Capitolul 2Productivitatea activităţii de desenare

AutoCAD R14 include noi instrumente pentru a mări productivitatea procesului de desenare. Acest capitol prezintă noile funcţii de desenare îmbunătăţite faţă de versiunile anterioare, precum şi modul lor de folosire în aplicaţii practice de desenare.

Obiective

În acest capitol veţi: Folosi caseta de dialog Crea un nou desen folosind un fişier prototip sau ajutoarele de setare rapidă şi avansată

( şi ) Folosi opţiunile şi modul Controla şi organiza proprietăţile desenului cu ajutorul casetei de dialog

Modifica proprietăţile obiectelor selectate cu gripsuri cu ajutorul toolbar-ului

Vizualiza şi personaliza toolbar-uri în aria de desenare Copia proprietăţi ale obiectelor folosind Plasa un text în desen folosind comanda perfecţionată MTEXT Crea şi utiliza polilinii optimizate Seta şi utiliza proprietăţile AUTOSNAP

Start Up Wizard şi New Drawing Wizard

Pornirea unei noi sesiuni de desenare în AutoCAD este facilitată în R14 prin folosirea casetei de dialog . Atunci când porniţi o sesiune AutoCAD, este afişată caseta de dialog , aşa cum se prezintă în figura 2-1. Această casetă de dialog oferă o interfaţă uşor de utilizat şi cu mai multe opţiuni la pornirea unui desen. Desenele pot fi create folosind sau , fişiere prototip sau opţiunea . Puteţi deschide desene existente folosind opţiunea .

Fig. 2- Caseta de dialog Startup Wizard

1

Opţiunea vă conduce pe parcursul traseului setărilor necesare într-un desen, folosind fie (setare sumară) sau (setare detaliată). Setările iniţiale ale desenului sunt acad.dwt sau acadiso.dwt şi se bazează pe setarea curentă pentru MEASURE din registru. Valorile din registru sunt English=0 şi Metric=1. Atunci când MEASURE este setată la 0, setările desenului se bazează pe acad.dwt, iar când este setată la 1, setările se bazează pe acadiso.dwt. În funcţie de tipul de wizard ales, puteţi apoi selecta valori ale unor setări precum limitele desenului, unităţile de desenare şi direcţia de măsurare a unghiurilor.

Opţiunea vă permite crearea unui nou desen, bazat pe un fişier prototip. Toate desenele prototip au extensia .dwt. Dacă optaţi pentru , va fi afişată o listă alfabetică a fişierelor prototip stocate în directorul desemnat. Acest director se află de obicei, în directorul principal AutoCAD, dar poate fi schimbat din secţiunea din caseta de dialog Preferences.

Opţiunea foloseşte setări implicite bazate pe acad.dwt şi acadiso.dwt. Acestea sunt setări codificate hard şi sunt listate ca English şi Metric din caseta de dialog .

Opţiunea afişează caseta de dialog . Această casetă de dialog vă permite selecţia unuia din ultimele patru desene deschise sau a opţiunii cu care puteţi alege orice alt desen existent în sistem.

În timpul unei sesiuni de lucru în AutoCAD, selectarea comenzii va afişa caseta de dialog . Toate opţiunile din sunt disponibile, mai puţin opţiunea . Puteţi deschide desene existente, prin lansarea comenzii , care va avea ca rezultat afişarea casetei de dialog .

Quick şi Advanced Startup Wizard

Cele două opţiuni disponibile pentru setările corespunzătoare unui nou desen sunt şi . Ambele opţiuni sunt lansate împreună cu fişierul prototip curent, dar parcurgând fiecare din aceste opţiuni, anumite setări sunt făcute pentru fiecare dintre acestea. În funcţie de scala desenului dumneavoastră, sunt ajustate setările pentru dimensionare şi pentru înălţimea textului. Setările realizate cu ajutorul unui wizard pot fi, de asemeni, modificate în timpul sesiunii de desenare.

setează tipul de unitate de măsură şi mărimea desenului. Aceasta este echivalentă setărilor pentru şi .

Modificarea ariei desenului ajustează automat variabilele de sistem prezentate în tabelul următor:

Setări modificate Variabila de sistemPrima distanţă de teşire CHAMFERAA doua distanţă de teşire CHAMFERBMărimea liniei de cotă şi a săgeţilor liniilor de indicaţii DIMASZDesenarea marcajelor de centru pentru cercuri sau arce DIMCENSpaţierea dintre cotele paralele DIMDLILungimea liniilor de extensie peste linia de cotă DIMEXEDistanţa la care se situează cota faţă de punctele de definiţie DIMEXODistanţa la care se întrerup liniile de cotă în jurul textului DIMGAP

2

Înălţimea textului cotei DIMTXTValoarea implicită a diametrului interior al coroanei circulare (donut)

DONUTID

Valoare implicită a diametrului exterior al coroanei circulare (donut)

DONUTOD

Factorul de scală al tipului de haşură HPSCALESpaţierea pentru tipurile simple de haşură definite de utilizator

HPSPACE

Factorul de scalare global al tipurilor de linii LTSCALEValoarea implicită a înălţimii de text pentru stilul de text curent

TEXTSIZE

Dacă variabila de sistem DIMSCALE este setată la 1… Variabilele de dimensionare nu sunt ajustate

Lansarea unei sesiuni de lucru

Modificările făcute în AutoCAD R14 pentru a accesa direct fişierele executabile AutoCAD au avut ca rezultat o reducere a timpului necesar lansării unei sesiuni de lucru folosind icon-ul AutoCAD prezent pe desktop.

Fişiere prototip

Fişierele prototip sunt echivalentul desenelor prototip din variantele anterioare, cu diferenţa că desenele prototip au extensia .dwg, în timp ce fişierele prototip au extensia .dwt, ceea ce le protejează de modificări accidentale. Aceste fişiere sunt stocate într-un subdirector de prototipuri, în mod normal plasat sub directorul principal AutoCAD. Prin selectarea icon-ului din tabelul din caseta de dialog , se setează această locaţie.

Fişierul prototip implicit este acad.dwt sau acadiso.dwt, depinzând de modul de instalare. Orice fişier desen poate fi salvat ca fişier prototip. Oricum, dată fiind importanţa setărilor standardizate pentru orice sesiune de desenare, se recomandă ca fişierele prototip să fie create înainte de demararea unui proiect. Desenele prototip existente pot fi salvate ca fişiere prototip, prin aceasta asigurându-se valorificarea activităţii depuse anterior, de creare a unor desene standardizate.

Integrarea utilizatorului în interfaţa Windows

R14 oferă o interfaţă corespunzătoare rulării sub Windows 95 şi Windows NT. Aceasta face produsul mai uşor de învăţat, oferind şi o mare productivitate în utilizare. Această secţiune ilustrează multe din schimbările efectuate asupra casetelor de dialog Open şi Save, toolbar-urilor, meniului ataşat butonului din dreapta al mouse-ului şi structurii meniurilor.

Notă: Interfaţa Explorer nu este valabilă pentru Windows NT 3.51.

Cutia de dialog Explorer

Utilizatorii de Windows 95 şi Windows NT 4.0 sunt familiarizaţi cu utilizarea aplicaţiei Explorer pentru managementul fişierelor. Interfaţa grafică Explorer oferă o listă de directoare şi fişiere ale

3

sistemului. R14 pune acum la dispoziţia utilizatorilor o interfaţă asemănătoare Explorer-ului, pentru efectuarea de operaţii asupra fişierelor, precum deschiderea, salvarea, importarea şi exportarea lor.La deschiderea unui fişier existent sunt prezentate multe din noile opţiuni din cadrul noilor casete de dialog. Când doriţi să deschideţi un fişier, caseta de dialog va apărea ca în

figura următoare:

Fig. 2- Caseta de dialog Select File

Această casetă de dialog conţine multe opţiuni cu care utilizatorii AutoCAD 13 sunt familiarizaţi, de exemplu fereastra şi . În completare, acum puteţi folosi opţiunea , puteţi schimba modul de afişare a listei de fişiere şi puteţi afişa un menu alternativ prin apăsarea butonului drept al mouse-ului fără a avea selectat vreun fişier, aşa cum arată

figura următoare:

Fig. 2- Meniu-ecran disponibil din caseta de dialog Select File

Caseta de dialog Toolbar

În AutoCAD 14, caseta de dialog are două întrebuinţări: prezintă toolbar-urile selectate şi le personalizează.Opţiunile în deschiderea casetei de dialog includ:

Toolbar: Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului pe orice buton deja afişatMenu: View > ToolbarsCommand: TOOLBAR

4

Pentru a specifica toolbar-urile pe care vreţi să le vedeţi, selectaţi căsuţele corespunzătoare din fereastră, ca în figură:

Fig. 2- Caseta de dialog Toolbars

În acest exemplu, toolbar-urile , , şi sunt activate.Faţă de Release 13 numele toolbar-urilor sunt schimbate. Numele de prefix al grupului de menu-uri (în acest caz, ACAD) nu este prezentat.

Caseta de dialog Customize Toolbars

Caseta de dialog a fost modificată pentru R14. Pentru a o accesa, selectaţi butonul din caseta de dialog . Caseta de dialog va fi afişată ca în figură:

Fig. 2- Caseta de dialog Customize Toolbars

Când alegeţi unul din butoane, comanda şi o descriere a rezultatului acesteia va fi afişată în aria .

5

Caseta de dialog Toolbar Properties

Caseta de dialog a fost modificată pentru R14. Pentru a deschide caseta , alegeţi un toolbar, apoi alegeţi butonul din caseta de dialog .Caseta de dialog va fi afişată, aşa cum se prezintă în figura

următoare:

Fig. 2- Caseta de dialog Toolbar Properties

Meniul-ecran (accesat cu butonul din dreapta al mouse-ului)

R14 oferă îmbunătăţiri ale productivităţii, prin adăugarea unor noi opţiuni meniului-ecran. Aceste opţiuni acoperă o serie de comenzi şi rutine, incluzând: Activarea RTZOOM în timpul derulării comenzii ZOOM, prin apăsarea încă o dată a butonului

din dreapta al mouse-ului, care afişează un meniu popup ca cel prezentat în figura următoare:

Fig. 2- Meniul popup pentru RTZOOM

Afişarea meniului popup ZOOM/PAN cu marcajul în dreptul lui PAN Activarea RTPAN şi RTZOOM în cadrul comenzii PLOT afişează acelaşi meniu popup ca cel

din figura 2-7 Afişarea unui meniu popup în caseta de dialog , cuprinzând

opţiunile (Selectează tot) şi (Deselectează tot), ca în figura

următoare:

Fig. 2- Meniul popup din caseta de dialog Layers and Linetypes

6

Afişarea unui meniu popup atunci când este selectat un grip (punct caracteristic al unui obiect), ca cel din figura următoare:

Fig. 2- Opţiunile disponibile la activarea unui grip

Modificări în meniuri

AutoCAD oferă o varietate de meniuri, cu ajutorul cărora vă puteţi organiza procedura de lucru optimă. Indiferent dacă este vorba de toolbar, meniu, buton sau meniu auxiliar, este important ca structura meniului să corespundă cu sistemul de operare şi să vă ofere un set de meniuri logice şi uşor de utilizat.

Meniul bară a fost modificat pentru a avea o grupare a comenzilor corespunzătoare şi altor aplicaţii sub Windows. Un exemplu îl constituie modificarea operată asupra meniului , prezentat în figura următoare. În mod obişnuit, acest meniu este folosit pentru Undo/Redo şi transfer de date în şi din Clipboard. Meniul afişează, de asemenea, şi tastele corespunzătoare lansării comenzii de la tastatură.

Fig. 2- Noul meniu Edit

În R14, numărul toolbar-urilor a fost redus şi multe dintre meniurile de tip flyout au fost înlăturate. Cele rămase sunt adaptate să reflecte adăugarea sau înlăturarea comenzilor. Comanda TOOLBAR este acum plasată sub meniul .

7

Operaţii cu fişiere

Dimensiunea unui fişier realizat în AutoCAD R14 este mai mică decît în variantele anterioare, aceasta având ca rezultat îmbunătăţiri ale performanţelor, incluzând deschideri şi salvări mai rapide ale fişierelor, scrierea mai rapidă pe disc a blocurilor şi copierea mai rapidă în Clipboard a obiectelor OLE.

AutoCAD include acum noi opţiuni la începutul fiecărei sesiuni de desenare. Aceste opţiuni sunt incluse în casetele de dialog şi . În acest exerciţiu, veţi începe o nouă sesiune de lucru în AutoCAD şi veţi utiliza şi .

Deschiderea unei sesiuni de lucru în AutoCAD

1. Porniţi o nouă sesiune de lucru în AutoCAD. Este afişată caseta de dialog .

Notă: Implicit, caseta de dialog va afişa opţiunea selectată la pornirea sesiunii anterioare de lucru în AutoCAD.

2. Selectaţi . Este afişat help-ul text.3. Selectaţi , apoi selectaţi Metric, aşa cum se arată în figura

următoare. Apoi punctaţi OK. Numele implicit al fişierului în R14 este drawing.dwg.

