Biserica Medievala I. Introducere Termenul "medieval" se referã la acea perioadã a istoriei cunoscutã de obicei sub numele de Evul Mediu, cuprinsã între perioada anticã ºi cea modernã. De obicei istoricii considerã cãderea Imperiului Roman ca sfârºit al perioadei antice, iar Renaºterea ºi Reforma ca început al perioadei moderne. Scopul acestui articol este de a oferi un fundal pentru studiul acelor profeþii din Apocalipsa care se ocupã cu aceastã perioadã a istoriei. Lucrul acesta este valabil ºi pentru articolul urmãtor, Reforma ºi mai departe. În ce priveºte perioada mai timpurie a istoriei bisericeºti, vezi Vol. VI, pp. 17-70, iar în ce priveºte biserica din timpul Reformei ºi din vremurile mai recente, vezi Vol. VIII, pp. 41-79. Declinul Imperiului Roman. - Declinul ºi cãderea Imperiului Roman se întind pe o perioadã de câteva secole. Domnia strãlucitã a primului împãrat, Augustus (27 î.d.Hr.-14 d.Hr., vezi Vol. VI, pp. 72-75), a marcat epoca de aur a istoriei romane. Cu câteva excepþii de seamã, cum ar fi Traian (98-117 d.Hr.), Adrian (117-138), Marcus Aurelius (161-180), Diocleþian (284-305), Constantin (306-337) ºi Teodosiu (379-395), împãraþii de la Augustus la Romulus Augustus (detronat în 476) rareori au depãºit mediocritatea, iar istoria Imperiului Roman de Apus, aproape de-a lungul întregii sale existenþe de câteva secole, mai ales începând de la Marcus Aurelius, a dat pe faþã un declin continuu. La sfârºitul secolului al III-lea d.Hr., procesul dezintegrãrii ajunsese la un stadiu avansat. Este adevãrat cã reorganizarea imperiului de cãtre Diocleþian ºi Constantin (vezi subcapitolul Ascensiunea Papalitãþii), a servit, pentru un timp, la oprirea tendinþei de declin, dar mai apoi procesul dezintegrãrii a continuat într-un ritm extrem de rapid. O datã cu secolul al IV-lea a început lunga serie a nãvãlirilor barbare dinspre nord (vezi subcapitolul amintit mai sus, la Invaziile barbare), care au accelerat foarte mult acest proces. Deºi ultimul împãrat din Apus a fost detronat în 476, în Rãsãrit, la Constantinopol, a rãmas la tron un împãrat, lucrul acesta petrecându-se începând cu anul 330, când Constantin a mutat sediul guvernului de la Roma la Constantinopol. De fapt, Imperiul Roman de Rãsãrit a mai dãinuit timp de aproape o mie de ani, pânã în 1453. E adevãrat cã anul 476 este data tradiþionalã pentru cãderea Romei antice, ºi deci pentru începutul Evului Mediu, dar este evident faptul cã începutul acestuia poate fi considerat oricare alt eveniment însemnat fie de înainte, fie de dupã acest an. De aceea, unii susþin cã domnia lui Constantin cel Mare (primul dintr-o lungã serie de aºa-ziºi împãraþi creºtini) este un hotar între perioada anticã ºi cea medievalã, ºi þinând cont de faptul cã în Vol. VI articolul care se ocupã de biserica timpurie traseazã evenimentele aproximativ pânã la domnia lui Constantin, articolul de faþã va continua ºirul evenimentelor începând cu aceastã datã. Alþii sugereazã cã domnia lui Iustinian cel Mare (527-565) desparte istoria anticã de cea medievalã. Totuºi, istoricii în general considerã cã pontificatul papei Grigore cel Mare (590-604, vezi subcapitolul Evul Mediu Timpuriu) este cel mai potrivit eveniment pentru începutul Evului Mediu. Cele mai importante douã instituþii din perioada medievalã au fost Biserica Romano-Catolicã, ºi, începând cu anul 800, Sfântul Imperiu Roman. Dezvoltarea Bisericii. - Pe mãsurã ce Imperiul Roman apunea treptat, biserica se întindea ºi creºtea în putere. Aºa cum fusese înfiinþatã de Fondatorul ei Divin, biserica a fost caracterizatã la început printr-o admirabilã puritate ºi prin claritatea doctrinei (vezi comentariul de la Apocalipsa 2,2-6). În contrast cu sistemul complicat monarhic care a caracterizat papalitatea medievalã, ea era

organizatã destul de simplu ºi eficient. Începând ca o sectã proscrisã, lepãdatã ºi hãrþuitã de iudei, batjocoritã ºi defãimatã de pãgânii culþi ºi persecutatã intermitent de guvernul roman pãgân hotãrât sã o extermine, biserica creºtinã a crescut totuºi numeric, s-a rãspândit (vezi hãrþile din faþa p. 289, Vol. VI ºi din faþa p. 17,193, Vol. VII) ºi a câºtigat stima gânditorilor vremii. Vezi Vol. IV, pp. 834-838; Vol. VI p. 61. Din secolul al III-lea biserica a început sã aibã propriile ei locaºuri de închinare ºi, deºi nu era recunoscutã legal, a început sã deþinã proprietãþi. Organizaþia ei a devenit mai complicatã. Prezbiterii care prezidau congregaþiile din oraºele mari au cãpãtat o poziþie aparte, ca "supraveghetori" ºi apoi ca episcopi conducãtori, stâlpi ai autoritãþii ecleziastice în dezvoltare (vezi Vol. VI, pp. 37-43). Când neînþelegerile cu privire la doctrinã au sfâºiat biserica ºi au apãrut secte, episcopii au început sã fie priviþi ca modele ale perfecþiunii ºi fiecare la rândul sãu a început sã priveascã înapoi la predecesori, cãutând precedente în interpretarea ºi aplicarea tradiþiilor bisericii. În disputele doctrinale care au devenit tot mai numeroase ºi au luat amploare tot mai mare, încrederea în Biblie, ca unica autoritate doctrinarã, a slãbit ºi s-a apelat din ce în ce mai mult la tradiþie. Pe mãsurã ce se extindea, biserica a împrumutat, conºtient sau inconºtient, diferite elemente de la pãgânii pe care îi cucerea, iar unele practici cu totul necunoscute în timpurile apostolice au devenit parte din viaþa bisericeascã (vezi Vol. VI, pp. 64-67). În felul acesta, în timp ce pe plan extern biserica se consolida ºi se extindea, pe plan intern ea a început sã-ºi piardã simplitatea ºi curãþia apostolicã, ºi chiar înainte de a ajunge la un statut legal fuseserã deja puse temeliile a ceea ce avea sã fie ea în Evul Mediu: o bisericã îngâmfatã ºi înclinatã spre cele lumeºti. II. Ascensiunea Papalitãþii (313-590 d.Hr.) Constantin ºi Creºtinismul. - Când în 311 Constantin cel Mare a fost numit cardinal, a ajuns la conducerea unui imperiu cu un sistem administrativ greu de cârmuit, cu o armatã dezorganizatã ºi cu o economie slãbitã. În plus, morala unei populaþii poliglote, de origini si obiceiuri felurite, era falimentarã din punct de vedere etic ºi spiritual. Politica lui Constantin, un conducãtor care vedea în perspectivã, a fost de a alia populaþia imperiului în vederea reconstruirii instituþiilor acestuia ºi în vederea realizãrii unei unitãþi de care nu se mai bucurase de douã secole. El a început sã reorganizeze armata, sã întãreascã viaþa economicã a imperiului ºi sã caute un panaceu pentru daunele sociale, morale ºi spirituale ale poporului. El a ajuns sã creadã cã unificarea tuturor religiilor ar fi o contribuþie majorã la unitatea ºi stabilitatea imperiului - un lucru formidabil în faþa nesfârºitei varietãþi de religii ºi de obiceiuri sociale care existau. El însuºi un adorator al soarelui în forma lui Apolo, era dispus sã-L recunoascã pe Isus Hristos - "Soarele Neprihãnirii" - ca pe o altã manifestare a zeitãþii soare. În unele asemãnãri dintre bisericã ºi pãgânism, care se produseserã prin împrumuturi reciproce, el a vãzut în primul rând o ocazie de a alcãtui un cult imperial solar, unindu-i pe creºtini cu închinãtorii la soare. Convertirea sa oficialã la creºtinism nu a avut loc mai devreme de anul 323. Din moment ce de mai bine de un secol ºi jumãtate mulþi creºtini deja se închinau în ziua duminicii ºi din moment ce închinãtorii la soare ajunseserã sã foloseascã în acelaºi scop prima zi a sãptãmânii, în 321 Constantin a emis prima lege duminicalã care a existat vreodatã, cerându-le oamenilor sã se abþinã de la muncã în aceastã zi. Vezi Vol. VI, pp.48-52.

Dar înainte de asta el fãcuse deja un pas mult mai important. În anul 313 îl determinase pe asociatul sãu la împãrãþie, Licinius, sã se uneascã cu el în darea unui decret care acorda deplinã libertate religioasã în tot imperiul ºi prin care creºtinismul în special avea sã fie o sectã recunoscutã ºi avea sã primeascã drepturi depline. Pânã atunci creºtinii priviserã guvernul ca pe un duºman, pentru cã era pãgân. Ascultând de mustrarea lui Pavel, îl onoraserã ca pe o verigã necesarã unitãþii societãþii, dar aplicaserã ºi învãþãtura Domnului, de a da Cezarului numai ceea ce îi revenea în mod legitim. În plus, pentru ca Dumnezeu sã poatã avea prioritate, Petru îi învãþase cã, atunci când era cu neputinþã sã îi împace pe amândoi, creºtinii trebuiau sã asculte mai degrabã de Dumnezeu decât de oameni. Tertulian (în jurul anului 200) ºi Lactanþiu (secolul al IV-lea) au insistat cã împãratul nu trebuia sã se atingã de libertatea bisericii de a se închina lui Dumnezeu. Adoptând aceste principii, biserica, în ciuda lipsei libertãþii, a continuat sã lucreze pentru Dumnezeu, dând adesea piept cu persecuþia, dar ºi profitând de toleranþã, atunci când aceasta îi era oferitã. Când în 313 Constantin a oferit bisericii statut legal, aceasta a fost constrânsã sã-ºi revizuiascã întreaga poziþie cu privire la stat ºi a trebuit sã salute guvernul binevoitor ca pe un bun prieten. Dupã decretul sãu de libertate, Constantin a dat alte decrete care sprijineau biserica în diferitele ei acþiuni, prin donaþii de fonduri, privilegii ºi puteri atât judecãtoreºti cât ºi executive, transformând-o astfel într-un adevãrat departament al conducerii. Multã vreme biserica a acceptat cu satisfacþie aceste aparente foloase, nedându-ºi seama de primejdia lor inerentã decât atunci când a apãrut întrebarea dacã statul trebuie sã domine biserica. Moartea lui Constantin a dat la ivealã ceea ce fusese din totdeauna partea slabã a constituþiei romane, ºi anume lipsa unei prevederi stabile cu privire la succesiunea imperialã. Conducerea imperiului le-a revenit celor trei fii ai lui Constantin, unul din ei luând partea apuseanã, altul pe cea centralã ºi al treilea pe cea rãsãriteanã. Deºi imperiul nu a fost împãrþit formal, administraþia lui a fost divizatã, urmând modelul dificil pe care îl primise ºi Constantin de la predecesorul sãu, Diocleþian. Unul din cei trei fii ai lui Constantin era arian (vezi Arianismul, peste câteva pagini), iar biserica din apus, puternic antiarianã, a trebuit sã rabde pentru un timp domnia unui împãrat arian. Biserica în timpul lui Constantin

Compromis ºi apostazie. - În timpul domniei lui Constantin ºi dupã aceea, biserica, eliberatã de neliniºtea în ce priveºte legãturile ei cu statul, a fost prinsã într-un ºir de controverse doctrinare care au avut ca rezultat cristalizarea dogmei ºi în felul acesta creºtinismul a devenit un sistem întemeiat pe un crez. În ochii oamenilor biserica ajunsese la un aparent succes, dar înaintea lui Dumnezeu ea deja decãzuse. Pãgânismul se încreºtinase, dar în acelaºi timp creºtinismul adoptase o mare parte din specificul pãgân. Biserica era biruitoare în lume, dar nu înãuntrul ei; iar când împãratul Iulian, un nepot al lui Constantin, apostaziat de la creºtinism, care cãutase sã reînvie pãgânismul, a murit pe urma rãnilor din rãzboi, se zice cã ar fi mãrturisit: "M-ai învins, Galileene!" El nu ºi-a dat seama cã ceea ce îl fãcuse sã se îndepãrteze de Galilean era corpuþia urmaºilor acestuia. Augustin, un teolog nord-african, a reluat acum cu îndrãznealã ºi a dezvoltat învãþãtura mai timpurie a lui Origen din Alexandria, conform cãreia biserica nu mai trebuia sã aºtepte ca triumful ei sã se realizeze printr-un sfârºit cataclismic al lumii, la a doua venire a lui Hristos. În schimb, scopul ei trebuia sã fie sã ajungã treptat la succes, ca "cetate a lui Dumnezeu" biruitoare pe pãmânt, cucerind "cetatea" satanicã a acestei lumi (vezi Invaziile barbare). Realizarea acestui lucru a devenit nãdejdea ºi obiectivul bisericii, ca un sistem politico-ecleziastic care de atunci s-a condus singur. Într-adevãr, pe mãsurã ce imperiul intra în declin, biserica devenea din ce în ce mai mult speranþa instituþionalizatã a oamenilor. Decretele lui Constantin ºi sprijinul pe care l-a acordat el religiei nu au pus stavilã bolii fatale care rodea chiar în inima Romei. Decãderea politicã, economicã, socialã ºi moralã a continuat. Cãderea Romei nu a avut o singurã cauzã. Ea s-a prãbuºit în mare parte din cauza declinului intern.

