----

În reacŃie la cădereaaproape totală a sis-temului pieŃei în 1930,economia clasică, cereprezenta un conceptidealizat chiar şi în ce -le mai favorabile tim -puri, a devenit o des -criere implauzibilă a lu -mii reale. În condiŃiileexistenŃei unui şomajîn masă şi a dificultăŃi-ilor aniilor 1930, teoria

unui echilibru general bazat pe auto-reglare, încare toate resursele erau, în mod automat, uti-lizate în cea mai eficientă manieră şi consumulera distribuit într-un mod optimal, a devenit oparodie groaznică. De o importanŃă şi maimare pentru politicienii practici, comunismulrus şi fascismul german deveneau modelerivale ce nu puteau fi ignorate de America şiMarea Britanie.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Ipocrizia este unomagiu pe care viciulîl aduce virtuŃii”.

La Rochefoucault

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 349 anul VIII vineri, 1 iunie 2012 1 RON

E bună şi campania electoralăla ceva! Se mai pun nişte între-bări incomode celor ce se înfrup-tă din Putere de 4, 8 sau 12 ani,se ascute brusc spiritul criticcetăŃenesc, se mai scutură depraf vraful de promisiuni fără aco -perire, se mai răscolesc şi sepun cap la cap nişte dosare sauîntâmplări nebuloase uitate devreme şi de oameni.

Românii de pe margine, ca lameci, îşi aplaudă favoriŃii, îşi hui -duie adversarii sau pur şi simpluse distrează mâncând seminŃe,iar spectacolul cu „gladiatori” po -

litici îi mai scoate cât de cât din apatie şi resemnareîngăduindu-le excese pe care codul bunelor maniereimpus într-un burg al bunelor maniere le-ar condamnaaltfel vehement.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Dacă statul este foarte puternic, ne zdrobeşte. Dacă este slab, vom pieri”

Paul Valéry

Problemele nu sunt simple. Dimpotrivă, ele se relevă deo sebit de com-plicate. În ceasul globalizării economiilor, practic nume roase state se

vădesc plasate într-o situaŃie periculoasă. Că partidul de la putere este de „dreapta” sau de „stân-ga”, piaŃa, care depăşeşte de acum toate frontierele, a devenit şi devine, de multe ori, incontrola-bilă. Marjele de acŃiune se relevă ca atare limitate, iar mă surile politice, de multe ori, au urmat şiurmează, una alteia şi, până la urmă s-au întâlnit şi încă se întâlnesc: reforme bugetare, tăiereacheltuielilor sociale, creşterea impozitelor...

Pour prélever l’impôt sur lerevenu, le législateur peut effec -tuer une retenue à la source oucalculer l’impôt sur la base de ladéclaration de revenus réaliséepar foyer fiscal. Actuellement enFrance, les deux systèmes coexis -tent. La contribution sociale géné -ralisée CSG, perçue depuis 1991,a une assiette qui englobe lesrevenus d’activité, les revenus deremplacement (retraite par exem-ple) les revenus du capital et lesproduits des jeux, elle est pré -levée à la source.

3 iunie 1800. Washington (oraş cu numele preşedintelui GeorgeWashington, decedat în 1799) devine capitala politică a Statelor Unite.

Verdictul francez (III)- reflec]ii }i marginalii -

Dan POPESCU

Prof. dr. RobertLABBÉ Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

„Zile de foc” în ]ara coco}ului galic

continuare ^n pag. 6Consecin]ele economice aleteoriei lui Keynes

continuare ^n pag. 7

Generozitatea privirii

Perspectivele discountului

Analiza pieŃelor europeneoferă o imagine asupra po -tenŃialului de dezvoltare al dis-counterilor. Se pot distinge treitipuri de Ńări.

În primul rând avem Ńăriledin nordul Europei, unde cir-cuitul de distribuŃie este mod-ern. Aici discountul este foartedezvoltat, deŃinând a cotă de

piaŃă importantă (Austria, Belgia, Danemarca, Norvegiaşi Suedia). To tuşi, în Finlanda acest format nu arefoarte multe şanse de dezvoltare pentru că piaŃa estedeja saturată. continuare ^n pag. 2

Modelul „low cost”în retail (III)

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

L’impot sur le revenu

J. M. Keynes

Jurnal de campanie la vreme de criz@

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

continuare ^n pag. 4-5Joseph II Breche. Tânăr sclav

negru, în FranŃa, în îmbrăcăminterepublicană (spre 1790).

Vedere din Rennes

Generozitatea privirii

COMER[ INTERNA[IONAL2 VINERI 1 IUNIE 2012

urmare din pagina 1Al doilea grup de Ńări este format

din Marea Britanie şi FranŃa, undechiar dacă discountul nu deŃine ocotă de piaŃă atât de importantă,există şanse de dezvoltare. În MareaBritanie, în urma unei expansiuni im -portante a soft-discountului, în anii1980, şi a hard-discountului, în pri -ma parte a deceniului următor, celedouă formule au stagnat. În FranŃa,evoluŃia cotei de piaŃă a fost mailentă la început. Atitudinea consuma-torilor, foarte sensibili la preŃuri, ex -tinderea retailerilor germani (Aldi şiLidl) şi politicile retailerilor franceziîn acest sector sunt factori care per-mit estimarea unei evoluŃii impor-tante a formatului în FranŃa.

Al treilea grup este format dinŃările din sudul Europei, unde circuitulde distribuŃie nu este foarte modern.În Spania, Italia şi Portugalia, dis-countul are perspective de evoluŃie.În Spania, cota de piaŃă a discoun-tului este încă mică. Lidl şi-a deschisprimele magazine numai în 1994, iarde atunci formatul a început să sedezvolte.

Actorii principali

DiscounteriiSe disting patru tipuri de dis-

counteri în literatura de specialitate:discounterii generali, discounteriispecializaŃi, discounterii fără cate-gorie şi discounteri cu asortimentlimitat.

Discounterii generali propun oofertă de produse destul de largă. Stra -tegia acestora se bazează pe douăelemente: rotaŃia stocurilor (mulŃi clienŃisunt atraşi de preŃurile mici) şi volu-mul de cumpărături (preŃuri mai buneobŃinute de la furnizori).

Totuşi, există două ameninŃări pen-tru aceşti discounteri. În primul rând,este vorba despre banalizarea strate-giei de dominare prin costuri carediminuează avantajul concurenŃial. Deasemenea, discounterii specializaŃipractică preŃuri mai bune decât ceigenerali, deoarece volumul de cum -părături este superior discounterilormai tradiŃionali.

Discounterii specializaŃi propun unasortiment mai profund de produse.Domeniul lor de specializare este înconcordanŃă cu nevoile actuale deconsum şi cu conjunctura momentu-lui, devenind astfel foarte rentabili.Aceşti discounteri se confruntă însăcu o ameninŃare continuă: gradul preamare de specializare presupune olipsă de flexibilitate, devenind astfelvulnerabili, dacă s-ar produce o mo -dificare importantă, firma nu ar iden-tifica o soluŃie rapidă.

Discounterii fără categorie propunun asortiment mai larg. Mărcile naŃio-nale sau internaŃionale „convieŃuiesc”pe rafturi împreună cu produse noname sau mărci private. AmbianŃamagazinului poate fi comparată cuuşurinŃă cu un discounter general su-perior, regăsindu-se o serie de ele-mente specifice unor puncte de vân-zare non-discount.

ClienŃii discounterilor fără catego -rie urmăresc satisfacerea unor nevoide bază: cumpărarea articolelor de îm -brăcăminte, amenajarea locuinŃei, fărăa Ńine cont de marca produsului ca şicriteriu pentru alegerea unui produs.

Discounterii cu asortiment limitatsunt comercianŃii care au ales să leofere clienŃilor produse de bază, îngeneral alimentare, la cel mai bunraport calitate – preŃ. Aceştia vândnumai ocazional produsele mărcilornaŃionale şi pentru a putea practicapreŃuri mici, ei încearcă să îşi îm -bunătăŃească logistica şi să îşi con-troleze cheltuielile.

