Audit Si Control Financiar

1

Structura cadru pentru ghidul de studiu al disciplinei „Audit şi control financiar”

1. Precizări şi recomandări privind desfăşurarea activităŃilor în anul

universitar 2008-2009

Codul cursului Denumirea cursului „Audit şi control financiar” Tip curs Obligatoriu Durata cursului/Nr. Credite Semestrul I / 5 puncte de credit Perioada de accesare a cursului I octombrie 2008 – 31 mai 2009 Manualul recomandat Mircea Boulescu – „Audit şi control financiar”,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

Obiectivul principal al cursului 1. Prezentarea elementelor teoretice, legislative, organizatorice procedurale-metodologice privind auditul şi controlul financiar în entităŃile publice. 2. Formarea deprinderilor aplicative pe baza studiilor de caz privind tehnicile şi procedurile de efectuare a auditului şi controlului financiar public. 3. Asigurarea unui conŃinut cu caracter selectiv, de sinteză interdisciplinară, la nivelul specializării şi necesităŃii practicii în domeniu, prin utilizarea informaŃiilor obŃinute la disciplinele anterioare din planul de învăŃământ al FacultăŃii de FinanŃe şi Bănci, cum sunt: finanŃe, contabilitate, informatică etc.

Modul de stabilire a notei finale � Examen de evaluare a cunoştinŃelor pe calculator sub formă de teste grilă.

� Se poate acorda maximum un punct în plus în funcŃie de contribuŃia la seminarii (valabil pentru studenŃii de la forma de învăŃământ ZI) şi participarea la „Sesiunea de comunicări ştiinŃifice a studenŃilor” cu o temă specifică disciplinei.

Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studenŃii

[email protected]

ConsultaŃii pentru studenŃi Titularul/titularii cursului/serie

Prof. Univ. Dr. Luminita Ionescu

2. ConŃinutul tematic al cursului (programă),

Capitolul 1: Concepte de audit şi control financiar

2

1.1. Definirea conceptului de audit 1.2. Auditul public intern 1.3. Definirea controlului financiar

Capitolul 2: Organizarea auditului public intern 2.1. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) 2.2. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) 2.3. Compartimentul de audit public intern din entităŃile publice 2.4. Normele aplicabile compartimentului de audit public intern şi auditorilor

interni

Capitolul 3: Metodologia privind misiunea de audit public intern 3.1. Pregătirea misiunii de audit public intern 3.2. IntervenŃia la faŃa locului (munca de teren) 3.3. Raportul de audit public intern 3.4. Urmărirea recomandărilor

Capitolul 4: Metodologia de exercitare a controlului financiar 4.1. Studiul general prealabil 4.2. Controlul documentar contabil 4.3. Controlul faptic 4.4. Controlul total şi prin sondaj 4.5. Finalizarea (valorificarea) constatărilor controlului

Capitolul 5: Organizarea controlului financiar public 5.1. Organizarea controlului financiar intern (managerial) la entităŃile publice 5.2. Organizarea controlului financiar preventiv propriu la entităŃile publice 5.3. Organizarea controlului financiar preventiv delegat la entităŃile publice

Capitolul 6: Exercitarea controlului financiar preventiv 6.1. Exercitarea controlului financiar preventiv propriu 6.2. Exercitarea controlului financiar preventiv delegat 6.3. Raportul naŃional anual privind controlul preventiv

Capitolul 7: Armonizarea controlului financiar public cu aquis-ul comunitar Capitolul 8: Protejarea intereselor financiare comunitare prin combaterea fraudei şi

neregulilor 8.1. Combaterea fraudei şi neregulilor 8.2. Oficiul European de Luptă Anitfraudă (O.L.A.F.)

3. Bibliografie minimă obligatorie a) Mircea Boulescu, Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei

„România de Mâine”, Bucureşti, 2007

3

b) Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr. 953 din 24 decembrie 2002

c) OrdonanŃa Guvernului României nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în Monitorul Oficial nr. 799 din 12 noiembrie 2003

4. Bibliografie facultativă

a) Mircea Boulescu, Corneliu Bârnea, Ovidiu Ispir, Control financiar

intern şi audit intern la entităŃile publice, Editura Economică, Bucureşti, 2004.

b) Jacques Renard, Teoria şi practica auditului intern, Editura Ministerului FinanŃelor Publice, Bucureşti, 2003.

c) Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităŃii de audit public intern, publicat în Monitorul Oficial nr. 130 şi 130 bis din 27 februarie 2003, modificat şi completat prin Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 423/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 245 din 19 martie 2004.

d) Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, publicat în Monitorul Oficial nr. 320 din 13 mai 2003. Modificat prin OMFP nr. 1226/2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 19 septembrie 2003, OMFP nr. 1679/2003 publicat în Monitorul Oficial nr. 627 din 9 iulie 2004, modificate şi completate prin OMFP nr. 912/2004 publicat în Monitorul Oficial nr.627 din 09 iulie 2004.

e) OrdonanŃa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanŃare aferente, utilizate necorespunzător; publicată în Monitorul Oficial nr. 622 din 30 august 2003, aprobată prin Legea nr. 529/2003 publicată în Monitorul Oficial 897 din 15 decembrie 2003.

f) Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 1792/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea şi plata cheltuielilor instituŃiilor publice, precum şi organizarea, evidenŃa şi repartizarea angajamentelor bugetare şi legale, publicat în Monitorul Oficial 37 din 28 ianuarie 2003.

g) Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 946 din 4 iulie 2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităŃile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, publicat în Monitorul Oficial nr. 675 din 28 iulie 2005.

5. Prezentarea lecŃiei/capitolului 1...n

Capitolul 1: Conceptele de audit şi control financiar.

4

1.1. Definirea auditului. Introducere la tema tratată: Acest capitol îşi propune să familiarizeze studenŃii cu

noŃiunile de audit şi control financiar, precum şi crearea unei imagini asupra sistemului de control financiar existent în România.

Obiectivul capitolului: definirea auditului financiar, a auditului intern, al auditului public intern; prezentarea controlului financiar ca funcŃie a managementului, a obiectibului general al controlului financiar şi celui specific controlului intern şi preventiv al entităŃilor publice.

Rezumatul temei tratate: Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a impus introducerea

auditului şi în Ńara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” şi înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificaŃia de verificare, revizie contabilă, bilanŃ.

Auditul reprezintă examinarea de către o persoană competentă şi independentă a fidelităŃii înregistrărilor contabile, financiare şi fiscale, a probităŃii şi credibilităŃii tranzacŃiilor economice.

Obiectului auditului a evoluat de la o corectare specifică a fraudelor în documentele contabile până la o apreciere globală de fidelitate a rapoartelor emise de o entitate economică şi o analiză critică a procedurilor şi structurilor acestora.

Auditul reprezintă procesul defăşurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate, numite auditori, prin care de analizează şi se evaluează, în mod profesional, informaŃii legate de o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice, în scopul obŃinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza cărora auditorii emit un document, numit raport de audit, o opinie responsabilă şi independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă din reglementările legale sau din buna practică recunoscută unanim în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea entitatea auditată.