Invaziile barbare. - Dar au existat ºi cauze externe. Cu multe secole înainte de a deveni o ameninþare, triburile barbare din nord trãgeau cu ochiul peste hotarele Romei ºi erau uimite debogãþia acesteia ºi de confortul de care se bucura populaþia. În timpul rãzboaielor din preajma graniþelor, erau luaþi ca prizonieri oameni din triburile nordice, erau vânduþi ca sclavi, folosiþi ca gladiatori în circuri sau ca mercenari în armata Romei. Uneori aceºti oameni se reîntorceau acascu istorisiri despre bogãþia Romei, ºi astfel barbarii au început sã doreascã sã se bucure ºiaceste bunuri materiale. Veterani barbari din legiunile auxiliare erau aºezaþi ca trupe de garnizoanã de-a lungul graniþelor, pentru a respinge atacurile propriilor lor rude care cãutau sã treacã hotarul. Pe mãsurã ce presiunea acestor triburi lacome devenea din ce în ce mai mare, îjurul cãpeteniilor se strângeau cete de luptãtori, iar în cele din urmã familii, clanuri ºi triburi întregi au început sã nãvãleascã peste graniþe. O perioadã îndelungatã Roma a putut sã-i asimilpe aceºti imigranþi, colonizându-i în þinuturile lipsite de populaþie ºi folosindu-i pentru a spori forþa de muncã slãbitã a imperiului. Uneori unii conducãtori ai acestor barbari, care erau în mareparte germanici, ajungeau sã aibã putere politicã în interiorul imperiului, ºi în ciuda legilor care interziceau cãsãtoria unui latin cu un teuton (germanic), au început sã aibã loc cãsãtorii mixte. În întreg þinutul de la vest de Marea Adriaticã ºi d

ã ei de

n

eze

e Valea Dunãrii, a început sã se formeze, încã din ecolul la IV-lea, o culturã romano-teutonicã.

st

Cartagina 30). Locuitorii Imperiului Roman nu bãnuiau cã Roma ºi alte cetãþi mari erau atacate.

scã

(406) ºi

e

u

tru guvernatorii bizantini ai Italiei i pentru papii din Roma. ªi ei au fost aduºi în Biserica Romei.

ia

ci ica

s Apoi au venit migraþiile. Triburi întregi treceau graniþele de nord ale imperiului, uneori urmândvãile râurilor, ºi pãreau cã inundã imperiul. Hoardele germanice nu au venit sã priveascã, ci sã ia în stãpânire, ºi acolo unde se gãseau rezistenþã, se luptau, devastau ºi distrugeau totul. N-au foasediate numai cetãþile din provincie, ci a fost atacatã chiar ºi Roma. Augustin cugeta la tema mãreþei sale cãrþi, Cetatea lui Dumnezeu, în timp ce vandalii asediau, în Africa de Nord, (4 Vizigoþii, care erau deja creºtini arieni atunci când s-au mutat în imperiu, s-au strecurat în Italia, au prãdat Roma (410), apoi au trecut prin litoralul mediteranean nordic în Galia (Franþa), ºi în celedin urmã în Spania, unde au înfiinþat un regat. Regatul acesta însã nu a izbutit sã supravieþuiainvaziei de mai târziu a maurilor musulmani din Africa de Nord (711-719) ºi din ruinele lui a apãrut Spania de azi. Lãsând o parte din numãrul lor în Suabia, suevii au trecut prin Galiaau ocupat colþul de nord-vest al Peninsulei Iberice, unde au pus bazele Portugaliei de azi. Burgunzii, creºtini arieni ºi ei, au migrat în Elveþia ºi au ocupat valea Ronului din Galia. De la ei arãmas Cântecul Nibelungilor, ca un poem epic al luptelor lor. Alemanii au strãbãtut þinutul carastãzi poartã numele de Germania ºi s-au aºezat în pãrþile apusene. Francii, un popor german pãgân, au ocupat Galia, unde în curând au acceptat creºtinismul romano-catolic. Anglii, saxonii ºi iuþii, venind din þinuturile friziene ale Olandei ºi Danemarcei ºi strãbãtând Marea Nordului, adebarcat în Britania, i-au alungat pe locuitorii britanici ºi au devenit marea masã a populaþiei(aprox. 450-455). ªi ei s-au convertit la romano-catolicism. Lombarzii au strãbãtut Alpii ºi au pãtruns în Italia (568), unde au reprezentat o asprã încercare penº Însã aceºtia nu au fost toþi. Vandalii arieni îi precedaserã pe vizigoþi, intrând prin Galia în Span(409), ºi apoi trecuserã prin strâmtoarea Gibraltar în Africa de Nord, unde, îndreptându-se cãtre rãsãrit, au ocupat cetãþile colonii romane cu o culturã prosperã (430). Africa de Nord era un centru al creºtinismului catolic, dar vandalii persecutori erau hotãrâþi sã-i converteascã pe romano-catolila arianism. Aceastã situaþie era într-adevãr nefericitã pentru creºtinii romano-catolici din Afrde Nord, care nu erau în stare sã se apere. În cele din urmã împãratul Iustinian, care îºi avea

reºedinþa la Constantinopol, dar care conducea oficial întreg imperiul, a trimis trupe în AfricNord, iar în anul 534 biruise deja complet neamul vandalilor. Astfel, sub influenþa Bisericii Romane, a fost smuls unul din cele "zece coarne" ale lui D

a de

aniel, care reprezintã triburile germanice in Europa de Vest (vezi comentariul de la Daniel 7,8).

i ai r

de 14

onier ºi

evoluþie, care a avut loc în anul 476 d.Hr., marcheazã sfârºitul Imperiului Roman de Apus.

e n Apus.

pãratul din Rãsãrit era pe atunci conducãtor nominal al întregului Imperiu Roman.

st, în

eni au ajuns

re

dit cã u poate trãi în pace cu Biserica Romei a ajuns la sfârºit. Vezi comentariul de la Daniel 7,8.

uropene de astãzi. Ele s-au convertit la omano-catolicism fie de la pãgânism, fie de la arianism.

ni, ã

lici

nord

o-

d În secolul al V-lea, cu mult timp înainte ca lombarzii sã fi pãtruns în Italia (568), unii membrdiferitelor triburi germanice ajunserã mercenari în armata romanã din vecinãtatea Romei, iaOdoacru, conducãtor al acestor triburi germanice, a fost numit general peste ei. În anul 475 împãratul Nepos a fost exilat, iar Oreste, rebelul plin de succes, l-a numit împãrat pe fiul sãuani, Romulus Augustulus. Refuzând sã le accepte cererea de a împãrþi între ei o treime din teritoriul Italiei, Oreste a stârnit o rãscoalã printre mercenarii sãi. Atunci Odoacru a preluat conducerea ºi în septembrie 476 a fost proclamat împãrat, în timp ce Oreste a fost fãcut prizdecapitat. Augustulus a fost detronat, dar viaþa lui a fost cruþatã. Unii considerã cã aceastã r Trebuie notat faptul cã Odoacru nu a pretins cã este împãrat, ºi nici vreunul din regii germani din acea epocã nu a ridicat o asemenea pretenþie. Într-adevãr, Odoacru a luat unele din insignele conducerii imperiale pe care le-a gãsit la Roma ºi le-a trimis la Constantinopol, zicând cã nu are cface cu ele, ºi nici vreun altul, deoarece nimeni nu va mai domni în calitate de împãrat îÎm Dar Odoacru ºi adepþii sãi arieni au ajuns repede la neînþelegeri cu autoritãþile romano-catolice. S-a fãcut apel la împãratul Zeno din Constantinopol, care a trimis hoarde de ostrogoþi spre veItalia, bucuros sã scape de ameninþarea pe care aceºtia o constituiau pentru teritoriul sãu din Rãsãrit. Astfel, sub binevoitorul Teodoric, ostrogoþii au ocupat Italia. Dupã mai puþin de douãzeci de ani de domnie a lui Odoacru asupra herulilor ºi rugienilor, acesta a fost omorât de Teodoric, iar ostrogoþi au ajuns sã conducã fãrã împotrivire. Sub urmaºii lui Teodoric, ostrogoþii arila neînþelegeri cu puterea romano-catolicã. S-a fãcut apel la Iustinian, împãratul de la Constantinopol, care tocmai îºi încheiase campania împotriva vandalilor din Africa de Nord ºi caacum ºi-a trimis trupele în Italia. Timp de douãzeci de ani oºtile lui s-au rãzboit cu ostrogoþii. În anul 538 ostrogoþii au fost alungaþi din Roma, pe care au ocupat-o mai târziu numai temporar, iar în 554 ei au încetat sã mai existe ca popor. În felul acesta, al treilea ºi ultimul trib care a doven Triburile care au rãmas au devenit strãmoºii naþiunilor er Convertirea triburilor barbare. - În Anglia, anglii ºi saxonii, care au intrat în imperiu ca pãgâau devenit romano-catolici în jurul anului 600 d.Hr. În Franþa, francii, care la început fuseserpãgâni, au devenit romano-catolici înainte de 500 d.Hr. În Germania, care în limba latinã ºi francezã se numeºte "þara alemanilor", alemanii au intrat ca pãgâni ºi au devenit romano-catocam în acelaºi timp cu francii. Când au intrat în Elveþia ºi Franþa Burgundã (Valea Ronului), burgunzii erau creºtini arieni, acceptând romano-catolicismul pe la anul 520 d.Hr. În Italia de lombarzii au intrat ca pãgâni ºi au devenit romano-catolici în jurul anului 600 d.Hr. Când au pãtruns în Portugalia, suevii, o ramurã a tribului germanic de la care vine numele Suabiei din Germania, erau creºtini arieni ºi au devenit romano-catolici cam în acelaºi timp. De asemenea, vizigoþii care au intrat în Spania era creºtini arieni ºi cam în acelaºi timp s-au convertit la romancatolicism. Cele trei triburi mai importante care au dispãrut sunt herulo-rugienii la Roma, sub

conducerea lui Odoacru, ostrogoþii care i-au înlocuit, dar au dispãrut ºi ei din Italia cam pe la an554 d.Hr., ºi vandalii arieni în Africa de Nord, care au fost distruºi în anul 534 d.H

ul r. Fiecare din

ceste triburi s-a împotrivit credinþei romano-catolice ºi a fost nimicit ca popor.

os

ccepte arianismul. (În ce priveºte aspectele teologice ale arianismului, vezi sub Secþiunea IV).

ie

, pe mijlocul secolului al IV-lea, un episcop al Romei a fost determinat sã accepte erezia arianã.

rea

ã

at în în rang,

rivându-l astfel pe Patriarhul de Constantinopol de puterea ecleziasticã deplinã.