ClienŃiiPentru a înŃelege mai bine com-

portamentul consumatorilor. este ne -cesară cunoaşterea diferitelor cate-gorii de consumatori şi de a obser-va care sunt caracteristicile fiecăruiprofil. Credoc a realizat o clasificarea consumatorilor în 2006, în funcŃiede formatul comercial frecventat deaceştia. Studierea comportamentuluiconsumatorului a devenit o preocu-pare a specialiştilor în marketing, în -trucât ei pot afla cum îşi aleg cum -părătorii bunurile şi serviciile necesa -re satisfacerii multiplelor nevoi, caresunt stimulii, factorii care le influen -Ńează alegerea.

ClienŃii hard-discountului (24% dinparticipanŃii la studiu)

Un membru din doi al grupuluifrecventează magazinele discount odată pe săptămână sau mai des. Eireprezintă 57% din totalitatea clien -Ńilor acestui format. În schimb, clien -Ńii hard-discountului nu vizitează maga-zinele alimentare de proximitate, pre -ferinŃa lor pentru hard-discount semanifestă în detrimentul marilor ma -gazine. Această tipologie de consu -matori este formată în principal dinpersoane pe care nivelul venitului lorîi face sensibili la preŃuri.

Cuplurile cu copii, persoanele cuvenit mediu şi tinerii (între 18 şi 34ani) sunt majoritari în această cate-gorie, în timp ce persoanele cu vârs-ta peste 75 de ani sunt aproape ab -sente, precum şi comercianŃii, mana -gerii, intelectualii. PreŃul este princi-palul criteriu în alegerea unui punctde vânzare. Diversitatea produselor,rapiditatea, ambianŃa plăcută a maga -zinului nu mai contează pentru aceşticonsumatori. Grupul are o părere bunădespre calitatea produselor primulpreŃ şi a mărcilor private.

ClienŃii hipermarketului (20% dinparticipanŃi)

Această tipologie este caracteriza-tă prin frecventarea masivă a hiper-marketurilor. Aproape 80% din aceşticonsumatori vizitează un hipermarketcel puŃin o dată pe săptămână şi nufrecventează deloc magazinele alimen -tare de proximitate. Peste 60% din-tre aceştia nu au făcut cumpărăturidintr-un magazin hard discount şinumai 4% din consumatori a frec -ventat magazinele discount o dată pesăptămână.

Categoria este formată din cupluricu copii. De asemenea, toate cate-goriile sociale sunt reprezentate, pre-dominante fiind clasele de vârf. Ma -joritari sunt consumatorii care locu -iesc în marile oraşe şi în regiuneapariziană. Accesul la hipermarketurireprezintă o condiŃie de apartenenŃăla acest grup de consumatori. În ale -gerea punctului de vânzare, aceşti con-sumatori acordă o mare importanŃăproximităŃii, rapidităŃii şi diversităŃii pro -duselor. În schimb, ei sunt puŃin sen-

sibili la preŃ. Consumatorii care facparte din acest grup sunt cei maicritici în privinŃa calităŃii produselorprimul preŃ.

Supermaniacii (19% din clienŃi)Această tipologie de clienŃi se ca -

racterizează în special prin frecven -tarea puternică a supermarketurilor(98%, din care 70% cel puŃin o datăpe săptămână). Restul circuitelor dedistribuŃie sunt puŃin frecventate, înspecial, hipermarketurile, supereteleetc. În ceea ce priveşte magazinelehard-discount, aceşti consumatori selimitează la maxim o vizită pe lună.Un consumator din trei care aparŃineacestui grup trăieşte singur, predom-inând clienŃii care locuiesc în oraşemici. Pentru aceşti consumatori cri-teriile de alegere a magazinului suntproximitatea şi rapiditatea circuitului.

Eclecticii proximităŃii (24% din con -sumatori)

98% din consumatorii care fac partedin această categorie frecventeazăsuperetele în detrimentul hipermarke-turilor, supermarketurilor şi discoun-terilor. Este vorba, în general, de lo -cuitorii regiunii pariziene (un consu -ma tor din patru este locuitor al aces-tei zone). 53% dintre consumatori nuau copii şi predomină comercianŃii,managerii intelectualii. Sensibilitateala preŃ este relativ scăzută.

Categoria mixtă (14% din consu -matori)

Această tipologie este caracteriza-tă de numărul mare de tipuri de ma -gazine frecventate de consumatori,de la magazine mici, de proximitate,la hipermarket. Numai hard-discoun-tul, superetele şi magazinele de pro-duse congelate nu sunt preferate deaceşti clienŃi. Sensibilitatea la preŃurieste medie, iar principalele criterii pen-tru alegerea unui magazin sunt diver-sitatea produselor şi ambianŃa plă-cută a magazinului, în timp ce rapidi -tatea circuitului nu este importantă.

Studiul realizat de Credoc arată ete-rogenitatea criteriilor de alegere apunctelor de vânzare. Aceste criteriisunt legate de criteriile socio-demo -grafice dar şi de aşteptările consu -matorilor pentru comerŃ. Toate aces-te aspecte ar trebui luate în conside -rare de comercianŃi pentru a cunoaştemai bine clienŃii cărora se adresează.

dr. Lucian BELAŞCU

Modelul „low cost” în retail (III)

Sursa: Credoc

Vedere din New York - Manhattan

3CAMPANIEVINERI 1 IUNIE 2012

urmare din pagina 1Uneori, dar rar şi cu zgârcenie, se

mai încearcă şi câte o dezbatere deidei, se mai lansează şi câte unproiect coerent şi de bun simŃ, caîntr-un brainstorming comunitar,stins însă rapid de derizoriul în careadversarii se aruncă reciproc şi sin-ucigaş după principiul neaoş şi con-sacrat potrivit căruia „cea mai bunăidee este o idee născută moartă”.

Asta e, suntem la un spectacolgratuit, cu vedete autentice şi cabo-tini adunaŃi laolaltă pe o scenă cudecoruri de mucava, dar cu scena -rişti şi regizori care aspiră în secretla încă un premiu la Cannes.

Iar nouă, ca români imparŃiali cesuntem siliŃi să fim în acest colŃ derevistă, nu ne rămâne decât cel multsă comentăm fapte din arealul româ-nesc care ar putea eventual întregispectacolul electoral de sunet şi lu -mină oferit de viitorii aleşi ai naŃiu-nii. Ceea ce şi facem în rândurilecare urmează...

Banul public – ochiul dracului

Ce au învăŃat cel mai bine şirepede aleşii noştri de-a lungul man-datelor lor glorioase? Evident, cumsă sifoneze bani personali din oricetranzacŃie pe bani publici. Dar acum,în plină campanie electorală, vin niş -te inşi de la o FundaŃie Româno –Americană să ne convingă că învăŃulare şi dezvăŃ. Adică să ne ofere lecŃiionline contra fraudării bugetului. Adi -că să vizualizeze şi să monitorizezepe un portal special modul în carese pierd banii contribuabililor princontracte oneroase.

„Degeaba plăteşti taxe dacă nuştii unde Ńi se duc banii” – au scrisaceşti româno – americani pe fron-tispiciul platformei online lansatăzilele trecute.

Generoasă idee, interesantă iniŃia-tivă pentru toŃi cei tentaŃi să se orien -teze în jungla bugetului de stat ro -mânesc!

Numai că, ni se pare nouă dupăce l-am cântărit cu ochi de soacră,are două hibe la vedere: 1. Vine spresfârşitul campaniei electorale şi nu înavanpremiera ei, ceea ce ne face săcredem că va fi dată repede uitării.Altfel, am fi putut probabil afla cevamai repede, la noi acasă, cum de s-aîntâmplat ca la două principaleobiective de infrastructură din Sibiu(centura ocolitoare şi modernizareaAeroportului), costurile iniŃiale să su -fere atâtea majorări succesive, pânăs-a dublat! 2. Utilizează numai datepublice furnizate de Ministerul Finan -

Ńelor, ceea ce ni se pare o glumăbună. Ministerul FinanŃelor Publice pussă gestioneze... misterele folosirii ba -nilor publici, iată o probă detransparenŃă pe care o considerămim posibilă pentru autorităŃileromâneşti.