Fig. 2- Începerea unui desen folosind opţiunea Start from Scratch

4. Din meniul , alegeţi . Este afişată caseta de dialog . Verificaţi setările pentru , şi pentru a verifica efectul alegerii opţiunii Metric. Punctaţi pe butonul Cancel.

8

Exerciţiul 1: Crearea unui nou desen

Utilizarea opţiunii Quick Setup Wizard

1. Din meniul , selectaţi New. Nu salvaţi modificările făcute în drawing.dwg. Este afişată caseta de dialog . Observaţi că opţiunea nu este disponibilă. Aceasta este afişată numai în caseta de dialog .

2. Selectaţi butonul . Din lista , selectaţi , apoi OK. Este afişată caseta de dialog , ca în figura următoare.

Fig. 2- Quick Setup Wizard

3. În tabelul Step1: Units, setarea implicită este Decimal. Selectaţi apoi tabelul Step 2: Area, sau Next pentru a merge la pasul următor.

4. Introduceţi 297 pentru Width (lăţime) şi 210 pentru Length (lungime). Apoi selectaţi butonul More Info. Este afişată o casetă de dialog ca cea din figura următoare. Această opţiune este valabilă şi pentru şi pentru .

Fig. 2- Caseta de dialog More Info

5. Selectaţi OK, apoi Done pentru a confirma setările făcute. AutoCAD afişează limitele desenului şi grid-ul stabilit de setările specificate.

Utilizarea opţiunii Advanced Wizard

1. Din meniul , selectaţi New. Nu salvaţi modificările făcute.

9

2. Selectaţi . În lista , alegeţi . Apoi, punctaţi OK. Este afişată caseta de dialog , ca în figura următoare:

Fig. 2- Advanced Setup Wizard cu tabelul Units selectat

3. În tabelul , setaţi la valoarea de 2 zecimale. Mutaţi-vă în tabelul următor cu , punctând direct pe el sau apăsând de la tastatură săgeata dreaptă.

4. În tabelul , setaţi valoarea de o zecimală pentru .

Fig. 2- Tabelul Angle

5. În tabelul , introduceţi valoarea 594 pentru şi 420 pentru . Mutaţi-vă cu în tabelul următor.

10

Fig. 2- Tabelul Area

6. În tabelul , în lista , selectaţi cartuşul ISO_A2. Mutaţi-vă în tabelul următor.

Fig. 2- Tabelul Title Block

7. În tabelul , menţineţi setările implicite care utilizează o afişare completă în şi permite lucrul la desen, cu vizualizarea întregului desen. Apoi selectaţi .

11

AutoCAD deschide un nou desen în cu o singură fereastră şi cu indicatorul standardizat inserat, ca în figura următoare.

Fig. 2- Desenul complet cu indicator

Crearea şi utilizarea unui fişier prototip

1. Din meniul , selectaţi . Nu salvaţi.2. Selectaţi , apoi Metric, aşa cum se arată în figura următoare.

Apoi punctaţi pe OK.

Fig. 2- Începerea unui desen folosind opţiunea Start from Scratch

12

3. Din meniul , selectaţi . Setaţi limitele la -10, -10 şi 422, 307. Apoi daţi comanda pentru a afişa întreg spaţiul de desenare cuprins între limite.

4. Din meniul , selectaţi . Pentru a seta spaţierea grid-ului, daţi valoarea 10 pentru şi apoi apăsaţi ENTER. Aceasta va determina setarea de 10 şi pentru . Asiguraţi-vă că valorile pentru snap pe X şi pe Y este 5. Asiguraţi-vă că grid-ul şi snap-ul sunt activate, apoi punctaţi OK.

Fig. 2- Setarea valorilor pentru Grid şi Snap

5. Din meniul selectaţi . În tabelul , introduceţi valoarea de 500 pentru şi punctaţi OK.

Fig. 2- Setarea valorii pentru Arc and circle smoothness

6. Din meniul File, selectaţi . Salvaţi desenul curent în subdirectorul , după ce aţi selectat pentru , din lista popup, .

7. Introduceţi metr-a3 pentru numele fişierului şi apoi punctaţi pe butonul . Va fi afişată caseta de dialog .

13

8. Completaţi în , aşa cum este indicat în figura următoare. Apoi punctaţi pe OK. Acest fişier poate fi folosit ca fişier prototip pentru toate desenele în sistemul metric de măsurare, care folosesc formatul A3.

Fig. 2- Crearea unei descrieri de prototip

9. Din meniul , selectaţi .10. Selectaţi .11. În lista , alegeţi metr_a3. Sunt prezentate previzualizarea şi

descrierea prototipului. În acest exemplu, deoarece nu există obiecte în desen, fereastra de previzualizare este goală.

Dacă numele fişierului nu este afişat, puteţi căuta în structura de directoare, prin selectarea şi apoi OK.

Exerciţiul precedent a prezentat opţiunile de creare a unui nou desen. R14 prezintă, de asemeni, modificări privind pornirea unei sesiuni de lucru pe un desen existent. Acest exerciţiu ilustrează modificările făcute în interfaţa cu utilizatorul.

Folosirea cutiei de dialog Select File

1. Din meniul , selectaţi . Este afişată caseta de dialog , ca în figura

următoare:

Fig. 2- Caseta de dialog Select File

14

Exerciţiul 2: Deschiderea unui desen existent

Notă: este, de asemenea, disponibilă pentru , la începutul oricărei noi sesiuni de lucru în AutoCAD. Selectaţi , apoi punctaţi OK pentru a afişa caseta de dialog .

2. În lista desfăşurată , selectaţi directorul ce conţine fişierele cu exerciţii pentru acest ghid. Caseta de dialog, de tip Explorer, vă permite să vedeţi fişierele desen ca o listă de nume sau cu detalii privind numele, mărimea, tipul şi ora ultimei accesări.Selectaţi butonul pentru a vă afişa toate detaliile referitoare la fişierele desen.

3. Selectaţi hospflr.dwg. fereastra de previzualizare afişează o imagine a desenului. Alegeţi pentru a deschide fişierul desen. Desenul trebuie să arate ca în figura următoare:

Fig. 2- Fişierul Hospflr.dwg

În acest exerciţiu, veţi folosi caseta de dialog pentru a redenumi şi controla vizibilitatea toolbar-ului .

Redenumirea unui toolbar

1. Din meniul , selectaţi pentru a modifica titlul şi descrierea unui toolbar.2. În lista de toolbar-uri, marcaţi căsuţa pentru

15

Exerciţiul 3: Utilizarea cutiei de dialog Toolbars

Va fi afişat toolbar-ul , ca în figura următoare:

Fig. 2- Toolbar-ul Inquiry

3. În caseta de dialog , selectaţi butonul . Va fi afişată caseta de dialog .

4. Modificaţi-i numele în Information. Modificaţi şi descrierea de help în: Arată toolbar-ul Information.

5. Selectaţi butonul .

Numele toolbar-ului se modifică atât în caseta de dialog , cât şi în titlul toolbar-ului pe ecran.

Dacă nu doriţi să vedeţi acest toolbar, selectaţi fie butonul X din colţul din dreapta sus al toolbar-ului sau prin deselectarea căsuţei corespunzătoare.

Interfaţa liniei de comandă

Se poate obţine o eficienţă mărită prin utilizarea . Cu R14, puteţi accesa şi edita o listă de comenzi introduse în sesiunea curentă de lucru. Acest lucru reduce substanţial timpul necesar reintroducerii comenzilor. Această secţiune descrie noua şi funcţionalităţile ferestrei .

Command Line Recall and Editing

R14 introduce funcţia . Utilizând săgeţile sus-jos în fereastra , puteţi derula o listă a comenzilor executate. Pe măsură ce derulaţi, fiecare din comenzile precedente este afişată în fereastra liniei de comandă. Odată ce o comandă este afişată în fereastra , ea poate fi executată din nou, sau editată şi reintrodusă.

Select, Copy şi Paste în fereastra History

Ca şi în R13, comenzile din fereastra pot copiate şi adăugate în linia de comandă. După ce o comandă este selectată din lista din fereastra , ea poate fi adăugată direct la linia de comandă, folosind noua opţiune din meniul-ecran accesat cu butonul din dreapta al mouse-ului.

Comenzile conţinute în fereastra sunt de tip read-only (pot fi vizualizate, dar nu sunt modificabile). Deci, ele nu pot fi editate. Oricum, odată ce comanda a fost copiată la linia de comandă, ea poate fi editată şi reintrodusă.

Îmbunătăţiri în afişajul interactiv

Vizualizarea unui desen în AutoCAD a fost simplificată în R13 prin adăugarea unui PAN şi ZOOM în timp real. R14 adaugă această caracteristică în cadrul comenzii şi, prin acţionarea butonului drept al mouse-ului, vă permite comutarea între ZOOM/PAN şi ZOOM/PAN în timp real. Comanda ZOOM a fost modificată pentru a reflecta aceste schimbări.

Opţiunile de accesare a comenzilor ZOOM şi PAN sunt:

16

Toolbar: Object PropertiesMeniu: View > ZOOM şi View > PanLa linia de comandă: ZOOM, PAN (Z, P)

Combinaţia PAN şi ZOOM în timp real

Atunci când se lucrează cu desene complexe, o mare parte din timp este consumat cu utilizarea comenzilor PAN şi ZOOM, pentru a controla spaţiul de desenare. R13 a adăugat comenzile PAN şi ZOOM în timp real, dar ele lucrau independent. În R14, comenzile pentru PAN şi ZOOM în timp real au fost integrate în comenzile obişnuite PAN şi ZOOM (noua comandă PAN corespunde cu comanda RTPAN din R13). După lansarea comenzii, apăsând ENTER sau butonul din dreapta al mouse-ului se intră direct în varianta pentru timp real. Aceasta permite interacţiunea rapidă cu desenul, prin controlul “din zbor”.

Operaţii de afişare în Paper Space

Posibilităţile în afişarea din în R14 includ: Zooming Vmax în Zoom şi Pan transparent în Activare REGENAUTO în pentru controlul utilizatorului asupra regenerării desenului RTPAN şi RTZOOM activate în Posibilităţi limitate pentru comanda DRAWORDER

PAN/ZOOM în timp real şi PAN/ZOOM transparent

Dacă este activată opţiunea a comenzii VIEWRES, R14 execută ZOOM, PAN şi VIEW RESTORE la viteza de redesenare, ori de câte ori este posibil. Puteţi utiliza acum comenzile transparente ZOOM/PAN (pentru a selecta obiecte sau puncte pentru alte comenzi) în .

Operaţii de afişare

Puteţi acum executa comenzile PAN/ZOOM în timp real în şi . De asemeni, sunt incluse noi posibilităţi pentru driver-ul video şi posibilitatea de a avea ZOOM/PAN în timp real la previzualizarea pentru plotare. În plus, posibilităţile lucrului cu imagini au crescut, incluzând XREF şi decuparea imaginilor de tip raster, precum şi posibilitatea de a crea desene hibride raster/vector.

Îmbunătăţiri ale comenzii ZOOM

Când introduceţi zoom de la tastatură, veţi observa că prompterul comenzii ZOOM este scurtat, aşa cum se arată în exemplul următor:

Command: _zoomAll/Centre/Dynamic/Extents/Previous/Scale (X/XP)/Window/<Realtime>:

rămâne opţiunea implicită, iar apăsarea tastei ENTER activează ZOOM în timp real.

17

Selectarea lui S are ca rezultat următorul prompter. Poate fi introdus apoi un factor de scalare.

All/Centre/Dynamic/Extents/Previous/Scale (X/XP)/Window/<Realtime>: sEnter scale factor:

Notă: şi nu sunt afişate la prompter, dar rămân opţiuni valabile.

Cursorul ajustabil

În timpul desenării, mărimea implicită a cursorului poate fi schimbată, de la un cursor pe întreaga dimensiune a ecranului, până la dimensiuni mai mici. Aceste mărimi se setează din caseta de dialog , activând tabelul . Valoarea mărimii cursorului reprezintă un procent din dimensiunea ecranului, 100 reprezentînd dimensiunea maximă.

Valoarea implicită este 5, aşa cum se vede şi în figura următoare:

Fig. 2- Setarea implicită a mărimii cursorului

În timpul unei comenzi EDIT, cursorul se va transforma într-un pătrat de selecţie, iar la selecţia unui mod osnap, va avea forma specifică. În plus, cursorul de tip reticular se schimbă într-un cursor-cruce în timpul unora dintre operaţiile din cadrul Aerial View.

În timpul comenzilor ZOOM şi PAN în timp real, cursorul reticular se transformă într-un cursor reprezentând o lupă, în cazul comanzii ZOOM sau o mână, în cazul comenzii PAN.

