1

1 septembrie... sau în loc de nota editorului

Iniţial am vrut ca acest colţ să se umple cu gândurile redacţiei noastre către voi, dragii noştri cititori, la început de toamnă şi de an şcolar. În timp ce ne întreceam în cuvinte care de care mai încurajatoare, am răsfoit, din întâmplare, caietul de limba română al unui elev de clasa a III-a. Pe prima pagină era scris cu emoţie titlul „1 Septembrie”. Şi, citind compunerea, am considerat că este cel mai potrivit articol de „bine aţi venit”. Începând de anul acesta, revista noastră va purta un nume mai

frumos dar şi mai potrivit cu profilul şcolii. Elevii cei mai talentaţi, vor face parte dintr-o echipă redacţională permanentă a juniorilor, asemeni profesorilor care îi coordonează. Felicitări şi bun venit, Sara Chirivilă, în echipa permanentă a revistei Avenor Avenue!

Este toamnă. Pe 1 septembrie este festivitatea de deschidere a anului şcolar la Avenor College. De-abia aştept să începem! Împreună cu părinţii, am venit la şcoală. Eram tare emoţionată! I-am luat doamnei învăţătoare un buchet frumos cu trandafiri roşii. I l-am înmânat, s-a bucurat şi m-a îmbrăţişat cu mult drag. Colegii mei purtau uniforme noi, erau foarte eleganţi, frumoşi şi emoţionaţi. Cel mai frumos moment a fost când am lansat către cer baloane colorate. Am urmărit balonul cum se înălţa şi mi-am pus o dorinţă...

Împreună cu doamna învăţătoare am intrat în noua sală de clasă. Era atât de frumoasă... Pe fiecare bancă ne aştepta un ghiozdan nou, cu numele fiecăruia scris pe el. Mi-a plăcut tare mult prima zi de şcoală la Avenor College. Abia aştept să văd ce va urma!

Câteva gânduri despre clasa Pregătitoare

de Eliza Diamandescu (cls. Pregătitoare Alfa)

Îmi plac foarte mult activităţile pe care le fac la școală: faptul că am plantat flori la începutul anului, sau cum facem noi zilnic caiete (adică scriem liniuţe peste tot). Colegii mi se par buni. Dimineaţa, cu miss Rut, “tragem sarcinile”, adică fiecare are o sarcină de îndeplinit. Mie îmi place sarcina „să fiu prima în rând, oriunde merge clasa”!

Îmi place la Assembly că primim cupă pentru cea mai cuminte clasă și că se dau medalii. Mi-a plăcut și Friendship Day, pentru că ne-am întâlnit cu copiii de la grădiniţă. Ora de engleză este distractivă, mai ales când facem cărţi. Nu prea îmi place că avem prea multe ore înainte de cluburi. Cluburile sunt preferatele mele, mai ales Fun ICT și Designers Club.

Cred că, atunci când o să termin clasa pregătitoare, o să avem o serbare și o să fiu un pic mai înaltă.

Câteva gânduri despre clasa a V-a

de Sara Mușetescu (cls. a V-a Omega)

Pentru mine, clasa a V-a este ca o carte. De exemplu, pe o pagină scrie: am recapitulat materia din clasa a IV-a, pe alta scrie că o să învăţăm fracţiile cu numitori diferiţi, dar mai departe nu știu ce se va întâmpla. Clasa a V-a este ca o provocare pe care o așteptam, să cunosc profesorii noi, să mă pregătesc pentru viitor... Vreau să devin din ce în ce mai bună, să îmi corectez greșelile și să îmi urmez visul...

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞCOLARĂ Nr. 1 - SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2014

Katia

Rad

u, c

lasa

a IV

-a o

meg

a

/ 3 // 2 /

EVENIMENT ANCHETĂ

Color Run – Happiest 5 km in the planet

de Cristina Pop, director Comunicare şi Admitere

Auzisem despre Color Run în primăvara acestui an și m-am gândit că acest eveniment colorat o să ne placă foarte mult nouă, celor de la Avenor. De ce? Pentru că toţi participanţii sunt vopsiţi din cap până-n picioare în diverse culori, la finalul fiecărui kilometru parcurs, pentru că putem participa împreună părinţi, copii și profesori, pentru că este despre sport și nouă ne place sportul. Așa că, într-o sâmbătă dimineaţă, un grup de peste 60 copii, părinţi și profesori

ne-am dat întâlnire la startul acestei curse vesele. Este important să știţi despre Color Run că este o cursă necronomentrată, de 5km, unde lucrurile care contează sunt bucuria de a face mișcare, plăcerea de a alerga împreună cu familia și prietenii și energia extraordinară pe care o simţi în jurul tău. Ne-am simţit toţi copii atunci când am trecut prin porţile colorate și am încercat să luăm

cu noi cât mai mult portocaliu, galben, mov sau verde. Bătaia cu pudra colorată de la sfârșitul cursei este, cu siguranţă, unul dintre motivele pentru care ne-am hotărât să revenim la următorul Color Run și să aducem mai mulţi prieteni cu noi.

O zi colorată tuturor!

Crosul Avenor şi Maratonul Copiilor...

sau care sunt cele 10 motive pentru care trebuie să faci zilnic mişcare

Luna septembrie a înscris la linia de start două competiţii sportive importante pentru comunitatea Avenor: Crosul Avenor şi Maratonul Copiilor. Pentru primul, copiii şi părinţii înscrişi au alergat pe un traseu bine delimitat în pădurea Băneasa. Scopul evenimentului a fost nu doar o zi de sport pentru o condiţie fizică cât mai bună, ci şi strângerea de donaţii pentru copiii care vor să meargă la şcoală, dar nu au posibilităţi. Iniţiativa acestui eveniment aparţine Comitetului de Părinţi de la Avenor College.

Alături de participanţi s-a aflat domnul Andrei Roşu, câştigător al cupei mondiale de ultra triathlon, proba de triplu Ironman, co-creator şi co-organizator al primei platforme de running & fundraising din România.

Al doilea eveniment sportiv, Crosul Copiilor, a făcut parte din Bucharest International Marathon 2014 şi s-a desfăşurat pe un traseu amenajat în apropiere de Piaţa Constituţiei. La această cursă au participat copii de la Avenor College cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani. Debut excelent al competiţiilor sportive susţinute de şcoala noastră! De ce este important pentru elevi şi părinţi să participe la acest gen ce competiţii?

