Biblia Şi Ştiinţa - Av. Ardeiaş Liviu

1

BIBLIA ŞI ŞTIINŢA PRINCIPII ŞTIINŢIFICE PREZENTATE ÎN BIBLIE

Moto:

“Ştiinţa fără religie este oloagă, religia fără stiinţă este oarbă.”

– Albert Einstein –

“Nu numai că Universul este mai straniu decât ni-l închipuim, dar este chiar mai

straniu decât ni l-am putea închipui.”

– Arthur Eddington –

Cuvânt înainte

Biblia prezintă lumea ca un produs natural al unui Creator care ne invită să-I

descoperim lucrările. Ştiinţa se defineşte ca sistem de cunoștințe bazat pe

observație, dovezi empirice, explicații testabile si predicții ale fenomenelor

naturale, iar credinţa promovează cunoştinţele obţinute prin revelaţie, adică prin

descoperirea lui Dumnezeu. Ele au obiecte diferite, dar nu se contrazic. Ştiinţa

încearcă să răspundă la întrebările: Ce?, Cum?, Când?, eventual Cu ce efecte?,

iar credinţa rezolvă cea mai grea întrebare: De ce? Ele nu au nici acelaşi mediu

de acţiune, ştiinţa operând în minte, iar religia în suflet. Ştiinţa nu poate verifica

afirmaţiile metafizice (ex: ideea că mai sunt şi alte minţi în afară de a ta, că

lumea exterioară este reală, că a fost creată ieri), obiectivele şi aprecierile morale

(ex: bun/rău), afirmaţiile estetice (ex: frumos/urât/ de ce s-a îndrăgostit Romeo

de Julieta, de ce ne place Beethoven), matematica şi logica, şi chiar pe ea însăşi,

deoarece silogismul ştiinţei include observaţiile alături de ipoteze şi prezumţii

(The Cambridge Dictionary of Philosophy, ed.2 Robert Audi). Constantele

fundamentale ale fizicii şi chimiei au valori variabile prezumate, şi necesită

ajustări periodice; conform ultimelor recomandări CODATA din anul 1998, din

20 de constante standard, doar 3 (viteza luminii în vid, constanta magnetică şi

cea electrică) sunt fixe, celelalte 17 aflându-se în standarde relative al căror

ordin de incertitudine variază între 103 şi 1011 (Curierul de Fizică nr.41/Iunie

2002, pagina de internet a Fundaţiei Horia Hulubei). Deşi sunt fundamentale în

fizică şi chimie, numărul constantelor variază de la un subiect emiţător la altul,

CODATA prezentând 20, iar Wikipedia enumeră 34. Şi ateismul este deci o

credinţă. Rezumând, Emil Cioran spunea că “Omul religios începe cu credinţa în

Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu“ –

2

citapedia.ro.

Ştiinţa modernă a apărut în secolul XV, iar marea majoritate a savanţilor erau

creştini. Ideea conform căreia ştiinţa neagă existenţa lui Dumnezeu a fost lansată

în 1896 de Andrew Dickson White, în cartea “O istorie a războiului dintre ştiinţă

şi teologie în creştinism“. În prima parte a secolului al XX-lea, ideea a fost

foarte răspândită, însă ulterior istoricii şi savanţii au realizat că este doar un mit.

Astăzi, cartea lui A.D. White este privită de experţi ca o glumă proastă, dar

printre oamenii de rând, mitul a rămas. Comunismul instaurase prejudecata că,

dacă eşti om de ştiinţă (sau de acord cu “descoperirile ştiinţei“) nu poţi crede ce

spune Biblia. Sub acoperirea ştiinţei, Cuvântul lui Dumnezeu era atacat în

aproape orice şcoală sau universitate din lume. Dar dacă studiem istoria ştiinţei

şi citim despre savanţii care au făcut cele mai importante descoperiri sau

invenţii, nu putem decât să ne minunăm de faptul că aşa de mulţi dintre ei au

crezut în existenţa lui Dumnezeu ca aparţinând unei sfere inaccesibile omului,

iar unii au fost creştini dedicaţi. Ca şi în trecut, mulţi oameni de ştiinţă cred

astăzi că Dumnezeu există şi că El a creat Universul. Istoria ultimului mileniu

consemnează faptul că religia creştină a creat cadrul conceptual în interiorul

căruia ştiinta modernă s-a născut şi s-a dezvoltat. Filosofii din a doua jumătate a

sec XX recunosc că deşi demersul ştiinţific provine din viziunea creştină (legile

logicii, caracterul ordonat al lumii, fiabilitatea facultăţilor noastre cognitive,

validitatea raţionamentelor inductive, etc.), el se bazează pe ipoteze ce nu pot fi

probate. În ultimele două decenii, deşi media de specialitate (ex. canalele

National Geographic, Discovery) continuă să prezinte evoluţia ca pe un fapt

dovedit, în ţările occidentale (îndeosebi SUA), creaţionismul a revenit în centrul

atenţiei, iar modelul ateist al lumii este pus în dificultate, arătându-şi limitele.

Un sondaj efectuat de revista “Newsweek“ în 2005 confirmă că 80% dintre

americani cred că Dumnezeu a creat Universul. În aceiaşi notă, revista ştiinţifică

“Nature“ scria în 1997 că aproape 40% dintre biologii, fizicienii şi

matematicienii intervievaţi cred nu numai că Dumnezeu există, dar şi că ne

ascultă rugăciunile şi răspunde la ele. Ei ştiu că evoluţionismul nu contrazice

Biblia, ci contrazice dovezile ştiinţei.

La 4 Octombrie 2007, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a

luat act de raportul d-nei Brasseur, care concluziona: ”Creaționismul a fost

pentru o lungă perioadă de timp un fenomen aproape exclusiv american. Dar

astăzi, ideile creaționiste s-au răspândit în multe state din cele 47 membre

Consiliului Europei: Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia,

Rusia, Serbia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia şi Marea Britanie”, şi, apreciind că

creaționismul neagă evoluția speciilor prin selecția naturală și nu poate fi pus pe

picior de egalitate cu evoluționismul, APCE a decis cu 48 de voturi și 25

împotrivă, să ceară statelor membre să se opună ferm predării în școli a teoriei

creaționiste ca disciplină științifică. Aceasta era un ecou la decizia din acelaşi an

a Curţii Supreme a SUA, care statuase că “Creaționismul este religie, nu știință,

și nu poate fi predat în sălile de clasă ale școlilor publice”. Să nu ne pierdem cu

3

firea. Emil Cioran spunea că “Religios e acel ce se poate lipsi de credinţă, dar nu

de Dumnezeu”.

Biblia nu a fost scrisă ca o carte ştiinţifică şi nu are scopul de a descrie

funcţionarea lumii fizice, ci pentru a explica principii spirituale – natura

umanităţii, natura lui Dumnezeu, cum pot avea oamenii o relaţie personală cu

Dumnezeu, sensul şi destinul omenirii. Galileo Galilei spunea: “Sfintele

Scripturi nu ne-au fost date pentru a ne învăţa cum merge cerul, ci cum se merge

la cer”. Totuşi, atunci când Biblia prezintă lumea fizică, este foarte exactă. Ofer

aici o serie de exemple (demonstrative, nu exhaustive) de realităţi şi principii

descrise în Biblie, sau permise de hermeneutica ei, cu mii de ani înainte de a fi

confirmate ştiinţific.

Structurile de idei sunt grupate în şapte categorii tematice impuse de paradigma

secolului XXI. Fiecare din aceste 257 de aserţiuni particularizează exigenţe ale

disciplinelor ştiinţifice la care sunt raportate textele biblice expuse. Cele 66 de

cărţi ale Canonului Sfintei Scripturi au fost scrise între secolele XV iHr până în

secolul I dHr de către 39 de autori aparţinând unor categorii socio-profesionale

de mare diversitate, în limbi şi culturi foare diferite. Prezentarea în extenso a

acestor texte evidenţiază identitatea certitudinilor observaţiei sau

compatibilitatea hermeneuticii lor cu asumpţiile ştiinţei. În epistemologie,

îndoiala carteziană şi criteriul falsificabilităţii lui Karl Popper sunt metode

esenţiale. Paralel cu aprecierea credinţei, în mai mult de 200 de utilizări, verbele

Bibliei promovează cunoaşterea activă: “căutaţi” (matei 7,7: “Cereţi, şi vi se va

da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.”), “uitaţi-vă” (matei 6,26:

“Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng

nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi

cu mult mai de preţ decât ele?”), “cercetaţi” (1 Tesaloniceni 5,21: “Ci cercetaţi

toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.”), “căutaţi”, “încercaţi”, etc.

Legitimitatea interesului pentru această problematică provine şi din faptul că la

ultimul recensământ, 97% din populaţia României s-a declarat creştină, iar la

nivelul anului 2011, credincioşii monoteişti care recunosc Sfânta Scriptură a

Vechiului Testament (creştini, musulmani şi evrei) reprezentau mai mult de 63%

din populaţia Terrei. În alţi termeni, există 14 milioane evrei, adică 0,02%,

musulmanii numară 1,2 miliarde credincioşi, iar creştinii sunt 2 264 492 000

adică 31% din locuitorii planetei.

Dacă aprecierea valorii studiului de faţă revine publicului larg, importanţa

tematicii prezentată în aceste 257 de aserţiuni a fost semnificativ evaluată de cei

mai mari savanţi ai ultimului secol, prin axiome precum cele ce succed. “Fizica

modernă ne conduce în mod necesar la Dumnezeu” (Arthur Eddington). “Teoria

ştiinţifică modernă ne obligă să ne gândim la Creator ca lucrând în afara

timpului şi spaţiului… Universul pare să fi fost proiectat de un specialist în

matematică pură” (James Hopwood Jeans). “În cercurile laice există o concepţie

greşită după care omul de ştiinţă, ştiind mai multe despre existenţă decât alţii, ar

trebui să fie ateu. Exact din contră: munca noastră ne aduce mai aproape de

4

Dumnezeu” (Ernest Rutherford). “Nu este o coincidenţă că cei mai mari

gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase… Oricât de

profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi

ştiinţă, ci dimpotriva, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, ci

se completează… Dumnezeu este prezent peste tot…” (Max Planck). “Toată

ştiinţa noastră în comparaţie cu realitatea, este primitivă şi copilăroasă, şi totuşi

este cel mai preţios lucru pe care îl avem… Cu cât studiez ştiinţa, cu atât cred

mai mult în Dumnezeu… Orice om de ştiinţă serios trebuie să încerce un

sentiment religios, neputând să-şi imagineze că armonia pe care o descoperă s-a

putut face de la sine. În acest Univers incomprehensibil, se descoperă o infinită

raţiune superioară…” (Albert Einstein).

Altfel spus, nu există conflict între Biblie şi ştiinţă, ci diferenţe de interpretare în

interiorul confesiunilor de credinţă şi în interiorul comunităţii ştiinţifice asupra

aceloraşi date. Asistăm mai mult la confruntări de ideologie decât la contradicţii

între Biblie şi observaţiile fizicii şi biologiei (care sunt deformate şi de

terminologie), sau la clivaje între paradigmele lor. Nu este de mirare, întrucât

deşi Dumnezeu nu a creat nici teologia şi nici teoriile ştiinţifice, ştiinţa modernă

este odrasla teologiei creştine născută în şcolile monastice şi dezvoltată în marile

universităţi şi instituţii ştiinţifice de azi. Caracterul non-intuitiv al realitatii

“infinitului mic”, demonstratia ca matematica este si incompleta si inconsistenta

(realizata de Kurt Gödel, precum si imposibilitatea de a localiza un infim

electron (interpretarea fizicii cuantice la scoala de Copenhaga in varianta lui

Werner Heissenberg) a distrus mitul ideologic al certitudinii ştiinţifice şi au pus

în discuţie însăşi existenţa lumii fizice şi cognoscibilitatea ei. Deşi nu conţine

detalii despre structura atomilor, despre ADN – ereditate sau funcţionarea

mecanicii cuantice, Biblia dezvăluie foarte mult despre natura ultimă a realităţii

şi despre bazele lumii fizice, oferind ample principii transculturale cu

aplicabilitate la toate problemele teoretice şi practice care confruntă omul şi

omenirea într-un veac când supravieţuirea globală şi temele entropiei sunt tot

mai abundente în media. Răspunsurile biblice privind natura realităţii şi a vieţii

şi sensul Universului catalizează dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei în perspective

etice covârşitoare în lumina chemării “ALEGE VIAŢA CA SĂ TRĂIEŞTI TU

ŞI SĂMÂNŢA TA.” (Deuteronom 30,19 up) adresată de însuşi Dumnezeu

fiecărui om, cu asigurarea: “TE IUBESC CU O IUBIRE VEŞNICĂ” (Ieremia

31,3).

Textele biblice provin din http://www.ebible.ro/biblia/română-

diacritice/cornilescu/

Avocat Ardeiaş Liviu

5

I. CATEGORIA: ONTOLOGIE, GNOSEOLOGIE

★ “Ecuaţia lui Dumnezeu” sau “argumentul ontologic” al existenţei lui

Dumnezeu. Cercetătorii Christoph Benzmüller de la Universitatea Liberă

din Berlin, și Bruno Woltzenlogel Paleo de la Universitatea Tehnică din

Viena, au creat un program informatic sofisticat cu care au demonstrat în

Ianuarie 2013, o teoremă la care genialul matematician și logician

Christen Kurt Gödel (1906-1978) trudise patru decenii. Demersul lor

științific numit: “Formalizare, mecanizare și automatizare a dovezii lui

Gödel despre existența lui Dumnezeu”, a avut un succes răsunător, pentru

că aplicația rezultată a confirmat demonstrația ontologică realizată de

acesta, un adept declarat al dialogului dintre ştiinţă şi teologie, alături de

Einstein şi Heisenberg, şi a deschis noi orizonturi de aplicaţii pentru

savanţi.

Formula “tehnică” este aceasta:

Axioma 1: (∀X1)…(∀Xn) [(P(X1) &...& P(Xn)) →P(X1...Xn)]

Axioma 2: (∀X)[P(X)wP(~X)]

Teorema 1: (∀ x)[G(x)→E(G, x)]

Definiţia 1: G(x)=df (∀X)[P(X)→X(x)]

Axioma 3: (∀X)[P(X)→□P(X)] & (∀X)[~P(X) → □~P(X)]

Teorema 2: (∃ x)G(x)→□(∃ y)G(y) E(G,a) → □ (∃ x)G(x)

(a)◊(∃ x)G(x)→◊□(∃ y)G(y)□[(∃ x)G(x)→□(∃ y)G(y)]□(p→ q) → (◊p →

◊q) (b) ◊ (∃ x)G(x) → □(∃ y)G(y)

Definiţia 2: E(X, x) =df (∀Y) [Y(x) → □ (∀ y)(X(y) → Y(y))] & X(x)

Axioma 4: P(E)

Teorema 3: ◊(∃ x)G(x) (∀X)[P(X)→~((∀ x)□~X(x))] □(∃ x)G(x)

Definiţia 3: Ex =df (∀X)[E(X,x) → □ (∃ x)X(x)]

Axioma 5: (∀X)(∀Y)[(P(X) & (∀ x)□(X(x) → Y(x))) →P(Y)]

Teorema 4: ◊ExG(x).

Gödel şi-a bazat argumentul pornind de la cel al Sfântului Anselm, care

L-a definit pe Dumnezeu ca pe cel mai impunător lucru din Univers. Nici

o fiinţă mai puternică nu putea fi imaginată de mintea umană. Prin umare,

dacă Dumnezeu nu există, atunci trebuie să gândim la o fiinţă şi mai

puternică decât El, şi care, evident, există. Cum nu a fost posibil, prin

definiţie, de a imagina un lucru mai impozant decât cel mai impunător

lucru imaginabil, atunci, Dumnezeu trebuie să existe. Gödel a modificat

puţin argumentul lui Anselm, folosind logica modală. (Aceasta face

distincţia între diferitele stadii ale supoziţiilor; unele supoziţii sunt

demonstrabile în câteva cuvinte, altele sunt demonstrabile numai printr-un

cuvânt, iar altele sunt demonstrabile în toate cuvintele. Dacă sunt posibile

în toate cuvintele, atunci ele sunt considerate întotdeauna “necesare”).

Dumnezeu poate fie să existe în mod “necesar”, fie să nu existe în acelaşi

mod “necesar”. Dacă Dumnezeu este o Fiinţă Atotputernică, şi El există,

6

atunci El există în toate cuvintele. Dacă nu există, atunci nu există în toate

cuvintele în mod necesar. Indiferent cât de mică este şansa, Dumnezeu

poate exista. Asta înseamnă că Dumnezeu nu poate în mod necesar să nu

existe. Din moment ce alegerea poate fi făcută între: “Dumnezeu există în

mod necesar” şi “Dumnezeu nu există în mod necesar”, şi am eliminat

posibiltatea ca El să nu existe în mod necesar, atunci singura posibilitate

este aceea că El există în mod necesar.

Comunitatea ştiinţifică era deja zguduită de principiul incertitudinii lui

Heisenberg. Arătând că matematica este şi incompletă (pentru că vor

exista mereu adevăruri care nu vor putea fi demonstrate) şi inconsistentă

(pentru că e posibil pentru o afirmaţie şi pentru negaţia acesteia să existe

simultan în interiorul aceluiaşi sistem), rezultatul lui Kurt Gödel a şocat

lumea matematicienilor, şi a spulberat ultimul refugiu al certitudinilor

unei lumi fără Dumnezeu.

Surse: Kurt Gödel – Collected Works – vol. III (edited by Solomon

Feferman and alii.), New York, Oxford University Press, 1995; Jordan

Howard Sobel, Godel‟s Ontological Proof in On Being and Saying.

Essays for Richard Cartwright, ed. Judith Jarvis Thomson, MIT Press,

1987. Graham Oppy, Ontological Arguments, The Stanford Encyclopedia

of Philosophy, (http://plato.stanford.edu/entries/ontological-arguments/)

Christopher Small, Kurt Godel‟s Ontological Argument –

http://www.stats.uwaterloo.ca/~cgsmall/ontology.html); Ted Drange,

Incompatible-Properties Arguments: A Survey, Philo,1998 (2), pp.49-60,

http://www.infidels.org/library/modern/theodore_drange/incompatible.ht

ml

– Romani 1,19-20: “Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este

descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile

nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit,

de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile

făcute de El…”

– Ieremia 32,27: “Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este

ceva de mirat din partea Mea?”

– Psalmii 19,1-4: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor

vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte

dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror

sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor

merge până la marginile lumii.”

– Psalmii 104,1: “Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne

Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi

măreţie!”

– Psalmii 93,1 pp: “Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie;”

– 2 Cronici 6,18: “Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună

cu omul pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot

7

cuprinde: cu cât mai puţin această Casă pe care am zidit-o eu!”

– Isaia 40,18,25,28: “Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce

asemănare Îl veţi asemăna? Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă

cu el? – zice Cel Sfânt. Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic,

Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte;

priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.”

– Isaia 66,1-2 pp: “Aşa vorbeşte Domnul: Cerul este scaunul Meu de

domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce Casă aţi putea

voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă? Toate aceste

lucruri doar mâna Mea le-a făcut şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa – zice

Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are

duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.”

★ Introducând o relaţie de ordine cauzală strictă între evenimentele ce

compun un fenomen fizic, principiul cauzalităţii este constitutiv lumii. În

orice sistem de referinţă, efectul acţiunii va fi ulterior cauzei. Este

imposibilă inversarea sensului scurgerii timpului (Teoria Relativităţii lui

Einstein demonstrează imposibilitatea accelerării vitezei unui obiect

material până la viteza luminii, căci timpul s-ar opri, iar acel obiect ar

avea gravitaţia infinit şi ar colapsa în sine, devenind o gaură neagră din

care nu există întoarcere). Fără legea cauzalităţii, lumea nu ar putea fi

cunoscută, deci ştiinţele n-ar fi posibile.

– Genesa 9,21: “A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului

său.”

– 1 Regi 2,46: “Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab şi l-a

omorât.”

– Eclesiastul 11,3: “Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ.”

– 1 Regi 18,45: “Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început

vântul şi a venit o ploaie mare.”

– Eclesiastul 10,8: “Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi cine surpă un

zid va fi muşcat de un şarpe.”

– Ezechiel 18,20: “Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va

purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!

Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste

el.”

– Matei 7,25-26: “… un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip… A

dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit in casa aceea;

ea s-a prăbusit…”

– Luca 11,9-10: “De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi

veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine

caută, găseşte; şi celui ce bate i se deschide.”

★ Constanta matematică π (pi) – raportul dintre circumferinţa şi diametrul

unui cerc într-un spaţiu euclidian – este un număr iraţional (nu poate fi

8

scris ca raport a două numere întregi), este transcendent, nu este

construibil geometric (provocând din antichitate o problemă fără soluţie:

“Quadratura cercului”) şi are un numar infinit de zecimale care nu conţin

secvenţe ce se repetă. Acest şir infinit de cifre a fascinat numeroşi

matematicieni, iar în ultimele secole s-au depus eforturi mari pentru a

investiga proprietăţile sale. Reprezentarea zecimală a lui π (pi) redus la 50

zecimale este: 3,14159 26535 89793 23846 26433 83279 50288 41971

69399 37510. Recordul actual de numărare este de 2.576.980.370.000

zecimale, fiind stabilit de Daisuke Takahashi pe un supercalculator de la

Universitatea Tsukuba/Tokyo (http://ro.wikipedia.org/wiki/Pi#cite_note-

49)

Interesant: cu numai 39 de zecimale se poate calcula circumferinţa unui

cerc de mărimea Universului observabil, cu eroare cât raza unui atom de

hidrogen! Deși nu este o constantă fizică, apare frecvent în ecuații ce

descriu principii fundamentale ale Universului, datorită relației sale cu

natura cercului și, prin aceasta, de sistemul de coordonate polare.

Nenumărate aspecte ale realităţii se raportează la numărul n (pi) –

structura ADN-ului, diviziunea celulară, “crop circle” (uriaşele forme

geometrice din lanuri, de origine misterioasă) etc. Constantele

fundamentale ale Universului sunt de aşa natură stabilite şi în asemenea

concordanţă între ele, încât dacă ele ar devia numai cu câteva miimi de la

valorile lor actuale, viaţa nu ar mai fi posibilă. Celebrul astrofizician Carl

Sagan, iniţiator al programului SETI, de căutare a inteligenţei

extraterestre (în romanul său, “Contact”, care a fost si ecranizat),

sugerează că numărul π (pi) conţine un mesaj cifrat din partea divinităţii.

Cabaliştii au calculat că suma primelor 144 zecimale este 666.

– 1 Regi 7,23: “A făcut marea turnată din aramă. Avea zece coţi de la o

margine până la cealaltă, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi de jur

împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi.”

Acest text biblic pare să sugereze că π (pi) = 3, afirmând că marea de

aramă are circumferinţa de 30 coţi, diametrul de 10 coţi, iar grosimea de

un lat de palmă; pentru acest motiv, criticismul susţine că datele biblice ar

fi false, deoarece aproximările de 1% ale valorii reale a numărului π (pi)

din Babilon şi Egipt, depăşeau cu un mileniu data construirii Templului

lui Solomon. Obiecţiuni: – Raportul 3:1 între circumferința interioară și

diametrul exterior al bazinului, măsurate cu sfoara, ar putea fi destul de

precis, în funcție de grosimea pereților; între circumferința exterioară și

diametrul interior al bazinului, acest raport ar putea fi 3,1416. – Rabinul

Neemiah scria prin anul 150 d.Hr. în opera sa “Mishnat ha-Middot” că

marginea de sus a bazinului era ca marginea unui potir facută ca floarea

crinului”, deci diametrul era măsurat de la o margine exterioară la cealaltă

petală de crin, iar circumferinta era măsurată de-a lungul marginii

interioare pentru că nu se putea întinde sfoara peste muchia petalei de

9

crin, aşa fiind, raportul circumferinţei la diametru este constanta PI,

3,1416… – Referinţele la alte obiecte cultice aflate în Templu sunt

explicit incerte; astfel, stâlpii de aramă aveau o greutate necunoscută (2

Regi 25,16). – În fizica relativistă, masa unui obiect îi influenţează

dimensiunile. – Datele biblice privind timpul au veracitate şi în fizica

clasică şi în fizica relativistă: 1000 de ani = o zi (vezi 2 Petru 3,8: “…

pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.”).

Atunci, de ce nu s-ar accepta şi datele biblice privitoare la spaţiu?

★ Colapsul funcţiei de undă. Fizica cuantică a constatat că atomii există

într-o stare semi-reală, pur potenţială şi virtuală până când cineva îi

priveşte cu o expectativă, iar acesta determină natura lor “reală” din acel

moment. Descrierea naturii lumii cuantice este esenţial probabilistică.

Niels Bohr a observat că “probabilitatea unui eveniment este dată de

pătratul amplitudinii funcţiei sale de undă”. Starea fiecărei particule, este

descrisă de funcţia sa de undă, o reprezentare matematică utilizată la

calcularea probabilităţii ca acea particulă să se afle într-o poziţie dată sau

într-o viteză dată; actul măsurării face ca setul de probabilităţi calculat să

“colapseze” la valoarea constatată prin măsurare.

O aplicaţie de înalt nivel este varianta “prietenul lui Wigner” a

experimentului “pisica lui Schrödinger”: aceasta deschide şi inspectează

cutia, apoi comunică prietenului său constatarea sa, generând problema

dacă funcţia de undă colapsează când primul observator deschide cutia

sau când al doilea este informat cu datele culese de primul?

– Ioan 12,44-45: “Iar Isus a strigat: Cine crede în Mine nu crede în Mine,

ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce

M-a trimis pe Mine. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la

masă culcat pe sânul lui Isus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine

este acela despre care vorbea Isus. Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul

lui Isus şi I-a zis: Doamne, cine este? Isus a răspuns: Acela căruia îi voi

întinde bucăţica şi i-o voi da. Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul

lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda.

Isus i-a zis: Ce-ai să faci, fă repede. Dar nimeni din cei ce şedeau la masă,

n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce

Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: Cumpără ce ne trebuie pentru

praznic; sau îi poruncea să dea ceva săracilor. Iuda, după ce a luat

bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.”

O altă aplicaţie de mare interes a colapsului funcţiei de undă găsim în

criptografia cuantică. Testele statistice efectuate asupra luminii

receptionate la celelalt capăt al cablului în mijlocul căruia s-a plasat un

dispozitiv de recepţie şi retransmitere a semnalului a carui funcţie de undă

a colapsat permit a se constata dacă semnalul a rămas în superpoziţia

stărilor sau a fost deja observat şi retransmis; aşa s-au dezvoltat sisteme de

10

comunicaţii care nu pot fi spionate fără a fi detectate la destinaţie.

– Ioan 13,21-30: “După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în

duhul Lui, a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi

Mă va vinde. Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine

vorbeşte.”

– 2 Regi 6,8-12: “Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat

pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: Tabăra mea va fi în cutare loc. Dar

omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: Fereşte-te să

treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi sirienii. Şi împăratul lui

Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese

şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu

o dată, nici de două ori. Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat

pe slujitorii săi şi le-a zis: Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru

împăratul lui Israel? Unul din slujitorii săi a răspuns: Nimeni, împărate,

domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui

Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.”

În cartea “Surprize: acordul dintre fizica cuantică, relativitate şi Biblie.

Ştiinţa modernă şi Biblia susţin acelaşi lucru”, aparută la Seattle în Iunie

2013, avocatul Mark Hicks susţine că această aserţiune este o “confirmare

a fizicienilor contemporani privind natura Lui Dumnezeu, a Creaţiei Lui

şi a realităţii” (adică a afirmaţiilor Bibliei). În Teoria Generală a

Relativităţii, Einstein postula că lumina şi nu spaţiul/timpul reprezintă

singura constantă din Univers. Sfânta Scriptură afirmă că Dumnezeu este

lumina, singura constantă cosmică. Fizica cuantică afirmă că lumina este

mecanismul prin care există totul. Fiecare atom emite sau absoarbe

lumina şi fiecare gând, cuvânt, faptă sau obiect se manifestă prin

intermediul aceluiaşi proces. Totul este energie, iar fundamentul

Universului este pur potenţial. Tot Biblia declară că prin lumină (prima

lege a lumii) Dumnezeu a creat Universul şi continuă să ţină toate

lucrurile laolaltă, iar credinţa (ceea ce observatorul crede şi aşteaptă să

vadă), determină natura realităţii.

– Exod 3,2: “Îngerul Domnului i S-a aratat într-o flacară de foc, care ieşea

din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi

rugul nu se mistuia deloc.”

– 2 Regi 6,17: “Elisei s-a rugat şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă.

Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi

de care de foc împrejurul lui Elisei.”

– Matei 8,13: “Apoi a zis sutaşului: Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta. Şi

robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

– Matei 9,22: “Isus S-a întors, a vazut-o şi i-a zis: Îndrăzneşte, fiică!

Credinţa ta te-a tămăduit. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.”

★ Întreaga realitate fizică poartă amprenta cifrei 7. Din punct de vedere

matematic, 7 este un număr ce nu poate fi dedus nici ca produs, nici ca

11

factor al cifrelor de la unu la zece. Matematicienii spun că este

dumnezeiesc pentru că nu poate fi creat. Din punct de vedere psihologic,

cifra 7 are o poziţie mediană între prea mult şi prea puţin. Astfel:

– 7 culori are spectrul luminii albe (curcubeul): roşu, oranj, galben, verde,

albastru, indigo, violet.

– 7 clase de varietăţi spectrale ale stelelor: clasa O, culoarea alb-

albastru,temperatură 35.000°K, clasa B, culoarea alb-albastru,

temperatură 21.000°K, clasa A, culoarea alb, temperatură 10.000°K, clasa

F, culoarea crem, temperatură 7.200°K,clasa G, culoarea galben,

temperatură 6.000°K, clasa K, culoarea portocaliu, temperatură 4.700°K,

clasa M,culoarea roşu, temperatură 3.300°K.

– 7 perioade are tabelul elementelor chimice al lui D.I.Mendeleev.

– 7 este proporţia specifică în corpul uman: capul intră de 7 ori în

înălţimea omului; ochiul intră de 7 ori în lăţimea totală a feţei.

– 7 elemente de bază are apa fiziologică: Na, Ca, Fe, K, Mg, Cl, PO4.

– 7 tipuri are ARN-ul, fiecare având un anumit rol: ARN mesager, ARN

de transport, ARN ribozomal, ARN mic nucleolar, ARN mic nuclear,

microARN, ARN XIST.

– 7 feluri de energie există: solară, geotermică, eoliană, mareică,

hidraulică, termică şi nucleară.

– 7 tipuri de radiaţie: razele x, razele gama, razele beta, razele alfa,

protoni, neutroni, razele cosmice.

– 7 tipuri de poliedru există în geometrie: tetraedrul trunchiat, cubul

trunchiat, cubooctaedrul, octaedrul trunchiat, icosaedrul trunchiat,

dodecaedrul trunchiat, icosododecaedrul.

– 7 grupe de cristale sunt cunoscute în Univers: sistemul triclinic, sistemul

monoclinic, sistemul ombic, sistemul patratic, sistemul hexagonal,

sistemul romboedric, sistemul cubic.

– 7 forme de viaţă vegetală există pe Pământ: bacterii-ciuperci, alge,

licheni, briofite (muşchi), pteridofite (ferigi), gimnosperme (conifere),

angiosperme (plante cu flori).

– 7 puncte critice au fost descoperite în codul genetic al hemaglutinei

(proteină a virusului gripei); oricare din ele poate suferi o mutaţie ce

împiedică sistemul imunitar să o recunoască şi să o atace.

– 7 tipuri de procreere sunt cunoscute pe Terra: amitotică, vegetativă,

apomitotică, prin spori, sexuată, hermafroditică, alogamitică.

– 7 sunete de bază are gama muzicii: do, re, mi, fa, sol, la, si.

– 7 momente orbitale are electronul în mişcare.

– 7 stadii are dezvoltarea umană: embrion, făt, sugar, copil, adolescent,

adult, bătrân.

– 7 continente sunt pe Pământ: Europa, America de Nord, America de

Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia/Oceania.

– 7 compuşi principali are celula vie: apa, substanţe proteice, lipide,

12

polizaharide, acizi nucleici ADN şi ARN, molecule organice, săruri

minerale.

– 7 este PH-ul apei pure.

– 7 structuri are cerul: atmosfera, exosfera, ionosfera, termosfera,

mezosfera, stratosfera, troposfera.

– 7 stele copun grupul Pleiadelor, cea mai veche constelaţie cunoscută în

toate culturile lumii.

– 7 stele numără fiecare din constelaţiile Carul Mare şi Carul Mic.

– 7 zile are săptămâna.

– 7 ani este durata de regenerare a tuturor celulelor din corpul omenesc.

– 7 obiecte în acelaşi timp limitează capacitatea de reţinere a memoriei.

– 7 ani este timpul de regenerare a solurilor.

– 7 zile au unele functii biologice (ex.: durata gripei, grefele de ţesuturi,

traumatisme craniene, congestie pulmonară nebacteriană etc.)

Ebraicul “seba” (şapte) vine de la “saba”- plinătate. În Biblie, “şapte”

apare de 700 de ori (595 ori în Vechiul Testament şi 105 ori în Noul

Testament şi de 40 ori în Apocalipsa), exprimând perfecţiunea.

Exemplificativ:

– 7 nume prin care evreii din vechime Îl invocau pe Dumnezeu: El,

Elohim, Adonai, YHWH (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai si

Zebaot.

– 7 cuvinte are prima propoziţie din Sfânta Scriptură. 7 paragrafe are

rugăciunea Tatăl Nostru

– 7 zile a durat Creaţia. Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea şi a sfinţit-

o. Odihna de Sabat este instituită de Dumnezeu pentru veşnicie în

Decalog, ca semn al autorităţii Sale de Creator.

– 7 preoţi, timp de 7 zile au înconjurat zidul Ierihonului.

– 7 ani a durat construcţia Templului lui Solomon, ce avea 7 trepte; 7

braţe avea sfeşnicul.

– (de) 7 ori pe zi psalmistul David lăuda pe Dumnnezeu.

– 7 ori a rostit Iisus Hristos cuvintele “Eu sunt”, de asumare a apartenenţei

la Persoana Dumnezeirii.

– 7 ceruri în Noul Testament.

– 7 ori 70 ori este ritmul cotidian recomandat de Iisus pentru iertarea

păcatelor.

– 7 daruri oferă Duhul Sfânt.

– 7 cuvinte a rostit pe cruce Mântuitorul Iisus Hristos.

– 7 sunt epistolele soborniceşti, iar 7 x 2 = 14 epistole a scris Sfântul

Apostol Pavel.

– 7 serii de simboluri în Apocalipsa: 7 stele, 7 biserici 7 peceţi, 7 trâmbiţe,

7 îngeri, 7 vedenii, 7 potire.

★ Logica fuzzy oferă instrumentele pentru reprezentarea în sistemele

inteligente a unor concepte imprecise precum “mare”, “fierbinte”, “ieftin”

13

etc., numite variabile lingvistice sau variabile fuzzy. Deosebit de logica

clasică, în care se lucrează cu două valori de adevăr exacte (notate de ex.

0 pentru fals și 1 pentru adevărat), logica fuzzy folosește o plajă continuă

de valori logice cuprinse în intervalul [0, 1], unde 0 indică falsitatea

completă, iar 1 indică adevărul complet. Astfel, dacă în logica clasică un

obiect poate aparține (1) sau nu (0) unei mulțimi date, logica fuzzy

lucrează cu gradul de apartenență al obiectului la mulțime, acesta putând

lua valori între 0 și 1. Logica fuzzy a fost definită în 1965 de Lotfi Zadeh

de la Universitatea Berkeley (http://ro.wikipedia.org/wiki/Logic%C4%83

_fuzzy) şi generalizată de prof. Florentin Smarandache de la Universitatea

New Mexico/SUA, fondatorul logicii/mulţimii/probabilităţii neutrosofice.

Această logică are aplicaţii în segmentarea şi prelucrarea imaginilor din

satelit, în luarea de decizii, în inteligenţa artificială, la bazele de date

relaţionale, în logica descriptivă, în reţele neurale, în calculul granular,

etc. Japonia a implementat cele mai multe sisteme fuzzy, fie în bunuri de

larg consum, fie în domeniile urmăririi producției și a vânzărilor, pentru

că această logică oferă o metodă flexibilă pentru tratarea incertitudinii.

(http://www.researchgate.net/publication/237361912_A_Unifying_Field_i

n_Logics_Neutrsophic_Logic_Neutrosophy_Neutrosophic_Set

_Neutrosophic _Probability / fourth_edition). Reţinând observaţia potrivit

căreia “Cu cât o societate este mai industrializată, cu atât scade nivelul

spiritual al cetăţenilor săi. Ştiinţa × Religie = constant.” (“Neutrosofia ca

reflectare a realităţii neconvenţionale”, Florentin Smarandache, Tudor

Păroiu – Craiova: Sitech,2012, ISBN 978-606-11-2577-7, p.39),

constatăm că în lumina logicii fuzzy, viaţa este fenomen, principiu,

Persoană.

– Ioan 1,4: “În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.”

– Ioan 11,25: “Isus i-a zis: Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine,

chiar dacă ar fi murit, va trăi.”

– Ioan 5,26: “Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului

să aibă viaţa în Sine.”

– Ioan 10,17: “Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o

iau.”

– Ioan 14,6: “Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu

vine la Tatăl decât prin Mine.”

– Ioan 17,3: “Si viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine,

singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

– Fapte 17,28: “Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis

şi unii din poeţii voştri: Suntem din neamul Lui…”

★ Inteligibilitatea lumii şi Gnoseologia. Prin cunoaşterea logică (noţiune,

judecată, raţionament) omul stăpâneşte întreaga natură.

– Genesa 2,19: “… şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei

vieţuitoare, acela-i era numele.”

14

– Ioan 8,32: “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.”

– Matei 6,28: “Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe

câmp…”

– Matei 16,2: “… faţa vremii ştiţi s-o deosebiţi…”

– Genesa 15,5: “… Uită-te spre cer şi numără stelele…”

– Eclesiastul 3,11: “(Dumnezeu) … a pus în inima lor chiar şi gândul

veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit,

lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

– Romani 1,20: “… însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi

dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uţi cu băgare

de seamă la ele în lucrările făcute de El.”

★ Limitele comprehensiunii. Fizica infinitului mic (lumea aleatoare a

particulelor elementare) şi astrofizica absolutului originar (cosmogonie)

au evidenţiat că modelele şi conceptele uzitate de om pentru întelegerea

realităţii sunt insuficiente şi inadecvate. Pentru a camufla această

incapacitate, ateiştii clamează: cunoaşterea este absolută, adevarul este

relativ. Împărtăşind paradigma completitudinii (conform căreia lumea nu

poate fi explicată fără un factor transcendent ce depăşeşte imanenţa ei)

matematicianul Kurt Gödel conchidea că adevărul este mai presus de

cunoaştere.

– 1 Corinteni 13,8 up-9: “… cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în

parte şi prorocim în parte;”

– Iov 8,9: “Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe

pământ nu sunt decât o umbră.”

– Luca 12,25-26: “Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să

adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai

mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?”

★ Descrierea mişcării browniene impune observaţia că sistemele

complexe guvernate de procese haotice în permanentă mişcare aleatorie

(viaţa individului uman, mişcările sociale, fenomenele financiare,

meteorologice, etc.) nu trec niciodată prin stări identice.

– Naum 1,9: “Nenorocirea nu va veni de două ori.”

– Eclesiastul 7,10: “Nu zice: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai

bune decât acestea? căci nu din înţelepciune întrebi aşa.”

★ Galileo Galilei spunea că matematica este limbajul cu care Dumnezeu a

creat Universul. “Şirul lui Fibonacci” este o secvenţă de numere în care

fiecare reprezintă suma a două numere anterioare începând cu 0 şi 1: 0, 1,

2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, etc. Cu cât este mai mare

valoarea unui număr din şir, cu atât se apropie de corelaţia supremă, două

“numere Fibonacci” consecutive, iar incepând cu al 14-lea element

crescător, produsul lor este constant; exemplu: 233:144 = 0,61803 şi

377:233 = 0,6183, etc., oricât de mare ar fi acel număr din şir. Proporţia

acestor numere care se împart prin ele însele (1:1,61803 sau 0,61803:1) a

15

fost reprezentată geometric de către Leonardo Fibonacci (≈1170 – 1250)

într-o multitudine continuă de dreptunghiuri structurate în spirală. Fie ca

secvenţă de numere, fie ca propoziţie, fie ca structură spiralată, este

întâlnită în natură într-o frecvenţă copleşitoare şi a fascinat de-a lungul

istoriei pe matematicieni, fizicieni, arhitecţi, ingineri, biologi, artişti,

inducând convingerea, că acesta este limbajul de programare a Creaţiei:

numărul φ sau PHI. Este semnalat ca expresie a armoniei corpului uman:

raportul dintre distanţa de la talpă la şold şi cea până la umăr, de la talpă

la şold şi cea până la genunchi, raport al distanţei de la cot la încheietura

palmei şi cea până la vârful degetului mijlociu, raport al distanţei de la

vârful degetului mijlociu la umăr şi cea până la cot, raport între lungimea

şi lăţimea feţei, dintre gură şi ochi, dintre nas şi ochi, dintre ochi ca atare,

între dimensiunile gurii. În abordare secvenţială observăm că mâna are 5

degete cu câte 3 falange, iar media dimensiunilor falangelor, 2, 3 şi 5 cm,

continuă în osul palmei de 18 cm. Respectând aceste proporţii şi secvenţe,

Leonardo da Vinci a ilustrat perfecţiunea armoniei feţei şi corpului uman.

Henri Coandă, în 1910, la construcţia primului avion cu reacţie din istorie,

apoi la celelalte 13 tipuri de aeronave şi a multora din cele 250 de invenţii

brevetate, a folosit proporţia PHI. Dar natura însăşi dezvaluie aceste

secvenţe, proporţia structurii ca veritabil cod metafizic al Universului: în

orice colonie, raportul între albine şi bondari este de 1.000 la 618, carcasa

melcului, fildeşii elefantului, conurile de pin, inflorescenţa florii soarelui,

ananasul şi petalele trandafirului au formă de spirală, raportul dintre

arcurile de spirală adiacente din cochilia melcului “nautilus” este magicul

PHI. Forma talazurilor mării când se apropie de ţărm cât şi imensele

galaxii, este spirală şi prezintă împreună cu “şirul Fibonacci” şi proportia

PHI magnitudinea înţelepciunii ordinii din Univers ce exclude

întâmplarea, sau, cum spunea Albert Einstein: “Dumnezeu nu joacă

zaruri!”

– Geneza 1,31: “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte

bune…”

– Deuteronom 32,4: “… lucrările lui sunt desăvârşite.”

– Eclesiastul 3,14: “Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu

dăinuie în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic

de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.”

– Psalmii 92,5: “Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci

sunt gândurile Tale!”

– Psalmii 139,7: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi

fugi departe de faţa Ta?”

– Psalmii 147,4-5: “El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate.

Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este

fără margini.”

16

★ Contribuţiile la calculul probabilităţilor aduse de Carl Friedrich Gauss,

cel mai mare matematician al tuturor timpurilor, au permis fundamentarea

legilor fizicii cuantice. Aplicarea acestui calcul statistic la rata unor

evenimente anticipate în cărţile Vechiului Testament, împlinite în istorie,

oferă cifre ce strivesc imaginaţia şi demonstrează că jocul întâmplării este

exclus. Astfel :

1. Hallam A. semnalează existenţa a “332 profeţii distincte care s-au

împlinit literal în Hristos” (vezi Floyd Hamilton “The Basis of Christion

faith” Ney York, Harper and Raw 1964). În cartea “Science Speaks”,

Chicago Moody Press 1963, Peter Stoner afirmă că “aplicând calculul

probabilităţilor la 8 din cele 332 de profeţii mesianice, aflăm că şansa să

se fi împlinit toate în viaţa vreunui om este de 1 la 1017 (cifra 10 urmată

de 17 zerouri!). Deşi este tentantă ilustrarea prin echivalenţă a acestei

probabilităţi, ne rezumăm să prezentăm în ordinea cronologică a

împlinirilor câteva din cele 332 predicţii biblice: născut din sămânţa

femeii (Genesa 3,15, Galateni 4,4 şi Matei 1,20), născut dintr-o fecioară

(Isaia 7,14, Matei 1,18,24-25 şi Luca 1, 26-35), Fiul Lui Dumnezeu

(Psalmii 2,7 şi 2 Samuel 7,12-16 şi 1 Cronici 17,11-14, Matei 3,17; 16,16

şi Marcu 9,7 şi Luca 9,35; 22,70 şi Ioan

1,34-49 şi Fapte 13,30-33), sămânţa lui Avraam (Genesa 12,2-3; 22,18,

Galateni 3,16); Fiul lui Isaac (Genesa 21,12, Luca 3,23-24 şi Matei 1,2);

Fiul lui Iacov (Genesa 35,10-12, Matei 1,2 şi Luca 1,33; 3,23,34); Fiul lui

Iuda (Genesa 49,10 şi Mica 5,2, Luca 3,23-33 şi Evrei 7,14 şi Matei 1,2);

urmaş al lui Isaia (Isaia 11,1,10, Matei 1,6 şi Luca 3,23,32); din casa lui

David (2 Samuel 7,12-16, Psalmii 132,11 şi Ieremia 23,5; Matei 1,1; 9,27;

15,22; 20,30-31; 21,9,15; 22,41-46, Luca 18,38-39 şi Marcu 9,10;

10,47,48 şi Fapte 13,22-23 şi Apocalipsa 22,16); născut în Betleem (Mica

5,2, Matei 2,1,4-8, Luca 2,4-7 şi Ioan 7,42); El va fi întâmpinat cu daruri

(Psalmii 72,10, Isaia 60,6 şi Matei 2,1,11); uciderea pruncilor de către

Irod (Ieremia 13,15, Matei 2,16); El preexistă (Mica 5,2, Psalmii 102,25,

Proverbe 8,22-23 şi Isaia 9,6,7; 41,4; 44,6; 48,12, Coloseni 1,17, Ioan 1,1-

2; 8,58; 17,5,24 şi Apocalipsa 1,17; 2,8; 22,13); El va fi numit Domn

(Psalmii 110,1 şi Iermeia 23,6, Luca 2,11 şi Matei 22,43-45); El se va

numi Emanuel (Isaia 7,14, Matei 1,23 şi Luca 7,16); El va fi profet

(Deuteronom 18,18, Matei 21,11 şi Luca 7,16 şi Ioan 4,19; 6,14; 7,40); El

va fi Mare Preot (Psalmii 110,4, Evrei 3,1; 5,5-6); El va fi Judecător (Isaia

33,22, Ioan 5,30 şi

2 Timotei 4,1); El este Împărat (Psalmii 2,6, Ieremia 23,5, Zaharia 9,9,

Matei 21,5; 27,37 şi Ioan 18,33-38); El este Unsul Mesia (Psalmii 45,7,

Isaia 11,2; 42,1; 6,1-2, Matei 3, 16-17; 12,17-21, Marcu 1,10-11 şi Luca

4,15-21,43 şi Ioan 1,32); El are râvnă pentru Dumnezeu (Psalmii 69,9,

Ioan 2,15-17); El este precedat de un mesager (Isaia 40,3 şi Maleahi 3,1,

Matei 3,1-2; 3,3 şi Ioan 1,23 şi Luca 1,17); minunea Sa începe în Galilea

17

(Isaia 9,1, Matei 4,12-13,17); El înfăptuieşte miracole (Isaia 32, 3-4; 35,

5-6; Matei 9, 32-33, 35; 11, 4-6 şi Marcu 7, 33-35 şi Ioan 5, 5-9; 9, 6-11;

11, 43-44, 47); El vorbeşte în pilde (Psalmii 78, 2; Matei 13, 34); El intră

în Templu (Maleahi 3, 1; Matei 21, 12); El intră în Ierusalim călare pe un

măgar (Zaharia 9, 9, Luca 19, 35-37 şi Matei 21, 6-11); El a fost o “piatră

de poticnire” pentu evrei (Psalmii 118, 22 şi Isaia 8, 14; 23-16; Romani 9,

32-33 şi 1 Petru 2, 7); El este “Lumina neamurilor” (Isaia 49, 6; 66, 3;

Fapte 13, 47-48; 26, 23; 28, 28); Învierea (Psalmii 16, 10; 30, 3; 41, 10;

118, 17 şi Osea 6,2; Matei 28, 6 şi Marcu 16, 6 şi Luca 24, 6 şi Fapte 2,

21; 13, 33); Înălţarea (Psalmii 68, 18; Fapte 1, 9); Aşezat la dreapta lui

Dumnezeu (Psalmii 110,1; Marcu 16,19 şi Faptele Apostolilor 2,34-35 şi

Evrei 1,3); El a fost trădat de un prieten (Psalmii 41,9; 55,12-13; Matei

10, 4; 26, 49-50 şi Ioan 13,21); vândut pentru 30 de arginţi (Zaharia

11,12, Matei 26,15; 27,3); banii aveau să fie aruncaţi în casa lui

Dumnezeu (Zaharia 11,13; Matei 27,5); preţul Lui va fi dat pentru ţărâna

olarului (Zaharia 11,13; Matei 27,7); părăsit de ucenici (Zaharia 13,7;

Matei 26,31 şi Marcu 14,27,50); acuzat de martori mincinoşi (Psalmii

35,11; Matei 26, 59-60); mut în faţa acuzatorilor (Isaia 53,7; Matei

27,12); rănit şi lovit (Isaia 53,5 şi Zaharia 13,6; Matei 27,26); bătut şi

scuipat (Mica 5,11 şi Isaia 50,6; Matei 26,67 şi Luca 22,63); batjocorit

(Psalmii 22,7-8; Matei 27, 31); căzut sub cruce (Psalmii 109,24-25; Matei

27,31-32 şi Luca23 26 si Ioan 19,17); străpuns în mâini şi picioare

(Psalmii 22,16 şi Zaharia 12,10; Luca 23,33 şi Ioan 20,25); răstignit între

tâlhari (Isaia 53,12; Matei 27,38 şi Marcu 15,27-28); a mijlocit pentru cei

ce se răstigneau (Isaia 53,12; Luca 23,24); respins de poporul Său

(Psalmii 69,8; 118,22 şi Isaia 53,3; Ioan 5,48; 1,11 şi Matei 21,42-43);

urât fără temei (Psalmii 69,4 şi Isaia 49,7; Ioan 15,25); prietenii Săi au stat

de-o parte (Psalmii 38,11; Matei 27,55-56 şi Luca 23,49 şi Marcu 15,40);

trecătorii dădeau din cap (Psalmii 22,7; 109, 25; Matei 27,39); privit de

norod (Psalmii 22,17; Luca 23,35); veşmintele sale împărţite prin tragere

la sorţi (Psalmii 22,18; Ioan 19,23-24); va suferi de sete (Psalmii 22 15;

69,21; Ioan 19,28); i-au oferit oţet şi fiere (Psalmii 69,21; Matei 27,34;

Ioan 19,28-29); strigătul Său de părăsit (Psalmii 22,1; Matei 27,46); El S-

a încredinţat pe Sine lui Dumnezeu (Psalmii 31,5; Luca 23,46); oasele

Sale nu vor fi zdobite (Psalmii 34,20; Ioan 19,33); ruptură de pericard

(Psalmii 22,14; Ioan 19,34); coasta Sa a fost străpunsă (Zaharia 12,10;

Ioan 19,34); abaterea de întuneric peste ţară (Amos 8,9; Matei 27,45); El a

fost îngropat în mormântul unui om bogat (Isaia 53,9; Matei 27,57-60).