Folosirea previzualizării în plotarea desenelor

Plotarea şi tipărirea desenelor au fost, pentru mult timp, metodele de bază în comunicarea informaţiilor desenate pentru cei care nu aveau instalat programul AutoCAD. R14 face mai uşoară vizualizarea desenului înainte de plotare, prin adăugarea opţiunii Realtime ZOOM şi PAN în cadrul

18

opţiunii de . Aceste comenzi funcţionează la fel ca în editorul de desenare, inclusiv meniul ataşat butonului drept al mouse-ului.

Randamentul sesiunii de lucru a crescut prin noile posibilităţi ale comenzilor RTPAN, RTZOOM şi numeroaselor casete de dialog. În acest exerciţiu, veţi utiliza comenzile RTPAN şi RTZOOM. Apoi veţi lansa din fereastra de dialog .

Activarea RTPAN şi RTZOOM

1. Din menu-ul , alegeţi , apoi alegeţi elevs.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul arată ca în figura următoare:

Fig. 2- Starea iniţială a fişierului elevs.dwg

2. Din menu-ul , alegeţi , apoi . Selectaţi partea de jos a desenului pentru a vedea zonele notate Mall şi Knuckle Lobby, aşa cum se vede în figura următoare.

Fig. 2- Zonele Mall şi Knuckle Lobby

19

Exerciţiul 4: Folosirea comenzilor Realtime PAN şi ZOOM

Această parte a desenului trebuie să fie aproximativ în centrul ferestrei pe care o definiţi.

3. Apăsaţi tasta ENTER pentru a reactiva comanda ZOOM, apoi din nou ENTER pentru a accesa . Cursorul se va schimba într-o lupă cu simbolurile plus/minus. Mişcaţi cursorul în sus pentru a mări şi în jos pentru a micşora. Măriţi zona Mall pînă cînd desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Afişarea zonei Mall după comanda ZOOM Realtime

4. Apăsaţi pe butonul din dreapta al mouse-ului pentru a afişa meniul popup şi alegeţi Pan. Cursorul se va schimba într-un simbol reprezentînd o mână. Mutaţi spre dreapta zona Mall, pentru a vedea zona Knuckle Lobby.

5. Atunci când aţi ajuns la rezultatul dorit, ieşiţi din comenzile ZOOM şi PAN, apăsînd tasta ESC sau tasta ENTER sau prin selectarea opţiunii Exit din meniul ataşat butonului drept al mouse-ului.

6. Afişaţi întregul desen cu ajutorul comenzii ZOOM EXTENTS.7. Din menu-ul , selectaţi Print. Din zona , selectaţi

Extents. Daţi comanda Full Plot Preview, aşa cum se prezintă în figura următoare.

Fig. 2- Previzualizarea plotării

20

Desenul este afişat cu Realtime ZOOM deja activat. Măriţi şi micşoraţi, apoi alegeţi EXIT folosind meniul ataşat butonului drept al mouse-ului.

8. Anulaţi plotarea cu Cancel şi părăsiţi fişierul fără a salva schimbările.

În acest exerciţiu, veţi observa viteza crescută a combinaţiei de comenzi ZOOM şi PAN în şi veţi aplica comenzile transparente de ZOOM şi PAN în , posibilităţi datorate noului subsistem grafic.

Utilizarea comenzilor RTPAN şi RTZOOM

1. Din menu-ul , selectaţi Open apoi fişierul zoom-pan.dwg pentru a-l deschide. Desenul arată ca în figura următoare:

Fig. 2- Fişierul zoom-pan.dwg

2. În linia de stare (Status bar), faceţi dublu-click pe icon-ul , pentru a trece din în (a se vedea figura următoare).

Fig. 2- Linia de stare cu icon-ul Tile selectat

3. În linia de stare, faceţi dublu-click pe icon-ul . Acum aţi trecut din în . Punctaţi în fereastra dreaptă, pentru a selecta vederea din faţă a cubului.

4. Lansaţi comanda RTPAN prin introducerea de la tastatură litera p şi apoi apăsaţi ENTER.În fereastră, va apare cursorul specific comenzii RTPAN.

5. Punctaţi butonul din drapta mouse-ului. Va apare meniul popup. Selectaţi opţiunea Zoom. Cursorul se va transforma corespunzător comenzii RTZOOM. Poziţionaţi cursorul în partea de jos a ferestrei. Trageţi cursorul RTZOOM spre partea superioară a ferestrei.

6. Pentru a ieşi din comandă, apăsaţi ENTER sau apăsaţi butonul drept al mouse-ului. Din meniul popup, selectaţi Exit.

7. În linia de stare, faceţi dublu-click pe icon-ul . Astfel, faceţi trecerea din în .

8. Lansaţi comanda RTPAN prin introducerea de la tastatură a literei p, şi apoi apăsaţi ENTER. Pe ecran apare cursorul specific comenzii RTPAN.

9. Poziţionaţi cursorul deasupra vederii izometrice. Trageţi cursorul RTPAN spre centrul ferestrei grafice. Lăsaţi liber butonul mouse-ului. Apăsaţi tasta ESC pentru a ieşi din comandă.

10. Din meniul , selectaţi Linear. Pentru prima linie de extensie, ţineţi apăsată tasta SHIFT şi apăsaţi butonul drept al mouse-ului. Din meniul Osnap, selectaţi Endpoint. Selectaţi chenarul din interior în partea din stânga jos.

21

Exerciţiul 5: Tehnici de aplicare a comenzilor ZOOM şi PAN în Paper space

11. Introduceţi 'P la linia de comandă şi apăsaţi ENTER pentru a lansa comanda de pan transparent. Este vizibil pe ecran meniul ZOOM.

12. Poziţionaţi cursorul în partea dreaptă a desenului. Trageţi cursorul spre partea stângă. Când este vizibil chenarul drept al desenului, apăsaţi tasta ESC pentru a ieşi din comanda RTPAN.

13. Folosiţi OSNAP Perpendicular pentru a plasa cealaltă linie de extensie. Când apare prompterul, selectaţi chenarul interior drept. Pentru locaţia liniei de dimensionare, selectaţi un punct deasupra indicatorului

14. Lansaţi comanda ZOOM cu opţiunea Extents pentru a vedea tot desenul, care arată ca în figura următoare.

Fig. 2- Desenul completat

Metode de poziţionare precisă şi rapidă

Proprietatea de a specifica noi puncte sau de poziţionare pe puncte existente în mod rapid şi precis joacă un rol important în productivitatea desenului în AutoCAD. R14 îmbunătăţeşte productivitatea desenului eficient şi precis, prin adăugarea unor noi posibilităţi la cele deja existente.

AutoSnap

Modurile Osnap sunt un puternic instrument pus la dispoziţie de AutoCAD, cu ajutorul căruia puteţi specifica rapid şi precis poziţia unor puncte geometrice în timpul lucrului. R14 introduce o nouă funcţie, numită AUTOSNAP, care oferă indicaţii vizuale pentru a arăta în ce parte a obiectului se plasează cursorul Osnap. Formele geometrice pentru fiecare setare Osnap sunt afişate în caseta de dialog Osnap Settings.

Opţiunile de accesare a casetei de dialog cuprind:

Toolbar: Object SnapMeniu: Tools>Object Snap SettingsLa linia de comandă: OSNAP

Caseta de dialog Osnap Settings este afişată, ca în figura următoare:

22

Fig. 2- Caseta de dialog Osnap Settings cu tabelul Running Osnap selectat

Funcţia AUTOSNAP afişează un semn (marker) şi o etichetă (SnapTip), atunci când cursorul se află pe un punct osnap. Se pot face modificări în setările AUTOSNAP şi anume, în caseta de dialog , în tabelul AutoSnap, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Setarea AUTOSNAP în caseta de dialog Osnap Settings

23

Marker-ul este o formă geometrică care apare atunci când cursorul Osnap este plasat pe un punct Osnap. Forma marker-ului corespunde celor afişate în tabelul .

Mărimea acestui marker poate fi ajustată mutând spre stânga sau dreapta cursorul din tabelul AutoSnap. Acest proces este asemănător cu cel al setării mărimii cursorului de selecţie pentru Osnap. Mărimea curentă a cursorului este arătată într-o imagine alăturată.Indicatorul Marker color arată culoarea curentă a marker-ului. Puteţi modifica această culoare, alegând o alta din lista disponibilă pentru .

Când există mai multe opţiuni osnap pentru un obiect, puteţi să le treceţi în revistă succesiv prin apăsarea tastei TAB. Opţiunile sunt puse în evidenţă în timpul trecerii în revistă. De exemplu, pentru o linie puteţi avea acces la punctul de mijloc şi la cele de capăt. Opţiunea Magnet blochează cursorul pe un punct osnap. A se observa că trecerea în revistă nu include modul osnap Intersection.

Eticheta (SnapTip) este afişată ca şi cele pentru butoanele-comenzi din Windows, atunci când cursorul este poziţionat pe un punct osnap. Eticheta afişează numele acestuia.

Variabila de sistem pentru AUTOSNAP controlează afişajul marker-ului şi al etichetei şi activează sau dezactivează opţiunea Magnet. Valoarea iniţială a sumei de biţi este 7 şi este salvată în desen. Valorile biţilor sunt următoarele:

Valoare Efect0 Dezactivează marker-ul, eticheta şi opţiunea Magnet1 Activează marker-ul2 Activează eticheta4 Activează opţiunea Magnet

Comutatorul Object Snap activ

Cu ajutorul comutatorului OSNAP, puteţi activa şi dezactiva modul osnap activ, fără a pierde setările făcute pentru Object Snap. Comutatorul OSNAP este localizat în linia de stare, aşa cum este arătat în figura următoare, sau poate fi acţionat apăsând combinaţia de taste CTRL+F sau tasta F3.

Fig. 2- Comutatorul OSNAP din linia de stare

Dacă alegeţi oricare din aceste trei opţiuni atunci când nu este activ nici un mod osnap, este afişată caseta de dialog , din care puteţi alege un osnap activ sau puteţi renunţa la comandă.

Prioritatea Object Snap

Noua variabilă de sistem OSNAPCOORD determină prioritatea între coordonatele introduse de la tastatură şi modurile osnap. De exemplu, dacă la tastatură se introduc coordonatele 3,3, această variabilă determină dacă aceasta implică punctul de coordonate 3,3 sau un punct osnap apropiat de 3,3.

24

Puteţi seta această opţiune în tabelul din caseta de dialog , în aria , aşa cum este prezentat în figura următoare:

Fig. 2- Setarea priorităţii osnap în caseta de dialog Preferences

OSNAPCOORD poate fi de asemenea setată de la linia de comandă. Valorile şi efectul pe care îl are fiecare setare sunt prezentate în lista următoare: 0 setările corespunzătoare osnap-ului activ sunt prioritare faţă de introducerea coordonatelor

de la tastatură 1 datele de la tastatură sunt prioritare faţă de setările object snap

2 datele de la tastatură sunt prioritare faţă de setările object snap, cu excepţia celor introduse prin fişiere script.

Modurile osnap vă localizează în puncte exacte ale unui obiect, fără a fi necesară cunoaşterea coordonatelor exacte sau construirea unor linii auxiliare. Utilizarea efectivă a acestei tehnici vă îmbunătăţeşte productivitatea. AutoSnap adaugă un plus de funcţionalitate, oferind indicaţii atunci când cursorul osnap este localizat pe un obiect.

În acest exerciţiu, veţi seta AUTOSNAP şi veţi utiliza opţiunile Marker, Magnet şi SnapTip.

Accesarea AutoSnap

1. Din meniul , selectaţi , apoi alegeţi support.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul arată ca în figura 2-38.

25

Exerciţiul 6: Utilizarea modurilor osnap şi a modului AutoSnap

Desenul este incomplet; trebuie adăugate două linii. De asemeni, o modificare de proiectare cere ca cele două găuri filetate din partea inferioară a suportului să fie mutate.

Fig. 2- Desenul prototip necompletat

2. În linia de stare, faceţi dublu-click pe icon-ul OSNAP. Deoarece nu există nici un mod osnap selectat, se afişează caseta de dialog .

3. Marcaţi căsuţele pentru , şi , aşa cum se arată în figura

următoare:

Fig. 2- Setările osnap necesare

4. Selectaţi apoi tabelul AutoSnap. Cele trei setări, Marker, Magnet şi SnapTip trebuie marcate, aşa cum se arată în figura 2-40. Apoi punctaţi OK.

26

Veţi adăuga acum liniile ce lipsesc desenului.

5. Din meniul , alegeţi Named Views.6. În caseta de dialog , selectaţi V1. Apăsaţi pe butonul Restore, apoi OK.

Desenul dumneavoastră trebuie să arate ca în figura 2-41.

Fig. 2- Setările AUTOSNAP

7. Din meniul , alegeţi Line. Plasaţi cursorul pe punctul PT1. Cu opţiunea AutoSnap activată, va fi afişat un marcaj şi o etichetă. În acest exemplu, este afişat . Apăsaţi tasta TAB pentru a trece în revistă punctele osnap. Obiectele sunt afişate punctat şi sunt afişate patru puncte osnap pe cele două obiecte. Desenaţi linia din capătul de linie PT1 tangent în PT2.