Din punct de vedere al părinţilor

1. Te concentrezi mai bine la şcoală2. Respecţi anumite reguli3. Renunţi pentru o oră la statul în faţa televizorului/

calculatorului4. Înveţi să fii disciplinat5. Înveţi ce înseamnă fair-play6. Renunţi la ciocolată7. Participi la o competiţie într-un mediu sigur8. Devii mai răbdător9. Înveţi să nu te superi dacă ieşi pe locul II

10. Devii competitiv

Din punct de vedere al copiilor

1. Te menţii în formă2. Te bucuri de aceleaşi lucruri de care mă bucur şi eu3. Recunoşti că poţi ieşi şi pe locul II4. Întotdeauna pot fi alţii mai buni decât tine5. Înţelegi ce înseamnă presiunea6. Ai un timp în care trebuie să te încadrezi7. Capeţi încredere în tine8. Eşti mai exigent cu tine însuţi9. Îi înţelegi şi pe cei care nu pot duce competiţia la capăt

10. Recompensele trebuie să fie întotdeauna pe măsură!

De nota 10!Nu este uşor să obţii o bursă Avenor College. Nu a spus nimeni, însă, că este uşor să o şi păstrezi. În fiecare an, cei care ating excelenţa pe toate planurile sunt aleşi pentru a primi bursă sau titlul de elev de onoare al şcolii. Răspundere deloc de neglijat, motiv pentru care, la început de septembrie, Dana Papadima a ţinut să reamintească acestor copii de nota 10 care le vor fi responsabilităţile de-a lungul întregului an şcolar. Doi dintre ei, Tudor Buligoanea (cls. a VI-a) şi Natalia Dan (cls. a V-a) au realizat o anchetă printre invitaţii care au luat parte la această întâlnire.

Dana Papadima: Fiecare dintre cei care au primit acest titlu au fost fericiţi, mândri, apreciaţi de colegi, mulţumiţi. Toate lucrurile acestea nu au valoare materială şi nu se aruncă atunci când se termină anul şcolar. În afară de faptul că sunt nişte amintiri foarte frumoase, vor însemna, pentru viitor, portofoliul acestor elevi. În această şcoală sunt 250 de copii şi fiecare este foarte valoros. Dar, în fiecare an, 20 dintre ei sunt excepţionali. Criteriile comisiei care i-a evaluat au fost orientate după disciplină, atitudine, activităţi extraşcolare, note bune, implicare. Începe un nou an şcolar. Şi sunt foarte mulţi alţi copii, foarte buni, care, în momentul acesta, sunt trişti şi care ar dori foarte mult să fie laureaţi cu acest titlu. Copii care sunt foarte hotărâţi să îl obţină. Iar cei care l-au obţinut sunt foarte hotărâţi să nu îl piardă. Acest titlu nu se dă o dată pe an şi apoi uităm de el. Toţi ochii sunt pe ei şi fiecare lucru contează. Ceea ce trebuie să ştie este că, din acest moment, sunt nişte modele pentru tot ceea ce înseamnă profilul elevului la noi: respect, responsabilitate, atitudine, motivaţie, spirit de echipă.

Ana-Catinca Florea (VIII): Să am bursă cu un an înainte de intrarea la liceu contează foarte mult pentru mine, deoarece mă motivează să am rezultate mai bune la şcoală. Trebuie să fiu un model, să îi ajut pe ceilalţi să înveţe mai bine şi să am grijă ca prietenii mei cei dragi să nu o ia pe calea greşită.

Vanessa Voiculescu (VII): În fiecare an am fost votată de colegi şi profesori. Mi se pare foarte tare şi sunt foarte mândră de mine. Cred că m-au votat pentru că sunt cuminte la ore, adică am o anumită atitudine.

Salia Boncea Penţac (VI): Nu ştiu deocamdată cum mă va ajuta faptul că am luat bursă, dar cred că, pe viitor, mă va ajuta cu siguranţă. Treaba mea este să mă comport frumos, să fiu responsabilă şi să am o atitudine bună.

Luca Andrei (VI): Sunt de doi ani în această şcoală şi cred că am luat diploma de elev de onoare pentru că am rezultate destul de bune şi am participat la foarte multe concursuri în afara şcolii.

Theodor Nicolae (V Alfa): Este foarte bine să intri la gimnaziu deja ca bursier. Ai o încredere în plus pentru această etapă. Eu trebuie să reprezint şcoala, să iau note cât mai bune şi să încerc să fiu în vârf pe tot parcursul acestui an.

Eva Preoteasa (IV Omega): M-am simţit foarte fericită când am luat diploma de elev de onoare. Ştiam că se ia foarte greu şi am fost mândră de mine pentru reuşită.

Andrei Voiculescu (IV Omega): Ca să îmi menţin bursa anul acesta, trebuie să mă comport frumos cu colegii, să îi ajut, să nu fac rău nimănui şi, când cineva mă supără, să mă duc să îi spun profesorului, să nu îmi fac dreptate singur.

Tudor Dan (III Alfa): Am aşteptat ziua acordării burselor cu multe emoţii. Înainte de a afla că am câştigat, m-am simţit foarte fericit, pentru că era prima mea diplomă de elev de onoare.

Ana Ştefan (III Delta): Acum că am primit diploma de elev de onoare, ştiu că toţi colegii mei mă privesc ca pe o persoană conştiincioasă şi deşteaptă.

Sara Gheorghiu (III Alfa): Ştiu că trebuie să mă comport responsabilă, să îi ajut pe colegii mei şi să mă port frumos cu profesorii din şcoala noastră.

Vlad Pagnejer (III Omega): Responsabilităţile mele sunt următoarele: să nu mă bat, să îi ajut pe ceilalţi şi să chem profesorii dacă cineva se răneşte.

Sara Chirivilă (III Omega): Mă voi lupta să păstrez titlul de elev de onoare pentru că îmi doresc să obţin aceeaşi distincţie şi în clasa a patra.

Teodora Răducanu (III Omega): Da, mi se par grele responsabilităţile de acum, pentru că am muncit mult ca să ajung să le am!

Sara Muşetescu (V Omega): Când mama a aflat că sunt elev de onoare a venit, m-a îmbrăţişat şi, împreună cu toată familia, mi-a urat să îmi meargă din ce în ce mai bine.

