----

ConstrucŃia europea -nă care în pre zent nu -măra 27 de state a avutla bază ideea potrivit că -reia este necesară voin-Ńa de a lucra împreună,pe baza unor interesecomune. De aici s-aconturat şi convingereacă în unele domenii se

pot obŃine rezultate multmai bune la niveleuropean decât la nivelna Ńional. Acesta a fost

punctul de plecare în elaborarea po liticilorcomune tuturor statelor mem bre, iniŃiate şiadoptate de instituŃiile comunitare cu largăaplicabilitate pe teritoiriul UE. Din aceste po -litici de rivă principiul coeziunii şi stabilităŃiicare este de altfel principiul fundamental alconstrucŃiei europene.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Trebuie să tundemoile şi nu să le stran-gulăm.”

Cardinalul Mazarin

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 348 anul VIII vineri, 25 mai 2012 1 RON

Summitul G8 a decis: Greciatrebuie să rămână în zona eurocu orice preŃ. Asta, în vreme cegrecii înşişi se afundă dintr-ocriză economică profundă, în unapolitică fără leac.

Am mai abordat subiectul, darpentru că a devenit din nou destrictă actualitate, lui consacrân-du-i-se atât reuniunea recentă dela Camp David, cât şi o şedinŃăextraordinară a Consiliului Euro -pean, îl vom reaminti pe scurt.

Criza datoriilor de stat dinzona euro a început în toamnalui 2009, în Grecia, când guver-

nul elen a anunŃat un deficit bugetar de aproape 14 lasută din PIB, cu mult peste estimările înaintate de cabi -netul anterior către autorităŃile UE. În acelaşi context, da-toria publică a Greciei ajunsese la 120 la sută din PIB.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Dacă statul este foarte puternic, ne zdrobeşte. Dacă este slab, vom pieri”

Paul Valéry

„La revedere domnule preşedinte Nicolas Sarkozy”, titrau ziarelefranceze din zilele următoare votului de diminică 6 mai 2012. Şi scria, de exemplu, ziarul„Ouest France”, cu un tiraj în 7 mai de 1.041.893 exemplare, sub semnătura editorialistuluiFrançois Regis Hutin: „Majoritatea francezilor nu v-a reînnoit mandatul pe care vi l-a conferitcu 5 ani în urmă. Criza a trecut pe aici. Totuşi, i-aŃi făcut faŃă cu o energie şi competenŃărecunoscute de toŃi... Ştim de multă vreme că reformatorii îşi asumă riscuri şi că este multmai uşor pentru un responsabil politic să nu modifice obiceiurile şi rutinele adormite. AŃifăcut însă o altă alegere în momentul în care a survenit o criză majoră, ceea ce a amplifi-cat complexitatea problemelor în vremea mandatului Dumneavoastră. Pentru ceea ce a fostpozitiv şi constructiv vă mulŃumim şi, domnule Preşedinte, vă adresăm salutul nostru”.

Sistemul repre -zintă un ansamblulde elemente mate -riale sau nemate ria -le, în general, for-mat din echipa men-te, metode, teh nici,procedee, mo de le,personal, utilizate în

interacŃiune prinin termediul unorprocese ce asi -

gură transformarea unor elemente de in -trare în elemente de ieşire prin in ter -mediul unui mecanism specific şi al unuisistem de control.

24 mai 1844. Inaugurarea primei linii de telegraf electrică din lumeWashington - Baltimore, de către americanul F. B. Morse.

Verdictul francez (II)- reflec]ii }i marginalii -

continuare ^n pag. 4-5

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

„Zile de foc” în ]ara coco}ului galic

continuare ^n pag. 7

master. Ileana -Sânziana CIUNCAN,Univ. Bucure}ti

Politici comunitare }ireflexia lor stimulativ@ }i destimulativ@ în planuleconomiei române}ti.

continuare ^n pag. 2

Artele Focului

Factorii determinanŃi ai dez-voltării

şi principiile discounterilor

Factorii determinanŃi ai dezvoltăriimaga zinelor discount în FranŃa

Numeroasele schimbări dinre tailul francez au contribuit laexpansiunea discounterilor. Prin -cipalii factori care au influenŃatevoluŃia lor sunt legislaŃia

privind comerŃul şi criza economică, care a condiŃion-at cererea şi comportamentul de cumpărare al con-sumatorilor.LegislaŃia comercială restrictivă

LegislaŃia a favorizat în special discounterii de mă -rime mică, limitând programul de funcŃionare şi dez-voltarea marilor magazine.

continuare ^n pag. 6

Modelul „low cost”în retail (II)

Rennes, un minunat oraş

Vedere din Atena

master. Adina-MariaFLE{ER, ULBS

dr. Lucian BELAŞCU

Vedere din Paris

Aria de cuprindere a sistemelor expert financiare

Lucrări sticlă fuzionată - Slobodan Marinkovic

1957. Semnarea Tratatului de la Roma

Criz@ euro “à la grec”

UNIUNEA EUROPEAN~2 VINERI 25 MAI 2012

urmare din pagina 1Prin aceste politici comune se

conferă un caracter de unicitate aces-tui angrenaj european care susŃinere gruparea politicilor economice înfuncŃie de poziŃia lor în strategiaeconomică comunitară. Nu trebuieomis însă obiectivul acestor politici,care vizează atât ameliorarea condiŃi-ilor de viaŃă şi de lucru, promovareaegalităŃii de şanse cât mai ales asig-urarea unei protecŃii sociale minimeîn interiorul spaŃiului comunitar. Pentruîndeplinirea acestor deziderate, Uniu -nea Europeană are spre folosinŃă Fon -dul Social European (FSE) care gru-pează o serie de programe comuni -tare şi norme juridice din Tratat, carevin să completeze legislaŃiile naŃionale.

Dimensiunea socială a PieŃei Inter-ne este un concept introdus în anul1985 prin Actul Unic European, con-cept ce presupune instaurarea unui„dialog social” între partenerii socialiai UE care trebuie să participe nemij -locit la realizarea PieŃei Interne şi laacceptarea dimensiunii sale sociale.

Fără a mă îndepărta de subiectulpropus spre dezbatere, voi vorbi încele ce urmează de politicile comu-nitare promovate la nivelul UE. Astfel,“Europa” se edifică cu precădere prinpoliticile sale economice, care într-oabordare sintetică se pot constitui înpolitici conjuncturale, politici struc-turale şi politici de dezvoltare.

Politicile conjuncturale au în ve -dere integrarea măsurilor bugetare şimonetare în vederea stabilizării eco-nomice. Relevant sub acest aspecteste controlul inflaŃiei, reducerea şo -majului şi nu în ultimul rând evitareadeficitului pentru balanŃa de plăŃicurente. Astfel, politica fiscal buge-tara este politica conjuncturală influen -Ńată în cel mai mare grad de mediulpolitic şi echilibrul social al momen-tului. Dacă aducem în discuŃie celedouă orientări ale politicii bugetareputem spune că cea liberală susŃineun buget echilibrat cu elemente deneutralitate în sensul că nivelul chel-tuielilor nu trebuie să depăşească pecel al veniturilor; pe de altă partepolitica bugetară de tip intervenŃionistpoate transforma bugetul într-unadevărat instrument de politică eco-nomică. Mergând pe ideea impulsio -nării activităŃii economice, statul poatecheltui peste nivelul admis în scopulfinanŃării unor obiective investiŃio -nale, pentru a dinamiza celelalteactivităŃi din economia naŃională. Dealtfel numai politica bugetară poatecontrola cu stricteŃe modul de utili -zare a resurselor permiŃând realiza -rea investiŃiilor publice.

O altă componentă a politicii con-jucturale, politica monetară are cascop asigurarea sumei de bani nece-sară funcŃionării în parametri optimia economiei naŃionale. Variabilele eco-nomice asupra cărora acŃionează po -litica monetară sunt: masa monetarăşi rata dobânzii. Aşadar politica mone -tară contribuie cu precădere la men -Ńinerea unui echilibru economic gene -ral încercând, de altfel, să menŃinăinflaŃia în limite favorabile creşteriiactivităŃii economice.