Vest. Ar

prezentau un procent aºa de mic al populaþiei din þinuturile vestice, nu au âºtigat mulþi adepþi.

n

au fost

irateria vandalilor tâlhari din Africa de Nord.

a Arianismul. - Pentru romano-catolicism ºi pentru papalitate erezia arianã (vezi Vol. V, p. 914; vezi comentariul de la Daniel 7,8) era mai mult o problemã de ordin ecleziastico-politic decât de ordin teologic ºi spiritual. Arianii declarau cã ei au singur Dumnezeu, pe Tatãl, iar pe Isus HristÎl acceptau doar în subordonare faþã de Dumnezeu. Aceastã învãþãturã pãrea mult mai simplãdecât trinitarianismul ºi, de aceea, pãgânii care intrau în Imperiul Roman erau mai dispuºi sã a Cu toate aceste, latura arianã a creºtinismului nu ºi-a dezvoltat niciodatã o organizaþecleziasticã completã, aºa cum a fãcut romano-catolicismul cu ierarhia sa, ºi se pare cã arianismului i-a lipsit agresivitatea misionarã specificã bisericii catolice în secolele al IV-lea, al V-lea ºi al VI-lea. Biserica romano-catolicã s-a confruntat cel mai tare cu agresivitatea arianã atunci când fiii lui Constantin, dintre care unul era arian, au urcat la tronurile imperiului. Odatã chiarla În est arianismul a continuat pentru o vreme cu mai mare putere. Biserica Catolicã din þinuturileunde se vorbea limba greacã, care a ajuns sã se numeascã Biserica Ortodoxã Greacã, a fost slãbitã de lupta împotriva arianismului ºi de un numãr de alte controverse teologice serioase care nu ptulburau Vestul (vezi subcapitolul Evul Mediu Mijlociu, Schisma dintre Rãsãrit ºi Apus). Altã dificultate experimentatã de Biserica Greacã a luat naºtere din relaþia ei cu împãraþii romani dinRãsãrit, care domneau la Constantinopol. Conducerea imperialã din Rãsãrit domina în general Biserica Ortodoxã Greacã. Deºi mulþi din împãraþii din Est nu aveau putere prea mare, biserica nu a putut sã acþioneze independentã de conducerea politicã, iar relaþia ei de supunere faþã de statul afost cunoscutã sub numele de cezaropapism. Acest termen descrie legãtura strânsã dintre bisericºi stat, împãratul având o influenþã puternicã în problemele ecleziastice. În Rãsãrit succesiunea împãraþilor nu a fost aºa de întreruptã ca în Apus, iar Patriarhul de la Constantinopol nu a reuºit niciodatã sã se ridice la puterea la care ajunsese Papa în Vest. Alt element al divizãrii a constfaptul cã ortodoxismul din Este a recunoscut întotdeauna mai mulþi patriarhi egali p În secolul al V-lea, pânã la venirea arienilor germanici, arianismul aproape dispãruse întrebui notat faptul cã invaziile germanice nu au reprezentat niciodatã o mare proporþie a populaþiei. S-a estimat cã germanii nu reprezentau mai mult de patru procente din bãºtinaºi, iar deseori nici mãcar douã procente. Arienii germanici nu au fost niciodatã agresivi în a-ºi rãspândi credinþa, ºi deoarece rec Puterea papalã umple vidul politic. - Dificultatea pe care a avut-o Biserica Romano-Catolicã cu arienii germanici a fost de naturã politicã. Dupã epoca lui Flavian, adicã în perioada lui Constantiºi a succesorilor sãi imediaþi, imperiul din Apus a suferit o serioasã crizã economicã. Avuserã loc inundaþii, secete, rãzboaie locale ºi probleme cu impozitele ºi oferta de muncã, toate acestea având drept rezultat o dezorganizare a economiei agricole, ºi ca urmare, mii de hectare de pãmântlãsate nelucrate. Comerþul mediteranean fusese serios împiedicat de rãzboi ºi îndeosebi de p

Costul întreþinerii unei guvernãri birocratice, venale ºi incomode devenise enorm, iar maselor de oameni li se percepeau impozite uriaºe, autoritãþile orãºeneºti fiind responsabile de strângerea marilor sume de bani cerute. Când nu erau în stare sã facã faþã obligaþiilor, aceºti slujbaºi primeau pedepse grele. Adesea ei pãrãseau oraºele, ajungând fugari în teritorii îndepãrtate ale þãrii, deseori predându-se marilor proprietari de pãmânt. Din punct de vedere economic, acesta a reprezentat începutul feudalismului. Asta era situaþia în jumãtatea de vest a Imperiului Roman când barbarii s-au infiltrat în masã. Suferind din caza dificultãþilor economice ºi a proastei administrãri guvernamentale, populaþia nu prea s-a împotrivit venirii barbarilor, nãdãjduind cã o datã cu prãbuºirea conducerii centrale ºi cu formarea administraþiilor locale de cãtre noii conþi, s-ar putea bucura de o oarecare uºurare economicã ºi politicã. Desigur cã aceastã situaþie constituia o problemã pentru Biserica Romano-Catolicã ºi pentru episcopii ei. O datã cu prãbuºirea guvernãrii romane în provincii ºi oraºe, în multe cazuri episcopii romano-catolici rãmãseserã cei mai influenþi slujbaºi oficiali, iar populaþia se aºtepta ca ei sã preia conducerea. Nu s-a întâmplat o singurã datã ca episcopul sã ia rolul de primar sau guvernator provincial, iar uneori se întâmpla ca el sã ia chiar ºi comanda forþelor armate locale. Când au apãrut pe scenã conþii, conducãtori ai triburilor nãvãlitoare, a apãrut ºi rivalitate politicã ºi religioasã între aceºtia ºi episcopii romano-catolici. Se întâmpla adesea ca în cele din urmã dificultãþile sã fie rezolvate prin colaborarea dintre episcop ºi conte. A luat naºtere ºi o practicã obiºnuitã, aceea de a þine consilii provinciale mixte, la care episcopii ºi nobilii participau împreunã. La acestea se discutau probleme atât ecleziastice cât ºi politice ºi economice. În felul acesta, viaþa ºi politica romanã din Apus au devenit treptat viaþã ºi politicã romano-germanicã si astfel cultura a luat o nouã înfãþiºare. O datã cu nimicirea sau convertirea triburilor germanice ariene, unele cauze ale neînþelegerilor au fost îndepãrtate. Treptat s-a observat o divizare a puterii ºi a influenþei, iar Europa de Apus a început sã iasã la luminã din fundalul ei cultural amestecat, germanic ºi latin. Dar biserica era în mare mãsurã moºtenitoarea ºi pãstrãtoarea acelor elemente ale vechii culturi romane care au supravieþuit confuziei, jafului ºi distrugerii care a avut loc în secolele al V-lea ºi al VI-lea în Europa de Apus. Generalizând, am putea spune cã lumina cunoºtinþei a fost pãstratã doar în mãnãstiri. Germanici au continuat în poziþii de conducere; de multe ori ei au preluat chiar ºi funcþiile de episcopi sau stareþi ai mãnãstirilor, deºi în Italia lucrul acesta nu s-a întâmplat prea des. Conducãtorii triburilor germanice ajungeau "regi" ai mai multor provincii romane. Conducãtorii germanici nu au pretins niciodatã titlul de împãrat, dar supunerea lor faþã de împãratul roman de la Constantinopol era doar nominalã. Episcopii ºi stareþii germanici aºteptau conducere politicã de la domnii germanici, dar în acelaºi timp, alãturi de episcopii romani care supravieþuiserã, aºteptau de la Papa de la Roma cãlãuzire în problemele religioase. Faptul cã dupã îndepãrtarea lui Romulus Augustus de la tronul Romei, în anul 476 d.Hr., nu a mai fost nici un împãrat în Apus, i-a oferit Papalitãþii o ocazie remarcabilã de a profita de tronul astfel eliberat. În anii de confuzie, unificare ºi dezvoltare ce au urmat, Papa de la Roma a câºtigat treptat putere, pânã când, în secolele ce au urmat, au existat perioade când el era adevãratul împãrat. Biserica a folosit ca temei al pretenþiei sale la putere faptul cã împãratul Constantin a mutat capitala Imperiului Roman de la Roma la Constantinopol. Aceastã mutare a lãsat un vid în situaþia politicã din Vest. Un cãlugãr de pe la sfârºitul secolului al VIII-lea a fãcut din aceastã tezã a evacuãrii imperiale baza unui document pe care l-a intitulat Donaþia lui Constantin. În documentul acesta se pretindea cã împãratul Constantin i-a cedat Papei de la Roma nu doar autoritatea

ecleziasticã în Apus, ci ºi puterea politicã ºi proprietãþi materiale care l-ar fi fãcut conducãtorul Apusului. De altfel, papii medievali chiar pretindeau cã asta sunt. III. Evul Mediu Timpuriu (590-800 d.Hr.) Apariþia papalitãþii monarhice. - Secolul al VI-lea a fost martorul unei remarcabile creºteri a puterii papale. La început aceasta era slabã, fiind dominatã de împãratul Iustinian din Constantinopol, care a autorizat nimicirea vandalilor din Africa de Nord ºi a ostrogoþilor din Italia. Îndepãrtarea acestor triburi germanice a fost elementul care a deschis calea pentru dezvoltarea puterii papale ºi pentru impozantul pontificat al Papei Grigore I, numit "cel Mare", de la 590 la 604. Grigore a sistematizat ritualul bisericesc ºi a promovat monasticismul, care treptat a devenit popular în Apus, deºi încã mai era privit cu oarecare suspiciune. El era foarte interesat de activitatea misionarã ºi el a fost cel care l-a trimis pe cãlugãrul Augustin în Britania pentru a introduce romano-catolicismul ºi acolo. Totuºi, creºtinismul se aºezase temeinic în Britania cu multã vreme mai înainte. El a organizat trupe pentru apãrarea cetãþii Roma împotriva lombarzilor, care erau un ghimpe ºi o ameninþare realã pentru Papalitate. El a devenit adevãratul guvernator civil al Romei ºi al teritoriilor din împrejurimile ei, înlocuindu-l de fapt pe slabul exarh de la Ravena, care trebuia sã guverneze Italia în numele împãraþilor bizantini. De atunci înainte, în ciuda papilor slabi, papalitatea a continuat sã creascã în putere, în timp ce influenþa împãratului de la Constantinopol a devenit din ce în ce mai slabã în Apus ºi în cele din urmã a dispãrut. Deosebirea dintre creºtinismul apusean, sau latin, ºi cel rãsãritean, sau grec, a ajuns sã fie din ce în ce mai accentuatã. Ascensiunea mahomedanismului. - La mai puþin de un secol dupã moartea lui Iustinian, Imperiul Roman de Rãsãrit s-a confruntat cu un vrãjmaº primejdios - islamismul. Mahomed a fost un negustor arab neînvãþat ºi foarte puþin cunoscut. În cãlãtoriile sale el a avut legãturi atât cu iudeii cât ºi cu creºtinii ºi a citit cel puþin o micã parte din Scripturile ebraice ºi probabil ºi din Noul Testament creºtin. Mahomed a ajuns la concluzia cã animismul superstiþios al arabilor este greºit ºi cã nu existã decât un singur Dumnezeu, singurul Cãruia I se cuvine închinarea. A început sã pretindã cã el însuºi este profetul lui Dumnezeu, unul din lunga listã care îi conþine ºi pe profeþii evrei ºi pe Isus din Nazaret, dar cã dintre aceºtia el era cel mai mare învãþãtor ºi cel mai bun cunoscãtor al adevãrului. Islamismul susþine suveranitatea absolutã a lui Dumnezeu (în arabã, Alah), dar musulmanii nu ºtiu nimic despre ispãºirea pentru pãcat ºi nu au nici preoþie. Nu existã Mântuitor. Voinþa lui Alah este supremã, iar cei care trãiesc o viaþã de ascultare de voinþa Sa pot sã spere cã se vor bucura de frumuseþile ºi plãcerile Paradisului. Mahomed a întâmpinat o dârzã împotrivire când a început sã predice, dar cu toate acestea a adunat câþiva aderenþi. Aceastã miºcare a început o datã cu hegira (sau fuga) lui Mahomed de la Mecca la Medina, care a avut loc în anul 622 d.Hr., data de la care se socoteºte întreaga cronologie musulmanã. Numai dupã moartea lui Mahomed a început islamismul sã aibã forþa unei mari miºcãri politice ºi militare. Spiritismul primitiv al arabilor era o religie falimentarã, iar poporul pustiului era gata