Auditul reprezintă examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităŃii reprezentării contabile şi financiare. Prin audit se înŃelege:

� examinare profesionistă a unei informaŃii în vederea expunerii unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu sau standard;

� o cercetare în scopul de a produce o judecată motivată şi independentă, cu referinŃe la normele de evaluare, în vederea aprecierii fiabilităŃii ori eficacităŃii sistemelor şi procedurilor unei entităŃi economice;

� un examen obiectiv al unui element cu scopul de a exprima o opinie sau de a obŃine o concluzie asupra obiectului auditului.

Auditul intern este: • un control intern de atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile

care nu se confundă cu noŃiunea de control intern al unităŃii patrimoniale; • o activitate independentă de apreciere, pentru conducerea unităŃii

patrimoniale, prin examinarea operaŃiilor contabile, financiare şi altele privind ansamblul serviciilor;

• un control de natură managerială care operează prin măsurarea şi aprecierea calităŃii altor acŃiuni de control;

• un control de evaluare a sarcinilor, de conformitate a înregistrărilor contabile, rapoartelor, elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor;

5

• activitatea de evaluare organizată în cadrul unei entităŃi sub forma unui serviciu (standarde).

Pentru abordarea unitară a auditului, sunt utilizate mai multe standarde: • Standardele de Audit IFAC - International Federation of Accountant

(Federatia Internationala a Contabililor); • Standardele de Audit INTOSAI; • Liniile directoare ale UE pentru aplicarea Standardelor de Audit INTOSAI; • Standardele NaŃionale de Audit (Camera Auditorilor din România a hotărât

asimilarea Standardelor de Audit IFAC - International Federation of Accountant ).

Standardele de audit sunt grupate pe clase şi stabilesc cadrul general pentru audit. Acestea includ:

� Planificarea, controlul şi Ńinerea evidenŃei. Auditorul trebuie să planifice, să controleze şi să Ńină evidenŃa activităŃii sale în mod corespunzător.

� Sistemele de contabilitate şi controlul intern. Auditorul ar trebui să evalueze sistemul de înregistrare şi procesare a tranzacŃiilor entităŃii auditate şi să evalueze dacă acesta este potrivit pentru a fi folosit ca bază pentru elaborarea situaŃiilor financiare. Aceasta va ajuta la planificarea activităŃii de audit şi la realizarea efectivă a procedurilor de audit. Dacă auditorul decide că se poate baza pe controalele interne, trebuie să evalueze aceste controale şi să efectueze teste de conformitate asupra lor.

� Probele de audit. Auditorul trebuie să obŃină suficiente probe de audit pentru a-i permite să tragă concluzii rezonabile pe baza lor.

� Raportarea. Raportul de audit trebuie să cuprindă o exprimare clară a opiniei pe baza evaluării concluziilor trase conform probelor obŃinute în cursul auditului.

La regiile autonome, companiile sau societăŃile naŃionale, precum şi celelalte entităŃi economice cu capital majoritar de stat, activitatea de audit se organizează şi funcŃionează potrivit cadrului legal privind auditul intern din entităŃile publice (auditul public).

Entitate publică este autoritatea publică, instituŃia publică, compania/societatea naŃională, regia autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ teritorială este acŃionar majoritar cu personalitate juridică, şi care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public.

Termenul instituŃie publică include Parlamentul, AdministraŃia PrezidenŃială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraŃiei publice, alte autorităŃi publice, instituŃii publice autonome, precum şi instituŃiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanŃare al acestora. InstituŃie publică mică este instituŃia care derulează un buget anual de până la nivelul echivalentului în lei a 100.000 € pe o perioadă de trei ani consecutivi.

Prin fonduri publice se înŃeleg sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituŃiilor publice autonome, bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, creditele externe contractate sau

6

garantate de autorităŃile administraŃiei publice locale, precum şi din bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral sau parŃial din bugetele locale.

Patrimoniul public reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor statului, unităŃilor administrativ-teritoriale sau ale entităŃilor publice ale acestora, dobândite sau asumate cu orice titlu. Fac parte din patrimoniul public drepturile şi obligaŃiile referitoare atât la bunurile din domeniul public, cât şi din domeniul privat al statului şi al unităŃilor administrativ-teritoriale.

Auditul public intern1 reprezintă o activitate funcŃional-independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecŃionând activităŃile entităŃii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăŃeşte eficienŃa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Auditul public intern nu trebuie confundat cu controlul intern, care este definit ca ansamblul măsurilor luate de către conducere în scopul îmbunătăŃirii gestiunii riscului şi creşterii probabilităŃilor ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie atinse.

Auditul public intern are ca obiective: - asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăŃească

sistemele şi activităŃile entităŃii publice (evaluarea managementului riscurilor);

- sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităŃii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi îmbunătăŃeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării (evauarea sistemelor de control).

Sfera auditului public intern cuprinde: • activităŃile financiare sau cu implicaŃii financiare desfăşurate de

entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenŃă externă;

• constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanŃă, precum şi a facilităŃilor acordate la încasarea acestora;

• administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public/privat al statului ori al unităŃilor administrativ-teritoriale;

• sistemele de management financiar şi de control, inclusiv contabilitatea şi sistemele informatice aferente.

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităŃilor desfăşurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activităŃilor entităŃilor subordonate, cu privire la:

• formarea şi utilizarea fondurilor publice; • administrarea patrimoniului public.

1 Mircea Boulescu – Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 15

7

Perspectivele auditului public intern sunt în asistenŃa managerială deoarece ajută conducerea să organizeze şi perfecŃioneze controlul intern. Auditul intern este o cotra-verificare făcută de un terŃ şi generează un mai bun control asupra activităŃilor şi, în consecinŃă, responsabilităŃi.

Cu toate acestea, recomandările auditului intern nu devin obligatorii, el rămânând în poziŃia de consultant intern. Conceptul audit-consiliere se afirmă, dar fără a afecta conceptul audit-control. Auditul merge mai departe decât simplul control de conformitate, el are rol de consiliere, de recomandare, nu de decizie. Auditul intern are caracter represiv sau preventiv. În cazul caracterului represiv, auditul intern, scoate la iveală erorile, fraudele, deturnările de fonduri. Audirul intern cu caracter preventiv pune accent pe recomandări (consiliere, consultanŃă) care permit managerilor să progreseze printr-un mai bun control asupra activităŃii şi responsabilităŃii lor.

Literatura de specialitate şi legislaŃia privind auditul public intern2 definesc următoarele tipuri de audit:

a) Auditul de sistem - reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcŃionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienŃelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

b) Auditul performanŃei sau auditul de eficacitate - examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităŃii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele.

Auditul performanŃei înglobează eficacitatea şi eficienŃa şi evaluează performenŃa managerială şi operaŃională a programelor publice şi entităŃilor publice care utilizează resurse financiare, de personal sau de altă natură în vederea îndeplinirii lor.

Auditul de eficacitate constă în: - diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor şi organizării

activităŃii; - emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor, dar şi cu

privire la calitatea lor. Criteriul eficienŃei este de a face cât mai bine posibil, ceea ce necesită cea mai bună

calitate în ceea ce priveşte cunoştinŃele, priceperea, comportamentul şi comunicarea. c) Auditul de regularitate sau de conformitate - reprezintă examinarea acŃiunilor

asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice, care le sunt aplicabile.