2. În aceeaşi lucrare “Science Speaks”, Peter Stoner prezintă cifrele

probabilităţii împlinirii profeţiilor despre 12 oraşe – state (Tir, Samaria,

Gaza, Ascalon, Ierihon, Sion, Ierusalim, Palestina, Moab, Amon, Edom şi

Babylon) la nivelul unui uimitor 1 din 5,76×1059 (10 urmat de 59

zerouri). Ca şi în cazul precedent, uriaşa rată de improbabilitate a

18

întâmplării este uluitoare: înaintea lui Dumnezeu, întâmplarea este

exclusă.

★ Unitatea şi alternanţa contrariilor, dialectica devenirii, este o lege

universală. Dacă acumulările cantitative sunt de regulă lente şi

imperceptibile pentru observatorul extern (ex. eroziunea solului, creşterea

vegetaţiei, adaptarea animalelor la mediu, schimbările de temperatură şi

presiune în atmosferă, educaţia, îmbolnavirile şi însănătoşirile, realizarea

construcţiilor, etc.), schimbările calitative pot fi imprevizibile (ca fapt în

sine, sau ca moment al producerii lor) şi bruşte. Violenţa trecerii de la o

stare calitativă la alta este semnalată şi în lumea anorganică (ex.

cutremure, vulcani, fenomene climatice, etc.), şi în regnul animal

(devorarea unui animal de către altul, dispariţia unei specii), şi în regnul

vegetal (defrişările), dar şi în societatea omenească (crime, războaie,

revoluţii, distrugeri, schimbarea ierarhiilor sociale).

– Eclesiastul 7,10: “Nu zice: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai

bune decât acestea?, căci nu din înţelepciune întrebi aşa.”

– Genesa 41,18-24: “Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la

chip s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. După ele s-au

suit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut

altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului. Vacile cele sfrijite şi slabe au

mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghiţit, fără să se

poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot

aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat. Am mai vazut în vis şapte

spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai. Şi după ele au răsărit

şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. Spicele slabe au înghiţit

pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni

nu mi le-a putut tălmăci.”

– Genesa 41,39-41: “Şi faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut

cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi

atât de înţelept ca tine. Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul

meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va

ridica mai presus de tine. Faraon a zis lui Iosif: Uite, îţi dau stăpânire

peste toată ţara Egiptului.”

★ Teoria haosului. În 1859, fizicianul James Clerke Maxwell atenţiona în

privinţa diferenţelor semnificative ce apar la nivel de mişcare şi coliziuni

moleculare sub incidenţa unor factori de influenţă minori exercitaţi asupra

moleculelor. Dacă la începutul secolului XX, Henri Poincaré încerca

modelări matematice ale instabilităţii sistemelor complexe aflate în

permanentă mişcare şi aparent dezordonate, meteorologul Edward Lorentz

a observat (în 1961) că mici ajustări ale valorilor de intrare în modele de

calculator (ex: de la 0,345676 la 0,345 ) ale situaţiei meteo au generat

scenarii total diferite faţă de cazul păstrării valorilor iniţiale, cu concluzia

că la variaţii ale valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru

19

rezultatele finale. Acest fundament al Teoriei Haosului se exprimă

spectacular prin observarea “efectului butterfly”: într-un loc de pe Terra

un fluture bate din aripi şi provoacă în partea opusă un uragan! Este

modelul matematic de înţelegere al fenomenelor sociale, financiare,

meteorologice.

– Eclesiastul 9,11: “Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că

nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei

pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi

de împrejurări.”

– Psalmii 33,16: “Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea

puterii izbaveşte pe viteaz…”

★ Teoria jocurilor. Când există alternative, probabilitatea unui compromis

este mai mare decât a unui eşec.

– Matei 5,25-26: “Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme

eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului,

judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.

Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă

bănuţ.”

– Judecatori 16,15-21: “Ea i-a zis: Cum poţi spune: Te iubesc!, când

inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu

mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare. Fiindcă ea îl necăjea şi-l

chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de

moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: Briciul n-a trecut

peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii

mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.

Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme

pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: Suiţi-vă de data aceasta, căci

mi-a deschis toată inima lui. Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au

adus argintul în mâini. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om,

a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l

slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta,

Samson! Şi el s-a trezit din somn şi a zis: Voi face ca şi mai înainte şi mă

voi scutura. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi

i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă.

El învârtea la râşniţă în temniţă.”

★ Tabelul lui Mendeleev (întocmit de celebrul chimist în 1869) a

clasificat cele 92 elemente chimice cunoscute până atunci în coloane ce

pun în evidenţă grupuri de elemente cu proprietăţi chimice asemănătoare,

în ordine crescătoare a maselor atomilor, lăsând locuri goale pentru

elemente cărora le-a prevăzut proprietăţile chimice şi care urmau să fie

descoperite sau sintetizate (elementele trans-uraniene). Teoria cuantică a

atomului a explicat acest tabel ce cuprinde 123 de elemente pe baza

caracteristicilor chimice prezumate. În plan metafizic, Dumnezeu

20

anticipează şi caracterele oamenilor.

– Genesa 18,19: “Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui

şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine,

pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”

★ Complexitatea unui ansamblu depinde mai mult de natura

interconexiunilor elementelor decât de proprietăţile acestora luate izolat,

pentru că integrarea organică se deosebeşte de suma aritmetică. Astfel, în

chimie, dacă ştim totul despre Natriu şi despre Clor, descoperim alte

proprietăţi la clorura de sodiu (NaCl) şi observăm că apa (H20) este

absolut altceva decăt gazele Hidrogen şi Oxigen. În societate, o femeie şi

un bărbat constituie altă entitate decât o femeie cu un bărbat şi o populaţie

este altceva decât un popor, căci o mulţime de oameni poate să se

comporte total diferit şi opus fiecăruia din membrii ei, fiind un alt subiect

de drept.

– Eclesiastul 4,9: “Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai

bună pentru munca lor.”

– Matei 18,20: “Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu,

sunt şi Eu în mijlocul lor.”

– Faptele Apostolilor 14,4: “Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu

iudeii, alţii cu apostolii.”

– Matei 19,5: şi a zis: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi

se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup?”

★ Reglarea în valori infinitezimale a celor patru forţe fundamentale,

condiţionează existenţa Universului în toate formele de organizare a

materiei. Astfel: gravitaţia =1 guvernează relaţiile dintre corpurile cereşti

mari şi face posibilă nucleosinteza, elementele chimice, consistenţa

cosmică; forţa tare =1038 leagă particulele nucleare, ţine protonii în

atomi; forţa electromagnetică =1036 guvernează relaţiile dintre particulele

intra şi extra-atomice, face protonii să se respingă, făcând posibilă starea

de agregare solidă, atomii şi reacţiile chimice; forţa slabă =1025, face

posibilă radioactivitatea. Dacă luăm în considerare raza de acţiune extrem

de diferită a acestor forţe, suntem în prezenţa unei combinaţii precise de

şase numere (fiecare din ele exprimate valoric pe o scală de la 1 la 38 !!!),

a căror fină calibrare condiţionează viaţa inteligentă, şi-L impun pe

Dumnezeu ca Proiectant perfect. Acesta este principiul antropic.

Stephen Hawking, cel mai îndărădnic ateu au secolului XXI scria în

celebra “Scurtă istorie a timpului” că “Universul este atât de fin calibrat

pentru a face posibilă viaţa inteligentă, încât întrebările de natură

religioasă vin în mod firesc.”

– Psalmii 147,4-5: “El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.

Mare este Domnul nostru, şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este

fără margini.”

– Isaia 40,26: “… Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după

21

număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e

puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.”

– Romani 1,3: “El (Fiul), care este oglindirea slavei Lui (Dumnezeu), şi

întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii

Lui…”

★ Unitatea lumii vii, a legilor Pământului şi cerurilor decurge din

universalitatea primelor două legi ale termodinamicii (legea transformării

şi conservării) şi a proprietăţilor elementelor din tabelul lui Mendeleev cât

şi din universalitatea principiului nedeterminării demonstrat în fizica

cuantică prin experimentul cu două fante şi experimentul cu particulele

gemene. Întrucât între observator şi observat, ca părţi ale aceluiaşi

experiment, nu există separare, Universul este un întreg numitor (Nick

Herber, “Quantum Reality: Beyond The New Physics, New York,

Doubleday, Anchor Books, 1985). Există similitudini în modurile de

manifestare a materiei (ex: forma de spirală a galaxiilor, talazurilor,

cochiliei melcilor, inflorescenţelor, etc.) iar natura oferă aceleaşi soluţii la

aceleaşi probleme.

– Iov 38,33: “Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îţi orânduieşti stăpânirea pe

Pământ?”

– Psalm 148,6: “El le-a dat legi şi nu le va călca.”

– Psalm 119,90-91: “Tu ai întemeiat Pământul şi el rămâne tare. După

legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile îţi sunt supuse.”

– Ieremia 33,25: “Aşa vorbeşte Domnul: Dacă n-am făcut legământul

Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale

Pământului…”

★ Informația este considerată ca “factor ontologic primordial, ce stă la

originea Universului, împreună cu materia și energia” (Wikipedia),

“componentă intrinsecă a tuturor sistemelor fizice”, “expresie a

organizării energiei și materiei în evoluția Universului.” (Tom Stonier -

“Information And The Internal Structure Of The Universe” – 1990).

Experimentul lui Alain Aspect (1982 – Institutul de Optică Orsay) privind

polarizarea fotonilor corelaţi şi experimentul lui Nicolas Gisin (1997 –

Universitatea Geneva) privind fotonii corelaţi au dovedit că informaţia

este o realitate obiectivă. “Informaţia este informaţie – nici materie şi nici

energie.” – constata Norbert Wiener. Evidenţiindu-i caracterul obiectiv,

Claude Shannon (“A Mathematical Theory of Communications”- 1948), a

considerat-o ca o reflectare naturală a structurii și ordonării lumii reale,

total independentă de emiţător şi de receptor, un termen ce desemnează o

mărime intuitivă măsurabilă matematic la fel ca orice mărime fizică

precum masa şi energia. Informaţia are o existenţă abstractă şi nematerială

ce se reflectă în stări, semnale, etc., fiind un element esenţial în procesul

cognitiv. Informaţia este un cuvânt polisemantic cu multe înţelesuri în

limbajul comun, dar este definit şi ca termen, concept, proces cu

22

fenomenologie specifică. În esenţă, informaţia înseamnă inteligenţă şi

involvă o cauză inteligentă. Deoarece originea informaţiei nu a fost

descoperită ştiinţific, şi nu s-a putut demonstra nici dacă şi cum s-a produs

trecerea de la materia anorganică la materia organică, cercetările din

ştiinţa biologiei (care a constatat că informaţiile din ADN depăşesc toate

tehnologiile actuale), psihologie, ştiinţa cogniţiei, robotică, inteligenţă

artificială, etc., se află în impas; de aceea, comunitatea ştiinţifică caută să

elaboreze o teorie a informaţiei unică, general valabilă.

– Proverbe 8,22-30: “Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,

înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie,

înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când

încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost nascută

înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici

pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a

întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa

adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele

adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca

Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă

El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui…”

– Genesa 1,24-25: “Dumnezeu a zis: Să dea pământul vieţuitoare după

soiul lor, vite, reptile şi animale sălbatice după soiul lor. Şi aşa a fost.

Dumnezeu a făcut animalele sălbatice după soiul lor, vitele după soiul lor

şi toate reptilele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau

bune.” (Sintagma “după soiul” lor este repetată de 9 ori în capitolul 1 din

Genesa, afirmând că viaţa nu provine din materie, ci este materie plus

informaţie.)

– Luca 1,37: “Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de

putere.”

– 1 Tesaloniceni 5,23: “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe

deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi,

fără pată, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (Duhul şi sufletul nu

au natură materială şi nu provin din aceasta.)

– Evrei 3,4: “Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit

toate lucrurile este Dumnezeu.”

II. CATEGORIA: COSMOGONIE, COSMOLOGIE

★ Universul a avut un început (a se vedea Teoria Big Bang şi Teoria

Borde-Guth-Vilenkin). Genesa primului atom (format din quarcuri,

subparticule fundamentale cu sarcină electronică pozitivă ce se resping

reciproc) a necesitat crearea forţei nucleare tari (strong force) cu valoare

de 1038, dar cu raza de acţiune limitată la o trilionime de milimetru (spre

a strânge quarcii unul lângă altul), dar şi a forţei nucleare slabe (weak

23

force) cu valoare de 1025 şi cu o rază de acţiune mai mare pentru ca

materialul să nu-şi piardă consistenţa nici în metale radioactive (dacă era

mai mică) şi nici în izotopi radioactivi (dacă ar fi fost mai mare). Deci

dacă materia nu ar fi avut un început, rezultatul interacţiunii acestor forţe

ar fi fost că izotopii ar fi “picurat” tot ce nu se putea ţine în nucleu,

pierzându-şi consistenţa.

(Aşa-numita “particulă a lui Dumnezeu”, a fost ulterior identificată prin

calcule matematice de fizicianul Tom Kibble, profesor emerit la Imperial

College – Londra).

– Genesa 1,1: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi Pământul.”

– Genesa 2,4: “Iată istoria cerurilor şi a Pământului, când au fost făcute.”

– Isaia 42,5: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-

a întins, care a întins Pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l

locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el.”

– Proverbe 8,26: “… când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici

cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.”

★ Universul a fost creat din ceva invizibil. Este postulatul de bază al

fizicii cuantice, care evidenţiază câmpul electromagnetic ca fundament a

tot ce există. Forţa electromagnetică are o valoare de 1036 în raport cu

gravitaţia şi o rază de acţiune infinită; ea determină respingerea reciprocă

a protonilor şi face ca obiectele să fie consistente, solide.

Pe această aserţiune se întemeiază şi noile teorii ale stringurilor, respectiv

superstringurilor, ce încearcă explicaţii unitare a “totului”, incluzând

fizica clasică, fizica relativistă şi fizica cuantică. Însă teoria stringurilor

precum şi cea a multiversului (propusă de Stephen Hawking, ca

alternativă la explicaţia biblică) deşi sunt considerate valabile din punct de

vedere ştiinţific, nu întrunesc “criteriul falsicabilităţii” stabilit de Karl

Popper întrucât “nu pot fi observate în mod direct” (opinia cosmologului

Sean Carrol, citată de G. Ellis si J. Siek în articolul Scientific Method;

Defend the Integrity of Phisycs, publicată în revista Nature 2014)

– Evrei 11,3: “Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul

lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

★ Universul a fost creat prin explozia unei particule elementare primare

(Teoria Big Bang). La inceputul secolului XX era răspândită prejudecata

că Universul este omogen şi izotrop, fără început şi fără sfărşit,

excluzându-se şi Creaţia şi Creatorul. Pentru că Einstein dovedise prin

Teoria Generalizată a Relativităţii că spaţiul şi timpul se pot dilata în

funcţie de masă, monseniorul belgian Georges Lemaître a demonstrat

matematic că Universul a fost creat prin explozie, în “ziua fără ieri”,

momentul 1043 (denumit “zidul Planck”) a unui atom primordial în care

era concentrată întreaga materie şi energie (iar de atunci se află în

continuă expansiune).

Cu jumătate de secol înainte de Lemaître, Eminescu anticipase în

24

“Scrisoarea I: “Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, /

E stăpânul fără margini peste marginile lumii…/ De-atunci negura eternă

se desface în făşii,/ De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…/ De

atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure văi de chaos

pe cărări necunoscute / Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,/ Sunt

atrase în viaţă de un dor nemărginit.” Aplaudată de Einstein in 1933 şi

larg acceptată de comunitatea ştiinţifică, inclusiv în zilele noastre, teoria a

fost confirmată în 1965 prin descoperirea radiaţiei cosmice de fond, de

către două echipe diferite de astronomi de la Observatorul

Berkeley/California şi reconfirmată în 1998 prin constatarea accelerării

vitezei de îndepărtare una de alta a două supernove (rata de expansiune a

Universului). Lemaître afirmase de nenumărate ori că “nu există conflict

între religie şi ştiinţă”.

– Proverbele 8,26: “… cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.” Sau, după

alte traduceri, “… cel dintâi atom din pulberea lumii.”

★ Radiaţia cosmică de fond a fost postulată în deceniul al cincilea al

secolului trecut de către matematicianul şi fizicianul George Gamow drept

test irefragabil al Teoriei Big Bang: explozia unui atom original (“cea

dintâi fărâmă din pulberea lumii” – Proverbe 8,26) a determinat

expansiunea Universului cu o viteză fabuloasă, astfel că din lumina

primordială albă, prin deplasarea spre roşu şi dincolo de roşu a spectrului

electromagnetic (“efectul Doppler”), trebuie să fi rămas în Univers

interferenţe de microunde. În 1965, studiind microundele ultrasensibile

criogene destinate observaţiilor radioastronomice folosite la contrucţia

unor mari antene/receptori, Arno Penzias, Robert Wilson şi Piotr Kapitsa

de la Bell Laboratories Holmdel/New Jersey, au descoperit întâmplător

zgomote de fond difuze izotrope ce umplu spaţiul în toate direcţiile,

pornind de la Big Bang. Această radiaţie de fond a Universului se simte şi

astăzi când stă televizorul deschis “pe purici” sau la schimbarea postului

de radio.

– Pslamii 19,1-4: “Cerurile spun slavă lui Dumnezeu, şi întinderea lor



sunet să fie auzit: dar răsunetul lor strabate tot pământul, şi glasul lor

merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.”

– Romani: 1,20: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui

veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi

cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot

dezvinovăţi;”

– Iov 38,19: “Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi

întunericul unde îşi are locuinţa?”

★ Universul are limite în spaţiu. (Conform “paradoxului nopţii”/Olbers,

dacă Universul ar fi infinit în spaţiu, cerul ar trebui să fie alb). Într-un

25

Univers nesfârşit, fenomenul expansiunii ar fi imposibil şi de neconceput,

însă el este confirmat de aşa numitul “efect Doppler” sau “deplasarea spre

roşu” şi de observaţiile astronomului Edwin Hubble prin telescoape

performante: la limitele Universului vizibil galaxiile se depărtează în

raport direct cu distanţa lor, cu viteze apropiate de viteza luminii, spaţiul

dilatându-se cu super viteză (în expresie biblică “a întins cerurile”).

– Matei 24,31: “El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor

aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până

la cealaltă.”

– Marcu 13,27: “Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi

din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea

cerului.”

★ Creaţia materiei şi energiei în Univers a luat sfârşit (prima lege a

Termodinamicii). Întreaga cantitate de materie/energie era concentrată în

atomul primordial ce a explodat la Big Bang în momentul 1043 (zidul lui

Planck), generând expansiunea spaţiului la viteze apropiate de viteza

luminii. De atunci, totul se transformă. Aceasta, împreună cu legea

entropiei, sunt cele mai generale legi ale fizicii, acceptate ca fundamente

ale fizicii moderne şi au fost enunţate de William Thomson (lord Kelvin)

în ultimul deceniu al secolului XIX, cu patru decenii anterior formulării

Teoriei Big Bang. Singurele excepţii de la universalitatea primei legi a

termodinamicii sunt actele individuale de creaţie de materie/energie

relatate în Biblie, mai ales în activitatea Domnului Isus Hristos,

cunoscutele “minuni”.

– Genesa 2,2-3: “În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care

o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o

făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în

ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.”

– Exod 20,11: “Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, Pământul şi

marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a

binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”

– Evrei 4,3: “… lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea

lumii…”

★ Universul se va stinge (a doua lege a Termodinamicii; entropia

maximă). “Moartea termică a Universului” este o teorie arhicunoscută.

Viziunile ştiinţifice explicite privitoare la sistemul nostru solar, Pămantul

şi viaţa de pe el, ipotezele şi scenariile se polarizeaza pe varianta focului

(ex: George Gamow, O stea numita Soare) fie prin îngheţ (ex: Alphonse

Berget, Viaţa şi moartea globului). Biblia afirmă că legea entropiei are un

caracter istoric iar după încetarea exerciţiului ei, Dumnezeu va face

“ceruri noi şi un pământ nou.” (Isaia 65,17: “Căci iată, Eu fac ceruri noi şi

un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile

trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.”).

26

– Psalmii 102,25-27: “Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile

sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor

învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba…”

– 2 Petru 3,10-12: “Cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor

topi de mare căldură şi Pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

– Evrei 1,10-12: “La început, Tu Doamne, ai întemeiat Pământul; şi

cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se

vor învechi ca o haină…”

– Isaia 51,6: “Căci cerurile vor pieri ca un fum, Pământul se va preface în

trenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor pieri ca nişte muşte…”

– Ioel 2,10: “… se zguduie cerurile, Soarele şi Luna se întunecă, şi stelele

îşi pierd lumina.”

– Matei 24,35: “Cerul şi Pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor

trece.”

– Apocalipsa 21,1: “Apoi am văzut un cer nou şi un Pământ nou; pentru

că cerul şi Pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.”

★ Universul şi fiinţele raţionale existau înainte de crearea Pământului. În

limbaj comun şi literatură SF, aceste fiinţe sunt numite “extratereştrii”.

Sute de texte biblice folosesc apelativele “îngeri” şi “fiii Lui Dumnezeu”,

afirmând că numărul lor este incomensurabil şi că au natură spirituală şi

rolul de a servi Lui Dumnezeu. Unul din ei, Lucifer (Satana), urmărind a

depăşi condiţia de fiinţă creeată şi tinzând la uzurparea unui status

inaccesibil constitutiv şi aptitudinar, a contestat guvernarea şi ordinea

ontologică, s-a aliat cu alţi îngeri şi a înselat prototipurile umane,

inducând în Univers legea entropiei. În urma conflictului deschis cu

Dumnezeu şi cu îngerii fideli Cauzei Sale, acţiunea acestui grup a fost

limitată spre a se evidenţia şi stopa efectele ei distructive. Biblia asigură

că după nimicirea acestui grup generator de dezordine şi ostil vieţii,

exerciţiul legii entropiei va înceta, şi că, paralel cu opera de Salvare a

oamenilor (pe acelaşi criteriu al credinţei şi ascultării la care protopărinţii

noştrii au “căzut”), Dumnezeu va aduce în fiinţă o nouă Creaţie, o

Împărăţie eternă a Dragostei.

– Evrei 12,22: “Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea

Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea

în sărbătoare a îngerilor…”

– Iov 2,1-2: “Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea

Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea

Domnului. Domnul a zis Satanei: De unde vii? Şi Satana a răspuns

Domnului: De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am

făcut-o pe el.”

– Ezechiel 28,1-19: “Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului,

spune voievodului Tirului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că ţi

s-a îngâmfat inima şi ai zis: Eu sunt Dumnezeu şi şed pe scaunul de

27

domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor, măcar că nu eşti decât om, şi

nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu. Iată că

eşti mai înţelept decât Daniel, nicio taină nu este ascunsă de tine; prin

înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere şi ţi-ai grămădit aur şi argint

în vistieriile tale; prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit

bogăţiile, şi prin bogăţiile tale, inima ţi s-a îngâmfat foarte mult. De aceea,

aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi

Dumnezeu, iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai

asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii

tale strălucitoare şi-ţi vor pângări frumuseţea. Te vor arunca în groapă, şi

vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor. Vei mai

zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: Sunt Dumnezeu, măcar că eşti om, şi

nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide? Vei muri de moartea celor

netăiaţi împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul

Dumnezeu. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, fă un

cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul

Dumnezeu: Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de

înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui

Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu

topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu

smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru

ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te

pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul

pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai

fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea

negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat

de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din

mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina

frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te

arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor

tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea

scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe

pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între

popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi

niciodată!”

– Apocalipsa 12,7-9: “Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-

au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au

putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare,

şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga

lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi

îngerii lui.”

– Daniel 7,10: “Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de

slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a

28

ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.”

– Apocalipsa 5,11: “M-am uitat, şi, împrejurul scaunului de domnie, în

jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri.

Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.”

– Iov 38,4-7: “Unde erai tu, când am întemeiat Pământul? Spune, dacă ai

pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de

măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra

din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de

bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”

★ Timpul a avut un început. Cosmolgia aristotelică a impus ideea unui

Univers fără început şi fără sfârşit, iar fizica clasică (prin Isaac Newton)

acreditase conceptul veşniciei timpului într-un spaţiu infinit absolut. Deşi

limbajul biblic e relativist, iar sfântul Augustin spunea că atunci când a

creat lumea, Dumnezeu a creat şi timpul, Biserica a cultivat convingerea

că însăşi Creaţia a avut loc într-un spaţiu şi timp preexistent. La începutul

secolului XX, Arthur Eddington a inventat termenul “săgeata timpului”,

ce punea în discuţie începutul lumii. Prin Teoria Relativităţii, Einstein a

dovedit ca spaţiul şi timpul se pot dilata şi contracta în funcţie de viteză şi

masă, însă existenţa energiei invizibile mai puternice decât gravitaţia

însumată a maselor corpurilor din Univers îi provoacă o expansiune

continuă ce a început prin Big Bang. Deci, timpul a avut un început. Acest

moment indivizibil a fost calculat de Max Plank la secunda 1043, anterior

acestui “zid”, orice entitate materială fiind lipsită de sens.

– Evrei 1,2: “La sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a

pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile…”

– 2 Timotei 1,9: “El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru

faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în

Hristos Isus, înainte de veşnicii.”

– Tit 1,2: “În nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de

Dumnezeu…”

– 1 Corinteni 2,7: “Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea

tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră,

mai înainte de veci.”

– Iov 38,4-7: “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai

pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de

măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra

din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de

bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”

★ Timpul nu este absolut, ci relativ. (El nu este independent de spaţiu).

Viteza luminii reprezintă sistemul de referinţă absolut al mişcării

corpurilor. Accelerarea mişcării unui obiect la viteze apropiate de aceasta,

deformează relaţia spaţiu-timp, în sensul că spaţiul se contractă, iar timpul

se dilată până se opreşte. Deci, ceasurile merg diferit în diferite părţi ale

29

Universului (funcţie de gravitaţie). Cunoscutul “paradox al timpului” a

fost experimentat în Martie 2015 de astronauţii americani Scott şi Mark

Kelly, fraţi gemeni, în care unul a zburat în spaţiul extraatmosferic, iar

celălalt a rămas la sol; în pricipal, s-au urmărit efectele asupra ADN-ului.

– Psalmul 90,4: “Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a

trecut, şi ca o strajă de noapte.”

– 2 Petru 3,8: “… pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani

sunt ca o zi.”

– Iov 26,6: “… înaintea Lui locuinţa morţilor este goală…”

★ Timpul şi lumina, cerurile şi Pământul, au fost create înainte de facerea

Soarelui şi Lunii ca sisteme de referinţă pentru măsurarea timpului. Zilele

Creaţiei nu sunt egale între ele. Nu există sistem de referință privilegiat

(absolut, invariabil, constant) ci relativ la fiecare observator. Toate

măsurătorile din orice sistem de referință sunt corecte (Teoria

Relativităţii). În sistemul nostru solar, Soarele determină durata zilelor şi

anilor pe toate planetele. (Pe Pământ ziua are 24 ore, pe planeta Venus o

zi are 5832 ore, adică 243 zile pământene, iar pe planeta Saturn ziua are

10,65 ore, adică 0,44 zile pământene. Pe Pământ anul are aprox. 365 de

zile, pe Venus un an are 224,7 zile pământene, iar pe Saturn un an are

29,4 ani pământeni).

– Genesa 1,1-19: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi

Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Să fie

lumină! Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi

Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi,

iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o

dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis: Să fie o întindere

între ape, şi ea să despartă apele de ape. Şi Dumnezeu a făcut întinderea,

şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt

deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel,

a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului

şi să se arate uscatul! Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar

grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era

bun. Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă,

pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa

lor pe pământ. Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă

după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul

lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi

apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. Dumnezeu a zis: Să fie

nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să

fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de

luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul. Şi aşa a fost.

30

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai

mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească

noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să

lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina

de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o

seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.”

★ Spaţiul nu este o entitate absolută şi independentă, un recipient

omogen. El nu este independent de timp. Spaţiul este înfăşurat ca o

spirală, în jurul aşa ziselor găuri negre. Curbarea spaţiului-timpului,

consecinţă a Teoriei Generale a Relativităţii, emisă în 1915 de Albert

Einstein, a fost confirmată de Eddington în timpul eclipsei totale din

1919. Conform TGR, corpurile masive aflate în mişcare de rotaţie produc

şi “răsucirea” spaţiul-timpului. Misiunea Gravity Probe B (2004 – 2011)

ce a cheltuit peste 750 milioane de dolari, a măsurat această “răsucire” cu

ajutorul unui satelit extrem de sofisticat, reconfirmând strălucit şi acest

postulat al Teoriei Generale a Relativităţii.

– Apocalipsa 6,14: “… Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o fac

sul.”

– Isaia 34,4: “… cerurile sunt făcute sul, ca o carte…”

– Evrei 1,10,12: “… La început, Tu, Doamne ai întemeiat Pământul, şi

cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale… le vei face sul ca pe o manta, şi vor

fi schimbate;”

★ Găurile negre sunt locuri aflate în centrul galaxiilor, a căror gravitaţie

este atât de mare încât lumina nu se mai propagă, timpul se opreşte, şi

toate legile fizice colapsează. Spatiul/timpul s-a înfăşurat ca un sul de

hârtie în jurul unei mase stelare atât de concentrate încât nu mai este

spaţiu între nucleele atomilor. Aceste zone sunt separate de spaţiul şi

timpul din Univers, existenţa lor fiind dedusă teoretic pe temeiul Teoriei

Relativităţii lui Einstein, apoi observata prin telescop de astronomul

Hubble. Acesta a anunţat în 1925 că Universul este format din aglomerări

(ciorchini) de stele grupate în formă de spirală sau elipsă ce gravitează în

jurul unei găuri negre şi a numit aceste grupări “galaxii”. Quasarul este o

galaxie activă ce are în centru o gaură neagră supermasivă (până în

prezent, au fost identificaţi peste 200.000 quasari). Astronomii au

descoperit în centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, o gaură neagră a cărei

masă echivalează cu 4,1 miliarde de mase solare. Cea mai mare gaură

neagră descoperită până acum are o masă de 400 de miliarde de mase

solare. În zilele noastre, matematicianul Stephen Hawking a construit mai

multe modele teoretice ale găurilor negre şi observând că, în ciuda opririi

timpului şi a colapsului legilor fizicii, informaţia se păstrează, a

concluzionat: “Este greu să eviţi o referire la Dumnezeu atunci când

vorbeşti despre găurile negre”.

– Iov 26,7: “El întinde miazănoaptea asupra golului…”

31

– 1 Corinteni 1,28: “Dumnezeu a ales lucrurile care nu sunt…”

– Romani 4,17: “El cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.”

– Daniel 2,22: “El ştie ce este în întuneric.”

★ Având trei dimensiuni spaţiale şi una temporală, Universul poate fi

înţeles adecvat doar considerat cvadridimensional, distanţele cosmice

măsurandu-se în unităţi de timp. S-a estimat că în fiecare cub de spaţiu

cosmic cu dimensiunea de 20 milioane de ani lumină (etalonul fiind de

300.000 km/s) încap 100 de galaxii. Galaxia Calea Lactee cu dimensiunea

de 100.000 x 10.000 ani lumină cuprinde peste 150 miliarde de stele. Una

din acestea, Soarele, este situată la periferia ei în braţul Orion la 33.000

ani lumina de centrul ei, în jurul căreia face o rotaţie completă în 200

milioane ani. Pamântul are o masă de 230.000 ori mai mică şi un volum

de 1.3012 x 106 ori mai mic decât al Soarelui, în jurul căreia face o rotaţie

completă într-un an de zile.

– Iov 38,6-7: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui (Pământului)? Sau cine i-a

pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în

cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de

veselie?”

– Iov 9-9: “El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele şi stelele

din ţinuturile de miazăzi.”

– Iov 38,31-33: “Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi

frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi

tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui? Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi

orânduieşti stăpânirea pe Pământ? Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să

chemi să te acopere râuri de ape? Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece?

Îţi zic ele: Iată-ne?”

★ Constitutivă Universului deopotrivă cu timpul şi spaţiul

(materie/energie), informaţia este intrinsecă continuumului

qvadridimensional definit de Einstein; caracterul ei obiectiv impune

continuumul qvintidimensional şi extensia echivalenţei masă/energie.

Infomaticianul român Gheorghe Păun a formulat pentru prima dată

această asumpţie: întrucât “la început a fost Cuvântul şi exista o

posibilitate de trecere de la masă la energie, de ce nu ar exista o formulă

similară celei a lui Einstein care să facă trecerea între oricare dintre aceste

elemente ale triadei informaţiei? Am face atomi din biţi, nuci din numere,

şuruburi din poeme sau invers. Şi Big Bang-ul se aşează bine în schema

asta, că altfel decât informaţional nu se poate pricepe cum putea sta

întregul Univers într-un punct.”

– Ioan 1,1-3: “La inceput era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi

Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile

au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”

– Matei 8,8; 19,26; 24,35: “Doamne, a răspuns sutaşul, nu sunt vrednic să

intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi

32

tămăduit. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: La oameni lucrul acesta este

cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. Cerul şi

pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

– Ieremia 32,17; 51,15: “Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut

cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic

nu este de mirat din partea Ta. El a facut pământul cu puterea Lui, a

întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.”

– Evrei 1,3 pp: “El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui

şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui.”

– Coloseni 1,17: “El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin

El.”

– Isaia 40,26: “Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste

lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le

cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu

lipseşte.”

– 1 Petru 1,25: “dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este

Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”

– Marcu 5,30: “Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi,

întorcându-Se spre mulţime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?”

– Luca 1, 37: “Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de

putere.”

★ Lucrurile care “nu sunt”, au existenţă. Materia neagră, invizibilă,

antimateria explică de ce galaxiile stau împreună în ciuda distanţelor

dintre ele. Aceasta este dovedită prin observarea curburilor neeuclidiene a

razelor de lumină, prin telescopul Hubble. Ea nici nu absoarbe şi nici nu

reflectă lumina, determinând spaţiul să se curbeze şi îl împiedică să

implodeze sub propria greutate. Analiza spectrală arată că materia şi

energia invizibilă ocupă împreună cca. 95,1% din Univers şi sunt formate

din aglomerări (nori) de Hidrogen şi spaţii goale (vidul cosmic), restul de

4,9% fiind format din corpuri cereşti alcătuite din aşa zisele metale grele.

Realitatea moleculară şi atomică camuflează structuri de particule

elementare bazate pe quarci sau gluoni. În esenţă, obiectele solide sunt

spaţii vide în care se mişcă pachete de unde. De fapt, la lovirea pietrei cu

ciocanul, vidul format din atomii de fier colizionează cu alt complex de

spaţii goale a unor atomi de Siliciu alcătuiţi tot din nuclee compuse din

protoni şi neutroni. Orbitele electronilor depăşesc mult contururile solide

(şi vizibile) ale ciocanului şi pietrei astfel că existenţa lor se petrece şi

acolo unde aceste obiecte “nu sunt”.

– 1 Corinteni 1,28: “Dumnezeu a ales lucrurile care nu sunt…”

– Romani 4,17: “El cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.”

★ Universul este observabil vizual. În ultimul secol s-au dezvoltat tehnici

de observare de mare precizie ce fundamentează o viziune cosmologică

consonantă cu textele biblice. Astfel, telescopul observatorului de pe

33

muntele Wilson (1917), introducerea telescoapelor radio (1940), a

telescoapelor pe bază de raze X (1949), a telescoapelor pe bază de raze

ultraviolete (1968), a celor ce folosesc raze infraroşii (1983) şi lansarea

Telescopului Spaţial Hubble (1990) au confirmat vastitatea Universului:

cea mai îndepărtată galaxie se află la treisprezece miliarde ani lumină faţă

de Pământ, iar numărul acestora depaşeşte 100 miliarde şi conţin fiecare

sute de miliarde de stele.

– Genesa 15,5: “Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: Uită-te spre cer şi

numără stelele, dacă poţi să le numeri. Şi i-a zis: Aşa va fi sămânţa ta.”

– Psalmii 147,4: “El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate.”




lipseşte.”

★ Universul este în continuă expansiune, de aceea nu implodează sub

propria greutate. Bazat pe Teoria Relativităţii Generale, Einstein a

postulat existenţa energiei invizibile, numită constantă universală, care

ocupă 69,2% din Univers, provocându-i continuă dilatare cu o viteză

apropiată de viteza luminii. În 1868, astronomul William Huggins a

descoperit că lumina provenită de la unele stele se deplasează spre

lungimi de undă mai mari (“deplasarea spre roşu”/efectul Doppler). Prin

Teoria Relativităţii Generale (1915), Albert Einstein a postulat începutul

şi expansiunea spaţiului şi timpului. Pe temeiul “deplasării spre roşu”

astronomul Vesto Slipher a observat că cele mai multe nebuloase se

depărtează de Calea Lactee, apoi (1929) Edwin Hubble a statuat că, cu cât

e mai mare distanţa faţă de Terra a unui obiect, cu atât e mai rapidă

“deplasarea spre roşu”; şapte decenii mai târziu, s-a constatat că galaxiile

se îndepărtează unele de altele cu 256.000 Km la fiecare 3,3 miliarde

ani/lumină.

– Iov 9,8: “Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.”

– Psalmii 104,2: “Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile

ca un cort.”

– Isaia 40,22: “El stă deasupra cercului Pământului, şi locuitorii lui sunt

ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le

lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.”




– Isaia 45,12: “Eu am făcut Pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu

mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor.”

– Ieremia 10,12: “Dar El a făcut Pământul prin puterea Lui, a întemeiat

lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.”

– Zaharia 12,1: “Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat

34

Pământul…”

– Ioan 5,17: “Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez.”

★ Prima realitate fizică creată a fost lumina şi legile luminii. Lumina a

fost creată înaintea Soarelui şi altor astre.

– Genesa 1,3-5, 14-19: “Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de

întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi…

Dumnezeu a zis: Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să

despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile,

zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să

lumineze pământul. Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari

luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi

luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să

stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu

a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o

dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.”

– Psalmul 74,16: “Tu ai făcut lumina şi soarele.”

– Isaia 45,7: “Eu întocmesc lumina…”

★ Lumina este şi undă şi corpuscul. Fizica clasică a considerat lumina,

partea invizibilă a câmpului electromagnetic, ca fiind o undă ce poate fi

emisă de un obiect la orice lungime de undă şi în orice cantitate. La

începutul secolului XX, studiul fenomenului foto-electric (teorie prin care

Einstein a dovedit că există energie şi mişcare fără materie) a arătat că

energia electronilor nu este legată de intensitatea, ci de culoarea luminii.

Pe baza propunerii lui Max Planck că lumina este “picurată” în pachete

conţinând cantităţi de energie exactă (cuante), Einstein a dovedit că

energia fiecarui electron vine de la o singură cuantă de lumină, iar undele

electromagnetice se transmit sub formă de cuante, deci lumina este

particulă şi undă în acelaşi timp, (fiind formată din particule – undă de

energie fără masă, numite fotoni). În sinteză, Niels Bohr conchidea :

“Contraria, non contradictoria sed, complenta sunt”. Natura duală a

luminii exprimă natura dublă a Domnului Iisus Hristos, deopotrivă

Dumnezeu şi om, singura Persoană din Univers, aparţinând Fizicii şi

Metafizicii, Istoriei şi Metaistoriei.

Viteza luminii a devenit sistem de referinţă absolut al mişcării corpurilor,

singura constantă universală.

– Ioan 8,12: “Isus a zis: Eu sunt Lumina lumii.”

– Mica 5,2: “Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile

de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste

Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele

veşniciei.”

35

– Ioan 1-10: “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi


au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În

El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric,

şi întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui

era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru

ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să

mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care

luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost

făcută prin El…”

– Ioan 1,14: “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har

şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava

Singurului născut din Tatăl.”

– Isaia 60,1: “… Iată lumina ta vine…”

– Iov 38,19-20: “Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi

întunericul unde îşi are locuinţa? Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor, şi

să cunoşti cărările locuinţei lor?”

– Iov 38,24: “Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie

vântul de răsărit pe pământ?”

★ Lumina (și nu spațiul sau timpul) reprezintă singura entitate fizică

constantă din Univers – este descoperirea centrală a Teoriei Relativității.

Astfel poate exista alternanţa zi-noapte (Dacă lumina s-ar propaga cu

viteză infinită, cerul nopţii ar fi luminos ca şi ziua, datorită luminii care ar

veni instantaneu de la alte stele în cantitate foarte mare).

– Ioan 8,12: “Isus a zis: Eu sunt Lumina lumii.”

– 1 Ioan 1,5: “Vestea pe care v-o propăvăduim este că Dumnezeu este

lumină.”

– Iacov 1,17: “Orice dar desăvârşit este de sus, de la Tatăl luminilor, în

care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”

– Psalmii 102,27: “Dar tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi”.

★ Lumina este independentă de reacţiile de fusiune nucleară generatoare

de energie din corpurile cereşti. Decizia O.N.U. ca anul 2015 să fie “Anul

International al Luminii” recunoaşte o mai mare conştientizare şi a

tehnologiilor bazate pe lumină pentru dezvoltarea sustenabilă, furnizarea

de soluţii pentru provocările globale din domeniile educaţiei, agriculturii,

sănătăţii, şi ratifică lumina sub cele mai diferite forme ca factor integrator

în ştiinţa secolului XXI. Despre laser s-a afirmat de la început, că “este o

soluţie care îşi caută problema”, pentru că “lumina a revoluţionat

medicina, comunicaţiile pe internet şi este un puternic element de legatură

între principalele aspecte culturale, economice şi politice ale societăţilor

globale” (comunicat al O.N.U).

– Isaia 60,19-20: “Nu Soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici Luna nu

te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi lumina ta pe vecie, şi

36

Dumnezeul tău va fi slava ta.”

– Apocalipsa 19,17: “Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în

Soare.”

– Apocalipsa 21,23: “Cetatea n-are trebuinţă nici de Soare, nici de Lună

ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este

Mielul.”

– Apocalipsa 22,5: “Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea

trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul

Dumnezeu îi va lumina.”

★ Lumina este spectrală (formă a radiaţiei electromagnetice cu lungime

de undă de 380-750 nm). Lumina vizibilă constituie o parte din spectrul

electromagnetic care cuprinde undele de energie mică, microundele,

lumina infraroşie, lumina vizibilă, lumina ultravioletă, razele X şi razele

Gamma. Experimentele interferenţei, difracţiei şi polarizării dovedesc

caracterul ondulatoriu al radiaţiei electromagnetice, însă efectul

fotoelectric (vezi Einstein) şi difuzia razei X (vezi Compton) probează

caracterul ei de particulă.

– Iov 38,19: “Unde este drumul care duce la lăcaşul luminii?”

– Iov 38,24: “Pe ce cale se împarte lumina?”

★ Întunericul este o realitate fizică, energia invizibilă care dilată

Universul, împiedicându-i implozia.

– Isaia 45,7: “Eu întocmesc lumina şi fac întunericul.”

– Daniel 2,22: “El ştie ce este în întuneric.”

– Psalmuii 139,12: “Iată că nici întunericul nu este întunecos pentru

Tine…”

– Iov 38,19: “Şi întunericul unde îşi are locuinţa?”

★ Nucleosinteza. Asocierea a doi quarci u şi a unui quark d a dat un

proton. Asocierea unui quark u cu doi quarci d a produs un neutron.

Combinarea a doi protoni cu doi neutroni a format un nucleu de heliu.

Trei nuclee de heliu, adică 6 protoni şi 6 neutroni au generat un nucleu de

carbon, iar acesta stă la baza unor combinaţii chimice de o diversitate

infinită. Aventura agregărilor ulterioare (după rigoarea valenţelor fiecărui

element) a conjugat proporţia cauză-efect cu disproporţia dintre natura

evenimentului combinaţiei chimice şi consecinţele antrenate, edificând un

Univers paradoxal, în care modelul matematic catastrofic al înţelegerii lui

este compatibil şi cu aleatoriul lumii intra-atomice şi cu determinismul

(cauzalitatea) realului macroscopic.

– Proverbe 8,26: “… când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici

cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.”