sã îmbrãþiºeze o nouã experienþã religioasã. De aceea, mahomedanismul s-a rãspândit ca purtat de vânt printre triburile deºertului, iar arabii s-au dovedit a fi devotaþi noii credinþe. Când Mahomed a murit, funcþia sa de conducãtor, dar nu ºi darul sãu profetic, a trecut la niºte rude de parte bãrbãteascã, califii, care au devenit conducãtori temporali ºi spirituali ai imperiului mahomedan în creºtere. Dezvoltarea acestui uimitor imperiu a avut loc tocmai în perioada în care Roma Rãsãriteanã era slãbitã de rãzboaiele costisitoare ºi sângeroase împotriva Imperiului Neo-Persan. De abia în 628, la numai ºase ani dupã hegira, a fost în stare împãratul Heraclius sã-i biruiascã în cele din urmã pe perºi. De aceea, atacurile furioase ale arabilor înflãcãraþi ºi zeloºi au avut loc împotriva Imperiului Roman Rãsãritean istovit. Arabii au dat o loviturã în nord ºi au atacat Palestina, Siria ºi Imperiul Persan în acelaºi timp. Capitala persanã a cãzut în 636, Ierusalimul s-a predat în 637 ºi a urmat cucerirea Antiohiei din Siria. Egiptul a cãzut în 640. Musulmanii ºi-au construit acum o flotã puternicã ºi au pornit spre apus, cucerind provincie dupã provincie în Africa de Nord ºi umplând þinuturile rãmase libere în urma nimicirii vandalilor. Între timp triburile slave coborâserã din nord în Balcani ºi în jurul Vãii Dunãrii, Imperiul Roman de Rãsãrit având astfel de înfruntat presiuni din toate pãrþile. Continuându-ºi marºul spre apus prin Africa de Nord, musulmanii au trecut strâmtoarea Gibraltar în anul 711. Gãsindu-i pe vizigoþi sfâºiaþi de tulburãri interne ºi dezorganizaþi politic, în doi ani musulmanii au reuºit sã cucereascã toatã Spania, cu excepþia coastei muntoase a Biscay-ei, unde bascii au rãmas liberi. Dupã douãzeci de ani, în anul 732, musulmanii au trecut Pirineii ºi au inundat Galia, sau Franþa, unde au fost opriþi. Într-o bãtãlie sângeroasã, care a avut loc în apropiere de Poitiers, ei au fost înfrânþi de conducãtorul franc, Charles Martel, ºi au plecat înapoi cu pierderi grele. Franþa susþine cauza papalitãþii. - Charles Martel a întemeiat ceea ce a constituit de fapt o nouã dinastie în Franþa. Francii se aºezaserã în Galia Romanã de mai bine de douã sute de ani, sub conducãtorul lor tribal Clodovic, sau Clovis, care i-a adus la religia romano-catolicã. La moartea lui Clovis þara a fost împãrþitã între fiii lui, iar mai târziu între succesorii lor, ale cãror domnii au fost caracterizate de rãzboaie civile meschine ºi de violenþã sângeroasã. Dinastia merovingianã, descinzând din Clovis, era acum slabã. Charles Martel era slujbaºul cel mai de seamã, sau "majordomul" palatului. El condusese forþele franceze în cuceriri care nu numai cã întãriserã regatul franc, dar ºi luaserã mare parte din vestul ºi sudul Germaniei, care se învecina cu Franþa. Tot el i-a înfrânt ºi pe musulmani, lucru care a asigurat liniºtea în sudul þãrii. Charles a desconsiderat drepturile ultimului descendent al familiei merovingiene ºi a luat mãsuri ca proprii sãi fii sã devinã conducãtori a Imperiului Franc. Fiul lui Charles, Pepin, care a devenit unicul stãpân al regatului franc, a luat titlul de rege în anul 752 ºi l-a deþinut pânã la moartea sa, în anul 768. Una din realizãrile din timpul domniei sale a fost reforma clerului franc. Aceastã reformã a fost înfãptuitã cu ajutorul lui Bonifaciu, un cãlugãr din Anglia, care a devenit arhiepiscop al bisericii france ºi misionar pentru germanii încã pãgâni. O faptã însemnatã a domniei lui Pepin a fost invadarea Italiei ºi înfrângerea lombarzilor de acolo. Când ºi-a anunþat intenþia de a veni în Italia, Papa ªtefan al II-lea, ca recunoºtinþã pentru dorinþa declaratã a lui Pepin de a elibera papalitatea din strânsoarea lombarzilor, a legitimat pretenþia lui la domnie încoronându-l ca rege al francilor. Pepin i-a biruit pe lombarzi, l-a readus

pe ªtefan în calitatea sa stãpân al Romei ºi al proprietãþilor pe care le pretindea Papa, ºi apoi i-a donat "lui Petru" toate teritoriile pe care lombarzii le luaserã de la exarhul din Ravena, care conduse Italia în numele împãratului de la Constantinopol. Donaþia lui Pepin, aºa cum este ea numitã, marcheazã începutul statelor papale ale Evului Mediu. IV. Evul Mediu Mijlociu (800-1216 d.Hr.) Carol cel Mare. - Carol, fiul lui Pepin, cunoscut în istorie sub numele de Carol cel Mare, a fost cel care a dus la capãt întregirea Imperiului Franc ºi a consolidat Europa medievalã. Carol cel Mare i-a suspus pe turingieni ºi pe bavari. Tot el a dus la capãt supunerea lombarzilor din Italia, a cãror coroanã de fier ºi-a însuºit-o, ºi i-a biruit pe saxonii germani. De asemenea i-a alungat pe musulmani din þinutul Pirineilor. Carol cel Mare a întãrit organizaþia politicã internã a imperiului, numind conþi pentru fiecare þinut ºi organizând misiuni sau delegaþii anuale, fiecare din acestea fiind alcãtuitã dintr-un conte ºi un episcop, care mergeau din loc în loc inspectând ºi reglementând lucrurile în numele sãu. Procedura aceasta a atras dupã sine o altã reformã a bisericii france. Carol cel Mare a protejat biserica din þara sa, a reorganizat-o ºi a stãpânit-o, controlându-l chiar pe Papã. De asemenea, el a dat atenþie educaþiei, de a cãrei dezvoltare era mare nevoie. Cãtre sfârºitul anului 800 d.Hr., Carol cel Mare s-a mutat în Italia, unde Papa Leon înfruntase dificultãþi serioase din partea câtorva vrãjmaºi personali. Carol cel Mare a cercetat cazul ºi l-a repus pe Leon pe tronul sãu papal din cetatea Romei. În ziua de Crãciun regele ºi suita lui, împreunã cu papa ºi asistenþii lui, erau la slujbã în vechea bisericã, ce se afla atunci pe locul unde se gãseºte azi Catedrala Sfântul Petru. La sfârºitul slujbei, Leon a pãºit cãtre Carol cel Mare, care era îngenuncheat, i-a pus pe cap o diademã ºi l-a numit Carol August, împãrat al romanilor. Cã însuºi Carol cel Mare plãnuise asta este îndoielnic, dar este destul de probabil cã se gândise într-o oarecare mãsurã la un timp când avea sã-ºi ia titlul de împãrat roman. Se împlineau 324 de ani de când ultimul rege apusean purtase titlul de împãrat al romanilor. Începând cu anul 800, avea sã fie o continuitate a împãraþilor romani, cel puþin cu numele, pânã când, în anul 1806, Napoleon avea sã îl dea jos de pe tron pe ultimul dintre ei. Oricum, acum erau în realitate douã imperii, unul de Rãsãrit ºi altul de Apus, ºi nu doar douã pãrþi ale unui singur imperiu, cum fusese mai înainte. Controversa iconoclastã. - Neînþelegerile teologice au contribuit ºi ele la despãrþirea dintre Rãsãrit ºi Apus. Probabil cã cea mai înverºunatã ºi de duratã controversã a fost cea cu privire la natura lui Isus Hristos. Pentru o discuþie mai amplã cu privire la acest conflict, vezi Vol. V, pp. 911-916. Totuºi, este semnificativ faptul cã biserica din Vest nu s-a implicat prea mult în aceste mari controverse teologice (vezi Vol. IV, p. 836). Creºtinãtatea de aici n-a fost sfâºiatã de nici o divergenþã teologicã majorã. În decursul acestor secole Roma ºi-a creat o doctrinã teologicã mult mai practicã ºi a reuºit sã pãstreze departe de erezie bisericile pe care le-a înfiinþat în toatã Europa Apuseanã. Faptul cã Rãsãritul era sfâºiat de controverse ºi cã acestea erau rezolvate într-o manierã greceascã a dus la o separaþie din ce în ce mai mare între Rãsãrit ºi Apus. Despãrþirea a fost accentuatã de izbucnirea controversei iconoclaste, cearta cu "sfãrâmãtorii de icoane". Dupã cum am observat deja, în secolele al VIII-lea ºi al IX-lea jumãtatea rãsãriteanã a

Imperiului Roman era rãvãºitã de o teribilã luptã împotriva rãspândirii islamului. Musulmanii aveau o credinþã puternic monoteistã, susþinând cu fanatism cã nu existã decât un singur Dumnezeu, Alah. Bineînþeles cã împreunã cu aceastã credinþã venea ºi o respingere puternicã a folosirii în închinare a oricãrui fel de statuie, icoanã sau picturã. În privinþa aceasta, islamul mergea alãturi cu iudaismul, care interpreta porunca a doua a Decalogului ca o interzicere a oricãrei portretizãri fizice a Divinitãþii. Controversele cu privire la natura lui Hristos ca Fiu unic al lui Dumnezeu, care sfâºiaserã creºtinãtatea rãsãriteanã, erau într-un contrast trist cu monoteismul simplu al islamului. Mai mult chiar, începând cu secolul al III-lea, în bisericã se foloseau tot mai mult picturile ºi, mai târziu, imaginile cu Isus. Aceste portretizãri au fost la început doar ajutoare pentru momentele de devoþiune ale creºtinilor simpli care nu putea sã citeascã personal Scripturile. Treptat s-a dezvoltat practica venerãrii acestor chipuri. Apariþia diferitelor statui ale lui Isus, ca ºi ale fecioarei Maria ºi ale sfinþilor, s-a rãspândit repede în bisericã, iar spectacolul îngenuncherii ºi închinãrii înaintea lor a devenit ceva obiºnuit. Musulmanii erau îngroziþi de acest lucru, ºi oriunde gãseau prilejul, în provinciile pe care le cucereau, considerau distrugerea chipurilor o virtute. De asemenea, în biserica rãsãriteanã erau mulþi pe care îi durea incapacitatea creºtinilor de a înfrunta aceastã provocare a islamului. Drept urmare, în interiorul bisericii s-a dezvoltat o puternicã miºcare cu scopul de a elimina orice imagine a persoanei lui Isus. Cei care susþineau aceastã miºcare au fost numiþi iconoclaºti, iar aceºtia nu erau mulþumiþi doar sã punã în discuþie dreptul bisericii de a avea icoane, ci uneori luau ºi mãsuri active pentru a le distruge. Disputa aceasta a devenit atât de serioasã în secolul al VIII-lea încât în anul 787 d.Hr. a avut loc la Niceea al doilea Conciliu Ecumenic, convocat pentru a decide care punct de vedere este corect. Ar trebui sau nu permisã în continuare folosirea chipurilor în bisericã? Sunt permise sau nu picturile? Printr-o declaraþie a Papei ªtefan al III-lea, biserica apuseanã lãmurise deja faptul cã accepta folosirea chipurilor. La conciliu a fost osândit iconoclasmul, episcopii iconoclaºti fie au cedat, fie au fost înlãturaþi, iar cultul icoanelor a fost reînfiinþat. Totuºi, sinodul acesta nu a pus capãt controversei ºi cu timpul biserica ortodoxã greacã a schimbat lucrurile, acceptând doar reprezentãrile cu douã dimensiuni, interzicându-le pe cele cu trei dimensiuni, pe care însã biserica din Apus le-a acceptat. Din cauza aceasta, în bisericile ortodoxe greceºti se pot vedea picturi ale lui Isus, însã nu ºi statui, în timp ce în biserica apuseanã se pot vedea ºi unele ºi altele. Schisma dintre Rãsãrit ºi Apus. - S-a arãtat cã în primele secole, din cauza deosebirilor de limbã, de culturã, de concepþie teologicã ºi de doctrinã, ramurile de Rãsãrit ºi de Apus ale bisericii se îndepãrtaserã treptat. Tendinþa aceasta a fost acceleratã de sfârºitul influenþei împãraþilor rãsãriteni în Apus, mai ales dupã ce aceºtia au fost nevoiþi sã îºi concentreze atenþia ºi puterea pentru a împiedica rãspândirea mahomedanismului. Controversa iconoclastã a contribuit la extinderea rupturii dintre Rãsãrit ºi Apus, iar secolul al XI-lea a pus în luminã ºi alte deosebiri, atât rituale cât ºi cu privire la interpretarea teologicã. Printre acestea au fost problema folosirii drojdiei la pâinea sacramentalã (biserica din Apus susþinea folosirea ei), a postului în Sabat (biserica din Rãsãrit nu îl considera necesar) ºi problema cãsãtoriei membrilor clerului (biserica din Apus era împotriva cãsãtoriei membrilor clerului). Diferenþele acestea, ºi altele de mai micã însemnãtate, au devenit în curând acute. Patriarhul de Constantinopol a aruncat anateme asupra Papei de la Roma, iar Papa a aruncat anateme asupra Patriarhului. În cele din urmã, în 1054, a izbucnit criza.