În cadrul politicilor conjuncturale,zona euro se află – potrivit specialiş -tilor – într-o configuraŃie specială.Având în vedere moneda unică şiobligaŃiile care derivă în acest sens

avem de-a face cu o politică mone-tară unică, pe de o parte, iar pe dealtă parte avem de-a face cu politicibugetare care se află strict sub res -ponsabilitatea statelor. Datorită celordouă principii esenŃiale care guver -nează zona euro – respectiv politicamonetară focalizată pe stabilitateapreŃurilor şi politica bugetară axatăpe echilibrul bugetar – este deosebitde dificil să poată fi făcută o aso -ciere între politica monetară unică şiun buget naŃional.

Potrivit economiştilor, acest lucruar presupune un buget mai amplu lanivelul UE, care – pe măsură ce arfi înlăturate discrepanŃele economicedintre Ńări şi în interiorul acestora –va prelua treptat o parte din atribuŃiişi funcŃionalităŃi ale bugetelor naŃio -nale. Desigur aceasta este o pers -pectivă viabilă fără a uita însă difi-cultăŃile cu care se confruntă UE înconstituirea unui astfel de buget.

Din punct de vedere al economieinaŃionale este foarte importantă ma -niera în care autorităŃile folosesc po -litica bugetară, fiscală şi monetară.Aceste politici trebuie utilizate în sco -pul dirijării nivelului cererii agregatepentru a putea stabiliza economia.Practica a demonstrat, însă, că întrepolitica bugetară, fiscală şi monetarăse afla o strânsă interdependenŃădacă Ńinem cont de faptul că nuexistă o politică monetară pură. Esteştiut faptul că atât politica monetarăcât şi cea fiscală afectează cerereaagregată pe căi diferite, având influen -Ńe diverse asupra structurii acesteia.Deci esenŃial este să existe o relaŃiede coordonare între politica mone-tară şi cea fiscala pentru a puteacreşte eficienŃa folosirii lor.

UE face eforturi ample pentru afolosi un aranjament instituŃionalbazat pe armonizarea politicilor eco-nomice naŃionale, deoarece aceastaarmonizare trebuie să aibă loc lanivel naŃional pentru ca apoi efectulacestora să se resimtă la nivel inter-naŃional.

Politicile structurale sunt indisolu-bil legate de creşterea economică, deocuparea forŃei de muncă şi nu înultimul rând de probleme de coezi-une. Acest concept are în vedere unnivel de convergenŃă reală între eco -nomiile şi regiunile unui sistem aflatîn proces de integrare. Aşadar, politi-cile structurale acŃionează cu precă -dere asupra mecanismului de alocarea resurselor în scopul obŃinerii uneibune eficacităŃi economice şi în ace-laşi timp modulează redistribuirileîntre actorii economici.

Altfel spus, în cazul acestor politi-ci avem de a face cu o liberalizaremasivă a pieŃei capitalurilor şi ser-viciilor, obiectivul primordial fiind unplus de flexibilitate pe piaŃa muncii.Perspectivele financiare 2007-2013au iniŃiat şi o reevaluare la nivelulpoliticilor regionale, pilonul centralde intervenŃie fiind alcătuit din: FEDR(Fondul European de Dezvoltare Re -gională), FSE (Fondul Social Euro -pean) şi Fondul de Coeziune. Acestsistem are la bază focalizarea asupraunui număr redus de obiective prio -ritare în scopul creşterii eficienŃei înrealizarea coeziunii. În utilizarea fon-durilor au fost primordiale respec tareaa patru concepte: concentrarea, progra -marea, parteneriatul şi adiŃio nalitatea.

Astfel, primul concept – concen-trarea pe obiective – are în vederedezvoltarea şi ajustarea structurală aregiunilor mai puŃin dezvoltate, re -

conversia economică şi socială a zo -nelor aflate în dificultate şi adaptareapoliticilor şi sistemelor de educaŃie.În ansamblu, finanŃările structurale seaxează pe aceste zone pentru a asi -gura o eficienŃă sporită măsurilor dediminuare a disparităŃilor regionale.

Cel de-al doilea concept – progra-marea – asigură fixarea unor pro-grame de acŃiune pentru o mai bunăcoordonare şi gestionare a proiec -telor implementate. Continuând acestdemers, putem spune că statele mem-bre supun aprobării Comisiei pla-nurile de dezvoltare care includ axelede dezvoltare, acŃiunile şi fondurilede intervenŃie.

În privinŃa principiului adiŃionali -tăŃii se urmăreşte evitarea substituiriide către ajutorul comunitar a sub-venŃiei naŃionale. Fondurile structu -rale nu acoperă decât o parte dinfinanŃare, făcând posibilă aşadar omai bună responsabilizare a actorilorsociali implicaŃi. Pe de altă parte,Banca Europeană de InvestiŃii are unrol deosebit de important în politicastructurală regionala dacă Ńinem contde faptul că două treimi din împru-muturi au fost acordate pentru pro -iecte de infrastructură şi comunicaŃiiîn regiuni care corespund cel puŃinunuia din obiectivele prioritare. Maimult decât atât, politicile comunitarecontribuie într-un mod ingenios –desigur pe paliere diferite – la diminu -area disparităŃilor. Iată aşadar efec -tele stimulative ale politicii regionaleasupra procesului de evoluŃie econo -mică la nivelul statelor membre UE.

Derivată din politicile comunitare,politica de devoltare reprezintă unelement cheie în privinŃa relaŃiilor ex -terne ale UE. Comunitatea EuropeanăsusŃine dezvoltarea a numeroase re -giuni din lume, incluzând tari dinAfrica, Caraibe şi Pacific (ACP) lacare se adăugă Ńările în curs de dez-voltare. Principalul obiectiv al acesteipolitici este eradicarea sărăciei iar înacest sens UE acorda dezvoltării 55%din ajutorul internaŃional. În confor-mitate cu articolul 178 din Tratat, UEtrebuie să Ńină cont de obiectiveleacestei politici în planurile pe care lepune în aplicare, întrucât politica dedezvoltare este considerată a fi opolitică cu drepturi depline.

Aşa cum spuneam, cadrul politicse axează pe lupta împotriva sărăcieiiar cadrul financiar a fost simplificatprin utilizarea unui instrument unic –

Intrumentul de Cooperare pentru Dez-voltare (ICD), chiar dacă susŃinereadezvoltării Ńărilor ACP continuă să fiefinanŃată prin intermediul unui instru-ment interguvernamental cunoscut subdenumirea de FED – (Fondul Euro peande Dezvoltare) şi nu din bugetul UE.

Pentru a configura un caracter deeligibilitate acestei politici de dezvol -tare, UE s-a angajat să crească bu -getele destinate ajutorului atingândun procent de 0.7% din venitul na -Ńio nal brut până în 2015 cu unobiectiv intermediar de 0.56% pânăîn 2010. Foarte multă atenŃie acordăUE eficacităŃii ajutorului iar pentruîndeplinirea acestui deziderat estene cesară o bună coordonare cu Ńărilebeneficiare şi cu ceilalŃi furnizori.

Aplicarea politicilor comunitare înspaŃiul românesc a avut efecte din-tre cele mai diverse. În rândurile ur -mătoare voi face câteva referiri la oparte din efectele aplicării acestorpolitici în economia românească. Aşa-dar, în cadrul politicilor structuralevom exemplifica abordarea acestoraprin elemente regăsite în ProgramulOperaŃional Regional care va fi finan -Ńat în perioada 2007-2013 din buge-tul de stat şi bugetele locale, dinsurse private şi de FEDR (Fondul Eu -ropean de Dezvoltare Regională).