Acest tip de audit compară regula cu realitatea, ceea ce ar trebui să fie cu ceea ce este, pe baza unui sistem de referinŃe.

Auditul de regularitate parcurge următoarea filieră: - informarea cu privire la ceea ce ar trebui să fie; - semnalizarea dezechilibrelor, aplicaŃiilor care nu s-au efectuat,

interpretările greşite ale dispoziŃiilor stabilite; - analiza cauzelor şi consecinŃelor; - recomandarea, ceea ce trebuie făcut pentru ca pe viitor să fie aplicate

regulile;

2 *** - Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 953 din 24 decembrie 2002

8

- raportarea rezultatelor celui auditat.

1.2. Definirea controlului financiar Controlul financiar reprezintă ansamblul proceselor prin care performanŃele

financiare ale unei entităŃi economice sunt măsurate şi comparate cu obiectivele stabilite iniŃial prin lucrările de previziune; măsurarea şi compararea având drept scop eliminarea deficienŃelor constatate şi integrarea abaterilor pozitive.

Prin control, managementul ăşi asigură informarea dinamică, reală, preventivă, care ridică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esenŃa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea ştiinŃifică şi eficientă, sesizează aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendinŃă şi intervine operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor.

Controlul financiar se defineşte ca fiind acŃiunea de determinare a unor adevăruri în legătură cu starea unor proiecte de activităŃi economice sau cu a celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de prezentare sau manifestare al acestora cu prevederile şi normele legale prin care au fost definite şi instituŃionalizate, în vederea preîntâmpinării sau depistării şi remedierii eventualelor abateri.

Activitatea de control financiar servăşte unui triplu sistem de interese: � intereselor statului în realizarea politicii sale pe termen lung în domeniul

economic, fiind instrumentul de prevenire sau de reglare a disfuncŃionalităŃilor ce pot interveni, la un moment dat, în activităŃile desfăşurate în cadrul sistemelor economice;

� intereselor entităŃilor economice prin acŃiunea de evitare a situaŃiilor de disfuncŃionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului şi prin acŃiunea de remediere a abaterilor de la prevederile legale cu efecte perturbatorii în activitatea acestora;

� intereselor entităŃilor economice partenere, cărora le oferă informaŃii utile şi exacte asupra stării patrimoniului entităŃii la care se desfăşoară verificarea, contribuind la mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, după caz, ale acesteia.

Controlul financiar are3: � funcŃii specifice, şi anume:

• funcŃia de prevenire şi de perfecŃionare; • funcŃia de constatare a situaŃiei şi funcŃia de corectare; • funcŃia de cunoaştere şi funcŃia de evaluare a situaŃiei existente la un

moment dat; • funcŃia educativăşi funcŃia stimulativă a tuturor participanŃilor la

realizarea procesului de management. � funcŃii particulare:

• funcŃia de măsurare a posteriori a ecarturilor(abaterilor programate);

3 Mircea Boulescu – Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 80, 81

9

• funcŃia de diagnosticare a erorilor financiar-bugetare pe baza ecarturilor simptomatice care afectează sau ameninŃă activitatea entităŃii economice;

• funcŃia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor pe baza diagnosticului financiar-bugetar constatat;

• funcŃia de a interveni în cadrul competenŃelor date pentru redresarea sau soluŃionarea problemelor entităŃii economice;

• funcŃia de reglementare a activităŃii entităŃii economice, prin asigurarea coerenŃei acŃiunii de control în raport cu obiectivele entităŃii economice, focalizându-se asupra activităŃilor în curs de derulare;

• funcŃia de pregătire a entităŃii economice pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului a priori;

• funcŃia de învăŃare şi autoînvăŃare a realităŃilor pe care controlul le ridică în permanenŃă, prin acŃiunea sa coercitivă asupra pertinenŃei cadrului şi normelor legale folosite.

Activitatea de control, în general, ca una din principalele funcŃii de conducere, poate îmbrăca diferite forme în funcŃie de domeniul în care se exercită, de conŃinutul, obiectivele şi sfera de cuprindere etc. Deşi formele de control se deosebesc între ele, toate au un scop comun, şi anume acela al determinării stării unor fenomene, procese sau activităŃi economice, la un moment dat, faŃă de un sistem determinat de criterii.

Controlul financiar se clasifică având în vedere mai multe criterii: � După momentul în care se exercită controlul, raportat la momentul

desfăşurării activităŃii sau efectuării operaŃiunilor ce se verifică, controlul financiar poate lua formele:

a) Control financiar preventiv (anticipat) – forma controlului care se exercită înainte de efectuarea operaŃiunii sau activităŃii supuse verificării sau înainte ca un document să fie lansat în procesul economic. Obiectivul principal al controlului preventiv este de a opri, înainte de efectuare, toate operaŃiunile care nu sunt legale, necesare, oportune sau economicoase, în faza de angajare şi de plată, respectiv de încasare, după caz. Controlul financiar preventiv se exercită prin viză. Viza de control financiar preventiv reprezintă o atestare legală, dată de o persoană autorizată care confirmă faptul că o anumită operaŃiune sau un anumit document a fost efectuată, respectiv întocmit, în condiŃiile stabilite prin prevederile legale în vigoare prin care au fost definite.

b) Control operativ-curent (concomitent) – forma controlului financiar care se caracterizează prin faptul că se realizează concomitent cu desfăşurarea operaŃiunilor şi fenomenelor economice controlate. Obiectivele controlului operativ-curent constau în verificarea şi stabilirea abaterilor şi deficienŃelor în legătură cu existenŃa, integritatea şi păstrarea bunurilor economice de orice fel, utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti, efectuarea recepŃiilor şi inventarierilor, conducerea

10

evidenŃei contabile şi stabilirea realităŃii datelor înscrise în situaŃiile financiare.

c) Control ulterior (post-operativ) – forma controlului financiar care se exercită după efectuarea activităŃilor şi proceselor economice supuse verificării. Având sfera cea mai largă de acŃiune, acesta se utilizează diferenŃiat în funcŃie de obiectivele specifice fiecărei structuri cu atribuŃii de control financiar.

� După structurile care o exercită, activitatea de control financiar se împarte în:

a) Control financiar organizat şi exercitat prin instituŃiile specializate ale statului;

b) Control financiar organizat şi exercitat de organele proprii aparŃinând entităŃilor economice.

Controlul financiar organizat şi exercitat prin instituŃiile statului se împarte în funcŃie de apartenenŃa la instituŃiile din sfera de activitate a legislativului sau executivului astfel:

• În sfera de activitate a legislativului (Parlamentului), controlul financiar este exercitat de Curtea de Conturi a României, instituŃia supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, administrare şi întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public;

• În sfera de activitate a executivului (Guvernului), controlul financiar este exercitat prin structurile specializate ale Ministerului FinanŃelor Publice: Unitatea Centrală de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar şi de Control; AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală (ANAF), etc.

Controlul financiar organizat şi exercitat de organele proprii aparŃinând entităŃilor economice se organizează şi exercită astfel:

• La nivelul entităŃilor publice, controlul financiar propriu se organizează şi exercită în formele:

a) Control financiar preventiv propriu; b) Control intern – managerial.