Patriarhul ºi Papa s-au excomunicat reciproc. Schisma aceasta, care a despãrþit biserica rãsãriteanã de cea apuseanã, nu a fost niciodatã vindecatã. Divizarea imperiului lui Carol cel Mare. - Trebuie observate în continuare marile schimbãri care, pe la anul 800, se petrecuserã deja în fostul Imperiul Roman. Partea de rãsãrit a imperiului folosea limba greacã ºi avea un sistem de gândire specific grecesc, deºi se considera încã de esenþã romanã. Avea un teritoriu foarte restrâns, în nord exercitându-se presiuni din partea slavilor, în rãsãrit ºi în sud din partea hoardele islamice. Toatã Africa de Nord, pe vremuri un centru al culturii latine, era în mâinile mahomedanilor, ca ºi Spania. Limba latinã, pe vremuri vorbitã în toatã partea apuseanã, a devenit în Italia limba italianã, în Franþa limba francezã, ºi aºa mai departe. Lombarzii ºi francii germani încã mai foloseau dialectele lor teutonice. Carol cel Mare, noul împãrat al Imperiului Roman de Apus, stãpânea Italia nordicã ºi teritoriul care cuprindea nordul Spaniei, Franþa, Þãrile de Jos, pânã la graniþele Danemarcei, iar în rãsãrit aproximativ pânã la fluviul Elba. Cultura romanã ºi limba latinã erau pãstrate în bisericã, aceasta fiind succesorul vechii Rome atât din punct de vedere cultural cât ºi politic. Înainte de a muri, Carol cel Mare, ca mulþi alþi conducãtori de-a lungul istoriei, comise greºeala de a împãrþi stãpânirea imperiului între cei trei fii ai sãi. Intenþia lui era ca un fiu sã conducã regiunea centralã, ºi anume câmpia de la vest de Rin, Lorena ºi Italia; altul sã preia conducerea Germaniei, care a devenit temelia aºa-zisului Sfântul Imperiu Roman; în timp ce celui de-al treilea i-a lãsat Franþa ºi nordul Spaniei. Deºi a fost dat peste cap de moartea prematurã a doi din fii împãratului, acest plan a pus temelia graniþelor naþionale ale Europei Medievale ºi a cauzat gelozii, certuri ºi conflicte care au menþinut o stare de tumult în vestul Europei. Reforma cluniacã a Bisericii. - În secolul al IX-lea ºi al X-lea scaunul papal a fost ocupat de oameni slabi ºi adesea corupþi. Biserica era decãzutã, iar viaþa spiritualã ºi cea moralã sufereau cumplit. Nivelul cultural era scãzut. Succesorii lui Carol cel Mare au restaurat titlul de împãrat roman ºi au stabilit legãturi de cãsãtorie cu casa imperialã de la Constantinopol. La un moment dat, se pãrea chiar cã vechiul Imperiu Roman ar putea fi refãcut, dar lucrul acesta nu a avut loc. S-au fãcut încercãri pentru refacerea prestigiului Papalitãþii ºi câþiva episcopi germani, care s-au dovedit a fi administratori capabili, au ocupat tronul papal de la Roma. Asta a însemnat cã, pentru un timp, Papalitatea s-a aflat sub supravegherea puterii imperiale germane. Pe la mijlocul secolului al XI-lea a apãrut în Franþa o remarcabilã miºcare care îºi propunea sã facã reformã în biserica. Aceasta a început în Mãnãstirea Benedictinã din Cluny, la 12 mile nord-vest de Mâcon. Stareþul de la Cluny a stabilit reguli stricte pentru mãnãstirea sa, ºi de atunci, de la aceastã mãnãstire au început sã plece oameni dedicaþi, al cãror scop era de a curãþa biserica. Ei au devenit tot mai influenþi în diferite pãrþi ale Europei de Apus ºi cu timpul au ajuns sã domine biserica. Reforma Cluniacã, aºa cum este cunoscutã aceastã miºcare, avea un program precis. Ea îºi propunea în primul rând sã facã o reformã a vieþii monastice, care degenerase. De fapt, mãnãstirea avea dreptul sã ia iniþiativa reformei doar în domeniul vieþii monastice. Dar când adepþii ei au ieºit în lume ºi au câºtigat influenþã în bisericã, reforma a adoptat un program mai cuprinzãtor. Ea cerea o schimbare în viaþa clerului. Pretindea ca proprietãþile bisericeºti sã fie folosite pentru binele bisericii, nu în beneficiul acelora care le administrau. Pentru a atinge acest scop, reformatorii cereau eliberarea bisericii de sub controlul regilor ºi al nobililor, care la urma urmei erau laici, ºi deplina impunere a drepturilor bisericii.

Întrucât episcopii ºi stareþii bisericii erau de cele mai multe ori oameni de viþã nobilã, care aveau o mare influenþã politicã, era foarte important pentru regi ºi duci sã se asigure cã în poziþiile ecleziastice superioare se aflã oameni care sã conlucreze cu ei în administrarea afacerilor regatelor ºi ducatelor lor. De aceea, devenise ceva obiºnuit ca episcopii ºi stareþii sã fie numiþi de imperiu ºi de reprezentanþii lui. Lucrul acesta, susþineau reformatorii cluniaci, trebuia sã înceteze. Investitura episcopilor ºi a stareþilor trebuia sã fie realizatã sub autoritatea Papei ºi controlatã de reprezentanþii lui, fãrã nici un amestec din partea aristocraþiei laice. De aceea, reformatorii cluniaci condamnau atât simonia, cumpãrarea slujbelor bisericeºti, cât ºi numirea unei persoane într-o slujbã bisericeascã de cãtre vreo autoritate laicã, nu bisericeascã. Asemenea obiective necesitau o completã restructurare a întregului sistem al succesiunilor ºi al numirii în poziþii ecleziastice, ºi se ridicau împotriva diferitelor activitãþi politice care þineau în strânsoarea lor personalul bisericesc. Mai era vorba ºi de administrarea proprietãþilor bisericeºti, care erau întinse ºi dispersate, ºi adesea administrate dupã sistemul feudal; se estimeazã cã în secolul al XI-lea aceste proprietãþi reprezentau cam o treime din bunurile funciare ale Europei de Apus. Pe scurt, reforma cluniacã era un fel de revoluþie. În ciuda întinsei influenþe a reformei cluniace, abuzurile grosolane care persistau ºi deveneau tot mai flagrante i-au determinat pe unii clerici loiali sã se angajeze în eforturi persistente în vederea unei reforme adevãrate ºi radicale. Tocmai refuzul continuu al autoritãþilor ecleziastice superioare de a permite vreo reformã în privinþa acestor abuzuri l-a convins pe Martin Luther, aºa cum se întâmplase ºi cu Wyclif, Hus, Ieronim ºi alþii înainte de el, de faptul cã papalitatea nu deþinea nici un mandat divin de a stãpâni asupra vieþii ºi asupra conºtiinþei oamenilor. Controversa Investiturii. - Lupta dintre bisericã ºi stat, aºa cum a fost trasatã de cluniaci, este cunoscutã sub numele de Controversa Investiturii. Henric al III-lea (1039-1056), împãrat al Sfântului Imperiu Roman, a depus o activitate serioasã în scopul ridicãrii vieþii bisericeºti la un nivel mai înalt. El a reuºit sã ajungã la o înþelegere cu puternicii nobili germani, sau chiar sã-i domine, ºi sã menþinã pacea în Italia. A luat mãsuri categorice pentru a reforma biserica ºi pe unii din clericii sãi germani i-a pus pe tronul Romei ca papi. Nu s-a împotrivit Reformei Cluniace, probabil neînþelegând provocarea acesteia împotriva puterii regale ºi ducale. Fiul sãu, care avea sã fie numit Henric al IV-lea, era de numai cinci ani când, în anul 1056, Henric al III-lea a murit. Conducerea imperiului a rãmas în mâna regenþilor, a reginei ºi a câtorva nobili germani. Un timp, Henric al IV-lea a fost sub tutela mamei sale, dar mai târziu a devenit obiectul epitropiei a doi arhiepiscopi care aveau putere politicã în Germania. De aceea, când, la vârsta de 15 ani, a fost declarat rege al Germaniei, probabil cunoºtea mult mai multe cu privire la manevrele politice decât cu privire la lucrurile mai delicate ale vieþii. A fost încoronat în anul 1066, exact în acelaºi an în care William Cuceritorul, încurajat de Papã, a trecut Canalul Mânecii ºi l-a biruit pe cel din urmã din regii saxoni ai Angliei. Puternicii nobili germani nu au avut liniºte sub domnia regelui copil ºi chiar de la început Henric a trebuit într-un fel sã îi þinã sub control pe aceºti turbulenþi nobili ai imperiului. Desigur cã dorea sã-i punã pe prietenii sãi în poziþii importante ºi pe susþinãtorii sãi în ranguri ecleziastice superioare. De aceea, pentru a-ºi întãri puterea politicã, când a avut ocazia a numit conducãtori atât în domeniul bisericesc cât ºi în cel laic. Lucrul acesta devenise obiºnuit de zeci sau chiar sute de ani, dar se opunea programului reformatorilor cluniaci, care deveneau tot mai puternici.

Miºcarea de reformã a ajuns sã aibã o însemnãtate mai mare când ºi slujbaºii papali au început sã se implice în ea. Printre aceºtia s-a remarcat un diacon din cetatea Romei, Hilderbrand, lombard cu o viziune cuprinzãtoare, cu voinþã tenace ºi consacrat pe deplin lucrurilor pe care le considera interese ale bisericii. Acesta sprijinea cu toatã inima Reforma Cluniacã ºi este posibil sã fi stat o perioadã în mãnãstirea de la Cluny. Ca diacon, alãturi de papii care erau la putere, Hilderbrand a contribuit în toate felurile la întãrirea bisericii ºi timp de câþiva ani înainte de a fi numit papã, a fost fãrã îndoialã un agent activ în manevrele papale. În timpul diaconatului sãu a fost instituitã numirea papilor de cãtre colegiul cardinalilor, fiind astfel înlocuitã vechea metodã, lipsitã de disciplinã, care consta în alegerea Papei prin aclamarea poporului. Alegerea lui Hilderbrand ca papã, cu numele de Grigore al VII-lea, a avut loc în anul 1073, când Henric al IV-lea, un tânãr de numai 22 de ani, fãcea eforturi pentru a-ºi consolida stãpânirea asupra imperiului. Noul papã s-a comportat binevoitor cu tânãrul rege, sperând cã acesta îl va privi ca un pãrinte ºi sfãtuitor. Dar treptat aceastã relaþie de prietenie s-a stricat. Henric nu era dispus ca Papa sã dicteze cine sã conducã episcopatele germane ºi, cu timpul, a început sã-l sfideze. Drept urmare, Papa Grigore l-a excomunicat pe Henric. Aceastã anatemã însemna cã toþi nobilii ºi episcopii germani care erau împotriva tânãrului rege se puteau folosi de excomunicare pentru a-l repudia ºi a-l înlocui cu altcineva. În aceste împrejurãri a apãrut cunoscutul incident de la Canossa, în ziua de azi acesta fiind greu de analizat ºi evaluat. Excomunicarea fusese decretatã în toamna anului 1076. Henric, dându-ºi seama de implicaþia pe care o avea afurisenia asupra viitorului sãu, însoþit de doi episcopi germani, a traversat Alpii în toiul iernii, sperând sã ajungã la o învoialã cu Papa Grigore. Între timp Grigore a pornit cãtre Germania, unde nobilii îl chemaserã sã aleagã un alt rege. Grigore ajunsese deja la castelul toscan din Canossa când Henric a sosit ºi a cerut o audienþã. Papa era foarte încurcat cu privire la ce sã facã sau ce sã zicã. κi dãdea seama cã Henric era total nepotrivit pentru conducere ºi ºtia cã acum sosise momentul sã-l înlãture. Pe de altã parte, dacã Henric se pocãise cu adevãrat, datoria Papei era sã-l absolve. În nehotãrârea lui, Grigore l-a þinut pe Henric sã aºtepte trei zile dincolo de porþile castelului, în gerul lunii ianuarie. În cele din urmã i-a acordat o audienþã împãratului pocãit ºi, dupã ce Henric a îngenunchiat înaintea lui, Grigore l-a iertat. Dându-ºi seama cã dupã cele întâmplate cãlãtoria în Germania ar fi zadarnicã, Grigore s-a întors la Roma. Henric s-a dus înapoi în Germania, a pus capãt conflictului sãu cu nobilii ºi ºi-a reluat atribuþiile de rege. Totuºi, domnia lui a fost neliniºtitã ºi nu a avut niciodatã o relaþie cu adevãrat paºnicã cu Grigore. Iar cu puþin timp înainte ca acesta sã moarã, Henric l-a alungat din cetatea Romei ºi a instalat în locul lui un antipapã care, la rândul sãu, l-a încoronat pe Henric ca împãrat. Grigore a murit în exil. Se spune cã ar fi zis: "Am iubit dreptatea ºi am urât nelegiuirea, de aceea mor în exil." Fiul lui Henric al IV-lea, Henric al V-lea, a dus mai departe lupta pentru investiturã, dar în cele din urmã, în anul 1122, s-a ajuns la un compromis, cunoscut sub numele de Concordatul de la Worms. Înþelegerea prevedea cã Papa de la Roma, sau reprezentantul sãu, trebuia sã numeascã episcopi în locurile vacante, cu aprobarea regelui în cauzã. Un legat al Papei trebuia sã-l investeascã pe episcop cu autoritate ºi cu însemnele ecleziastice, în timp ce un reprezentant al împãratului îl investea pe episcop cu autoritate civilã. Acesta era un compromis ºi era satisfãcãtor doar ca mãsurã temporarã, oferind o pace lipsitã de liniºte. De altfel, au urmat lupte serioase între bisericã ºi stat. Problema nu era doar independenþa bisericii faþã de stat. Pentru cã reprezenta latura spiritualã, biserica pretindea cã deþine autoritate superioarã, ca una care vorbeºte din partea

