea localitãþii: Zsigmondy, Herglotz, Fáber Ignácz,Adolf Diaconovici, George Pocrean, Fritz Bayer ºiKnapp János (în manuscris mai este trecut ºinumele lui Juracsek, dar acesta a fost ºters deautor). Toþi erau membri ai comisiei de apãrare,iar lor li s-a adãugat ºi preotul romano-catolicGeorg Eisznér. (32) Delegaþii celor douã tabere s-au întâlnit în partea apuseanã de jos a cimitiruluiromano-catolic, însã tratativele dintre ei au eºuat.(33) Atacul grãnicerilor a fost apoi respins deapãrãtorii localitãþii, în special datoritã tunuluibotezat St. Nicolaus. Sub comanda cãpitanuluiFehér, revoluþionarii i-au urmãrit pe imperiali la20 decembrie pânã la Soceni. (34) Însuºi TraianDoda a fost rãnit în acest atac nereuºit algrãnicerilor. (35)

Acesta a fost doar preludiul marelui asaltcare va urma chiar în ajunul Crãciunului. La 22decembrie, douã batalioane de grãniceri au trecutdinspre Caransebeº peste Semenic, unde s-au unitcu glotaºii pemi din Brebu Nou ºi Gãrâna. Coborândcãtre Reºiþa, ei au ocupat Vãliugul fãrã a trageniciun foc de armã, deºi exista ºi acolo o micãgardã localã. Un membru al acesteia a fugit pânãla Reºiþa, pentru a-i anunþa pe locuitori despreapropierea atacului. (36) Însã grãnicerii erau acummai prudenþi ºi nu au mai atacat Reºiþa direct,ocupând mai întâi satele care le erau favorabilelor, adicã Târnova, Cuptoare ºi Þerova. Populaþiade acolo, înarmatã cu coase ºi lãnci, li s-a alãturat.

Numãrul total al atacatorilor se ridica acum laimpresionanta cifrã de 10-12.000 de oameni. (37)Prin comparaþie, întreaga populaþie a Reºiþei eraîn 1848 de 1.098 de locuitori. (38)

Înþelegând cã situaþia era fãrã ieºire ºi dorindsã îºi salveze la timp oamenii, la 23 decembrieDamianich a retras de la Reºiþa toate trupeletrimise în ajutor, cu excepþia a 80 de gardiºtimobili aflaþi sub comanda cãpitanului Fehér ºi agãrzii locale. (39) Ca urmare, populaþia a devenitfoarte îngrijoratã.

Atacul a fost lansat în dimineaþa de 24decembrie, la ora 7.30, de pe Dealul Þerovei.Grãnicerii se aflau din nou sub bãtaia puternicã atunului aflat pe Dealul Crucii, care era aprovizionatde cãtre copii de 14-15 ani. (40) O perioadã,ambele tabere au rezistat pe poziþiile iniþiale. Maitârziu însã, imperialii s-au concentrat la capãtulstrãzii principale a Reºiþei, de unde au încercat unnou atac. În acel loc se afla un tun mai mic alapãrãtorilor, de 6 pfunzi, dar ºi acesta cauzainamicului pierderi destul de grele, imperialii fiindpe punctul de a se retrage din nou. (41)

În acest moment a intervenit rolul jucat desus-pomenitul Rãin. Cunoscând terenul ºiîmprejurimile din perioada în care a activat înlocalitate, acesta i-a determinat pe grãniceri sãînchidã canalul care strãbãtea Reºiþa ºi care puneaîn funcþiune mecanismele uzinale înaintea apariþieimotoarelor cu aburi. În continuare, atacatorii s-auîmpãrþit în douã, o parte înaintând prin albiasecatã a canalului, iar cealaltã a lansat ofensivadinspre dealul Budinic. Aceºtia din urmã l-aurãnit grav pe tunarul care le crease atâtea dificultãþipânã atunci, au pãtruns în localitate ºi, dupã oluptã scurtã, au ocupat toate baricadele apãrãtorilorºi au capturat toate tunurile amplasate la capãtulstrãzilor. (42) Ultima fortãreaþã a Reºiþei a rãmasîn jurul marelui tun de pe Dealul Crucii, însã,când apãrãtorii acestuia au aflat cele petrecute înlocalitate, au încetat ºi ei lupta ºi au fugit. (43)Tunul a fost luat ca trofeu de rãzboi de cãtregrãniceri ºi ulterior a fost expus la Caransebeº.