• La nivelul entităŃilor economice, altele decât entităŃile publice, controlul financiar se organizeazuă şi exercită în formele: a) Control financiar preventiv; b) Control financiar ulterior.

Controlul intern este controlul managerial şi reprezintă organizarea, politicile şi procedurile utilizate pentru a se asigura că programele îşi ating scopurile.

Controlul intern reprezintă întregul sistem de controale financiare şi nonfinanciare, structurile organizatorice, metodologiile, procedurile, inclusiv auditul intern, stabilit de management potrivit scopurilor sale, menit să-l ajute în administrarea entităŃii auditate în mod economic, eficient şi eficace, asigurând respectarea strategiilor manageriale; protejarea activelor şi resurselor; asigurând acurateŃea şi completitudinea înregistrărilor contabile; precum şi elaborarea la termenele stabilite şi în mod demn de încredere a datelor financiare şi manageriale.

11

Controlul financiar public intern4 reprezintă întregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control de entităŃi publice, ale altor structuri abilitate de guvern şi dintr-o unitate centrală care este responsabilă de armonizarea şi implementarea principiilor şi standardelor de control şi audit.

Conceptul de control financiar public intern include ansamblul controlului financiar executat intern, de către o organizaŃie guvernamentală sau de către organizaŃiile sale delegate, în scopul asigurării că managementul financiar şi controlul instituŃiilor ce folosesc fonduri publice (inclusiv fonduri externe) sunt în concordanŃă cu legislaŃia, prevederile bugetare, principiile unui management financiar sănătos, transparenŃei, eficienŃei, eficacităŃii şi al economicităŃii. Controlul financiar public intern cuprinde toate măsurile de control al tuturor veniturilor statului, cheltuielilor, bunurilor, drepturilor şi obligaŃiilor. Reprezintă scopul larg al controlului intern. Cuprinde, dar nu se limitează, la controlul financiar preventiv şi auditul intern.

Economicitatea înseamnă minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităŃi, cu menŃinerea calităŃii corespunzătoare a acestor rezultate.

Eficacitatea reprezintă gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităŃi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităŃii respective.

EficienŃa constă în maximizarea rezultatelor unei activităŃi în relaŃie cu resursele utilizate.

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): Ce este auditul financiar? Ce reprezintă auditul intern al entităŃilor economice şi ce obiective are? Ce este auditul public intern şi ce obiective are? Care sunt activităŃile din cadrul entităŃilor publice asupra cărora se exercită auditul

public intern? Ce caracteristici prezintă recomandările auditului public intern? Care sunt tipurile de audit intern şi în ce constau? Ce este controlul financiar? Care sunt funcŃiile controlului financiar? Care sunt formele controlului financiar în funcŃie de diferitele criterii de clasificare? DefiniŃi controlul intern al entităŃilor publice. Care sunt obiectivele generale ale controlului intern al entităŃilor publice?

Capitolul 2: Organizarea auditului public intern

Introducere la tema tratată: Acest capitol prezintă principalele instituŃii cu

atribuŃii în organizarea şi exercitarea activităŃii de audit public intern din România.


12

Obiectivul capitolului: permite facilitarea cunoaşterii de către studenŃi a sistemului organizatoric al auditului public intern, cu detaliere la nivelul entităŃilor publice.

Rezumatul temei tratate: Auditul public intern: • este activitatea funcŃional independentă şi obiectivă care dă asigurări şi

consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecŃionând activităŃile entităŃilor publice;

• ajută unitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăŃeşte eficienŃa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare;

• este o funcŃie independentă de evaluare stabilită în cadrul unei entităŃi publice;

• are rolul de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor publice. Auditul public intern are în vedere următoarele caracteristici ale operaŃiunilor,

activităŃilor sau acŃiunilor care se efectuează, se execută sau se desfăşoară în cadrul instituŃiei publice:

a) Conformitatea operaŃiunilor, activităŃilor sau acŃiunilor. Conformitate: caracteristica unei operaŃiuni, a unor acte sau fapte administrative produse în cadrul unei instituŃii publice de a corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către instituŃia în cauză sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii. Conformitatea presupune:

• Legalitate: caracteristica unei operaŃiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării sale. Obiectul auditului public intern respectă prevederile legale în vigoare;

• Regularitate: caracteristica unei operaŃiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaŃiuni din care face parte. Obiectul auditului public intern respectă prevederile care se referă la modalităŃi, proceduri, scheme sau la modele de efectuare, execuŃie sau desfăşurare;

• Încadrare în plafoanele valorice: obiectul auditului public intern nu antrenează depăşirea plafonului valoric maxim aprobat pentru acea operaŃiune, acŃiune sau activitate;

b) Economicitatea operatiunilor, activităŃilor sau a acŃiunilor: obiectul auditat realizează condiŃia costului minim în condiŃiile date. Costul minim se evaluează prin determinarea costului de oportunitate al realizării obiectului auditat;

c) Eficacitatea operaŃiunilor, activităŃilor sau a acŃiunilor: obiectul auditat realizează condiŃia de atingere a obiectivului stabilit prin realizarea sa. Atingerea obiectivului stabilit trebuie să se realizeze într-o marjă pe care auditorul o considera rezonabilă;

d) EficienŃa operaŃiunilor, activităŃilor sau a acŃiunilor: reprezintă o corelare între economicitate şi eficacitate, în sensul unei optimizări a celor două caracteristici, în condiŃiile realizării obiectului auditat;

e) Oportunitatea temporală a realizării obiectului auditat. Oportunitate: caracteristica unei operaŃiuni de a servi, în mod adecvat, în circumstanŃele date, realităŃii

13

unor obiective ale politicilor asumate. Se analizează dacă momentul în care obiectul auditat a fost cel mai propice sub aspectul asigurării atingerii obiectivului stabilit.

f) Oportunitatea structurală a realizării obiectului auditat. Se analizează: dacă obiectul auditat s-a realizat în acea conjunctură acŃională, normativă etc., care să confere cel mai înalt grad de eficienŃă; modul în care realizarea obiectului auditat se încadrează într-o structură mai largă de operaŃiuni, activităŃi sau acŃiuni.

g) Acoperirea riscului intern asociat realizării operaŃiunii, activităŃii sau acŃiunii auditate: se evaluează modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat riscuri interne (economice, tehnice, financiare, funcŃionale etc.), precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri interne au fost acoperite a priori de managementul sistemului auditat;

h) Acoperirea riscului de sistem asociat realizării operaŃiunii, activităŃii sau a acŃiunii auditate: se evaluează modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat riscuri de sistem (economice, tehnice, financiare, funcŃionale etc.), precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri de sistem au fost acoperite a priori de managementul sistemului auditat;

i) Conectarea sistemului, prin realizarea obiectului auditat, la viitor: modul şi gradul în care, prin realizarea obiectului auditat, sistemul în care s-a realizat acel obiect este asigurat împotriva epuizării funcŃionale şi/sau primeşte impulsuri noi de dezvoltare, stabilitate şi perfecŃionare specifice.