Fig. 2- Vederea V1

8. Din meniul View, alegeţi Named Views.9. În caseta de dialog View Control, selectaţi V2. Punctaţi pe Restore, apoi pe OK. Desenul trebuie

să arate ca în figura 2-42.10. Faceţi dublu-click pe OSNAP pentru a-l dezactiva.

27

11. Trasaţi o linie din punctul PT3, tangentă în PT4 la arcul de cerc, folosind şi . Setările pentru Marker, Magnet şi SnapTip rămân active chiar cu OSNAP dezactivat.

12. Din meniul selectaţi Named Views.13. În caseta de dialog , selectaţi V3. Selectaţi butonul Restore şi apoi OK.

Desenul va arăta ca în figura 2-43.

Fig. 2- Vederea V2

Cele două găuri filetate din partea inferioară a desenului trebuie mutate vertical în sus.

Fig. 2- Vederea V3

14. Faceţi dublu-click pe OSNAP pentru a-l activa. Din meniul Modify, selectaţi Move.

Command: _moveSelect objects: Other corner: selectaţi prima gaură 4 foundSelect objects: Other corner: selectaţi a doua gaură 4 foundSelect objects:Base point or displacement: selectaţi centrul uneia dintre găuriSecond point of displacement: @ 0,2

Găurile vor fi acum plasate în poziţia potrivită.15. Refaceţi vederea ZE. Ssalvaţi desenul în alt director, cu alt nume. Desenul finalizat trebuie să arate ca în figura următoare.

28

Fig. 2- Desenul prototip completat

Introducerea distanţei directe şi modul tracking

În variantele anterioare, existau trei metode de specificare a poziţiilor bidimensionale: absolute, relative sau prin introducerea coordonatelor polare. R13c4 a introdus şi o altă metodă de definire a unui punct, care era introducerea distanţei pînă la punct. Folosind această metodă, puteţi specifica o direcţie cu ajutorul dispozitivului digitizor şi introduce o distanţă de la tastatură. Când este folosită împreună cu SNAP şi ORTHO, această metodă este un mod rapid şi facil pentru a introduce locaţii pentru obiecte geometrice regulate.

AutoCAD utilizează metoda filtrelor de specificare a unei valori a coordonatei la un moment dat, ignorând temporar cealaltă valoare a coordonatei. Folosite odată cu modurile osnap, filtrele pot extrage valori ale coordonatelor punctelor existente, pentru a poziţiona un alt punct. R14 introduce modul ca o metodă alternativă pentru a poziţiona vizual puncte relativ la alte puncte existente în desen.

Variantele de accesare a comenzii TRACKING sunt:

Toolbar: Object SnapLa linia de comandă: TK

Utilizarea distanţei directe (Direct Distance Entry) în cadrul unei comenzi

Această opţiune de introducere a datelor nu este validă atunci când lansaţi o comandă de desenare, deoarece ea se referă la ultimul punct introdus. De exemplu, pentru a o folosi împreună cu comanda LINE, lansaţi comanda şi selectaţi un punct de început pentru linie. Apoi mutaţi cursorul în direcţia dorită, introduceţi 4 la tastatură şi apoi apăsaţi ENTER. Rezultatul va fi o linie de 4 unităţi, desenată în direcţia cursorului. Această opţiune nu este limitată numai la comenzile simple de desenare. De exemplu, dacă veţi lansa comanda RECTANG, nu puteţi utiliza introducerea distanţei directe pentru primul colţ, dar o puteţi folosi pentru cel de-al doilea colţ. Introducând valoarea 5 la prompterul pentru cel de-al doilea colţ, se obţine un drepunghi cu diagonala de 5 unităţi.

Introducerea distanţei directe este mai eficientă atunci când este folosită împreună cu ORTHO sau SNAP sau cu ambele. Când ORTHO este activ, se desenează pe direcţia X sau Y a sistemului de coordonate curent. Când SNAP este activ, dreapta trece prin sau spre punctul de snap indicat. Puteţi folosi comanda SNAPANG pentru a înclina grila Snap la un unghi convenabil faţă de axele sistemului de coordonate curent. De exemplu, dacă setaţi valoarea de 45 pentru SNAPANG, când ORTHO este activ, puteţi desena la unghi de 45, 135, 225, 315 grade faţă de UCS-ul curent. Pentru a vedea setările pentru Snap, faceţi dublu-click pe Grid în linia de stare.

Fig. 2- Desenarea folosind Direct Distance şi grid la 45°

29

Puteţi folosi modul tracking ori de câte ori AutoCAD-ul cere un punct. Când lansaţi opţiunea şi specificaţi un punct, AutoCAD constrânge selecţia următorului punct pe o direcţie ortogonală care pleacă pe verticală sau pe orizontală din primul punct.

În acest exerciţiu, veţi determina centrul unui dreptunghi.

Utilizarea modului tracking

1. Lansaţi comanda de care aveţi nevoie, de exemplu Line.2. Introduceţi TK la linia de comandă pentru a lansa comanda TRACKING.3. La prompterul pentru primul punct de , selectaţi mijlocul unei laturi (punctul PT1

din figura următoare), folosind AutoSnap.4. La prompterul pentru punctul următor, selectaţi mijlocul celeilalte laturi (PT2 în figura

următoare).5. Completaţi comanda apăsând tasta ENTER. Obiectul apare în punctul specificat.

AutoCAD localizează noul punct la intersecţia unor drepte imaginare care pleacă din primele două puncte. Mijlocul dreptunghiului este acum punctul de început pentru linie.

Fig. 2- Selectarea mijlocului unui dreptunghi

Dacă veţi încerca să lansaţi tracking de la linia de comandă, AutoCAD afişează un mesaj de eroare.

Când lansaţi modul prin alegerea unui prim punct de , mutaţi cursorul direct în sus, jos, dreapta sau stânga până veţi vedea linia elastică. Direcţia mişcării afectează direcţia de . Observaţi că dacă mutaţi cursorul de la stânga la dreapta, atunci trebuie să îl deplasaţi exact deasupra ultimului punct selectat pentru a începe să-l deplasaţi în sus sau în jos.

Utilizarea modului tracking împreună cu Direct Distance Entry

Puteţi utiliza modul împreună cu , de exemplu pentru a plasa un text la o distanţă precizată de un alt obiect, pentru a insera ferestre sau uşi în pereţi la o distanţă specificată de un colţ, sau pentru a sparge un perete.

În acest exerciţiu, veţi desena un cerc la o distanţă specificată (cinci unităţi spre vest, trei unităţi spre nord) faţă de colţul unui acoperiş.

1. Lansaţi comanda CIRCLE.2. La prompterul pentru punctul de centru, introduceţi de la tastatură TK.

30

Exerciţiul 7: Utilizarea modului tracking

3. Când vi se cere primul punct de , selectaţi colţul acoperişului, aşa cum se arată în figura următoare. Nu aveţi nevoie să introduceţi un mod osnap, pentru că AutoSnap vă stabileşte unul.

Fig. 2- Selectarea primului punct de tracking

4. Mutaţi cursorul spre stânga, apoi introduceţi 5, apoi tastaţi ENTER. 5. Asiguraţi-vă că poziţia cursorului este la nord faţă de colţul acoperişului şi introduceţi

valoarea 3.

Fig. 2- Selectarea celui de-al doilea punct de tracking

6. Completaţi comanda, apăsând tasta ENTER.

Blocul va fi plasat în punctul specificat.

Manevrarea layerelor, tipurilor de linii şi culorilor

O mare parte din timpul de desenare este afectat organizării entităţilor pe layere, tipuri de linii şi culori. În variantele anterioare, existau mai multe comenzi şi metode disponibile pentru a controla crearea de obiecte, precum culori şi tipuri de linii, vizibilitatea obiectelor şi ştergerea layerelor.

Noua cutie de dialog Layer and Linetype

În R14, manevrarea layerelor şi a tipurilor de linii este realizată cu o singură casetă de dialog, care înlocuieşte şi suplimentează comenzile LAYER şi LINETYPE şi casetele lor de dialog, precum şi comenzile DDLMODES şi DDLTYPES. Noua casetă de dialog este conformă cutiilor de dialog standard stabilite de Microsoft Foundation Class, prezente în interfaţa Windows 95 şi Windows NT

31

4.0. Reunirea comenzilor şi standarizarea interfeţei face manevrarea layerelor şi a tipurilor de linii mai simplă şi mai condensată. Acum este mai simplu pentru utilizatorii începători să manevreze layerele, iar pentru utilizatorii cu experienţă să beneficieze de lucrul cu mai puţine comenzi şi date de intrare.

Deschidea casetei de dialog

Opţiunile de deschidere a secţiunii a casetei de dialog sunt:

Toolbar: Object PropertiesMeniu: Fomat > LayerLa linia de comandă: LAYER sau DDLMODES

Pentru a accesa direct secţiunea :

Toolbar: Object PropertiesMeniu: Format > LinetypeLa linia de comandă: LINETYPE sau DDLTYPE

Puteţi, de asemenea, folosi lista Layer, Color and Linetype din toolbar-ul standard pentru a vizualiza proprietăţile sau pentru a face un layer sau un tip de linie curent.

Modificările care s-au efectuat asupra acestui toolbar vor fi analizate într-o secţiune a acestui capitol.

Secţiunea Layer în caseta de dialog Layer and Linetype

Funcţionalitatea casetei de dialog din R13, prezentate în figura 2-49, şi cea corespunzătoare lui R14, prezentată în figura 2-50 este asemănătoare.

Fig. 2- Caseta de dialog Layer Control din R13

32

Câteva caracteristici ale casetei de dialog sunt comune interfeţei Windows 95 şi Windows NT 4.0. De exemplu, aveţi posibilitatea să: lărgiţi capetele de tabel prin tragerea cîmpului corespunzător fiecărui cap de coloană minimizaţi capetele de coloană, punctând de două ori pe ele selectaţi capul de coloană pentru a sorta lista în funcţie de proprietăţile din acea coloană.

Fig. 2- Secţiunea Layer din caseta de dialog Layer and Linetypes Properties

Puteţi lărgi capetele de coloană pentru a vedea denumirea completă a fiecărui simbol şi numele culorii sau numărul ei de cod, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Capetele de coloană complete

Eşantionul de culoare este urmat de o descriere textuală a culorii. Pentru culorile 1-7, este afişat numele culorii, iar pentru culorile 8-255 este afişat codul numeric. lăţimea implicită a coloanei culorilor este cea necesară vizualizării eşantionului de culoare, dar dacă lărgiţi această coloană pentru a vedea textul, mărimea coloanei este salvată şi menţinută în sesiunile viitoare de lucru.

Dacă doriţi o ordonare a listei de layere, selectaţi capul de coloană corespunzător. Prina selectare ordonează layerele în ordine invers alfabetică ( de la Z la A, apoi numerele), a doua selectare le ordonează în ordine alfabetică (întâi numere, apoi de la A la Z). Selectarea capului coloanei de stare are ca rezultat punerea layerelor îngheţate şi a celor blocate în capul listei. Coloane de culoare se ordonează conform indexului de culoare al AutoCAD-ului (ACI), iar coloana de tipuri de linii se ordonează în ordine alfabetică.

33

Pentru a modifica o proprietate a unui layer, se selectează cu butonul stâng al mouse-ului acea proprietate. Dacă alegeţi culoarea sau tipul de linie, se afişează tabelul corespunzător de culori şi tipuri de linii. Puteţi selecta mai mult de un layer cu tastele SHIFT şi CTRL. Dacă este selectat mai mult de un layer şi selectaţi o proprietate, aceasta se modifică pentru toate layerele selectate. Dacă este selectat unul sau mai multe layere şi selectaţi o proprietate a unui alt layer, selecţia de layere este anulată, iar modificarea se face numai pentru layerul ales.

Descrierea celorlalte opţiuni din cutia de dialog este următoarea: Select All şi Clear All – pentru a folosi aceste opţiuni, apăsaţi butonul drept al mouse-ului oriunde în cutia de dialog sau al treilea buton al acestuia, dacă îl aveţi. Opţiunile şi sunt afişate ca meniu ecran. Puteţi utiliza şi CTRL+A pentru a selecta toate layerele. Show – prezintă toate layerele sau pe cele care îndeplinesc condiţiile din lista de opţiuni disponibile. Puteţi, de asemeni, seta filtre pentru layere, aşa cum este explicat în paragraful următor. Current – face curent un layer selectat. New – crează un nou layer. Dacă nu este selectat nici un layer, noul nume al layerului este iar proprietăţile sunt aceleaşi cu ale layerului 0. Dacă există deja un layer cu numele , noul layer se va numi şi aşa mai departe. Dacă un layer este selectat, noul layer capătă proprietăţile acestuia. Apăsând tasta ENTER de două ori, creaţi rapid noi layere. Puteţi introduce mai multe nume de noi layere separate de virgulă. Toate numele layerelor încep cu literă mare, celelalte litere ale numelui fiind întotdeauna litere mici. Delete – şterge layerele selectate. Nu puteţi şterge următoarele layere: layerul 0 şi DEFPOINTS, layerul curent, layerele conţinând obiecte şi layerele dependente de referinţe externe. Details – vă permite să vă comutaţi într-o fereastră lărgită a secţiunii , ca în figura următoare şi înapoi în cea condensată din figura 2-50. Data viitoare când veţi deschide această casetă de dialog, ea va fi în varianta în care aţi lăsat-o.