Alex

andr

u Fo

tino,

cla

sa P

regă

titoa

re A

lfa

/ 4 / / 5 /

ENGLISH ENGLISH

Welcome aboard, Denise!When I was a little girl, I went to school in the grounds of this castle. Yes, it is true, and here is the picture. So, I have moved from a Castle to a Forest! My journey from that Castle to Avenor College has taken me to University in Nottingham- where Robin Hood comes from- and to schools in lots of different places as a teacher. I have taught on an Island in the Mediterranean, on the

edge of the Caspian Sea, in the Savanna of Africa, Downtown Bucharest and the Plains of Spain. I was accompanied on that journey by my husband, and three children, all of whom are now adults. I aim to be the type of teacher who I would have wanted to teach my own children.

Being a teacher is a wonderful privilege, and I am delighted to be able to teach in such a beautiful, friendly school. I have always loved learning, and find this quote from Henry Ford important for all teachers: “Anyone who stops learning is old, whether at twenty or eighty. Anyone who keeps learning stays young” Hopefully, this means that I will remain very young at heart for my whole life.

I am looking forward to spending many years here, and seeing the wonderful Avenor children grow, learn and go on their own life journeys.

A few little things about Sarahby Nectaria Alexa, III Alfa

This is the first year when I see Sarah in our school. She has come to teach us English for a performance level. I believe she is very good to us and she has an amazing gift: to imitate the animals’ sounds! Can you believe it? J When we meet on the corridors, she always asks me how I feel, what I am planning to do and things like that. She is a very good teacher and she is so curly! Her hair is sooo golden, like a character from a story, let’s say... Rapunzel! Her accent is very very British and it sounds correctly. She speaks loudly, but the reason is because she taught in Africa to classes with a big number of children and everybody had to hear what she was saying. She wears nice clothes and every day she has something colourful.

I like her worksheets, it is fun and I am grateful to her because I know she works hard to do it for us. I like her classes because they are clearing up the day. She appreciates every little thing that you can do and she encourages children to become better.

ENISALA SUMMER ACADEMYEvery year, our students have the chance to participate for one week in The English Summer Academy in Enisala village. All courses and activities are carried out in the natural frame of Danube Delta. There is a unique experience among native Cambridge students and theatre coaches. They work and socialize in English, but also have walks, drama classes and games.

Ruxandra Epure (English teacher): When I asked my colleagues about what happens in Enisala,they simply replied: “A lot of…WOW”. And I was able to convince myself that, over the summer, in July, I accompanied our kids to the English Summer Academy organized in Enisala Safari Village. The purpose of this camp is to help children enhance their English language skills in the company of four British students

at Cambridge University, who came to share their knowledge of history and mythology, geography, biology and astronomy. In the afternoons, all the children gathered around the Drama teachers, with whom they succeeded, in only one week, to devise a real theatre play. In Enisala, everyone learns new things, everyone plays, everyone smiles. So that, this summer academy is a kind of oasis where it happens, indeed, a lot of WOW stuff!

Caterina Ciușcă (V Omega): I waited patiently and full of emotion the Enisala camp. I missed spending time with my friends and teachers. Clara visited me one day last year, in the academy. She loved the atmosphere and she wanted to come back this year. The atmosphere in the camp was really enjoyable and fun. We loved most our English teachers. We played “Ninja”, “Samurai” and other attractive games in various fields. Classes were fun and interesting. I learned about legends and mythology, Roman and

Greek history, Delta mysteries and fun math. In the astronomy classes, we made our own universe, which we enjoyed very much. The idea of an English camp was great, because we did nice information sharing with our teachers. And, of course, we enriched our vocabulary. Teachers behaved as if we had been friends forever. It was beautiful, special education and a playful and friendly environment.

Eric Mironescu (III Alfa): I had a lot of fun in the Enisala Summer Academy. I loved going by boat and experiencing the jeep travel. We were visiting places all the time and this was quite enjoyable. In the evenings, we were playing Ninja. I liked most the final show. The topic was about the Trojan War. I’m excited about this idea! My level of English from school helped me during the activities in Enisala, because I had to speak and do activities with native teachers. One of my favourite activity was learning a secret language!

Eva Bembo (III Alfa): I spent my camp in Enisala with my sister, Anna. It was very fun, especially the Drama Club. We learnt a game called Help which was really attractive. My sister had been to the seaside. The ride was boring but she had a lot of fun when dabbling in the water. I felt myself confortable, I shared my room with Sara and Clara, who are my best friends, but also Elia. Elia was not such a nice girl, she boasted all the time. I couldn’t stay the whole period, only for three nights. My mom came to pick me up and I had to return home. The best game was the secret language: the rule was to write A instead of B, or B instead of C and so on. It was awesome!

Sara Gheorghiu (III Alfa): I learnt a lot of things about the Greek mythology, about space and the Danube Delta. One day we had been at the seaside, in Vadu. There, I discovered that onion with stuffed green pepper tastes really good! J We’d also gone fishing and had explored the Danubian landscape. We had very good deserts all the time. I enjoyed visiting the Enisala fortress. The English lessons helped me improve my vocabulary.

Luca

Milc

hi, c

lasa

a II

-a o

meg

a

Sara

Lup

u, c

lasa

Pre

gătit

oare

Alfa

/ 6 /

ȘTIINŢĂ

Coduri și simţuri în lumea animalămaterial realizat de Daniel Berteșteanu, prof. Biologie

Și animalele au codurile lor. Pentru ca noi oamenii să le înţelegem codurile și comportamentul trebuie să apelăm la etologie...

Despre etologie și etologi în două minute

Dacă nu știaţi încă, etologii se ocupă cu etologia iar etologia este o ramură a biologiei care studiază comportamentul

animalelor. Cel mai strălucit dintre etologi a fost medicul și biologul austriac Konrad Lorenz. El a studiat mult timp găștele sălbatice și stăncuţele, la care a descoperit fenomenul de amprentare/întipărire, în care păsările nou ieșite din ou se atașează de primul lucru aflat în mișcare pe care îl văd, fie el părinte, om sau un obiect oarecare. Acest comportament este unul instinctiv și îl au toate păsările imediat după ce ies din ou. Dacă timp de 20-30 de minute după ce ies din ou puii nu văd pe nimeni care să se miște prin jurul lor, atunci nu se mai atașează de nimeni și rămân singuratici toată viaţa. Asta înseamnă că ei nu mai au de la cine învăţa ce să mănânce, de cine să se ferească, prin ce sunete să comunice între ei, cum să recunoască membrii aceleiași specii sau cum să migreze și să găsească destinaţia.