Conform prevederilor legii, prin circuitul auditului se înŃeleg stabilirea fluxurilor informaŃiilor, atribuŃiile şi responsabilităŃile referitoare la acestea, precum şi arhivarea documentaŃiei justificative complete, pentru toate stadiile desfăşurării unei acŃiuni, care să permită totodată reconstituirea operaŃiunilor de la suma totală până la detalii individuale şi invers.

Auditul public intern5 este organizat astfel: a) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

(UCAAPI) - structură distinctă în cadrul Ministerului FinanŃelor Publice, constituită din compartimente de specialitate, in directa subordonare a ministrului finanŃelor publice, având atribuŃii de coordonare, evaluare, sinteză în domeniul activităŃii de audit public intern la nivel naŃional, care efectuează şi misiuni de audit public intern de interes naŃional cu implicaŃii multisectoriale. UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanŃelor publice, cu avizul Comitetului pentru Audit Public Intern (CAPI);

b) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) - organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialişti din afara Ministerului FinanŃelor Publice, condus de un preşedinte. CAPI sprijină UCAAPI în definirea strategiei şi îmbunătăŃirea activităŃii de audit public intern în sectorul public;

c) Compartimentele de audit public intern din entităŃile publice – structuri funcŃionale de bază în domeniul auditului public intern, care exercită efectiv funcŃia de audit public intern.

5 *** - Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 953 din 24 decembrie 2002.

14

2.1. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)

UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanŃelor publice, cu avizul CAPI.

În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuŃii principale6: • elaborează, conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului public

intern şi monitorizează la nivel naŃional această activitate; • dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern; • dezvoltă şi implementează proceduri şi metodologii uniforme, bazate pe

standardele internaŃionale, inclusiv manualele de audit intern; • dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial; • elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern; • avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în

domeniul auditului public intern; • dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activităŃii de audit public intern

şi elaborează raportul anual, precum şi sinteze, pe baza rapoartelor primite; • efectuează misiuni de audit public intern de interes naŃional cu implicaŃii

multisectoriale; • verifică respectarea normelor, instrucŃiunilor, precum şi a Codului privind

conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern şi poate iniŃia măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entităŃii publice în cauză;

• coordonează sistemul de recrutare şi de pregătire profesională în domeniul auditului public intern;

• avizează numirea/destituirea şefilor compartimentelor de audit public intern din entităŃile publice;

• cooperează cu Curtea de Conturi şi cu alte instituŃii şi autorităŃi publice din România;

• cooperează cu autorităŃile şi organizaŃiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

2.2. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)

Comitetul pentru Audit Public Intern CAPI cuprinde 11 membri, astfel: a) preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România; b) profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern -

2 persoane; c) specialişti cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern - 3

persoane; d) directorul general al UCAAPI;


15

e) experŃi din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publică, juridic, sisteme informatice - 4 persoane.

Membrii CAPI, cu excepŃia directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din structurile Ministerului Economiei şi FinanŃelor. Secretariatul tehnic al CAPI este asigurat de UCAAPI.

În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuŃii principale7: • dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public

intern şi emite o opinie asupra direcŃiilor de dezvoltare a acestuia; • dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în

domeniul auditului public intern; • dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi

îl prezintă Guvernului; • avizează planul misiunilor de audit public intern de interes naŃional cu

implicaŃii multisectoriale; • dezbate şi emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes

naŃional cu implicaŃii multisectoriale; • analizează importanŃa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul

divergenŃelor de opinii dintre conducătorul entităŃii publice şi auditorii interni, emiŃând o opinie asupra consecinŃelor neimplementării recomandărilor formulate de aceştia;

• analizează acordurile de cooperare între auditul intern şi cel extern referitor la definirea conceptelor şi la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor;

• avizează numirea şi revocarea directorului general al UCAAPI.

2.3. Compartimentul de audit public intern din entităŃile publice

NoŃiunea de compartiment este utilizată de lege în sens generic. Structura funcŃională de bază în domeniul auditului public intern se stabileşte după parcurgerea următoarelor etape:

� identificarea tuturor activităŃilor desfăşurate atât în cadrul entităŃii publice, cât şi în structurile subordonate în care se exercită în mod direct misiuni de audit intern;

� identificarea riscurilor asociate activităŃilor; � identificarea formelor de control intern ataşate fiecărei activităŃi; � atribuirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării formelor de control;


16

� stabilirea fondului de timp necesar efectuării misiunilor de audit intern care să acopere activităŃile la care se menŃine un risc rezidual mare sau mediu.

Compartimentul de audit public intern are ca obiectiv să ajute entitatea publică în ansamblu şi structurile sale prin intermediul opiniilor şi recomandărilor: să gestioneze mai bine riscurile; să asigure o mai bună administrare şi păstrare a patrimoniului; să asigure o mai bună monitorizare a conformităŃii cu regulile şi procedurile existente; să asigure o evidenŃă contabilă şi un management informatic fiabile şi corecte etc.

Compartimentul de audit public intern8 se organizează în mod obligatoriu la nivelul fiecărei entităŃi publice, excepŃie făcând instituŃiile publice mici, precum şi acele entităŃi publice subordonate pentru care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior a emis decizia de neînfiinŃare a compartimentului de audit public intern.

Sarcina urmăririi condiŃiilor de instituŃie publică mică revine conducătorului instituŃiei în cauză, care are obligaŃia să înştiinŃeze compartimentul de audit public intern din cadrul DirecŃiei Generale a FinanŃelor Publice teritoriale sau a Municipiului Bucureşti, despre statutul său.

InstituŃiile publice mici care au depăşit pragul anual de 100.000 €, o perioadă de 3 ani consecutivi, au obligaŃia de a-şi constitui compartiment de audit public intern până la sfârşitul primului trimestru al anului următor. EntităŃile publice, care au organizat compartimente proprii de audit public intern şi devin instituŃii publice mici, trebuie să înştiinŃeze compartimentele de audit public intern din cadrul DirecŃiei Generale a FinanŃelor Publice teritoriale sau a Municipiului Bucureşti despre noul statut în termen de 30 de zile de la îndeplinirea condiŃiilor de a se încadra în categoria de instituŃii publice mici (derulează un buget anual de până la echivalentul în lei a 100.000 € pe o perioadă de 3 ani consecutivi).

AtribuŃiile9 compartimentului de audit public intern sunt:

• elaborează norme metodologice specifice entităŃii publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic superior, în cazul entităŃilor publice subordonate;

• elaborează proiectul planului anual de audit public intern; • efectuează activităŃi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de

management financiar şi control ale entităŃii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienŃă şi eficacitate;

• informează UCAAPI despre recomandările neînsuşite de către conducătorul entităŃii publice auditate, precum şi despre consecinŃele acestora;

• raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din activităŃile sale de audit;

• elaborează raportul anual al activităŃii de audit public intern; • în cazul identificării unor iregularităŃi sau posibile prejudicii, raportează

imediat conducătorului entităŃii publice şi structurii de control intern abilitate.