ContribuŃia financiară a UE poateavea o pondere de până la 85% dintotalul cheltuielilor naŃionale. Româ -nia ar trebui să beneficieze anual detransferuri din fondurile structuraleîn perioada mai sus menŃionată învaloare de 4% din PIB. Importanteste ca fondurile structurale să nufie folosite pentru consum, iar ab -sorbŃia lor să aibă un procent câtmai ridicat. Este clar însă că şi înRomânia se va resimŃi criza econo -mică existentă la nivel global şi astaîn condiŃiile în care decalajele înre -gistrate la nivel mondial şi naŃionalvor exercita presiuni asupra locurilorde muncă şi asupra cererii.

În ceea ce priveşte politica dedezvoltare, aplicarea acesteia în Ro -mânia a beneficiat de efecte stimula-tive, într-o oarecare măsură. Astfel,începând cu anul 1999 Ńara noastrăa demarat implementarea politicii dedezvoltare regională care a avut învedere redresarea zonelor grav afec-tate de restructurările industrialecunoscute şi sub denumirea de „zo -ne dezavantajate economic”, ca maiapoi în anul 2002 să promoveze o

abordare complexă a dezvoltării re -gionale prin întărirea legăturilor econo -mice în cadrul sistemelor economicesubdezvoltate la nivel regional şi local.

În prezent România are în vedereo politică regională care îmbină ele-mente clasice ale strategiilor regio -nale şi elemente noi de politica re -gională promovate de UE, folosindconcepte care au la baza măsuriplanificate în scopul asigurării uneidezvoltări economice şi sociale su -sŃinute şi dinamice. Este ştiut faptulcă politica bugetară a României estesusŃinută de veniturile încasate labugetul de stat. Aşadar veniturile fis-cale şi bugetare sunt dependente deveniturile din taxele şi impoziteleindirecte (TVA, accize, taxe vamaleetc.). Însă reforma sistemului fiscalnaşte în continuare multe contro-verse, atât succesul cât şi eşecul eidepinzând cu precădere de mediuleconomic dominant în momentul încare este implementată. De aseme-nea, o importanŃă majoră o au şimăsurile care acompaniază aceastăreformă, măsuri care vizează în prin-cipal reducerea cheltuielilor publice,flexibilitatea Codului Muncii etc.

Potrivit unui studiu Eurostat, Ro -mânia are multiple probleme eco-nomice. Astfel Ńara noastră se aflăpe primul loc în ceea ce priveşteinflaŃia anuală în UE şi tot pe primulloc în ceea ce priveşte creşterea TVAîn ultimii 5 ani. La acestea se adău -gă criterii ce Ńin de educaŃie, asis-tenŃă medicală, calitatea vieŃii, dina -mismul economic şi mediul politicunde România se situează pe ulti mulloc la nivel european, potrivit unuistudiu relizat de Newsweek Magazine.

CompetiŃia pe care o dezvoltă po -litica fiscală din fiecare Ńară reprezin-tă atât un factor de mobilitate con-curenŃială a mediului de afaceri cât şiun element care împiedică realizareaunei coerenŃe a politicilor macroeco-nomice între Ńările membre ale UE.

Ce nu trebuie uitat însă estedezideratul de la care a plecat con-strucŃia europeană, deziderat cons-finŃit cu mult timp în urmă de JeanMonnet care afirma: „Uniunea Euro -peană nu a coalizat state, ci a unitoameni!”.

Bibliografie:Fuerea, Augustin, “Manualul Uniunii

Europene”, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2010

Politici comunitare }i reflexia lor stimulativ@ }i destimulativ@ în planul economiei române}ti.

master. Ileana-Sânziana CIUNCAN, Univ. Bucure}ti

Jean Monnet

Vedere din Bruxelles

3GRECIAVINERI 25 MAI 2012

urmare din pagina 1Costurile de finanŃare ale statului

elen au crescut puternic, iar criza s-aextins ulterior şi către alte state cudatorii şi deficite mari. În ciuda mă -surilor de austeritate adoptate contraunor ajutoare financiare acordate înregim de urgenŃă de marii finanŃatori– tăieri de salarii, creşteri de taxe,reduceri de cheltuieli bugetare –Grecia s-a adâncit tot mai mult încriză, pe fondul unor proteste socialeviolente şi a unei instabilităŃi politicetot mai accentuate.

Să ne reamintim că prima victimăpolitică a cutremurului economic dinGrecia a fost, în octombrie 2009,conservatorul Kostas Karamanlis, în -locuit de Giorgios Papandreu, con-form unui scenariu dinastic ciudat,propriu doar Eladei postbelice. Pa -pandreu a rupt însă vălul minciunilorcu care se acoperise Grecia, admisăintempestiv în zona euro, raportândde data asta UE adevărata valoare adeficitului bugetar şi solicitând ajutorurgent de la Comisia Europeană şide la instituŃiile financiare interna -Ńionale. Doi ani mai târziu, în noiem-brie 2011, Papandreu este silit sădemisioneze la capătul unei crize eco -nomice profunde, care ameninŃa săcontamineze zona euro şi monedaeuropeană. De data asta ciclul politicconsacrat nu a mai funcŃionat: adică,pleacă familia Papandreu, vine fami -

lia Karamanlis! Rezultatul ultimeloralegeri a acutizat haosul politic pen-tru că în prim plan au apărut partidecare se pare că nu dau doi bani pestabilitate, austeritate şi obligaŃia re -turnării datoriilor externe. Premieriiinterimari se perindă acum pe lapalatul prezidenŃial din Atena şi toată

lumea aşteaptă rezultatul noilor ale -geri anticipate din 17 iunie. Care s-arputea foarte bine să nu aducă nicioclarificare pe plan politic.

În acest răstimp, în ciuda sem-nalului pozitiv şi încurajator venit dinexterior, de la summitul G8, greciifac cozi la bănci, pentru a-şi lichida

în grabă conturile. Aproape 3 mili -arde de euro au fost retrase doar înprima decadă a lunii mai!

Nu există nici un temei să cre-dem că efectul psihologic al acesteistări de panică nu s-ar putea extindeîn regiune. Iar una din Ńările evidentvulnerabile ar fi şi România, unde

aproximativ 15 la sută din piaŃa ban-cară autohtonă şi un sfert din capi-talul băncilor de la noi este contro-lat de instituŃii greceşti.

SituaŃia actuală a Greciei estesimptomatică pentru întreaga zonăeuro, care ameninŃă să se destramepur şi simplu. ExperŃi mondiali aver-tizează că, dacă această criză nu vafi rezolvată, Ńările UE vor înregistrapierderi de până la 5 la sută dinvenitul naŃional. Potrivit unor scenariiprezentate de cotidianul britanic„Guardian”, o destrămare planificatăa zonei euro ar costa 2 procente dinPIB –ul eurozonei (adică 330 mili -arde de dolari), pe când un colapsdezordonat al monedei unice ar ducela pierderi de 5 procente din PIB,adică 1.000 de miliarde de dolari şine-ar putea condamna la ani destagnare economică.

Vorbim prin urmare de alternativecare de care mai apocaliptice şi nudoar la modul ipotetic. Oricât va fide bine regizată, ieşirea Greciei dinEuroland va costa enorm. De aici, cusiguranŃă, şi raŃionamentul care aavut sorŃi de izbândă la Camp David– pe principiul rău cu rău, dar mairău fără rău, s-a decis, cel puŃindeocamdată, că divorŃul dintre Greciaşi zona euro este exclus.

Liderii mondiali reuniŃi în G8 nepromit în schimb că se vor concen-tra pentru schimbarea abordării mana -gementului crizei euro în ansamblu.

Din păcate, parcă de vreo doi anini se tot recită textul acesta...

Emil DAVID

Criz@ euro “à la grec”

Istorie economic@ în imaginii

19 mai 1935. Moartea lui Lawrence al Arabiei, ofiŃerbritanic fascinat de lumea arabă nu doar a petrolului. 29 mai 1453. Căderea Constantinopoluluisub loviturile turcilor otomani. 17 mai 1642. Ia fiinŃă, în îndepărtata Canadă,oraşul Montréal.