34

Fig. 2- Secţiunea Layer extinsă

Secţiunea lărgită lucrează la fel ca şi în R13. Puteţi selecta unul sau mai multe layere şi modifica proprietăţile în listă sau în căsuţele corespunzătoare.

Pentru a redenumi un layer, selectaţi-l şi modificaţi textul în coloana . Nu puteţi redenumi layerele blocate, layerul 0 şi layerele referinţelor externe.

Singura schimbare semnificativă în Details este adăugarea căsuţei . Aceasta este echivalentă cu variabila de sistem VISRETAIN. Implicit, această opţiune este activă, chiar dacă nu există referinţe externe în desen.

Pentru a modifica tipul de linie asociat unuia sau mai multor layere, sau pentru a vedea ce tipuri de linii sunt încărcate în desen, selectaţi tabelul , apăsaţi tastele CTRL+TAB sau selectaţi unul din tipurile de linii din lista layerelor. Pentru a schimba culoarea layerelor selectate, alegeţi coloana . Setaţi culoarea dorită în caseta de dialog .

Filtre pentru Layere

Cu ajutorul casetei de dialog , prezentată în figura 2-54, puteţi seta un filtru pentru a afişa anumite layere în lista . Caseta de dialog are acelaşi mod de funcţionare ca şi în R13, în plus având o opţiune care controlează dacă setările pentru filtre din lista sunt aplicate în toolbar-ul . Caseta de dialog se accesează prin alegerea opţiunii în lista desfăşurată din secţiunea din caseta de dialog , aşa cum se prezintă în figura

următoare.

Fig. 2- Lista desfăşurată Show

Fig. 2- Caseta de dialog Set Layer Filters

35

Secţiunea Linetype din caseta de dialog Layer and Linetype

Secţiunea din caseta de dialog , prezentată în figura următoare, lucrează în mod asemănător cu secţiunea .

Fig. 2- Secţiunea Linetype

Opţiunile , şi lucrează în mod asemănător cu cele pentru layere. Nu puteţi şterge tipurile de linii din referinţele externe, sau cele asociate unor layere sau obiecte neşterse.

Puteţi încărca şi actualiza tipurile de linii, punctând pe butonul Load. Caseta de dialog funcţionează analog celei din R13.

Puteţi redenumi tipurile de linii cu excepţia celor care sunt , sau . Nu puteţi redenumi tipurile de linii din referinţele externe.

După ce aţi lansat comanda selectând tabelul , puteţi puncta pe Details pentru a avea acces la următoarele opţiuni, prezentate în figura 2-56.

Secţiunea Details conţine următoarele trei opţiuni, care sunt echivalente cu setarea următoarelor variabile de sistem:

Opţiuni VariabilaFactorul global de scalare LTSCALEScala obiectului curent CELTSCALEUtilizarea unităţilor din Paper space pentru scalare PLTSCALE

36

Fig. 2- Zona Details din secţiunea Linetype

Nu puteţi modifica aspectul unui tip de linie, dar îi puteţi modifica descrierea în această casetă de dialog.

Selectaţi capul coloanei pentru a vizualiza tipurile de linii încărcate în sesiunea de lucru.

Interfaţa cu linia de comandă şi compatibilitatea cu fişierele script

Introducerea comenzilor DDLMODES, LAYER, LINETYPE şi DDLTYPE la linia de comandă are ca rezultat afişarea casetei de dialog , chiar dacă variabila de sistem CMDDIA are valoarea 0.

Pentru a utiliza varianta comenzilor LAYER şi LINETYPE date de la tastatură, introduceţi – layer, respectiv, -linetype. Aceste comenzi se comportă exact la fel ca cele corespunzătoare lor din R13.

Fişierele script care conţin funcţiile de comandă LAYER şi LINETYPE funcţionează cu varianta de la linia de comandă a acestora.

Comenda DDEMODES este discontinuă. Pentru a seta layerul, tipul de linie şi culoarea, folosiţi caseta de dialog . Pentru a seta valorile grosimii şi elevaţiei, folosiţi comanda THICKNESS, respectiv, ELEVATION.

În acest exerciţiu, veţi deschide caseta de dialog , veţi modifica modul de afişare a tabelului şi veţi modifica layerele dintr-un desen. De asemeni, veţi încărca tipuri de linii în desenul curent.

Utilizarea tabelului Layer

1. Din meniul , selectaţi , apoi alegeţi hosp_pla.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura 2-57.

2. Din meniul , selectaţi . Va fi afişată caseta de dialog .

3. Modificaţi lăţimea capetelor de coloană, trăgându-le cu cursorul.

Puteţi observa modificările lăţimii coloanelor în figura 2-58.

37

Exerciţiul 8: Utilizarea cutiei de dialog Layer and Linetype Properties

Fig. 2- Fişierul Hosp_pla.dwg

Fig. 2- Modificarea lăţimii coloanelor

4. Selectaţi de două ori numele unui layer. Numele layerului poate fi acum modificat. Schimbaţi-i numele în Structural. Completaţi modificarea apăsând tasta ENTER.

5. Selectaţi capul de tabel pentru , pentru a lista numele layerelor în ordine crescătoare sau descrescătoare.

Fig. 2- Sortarea coloanei Name

38

6. Selectaţi layerele , şi ţinând apăsată tasta CTRL pentru a le îngheţa.

7. Punctaţi pe butonul Details pentru a vizualiza tabelul extins. Apoi marcaţi căsuţa pentru . Caseta de dialog va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Caseta de dialog Layers and Linetypes cu trei layere îngheţate

8. Creaţi un nou layer, punctând pe New şi introducând pentru numele layerului. Noul layer capătă proprietăţile ultimului layer selectat.

Fig. 2- Adăugarea unui nou layer

9. Selectaţi noul layer şi apoi punctaţi pe Delete pentru a-l şterge.

39

Schimbarea tipului de linie asociat unui layer

1. Punctaţi pe pentru layerul . Va fi afişată caseta de dialog , ca în figura următoare:

Fig. 2- Caseta de dialog Select Linetype

2. În caseta de dialog , selectaţi butonul Load. Va fi afişată caseta de dialog .

3. Selectaţi tipul de linie Dashed, apoi punctaţi pe OK.4. Asiguraţi-vă că tipul de linie Dashed este afişat în caseta de dialog ,

apoi punctaţi OK.

Fig. 2- Caseta de dialog Layers and Linetypes completată

Layerul are acum asociat tipul de linie Dashed.

Notă: Pentru a modifica proprietăţile tipului de linie, trebuie să selectaţi tabelul .

5. Punctaţi OK pentru a completa modificările făcute în caseta de dialog.

Nu salvaţi desenul.

Accesul la Object Properties

40

Accesul la este îmbunătăţit în R14, din mai multe puncte de vedere. Toolbar-ul pentru poate fi folosit pentru a edita obiecte care sunt selectate cu gripsuri. Noua comandă setează ca layer curent layerul corespunzător obiectului selectat. Cu ajutorul lui , puteţi copia proprietăţi de la un obiect la altul. În plus, butonul din R13 a fost înlocuit cu o listă care se deschide atunci când punctaţi cu mouse-ul pe săgeata din dreapta ei.

Modificări ale toolbar-ului Object Properties

Toolbar-ul , prezentat în figura următoare, a fost reproiectat pentru R14. O nouă proprietate a acestui toolbar este aceea că face posibilă editarea directă a proprietăţilor, pentru un obiect selectat cu gripsuri. Acest toolbar funcţionează în mod similar opţiunilor de stabilire a formatului, din aplicaţiile Microsoft Windows.

Fig. 2- Toolbar-ul Object Properties

Când nu este selectat nici un obiect, listele Layer, Colour and Linetype afişează layerul, culoarea şi tipul de linie implicite pentru obiectele nou create.

Câteva din îmbunătăţirile aduse acestui toolbar în R14 sunt: deplasarea cursorului peste lista Layer determină apariţia unei etichete (ToolTip) care explică fiecare imagine din această listă. dacă un obiect este selectat cu gripsuri, modificările efectuate în listele Layer, Colour şi Linetype vor fi aplicate acestuia. Pentru mai multe detalii, a se vedea secţiunea “Editarea obiectelor selectate cu gripsuri”. numele layerelor şi tipurilor de linii care sunt prea lungi (pot avea până la 31 de caractere) sunt afişate sub forma : primele litere, puncte de suspensie, ultimele litere aşa cum se arată în figura următoare:

Fig. 2- Numele layerului Usa_states_oil_resources în lista Layer

layerele şi tipurile de linii sunt afişate în ordine alfabetică. În lista Linetypes, opţiunile *ByLayer* şi *ByBlock* sunt afişate întotdeauna primele. la introducerea unui caracter de la tastatură, atunci când oricare din aceste liste este desfăşurată, duce la selecţia primului layer sau tip de linie al cărui nume începe cu acest caracter. filtrele pe care le setaţi în caseta de dialog , pot fi setate şi în toolbar. butonul face curent layerul corespunzător unui obiect selectat.

Editarea obiectelor selectate cu gripsuri

Utilizând toolbar-ul , puteţi modifica direct proprietăţile obiectelor selectate cu gripsuri. Selecţia cu gripsuri se face atunci cînd se selectează un obiect, fără a fi activat în prealabil o comandă; obiectul selectat cu gripsuri apare desenat cu linie întreruptă, cu marcajele specifice plasate în punctele caracteristice. Comportarea acestor obiecte în timpul editării este uşor de intuit, modificarea layerului, culorii şi tipului de linie funcţionează normal, fără nici o diferenţă. Atunci când selectaţi cu gripsuri obiecte cu proprietăţi diferite, în lista corespunzătoare acestei proprietăţi apare blanc, de exemplu, dacă selectaţi obiecte din layerele 1, 2 şi 3 cu setări diferite pentru culoare şi tip de linie, toate aceste liste afişează un blanc.

41

În lista Layer, puteţi modifica starea de activ/neactiv, blocat/neblocat şi îngheţat/dezgheţat sau puteţi schimba layerul. Nu puteţi modifica culoarea. Orice schimbări în starea layerului sunt aplicate imediat şi rămân în funcţie chiar şi după ce aţi dat Cancel. Pentru a reface starea iniţială a layerelor, folosiţi comanda UNDO. Puteţi utiliza lista Layer pentru a schimba layerul mai multor obiecte, analog comenzilor DDCHPROP şi CHPROP.

În lista Colour, puteţi seta culoarea obiectelor selectate cu gripsuri. În capul listei sunt afişate opţiunile ByLayer şi ByBlock, urmate de culorile în ordinea corespunzătoare indexului de culoare AutoCAD. Dacă selectaţi opţiunea Other, aveţi posibilitatea de a alege culoarea din caseta de dialog . Setarea unei culori în lista Colour, diferite de cea ByLayer, va atribui obiectului altă culoare decât cea a layerului în care se află. Aceasta poate crea probleme în managementul desenului şi, din această cauză, nu se recomandă.

În lista Linetype, puteţi seta un tip de linie pentru obiectul selectat cu gripsuri. La începutul listei sunt afişate opţiunile ByLayer şi ByBlock, urmate de celelalte tipuri de linii încărcate, dispuse în ordine alfabetică. Pentru a încărca alte tipuri de linii, selectaţi butonul Load, din secţiunea din caseta de dialog , sau introduceţi linetype la linia de comandă. Setarea unui alt tip de linie decât cel ByLayer presupune ca obiectului să-i fie asociat alt tip de linie decât cel corespunzător layerului din care face parte obiectul. Aceasta poate crea probleme în manevrarea desenului şi nu se recomandă.

Când nu este selectat nici un obiect, listele Layer, Linetype şi Colour afişează numele implicite ale layerului, culorii şi tipului de linie pentru obiectele nou create.

Comanda Make Layer Current

Această comandă face curent layerul corespunzător obiectului selectat. Aceasta este o cale mult mai simplă, mai rapidă şi mai eficientă de a schimba layerele decât folosirea casetei de dialog . Această comandă este deosebit de utilă în cazul desenelor complexe sau pentru a face curent layerul corespunzător unei dimensiuni sau adnotări.

Pentru a utiliza această comandă, selectaţi butonul din toolbar-ul . La prompterul Select object, selectaţi obiectul al cărui layer doriţi să-l faceţi curent.

În acest exerciţiu, veţi folosi toolbar-ul pentru a modifica proprietăţile obiectelor selectate cu gripsuri.

Editarea obiectelor selectate cu gripsuri

42

Exerciţiul 9: Editarea obiectelor selectate cu gripsuri folosind toolbar-ul Object Properties

1. Din meniul , alegeţi Open, apoi selectaţi bracket.dwg, pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Fişierul bracket.dwg

2. Din meniul , selectaţi Grips pentru a verifica activarea gripsurilor. În zona , asiguraţi-vă că este marcată căsuţa . Punctaţi

OK.