8 Mircea Boulescu – Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 24 9 *** - Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 953 din 24 decembrie 2002

17

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităŃilor desfăşurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activităŃilor entităŃilor subordonate, cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditează, cel puŃin o dată la 3 ani10, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaŃii de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

b) plăŃile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din fondurile comunitare;

c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităŃilor administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităŃilor administrativ-teritoriale;

e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanŃă, precum şi a facilităŃilor acordate la încasarea acestora;

f) alocarea creditelor bugetare; g) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia; h) sistemul de luare a deciziilor; i) sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor

astfel de sisteme; j) sistemele informatice.

2.4. Normele aplicabile compartimentului de audit public intern şi auditorilor interni

Carta auditului intern defineşte obiectivele, drepturile şi obligaŃiile auditului

intern şi este elaborată de către fiecare şef al compartimentului de audit public intern şi aprobată de conducătorul entităŃii publice. Carta auditului intern informează despre obiectivele şi metodele de audit, clarifică misiunea de audit, fixează regulile de lucru între auditor şi auditat şi promovează regulile de conduită.

Codul privind conduita etică a auditorului intern reprezintă un ansamblu de principii şi reguli de conduită care trebuie să guverneze activitatea auditorilor interni. Scopul Codului privind conduita etică a auditorului intern este de a promova cultura etică în viziunea globală a profesiei de auditor intern. Codul privind conduita etică a auditorului intern cuprinde regulile pe care auditorii interni trebuie să le respecte în exercitarea atribuŃiilor (integritate, independenŃă şi obiectivitate, confidenŃialitate, competenŃă şi conştiinŃă profesională).

Auditorii interni: a) sunt funcŃionari publici, se selectează şi au drepturile, obligaŃiile şi

incompatibilităŃile prevăzute de statutul funcŃionarilor publici. Auditorii interni trebuie: să aibă o atitudine imparŃială, să nu aibă prejudecăŃi, să evite conflictele de interese, respectiv relaŃiile care nu sunt sau care nu par a fi


18

compatibile cu interesele entităŃii. Un conflict de interese poate să afecteze capacitatea unei persoane de a-şi asuma obiectiv obligaŃiile şi responsabilităŃile sale; să-şi îndeplinească atribuŃiile în mod obiectiv şi independent, cu profesionalism şi integritate, potrivit normelor şi procedurilor specifice activităŃii de audit public intern;

b) se numesc sau se revocă de către conducătorul entităŃii publice, respectiv de către organul colectiv de conducere, cu avizul conducătorului compartimentului de audit public intern;

c) au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcŃii în cadrul sistemului de salarizare a funcŃionarilor publici. Beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar;

d) trebuie să-şi îndeplinească atribuŃiile în mod obiectiv şi independent, cu profesionalism şi integritate.

Auditorii interni au următoarele interdicŃii: •••• nu pot fi desemnaŃi să efectueze misiuni de audit public intern la o

structură sau entitate publică dacă sunt soŃi, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu conducătorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectiv;

•••• nu trebuie implicaŃi în vreun fel în îndeplinirea activităŃilor pe care le pot audita şi nici în elaborarea şi implementarea sistemelor de control intern ale entităŃilor publice;

•••• nu trebuie implicaŃi în auditarea programelor şi proiectelor finanŃate integral sau parŃial de Uniunea Europeană, dacă au responsabilităŃi în derularea acestor programe;

•••• nu trebuie să li se încredinŃeze misiuni de audit public intern în sectoarele de activitate în care au deŃinut funcŃii sau au fost implicaŃi în alt mod. Această interdicŃie se poate ridica după trecerea unei perioade de trei ani.

FuncŃia de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea acestei funcŃii ca activitate profesională orientată spre profit sau recompensă.

Auditorii interni care se găsesc în una dintre situaŃiile de interdicŃii au obligaŃia de a-i informa de îndată, în scris pe conducătorii entităŃii publice şi şeful structurii de audit public intern.

Normele de funcŃionare a auditului public intern se referă la: � CerinŃele privind funcŃionarea compartimentului de audit public intern; � Obiectivele aferente activităŃii de audit public intern.

CerinŃele privind funcŃionarea compartimentului de audit public intern. Şeful compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea şi desfăşurarea activităŃilor de audit public intern, şi anume:

• Planificarea activităŃii de audit public intern bazată pe analiza riscurilor; • Gestiunea resurselor umane; • Reglementarea activităŃii compartimentului de audit public intern; • Raportarea activităŃii de audit public intern.

Obiectivele aferente activităŃii de audit public intern constau în: � Evaluarea managementului riscurilor. � Evaluarea sistemelor de control.

19

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): Care este sistemul organizatoric al activităŃii de audit public intern? Care sunt principalele atribuŃii ale Comitetului pentru Audit Public Intern (CAPI)? Care sunt principalele atribuŃii ale UnităŃii Centrale de Armonizare pentru Auditul

Public Intern (UCAAPI)? PrezentaŃi obiectivele auditului public intern. Care sunt atribuŃiile compartimentului de audit public intern? Care este structura Cartei auditului public intern? Ce reprezintă Codul privind conduita etică a auditului intern? PrezentaŃi cerinŃele şi obiectivele auditului public intern. Auditorii interni – definire, numire/revocare, mod de îndeplinire a atribuŃiilor,

competenŃă şi conştiinŃă profesională. Care sunt interdicŃiile auditorilor interni?

Capitolul 3: Metodologia privind misiunea de audit public intern

Introducere la tema tratată: Acest capitol precizează care sunt etapele misiunii de audit public intern pornind de la pregătirea misiunii de audit public intern, continuând cu intervenŃia la faŃa locului, raportul de audit public intern şi urmărirea recomandărilor activităŃii de audit public intern.

Obiectivul capitolului: cunoaşterea etapelor şi procedurilor privind activitatea

practică de derulare a misiunii de audit public intern. Rezumatul temei tratate:

Etapele misiunii de audit public intern sunt: a) Pregătirea misiunii de audit public intern; b) IntervenŃia la faŃa locului; c) Raportul de audit public intern; d) Urmărirea recomandărilor.

a) Pregătirea misiunii de audit public intern IniŃierea misiunii de audit public intern presupune:

• Întocmirea şi aprobarea ordinului de serviciu. Ordinul de serviciu: este un mandat acordat de către o autoritate calificată unui auditor în vederea începerii unei misiuni.

• Declararea independenŃei auditorilor interni. Auditorii interni selectaŃi pentru realizarea unei misiuni de audit public intern întocmesc o declaraŃie de independenŃă cu scopul de a demonstra independenŃa faŃă de entitatea sau structura auditată.

• Notificarea declanşării misiunii de audit public intern. Compartimentul de audit public intern notifică entitatea sau structura care va fi auditată, cu

20

15 zile înainte de declanşarea misiunii de audit public intern, despre scopul, principalele obiective şi durata acesteia. În notificare se precizează de asemenea tematica de detaliu, precum şi faptul că pe parcursul misiunii vor avea loc intervenŃii la faŃa locului al căror program se va stabili ulterior, de comun acord.

• Colectarea şi prelucrarea informaŃiilor; • Identificarea obiectelor auditabile; • Lista centralizatoare a obiectelor auditate, definite sub aspectul

caracteristicilor specifice şi al riscurilor asociate, constituie suportul analizei riscurilor. Riscul este posibilitatea de a se produce un eveniment susceptibil de a avea un impact asupra realizării obiectivelor. Riscul se măsoară în termeni de consecinŃe şi de probabilitate.