Atena: secvenŃe din protestele sociale.

urmare din pagina 1Şi tot ziarele din 7 mai titrau re -

ferindu-se, acum, la François Hol -lande: „«Bonne chance», domnulePreşedinte”. Deasemenea în „OuestFrance”, F. R. Hutin arăta: „Nou pur -tător de spe ranŃe, majoritatea fran -cezilor a decis să vă încredinŃeze,dacă nu destinul Ńării, cel puŃin ale -gerea pe care a făcut-o în ce pri -veşte orientările Ńării noastre pentrucei cinci ani care urmează. Cu noaş -tem greutatea pe care aceste respon-sabilităŃi o reprezintă şi cât de greu,de mult vor apăsa ele asupra Dum -neavoastră, în vreme ce FranŃaavansează într-o lume în criză. Con -tăm pe Dumneavoastră pentru a sus-cita dinamismul tuturor francezilor,pentru a stimula creativitatea lor,pentru a evita replierea lor asupra lorînşişi, pentru ca ei să realizeze re -formele de structură necesare, orien -tarea către inovare şi marile depăr -tări. Contăm pe Dumneavoastră pen-tru a reconcilia francezii, pentru acontribui la ştergerea clivajelor dintreincluşi şi excluşi, tineri şi bătrâni,dintre oraşe şi sate, dintre activi şipensionari, dintre bogaŃi şi săraci.Desigur, va trebui să rezolvăm nupuŃine pro bleme interne. Ne trebuiemai puŃină îndatorare şi mai multăcreştere economică, socială, mai multăocupare, muncă, mai multă echitate.Ne trebuie mai multă încredere înnoi şi în viitor, mai mult respectpentru alŃii, mai multă consideraŃiepentru străini. Ne trebuie mai multăcooperare cu toate naŃiunile, maimultă Europă pentru a face faŃămondializării. Toate acestea nu vorputea fi obŃinute decât depăşindu-nepe noi înşine. Nimic nu va fi mai răudecât să ne închidem în dificultăŃilenoastre hexagonale. Domnule Preşedinte,odată cu un realism notabil, ne tre-buie o mare ambiŃie, marele suflu aluniversalului. În acest scop, veŃi fiPreşedintele care, fără discriminări,va proiecta, va direcŃiona pe toŃi fac-

torii spre viitor, spre modernitateacare poartă în ea acel umanism carene-a făcut pe toŃi împreună să fimceea ce suntem acum: FranŃa. Multnoroc, domnule Preşedinte”.

FaŃă în faŃă, deci, cel care pleacăşi cel care vine. Nimic injurios, totuldecent, elegant. Rândurile editorialis-tului de la „Ouest France” se referă,de fapt, cu o aplecare uşor sentimen -tală, la dificultăŃile pe care le-a în -tâm pinat Sarkozy în cei 5 ani dePreşedinŃie, la neîmplinirile sale darşi la neajunsurile destul de serioaseale programului propus de el pentrucei 5 ani mai departe. Şi se referă,deopotrivă, la speranŃele investite înnoul Preşedinte François Hollande, la

Ńintele şi obiectivele atrăgătoare aleprogramului său, care, însă, vor tre-bui, fireşte, atinse, îndeplinite. Săvedem, dar, în acest cadru, dincolode frumosul stil gazetăresc şi maiaproape de limbajul mai arid al spe-cialistului, despre ce a fost şi estevorba. Cum şi de ce a avut succes,într-o reprezentare în mai mare mă -sură economică, această chemaresocialistă, atât de promiŃătoare, spremobilizarea energiilor naŃionale în di -recŃia progresului economic şi social,spre înlăturarea clivajelor atât de pă -gubitoare FranŃei, dar şi acolo undesunt acestea, în alte numeroase state.Şi, totodată, ce trebuie făcut astfel.„De această dată, trebuie să întoar -

cem pagina”, a spus François Hol -lande. Dar cum, deoarece lucrurilenu sunt deloc uşoare, sunt răspun-suri concrete, rezolvări efective dedat la marile probleme ale FranŃei,ale Europei Unite, ale unei lumi glob-alizate care, potrivit a nu puŃini spe-cialişti, nu prea a mers şi nu mergeîn direcŃia cea bună.

... Acum 80 de ani, după cumspuneam, în Statele Unite, FranklinD. Roosevelt îl „bătea” net pe pre -şedintele Herbert C. Hoover la finalulprimului său mandat şi solicitând unal doilea. Criza economică mondialăde atunci îşi spunea cuvântul. Ro -osevelt a mers pe reŃeta New –Deal-ului, punând „surdină” pe pre-tenŃiile bancherilor şi establishmentu-lui – cu un rol negativ deloc negli-jabil în declanşarea în 1929 a mare-lui cataclism, problemă pe care euam analizat-o nu o dată. Adică, apus surdină pe pretenŃiile aceloracare credeau mai ales în ortodoxiaseveră a banilor şi finanŃelor, în or -todoxia severă a unui profit cât maiînalt mereu şi cu orice preŃ, în orto-doxia severă a unei monede cu miş-care liberă pusă cu fidelitate în sluj-ba Ńintei înalte, cu orice preŃ social,a profitului. Totul deloc fără uriaşeavantaje pentru ei. O supraturaŃie şio supraîncălzire a „motoarelor” a ge -nerat debutul unei mari tragedii, de -rulată în lanŃ. Roosevelt, deloc so -cialist, a activat însă măsuri recunos-cute mai ales prin sfera respectivă, nuneapărat socialistă, dar instituŃionalistă.Nu diminuarea, ci creşterea salariilor,pentru a reconforta consumul şi arelansa producŃia. O anume sindi-calizare mai amplă a muncitorilor cuprecădere în sensul conştientizării laaceştia a ceea ce trebuia şi va tre-bui făcut. Solidaritate nu doar lasocial, ci şi în activităŃi. Pe urmă,implicarea instituŃiilor statului, pu -blice, şi în coordonarea economiei şica actori economici. Asanarea, cusprijin instituŃional, a terenului pen-tru ca întreprinzătorii să fie tentaŃi săinvestească, profitul să devină atră -gător, iar consumatorii, cu venituri

mai bune, să fie tentaŃi să consumecât mai mult. În sfârşit, dar nu înultimul rând, investiŃii publice, lucrăripublice ca un factor esenŃial stimu-lator în acest cadru. Unii, mai puŃini,mult mai puŃini, au pierdut, dar ceimai mulŃi au câştigat, iar social s-acâştigat sub toate aspectele. Keynes,cu gândirea şi teoria sa apreciate, afost şi era pe aproape. Fără acestNew – Deal, ar fi fost oare econo-mia americană tot mai emancipată,în anticamera ce i-a permis să ofere– productiv, dar nu numai – resurse-le necesare, câte au fost, pentrucâştigarea celui de al Doilea RăzboiMondial? Eu cred că nu. Aşa, însă...Iar dacă un astfel de model a mersatunci – şi de atunci încoace de maimulte ori – în Statele Unite, de cecâte ceva din el nu ar merge acumîn FranŃa? Şi în Europa?

I s-a reproşat, uneori, lui FrançoisHollande, lipsa de anvergură inter-naŃională. Dar iată că „refrenul anti-austeritate”, mai bine spus refrenulunei austerităŃi pentru toŃi şi asocia -tă din ce în ce mai mult cu o creş -tere economică cu ample efecte so -ciale, a fost reluat cu putere înRomânia, în Olanda, în Spania, etc.,generând speranŃe şi încrederea înschimbări. Un analist de talia lui EricChol, arăta recent, în „Courrier Inter -national” că, în schimb, „de la Atenala Madrid, şi nu doar, imnul auster-ităŃii, imnul rigorilor intonat de maimulte guverne pe o arie de simfonieeroică se termină într-un marş fune-bru”. În fapt, lansată pe un ritm alle-gro, „partitura austerităŃii ferme cân-tată în marş forŃat sub bagheta Can -celarului german Angela Merkel, pen-tru a lovi conturile publice, a provo-cat prea multe note false şi scrâşnelidin dinŃi pentru a fi suportată aido-ma”. Din nou cuvinte? Nici pe departe,dimpotrivă, substanŃă economică. Săvedem.