Fig. 2- Activarea gripsurilor în caseta de dialog Grips

3. Asiguraţi-vă că nu a fost dată nici o comandă. Apoi selectaţi toate entităţile text colorate în verde, care descriu vederile, şi chenarele ferestrelor.

Lista Layer afişează un blanc pentru că aţi selectat obiecte situate în layere diferite. Listele Colour şi Linetype afişează ByLayer, deoarece toate obiectele selectate au culoarea şi tipul de linie corespunzătoare layerelor din care fac parte.

4. În toolbar-ul , alegeţi lista Colour, care se va desfăşura ca în figura 2-68. Alegeţi culoarea Magenta.

5. Selectaţi chenarele ferestrelor şi exteriorul indicatorului, aşa cum se arată în figura 2-69.

43

Observaţi că proprietăţile curente ale indicatorului sunt afişate în listele din toolbar-ul .

Fig. 2- Lista Colour desfăşurată

Fig. 2- Selecţia ferestrelor şi a chenarului

6. Din lista desfăşurată Linetype, selectaţi tipul de linie Dashed. Apăsaţi tasta ESC de două ori pentru a înlătura gripsurile, prin acesta completând editarea.

Chenarul indicatorului are acum linie întreruptă.Acum veţi folosi toolbar-ul pentru a plasa obiecte pe un nou layer.

7. Accesaţi caseta de dialog , pentru a crea un nou layer numit Title_and_Annotation.

Fig. 2- Lista Layer

Observaţi că numele layerului este prezentat în lista Layer cu câeva din literele centrale înlocuite cu puncte de suspensie, dacă lărgimea coloanei Name nu este suficientă..

8. Selectaţi cu gripsuri care alcătuiesc indicatorul şi adnotările asociate acestuia.

Acum veţi plasa toate aceste entităţi în layerul nou creat.

9. În toolbar-ul , deschideţi lista Layer şi selectaţi layerul Title_and_Annotation.

10. Apăsaţi tasta ESC de două ori pentru a înlătura gripsurile. Aceasta completează editarea.

44

Controlul culorilor

Butonul Colour Control din R13 a fost înlocuit cu o listă desfăşurabilă, prezentată în figura următoare:

Fig. 2- Lista Colour Control desfăşurată

Când lista este închisă, este afişată culoarea curentă. În figura precedentă, este selectată opţiunea ByLayer şi culoarea curentă este cea corespunzătoare layerului curent. Lista implicită cuprinde opţiunile ByLayer, ByBlock, cele şapte culori standard şi opţiunea Other. Dacă selectaţi Other, este afişată caseta de dialog . Culorile ce vor fi selectate vor fi adăugate la sfârşitul listei, până la maximum patru culori.

În timpul unei sesiuni de desenare, Colour Control afişează ByLayer, ByBlock sau culoarea curentă. Dacă selectaţi un obiect folosind PICKFIRST, atunci va fi afişată culoarea acelui obiect. Când deschideţi lista Colour Control, culoarea curentă este marcată. Dacă selectaţi obiecte de mai multe culori, Colour Control afişează un blanc.

Pentru a modifica culoarea unui obiect, selectaţi acel obiect şi apoi alegeţi o altă culoare din lista desfăşurată.

Copierea proprietăţilor

Utilizatorii de AutoCAD aveau posibilitatea să modifice proprietăţile obiectelor prin folosirea comenzilor CHANGE, CHPROP, DDCHPROP şi DDMODIFY. R14 adaugă la aceste funcţii şi . Această funcţie vă permite să copiaţi proprietăţi de la un obiect la altul. Proprietăţile de bază care pot fi copiate de la un obiect sursă la un obiect de destinaţie sunt: culoare, layer, tip de linie, scara tipului de linie şi grosimea. Proprietăţile speciale, precum: text, dimensiuni sau haşuri pot fi copiate acolo unde este cazul.

Opţiunile pentru accesarea comenzii sunt:

Toolbar: StandardMeniu: Modify > Match PropertiesLa linia de comandă: MATCHPROP sau PAINTER

Utilizatorii care sunt familiarizaţi cu comanda Format Painter din aplicaţiile Microsoft Word, Excel şi PowerPoint vor recunoaşte proprietăţile generale ale acestei comenzi. are, în plus, câteva opţiuni cu ajutorul cărora puteţi specifica care dintre proprietăţi trebuie copiate.

În timpul unei sesiuni de desenare, este posibil să fie necesară modificarea proprietăţilor unui obiect. Această modificare poate implica schimbarea unor proprietăţi ca: tip de linie, culoare sau

45

layerul unui obiect. Pentru a modifica un obiect, utilizatorii de AutoCAD s-au familiarizat cu utilizarea unor comenzi precum: CHANGE, CHPROP, DDCHPROP sau DDMODIFY incorporează setări valabile pentru toate aceste comenzi. Poate fi folosit atât în varianta noun/verb, cât şi în varianta verb/noun.

Atunci când aveţi setate proprietăţile dorite pentru un obiect şi aţi ales comanda MATCHPROP, trebuie indicat obiectul sursă. La linia de comandă apar următoarele mesaje. Setările curente active ale obiectului sursă sunt afişate la linia de comandă.

Command: _matchpropSelect Source Object:Current active settings = colour layer ltype scale thickness text dim hatchSettings/ < Select Destination Object(s) > :

Dacă doriţi să modificaţi oricare din setările active, selectaţi opţiunea . Va fi afişată caseta de dialog , aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Opţiunea Settings a comenzii MATCHPROP

Proprietăţile pot fi schimbate, după necesităţi. Când caseta de dialog este închisă, setările active curente sunt reafişate la linia de comandă.

Puteţi apoi selecta unul sau mai multe obiecte de destinaţie, folosind oricare din opţiunile de selecţie ale AutoCAD-ului.

Modificarea proprietăţilor obiectelor în AutoCAD era controlată efectiv de comenzile CHANGE, CHPROP, DDCHPROP şi DDMODIFY. Fiecare dintre aceste comenzi punea la dispoziţie o varietate de opţiuni, care puteau fi selectate pentru a modifica unul sau mai multe obiecte. Folosind , puteţi stabili proprietăţile unui obiect, sursa, şi apoi le puteţi copia pentru alte obiecte de destinaţie.

În acest exerciţiu, veţi folosi comanda MATCHPROP pentru a schimba proprietăţile unor obiecte AutoCAD.

46

Exerciţiul 10: Utilizarea funcţiei Property Painter

Modificarea proprietăţilor utilizând Property Painter

1. Din meniul , alegeţi Open, apoi selectaţi plasmold.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Desenul unei matriţe de injectat mase plastice

2. Din meniul , alegeţi Named Views. Va fi afişată caseta de dialog .3. Selectaţi V1. Punctaţi butonul Restore, apoi OK. Desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Vederea V1

4. Linia de axă verticală are culoarea corectă (cyan), dar cele două linii de axă orizontale au o altă culoare decât cea corectă.

Acum veţi utiliza comanda LIST, pentru a vizualiza proprietăţile curente ale liniilor.

Lansaţi comanda list de la linia de comandă.

5. Ca răspuns la primul prompter pentru selecţia obiectelor, selectaţi linia albastră orizontală.6. Ca răspuns la al doilea prompter pentru selecţia obiectelor, selectaţi linia verticală de culoare

cyan. Apăsaţi tasta ENTER.

Este afişată fereastra text AutoCAD, care conţine proprietăţile curente ale liniilor. Puteţi observa că liniile de axă albastre au un factor de scală diferit, pentru tipul de linie. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când folosiţi .

7. Din meniul , alegeţi Match Properties.

47

Folosind această comandă, puteţi corecta proprietăţile liniilor de axă, tipurile de haşură şi dimensiunile.

Prima corectură se aplică liniilor de axă care nu au culoarea care trebuie. În acest exemplu, factorul de scalare al sursei şi cel al destinaţiei nu corespund. Setarea proprietăţilor pentru MATCHPROP e astfel încât permite copierea tuturor proprietăţilor mai puţin scara tipului de linie.

8. Ca răspuns la prompterul pentru selecţia de obiecte, selectaţi linia de axă verticală de culoare cyan. La linia de comandă va apare:

Select Source Object: selectaţi linia de axă verticală de culoare cyanCurrent active settings = colour layer ltype ltscale thickness text dim hatchSettings / < Select Destination Object(s) >:

9. Introduceţi s la linia de comandă, apoi apăsaţi tasta ENTER.

Înlăturaţi marcajul din căsuţa , aşa cum se arată în figura următoare. Apoi apăsaţi OK.

Fig. 2- Property Settings pentru obiectele de destinaţie

Current active settings = colour layer ltype thickness text dim hatchSettings / < Select Destination Object(s) >: selectaţi cele două linii orizontale albastre 1 foundSettings / < Select Destination Object(s) >: 1 foundSettings / < Select Destination Object(s) >:

Culoarea celor două linii de axă va fi corespunzătoare setării ByLayer, dar factorul de scală al fiecărei linii este reţinut.

10. Din meniul , alegeţi Named Views.11. În caseta de dialog , selectaţi V2. Punctaţi pe butonul Restore, apoi OK.

Desenul va arăta ca în figura următoare:

48

Fig. 2- Vederea V2

Tipurile de haşură ale plăcilor superioare sunt ANSI32 şi ar fi trebuit să fie ANSI31. A treia placă de sus are tipul necesar de haşură. Reţineţi că setările pentru proprietăţi au fost modificate în pasul anterior, astfel încât este dezactivată.

12. Din meniul , alegeţi Match Properties. Selectaţi a treia placă de sus, care va fi obiect sursă. Apoi utilizaţi opţiunea pentru a reveni la valorile iniţiale.

13. Selectaţi cele trei secţiuni care alcătuiesc placa superioară, care constituie obiectul de destinaţie. Tipul de haşură ANSI31 este acum prezent pe placa superioară.

14. Din meniul , alegeţi Named Views. Va fi afişată caseta de dialog .15. Selectaţi V3. Punctaţi butonul Restore, apoi OK. Desenul va arăta ca în figură:

Fig. 2- Vederea V3

Dimensiunea orizontală de 236.60 a fost trasată cu un stil de dimensionare numit DECPREC2. Această dimensiune trebuie modificată, astfel încât să fie conformă stilului de cotare DECPREC1. Dimensiunea alăturată de 32.2 poate fi folosită ca obiect sursă.

16. Din meniul , alegeţi Match Properties pentru a modifica dimensiunea.

Dimensiunea de 236.60 va corespunde acun stilului de cotare DECPREC1.

17. Din meniul , alegeţi Named Views. Va fi afişată caseta de dialog .18. Selectaţi ZE. Punctaţi butonul Restore, apoi OK. Desenul completat va arăta ca în figura

următoare:

49

Fig. 2- Desenul completat

Utilizarea comenzii Text

Plasarea unui text într-un desen AutoCAD poate fi efectuată în mai multe moduri.. Comenzile TEXT, DTEXT şi MTEXT sunt cele utilizate căi de a introduce informaţii-text într-un desen. Cu comanda TEXT puteţi introduce un singur rând de text. Comanda DTEXT permite introducerea mai multor linii de text şi afişează textul pe ecran, pe măsură ce el este introdus de la tastatură. Comanda MTEXT a fost introdusă în R13 şi a fost îmbunătăţită în R14. Această comandă vă dă posibilitatea de a crea şi formata paragraful de text înainte de a-l introduce în desen.

Folosirea Editorului MTEXT

R14 a modificat comanda MTEXT, oferind o interfaţă care seamănă cu procesoarele de text obişnuite, suplimentată cu opţiuni de formatare uşoară şi rapidă a textului. Folosirea fonturilor TrueType este accentuată, acum AutoCAD-ul furnizând echivalente TrueType pentru unele fonturi SHX din dotare.

Opţiunile de accesare a comenzii MTEXT sunt:

Toolbar: Draw Menu: Draw > Text > Multiline TextLa linia de comandă: MTEXT

Prompterele comenzii MTEXT sunt schimbate faţă de R13. Primul din următoarele două exemple prezintă prompterele din R13, iar al doilea pe cele din R14:

Command: _mtextAttach/Rotation/Style/Height/Direction/<Insertion point>:Attach/Rotation/Style/Height/Direction/Width/2Points/<Other corner>:

Command: _mtext Current text style: STANDARD. Text height: 3.5000Specify first corner:

50

Specify opposite corner or[Height/Justify/Rotation/Style/Width]:

Modificările în prompterele comenzii MTEXT sunt următoarele: vi se cere să specificaţi primul punct al chenarului care încadrează textul, înainte ca tastele să devină accesibile cuvântul-cheie 2Points a fost înlăturat din prompterul pentru al doilea punct, pentru că era redundant cu opţiunea Width. a fost eliminată opţiunea Direction.