Categorii de riscuri: a) riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor

responsabilităŃi precise, insuficienta organizare a resurselor umane, documentaŃia insuficientă, neactualizarea;

b) riscuri operaŃionale: neînregistrarea în evidenŃele contabile, arhivarea necorespunzătoare a documentelor justificative, lipsa unui control asupra operaŃiilor cu risc ridicat;

c) riscuri financiare: plăŃi nesecurizate, nedetectarea operaŃiilor cu risc financiar;

d) riscuri generate de schimbările legislative, structurale, manageriale etc. Probabilitatea de apariŃie a riscului se măsoară prin utilizarea a două criterii:

aprecierea vulnerabilităŃii entităŃii, exprimată pe trei niveluri: redusă, medie, mare; aprecierea controlului intern: corespunzător, insuficient, cu lipsuri grave.

• Elaborarea tematicii în detaliu a misiunii de audit public intern.

Programul de audit public intern este un document intern de lucru al compartimentului de audit public intern, care se întocmeşte în baza tematicii detaliate. Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliată acŃiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum şi repartizarea acestora pe fiecare auditor intern. Tematica în detaliu a misiunii de audit public intern cuprinde totalitatea domeniilor sau obiectivelor de auditat selectate (obiectivele de îndeplinit), se semnează de către şeful compartimentului de audit public intern şi se aduce la cunoştinŃă principalilor responsabili ai entităŃii sau structurii auditate în cadrul şedinŃei de deschidere.

• Deschiderea intervenŃiei la faŃa locului. În baza programului de audit public intern se întocmeşte programul

preliminar al intervenŃiilor la faŃa locului, în care se prezintă detaliat lucrările pe care auditorii interni îşi propun să le efectueze, respectiv studiile, cuantificările, testele, validarea acestora cu materiale probante şi în perioada în care se realizează aceste verificări la faŃa locului.

b) IntervenŃia la faŃa locului IntervenŃia la faŃa locului constă în colectarea documentelor, analiza şi

evaluarea acestora şi cuprinde următoarele etape:

21

� cunoaşterea activităŃii, sistemului sau procesului supus verificării şi a structurii procedurilor aferente;

� intervievarea personalului auditat; � verificarea înregistrărilor contabile; � analiza datelor şi informaŃiilor; � evaluarea eficienŃei şi eficacităŃii controlului intern; � realizarea de testări; � verificarea modului de realizare a corectării acŃiunilor menŃionate în

auditurile precedente (verificarea realizării corectării). Principalele tehnici de audit public intern sunt: a) Verificarea asigură validarea, confirmarea, acurateŃea înregistrărilor,

documentelor, declaraŃiilor, concordanŃa cu legile şi regulamentele, precum şi eficacitatea controlului intern. Tehnici de verificare:

• ComparaŃia: confirmă identitatea unei informaŃii după obŃinerea acesteia din două sau mai multe surse diferite;

• Examinarea: presupune urmărirea în special a detectării erorilor sau a iregularităŃilor;

• Recalcularea: verificarea calculelor matematice; • Confirmarea: solicitarea informaŃiei din două sau mai multe surse

independente (a treia parte) în scopul validării acesteia; • Punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de

înregistrări; • Garantarea: verificarea realităŃii tranzacŃiilor înregistrate prin examinarea

documentelor de la articolul înregistrat spre documentele justificative; • Urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificate

spre articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacŃiile reale au fost înregistrate.

b) Observarea fizică reprezintă modul prin care auditorii interni îşi formează o părere proprie.

c) Interviul se realizează de către auditorii interni prin intervievarea persoanelor auditate, implicate sau interesate. InformaŃiile primite se confirmă cu documente.

d) Analiza consta în descompunerea unei entităŃi în elemente, care pot fi izolate, identificate, cuantificate şi măsurate distinct.

Principalele instrumente de audit intern pentru colectarea dovezilor sunt chestionarul şi tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit).

a) Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează auditorii interni şi poate fi: chestionar de laure la cunoştinŃă (CLC); chestionar de control intern(CCI) sau chestionar – listă de verificare (CLV).

b) Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit. c) Fişa de identificare şi analiză a problemelor (FIAP) care se întocmeşte

pentru fiecare disfuncŃionalitate constantă şi Formularul de constatare şi raportare a iregularităŃilor - se întocmeşte atunci când auditorii interni constată existenŃa ori posibilitatea producerii unor iregularităŃi..

c) Raportul de audit public intern Raportul intermediar sau proiectul de raport de audit public intern:

22

�� se elaborează de către auditorii interni la sfârşitul fiecărei misiuni de audit public intern;

�� reflectă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile şi recomandările auditorilor publici interni;

�� este însoŃit de documente justificative. Raportul de audit se prelucrează pentru redactarea finală şi tipărire. Raportul

trebuie să fie complet şi să includă şi punctul de vedere al entităŃii sau structurii auditate. Auditorii sunt responsabili pentru asigurarea unei prezentări de înaltă calitate a raportului de audit şi întocmirea unei liste corecte şi complete de difuzare.

Auditorii prezintă conducătorului compartimentului de audit public intern documentele din dosarul permanent al misiunii de audit public intern. Conducătorul compartimentului de audit public intern: oferă instrucŃiunile necesare (adecvate) derulării misiunii de audit public intern; verifică executarea corectă a programului de audit public intern; verifică existenŃa elementelor probante; supervizează fişele de identificare şi analiză a problemelor; verifică dacă redactarea raportului de audit public intern este exactă şi cncisă şi dacă acesta a fost elaborat la termenul fixat.

Raportul de audit public finalizat: � se trimite împreună cu rezultatul concilierii şi punctul de vedere al entităŃii

sau structurii auditate, de către şeful compartimentului de audit public intern, conducătorului entităŃii publice care a aprobat misiunea, pentru analiză şi avizare. Pentru instituŃia publică mică, raportul de audit public intern se transmite spre avizare conducătorului acesteia;

� după avizarea recomandărilor cuprinse în raportul de audit public intern, acesta se comunică structurii auditate;

� structura auditată informează compartimentul de audit public intern asupra modului de implementare a recomandărilor, incluzând un calendar al acestora.

d) Urmărirea recomandărilor Recomandarea este propunerea formulată pentru a corecta sau a ameliora

deficienŃele constatate. Scopul urmăririi recomandărilor este să asigure formularea corectă a obiectivelor misiunii de audit public intern. Urmărirea recomandărilor de către auditorii interni este un proces prin care se constată caracterul adecvat, eficacitatea şi oportunitatea acŃiunilor întreprinse de către conducerea entităŃii sau structurii auditate, pe baza recomandărilor din raportul de audit public intern. Responsabilitatea structurii auditate în aplicarea recomandărilor constă în:

� elaborarea unui plan de acŃiune, însoŃit de un calendar privind îndeplinirea acestuia;

� stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare; � punerea în practică a recomandărilor; � comunicarea periodică a stadiului progresului acŃiunilor; � evaluarea rezultatelor obŃinute.