– Evrei 11,3: “Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul

lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

★ Universul, corpurile cereşti, Pământul şi viaţa au fost create într-o

anumită ordine. Universul a început prin explozia unei particule

37

elementare (Big Bang) şi de atunci se tot extinde. Pe măsură ce

temperatura Universului a scăzut, particulele elementare s-au combinat,

formând protoni şi neutroni, iar aceştia au format atomii. Materia aceasta

s-a aglomerat în stele, nucleosinteza a continuat şi s-au format galaxiile.

În jurul stelelor din generaţiile a doua şi a treia s-au format planetele, iar

pe cel puţin una din ele, Pământul, a apărut viaţa.

– Genesa 1,1-31, 2,1-4: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi

Pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era

întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu

a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era

bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit

lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a

fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis: Să fie o

întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape. Şi Dumnezeu a făcut

întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele

care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea

cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a

doua. Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul

cerului şi să se arate uscatul! Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul

pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul

acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă, iarba cu

sămanţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor si care să aibă în ei

sămânţa lor pe pământ. Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu

sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţă în ei,

după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o

seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. Dumnezeu a

zis: Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de

noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să

slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze Pământul. Şi

aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume:

luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai

mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în

întinderea cerului ca să lumineze Pământul, să stăpânească ziua şi noaptea

şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era

bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a

patra. Dumnezeu a zis: Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări

deasupra pământului pe întinderea cerului. Dumnezeu a făcut peştii cei

mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după

soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a

văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: Creşteţi,

înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe

pământ. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua

a cincea. Dumnezeu a zis: Să dea Pământul vieţuitoare după soiul lor,

38

vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor. Şi aşa a fost. Dumnezeu

a făcut fiarele pământului dupa soiul lor, vitele după soiul lor şi toate

târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea

Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste

vite, peste tot Pământul şi peste toate târâtoarele care se miscă pe Pământ.

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui

Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a facut. … Dumnezeu

S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară,

şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. Astfel au fost

sfârşite cerurile şi Pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea,

Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a

odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat

ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată

lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. Iată istoria cerurilor şi a

Pământului, când au fost făcute.”

– Psalmii 102,25: “Tu ai întemeiat în vechime Pământul, şi cerurile sunt

lucrarea mâinilor Tale.”

– Evrei 1,10: “La început, Tu Doamne ai întemeiat Pământul; şi cerurile

sunt lucrarea mâinilor Tale.”

– Isaia 40,21: “… Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea Pământului?”

★ Numărul stelelor este incomensurabil. După ce savanţii au estimat cu

ajutorul telescoapelor şi a sateliţilor de fotografiere că Universul are

aproximativ 100 de miliarde de galaxii ce conţin fiecare 200 de miliarde

de stele, celebrul astronom ateu Carl Sagan (1934-1996), a spus:

“Numărul total al stelelor din Univers este mai mare decât toate boabele

de nisip de pe toate plajele planetei Pământ.” (rev.Cosmos, pag.196),

adică mai mult de 2 triliarde de stele la fiecare locuitor al Terrei.

– Genesa 22,17: “Te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte

mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării;

şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.”

– Ieremia 33,22: “Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca

nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului

Meu David, şi pe Leviţii, care-Mi slujesc.”

★ Fiecare corp ceresc este unic, diferit de celelalte. Criteriul strălucirii

intrinseci permite clasificarea stelelor şi a altor corpuri cereşti datorită

temperaturii diferite de la suprafaţa lor. Diagrama astronomică

Herzsprung-Russel clasifică stelele în cinci grupe: 1- normale (sau

secvenţa principală), între care se află şi Soarele, pentru că îşi folosesc

constant combustibilul nuclear; 2- gigantele roşii, de o sută de ori mai

mari şi luminoase decât Soarele; 3- piticele albe, slab luminoase, de

mărimea Terrei (de un million de ori mai mici decât Soarele); 4-

variabilele cepheidiene, cu strălucire variabilă; 5- nove, ce explodează

39

violent, strălucind brusc de cincisprezece ori mai mult. Nucleosinteza

hidrogenului în heliu, în carbon şi în fier, trece stelele de la o clasificare la

alta, datorită proceselor de fisiune, sub influenţa masei şi a gravitaţiei.

Explozia supernovelor încheie fisiunea, apoi colapsul lor duce la

zdrobirea protonilor şi neutronilor, ele devenind pulsari (stele de neutron)

şi ulterior găuri negre. Prima gaură neagră a fost descoperită de astronomi

în 1994 de Telescopul Spaţial Hubble şi are masa cuprinsă între 2,5 – 3,5

miliarde mase solare, nu posedă dimensiuni, densitatea este infinită,

gravitaţia depaşeşte forţele nucleare, lumina nu o poate străbate.

– 1 Corinteni 15,41: “Alta este strălucirea Soarelui, alta strălucirea Lunii,

şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de

altă stea.”

★ Cerul atmosferic, cerul galactic şi metagalactic sunt noţiuni de

astrofizică ce desemnează spaţiile nesfârşite dintre corpurile Universului,

fiind echivalentul expresiilor biblice “cer”, “ceruri” şi “cerurile cerurilor.”

– Genesa 1,8: “Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi

apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.”

– Genesa 1,1: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”

– 1 Regi 8,27: “Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ?

Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin

Casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!”

– 2 Corinteni 12,2: “Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani,

a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost

fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).”

★ Pleiadele (Cloşca cu pui) şi Orionul sunt constelaţii şi nebuloase legate

gravitaţional. Proxima Centauri, cea mai apropiată stea, se situează la 4,2

ani lumină faţă de Pământ.

Aplicaţii pentru astronomie, identificarea stelelor, constelaţiilor,

planetelor:

https://play.google.com/(store/apps/details?id=com.lavadip.skeye).

– Iov 38,31: “Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile

Orionului?”

★ Soarele, Luna şi stelele sunt corpuri cereşti create de Dumnezeu cu

scopul de a fi luminători ai Pământului. Constanta solară desemnează

cantitatea de energie primită de la Soare pe un cm2 suprafată terestră îşi

are originea în reacţiile de fusiune nucleară ce corespund unei valori de

temperatură de 5.807°Kelvin şi o luminozitate de 3,86 x 1026 J/s/cm2.

Soarele produce într-o secundă 4 x 1023 ergi depăşind energia a 400

milioane de miliarde centrale nucleare medii, însă pe Terra ajunge doar a

doua miliardă parte din această energie. Fară energia solară nu ar exista

40

atmosferă şi nici viaţă. În lucrarea: “O planetă numită Pamânt” celebrul

savant G. Gamow arată că energia solară se produce prin fuziunea a patru

atomi de hidrogen într-unul de heliu într-o rată de 1.024 reacţii la fiecare

gram de materie solară. Această radiaţie electromagnetică ajunge până la

Pamânt în 8 minute 20 secunde, 47% din ea constituind-o razele

luminoase (restul fiind razele X, gama, ultraviolete şi razele infraroşii).

Soarele emite în spaţiul cosmic o enormă cantitate de energie: 5.316 x

1.027 calorii/minut, însă la limita superioară a atmosferei terestre ajung

doar 2 calorii/cm2/minut.

– Genesa 1,14-19: “Dumnezeu a zis: Să fie nişte luminători în întinderea

cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate

vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului,

ca să lumineze Pământul. Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari

luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi

luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze Pământul, să

stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu

a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o

dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.”

– Ieremia 31,35: “Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut Soarele să lumineze

ziua, care a rânduit Luna şi stelele să lumineze noaptea …”

★ Deşi se află în centrul sistemului solar, Soarele nu este staţionar, ci face

un circuit prin spaţiu. Mişcarea de rotaţie în jurul axei sale durează 27 zile

terestre. Perioada de revoluţie (anul galactic) cu o viteză de 250 km/s este

de 250 miliarde de ani.

– Psalmii 19,5-6: “Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,

se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al

cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;‟‟ (Acest text a fost în

mod frecvent greşit interpretat în sensul că ar afirma că Soarele se

învârteşte în jurul Pământului!!!)

★ Luna este singurul satelit natural al Pământului, are un volum cât un

sfert din acesta, şi un diametru de 3.476 km, învârtindu-se la o distanţă

medie de 384.403 km de el. Perioada de rotaţie in jurul axei proprii este

identică cu cea de revoluţie în jurul Pământului: 27 de zile, 7 ore şi 43 de

minute. Din cauza acestei sincronizări, de pe Pământ se vede doar o

singură faţă a Lunii, totdeauna aceeaşi. Cealaltă rămâne tot timpul cu

spatele la Pământ, e numită “partea întunecată a Lunii”, deşi este luminată

de Soare la fel de mult ca şi “partea luminată”; de pe acest satelit natural,

Terra se vede tot timpul în acelaşi loc. Luna nu are atmosferă şi de aceea

cerul ei este pururea negru, iar temperatura variază între –233°C şi

+123°C.

– Iov 31,26: “dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta

măreaţă.”

41

– Cântarea Cântărilor 6,10 up: “… se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna,

curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?”

★ Planetele din sistemul solar şi sateliţii lor naturali, au mişcări de rotaţie

în jurul propriilor axe (având ca efect alternanţa zi/noapte) şi mişcări de

revoluţie pe orbite eliptice determinate (având ca efect succesiunea

anotimpurilor), precum are Soarele în galaxie; stelele au aceleaşi tipuri de

mişcări pe orbite nedeterminate.

– Ieremia 31,35-36: “Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să

lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care

întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul

oştirilor: Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi

neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

– Iov 38,33: “Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe

pământ?”

– Psalmii 148,3-6: “Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele

luminoase! Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai

presus de ceruri! Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost

făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca.”

– Genesa 8,22: “Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul,

frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

– Ieremia 33,20,25: “Aşa vorbeşte Domnul: Dacă puteţi să rupeţi

legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi

noaptea să nu mai fie la vremea lor. Aşa vorbeşte Domnul: Dacă n-am

făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile

cerurilor şi ale pământului…”

★ Descoperită de Isaac Newton, legea atracţiei universale (gravitaţiei) se

enunţă astfel: două corpuri punctiforme de masă m1 și m2 se atrag

reciproc printr-o forţă direct proporțională cu produsul maselor corpurilor

și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele, orientată pe direcția

dreptei ce unește centrele de greutate ale celor două corpuri. Această forţă

fundamentală “ţine”, leagă laolaltă întreg Universul şi este evaluată

convenţional cu 1 faţă de celelalte 3 forţe fundamentale (forţa tare = 1038,

forţa electromagnetică = 1036, forţa slabă = 1023). Dacă ar fi mai mică nu

ar exista sori care să ardă, nici fenomenul nucleosintezei şi nici elementele

chimice, iar Universul ar fi format numai din hidrogen. Deşi este cea mai

slabă din cele 4 forţe fundamentale, are raza de acţiune infinită, iar

impactul ei este amplificat de masa corpurilor din Univers. Dacă ar fi mai

mare, Cosmosul nu ar exista.

Există un câmp gravitaţional galactic şi unul cosmic, care se compune din

multitudinea forţelor de atracţie ale tuturor corpurilor din Univers.

Câmpul gravitaţional galactic este diferit ca intensitate pentru diferitele

zone ale spaţiului şi reflectă caracterul neuniform al distribuirii materiei în

Univers. Intensitatea gravitaţiei pe suprafaţa Pamântului, este mai ridicată

42

la poli decât la ecuator. S-au stabilit circa 600 anomalii gravimetrice

locale datorate variaţiei densităţii rocilor; ele explică ciudăţenii şi mistere

ce au influenţat imaginaţia umană şi diverse ficţiuni mistice. Prin

faimoasele “ecuaţii de câmp gravitaţional” publicate în 1915, Albert

Einstein a descris această forţă ca fiind o consecinţă a curbării spaţiu-

timpului în prezenţa masei şi a energiei. Este Teoria Generală a

Relativităţii, conform căreia câmpurile gravitaţionale intense determină

dilatarea timpului. Odată cu rotaţia masei, se roteşte şi spaţiu-timpul. Iar

această deformare se propagă sub forma undelor gravitaţionale. O

consecinţă practică a Teoriei Generale a Gravitaţiei este că sistemele de

navigaţie GPS dau rezultate eronate dacă nu ţin seama de dilatarea

timpului in câmpul gravitaţional terestru.

– Coloseni 1,17: “El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin

El.”

– Evrei 1,3: “El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiintei Lui şi

care ţine toate toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui…”




lipseşte.”

★ Densitatea materialului influenţează direcţia şi intensitatea propagării

luminii (difracţie şi refracţie). Aglomerările de praf din atmosferă au

diminuat strălucirea luminii provenită de la corpurile ceresti cu 10 – 15%

comparând cu anul 1950 (de când se fac măsurători), iar rata întunecării

globale este în creştere. Un metru cub de aer aflat deasupra mărilor şi

oceanelor conţine 100-150 firicele de praf, aflat deasupra zonelor montane

conţine 300-400 firicele de praf, iar deasupra marilor centre industriale

conţine cca 100 000 firicele praf. U.S. Office of Technology Assessment a

estimat că amestecul de particule şi sulfaţi din aerul înconjurător produce

50 000 de decese anual, adică 2% din mortalitatea SUA.

– Ezechiel 32,6-8: “Ţara în care înoţi o voi uda cu sângele tău până la

munţi, şi se vor umple puhoaiele de tine. Când te voi stinge, voi acoperi

cerurile şi voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va

mai da lumina ei. Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor

şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul Dumnezeu.”

– Ioel 2,30-31: “Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge,

foc şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge,

înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”

– Amos 8,9: “În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să

asfinţească soarele la amiază şi voi întuneca pământul ziua în amiaza

mare.”

– Matei 24, 29: “Îndată după acele zile de necaz soarele se va întuneca,

43

luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile

cerurilor vor fi clătinate.”

★ Datorită frecării de atmosfera terestră, propagarea luminii solare

produce un efect termic. Radiaţia solară constituie principalul generator al

fenomenelor şi schimbărilor ce se petrec în atmosferă. Dacă radiaţia

solară ar scădea cu 1%, temperatura medie a Pamântului ar scădea cu 5°C,

iar gheţurile ar înainta spre Ecuator cu 10° latitudine în fiecare emisferă.

Dacă ar scădea cu 1.5°C, gheţurile ar înainta cu 50° latitudine în fiecare

emisferă provocând îngheţarea tuturor oceanelor.

– Maleahi 4,1 pp: “Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor!”

– Apocalipsa 16,8-9 pp “Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi

soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost

dogoriţi de o arşiţă mare.”

★ Principiul suprapunerii forțelor în fizica clasică: Dacă mai multe forțe

acționează în același timp asupra unui corp, fiecare forţă produce propria

să accelerație în mod independent de prezența celorlalte forțe, acceleraţia

rezultantă fiind suma vectorială a acceleraţiilor individuale.

– Eclesiastul 4,12: “Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea

împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.”

– Proverbe 24,6: “… prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.”

– Proverbe 15,22: “planurile izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”

★ Când un corp acționează asupra altui corp cu o forţă, cel de-al doilea

corp acționează și el asupra primului cu o forţă de aceeași mărime și de

aceeași direcție, dar de sens contrar (este principiul al treilea al fizicii

clasice, principiul acțiunii și reacțiunii).

– Luca 14,31-32: “Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un

alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece

mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Altfel, pe când celalalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară

pace.”

– Proverbe 25,9: “Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe

faţă taina altuia…”

– Genesa 32,24-28: “Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu

el până în revărsatul zorilor. Văzând ca nu-l poate birui, omul acesta l-a

lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui

Iacov pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: Lasă-Mă să plec, căci se

revarsă zorile. Dar Iacov a răspuns: Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă

vei binecuvânta. Omul acela i-a zis: Cum îţi este numele? Iacov, a răspuns

el. Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci

ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”

★ Principiul lui Le Chatelier: dacă asupra unui sistem aflat în echilibru

acţionează o constrângere din exterior, sistemul va reacţiona pentru a

diminua constrângerea respectivă.

44

– 1 Regi 12,13-14,16-20: “Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat

sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii şi le-a vorbit astfel, după sfatul

tinerilor: Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu;

tatăl meu v-a batut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni. … Când a

văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului:

Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Işai! La

corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide! Şi Israel s-a dus în

corturile lui. Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost

singurii peste care a domnit Roboam. Atunci împăratul Roboam a trimis

la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis

cu pietre de tot Israelul, şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit să se

suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. Astfel s-a dezlipit Israel de casa

lui David până în ziua de azi. Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors,

au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut împărat peste tot Israelul.

Seminţia lui Iuda a fost singura care a mers după casa lui David.”

– Genesa 27,40: “… vei sluji fratelui tău; dar, când te vei răscula, vei

scutura jugul lui de pe gâtul tău!”

★ Acţiunea impersonală a forţelor naturii (inclusiv mişcările corpurilor

cereşti) poate fi controlată prin comandă personală.

– Exodul 17,6: “Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi

stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea. Moise a făcut aşa, în faţa

bătrânilor lui Israel.”

– Numeri 20,11: “Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori

cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au baut

şi vitele.”

– Matei 17,20: “Din pricina puţinei voastre credinţe, le-a zis Isus.

Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi

zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi

cu neputinţă.”

– Iosua 10,12-14: “Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat

Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel:

Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!

Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul şi-a

răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea

Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună,

aproape o zi întreagă. N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte, nici

după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta

pentru Israel.”

★ Acţiunea controlată a legilor fizicii dă rezultate previzibile. Acţiunea

pură, impersonală a legilor fizicii, dă rezultate imprevizivile individual,

dar previzibile statistic.

– Iacov 4,13-14: “Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: Astăzi sau mâine ne

vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi

45

vom câştiga!, şi nu stiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa

voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.”

– Proverbe 27.1: “Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o

zi”

– Luca 12,16-20: “Şi le-a spus pilda aceasta: Ţărâna unui om bogat rodise

mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc

unde să-mi strâng roadele. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica

grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi

toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi

strânse pentru mulţi ani; odihneste-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te! Dar

Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ti se va cere înapoi

sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

– 1 Petru 1,24: “Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca

floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos…”

III. CATEGORIA: GEOGONIE ŞI GEOŞTIINŢE

★ Dimensiunile precise ale Pământului, poziţia şi distanţele faţă de

celelalte corpuri cereşti şi constantele fizice şi chimice fundamentale fac

posibilă coeziunea materiei şi viaţa. Pamântul are un volum de 1,083

miliarde km3, o suprafaţă de 510,11 miliarde km2, o masă de 5,975×1024

miliarde kg, o densitate medie de 5,517 g/cm3. Traiectoria orbitei eliptice

parcursă de planeta noastră de la Vest la Est în jurul Soarelui cu o viteză

medie de revoluţie de 29,76 km/s şi o miscare de rotaţie de 23 ore 56

minute 4 secunde, masoară 930 milioane km, pe o distantă de 47,1

milioane km în periheliu şi 152 milioane km la afeliu, planul ecuatorial

având o înclinaţie de 23 grade şi 27 minute faţă de planul orbitei terestre.

S-a stabilit că orice modificare a acestor proporţii influentează

dimensiunile semiaxelor sale geografice, durata zilei siderale, fluxul

electro-magnetic şi termic şi fundamentele vieţii.

– Iov 38,4-5: “Unde erai tu când am întemeiat Pământul? Spune, dacă ai

pricepere! Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de

măsurat peste el?”

★ Pământul este rotund ca o sferă (elipsoid de rotaţie/geoid turtit la poli şi

bombat la ecuator). Diferenţa dintre raza ecuatorială şi cea polară este de

22 km.

– Isaia 40,22: “El stă deasupra cercului Pământului, şi locuitorii lui sunt

ca nişte lăcuste înaintea Lui;”

– Iov 26,10: “A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi

întuneric.”

– Proverbele 8,31: “Jucând pe rotocolul Pământului Său…”

46

★ Pământul nu se situează în centrul spaţio-temporal al imensităţii

Universului, ci în părţile sale mai tinere şi periferice. Pământul nu

prezintă importanţă în sine, sau comparativ cu alte planete.

– Isaia 40,15-17: “Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt

ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip….Toate

neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie si

deşertăciune.”

– Isaia 40,21-24: “Nu stiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la

început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea Pământului? El şade

deasupra cercului Pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste

înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un

cort, ca să locuiască în el. El preface într-o nimica pe voievozi şi face o

nimica din judecătorii Pământului. De abia sunt sădiţi, de abia sunt

semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în Pământ; şi El suflă peste ei

de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie. Cu cine Mă veti asemăna, ca

să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt. Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi!

Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir,

oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria

Lui, că una nu lipseşte.”

– Isaia 40,6-8: “Un glas zice: Strigă! – Şi eu am răspuns: Ce să strig? –

Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.

Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea. În

adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul

Dumnezeului nostru rămâne în veac.”

– Psalmii 8,3-4: “Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi

stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi

fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”

★ Pe Pământ există zi şi noapte în acelaşi timp, efect al mişcării sale de

rotaţie în jurul Soarelui.

– Luca 17,31: “În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea

vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de

asemenea, să nu se mai întoarcă.”

– Luca 17,34-36: “Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi

pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Două femei vor măcina împreună:

una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi

luat şi altul va fi lăsat.”

– Genesa 8,22: “Cât va fi Pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul,

frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”

★ Pământul este suspendat dinamic în spaţiul cosmic, prin mişcarea de

rotaţie în jurul axei sale.

– Iov 26,7: “El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul

pe nimic.”

47

★ Pământul a apărut ca o lume acvatică. Mişcările tectonice şi acţiunea

forţelor hidraulice au format continentele. Prin mişcări epirogenetice,

scoarţa terestră are o dinamică de urcare şi coborâre generate de

agresiunea sau regresiunea apelor oceanului planetar. Continentele s-au

format în dinamica oscilatorie verticală al acestor gigantice deplasări ale

apei şi uscatului. Exemple: Insula Capri din Golful Neapole s-a ridicat din

antichitate până în prezent cu 200 m deasupra mării. Celebrul fizician

Celsius a semnalat că în cursul întregului secol al XVIII-lea, peninsula

scandinavă s-a ridicat cu 1 m în jurul Mării Baltice şi în sudul Mării

Nordului.

– Genesa 1,2: “Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era

întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.”

– Genesa 1,9: “Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt

dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul! Şi aşa a fost.”

– Psalmii 104,6-8: “Tu îl acoperisei cu adâncul cum l-ai acoperi cu o

haină; apele stăteau pe munţi, dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul

tunetului Tău au luat-o la fugă, suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi,

până la locul, pe care li-l hotărâsei Tu.”

– 2 Petru 3,5: “Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un

pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei.”

★ Hidrologie. Apa (H2O) este compusă din hidrogen, cel mai răspândit

element chimic din Univers, şi oxigen. Hidrosfera constituie învelişul

terestru alcătuit din apă în toate cele 3 stări fizice cu întindere continuă în

exteriorul litosferei (2/3 din suprafaţa ei formează Oceanul Planetar), fiind

cel mai important agent de modificare al acesteia datorită capacităţii ei de

eroziune, dizolvare, transport şi sedimentare. Din toate substanţele

cunoscute, apa posedă cele mai multe anomalii-virtuţi din natură: 72 (spre

comparaţie, siliciul are numai 12). Fară acestea (analizate fizic şi chimic

ca substanţă şi faze de agregare) apa nu ar fi putut constitui fundament

material al vieţii. Din cele 1,4 miliarde km3 apă existenţi pe Terra, 97,2%

se află în mări şi oceane, 2% compun gheţurile Arcticii şi Antarcticii şi

0,8% este apă dulce. Doar această cantitate este supusă ciclului permanent

de evaporare, precipitaţii, infiltrare, ce acoperă nevoile omului. “Apa este

mai scumpă decât aurul” conchide hidrobiologul Otto Klerc in Kein

Trinkwasser für Morgen, Tübingen Universität Druckerei, 1973. În Biblie

se află peste 2.000 referinţe la dinamica apelor subterane ale mărilor, al

apelor curgătoare permanente ce se află în reţeaua hidrografică a

continentelor, şi la circuitul apei meteorice ajunsă pe suprafaţa scoarţei

terestre.

– Eclesiastul 1,7: “Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se

umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să

pornească de acolo.”

– Psalmii 104,6-10: “Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o

48

haină; apele stăteau pe munţi, dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul

tunetului Tău au luat-o la fugă, suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi,

până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu. Le-ai pus o margine pe care nu

trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul. Tu

faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.”

– Iov 38,9-11: “Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;

când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: Până

aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor

tale?”

– Iov 38,22 pp: “Ai ajuns tu până la cămările zăpezii?”

★ Deriva continentelor. Formele de fractură continentală şi topografia

continentelor sunt ilustrative: “vârful Braziliei” se potriveşte scobiturii

Glofului Guineei africane, Antarctica se intercalează ca o pană în vârful

Americii de Sud şi vârful Africii, etc., cele două Americi se deplasează cu

2 cm anual de Europa şi Africa, California se deplasează cu 5 cm anual de

continentul nord american, etc. Singurul loc de pe Terra unde acest

fenomen geologic este observabil şi observat la zi este deşertul Afar sau

Danakil, numit “Porţile infernului”, situat lângă Marea Roşie, pe teritoriul

Etiopiei şi al Republicii Djibouti; este o suprafaţă de 400 x 600 km2 în

care scoarţa terestră de natură continentală lipseşte, lavele vulcanice

solidificate ce o înlocuiesc sunt de aceeaşi natură cu cele de pe fundul

oceanelor şi sunt acoperite de o crustă de nisip groasă de 5.000 m, formată

prin evaporarea continuă a apei; această depresiune tinde să genereze trei

mări.

– Genesa 10,25: “Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg,

numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit Pământul;”

★ Orogenesa (orto şi para tectonică). Geologia afirmă că munţii au luat

naştere pe amplasamentul unor mari fose marine, geosinclinalele, sub

forma unor valuri gigantice de piatră care s-au desfăşurat şi s-au spart,

dând loc unor fenomene de transport considerabile, care mai târziu s-au

solidificat.

– Mica 1,3-4: “… Domnul iese din locuinţa Lui, Se coboară şi umblă pe

înălţimile Pământului! Sub El se topesc munţii, văile crapă ca ceara

înaintea focului, ca apa care curge prin râpe.”

– Psalmul 104,5-9: “Tu ai aşezat Pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu

se va clătina. Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munţi, dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului

Tău au luat-o la fugă, suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la

locul pe care li-l hotărâseşi Tu. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o

treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere Pământul.”

– Iov 38,8-11: “Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din

pântecele mamei ei? Când i-am făcut haina din nori şi scutece din

întuneric; cand i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am

49

zis: “Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească

mândria valurilor tale”?”

– Psalmul 66,6: “El a prefăcut marea în pământ uscat…”

– Iona 2,6: “M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele

Pământului mă încuiau pe vecie;”

★ Valorificarea economică a resurselor de materie şi energie. În dinamica

metalotectă (feneomene geologice, tectonice, magnetice, metamorfice,

geochimice) şi epirogenetică, s-au format mari sedimente, zăcaminte şi

depozite de săruri, metale şi nemetale. Transformările importantelor

cantităţi de materie organică rezultate din corpurile oganismelor moarte în

apele epicontinentale sau aduse de pe uscat, s-au carbonificat sau au

devenit hidrocarburi. Omul exploatează toate aceste resurse de materie şi

energie.

– Iov 28,9-10: “Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă

munţii din rădăcină. Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este

de preţ în ele.”

★ Raportul dintre suprafaţa uscatului şi cea a apei este de unu la trei.

148.628.000.000 km2 adică 29,2% constituie uscatul iar 361.455.000.000

km2 adică 70,8% apă.

– Isaia 40,12: “Cine a măsurat apele cu mâna Lui? Cine a măsurat cerurile

cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură?…”

★ Israel este situat în centrul geografic al suprafeţei uscatului.

– Ezechiel 38,12: “Mă voi duce sa iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun

mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din

mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul

Pământului.”

★ Pământul are patru “colţuri”/protuberanţe (care scindează forma

curbilinie a elipsoidului de rotaţie/geoid turtit la poli şi bombat la ecuator,

urmare a acţiunii forţelor centrifuge ale mişcării de rotaţie), localizate

astfel: 1.- la 55°N,10°V (lângă Irlanda); 2.- la 50°S,40°E (lângă Africa de

Sud); 3.- la 15°N,140°E (lângă Filipine); 4.- la 18°S,80°V (lângă Peru).

– Isaia 11,12: “El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe

surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda de la cele patru

capete ale pământului.”

– Apocalipsa 7,1: “După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în

picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi

ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste

vreun copac.”

★ Prin deducţii ştiinţifice s-a stabilit că Pământul are un nucleu cu raza de

1.700 km (alcătuit din metale fluide cu temperatura de 50.000°C şi

densitate de 12,5 to/mc), o manta cu adâncimea de 2.900 km (formată din

roci topite/magmă, a cărei presiune formează vulcanii) şi scoarţa groasă

de 30-35 km (constituită din plăci de rocă, ce se subduc generând seisme);

50

2/3 din suprafaţă îl ocupă mările şi oceanele, iar pe 1/3 se află forme de

relief uscat. În 1961, SUA a demarat proiectul Mohole de străpungere a

scoarţei, lângă insula Guadelupa, lucrările oprindu-se în 1966 din cauza

costurilor exorbitante, după ce s-a pătruns la o adâncime de 183 m în

granit. Mai târziu pe fundul oceanului, lângă insula Maui sapele de

diamant n-au putut fora decât 2.100 m. Competiţia marilor puteri pentru

spaţiul cosmic era deschisă şi pentru temeliile Pământului, astfel că în

1970, URSS începe forajul în peninsula Kola, lângă Cercul Polar. După

accidentul din 1984 s-a blocat un puţ de 5.000 m timp de 4 ani, iar în 1989

s-a ajuns la adâncimea de 12.262 m, temperatura de 2200°C stabilind o

barieră tehnologică. În 1991, Boris Yelţân a dispus sistarea lucrărilor.

Tectonica în plăci a fost relansată de SUA prin Proiectul de Foraj Marin,

Proiectul de Foraj Oceanic şi Proiectul Integrat de Foraj Oceanic. După

devastatorul tsunami din 2004, Japonia se implică în geoprofilaxie

trimiţând nava Chikyu să foreze pe fundul oceanului între scoarţă şi

manta, iar în 2011 un consorţiu european de 24 ţări (ECORD) a proiectat

străpungerea scoarţei terestre în anii 2018-2020.

– Ieremia 31,37: “Aşa vorbeşte Domnul: Dacă cerurile sus pot fi

măsurate, şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi

lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.”

★ În centrul Pământului se află magmă la temperaturi foarte ridicate.

Magma este un amestec topit sau vâscos de feldfaţi, silicaţi, oxizi, metale

grele, elemente radioactive şi substanţe volatile şi este prezentă in toate

geosferele intense: scoarţă, manta şi nucleu. Căldura proprie a Pamântului

creşte de la suprafaţă spre interior cu 1°C la fiecare 33 m (gradientul si

treapta geotermică) ajungând la 30-40 km adancime la 1350°C iar în

nucleu, la peste 2500°C sub influenţa măririi progresive a densităţii (de la

2,7 g cm3 în rocile de suprafată la 12g cm3 în centru) şi a presiunii ce

atinge peste 3 milioane atmosfere. De la mare adâncime, lava izbucneşte

şi se revarsă la suprafaţa scoarţei terestre prin vulcani. Cercul de foc al

Pacificului (Ring of Fire) concentrează 350 din cei 600 (adică 62%) din

toţi vulcanii activi. Fosele care mărginesc Oceanul Pacific sunt active şi

din punct de vedere seismic: 75% din cutremurele de mare magnitudine

care au avut loc în prima jumătate a secolului al XX-lea s-au produs în

această zonă. În acest areal, sunt generate frecvent şi deplasări ale

fundului oceanului, cauze ale dezastruoaselor valuri numite tsunami. În

Biblie, fenomenul devastator al cutremurului este semnalat cu diferite

sensuri de 33 de ori. Halemaumau (“Lăcaşul focului etern”) a fost lăcaşul

lacului de lavă cu cea mai puternică radiaţie de căldură (peste 300

milioane calorii pe secundă) în craterul cu 4,5 km diametru din vulcanul

Kilauea din Arhipelagul Hawaii din Oceanul Pacific şi a dispărut în

erupţia din 1924. Acest lac de lavă incandescentă cu temperaturi de peste

1350oC avea diametrul de 350m, iar clocotul fierberii lavei deborda în

51

jeturi gigantice, amintind că miezul Terrei este foc. În prezent, singurul

lac de lavă fierbinte se află în craterul vulcanului Nyiragongo din Zair,

Africa.

– Iov 28:5: “Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înlăuntrul lui ca

de foc.”

★ Pământul este singurul corp ceresc din sistemul nostru solar cunoscut

purtător de viaţă. Analiza biochimică a meteoriţilor (efectuată de Louis

Pasteur), a eşantioanelor de rocă selenară aduse de echipajele Apollo XI

(1969), şi informaţiile transmise de pe planeta Venus de nava spaţială

Venus VII (1970) au dovedit existenţa unor condiţii total abiotice.

– Isaia 45,18: “Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul

Dumnezeu care a întocmit Pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca

să fie pustiu, ci l-a întocmit că sa fie locuit…”

★ Fundul oceanului conţine văi adânci şi munţi. Adâncimea maximă a

oceanului planetar a fost măsurată în apropiere de insulele Mariane din

Oceanul Pacific în 1957 la 11.521 m de expeditia navei Viteaz prin

ecosondaje, iar la 22 ianuarie 1960 batiscaful Trieste cu 3 persoane la

bord a coborât în groapa abisală de lângă insula Guam până la 10.912 m

atingând “Everestul invers sau polul minus”. Cel mai adânc canion

submarin, Esperance, se situează la 40 km Sud de oraşul cu acelaşi nume,

în zona litorală a marelui Golf Australia, are o adâncime de 1.800 m şi o

lăţime de 32 km. Cel mai lung lanţ muntos este Dorsala Atlanticului, are

16.100 km începând cu Nordul Islandei până aproape de Antarctica, cu o

lăţime maximă de 805 km şi o înăţime absolută de 7198 m de la fundul

mării, atinsă în Insulele Azore, cu 2.320 m peste nivelul mării. Acesta este

doar un sector al unei colosale dorsale marine de 55.000 km ce străbate

oceanele Atlantic, Indian şi Pacific şi a cărei expansiune e legată de

fenomenul derivei cotinentelor. Tonga, cel mai înalt munte submarin, aflat

lângă fosa cu acelaşi nume din Pacific, atinge 8.325 m înălţime, vârful

aflându-se la 365 m sub nivelul mării.

– 2 Samuel 22,16: “Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost

descoperite…”

– Iona 2,5-6: “Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul

m-a învăluit… M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele

Pământului mă încuiau pe vecie…”

– Psalmii 95,4: “El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile

munţilor sunt ale Lui.”

– Proverbe 3,20: “… prin ştiinţa Lui s-au deschis adâncurile”

★ Oceanul conţine izvoare. Cele mai dezvoltate fose abisale (peste 1.000

km lungime, 100 km lăţime şi 10 km adâncime) se găsesc în Oceanul

Pacific. Conform lui Raymond L. Nace, în U.S. Geological Survey,

4.200.000.000 km3 de ape subterane sunt distribuite până la adâncimea de

0,8 km sub fundul oceanului şi o cantitate similară la adâncimi şi mai

52

mari. În vara 1968, acvanauţii de pe submarinul Alvin, au descoperit pe

fundul Oceanului Pacific, în lungul coastelor Mexicului, la peste 2.700m

adâncime, mai mult de 20 de izvoare termale cu temperaturi de 350°C.

Astfel de izvoare au fost semnlate şi în depresiunea abisală Galapagos şi

în zonele limitrofe ale insulei Paştelui.

– Iov 38,16: “Ai pătruns tu până la izvoarele mării?”

★ În oceane există curenţi. Descoperit în 1952, cel mai mare curent

submarin curge în Pacific, de-a lungul Ecuatorului, de la V către E, pe o

distanţă de 5.625 km, are o lăţime de 3-400 km, se situează la 100 m sub

suprafaţa oceanului, iar viteza sa atinge 15 m/s. Cunoscut de peste cinci

secole ca un uriaş purtător de energii motrice (cu o temperatură ce

depăşeşte cu 6-7oC media oceanului planetar), Gulf Stream este cel mai

mare curent marin. Format din curenţii Floridei (în Golful Mexic) şi al

Antilelor, străbate Atlanticul pe lângă insulele Azore, curge pe lângă

arhipelagul britanic şi ţărmurile Norvegiei, până în Oceanul Îngheţat de

Nord, atinge o lăţime de 500 km, o adâncime de 3.000 m şi o viteză de

45-60 km/h şi joacă un rol esenţial în climatul vestului Europei.

– Psalmii 8,8: “Tot ce străbate cărările mărilor.”

– Psalmii 77,19: “Ţi-ai croit drum prin mare, o cărare prin apele cele

mari…”

– Habacuc 3,15: “Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.”

★ Principiul vaselor comunicante este prezentat prin relatarea comportării

diferite a două mase lichide: oceanul planetar şi un râu, apa “curgătoare”.

Apele Mării Roşii unite cu apele Mării Mediterane pe aliniamentul

inundabil al Deltei Nilului, Migdol – Pi Hahirot – Baal Tefon – Etam –

Pitom – Taphanes , “stăteau ca un zid la stânga şi la dreapta lor”, în vase

comunicante (azi, riverane Canalului Suez), conform textelor din Exodul

14: 2,9,15-17,21-29: Apele râului Iordan, lângă cetăţile Adam şi Tartan

“din sus, s-au oprit şi s-au înălţat grămadă… iar cele ce se pogorau spre

marea câmpiei, care este Marea Sărată (Marea Moartă – N.A.) s-au scurs

de tot” se relatează în Iosua 3,13-17 şi 4,10-11,17-18.

– Pslamii 78,13: “… ridicând apele ca un zid…”

★ Meteorologia este disciplina care studiază învelişul atmosferic al

Pământului şi fenomenele din cuprinsul său, în special procesele

climatice, precipitaţii, curenţi de aer, descărcări electrice, analizează,

evaluaează și interpretează datele fizice în scopul prognozării vremii și

determinării condițiilor climatice specifice diferitelor regiuni geografice.

(Circulaţia atmosferei) – Eclesiastul 1,6: “Vântul suflă către miazăzi,

vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece

neîncetat prin cercurile sale.”

(Dinamica fluidelor) – Iov 28,25: “Ca să dea vântului cumpănă şi să

chibzuiască legea apelor.”

(Ciclul hidrologic) – Psalmi 135,7: “El face ca vaporii sa se înalţe de la

53

marginile pământului, el face fulgere pentru ploaie; el aduce vântul din

visteriile sale.” / – Ieremia 10,13: “La glasul Lui freamătă apele în ceruri

şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul

ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.” / – Iov 36,27,29: “El atrage

picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia. Iar norii o trec prin

sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti… Cine poate să

priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui?” / –

Iov 26,8: “El închide apele în norii Săi şi norii nu se rup sub greutatea

apelor.” / – Iov 37,11: “El umple norii cu apă şi din întunecimea furtunii

sloboade fulgerele.” / – Eclesiastul 1,7: “Toate fluviile curg în mare, dar

marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.”

(Diferenţa de potenţial electrostatic dintre norii de ploaie încărcaţi cu

sarcini diferite, sau între nori şi pământ, generează descărcări

electrice/trăznetele şi arcuri luminoase/fulgerele). – Iov,28,26: “când a dat

legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,” / – Iov 38,25:

“Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi

al tunetului,”

(Zăpada şi grindina sunt forme solide de agregare a apei) – Iov 38,22: “Ai

ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai vazut tu cămările grindinei,” / –

Ieremia 10,13: “La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de

la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul ploii şi scoate

vânturile din vistieriile Sale.”

(Curcubeul este un fenomen optic şi meteorologic manifestat prin spectrul

luminii în picăturile de apă foarte mici din atmosferă prin efectul unor

procese de refracţie, reflexie, dispersie şi difracţie a luminii) – Genesa

9,13-16: “… Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va

arăta în nor; şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi

şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un

potop, ca să nimicească orice făptură. Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi

uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu

şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.”

(Prognoza stării vremii) – Matei 16,2,3: “Drept răspuns, Isus le-a zis:

Când se înserează, voi ziceţi: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este

roşu. Şi dimineaţa, ziceţi: Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-

posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului stiţi s-o deosebiţi, şi semnele

vremurilor nu le puteţi deosebi?”

★ Climatologie. Clima influenţează repartiţia vieţuitoarelor pe glob, felul

de hrană, locuinţa oamenilor, economia, agricultura, transporturile,

sănătatea publică, îmbracămintea (moda), arhitectura, artele, obiceiurile,

viaţa de zi cu zi. În stiinţa climatologiei, aerologia studiază învelişul gazos

care înconjoară Pamântul, un ocean de aer. Azotul reprezintă 75,52%,

oxigenul 23,15%, restul fiind argon, dioxid de carbon, neon, heliu,

kripton, hidrogen, xenon, radon. Energia necesară pentru deplasarea pe

54

orizontală a atmosferei terestre este colosală: 1014 kilocalorii pentru o

viteza de 20 km/h timp de 4-5 ore pe o lăţime de 200 metri. Încercând să

se acomodeze şi să reziste acestei dependenţe de temperatură, vânt şi

precipitaţii, omenirea foloseşte zilnic o impresionantă aparatură în

laboratoare, observatoare, rachete meteorologice, sateliţi. Însă, pentru a

creea un mic ciclon, nu ar fi suficientă energia (inclusiv atomică) propusă

de toate statele lumii.

– Eclesiastul 11,5 pp: “Cum nu ştii care este calea vântului…”

– Ioan 3,8: “Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde

vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

– Apocalipsa 7,1: “După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în

picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi

ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste

vreun copac.”

★ Presiunea atmosferică (Oxigenul, azotul, dioxidul de carbon, etc., au

mase atomice care pot fi măsurate: aerul are greutate). Cea mai ridicată

presiune atmosferică, 1.083,8 mb=8.128 mm, a fost înregistrată la Agata,

în Siberia, în apropierea Cercului Polar de Nord, la 31 Decembrie 1968,

iar cea mai scăzută, 657,9 mm a fost înregistrată la 24 Septembrie 1958 în

Insula Guam din Pacific. Masa întregii atmosfere a fost estimată la

52×1014 tone, adică o milionime din masa Pamântului, iar 90% din

aceasta este distribuită până la o înălţime de 18-20 km rarefiindu-se

proporţional cu înălţimea.

– Iov 28,25: “Când a rânduit greutatea vântului, şi când a hotărât măsura

apelor…”

★ Vânturile sunt ciclice. Cele mai puternice vânturi la nivelul mării sunt

obişnuite în Commonwealth Bay, în zona Polului Sud magnetic din

Antarctica: 320 km/h. Cea mai mare viteză a vântului, 372 km/h s-a

înregistrat în anul 1934 în Muntele Washington, în statul New Hampshire,

SUA. În ciclonul tropical din 12-13 Noiembrie 1970, produs în

Bangladeş, au pierit un milion de oameni.

– Eclesiastul 1,6: “Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-

noapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.”

★ Aurora este o lumină difuză roșie-portocalie produsă de Soare în

atmosferă, înainte de răsărit. Aurora polară este un fenomen optic ce

constă într-o strălucire intensă observată în regiunile din proximitatea

zonelor polare (boreală, în nord şi australă, în emisfera sudică), care apare

ca un arc în timpul nopții polare, în straturile superioare ale atmosferei

terestre, aflate la altitudini de peste 80 km, din cauza impactului

particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Atingând în

ionosferă 300 km înălţime, acest efect electromagnetic luminiscent

impresionează prin varietatea formelor de draperii de culoare alb-roşu-

verde şi sunetului asemănător foşnetului mării. Cea mai mare frecvenţă,

55

203 nopţi consecutive, a fost semnalată în anul 1957 în Arhipelagul

Shetland din Oceanul Atlantic, în jurul latitudinii de 60o. Fenomenul e

fascinant şi a fost observat și pe planetele Jupiter, Saturn, Marte și Venus.

– Iov 37,22: “… de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este

măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!”

– Ezechiel 1,4: “M-am uitat şi iată că a venit de la miazănoapte un vânt

năprasnic, un nor gros şi un snop de foc care răspândea de jur împrejur o

lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care

ieşea din mijlocul focului.”

★ Legea lui Lentz: Efectul se opune cauzei care l-a produs. (În extesno:

“curentul indus are un astfel de sens încât, prin câmpul magnetic pe care îl

produce, se opune variaţiei în timp al fluxului magnetic inductor”)

– Iacov 4,7: “Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi

el va fugi de la voi.”

★ Legea lui Ohm: “Pe o porţiune de circuit, intensitatea curentului

electric este direct proporţională cu tensiunea şi invers proporţională cu

rezistenţa.” În expresia antropologică, ajutorul este direct proporţional cu

starea de nevoie şi invers proporţional cu apartenenţa naţională şi socială

a subiectului.

– Luca 17,11-19: “Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi

Galileea. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat

departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!

Când i-a văzut Isus, le-a zis: Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor! Şi pe când

se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors,

slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la

picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a

zis: Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu

s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?

Apoi i-a zis: Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

★ Principiul lui Pascal: presiunea aplicată unui fluid inchis se transmite cu

aceeași intensitate până la fiecare porțiune de fluid și până la pereții

vasului respectiv.

– Genesa 7,19-22: “Apele au ajuns din ce în ce mai mari, şi toţi munţii

înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi. Cu cincisprezece coţi s-

au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. Şi a pierit orice

făptură care se mişcă pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce

se târa pe pământ şi toţi oamenii. Tot ce răsuflă, tot ce avea suflare de duh

de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.”

★ Rezonanţa este tendinţa unui sistem mecanic, electromagnetic şi

cuantic de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frecvenţe de

vibraţie mică. (Prima menţiune din istorie este relatarea biblică despre

prăbuşirea zidurilor Ierihonului: după şase zile consecutive de amplificare

a frecvenţei rezonanţei sunetului, zidurile s-au dezintegrat).

56

– Iosua 6,2-5: “Domnul a zis lui Iosua: Iată, dau în mâinile tale Ierihonul

şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi. Inconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii

de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. Şapte preoţi să

poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a

şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trâmbiţe.

Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul

trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va

prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.”

★ Fenomenul reverberaţiei constă în persistenţa unui sunet într-o încăpere

închisă, datorită reflexiei, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită

unde /ecoul. (Legea reverberaţiei: Tot ceea ce faci, induce

comportamentul celorlalţi).

– Genesa 4,10: “Şi Dumnezeu a zis: Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui

tău strigă din pământ la Mine.”

– Psalmii 19,1-4: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor



sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor

merge până la marginile lumii…”

– Proverbe 27,19: “Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima

omului inimii omului.”

– Matei 7,1: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.”

★ Criogenia este tehnica producerii temperaturilor foarte joase și

studierea comportării substanțelor în aceste condiții (temperaturi sub -

150°C, adică 123°K). Găsim aplicațiile criogeniei în industria gazelor,

medicină, industria alimentară, industria spațială și cea nucleară.