Deci cea mai mare parte a comportamentului de mai târziu, când puii vor fi mari, este declanșat de stimuli din primele minute de viaţă. Nu cumva același lucru se întâmplă și la oameni? Copiii abandonaţi de părinţi pot deveni niște adulţi normali? Vă daţi seama ce a urmat....în anul 1973 a primit premiul Nobel pentru medicină. Studiind păsările sălbatice de prin apropierea casei lui. Hai, care dintre voi se înscrie la viitorul Nobel?

Despre șobolani și gâște

Lorenz a găsit două specii animale cu comportamente agresive intraspecifice diametral opuse, care la om sunt îngemănate într-o formulă paradoxală și teribilă. Majoritatea animalelor își delimitează habitate și trăiesc pe grupe, turme, cârduri, haite etc. Multe sunt „tribale”, adică se grupează, pornind de la cupluri și familii. Intrarea unui individ străin de grup înăuntrul unei familiei pune, la aceste specii, de fiecare dată probleme.

Dintre toate speciile care se constituie în grupuri, gradul maxim de agresivitate intraspecifică este atins la șobolani. Într-o famile de șobolani, indiferent cât de mică sau de mare este ea, nu intră, pentru nimic în lume, un șobolan rătăcit din altă familie. Dacă nefericitul se rătăcește și ajunge printre membrii altui trib, de îndată ce este identificat – după miros – de unul „de-ai casei” ca fiind un intrus, este ucis în scurtă vreme cu o teribilă ferocitate.

Desigur că astăzi oamenii nu se mai ucid între ei ca în evul mediu. Dar accentul pus pe performanţă și presiunea pusă pe dezvoltarea economică și socială cresc concurenţa dintre oameni. Iar concurenţa sporește agresivitatea. Lorentz a prezis astfel faptul că chiar dacă progresul tehnologic și în medicină ne vor face viaţa mai ușoară, agresivitatea și conflictele vor fi mai evidente. Iar asta în final dăunează societăţii umane.

Exact în partea opusă se situează gâsca sălbatică. Konrad Lorenz a adorat această pasăre. Nu numai că într-un trib de gâște sălbatice relaţiile sunt perfect personalizate, dar între membri unui cuplu se ajunge la „sentimente eterne” de tip „uman”. Se nasc, de pildă, măreţe prietenii între gâscani, cel mai adesea sudate în focul bătăliilor duse împreună, în care, asemeni lui Ahile și Patrocle, cei doi prieteni se hrănesc reciproc din curajul celuilalt. Și despărţirile, la rândul lor, sunt pe măsura crâncenelor prietenii. După o ceartă-două, foștii prieteni ajung să se deteste, își găsesc, în cadrul cârdului, locuri cât mai departe unul de altul, iar când din întâmplare ajung faţă în faţă, „jena” lor este fără margini: își caută cu disperare „ceva de făcut”, trăind simultan atragerea și respingerea și neputând să se desprindă unul de celălalt, legaţi de firul invizibil al relaţiei apuse. Vă sună cunoscut? De câte ori nu ne purtăm ranchiună unul celuilalt pentru cuvinte sau gesturi neînsemnate din trecut?

/ 7 /

REPORTAJ

Întâlnire cu Brazilia, ţara fotbalului şi a sambei

de Andrei Wencz, cls. a IV-a Delta

În vacanţa de vară, am fost cu tatăl meu şi cu un grup de prieteni în Brazilia, timp de trei săptămâni, în care am zburat cu doisprezece avioane diferite, între oraşe! După 14 ore de zbor, am ajuns în primul oraş, Sao Paulo. Sao Paulo este cât România de mare şi de două ori mai populat. Acolo se munceşte foarte mult, pentru ca alte oraşe, ca Rio, să se distreze. Oricum, brazilienii se distrează foarte mult, dansând samba. O altă tradiţie este să bei ceai din frunze de mate, acesta îţi dă energie o zi întreagă, dacă nu ai mâncare la tine.

În ziua a patra, am mers la cascadele Iguazu. Împreună cu Cascada Niagara şi cu Cascada Victoria, formează trio-ul celor mai spectaculoase cascade din lume. Cascada Iguazu se întinde din Brazilia până în Argentina. Am survolat cascada din elicopter. Prin partea argentiniană a cascadei, am ajuns în junglă cu trenuleţul şi am parcurs o pasarelă de 2200 de metri, până la minunea planetei: Garganta Del Diablo. Am văzut 17 căderi de apă de la 87 de metri înălţime, o senzaţie unică de a vedea cascadele de jos în sus, din bărcile pneumatice. Ne-am oprit la locul numit Tres Fronteras, unde se întâlnesc două râuri mari, Parana şi Iguazu şi, de asemenea, trei ţări au frontiera aici:

Brazilia, Argentina, Paraguay.

A venit şi sfertul de finală Belgia vs Argentina. Stadionul Mane Garincha din Brasilia, capitala Braziliei. Am ţinut cu Argentina, pentru că am ştiut că o să câştige. Eram foarte fericit, pentru că era primul meu meci din campionatul mondial pe care îl vedeam live. Argentina a bătut cu 1-0 şi i-am făcut în ciudă tatălui meu, care ţinea cu Belgia.

A noua zi, am zburat de la Brasilia la Manaos, pe malul celui mai mare fluviu al planetei: Rio Amazonas. Ne aflam în Amazonia, dominat de cel de al doilea cel mai lung fluviu şi, totodată, cel mai bogat în ape dintre toate fluviile lumi. Dimineaţa, am făcut o excursie prin junglă unde am văzut arbori tropicali şi fructe rare. Am vizitat un parc natural în care am văzut maimuţele Amazoniei şi am pescuit piranha. Ultimele ore în Amazonia le-am petrecut relaxându-mă, apoi ne-am îmbarcat pe un vaporaş şi am mers la cele două râuri, Rio Negro şi Solimoes, care sunt unul lângă altul, dar nu se amestecă culoarea. Rio Negro e de culoare neagră şi Solimoes e maro. Ele merg zeci de kilometri unul lângă altul, fără să se amestece culorile, până când, după câţiva zeci de kilometri, se amestecă şi se formează Amazonul.