łara bătrânilor neliniştiŃi

În schimb, în toiul campaniei elec-torale presa ne dă o veste cu -tremurătoare: taman acum, fenome -nele demografice româneşti scăpatede sub control au atins momentulculminant. Cineva a calculat că, înfine, numărul pensionarilor români(5.555.000 de persoane) l-a depăşitpe cel al salariaŃilor români (exact

5.513.496 persoane).De aici încolo, un potop de cal-

cule statistice pesimiste: că populaŃiaRomâniei de peste 65 de ani vacreşte de aproape două ori până în2050, în timp ce populaŃia cu vârstecuprinse între 20 şi 55 de ani vascădea sensibil în acelaşi interval. Şidilema fatidică: de unde bani pentrusistemul public de pensii?

Păi, dacă tot suntem în campanieelectorală, lucrurile se simplifică: săo Ńinem tot aşa, din alegeri în ale -geri, că doar prin asta pensionarii,categoria socială cea mai oropsită şivulnerabilă a României, îşi mai potrotunji veniturile din generoasele„po meni electorale” cu care acumsunt copleşiŃi doar odată la 4 ani!

Este chiar de mirare cum mariifinanŃişti ai Ńării nu au luat în calculo asemenea lesnicioasă soluŃie deprotecŃie socială...

La RTV – telenovela falimentului anunŃat

Tot de protecŃie e vorba, dar deprotecŃie financiară ar avea nevoiemastodontul media numit Televiziu -nea Publică Română. 3.372 de „spe-cialişti” video, angajaŃi şi plătiŃi dinbani publici, adică din taxele pe caredv., stimaŃi telespectatori, sunteŃiobli gaŃi să le vărsaŃi, dar şi dinbugetul de stat, care înseamnă totban public, s-au trezit chiar în aces-te zile că au conturile instituŃiei blo-cate de către ANAF. Adică, mai pedirect, Televiziunea publică se aflăsub sechestru.

Motivul este simplu: TVR-ul aredatorii acumulate din 2005 până înprezent de 308 milioane de lei. Şinici o şansă de a le plăti.

În aceste condiŃii, Consiliul deAdministraŃie al numitei datornice aavansat singura soluŃie de salvare laîndemână: indexarea taxei TVR, obli -gatorie pentru populaŃie, cu ratainflaŃiei!

Cu alte cuvinte, după ce s-au în -fruptat ani în şir din bugetul publicfără să-i pese de pierderi, televizio -niştii noştri vor acum să bage mânaşi în buzunarul cetăŃeanului. Ei bine,nu se poate spune că nu am învăŃatceva de la politicienii români.

Dar pentru că tot suntem, cumam mai spus, în plină campanieelectorală, le mai sugerăm o oportu-nitate: să adune bani albi pentru zilenegre chiar de la partidele politicedornice de imagine publică. Evident,de la cele din OpoziŃie, pentru căcele de la Putere au oricum şi din-totdeauna accesul gratuit. Dar parcămai poŃi şti cine-i la Putere şi cine-iîn OpoziŃie în România - Ńara tuturorposibilităŃilor...

Emil DAVID

Jurnal de campanie la vreme de criz@

În avansezon turistic: vederi din P@ltini}În avansezon turistic: vederi din P@ltini}

urmare din pagina 1Dar se poate numai aşa? Ver -

dictul francez de acum şi reverbera -Ńiile sale europene au sperat şi sperăaltfel: creştere economică, producŃie,activităŃi, instituŃii stimulative, protec -Ńie socială. Sunt elemente temeinicanalizate, cu şanse de a reuşi. Ră -mâne, dar, de văzut capacitatea de aafla şi acŃiona, într-un moment saualtul, acele mijloace specifice, la ni -vel naŃional şi european, capabile săfacă faŃă sfidărilor mondializării, darşi îmbătrânirii aproape ineluctabile apopulaŃiei din economiile (Ńările) dez-voltate. Nu există, de fapt, loc nicipentru exaltare şi nici pentru festivi -tăŃi. Cu paşi mai mici sau mai mari, daroricum insistenŃi, trebuie avansat spredeznodământul posibil şi promis.

... O întreagă istorie a FranŃei, înspeŃă o întreagă istorie economică aFranŃei, şi nu doar a ei, ne demon-strează elocvent că este posibil astfel.Dezvoltăm, în cele de faŃă, mai alesevoluŃia Nantes-ului, un admirabil oraş-port breton la Atlantic pe care l-amrevizitat cu multă plăcere. ProducŃia,comerŃul, inteligenŃa, capacitatea de arenunŃa la ce trebuie şi când trebuie,capacitatea de a schimba, în speŃăfuncŃiile sale economice, au Ńinut şiŃin şi pe mai departe acest oraş înactualitatea elitelor economice aleFranŃei, al Europei, ale lumii. Nantes,frumosul oraş al departamentului „Loire– Atlantique”, cam 250 mii locuitori,are în biografia sa, direct sau indi-rect, aproape 2000 de ani de istorie.Ultimii 5 – 600 de ani îl înscriu,însă, definitiv, ca un nume de amplărezonanŃă în istoria FranŃei. Un numecare a rămas, rămâne, se „alimentează”mereu. Aici, în aprilie 1598, regeleHenric al IV-lea, Henric de Navarra,va da faimosul său edict menit să re-gleze condiŃia legală a bisericii refor-mate în FranŃa, statul oferind calvi -niştilor libertatea deplină de a-şi prac -tica cultul, garanŃii juridice, politiceşi militare. Va dura mai puŃin de 100de ani o asemenea toleranŃă, deoareceîn octombrie 1685, la Fontainbleu,

Ludovic al XIV-lea va semna „edictulde revocare a edictului de la Nantes”.Act ce îi „interzicea” pe calvinişti subameninŃarea unor măsuri poliŃistedraconice şi care va avea urmăriimediate în demolarea lăcaşurilor lorde cult, în ştergerea oricăror tradiŃiiastfel. FranŃa va pierde pe aceastăcale inteligenŃa, spiritul întreprinzătorşi resursele a circa 200 – 300 de miide francezi calvinişti care vor emigraîn ElveŃia şi, în mod deosebit, dincolode Rin. IntoleranŃa a putut şi poateavea „satisfacŃii” imediate, dar urmăriabsolut negative în timp...

Tot la Nantes se află castelul du -cilor de Bretania, amenajat şi ca fostăreşedinŃă a acestor mari aristocraŃi ceau decis ani mulŃi destinele Bretanieişi ale oamenilor de aici, dar şi ca

muzeu al istoriei oraşului şi împre-jurimilor sale. Deschis în februarie2007 – prin noiembrie 2006 îi admi-ram zidurile cu regretul că va fideschis doar puŃin după plecareamea, atunci, la Sibiu, de la Rennes,capitală actuală a Bretaniei aflată ladoar câteva zeci de km faŃă deNantes – muzeul are 32 de săli care„vorbesc” elocvent, cum spuneam,atât de istoria destul de tumultoasăa ducilor de Bretania, cât şi de isto-ria, la fel de tumultoasă a Nantes-ului. Se propune, de fapt, publiculuidescoperirea unui teritoriu şi a acto-rilor săi, printr-un demers în acelaşitimp savant şi sensibil, pedagogic şiludic, dar mai ales cetăŃenesc. Înacest castel, ducele François al II-leade Bretania îşi va mărita, în 1491,

fiica, pe frumoasa şi inteligenta Annede Bretagne, cu regele FranŃei Carolal VIII-lea, Anne devenind astfel regi-na FranŃei. Opt ani mai târziu, soŃulregal al Annei, revenind după o vâ -nătoare călare dar neatent, se va lovi,la intrarea în castel, cu capul, deporticul zidului, decedând repede, iarAnna se va remărita cu fiul lui „Carolcel grăbit”, devenit regele FranŃei Lu -dovic al XII-lea. Anne a adus regilorFranŃei, ca dotă, ducatul Bretaniei şile-a născut mai mulŃi copii. Prin spi -ritul deschis şi insistent al Annei, li -bertăŃile din ducatul de Bretania s-aupăstrat aproape neatinse în FranŃa.Astfel că, venind pe autostradă de laParis şi intrând în provincia Bretania,nu mai plăteşti nici un fel de taxă deautostrăzi sau de orice fel de dru-muri. Să-i mulŃumim, dar, lui Annede Bre tagne, această înŃeleaptă per-sonalitate a istoriei, pentru tactul şiinteli genŃa cu care a ştiut să cearăde la regalii ei soŃi. Şi a obŃinut nudoar această libertate...