lui Dumnezeu. Se punea aºadar problema dacã biserica sã domine statul sau dacã cele douã sã coopereze, biserica continuând sã posede proprietãþi vaste ºi prin aceasta sã exercite o puternicã influenþã politicã. De fapt, atunci când conducãtorii erau slabi ºi papalitatea era puternicã, domina biserica, iar când lucrurile stãteau invers, autoritatea civilã exercita puterea cea mai mare. În consecinþã, aveau de suferit atât biserica cât ºi statul, la fel ca ºi pacea ºi progresul Europei de Apus. Deºi de-a lungul istoriei sale Sfântul Imperiu Roman a cuprins mai multe teritorii din Europa de Apus, centrul acestuia a fost întotdeauna þinutul de la nord de Alpi, ºi anume statele germane. Rivalitatea politicã dintre Papa ºi împãrat, care a constituit tema Controversei Investiturii, a contribuit în mare mãsurã ºi la succesul Reformei, prin faptul cã mulþi principi germani, mânaþi atât de motive politice cât ºi de motive religioase, au susþinut cu înflãcãrare ºi putere revolta împotriva Romei. Cruciadele. - Aceastã miºcare neobiºnuitã a Evului Mediu trebuie înþeleasã pe fondul feudalismului ºi al cavalerismului medieval. Pretextul cruciadelor a fost eliberarea Palestinei de sub dominaþia mahomedanilor necredincioºi. Creºtinii consideraserã din totdeauna cã Palestina este Pãmântul Sfânt. Constantin avusese mereu grijã de þinuturile sfinte ale vechiului Israel, iar Carol cel Mare se strãduise foarte mult sã protejeze locurile sacre ale acestei þãri, care fusese cotropitã de islam numai cu câþiva ani înainte ca el sã înceapã sã domneascã. Dar în secolul al XI-lea a fost renãscutã grija pentru locurile sfinte din Rãsãrit. De fapt valul invaziilor mahomedane luase sfârºit încã de la începutul secolului al X-lea. Este adevãrat cã avusese loc o redeºteptare a puterii musulmane în Egipt ºi cã mahomedanismul egiptean fusese mai puþin tolerant, mai sãlbatic ºi mai persecutor decât erau musulmanii în general. Dar secolul al XI-lea a cunoscut afluxul unei alte categorii de oameni. Din rãsãritul îndepãrtat veneau valuri de turci selgiucizi. Hoardele acestea turceºti îºi deschiseserã drum spre Apus, veniserã în contact cu mahomedanismul ºi deveniserã adepþi înflãcãraþi ai acestei religii. Au pãtruns în vechea Persie ºi în Valea Mesopotamiei, au pus mâna pe cetatea Bagdad, care fusese pânã atunci o importantã capitalã sarazinã ºi au traversat Asia Micã, Turcia de azi, care nu cãzuse încã în mâinile islamului. În felul acesta, întregul teritoriu din estul Imperiului Roman de Rãsãrit a fost pierdut, iar turcii bãteau realmente la porþile Constantinopolului. Bãtãlia de la Manzichert zdrobise puterea oºtirilor din Rãsãrit ºi asigurase succesul turcilor. Aceastã luptã avusese loc în anul 1071, cu doi ani înainte ca Hilderbrand sã devinã Papa Grigore al VII-lea. Cam în acelaºi timp au nãvãlit ºi turcii selgiucizi în Palestina ºi au cucerit Ierusalimul. Împãratul roman din Rãsãrit a fost cuprins de panicã ºi a cerut ajutor de la Apus. Papa Grigore a dovedit interes ºi preocupare. A pregãtit o armatã care sã fie trimisã împãratului de la Constantinopol pentru a-l ajuta în lupta împotriva turcilor. Dar bineînþeles cã prin ajutorul oferit Imperiului din Rãsãrit Papa Grigore urmãrea ºi altceva. Secolul al XI-lea fusese martor al unui numãr crescând de pelerinaje care aveau ca þintã locurile sfinte din Palestina. Acestea fuseserã foarte mult încurajate de cãtre reformatorii de la Cluny, iar Roma era interesatã de aceastã activitate creºtinã evlavioasã. Dar venirea turcilor selgiucizi împiedicase aceastã activitate binecuvântatã. Apoi mai era ºi faptul cã Grigore fusese diacon la Roma când patriarhul de la Constantinopol îl anatemizase pe Papa, învãþãtorul ºi domnul lui Hilderbrand, iar aceste anateme încã mai rãsunau în urechile sale. Deschiderea unui drum pentru pelerinaje, eliberarea locurilor sfinte din Rãsãrit ºi umilirea patriarhului de la Constantinopol prin rãspunsul la rugãminþile

fierbinþi ale împãratului roman din Rãsãrit - toate aceste obiective îl frãmântau pe papã în timp ce în Vest se dospea ideea de a porni împotriva turcilor. Dar Henric al IV-lea îl þinea pe Grigore ocupat, ºi de abia în 1095 s-a putut întreprinde ceva precis. În anul acela papa Urban a convocat un sinod la Clermont, în Franþa. Rãsãritul cerea insistent ajutor. Între conducãtorii turci începuserã sã aparã neînþelegeri. Pelerinajele erau împiedicate tot mai mult. În plus, comerþul dintre Rãsãrit ºi Apus avea de suferit. Mai era o problemã pe care Papa trebuia sã o rezolve. Nu încetaserã deloc meschinele rãzboaie dintre nobilii feudali ai Europei de Vest. Sângele curgea, castele ºi oraºe erau distruse ºi toate acestea, inevitabil, tulburau regiunile rurale, agricultura, comerþul, în starea în care se gãsea acesta, ºi legãturile sociale. La Clermont Papa a cerut pe faþã nobililor din Europa de Vest sã înceteze lupta dintre ei ºi sã-ºi îndrepte forþele cãtre obiective mai nobile, ºi anume cãtre eliberarea locurilor sfinte din Palestina de sub ruºinoasa stãpânire a necredincioºilor. Când a fãcut acest apel în faþa mulþimii adunate, ideea a fost primitã cu fanatism. "E voia lui Dumnezeu", a strigat mulþimea, ºi astfel s-a nãscut Prima Cruciadã. Cruciada care a luat fiinþã la Clermont a fost cea dintâi, ºi în multe privinþe cea mai de succes. Nu a fost cruciada unui rege. Nobili de rang mai mic au condus marile cete de cavaleri care au format o armatã pentru a recuceri locurile sfinte din Palestina. Mii de luptãtori din Europa au luat crucea, s-au întâlnit în locuri stabilite de comun acord ºi au pornit spre rãsãrit pe diferite drumuri. Când au trecut prin Constantinopol sau pe lângã el, au fost salutaþi de împãratul de acolo ºi, dupã ce ºi-au organizat oºtile, au pornit spre Rãsãrit, înspre Asia Micã, unde i-au înfrânt pe turci. Apoi s-au întors cãtre sud, prin Siria, cucerind cetate dupã cetate în drumul lor. În cele din urmã cruciaþii au ajuns la Ierusalim. În 1099, dupã un scurt ºi sângeros asediu, aceastã cetate a fost eliberatã de sub stãpânirea pãgânã, iar vrãjmaºul a fost trecut prin spadã, fãrã milã. Cu timpul s-a înfiinþat Regatul Ierusalimului, care s-a menþinut aproape o sutã de ani. De fapt s-au înfiinþat trei principate în vechile þãri siriene. Bineînþeles cã principatele france din Rãsãrit au fost organizate pe fundament feudal ºi toþi nobilii conducãtori au depus un jurãmânt de lealitate faþã de împãratul Mihail al Constantinopolului - aceasta fiind o cauzã a tulburãrilor viitoare. Cu o jumãtate de secol mai târziu, turcii au luat înapoi o parte din teritoriul pe care îl pierduserã în faþa cruciaþilor. Când vestea aceasta a ajuns în Europa de Apus, datoritã ferventei predicãri a vestitului cleric Bernard de Clairvaux, a luat fiinþã a Doua Cruciadã. Aceasta a fost cruciada regilor Ludovic al VII-lea al Franþei ºi Conrad al III-lea al Germaniei, care au luat crucea. Este consideratã un eºec, deoarece eforturile de a recuceri Edessa, care cãzuse din nou în mâinile turcilor, ºi de a captura Damascul, au dat greº. Înfrângerea regilor a fost o loviturã dureroasã pentru iniþiativa cruciadelor. Cruciada a Doua a început în 1147 ºi s-a încheiat în 1148. Cu o generaþie mai târziu, s-a ridicat în Egipt un mare conducãtor mahomedan, Saladin. Saladin însuºi era un cavaler musulman, dar iritat din cauza violãrii unui armistiþiu de cãtre francii de la Ierusalim, a pornit jihad-ul, sau rãzboiul sfânt, contra Regatului de la Ierusalim, înfiinþat de cruciaþi. Atacurile lui au fost puternice, ºi dupã un scurt asediu, în toamna anului 1187, Ierusalimul a ajuns din nou în mâinile musulmanilor. Rezultatul imediat al acestei întâmplãri a fost decretarea Cruciadei a Treia. Aceasta (1189-1192) a fost unicã prin faptul cã a luat naºtere în urma aprobãrii unui mare sinod bisericesc ºi a fost rezultatul puternicei credinþe cã, îngãduind ca Ierusalimul sã cadã din nou în mâinile necredincioºilor, Dumnezeu pedepsea Europa de Apus pentru pãcatele ei. Împãratul Frederic Barbarossa a condus înspre est o puternicã armatã de cavaleri germani, însã au murit aproape toþi în bãtãliile pierdute dupã ce împãratul s-a înecat întâmplãtor în estul Asiei Mici.