(http://www.obiectiv.info/5-descoperiri-stiintifice-cu-care-nu-stim-ce sa

facem_3497.html #sthash. QeXdxgIo.dpuf). Criogenia funcţionează:

embrionii se păstrează ani de zile la temperaturi care opresc complet

procesele chimice, victime ale hipotermiei sunt înviate după mai mult de o

oră în care au rămas fără oxigen, puls şi activitate cerebrală, iar îngheţarea

profundă e folosită uneori pentru “oprirea” inimii pacienţilor pe perioade

lungi în timpul intervenţiei neurochirurgicale. Studiind procesul

hibernării, criobiologul Storey Kenneth de la Universitatea

Carleton/Canada, a constatat că unele mamifere îşi pot activa gene care

produc proteine speciale pentru a-şi ajuta celulele să suporte stresul

îngheţului şi dezgheţului; însă oamenii nu dispun de asemenea mecanisme

de adaptare a căror reglare prin inginerie genetică “ar fi o problemă infinit

de dificilă”. Cu toate acestea, Fundaţia “Alcor” pentru Prelungirea Vieţii

din Scottsdale, Arizona, preocupată de păstrarea identităţii unei persoane,

a gândurilor şi a amintirilor acestora, care sunt întipărite fizic în creier,

sub presupunerea că, în viitor, va fi posibilă “creşterea” unui nou trup,

oferă oamenilor posibilitatea de a-şi prezerva fie tot corpul, fie numai

57

capul. Ca urmare, peste 140 de amatori, între care şi unele celebrităţi, au

fost deja puşi “la păstrare” prin folosirea tehnicilor criogenice, în cadrul

cărora trupurile sunt răcite până ating temperaturi extrem de scăzute şi

sunt depozitate în capsule speciale, spre a fi treziţi, mai târziu, cu ajutorul

progresului ştiinţific. Asta înseamnă că oamenii criogenaţi nu sunt morţi,

ci numai într-o profundă stare de comă. Moartea nefiind extincţie, nimeni

nu are însă dreptul (chiar şi persoana care consimte pentru propriul corp)

să suspende o constiinţă între lumi, să condamne un suflet unei lungi

perioade de zbatere între viaţă şi moarte. Rămâne doar ambiţia omului de

a fi ca Dumnezeu, care lucrează prin legile naturii.

– Iov 38,22: “Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările

grindinei…”

★ Fizică. Formele de energie fiind interconvertibile, mişcarea mecanică

centrifugă se transformă în mişcare rectilinie: este principiul funcţionării

rulmentului.

– Ezechiel 10,10 up-11: “fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.

Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor şi nu se învârteau în

mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul

lor.”

★ Dimensiunile Arcăi lui Noe (L=131,1m / l=22,22m / h=13,33 m), o

făceau imposibil de răsturnat în complexul forţelor hidrodinamice şi

aerodinamice haotice ale Potopului. În 1609, în Olanda, o navă a fost

construită după aceleaşi dimensiuni, reformând industria construcţiei

vaselor. În 1900, majoritatea vapoarelor aveau proporţiile Arcăi (conform

“Lloyd‟s Register”).

– Genesa 6,14-16: “Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o

împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din

afară. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime,

cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corabiei o

fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei; şi să faci un

rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.”

★ James C. Maxwell a demonstrat matematic existenţa undelor

electromagnetice (ce includ undele luminii), iar Rudolf Hertz a construit

un oscilator apt să transmită undele radio, detectându-le cu un arc metalic

(antena dipol). Când arcul se afla în interiorul câmpului electromagnetic

al oscilatorului se produceau scântei, fapt ce demonstra că undele

electromagnetice au capacitatea şi de a fi transmise în spaţiu, şi de a fi

detectate. Pe aceste baze G.Marconi a transmis mesaje cu ajutorul

telegrafului, şi în 1886 a realizat primele emisii radio.

– Iov 38,35: “Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi spun ele: Iată-

ne?”

★ Construirea hidrocentralelor (centrale folosite pentru a transforma

energia mecanică produsă de apă în energie electrică) asigură omului

58

energie utilă.

– Iov,28,9-11: “Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă

munţii din rădăcină. Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este

de preţ în ele. Opreşte curgerea apelor şi scoate la lumină ce este ascuns.”

★ Obiectele de culoare închisă înmagazinează şi reflectă căldura solară,

iar aceasta constituie una din cauzele încălzirii globale.

– Iov 37,17: “Ştii pentru ce se încălzesc veşmintele când odihneşte vântul

de miazăzi?”

★ Elemntele unei explozii nucleare sunt: unda de şoc, emisiunea de

lumină, radiaţia penetrantă, impulsul electromagnetic şi contaminarea

radioactivă. Când este produsă în atmosferă, această masivă eliberare de

energie se asociază cu mari cantităţi de deşeuri (inclusiv cele din

escavarea solului) şi fum în formă de ciupercă. Prevenirea efectelor ei

distructive asupra oamenilor, în cazul cunoaşterii numărătorii inverse,

impun evitarea privirii direct spre epicentrul exploziei şi adăpostirea în

spatele unor obstacole naturale sau construite, aflate la distanţă de mai

mulţi km.

– Genesa 19,15-29: “Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot,

zicând: Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu

pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au

apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci

Domnul voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. După ce i-

au scos afară, unul din ei a zis: Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu

te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri. Lot le-a

zis: O! nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat

mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte

înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri. Iată, cetatea aceasta este

destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug

acolo… este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă! Şi El i-a zis: Iată că-ţi fac

şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. Grăbeşte-te de

fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo. Pentru aceea

s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar. Răsărea soarele pe pământ când a

intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste

Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire

cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea

pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de

sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde

stătuse înaintea Domnului. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora

şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum,

ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a

adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin

care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa”.

59

★ Impactul Pământului cu diferite corpuri cosmice. Asteroizii provin

dintr-o masă planetoidă în formare. Au diametrul de 20-40 km. Gravitează

în jurul Soarelui între planetele Marte şi Jupiter şi nu penetrează

atmosfera terestră. Meteorii sunt fragmente de corpuri cosmice cu

diametru între 0,01-100 microni ce pătrund în atmosferă ca “ploi de stele”

(cca 10 milioane zilnic) lasând urme spectaculoase strălucitoare şi se

dezintegrează. Meteoriţii sunt fragmente siderale cu masă de până la

câteva tone şi cad natural pe suprafaţa Pamântului în cantitate de 3 până la

300.000–500.000 de tone zilnic. Cel mai mare meteorit, HOBA WEST

(2,95 x 2,88 x 1,22 m cu masa de 60 tone format din Fier şi Nichel) a fost

găsit în 1920 Grootfontaine Namibia. S-au identificat peste 230 cratere

mijlocii şi gigantice provocate de meteoriţi, cel mai mare fiind în Statul

Arizona, SUA, cu diametrul de 1.207 m şi adâncimea de 174 m. Liniile de

emisie produse de analiza spectrală a elementelor chimice din toate

reziduurile din corpuri cosmice ajunse pe planeta noastră au confirmat

originea lor comună şi unitatea lumii materiale.

– Apocalipsa 6,13: “… şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad

smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.”

★ Forţa portantă a curenţilor de aer învinge forţa gravitaţională. (Aplicații

tehnologice: aripile avioanelor, elicile la avioane și la nave, rotoarele la

elicoptere, paletele turbinelor, a unor compresoare și ale ventilatoarelor,

pânzele la navele cu pânze și unele tipuri de turbine eoliene.) Forţele care

împing, trag şi susţin un avion în aer, sunt: forţa ascensională sau

portanţa, greutatea, forţa de tracţiune (de înaintare) şi forţa de frecare.

Forţa portantă apare le dirijarea unui jet de aer orizontal, deasupra unui

profil aerodinamic, având ca efect ridicarea profilului. Mecanismul este

acesta: jetul de aer curge printr-o secţiune tot mai îngustă, îşi măreşte

viteza la curgere şi presiunea dinamică, iar presiunea statică din jet se va

micşora (conform legii lui Bernoulli, suma lor rămâne constantă); jetul de

fluid este solidar profilulului suprafeţei pe lângă care curge, aderând la el

(efectul Coandă). Diferenţa dintre presiunea statică de pe faţa de sus şi

presiunea de pe faţa de jos a profilului aerodinamic generează forţa

portantă, îndreptată de jos în sus, şi care, atunci când depăşeşte greutatea

lui, se ridică.

– Iov 37,11-12: “Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; mişcarea

lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru implinirea a tot ce le

porunceşte El pe faţa pamântului locuit.”

– Iov 37,16: “Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă

este desăvârşită?”

★ Efectul Coandă, potrivit DEX, este un fenomen aero sau hidrodinamic,

descoperit de savantul român Henri Coandă, manifestat prin tendința unui

jet fluid de a se atașa la un perete convex aflat în imediata sa apropiere,

caracterizat prin apariția unei depresiuni pe suprafața peretelui învecinat,

60

accelerarea fluidului în orificiul de accelerare a jetului și amestecarea prin

antrenare a fluidului din jet cu cel din mediul ambiant. Descoperit în 1910

cu prilejul lansării primului avion cu reacţie, şi brevetat în 1934, Efectul

Coandă a revoluţionat aerodinamica. El se aplică la amplificarea forțelor

de reacție, atenuarea zgomotelor gazodinamice, reglarea curgerii pe

suprafața avioanelor, ventilație. Alte aplicații: dotarea aripilor de avion cu

fante la bordul de atac și cu voleți articulați la bordul de scurgere pentru

mărirea portanței la viteze reduse și la unghiuri de incidență mari, la

turbinele cu gaze, vehicule cu pernă de aer, rachete, etc. Farfuria

zburătoare (aerodina lenticulară, patentată prin brevetele nr. 2108652 /

15.02.1938 şi nr.1156516 / 19.05.1958, se referă la modelul de forma unui

disc, apt să se menţină sau să evolueze în altitudine “la punct fix”, cu un

grad ridicat de autostabilitate), prin realizarea unei depresiuni pe suprafața

unui profil curb pe care se deplasează o peliculă de fluid cu viteză mare,

obținându-se o forță portantă care nu necesită deplasarea profilului ca în

cazul aripii de avion.

– Ioan 3,8: “Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde

vine, nici încotro merge.”

– Eclesiastul 11,5: “… nu ştii care este calea vântului…”

★ Substanţa, reacţia chimică, aciditatea şi bazicitatea, ionii şi sărurile,

sunt concepte fundamentale în ştiinţa chimiei. (Reacţia constituie un

proces de formare a unei substanţe noi sau de modificare a proprietăţilor

sale chimice. Conform teoriei lui Brönstead si Lowri, acizii sunt specii

chimice care cedează protoni, iar bazele sunt specii care acceptă protoni.

Un ion este o specie, atom sau moleculă, care a pierdut sau a câștigat unul

sau mai mulți electroni, iar sărurile sunt combinații cu structură ionică

formate prin neutralizarea unui acid cu o bază sau prin combinaţia cu altă

sare, metal sau a elementelor lor).

Întrucât relaţionează cu toate ştiinţele naturii, Biblia semnalează

implicarea cotidiană a chimiei în viaţa oamenilor, la modul propriu cât şi

metaforic. Întrucât pământul a fost format “din apă şi cu ajutorul apei” (2

Petru 3,5), substanţa apei este menţionată de 442 ori. Abundă pasajele

despre sare (NaCl): Matei 5,13; Marcu 9,49-50; Luca 14,34; Coloseni 4,6

şi despre sticlă. Aurul este semnalat chiar din timpul Edenului (Genesa

2,11-12), cu mult înainte de cunoaşterea celorlalte metale (după unele

opinii, Havila, ţara aurului “bun” este Valahia), a căror origine este

explicită: “Fierul se scoate din pământ, şi piatra se topeşte ca să dea

arama.” (Iov 28,2). Dar Biblia prezintă şi metode de procesare: “Tigaia

lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;” (Proverbe 17,3) În natură

există mai mult de 10.000 de tipuri de sesquiterpene, peste 2.000 de feluri

de monoterpene şi sute de fenoli, împreună cu mii de tipuri de cetone,

aldehide şi esteri; fiecare ulei esenţial conţine între 80 şi 300 de astfel de

clase de compuşi, iar Biblia are 33 de indicaţii despre uleiuri esenţiale din

61

cele 191 menţionări ale uleiului (acidul organic combinat cu glicerina

formează grăsimi). (J.Newton Friend, Man and The Chemical Elements,

Charles Griffin Comp. Ltd. Londra, 1951). Referinţele la reacțiile acido-

bazice (“Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră,

aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.” – Proverbe 25,20) şi

afirmaţia că elementele aerului au mase atomice măsurabile (“… Cînd a

rînduit greutatea vântului… ”- Iov 28,25) cu două milenii înaintea

desprinderii ştiinţei chimiei din practicile alchimiei sunt pledoarii

convingătoare despre profunzimea mesajului biblic.

★ Pentru fiecare tip de structură naturală (animale, arbori) sau artificială,

există o dimensiune maximă posibilă peste care aceasta nu poate rezista

nici măcar greutăţii proprii. Rezistenţa unui material se determina

împărţind forţa la suprafaţă. Cu o vechime estimată la 5.500 ani, cărămida

este cel mai vechi material de construcţie făurit de om. Pentru structurile

supuse la întindere / compresiune, cu cât creşte mărimea unui obiect,

rezistenţa lui creşte cu pătratul dimensiunii, în timp ce greutatea creşte cu

cubul dimensiunilor. Proprietatea de bază a cărămizilor rezidă în

rezistenţa mare la compresiune, ce poate depăşi 100 N/mm2; de aceea,

ştiinţa numită “rezistenţa materialelor” recomandă utilizarea ei la ziduri

portante. Empire State Bulding din New York este primul zgârie-nori

construit în era noastră (1931), şi are 390 metri. Cea mai înaltă clădire din

lume este Turnul Burj Khalifa, din Dubai, EAU. Început în 2004 şi

inaugurat în 2010, atinge 828 metri, are 160 de etaje locuibile, 1.044

apartamente, 57 de lifturi, şi a inclus 330.000 m.c. beton şi 31.400 tone

oţel, fiind vizibil de la 95 de km. Kingdom Tower din Jeddah, Arabia

Saudită (finanţare oficială: 2008; termen de finalizare: 2020), va avea

înălţimea de 1.609 metri şi 3,65 milioane m.c. spaţiu util. Până la ce

înălţime poate omul construi?

Confirmaţi de arheologie, istoricii Herodot, Diodor din Sicilia şi Strabon

apreciază că piramidele ziguratele din Mesopotamia şi legendarul Turn

Babel sunt cele mai înalte clădiri din antichitate. Privitor la înălţimea

Turnului Babel, estimările variază: 92 m (Herodot), 90 m (tăbliţa VI,

ANET, ed.3,1969, p.69), 89 m (tăbliţa de argilă de la Louvre, secţia

antichităti orientale, găsită într-o colecţie particulară de abatele Vincent

Scheil), 91,55 m (arheologii germani; sursa: http://www.

lovendal.net/wp52/turnul-babel-din-enigmele-descoperirii-sale/), 91 m

(gravura de pe piatra de culoare înschisă din colecţia Martin Schoyen,

sursa: Discovery News). Cel mai vechi document al construcţiilor gotice,

ms. Regius relatează despre “turnul din Babilon”: “Atât de lung şi de lat a

fost început,/ Înălţimea lui de şapte mile umbrea soarele.” “Forbidden

Knowledge; Lost Secrets of the Bible/ Documentary“,

http://www.youtube.com/watch ?v=NwdSyACPkmQ, fragmentul 2‟20”-

10‟56”, demonstrează ştiinţific că o cărămidă de lut arsă timp de 24 ore la

62

temperatura de 1.500°F (= 815°C), este de 7,2 ori mai rezistentă la

presiune decât o cărămidă uscată. Dacă o cărămidă arsă având grosimea

de 1,25 inch (3 cm) şi densitatea de 850 kg/m3 este folosită la o

construcţie cu arhitectură piramidală, ea poate susţine 6.000 pounzi (1 UK

pound = 0,373 kg), echivalentul unei structuri de 3 ori mai mare decât a

unui turn /coloane, la înălţimea de 2 mile, adică 1.609,344 m x2=3.818 m!

Deci, în urmă cu cinci mii de ani, cu tehnologia cărămizii arse, Turnul

Babel putea realiza o înălţime de patru ori mai mare decât a ajuns în 2010

Turnul Burj Khalifa (828 m), şi de două ori mai mare decât este planificat

să atingă Kingdom Tower din Jeddah (1.609 m) în anul 2020 !!!

– Genesa 11,2-9: “Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara

Şinear; şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: Haidem! să facem

cărămizi şi să le ardem bine în foc. Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar

smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: Haidem! să ne zidim o cetate şi

un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim

împraştiaţi pe toată faţa pământului! Domnul S-a coborât să vadă cetatea

şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: Iată, ei sunt un

singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic

nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem! să Ne coborâm

şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!

Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au

încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci

acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a

împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.”

★ O mică parte din cele 2.500 de minerale şi 7.000 varietăţi ale acestora

aflate în scoarţa terestră sunt pietre preţioase sau semipreţioase.

Gemologia este ramura mineralogiei care se ocupă cu studiul

particularităţilor lor fizice, chimice, decorative şi aplicative (inclusiv cu

tehnologia de prelucrare), şi este strâns legată de estetică, comerţ şi de

ştiinţa petrografiei şi cristalografiei, uzitând metode geologice, chimice,

biologice,etc. Unii bijutieri sunt acreditați spre identificarea și evaluarea

pietrelor preţioase pe criterii de origine, structură cristalină, culoare, index

de refracție, caracter optic, greutate, duritate, etc.

Biblia poate fi considerată ca un tratat de gemologie. Ea descrie funcţiile

majore ale pietrelor preţioase: podoabă şi frumuseţe (Genesa 24,22,53;

Isaia 3,18-23; Cântarea Cântărilor 1,10), simbol al înţelepciunii (Proverbe

1,9; 3,22; 4,9; 20,15), acumulare de bogăţie şi putere (Genesa 41,42;

Exodul 11,2; 2 Cronici 20,25; 21,3), miză şi pradă de război importantă (2

Cronici 20,25), luminozitate / sfinţenie (Exodul 28,17-20; 29,10-13;

Ezechiel 28,12-14), standard de valoare (Iov 28,16; Proverbe 3,15;

Apocalipsa 21,11), imagine a permanenţei împărăţiei cereşti

transcendentale (Matei 13,45-46; Isaia 54,11-12; Apocalipsa 21,9-21). Fie

ca accesorii de “haute couture”, fie ca “statement”, bijuteriile din aur şi

63

argint şi pietrele preţioase sunt purtate şi de femei şi de bărbaţi (Exodul

11,2; Isaia 3,18-21), sunt oferite în dar (Genesa 24,22, 53) şi sunt

prelucrate în mare diversitate: inele de purtat în nas (Isaia 3,21), inele de

purtat pe deget (Geneza 41,42; Estera 3,10; Luca 15,22), brăţări pentru

mâini (Genesa 24,22,30,47; Ezechiel 16,11), podoabe pentru glezne (Isaia

3,18,20), lănţişoare purtate la gât (Genesa 41,42; Luca 15,8), coroane

(Zaharia 9,16), cercei (Genesa 24,22), etc. (“Jewels and Precious Stones”,

în “The Illustrated Bible Dictionary” – Downers Grove, IL: InterVarsity

Press, 1980), p.781-789). Tipologia pietrelor preţioase este variată:

agatul (Exodul 28,19; 39,12), alabastrul (Marcu 14,3; Matei 26,7; Luca

7,37), ametistul (Exodul 28,19; 39,12; Apocalipsa 21,20), berilul (Exod

28,20; 39,13; Cântarea Cântărilor 5,14; Ezechiel 1,16; 10,9; 28,13; Daniel

10,6), carbunculul (Exodul 28,17; 39,10; Ezechiel 28,13; Isaia 54,12),

calcedoniul (Apocalipsa 21,19),crisolitul (Apocalipsa 21,20; Ezechiel

1,16; 10,9; 28,13), crisoprazul (Apocalipsa 21,20), Apocalipsa 21,20),

coralul (Iov 28,18; Ezechiel 27,16), cristalul (Iov 28,17,18; Apocalipsa

4,6; 21,11; 23,1), diamantul (Exod 28,18; 39,11; Ezechiel 3,9; 28,13;

Zaharia 7,12),

hiacintul (Exodul 28,19; 39,12; Apocalipsa 9,17), jaspul / iaspisul (Exodul

28,28; 39,13; Ezechiel 28,13; Apocalipsa 4,3; 21,11,18-19), onixul

(Genesa 2,12; Exodul 25,7; 28,8,20; 35,9,27; 39,6,13; 1 Cronici 29,2; Iov

28,16; Ezechiel 28,13), perla / mărgăritarul (Iov 28,18; Proverbe 3,15;

8,11; 20,15; 31,10; Matei 7,6; 13,45; Apocalipsa 17,4; 18,12,16; 21,21),

rubinul (Isaia 54,12; Ezechiel 27,16), safirul / lazuritul / lapislazuritul

(Exodul 24,10; 28,18; 39,11; Iov 28,6; Cântarea Cântărilor 5,14; Isaia

54,11; Plângerile lui Ieremia 4,7; Ezechiel 1,26; 10,1; 28,13), sardiul

(Exod 28,17; 29,10; Ezechiel 28,13; Apocalipsa 21,20),

sardonixul(Apocalipsa 21,20), smaraldul (Exodul 28,18; 39,11; Ezechiel

27,16; Apocalipsa 4,3; 21,9), topazul (Exodul 28,17; 39,10; Iov 28,19;

Ezechiel 1,16; 10,9; 28,13; Apocalipsa 22,20). Pieptarul marelui preot

(Exodul 28,17-20; 39,10-13) conţinea douăsprezece nestemate având

fiecare 2,54 cm, echivalent al celui mai mare diamant, Cullinian, de 3106

carate; decoraţiile temeliilor Noului Ierusalim (Apocalipsa 21,19; Isaia

54,11) au acelaşi număr de tipuri de nestemate. (Andrei M., Karl H.,

“Pietre preţioase, fine, ornamentale, perle”, Bucureşti,1999; N. Hillyer,

“Precious Stones in the Apocalypse”, NIDNTT 3, p.395; 398; H. Quiring,

“Sudhoffs Archiv” 38, 1954, p.193-213)

64

IV. CATEGORIA: BIOLOGIE

★ Perfecţiunea naturii între inteligenţă, frumuseţe, eficienţă şi

pragmatism.

Exemple demonstrative:

A. Un singur bob de grâu “înfrăţeşte” în 240 lujere şi rodeşte până la

18.000 boabe! Astfel de graminee păstrate în vase de lut etanşe găsite de

arheologi în ruinele anticului Babylon, au fost germinate după peste 2.500

de ani. Având o suprafaţă a lujerului (în formă de cerc) de maxim 4 mm2

şi o înălţime de până la 140 cm, tija susţine şi un spic cu boabe cu greutate

de până la 20 g, o asemenea portanţă depăşind de peste 20 de ori orice

clădire realizată de om la astfel de proporţii.

B. Pânza de păianjen este ţesută dint-un fir de 5000 de ori mai puternic

decât o fibră de oţel de aceeaşi grosime. Un ghem cu masa mai mică de 1

kg din acest fir s-ar putea deşira spre a înconjura de trei ori globul

pământesc. Spre comparaţie, cel mai puternic material industrial, kewlar-

ul, elaborat conform structurii acestui fir, poate fi străpuns de un glonte

doar cu viteză de 150 km/h.

C. Structura oaselor umane este alcătuită din “spiţe” minuscule

interconectate precum zăbrelele unei colivii (sistem/reţea) ce reduce

efectul masei (presiunii) încât femurul (os al coapsei) poate suporta o

greutate de până la o tonă! Constructorii Turnului Eiffel s-au inspirat din

acest model.

D. Indivizii care compun bancurile de peşti, stolurile de păsări, roiuile şi

coloniile de insecte şi turmele de animale sunt capabili să ia decizii de

circulaţie (în aer, apă, pe uscat) pe cont propriu şi să reacţioneze la

mişcările vecinilor de grup şi faţă de obstacole (separare) încât evită

coliziunea şi păstrează direcţia de deplasare (aliniere) şi coeziunea

grupului la viteze mari, pe distanţe de mii de km, pe durate de multe

săptămâni şi în condiţii atmosferice total nefavorabile. Pe lângă fascinaţia

estetică a modelului de grup (asemănător mişcării browniene), astfel de

aglomerări de vieţuitoare oferă un exemplu de pragmatism ce a inspirat

optimizarea unor reţele de transport aerian, acvatic şi terestru la indici

remarcabili.

E. Fiind dotate cu ecolocatoare ce depăşesc pe cele create de om, balenele

cu cocoaşă (“beluga”) emit continuu sunete şi ultrasunete prin care

comunică mesaje complexe (semnale informaţii şi semnale stări sufleteşti)

recepţionate de alte megaptere aflate la 2.000 km distanţă, emisiuni ce nu

sunt afectate de refracţia sau reverberaţia undelor sonore produse în

mediul subacvatic şi nici de fenomene de reflexie şi dispersie precum

temperatura şi densitatea.

F. Calcanul, peştele-himeră şi anumite specii de rechin sunt dotate cu

sisteme de detectare a impulsurilor electrice ce se manifestă în mediul

65

marin, şi a căror sensibilitate poate sesiza tensiuni de o zecime de

milionime de volt.

– Genesa 1,31: “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte

bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a

şasea.”

– Deuteronom 32,4: “El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci

toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără

nedreptate, El este drept şi curat.”




– Matei 6,28 up-29: “… ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici

chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”

– Psalmii 111,2-3 pp: “Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei

ce le iubesc. Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui,”

★ Unitatea compoziţiei chimice a tuturor fiinţelor vii, inclusiv a omului.

Nu există nici o teorie verificabilă experimental care să explice modul în

care viaţa ar fi apărut prin sine însăşi pe o cale naturală, adică trecerea de

la lumea anorganică la prima bio-moleculă viabilă. Examinarea ştiinţifică

a dovedit eşecul tuturor încercărilor de acest fel: teoria hazardului, teoria

afinităţii chimice, teoria tendinţelor auto-ordonatoare, teoria însămânţării

din spaţiul extraterestru, teoria fisurii scoarţei terestre de pe fundul

oceanelor (vezi Lee Strobel, “Pledoarie pentru credinţa creştină” Oradea,

Ed. Cartea creştină, 2005).

– Geneza 1,11-12: “Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă,

iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să

aibă în ei sămânţa lor pe pământ. Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă,

iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţă

în ei, după soiul lor.”

– Genesa 1,24: “Dumnezeu a zis: Să dea pământul vieţuitoare după soiul

lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor. Şi aşa a fost.”

– Genesa 2,7: “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-

a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

– Genesa 2,19: “Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele

câmpului şi toate păsările cerului…”

– Eclesiastul 3,20: “Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi

toate merg în ţărână.”

★ Specificitatea chimică a fiinţelor vii în raport cu întocmirea moleculară

ce diferă de la o specie la alta (moleculele proteice). James Watson şi

Francis Crick au descoperit în 1953 secretul vieţii: cele peste o sută

miliarde de celule din organismul uman conţin codificate instructiunile

pentru configurarea tuturor proteinelor într-un dublu helix de 1,8 m,

structura chimică a ADN-ului. Fiecare din cele 30.000 gene conţinute în

66

cele 23 perechi cromozomi umani poate genera 25.000 tipuri diferite de

proteine (Stephen C. Meyer: “Word Games: DNA Design and

Intelligence”). Capacitatea uluitoare a AND-ului microscopic de a

înmagazina această uriaşă cantitate de informaţie codificată cu precizie

absolută într-un alfabet chimic format din patru litere “întrece cu mult

posibilităţile oricărui sistem cunoscut nouă”, susţine geneticianul Michael

Deuton (în “Evolution: A Theory in Crisis”, Chevy Chase, Md. Adler &

Adler, 1986).

– 1 Corinteni 15,39: “Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul

oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al

peştilor.”

★ Natura manifestă exemple de complexitate ireductibilă constata

Michael Behe în “Darwin‟s Black Box”. După ce a condus mai mulţi ani

Proiectul genomului uman, considerat cel mai important angajament

ştiinţific al timpului nostru, Francis S. Collins a decriptat (primul în

istorie) harta genomului uman, ADN-ul complet al speciei umane, codul

ereditar al vieţii, un text alcătuit din trei miliarde de litere criptat într-un

cod din patru litere. Straniu şi uimitor pentru specialist a fost să constate

că citirea acestui cod într-un ritm de trei litere pe secundă ar dura 31 de

ani datorită magnitudinii informaţiei conţinută în fiecare celulă a corpului

uman. Omagiind (în anul 2000) această descoperire, preşedintele Bill

Clinton a dat glas veneraţiei faţă de “frumuseţea complexităţii şi minunii

limbajului în care Dumnezeu a creat viaţa.”

– 1 Corinteni 12,14-26: “Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai

multe. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup – nu

este pentru aceasta din trup? Şi dacă urechea ar zice: Fiindcă nu sunt ochi,

nu sunt din trup – nu este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi

ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum, dar,

Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă

toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai

multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: N-am

trebuinţă de tine; nici capul nu poate zice picioarelor: N-am trebuinţă de

voi. Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată

trebuinţă. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le

îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale

trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, pe când cele frumoase n-au

nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea

mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nici o

dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotriva unele de altele.

Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă

este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.”

– Psalmi 139,13-16: “Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în

pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.

67

Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic,

ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un

plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele

care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”

★ Biomimetismul. De-a lungul istoriei, natura a constituit o sursă de

inspiraţie pentru inventatori, artişti, arhitecţi, biologi, ingineri, etc. care au

elaborat tehnologii geniale în domenii pecum medicina, agricultura,

aeronautica, silvicultura, siguranţa publică, genetica, informatica,

construcţii, energie, ecologie s.a. Lansat în 1917 şi reluat în 1960 ca

ştiinţă a bionicii, conceptul biomimetism a devenit celebru în 1997 prin

cartea lui Janine Benyus “Biomimicry: Innovation Inspired by Nature”,

observându-se că modelele din natură sunt perfecte, oferind soluţii

superperformante incomparabile cu tehnologiile concepute de om.

Einstein spusese : “Priveşte natura şi vei înţelege mai bine orice altceva”.

Luând natura ca model, mentor şi măsură, omul şi-a ameliorat continuu

propriile condiţii de viaţă şi a îmbunătăţit performanţele tehnologiilor sale

într-o mare varietate de imitaţii. Ex.: turbine inspirate din cozile şi

inotătoarele balenelor, panouri solare aidoma frunzelor, colectarea apei

din ceaţă precum gândacii, clădiri ventilate şi încălzite după metoda

termitelor, “ariciul Velcro” folosit la închiderea hainelor şi încălţămintei,

braţul robotic ce imită trompa elefantului sau tentaculele caracatiţei,

aditivi ce imită midiile, aripi care îşi schimbă forma în zbor, fotosinteza

artificială pentru obţinerea oxigenului, acele hipodermice, ionomerii de

sticlă ce marchează frontiera dintre materialele bioactive şi biometrice şi

multe alte metode şi modele în biofizica moleculară, medicină, ecologie,

agricultură verticală, inteligenţa artificială, interferenţa om-maşină

(microroboţi), chimie verde, etc. Este un trend ascendent pentru că natura

s-a dovedit un excelent ordonator şi mentor al ordinii haosului (coloniile

de furnici, stolurile de păsări, bancurile de peşti, pădurile tropicale), însă

că în prezent, resursele materiale se epuizează galopant, schimbările

climatice sunt devastatoare, şi se monitorizează doar 4% din cele 70.000

substanţe chimice folosite de om, ceea ce impune evaluarea impactului lor

asupra mediului şi sănătăţii umane aflate în continuă deteriorare. Din

păcate, deşi tehnologiile mimicry îşi dovedesc o eficienţă pozitivă, iar

statele lumii investesc în ele din ce în ce mai mult, antropia continuă să

concureze entropia la distrugerea lumii. Ilustrativ, Pentagonul a investit în

2015 peste 5 miliarde $ pentru dezvoltarea dronelor, urmând ca în 2030

ele să formeze un nor de insecte care să copleşească orice inamic.

(http://descopera.ro/stiinta/8510711-biomimetismul-cond-tehnologie-ia-

lectii-de-la-natura/ Ghiţu Irina Mihaela şi Ilie Mădălina, “Matematica şi

brevetele naturii”, Ed. Creţulescu, Bucureşti, 2008).

– Iov 12,7-8: “Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îti

68

vor spune; vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor

povesti.”

– Proverbe 30,24-28: “Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din

cele mai înţelepte: furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc

hrana vara, şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază

locuinţa în stânci; lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

păianjenul îl poti prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele

împăraţilor.”

★ Entropia este caracteristică tuturor fiinţelor vii. În lucrarea “The

Structure of Evolutionary Theory”, Howard University Press, Cambridge,

Massachusetts and London 2002, reputatul paleontolog Stephen Jay

Gould comenta că din cele aproximativ 1 miliard de specii de vieţuitoare

ce au existat pe Terra, au supravieţuit doar 1%. Conform semnalelor

canalelor TV Animal Planet şi National Geographic, 25% din speciile de

vieţuitoare înregistrate pe glob în urmă cu 70 de ani au dispărut, iar acest

trecut i-a determinat pe specialişti să monitorizeze individual fiecare

exemplar identificat în speciile aflate în pericol de extincţie (ex. tigrul).

Principiul logic al entropiei este concurat dramatic de fenomenul încălzirii

globale ce reduce inexorabil habitatul natural al fiinţelor vii.

– Eclesiastul 3,1-11: “Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub

ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are

vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are

vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei;

dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are

vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul

îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea

pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de

îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are

vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are

vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul

îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

Ce folos are cel ce munceşte din truda lui? Am văzut la ce îndeletnicire

supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Orice lucru El îl face frumos la

vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu

poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o

Dumnezeu.”

– Eclesiastul 3,20: “Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi

toate se întorc în ţărână.”

– Genesa 3,19: “… În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei

întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te

vei intoarce.”

69

★ Viaţa pe Pământ depinde de Soare. Având un volum de 1.301.000.000 ori mai

mare decât al Pământului, o temperatură de 6.000°C la suprafaţă şi

20.000.000.000°C la centru, Soarele ar putea topi într-o singură secundă 2,5

miliarde km3 de gheaţă. De la distanţa de 149.600.000 km, Soarele trimite pe

Pământ numai a doua miliarda parte din căldura sa, suficient pentru a fi unicul

întreţinător al vieţii, deoarece din interiorul său, Pământul primeşte o căldură de

30 milioane ori mai mică decat cea de la Soare. Deşi cantitatea de energie

radiantă solară este constantă, 2 calorii/cm2 pe minut, distribuirea ei deasupra

globului este variabilă, în funcţie de mişcările de rotaţie şi revoluţie, de

înclinaţia axei sale faţă de planul eclipticii şi de forma sa de geoid. Razele

Soarelui încălzesc solul, aerul şi apa mărilor şi oceanelor provocând evaporarea,

ploile şi zăpezile. Temperatura atmosferei influenţează presiunea ei şi formarea

vântului. În absenţa luminii şi căldurii solare viaţa ar înceta.

– Matei 5,45: “… ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să

răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi

peste cei nedrepţi.”

★ Apa este elementul esenţial al vieţii, fără de care vieţuitoarele nu pot

exista. “Ne naştem apă şi murim pământ”. La naştere corpul uman conţine

75% apă; la maturitate, bărbaţii sunt 60% apă, femeile 55%, iar

persoanele în vârstă doar 50%. Scăderea nivelului apei din organism duce

la pierderea funcţiilor vitale, la dezechilibre majore şi în final la deces.

Apa este implicată în toate procesele organismului, de la viaţa celulară la

toate reacţiile biochimice – U.S.Geological Survey.

http://www.descopera.ro /dnews/11724903-ne-nastem-apa-si-murim-

pamant-la-nastere-corpul-uman-contine-75-apa.

La 22 Martie 2010, de Ziua Mondială a Apei, ONU a publicat un raport în

care se precizează că apa poluată ucide mai mulţi oameni decât războaiele

sau alte tipuri de violenţă; dintre aceştia, cel puţin 1,8 milioane sunt copii

sub 5 ani, adică un copil moare la fiecare 20 de minute.

(http://www.realitatea.net/apa-poluata-ucide-mai-multi-oameni-decat-

razboaiele-avertizeaza-onu_705782.html).

În ciuda tendinţei de a ne imagina că puritatea este indicatorul final a

calității ei, s-a constatat (http://www.isciencemag.co.uk /features/fact-of-

the- day-1/) că apa ultra-pură, apa 100% poate ucide deoarece nu oferă

organismului electroliții și sărurile de care are nevoie spre a supravieţui.

Potrivit eatbalanced.com, “menținerea concentrațiilor corecte ale ionilor

în şi în afara celulelor din organism este esențială pentru transmiterea

impulsurilor electrice de-a lungul nervilor și pentru contracţia musculară,

”permiţând îndeplinirea tuturor funcțiilor bioelectrice: mişcarea, bătăile

inimii, gândirea, văzul.” Paracelsus (1493-1541) spusese: “Toate

substanţele sunt otrăvuri; nu este nici una care nu este otravă. Doza

potrivită diferenţiază otrava de un remediu.”

70

– Isaia 33,16 up: “şi apa nu-i va lipsi.”

– Matei 10,42: “Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia

din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va

pierde răsplata.”

– Matei 25,35: “Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost

sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;”

– Psalmii 107,9 pp: “Căci El a potolit setea sufletului însetat”

– Eclesiastul 7,16: “Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept:

pentru ce să te pierzi singur?”

– Eclesiastul 7,20: “Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană,

care să facă binele fără să pacătuiască.”

– Romani 3,10: “… După cum este scris: Nu este niciun om neprihănit,

niciunul măcar.”

– Iov 25,4: “Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu?

Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? Iată, în ochii Lui nici luna

nu este strălucitoare, şi stelele nu sunt curate înaintea Lui;”

★ Organismul uman (şi cel animal) este protejat prin sisteme imunitare

(unul înnăscut, nespecific, şi altul specific, dobândit). Sistemul imunitar

dobândit în timpul vieții, după ce organismul a venit deja în contact cu

agentul patogen (substanțe biologice – toxine, veninuri -, organisme

infracelulare – virusuri –, organisme monocelulare – bacterii, ciuperci

microscopice, protozoare – sau organisme pluricelulare – viermi paraziți -

), este orientat spre acesta, identificându-l prin antigeni specifici şi

distrugându-l prin elaborarea de anticorpi. Acest sistem de apărare este

susținut sistemul reprezentat de celulele limfocite de tip “T” și “B” care

au capacitatea de a reține şi memoriza caracterele agentului patogen,

putându-l recunoaște la un nou contact. Stresul generat de ritmul

activităţilor umane şi poluare (provocată şi de folosirea combustibililor

fosili, metale grele, toxine de uz domestic, îndeosebi de substanţe chimice

sintetizate în ultimile decenii şi insuficient testate) supralicitează dincolo

de iremediabil limitele imunitare ale organismului uman.

– Psalmii 121,5,7-8: “Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe

mâna ta cea dreaptă. … Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi

sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în

veac.”

– În Coran, credinciosului i se spune: “Dumnezeu îţi este mai apropriat

decât vena ta jugulară.”

★ Fenomenul Hormesis înseamnă expunerea deliberată la toxine în doze

mici în scopul dezvoltării imunităţii faţă de acestea. Celebrii toxicologi

americani Edward Calabrese şi Linda Baldwin, au demonstrat că

deosebirea clară comparativ cu homeopatia (unde sistemul imunitar este

stimulat prin toxine care produc aceeaşi boală), provine din diferenţa

concentraţiilor substanţelor folosite. Luând aminte la cunoscutele cazuri

71

Socrate, Mitridate, Rasputin şi la spusele lui Nietzsche (“tot ce nu mă

ucide, mă face mai puternic”) se observă că mecanismele Metafizicii

Salvării menţionate în Biblie, nu izolează omul de toxina păcatului, ci

induc puterea de a-l contracara.

– Genesa 3,15: “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta

şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

– Ioan 7,15: “Iudeii se mirau şi ziceau: Cum are Omul acesta învăţătură,

căci n-a învăţat niciodată?”

– Iacov 4,7: “Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi

el va fugi de la voi.”

– Evrei 2,14: “Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii,

tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte,

să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

★ Hematologie. Circulaţia sângelui face posibilă viaţa indivizilor regnului

animal şi a omului.

– Leviticul 17,11: “Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui care este în

el.”

– Ioan 19,33-34: “Când au venit la Iisus şi au văzut că murise, nu I-au

zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o

suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.”

★ Inima este cel mai important organ în sistemul circulaţiei sanguine.

Inima omului măsoară 15 cm, diametrul de 11-12 cm şi cântăreşte până la

275-300 g. Cu frecvența de 60-80 bătăi pe minut (mai repede la femei

decât la bărbaţi) şi un debit de 3-4 l/min, ea bate de 100.000 ori pe zi, de

35 milioane de ori într-un an, trei miliarde de ori într-o viaţă, pompând

sânge în vase a căror lungime totală măsoară 160.000 km (de aproape 4

ori circumferinţa Pământului la Ecuator). Cea mai mare arteră din corp,

aorta, are grosimea unui furtun de grădină iar capilarele sunt subţiri cât

firul de păr. Volumul sângelui pompat este mai mare de 3.500 litri pe oră,

40 de butoaie de 200 de litri pe zi şi 200 trenuri cisternă în întreaga viaţă.

Cordul crează o presiune atât de mare încât sângele ar putea ţâşni la

distanţă de 10 m. Alcătuită aproape în întregime din muşchi, inima are o

putere de 1,3 w; cu energia dezvoltată într-o zi, o persoană de 70 kg poate

trage un camion pe o distanţă de 37 km, iar într-o viaţă ar putea duce

camionul de la Pământ la Lună şi înapoi. Cordul favorizează respirarea a

74 milioane litri de aer, hrăneşte 75 trilioane de celule şi continuă să bată

şi după ce este scoasă din corp, sau chiar dacă este tăiată în bucăţi.

Cuvântul “inimă” (Kardia) este menţionat în Biblie de peste 800 de ori.

Aici reţinem:

– Proverbe 14,30: “O inimă liniştită este viaţa trupului…”

– Proverbe 12,25: “Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă

bună îl înveseleşte.”

– Proverbe 14,30: “… inima liniştită este viaţa trupului…”

72

– Isaia 26,3: “Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci

se încrede în Tine.”

– 1 Samuel 28,5: “La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de

frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.”

– Psalmii 55,4: “Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima

morţii,…”

– Ioan 14,1: “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi

aveţi credinţă în Mine.”

★ Un sistem natural electric face ca muşchiul inimii să se contracte şi să

pompeze sângele în corp; această mişcare generează impulsuri electrice

măsurabile prin electrocardiogramă. Deşi creierul emite şi el câmpuri

electromagnetice, undele electrice produse de inimă sunt de 100 de ori

mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice

decât cele generate de creier. Măsurătorile au arătat că inima generază un

câmp electric ce are forma unui inel cu raza de 2-3 metri şi

interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior, având influenţă la

mulţi kilometri în afara corpului nostru. (surse: http://www.

financiarul.ro/2011/11/19/3-descoperiri-ale-fizicii-cuantice-cu-impact-

major-asupra -vietii-noastre/; https://groups. google.com/forum

/#!topic/anunturi-reikibm/qiZLTdLYsGE; stiinta.info;

http://www.cardiacinstitute.com; Cardiovascular Research Institute

/CVRI/ at theUniversity of California,San Francisco;

http://cvri.ucsf.edu/CVRI Documents/Training Opportunities/training.

shtml).

– 1 Regi 3,9: “Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe

poporul Tău, să deosebească binele de rău!”

– Psalmii 55,21: “Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă

războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când

ies ele din gură, sunt nişte săbii.”

– Proverbe 17,22: “O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit

usucă oasele.”

– Proverbe 12,25: “Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă

bună îl înveseleşte.”

– Coloseni 3,23: “Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul,

nu ca pentru oameni,”

– Proverbe 4,23: “Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies

izvoarele vieţii.”

★ Transplantarea de organe (sinonim cu grefare, grefă) este o practică

medicală de înlocuire totală sau parțială a unui organ sau ţesut bolnav cu

un organ sau țesut sănătos, sau cu părți ale acestuia, artitificiale sau

provenind de la un animal (heterotransplantul), de la un om viu

(homotransplantul), sau de la propriul organism (autotransplantul).

După succesul primului transplant cardiac realizat de doctorul Christiaan

73

Barnard în 1967 şi generalizarea acestei practici şi cu alte organe (rinichi,

ficat, celule stem, etc), cea mai mare provocare contemporană este

propusă de doctorul Sergio Canavero din Torino: transplantul de cap! În

iunie 2015, Asociaţia Americană de Chirurgie Neurologică şi Ortopedică

trebuie să se pronunţe asupra frontierelor etico filozofice ale temei

generate de identitatea persoanei. Implicaţiile etice sunt mai importante

decât problemele tehnice.

– Ezechiel 11,19: “Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi.

Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne…”

– Ezechiel 18,31: “… faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou…”

– Ezechiel 36,26: “Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou;

voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.”

– Ioan 15,13: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa

pentru prietenii săi.”

– 1 Corinteni 6,19: “Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt

care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu

sunteţi ai voştri?”

★ Viaţa omului (şi a animalelor) implică faza dezvoltării embrionare. Dr.

Joanna Wysocka de la Stanford University California a descoperit recent

că imunitatea protejează şi embrionul: virusul HERV-K fabrică o proteină

antivirus ce s-a dovedit un bodyguard perfect pentru fătul în devenire.

– Iov 10,8-12: “Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit

în întregime… Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; … Nu m-ai muls

ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza? M-ai imbrăcat cu piele şi carne,

m-ai ţesut cu oase şi vine; mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu

suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.”

– Psalmul 139,13-16: “Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în


Minunate sunt lucrarile Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!



plod făra chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele


– Eclesiastul 11,5: “Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac

oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui

Dumnezeu, care le face pe toate.”

★ Rezonanţa este un proces fizic de transfer de energie între două sisteme

vibratorii – un sistem-sursă şi un sistem-rezonator – cu efect în creştere a

amplitudinii vibraţiilor sistemului rezonator. Acest fenomen este specific

nu numai fizicii. Tot ceea ce există în univers vibrează cu o anumită

frecvenţă specifică (sau cu mai multe, în cazul sistemelor complexe, cum

ar fi omul) şi deci totul interacţionează într-o măsură mai mică sau mai

mare, funcţie de diferenţa de frecvenţă. Organele interne ale omului

74

interacţionează permanent cu factorii externi. Când frecvenţa oscilaţiilor

unui sistem din organismul nostru şi cea a unui obiect oarecare coincid, se

produce fenomenul de rezonanţă. Amplificarea amplitudinii oscilaţiilor

organului intern conduce la perturbări serioase în funcţiile acestuia şi ale

întregului organism. Undele sonore pot face să rezoneze fiecare celulă a

corpului uman. Muzica este un transfer de rezonanţă ce poate schimba

tensiunea sangvină, ritmul cardiac şi ritmul respiraţiilor.

– 1 Samuel 16,16,23: “Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt

înaintea ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harpa; şi, când

duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna, şi vei

fi uşurat. Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua

harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat,

şi duhul cel rău pleca de la el.”

– 2 Regi 3,15: “… Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa. Şi pe când

cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei.”

★ Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) este o tehnică neinvazivă şi

inofensivă de vizualizare a organelor interne, şi ţesuturilor, bazată pe

fenomenul fizic cu acelaşi nume, de depistarea diferitor defecte structurale

sau maladii. RMN a fost elaborată în secolul trecut, prototipurile

aparatului fiind testate pe pacienţi în 1980. În întreaga lume sunt utilizate

cca. 10.000 sisteme RMN. Metoda se bazează pe capacitatea protonilor de

hidrogen (care au spin) de a se aranja sub acţiunea unui câmp magnetic

puternic într-o anumită direcţie, care coincide cu liniile sale. Când toţi

protonii ating această conformaţie, este emis un semnal electromagnetic

cu o frecvenţă egală cu cea a protonilor de hidrogen (frecvenţa de

rezonanţă), ce determină depolarizarea lor şi revenirea la pozitia iniţială.

Schimbarea de poziţii duce la eliberarea de fotoni, care sunt detectaţi si

utilizaţi pentru a crea imaginile secvenţelor. Conţinutul şi calitatea diferită

a protonilor de hidrogen din acele ţesuturi diferenţiază imaginile lor.

(Sursa: Charles P. Slichter.1996. Principles of Magnetic Resonance.

Springer: Berlin and New York, Third Edition. 651 pp.).