Dar nu doar asemenea lucruri suntimportante. Nantes a fost şi a rămasun însemnat port al FranŃei, practicla Atlantic. „Acest oraş este un portcomercial foarte important şi, deşi si -tuat pe Loire, acolo se resimte fluxulşi refluxul mării, vasele care navi -ghează pe ocean urcă până aici, cuexcepŃia celor mai mari obligate săse oprească la patru sau cinci leghededesubt”, scria în 1616 filologul ger -man Justus Zinzerling referitor la Nan-tes, unde a locuit o vreme. Făceaunantezii un comerŃ multisecular cusarea extrasă din pământurile rive -rane şi sărate ale Guerandei şi dingolful Bourgneuf, exportau vin de Loireşi pânză de Bretania. Veneau aicispanioli şi olandezi care favorizau co-merŃul. Pescuitul morunului, „peşteleverde„, în Terra – Nova dădea locunei alte activităŃi esenŃiale: din Nantes,peştele era expediat pe Loire în inte-riorul Ńării, se vindea la Bordeaux,dar şi în Portugalia sau în Spania.Apogeul a fost atins astfel în primajumătate a secolului XVIII. Sunt func -Ńiuni economice care au conservat şi

dezvoltat sensibil un oraş în care seacumulau bani şi care devenea totmai frumos, cu un aspect deosebitde agreabil...

Va deveni, totodată, Nantes-ul por-tul unde se aduceau produse colo-niale şi de unde acestea „plecau” înîntreaga FranŃă: zahăr, cafea, cacao,in digo, etc. Se aduceau, deasemenea,obiecte prelucrate, de lux, din Chinaşi din India. Va deveni, la începutulsecolului XVIII, un port comercial deprim rang, Casă de ComerŃ a Com -paniilor Indiilor Orientale. De multeori, vasele mari debarcau marfa înavanporturi, la Painboeuf, de unde„gabarres”-ele, nave mai mici, cu ca -rena plată, o încărcau şi o aduceaupe cheiurile din Nantes. Doar într-unan, 1784, au fost aici, pe transporttransatlantic, peste 140 de nave, ve -nind din Martinica, Guadelupa, Santo-Domingo, Cayenne, altele din porturiindiene, chinezeşti, etc. O activitatefebrilă şi pentru port şi pentru oraş...

Foarte mult, însă, va acumula Nan-tes-ul, din comerŃul cu sclavi, „la traitenegriére”, „les navires negriéres”.Trebuie să spunem că, pentru măr-furi variate, portul Lorient se dez-voltase foarte mult, devenind repedeaproape unică Casă de ComerŃ, unconcurent remarcabil pentru Nantes.Astfel că negustorii şi armatorii dinoraş au fost nevoiŃi să se reorien-teze. Se vădea la modă, încă puŃindupă mijlocul secolului XVIII, comer -Ńul cu sclavi negri. Anglia, Portugalia,łările de Jos şi Spania erau doarunele dintre puterile europene care,prin navele sub pavilioanele lor, deŃi -neau locuri de frunte în această ac -tivitate deloc în rea consonanŃă cumorala timpului. „Corăbiile negre”maimulte din Nantes, capturau sau cum -părau, de la şefii lor de trib, negri şinegrese, chiar şi copii, în Africa, iarapoi reacostau în porturi europene,printre care Nantes. De la Nantes„marfa” era direcŃionată spre Antilelefranceze, (Martinica, Guadalupa, ş.a.),dar şi spre coloniile engleze mai alesdin sudul Statelor Unite de astăzi.

continuare în pagina 5

FRAN[A VINERI 1 IUNIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

Dan POPESCU

„Zile de foc” în ]ara coco}ului galicVerdictul francez (III)- reflec]ii }i marginalii -

Nantes. Castelul ducilor de Bretania.

Planşă atribuită lui Jean Jouve, ilustrând vase armate pentru pescuitul morunilor (1679).

VINERI 1 IUNIE 2012 5

c my bc my b

c my b

FRAN[A

c my b

urmare din pagina 4După cum arată doi cercetători

remarcabili ai domeniului, Fred Cé -limène şi André Legris, într-o lucraretipărită cu 10 ani în urmă, anume„L'économie de l'esclavaje colonial”,CNRS Édition, Paris 2002, gradul decolonizare în 1789 era în coloniilefranceze amintite de 16 negri pentru1 alb, în vreme ce în Antilele englezecifra se ridica la 8 negri pentru 1alb, iar în Antilele spaniole (parteaorientală a lui Santo-Domingo, peurmă Porto-Rico şi Cuba) raportulrespectiv era de 1 negru pentru 2albi. Se relevă dar o foarte intensăpopulare a coloniilor franceze cu scla -vi negri. Timpurile însă, iluminiştii şiumaniştii, revoluŃionarii acŃionau însensul opus. Tot mai mult, idealurilerepublicane şi DeclaraŃia de drepturişi libertăŃi ale omului, ale RevoluŃieifranceze de la 1789, constrângeau laînlăturarea sclaviei, ceea ce se va în -tâmpla parŃial în 1795 şi efectiv, ofi-cial, integral în 1816. Aceasta era,totuşi, una, iar „practica” era alta.Nantes îşi va menŃine locul său deprin „port négrier” al FranŃei pânăspre 1830 – 1831. Se estimează unnumăr de 450 mii captivi africanitransportaŃi la bordul „corăbiilor negre”franceze în secolele XVIII şi XIX. Erao activitate care renta pronunŃat, maimulte splendide edificii din Nantes,dar şi celebre castele din împrejuri-mi, fiind construite şi întreŃinute fas-tuos cu marile acumulări băneşti ob -Ńinute din comerŃul cu „oamenii deabanos”. Dacă marinarii încărcau 200de indivizi în calele corăbiilor, iar ladestinaŃie ajungeau sub 100, profitulera apreciat foarte bun... Oricum, separe că fostul mare conducător al Chi -nei, Mao-Tze-Dung, a greşit cu cevaatunci când, întrebat despre însem-nătatea şi efetele RevoluŃiei francezede la 1789, a răspuns prin anii 1960:„Este prea devreme să mă pronunŃ,să mai treacă încă timp.” Cel puŃin încazul interzicerii, al eradicării sclavieinegre, „1789” a avut efecte aproapeimediate

Ar fi, totuşi, o eroare să conside -răm devenirea, progresul, emancipareafrumosului oraş care este Nantes-ul,provenite doar din comerŃ, inclusivcel cu sclavii negrii. De fapt, cândaveai o poziŃie aşa cum avea Nantes-ul, iar „regulile” îŃi permiteau, o bunăparte din morală venind esenŃial însprijinul tău, era, desigur, nefiresc sănu foloseşti o asemenea oportunitate.