Ziua a unsprezecea, am sosit la Campo Grande, capitala Pantanal. Pantanalul e cea mai mare zonă umedă din lume, 80% din câmpiile Pantanalului sunt inundate. Plecăm spre Pousada Xaraes, unde ne oprim să vedem multe păsări şi tot felul de animale. După cină, am făcut un safari nocturn, ca să vedem ghepardul, dar, în locul lui, am văzut o căprioară care stătea în mijlocul drumului.

În ziua a douăsprezecea, trei ore am călărit prin Pantanal. După aceea, am mai făcut un safari într-o maşină din al doilea război mondial, cu acoperişul descoperit, din care am văzut: pecari, coati, şopârle, şerpi, maimuţe, tucani, şoimi, papagali.

A venit şi momentul adevărului: MAREA FINALĂ!!!!! COPA DO MONDO DA FIFA BRASIL 2014!!!!! Pe cel mai faimos stadion al planetei: MARACANA. Din păcate pentru Brazilia, nu a apucat să joace samba de bucurie, întrucât finala s-a jucat între Germania şi Argentina, în prelungiri. Fiind mare fan Argentina, nu m-am putut bucura foarte mult în tribună, pentru că eram înconjurat de brazilieni care ţineau cu Germania, dar, în sinea mea, m-am rugat pentru victorie. La final am fost dezamăgit, Germania a fost mai bună şi mai tehnică şi a câştigat Cupa Mondială.

După emoţiile finale, am plecat în turul oraşului Rio de Janeiro. Am văzut Pao de Azucar (căpăţâna de zahăr) şi statuia lui Iisus, care era pe un munte de unde se vedea şi Maracana. Mi-a plăcut mult excursia şi sper să o repet, când o să fiu mai mare!!

/ 9 // 8 /

REPORTAJ REPORTAJ

Alaska, tărâmul îngheţatde Tudor Furdui, cls. I Delta

În vacanţa de vară, am fost împreună cu părinţii mei în Alaska. Alaska este un loc foarte îndepărtat, dar foarte frumos, unde am avut multe activităţi interesante și amuzante. Am aterizat la Anchorage și, în primele trei zile, am vizitat locul cu autobuzul. Prima oprire a fost în parcul Denali (‘cel înalt’ în limba localnicilor, Athabaska, numit și McKinley, în engleză), unde am văzut un elan și caribou. Caribou este o specie de cerb care trăiește în America, iar elanul este tot o specie de cerb, dar are coarnele plate. Ghidul ne-a arătat coarne de capre de munte, coarne de ren, un picior şi coarne de caribou. Am fost cu barca pe râul Talkeetna şi atunci am văzut mulţi castori. Pe malurile râului erau multe vizuini construite de către ei. Castorii îşi construiesc singuri casele, adună beţe de pe malul râului şi le aşează unul peste altul, până când se formează o vizuină.

În ziua a patra a excursiei, în oraşul Seward, ne-am îmbarcat pe un vas de croazieră şi în fiecare zi, după aceea, opream într-o altă localitate din Alaska. Într-o zi, ne-am dus cu vasul până aproape de gheţarul Hubbard, care este imens, are culoarea albastru-verzuliu şi este acoperit cu multă zăpadă. Am stat foarte aproape de gheţar câteva ore şi, în acest timp, am auzit cum cădeau părţi din gheţar în golful Alaska şi se auzea un zgomot puternic.

O altă oprire a fost în oraşul Juneau, capitala statului Alaska. Acolo ne-am plimbat cu sania trasă de husky şi am fost şi la crescătoria de somoni. Husky este un câine care trăieşte în Alaska, seamănă cu un lup şi iarna este folosit la trasul săniilor pe zăpadă.

În Skagway, un alt oraş din Alaska, am căutat aur pe râul Klondike, iar cu aurul strâns i-am făcut un pandantiv surorii mele. În inHoonah, la IcyStrait, am plecat cu un vaporaş în largul oceanului Pacific, unde am văzut balene cu cocoaşă şi un grup de balene orca la vânătoare.

Ultima oprire a fost în oraşul inKetchikan unde am fost la pescuit de somon. Am pescuit un somon silver, chinook şi pink. Somonul silver este pe locul trei cel mai mare somon din lume. Somonul pink este cel mai mic somon din Alaska. Cât am stat în Alaska, am mâncat mult somon şi king crab, mâncarea favorită a locuitorilor din Alaska.

Amintiri din Slovaciade Roxana Macovei, cls. a IV-a Delta

S-a terminat vacanţa de vară... Mă gândesc la locurile frumoase vizitate şi la oamenii pe care i-am întâlnit. Cele mai frumoase momente le-am petrecut cu bunicii în Slovacia, în oraşul Piestany (Piestani). Slovacia este ţara mea natală, iar Piestany este oraşul în care m-am născut. Bunica mi-a arătat spitalul în care am venit pe lume şi zona balneară a oraşului. Aceasta se află pe cealaltă parte a râului Vah. Staţiunea balneo-climaterică este faimoasă pentru tratarea bolilor reumatice cu ajutorul apelor minerale şi a nămolurilor sulfuroase. Simbolul acesteia este o statuie care sugerează recăpătarea sănătăţii de către pacienţi. Statuia reprezintă un bărbat care renunţă la cârjă, rupând-o cu genunchiul.

Mi-au rămas în amintire peisajele vii din parcuri. Împreună cu prietenele mele, m-am dat cu rolele şi ne-am plimbat cu bicicletele pe pistele special amenajate. Ne-am distrat, ne-am plimbat cu barca pe râul Vah şi am mâncat îngheţaţă. Doar o dată pe an pot trăi aventurile de aici. O să îmi fie dor de locurile şi oamenii din Piestany. Deja mă gandesc la următoarea vacanţă în aceste locuri frumoase.