Practic, din perspectiova Greciei şia altor state din sud, dogma asfi -xiantă a austerităŃii bugetare pur şisimplu a făcut mult prea multe pagube.

continuare în pagina 5

FRAN[A VINERI 25 MAI 20124

c my bc my b

c my bc my b

Dan POPESCU

„Zile de foc” în ]ara coco}ului galicVerdictul francez (II)- reflec]ii }i marginalii -

Criza din 1929-1933. Secven]e din SUA: supa s@racilor.

Paul Krugman Londra: redacŃia ziarului “The Guardian”

VINERI 25 MAI 2012 5

c my bc my b

c my b

FRAN[A

c my b

urmare din pagina 4A zdruncinat chiar guvernele aliateGermaniei. Alegerea lui François Hol -lande în FranŃa reprezintă, practic, oprimă şi esenŃială fisură în zidul re -toricii bugetare germane, un impor-tant ecou astfel. A fost suficient caHollande să schiŃeze un program derelansare economică în sensul men -Ńionat. Pe urmă, pe lângă state dinsud, iată Belgia, pentru care reŃetelegermane nu au putut reprezentasoluŃii. Deasemenea, Olanda, ceea cedetermină şi va determina şi maimult Berlinul să flexibilizeze, să facămai suplă poziŃia sa. Aceasta, chiarîn condiŃiile în care sunt încă temeripotrivit cărora alegerea lui Hollande,prin concepŃia sa, ar putea deteriorabunăvoinŃa Europei de a urma re -formele de modificări şi austeritatedacă se doreşte ca euro să supra -vieŃuiască. Nu cumva este, însă, cevaeronat în acest sens? Eu cred că da.SupravieŃuirea euro se poate petreceşi altfel.

Dar care este programul lui Hol -lande ce a făcut atâta vâlvă, înaintechiar de a fi analizat cu judiciozitateşi realism şi de pe poziŃii relativdiferite comparativ cu cele prea ri -gide reprezentând mai ales pe mariibancheri, marea finanŃă internaŃio -nală? Sunt, practic, două Ńinte funda-mentale, Ńinte izvorâte din realităŃi pecale de a deveni dramatice: „la jus -tisse et la jeunesse”, după cum seexprima chiar proaspătul preşedinteFrançois Hollande. Mai ales de aces-te lucruri, afirma Hollande, va trebuiîntrebat la finalul celor 5 ani. Iar mij -locul, în fapt mănunchiul de instru-mente de lucru? „La croissance éco -nomique”. Să le analizăm pe rând şinu neapărat din perspectiva statelor,a economiilor aproape gâtuite de pla-nuri de austeritate severe – desigurcu „excepŃiile” amintite – planuricare, iată, că au început deja, prinefectele sociale negative dezvoltate,să facă mai mult rău decât bine. Oeconomie presupus echilibrată, cucheltuieli publice reale reduse drastic,la minim, uneori dincolo de limitaimposibilului. O economie funcŃio -nând, astfel, de bine de rău, dar cupopulaŃii într-o sărăcie ce avanseazăcu hotărâre, ajunse spre limitele pau-perizării şi ale răbdării. Şi atunci pen-tru cine o astfel de economie dacăea nu îi satisface de fel pe oameni?

Aşadar, „la justisse”. Dreptate pen-

tru toŃi. „Nu” corupŃiei, afacerilor cufonduri publice care să sustragă banide aici în folosul unor potentaŃi, alunor privilegiaŃi. Dar „da” acelor afac-eri oneste, bazate pe cereri de piaŃă,nişe de performanŃă, pe profesiona -lism, pe dezvoltarea producŃiei şi ainfrastructurilor. „Da” sprijinirii nudoar a marilor, ci şi a micilor între-prinzători, a patronilor care „sunt”alături de salariaŃii lor, la succese darşi la insuccese. În fapt, pentru nupuŃini patroni, licenŃierea colaborato-rilor, închiderea firmei şi declarareafalimentului, într-o cultură a comu-nităŃilor din nord-estul şi chiar vestuleuropean, reprezintă încă „o ruşine”,o lipsă de responsabilitate din parteaşefului de întreprindere. Numărul marede sinucideri, în Italia, de şefi deIMM-uri o demnostrează astfel. Sănu mai vorbim de acele falimente încare “şeful” se salvează, cu banii fru-moşi chiar, ducând însă în mizerie pesubcontractanŃi, pe furnizori, pe bene-ficiari, pe stat, cum s-au petrecut şise mai petrece astfel de lucruri lanoi. Dar să revenim. După cum scriade foarte curând în „New – York Times”,însăşi economistul „Nobel” Paul Krug -man, “persistenŃa politicilor nefaste dupăcare res ponsabilitatea fiscală consti-tuie singura virtute, iar austeritateaun răs puns universal, practic închidşi nu deschid posibilităŃi de amelio-rare a situaŃiei actuale”.

Deci, „producŃie, producŃie, pro-ducŃie”. Eu cred că excomunicareaactivităŃilor lor de către firme nu -meroase din Europa de Vest, înChina, nu a fost şi nu este, în primulrând, un factor de eficienŃă, ci unfactor care a contribuit sensibil laînlocuirea producŃiei fie cu speculaŃi-ile, pe termen lung mai puŃin rele -vabile din perspectiva profitului, aprofitului durabil, fie cu nimic. Înschimb, iată câŃiva ani în care Euro -pa aplică planuri de austeritate ex -trem de riguroase, despre care, scrietot Paul Krugman, „orice student, câtde cât familiarizat cu istoria econo -mică, le poate prezice rezultatele: nuau făcut decât să agraveze recesiu -nea în care statele europene au plon-jat”, au plonjat cu mult prea multentuziasm, adăugăm noi. „Faut demieux”, cum zice francezul, în lipsăde altceva – în speŃă relansarea pro-ducŃiei, mai greu de conceput, maigreu de realizat, care presupunea şipresupune mai multă colaborare, mai

multă implicare instituŃională şi, fi -reşte, boşii marilor bănci ai mariifinanŃe internaŃionale, mai amendaŃiîn imensele lor câştiguri. Fireşte că şirambursarea datoriilor externe im -plică esenŃial producŃie şi nu altceva.

Nu se pot crea locuri de muncăpentru acea „la jeunesse”, altă coor-donată majoră de preocupare pentruFrançois Hollande, fără producŃie, fărăamplificarea activităŃilor. Cum s-a ajunsoare la nivelul de civilizaŃie materială,şi chiar spirituală, de până acum?Prin muncă sau prin speculaŃie? Prinmuncă eficientă, profitabilă, inova -toare, inteligentă, cu efecte socialede amploare, desigur. Aceasta estedirecŃia în care au acŃionat şi acŃio -nează revoluŃiile industriale. MulŃi ti -neri se simt, mai ales în recesiuneaa cărei “singură” soluŃie o constituieausteritatea, excluşi, marginalizaŃi,umi liŃi. Dacă ne gândim la România,fenomenul este mai mult decât dra-matic şi nici pe departe – dimpotrivă– nu poate fi ameliorat cu invitaŃiaoficială, de la cel mai înalt nivel, cadoctorii, profesorii, inginerii, alŃi spe-cialişti, muncitorii cu înaltă calificaresă plece afară deoarece la noi nu lise pot asigura salarii cât de cât maiaproape de valoarea lor. Degeabavorbim, de fapt, despre viitor, dacă

nu avem în vedere stimularea pentrumuncă a tineretului de astăzi, „bă -trânii” de mâine. Fireşte, activităŃimoderne, consumatoare de progrestehnic, deopotrivă apte să absoarbăsegmente importante de forŃă demuncă pregătite potrivit cerinŃelorpieŃii. InternaŃionalizarea pieŃei munciipoate să devină în această direcŃieun avantaj şi nu un exclusiv şi per-dant factor de substituŃie, cu sensulsocial în „jos” şi nu în „sus”. Întreprin-zătorii, instituŃiile, şcoala, educaŃia,familia, biserica trebuie să acŃionezecooperant în acest sens.