– Luca 12,7: “Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi…”

– Evrei 4,12-13: “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai

tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte

sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile

inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit

înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”

– Psalmii 139,1-6,13,15-16: “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă

cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi

gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci

nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu

mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă

atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o

75

pot prinde… Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei

mele:… Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc

tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram

decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise

toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”

★ Trupul omului este distinct de al animalelor. Creierul său e de 4-5 ori

mai mare decât al lor. Prin cei 100 de miliarde neuroni ai creierului uman,

trec zilnic peste 60.000 de gânduri. Cu toate acestea, oamenii consideraţi

normali, obişnuiţi, folosesc în activitatea conştientă, numai 4-4,5% din

creier, geniile ajungând la 5,5-6%. S-a estimat că acest instrument de

navigaţie în timp şi spaţiu, permite omului cunoaşterea a doar 2% din

realitate.



– 1 Corinteni 15,39: “Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul

oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al

peştilor.”

★ Temperatura corpului: Conjuncţia condiţiilor cosmice (poziţia

sistemului solar în galaxie, dinamica mişcărilor pământului în raport cu

soarele, planetele, luna, masa şi distanţa dintre ele, cantitatea de asteroizi

şi radiaţii), factorii geofizici (volumul, greutatea, înclinaţia axei pe orbită,

viteza de rotaţie, existenţa apei şi atmosfera, temperatura şi presiunea,

cantitatea de lumină pe unitatea de suprafaţă, etc.) configurează un optim

ce favorizează viaţa în general şi calitatea existenţei umane în special. În

acest cadru, funcţionarea creierului său, cel mai complex sistem de

procesare a informaţiei din Univers, este decisiv influenţată de confortul

termic: procesele cognitive (concentrarea şi distribuirea atenţiei,

activitatea nervoasă superioară, coerenţa exprimării, rapiditatea deciziilor)

şi acţiunea umană (coordonarea mişcărilor, rezistenţa la efort, etc.)

baleiază în jurul temperaturii de 37°C, în raport de constanta ritmului

circadian. Astfel, supravieţuirea şi performanţa, depind nu numai de

calitatea hranei (vezi gastronomia) ci şi de temperatura corpului (habitat,

îmbrăcăminte, mobilitate fizică).

– Matei 24,20: “Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna…”

– 2 Timotei 4.21 pp: “Caută de vino înainte de iarnă…”

★ Celulele cancerigene sunt nemuritoare. Recentele cercetări de la

Centrul European de Microbiologie Celulară şi de la Institutul Cancerului

din Heidelberg efectuate prin microscoape crio-electronice, au evidenţiat

că dacă au suport biologic, celulele canceroase se multiplică la nesfârşit,

în ciuda faptului că ştiinţa nu a putut determina cauza diviziunii celulare.

– Isaia 66,24: “… căci viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.. ”

– Marcu 9,44,46,48: “unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge… unde viermele lor nu

76

moare, şi focul nu se stinge.”

Acest adevăr fizic (ADN-ul canceros e nemuritor) are şi o expresie

metafizică, cu o etiologie diferită de legea entropiei: vorbim de Păcat, un

intrus necauzat şi ilogic în Univers:

– Iacov 1,15: “şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

– 1 Corinteni 15,56: “Boldul morţii este păcatul.”

– 1 Corinteni 15,26: “Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi

moartea.”

– Apocalipsa 21,4: “Şi moartea nu va mai fi.”

– Evrei 2,14: “… prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii,

adică pe diavolul.”

(De reţinut succesiunea păcat, moarte, nimicirea morţii şi a deţinătorului

puterii ei).

★ Viaţa inteligentă în Univers are un preţ fizic şi metafizic. Preţul fizic

este aparenţa unui Univers ostil vieţii, datorită: temperaturii de -272,150C

(zero absolut) din spaţiul intergalactic şi interplanetar (vidul cosmic) şi

imensităţii acestuia; coliziunilor cosmice şi supernovelor; găurilor negre şi

generalităţii legii entropiei; proporţiei extrem de reduse (4%) de metale

grele, oxigen şi carbon (din care sunt formate corpurile cereşti solide,

inclusiv Pământul), produse prin nucleosinteza hidrogenului, ce ocupă

96% din Univers; reglării în valori infinitezimale a celor patru forţe

fundamentale şi razei lor de acţiune (combinaţie de 6 cifre exprimată

valoric pe o scală de la 1 la 38!) – vezi infra. Cap. I. Preţul metafizic

constă în autoumilirea de Sine a lui Dumnezeu prin asumarea naturii şi

condiţiei umane, a vinovăţiei omului şi moartea pe cruce.

– Ioan 1,1-4,10-11,14: “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu

Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost

făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. El era în lume,

şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai

Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre

noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai

ca slava Singurului născut din Tatăl.”

– Ioan 3,16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe

singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă

veşnică.”

– Pslamii 147,4-5: “El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate.

Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este

fără margini.”




lipseşte.”

77

– Matei 10,30: “Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt

număraţi.”




★ Argila “ar putea fi locul naşterii vieţii pe Pământ“- scrie Daily Mail la

10.11.2013 – potrivit biologilor de la Universitatea Cornell din SUA, care

au constatat că, în contact cu apa de mare, ea formează un hidrogel, o

masă care absoarbe minerale, ADN, aminoacizi şi enzime, stimulând

producţia de proteine. Premiant Nobel pentru descoperirea structurii

moleculare a ADN-ului, biochimistul Francisc Crick afirma că, prin

prisma numărului şi complexităţii condiţiilor necesare apariţiei vieţii,

originea acesteia “pare în momentul de faţă un miracol” (vezi Lee Strobel,

“Pledoarie pentru Creator” Oradea, Ed. Cartea Creştină, 2010)

– Genesa 1,11-12: “Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă,

iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să

aibă în ei sămânţa lor pe pământ. Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă,

iarba cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţă

în ei, după soiul lor.”

– Genesa 1,24-25: “Dumnezeu a zis: Să dea pământul vieţuitoare după

soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor. Şi aşa a fost.

Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor

şi toate târâtoarele pământului după soiul lor.”

– Marcu 4,27: “… fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa

încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir

verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;”


a suflat in nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

– Genesa 3,19: “… până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat;

căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

★ Toate vieţuitoarele au fost create în specii care reproduc aceleaşi specii;

adaptarea în cadrul speciei (micro-evoluţie) nu funcţionează prin tranziţie

evolutivă la alte specii (macro-evoluţie). Mutaţiile genetice neutre, aşa

zisele “gene false” din molecula AND au o rată extrem de lentă de

schimbare, 1% la un million de ani, astfel că acest veritabil “ceas

molecular” pledează pentru stabilitatea speciilor (disputa Frank Marsh vs.

Theodosius Dobzhansky în “SDA Bible Commentary”, 1956).

– Genesa capitolul 1. A se vedea supra, Ordinea Creaţiei.

★ Datorită acţiunii neomogene a factorilor filogenetici şi ontogenetici, în

dezvoltarea tuturor vieţuitoarelor apar variaţii avantajoase, indiferente sau

dăunătoare. Selecţia naturală este un mecanism caracteristic speciilor de

plante şi animale constând în păstrarea indivizilor cu aptitudini mai

avantajoase din punct de vedere biologic, şi eliminarea celor cu însuşiri

78

mai puţin corespunzătoare. Semnalat de Charles Darwin, acest fenomen

de adaptare certificat ştiinţific nu confirmă ipoteza evoluţiei, pentru că nu

s-a dovedit că o specie evoluează în altă specie. Generalizarea ipotezei

evoluţiei la toate fiinţele vii s-a dovedit neconcludentă iar prestigiosul

institut Worldwatch din Washington în articolul “On the Brink of

Extinction: Conserving the Diversity of Life” a afirmat în raportul pe

1987: “Cunoştinţele noastre despre structura biologică a Pământului, sunt

accidentale şi incomplete… Evaluările specialiştilor arată că insectele şi

plantele formează 4/5 din speciile identificate până acum. Mamiferele,

inclusiv omul, cuprind două zecimi din 1% cât totalizează vertebratele, iar

10% şi 40% din plantele cu flori şi 10% din peşti încă nu s-au identificat.

Se estimează existenţa a 30 milioane specii insecte iar la fiecare din cele

cunoscute există 34 nedescoperite. Până la întocmirea unui inventar

detaliat al vieţuitoarelor pe Pământ, fenomenele de existincţie în masă, de

eroziune insurmontabilă a capacităţii habitatului natural de a susţine viaţa,

de afectare a biodiversităţii şi de desfacere a legăturilor intrinseci dintre

specii pun în pericol iremediabil viitorul biologic al planetei.

– Matei 13,4-8: “Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă

drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri

stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit

un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea

rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au

înecat-o. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o

sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.”

★ Genetica este o ştiinţă despre mutaţii şi mutanţi şi cercetează

modificările ADN-ului care se reflectă în fenotip, adică în modul în care

arată şi functionează orice organism viu. Principiile ingineriei genetice ale

încrucişării selective (folosite de Iacov) impun distincţia între animale

homozigote şi heterozigote.

– Genesa 31,8-12: “Ci când zicea el: Mieii pestriţi să fie simbria ta, toate

oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: Mieii bălţaţi să fie simbria ta, toate

oile făceau miei bălţaţi. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru

şi mi-a dat-o mie. Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii

şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau

bălţaţi, pestriţi şi seini. Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: Iacove!

Iată-mă, am răspuns eu. El a zis: Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi

berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am

văzut tot ce ţi-a făcut Laban.”

★ Clonarea Genetică este o procedură de izolare a unei anumite secvenţe

ADN (prin fragmentare, ligaturare, transformare şi selecţie) şi obţinerea

mai multor copii ale acesteia in vitro. Are aplicaţii practice în producerea

proteinelor şi potenţialul de a regenera organe şi ţesuturi deteriorate. În

1990, Marea Britanie a autorizat crearea de embrioni pentru cercetare în

79

cadrul luptei împotriva problemelor de fertilitate, iar în 2001 a legiferat

clonarea embrionului uman în scopuri terapeutice cu precizarea că

embrionii clonaţi nu pot fi implantaţi în corpul unei femei şi trebuie

distruşi după cel mult 14 zile de la crearea lor. EPO (Oficiul European de

Brevete) a concesionat în 1997 Universităţii Edimburg patentul ce

prevede izolarea şi cultura celulelor seminale de embrioni şi de ţesuturi

adulte şi modificarea lor genetică. Utilizarea de embrioni umani în scop

comercial este însă considerată de unii o provocare biotehnologică fără

etică pentru că lezează identitatea individului şi a speciei, şi atacă

demnitatea persoanei. Bănuiala că savanţii nu sunt interesaţi de obţinerea

celulelor stem, ci de clonarea în sine este argumentată pe existenţa de

metode mai puţin controversate prin care se pot obţine aceste celule. Dr.

David King, de la Human Genetics Alert, cere interzicerea la nivel

mondial a clonării, susţinând că publicarea detaliilor tehnice ale

procedurii este “iresponsabilitatea dusă la extrem”.

– Genesa 2,21-22: “Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc

peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele

lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om,

Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.”

★ Animalele au trup, au inteligenţă şi au suflet. Ele nu sunt suflete, nu

locuiesc, ci doar merg pe Pământ. Animalele se confundă cu propria

activitate.




– Isaia 1,3: “Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea

stăpânului său…”

– Ioan 10,14,27: “Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine…

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”

– Iov 39,21-22: “(Calul)… Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se

aruncă asupra celor înarmaţi; îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă

înapoi dinaintea sabiei.”

– Iov 40,23: “(Hipopotamul)… Dacă se întâmplă ca râul să iasă din

matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar

rămâne liniştit.”

– Iov 41,33-34: “(Leviatanul)… Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este

făcut ca să nu se teamă de nimic. Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,

este impăratul celor mai mândre dobitoace.”

★ Dacă lumea animalelor chiar şi acelor cu instinct gregar (caracterizat

prin “ierarhizari sociale si teritoriale”- Jacques-Yves Cousteau, “Lumea

tăcerii”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1973) individul

dominant îl consumă (hrănindu-se) pe cel mai puţin puternic, societăţii

omeneşti îi este propriu “forţa dreptului” ce include ocrotirea celui slab de

80

către cel tare.

– Isaia 49,24-25 pp: “Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape

cel prins din prinsoare? Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi

luată, şi cel prins de asupritor va scăpa.”

– Iacov 3,7: “Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare

de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc.”

– 1 Samuel 2,7 up: “Domnul sărăceste şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El

înalţă.”

★ Pe Pământ au existat vieţuitoare reptiliene gigant, atât pe uscat cât şi în

apă, numite azi dinozauri. Dovezile antropice şi istorice ale coexistenţei

lor cu omul, sunt completate de dovezi fizice, ca urme de paşi de om şi de

dinozaur fosilizate găsite împreună în diverse locuri din America de Nord

şi Asia Centrală. Creatura Tanniyn (leviatan, balaur de mare, şarpe,

dragon) alături de Behemoth (hipopotam, mamut) sunt menţionate de

treizeci de ori în Vechiul Testament.

– Iov 40,15-24 şi Iov 41,1-34 conţin descrierea acestor coloşi.

★ Taxonomia (denumită şi taxologie) este o disciplină ştiinţifică al cărei

obiect îl constituie principiile de clasificare şi sistematizare a unor

domenii reale, cracterizate prin structuri complexe. Printre ele se află şi

vieţuitoarele Terrei, incluzând peste 50.000 de mii de specii de vertebrate

(peşti, amfibii, reptile, păsări, mamifere). Taxonomia biblică a fost

definită de Adam (Genesa 2,19-20) şi nu de Dumnezeu şi a avut în vedere

principii locomotorii şi nu se identifică cu conceptul modern de specie

stabilit de Carolus Linnaeus care a sistematizat regnul animal în 6 clase şi

4200 specii (“Systema naturae”, Paris, 1830). Zoologia, ca ramură a

biologiei, studiază structura, funcțiile, comportarea, dezvoltarea, filogenia,

clasificarea, distribuirea și utilizarea organismelor din regnul animalelor.

Prezentând, şi de multe ori descriind anatomia şi comportamentul a peste

200 de animale şi mai mult de 30 insecte, Biblia este primul mare

compendiu de taxonomie a regnului vieţuitoarelor Terrei (patrupede,

peşti, păsări şi “târâtoare”), structurat fie după cele trei habitate în care

acestea trăiesc: pământ (Genesa 1,2,9-10), apă (Genesa 1,2,6-7,9-10) şi

aer (Genesa 1,6-8), fie după raporturile cu societatea omenească

(sălbatic/domestic) fie după antagonismul dintre animalul curat (definit

prin cumulul a două caractere: unghia despicată şi rumegător) sau

animalul necurat (Leviticul 11,2-47; Deuteronomul 14,4-21). Acest ultim

criteriu a constituit din timpurile postdiluviene un interes practic extrem

de important din punct de vedere socio-economic, cultic şi medical-uman

(G. S. Cansdale, “Animals of Bible Lands”, 1970; F. E. Zeuner, “A

History of Domesticated Animals”, 1963). Expresia “pui de năpârci”

folosită de Isus Hristos (Matei 12,34; 23,33) şi de Ioan Botezătorul (Matei

3,7), şi relatarea din Iov 39,29 despre identificarea prăzii de către vultur în

zbor prin văz, ilustrează remarcabila exactitate ştiinţifică a taxonomiei

81

biblice, deoarece dacă şerpii se înmulţesc prin ouă, viperele nasc pui vii,

iar vulturii nu identifică prada prin miros (aşa cum se credea de ornitologi

până în secolul XIX).

★ Oenologia este știința care se ocupă cu studiul și metodele de preparare,

condiționare și păstrare a vinurilor și a produselor derivate din struguri,

must sau vin, în scopul realizării unor produse finite conform cerințelor

pieței. În Biblie există peste 500 de citări ale viţei-de-vie şi vinului, primul

viticultor al lumii fiind Noe. În limba ebraică, cuvintele “tirosh” se referă

la must nefermentat din struguri, “yayin” la vin fermentat, iar “shekar”, la

băuturi tari (distilarea alcoolului nefiind cunoscută până în anii 500 d.Hr.,

cea mai tare băutură avea 14%, procent maxim produs de fermentul

natural). În V.T. cuvântul “shekar” (bere) apare de 21 ori, însă de 19 ori

condamnând folosirea acestei băuturi, iar cuvântul “yayin” (vin fermentat)

apare de aprox.140 ori, 60 cu conotaţii negative. Deşi vinul fermentat

poate face inima veselă (Psalmii 104,15; Eclesiastul 9,7; 10,19), cartea

Proverbelor (9,5-6) ilustrează prin vin „„banchetul vieții‟‟ oferit de

înțelepciune, Cântarea Cântărilor exprimă frumuseţea iubitei folosind

comparația cu vinul (1,2,4; 4,10; 9,7), deşi Amos 9,14 și Zaharia 10,7

spun că folosirea vinului produce amuzament, iar Osea 14:7 vorbeşte

metaforic despre mireasma vinului din Liban, profeţi ca Isaia (51,21),

Ieremia (23,9), Osea (4,11; 7,5), Ioel (1,5), Habacuc (2,15) şi cartea

Proverbelor (4,17; 21,17) prezintă efectele nocive în plan fizic şi social,

imediat şi pe termen lung (suferinţă, conflict, sărăcie, compromitere

morală) ale acestui consum. “Vinul, mustul și curvia iau mințile omului.”

– spune Osea (4,1), iar Amos asociază consumul de vin fermentat cu

profanarea lucrurilor sacre (2,8) şi Isaia cu luarea mitei (5,22-23). Sunt de

pomină beţiile unor personaje precum Noe (Genesa 9,21), Lot (Genesa

19,32-35), Nabal (1 Samuel 25,36-37), Amnon (2 Samuel 13,28), Belșațar

(Daniel 5,1-3), Ahașveroș (Estera 1,1-10). La nunta din Cana, Isus Hristos

a schimbat apa în vin, “Tirosh”, must nefermentat (Ioan 2,1-11; Matei

26,29), prilejuind bârfa: “A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi:

“Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al

păcătoşilor.” (Luca 7,34). Vinul a primit consacrare la Cina cea de taină

(Matei 26,26-28): “Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit o binecuvântare,

a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor zicând: “Luaţi, mâncaţi! Aceasta

reprezintă corpul meu”. Apoi a luat şi un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-

a dat, zicând: “Beţi toţi din el, căci acesta reprezintă “sângele

legământului”, sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora

pentru iertarea păcatelor.” Aşadar, “nimeni dar să nu vă judece cu privire

la mâncare sau băutură.” (Coloseni 2:16).

★ “Similia similibus curantur” (asemănările sunt vindecate prin mijloace

asemănătoare), este principiul esenţial al homeopatiei, ramură a medicinei

alternative care se ocupă cu profilaxia şi tratamentul bolilor prin

82

stimularea capacității de vindecare a organismului, abordând omul ca

întreg, iar vindecarea este concepută ca o restaurare rapidă, blândă și

permanentă a sănătății prin anihilarea bolii. Acest principiu (cunoscut din

vremea lui Hipocrate) postulează faptul că totalitatea simptomelor și

semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanță,

în doze infinitezimale, dar care este capabilă să producă simptome

similare unei persoane sănătoase. Dezvoltată de medicul Samuel

Hahnemann (1755-1843), homeopatia are o largă răspândire pe plan

mondial și este practicată în cadru legal, de către medici în peste 80 de

țări.

– Numeri 21,6-9: “Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi

înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.

Poporul a venit la Moise şi a zis: “Am păcătuit, căci am vorbit împotriva

Domnului şi împotriva ta. Roăga-te Domnului, ca să depărteze de la noi

aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis lui Moise: “Fă-ţi

un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi

spre el va trăi.” Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină;

şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.”

– 1 Samuel 5,9,12 şi 6,5,11: “Dar după ce a fost dus acolo, mâna

Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe

oamenii cetăţii de la mic la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.

Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se

înălţau până la cer. Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte

chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului

lui Israel: poate că va înceta să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii

voştri şi peste ţara voastră. Au pus în car chivotul Domnului şi lada cu

şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.”

★ Durerea fizică este un mecanism de apărare foarte complex ce

avertizează oamenii şi animalele cu privire la lezarea integrităţii lor spre a

se proteja; determinarea suferinţei fizice este o metodă de a provoca un

organism viu să răspundă promt, reflexiv la ameninţări. Reflexul durerii

se transmite genetic, iar bazele sale fiziologice şi neurologice involvă

fibrele nervoase, receptorii durerii, măduva spinării şi creierul. Rolul

salvator al durerii apare în toate formele ei cunoscute: nociceptivă,

neuropatică, fantomă, psihogenă, critică, incidentă şi asimbolică

(insensibilitatea).

– Genesa 3,16: “Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi

însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după

bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

– Evrei 12,7,10-11: “Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi

cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Căci ei în

adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar

Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi

83

sfinţeniei Lui. Este adevărat ca orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină

de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut

prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

– Psalmi 119,71: “Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ

orânduirile Tale.”

– Apocalipsa 2,10: “Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că

diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi

avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da

cununa vieţii.”

– Faptele Apostolilor 12,6-11: “În noaptea zilei când avea de gând Irod

să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu

două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. Şi iată, un înger a

Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă.

Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: Scoală-te iute!

Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. Apoi îngerul i-a zis: Încinge-te şi

leagă-ţi încălţămintea. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: Îmbracă-te în

haină şi vino după mine. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie

dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce

au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în

cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată,

îngerul a plecat de lângă el. Când şi-a venit Petru în fire, a zis: Acum văd

cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui

Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”

★ Toxicologia este o ramură a biologiei, ce se ocupă cu studierea

efectelor adverse provocate de diferite substanţe chimice sau agenți fizici

asupra organismelor vii. Numărul exact al substanţelor chimice marketate

global este necunoscut, însă potrivit ghidurilor UE sunt înregistrate

144.000 substanţe sintetice, din care 1/3 sunt considerate vătămătoare

pentru om; (Stabilizing Chemical Cycles în raportul State of the World,

1987, Worldwatch Paper) din acestea, circa 70.000 se află în uz curent,

însă numai 4% din ele sunt monitorizate. Un interes aparte îl provoacă

folosirea în industria alimentară a peste 300 aditivi identificaţi ca E-uri, a

substanţelor folosite la ambalaje pentru alimente, la vasele de gătit

antiaderente, la ţesături sintetice, cosmeticale, haine impermeabile şi

ignifuge, pesticide şi îngrăşăminte. Conform prognozelor pe plan

mondial, deşi nu există reglementări stricte privind prezenţa substanţelor

artificiale în viaţa omenirii de zi cu zi, industria chimică se va tripla până

în 2050.

– Habacuc 2,15: “Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi

torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti ca să-i vezi goliciunea!”

– Ioel 1,5: “Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin,

căci vi s-a luat mustul de la gură!”

– Iacov 5,11: “Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit

84

vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul

şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.”

★ Riscul degradării solurilor agricole impune necesitatea repaosului

periodic pentru regenerare. Potrivit Programului Naţiunilor Unite pentru

Mediul Înconjurător (UNEP), în ultimele două decenii ale secolului XX,

din cele 4700 milioane de hectare de păduri ale Terrei (32% din suprafaţa

uscatului), dispar anual prin defrişare 21 milioane de hectare, iar din cele

3200 milioane de hectare terenuri cultivabile, se folosesc doar jumătate iar

4.5% dispar prin deşertificare. De aceea, într-o subliminală retorică

malthusiană, F.A.O. (Oraganizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi

Agricultură) semnalează lunar diminuarea constantă a potenţialului

planetar de hrană. Din suprafaţa totală a uscatului (14.447 milioane ha),

numai 11% (1500 milioane ha) sunt cultivate.

– Exodul 23,10-11: “Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i strângi

rodul. Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz şi să-l laşi să se odihnească; din

rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne, să

mănânce fiarele de pe câmp. Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.”

★ Necesitatea ecologiei (idealul legilor şi echilibrului fundamental ce a

existat la Creaţiune). Ecologia este o disciplină ştiinţifică ce studiază

fiinţele vii în funcţie de mediul în care trăiesc, cât şi echilibrele naturale

între diferitele specii. Ea este însă şi ştiinţa consecinţelor (Pierre

Desgroupes, din ziarul “Le Point” 18 iulie 1977). Câteva mari dezastre

produse în aer, apă şi uscat produse în ultimele 5 decenii sunt “veritabile

Hiroshime fără război”: Bhopal 1984, Seveso 1976, Mississonga 1979,

Cernobîl 1986, Fukushima 2012, Platformele petroliere Ekofisk 1977 şi

Ixtoc One 1979, petrolierele Torrey Canyon 1977 şi Amoco Cadiz 1978.

Referindu-se la tendinţele ce caracterizează în ultimele decenii fiinţele vii,

ambientalul planetar şi pierderea echilibrului lor în raportul din Noiembrie

1986 al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, întreba:

“Nu e oare tragic să vedem că astăzi în chiar momentul în care se face

mereu mai simţită nevoia acestui bogat patrimoniu, el pare sortit

dispariţiei?”

– Genesa 1,11: “Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu

sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei

sămânţa lor pe pământ. Şi aşa a fost.”

– Genesa 1,20: “Dumnezeu a zis: Să mişune apele de vieţuitoare şi să

zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”

– Genesa 1,29-31: “Şi Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care

face sămânţă şi care este pe faţa întregului Pământ şi orice pom care are în

el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. Iar tuturor fiarelor

pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe

pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba

verde. Şi aşa a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau

85

foarte bune.”

– Genesa 2,8-15: “Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden,

spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul

Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere

şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul

cunoştinţei binelui şi răului. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de

acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el

înconjoara toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Aurul din ţara aceasta

este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. Numele râului al

doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de al treilea

este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o

lucreze şi s-o păzească.”

– Isaia 45,18: “Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul

Dumnezeu care a întocmit Pământul, l-a facut şi l-a întărit, l-a facut nu ca

să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: Eu sunt Domnul, şi nu este

altul!”

V. CATEGORIA: MEDICINĂ / PSIHOLOGIE

★ Psihologie. Paradoxul superlativului: valorile extreme sunt cel mai greu

asimilabile, oferta cea mai avantajoasă este respinsă. Acest paradox este

întâlnit şi în Geofizică: dacă la limita superioară a atmosferei valoarea

radiaţiei solare este de 2 calorii/cm2 pe minut, în Antarctica se

înregistrează la sol o valoare a radiaţiei solare de 120.000 calorii/cm2,

însă toată această uriaşă energie se pierde prin reflexie; temperatura medie

anuală este de

-60°C, recordul fiind de -94,5°C în iarna 1967, aici fiind veritabilul pol al

frigului.

– Eclesiastul 7,16-17: “Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept:

pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi

fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?”

– Proverbe 25,16: “Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi

ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.”

★ Psihologie. Atitudini de tipul “Ochiul furtunii” ascund cele mai

distructive intenţii. În centrul uraganului, sunt zone cu diametrul de 20-30

km de presiune atmosferică foarte mică în jurul cărora vântul poate depaşi

110 km/s precum s-a produs la Taifunul Ida în 1958.

– 2 Regi 10,17-25: “Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi

din Ahab în Samaria şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe care-l

spusese lui Ilie, Domnul. Apoi a strâns tot poporul şi le-a zis: Ahab a

86

slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. Acum, chemaţi la mine pe

toţi prorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să

lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi

va muri. Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. El a

zis: Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal! Şi au vestit-o. A trimis soli în

tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi

venit. Au intrat în templul lui Baal, aşa încât templul lui Baal s-a umplut

de la un capăt până la celălalt. Iehu a zis celui ce păzea odaia cu

veşmintele: Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal. Şi omul acela a

scos veşminte pentru ei. Atunci Iehu a venit în templul lui Baal cu

Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: Căutaţi şi vedeţi să nu

fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.

Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot. Iehu pusese afară optzeci de

oameni şi le zisese: Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i

dau pe mâna voastră va răspunde de viaţa lui cu a sa. Când au isprăvit de

adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: Intraţi şi loviţi-

i: unul să nu iasă. Şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei. Alergătorii şi

căpeteniile i-au aruncat acolo şi s-au dus până la odaia din fund a

templului lui Baal.”

– Matei 2,1-8,16: “După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în

zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim

şi au întrebat: Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-

am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui. Când a auzit

împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat

împreună cu el. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii

norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. În

Betleemul din Iudeea, i-au răspuns ei, căci iată ce a fost scris prin

prorocul: “Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai

neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie,

care va fi Păstorul poporului Meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns

pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi

i-a trimis la Betleem şi le-a zis: Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul

despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să

mă închin Lui. Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a

mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte

bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate

împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la

magi.”

★ Anestezia constituie un procedeu medical realizat prin agenţi

fizici/chimici de diminuare /suprimare temporară, parţială/completă a

sensibilităţii organismului la dureri, uzitat spre a permite pacienţilor să

suporte intervenţii chirurgicale fără dureri. Anestezia generală e

caracterizată prin pierderea reversibilă a conştienţei, memoriei, senzaţiilor

87

şi reflexelor, cu păstrarea funcţiilor vitale.

– Genesa 2,21: “Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste

om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a

închis carnea la locul ei.”

★ Principiul carantinei.

– Levitic 13,4,5,21,31,33,46: “Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă,

care nu se arată mai adâncă decât pielea, şi dacă părul nu s-a făcut alb,

preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana. A şaptea zi preotul să-l

cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s-a întins pe

piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile. Dacă preotul vede

că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai

scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile. Dacă preotul vede că rana râiei

nu pare mai adâncă decât pielea şi n-are păr negru, să închidă şapte zile pe

cel cu rana de râie la cap. cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul

unde este râia; şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile. Câtă vreme va

avea rana, va fi necurat: este necurat! Să locuiască singur; locuinţa lui să

fie afară din tabără.”

★ Echipa de embriologi, fizicieni, geneticieni şi lingvişti de la Institutul

Lebedev condusă de biofizicianul biolog molecular Pjotr Garjajev,

membru al Academiei Ruse din Moscova şi Academiei din New York,

(vezi http://www.fosarbludorf.com/archiv/biochip_eng.htm Wakeup-

World.com şi“Vernetzte Intelligenz” de Grazyna Fosar şi Bludorf Franz),

a descoperit după 9 ani de cercetări privind genomul uman, că ADN-ul

stochează date utilizând reguli gramaticale şi de sintaxă într-un mod ce

reflectă limbajul uman, putând fi schimbat şi reamenajat prin cuvinte

vorbite (vibraţii). Peste 400 cercetători de la 400 laboratoare din întreaga

lume au ajuns la aceleaşi concluzii (ziarul ”Naţional”din 12.10.2012).

– Genesa 1,3 (etc.): “Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină.”

– Psalmii 33,6,9: “Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată

oştirea lor prin suflarea gurii Lui. Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce

porunceşte ia fiinţă.”

– Matei 8,8,13: “Doamne, a răspuns sutaşul, nu sunt vrednic să intri sub

acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit…

Apoi a zis sutaşului: Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta. Şi robul lui s-a

tămăduit chiar în ceasul acela.”

★ Omul are o compoziţie chimică. În corpul său intră, ca elemente

fundamentale (biofile) majore: C, H2, N, O2, S, P, K precum şi

microelemente ca: Fe, Mg, Br, I, Cu, Cr, Co, Zn, Mn şi

ultramicroelemente (Rb, Au, Hg, Ra). Elementele majore intră în

compoziţia chimică a edificiului organismului (schelet, înveliş protector,

aparate, organe, ţesuturi), celelalte au rol catalitic în diferite procese

biochimice precum: enzime, hormoni de creştere, digestie, anabolism, etc.

88



★ Dragostea are un fundament biochimic. Miracol şi capodoperă a

Creaţiei, dragostea romantică este cea mai copleşitoare emoţie omenească.

Completată prin dragostea eros, constituie cel mai splendid mecanism de

menţinere a omului ca specie. S-a dovedit că între un interval de 90 de

secunde până la 4 minute, impresionarea afectivă a unei persoane se

realizează prin limbajul trupului (55%), tonul vocii (38%) iar 7% îl

reprezintă biochimia unor hormoni şi substanţe chimice induse pe 3

paliere: dorinţă, atracţie romantică şi ataşament. Acţiunea estrogenilor şi

testosteronului secretaţi de glandele endocrine se realizează asupra

creierului prin neuro-transmiţătorii endrogeni: adrenalina, dopamina,

serotonina si feniletilamina, ajungându-se în final la oxitocină si

vasopresină, “hormonul fidelitatii, al monogamiei”. Părând fie o

patologie, fie drog, fie şi una şi alta, “mai presus de fire, putând să o

răstoarne / Iubirea e sămânţa Eternităţii-n carne.” (V. Voiculescu, Sonet).

– Cântarea cântărilor 8,4,6: “Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului: nu

stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea… Pune-mă ca o pecete pe

inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi

gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o

flacără a Domnului.”

Biblia este prin excelenţă mesajul altui tip de dragoste, dragostea agape,

care nu are fundamente biochimice, ci spirituale fiind singura constantă

din Univers nesupusă legii entropiei.

– Ioan 3,16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe

singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa

veşnică.”

– 1 Corinteni 13,1-13: “Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti,

şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată

ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş

avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea

pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea

dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare,

este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu

se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se

mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de

adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor

înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în

parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest “în parte” se va sfârşi.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca

un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum,

89

vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în

faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am

fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa,

nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

★ La moarte, trupul omului se descompune chimic şi intră în mişcarea

geochimică a elementelor din imensul laborator natural al biosferei prin

care materia organică se sedimentează în toate rocile scoarţei în timp

geomilenar.

– Genesa 3,19: “… în sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei

întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te

vei întoarce.”

★ Deşi în lume există multe şi diferite naţiuni, toate popoarele sunt

membre ale aceleiaşi rase umane. Din punct de vedere biologic, toate sunt

de acelaşi soi.

– Faptele Apostolilor 17,26: “El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul

singur, să locuiască pe toată faţa Pământului; le-a aşezat anumite vremuri

şi a pus anumite hotare locuinţei lor…”

– Deuteronom 32,6: “Domnul … Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,

Te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţa?”

★ Reproducerea umană. Un bărbat şi o femeie pot da naştere unei a treia

persoane şi aşa mai departe, până se ajunge în timp la o populaţie mai

numeroasă. Conform comunicatelor UNESCO, populaţia actuală a lumii

numără 7.296.238.500. La fiecare 2 secunde se nasc 5.000 de oameni. În

acest ritm, în 2035, populaţia lumii va fi de 8,3 miliarde, în 2050 va fi 9.4

miliarde şi în 2075, 14 miliarde. “Mecanismul” este simplu: Dacă o

femeie ar produce de-a lungul vieţii 450 de ovule, iar un bărbat ar trimite

1.5 miliarde spermatozoizi la fiecare “act de colaborare aplicată”, numărul

potenţial al copiilor ar fi de ordinul 1079, cifră cu semnificaţie

copleşitoare dacă observăm că totalitatea atomilor din Metagalaxie este de

1080.

– Geneza 1,28: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi Pământul şi supuneţi-l.”

– Faptele Apostolilor 17:24: “Dumnezeul, care a făcut lumea şi tot ce este

în ea… a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe

toată faţa Pământului, le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare

locuinţei lor.”

★ Ereditatea (constituţia genetică şi cromozomică) este unul din factorii

esenţiali care contribuie la dezvoltarea personalităţii umane.

– Ezechiel 18,2 (şi Ieremia 31,29): “… zicătoarea aceasta în ţara lui Israel:

Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii?”

– Ezechiel 16,44: “… vor spune despre tine zicătoarea aceasta: “Cum este

mama aşa, şi fata!”

– Ieremia 31,29: “În zilele acelea nu se va mai zice: Parinţii au mâncat

aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii.”

90

★ Dezvoltarea personalităţii umane este esenţial influenţată de condiţiile

de mediu şi ansamblul relaţiilor sociale (educaţie); acestea prevalează faţă

de factorii genetici. S-a demonstrat că dezvoltarea economică, socială şi

culturală a unei ţări depinde de investiţia în educaţie.

– Proverbe 4,13: “Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaza-o, căci ea

este viaţa ta.”

– Proverbe 8,11: “Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât

mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.”

– Proverbe 9,9: “Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel

neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!”

– Proverbe 22,6: “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când

va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

★ Deşi devine subiect de drepturi şi obligaţii din momentul naşterii, viaţa

omului începe în momentul concepţiunii. “Fiecare celulă în urma

concepţiei conţine suficientă informaţie în structura ADN-ului pentru a

produce o fiinţă umană completă. Distrugerea în orice stadiu, de la o

celulă la mai multe milioane de celule după concepţie înseamnă uciderea

unei fiinţe umane.”

(http://www.doctorsforlifeinternational.com/issues/abortion.cfm).

Termenii “produs conceptual” sau “făt”/“fetus”, “viaţă potenţială” nu apar

niciodată în Biblie, pentru fiinţa din pântec fiind folosit cuvântul “copil”,

iar cele 26 referinţe la femeia însărcinată sunt exprimate prin sintagma

“cu copil” (http : //www.biblebelievers.com/jmelton/abortion.html) pentru

că persoana fizică este infinit altceva decât un “individ uman”. Orice

credincios consideră că existenţa unui veritabil drept de a te naşte este

expresia valorii incomensurabile a fiinţei umane pentru că este creaţie

divină. Nu este de mirare că cel mai de seamă ateu al zilelo noastre

Stephen Hawking susţinea în mai 2015 “un drept al omului de a muri”.

Efectul nefast al unei alegeri proaste (căderea în păcat) poate fi doar un

risc asumat, nicidecum un “drept”.

– Genesa 1,26-27: “Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul

Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării,

peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate

târâtoarele care se mişcă pe pământ. Dumnezeu a făcut pe om dupa chipul

Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte

femeiască i-a făcut.”



– Genesa 25,21-22: “Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era

stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca, a rămas insărcinată.

Copiii se băteau în pântecele ei…”

– Exod 21,22-25: “Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie

însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să

91

fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti

după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire (copilul

nenăscut moare – N.A) vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte

pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură,

rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.”

– Psalmii 139,13-16: “Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în


Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!



plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele


– Ieremia 1,5: “Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te

cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem

deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.”

– Exod 20,13: “Să nu ucizi.”

– Deuteronom 27,25: “Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse

sângele celui nevinovat!” – Şi tot poporul să răspundă: Amin!”

– Genesa 9,6: “Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie

vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.”

– Proverbele 24,11-12: “Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce

sunt aproape să fie înjunghiaţi. Dacă zici: Ah! N-am ştiut!… Crezi că nu

vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi

nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”

★ Creşterea şi dezvoltarea copilului este influenţată de sănătatea şi modul

de viaţă al mamei în timpul sarcinii.

– Judecători 13,4-5: “Acum ia bine seama să nu bei nici vin, nici băutura

tare şi să nu mănânci nimic necurat. Căci vei rămâne însărcinată şi vei

naşte un fiu.”

★ Necesitatea controlului medical înainte de angajarea într-o funcţie

publică.

– Daniel 1,12-15: “Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat

zarzavaturi şi apă de băut; să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi

tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după

cele ce vei vedea! El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece

zile. După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi

tinerii care mâncau din bucatele împăratului.” (în contextul descris în

Daniel 1,11-20).

★ Simptomele afaziei motorii și hemipareza dreaptă sunt rezultatul unui

AVC (Accident Vascular Cerebral) la artera cerebrală medie.

– Psalmii 137,5-6: “Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea

destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi

aduce aminte de tine”

92

★ Speranţa de viaţă actuală a omului este (medie statistică planetară) de

70-80 ani. La începutul secolului XX, aceasta era de 41 ani.

– Psalmii 90,10: “Anii vieţii noastre se ridică până la şaptezeci de ani, iar

pentru cei mai tari, până la optzeci de ani.”

★ Familia patriarhală monogamă întemeiată pe căsătoria heterosexuală

este cea mai veche formă de organizare socială. Raporturile ierarhice din

cadrul structurii ei condiţionează longevitatea membrilor. Cei mai mulţi

centenari cu cea mai mare longevitate din lume se află în Israel.

– Genesa 2,24: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va

lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.”

– Exod 20,12: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se

lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”

★ Gerontologia este ştiinţa fenomenelor biologice, psihologice şi

sociologice asociate îmbătrânirii. Geriatria este specialitatea medicală

privind problemele psihosomatice, funcţionale şi sociale în îngrijirea

acută, cronică, preventivă şi terminală a vârstnicilor. Observând că

monogamia favorizează longevitatea, Ana Aslan spunea: “Mai important

decât să dai ani vietii, este să dai viaţă anilor.”

– Genesa 5,5: “Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute

treizeci de ani; apoi a murit.”

– Genesa 9,29: “Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani;

apoi a murit.”

– Genesa 35,28: “Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.”

– Iov 42,16: “Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut

pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.”

★ Pentru oameni, regimul alimentar ideal este exclusiv vegetarian.

Furajând animalele pentru a se hrăni din ele (carne, lapte, ouă), omul

iroseşte 90% din hrana sa directă. Această constatare, experimentată

dramatic pe populaţia Danemarcei supusă blocadei economice germane în

timpul primul război mondial, a consacrat constatarea că proteina de

origine animală nu este cu nimic superioară celei vegetale şi că

vegetarianismul este cea mai viabilă soluţie alternativă foametei pe glob.

Întrucât din cele 20.000 de plante comestibile existente doar 20 cereale cu

înalt randament asigură esenţialul aprovizionării mondiale, “Revoluţia

verde” impune relansarea studiului şi valorificării speciilor vegetale mai

puţin cunoscute.

– Genesa 1,29: “Şi Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care face

sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el

rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”

– Genesa 9,4: “Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.”

★ Postul (repausul alimentar) constituie unul din cele mai vechi şi mai

eficiente tratamente din câte există, de eliminare a unor reziduuri

metabolice hidro- şi liposolubile şi de purificare a întregii fiinţe a

93

oamenilor şi animalelor. Practicat în formă completă şi intermitentă

(altceva decât înfometarea cronică şi malnutriţia), are puternice virtuţi

antioxidante, efecte anti-îmbătrânire dovedite, reduce riscul de dezvoltare

a unor stări patologice. Aspectele psihologice şi spirituale ale postului

sunt intens investigate de lumea medicală şi ştiinţifică. Autocontrolul

instinctului de hrănire s-a dovedit un mijloc sigur de a obţine

autostăpânirea globală a fiinţei, dominarea gândurilor şi sentimentelor

negative, şi de aceea, această terapie fizică, psihică, spirituală, este un

factor important în toate religiile: iudaism, budism, hinduism, islamism,

creştinism.

– Isaia 58,5-6: “Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul

sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi

cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul

plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă

drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug.”

– Matei 6,16-17: “Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca

făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.

Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul

şi spală-ţi faţa.”

– Matei 17,21: “Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi

cu post.”

– Matei 4,2-4: “Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la

urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui

Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini. Drept răspuns,

Isus i-a zis: “Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice

cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

★ Prin mari invenţii, descoperiri geografice şi războaie, de la nevoia de

hrană la artă, gastronomia a influenţat decisiv istoria lumii. Preferinţele

culinare ale oamenilor, generalizate prin colonizare treptată, au amprentat

economia mondială şi explică în bună parte obiceiurile culinare ale

oamenilor. Memento: Istoria ceaiului şi cafelei, răspândirea culturii

cartofului, mirodeniile, zahărul, sarea, vinul, uleiul, rolul pâinii în

Revoluţia franceză, distincţia privind carnea provenită de la animale

“curate” sau “necurate”, pescuitul oceanic. Astfel, s-au combinat

interesele supravieţuirii cu grija pentru sănătate, sacrul şi profanul. Obiect

de politici naţionale şi internaţionale (O.N.U., O.M.S., Institutul de

Nutritionism Zurich, etc.) şi de acţiuni sociale majore, hrana a căpătat şi

valenţe spirituale ce-i sublimează rolul de factor de socializare. Cuvântul

“pâine” apare de peste 800 de ori în Biblie, pe un larg evantai semantic

(garanţia vieţii, armă, artă, etc.).

– Genesa 40,20 pp: “A treia zi era ziua naşterii lui faraon. El a dat un

ospaţ tuturor slujitorilor săi;”

– Estera 1,3-9: “În al treilea an al domniei lui, a dat un ospaţ tuturor

94

domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai

marii şi capii ţinuturilor s-au strâns înaintea lui. El le-a arătat bogăţia

strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile,

timp de o sută optzeci de zile. După ce au trecut aceste zile, împăratul a

dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până

la cel mai mic, un ospăţ care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei

împărăteşti. Covoare albe, verzi şi albastre erau legate cu funii de in

subţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stâlpi de

marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de

marmură, de sidef şi de pietre negre. Iar de băut turnau în vase de aur de

felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţumită dărniciei

împăratului. Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise

tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia. Împărăteasa

Vasti a dat şi ea un ospaţ femeilor, în casa împărătească a împăratului

Ahasveros.”

– Psalmii 63,5: “Mi se satură sufletul ca de niste bucate grase şi miezoase,

şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,”

– Isaia 25,6: “Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele

acesta, un ospaţ de bucate gustoase, un ospaţ de vinuri vechi, de bucate

miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.”

– Luca 14,16-17: “Şi Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare şi a poftit

pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi:

“Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”

– Apocalipsa 3,20: “Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul

Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

★ Ritmul circadian (“aproximativ o zi”) este “ceasul biologic” al fiecărei

persoane, corespunde cu ciclul de veghe și somn al unei zile şi este legat

de temperatura corpului: cu cât aceasta este mai mare, cu atât suntem mai

activi; cu cât temperatura scade, apare starea de somnolență. Ritmurile

corpului par a se baza pe două perioade de somn în fiecare zi: una lungă,

pe parcursul nopții și una scurtă, la amiază, când mulți oameni obișnuiesc

să doarmă sau să se odihnească, oprindu-se din alerta obișnuită. S-a

observat că atunci când oamenii sunt îndepărtați de orice sursă a timpului

exact (ceasuri, lumina solară, etc.), “ceasul” lor intern pare să funcționeze

pentru o zi de cca. 25 de ore. Când “ceasul biologic” se desincronizează

cu cel al societății, se ivesc probleme legate de somn.

– Psalmii 104,23: “Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui, până

seara.”

– Proverbe 31,15: “Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrana casei

sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.”

– 1 Tesaloniceni 5,7: “Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se

îmbată, se îmbată noaptea.”

– Eclesiastul 10,17: “Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam

95

mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită ca să-şi întărească

puterile, nu ca să se dedea la beţie!”

– Exodul 20,8-11: “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să

lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de

odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în

ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita

ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul

cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a

odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”

★ Practicarea circumciziunii în cea de-a opta zi după naştere este

momentul proporţiei optime a factorilor esenţiali ai coagulării sanguine:

protrombina şi vitamina K. Incidenţa cancerului de col uterin şi altor

afecţiuni ginecologice este extrem de redusă la partenerele de viaţă

constantă ale bărbaţilor circumcişi, iar în cadrul unor astfel de populaţii

omogene este exclus.

– Genesa 17,12: “La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească

dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în

casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din

neamul tău.”

– Exodul 15,26: “El a zis: Dacă vei asculta cu luare aminte glasul

Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă

vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi

cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul

care te vindecă.”

– Leviticul 12,3: “În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.”

★ Genetica cuantică / Telegonia. Primul partener al femeii îşi transmite

caracterele progeniturilor ei concepuţi cu alţi parteneri, deoarece urmele

cuantice ale primului raport sexual complet nu pot fi şterse.

– Genesa 2,24: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va

lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.”

– Leviticul 21,7: “Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată sau necinstită;

nici femeie lepădată de bărbatul ei…”

– Deuteronomul 23,2: “Fiul femeii desfrânate să nu intre în obştea

Domnului.”

– 1 Corinteni 6,18: “Fugiţi de desfrânare! Cine se dedă însă desfrânării

păcătuieşte în însuşi trupul său.”

– Proverbe 5,16-19: “Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă

râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru

străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de

nevasta tinereţii tale. Cerboaica iubită, căprioara plăcută: fii îmbătat tot

timpul de dragălăşiile ei, fii îndragostit necurmat de dragostea ei! “

★ Igiena individuală are importanţă pentru sănătatea publică.