Comanda MTEXT utilizează dreptunghiul definit de utilizator, potrivind textul între laturile acestuia. Textul poate depăşi limita superioară sau inferioară a acestui dreptunghi, în funcţie de modul de aliniere selectat. Punctul de inserţie al textului se alege în funcţie de cele nouă moduri de aliniere disponibile. Acest punct de inserţie nu este neapărat unul din punctele care definesc dreptunghiul. Pentru a vizualiza acest proces, sunt afişate săgeţi în interiorul dreptunghiului pentru a indica în ce direcţie se va deplasa textul, atunci când comanda este completată. Figura următoare ilustrează acest proces.

Fig. 2- Punctul de inserţie pentru MTEXT

Când este selectat colţul opus, este afişat editorul de text Multi-Line.

Editorul de text Multi-Line, prezentat în figura următoare, are trei secţiuni. În funcţie de secţiunea activă, butoanele de control din afişajul orizontal sunt diferite. Aria de introducere a textului şi butoanele din partea dreaptă sunt aceleaşi.

Fig. 2- Caseta de dialog Multiline Text Editor

Mărimea iniţială a cutiei de dialog este minimală, afişând spaţiul necesar pentru trei rânduri de text. Pe măsură ce textul este introdus peste această limită, mărimea ferestrei-text creşte până la trei sferturi din ecran. Pentru texte mai lungi decât atât, va fi disponibilizată o bară de rulare.

Fereastra de control a textului, numită RichEdit, care înlocuieşte editorul MTEXT din R13 are câteva caracteristici noi. În general, aceste caracteristici sunt asemănătoare tehnicilor utilizate de majoritatea procesoarelor de text. De exemplu, textul poate fi selectat într-unul din următoarele moduri: selecţia prin ţinerea apăsat a butonului stâng al mouse-ului, dublu-click pentru selectarea

51

unui cuvânt sau triplu-click pentru selecţia întregului paragraf. Secţiunea Character afişează caracteristicile de formatare a textului selectat, presupunând că această formatare este aceeaşi pentru întreg textul selectat. La fel ca în majoritatea procesoarelor de text, apăsând pe butonul drept al mouse-ului veţi avea disponibil meniul-ecran, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Meniul ataşat butonului drept al mouse-ului

Secţiunea Character vă dă posibilitatea să controlaţi fontul, înălţimea textului, scrisul cu caractere îngroşate sau înclinate, sublinerea, dispunerea în stivă (stack) a textului, anulare, culoare şi inserţia caracterelor speciale, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Secţiunea Character

Pentru Colour este disponibil accesul la ByLayer, ByBlock, cele şapte culori de bază şi ultimele patru culori utilizate în desen, din lista desfăşurată. Este accesibilă, de asemeni, caseta de dialog standard Colour, dacă optaţi pentru Other.

Paşii efectuaţi pentru a crea text stivuit rămân aceeaşi ca şi în R13, dar afişarea în fereastră este diferită. Caracterele speciale / şi ^ sunt utilizate la indicarea cărei porţiuni de text trebuie stivuit. Caracterul / dispune textul deasupra unei linii orizontale vizibile, iar ^ dispune textul deasupra unei linii orizontale invizibile. Dacă nici unul din caracterele / sau ^ nu sunt prezente, atunci butonul Stack, pentru stivuire, nu este disponibil. Textul stivuit este afişat la 70% din înălţimea sa iniţială şi poate fi dispus unul deasupra altuia, la mijlocul distanţei dintre linia superioară şi inferioară a textului iniţial.

Îmbunătăţirile aduse interfeţei includ adăugarea unui buton pentru comanda Undo. Aceasta este disponibilă şi din meniul-ecran, accesat apăsând butonul din dreapta al mouse-ului. Folosind Undo, puteţi anula ultima operaţie făcută în fereastra RichEdit. Secţiunile şi au propriile lor comenzi Undo, care pot fi accesate fără a afecta celelalte secţiuni. Pentru a lansa comanda Undo în aceastea, apăsaţi tastele CTRL+Z.

52

Inserarea caracterelor speciale într-un obiect-text se poate face în mai multe moduri: folosind codurile %%, unicodurile introduse în R13 sau inserarea de simboluri din Character Map. Lista

desfăşurabilă Symbol include simbolurile comune %%, spaţiul compact şi accesul direct la Character Map prin selectarea opţiunii Other, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Lista Symbol desfăşurată

Proprietăţile obiectului text multi-line

Proprietăţile obiectului text multi-line pot fi accesate din secţiunea a casetei de dialog , aşa cum este prezentat în figura următoare. Proprietăţile se referă la întregul obiect text, spre deosebire de formatarea textului, care se referă la porţiuni selectate ale obiectului text.

Fig. 2- Secţiunea Properties

Stilul de text Standard este stilul implicit disponibil în toate desenele. Puteţi crea alte stiluri de text pe parcursul unei sesiuni de desenare, sau puteţi avea acces la stilurile din fişierele prototip. Toate stilurile de text disponibile sunt afişate în lista corespunzătoare. Anumite caracteristici nu vor fi afişate în fereastra RichEdit. Numai fonturile SHX suportă text vertical, iar stilurile pentru care aveţi setat Backwards (invers) sau Upside-down (răsturnat) sunt disponibile numai pentru obiecte text simple. Comanda MTEXT ignoră aceste setări. Aceasta este important pentru situaţia în care se aplică modificări textului folosind , deoarece această opţiune afectează întregul obiect. Se pierde formatarea aplicată unor părţi din obiect. Următorul tabel arată cum sunt afectate modificările făcute şi proprietăţile.

Afectate de suprascriere Neafectate de suprascriere Proprietăţi neafectateFontul Sublinierea AliniereÎnălţimea literei Culoarea LăţimeBold Italic Stivuirea Rotaţie

Modurile de aliniere rămân neschimbate în R14. Alegerea unuia din cele nouă moduri de aliniere este uşor de făcut, aşa cum se arată în figura 2-85.

53

Fig. 2- Selectarea modului de aliniere

Grosimea pentru obiectul MTEXT poate fi modificată direct prin folosirea listei desfăşurabile Width, aşa cum se prezintă în figura 2-86. Valorile afişate sunt grosimile obiectelor MTEXT inserate în cadrul sesiunii de lucru curente. Opţiunea No Wrap este analogă unei valori de 0 pentru grosime.

Fig. 2- Setarea grosimii pentru MTEXT

Lista desfăşurabilă Rotation oferă valori pentru unghiuri predefinite şi opţiunea de a introduce direct o valoare a rotaţiei. Valoarea prezentată reflectă setările curente din Units.

Opţiunile Find şi Replace

Comanda MTEXT a fost suplimentată cu opţiunile . Aceste caracteristici sunt similare operaţiilor de găsire şi înlocuire din procesoarele de text. Ele includ opţiunile (găsire), (găsire şi înlocuire a cuvintelor care încep cu o anumită literă) şi (înlocuirea întregului cuvânt), aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig. 2- Secţiunea Find and Replace

Importarea unui text

Crearea de obiecte-text în AutoCAD este simplă. Există şi situaţii în care textul dorit se află ca fişier text într-o altă aplicaţie soft. Opţiunea Import a comenzii MTEXT vă permite să importaţi un fişier ASCII ca în R13, sau un fişier .rtf, care reprezintă o noutate în R14. Formatarea textului, ca scrierea îngroşată de exemplu, va fi reţinută dacă fişierul inserat este un fişier .rtf. Acesta este şi cazul textului care a fost tăiat şi lipit din Clipboard.

Selectarea opţiunii de inserare a unui fişier-text determină afişarea casetei de dialog . Dacă nu există o selecţie de text, atunci textul importat este plasat în locul în care este plasat cursorul.

Fişierul importat nu poate depăşi 16K. Dacă mărimea fişierului e mai mare, va fi afişat un mesaj de alertă. De asemeni, o casetă de dialog va fi afişată pentru a vă informa că fişierul conţine caractere non-text şi că inserarea va fi anulată. Aceasta va apare atunci când fişierul este salvat în formatul în care a fost produs, de exemplu un fişier de tip .doc, executat în Word.

Îmbunătăţiri ale comenzii de creare a unui stil

R13 a introdus o interfaţă cu casetă de dialog pentru a crea noi stiluri de text, iar comanda DDSTYLE afişa această casetă de dialog. În R14, caseta de dialog din figura următoare este afişată la lansarea comenzii STYLE. Caseta de dialog vă permite să definiţi noi stiluri de text, pe baza unui font selectat din lista Font Name sau Font Style.

54

Fig. 2- Caseta de dialog Text Style

Notă: Este accesibilă şi interfaţa corespunzătoare liniei de comandă dacă lansaţi comanda -STYLE.

Îmbunătăţiri ale suportului de fonturi TrueType

Secţiunea vă oferă posibilitatea de a controla fontul, înălţimea textului, scrierea cu caractere îngroşate sau înclinate, sublinierea, text suprapus, culoare şi inserare de caractere speciale.Modificările în posibilităţile acestor funcţii se referă la o interfaţă uşor de utilizat şi la capacitatea de a crea stiluri de text bazate pe fonturi TrueType şi modul cum aceste stiluri sunt afişate în caseta de dialog RichEdit.

Fig. 2- Opţiunile secţiunii Character

Interfaţa este acum mai uşor de folosit prin modificarea casetei de dialog MFC. Un exemplu în acest sens este accesul rapid la fonturile disponibile prin intermediul unei liste desfăşurabile. Această listă afişează fontul curent utilizat în crearea stilului de text. Observaţi că există trei tipuri de fonturi descrise în listă cu simboluri şi text. Ele sunt fonturi TrueType, AutoCAD SHX şi proxy.Aşa cum s-a stabilit mai înainte, aceste fonturi reprezintă fonturile utilizate în desen. Oricum, caseta de dialog RichEdit afişează întotdeauna textul folosind fonturi TrueType. Acest lucru este realizat pentru a oferi o interfaţă WYSIWYG (what you see in what you get). În consecinţă, orice tip de font non-TrueType trebuie reprezentat printr-un font de substituire. Aceasta se poate realiza prin mai multe moduri. AutoCAD-ul furnizează fonturi de substituire pentru toate fonturile SHX. Aceste fonturi sunt folosite numai pentru afişare în caseta pentru text şi nu vor fi utilizate la crearea noilor stiluri de text. Caseta de dialog Text Style elimină orice font de substituire TrueType ale fonturilor SHX. Fonturile SHX definite de utilizator şi fonturile PostScript sunt reprezentate cu fonturi proxy. Aceste fonturi sunt atribuite automat stilurilor de text, când desenul este deschis, şi sunt afişate ca Proxy1:actual font name în lista desfăşurabilă. Spre deosebire de substituirea AutoCAD SHX, aceste fonturi sunt afişate folosind un TrueType similar lui txt.shx.

55

Aceste modificări pun în evidenţă o tranziţie spre fonturi TrueType, atunci când se crează stiluri de text noi. Sunteţi invitat să utilizaţi fonturile puse la dispoziţie de AutoCAD şi de sistemul de operare Windows.

Notă: Stilurile de text care au fost create utilizând fonturi PostScript sunt afişate în caseta pentru text cu fonturi proxy. În desen, fontul este înlocuit cu un font echivalent TrueType şi se va plota folosind acest font de înlocuire.

Comanda PSOUT crează un fişier PostScript şi tipăreşte fontul PostScript, presupunând că este folosit un printer PostScript cu fonturile instalate în sistem.

Textul poate fi plasat într-un desen AutoCAD folosind comenzile: TEXT, DTEXT sau MTEXT. Acest exerciţiu se axează asupra comenzii MTEXT, a modificărilor efectuate asupra interfeţei şi asupra îmbunătăţirilor generale ale acestei comenzi.

Utilizarea comenzii MTEXT

1. Din meniul , selectaţi Open, apoi alegeţi tower.dwg pentru a deschide acest desen, care va arăta ca în figura următoare.

Fig. 2- Fişierul tower.dwg

Desenul necesită adăugări de text, înainte de a fi plotat.

2. Din meniul , selectaţi Named Views. Va fi afişată caseta de dialog .3. Selectaţi V1. Punctaţi pe butonul Restore, apoi pe OK. Desenul va arăta ca în figura 2-91.4. Din meniul , selectaţi Text, apoi Multiline Text.

Command: _mtext Current text style: CONSULT. Text height: 3.000Specify first corner: selectaţi punctul PT1

56

Exerciţiul 11: Plasarea unui text în desen

Specify opposite corner or [Height/Justify/Rotation/Style/Width]: selectaţi punctul PT2

Fig. 2- Vederea V1

5. Va fi afişată caseta de dialog . Alegeţi tabelul . Din lista Style, verificaţi dacă CONSULT este stilul de text curent.

6. Selectaţi apoi .

Fontul utilizat pentru a crea acest stil de text, este afişat ca fiind un font AutoCAD SHX. Pentru afişarea textului în fereastra RichEdit, este utilizat un font de substituire TrueType.

7. Introduceţi următorul text în fereastra RichEdit:BARNETT&CASBARIANEngineering&Marine Consultants3129 Eenborn Ave.Metairie, Lousiana 70002

Apoi punctaţi pe OK.