Dar Nantes-ul s-a remarcat elocventşi prin marile sale producŃii, poate înprimul rând prin marile sale pro-ducŃii. Estuarul Loarei se vădea unfactor favorizant. Textilele şi industriazahărului vor deŃine un rol esenŃial,mai ales la început. Apoi va primame talurgia, industrie ce va furnizautilaje rafinăriilor în plină expansiune,alimentând, totodată, în acelaşi sens,marile şantiere navale din Nantes şidin regiune – unităŃi de elită ale con-strucŃiilor navale franceze. Un alt„vârf de lance”: industria agroalimen-tară. Capitală a sardinelor în cutii demetal, „de la sardine en boite”, Nan -tes va produce efecte în lanŃ şi vaantrena o veritabilă explozie a con-servăriei de calitate în şi din Bre -tania. Va urma „biscuiteria”, cu cele-brele mărci LU şi BN. Forjele dinzonă se vor specializa şi ele în aproduce „fierul alb” pentru cutii, învreme ce publicitatea, de excelentăimaginaŃie, de excelentă calitate, seva baza esenŃial pe o colaborareinedită şi originală dintre industriaşişi artişti... Cert este că în 1900, maimult de 30 mii muncitori lucrau încele peste 350 uzine şi fabrici local-izate între Nantes şi Saint-Nazaire.Venea aici forŃă de muncă din întrea-ga Bretanie, din FranŃa, de mult maideparte... Profund transformat, rede -senat de către calea ferată şi peurmă de tramvai, Nantes-ul s-a afir-mat, iar acum dintr-o perspectivă aactualităŃii se afirmă, ca marele oraşmodern din vestul FranŃei... Nantesse vădeşte astăzi un minunat muni -cipiu, un pol industrial de mare în -semnătate, bazat pe străpungeri şinişe de performanŃă, pe o cercetarede prim ordin şi, printre altele, pe omare universitate de excelentă tra -diŃie, o tradiŃie de câteva sute de ani.Iată, deci, câteva coordonate ale des-tinului economic şi social al unei aşe-zări cu funcŃiuni economice esenŃiale,promovată în decursul secolelor demunca şi inteligenŃa abnegante atâtale întreprinzătorilor şi colectivităŃii deaici, cât şi ale statului francez şi ma -rilor sale personalităŃi...

Tot la Nantes s-a născut şi a trăitexcepŃionalul Jules Verne (1828–1905),cel care ne-a încântat adolescenŃa, du-cându-ne pe aripile „unei «fantezii»plină de realism”. O fantezie care,finalmente, va deveni efectiv realitateîn multe din coordonatele sale. Parcăpredestinat s-a întâmplat astfel, unmare scriitor plin de imaginaŃie năs-

cut într-un oraş plin de imaginaŃie.Dealtfel, în Nantes se află un foartecăutat lăcaş, „Les machines de L'île”,vizitat zilnic de sute şi sute, chiar miişi mii de copii, adolescenŃi, de părinŃiilor. Sunt aici piese reprezentând pă -sări preistorice, elefanŃi, poduri sus-pendate, construite şi funcŃionândfoarte mult mecanic şi electric, totulpurtând pecetea gândurilor excepŃio -nale ale marelui creator... Să maimenŃionez că departamentul Loire –Atlantique a votat aproape 57% cuFrançois Hollande.

... În voiajul profesional în FranŃa,mai ales în Bretania, am vizitat, prin -tre altele, şi portul atlantic Le Havre,important şi pentru transportul mari -tim de călători şi pentru cel de măr-furi. Aflat nu departe de Nantes, lagurile maritime ale Senei, prin acestport avea şi încă are loc un foarteînsemnat trafic comercial între FranŃaşi America (petrol, produse tropicale,etc.). FuncŃiunea industrială a lui LeHavre a fost şi este, în mare parte,bazată pe activitatea portuară, în moddeosebit metalurgie (construcŃii na -vale, automobile), industrii chimice,alimentare şi textile. În timpul celuide al doilea război mondial la LeHavre a funcŃionat o puternică bazănavală germană, portul şi malurileoraşului purtându-i şi acum pecetea:cazemate, fortificaŃii amplu betonate,ş.a. Aici rezistenŃa trupelor germane

a continuat până târziu, spre februa -rie – martie 1945, când FranŃa eraliberă, iar totul era decis. Fana tismul,însă, nu poate fi convins cu nimic.Aproape distrus spre finalul războiu-lui, de lupte şi bombardamente, LeHavre – ca şi Nantes, de altfel – afost destul de repede şi foarte binearhitectonic reconstruit, demonstrân-du-se şi astfel vitalitatea economieifranceze din acea vreme şi a oame -nilor ei. O economie şi oa meni dedi -caŃi efectiv şi amplu acŃiunii de şter -gere completă a urmărilor grave alemarii conflagraŃii mondiale de la în -ceputul anilor 1940...

... Pe drumul de întoarcere, dupăun popas la Paris, facem un altul,puŃin mai lung, la Viena, pe care ogăsesc foarte pestriŃă în peisajul săugeneral şi cu o pierdere sensibilă dineleganŃa şi rafinamentul pe care i le-auconferit Imperiul Habsburgic, cândimense bogăŃii de pe întregul terito-riu erau luate şi date acestei măreŃecapitale, veritabilă emblemă imperia -lă. Ca un mic şi – poate, doar poate– insignifiant detaliu, arăt că într-ocochetă cofetărie vieneză, cu o ca -pacitate cam de 30 de locuri, doar omasă era ocupată de „membrii aiUE”, cea unde mă aflam, aproapetoate celelalte mese fiind ocupate dechinezi simpatici, iar o altă masă de4 doamne rusoaice, destul de învârstă, cu gabaritul „corespunzător”

şi extrem de gălăgioase. De altfel,peste tot pe unde am fost, studenŃi,turişti, lucrători chinezi, mulŃi, mulŃi,irump mereu în peisaj. Este o po -litică de stat să-i trimită masiv afară,ceea ce, de fapt, nu este deloc răupentru ei, Ńinând seama de unde,deseori, vin... Ce să faci, timpurile seschimbă şi noi odată cu ele...

... Cam nemulŃumit de finalul aces-ti articol, duminică seara mă uit la„Ghepardul”, celebrul film al lui Lu -chi no Visconti, după la fel de cele-bra carte, tot „Ghepardul”, a lui Giu -seppe Tomasi de Lampedusa, volumpublicat postum în 1959. Prin filmulsău, Visconti semnează o frescă ele-giacă a declinului unei aristocraŃii care,cu capul într-un trecut fastuos, iar cupicioarele în palate descuamate, tin-dea (şi tinde, încă) să se adapteze unui„vânt” nou. DispariŃia unei lumi – „de leişi gheparzi” –, emer genŃa alteia – „deşacali” –, deziluziile, melancolia, nostal -gia sunt asociate cu o replică a tânăru -lui prinŃ Tancredi – Alain Delon în film–, replică care spune multe: „Pentruca totul să rămână ca înainte, trebuiemai întâi să schimbi totul”. Şi esteposibil, adăugăm noi, ca istoria să serepete şi din perspectiva acestui prin -cipiu cu multă acoperire în viaŃă...

(Fotografii ale autorului cât şi dupălucrarea Bertrand Guillet et Krystel

Gualdé, Le musée d’Histoire de Nantes)

Personalul de la fabrica de biscuiŃi “LU” în 1907.

Jules Grandjouan. Ruşine celui care nu se revoltă împotriva injustiŃiei sociale (1910)

Alfons Mucha. BiscuiŃi vanilaŃi, studiu originalpentru Calendarul “LU” 1897.

urmare din pagina 1Par contre, l’impôt sur le revenu

fait l’objet d’une déclaration par foyerfiscal et accepte des réductions, desexonérations et des crédits d’impôts.Quelque soit le mode de prélève-ment, l’impôt est toujours perçu, sion ose dire, douloureusement.

A partir de la grille de calculd’imposition de 2011, on peut aussiprendre le parti d‘en rire.

I - Alexandre (A) célibataire doit-ilépouser Béatrice (B) sa femme deménage 1er cas: A revenu imposable: 85000€impôt: 21492€B revenu imposable: 15000€ impôt: 702€Total: 22194€

Mais A bénéficie d’un crédit d’im -pôt pour l’emploi de B de 6000€ etl’état ne perçoit plus que 16194€. Ane paie que 15492€

Si Alexandre épouse Béatrice quiarrête de travailler, le revenu du cou-ple est celui de A soit 85000€l’impôt du couple est 14397€

Alexandre trouve l’amour, paiemoins d’impôt et sa femme est aussisa femme de ménage.