– Numeri 19,11-19: “Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup

96

omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile … Cel curat să stropească

pe cel necurat… Să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; şi seara va fi

curat.”

– Deuteronomul 23,12-13: “Să ai un loc afară din tabără, şi acolo să ieşi

afară. Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi

murdăriile ieşite din tine, când vei ieşi afară.”

– Leviticul capitolul 13 şi 14: Diagnosticul şi tratamentul leprei de

oameni.

– Leviticul 15,1-31: Tratamentul şi profilaxia “necurăţiilor” specifice

bărbatului şi femeii.

– Leviticul 18,6-23; 20,10-20: Regimul vieţii sexuale.

– Leviticul capitolul 11: Regimul dobitoacelor curate şi necurate.

★ Apa şi focul sunt mijloace de curăţire a trupului şi a hainelor.

– Numeri 31,19-24: Măsuri igienice prin folosirea apei şi focului.

– Evrei 10,22: “… să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină,

cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă

curată.”

– Ezechiel 36,25 pp: “… Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi…”

★ Psihologie. Principiul lui Parkinson (deadline-urile). Acest principiu

spune că percepţia asupra unei sarcini va creşte în importanţă şi

complexitate direct proporțional cu timpul alocat finalizării acesteia.

Adică, cu cât vei avea un deadline mai scurt pentru a termina un anumit

lucru, cu atât vei fi mai eficient şi mai focalizat pe terminarea lui. Cu cât

timpul alocat creşte, va creşte şi presiunea mentală asupra ta şi vei

percepe respectiva sarcină mult mai grea decât este de fapt. Asta se poate

traduce în felul următor: rezultatele sarcinilor cu deadline-uri mai scurte

sunt aproape întotdeauna egale sau mai bune decât în cazul termenelor

limită lungi.

– 1 Samuel 14,6-15: “Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: Vino, şi

să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va

lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire

printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr. Cel ce-i ducea armele i-a

răspuns: Fă tot ce ai in inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-

mă cu tine, gata să te urmez oriunde. Ei bine!, a zis Ionatan, haidem la

oamenii aceştia şi să ne arătăm lor. Dacă ne vor zice: Opriţi-vă până vom

veni noi la voi! vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei. Dar dacă vor

zice: Suiţi-vă la noi! ne vom sui, căci Domnul îi da în mâinile noastre.

Acesta să ne fie semnul. S-au arătat amandoi străjii filistenilor, şi filistenii

au zis: Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns. Şi oamenii care

erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: Suiţi-

vă la noi, ca să vă arătăm ceva. Ionatan a zis celui ce-i ducea armele:

Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel. Şi Ionatan s-a

suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers

97

după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele

arunca moartea în urma lui. În această întâi înfrângere, Ionatan şi cel ce-i

ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o

jumătate de pogon de pământ. A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot

poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit.

Era groaza lui Dumnezeu.”

– Matei 25,12: “Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare

care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele

erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat

candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu

candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au

aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: Iată mirele,

ieşiţi-i în întâmpinare! Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au

pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din

untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele. Cele înţelepte le-au

răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine

duceti-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă. Pe când se duceau ele

să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în

odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte

fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! Dar el, drept răspuns,

le-a zis: Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”

★ Legea interesului (a V-a din Decalogul Psihologiei funcţionale): orice

conduită este dictată de un interes.

-1 Samuel 22,7: “Şi Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: Ascultaţi,

beniamiţi! Vă va da fiul lui Işai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi

căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?”

– Iov 1,8-11: “Domnul a zis Satanei: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este

nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se

teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. Şi Satana a răspuns Domnului:

Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui

şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui

acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt

încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: Iată, îţi dau

pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.”

– Faptele Apostolilor 24,26: “Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i

dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu

el.”

★ Legea trebuinţei lui Claparede (în Psihologie): orice trebuinţă tinde să

provoace reacţii adecvate satisfacerii ei.

– Matei 7,7-8: “Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va

deschide. Căci oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celuice bate, i se

deschide.”

– Proverbe 3,27: “Nu opri o binefacere celuice are nevoie de ea, când poţi

98

s-o faci.”

– 2 Corinteni 8,14: “… în împrejurarea de acum, prisosul vostru să

acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui,

nevoile voastre…”

★ Autocontrolul acţiunii umane este relativ. Întrucât legea entropiei este

universală, fiinţa umană are limite spaţio-temporale, omul cunoaşte numai

propriile observaţii asupra realităţii şi nu realitatea ca atare (iar aceasta

poate fi înţeleasă doar pe baza unor modele mentale), deci nu deţine

controlul aplicării planurilor sale. Într-un experiment cu 118 participanţi

continuat in laborator, psihologul Jay Olson a demonstrat predispoziţia

oamenilor de a lua decizii conform sugestiilor induse în subconştient, şi a

conluzionat că ei au sentimentul de putere şi stăpânire în absenţa unui

control real asupra lucrurilor. Deci, liberul arbitru are un caracter iluzoriu

(Revista Ştiinţă şi Tehnică, aprilie 2015, pag. 11).

– Ieremia 10,23: “Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui;

nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.”

– Proverbe 20,24: “Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul

din calea sa?”

★ Legea compensaţiei lui Claparede (în psihologia funcţională): când

echilibrul tulburat nu poate fi restabilit printr-o reacţie adecvată, el este

compensat printr-o reacţie antagonistă faţă de deviaţia pe care o suscitase

(stratagema prin care organismul parează sau maschează un dezechilibru).

– 1 Samuel 18,20-21: “Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui

Saul, şi lucrul i-a plăcut. El îşi zicea: I-o voi da ca să-i fie o cursă şi să

cadă sub mâna filistenilor. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară:

Astăzi îmi vei fi ginere.”

– 1 Samuel 20,30-33: “Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui

Ionatan şi i-a zis: Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten

pe fiul lui Işai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? Căci câtă vreme

va trăi fiul lui Işai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru

împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este

vrednic de moarte. Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: Pentru ce

să fie omorât? Ce a făcut? Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l

lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să

omoare pe David.”

★ Legea tatonării lui Claparede (în Psihologie): când situaţia este atât de

nouă încât repetiţia asemănătorului este ineficace, trebuinţa declanşeaza

reacţii de căutare, de încercări, de tatonări.

– Numeri 13,2,18-20: “Trimite nişte oameni să iscodească ţara

Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiţi câte un om pentru

fiecare din seminţiile părinţilor lor, toţi să fie dintre fruntaşii lor. Vedeţi

ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare

sau slab, dacă este mic sau mare la număr; vedeţi cum este ţara în care

99

locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă

sunt deschise sau întărite; cum este pământul: dacă este gras sau sterp,

dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.

Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.”

– Iosua 2,1: “Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni,

ca iscoade, zicându-le: Duceţi-vă de cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.

Cei doi oameni au plecat şi au ajuns în casa unei curve, care se chema

Rahav, şi s-au culcat acolo.”

– 2 Samuel 12,1-7: “Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit

la el si i-a zis: Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.

Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n-avea nimic

decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el

împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din

acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. A venit

un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de

oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la

el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el. David

s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui

Natan: Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de

moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a sâvârşit fapta aceasta şi n-

a avut milă.” Şi Natan a zis lui David: Tu eşti omul acesta!”

★ Legea efectului lui Thorndyke: când conexiunea este urmată de succes,

forţa ei creşte; când este urmată de insucces, forţa ei scade.

-1 Samuel 17,48-52: “Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui

David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Şi-a

vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe

filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu

faţa la pământ. Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare

decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în

mână. A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o

din teacă, l-a omorat şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul

lor a murit, au luat-o la fugă. Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi

au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului.

Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Saaraim, până

la Gat şi până la Ecron.”

– Matei 28,16-20: “Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe

muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au

închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a

zis:Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi

ucenici din toate neamurile, botezându-i in Numele Tatalui şi al Fiului şi

al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că

Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

– Luca 22,54-60: “După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în

100

casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în

mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. O slujnică l-

a vazut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: Şi omul

acesta era cu El. Dar Petru s-a lepădat şi a zis: Femeie, nu-L cunosc. Peste

puţin, l-a văzut un altul şi a zis: Şi tu eşti unul din oamenii aceia. Iar Petru

a zis: Omule, nu sunt dintre ei. Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi

lucru şi zicea: Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci

este galileean. Petru a răspuns: Omule, nu ştiu ce zici. Chiar în clipa

aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.”

★ Profilaxia stresului psihic păstrează sănătatea individuală.

– Matei 6,25-34: “De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră,

gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru,

gândindu-vă cu ce va veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât

hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Şi apoi, cine dintre voi,

chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de

ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: Ce vom

mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate

aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi

trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea

Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar,

de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge

zilei necazul ei.”

– Matei 10,19-20: “… să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi

spune; căci ce veti avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă

nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.”

– 1 Petru 5,7: “Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El

însuşi îngrijeste de voi.

– Proverbe 29,25: “Frica de oameni este o cursă…”

★ Psihologia consideră aplanarea drept una din cele cinci strategii de bază

în managementul soluţionării conflictului. Supralicitând relaţiile personale

în raport cu determinaţiunile “tehnice” a litigiului, aplanarea constituie

strategia ideală, în care toate părţile câştigă durabil.

– Judecători 8,1-3: “Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghedeon: Ce înseamnă

felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, când ai

plecat să te lupţi împotriva lui Madian? Şi au avut o mare ceartă cu el.

Ghedeon le-a răspuns: Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai

mult culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii

a lui Abiezer? În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui

Madian: Oreb si Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi? După ce le-

a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.”

– 1 Samuel 25,(2-31),32-35: “David a zis Abigailei: Binecuvântat să fie

Domnul Dumnezeul lui Israel care te-a trimis astăzi înaintea mea!

Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în

101

ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! Dar viu este Domnul

Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să-ţi fac rău că, dacă nu te-ai fi grăbit

să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până

la lumina zilei de mâine. Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese

şi i-a zis: Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am

primit bine.”

– Genesa 33,1-11: “Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că Esau venea

cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii intre Lea, Rahela şi cele

două roabe. A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei,

şi la urmă pe Rahela cu Iosif. El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat

cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.

Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz şi l-a

sărutat. Şi au plâns. Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis:

Cine sunt aceia? Şi Iacov a răspuns: Sunt copiii, pe care i-a dat Dumnezeu

robului tău. Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, şi s-au aruncat cu faţa la

pământ; Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa

la pământ; în urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la

pământ. Esau a zis: Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am

întâlnit-o? Şi Iacov a răspuns: Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea

domnului meu. Esau a zis: Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al

tău. Şi Iacov a răspuns: Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta,

primeşte darul acesta din mâna mea; căci m-am uitat la faţa ta cum se uită

cineva la faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă. Primeşte

deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de

bunătăţi şi am de toate. Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.”

★ Forţarea sau reprimarea este strategia cea mai dezavuată de celelalte

părţi în managementul soluţionării conflictului. Una din părţi utilizează

abuziv sursa de putere asupra celorlalţi spre a se impune cu orice preţ, fără

a le lua în considerare existenţa, nevoile, sentimentele.

– 2 Samuel 13,(1-10),11-14: “Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a

apucat-o şi i-a zis: Vino, soro, şi culcă-te cu mine. Ea i-a răspuns: Nu,

frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.

Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în

Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a

ta. Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.”

– Matei 14,3-11: “Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în

temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; pentru că Ioan îi

zicea: Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar

se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. Dar,

când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea

oaspeţilor şi a placut lui Irod. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da

orice va cere. Îndemnată de mama sa, ea a zis: Dă-mi aici, într-o farfurie,

capul lui Ioan Botezătorul! Împăratul s-a întristat; dar din pricina

102

jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a

poruncit să i-l dea. Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. Capul a

fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.”

– Luca 22,52-53: “Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă,

căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor care veniseră împotriva

Lui: “Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? În

toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta

este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

★ Managementul soluţionării conflictului defineşte compromisul ca o

strategie superficială ce oferă satisfacţie minimă, prin concesii reciproce

ce implică sacrificarea convingerilor sau raţionalităţii.

– Genesa 25,29-34: “Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a

întors de la câmp, rupt de oboseală. Şi Esau a zis lui Iacov: Dă-mi, te rog,

să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.

Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: Vinde-mi azi

dreptul tău de întâi născut! Esau a răspuns: Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-

mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut? Şi Iacov a zis: Jură-mi întâi.

Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci

Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a

sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.”

– Judecători 16,15-21: “Ea i-a zis: Cum poţi spune: Te iubesc!, când

inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu

mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare. Fiindcă ea îl necăjea şi-l

chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de

moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: Briciul n-a trecut

peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii

mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.

Dalila, văzând că işi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme

pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: Suiţi-vă de data aceasta, căci

mi-a deschis toată inima lui. Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au

adus argintul în mâini. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om,

a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l

slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta,

Samson! Şi el s-a trezit din somn şi a zis: Voi face ca şi mai înainte şi mă

voi scutura. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi

i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă.

El învârtea la râşniţă în temniţă.”

– Romani 14,22-23: “Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine,

înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce

găseşte bine. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu

mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.”

★ Retragerea reprezintă cea mai precară soluţie în managementul

conflictului, izvorând din şi probând lipsă de încredere în sine sau în

103

ceilalţi, ori pierderea sensului lucrurilor. Expresia abandonului absolut

este actul sinuciderii.

– Judecători 16,29-30: “Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la

mijloc, pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta

lui, si altul la stânga. Samson a zis: Să mor împreună cu filistenii! S-a

plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul

care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi

decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.”

– 1 Samuel 31,1-5: “Filistenii s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au

luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.

Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi

Malchişua, fiii lui Saul. Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns

şi l-au rănit greu. Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ţi sabia

şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă

străpungă şi să-şi bată joc de mine. Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi

era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat in ea. Cel ce ducea armele

lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună

cu el.

– Matei 27,3-5: “Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost

osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat

preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: Am păcătuit, căci am

vândut sânge nevinovat. Ce ne pasă nouă?, i-au răspuns ei. Treaba ta. Iuda

a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”

★ Confruntarea, ca strategie de bază în managementul soluţionării

conflictului, ia în considerare nevoia imperioasă de rezultate şi-l rezolvă

definitiv prin alternativa victorie/înfrângere. Dincolo de afectarea

iremediabilă a relaţiilor dintre părţile implicate, pot apare efecte întârziate:

învinsul nu suportă eşecul, şi refuză să coopereze, sau “revine în forţă”.

– 1 Samuel 17,(1-39) 40-52: “Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu

cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei.

Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. Filisteanul s-a

apropiat puţin câte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea

înaintea lui. Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci

nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă. Filisteanul a

zis lui David: Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege? Şi, după ce l-a

blestemat pe dumnezeii lui, a adăugat: Vino la mine, si-ţi voi da carnea ta

păsărilor cerului şi fiarelor câmpului. David a zis filisteanului: Tu vii

împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în

Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe

care ai ocărât-o. Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborâ şi-

ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor

cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un

Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici

104

prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în

mâinile noastre. Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David,

David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Şi-a vârât mâna

în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în

frunte, şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fata la

pământ. Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât

filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorat, fără să aibă sabie în mână. A

alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă,

l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit,

au luat-o la fugă. Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în

urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii,

răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Saaraim, până la Gat şi

până la Ecron.”

– Estera 7,1-6: “Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa

Estera. În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei pe când beau

vin: Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce

doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.

Împărăteasa Estera a răspuns: Dacă am căpătat trecere înaintea ta,

împărate, şi dacă gaseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea;

şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea! Căci eu şi poporul meu suntem

vânduţi să fim nimiciţi, înjunghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi

să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască

pierderea făcută împăratului. Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis

împărătesei Estera: Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?

Estera a răspuns: Apăsătorul, vrăjmaşul este Haman, răul acesta! Haman a

rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.”

– Matei 4,3-10: “Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui

Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini. Drept răspuns,

Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt

care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate,

L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,

aruncă-Te jos; căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze

asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul

de vreo piatră. De asemenea este scris, a zis Isus: Să nu ispiteşti pe

Domnul Dumnezeul tău. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-

a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: Toate aceste

lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei

închina mie. Pleacă, Satano, i-a răspuns Isus. Căci este scris: Domnului

Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

– Luca 23,3: “Pilat L-a întrebat: Eşti Tu Împăratul iudeilor? Da, i-a

răspuns Isus, sunt.”

– Luca 22,70: “Toţi au zis: Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu? Şi El le-a

răspuns: Aşa cum o spuneţi; da, sunt.”

105

★ Experimentul psihologic Solomon Asch (1951) aratǎ predispoziţia

oamenilor de a se conforma grupului, în detrimentul susţinerii propriei

convingeri, chiar dacǎ opinia majoritǎţii este greşitǎ.

– Exodul 23,2: “Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să

nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.”

– Exodul 32,1,2: “Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de

pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: Haide! fă-ne un

dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care

ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut. Aaron le-a răspuns:

Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor si fiicelor voastre, şi

aduceti-i la mine. Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui

Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel

turnat. Şi ei au zis: Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara

Egiptului.”

– Marcu 15,9-15: “Pilat le-a răspuns: Voiţi să vă slobod pe Împăratul

iudeilor? Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Il dăduseră

în mâna lui. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui

Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. Pilat a luat din nou cuvântul şi

le-a zis: Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?

Ei au strigat din nou: Răstigneşte-L! Dar ce rău a făcut?, le-a zis Pilat.

Însă ei au început să strige şi mai tare: Răstigneşte-L! Pilat a vrut să facă

pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus

să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.”

★ Experimentul psihologic Stanley Milgram (Universitatea Yale -1960) a

dovedit disponibilitatea a 2/3 din oamenii perfect normali de a se supune

unei autorităţi, şi de a urma ordine evident “inumane” (obedienţa).

– 1 Regi 21,7-13: “Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: Oare nu domneşti

tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă, şi fii cu inima veselă, căci

eu iţi voi da via lui Nabot din Izreel! Şi ea a scris nişte scrisori în numele

lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi

dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. Iată ce a scris în aceste

scrisori: Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului şi puneţi-i în

faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: Tu ai

blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul! Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-

l cu pietre, şi să moară. Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi

dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, dupa

cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. Au vestit un post şi au

pus pe Nabot în fruntea poporului. Cei doi oameni de nimic au venit şi s-

au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea

poporului, împotriva lui Nabot: Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe

împăratul! Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a

murit.”

– 2 Samuel 11,14-18: “A doua zi dimineaţa, David a scris o scrisoare lui

106

Ioab şi a trimis-o prin Urie. În scrisoarea aceasta scria: Puneţi pe Urie în

locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit şi să

moară. Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia

apărat de ostaşi viteji. Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s-au bătut

împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a

fost ucis şi Urie, hetitul.”

★ Legea rezistenţei iraţionale din ştiinţa Psihologiei (cunoscută şi în

Psihanaliză).

– Romani 7,15: “Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.”

– Romani 7,18-19: “… ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am

puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care

nu vreau să-l fac, iată ce fac!”

– Romani 7,23: “… dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă

împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care

este în mădularele mele.”

★ Psihologia mulţimilor. Comportamentul unei mulţimi spontane

neomogene este imprevizibil şi usor manipulabil. Comportamentul unei

mulţimi organizate este previzibil şi inerţiar în funcţie de natura şi

valoarea scopului (Gustave Le Bon, “Psihologia mulţimilor”).

– Matei 27,20-25: “Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat

noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat

cuvântul şi le-a zis: Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba,

au răspuns ei. Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte

Hristos? Să fie răstignit!, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: Dar ce rău

a făcut? Ei au început să strige şi mai tare: Să fie răstignit! Când a văzut

Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a

spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: Eu sunt nevinovat de sângele

Neprihănitului acestuia. Treaba voastră! Şi tot norodul a răspuns: Sângele

Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

– Marcu 15,8-14: “Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea

ce avea obicei să le dea întotdeauna. Pilat le-a răspuns: Voiţi să vă slobod

pe Împăratul iudeilor? Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din

pizmă Il dăduseră în mâna lui. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat

norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba. Pilat a luat

din nou cuvântul şi le-a zis: Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi

Împăratul iudeilor? Ei au strigat din nou: Răstigneşte-L! Dar ce rău a

făcut?, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: Răstigneşte-

L!”

– Genesa 19,4-11: “Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate,

bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a

alergat din toate colţurile. Au chemat pe Lot şi i-au zis: Unde sunt

oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca

să ne împreunăm cu ei. Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el

107

şi a zis: Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fete

care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va

plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra

acoperişului casei mele. Ei au strigat: Pleacă! Şi au zis: Omul acesta a

venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei

bine, o sa-ţi facem mai rău decât lor. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au

apropiat să spargă uşa. Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot

înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. Iar pe oamenii care erau la uşa

casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că

degeaba se trudeau să găsească uşa.”

– Judecatori 20,1: “Toţi copiii lui Israel au ieşit de la Dan până la Beer-

Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea

Domnului, la Miţpa.”

★ Tanatologia este ştiinta care se ocupă cu studiul condiţiilor, cauzelor şi

naturii morţii omului. Ea descrie mecanismele secvenţiale ale acestui

fenomen, ca efecte ale acţiunii universale a Legii entropiei (legea a doua a

termodinamicii) asupra organismului fizic (biologic) al omului. Ignorând

natura spirituală, realitatea sufletului său, Tanatologia nu explică cauza de

fond a morţii omului, limitându-l la cadrul spaţio-temporal al experienţei,

postulând moartea ca extincţie. În contrast, Noul Testament şi credinţa

creştină, se întemeiază pe un fapt juridic dovedit (Învierea lui Isus

Hristos) prezintă statutul fiinţei umane ca alternativă între moartea a doua

şi viaţa veşnică pe fundament spaţio-temporal diferit de cel actual,

“slăvit” (Filipeni 3,21), “duhovnicesc” (1 Corinteni 15,43), “în

neputrezire” (1 Corinteni 15,42). Din punct de vedere medical, moartea

poate fi definită ca încetarea funcțiilor vitale, a respirației, a circulației și a

sistemului nervos central, urmată de încetarea funcțiilor metabolice.

Medicina legală distinge între moartea violentă şi nonviolentă (patologică

sau naturală) şi defineşte criteriile de diagnosticare. Biblia conţine sute de

relatări despre astfel de elemente de tanatologie, postulând cauza generică

a morţii (Genesa 2,17; 3,19; Romani 5,12; 6,23), afirmând că în moarte nu

există conştieţă de sine şi sentimente (Eclesiastul 9,5-6), activitate şi

înţelepciune (Eclesiastul 9,10), memorie (Psalmii 6,5; 88,12),

comunicare/dialog (Psalmii 115,17; 88,10-12), nici speranţă (Isaia 38,18)

şi nici laude la adresa lui Dumnezeu (Isaia 38,18; Psalmii 115,17), pentru

că moartea este un somn (1 Regi 2,10; Psalmii 13,3; Daniel 12,2; Faptele

Apostolilor 7,60; 1 Corinteni 15,51-56; 2 Petru 3,4; 1 Tesaloniceni 4,14).

Noul Testament este focalizat pe trei fapte juridice unicat, de importanţă

cosmică privind naşterea, moartea şi învierea lui Isus Hristos,

fenomenologia lor marcând diferenţa insurmontabilă dintre iudaism,

islamism şi creştinism. Creator al tuturor lucrurilor din Univers şi al vieţii,

El este singurul care defineşte sensul existenţei, spunând ce este dincolo

de moarte: “Nu te teme ! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu.

108

Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale

locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1,17-18). “Nu vă miraţi de lucrul acesta;

pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor

ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce

au făcut răul vor învia pentru judecată.” (Ioan 5,28-29) Ioan 11,25: “Isus

i-a zis: Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi

murit, va trăi.”

– Genesa 2,17 si 3,19: “… dar din pomul cunosţintei binelui şi răului să

nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit. În

sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ,

căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

– 1 Corinteni 15:21,26,54-56: “Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin

om a venit şi învierea morţilor. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit,

va fi moartea. Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în

neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se

va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii

este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.”

– Apocalispa 20,6,14 şi 21,4: “Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de

întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi

ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Şi

Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc

este moartea a doua. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu

va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că

lucrurile dintâi au trecut.”

– Luca 20,38: “Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al

celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

★ Natura omului. Omul este suflet şi are trup. A fi suflet înseamnă a fi

persoană. Omul locuieşte pe Pământ, nu doar merge pe el. (Animalele

sunt trupuri şi au suflet).




– Eclesiastul 12,7: “… până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi

până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

– Matei 10,28: “Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide

sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi

trupul în gheenă.”

– 1 Regi 17,22: “Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a

întors în el, şi a înviat.”

– Luca 23,46: “Isus a strigat cu glas tare: Tată, în mâinile Tale Îmi

încredinţez duhul! Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.”

– Genesa 2,7: “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna Pământului, i-

109


– Ezechiel 18,20: “Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.”

– Faptele Apostolilor 2,41: “Cei ce au primit propovăduirea lui au fost

botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei

mii de suflete.”

– Faptele Apostolilor 7,14: “Apoi Iosif a trimis să cheme pe tatăl său,

Iacov, şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.”

– Faptele Apostolilor 27,37: “În corabie eram de toţi două sute şaptezeci

şi şase de suflete.”

– 1 Petru 3,20: “… în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost

scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.”

★ Între trupul şi sufletul omului există raporturi psihosomatice. Tradus

din ebraicul “nephesh” şi grecescul “psykhe”, termenul “suflet” apare de

800 de ori în Biblie cu înţelesul de vietate, vieţuitoare, viaţă individuală

cu precizarea că este muritor. (Ezechiel 18,4,20: “Iată că toate sufletele

sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul

tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Sufletul care

păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl

nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi

peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.”).

– 3 Ioan 2: “Sănătatea ta să sporească, aşa cum sporeşte sufletul tău.”

– 2 Corinteni 7,1: “… să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a

duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.”

– Evrei 10,22: “… să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină,

cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă

curată.”

– Ezechiel 36,25: “Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi

curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.”

★ Agresivitatea la om “reprezintă un impuls moştenit (aşa numitul

“Drive”), un element instinctual asemănător cu setea, foamea şi dorinţa

sexuală” – teoretizează teologul Konrad Lorenz (laureat Nobel, 1973),

pretinzând că individul acumulează treptat o anumită tensine agresivă,

care dacă nu este eliminată periodic, sporeşte şi se intensifică. Negândui

rolul în supravieţuirea individului, grupului şi a speciei, Biblia consideră

că ura (în peste 110 texte) este un efect şi ferment al păcatului susţinând

că poate să fie stăpânită pe baza distincţiei între obiectul ei, “păcatul şi

păcătosul”.

– Genesa 4,3-8: “După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă

de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare

din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu

plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit

cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a

zis lui Cain: Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i

110

aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte

la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti. Însă Cain a zis

fratelui său Abel: Haidem să ieşim la câmp. Dar pe când erau la câmp,

Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.”

– Eclesiastul 7,9: “Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia

locuieşte în sânul nebunilor.”

– Proverbe 16,32: “Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz,

şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.”

– Efeseni 4,26,31 pp: “Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele

peste mânia voastră … Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie…”

– Iacov 1, 19-20: “Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om

să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia

omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.”

★ Deşi omul are 5 simţuri, 90% din informaţii sunt obţinute prin văz şi

auz. Depăşirea pragurilor senzoriale poate afecta sau distruge organele de

simţ. Această constatare rezultă din cele aproximativ 385 de referinţe

biblice despre percepţiile prin simţuri, cu observaţia că emisiunile de

stimuli ambientali pot fi recepţionate concomitent de grupuri de oameni,

iar impactul psihologic e amplificat.

– Faptele Apostolilor 9,3-4,9: “Pe drum, când s-a apropiat de Damasc,

deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a

auzit un glas care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Trei zile

n-a vazut si n-a mancat, nici n-a baut nimic.”

– Exodul 19,19-21: “Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi

Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. Domnul S-a coborât pe muntele

Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful

muntelui. Şi Moise s-a suit sus. Domnul a zis lui Moise: Coboară-te şi

porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca

să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.”

– Apocalipsa 16,8,9 pp: “Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi

soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost

dogoriţi de o arşiţă mare…”

★ “Din punct de vedere ştiinţific, prin actul iertării, la nivel de ADN,

modelul negativ este şters şi se instalează o bună chimie şi un echilibru

energetic. E pur şi simplu ca resetarea unui computer.” (Dumitru

Constantin Dulcan: Dincolo de noi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012)

– Matei 6,12,14: “şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm

greşiţilor noştri; Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel

ceresc vă va ierta greşelile voastre.”

– Luca 7,47: “De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate;

căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

– Luca 6,37: “Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi

osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.”

111

– Psalmii 32,1: “Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul

acoperit!”

★ Orice emoţie negativă blochează celulele sistemului imunitar… Ştim

din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp iar

acest câmp are efect de dispersie şi se propagă în spaţiu. În cele mai multe

cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiţia

acerbă, egoismul şi dorinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul

generat de o societate ultratehnologizată. Stresul determină moartea

celulei. Nu ne putem păstra sănătatea decât făcând binele pentru a fi în

armonie cu Universul”. (Dumitru Constantin Dulcan: “Dincolo de noi”,

Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012).

– Psalmii 37,8: “Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci

supărarea duce numai la rău.”

– Proverbe 14,32: “Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit

chiar şi la moarte trage nădejde.”

– Proverbe 14,10: “Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se

poate amesteca în bucuria ei.”

– Ieremia 2,19: “Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te

loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să

părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nici o frică de Mine, zice

Domnul Dumnezeul oştirilor.”

– Coloseni 3,8: “Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de

vrăjmaşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea

ieşi din gură.”

– Romani 12,19: “Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se

răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: Răzbunarea este a Mea; Eu

voi răsplăti, zice Domnul.”

★ Legea înclinaţiei spre consum defineşte psihologia colectivităţii de a

creşte consumul global în raport cu mărirea venitului real global. De

aceasta (precum şi de legile înclinaţiei spre investiţii şi spre lichiditate)

depinde comportamentul economic al oamenilor. Formulate de

J.M.Keynes, aceste legi explică dezechilibrele din economie. Biblia

dezavueaza consumismul, considerândul cauza dezechilibrelor economice

şi inechităţilor sociale ce caracterizează ordinea mondială actuală; ea

oferă alternativa viabilă şi eficace a altruismului.

– Psalmii 62,10: “… când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.”

– Eclesiastul 5,11: “Când se înmulţesc bunătaţile, se înmulţesc şi ceice le

mănâncă;”

– Iacov 5,1-6: “Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din

pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au

putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au

ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă

mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata

112

lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o prin

înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile

Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi

săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel

neprihănit care nu vi se împotrivea!”

– Isaia 58,7: “… împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe

nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce

spatele semenului tău.”

– Matei 25,35: “Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost

sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;”

– Ezechiel 18,7,16: “Îţi vine rândul, locuitor al ţării! Vine vremea, se

apropie ziua de necaz şi nu de bucurie pe munţi! Fugarii lor, când scapă,

stau pe munţi ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de

nelegiuirea lui.”

– Eclesiastul 11,1: “Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei

găsi iarăşi!”

★ Uriaşii au fost pe Pământ fiinţe humanoide misterioase care au apărut şi

au dispărut brusc. Scheletele lor gigantice (lungimi de 4-20 m) sunt

răspândite în întreaga lume, din India până în Colorado (SUA), din Egipt

şi insula Creta până în Irlanda. În România, osemintele lor se găsesc în

arealul site-ului arheologic Argedava (cetatea lui Burebista), Nucet, la

Poseşti (Prahova), Popeşti, comuna Bozioru sat Scăieni (Buzău),

mănăstirea Negru Vodă, în comunele Cetăţeni, Pantelimon-Lebăda, în

munţii Bucegi şi Apuseni, etc. (pentru detalii http://timetv.ro/2013/02

/06/misterele-uriasilor-din-romania de Dragoş Săndulache şi cartea

”România secretă” de Lucian Cozma, Editura ”Obiectiv” Craiova,2011).

– Genesa 6,4: “Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după

ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele

copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume”.

★ Timpul afectiv. În afară de timpul fizic, obiectiv, secvenţial (timpul

cronos) este cunoscut şi timpul subiectiv în variante biblice a acţiunii

împlinite, complete (timpul Kairos) cât şi timpul psihologic, afectiv. Cele

trei zile petrecute de Isus Hristos în mormânt au durat mai puţin de 24 x

3= 72 ore (timpul Kairos). Copilul percepe o zi ca fiind foarte lungă deşi

metabolismul său are ritm accelerat, iar vârstnicul, în ciuda unui

metabolism ce încetineşte progresiv, are impresia că “timpul zboară”, iar

îndrăgostitul sau cel ce scapă dintr-un necaz nici nu îi simte trecerea.

– Eclesiastul 3,1-8: “Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri

îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei;

săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi

are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi

râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea

113

lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are

vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei şi depărtarea de îmbrăţişări îşi

are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei;

păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are

vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi

vorbirea îşi are vremea ei; iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are

vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”

– Amos 9,13 pp: “Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe

secerător”

– Amos 6,2: “Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la

Hamatul cel mare şi coborâţi-vă în Gat la filisteni; sunt oare cetăţile

acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul

lor mai întins decât al vostru?…”

– Luca 24,7: “… când zicea că: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile

păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”

– Matei 27,63: “… şi i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul

acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia.”

– Genesa 29,20: “Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii

aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.”

– Apocalipsa 6,10: “Ei strigau cu glas tare şi ziceau: Până când, Stăpâne,

Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele

nostru asupra locuitorilor pământului?”

VI. CATEGORIA: ANTROPOLOGIE

★ Omul domină toate vieţuitoare Pământului.

– Genesa 1,28: “Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis:

Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi Pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste

peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă

pe Pământ.”

★ Relaţiile sociale conflictuale se rezolvă prin justiţie.

– Exodul 18,20-23: “Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea pe care

trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni

destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai

lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o

sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul

în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile

cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina,

căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta şi dacă

Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul

acesta va ajunge fericit la locul lui.”

114

– 2 Cronici 19,6-7: “Şi a zis judecătorilor: Luaţi seama la ce veţi face, căci

nu pentru oameni veţi rosti judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lângă

voi când le veţi rosti. Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi

asupra faptelor voastre, căci la Domnul Dumnezeul nostru nu este nici o

nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc

daruri.”

★ Administrarea pedepsei capitale. Aceasta constă în uciderea unui om,

ca pedeapsă pentru săvârşirea unor infracţiuni, pentru care a fost găsit

vinovat în urma unui proces judiciar. De-a lungul istoriei, a fost folosită

mai ales în cazuri de crimă, spionaj, trădare, infracţiuni economice, fiind

utilizate diferite metode, precum lapidarea, spânzurătoarea, decapitarea,

crucificarea, arderea pe rug, împuşcarea, scaunul electric, injecţia letală,

etc. La nivelul anului 2010, era menţinută în 58 de state, a fost practicată

în 23 de ţări (inclusiv în 34 de state americane), era pronunţată asupra

17833 persoane, cele mai multe fiind în China şi Iran. Curentul

aboliţionist se sprijină pe remarcabile argumente: lipsa oricărei dovezi

ştiinţifice privind efectul preventiv, rata mai mică de criminalitate în

statele în care nu e legiferată, rata mare a erorilor judiciare în cazuri

capitale (68% în SUA în ultimii 23 de ani), comportă costuri de 2-3 ori

mai mari decât închisoarea pe viaţă, statistica aboliţionistă majoritară a

sondajelor de opinie, riscul efectului contrar scopului urmărit. Conform

art. 22 din Constituţia României, pedeapsa cu moartea este interzisă.

Biblia a promovat constant ca omul să-şi iubească aproapele ca pe sine

însuşi, etalând în Leviticul 19,9-18 un larg evantai de mijloace practice

(“Când veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi

să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. Nici să nu culegi

strugurii rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele care vor

cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul

vostru. Să nu furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii. Să

nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele

Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul. Să nu asupreşti pe aproapele tău şi să

nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui

tocmit cu ziua. Să nu vorbeşti de rău pe un surd şi să nu pui înaintea unui

orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu

sunt Domnul. Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa

săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe

aproapele tău după dreptate. Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te

ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul. Să nu urăşti pe

fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu

un păcat din pricina lui. Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii

poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt

Domnul.”), interzicând justiţia privată (Romani 12,19: “Preaiubiţilor, nu

vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este

115

scris: “Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.”) şi

omuciderea (Exod 20,13: “Să nu ucizi”). Domnul Isus Hristos a proclamat

iubirea vrăşmaşilor (Matei 5,44: “Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii

voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi

rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc…”) ca fundament al

raporturilor interumane şi a asigurat de mântuire pe un criminal iertat

(Luca 23,39-43: “Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: Nu eşti

Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi! Dar

celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub

aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită

pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău. Şi a zis

lui Isus: Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta”

Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”).

– Genesa 9,6 pp: “Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie

vărsat de om;”

– Exod 21,12,14: “Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte să fie

pedepsit cu moartea. Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva

aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la

altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.”

★ Justiţie. Principiul aflării adevărului.

– Zaharia 8,16,19 up: “Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună

aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în

vederea păcii; Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: … Dar iubiţi adevărul şi

pacea!”

– Zaharia 7,9: “Aşa a vorbit Domnul oştirilor: Faceţi cu adevărat dreptate

şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.”

– Mica 6,8: “Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la

tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul

tău?”

– Numeri 35,30: “Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât

pe mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit

cineva la moarte.”

– Deuteronom 17,4-7: “De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul

acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul

este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost săvârşită în Israel, atunci să

aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de

această faptă rea şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe

bărbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte să fie omorât pe

mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur

martor. Întâi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi

mâna întregului popor. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.”

★ Ştiinţa dreptului. Principiul celerităţii.

– Eclesiastul 8,11: “Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea

116

dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de

dorinţa să facă rău.”

★ Principiul răspunderii personale.

– Deuteronom 24,16: “Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori

pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.”

– Ezechiel 18,20: “Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va

purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!

Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste

el.”

– Eclesiastul 12,14: “Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi

judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie

rău.”

– Matei 5,21-22: “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi;

oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii. Dar Eu vă spun că

oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine

va zice fratelui său: Prostule! va cădea sub pedeapsa Soborului; iar

oricine-i va zice: Nebunule! va cădea sub pedeapsa focului gheenei.”

– Luca 23,41: “Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru

fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

– Numeri 35,30: “Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât

pe mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit

cineva la moarte.”

★ Ştiinţa dreptului. Principiul despăgubirii. Pentru orice faptă

vătămătoare.

– Exod 22,1: “Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să

dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.”

– 2 Samuel 12,6: “Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta

aceasta şi n-a avut milă.”

– Luca 19,8 up: “… şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi

împătrit.”

★ Administrarea justiţiei. Legea este criteriul dreptăţii.

– Zaharia 8,16: “Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său

adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;”

– Ioan 7,24: “Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

– Matei 7,2: “Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură

măsuraţi vi se va măsura.”

– Iacov 2,10: “Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură

poruncă, se face vinovat de toate.”

★ Principiul lui Peter: membrii de succes ai unei organizaţii ierarhice

sunt, până la urmă, promovaţi până la nivelul lor maxim de competenţă,

după care, o promovare ulterioară îi ridică la un nivel pentru care nu mai

sunt competenți, deci incompetenți.

117

– Psalmii 49,20: “Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele

pe care le tai.”

★ Omul este o fiinţă socială total diferită de celelalte vieţuitoare. Omul îşi

face obiect din propria sa activitate şi o planifică utilizând abstracţii şi

gândind timpul.

– Proverbe 8,12: “Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci

cele mai chibzuite planuri.”

– Eclesiastul 3,11: “(Dumnezeu) … a pus în inima lor chiar şi gândul

veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit,

lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Genesa 2,18: “Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie

singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Matei 7,12: “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel;

căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.”

Galateni 5,14: “Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să

iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

★ Omul este singura fiinţă de pe Pământ dotată cu raţiune, care comunică

prin limbaj conceptual articulat (cuvinte), atât cu Dumnezeu, cât şi cu

semenii săi.

– Genesa 3,9-10: “Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: Unde

eşti? El a răspuns: Ţi-am auzit glasul în grădină;”

★ Omul este singura fiinţă axiologică şi morală de pe Pământ, caracterizat

prin voinţă autonomă şi liberă, cea mai profundă discontinuitate din

Univers. Personalitatea omului este unică şi irepetabilă. Gemenii nu sunt

identici la naştere iar ansamblul relaţiilor sociale accentuează ontologic

diferenţele trupeşti şi spirituale. Dacă maşina e multiplicabilă, sufletul nu

poate fi clonat. Asumarea naturii umane de către Dumnezeu şi privilegiul

creativităţii şi dragostei conferă valoare incomensurabilă singularităţii

fiecărui semen. Deşi prin anatomie şi fiziologie se aseamănă animalelor,

el este singura vieţuitoare ce posedă atributele persoanei: conştiinţă de

sine, voinţă, capacitate de acţiune şi viaţă afectivă, prin aceasta

asemănâdu-se cu Dumnezeu.

– Genesa 1,26: “Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru,

după asemănarea Noastră; şi el să stăpânească peste peştii mării, peste

păsările cerului, peste vite, peste tot Pământul şi peste toate târâtoarele

care se mişcă pe Pământ.”

– Psalmii 139,14: “Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.”

– Ioan 1,14: “Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har

şi de adevăr.”

– Efeseni 3,19: “… să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.”

– Matei 5,48: “Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel

ceresc este desăvârşit.”

– Deuteronom 30,15,19: “Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea

118

şi răul… ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul.

Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.”

★ Omul este singura fiinţă conştientă de sine şi de responsabilitatea

faptelor sale. Unii oameni sunt convinşi că datele genetice, chimice şi

psihologice caracteristice fiinţei lor, guvernează viaţa şi alegerile în cele

mai mici detalii; alţii ştiu că forţe superioare au programat destinele cu

păstrarea libertăţii de alegere individuală. Cei mai mulţi semeni cred că

predeterminarea este absolută, excluzând liberul arbitru. Foarte mulţi sunt

siguri că realitatea este un haos, o mişcare browniană căreia doar creierul

nostru îi dă sens. Adepţii fizicii cuantice şi a teoriei multiversului cred că

toate posibilităţile imaginabile sunt deja programate şi că actul observării

cu expectativă izolează secvenţele cuantice, le obiectivează şi le

experimentează. Chiar dacă legile hazardului se află sub suveranitatea

calculelor probabilistice, chiar dacă reţelele neuronale artificiale au

aptitudinea de a reproduce secvenţe de gândire şi de a stoca date, maşina

rămâne o unealtă programată şi multiplicabilă. O proteză. Autocontrolul

nu înseamnă introspecţie, iar funcţionarea unui computer constructor de

maşini nu-i conferă conştiinţă de sine: fiind lipsit de afecte, de şansa de a

greşi şi de conştiinţa responsabilităţii, activităţile robotului nu sunt fapte.

– Coloseni 3,23: “Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru

Dumnezeu, nu ca pentru oameni.”

– Eclesiastul 9,5: “Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi

nu ştiu nimic.”

– 2 Timotei 4,1: “… înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus,

care are să judece viii şi morţii…”

– Apocalipsa 20,12: “Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare

înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost

deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi

după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”

★ “Istoria este construită de către personalităţi” (scria Thomas Carlyle),

oameni providenţiali, genii, maeştri. “În perioadele de haos apar cele mai

multe genii, pentru că dezvoltarea intelectuală este favorizată de

necesitatea de a face faţă unor situaţii cu totul deosebite” (Florin

Colceag). Supradotaţii reprezintă 5-10% din populaţia lumii, iar 2%

posedă capacităţi extrem de mari. Astăzi se nasc de 100 ori mai mulţi

copii cu un coeficient de inteligenţă ridicat (IQ, EQ, SQ) decât în urmă cu

10 ani! Rata de pierdere (irosire) prin neintegrare în sisteme social-

educative, economice, manageriale, etc. (aşa zisii “adulţi rataţi”) este de

cca. 50% în ţările dezvoltate şi de 80% în cele emergente.

– Ieremia 5,1: “Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi

căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să

înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta

Ierusalimul.”

119

– 1 Corinteni 15,21: “Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a

venit şi învierea morţilor.”

– Iacov 5,16 up-18: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui

neprihănit. Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat

cu staruinta sa nu ploua, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni.

Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul.”

– Isaia 43,4: “De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti

preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.”

★ Axiologie. Ierarhiile de valoare se fundamentează pe exigenţe specifice,

deşi valorile sunt generate, puse în circulaţie şi recepţionate subiectiv în

culturi determinate social şi istoric.

– Faptele Apostolilor 5,29,38 up-39: “Petru şi apostolii ceilalţi, drept

răspuns, i-au zis: Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de

oameni! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va

nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă

pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”

– Isaia 32,8: “Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile

lui alese.”

– Iov 2,4: “Şi Satana a răspuns Domnului: Piele pentru piele! Omul da tot

ce are pentru viaţa lui.”

– 1 Regi 3,11-13: “Şi Dumnezeu a zis: Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă

nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogaţii, nici moartea vrăjmaşilor

tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îţi voi

da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni inaintea ta şi

nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai

cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun

împărat ca tine.”

★ Pacea este o valoare socială indivizibilă. Cursa înarmărilor a împins

omenirea la marginea abisului: arsenalul convențional și nuclear acumulat

permite uciderea fiecărui locuitor al planetei noastre de peste 5000 de ori!

Cheltuielile militare ruinează treptat bugetele statelor, deturnând

prioritățile firești ale civilizației. Ororile conflagrațiilor mondiale din

ultima sută de ani (ultimul Război Mondial a avut peste 60 milioane de

victime și imense pagube materiale) şi interminabilele conflicte regionale

ce au măcinat resursele națiunilor au motivat lupta pentru pace prin orice

mijloace instituționale și neinstituționale. În 1949, Constituția statului

Costa Rica a suprimat armata, prin Referendumul din 29 noiembrie 1989,

30% din cetățenii elvețieni au votat abolirea armatei, iar în aprilie 1993, 7

senatori au depus în Parlament un proiect de lege privind dezarmarea

militară a Franței, având convingerea că prin educație se poate obține mai

multă securitate decât prin forță.

Pacea și iubirea semenilor constituie un mesaj central al Evangheliei.

– Matei 22,36-39: “Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din

120

Lege?” Isus i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată

inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi

cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe

aproapele tău ca pe tine însuţi.”

– Galateni 5,14: “Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să

iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

– Romani 12,18: “Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în

pace cu toţi oamenii.”

★ Recensământul populaţiei este o metodă aritmetică folosită pentru a

fundamenta statistici, prognoze, politici, strategii şi măsuri în plan

demografic, militar, administrativ, fiscal, sănătate, educaţie, economie,

securitate socială, sondarea opiniei publice, etc:

– Numeri 1,1-3,17-19,45-46: “Domnul a vorbit lui Moise în pustiul Sinai,

în Cortul întâlnirii, în cea dintâi zi a lunii a doua, în al doilea an după

ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis: Faceţi numărătoarea întregii adunări

a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor,

numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor, de la vârsta de douăzeci de

ani în sus, pe toţi cei din Israel care sunt în stare să poarte armele; să le

faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron. Moise şi Aaron au luat pe

bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi pe nume, şi au strâns toată adunarea,

în cea dintâi zi a lunii a doua. I-au trecut în cărţile care cuprindeau spiţa

neamului, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap

numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus. Moise a făcut

numărătoarea în pustiul Sinai, cum îi poruncise Domnul.

Toţi aceia dintre copiii lui Israel, ieşiti la numărătoare, după casele

părinţilor lor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel

care erau în stare să poarte armele, toţi cei ieşiti la numărătoare, au fost

şase sute trei mii cinci sute cincizeci.”

– 2 Samuel 24,2,9: “Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se

afla lângă el: Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan până al Beer-

Seba; să se facă numărătoarea poporului şi să ştiu la cât se ridică numărul

lor. Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de

mii de oameni de război care scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de

oameni.”

– Luca 2,1-5: “În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se

înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era

dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea

lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în

Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casă şi

din seminţia lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui,

care era însărcinată.”