În sfârşit, creşterea economică,poate însoŃită iniŃial de o austeritatedar care să nu distrugă omul, ci să-lmobilizeze. Nu doar din FranŃa, ci şidin Marea Britanie vin astfel semneîncurajatoare. „Până în prezent, scriaMichael White în „The Guardian”, pro-motorii unei politici deflationiste careprivilegiază procese precum îndatorareadar şi rambursarea dură a datorieiexterne în detrimentul creşterii econo -mice şi al creşterii gradului de ocu-pare, s-au aflat pe primul plan al ac -Ńiunilor statelor din zona euro sau as-pirante în acest sens. Or, reîntoarcerearecesiunii de o parte şi de alta a MăriiMânecii pune în evidenŃă marileriscuri ale austerităŃii... OpŃiuni posi-

bile pentru creştere ar putea fi ampli-ficarea cheltuielilor de investiŃii fi -nanŃate de impozite temporare saudin împrumuturi suplimentare”. De -sigur, acŃiuni urmărite şi controlatecât se poate de judicios. Nimeni sănu tragă avantaje nemeritate în acestcadru. „Mesajul ar fi clar, mai aratăM.W: putem acŃiona, nu suntem ne -putincioşi în furtună”. De fapt, opi -niez eu, dacă nu vom schimba nimicîn sensul stimulării creşterii economi -ce, al creării de locuri de muncă,dacă la nivelul U.E. nu ne vom punede acord asupra acestor noi reguli,riscăm să refacem drumul şi desti nultragic al anilor 1930. Odată cu scă -derea creşterii şi agravarea şomaju-lui, oamenii se simt abandonaŃi, frus-traŃi, marginalizaŃi de către guvernelecare au acŃionat şi încă acŃionează înacest fel. Iată, dar, de ce „Pactul eu -ropean de stabilitate” nu trebuie, nupoate să se refere excesiv la austeri -tate, la tăieri, la realizarea exclusiv peaceastă cale a unui anume echilibrueconomico – financiar. Ci trebuie săaibe, în primul rând, în vedere creş -terea economică, crearea de locuri demuncă. ”Mai multă rigoare în acestecondiŃii, încheie şi Paul Krugman în ar-ticolul său amintit din „New York Times”,ar fi un lucru dement”. (va urma)

Paris, 6 mai 2012. CetăŃenii bucurându-se de victoria lui Fancois Hollande.

Berlin panoramă.

COMER[ INTERNA[IONAL VINERI 25 MAI 20126

urmare din pagina 1Aceste constrângeri stau la baza

avântului cunoscut de magazinelediscount din Germania, imediat dupărăzboi, şi la dezvoltarea lor dintre1970 – 1985. Limitarea programuluide funcŃionare al magazinelor a con-tribuit la reducerea productivităŃiimarilor suprafeŃe comerciale în com-paraŃie cu celelalte tări europene.Acest fenomen a încurajat o creşterea marjei brute, astfel contribuind laprocesul de trading up.

Aceste modificări au favorizat stra -tegia de internaŃionalizare a magazi -nelor discount pentru că acestea nu în-tâmpinau bariere la intrarea pe piaŃă.

Un exemplu de lege care a fostfavorabilă discounterilor a fost legeaRaffarin. Aceasta vizează programulde funcŃionare al magazinelor. De ase -menea, legea a stabilit noi reguli înprivinŃa suprafeŃei minime a magazi -nului pentru care trebuie să se ob -Ńină autorizaŃie (iniŃial, limita a fost de1000 m2, fiind modificată la 300 m2).Această lege avea scopul de a apăramagazinele mici, limitând expansiu -nea marilor magazine. În schimb, eaa fost avantajoasă pentru discounteri,deoarece suprafaŃa unui magazin harddiscount nu depăşeşte 300 m2.

La 1 ianuarie 1997, a intrat în vi -goare legea Galland, cu privire laloialitatea şi echilibrul relaŃiilor com-erciale. Scopul era să reglementezerelaŃiile dintre marea distribuŃie şifurnizori. Obiectivul era de a protejamagazinele mici şi furnizorii, interzi -cându-le marilor magazine revânza reape pierdere (sub costurile de achi -ziŃie/producŃie), obligându-i în acelaşitimp pe retaileri să precizeze foarteclar toŃi termenii de preŃ din con-tractele lor comerciale. Legea limi -tează concurenŃa în materie de pre -Ńuri, în avantajul discounterilor. Unefect al acestei legi a fost diminuareadiferenŃei de preŃuri dintre hipermar-keturi şi supermarketuri. Astfel, ima -ginea preŃurilor şi competitivitatea

hipermarketurilor a fost afectată înmare măsură. Consumatorii au fostîncurajaŃi să îşi îndrepte atenŃia spreun format comercial mai ieftin.

În Gemania, în iunie 2005, s-ainiŃiat o reformă a legislaŃiei privindactivităŃile comerciale pentru a limitaputerea de cumpărare a marilor com-panii care impun termeni şi condiŃiispeciale ”nejustificate şi repetate” fur -nizorilor. În aprilie 2007 s-a interzissupermarketurilor să vândă produsealimentare sub preŃul de distribuŃieen-gross.

În Marea Britanie Comisia pentruConcurenŃă a identificat într-un ra -port amplu publicat în 3 volume, 52de practici anticompetitive aplicatede retaileri în relaŃiile cu furnizorii. ÎnconsecinŃă, ea a recomandat ca prin-cipalele 4 supermarketuri de pe piaŃăsă respecte un Cod de practici înrelaŃiile cu furnizorii.

Mai jos sunt enumerate principa -lele abuzuri depistate de ancheta Co -misiei pentru ConcurenŃă din MareaBritanie:• Retailerii din UK nu deŃin întot-deauna o listă formală sau informalăcu furnizorii de la care majoritateabunurilor sunt cumpărate, deşi oasemenea listă este o condiŃie nor-mală pentru a fi aprovizionaŃi.• Retailerii au cerut plăŃi furnizorilorca pre-condiŃie pentru a fi înscrişi pelista de furnizori.• Retailerii au cerut furnizorilor plăŃipentru o mai bună poziŃionare a pro-duselor în magazine.• Retailerii au cerut plăŃi de la furni-zori pentru a creşte distribuŃia pro-duselor în magazine.• Retailerii au permis furnizorilor de -semnaŃi ca manageri să taxeze alŃifurnizori pentru spaŃiul din magazine(un fel de subînchiriere).• Retailerii au refuzat să dea datedespre vânzări unor furnizori, dar auoferit aceste date furnizorilor desem-naŃi ca manageri.• Retailerii au cerut furnizorilor SO -LUS (să nu mai vândă către alŃi re -taileri) produse, altele decât cele subpropria etichetă.

• Retailerii au cerut contribuŃii finan-ciare de la furnizori în schimbul pro-movării produselor în timpul anului(practica se numeşte pay to play).• Retailerii au cerut furnizorilor sădea discounturi anticipate.• Retailerii au cerut discounturi retro -spective de la furnizori care au reduspreŃul produsului stabilit în momen-tul vânzării.• Retailerii au cerut compensaŃii de la

furnizori când profiturile la vânzare aufost mai mici decât cele preconizate.• Retailerii au cerut “sprijin” de la unfurnizor pentru a micşora preŃul unuiprodus comparativ cu alŃi retaileri.• Retailerii au cerut furnizorilor să re -ducă discountul oferit altor retaileri.• Retailerii au cerut furnizorilor să facăplăŃi pentru a acoperi produsele “ri -sipite” (pierdute).• Retailerii au cerut furnizorilor să

cumpere înapoi produsele nevândutesau nu au plătit pentru ele (în afaracazurilor când existau acorduri scrisede acest gen).