Mais Béatrice trouve un emploi àl’extérieur et son revenu imposableest de 15000€soit au total 100000€pour le couple et l’impôt sera de18897€, ce qui n’est plus avan-tageux sauf si le couple embaucheune nouvelle femme de ménage,l’impôt du couple tombe à 12897€

Alexandre doit épouser Béatrice,lui conseiller un travail à l’extérieuret embaucher une nouvelle femmede ménage à temps plein!2ième cas:André a un revenu impos-able de 15000€, il n’a pas de femmede ménage, mais il rencontre Blan -dine qui a le même revenu que lui;chacun paie 702€ d’impôt. S’ils dé -cident de se marier et que Blandinearrête son travail, le couple ne paieplus d’impôt. Par contre si Blandineveut continuer à travailler après sonmariage, le revenu imposable du foyerest 30000€ et l’impôt de 1522€ estun peu plus élevé qu’avant le mariage(702€ chacun), ceci peut inciter auconcubinage!

II- Les frais professionnelsIls sont définis comme les frais

nécessités par l’exercice de la pro-fession salariée en vue de l’acqui -sition du revenu imposable.

Le contribuable peut bénéficierd’une déduction forfaitaire de 10% deses revenus pour frais profession-nels ou opter pour la déduction desfrais réels pour déterminer le revenuimposable.1er cas: La déduction forfaitaire de 10%

Alexandre perçoit 94444€ il peutdéduire 9444€ et son revenu impos-able est de 85000€

André perçoit 16666€ il peutdéduire 1666€ et son revenu impos-able est de 15000€

On peut s’interroger sur l’écartde la déduction entre A et B, selonle code fiscal Alexandre supporteraitdes frais professionnels plus que 5fois supérieurs à André et corre-spondant à plus de la moitié du re -venu d’André!2ième cas: La déduction des frais réels:

Alexandre habite un pavillon à 40km de son lieu de travail, il s’y rend5 jours par semaine pendant 47semaines avec sa voiture d’une puis-sance fiscale de 12cv. Son activitél’oblige à déjeuner au restaurant pour

une moyenne de 15€ par jour.Alexandre pourra déduire 11969€

de son revenu brut salarial. L’avan -tage serait encore plus importantpour le couple Alexandre et Béatrice.André habite un logement socialprès de son entreprise, il effectueses déplacements à bicyclette et ildéjeune au restaurant d’entreprise. Ilne peut pas justifier de frais spéci-fiques, il doit se contenter de la lim-itation forfaitaire. Pour certaines pro-fessions, des frais autres que letransport et les repas peuvent êtreacceptés par l’administration fiscale.Il n’empêche, les 2 cas présentés ci-dessus peuvent avoir une incidencenon négligeable sur l’aménagementurbain, les zones d’habitat.

III- Le quotient familialInstauré par la loi du 31/12/1945,

le système du quotient familial estspécifique à la France. Le revenuimposable est calculé par foyer fis-cal; il est ensuite divisé par un nom-bre de parts qui est fonction de lasituation de famille (célibataire, ma -rié (e) divorcé (e ) veuf (ve ) et lespersonnes considérées comme fis-calement à charge.1er cas: Alexandre et Béatrice mariésdisposent d’un revenu imposable de100000€, ils bénéficieront d’une ré -duction de 2336€ par enfant avec lesystème du quotient familial.2ème cas: Le revenu imposable ducouple est de 75000€

Pour les deux premiers enfants,la réduction d’impôt est de 2336€,par contre, le troisième enfant nerapporte plus que 898€ et le qua-trième seulement 669€3ème cas: Pour un revenu imposablede 50000€, le couple marié bénéfi -ciera de 670€ de réduction par enfant.4ème cas: Le couple marié dispose de40000€ imposable, la baisse d’impôtest de 670€ pour les deux premiersenfants, 531€ pour le troisième et164€ pour le quatrième, …le petitdernier ne sera pas trop désiré!5ème cas: Le revenu imposable ducouple marié André et Blandine estde 30000€, la baisse d’impôt avecun enfant est de 683€, 279€ pour lesecond, 246€ pour le troisième et68€ pour le quatrième.6ème cas: Avec un revenu imposablede 20000€, A et B mariés paieront227€ d’impôt et avec un enfant ,ils ne paieront plus d’impôt sur lerevenu, les autres enfants n’aurontaucune influence sur leur impôt …

Les enfants n’ont pas fiscalementla même valeur et la France ne peut

se prévaloir d’une politique familialeque pour les couples les plus aisés,les pauvres, sur le plan fiscal n’ontguère intérêt à avoir des enfants. Sibien que les familles pauvres peu-vent ne plus renouveler l’armée deréserve de la théorie marxiste!

IV Les «niches fiscales»Entre les charges déductibles, les

réductions, les crédits et les exoné -rations d’impôt, le contribuable setransforme en chasseur de primes oualors fait appel à un conseiller fiscal.

La loi Le Chapellier interdisait en1789 l’association de personnesexerçant le même métier, ce qui afavorisé le libéralisme économique.Si les syndicats ouvriers ont attendupresque un siècle avant de pouvoirse constituer légalement, les chefsd’entreprise ont su s’organiser engroupe de pressions de plus en pluspuissants. Sous l’influence des cor-porations, des lobbies ou pour pro-mouvoir certaines politiques, le lég-islateur a imaginé de multiples sys-tèmes pour diminuer l’impôt de telleou telle catégorie de contribuables.

La lecture du code fiscal (parexemple Lefebvre 2011) cite de nom-breuses réductions d’impôts accordéespar le législateur ou autres, pour- les cotisations versées aux associ-ations syndicales chargées du défri -

chement.- les entreprises de création de jeuxvidéo- la formation des salariés …àl’épargne salariale- les investissements réalisés outremer ou en Corse …etc.

Il existe plus de 450 «niches fis-cales» et plus de 60 allègements decharges sociales qui correspondent àune perte de recette annuelle pourl’état,supérieure à 100 milliards d’euros.1er cas: Le couple André et Blandineavec deux enfants et un revenu im -posable de 30000€ et un impôt de560€ ne s’intéressera guère aux ré -ductions d’impôt autres que cellesliées aux gardes d’enfants, aux dépen -ses pour l’habitation, aux dons auxœuvres.2ème cas: Par contre, Alexandre et Béa -trice, avec deux enfants et un revenuimposable de 100000€, chercherontà diminuer les 14225€ d’impôts surle revenu, en bénéficiant le plus pos-sible des réductions ou crédits d’im -pôts. Ils utiliseront les dispositifs fis-caux prévus pour les réductions as -sorties aux gardes d’enfants, à l’em -ploi d’un personnel de maison, auxdons aux œuvres. Ils équiperont leurhabitation d’un mode de chauffage àénergie renouvelable. Et même, ilspourront souscrire au capital d’unesociété bretonne ayant pour activité

le financement de la pêche arti-sanale. Cette société ayant son siègedans le port où Alexandre et Béatriceont une résidence secondaire.

André et Blandine n’auront guèrede soucis avec les réductions oucrédits d’impôts. Par contre, Alexan -dre et Béatrice risquent fort ,à causedes difficultés de la pêche artisanale,tel «le savetier et le financier» de lafable de La Fontaine, d’en perdre lesommeil. Mais il est fort à parierqu’ils n’iront pas jusqu’à revendreleur participation dans la société depêche et …supplier le percepteur deles imposer davantage.

En définitive, la législation fiscaleincitera Alexandre à épouser Béa -trice, à lui conseiller de trouver unnouveau travail et embaucher dupersonnel de maison à plein temps.Ils choisiront d’habiter un pavillonpériurbain à 40 km du lieu de tra-vail. Ils disposeront d’un véhicule de12cv de puissance fiscale. Bien en -tendu, ils pourront envisager une fa -mille nombreuse, leur femme de mé -nage est aussi une nourrice trèsattentive. Enfin, ils investiront parexemple dans une société de pêche.