★ Organizarea societăţii impune studiul naturii omului şi controlul

activităţilor sale prin ierarhii de putere politică şi administrativă.

121

– Romani 13,1-6: “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci

nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt,

au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii,

se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi

vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru

una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea

laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă

faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui

Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De

aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul

cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt

nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.”

– Matei 22,21: “… atunci El le-a zis: Daţi, dar, cezarului ce este al

cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

★ Statul este o formă istorică de organizare socială, având ca elemente

esenţiale poporul, limba, teritoriul, capitala, activităţile economice, viaţa

spirituală, culturală, regimul politic, conştiinţa valorilor comune. Biblia

prezintă statul Israel ca un important subiect de drept internaţional public

şi privat, cu o istorie milenară. Ales de Dumnezeu spre a Se face cunoscut

pe Sine omenirii, poporul evreu a incălcat legămintele, fiind risipiţi în

lume de două ori, însă prin graţie divină, renăscând ultima dată la 18 mai

1948, după Holocaust. În prezent, statul Israel are cea mai eficientă

armată şi organizare a serviciilor secrete din lume, cea mai performantă

economie, agricultură, educaţie şi cercetare ştiinţifică de pe glob. Deşi

evreii reprezintă doar 0.014% din populaţia lumii, ei furnizează (pană în

2012) 145 laureaţi ai premiului Nobel şi oferă cea mai înaltă expresie a

aprecierii unui om după criteriul apartenenţei la propria naţiune: în anul

2011, în schimbul soldatului Gilad Shalit, capturat timp de 5 ani de

gruparea Hamas, Israelul a eliberat 1.027 deţinuţi arabi (condamnaţi la

închisoare pe viaţă).

– Exod 15,13-17 pp: “Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe

poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale.

Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura: apucă groaza pe

filisteni, se înspăimântă căpeteniile Edomului, şi un tremur apucă pe

războinicii lui Moab; toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă. Îi va

apuca teama şi spaima; iar văzând măreţia braţului Tău, vor sta muţi ca o

piatră, până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul pe care

Ţi l-ai răscumpărat. Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii

Tale…”

– Isaia 51,3: “Tot astfel, Domnul are milă de Sion şi mângâie toate

dărâmăturile lui. El va face pustiul lui ca un rai, şi pământul lui uscat, ca o

grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi

cântări de laudă.”

122

– Ezechiel 36,24,28,29 up-30,34-35: “Căci vă voi scoate dintre neamuri,

vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Veţi

locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi

Eu voi fi Dumnezeul vostru… nu voi mai trimite foametea peste voi. Voi

înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara

foametei printre neamuri… ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până

aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. Şi se va spune atunci: Ţara

aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea

dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!”

– Ezechiel 37,21: “Şi să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată,

voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi

strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.”

★ Comportamentul social poate fi înţeles prin statistică. Curba lui Gauss

este reprezentarea grafică a probabilităţii unor valori în funcţie de o medie

standard: orice eveniment are o probabilitate mai mare sau mai mică să se

întâmple. Pentru că lumea macroscopică este guvernată de determinism,

această proprietate a mediei măsurătorilor asupra unui număr mare de

obiecte /evenimente a putut fi demonstrată în urmă cu aproape un secol de

matematicianul Lyapunov.

– Ioan 12,8: “Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi

totdeauna.”

– Matei 22,14: “Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

– Eclesiastul 5,11: “Când se înmulţesc bogăţiile, se înmulţesc şi ceice le

papă;”

– 1 Samuel 11,25: “… sabia doboară când pe unul, când pe altul;”

★ Legea generală a acumulării capitaliste (formulată de Karl Marx): la un

pol al societăţii se acumulează bogăţia, iar la celelalt sărăcie. Conform

statisticilor ONU, 1% din populaţia lumii deţine 99% din resursele

materiale apropriabile. În mai mult de 120 texte, Sfînta Scriptură

condamnă materialismul şi lăcomia pentru că acestea au cauzat actuala

ordine economică şi socială nedreapta.

– Luca 12,15: “Apoi le-a zis: Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de

bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”

– Deuteronomul 8,17: “Vezi să nu zici în inima ta: Tăria mea şi puterea

mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”

– Proverbe 11,28: “Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi

vor înverzi ca frunzişul.”

– 1 Timotei 6,10: “Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi

unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns

singuri cu o mulţime de chinuri.”

– Iov 22,24-25: “Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în

prundul pâraielor! Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău,

bogăţia ta.”

123

– Marcu 10,24: “Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din

nou cuvântul şi le-a zis: Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred

în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”

– Eclesiastul 2,21 şi 5,13-17: “Căci este câte un om care a muncit cu

înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om

care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare

rău… Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre

nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo

întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.

Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se

întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. Şi acesta

este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a

trudit în vânt? Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz şi

a avut multă durere, grijă şi supărare.”

– Matei 13,12: “Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la

celce n-are, se va lua chiar şi ce are.”

★ Munca este izvorul absolut al plusvalorii. Ea are preţ, iar valoarea ei

circulă ca oricare altă marfă.

– Proverbe 14,23: “Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai

se vorbeşte, este lipsă.”

– Proverbe 12,27: “… comoara de preţ a unui om este munca.”

– Proverbe 10,4: “Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna

celor harnici îmbogăţeşte.”

– Proverbe 16,26: “Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl

îndeamnă la lucru.”

– 2 Timotei 2,6: “Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă

roadele.”

– Exodul 20,9: “Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.”

– Exodul 23,12: “Timp de şase zile, să-ţi faci lucrul. Dar în ziua a şaptea

să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul

roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.”

– Deuteronom 24,15: “Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul

soarelui; căci e sărac şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul

împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat.”

– Ieremia 22,13: “Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile, cu

nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea

plata;”

– Luca 10,7: “Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va

da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în

casă.”

★ “Pacta sunt servanda” (convenţiile trebuiesc respectate) este un

principiu fundamental al dreptului, consacrând buna credinţă ca factor

general de stabilitate socială.

124

– Deuteronom 23,21: “Dacă faci o juruinţă Domnului Dumnezeului tău,

să nu pregeţi s-o împlineşti; căci Domnul Dumnezeul tău îţi va cere

socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat.”

– Numeri 30,2: “Când un om va face o juruinţă Domnului său un jurământ

prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă

potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.”

– Eclesiastul 5,4: “Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o

împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa

pe care ai făcut-o.”

★ Principiul fundamental al economiei de piaţă îl constituie variaţia

preţului în funcţie de cerere şi ofertă.

– Genesa 41,29-49: “Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara

Egiptului. După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot

belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara. Foametea

aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul

în ţară. Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că

lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi

să-l aducă la îndeplinire. Acum, faraon să aleagă un om priceput şi

înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. Faraon să pună prefecţi în

ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani

de belşug. Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină;

să se facă, la îndemâna lui faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să

le păzească.

Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care

vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpadită de foamete.

Cuvintele acestea au plăcut lui faraon şi tuturor slujitorilor lui. Şi faraon a

zis slujitorilor săi: Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să

aibă în el Duhul lui Dumnezeu? Şi faraon a zis lui Iosif: Fiindcă

Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să

fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. Te pun mai mare peste casa

mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu

de domnie mă va ridica mai presus de tine. Faraon a zis lui Iosif: Uite, îţi

dau stăpânire peste toată ţara Egiptului. Faraon şi-a scos inelul din deget

şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus

un lanţ de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau

înaintea lui: În genunchi! Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara

Egiptului. Şi a mai zis lui Iosif: Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va

ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului. Faraon a pus lui Iosif

numele: Ţafnat-Paeneah şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera,

preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. Iosif era în

vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui faraon, împăratul

Egiptului, şi a plecat de la faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. În

timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. Iosif a

125

strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A

făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul

dimprejur. Iosif a strâns grâu, ca nisipul mării, atât de mult că au încetat

să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.”

– 2 Regi 6,25, şi 7,1,2,16: “În Samaria a fost o mare foamete, şi atât de

mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de

argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint. Elisei

a zis: Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: Mâine, la

ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsura de floare de făină

cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu. Călăreţul pe braţul căruia

se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: Chiar dacă ar face

Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi

Elisei a zis: Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mânca din ele. Poporul a

ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină

cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu, după cuvântul Domnului.”

– Matei 13,45-46: “Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor

care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare

preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.”

★ Ştiinţa economiei. Relaţia între intrări şi ieşiri nu este proporţională şi

echilibrată: 80% din efecte se datorează unui procent de 20% din cauze.

Este legea eficienţei, sau principiul lui Vilfredo Pareto.

– Matei 25,15-18: “Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul:

fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci

talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa,

cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu

primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns

acolo banii stăpânului său.”

– Luca 19,13,16,18,20: “A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi

le-a zis: Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce… Cel dintâi a venit şi i-a

zis: Doamne, polul tău a mai adus zece poli… A venit al doilea şi i-a zis:

Doamne, polul tău a mai adus cinci poli… A venit un altul şi i-a zis:

Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar”

– Matei 13,8: “O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte

a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.”

★ Managementul performanţei. Succesul oricărei acţiuni se raportează la

calitatea şi cantitatea resurselor folosite, ideal fiind obţinerea de rezultate

maxime, cu eforturi minime. Pentru acelaşi rezultat, dacă sunt folosite

resurse mici, acţiunea are eficienţă (= a face lucrurile cum trebuie, doing

things right, efficient), iar dacă resursele sunt mari, acţiunea are doar

eficacitate (= a face lucrurile care trebuie,doing the right things,

effective). Există mai multe categorii de eficienţă: ştiinţifică, tehnică,

culturală, economică, în educaţie şi cercetare, sport, etc.

Modele de eficienţă:

126

– 1 Regi 20,27,29: “Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit

merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca

două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara… Au stat tâbărâţi

şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui

Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedeştri într-o zi.”

– Judecători 7,7 şi 8,10: “Şi Domnul a zis lui Ghedeon: Cu cei trei sute de

oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale.

Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă. Zebah şi Talmuna erau la

Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni;

toţi cei ce mai rămăseseră din toată oştirea fiilor răsăritului: o sută

douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia fuseseră ucişi.”

Exemple de eficacitate:

– 2 Samuel 17,1-14: “Ahitofel a zis lui Absalom: Lasă-mă să aleg

douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula şi voi urmări pe David chiar în

noaptea aceasta. Îl voi lua pe neaşteptate, când va fi obosit şi va avea

mâinile slăbite, îl voi înspăimânta, şi tot poporul care este cu el va fugi.

Voi lovi numai pe împărat şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul;

moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot

poporul va fi în pace. Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor

bătrânilor lui Israel. Dar Absalom a zis: Chemaţi şi pe Huşai, architul, şi

să auzim şi ce va zice el. Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis:

Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!

Huşai a răspuns lui Absalom: De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat

Ahitofel nu este bun. Şi Huşai a zis: Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a

oamenilor lui; sunt înfuriaţi ca o ursoaică de pe câmp, căreia i s-au răpit

puii. Tatăl tău este un om de război şi nu va petrece noaptea cu poporul;

iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Si dacă, de la

început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată şi se va zice:

Poporul care urma pe Absalom a fost înfrânt! Atunci cel mai viteaz, chiar

dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta; căci tot Israelul ştie că

tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el. Sfatul meu este, dar, ca

tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, o mulţime

ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă. Dacă vom

ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade

roua pe pământ; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii

care sunt cu el. Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la

cetatea aceea, şi o vom trage în pârâu, până când nu va mai rămâne nici o

piatră în ea. Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: Sfatul lui Husai,

architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel. Dar Domnul hotărâse să

nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste

Absalom.”

– Luca 19,13,16,18: “A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a

zis: Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce. Când s-a întors înapoi, după ce

127

îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii,

ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. Cel dintâi a venit şi i-a zis:

Doamne, polul tău a mai adus zece poli. A venit al doilea şi i-a zis:

Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”

Biblia consideră că eficienţa constituie mai mult o binecuvântare divină

decât un rezultat al mobilizării voinţei şi resurselor şi raportează acţiunea

umană prioritar la o perspectivă finalistă şi axiologică faţa de reuşita în

imediat, vremelnicie şi efemer.

– Eclesiastul 2,26 şi 5,19: “Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune,

ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să

dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană

după vânt. Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit

să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul

muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.”

– Proverbe 14,12: “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că

duc la moarte.”

★ Teoria haloului de imagine (din ştiinţele comunicării) postulează că

odată cu pierderea propriei imagini este afectată şi imaginea grupului din

care face parte persoana.

– Ioan 18,7-8,16-17: “El i-a întrebat din nou: Pe cine căutaţi? Pe Isus din

Nazaret, I-au zis ei. Isus a răspuns: V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă

căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă. Petru însă a rămas afară la

uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit

cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru. Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui

Petru: Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii Omului acestuia? Nu sunt, a

răspuns el.”

– 2 Cronici 22,8: “Şi, pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a

dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba

lui Ahazia, şi i-a omorât.”

– 2 Cronici 23,13 up-14: “Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a zis: Vânzare!

Vânzare! Atunci preotul Iehoiada, scoţând pe sutaşi, care erau în fruntea

oştirii, le-a zis: Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma să fie ucis.

Căci preotul zisese: N-o omorâţi în Casa Domnului.

– 1 Regi 18,40: “Puneţi mâna pe prorocii lui Baal, le-a zis Ilie, niciunul să

nu scape! Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison şi i-a

înjunghiat acolo.”

– 1 Samuel 17,50-51: “Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai

tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie

în mână. A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-

o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul

lor a murit, au luat-o la fugă.”

★ Legea lui Murphy: “Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost”.

Legea iniţială: “Dacă are vreo posibilitate de a greși, o va face”. Legea

128

extinsă: “Dacă o serie de evenimente poate merge prost, va merge prost,

în cea mai proastă secvență posibilă”.

– Eclesiastul 1,14-15: “Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul

este deşertăciune şi goană după vânt! Ce este strâmb nu se poate îndrepta,

şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.”

– Eclesiastul 7,20: “Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană,

care să facă binele fără să păcătuiască.”

– Eclesiastul 8,14: “Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi

anume, sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca şi celor răi, care fac

fapte rele, şi sunt răi cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte

bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.”

– Eclesiastul 9,2: “Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă

are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce

jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi

cel ce se teme sa jure!”

– Romani 5,12: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul

în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra

tuturor oamenilor, din pricina că toţi au păcătuit…”

★ Legea compensaţiei lui R.E.Waldo: orice deficit (pierdere) este urmat

de un exces (câştig) şi oricărui câştig îi va urma o pierdere (legea a lui “a

da şi a primi”).

– Eclesiastul 11,1: “Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei

găsi iarăşi! Împarte-o în şapte, şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire

poate da peste pământ.”

– Galateni 6,9: “Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită,

vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

– Obadia 15: “Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce

asupra capului tău.”

★ Principiul dominoului: Dacă o piesă cade, vor cădea toate celelalte.

– Zaharia 13,7: “… Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile!…”

– Matei 26,31: “Atunci Isus le-a zis: În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în

Mine o pricină de poticnire; căci este scris: “Voi bate Păstorul, şi oile

turmei vor fi risipite.”

– 2 Samuel: 17,1-3: “Ahitofel a zis lui Absalom: Lasă-mă să aleg

douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula şi voi urmări pe David chiar în

noaptea aceasta. Îl voi lua pe neaşteptate, când va fi obosit şi va avea

mâinile slăbite, îl voi înspăimânta, şi tot poporul care este cu el va fugi.

Voi lovi numai pe împărat şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul;

moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot

poporul va fi în pace.”

– 2 Cronici: 18,30-34: “Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai

marilor peste carele lui: Să nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare,

ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel. Când au zărit mai marii

129

carelor pe Iosafat, au zis: Este împăratul lui Israel. Şi l-au înconjurat ca să

lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a

îndepărtat de la el. Mai marii carelor, văzând că nu era împăratul lui

Israel, s-au depărtat de el. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi a

lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis

celui ce-i mâna carul: Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci

sunt rănit. Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat

în car, în faţa sirienilor, până seara, şi a murit pe la apusul soarelui.”

– Genesa: 49,17: “Dan va fi un şarpe pe drum, o năpârcă pe cărare,

muşcând călcâiele calului, făcând să cadă călăreţul pe spate.”

★ Diversiunile sunt acţiuni tactice de derutare a unor persoane (sau

grupuri) în scopul strategic de a obţine de la acestea un anumit

comportament (militar, politic, comercial, etc.).

– Iosua 8,12-22: “Iosua a luat aproape cinci mii de oameni şi i-a pus la

pândă între Betel şi Ai, la apus de cetate. După ce s-a aşezat toată tabăra

la miazănoapte de cetate, şi cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat

în noaptea aceea în mijlocul văii. Când a văzut împăratul cetăţii Ai lucrul

acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit

înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui,

spre un loc hotărât, înspre câmpie, şi nu ştia că înapoia cetăţii o mână de

oameni stăteau la pândă împotriva lui. Iosua şi tot Israelul s-au prefăcut că

sunt bătuţi şi au fugit pe drumul dinspre pustiu. Atunci tot poporul care

era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua şi au fost

traşi departe din cetate. N-a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi

ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au urmărit pe Israel.

Domnul a zis lui Iosua: Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mână, căci

am s-o dau în mâna ta!” Şi Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea

în mână. De îndată ce şi-a întins mâna, bărbaţii care stăteau la pândă au

ieşit repede din locul unde erau; au pătruns în cetate, au luat-o şi s-au

grăbit de i-au pus foc. Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul

cetăţii suindu-se spre cer şi n-au mai putut să scape în nici o parte.

Poporul care fugea spre pustiu s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau;

căci Iosua şi tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă, şi

fumul cetăţii suindu-se în sus, s-au întors şi au bătut pe oamenii din Ai.

Ceilalţi, de asemenea, le-au ieşit înainte din cetate, şi oamenii din Ai au

fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut, fără să lase unul

cu viaţă, nici vreun fugar;”

– Iosua 9,3-19: “Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce

făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai, au întrebuinţat un vicleşug şi au

pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe

măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, iar în

picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte

haine vechi pe ei; iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată

130

şi mucegăise. S-au dus la Iosua în tabară la Ghilgal şi i-au zis lui şi tuturor

celor din Israel: Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi

legământ cu noi. Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor acestora: Poate că

voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legământ cu voi? Ei au zis

lui Iosua: Noi suntem robii tăi. Şi Iosua le-a zis: Cine sunteţi voi şi de

unde veniţi? Ei i-au răspuns: Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată,

pentru faima Domnului Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de

El, de tot ce a facut în Egipt şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai

amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og,

împăratul Basanului, care era la Astarot. Şi bătrânii noştri şi toţi locuitorii

din ţara noastră ne-au zis: Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă

înaintea lor şi spuneţi-le: Noi suntem robii voştri; acum deci faceţi

legământ cu noi. Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde

de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi acum s-a uscat şi s-a

mucegăit. Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot

şi iată-le s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s-au învechit de

lungimea prea mare a drumului. Bărbaţii lui Israel au luat din merindea

lor şi n-au întrebat pe Domnul. Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat un

legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au

jurat lucrul acesta. La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui

Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor. Căci copiii

lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau

Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. Dar nu i-au bătut, pentru că

fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa

cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. Toate

căpeteniile au zis întregii adunări: Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui

Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.”

– 2 Samuel 14,28-33: “Absalom a zis atunci slujitorilor lui: Vedeţi, ogorul

lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc. Şi

slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. Ioab s-a sculat şi s-a dus la

Absalom acasă. Şi i-a zis: Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului

meu? Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, şi-am trimis vorbă şi ţi-am zis:

Vino aici, şi te voi trimite la împărat să-i spui: Pentru ce m-am întors din

Ghesur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc

acum să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă

omoare. Ioab s-a dus la împărat şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a

chemat pe Absalom, care a venit la el şi s-a aruncat cu faţa la pământ

înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.”

– 1 Regi 3,16-27: “Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au

înfăţişat înaintea lui. Una din femei a zis: Rogu-mă, domnul meu, eu şi

femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă, şi am născut lângă ea în casă.

După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun

străin nu era cu noi în casă. Nu eram decât noi amândouă. Peste noapte,

131

fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. Ea s-a sculat pe la

mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta,

şi l-a culcat la sânul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.

Dimineaţă, m-am sculat să dau ţâţă copilului; şi iată ca era mort. M-am

uitat cu luare aminte la el dimineaţă; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l

născusem. Cealaltă femeie a zis: Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău

cel mort. Dar cea dintâi a răspuns: Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort,

iar fiul meu este cel viu. Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. Împăratul

a zis: Una zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort. Şi cealaltă

zice: Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu. Apoi a

adăugat: Aduceţi-mi o sabie. Au adus o sabie înaintea împăratului. Şi

împăratul a zis: Taiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o

jumătate celeilalte. Atunci femeia al cărei copil era viu a simţit că i se

rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: Ah! domnul meu, dă-i mai

bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî! Dar cealaltă a zis: Să nu fie nici al

meu, nici al tău; tăiaţi-l! Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: Daţi celei

dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.”

★ Personalitatea umană se exprimă mai ales prin comportament. Conduita

morală este obiectivarea conştiintei morale în fapte şi acţiuni cu valoare

de răspunsuri pentru situaţiile concrete în care este pusă persoana, şi

îmbracă forma de deprinderi şi obişnuinţe morale; aceasta determină

formarea unor trăsături de voinţă şi caracter. Trăsăturile de voinţă ca

perseverenţa, stăpânirea de sine, răbdarea, spiritul de independenţă, nu se

formează spontan, ci presupun o îndelungată muncă educativă. Prin

caracter se înţelege consecvenţa şi perseverenţa voinţei, unitatea ei. Unul

din cele mai eficiente metode de educaţie morală este exemplul, iar forma

superioară de imitaţie este imitaţia modelului uman (http://www.asociatia-

profesorilor.ro/educatia-morala.html). Platon spunea că “atunci când

imitaţia este practicată din copilărie şi timp îndelungat, ea se aşază în

caracter şi în fire, vădindu-se în aspectul fizic, în voce şi în judecată”

(Republica, 395a). “Teoria învăţării sociale” (învaţare observaţională sau

modeling), a lui Albert Bandura (presedinte al Asociaţiei Psihologilor

SUA) accentuează importanţa observării şi modelării comportamentului,

atitudinilor şi reacţiilor emoţionale a celorlalţi, pentru că oamenii imită

ceea ce au văzut. Prin celebrul experiment “Păpuşa Bobo” (1961),

Bandura a demonstrat că modelele comportamentale sunt învăţate de copii

prin observarea directă şi imitarea celor din jur, pentru că tendința spre

imitație a modelului care prezintă atractivitate, admirație și respect este

proprie ființei umane. Mads Haahr, specialist în automatică la Trinity

College, Dublin afirmă: “Creierele umane sunt făcute să identifice şi să

genereze tipare”

– Ioan 5,19: “Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă

132

spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe

Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.”

★ Cauza succesului social nu este competenţa, ci invidia faţă de semeni.

Potrivit DEX, invidia este un sentiment de părere de rău, de necaz, de

ciudă, provocat de succesele, calitățile sau situația bună a altei persoane.

Studiul “Invidia, perspective științifice” realizat la Universitatea din

Kentucky (http://ro.wikipedia.org/wiki/Invidie) subliniază că procesele

neuronale care stau la baza empatiei sunt subiectul unui interes intens în

cadrul neuroștiințelor sociale, şi prezintă particularizări în literatură şi

religie. El este antamat prin experimentul numit “Fenomenul

Schadenfreude – de ce ne bucurăm de răul altuia?” şi oferă răspuns:

statusul social şi competiţia (www.descopera.ro/…/11591204).

În Citapedia se prezintă 448 de observaţii despre invidie (http://subiecte.

citatepedia.ro/despre.php?s=invidie). Abordând fenomenologia,

paradoxurile şi terapia invidiei, Preot Prof. Dr. Sorin Cosma, explică:

invidia nu poate fi confundată cu gelozia (ce are ca motiv păstrarea

bunurilor proprii şi teama de a nu le pierde), fiind “secătuită de orice

motivaţie”, o ură “în zadar”, deşartă (http://blog-pt-

suflet.blogspot.ro/2009/07/ invidia.html). El conchide: “Caracterul nociv

al patimii rezultă din inversarea tablei de valori. Normal şi natural este să

te bucuri cu cel ce se bucură şi să plângi cu cel ce plânge. (Romani 12,15).

Inversând tabla de valori apare anormalitatea etică şi socială, cu întreg

zbuciumul sufletesc ce constrânge viaţa personală raportată la cea socială,

a comuniunii cu semenii.”

– Genesa 4,3-8: “După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă

de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare

din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu

plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit

cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a

zis lui Cain: Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i

aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte

la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti. Însă Cain a zis

fratelui său Abel: Haidem să ieşim la câmp. Dar pe când erau la câmp,

Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.”

– Eclesiatul 4,4: “Am mai văzut ca orice muncă şi orice iscusinţă la lucru

işi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o

deşertăciune şi goană după vânt.”

– 1 Samuel 18,7-9: “Femeile care cântau işi răspundeau unele altora şi

ziceau: Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii. Saul s-a mâniat

foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: Lui David îi dau zece

mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia. Şi din ziua

aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.”

– Ioan 11,47-50: “Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat

133

soborul şi au zis: Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L

lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul

nostru şi neamul. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-

a zis: Voi nu ştiţi nimic; oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să

moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

★ Ştiinţele comunicării. Lipsa de dialog este mai periculoasă decât un

dialog contondent.

– 1 Samuel 20,25-33: “Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lângă

perete. Ionatan s-a sculat, şi Abner a şezut lângă Saul; dar locul lui David

a rămas gol. Saul n-a zis nimic în ziua aceea; Căci, zicea el, s-a întâmplat:

el nu este curat, negreşit nu este curat. A doua zi, ziua a doua a lunii noi,

locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: Pentru ce n-a

venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi? Ionatan a răspuns lui Saul:

David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. El a zis: Dă-mi drumul, te

rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi fratele meu mi-a spus lucrul

acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în

grabă să-mi văd fraţii. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului. Atunci

Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: Fiu rău şi

neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Işai, spre ruşinea

ta şi spre ruşinea mamei tale? Căci câtă vreme va trăi fiul lui Işai pe

pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum

trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte. Ionatan

a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?”

Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că

era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.”

– 2 Samuel 14,28-33: “Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă

faţa împăratului. Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită la împăratul: dar Ioab

n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară şi Ioab tot n-a vrut să vină.

Absalom a zis atunci slujitorilor lui: Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al

meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc. Şi slujitorii lui Absalom au

pus foc câmpului. Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis:

Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu? Absalom a răspuns lui

Ioab: Iată, ţi-am trimis vorbă şi ţi-am zis: Vino aici, şi te voi trimite la

împărat să-i spui: Pentru ce m-am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine

pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc acum să văd faţa împăratului; şi

dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare. Ioab s-a dus la împărat şi

i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom care a venit la el

şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat pe

Absalom.”

★ Minciuna. Psihologii americani Paul Ekman şi W. Friesen au descoperit

“microexpresii faciale”, constând în mişcări involuntare imperceptibile cu

ochiul liber ce durează 0,02 secunde, care apar când este reprimată o

emoţie – pentru că anumite microexpresii au calitatea de indici faciali ai

134

minciunii, au finalizat tehnica Facial Acting Coding System, ca

modalitate fiabilă de a detecta minciunile. Aceasta e folosită şi în prezent

de FBI, CIA şi departamentele de poliţie americane, deşi s-a obiectat că

microexpresiile pot apare şi la persoane sincere. Temeiul superiorităţii

acestei metode a determinat apusul erei poligrafului, deoarece spunerea

unei minciuni activează zone ale cortexului cerebral prefrontal care sunt

vizibile cu ajutorul tomografului (neurodetecţie).

– Matei 10,26: “Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns

care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.”

– Exod 20,16: “Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.”

– Coloseni 3,9: “Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de

omul cel vechi cu faptele lui,”

– Efeseni 4,25: “De aceea, lăsaţi-vă de minciună: Fiecare dintre voi să

spună aproapelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora.”

– Psalmii 140,11: “Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ,

şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzare.”

– Apocalipsa 14,5: “Şi în gura lor nu s-a găsit minciuna, căci sunt fără

vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

★ Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și

ansambluri imobiliare cu diferite caractere şi destinaţii potrivit anumitor

proporții și reguli. Ca formă de organizare a spaţiului, ştiinţa ei rezolvă

funcţional şi tehnic clădirile, iar arta ei foloseşte elemente reale, pentru

compunerea unor imagini plastice nonfigurative, abstracte. Veritabil

manual de arhitectură al antichităţii cu confirmări arheologice, Biblia

conţine zeci de descrieri ale unor proiecte arhitectonice şi edificii publice

şi private: cetăţi, oraşe, străzi, temple, palate, turnuri, locuinţe, apeducte,

fântâni, morminte, altare, drumuri, fortificaţii (cu detalii de elemente şi

dimensiuni: temelii, ziduri, coloane, scări, camere, pivniţe, etaje,

balcoane, terase, acoperişuri, porţi, uşi, ferestre, pardoseli, tavane, grilaje,

ornamente). Memento: turnul Babel (Genesa 11,4), templul lui Solomon

(1 Cronici 28,11-12,14-19, 1 Regi 6,1-38, 2 Cronici 3,1-17), templul lui

Irod (http://wol.jw.org/ro/world/r34 /lp-m/102009327 şi Marcu 13,1),

tabernacolul (Exodul 25,8-9; 26,1-37; 36,8-38), case particulare

(Deuteronom 22,8, 1 Regi 7,1-12, 2 Regi 1,2, Ieremia 22,14; 36,22),

altarul lui Moise (Exodul 20,24-25, Exodul 27,1-8), altarul templului lui

Solomon (2 Cronici 4,1-22), altarul din Atena (Faptele Apostolilor 17,22-

23), Sionul (2 Samuel 5,7), cetatea Ierusalim (Psalmii 122,2 şi Noul

Ierusalim, (vezi Ezechiel 40,1-49, Apocalipsa 21,2,10-21: un pătrat cu

latura de 603 km !!!, spulberând prin comparaţie proiectul oricărei clădiri

omeneşti), Babilonul (Daniel 4,30, Ieremia 51,26,37,58), Ierihonul (Iosua

6,1-26), Ninive (Iona 3,3), Susa (Neemia 1,2, Estera 1,2), Damascul (1

Regi 19,15, 2 Regi 8,7, Faptele Apostolilor 9,3,10,22, 24-25), Atena

(Faptele Apostolilor 17,16,19), Roma (Faptele Apostolilor 28,16,30), etc.

135

★ “Cheia de boltă” (piatra din capul unghiului) reprezintă piatra din vârful

unui arc arhitectural, fiind simultan elementul de susținere al greutăţii

întregii structuri, fără de care aceasta ar colapsa. (Construcţiile edificate

fără element central de îmbinare de tipul cheii de boltă sunt arcuri false).

– Iov 38,6: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din

capul unghiului…”

– Isaia 28,16: “… aşa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iată, pun ca temelie în

Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatra din capul unghiului

clădirii, temelie puternică…”

– Matei 21,42: “Isus le-a zis: N-aţi citit niciodată în Scripturi că: “Piatra

pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul

a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?”

– Efeseni 2,20: “… fiind zidiţi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra

din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

★ Metalurgia este ramură a ştiinţei şi ingineriei materialelor şi industriei

ce include tehnologia obținerii şi prelucrării metalelor feroase şi neferoase

din minereuri și substanțe ce conțin metale, rafinarea lor, producerea de

aliaje metalice, fabricarea de piese turnate prin presiune, prelucrare

termică, termochimică, termomecanică, sudarea și lipire, acoperirea

suprafeței pieselor metalice cu straturi de alte metale prin difuzia unor

substanțe.

Metalele sunt menţionate în 757 versete din Vechiul Testament (aur,

argint, cupru, fier, cositor, plumb) şi în 57 texte din Noul Testament (aur,

argint, cupru, fier). Sunt semnificative referinţele la fabricarea pieselor de

metal din tabernacol, Templul de la Ierusalim (Menora şi jertfelnicul,

marea de aramă, porţiunile metalice din chivot), despre producerea

uneltelor şi armelor din metal, precum şi despre turnarea viţeilor,

respectiv viţelului din aur pe bază de plan şi calcule precise (5.500 Kg la

1065°C într-o singură zi – Strul Moisa , “Biblia şi metalurgia”, Edit.

Galaxia Gutenberg 2011).

– Exodul 32,2-4: “Aaron le-a răspuns: Scoateţi cerceii de aur din urechile

nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine. Şi toţi şi-au scos

cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor,

a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat.”

– 1 Regi 12,28: “După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur”

– 2 Cronici 3,4-10,11-13: “Pridvorul dinainte avea douăzeci de coţi

lungime, cât era de lată casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon

l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat. A îmbrăcat cu lemn de chiparos

casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat, şi a săpat pe ea finici şi

împletituri de lănţişoare. A acoperit casa cu pietre scumpe ca podoabă; şi

aurul era aur din Parvaim. A acoperit cu aur casa, bârnele, pragurile,

pereţii şi uşile, şi a pus să sape heruvimi pe pereţi. A făcut casa Locului

prea sfânt. Ea era lungă de douăzeci de coţi, cât lărgimea casei, şi largă de

136

douăzeci de coţi. A acoperit-o cu aur curat, care preţuia şase sute de

talanţi. Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A

îmbrăcat cu aur şi odăile de sus. A făcut în casa Locului prea sfânt doi

heruvimi săpaţi, şi i-a acoperit cu aur.”

– 2 Cronici 4,1-22: “A făcut un altar de aramă, lung de douăzeci de coţi,

lat de douăzeci de coţi, şi înalt de zece coţi. A făcut marea turnată. Ea

avea zece coţi de la o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci

coţi, şi un fir de treizeci de coţi ar fi înconjurat-o. Sub marginea ei, de jur

împrejur, erau nişte chipuri de boi, câte zece de fiecare cot, de jur

împrejurul mării; boii aşezaţi pe două rânduri, erau turnaţi dintr-o singură

bucată cu ea. Era aşezată pe doisprezece boi, dintre care trei întorşi spre

miazănoapte, trei întorşi spre apus, trei întorşi spre miazăzi, şi trei întorşi

spre răsărit; marea era aşezată pe ei, şi toată partea dinapoi a trupurilor lor

era înăuntru. Grosimea ei era de un lat de mână, şi marginea, ca marginea

unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei

mii de baţi. A făcut zece ligheane, şi a pus cinci la dreapta şi cinci la

stânga, ca să slujească la curăţiri: în ele se spălau feluritele părţi ale

arderilor de tot. Marea era pentru spălarea preoţilor. A mai făcut zece

sfeşnice de aur, după porunca privitoare la ele, şi le-a aşezat în Templu,

cinci la dreapta şi cinci la stânga. A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat în

Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. A mai făcut o sută de potire de

aur. A mai făcut curtea preoţilor, şi curtea cea mare, cu porţile ei, ale căror

aripi le-a acoperit cu aramă A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-

răsărit. Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele. Astfel a isprăvit

Hiram lucrarea pe care i-a dat-o împăratul Solomon s-o facă pentru Casa

lui Dumnezeu: doi stâlpi, cu cele două capete şi acoperişurile lor cu

cununi de pe vârful stâlpilor; cele două reţele pentru acoperirea celor două

acoperişuri ale capetelor de pe vârful stâlpilor; cele patru sute de rodii

pentru cele două reţele, câte două şiruri de rodii pentru fiecare reţea,

pentru acoperirea celor două acoperişuri cu cununi ale capetelor de pe

vârful stâlpilor; cele zece temelii, şi cele zece ligheane de pe temelii;

marea, şi cei doisprezece boi de sub ea; cenuşarele, lopeţile şi furculiţele.

Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi să

le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită. Împăratul a pus să

le toarne în câmpia Iordanului, într-un pământ cleios, între Sucot şi

Ţereda. Solomon a făcut toate aceste unelte în număr atât de mare, încât

nu s-a putut cerceta greutatea aramei. Solomon a mai făcut toate celelalte

unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe care se puneau

pâinile pentru punerea înaintea Domnului; sfeşnicele şi candelele lor de

aur curat, care trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului prea sfânt,

florile, candelele, şi mucările de aur, de aur foarte curat: cuţitele, potirele,

ceştile şi căţuile de aur curat; şi aripile de aur pentru uşa dinăuntru a casei,

de la intrarea Locului prea sfânt, şi pentru uşa casei de la intrarea

137

Templului.”

– 2 Cronici 9,9-10,13-17,20,27: “Ea a dat împăratului o sută douăzeci de

talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N-au mai fost

mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.

Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au

adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe. Greutatea aurului care venea pe

fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

afară de ce lua de la negustorii cei mari şi de la cei mici, de la toţi

împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării, care aduceau aur şi argint lui

Solomon. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur

bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut,

şi alte trei sute de scuturi de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a

întrebuinţat trei sute de sicli de aur; şi împăratul le-a pus în casa pădurii

Libanului. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l-a

acoperit cu aur curat. Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi

toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de

argint: argintului nu i se dădea nici un preţ, pe vremea lui Solomon.

Împăratul a făcut argintul tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele, şi

cedrii tot atât de mulţi ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie.”

★ Criptologia este o ştiinţă complexă ce involvă matematica şi lingvistica,

obiectul ei constituindu-l codificarea / decriptarea unor mesaje secrete

politice, diplomatice, militare, etc. Începând cu mesajul înspăimântător

primit de ultimul împărat al Babilonului la 5 Octombrie 539 i.Hr.,

continuând cu primul “cifru cu substituire” conceput de Iulius Caesar,

până la mesajul utilizat de maşina ENIGMA în serviciul de comunicaţii al

Wehrmachtului şi pănă la era computerelor IT din epoca războiului global

şi a războiului cibernetic ce include sistemele de interceptare Echelon şi

Prism (asigurând hegemonia informatică a SUA asupra întregii lumi),

piperată cu scandaluri de tip Edwards Snowden, Bradley Manning şi

Julian Assange (Wikileaks), etc., competiţia dintre criptografi şi

criptoanalişti a marcat decisiv istoria lumii. Publicând (1936) articolul

“Despre numerele calculabile”, matematicianul Alan Turing a avansat

ideea unei maşini inteligente şi programabile aptă să realizeze cu viteză

record toate operaţiunile, apoi s-a implicat cu succes în decriptarea

mesajelor ENIGMEI (la Bletchley Park) şi a elaborat (1945) prototipul

primului calculator din istorie (Automatic Computing Engine) şi al

primului calculator electronic digital (Colossus).

– Daniel 5,5,6,24-28: “În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de

om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc.

Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. Atunci împăratul a

îngălbenit, şi gândurile atât l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile

şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul. De aceea a trimis El acest

cap de mână care a scris scrierea aceasta. Iată însă scrierea care a fost

138

scrisă: Numărat, numărat, cântărit şi împărţit! Şi iată tâlcuirea acestor

cuvinte: Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-

a pus capăt. Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost

găsit uşor! Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată

mezilor şi perşilor!”

★ Prima descriere a unui aparat de zbor autopropulsat pilotat, aterizând,

decolând, zburând.

– Ezechiel 1,4-28: “M-am uitat şi iată că a venit de la miazănoapte un

vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc care răspândea de jur

împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă

lustruită, care ieşea din mijlocul focului. Tot în mijloc se mai vedeau patru

făpturi vii a căror înfăţişare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele

avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, şi

talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau ca nişte

aramă lustruită. Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de

om; şi toate patru aveau feţe şi aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Şi

când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept

înainte. Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de

om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate

patru aveau câte o faţă de bou; iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de

vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor

ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare

mergea drept înainte, şi anume încotro le mâna duhul să meargă, într-

acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte. În mijlocul

acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi care ardeau; şi

ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul

acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere. Făpturile vii

însă, când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul. Mă uitam la aceste

făpturi vii şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare

din cele patru feţe ale lor. Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care

erau făcute păreau de crisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire.

Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este

în mijlocul unei alte roţi. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi

ale lor şi nu se întorceau deloc în mersul lor. Aveau nişte obezi de o

înălţime înspăimântătoare, şi pe obezile lor cele patru roţi erau pline cu

ochi de jur împrejur. Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe

lângă ele; şi când se ridicau făpturile vii de la pâmânt, se ridicau şi roţile.

Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi

împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.

Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se

opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci

duhul făpturilor vii era în roţi. Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva

ca o întindere a cerului care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea în

139

aer, sus peste capetele lor. Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte,

întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi care le acopereau

trupurile. Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape

mari şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios

ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. Şi venea un

vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se

opreau, işi lăsau aripile în jos. Deasupra cerului care era peste capetele

lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest

chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. Am

mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înăuntrul căruia

era omul acesta şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rinichilor lui

până sus, şi de la chipul rinichilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc,

şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea

curcubeului care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei

lumini strălucitoare care-l înconjura.”

★ Integrarea organică a teoriei cu practica şi luarea în considerare a

particularităţilor individuale, constituie principii didactice cu caracter

general. Accesibilitatea cunoştinţelor şi deprinderilor şi sistematizarea şi

continuitatea în învăţare corelaţia senzorial şi raţional, concret şi abstract,

intuiţia, însuşirea conştientă, activă şi temeinică a cunoştinţelor şi

abilităţilor, sunt principiile de conţinut a educaţiei la fel de importante ca

metodologia şi formele de organizare a activităţilor. Deoarece la naştere

copilul nu este decât un candidat la umanitate, Biblia este prin excelenţă

un manual didactic privind formarea omului şi convieţuirea socială,

începând cu Legile lui Moise, Iov, Psalmii lui David, Proverbele lui

Solomon şi Eclesiastul, continuând cu viaţa şi rostirile Domnului Iisus

Hristos, cu Evangheliile şi cu Epistolele lui Pavel, Petru şi Ioan. Educaţia

celor 2/3 din locuitorii Pământului, teişti, are ca temelie învăţăturile

Vechiului Testament. Poporul evreu, practicant al acestora, deşi reprezintă

0,02% din populaţia Pământului, a furnizat 129 laureaţi ai Premiului

Nobel (până în 2012), şi aceasta este în sine o pledoarie pentru valoarea

principiilor educaţiei biblice. Cealaltă pledoarie este însăşi existenţa

trimilenară a acestui popor.

– Deuteronom 26,18-19: “Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un

popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui, şi îţi va da

asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă şi

în măreţie, şi vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, cum ţi-

a spus.”

– Psalmii 78,2-7: “Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc

înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit

părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de

oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-

a făcut. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit

140

părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de ceice vor

veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să

vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în

Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile

Lui.”

– Ioan 5,39: “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa

veşnică…”

– Ioan 17,3: “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine,

singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

★ Lingvistica este ştiinţa care studiază limba şi legile ei de dezvoltare;

ramurile ei sunt: lingvistica teoretică, fonetica, fonologia, gramatica

(morfologia şi sintaxa au ca obiect regulile de modificare a cuvintelor şi

îmbinarea lor în propoziţii şi fraze), semantica, pragmatica, ortografia,

stilistica, lingvistica aplicată, lingvistica computaţională, sociolingvistica,

lingvistica istorică. În 1950, fondatorul Benjamin Lee Whorf, trata în

“Technology Review” puterea pe care o are limbajul asupra minţii şi cum

impune el un anumit mod de gândire, constatând că limbile vorbite de

oameni modelează modul în care văd lumea, felul în care gândesc,

alegerile lor; oamenii care vorbesc limbi diferite gândesc diferit.

Experimentele psihologice efectuate în ultimii ani în centre de cercetare

diferite confirmă aceste constatări (vezi http://www.descopera.ro/

cultura/11889168-spune-mi-ce-limba-vorbesti-ca-sa-iti-spun-ce-gandesti-

cum-ne-influenteaza-limbajul-viata).

– Iacov 3,2,6,9-10: “… dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om

desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul… Limba este şi ea un foc,

este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care

întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii… Cu ea binecuvântăm pe

Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi

după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea

şi blestemul!”

– Matei 12,36: “Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de

orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.”

– Matei 15,10-11,18-19: “Ascultaţi, şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură

spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Dar, ce iese din

gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile

rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase,

hulele.”

★ Arborele genealogic lingvistic arată că toate cele 6.877 limbi şi 4.300

dialecte vorbite pe Pământ au aceleaşi structuri gramaticale şi sintactice,

iar cuvintele lor se pot traduce în orice altă limbă pentru că provin dintr-o

singură limbă. (Biblia este tradusă în cca. 2.800 limbi)

(http://www.descopera.ro/dnews/9976762-a-fost-identificata-zona-din-

care-se-trag-toate-limbile-indoeuropene-inclusiv-romana) Biblia afirmă că

141

primul om, Adam, a creat cuvinte noi când le-a pus nume animalelor

(Genesa 2,20), iar Eva a explicat clar porunca lui Dumnezeu şi

consecinţele neascultării (Genesa 2,23; 3,1-3). Deci, prima limbă şi cele

apărute la Babel au avut un vocabular bogat şi o gramatică complexă ce a

permis o comunicare completă (Genesa 13,12; 14,1–11; 37,25), inclusiv

în limbaj poetic; oamenii nu au folosit grohăituri sau mârâieli primitive. În

The Cambridge Encyclopedia of Language se spune: “Fiecare cultură

analizată, oricât de “primitivă” ar fi din punct de vedere cultural, a dovedit

că are o limbă pe deplin dezvoltată, cu o structură la fel de complexă ca a

limbilor vorbite de naţiunile pe care le numim “civilizate””, iar în

carteaThe Language Instinct, Steven Pinker, profesor la Universitatea

Harvard, afirmă: “În domeniul limbilor nu există o epocă de piatră”.

Concluziile unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea

Reading, Anglia, sub coordonarea prof. Mark Pagel confirmă că locuitorii

din Europa şi Asia vorbesc astăzi limbi care derivă dintr-o limbă comună,

bazându-se pe faptul că există anumite cuvinte considerate “ancestrale”

care s-au schimbat lent, astfel încât urme ale originii lor pot fi încă

recunoscute, după atât de multă vreme, în cuvintele actuale

(http://m.obiectiv.info/article/46864).

UNESCO a descoperit că, din cele 6.877 limbi, o treime sunt pe cale de

dispariţie, iar 200 sunt ca şi dispărute. Doar 4% din toate limbile (aprox.

275) sunt vorbite de 96% din populația lumii, adică, doar 4% din omenire

vorbește 96% dintre limbile sale. Efect al globalizării, la fiecare 14 zile o

limbă vorbită dispare definitiv, cu consecinţa că în următoarea sută de ani,

jumătate din limbile native vorbite pe planetă vor dispare în favoarea

limbilor Engleză, Mandarină, Spaniolă.

– Genesa 11,1,6-9: “Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi

cuvinte… Şi Domnul a zis: Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi

limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot

ce şi-au pus în gând. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo

limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora! Şi Domnul i-a

împrăştiat de acolo pe toată faţa pamântului; aşa că au încetat să zidească

cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat

Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe

toată faţa pamântului.”

★ Analog câmpului gravitaţional sau magnetic, formele materiale au

capacitatea de a face aluzie la altceva decât propria realitate fizică. Fie că

aparţin lumii obiective, fie că sunt produse şi manifestări umane, ele

generează prin cunoaştere senzorială un complex de trăiri explicabile prin

categoriile fundamentale ale ştiinţei Esteticii. (Cele mai frecvente sunt:

Frumosul, Sublimul, Comicul, Tragicul).

– Eclesiastul 3,11: “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui;”

– Genesa 24,16: “Fata era foarte frumoasă;”

142

– 1 Samuel 16,12: “… şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţa

frumoasă.”

– Psalmii 50,2: “… Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite…”

– Genesa 41,2: “Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-

au suit…”

★ Amprenta ecologică. “Suntem prea mulţi, raportat la obiceiurile pe care

le avem. Consumăm, exploatăm, poluăm, distrugem, defrişăm, vânăm.