EvoluŃia cererii şi noul comportamentde cumpărare al consumatorilor

Crizele economice, de-a lungul tim-pului, au favorizat expansiunea maga -zinelor discount. În Germania, o partedin clientela discounterilor, în specialîn momentul apariŃiei formatului, eraformată din consumatori cu un venitmic: imigranŃi din estul Europei şidin Ńările care au asigurat forŃa demuncă în Germania după război. Des-tul de repede, clientelei discounterilori s-a adăugat o nouă categorie deconsumatori: clienŃii care doresc săeconomisească bani. Noi clienŃii eraudispuşi să economisească bani la pro -dusele de bază (în general produsealimentare) pentru a-şi putea permitecumpărarea altor produse de lux. Înprezent, clientela discounterilor estediversificată.

La sfârşitul anilor 1980, economiaa întâmpinat din nou dificultăŃi. Per -sistenŃa şomajului, creşterea presiu-nii fiscale şi instabilitatea politică dinunele Ńări sunt elemente care au in -fluenŃat comportamentul de cumpă -rare al consumatorilor. Pentru produ -sele de bază, consumatorii au prefe -rat produse mai ieftine. Studiile auarătat că majoritatea consumatorilorşi-au schimbat obiceiurile de con-sum. Cei interogaŃi au declarat că suntmult mai atenŃi la preŃurile produ -selor, însă puŃini din aceştia au de -clarat că preferă o calitate mai ridi-cată, indiferent de preŃul produsului.De exemplu, în Italia, 83% din con-sumatori şi-au schimbat comporta-mentul de cumpărare. Ei preferă ma -gazinele mai ieftine (23%) şi mărcileieftine (19%). În plus, consumatoriierau dispuşi să cumpere mai multeproduse marcă proprie (22%) şi suntsensibili la promoŃii (59%). (va urma)

dr. Lucian BELAŞCU

Modelul „low cost” în retail (II)

Londra, nu doar o mare capitală, ci şi un mare oraş comercial al lumii.

Vedere din Hong-Kong

FINAN[EVINERI 25 MAI 2012 7

urmare din pagina 1Sistemele expert pot fi definite ca

sisteme de programe, care înmaga -zinează cunoştinŃele experŃilor umanidintr-un domeniu bine definit, şi apoile folosesc pentru rezolvarea proble -melor dificile din acest domeniu. Sis -temul expert are la bază conceptualde inteligenŃă artificială prin care seasigură, în principal, simularea pro-ceselor din cadrul unui raŃionamentnatural uman. Aşadar, sistemul ex -pert încearcă să imite raŃionamentulexpertului uman prin raŃionamenteartificiale. Altfel spus, după preluareacunoştinŃelor expertului uman, siste -mul expert le multiplică şi explici -tează experienŃa acestuia. Modifica -rea, actualizarea şi întreŃinerea cu -noştinŃelor de sistemele expert tre-buie să se realizeze uşor şi să poatăfi făcută în afara serviciilor informaticede către şi sub controlul persoanelorcare au cunoştinŃe în domeniu.

Sistemul expert asigură declanşa -rea, utilizarea, interpretarea şi multi-plicarea unor raŃionamente artificialeprin intermediul unui sistem expert,folosind elemente de inteligenŃă arti-ficială care permit stocarea, utilizareaşi interpretarea cunoştinŃelor exper -Ńilor umani în domeniul financiar-bancar, utilizate apoi pentru rezol -varea unor probleme specifice aces-tui domeniu, prin înlocuirea raŃionamen-tului uman prin unul artificial, folo -sindu-se cunoştinŃe independente înraport cu mecanismul de raŃionament.

Caracteristica esenŃială a metodo -logiei sistemului expert în raport cualte tehnologii de inteligenŃa artifi-cială, constă încercarea de a repro-duce facultăŃile de a decide sau dea judeca a expertului uman, în sen-sul că expertul uman poate emitecunoştinŃe perfect structurate, speci-fice unui domeniu de aplicaŃii.

În ceea ce priveşte necesitateasistemului expert, este cunoscut caun expert uman se formează greu şinecesită pe lângă o pregătire profe-sională, multă experienŃa personalăşi calităŃi native, ceea ce necesită timpîndelungat şi costuri ridicate, fă cândastfel sistemele expert mai puŃincostisitoare, iar multiplicarea lor peviitor strict necesară.

În definiŃia dată de Durkin, sis-temul expert este un program infor-matic capabil să modeleze abilităŃilede rezolvare de probleme ale exper-tului uman, atât sub aspectul cunoş -tinŃelor, cât şi al raŃionamentului.

Comparând sistemul expert cu exper-tul uman, se poate constata următoarele: • Sistemul expert poate înlocui exper -tul uman în rezolvarea unei anumiteprobleme, acesta din urmă având uncost ridicat şi o accesibilitate limită.• Sistemul expert poate acŃiona com-plementar cu un expert uman, asis -tându-l pe acesta în rezolvarea unorprobleme de mare complexitate.

Acest sistem de conducere intrăîn legatură cu un sistem operant ceasigură, la rândul său, pentru dome-niul financiar-bancar, transformareaunor fluxuri financiare de intrare înfluxuri financiare de ieşire.

Caracteristici ale sistemului expertSistemul expert, care încearcă să

imite exprtul uman, prezintă urmă-toarele caracteristici:• CunoştinŃele sunt indepedente demecanismul de raŃionament; • Spre deosebire de programareaclasică, unde trebuie să se descrieexplicit toate prelucrările într-o ma -

nieră statică, sistemul expert se ca -racterizează printr-o abordare declara-tivă, în care se specifică cunoştinŃelecare vor fi exploatate în mod dinamicde mecanismul de raŃionament; • Sistemul expert să fie capabil să ex-plice raŃionamentele făcute şi să argu -menteze soluŃiile obŃinute într-o manierăasemănătoare expertului uman;• CunoştinŃele manipulate de siste -mul expert sunt în principal de na -tură simbolică spre deosebire de pro-gramele clasice care utilizează pre-ponderent date numerice; • Sistemele expert trebuie să fie ca -pabile să gestioneze baze de cunoştin -Ńe de volum mare şi să trateze cu -noştinŃe inexacte şi incomplete;• Sistemul expert utilizează metodeempirice bazate pe experienŃă careconduc la cele mai bune soluŃii; • Sistemul expert este specializatîntr-un anumit domeniu şi nu în re -zolvarea unei singure probleme, caprogramele clasice;

Obiectivele sistemului expertSistemul expert urmăreşte 3 obiec-

tive comune:• AchiziŃionarea uşoară a pieselor decunoaştere; • Exploatarea eficientă a colecŃiei pie-selor de cunoaştere; • Să suporte cu uşurintă ansambluloperaŃiilor asupra pieselor de cunoaş-tere şi să permită adăugarea, modifi -carea şi eliminarea faptelor şi regulilor.

Structura sistemului expertComponentele de baza ale unui

sistem expert: • Baza de cunoştinŃe, pentru stoca -rea pieselor de cunoaştere specificedomeniului aplicativ analizat. Baza decunoştinŃe conŃine sistemul de cunoş-tinŃe specifice domeniului financiar-ban-car, inclusiv relaŃiile şi intercondiŃio -nările între acestea;• Motorul de inferenŃe este elemen-tul efectiv de prelucrare în sistemulexpert, pornind de la fapte activeazăcunoştinŃele corespunzătoare din baza

de cunoştinŃe, construind astfel raŃio-namente care conduc la noi fapte.Programarea declarativă, prin inter-mediul căreia regulile sunt furnizateindependent de înlănŃuirea lor, ceeace se traduce practic prin definirearegulilor separat faŃă de metoda carele va folosi;• InterfaŃa cu utilizatorul este com-ponenta sistemului expert prin inter-mediul căreia este posibil accesul uti -lizatorului la faptele, datele şi reguliledin baza de cunoştinŃe.• Modulul de achiziŃie a cunoştinŃe -lor are rolul de a transforma cunoştin-Ńele din forma în care le exprimăcogniticianul în forma internă de me -morare pe suport.