Richard I al Angliei ºi Filip August al Franþei conduceau importante contingente în cruciadã ºi diferite locuri din Palestina au fost asediate. Totuºi, în ciuda conducerii puternice ºi a bunei organizãri a cruciadei, aceasta a avut rezultate foarte slabe. Cea mai mare parte a celor trei ani petrecuþi de regi în Palestina a constat în mici lupte ºi armistiþii cu Saladin, al cãror rezultat a fost cã s-au recunoscut drepturile mutuale în anumite localitãþi din Palestina ºi s-a oferit creºtinilor privilegiul de a face pelerinaje la locurile sfinte din Ierusalim. Totuºi, Ierusalimul a rãmas în mâinile lui Saladin. Cruciada a Patra, care a urmat la scurt timp dupã a Treia, dacã nu o luãm în considerare pe prima, a avut cel mai mare succes în ce priveºte obiectivul propus, dar a fost ºi cea mai condamnabilã. Plãnuitã ºi finanþatã de puternica republicã comercialã de la Veneþia, cruciada s-a abãtut de la obiectivul îndreptãþit de a recuceri Palestina, la acela de a ataca un alt stat creºtin, Imperiul Roman de Rãsãrit, cu centrul la Constantinopol. S-a desfãºurat în timpul pontificatului Papei Inocent al III-lea (1198-1216), unul din cei mai inteligenþi ºi mai puternici dintre papii care au existat. Nu se pune la îndoialã faptul cã Papa ºtia cã prin aceastã cruciadã va fi atacat în cele din urmã Constantinopolul. Însã nu se ºtie cu siguranþã dacã ºi-a dat consimþãmântul. În anul 1204 oºtile apusene au cucerit Constantinopolul, lucru pe care turcii nu fuseserã în stare sã îl facã, iar Imperiul Greco-Roman a devenit, pentru un timp, regat latin. Au urmat apoi ºi alte cruciade care au dat greº, dar nici una nu a fost mai de condamnat decât aceasta. Ea nu a adus Apusului nici un câºtig real ºi a slãbit ºi mai tare puterile Imperiului de Rãsãrit, încât, cu 250 de ani mai târziu, în 1453, ultimul bastion creºtin din Rãsãrit, Constantinopolul, a cãzut în mâinile duºmanilor acestuia, musulmanii, de astã datã reprezentaþi de turcii otomani, ºi a devenit centrul islamului. Ca o replicã, patruzeci ani mai târziu, în 1492, spaniolii i-au alungat din Spania pe cei din urmã mauri musulmani. V. Evul Mediu Târziu (1216-1517 d.Hr.) Culmea puterii papale. - Inocent al III-lea s-a angajat într-o politicã de o naturã diferitã de cea a cruciadelor. Regele Frederic Barbarossa a fost urmat de fiul sãu Henric al VI-lea, cãsãtorit cu Constanþa, moºtenitoarea regatului Siciliei, pe care Normanzii din sudul Italiei îl recuceriserã de la mahomedani. Asta însemna cã Germania ºi Italia erau unite acum în Sfântul Imperiu Roman, un Imperiu puternic, care aºteptat domnia fiului mai mic al lui Henric, Frederic al II-lea. Henric al VI-lea a murit în curând, ºi între Filip, fratele lui Henric, ºi Otto, un nobil german, a urmat lupta pentru tron. Papa Inocent al III-lea a dominat aceastã luptã ºi el a fost adevãratul împãrat. Cu timpul, Otto a fost recunoscut conducãtor. Mai târziu, Frederic al II-lea a devenit împãrat ºi pânã la moartea sa, în 1250, a dus o luptã continuã cu mai mulþi papi care s-au succedat. Lupta pentru putere a slãbit atât imperiul cât ºi papalitatea. Inocent al III-lea a fãcut mai mult decât doar sã conducã Sfântul Imperiu Roman. L-a constrâns pe regele Alfonso Leon al IX-lea sã-ºi reglementeze problemele maritale, ameninþându-l cu excomunicarea. A izbutit sã-l umileascã pe sfidãtorul rege Filip Augustus al Franþei. ªi-a îndreptat mânia papalã împotriva regelui Ioan al Angliei, ºi de fapt a primit de la Ioan regatul Angliei ca donaþie, înapoindu-i-l ca pe o feudã a papalitãþii. Regele Ioan a fost acela de la care baronii englezi au cerut la Runnymede, în 1215, faimoasa Magna Charta, a cãrei primã prevedere era cã Biserica Angliei urma sã fie liberã. Inocent al III-lea a contribuit ºi la dezvoltarea teologicã a Bisericii

Romane, iar la cererea sa, al Patrulea Sinod Lateran, din 1215, a votat doctrina transsubstanþierii ca dogmã a bisericii. În 1208 Inocent al III-lea a autorizat ºi a binecuvântat o cruciadã sângeroasã contra albigenzilor din sudul Franþei, unde cultura, literatura, artele ºi creºterea spiritualã ajunseserã la înãlþimi excepþionale. Drept rezultat, aceºtia au fost cãlcaþi în picioare fãrã cruþare. Inchiziþia. - În urma acestei cruciade ºi din cauza neînþelegerilor doctrinare, care au generat apariþia sectelor disidente, s-a dezvoltat aceastã instituþie persecutoare ºi intolerantã, cunoscutã sub numele de Sfântul Oficiu al Inchiziþiei. De-a lungul secolelor precedente, demascarea ereticilor fusese rãspunderea episcopilor, fiecare din ei trebuind sã aibã rolul unui judecãtor episcopal anchetator. Dar nu se acordase mare importanþã acestei sarcini ºi erezia, schisma ºi divizarea sectarã aproape cã batjocoreau unitatea pe care din totdeauna biserica o avusese în vedere ºi o pretinsese cu putere. De aceea, inchiziþia papalã a fost inventatã pentru a înlocui funcþia episcopalã. Stimulat de zelul cruciadelor, provocat de un sectarism sfidãtor, ca acela dat pe faþã de albigenzi, ºi ajutat de exemplul autoritãþii disciplinare a marelui Inocent al III-lea, în 1229, un papã de mai târziu a înfiinþat oficial Sfântul Oficiu al Inchiziþiei. Acest instrument de torturã îi persecuta pe toþi aceia pe care îi bãnuia de erezie ºi, dupã ce îi declara vinovaþi, îi preda statului, pentru a fi pedepsiþi cu închisoarea sau cu arderea pe rug. Reînviorarea intelectualã. - Este curios faptul cã perioada întunecoasã a persecuþiei a existat un timp de iluminare intelectualã. Mare parte din aceasta a venit de la islam, care a contribuit nespus de mult la renaºterea intelectualã a Europei de Apus. O datã cu prãbuºirea conducerii imperiale romane din vest, la mijlocul secolului al V-lea, coincizând cu afluxul germanilor inteligenþi, dar neînvãþaþi, cultura apuseanã a trecut printr-o eclipsã simultanã cu prãbuºirea economicã din acea perioadã. Creºtinãtatea apuseanã a trãit sute de ani în ignoranþã ºi superstiþie, îndepãrtatã numai trecãtor ºi superficial de redeºteptarea intelectualã din epoca lui Carol cel Mare. Din pricina aceasta, perioada cuprinsã între mijlocul secolului al V-lea ºi mijlocul secolului al X-lea este adesea numitã Evul Mediu Întunecat. Era întunecat atât din punct de vedere spiritual cât ºi din punct de vedere moral ºi cultural. Unii considerã cã Evul Mediu întunecat se întinde cu câteva secole mai târziu, pânã în timpul Reformei, din cauza activitãþii prin care Papalitatea a zdrobit disidenþa ºi libertatea religioasã în aceastã perioadã. A fost cu adevãrat un întuneric spiritual. Dar a privi lucrurile în felul acesta înseamnã a trece cu vederea marile redeºteptãri intelectuale care au avut loc dupã secolul al X-lea. Au avut loc diferite redeºteptãri ale culturii, unele generale, altele locale. Dintre acestea, creºterea bruscã a interesului intelectual în secolul al XII-lea a fost un precursor important al Renaºteri umaniste din secolele al XIV-lea ºi al XV-lea, care a pregãtit calea pentru Reformã. Izvoarele redeºteptãrii intelectuale au fost patru: (1) intelectualismul natural din Europa de Apus; (2) puþina culturã greco-latinã pe care clerul romano-catolic, pe tãcute, a pãstrat-o activã, mai ales în mãnãstiri; (3) un strop de învãþãturã greacã oferitã de învãþaþii refugiaþi din faþa invaziei turcilor otomani; (4) dar mai ales surse islamice. Când au cucerit Roma Rãsãriteanã ºi Africa de Nord, arabii erau flãmânzi din punct de vedere cultural ºi au rãmas uimiþi de bogãþia culturii greco-romane ºi persane, care le-a cãzut în mâini. Ei au preluat-o, i-au dat o nouã viaþã, au adaptat-o la felul lor de gândire arab ºi islamic, ºi ºi-au însuºit-o. Rezultatul a fost o strãlucitã civilizaþie islamicã, concentratã mai ales la Bagdad, pe Eufrat, ºi la Cordoba, în Spania. Iudeii, care aveau multe lucruri în comun cu arabii, au contribuit ºi ei la aceastã redeºteptare.

Aceastã culturã a necredincioºilor a fost privitã mai întâi cu suspiciune de cãtre popoarele creºtine din Europa de Apus, fiind consideratã un fel de magie, dar cu timpul, prin Spania ºi prin intermediul primelor cruciade, ea a impresionat mintea apuseanã. Învãþãtura greco-romanã reînviatã a fost oferitã Apusului într-o hainã mahomedanã. Cunoºtinþele matematice, medicale ºi ºtiinþifice pe care Apusul le-a câºtigat în felul acesta erau vaste ºi practice, dar ceea ce a trezit creºtinãtatea apuseanã ºi a afectat chiar teologia romano-catolicã a fost transferul în Vest, a filosofiei antice, mai ales a filozofiei lui Aristotel. Aceastã reînviere intelectualã a culminat în marea Renaºtere, sau naºterea din nou a învãþãturii, din secolele al XIV-lea ºi al XV-lea. Stimulându-i pe oameni sã gândeascã pentru sine, demonstrând cã Biserica Romano-Catolicã era departe de a fi unicul custode al ºtiinþei ºi mânându-i pe bãrbaþii evlavioºi la studierea Scripturii în limbile ei originale, Renaºterea a reprezentat pentru Reformã o nepreþuitã contribuþie. Declinul papal ºi Schisma. - La un secol dupã Inocent al III-lea era evident cã Papalitatea intrase într-o perioadã de declin, care pãrea sã-i prevesteascã moartea. Papa Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303) a ajuns la tron într-un timp când naþiunile, cu vigoarea unui proaspãt naþionalism care le stimula, se înfruntau una cu alta peste hotarele Europei. Anglia ºi Franþa duceau rãzboaie periodice pentru posesiuni feudale engleze în Franþa, iar un rege puternic francez l-a sfidat din nou pe papã, de astã datã cãutând sã impunã clerului impozite. Papa Bonifaciu a cãutat sã-i trateze pe regi aºa cum fãcuse Inocent al III-lea, dar timpurile ºi oamenii nu mai erau aceleaºi, ºi nu a izbutit. Rezultatul a fost cã papii de dupã aceea au fost dominaþi de o Franþã puternicã, ºi între 1305 ºi 1378 papii au fost de origine francezã, Biserica Romanã trunchiatã avându-ºi sediul într-o proprietate papalã feudalã mãruntã, Avignon, în sudul Franþei. În cursul acestei epoci, cunoscutã în istoria bisericeascã sub denumirea de captivitatea babilonianã, cetatea Romei a scãzut la mãrimea unui orãºel, cu o populaþie apreciatã cândva la mai puþin de 20000. Captivitatea babilonianã a Papalitãþii s-a sfârºit printr-o încurcãturã ºi mai mare pentru aceasta ºi pentru Europa. A fost ales un papã, cu obligaþia de a conduce de la Roma, lucru pe care l-a ºi fãcut. Dar un altul, un francez, a stãruit sã domneascã de la Avignon. Acum doi papi conduceau ceea ce, cu 75 de ani mai înainte, Bonifaciu al VIII-lea numise cu mândrie "singura sfântã bisericã!" Divizarea care a rezultat este numitã Marea Schismã. Când, în 1409, Sinodul de la Pisa a cãutat sã remedieze schisma alegând un papã ºi detronându-i pe toþi papii rivali, el a înrãutãþit situaþia, deoarece acum trei papi pretindeau cã au dreptul la scaunul Sfântului Petru. Situaþia a fost în cele din urmã rezolvatã de Sinodul de la Constanþa (1414-1417), care a fost în stare sã realizeze detronarea celor trei papi rivali ºi sã aleagã un singur pontif. Altã realizare a Sinodului de la Constanþa a fost porunca de a-i arde pe cei doi reformatori cehi, Hus ºi Ieronim. Slujitorii împãratului au îndeplinit lucrul acesta în ciuda biletului de liberã trecere emis mai înainte de împãrat. Dupã aceasta, la tronul papal au urcat oameni preocupaþi mai mult de artele ºi literatura umaniste pe care le proteja Renaºterea, decât de mântuirea oamenilor sau de binele bisericii. Numai provocarea Reformei a adus la tronul pontifical papi cu un oarecare simþ al rãspunderii spirituale. Captivitatea babilonianã a bisericii ºi Marea Schismã au demascat slãbiciunea ºi stricãciunea bisericii în faþa întregii Europe de Apus, ºi în felul acesta a pregãtit calea pentru însemnata Reformã care a urmat în secolul al XVI-lea. Ordinele religioase. - S-a amintit deja de marea influenþã a sistemului monastic cluniac ºi de reforma pe care a susþinut-o acesta. Sistemul monastic a constituit întotdeauna o problemã pentru bisericã, deoarece aceasta nu ºtia niciodatã când ar putea vreo mãnãstire sã treacã la extreme ºi chiar sã scizioneze.