8. Din meniul , selectaţi Named Views, Va fi afişată caseta de dialog .9. Selectaţi V2. Punctaţi pe butonul Restore, apoi pe OK. Desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Vederea V2

10. Din meniul , selectaţi Text, apoi Multiline Text. Va fi afişată caseta de dialog .

Command: _mtext Current text style: CONSULT. Text height: 3.000Specify first corner: selectaţi punctul PT3Specify opposite corner or [Height/Justify/Rotation/Style/Width]: selectaţi punctul PT4

11. Selectaţi tabelul şi faceţi curent stilul de text CIVIL. Acest stil a fost creat folosind un font PostScript. Textul va fi afişat folosind un font Proxy, în acest caz Proxy 1:cibt_.pfb. Toate fonturile proxy apar la fel în fereastra RichEdit.

12. În tabelul , în lista Justification, selectaţi Top Centre.

57

13. Introduceţi următorul text în fereastra RichEdit, apoi punctaţi OK.SCOTT E. HOLLANDREG. NO. 22426REGISTEREDPROFESSIONAL ENGINEERIN

14. Din meniul , selectaţi Named View. Este afişată caseta de dialog .15. Selectaţi V3. Punctaţi pe butonul Restore, apoi pe OK. Desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Vederea V3

În loc să creaţi texte lungi în AutoCAD, puteţi utiliza un procesor de text pentru a le crea. Textul poate fi apoi introdus în desen. Următoarea parte a exerciţiului prezintă modul în care un fişier .rtf poate fi acum introdus în desen. Aceasta presupune că formatările, precum text îngroşat sau subliniat, vor fi menţinute la inserarea fişierului.

16. Din meniul , selectaţi Text, apoi Multiline Text. Va fi afişată caseta de dialog .

Command: _mtext Current text style: CONSULT. Text height: 3.000Specify first corner: selectaţi punctul PT5Specify opposite corner or [Height/Justify/Rotation/Style/Width]: selectaţi punctul PT6

17. Din caseta de dialog , punctaţi pe butonul Import Text.18. Va fi afişată caseta de dialog . Selectaţi fişierul desnotes.rtf din directorul corespunzător

acestui tutorial, apoi punctaţi pe Open. Fişierul text va fi inserat în fereastra RichEdit. Punctaţi OK pentru a plasa textul în desen.

Fişierul a fost creat în Word şi salvat ca fişier .rtf. Titlul a păstrat formatul din Word.

Polilinii optimizate

Poliliniile sunt unele din cele mai utilizate obiecte în AutoCAD. Puteţi folosi polilinii pentru a reprezenta pereţi, chenare, muchii sau alte entităţi, ca un obiect unitar. Puteţi atribui diferite grosimi poliliniilor. În R14, majoritatea poliliniilor sunt convertite automat în polilinii optimizate. Acestea îmbină funcţionalitatea poliliniilor 2D, cu îmbunătăţiri ale performanţei şi cu o reducere a memoriei alocate obiectului.

Notă: În acest capitol, polilinia 2D se referă la o polilinie cu acelaşi format şi aceeaşi natură cu cea a unei polilinii create cu comanda PLINE în R13 sau versiunile anterioare. O polilinie optimizată este o polilinie creată în R14.

58

Opţiunile în accesarea comenzii POLYLINE sunt:

Toolbar: DrawMeniu: Draw > PolylineLa linia de comandă: PLINE

Crearea şi editarea unei polilinii optimizate

Poliliniile optimizate nu au comenzi speciale asociate. Ele sunt create cu comanda PLINE şi editate cu ajutorul comenzii PEDIT.Polilinia optimizată are toate caracteristicile poliliniei, de exemplu grosime, mai puţin opţiunea de spline şi cea de curbură.Când folosiţi comanda PEDIT pentru a crea acest tip de polilinii, comanda transformă implicit polilinia în polilinie 2D. Comenzile PLINE şi PEDIT nu s-au modificat şi toate celelalte comenzi de editare, precum cele utilizate pentru editarea poliliniilor folosind gripsuri, au rămas aceleaşi. Astfel, puteţi atribui grosime sau înălţime poliliniilor optimizate.

Următoarele comenzi creează, de asemeni, polilinii optimizate: POLYGON DONUT SKETCH ELLIPSE PEDIT BOUNDARY RECTANGDacă editaţi o polilinie optimizată folosind una din următoarele opţiuni ale comenzii PEDIT, va fi creată o polilinie 2D: FIT SPLINE

Formatul bazei de date şi informaţia privind polilinia optimizată

Formatul bazei de date asociat unei polilinii optimizate este diferit de cel al unei polilinii 2D. Pentru o polilinie optimizată, nodurile nu sunt stocate ca entităţi separate, ci ca o reţea de informaţii ale unui singur obiect. Acest lucru reduce semnificativ mărimea memoriei alocate obiectului, care duce la îmbunătăţirea performanţelor generale.

Când comanda PEDIT schimbă o polilinie optimizată într-o polilinie 2D, pointerul poliliniei optimizate devine pointerul header-ului poliliniei 2D. Vertexurile şi pointerele secvenţei de sfârşit ale poliliniei 2D sunt pierdute atunci când se deschide în R14 un desen realizat în R13.

Reducerea mărimii unui fişier desen

Multe desene conţin mai multe polilinii 2D. Îmbunătăţind performanţele poliliniilor, se îmbunătăţesc performanţele întregului desen, precum:

59

Reducerea mărimii fişierului desen Mai puţină memorie necesară menţinerii desenului Timpi reduşi pentru comenzile Redraw şi Regen Timpi reduşi necesari salvării şi deschiderii unui desen Mărimea unui fişier desen se reduce astfel cu 40-60%.

Compatibilitatea de fond

Când salvaţi un fişier în format R12 sau R13, toate poliliniile optimizate sunt convertite în polilinii 2D.

Folosirea poliliniilor realizate în versiuni anterioare lui R14

Atunci când deschideţi un desen realizat într-o versiune anterioară lui R14, care conţine polilinii 2D, aceste polilinii sunt convertite implicit în polilinii optimizate, cu excepţia acelora care: Sunt polilinii asupra cărora s-au aplicat opţiunile Curve Fit sau Spline Conţin date extinse ataşate de un al treilea dezvoltator colaborator.

Dacă deschideţi un desen realizat în R13 în R14 şi îl salvaţi ca fişier R14, toate informaţiile ataşate vertexurilor sunt pierdute. Pentru a menţine aceste informaţii, salvaţi fişierul ca fişier R13.

Utilizarea comenzii CONVERT

Utilizând comanda CONVERT, puteţi converti manual orice polilinie 2D sau tip de haşură în polilinii optimizate, respectiv în obiecte-haşură R14. Comanda CONVERT transformă suprafeţele cu haşură asociativă în obiecte-haşuri corespunzătoare lui R14, cu excepţia haşurilor de tip Solid Fill (suprafaţă de culoare uniformă). Haşurile de tip Solid Fill sunt convertite în blocuri non-asociative, compuse din obiecte solide 2D. Comanda este generalizată să acţioneze asupra tuturor obiectelor care au corespondent în R14 (în cazul de faţă, polilinii 2D şi obiecte haşuri).

Comanda CONVERT foloseşte interfaţa liniei de comandă pentru convertirea obiectelor. Când introduceţi convert la linia de comandă, sunteţi întrebat ce tip de obiect trebuie convertit (haşuri, polilinii sau şi haşuri şi polilinii). În final, veţi selecta obiectele de convertit. Este aplicabilă orice metodă de selecţie, iar opţiunea implicită este All. Dacă selectaţi manual obiectele, orice obiect care nu este valid, este înlăturat din setul de selecţie. La linia de comandă, apare următorul afişaj:

Command: convertHatch/Polylines/<All>:Select/<All>:

Dacă un bloc de haşură din R13 are informaţii asociate, comanda CONVERT vă întreabă dacă totuşi doriţi să convertiţi geometria:

Object(s) contain developer data. They may not be supported by your application.Convert anyway? Yes/No <No>:

Notă: Poliliniile conţinând segmente modificate cu Curve Fit sau Spline, vor reţine întotdeauna vechiul format.

60

În acest exerciţiu, veţi utiliza opţiunile şi pentru a crea două polilinii optimizate într-un desen de arhitectură. Apoi veţi edita una dintre ele pentru a crea o polilinie spline. Aceasta va deveni o polilinie 2D.

Crearea poliliniilor optimizate

1. Din meniul , selectaţi Open, apoi alegeţi atrium.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare.

Fig. 2- Fişierul atrium.dwg

Folosiţi toolbar-ul pentru a face curent layerul G1.

2. Acum creaţi o polilinie pentru a reprezenta chenarul, folosind .

Introduceţi pline la linia de comandă, pentru a începe polilinia din punctul 300,1500 şi folosiţi şi pentru a crea un dreptunghi cu latura verticală de 26500 şi latura orizontală de 35700.

Notă: Cursorul trebuie mutat în direcţia în care doriţi să localizaţi polilinia (nord, sud, est sau vest).

Secvenţa de comandă poate arăta astfel:

Command: plineFrom point: 300,1500Current line-width is 0Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: <Ortho on> 26500Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: 35700Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: 26500Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: c

61

Exerciţiul 12: Utilizarea poliliniilor optimizate

3. Pentru a vedea ce tip de obiect aţi creat, selectaţi obiectul cu gripsuri. Lansaţi comanda LIST, prin introducerea de la tastatură. Veţi observa că, deşi aţi folosit comanda PLINE, aţi creat o polilinie optimizată.4. Acum veţi crea conturul unei piscine, folosind polilinia.Folosiţi toolbar-ul pentru a crea un nou layer numit Pool, faceţi-l curent şi îngheţaţi layerul G1.5. Din meniul , selectaţi Named View pentru a accesa vederea numită NorthWest.6. Creaţi o polilinie rectangulară pornind din colţ, aşa cum se arată în figura următoare:

Fig. 2- Punctele de mijloc PT1 şi PT2 pentrua treia operaţie de tracking

Folosiţi modul pentru a localiza punctul de start al poliliniei cu coordonata X egală cu a mijlocului, notat cu PT1, şi cu coordonata Y egală cu a mijlocului, notat cu PT2, în figura precedentă.

Command: plineFrom point: tkFirst tracking point: midof punctaţi lângă punctul PT1Next point (Press RETURN to end tracking): mid of punctaţi lângă punctul PT2Next point (Press RETURN to end tracking): apăsaţi ENTER

Folosiţi pentru a construi dreptunghiul de 2500 unităţi pe axa X şi –1500 unităţi pe axa Y.

Current line-width is 0Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: <Ortho on> 2500Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: 1500Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: 2500Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: c

Astfel aţi creat conturul unei piscine dreptunghiulare. Acum veţi folosi polilinia ca bază pentru un a crea conturul curb pentru piscină.

8. Introduceţi pedit la linia de comandă pentru a edita polilinia. Folosiţi opţiunea Spline pentru a crea o curbă spline.9. Folosiţi comanda LIST pentru a vedea proprietăţile poliliniei. Veţi observa că polilinia optimizată a fost convertită într-o polilinie bidimensională, atunci când aţi editat-o în curbă spline.

Nu salvaţi desenul.

62

În acest exerciţiu, veţi lista proprietăţile unei polilinii optimizate şi a unei polilinii obişnute pentru a vedea diferenţa din structura fişierului. Apoi veţi dispune în reţea o polilinie optimizată şi una obişnuită pentru a observa performanţele obiectelor optimizate.

Vizualizarea obiectelor optimizate

1. Din meniul , selectaţi Open, apoi alegeţi polytest.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- Fişierul polytest.dwg

2. Lansaţi comanda LIST. Vi se cere să selectaţi obiectele.3. Selectaţi polilinia verde, apoi apăsaţi tasta ENTER. Observaţi proprietăţile acestei polilinii.4. Daţi din nou comanda LIST. 5. Când vi se cere, selectaţi polilinia roşie optimizată, apoi apăsaţi tasta ENTER. Observaţi

proprietăţile acestei polilinii.6. Din meniul , selectaţi Named Views. Va fi afişată caseta de dialog .7. Selectaţi DEMO. Punctaţi pe butonul Restore, apoi pe OK.8. Din meniul , selectaţi Array pentru a da comanda ARRAY. Vi se cere să selectaţi

obiectul.9. Selectaţi polilinia lungă verde. Aşa cum vi se cere, introduceţi următoarele informaţii:

Rectangular or Polar Array: RNumber of Rows: 10Number of Columns: 1Distance Between Rows: 10

10. Selectaţi din nou Array. Selectaţi polilinia lungă roşie. Când vi se cer, introduceţi următoarele date:

Rectangular or Polar Array: RNumber of Rows: 10Number of Columns: 1Distance Between Rows: 10

63

Exerciţiul 13: Vizualizarea poliliniilor optimizate. Îmbunătăţiri ale performanţei

11. Apăsaţi tasta Enter şi observaţi timpul necesar completării comenzii ARRAY pentru polilinia roşie.

Nu salvaţi desenul.

64