Cuceritorii au incendiat localitatea, care aars în cea mai mare parte a ei. Au dispãrut cuacea ocazie biserica romano-catolicã, casa parohialãcu toate matricolele, clãdirea direcþiunii uzinei,întreaga arhivã uzinalã, douã fierãrii, câteva ateliereºi magazii, precum ºi 143 din totalul celor 189 decase. (44) Numãrul victimelor din localitate a fostestimat între 70 (45) ºi 80 (46). În orice caz,numãrul acesta va spori foarte mult în curând,deoarece în localitate s-a declanºat o puternicãepidemie de holerã. Multe femei ºi copii pãrãsiserãlocalitatea încã înaintea ultimei bãtãlii, dar apoiva începe un adevãrat exod, fiecare încercând sãîºi salveze viaþa. Supravieþuitorii vor gãsi în celedin urmã refugiu în satele craºovenilor dinspresud.

La rândul ei, Bocºa a fost ºi ea ocupatã degrãniceri, dar în mod paºnic. Ea trebuia sã fieapãratã dupã retragerea honvezilor de cãtre haiducii


maghiari ai cãpitanului Rózsa Sándor (porecliþi„betyar”, „ºmecheri” în limba maghiarã) ºi decãtre garda civilã, formatã din 50 de oameni. Însãprimii au fugit când au aflat de apropiereagrãnicerilor, iar ceilalþi s-au predat fãrã luptã. (47)Prin aceasta, întreaga zonã montanisticã bãnãþeanãera pacificatã de cãtre partizanii împãratului austriac.

La mai mulþi ani dupã desfãºurarea acestorsângeroase evenimente, muncitorii reºiþeni, laîndemnul familiei Herglotz, au ridicat o marecruce, întâi din lemn, apoi, în 1874, din metal, pedealul pe care fusese amplasat marele tun careapãrase localitatea în 1848 ºi care se numeºte deatunci Dealul Crucii, în amintirea victimelor cãzuteatunci ºi a distrugerilor suferite. Crucea respectivã(„Crucea lui Herglotz”) existã ºi astãzi deasupraReºiþei, locuitorii fiind încredinþaþi cã de atunci eaa salvat oraºul de alte nenorociri. Este demn deremarcat faptul cã de când a fost amplasatã aceastãcruce pe dealul respectiv care dominã oraºul,Reºiþa nu a mai avut de suferit nicio distrugerecomparabilã cu cea din timpul revoluþiei de la1848. Chiar dacã, de pildã, de atunci au mai avutloc douã rãzboaie mondiale pe parcursul secoluluial XX-lea, Reºiþa, deºi centru industrial de primãimportanþã în acel moment, nu a fost supusã nicimãcar unui bombardament aerian din parteavreuneia dintre tabere. Nici regimul comunist nus-a atins de monumentul respectiv, devenit unadevãrat simbol al oraºului, deºi numele dealuluia fost modificat din „Dealul Crucii” în „DealulMare”. Primele victime reºiþene de dupã revoluþiade la 1848 au fost cele 25 din timpul atacuriloraºa-ziºilor „teroriºti” din decembrie 1989. În totacest timp, Crucea lui Herglotz strãjuieºte oraºulcu aceeaºi semeþie ºi marcheazã un trecut eroic ºisângeros de care trebuie sã ne aducem aminte.

Note:

1 Antoniu Marchescu, Reºiþa în timpulrevoluþiei 1848/1849, ms., Arhiva Muzeului BanatuluiMontan, nr. inv. 10.038, p. 1.

2 Ibidem, p. 2.3 Ibidem, p. 3.4 Ibidem.5 Ibidem, p. 3-4.6 Georg Hromadka, Scurtã cronicã a

Banatului montan, 1995, p. 52.7 Ibidem; Antoniu Marchescu, op. cit., p.