Desfiinţăm specii cu o ferocitate care, în curând va fi decontată de noi

toţi. Niciodată o specie nu dispare din cauza altei specii decât acelei prea

arogant denumită Homo Sapiens.” (Alexandru Ecovoiu, “Jocurile foamei”

în revista Ştiinţă şi Tehnică, Aprilie 2015, pagina 58). Expresia extremă a

risipei şi consumismului (30% din alimente se aruncă zilnic la gunoi) e

tragic contrastată de faptul că la fiecare două secunde un om moare de

foame, anual pier mai mult de 5 milioane de copii subnutriţi, iar în ţările

emergente, peste un milliard de oameni “trăiesc” cu mai puţin de 1

EUR/zi (“ceasul ONU” precizează că în 2015, peste 880 milioane de

pământeni suferă de foame – www.worldometers.info).

– Apocalipsa 11,18 up: “… şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc

pământul!”

– Matei 24,7 up: “… şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi

ciume.”

★ Recycling. Ecosistemul este alcătuit din energie solară, materie

anorganică, producătorii de materie organică, consumatorii acestei materii

organice şi agenţii de descompunere. Prin fotosinteză, cu ajutorul energiei

solare, frunzele plantelor absorb dioxidul de carbon şi eliberează

oxigenul. Plantele trăiesc prin transformarea compuşilor anorganici în

proteină şi substanţe organice, fiind principalele susţinătoare ale vieţii

animalelor şi al oamenilor. Animalele alcătuiesc lanţul trofic, erbivorele

fiind consumate de carnivore şi de om. El foloseşte plantele şi animalele

pentru utilităţi domestice ambientale. Bacteriile, insectele şi animalele

mici descompun plantele şi animalele moarte, plus cadavrele umane, în

substanţe anorganice, iar circuitul ecosistemului este reluat în echilibrul

complet al unei transformări naturale fără pierderi. Crezând că Universul

este infinit, omul a utilizat ineficient şi risipitor resursele organice,

minerale anorganice ale Pământului, cauzând problema globală a

deşeurilor. Confruntat cu limitarea resurselor şi agresiunea reziduurilor

(poluarea), el a tulburat grav şi iremediabil ecosistemul, fundamentele

vieţii (epuizarea resurselor naturale, ploile acide, încălzirea globală,

distrugerea stratului de ozon, contaminarea apelor, dispariţia galopantă a

milioane de specii de animale). Managementul deşeurilor prin

transformarea în circuit închis (politici şi sisteme performante de

transformare a reziduurilor) şi în circuit deschis, se dovedeşte asimptotică

şi tardivă. Vezi şi aserţiunea “Amprenta ecologică”.

143

– Genesa 3,19: “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei

întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te

vei întoarce.”

– Psalmii 104,29: “Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele

mor şi se întorc în ţărâna lor.”

– Eclesiastul 3,20: “Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi

toate se întorc în ţărână.”

– Eclesiastul 12,7: “… până nu se intoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi

până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. ”

– Isaia 65,8: “Aşa vorbeşte Domnul: După cum, când se găseşte zeama

într-un strugure, se zice: Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!, tot

aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc

totul.”

– Ioan 6,12-13: “După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: Strângeţi

firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic. Le-au adunat deci şi

au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele

cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.”

★ Ruşinea civilizaţiei. Cel mai murdar patrimoniu al omenirii este insula

de gunoi din Oceanul Pacific (Pacific garbage Island), gigantica

aglomerare de gunoi formată din peste o sută milioane tone deşeuri din

plastic ce pluteşte până la o adâncime de 100 m pe o supafaţă mare cât a

Ucrainei şi a Mării Negre la un loc (sau de două ori mai mare decât a

statului Texas) în apele Pacificului, între statele California, Hawaii şi

Alaska (vezi http://discovery. com/guides/discovery-earth-live.html).

Descompunerea acestor deşeuri, generează hidrogen sulfurat într-o

cantitate ce face imposibil habitatul mamiferelor, peştilor mari şi păsărilor

(prin distrugerea Oxigenului şi împiedicarea proceselor de degradare)

aceste aglomerări de deşeuri devenind un uriaş cimitir mobil, continent al

morţii.

– Apocalipsa 11,18 up: “… şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc

pământul!”

– 1 Tesaloniceni 5,3: “Când vor zice: Pace şi linişte!, atunci o prăpădenie

neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată;

şi nu va fi chip de scăpare.”

★ Între sublim şi ridicol: “Gunoaiele cosmice”. Privite ca “provocări

adresate unicităţii umane” (în exprimarea lui Abbe Mowshowitz: “Inside

Information – Computers In Fiction”, Reading Mass Addison – Westley,

1977), inteligenţa artificială şi “cucerirea spaţiului cosmic” au stimulat în

cel mai înalt grad orgoliul şi aroganţa umană în ultimele şapte decenii.

Însă lansarea în spaţiul extra-atmosferic a sute de rachete, sateliţi, navete

şi alte obiecte aero-spaţiale şi exploatarea lor, a produs peste 3.000 tone

de “gunoaie cosmice”. Şuruburi, unelte, aparate, utilaje şi ansamble

aeronautice au fost uitate, pierdute, dezmembrate sau abandonate în

144

impoderabilitate. Ele gravitează pe orbite geostaţionare la diferite

altitudini şi expun riscului coliziunii şi distrugerii fiecare nouă misiune

spaţială. Pericolul în care se află în aceste condiţii Staţia Spaţială

Internaţională (în valoare de peste 100 miliarde de dolari, ea ocoleşte

Pământul cu viteza de 28.000 km/h la fiecare 90 minute la altitudinea de

400 km) impune considerarea activitaţilor umane din Cosmos între

“sublim şi ridicol”, deoarece neutralizarea (“măturarea”) acestor deşeuri

cu ajutorul unor telescoape şi laseri performanţi ridică mai multe

probleme decât cele pe care le poate rezolva.

– Iov 15.15 up: “Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă

nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui.”

VII. CATEGORIA: FIZICĂ CUANTICĂ ŞI RELATIVISTĂ

Conform fizicianului Brian Whitworth (“Lumea ca realitate virtuală”) 40% din

productivitatea SUA derivă din tehnologii bazate pe Teoria cuantică, de la

tranzistori, microcomputere, telefoane celulare, până la lasere şi explorarea

spaţiului cosmic.

★ Relativitatea (paradoxul) simultaneităţii: pentru om, evenimentele se

consumă secvenţial (trecut, prezent, viitor), dar faţă de un observator aflat

în afara timpului, acestea se petrec în prezent, astfel că El ştie dinainte tot

ce se va întâmpla. Prin cunoaşterea viitorului, Dumnezeu l-a şi

determinat, excluzând celelalte posibilităţi.

– Romani 8,28-31: “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează

împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele

celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut

mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului

Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia

pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a

chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit

neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor

lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

– Iov 26,6: “… înaintea Lui locuinţa morţilor este goală…”

– Matei 18,20: “Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu,

sunt şi Eu în mijlocul lor.”

– Evrei 4,13 pp: “Nicio făptură nu este ascunsă de El…”

– 2 Regi 5,25 pp: “… După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea

stăpânului său…”

★ Particulele elementare ale Universului (substructurile constitutive ale

atomului) se comportă ca entităţi distincte şi continue, reciproc exclusive

145

în acelaşi timp. Conform Bibliei, Dumnezeu este atotputernic,

omniprezent şi atotcunoscător, etern şi nemuritor, iar omul este limitat în

timp şi spaţiu, în cunoaştere şi putere, este muritor şi tranzitoriu. Deşi au

naturi ce se exclud reciproc, Dumnezeu şi oamenii fiinţează liber şi au în

comun calitatea personalităţii. Întrupat ca Fiu al omului, Isus Hristos se

prezintă ca egal cu Dumnezeu, adică deplin om şi deplin Dumnezeu. Deşi

fracturează şi logica şi gramatica, această concomitentă formă fizică şi

metafizică reflectă pe deplin natura lui Dumnezeu şi poate fi înţeleasă

doar în paradigma cuantică.

– Ioan 10,30: “Eu şi Tatăl una suntem.”

– Ioan 14,11: “Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine;

credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.”

– Luca 22,67-70: “Dacă esti Tu Hristosul, spune-ne! Isus le-a răspuns:

Dacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi

răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum încolo, Fiul omului va

şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu. Toţi au zis: Eşti Tu, dar, Fiul lui

Dumnezeu? Şi El le-a răspuns: Aşa cum o spuneţi; da, sunt.”

– Matei 26,63-64: “Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: Te

jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă esti Hristosul, Fiul lui

Dumnezeu. Da, i-a răspuns Isus, Sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum

încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi

venind pe norii cerului.”

– Apocalipsa 22,2 pp: “În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale

râului era pomul vieţii…”

– Apocalipsa 22,3: “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul

de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor

sluji.”

★ Experimentul lui Alain Aspect (1982 – Institutul de Optică Orsay)

privind polarizarea fotonilor corelaţi este interpretat ca o dovadă că

informația se propagă în Univers mai repede decât viteza luminii (contrar

Teoriei Relativității restrânse, sau principiilor nonlocalizării și

noncauzalităţii). Experimentul lui Nicolas Gisin (1997 – Universitatea

Geneva) privind fotonii corelaţi a probat că informaţiile cuantice

călătoresc instantaneu, nelimitate de coerciţii externe. Este “viteza

gândului”. Bazat pe Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen (1935), pe

lucrarea lui David Bohm “Quantum Theory” (1951) şi pe Inegalităţile lui

Bell (1964), profesorul romȃn Florentin Smarandache, de la Universitatea

New Mexico (SUA), a dedus în 1998 particule circulȃnd cu viteze mai

mari decȃt viteza luminii în lucrarea “There is no speed barrier in the

universe”.

(http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html)

– Psalmii 139,7-10: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi

fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi

146

culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi

mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va

călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca”.

– Psalmii 139,2-4: “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii

când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi

ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.”

– Daniel 9,23: “Când ai început să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin ca să

ţi-l vestesc;”

– Daniel 10,12: “… cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când

ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău…”

– Genesa 24,14-20: Fă ca fata căreia îi voi zice: Pleacă-ţi vadra, te rog, ca

să beau şi care va răspunde: Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale să

fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău, Isaac! Şi prin aceasta

voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu. Nu sfârşise el încă de

vorbit şi a iesit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi,

nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut

vadra şi s-a suit iarăşi. Robul a alergat înaintea ei şi a zis: Dă-mi, te rog,

să beau puţină apă din vadra ta. Bea, domnul meu, a răspuns ea. Şi s-a

grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. După ce i-a dat şi a băut

de s-a săturat a zis: Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi

se vor sătura. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la

fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.”

– Psalmii 147,15: “El Îşi trimite poruncile pe pământ, cuvântul Lui

aleargă cu iuţeală mare.”

– Isaia 65,24: “Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să

isprăvească vorba, îi voi asculta!”

★ Inseparabilitatea cuantică. Efectul paradoxului EPR (Einstein,A.;

Podolsky,B. and Rosen,N. “Can Quantum-Mechanical Description of

Physical Reality Be Considered Complete?” Phys. Rev. 47,777-780,1935)

confirmat prin experimentele lui Alain Aspect (1982- Institutul de Optică

Orsay) şi ale lui Nicolas Gisin (1997 – Universitatea Geneva) privind

polarizarea fotonilor corelaţi, constă în comunicarea instantanee între

două particule, a căror legătură rămâne eternă. În considerarea lucrării lui

David Bohm “Quantum Theory” (1951), Inegalităţilor lui Bell (1964), şi

ipotezei Florentin Smarandache, s-a constatat că observând o particulă, se

poate prevedea mişcarea celei de-a doua particule, măsurarea stării uneia

dintre proprietăţile ei modifică starea celeilalte. În virtutea acestui

principiu, toate fiinţele, evenimentele şi fenomenele din lume se

influenţează reciproc; Universul întreg se află într-o stare de

“inseparabilitate cuantică”, el este o veritabilă hologramă.

– Romani 12,4,5: “Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi

fiecare suntem mădulare unii altora.”

147

– Efeseni 1,10,23: “… ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea

vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele

din ceruri si cele de pe pământ… care este trupul Lui, plinătatea Celui ce

îndeplineşte totul în toţi.”

– Efeseni 4,25: “… suntem mădulare unii altora.”

– 1 Corinteni 12,12-27: “Căci, după cum trupul este unul şi are multe

mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai

multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am

fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie

greci, fie robi, fie slobozi; şi toti am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar

zice: Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup – nu este pentru aceasta din

trup? Şi dacă urechea ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup – nu

este pentru aceasta din trup? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul?

Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum, dar, Dumnezeu a pus

mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur

mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un

singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: N-am trebuinţă de tine; nici

capul nu poate zice picioarelor: N-am trebuinţă de voi. Ba mai mult,

mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. Şi

părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai

multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru

capătă mai multă frumuseţe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie

împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă

cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nici o dezbinare în

trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă

suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este

preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi

trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.”

★ Paradoxul non-localizării cuantice: atât timp cât nu a fost detectată şi

observată, o particulă se poate afla în mai multe locuri în acelaşi timp şi în

mai multe stări simultan. Ecuația de undă a lui Schrödinger arată că

electronul se află mereu în distribuția sa de probabilitate asemenea unei

unde care se extinde (a fost confirmată de sute de experimente cu pachete

de fotoni “telepatici” – “pisici Scrödinger”- efectuate de specialişti în

mecanica cuantică de la Universitatea din Geneva şi Şcoala Normală

Superioară din Paris).

– Ieremia 23,23-24: “Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice

Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea

într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? – zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile

şi pământul? – zice Domnul.”

– Psalmii 139,7-10: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi

fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi

148



călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.”

– 1 Regi 8,27: “Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te

cuprindă…”

★ Fomulat de Niels Bohr, principiul complementarităţii este unul din

postulatele interpretării Şcolii de la Copenhaga (conform căreia lumea

este nedeterminată) şi afirmă că obiectele cuantice cu proprietăţi

contradictorii (sunt reciproc exclusive şi nu pot fi observate simultan).

Exemplu: dualitatea undă-particulă; particulele şi undele sunt

contradictorii, particulele fiind diferenţiate, iar undele continue, iar dacă

experimentul detectează undele, acelaşi experiment nu dă nici o

informaţie despre particulă. Deci, alegerea experimentului ce urmează a fi

făcut înseamnă a decide ce se vrea a fi observat, iar prin aceasta se pierd

informaţii despre proprietăţile complementare.

– Iacov 4,4: “Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este

vrăjmaşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face

vrajmaş cu Dumnezeu.”

– Matei 6,24: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe

unul şi va iubi pe celalalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celalalt; nu

puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

– Apocalipsa 3,17: “Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc

lipsă de nimic, şi nu ştii că esti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

★ Quantum Entaglement este fenomenul în care stările cuantice ale două

sau mai multor obiecte sunt legate între ele, astfel că nici unul dintre ele

nu poate fi descris fără celălalt sau celelalte. Doar în această paradigmă

poate fi înţeles şi caracterul holografic al macrocosmosului.

– Ioan 14,8-9: “Doamne, I-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl, şi ne este de

ajuns. Isus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?

Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: Arată-ne pe

Tatăl?”

★ Fizica cuantică afirmă că lumina este mecanismul prin care există totul.

Tot universul fizic este lumină condensată. Fiecare atom emite sau

absoarbe lumină, şi fiecare gând, cuvânt, faptă sau obiect se manifestă

prin intermediul aceluiași proces.Totul este energie, iar fundamentul

elementar a Universului este pur potențial. Prin lumină, ne vedem pe noi

înşine, unii pe alţii, şi lumea din jurul nostru până la marginile

Universului. Ea a devenit o parte importantă din baza pe care s-a construit

ştiinţa şi tehnologia actuală. În urmă cu două milenii, Platon spunea că

“putem ierta uşor unui copil căruia îi este teamă de întunerec, dar

adevărata tragedie a vieţii sunt oamenii care se tem de lumină.”

Laserul (aplificarea luminii prin emisie stimulată a radiaţiei) a devenit

indispensabil în toate ştiinţele şi domeniile de activitate umană, din care

149

se detaşează aplicaţiile în medicină: intervenţii chirurgicale fără pierdere

de sânge, operaţii nedureroase în urologie, oftalmologie, stomatologie şi

în perspectivă, în octogenetică (pentru controlul neuronilor). Se

prefigurează fusiunea laser în beneficiul tuturor domeniilor industriale şi a

unor surse de energie cu adevărat curate. În acest spirit, O.N.U. a decretat

2015 drept Anul Internaţional al Luminii

– Psalmii 36,9: “Căci la Tine este izvorul vieţii, şi prin lumina Ta vedem

lumina.”

★ Fotonii (particule elementare ale Universului) există într-o stare semi-

reală, pur potențială și virtuală până când cineva îi privește cu o

expectativă – descoperirea fizicii cuantice -, iar acest fapt determină

natura lor “reală” din acel moment. Similar, credința – ceea ce

observatorul crede și se așteaptă să vadă – determină natura realității.

Semnificativ găsim în Biblie peste 320 de referinţe la credinţe.

– Evrei 11,1: “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile

nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.” (şi în

continuare 2-40).

– 2 Corinteni 4,18: “… noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la

celece nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce

nu se văd sunt veşnice.”

– Marcu 9,23: “Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”

– Marcu 11,24: “… orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi

şi primit, şi-l veţi avea.”

– Matei 9,22: “Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.”

– Matei 17,20: “Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte

de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo, şi s-ar muta;

nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”

– Romani 4,18: “Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el (Avraam) a

crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Aşa

va fi sămânţa ta.”

★ Fizica cuantică afirmă că particulele subatomice interferează

nedeterminat sub formă de unde. Difracţia este proprietatea undei de a se

răspândi după ce trece printr-un orificiu minuscul sau după ce ocoleşte un

obstacol. Un exemplu de aplicare: auzirea zgomotului dintr-o camera

alăturată este posibilă pentru că undele sonore trec prin difracţie prin uşă

dintr-o cameră în alta; similar, trecerea sunetelor prin ocolirea obiectelor.

După ce, la începutul secolului XX s-a obţinut difractarea electronilor de

aur şi de nichel, savanţii au observat fenomenul difracţiei, la protoni, la

neutroni, la atomii de hidrogen şi heliu şi la moleculele de hidrogen.

– Romani 10,18 up: “… glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele

lor au ajuns până la marginile lumii.”

– Psalmi 19,3-4 pp: ”Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să

fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până

150

la marginile lumii.”

– Ioan 20,26: ”Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu

sunteţi din oile Mele.”

★ Interferenţa cuantică induce probabilitatea statistică a tranzitării unor

entităţi materiale prin altele. Ecuaţia lui Schrödinger descrie modul în care

se schimbă în timp starea cuantică a unui sistem fizic (mai exact,

interferenţa spaţiu-timp). Una din implicaţiile probabile este evenimentul

poziţionării bruşte a tuturor atomilor individuali ai unei persoane de

cealaltă parte a unui zid atunci când interacţionează cu el. Fantezia trecerii

oricărui om prin zid este consecutivă apariţiilor reale în trup slăvit ale

Domnlui Isus Hristos după Înviere, El penetrând toate obstacolele fizice.

– Ioan 20,26: ”După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi

Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în

mijloc şi le-a zis: Pace vouă!”

★ Viziunea biblică holistică asupra lumii oferă compatibilitate modelului

determinist al fizicii clasice şi relativiste cu indeterminismul fizicii

cuantice şi teoria haosului. Fenomenele aleatorii, Şirul lui Fibonacci,

Principiul lui Vilfredo Pareto şi Curba lui Gauss, dovedesc că legităţile

statistice operează şi în macrocosmos. Rezumand, Arthur Eddington

constata: “Nu numai că Universul este mai straniu decât ni-l închipuim,

dar este chiar mai straniu decât ni l-am putea închipui.”

– Iov 26:5-7: “Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub

locuitorii lor; înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are

acoperiş. El întinde miază-noaptea asupra golului, şi spânzură Pământul

pe nimic.”

– 2 Petru 3,8: “… pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani

sunt ca o zi.”

– Eclesiastul 11,5: “Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac

oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui

Dumnezeu, care le face pe toate.”

– Ieremia 32,27: “Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este

de mirare ceva din partea Mea?”

– Ieremia 32,17: “Doamne Dumnezeule, iată, tu ai făcut cerurile şi

Pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins; nimic nu este de

mirat din partea Ta!”

– Eclesiastul 8,17: “… am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am

vazut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi

el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a

ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.”

★ Retrocauzalitatea cuantică (apariţia efectului înaintea cauzei, călătoria

unui foton înapoi în timp) este o interpretare a experimentului “Ștergerea

întârziată a alegerii cuantice”, efectuat prima dată de către Yoon-Ho Kim,

Yu R., Kulik SP, YH Shih, și Marlan Scully (vezi Kim, Yoon-Ho – 2000,

151

“A Delayed Choice Quantum Eraser” în Physical Rewiew Letters 84) ce

implică conceptele avute în vedere în experimentul lui Wheller al

“alegerii întârziate”. A fost elaborat pentru a investiga consecințele

specifice ale experimentului bine cunoscut din fizica cuantică al fantei

duble, precum și consecințele inter-corelării sau cuplării cuantice.

Fizicienii au presupus (dar nu au demonstrat experimental) existenţa

tahionilor – particule purtătoare de informaţie care pot circula în timp mai

repede decât lumina şi care pot avea şi viteze negative, deci ar putea veni

din viitor. Se aşteaptă confirmări prin trâmbiţatele testări ale fizicianul

John Cramer de la Universitatea din Washington.

– Isaia 65,24: “Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să

isprăvească vorba, îi voi asculta!”

– Daniel 9,21-23: “… pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit

repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o

vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat,

a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: “Daniele, am venit acum să-ţi luminez

mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l

vestesc;…”

– Iov 26,6: “… înaintea Lui, locuinţa morţilor este goală…”

★ Principiul incertitudinii lui Heisenberg (Şcoala de la Copenhaga 1927)

afirmă faptul observat că nu este posibil ca la un moment dat să se

cunoască toate valorile proprietăţilor cuantice ale unui sistem;

proprietăţile care nu se cunosc cu precizie, trebuie descrise prin

probabilităţi. Particulele elementare se comportă în moduri clar

predictibile când sunt analizate simultan mai multe interacţiuni similare, şi

impredictibil când se încearcă prezicerea unor caracteristici individuale

precum viteza, poziţia sau traiectoria. Experimentele de laborator bazate

pe ideea că materia are atât caracteristici de undă cât şi de particulă, au

permis observarea faptului că: cunoaşterea exactă a poziţiei şi traiectoriei

unei particule limitează gradul preciziei în determinarea impulsului;

cunoaşterea vitezei (impulsului) şi traiectoriei limitează determinarea

poziţiei; cunoaşterea poziţiei şi vitezei particulei nu permite determinarea

exactă a traiectoriei. Deci, în intimitatea ei, realitatea nu poate fi

cunoscută integral.

– Eclesiastul 8,17: “… am văzut atunci toată lucrarea Lui Dumnezeu, am

văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi

el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a

ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.”

O implicaţie importantă a principiului incertitudinii cuantice decurgând

din determinarea proprietăţilor electronului abia după măsurarare, a fost

evidenţiată de matematicianul David Hilbert prin aşa numitul “vector de

stare”. S-a observat că proprietăţile posibile ale electronului pot fi

schimbate de contextul experimentului. Pentru că înţelesul cuvintelor se

152

schimbă în funcţie de context, însăşi structura cunoaşterii conceptuale

umane (limbajul) are deci trăsături cuantice.

– Eclesiastul 9,11: “Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că

nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei

pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi

de împrejurări.”

– Iacov 3,5-10 pp: “Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu

lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un

foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care

întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul

gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de

mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba

niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este

plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl

nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după

asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi

blestemul!”

★ Laserul (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation /

Amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiaţiei). În urmă cu peste

un secol, Ernest Rutherford a propus faimosul model planetar al atomului

iar în 1913, Niels Bohr a postulat că electronul se învârteşte în jurul

nucleului pe anumite orbite circulare permise, fără a emite sau a sorbi

energie electromagnetică. El observase că aceste stări sunt staţionare, au

un timp de viaţă infinit şi energie constantă doar dacă electronul nu este

perturbat din exterior. Dar dacă trece de la o orbită la alta, electronul

emite sau absoarbe o radiaţie electromagnetică egală cu diferenţa dintre

cele două nivele. În 1917 în lucrarea “Despre teoria cuantică a radiaţiei”,

Albert Einstein a susţinut că un electron poate absorbi numai fotoni care

au o anumită energie, adică pentru a trece pe o orbită superioară, fotonul

trebuie să aibe exact energia corespunzătoare diferenţei faţă de cea avută

pe orbita inferioară. Odată cu absorbirea fotonului, atomul trece şi rămâne

într-o stare excitată până când, prin emisia spontană a unui foton,

electronul revine pe orbita iniţială. Însă, în cazul unui atom excitat, emisia

fotonului poate fi stimulată prin ciocnirea electronului (care orbitează pe

nivelul fundamental) cu un foton de o anumită frecvenţă (egală cu

diferenţa de energie a atomului dintre cele două stări, fundamentală,

respectiv excitată). Elctronul va emite un foton identic cu fotonul incident

şi revine pe poziţia iniţială. Spre deosebire de emisia spontană care

produce fotoni ce se deplasează în orice direcţie, în cazul emisiunii

stimulate, fotonul rezultat se deplasează în aceeaşi direcţie cu fotonul

incident amplificând radiaţia luminii. Procesul continuă exponenţial, în

cascadă. Laserul a fost una din cele mai importante descoperiri din istoria

ştiinţei. În lume funcţionează astăzi peste o 100.000 de laseri cu o mare

153

diversitate de aplicaţii: în fizică, chimie, biologie, medicină. Practic, de la

comunicaţiile prin cablu optic (de 100.000 de ori mai puternice decât cele

prin conductor de cupru) şi la cele prin internet, până la sectorul comercial

şi militar, la industrie, comerţ, educaţie, cercetare ştiinţifică, agricultură,

protecţia mediului, laserul a revoluţionat toate domeniile de activitate

umană. Potrivit revistei “Laser Focus”, în 2013 piaţa mondială a laserelor

a ajuns la 9.000 miliarde de dolari, ponderea deţinând-o comunicaţiile şi

prelucrarea materialelor. Cel mai mare laser din istorie se construieşte în

aceste zile la Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară Bucureşti.

– Isaia 60,1: “Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava

Domnului răsare peste tine.”

– Iov 33,30: “Ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor

vii.”

– Iov 38,19-24: “Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi

întunericul unde îşi are locuinţa? Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi

să cunoşti cărările locuinţei lor? Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul

zilelor tale este mare! Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu

cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare,

pentru zilele de război şi de bătălie? Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe

ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?”

– Psalmii 36,9: “Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem

lumina.”

– Isaia 30,26: “Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui

va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul

vânătăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui.”

– Romani 13,12: “Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne

dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele

luminii.”

★ Neutrinii (neutrino) sunt particule elementare neutre din punct de

vedere electric, din clasa leptonilor, cu masă puţin peste 0 (extrem de

uşoare), ce interacţionează cu celelalte particule doar prin intermediul

forţei slabe şi gravitaţiei (a căror existenţă a fost postulată în 1930 de

fizicianul Wolfgang Pauli). Datorită interacţiunii lor foarte slabe cu

materia, detectarea este extrem de dificilă, ei putând să străbată prin toate

corpurile (macromolecule, obiecte metalice, organismul uman, soarele,

planetele) fără a întâmpina piedici şi fără a interacţiona cu acestea.

Neutrinii produşi la facerea lumii (Big Bang) străbat şi acum Universul,

miliarde din ei călătorind prin fiecare centimetru al corpului nostru în

fiecare secundă. Telescopul Planck a confirmat existenţa a 3 tipuri

neutrino (electronic, miuonic şi tauonic) în Modelul Standard al Fizicii

cuantice. Experimentul Icarus de pe traseul Cern – Gran Sasso din Mai

2012 a arătat ca neutrinii nu pot depăşi viteza luminii. Existenţa lor face

posibilă observarea şi studiul interiorului corpurilor cereşti.

154

– Iov 15,15 up: “Dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,”

– Iov 26,5: “Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub

locuitorii lor;”

– Psalmii 7,9: “Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel

neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rinichii, Dumnezeule drept!”

– Psalmii 139,8-12 pp: “Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi



călauzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: Cel puţin întunericul

mă va acoperi şi se va face noapte lumină dimprejurul meu! Iată că nici

chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;”

– Psalmii 139,15-16: “Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost

făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta

erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost

vreuna din ele.”

– Apocalipsa 2,23: “Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile

vor cunoaşte că Eu sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima; şi voi răsplati

fiecăruia din voi după faptele lui.”

★ Masa şi energia sunt proprietăţi ale materiei, iar legea interdependenţei

lor (echivalenţa masă-energie, consecinţă a Teoriei Relativităţii,

exprimată de Einstein prin formula E=MC2) afirmă că ele sunt

inseparabile.

Stabilitatea atomului e asigurată prin aceeaşi cantitate a energiei de

legatură necesară pentru destructurarea nucleului său. Prin fenomenul

fisiunii nucleului de Uraniu-235 se degajă o cantitate de energie colosală a

cărei magnitudine include viteza luminii în vid înmulţită cu ea însăşi

(300.000 km/s x 300.000 km/s).

În Persoana Domnului ISUS HRISTOS realitatea fizică şi metafizică sunt

imanente.

– Matei 16,16: “Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul

Dumnezeului celui Viu!”

– Ioan 10,30: “Eu şi Tatăl una suntem.”

– Ioan 1,1-3: “La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, şi


au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”

– Evrei 1,3: “El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi

care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui,”

– Coloseni 1,17: “Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt

în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: Toate au fost făcute

prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin

prin El.”

155

– Luca 1,37: “Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de

putere.”

★ Fizică nucleară: masa critică şi reacţia in lanţ. Bombardarea cu neutroni

a nucleului atomului de Uraniu-235 (fenomenul fisiunii nucleare)

generează familii de nuclee radioactive. Practic, aceasta reacţie este

provocată de un simplu neutron şi dă naştere la doi-trei neutroni ce pot

dezintegra (prin fisiune) alte nuclee, propagând reacţia nucleară din

nucleu în nucleu. În această reacţie in lanţ, fiecare act de fisiune

eliberează energie termică dezordonat, în toate direcţiile. Dacă greutatea

bucăţii de Uraniu-235 ajunge la o anumită cantitate (aşa numita “masă

critică”) este necesar un singur neutron (şi el poate proveni chiar şi din

radiaţia cosmică, ce se propagă spontan) pentru a se declanşa reactia în

lanţ şi degajarea unei cantităţi colosale de energie (vezi aserţiunea

E=MC2 definită supra). Aceasta este fizica bombei atomice, dar şi

principiul raspândirii Evangheliei, Buna Vestire a Mântuirii omului prin

Domnul Isus Hristos.

– Isaia 52,10: “Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor

neamurilor; şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea

Dumnezeului nostru.”

– Matei 28,19-20: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile,

botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i

să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele,

până la sfârşitul veacului. Amin.”

– Marcu 16,15-16: “Apoi le-a zis: Duceţi-vă în toată lumea şi

propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va

fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”

– Faptele Apostolilor 2,38-39: “Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi

să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre;

apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru

voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de

mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

– Romani 10,17-18: “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine

prin Cuvântul lui Hristos. Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; căci glasul

lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile

lumii.”

– Romani 5,12,18-21: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat

păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut

asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Astfel, dar,

după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi

oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi

oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin

neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin

ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. Ba încă şi

156

Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit

păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul

a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea,

ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.”

Avocat Ardeiaş Liviu

[email protected]

www.excelentaromaneasca.ro

www.elitamileniului.ro

www.premiulromanescpentruexcelenta.ro

În urmă cu două milenii şi jumătate, scriitorul biblic Daniel anticipase în cartea

sa (capitolul 12,4):

“… la vremea sfârşitului… cunoştinţa va creşte.”

Tehnoredactor: Ardeiaș Ilie

[email protected]

Bibliografie generală

• Andreescu, D.: Breşe adânci în infinit, Editura militară, Bucureşti, 1977

• Arber, Werner: Microbiologie, Varghese Ed, 2001

• Ardeiaş, Liviu: Excelenţa românească şi elitele mileniului, Editura Meronia,

Bucureşti, 2013

• Ardeiaş, Liviu: Allegro con brio, Editura Stephanus, Bucureşti, 2002

• Astrophysical journal letters

• Barrow, D. John: Originea Universului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007

• Behe, J. Michael, Dembski, A. William, Meyer C. Stephen: Science and

Evidence for Design in Universe, San Francisco, Ignatius Press, 1999

• Benyos, Janine: Biomimicry: Innovation Inspired by Nature, 1998

• Berget, Alphonse: Moartea Globului, Bucureşti, 1938

mailto:[email protected]

157

• Bonnefous, Edouard: Omul sau natura?, Editura politică, Bucureşti, 1976

• Borţun, Dumitru: Bazele epistemologice ale comunicării, Ars Docendii,

Bucureşti, 2002

• Bingen, Hildegarde von: Livre des oeuvres divines, Editions Albin Michel,

1982

• Bragg, Paul: About Fasting, California, Loma Linda, 1983

• Buletinele progamului Naţiunilor Unite (UMEP)

• Carnap, Rudolph, Semnificaţie şi necesitate, Editura Dacia, Cluj, 1972

• Carson, Rachel: Silent spring, Fawcett Crest Book, 1962

• Chirilă, Pavel: Principiile cercetarii martirologice, Editura Christiana, 2010

• Chirilă, Pavel: Nu hrăni cancerul. Alimentaţia este aliatul tău împotriva

cancerului, Editura Christiana, 2010

• Collins, S. Francis: The Language of God, Bethesda, Maryland, 2006

• Comisia Mondialea pentru Mediul Înconjurător şi Dezvoltare (WCED),

Rapoarte

• Constantinescu, Edmond: Dumnezeu nu joacă zaruri, Majesty Press

International, Arad, 2008

• Constantinescu, Liviu: Mesaje ale Pământului în descifrări actuale, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1974

• Cozma, Lucian: România secretă, Editura Obiectiv, Craiova, 2011

• Creţu, Traian: Fizica, Editura Tehnică Bucureşti, 1993

• Cristescu, Lucian: Galileanul, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2006

• Dănăilă, Leon: Psihoneurologie, Editura Academiei, RSR, 1983

• Dănăilă, Leon: Sculptură în creier, Editura Du Style, 1998

• Dănăilă, Leon: Tratat de neuropsihologie, Vol. II, Editura Medicală, 2002

• De Sitter, L. U.: Geologia structurală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969

• Denton, Michael: Evolution, A Theory in Crisis, Bethesda, Maryland, Adler &

Adler 1986

• Downers, Grove: The Illustraded Bible Dictionary, InterVarsity Press, 1980

• Dulcan, Dumitru Constantin: Inteligenţa materiei, Editura Eikon, 2009

• Dulcan, Dumitru Constantin: Creierul şi noua spiritualitate, (În căutarea

sensului pierdut), Vol. II, Editura Eikon, 2009

• Dulcan, Dumitru Constantin: Dincolo de noi, Editura Humanitas, Bucureşti,

2012

• Dulcan, Dumitru Constantin: Mintea de dincolo, Editura Eikon, 2013

• Dukas, Helen & Hoffmann: Einstein, – 1936

• Eccles, John Carew: Minunea de a fi uman: creierul şi mintea noastră, N.Y.

1984

• Eccles, John Carew: Creier şi conştiinţă, N.Y. 1985

• Eddington, Arthur: The Nature of the World, 1930

• Einstein, Albert: The Life and Times, London, Hodder and Stoughton LTD,.

1973

• Frege, Gottlob: Begriffsschrift în From Frege to Gödel, Cambridge, 1967

158

• Friend J. Newton: Man and the Chemical Elements, Charles Griffen & Co,

London, 1951

• Gamow, George: O planetă numită Pământ, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

• Gamow, George: O stea numită Soare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969

• Geisler, Norman: Christ: The Theme of the Bible, Chicago, Moody Press,

1969

• Gelberg, A.: De la radioactivitate la reactor, Editura Tineretului, 1961

• Ghiţu, Irina Mihaela & Ilie, Mădălina: Matematica şi brevetele naturii,

Bucureşti, Nicolae Kretzulescu, 2008

• Gould, J. Stephen: The Structure of Evolutionary Theory, Harvard University

Press, 2002

• Gödel, Kurt: Collected Works vol. III, Oxford university press, New York,

1995

• Hamilton, Floyd: The Basis of the Christian Faith, Harper and Row, New

York, 1964

• Hawking, Stephen: A Brief History of Time, Bantam Books, N.Y. 1998

• Hawking, Stephen: Grand Design, Bantam Books N.Y. 2010

• Herber, Nick: Quantum Reality, Anchor box, New York, 1985

• Heisenberg, Werner: Paşi peste graniţă, Editura politică, Bucureşti, 1977

• Heilbron, Johan & Sigrist, Rene: Jean-Andre Deluc, istoric al pământului şi al

omului, Geneva, Slatkine, 2011

• Hoyle, Fried: The Universe and Present Reflections, Engineering & Science,

1981

• Hicks, Mark: Surpriză: Acordul dintre fizica cuantică, relativitate şi Biblie,

Seattle, 2013

• Joffrin, Laurent: Istoria codurilor secrete, Editura litera, Bucureşti, 2010

• Johnson, E. Philip: Defeating Darwinism by Opening Minds, Inter Varsity

Press Downers Grove, Illinois, 1997

• Joja, Athanase : Studiu de logică, vol. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1976

• Kant, Immanuel: Critica raţiunii pure, Editura Academiei, Bucureşti, 1969

• Keller, Werner: Şi Biblia are totuşi dreptate, Editura Litera, 2011

• Laza, Doru: Manual edenic de medicină naturistă, profilactică şi terapeutică,

Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2014

• Lemaître, Georges: The Primeval Atom, D. Van Nostrand Co, 1950

• Lennox, John Carson: God and Stephen Hawking: Whose Design is it Anyway

?, Oxford, 2011

• Louis de Broglie: Certitudinile şi incertidunile Ştiintei, Editura politică,

Bucureşti

• Margenau, Henry & Abraham, Roy: Cosmos Bios and Theos, Varghese Ed, La

Salle III, Open Court, 1992

• Matei, Horia: Enigmele Terrei, Editura Albatros, Bucureşti, 1978

• Matthews, S.W.: This Changing Earth, National Geographic, 1973

• McDowell, Josh: Evidence Thant Demands a Verdict, Here‟s Life Publishers

159

Inc. San Bernandino California, 92402 USA

• Moisa, Strul: Biblia şi metalurgia, Editura Galaxia Gutenberg, Bucureşti, 2011

• Morariu, T., Pisota, I. , Buta, I.: Hidrologie generală, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1962

• Morris, Henry: Bazele biblice ale ştiinţei modern, Editura SMR, 1993

• Negruţ, Silviu & Nicolae, Ion: Superlative geografice: mică encliclopedie,

Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1978

• New scientist review 1985 – 2010

• Păun, Gheorghe: Probleme actuale în teoria limbajelor formale, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984

• Păun, Gheorghe: Matematica? Un Spectacol!, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1988

• Păun, Gheorghe: Mathematical Lingvistics and Related Topics, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 1995

• Păun, Gheorghe & C. Calude: Finite Versus Infinite. Contributions to an

Eternal Dillema, Springer-Verlag, London, 2000

• Penrose, Roger: The Road to Reality: A Complete Guide to the Laws of the

Universe, Vintage Books, N.Y. 2004

• Perrin, Jean: Atomii, Edituira de Stat Bucureşti, 1949

• Peter, Ward & Brownlee, Donald: Rare Earth, New York, Copernicus, 2000

• Physical review letters

• Planck, Max: L‟image du Monde dans la Physique Moderne, Editura Gonthier,

Zurich, 1949

• Poe, L. Harry & Davis, H. Jimmy: Ştiinţa şi credinţa creştină, Editura Cartea

Creştină, Oradea, 2008

• Polkinghorne, John: Quarks, Chaos and Christianity, Crossroad, New York,

1994

• Popescu, Dan: Universul în alb-negru, Editura Albatros, Bucureşti, 1987

• Popper, Karl: Logica cercetării, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1981

• Press, Frank & Siever, Raymond: Earth, New York, W.H. Freeman, 1986

• Puig, Armand: Iisus, un profil biografic, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

• Revista de fizică şi chimie 1985-1990

• Revista Ştiinţa şi Tehnica 2014-2015

• Sagan, Carl: Cosmos, New York, Ballantine, 1993

• Scholz H., Hasenjaeger G.: Grundzüge der mathematischen logik, Berlin,

Göttingen, 1961

• Smarandache, Florentin: There is No Speed Barrier in the Universe, New

Mexico University, 1998

• Smarandache, Florentin: A Unifying Field in Logics / Neutrosophy,

Neutrosophic Probability, Neutrosophic Set and Neutrosophic Logic, Rehoboth,

SVA, 2000

• Smarandache, Florentin: Comunicat privind Nemateria la Institutul de Fizică

160

Atomică Măgurele, 2011

• Smarandache, Florentin, Paroiu, Tudor: Neutrosofia ca reflectare a realităţii

neconvenţionale, Editura Sitech, Craiova, 2012

• Spetner, M. Lee: Nu întâmplător depăşim teoria modernă a evoluţiei, Judaica

Press N.Y. 1998

• Slichter, P. Charles: Principle of Magnetic Resource, Pringer, New York, 1996

• Stăncescu, Ioan, Ballif, Sergiu: Meteorologie…fara formule , Editura Albatros,

Bucureşti, 1974

• Stoner, W. Peter: Science Speaks, Chicago, Moody Press, 1963

• Stonier,Tom: Information and the Internal Structure of the Universe, Orsay,

1990

• Stoica C., Cristea M: Meteorologie generală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971

• Străinescu, Ioan: Bazele creaţionismului ştiinţific, Universitatea Bucureşti,

2005

• Strobel, Lee: Pledoarie pentru Creator, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2010

• Strobel, Lee: Pledoarie pentru credinţa creşintă, Cartea creştină, Oradea, 2005

• Surdu, Alexandru: Actualitatea relaţiei gândire-limbaj, Editura Academiei

RSR, 1989

• Tazieff, Haroun : Quand la terre tremble, Librairie Fayard, Paris, 1962

• The New Catholic Encyclopedia

• The New Encyclopaedia Britannica

• The World Book Encyclopedia

• Tipler, J. Frank & Barrow, John: The Anthropic Cosmological Principle,

Oxford University Press, 1986

• Tipler, J. Frank: Fizica nemuririi, Editura Tehnică, Bucureşti, 2008

• Toffler, Alvin: Al treilea val, Editura Politică Bucureşti, 1983

• Topor, Nicolae: Se schimbă clima?, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967

• Ţurlea, Stelian: S.O.S! Natura in pericol, Editura Politică, Bucureşti, 1989

• Ursu, Ioan: Energia atomică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973

• Walker M. Peter: Larousse Dictionary of Science and Technology, New York,

1995

• Webber, Max: Wiegshaft und gefellschaft, Editura studienausgabe, Koln, 1964

• Weinberg, Steven: Primele trei minute ale Universului, Editura Politică

Bucureşti, 1984

• Worldwatch Institute, Washington

• Wienner, Norbert: Sunt matematician, Editura politică, Bucureşti 1980

• Witham, Larry: By Design: Science and the Search for God, San Francisco,

Encounter, 2003

Postfaţă: Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,

161

Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,

Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie

Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,

Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate

De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;

Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,

Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!

Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,

Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!

Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,

Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!

Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,

Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!

Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,

Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac…

Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,

Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;

La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,

Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!

Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,

Altul caută în lume şi în vreme adevăr,

De pe galbenele file el adună mii de coji,

A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;

Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,

Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.

Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,

Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate

Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,

Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;

Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,

Universul fără margini e în degetul lui mic,

Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,

Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;

Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr

Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,

Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,

La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,

Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,

162

Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…

Când pătruns de Sine Însuşi odihnea Cel Nepătruns.

Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?

N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,

Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,

Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.

Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,

Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…

Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…

Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,

E stăpânul fără margini peste marginile lumii…

De-atunci negura eternă se desface în făşii,

De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…

De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute

Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute

Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,

Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,

Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;

Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi

Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;

Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,

În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul

Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,

Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.

Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,

Mii de fire viorie ce cu raza încetează,

Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,

Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă…

Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,

Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric…

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,

Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;

Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş

Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,

Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ‟

Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;

Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,

Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;

Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,

Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,

163

Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,

Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,

Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!

Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;

Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,

Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării

Şi ridică mii de umbre după stinsul lumânării…

Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,

Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!

Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,

Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,

Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii

Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!

Mihai Eminescu

(N.A. : Majusculele din versul “Când pătruns de Sine Însuşi odihnea Cel

Nepătruns” au fost introduse de autor.)

ÎN LOC DE ERATĂ

Dacă în aserţiunile “Universul se va stinge..” şi “Entropia este caracteristica

tuturor fiinţelor vii…” legea a II-a termodinamicii este prezentată în

generalitatea ei (“ca vis al morţii-eterne e viaţa lumii întregi” spunea M.

Eminescu), aserţiunile “Criogenia…”, “Trasplantul de organe…”, “Gerontologia

şi Geriatria…”, etc. surprind demersurile ştiinţei pentru anularea efectelor

acestei legi. Dorul ancestral după “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de

moarte”, nu e doar folclor.

Deşi Biblia susţine că acţiunea legii entropiei are drept cauză un intrus necauzat

şi illogic: păcatul (Genesa 3,19: “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea,

până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână

te vei întoarce.” si Romani 5,12,18-21: “De aceea, după cum printr-un singur om

a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut

asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Astfel, dar, după cum

printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa,

printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de

neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei

mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi

vor fi făcuţi neprihăniţi. Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească

greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;

164

pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să

stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos,

Domnul nostru.”), mesajul ei central nu este o ERATĂ.

Fracturând comprehensibilitatea umană solidară compatibilităţii dovedite între

dubla natură a luminii şi persoanei Domnului Isus Hristos, conceptul vieţii

veşnice apare de 44 de ori în Sfânta Scriptură, focalizat pe un fenomen unic în

lume: Învierea. El întregeşte cele 300 de referinţe la a învia, vecie, veşnicie, şi

defineşte esenţa creştinismului în raport cu celelalte religii monoteiste lansând o

perspectivă deopotrivă ştiinţifică şi teologică: NU ERATĂ, CI RESETARE.

În expresie biblică:

– Ezechiel 37,1-14: “Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul

Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe

lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate

de tot. El mi-a zis: Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie? Eu am

răspuns: Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta! El mi-a zis: Proroceşte

despre oasele acestea şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa

vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: Iată că voi face să intre în voi

un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi

acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt

Domnul. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un

vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am

uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe

deasupra; dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: Proroceşte şi vorbeşte duhului!

Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duhule,

vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia ca să învie! Am prorocit

cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era

o oaste mare, foarte mare la număr. El mi-a zis: Fiul omului, oasele acestea sunt

toată casa lui Israel. Iată că ei zic: Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea;

suntem pierduţi! De aceea, proroceşte şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul

Dumnezeu: Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele

voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu

sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele

voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza

iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut, zice

Domnul.”

– Isaia 11,6-9: “Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va

culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună,

şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor

culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura

bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va

face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi

plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.”

– Isaia 65,17-19, si 24-25: “Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că

165

nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai

veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi

face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui, în bucurie. Eu

însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu;

nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor…

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi

asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi

şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot

muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”

– Apocalipsa 21,1-5: “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că

cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut

coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca

o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din

scaunul de domnie şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu

ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul

lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi

nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce

şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi a adăugat:

Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

– Apocalipsa 22,1-5: “Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul,

care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul

pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind

douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului

slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo.

Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor

sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai

fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui,

pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”

Experiment personal, resetarea este definita în Biblie drept “naştere din nou”,

fenomen spiritual ce are loc în viaţa entropică.

– Ioan 1,13: “… născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui

om, ci din Dumnezeu.”

– Ioan 3,3: “Drept răspuns, Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un

om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

– 1 Petru 1,23: “… fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate

putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care

este viu şi care rămâne în veac.”

Date post:	14-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	flopalan
View:	122 times
Download:	23 times