Printre munţi și lacuri în Elveţiade Davian Gheorghe, cls. a IV-a Delta

În Elveţia, am stat cu verișorul meu, Paul, verișoara mea, Camelie și nașii mei. Îi văd destul de rar, de aceea am fost foarte bucuros să îi vizitez. Ei trăiesc acolo, în orașul Lausanne. Am mers de multe ori prin oraș, la catedrală, cu vaporul pe lacul Lemann, cu metroul fără conductor, iar staţiile erau anunţate cu un sunet specific locaţiei. Orașul este, cred, la fel de mare ca Bucureștiul, dar are multe parcuri cu flori și spaţii de joacă pentru copii. Străzile sunt curate și au destule piste pentru bicicliști. Zona unde stăteam noi era, însă, foarte liniștită. Eu și cu verișorul meu mergeam pe un teren de fotbal în apropierea casei și ne-am jucat cu mingea, el fiind pasionat de fotbal. Echipa lui preferată este Barcelona, iar a mea, România, bineînţeles.

Vremea a fost destul de ploioasă și am stat în casă, ne-am jucat pinpong, betminton și cu pistoalele cu apă. În Elveţia vremea este foarte schimbătoare. În prima săptămână a plouat și a fost foarte frig, de genul câteva grade, iar a doua săptămână ne-am bucurat de mult soare și 30 de grade în aer. Acolo oamenii erau foarte politicoși, se salutau mereu. Uneori mă salutau și pe mine, chiar dacă nu mă cunoșteau. Le-am răspuns în franceză, pentru că știam câteva expresii. Într-o zi, am mers la un spectacol organizat de primăria orașului Lausanne, unde ne-am amuzat grozav. A fost un spectacol pentru copii, cu teatru de pantomimă și multe activităţi antrenante. Mâncarea pe care o gătea nașa mea era foarte bună și gustoasă, iar eu mâncam mereu tot. Nașa mea este foarte pricepută la bucătărie și ne prepara chiar mâncăruri din diferite ţări. În Elveţia se găsesc foarte multe condimente bune și ciocolată! Eu am mâncat ciocolată neagră și ciocolată cu lapte. Verișorul meu s-a jucat cu mine mereu, fiind și el în vacanţă și, cu toate că vremea a fost capricioasă, am profitat cât am putut. Uneori am jucat și jocuri video. A fost o vacanţă plăcută!

Nec

taria

Ale

xa -

“Ph

oto

Sate

llite

”, cl

asa

a a

III-a

alfa

/ 11 // 10 /

EVENIMENT EVENIMENT

IN THE HOUSE... Sau ce poţi face cu un J

Andreea Neamţu (căpitan echipă Căsuţa Verde): Căsuţa verde şi căsuţa albastră au câştigat cel mai mult timp liber din competiţia căsuţelor de anul trecut. Încă de la prima oră am pornit, veseli, la drum şi nerăbdători să ajungem la parcul de aventură Comana. Am petrecut o zi minunată, arătându-ne îndemânarea şi abilităţile de căţărători. Desigur, nu au lipsit şi momentele de care să ne amintim – unul dintre colegi şi-a dat seama, pe parcursul unui traseu mai greu, că nu are, încă, destul curaj să îl continue. Cum credeţi că a fost coborât? Pe sfoară! După ce am văzut acest lucru, am fi vrut mai mulţi să avem aceeaşi experienţă! Nu putem uita nici momentul în care băieţii refuzau să mai intre în toaletă, din cauza unei broscuţe ce îşi găsise adăpost acolo. Am plecat înapoi spre şcoală fericiţi, cu noi prieteni, mai încrezători în forţele proprii şi cu dorinţa de a avea un comportament exemplar, pentru ca şi anul viitor să avem cât mai mult timp câştigat!

Dumitru Toma (căpitan echipă Căsuţa Verde): Verzii sunt cei mai tari! Cel puţin anul acesta... Câștigând, la egalitate cu căsuţa albastră, competiţia In the House, membrii căsuţei verzi au luat-o la vale, cu noaptea-n cap (de fapt, pe la 9 și ceva au plecat de la școală) către Comana. În mijlocul rezervaţiei, printre copaci, cabluri, echipamente de escaladă și monitori, copiii noștri își etalau forţa și luptau cu slăbiciunile copilăriei. Premiul? Stima de sine și admiraţia colegilor. Suspendaţi în văzduh ca niște păsări cu căști, grupuri de câte trei copii zburau pe deasupra lacului. Vântul în rafale, pe care îl străpungeau cu făpturile lor firave, vârsta și, mai ales, sentimentul că se află între prieteni i-au făcut pe unii dintre ei să exclame: “Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea!” După care am mâncat, ne-am speriat de o broască ascunsă în baie și am plecat acasă.

Alexandru Trepcea (IV Omega, Căsuţa Verde): Dupa ce un an am muncit și am învăţat, a sosit şi timpul recompenselor: am sărbătorit împreună, cei din căsuţa verde, în Aventura Park din Comana. O zi minunată, plină de provocări, distracţii, glume, fericire! Partea amuzantă şi... plină de curaj a fost traseul cu tiroliana peste lac!!! Am întâlnit şi nişte căţeluși cu care ne-am jucat! Am făcut şi diverse exerciţii fizice în „parcul de antrenament”. A fost o zi plină şi superbă! M-am bucurat enorm de această zi petrecută cu colegii şi ne-am decis să continuăm munca în acest an școlar, pentru a putea câștiga şi în anul următor!

Andrei Hristia (căpitan echipă Căsuţa Galbenă): Pe data de 5 septembrie, un număr de 33 de copii din căsuţa galbenă, însoţiţi de opt cadre didactice, şi-au petrecut timpul câştigat anul trecut la Edenland Park, Balotești. Este un parc de aventuri, unde copiii s-au distrat îmbinând utilul cu plăcutul. Astfel, au acceptat diverse provocări intrând pe trasee în care au trebuit să ajungă la destinaţie, depășind anumite obstacole (tiroliană, mers pe sârmă etc). Bineînţeles, totul s-a desfășurat în condiţii de maximă siguranţă. Copiii au avut oportunitatea de a opta pentru activităţile din care să facă parte, astfel încât toţi au plecat mulţumiţi și hotărâţi să strângă cât mai multe smiley-uri și anul acesta. O parte dintre ei, au ales să participe și la jocurile de paintball. Această activitate a fost cu scopul de a răsplăti copiii pentru efortul depus anul trecut, cât și de a-i educa în a face faţă provocărilor și a le oferi șansa de a petrece timp împreună și în afara atmosferei de școală și de sală de curs. Le doresc un an cu cât mai multe smiley-uri!