4.8 Ibidem, p. 4-5.9 Ibidem, p. 5.10 Ibidem.11 Ibidem.12 Ibidem, p. 6.13 Ibidem, p. 5.14 Ibidem, p. 6-7.15 Ibidem, p. 7.16 Ibidem, p. 7-8.17 Ibidem, p. 8.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Ibidem.21 Ibidem, p. 9.22 Ibidem.23 Ibidem.24 Ibidem.25 Ibidem, p. 9-10.26 Ibidem, p. 10.27 Ibidem, p. 11.28 Ibidem.29 Ibidem.30 Ibidem, p. 11-12.31 Ibidem, p. 12.32 Ibidem.33 Ibidem.34 Ibidem, p. 12-13.35 Gheorghe Cimponeriu, Din istoricul Reºiþei,

în Buletinul U.D.R., vol. I, nr. 2, Reºiþa, decembrie1930, p. 76.

36 Antoniu Marchescu, op. cit., p. 13.37 Ibidem.38 200 ani de construcþii de maºini la

Reºiþa 1771-1971, vol. I, Reºiþa, 1971, p. 62.39 Georg Hromadka, op. cit., p. 52; Antoniu

Marchescu, op. cit., p. 13-14.40 Ibidem, p. 14.41 Ibidem.42 Ibidem, p. 15.43 Ibidem.44 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 76;

Georg Hromadka, op. cit., p. 52; 200 ani deconstrucþii de maºini…, vol. I, p. 62.

45 Victor Brãtfãlean, 25 de ani de miºcaremuncitoreascã la Reºiþa 1903-1928, Reºiþa, 1998,p. 22.

46 Georg Hromadka, op. cit., p. 52.47 Ibidem.

Octavian Doclin

9. Cartea veche

Încã de la naºterea fost obiºnuit sã fieîn acelaºi timp însoþit ºi pãrãsitcreºtea ºi des-creºtea totodatãcãuta mereu comoarade sub piatra tombalãcu gândul însã la nevãzutanegãsita încã piatrã Eben-Ezerse mulþumi deocamdatã cu hartadin palma stângã care îi arãtã cãileîl cãlãuzi aºadarspre locul unde gemea nedeschisãvreodatã Cartea Veche

( Baletul de noapte: poeme/ Octavian Doclin.Cu un Studiu introductiv de Marcel Pop-Corniº (Explorând misterele nopþii poetice...).Timiºoara: Gordian, 2015)


MÃRTURISIRI DESPREAL DOILEA VOLUM DIN

CARTEA EU, DON QUIJOTE ALBANATULUI. FANTASTICAVIAÞÃ A LUI TATA OANCEA

La început, în cazul de faþã, a fost Filmul.Mai înainte de acesta însã un mare respect ºiiubirea pentru personalitatea lui Tata Oancea,mai mult ca sigur cel mai original creator bãnãþean.Personalitate complexã, „scrietor”, cum se numeºteel însuºi, sculptor, pictor, dar mai cuseamã, vreme de aproape douã decenii„pãrintele” revistei „Vasiova”, acesta adevenit în epocã, a rãmas apoi în istoriaspiritualitãþii bãnãþene un personajaparte, de o mare complexitate, deprofunzimi deosebite, cu o capacitate dea înþelege ºi a exprima felul omului dinacest colþ de þarã ca nimeni altul. Cumspunea bine mineralogul ConstantinGruescu: „Pe Tata Oancea nu îl poþicompara cu nimeni. Tata Oancea eraTata Oancea”.

La sfârºitul secolului trecut,împreunã cu Diana Trocmaier, am pornitde drumul valorificãrii cinematografice a acestuia,într-un film realizat pentru TVR Timiºoara. Încercetãrile noastre, documentarea de reporter, amavut ºansa sprijinului binevoitor al lui Titus Oancea,fiul maestrului. Acesta ne-a desferecat uºi închisede decenii, ne-a relevat adevãratul tezaur alpãrintelui sãu, biblioteca, atmosfera casei bãtrâne,ne-a povestit din viaþa de familie a celor doipãrinþi care au crescut cu sacrificii dar ºi cu maredevoþiune cinci bãieþi. Pe baza acestor amintiri, amãrturiilor altor contemporani, s-a clãdit filmul.

De o importanþã deosebitã se vor dovedi, înalcãtuirea scenariului filmului, textele din creaþialui Tata Oancea, ºi, printre altele, jurnalul inedital acestuia, descoperit de echipa de filmare. TitusOancea ne-a dat dezlegarea în a-l folosi, ºi, ulterior,sã construim proiectul acestei cãrþi care mi-avenit în minte chiar în acele zile.