Dans le même temps, André etBlandine avec leur revenu imposablede 30000€ pratiqueront le concubi-nage plutôt que le mariage. Ils choi -siront un logement social, après unelongue attente, près de leur entre-prise où ils se rendront en bicycletteet ils déjeuneront au restaurant d’en -treprise. La taille des logement soci-aux, les difficultés rencontrées pourtrouver une niche ou une garded’enfants malgré une petite réductiond’impôt, cela risque fort de limiter lafamille à 2 ou 3 enfants. Les amé-nageurs proposeront, en deuxièmecouronne du centre ville, des pavil-lons dans de jolis villages urbains etdes logements sociaux proches deszones industrielles.

Bien sur, on reprochera à l’auteurde cet article une grande démagogiecomme c’est toujours le cas quandon essaie de démontrer la nécessitéd’une réforme fiscale. En effet, il y aceux qui la souhaite mais qui n’ygagneront pas grand-chose et ceux quila redoute car ils risquent d’y perdre.

Cependant, il est urgent de réfor -mer l’impôt sur le revenu sauf àadmettre le principe: Il faut imposerles pauvres car …ils sont plus nom-breux!

IMPOZITE - EXEMPLUL FRANCEZ VINERI 1 IUNIE 20126

Prof. dr. Robert LABBÉ

L’impot sur le revenu

Paris - sediul Ministerului Economiei şi FinanŃelor al FranŃei.

J. M. KEYNESVINERI 1 IUNIE 2012 7

urmare din pagina 1Pe măsură ce sistemul socio-

politic a început să evolueze de laprima eră a capitalismului la cea de-a doua, economia a trebuit reinven-tată. Acest lucru a fost realizat prinîmpărŃirea sa în două componentedistincte. Componenta tradiŃională,mai apoi descrisă ca fiind micro-economia, a continuat să utilizeze in -strumente ale secolului XIX în ma -terie de teorie marginală pentru aanaliza comportamentul indiviziilor demaximixare a utilităŃii şi a compani-ilor de maximizare a profitului în pie -Ńe competitive, pentru mărfuri normalecum ar fi roşii, pantofi sau cărbune.

Noua componentă a economiei,intitulată macroeconomie, a fost in -ventată mai mult sau mai puŃin dela zero, în 1930, de Keynes şi cola -boratorul său de la Cambridge, Ri -chard Kahn, împreună cu economis-tul polonez Michal Kalecki. Macro -economia se concentra nu asuprabunurilor de larg consum, ci asuprafactorilor de producŃie care creazăbogăŃie – muncă, bani şi capital - şiîn special asupra modului de fluctu-aŃie a cererii pentru toŃi aceşti fac-tori de producŃie în generarea insta-bilităŃii în economia de ansamblu.Macroeconomia a provocat determi -nismul mecanic liniar al economieiclasice cu concepte postmoderne,cum ar fi numite acum – un viitorce nu poate fi cunoscut, preferinŃepersonale inconsecvente şi aşteptăride auto-consolidare.

Într-un anumit mod, Keynes a re -cunoscut macroeconomia ca pe unsistem complex, cum ar fi recunos-cut în prezent de biologii, inginerii şifizicienii matematicieni. O structurăcomplexă, precum un ecosistem, uncorp uman, sau chiar un tipar de de -terminare a vremii, ce implică multeşi diferite componente care interac -Ńionează în moduri impredictibile, acărui comportament nu poate fi ana -lizat prin agregarea mişcărilor indi-viduale ale părŃilor anatomice.

A fost o acŃiune arogantă eco -nomiştilor clasici să creadă că cevaatât de complex precum o economiede piaŃă, cu participanŃi raŃionali, caresunt liberi să îşi schimbe propriulcomportament, şi cu principii econo -mice după care operează întregulsis tem, poate fi înŃeleasă prin însu -marea tuturor motivelor şi acŃiunilorafacerilor, muncitorilor şi consuma-torilor individuali. Fizicienii matemati-cieni au dovedit, în secolul XVIII, im -posibilitatea previzionării precise acursului pe termen lung a unui sis-tem, ce are în componenŃă doar treiparticule separate, toate interacŃio -nând în conformitate cu legiile fixeale mişcării unei singure forŃe gravi -taŃionale.

În contrast, Keynes şi succesoriiacestuia au realizat că încercarea dea înŃelege comportamentul agregat,sau macro, a unui sistem larg,începând cu microfundaŃiile sale, nuera nici necesar, nici dezirabil. Devreme ce interacŃiuniile a doar treicorpuri separate nu puteau fi des -crise în mod precis, mecanica statis-tică ar fi putut analiza fluide con-sistând din trilioane de atomi cu oacurateŃe impresionabilă prin schim-barea atenŃiei de la particulele indi-viduale la sistemul în ansamblul său.Iar biologia a aplicat metode ştiinŃi-fice riguroase unor organisme şi eco-sisteme infinit mai complexe decâtcele descrise anterior. Prin analogie,macroeconomia ar fi putut să încer -

ce să înŃeleagă o economie de piaŃăprin concentrarea pe anumite conexiu -ni simple, şi apoi examinarea lor sta-tistică, pe măsură ce acestea ar pu -tea guverna comportamentul agregata întregului sistem, în loc de încer-carea de a analiza în detaliu modulde comportament a fiecărui consu -mator, muncitor şi afacere individu-ală dintr-o economie.

Încă două caracteristici importan -te disting sistemele complexe cumar fi economia, ecologia şi meteoro -logia de studiul relativ simplu a flui -delor stabile din mecanica statistică.În sisteme complexe, cum ar fi ti -pare de determinare a vremii şi si -mu lări de cutremure, analiza matema -tică, ce caută soluŃii exacte la ecuaŃiibine-definite, este imposibil de apli-cat deoarece există prea mulŃi factoride influenŃă. Cea mai bună rută deacŃiune a oamenilor de ştiinŃă estede a urmări simulări pe computer,ce oferă aproximări succesive. Maimult, în cele mai interesante sistemecomplexe, cum ar fi habitatul ecolog-ic, coloniile de furnizi şi comunităŃi-ile de oameni, participanŃii individu-ali pot să îşi schimbe comportamen-tul şi să îşi altereze legiile mişcării.Această capacitate de schimbare acomportamentului face ca aceste sis-teme complexe adaptive să fie înmod infinit mai greu de stabilit şi derezolvat dintr-un punct de vedere ma-tematic. Dar, paradoxal, le poate facesă fie mai predictibile şi mai uşor deînŃeles pentru că sistemele adaptive,de multe ori, încep să se organizezesingure şi spontam în tipare relativordonate. Astfel de sisteme bazatepe auto-organizare par să dezvoltelegi de mişcare emergente care lesalvează de la degenerarea acestoraîn haos. Teoria modernă a matema -ticii haosului a descoperit similitudi-ni remarcabile printre astfel de pro-prietăŃi „emergente” în multe sistemecomplexe, de la tiparele organizaŃiilorindustriale la stolurile păsărilor mi -gratoare. „Mâna invizibilă” a lui AdamSmith, descoperită cu două sute deani înainte ca oricine să se fi gânditla matematica sistemelor complexe,a fost cel mai spectaculos exemplu

al unei proprietăŃi emergente bazatăpe auto-organizare.

Keynes şi colaboratorii săi, fără aanticipa studiul sistemelor complexedin secolul XX, au realizat, în modinstinctiv, că într-o economie com-portamentul agregat ar putea fi înŃe-les doar prin concentrarea pe diferitelegi de mişcare, faŃă de guvernareadeciziilor individuale a oamenilor deafaceri, a muncitoriilor şi a consu -matorilor. Ei au arătat că pieŃele pen-tru muncă, bani şi capital, de de -parte de a fi conduse de aceaşidinamică a pieŃelor clasice pentrubunuri de larg consum, cum ar firoşii şi pantofi, ar putea, deseori săse comporte în mod opus. De exem-plu, când afacerile observă scădereasalariilor într-o recesiune, o viziunestandard clasică a pieŃelor sugerează

că firmele vor angaja mai multe per-soane. Totuşi, în mod general, seîntâmplă opusul. Deoarece expansiu -nea afacerii, în mod normal, necesităinvestiŃii, ce sunt motivate în princi-pal de aşteptarea de vânzări şi profi -turi viitoare, mai mult decât de profi -turile prezente, deseori, firmele vorrăspunde scăderii salariilor prin anti -ciparea unei cererii mai scăzute, înviitor, şi astfel vor investii mai puŃindecât înainte. Între timp, consuma-torii vor reacŃiona, în general, la sa -lariile mai mici prin reducerea chel-tuielilor lor şi creşterea economiilor.Rezultatul va fi o scădere atât în in -vestiŃii, cât şi în consum. Acest as -pect va forŃa afacerile să concediezemai mulŃi muncitori sau să le scadăsalariile, care, la rândul lor vor scă -dea şi mai mult cheltuielile consu -

matoriilor, şi cauzează şi mai multprejudiciu din prisma aşteptăriilor fir -melor, ducând la o rată şi mai marea şomajului.