Aura Frîncu (căpitan echipă Căsuţa Galbenă): După o noapte cu emoţii (în partea de sud a Bucureștiului a plouat), a venit răsăritul puţin înnorat, dar cu vreme plăcută, numai bună pentru o zi de stat în aer liber. Galbenii s-au îmbarcat în autocare și au pornit spre Balotești, la Edenland Park, un loc unde aveau să își petreacă ”la înălţime” cele șase ore câștigate pe parcursul anului trecut. Imediat ce au ajuns copiii au mers la locul de echipare pentru a se putea căţăra în siguranţă pe traseele propuse de cei din parc. Nu puţină le-a fost uimirea când au observat că nu unul sau doi profi s-au așezat la rând pentru echipare, ci cinci. Andrei și Ruxandra au mers cu copiii mari pe traseele mai dificile, Doina și Adina au format o echipă de iniţiere, iar eu am mers cu o echipă inimoasă formată din Matei, Radu, Diana, Andrei, Ilinca şi Vlad, pe trasee medii spre dificile. Băieţii au avut multă răbdare cu fetele: am început cu trasee ușoare, pentru a ajunge în final la gri: cel mai provocator pentru noi. Am remarcat cu multă bucurie cât de bine ne-am sincronizat și felul în care ne-am ajutat unul pe altul, pentru ca experienţa aceasta să fie una de neuitat. Copiii și profesorii care nu s-au căţărat sau cei care au ales trasee mai scurte au jucat ping pong, au mers cu bicicletele sau s-au războit la paintball. Pentru toată lumea a fost o zi de distracţie ”la înălţime”, la propriu sau la figurat.

Ada Kalfas (I Alfa, Căsuţa Galbenă): Şcoala a început pe 1 septembrie. Prima zi de şcoală a fost plină de emoţii. M-am revăzut cu toţi colegii mei dragi. În următoarele zile, am primit vestea de la învăţătoarea noastră, Miss Monica, că vom merge în excursie cu căsuţele noastre. Noi, căsuţa galbenă am mers la parcul de aventuri Edenland. În autocar am fost cu toţii fericiţi şi entuziasmaţi. Cum am ajuns acolo, am primit brăţări de culoarea căsuţei şi ni s-a făcut instructajul. Cum altfel? Toţi am început să parcurgem un traseu. Cei mari au mers pe un traseu mai dificil, iar noi, cei mai mici, am parcurs un traseu mai uşor. Toţi copiii erau fericiţi. În timp ce colegii mei se jucau pe traseul alb, am văzut că unul dintre ei a rămas blocat. M-am gândit imediat la un plan ca să îl ajut. M-am dus spre el şi l-am tras înspre podeţul pe care trebuia să ajungem cu picioarele. Am fost fericită că am putut să îmi ajut colegul. După mult timp de joacă, a sosit ora mesei. Vorbeam cu toţii la mese şi eram cam gălăgioşi. Imediat după ora mesei, noi, cei mici şi clasa a II-a, am mers cu bicicletele prin pădure. Simţeam aerul curat din jurul nostru. Pădurea era verde,

plină de frunze şi copaci, era o zi frumoasă, cu soare. Am mers o tură mică şi am revenit la trasee. Venise momentul traseului portocaliu. Mi-a plăcut mai mult, pentru că avea tiroliene mari. Unii copii se distrau la masă povestind, unii cu bicicletele, alţii erau ocupaţi cu traseele, iar colegii noştri cei mai mari au fost la paintball. Ce mult ne-a plăcut şi în trambulină! Era o trambulină mare, iar unul dintre băieţi, care nu făcea parte din grupul nostru, a sărit peste cap. După un timp, a sosit momentul plecării şi am fost tristă. Eram tristă pentru că se termina ziua cea frumoasă.

Eva Preoteasa (IV Omega, Căsuţa Verde): Ca în fiecare an, fie că eşti roşu, galben, verde sau albastru, cu toţii ne străduim, prin învăţătură sau comportament, să adunăm smiley-uri magice. De ce magice? Păi, cum altfel le-aţi numi, când ele stau un an întreg pe o pagină, pentru ca, într-o anume zi, să se transforme, ca prin magie, în timp liber şi distracţie? Anul trecut am fost în căsuţa verde, cu Luka şi Moţi, colegii mei şi împreună cu alţi copii din întreaga şcoală. Am adunat timp de un an întreg sute de smiley-uri, care s-au transformat în opt ore de distracţie. Spre bucuria noastră, am putut să petrecem o zi întreagă în aer liber, la Comana. Ca o mini-vacanţă în timpul şcolii J... Prima săptămână de şcoală, bucuria de a ne revedea colegii, poveştile din vacanţă, plus o zi întreagă în Aventura Park… Ce ar putea fi mai frumos?

Vineri dimineaţă, ne-am pus tricourile verzi, adidaşii în picioare, sacul în spate şi am pornit la drum. Echipa verdeeee! Am alergat prin parc, ne-am căţărat în copaci şi am alunecat râzând pe

tiroliene, simţindu-ne ca nişte cercetaşi, sau, poate, nişte vânători de munte. Cea mai frumoasă privelişte o puteai avea pe tiroliana care trecea peste lac. Simţeai că zbori, cu vântul jucăuş răsfirându-ţi părul. Timpul a trecut pe nesimţite. Când s-au scurs cele opt ore? A venit vremea să plecăm. Pe drumul de întoarcere, am mai avut o surpriză: o mlaştină, ca un labirint, ne-a trezit din nou imaginaţia la viaţă si sunt sigură că nu am fost doar eu cea care a simţit dorinţa să ne întoarcem aici curând.

A fost o zi perfectă! Înainte de a adormi, mi-a trecut prin gând că merită să mă străduiesc să contribui cu smiley-uri preţioase la căsuţa mea, pentru că magia prin care ele se transformă, o dată pe an, în timp liber alături de prietenii din școală, ne aduce tuturor în suflet milioane de zâmbete, pentru tot restul anului! JJJ

Matei Culcea (IV Alfa, Căsuţa Galbenă): Ieșirea cu căsuţa galbenă de anul acesta, după mine, a fost cea mai reușită din toţi cei patru ani la Avenor College: la Edenland. Parcul este format dintr-o pădure cu copaci înalţi (8-12m) și deși, de care sunt prinse platforme și fire pentru trasee (au denumiri haioase). Ne-am distrat foarte tare când ne-am căţărat în copaci, dar și când am făcut paintball. Paintball-ul este un joc de strategie, unde trebuie să ne împărţim pe echipe egale unde îţi faci o strategie câștigând diferite jocuri, de exemplu capturarea steagului. A fost o atmosferă distractivă și liniștitoare. Cea mai amuzantă parte a fost atunci când un copil a primit o bilă în mască și, după aceea, s-a colorat pe toată faţa. Am încheiat ziua spunându-mi în minte: “De ce s-a terminat?!!”