Domenii de aplicare a sistemelor expert

Modul de lucru al sistemelor expertExista trei activităŃi majore care fac

parte integrantă dintr-un sistem expert:• dezvoltarea;• consultarea;• îmbunătăŃirea.

Dezvoltarea unui sistem implicăobŃinerea bazei de cunoştinŃe prinachiziŃionarea cunoaşterii de la ex -perŃi sau din alte surse. Cunoaştereaeste separată în cunoaştere declara-tivă (bazată de fapte) şi cunoaştereprocedurală (bazată pe reguli).

Dezvoltarea include totodată şi

construirea sau achiziŃia unui motorde inferenŃă, precum şi a celorlaltemodule componente.

Consultarea – după ce sistemuleste dezvoltat şi validat, este trecutîn exploatarea utilizatorilor.

ÎmbunătăŃirea sistemelor expert –este posibilă în mai multe moduri şise efectuează printr-un proces deprototipizare.

Utilizarea sistemelor expert în domeniul financiar contabil

Atât la nivel de întreprindere, câtşi la nivel bancar, o parte a decizi-ilor pot fi adoptate cu ajutorul unorsisteme expert. Indiferent de dome-niu, s-au conturat în timp trei tipuride sisteme expert:• sisteme expert de tip diagnostic –presupune realizarea unei expertize;• sisteme expert pentru previziune-planificare – sunt utilizate în scopulelaborării de programe sau planurioptime;• sisteme expert de control – suntutilizate pentru a sprijinii decizii cetrebuie adoptate în timp extrem derapid şi care prelucrează un volumfoarte mare de date.

La nivel de întreprindere, princi-palele activităŃi pentru care se potdezvolta sisteme expert sunt:• analiza şi planificarea financiară;• gestiunea trezoreriei;• alegerea variantelor de finanŃare aunei investiŃii.

ConcluzieÎn concluzie, principale obiectiv

ale sistemelor expert sunt:• achiziŃionarea uşoară a cunoaşterii- prin exprimarea cât mai direct po -sibilă a expertizei obŃinute de la ex -perŃii umani;• exploatarea eficientă a colecŃiei decunoştinŃe prin: o combinarea şi în -lănŃuirea cunoştinŃelor pentru a in -fera noi cunoştinŃe prin judecăŃi, pla-nuri, demonstraŃii, decizii şi predicŃii;luarea în seamă a modului în caresunt inferate noile cunoştinŃe;• să suporte cu uşurinŃă întreagagamă a operaŃiunilor asupra cunoştin-Ńelor: adăugarea, modificarea şi elimi -narea acestora.

Aria de cuprindere a sistemelor expert financiare

master. Adina-Maria FLE{ER, ULBS

Bucureşti. Ministerul FinanŃelor Publice.

Sintagma „ Artele Focului” a in -trat de mult timp în limbajul curental istoriei şi criticii de artă, dar şi alartiştilor plastici contemporani. An -ceastă construcŃie semantică desem-nează creaŃia artistică din domeniilesticlăriei, ceramicii, metalului şi a va -selor emailate unde, în procesul teh -nologic, intervnŃia focului este abso-lut obligatorie.

În judeŃul Sibiu activităŃile dinaceste domenii se bucură de o bo -gată tradiŃie. „Glăjăriile” de la Po -rumbacu şi Avrig, industria sticlărieide la Mediaş, vasele şi cahlele ce -ramice de la Săsăuşi CârŃişoara şiMediaş, au ajuns să fie cunoscute,prin originalitatea şi frumuseŃea lor,

în întreaga Ńară dar şi peste hotare.În domeniul sticlăriei, creaŃia

cultă a cunoscut o dezvoltatare fărăprecedent după 1965, când printr-ojudicioasă politică de cadre au fostatraşi creatori, proiectanŃi şi desig -neri tineri, cu studii superioare deartă, care au imprimat produselor noi,prin originalitatea concepŃiilor şi viziu -nilor, o notă de modernitate îmbinândfericit latura estetică cu cea utilitară.

La Mediaş artişti plastici profesio -nişti ca Rudolf Sura, Eugen Cioancă,la Avrig, Ion Tămâian şi Elena Graure,şi la Sibiu Marian Pleşa, încadraŃi înstructurile locale ale Uniunii ArtiştilorPlastici din România, au devenit lideride Şcoală artistică, formând la Ser -viciile de creaŃie ale intreprinderilor,o gândire artistică proprie, modernă,debarasată de rămăşiŃele kitschu-risteale modurilor artistice „TradiŃionaliste”.La nivelul Filialei U.A.P, Sibiu, torităunui numar mare de artişti din do -

meniile artelor decorative, s-a trecutla despărŃirea, în plan expoziŃional, asaloanelor de artă decorativă de celede pictură, grafică şi sculptură, ceeace a dus la formarea unui pu blic noucare să guste şi să înŃeleagă arteledecorative în specificitatea lor.

Acestui public, şi nu numai, Ga -leria de Artă a U.A. P. din PiaŃa Marenr. 12, îi oferă, printr-o expo ziŃie deînaltă Ńinută artistică, un eşantionreprezentativ al artei sticlăriei moder -ne din Serbia, prin numele unuiadintre cei mai mari artişti ai săi,SLOBODAN MARINKOVIC.

Acest artist considerat un veritabilcolorist liric, expune 41 de lucrări desticlă în tehnica „ fuziunii de sticlă”o modalitate modernă de exprimare

în arta sticlăriei. Sunt, dincolo de re -zolvarea tehnica complicată, adevăra -te metafore coloristice unde îmbină,într-o fericită alcătuire, elemente tra -diŃionale din cromatica picturii sticlă -riei sârbeşti, cu infuzii lirice de maresensibilitate modernă. Acest artistdovedeşte o deosebită stăpânire a meş-teugului perlucrării sticlei, unde celetrei elemente de bază ale acestui meş-teşug ancestral, nisipul, focul şi apagreu de controlat, pun la grea încer-care calităŃile şi priceperea artistului.

Este de apreciat iniŃiativa preşedin -telui AsociaŃiei Filiala UAP, Sibiu, IonTămâian, la rândul său artist sticlar,de a aduce la Sibiu artişti de anver-gură mondială de talia lui SlobodanMarincovic, prin care iubitorii de artă

pot cunoaşte cele mai actuale tend-inŃe ale artei .

Slobodan Marinkovic s-a născutîn 1960, în Kralijevo în Serbia. Aabsolvit Facultatea de Arte aplicatedin Belgrad la clasa renumitului pro-fesor şi artist M.V.Mirski.

Este un artist complex. Cultivăcu ceeaşi plăcere şi profesionalismpictura, fresca, mozaicul şi fuziuneasticlei. Palmaresul său expoziŃionalcuprinde numeroase expoziŃii în fostaYugoslavie, în oraşul său natal, laBelgrad, în Ungaria, FranŃa şi Ro mâ -nia. Pentru sibieni, expoziŃia de artăa sticlăriei, semnată de acest artistextrem de prolific şi multilateral, re -prezintă o deschidere spre formeleactuale ale artei moderne europene.

ART~ ECONOMIE VINERI 25 MAI 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Artele Focului

26 mai 1896. Încoronarea lui Nicolae al II-lea Romanov, ultimul Ńar al Imperiului rus.

“Peşte” - sticlă fuzionată - Slobodan Marinkovic

Lucrări sticlă fuzionată - Slobodan Marinkovic