Astfel de cercuri vicioase nu con-tinuă la infinit pentru că o economiede piaŃă conŃine mai mulŃi factoricare se auto-stabilizează, dintre carecele mai importante fiind rata do -bânzii şi oferta de monedă. Dar,punctul de vedere a lui Keynes sereferea la faptul că presupunerea dinsecolul XIX, conform căreia econo -miile de piaŃă competitive întotdeau-na se orientează, în mod automat,spre un echilibru a unei rate de ocu-pare totale, este mult prea optimistă.

Singurul motiv pentru crize re -cunoscut de adepŃii preferinŃei pen-tru lichiditate, cum ar fi Andrew Mel -lon, se referea la faptul că muncitoriiar putea să refuze să accepte scăderiale salariilor, preferând să fie şomeri.Dar în concordanŃă cu economia key -nesistă, astfel de rigiditate a salari-ilor era rar rădăcina de bază a rece-siuniilor. De fapt, în general, tăiereasalariilor ar agrava starea de rece-siune, de vreme ce ar reduce pute -rea de cumpărare a muncitoriilor.

Motivele pentru care economiilede piaŃă ar rămâne în condiŃii de şo -maj în masă ani, sau chiar decenii,erau complet diferite de rezistenŃa latăierea salariilor. Pentru că viitoruleste impredictibil, nu există garanŃiică firmele, muncitorii şi gospodăriilevor lua decizii consecvente, legate deinvestiŃii şi economii, cu o rată aocupării totale şi o utilizare completăa resurselor, precum au prevăzuteconomiştii clasici.

Rata de probabilitate ca aşteptări-ile să fie inconsecvente este agravatăde împărŃirea dintre forŃele care con-duc comportamentul economic agre-gat şi cel individual. AcŃiunile care parraŃionale pentru indivizi pot devenipericulos de neproductive când sunturmate de milioane de oameni sauîntreprinderi, care se mişcă şi avan -sează în acelaşi timp. Aceasta este oevidentă eroare de compoziŃie fami -liară în multe situaŃii sociale, cum arfi controlul mulŃimii, şi totuşi este oproblemă ignorată în mare parte deeconomia clasică.

(va urma)

Consecin]ele economice ale teoriei lui Keynesasistent univ. drd. Alin OPREANA, ULBS

Londra, anii 1930

Londra, anii 1930

Dincolo şi dincoace de „Ochiulfotografic” O retrospectivă sentimen-tală a fotografiei.

Sibienii au avut, din timpuri ime -moriale, o deschidere specială spredrumeŃie. Odată cu apariŃia posibili -tăŃii de reŃinere a realităŃii pe pelicu-la fotografică, memoria lor afectivăîncărcată cu imagini unice a putut fi„tezaurizată” în fotografii, pline de sa-voare şi originalitate. Aparatul foto -grafic a devenit un instrument nelip-sit din invetarul unui excursionist.

Fotografia sibiană cunoaşte, înultimile patru decenii, o evoluŃie as -cendentă, atât sub raport cantitativ,(exprimat în numărul de fotografi şi

creaŃii) cât şi calitativ (dimensiunerecognoscibilă în viziunile deosebitde surprinzătoare şi ale limbajului spe-cific fotografiei), integrânudu-se ar -monios în coordonatele moderne alefotografiei de pretutindeni.

O mare importanŃă în dezvoltareaartei fotografice sibiene a avut-o exis -tenŃa unui nucleu de îmmpătimiŃi ai„scrierii cu lumină”, grupaŃi în puter-nicul Fotoclub „ Orizont” care a a de -venit o structură culturală nonguver-namentală de prestigiu a judeŃuluinostru, ce s-a impus atît pe plannaŃional cât şi internaŃional.

Întâmplător, în urmă cu câtevazile, am găsit în biblioteca mea „do -cumen tară” albumul de artă foto -grafică inspirat intitulat „Generozi -tatea privirii”, editat de Fotoclubul„Orizont” sub auspiciile factorilor cul-turali de la aceea vreme.

Privindu-l, cu nostalgia treceriiireversibile a timpului, am constatat

un adevăr care confirmă cu puterede postulat, cu putere de aforism, şianume că: nu tot ce s-a realizat înregimul trecut, cel puŃin în cultură şiartă, este rău şi, perimat precum şinici tot ce se înfăptuieşte acum nueste nou şi sortit nemuririi.

Dincolo de Ńinuta grafică şi ti -pografică a acestei cărŃi, realizată deIntreprinderea Poligrafică din Sibiu,una dintre cele mai bune din Ńară laacea vreme, condusă de distinsul omde cultură Mircea Oprişiu, ea a pur-tat semnătura a doi reprezentanŃi demarcă ai spiritului sibian: eruditulistoric şi critic de artă dr. AlexandruC. Lungu şi poetul, scriitorul şi an -tropologul Vasile Avram.

În deschiderea albmului, Al. C.Lungu în stilul său inconfundabil,concis şi dens, face o dedicaŃie maipuŃin obişnuită: –„ Sibiul este o urbe

demult recunoscută pentru artele pecare le ocroteşte. Cele fotografice suntlegate, cu deosebire, de Fotoclubul„Orizont”, de munca artiştilor săi. Ge-nerozităŃii privirilor lor i se dedicărândurile încercării de faŃă...”.

Nu omul fotograf este elogiat înaceastă carte, ci „Generozitatea” pri -virilor acestuia. Căci artistul, fotograf,pictorul, sculptorul, priveşte lumeaaltfel decât noi ceilalŃi privitori, ei ofac cu bunătatete şi generozitate. Daracuitatea spiritului critic al tânăruluiistoric de artă se îndreaptă spre altecomponente ale demersului artistic alfotografiei.

În eseul introductiv de mică di -mensiune dar de amplă respiraŃie inte -lectuală descoperă DIMENSIUNILEPROSPECIEI fotografice. Potrivit con-cluziilor sale „ idiferent că este vorbade microcosmos sau de macrocos-

mos, „ochiul fotografic” poate pătrun-de oriunde”. Tot în acest contextdefineşte trei funcŃii primordiale alefotografiei, psihologică, sociologică şiartistică. În paragraful „Rafturile” com-prehensiunii, fotografia poate realizauriaşa biblitotecă planetară imaginatăde Borges. Tot Alexandru C. Lungudefineşte calitatea artei fotografice dea fi modelator al conştiinŃelor. DespreconvergenŃa binomului spirit şi retinăare curajul să susŃină, în premieră,Conjugarea psihicului omenesc cu „RETINA” aparatului fotografic.

Într-un anumit stadiu al demer-sului fotogafiei artistice apare o dile -mă a mimesisului. Obiectivul foto -grafic, ochiul mecanic şi lipsit de celuman, transformă aparenŃa în reali-tate şi realitatea în aparenŃă. Se puneîntrebarea: fotografia imită realitateasau o modifică?

ART~ ECONOMIE VINERI 1 IUNIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Generozitatea privirii

łărancă cu fusul (Bellu) din colecŃia domnului Levente Kopandi

Prima promoŃie a Şcolii de Fotografie din Sibiu, profesor Fred Nuss, septembrie - octombrie 2008.

Sibiu nocturn