12 © 2014 Avenor College

Redactori:

Sara Chirivilă, Eliza Diamandescu, Sara Muşetescu, Paul Valasutean, Tudor Buligoanea, Natalia Dan, Nectaria Alexa, Andrei Wencz, Tudor Furdui, Roxana Macovei, Davian Gheorghe.

Profesori coordonatori: Claudia Alexa, Liana Ilincescu, Ileana Bighiu, Daniel Berteşteanu.

Profesori colaboratori: Delia Raţ, Cristina Pop, Denise Trickett, Ruxandra Epure, Andrei Hristia, Andreea Neamţu, Adrian Florea, Dumitru Toma, Aura Frîncu, Ana-Maria Nestor.

Avenor College = ISSN 2344 – 4169 ISSN-L = 2344 – 4169 Tipărit la Ubik com srl

Adrian Florea (căpitan echipă Căsuţa Albastră): Cu mic cu mare, toţi albaştrii ne-am adunat la ora 8.30 în careul şcolii şi am pornit spre Parcul Natural Comana. În autobuz, profesorii le-au povestit elevilor despre istoria locului şi faptul că domeniul Comana era sub stăpânirea lui Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti. Aici

se retrăgea să se odihnească, după asalturile asupra turcilor. Astăzi, acest domeniu a fost transformat în rezervaţie naturală: o deltă mirifică cu pelicani, lebede şi păsări de apă, care şi-au făcut culcuşul în delta râului Neajlov, afluent al Argeşului. Ajunşi la destinaţie, surprizele au fost pe măsură. Elevii s-au echipat cu toţii şi au pornit în escaladă şi jocuri cu tiroliană. Am parcurs mai multe trasee cu grade diferite de dificultate. Profesorii au fost alături de elevi şi i-au încurajat, iar, la sfârșit, am făcut şi mult aşteptata traversare peste lac. O zi dedicată activităţii în aer liber, o zi de neuitat şi de repetat anul viitor, cu noii elevi şi profesori.

Ana Ştefan (III Delta, Căsuţa Albastră): În prima săptămână de școală, vineri, am fost cu căsuţa albastră în Parcul Comana. În bus ne-am distrat povestind despre vacanţe și făcându-ne prieteni noi. Imediat după ce am ajuns, ne-am echipat și am mers, cât de repede am putut, spre trasee. După o oră și jumătate de căţărat, ne-am dus la tiroliana de peste lac, unde aveam voie să ne dăm câte trei deodată. A fost super! Păcat că nu s-au dat și profesorii J. După ce “am zburat” de două ori peste lac, a trebuit să plecăm la restaurant. Cred că partea cu lacul a fost cea mai distractivă pentru toţi copiii. Apoi, din nou în bus… din nou la glume și la făcut de avioane (din bonuri de hârtie). Deja parcă mi s-a făcut dor de Comana! A meritat să lucrăm tot anul trecut și să strângem cât mai multe smile-uri! Vom încerca și anul acesta să câștigăm multe puncte și să putem avea o recompensă minunată anul viitor!

Ana-Maria Nestor (căpitan echipă Căsuţa Roşie): Vineri, 5 septembrie, pieile roşii au detonat bomba de distracţie la Park Aventura Edenland. Echipa de spionaj a roşilor s-a antrenat pe terenul de paintball. Pictaţi în culorile războiului, ne-am strecurat ca nişte năluci prin tranşee, punând stăpânire pe poduri strategice şi eliminându-i pe adversarii noştri unul câte unul. Arcaşii noştri de elită şi-au scos săgeţile din tolbă şi au tras la tir fără greş. După un prânz frugal, sorţii au decis să parcurgem misterioasele trasee tamarini şi languri ale pădurii verzi, agăţaţi de tiroliene zburătoare. Şi timpul a zburat …ca o săgeată... Ne-am teleportat înapoi la baza militară secretă, chemaţi într-o

nouă “mission impossible” - Avenor protocol. Edenland Park: distracţie “la înălţime”!Maria Buligoanea (II Alfa, Căsuţa Roşie): Eu m-am distrat foarte bine în ziua Căsuţelor, fiindcă îmi place să mă caţăr foarte mult. Un moment amuzant a fost când am rămas agăţată pe o porţiune a traseului și a trebuit să mă trag cu mâinile pentru a ajunge la capăt. Eu am încheiat ziua cu un sentiment de fericire și nerăbdare, să treacă anul, ca să văd unde o să merg anul viitor. Cel mai mult mi-a plăcut la Eden Land, pe un traseu la care am așteptat foarte mult să îmi vină rândul.

Smaranda Miron Tincă (II Alfa, Căsuţa Roşie): V-aţi întrebat cum arată paradisul pentru un copil? Pentru unii înseamnă ţinutul jucăriilor, pentru alţii ţinutul dulciurilor, iar pentru mine este Edenland. Edenland este paradisul distracţiilor și al sporturilor. Ideea de a petrece timpul liber câștigat de căsuţa roșie la Edenland a fost minunată. De cum am intrat, am ochit traseele dificile pentru că sunt pline de aventură. Cel mai amuzant a fost când am parcurs traseul negru. Acolo trebuie să te descurci singură, să gândești înainte mișcările, să respecţi regulile, să fii mereu atentă. Îţi pui în mișcare și corpul și mintea. Cu siguranţă, tuturor ne-a plăcut tiroliana. Iar cursa pe biciclete a fost pe placul Alessiei, Dariei, Mariei, dar și al meu. Mi-a plăcut și tenisul de masă, chiar dacă am pierdut mereu, ca începătorii! Campionii la paintball au fost Tudor Biriș, Tudor Buligoanea și Călin. La sfârșitul zilei m-am întristat puţin că plecăm, dar am știut că voi reveni curând. Eram și obosită, dar și fericită în același timp. A fost o experienţă grozavă! În final, invit căsuţa roșie să câștige cât mai mult timp liber anul acesta. Merită efortul!!!

EVENIMENT