Monasticismul, care înseamnã "a trãi în singurãtate", a început ca un fel de schismã. Încã din secolul al IV-lea oamenii au început sã fugã, nu atât de lume, cât de biserici, care în ochii fugarilor ajunseserã lumeºti, retrãgându-se în pustie, mai întâi în apropiere de Alexandria, în Egipt, ºi în curând în alte locuri. În curând hermiþii au ajuns atât de numeroºi încât s-au adunat în comunitãþi ºi au început sã respecte reguli de comportament, ore fixe pentru devoþiune, masã, muncã ºi studiu. Cãlugãrii aceºtia au devenit în curând o oaste uriaºã, pe care, decât sã o piardã, ca pe niºte schismatici porniþi spre criticã, biserica a fost destul de înþeleaptã sã o þinã sub puterea ei. Miºcarea monasticã s-a rãspândit repede prin toatã creºtinãtatea, sustrãgând oamenii de la viaþa economicã, socialã ºi de familie. Ea s-a întins în lumea latinã din Apus, unde în secolul al VI-lea Benedict de Nursia a conceput un regulament monastic practic, adaptat la condiþiile din Apus. Cu timpul, în lungul ºi latul Europei de Apus s-au înfiinþat numeroase mãnãstiri care respectau regulamentul benedictin. Totuºi, acest regulament era în realitate singurul lucru care le lega, deoarece fiecare mãnãstire era autonomã. Una din caracteristicile sistemului cluniac a fost ca fiecare organizaþie localã sã fie sub administraþia sediului central de la Cluny, lucru care a fost imitat de asociaþiile monastice care au urmat. Jurãmintele de sãrãcie, de ascultare ºi de celibat trebuiau respectate de toate organizaþiile monastice. Pe la începutul secolului al XIII-lea s-a dezvoltat un alt tip de organizaþie religioasã, care s-a devotat predicãrii publice ºi nu s-a mãrginit la zidurile mãnãstirilor. În sudul Franþei, un om cu numele Dominic, din vechea Castilie, vãzuse viaþa evlavioasã ºi paºnicã a albigenzilor ºi a apelat la unii din prietenii sãi sã i se alãture pentru a trãi o viaþã tot atât de bunã în cadrul bisericii ºi pentru binele ei. Propunerea sa a fost aprobatã de cãtre Papa, ºi aºa s-a nãscut ordinul cãlugãresc dominican. Acesta a acordat o mare atenþie învãþãmântului ºi a preluat în mare parte lucrarea Inchiziþiei. Cam în acelaºi timp, un tânãr italian, Francisc de Assisi, fiul unui negustor bogat, deranjat de enorma bogãþie a bisericii ºi atras de jurãmântul de sãrãcie depus de cãlugãri, s-a hotãrât sã renunþe la partea sa de avere ºi la poziþia sa socialã, ºi sã se devoteze unei vieþi umile, de slujire a celor sãraci ºi nevoiaºi. El l-a invitat pe papã, pe episcopi ºi pe bogãtaºii laici sã i se alãture în lepãdarea de sine. Ideea ca biserica sã renunþe la toate proprietãþile materiale, ca un leac pentru toate metehnele ei ºi ca o rezolvare a neînþelegerilor cu statul ºi cu societatea feudalã, nu era un lucru nou. Împãratul Henry al V-lea propusese exact asta Papalitãþii, dar Papa refuzase acest lucru, aºa cum refuza acum sugestia lui Francisc. Francisc a ajuns aproape la despãrþirea de biserica lumeascã pe care cãuta sã o corecteze, atrãgându-ºi astfel mânia ei. Mai târziu (în 1498), Savonarola din Florenþa a fost torturat, spânzurat ºi ars din cauza unor eforturi similare de a reforma biserica. Totuºi, Francisc a rãmas în bisericã, ºi cu aprobarea Papei a înfiinþat ordinul cãlugãresc al Sfântului Francisc, pentru a servi în afara cadrului monastic, deºi sub rânduieli monastice, ºi pentru a se devota faptelor bune ºi caritãþii. Miºcãri timpurii ale Reformei. - Dar ideea sãrãciei voluntare pentru Hristos a dãinuit. Ea a acþionat ca un ferment, ºi au apãrut pe scenã diferite grupe de sãraci, cum ar fi adepþii lui Arnold de Brescia (aprox. 1100-1155) ºi ai lui Peter Waldo din Lyon (aprox. 1173), care au reprezentat o provocare pentru întregul sistem papal ºi s-au despãrþit de bisericã.

Miºcarea lui Waldo a avut vigoare ºi a fost fecundã. Majoritatea aderenþilor ei s-au aflat în regiunea Piemont din Italia, unde au cultivat seminþele deja semãnate ale dizidenþei. De aici miºcarea valdenzã s-a rãspândit în Elveþia, Franþa, Germania ºi Moravia. Toate aceste miºcãri erau de fapt o parte a unui ferment de separare care de secole se ridicase ca un protest împotriva lãudatei ºi constrângãtoarei unitãþi a Bisericii Romano-Catolice medievale. În rãsãrit erau bogomilii din Bulgaria (aprox. 950), cu un crez asemãnãtor cu cel al albigenzilor. Bogomilii aproape cã puseserã stãpânire pe þara lor, ca ºi Luther, mai târziu, în Germania. Mai erau ºi patarinii din nordul Italiei (aprox. 1056), care atacau imoralitatea clerului. De asemenea, erau pasagianii, o sectã ciudatã, care cutreiera Europa îndemnându-i pe oameni sã se þinã de adevãrata Evanghelie. Mai erau ºi sabataþii, al cãror obicei specific era sã poarte saboþi de lemn, cu simbolul crucii, ca un semn sectar. Mai erau catarii, literal, "cei curaþi", cu un crez asemãnãtor cu albigenzilor, iar viaþa lor curatã a trezit mânia catolicilor desfrânaþi, mai ales a nobililor; ºi ticarzii, sau begharzii (aprox. 1170), care se asemãnau cu valdenzii. Spre deosebire de celelalte grupãri, valdenzii au rezistat pânã în ziua de azi, ºi se ºtiu mai multe despre învãþãturile lor timpurii. Ei aveau o organizaþie generalã, cu "barbi", sau pastori, care slujeau grupelor de biserici sau cãlãtoreau ca misionari ºi supraveghetori. Ei aveau o Sfânta Cinã mai simplã decât liturghia ºi nu acceptau doctrina transsubstanþierii. Practicau botezul copiilor ºi în cele mai multe cazuri pãzeau ziua duminicii. Erau vestiþi pentru credinþa lor cã Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu ºi pãstrau copii ale Scripturii. Nu o datã au fost nimiciþi aproape complet de cãtre oºtirile italiene ºi franceze trimise împotriva lor din ordine papale, ºi au luat armele ca sã se apere. Astãzi ei fac parte din familia bisericilor prezbiteriene. Pe la sfârºitul secolului al XIV-lea la Praga, în Moravia, Hus ºi Ieronim au început sã propage învãþãturi reformatoare. Activitatea aceasta i-a costat viaþa, dar a dat naºtere miºcãrilor de reformã utraquiste (pãrtãºie în ambele feluri) ºi taborite. Aceste grupãri pãreau sã-i atragã în staulul lor pe aproape pe toþi cehii, moravii ºi slovacii. Rãzboaiele dârze duse împotriva lor de cãtre oºtile imperiale nu au fost în stare sã stingã focul evanghelic pe care ei îl aprinseserã. În secolul al XV-lea Olanda a fost tulburatã. Fraþii Vieþii de Rând, o miºcare semi-monasticã, alcãtuitã din bãrbaþi cu spirit contemplativ ºi pietist, au început sã vorbeascã altfel despre credinþã ºi Evanghelie. Toate aceste miºcãri îndreptate cãtre creºtinismul de tip evanghelic dovedeau lipsa unitãþii romano-catolice. Combustibilul Reformei era adunat. Pentru a fi aprins focul unei mari redeºteptãri spirituale, rãmânea doar ca scânteile sã þâºneascã de la o persoanã aleasã, în împrejurãri potrivite. Mintea ºi sufletul oamenilor aºteptau eliberarea pe care avea sã o aducã Reforma. Bibliografie ADENEY, WALTER F. The Greek and Eastern Churches. New York: Charles Scribner's Sons, 1908. ALLEN, ALEXANDER V. G. Christian Institutions. New York: Charles Scribner's Sons, 1916.

BAINTON, ROLAND H. The Medieval Church. Princeton, N.J.: Van Nostrand, 1962. BEET, WILLIAM EARNEST. The Medieval Papacy and Other Essays. London: C. H. Kelly, 1914. BRYCE, JAMES. The Holy Roman Empire. London: Macmillan & Co., Ltd.,1894. The Cambridge Medieval History. Edited by H. M. Gwatkin, J. P. Whitney, and others. 8 vols. New York: The Macmillan Company, 1926-36. COULTON, G. G., ed. Life in the Middle Ages. Selected, translated, and annotated by G. G. Coulton. New York: The Macmillan Company, 1931. DEANESLY, MARGARET. A History of the Medieval Church, 590-1500. 9th ed. London: Methuen, 1969. EMERTON, EPHRAIM. The Beginnings of Modern Europe (1250-1450). Boston: Ginn and Company, 1917. _______.An Introduction to the Study of the Middle Ages (375-814). Boston: Ginn and Company, 1898. _______.Mediaeval Europe (814-1300). Boston: Ginn and Company, 1894. GIBBON, EDWARD. The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. Edited by J. B. Bury. 7 vols. London: Methuen & Co., Ltd.,1896-1900. HARNACK, ADOLF. History of Dogma. Translated from the 3d German ed. 7 vols. London: Williams & Norgate, 1896-99. HEFELE, CHARLES JOSEPH. History of the Councils of the Church. From the Original Documents. Edinburgh: T. & T. Clark, 1872-96. HODGKIN, THOMAS. Italy and Her Invaders. 4 vols. London: Oxford University Press, 1892-96. JACKSON, F. J. FOAKES. An Introduction to the History of Christianity, A.D. 590-1314. New York: The Macmillan Company, 1921. KNOWLES, DAVID, AND DIMITRI OBOLENSKY. The Middle Ages. The Christian Centuries, vol. 2. New York: Paulist Press, 1978. KRUGER, GUSTAV. The Papacy, The Idea and Its Exponents. Translated by F. M. S. Batchelor and C. A. Miles. London: T. F. Unwin, 1909. LAGARDE, ANDRÉ. See Turmel, Joseph.

LEA, HENRY CHARLES. A History of the Inquisition of the Middle Ages. 3 vols. New York: Harper and Brothers, 1888. OMAN, CHARLES W. C. The Dark Ages 476-918. London: Rivingtons, 1901. PAETOW, LOUIS JOHN. A Guide to the Study of Medieval History. Rev. ed. New York: F. S. Crofts & Co.,1931. PIRENNE, HENRI. Medieval Cities; Their Origins and the Revival of Trade. Translated from the French by Frank D. Halsey. Princeton: Princeton University Press, 1925. SCHAFF, PHILIP. History of the Christian Church. 7 vols. in 8. New York: Charles Scribner's Sons, 1882-1910. [Vol. 5, pts. 1,2, by David Schley Schaff, 1907-10.] SHOTWELL, JAMES T., and LOOMIS, LOUISE ROPES. The See of Peter. New York: Columbia University Press, 1927. SOUTHERN, RICHARD W. Western Society and the Church in the Middle Ages. Harmondsworth, England: Penguin Books, 1970. THATCHER, OLIVER J., and MCNEAL, EDGAR H. A Source Book for Mediaeval History. New York: Charles Scribner's Sons, 1905. THOMPSON, JAMES WESTFALL. Feudal Germany. Chicago: The University of Chicago Press, 1928. THOMPSON, ROBERT ELLIS. The Historic Episcopate. Philadelphia: The Westminster Press, 1910. [TURMEL, JOSEPH.] The Latin Church in the Middle Ages, by André Lagarde [pseud.]. Translated by Archibald Alexander. New York: Charles Scribner's Sons, 1915. WALKER, G. S. M. The Growing Storm. Grand Rapids, Mich.: Eerdmans, 1961. (Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.)