Au trecut de atunci aproape douã decenii,timp în care am citit ºi, în bunã parte, „aºezat” încalculator pagini de jurnal ºi din creaþia editã alucrãrilor lui Tata Oancea. Încetul cu încetul eleaveau sã se ordoneze, aproape de la sine, peetapele vieþii acestuia, în funcþie însã ºi de jurnaleledin anumiþi ani, cei pe care printr-o alegere foarteinspiratã a lui Titus Oancea mi le-a încredinþat.Astfel, am avut posibilitatea ca, într-un prim volum,intitulat „Meandrele iubirii”, sã povestesc pe largdespre iubirea pentru soþia sa, cãsãtoria ºi primullor an de cãsnicie. Detaliu de istorie literarã: celde-al doilea volum, pe care îl aveþi în mânã astãzi,era parte integrantã a primului, dar numai raþiunitipografice au fãcut ca ele sã fie despãrþite, deoarce

cartea risca sã fie mult prea groasã. Acest aldoilea volum, numit „La porþile iadului”, cuprindeo altã realitate din viaþa scriitorului, rãzboiul,aventura trãitã de un soldat plecat la marele„rezbel” împreunã cu o nevastã, patru copii ºi ogâscã. Volumul foloseºte în bunã mãsurã paginilejurnalelor sale din acele zile, puse alãturi cu maiample ºi mãiestrit scrise texte, sau povestiri,luaþi-le cum vreþi, publicate ulterior în serial înrevista „Vasiova”. Este, cred eu, o aventurã insolitã.A compara texte create, literare, cu cele notatefrust ºi în grabã, este un lucru destul de dificil,dar am considerat cã meritã efortul pentru cã serelevã cu acest prilej mult mai mult decât într-o

fotografie oficialã, fãcutã sã arate bineîn ea personajele în cauzã, este acoloviaþa de fiecare zi, zbuciumul existenþei,lupta pentru supravieþuire, atmosferadin cadrul acelei mici comunitãþi. Cuacest prilej doresc sã le mulþumesc înmod deosebit unor oameni care aucontribuit fundamental la acest demersal meu, doamnei Gabriela ªerban,managerul Bibliotecii „Tata Oancea”,pentru sprijinul din zilele de filmaredar, mai cu seamã, pentru apariþiaacestor volume, integrate onorant într-oserie de prestigiu: „Bocºa – istorie ºiculturã”, precum ºi domnului Gheorghe

Jurma, rãbdãtorul editor al lor, pasionat istoric ºicritic literar, care m-a îmboldit în drumul meu.Sper ca împreunã cu inspiraþi sponsori sã putemcontinua acest drum pe care am pornit împreunã.

Aceeaºi tehnicã o voi folosi ºi în redactareavolumelor viitoare, de aceastã datã ambiþionândsuprafeþe mai mari din creaþia lui Tata Oancea,însãºi revista „Vasiova”. Voi reproduce texte dinrevistã ºi, în funcþie de datarea lor, voi reda dinpaginile jurnalelor, atâtea câte am la dispoziþie, cefãcea în acel timp autorul, cu ce se îndeletnicea,ce gândea, care era imaginea timpului sãu.

Mã veþi întreba, oare nu este prea istovitoracest demers? Deloc. Mãrturisesc cã o fac cuplãcere ºi mare curiozitate. Este ca într-un joc pecalculator, nu ºtiu dupã care colþ îmi va apãreaduºmanul ca sã-l împuºc. Sunt atât de multelucruri senzaþionale despre acel timp, despre oamenide demult, despre felul de a trãi al personajuluinostru, încât mã consider într-o permanentã ºi,sper, fructuoasã, aventurã.

Îmi cer scuze cã am insistat poate preamult asupra acestui subiect. Vã doresc lecturãplãcutã, sunt convins cã veþi descoperi lucruriextraordinare, amuzante dar ºi tragice din viaþaacestui mare creator bãnãþean, care sã vã lase încuget certitudinea cã ºi Banatul nostru a dãruit,dãruieºte ºi astãzi lumii personalitãþi de excepþie.

Cu bine, Vasile Bogdan

Timiºoara 15 decembrie 2016

Date post:	23-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	29 times
Download:	0 times

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · BOCªA CULTURALÃ ½ 1 REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ...

Documents