ContravenŃii şi sancŃiuni în legătură cu auditul public intern

Constituie contravenŃii şi se sancŃionează cu amendă de la 3.000 de lei la 5.000 de lei următoarele fapte:

23

Faptele care constituie contravenŃii

Autorul faptei Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către reprezentanŃii:

a

Încălcarea obligaŃiei de a institui la nivelul entităŃii publice a unei structuri organizatoricefuncŃionale de audit public intern

Conducătorul instituŃiei publice sau, în cazul altor entităŃi, organul colectiv de conducere

- din UCAAPI; - ai organului ierarhic superior la nivelul entităŃii publice subordonate

b

Încălcarea obligaŃiei de a elabora norme de audit public intern specifice entităŃii publice, precum şi neprezentarea lor spre avizare UCAAPI sau organului ierarhic superior, în cazul entităŃilor publice subordonate

Compartimentul de audit public intern

- din cadrul UCAAPI

c

Încălcarea obligaŃiei de a elabora proiectul planului de audit public intern

Compartimentul de audit public intern

- din cadrul UCAAPI - ai organului ierarhic superior la nivelul entităŃii publice subordonate

d

Refuzul de a prezenta documentele solicitate cu ocazia efectuării misiunilor de audit public intern

Personalul de conducere şi de execuŃie din structura auditată implicat în activitatea auditată

- din UCAAPI - de conducătorul entităŃii publice

e

Nerespectarea prevederilor referitoare la: - numirea sau destituirea conducătorului compartimentului de audit public intern; - numirea sau revocarea auditorilor interni

Conducătorul entităŃii publice, respectiv organul de conducere colectivă

- din UCAAPI - ai organului ierarhic superior la nivelul entităŃii publice subordonate

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): Care sunt documentele de iniŃiere a misiunii de audit public intern, ce conŃin şi care

este procedura de întocmire? Ce este riscul şi care sunt categoriile de riscuri? Analiza riscurilor. Care este procedura deschiderii intervenŃiei la faŃa locului în vederea realizării

misiunii de audit public intern? Care sunt principalele tehnici de audit public intern şi cum sunt acestea definite? Care sunt instrumentele de audit public intern utilizate pentru colectarea dovezilor,

ce cuprind şi care este procedura de colectare a informaŃiilor? PrezentaŃi conŃinutul şi tipurile de chestionare ca instrumente principale de audit

public intern pentru colectarea dovezilor.

24

Fişa de identificare şi analiză a problemelor ca element în abordarea riscurilor. Constatarea şi raportarea iregularităŃilor.

Care sunt tipurile de dosare de audit public intern şi ce secŃiuni cuprind? Reuniunea de închidere a misiunii de audit public intern. Elaborarea raportului de audit public intern: cerinŃe, principii, structură, premise,

procedură, transmitere la structura auditată şi concilierea. Raportul de audit public intern final: conŃinut, supervizare, difuzare şi urmărirea

recomandărilor. Care sunt faptele ce reprezintă contravenŃii în legătură cu auditul public intern?

Capitolul 4: Metodologia de exercitare a controlului financiar

Introducere la tema tratată: Acest capitol prezintă sistemul metodologic de control financiar, procedeele şi tehnicile (modalităŃile) de exercitare a controlului financiar, precum şi formele de răspundere în materie de control financiar.

Obiectivul capitolului: prezentarea controlului financiar ca mod de cercetare şi

acŃiune, ca sistem metodologic cu procedee şi tehnici adecvate de stabilire a realităŃii şi legalităŃii activităŃilor şi operaŃiunilor supuse controlului. Se au în vedere şi acŃiunile de finalizare a acŃiunilor de control financiar concretizate în stabilirea măsurilor de valorificare a constatărilor şi a răspunderii persoanelor vinovate de nerespectarea dispoziŃiilor legale în domeniul financiar-contabil.

Rezumatul temei tratate: Controlul, în accepŃiunea lui semantică, este o analiză permanentă sau periodică a

unei activităŃi sau a unei situaŃii pentru a urmări mersul unei activităŃi şi pentru a lua măsuri de îmbuntăŃire. El semnifică o supraveghere continuă, morală sau materială, ca şi stăpânirea unei activităŃi sau a unei situaŃii.

Activitatea de control mai poate fi definită ca funcŃie a conducerii, instrument de

conducere, mijloc de cunoaştere a realităŃii şi de corectare a erorilor. Din punct de vedere al misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a

managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale este o activitate umană,

autonomă şi specifică.

Controlul este un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului în legătură cu activitatea firmei şi cu performanŃele ei economico-financiare. Cu alte cuvinte controlul contribuie la integrarea firmei în mecanismul economiei de piaŃă printr-o activitate managerială simplă şi continuă.

Activitatea de conducere presupune un sistem de comunicaŃii care să asigure transmisiunea clară, precisă, completă şi rapidă a informaŃiilor, instrucŃiunilor ordinelor, directivelor necesare asupra fundamentării şi exercitării deciziilor. EvidenŃa şi controlul sunt esenŃiale în conducerea activităŃii economico-sociale, bazată pe criterii de profit.

Sistemul de existenŃă reprezintă sursa esenŃială de informaŃii pentru controlul financiar. Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economico-financiare controlate este necesar ca sursele de informaŃii ale controlului să fie reale, legale, corecte, de

25

calitate. În consecinŃă, sistemul de documente şi evidenŃă este atât obiect al controlului, cât şi sursă de informaŃii pentru controlul activităŃii economico-financiare.

Documentele primare sau actele justificative constituie, de regulă, surse de informaŃii pentru toate formele evidenŃei. În acelaşi timp, documentele primare servesc pentru informarea operativă a conducerii entităŃilor economice.

Pentru contabilitate, documentele îndeplinesc funcŃia de acte justificative. În acest sens, este necesar ca fiecare document folosit ca act justificator să conŃină unele elemente obligatorii şi anume: denumirea documentului; denumirea şi sediul unităŃii care îl întocmeşte; numărul şi data întocmirii; menŃionarea părŃilor care participă la efectuarea operaŃiei (când este cazul); datele cantitative şi valorice ale operaŃiei efectuate; semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaŃiei, ale celor care au sarcina exercitării controlului financiar preventiv sau dreptul să aprobe operaŃiile respective etc.

În condiŃiile culegerii şi prelucrării electronice a datelor, documentele se grupează în două categorii: documente de intrare (documente primare din care se preiau date pentru a fi prelucrate); documente de ieşire (documente care se întocmesc şi se obŃin cu aceste mijloace).

Din punct de vedere al formei controlul documentelor are ca obiective: autenticitatea; exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor; efectuarea corectă a calculelor.

Din punct de vedere al fondului (conŃinutului), controlul documentelor au ca obiective: legalitatea-justeŃea, realitatea-exactitatea şi eficienŃa, respectiv necesitatea, economicitatea şi oportunitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente.

Un obiectiv esenŃial al controlului documentelor îl constituie gestionarea, folosirea şi evidenŃa formularelor cu regim special. Controlul asupra gestionării, folosirii şi evidenŃei formularelor cu regim special au drept scop preîntâmpinarea şi descoperirea oricărei sustrageri a formularelor cu regim special pe tot parcursul gestionării lor.

Prin înregistrările, centralizarea şi prelucrările contabile se exercită un control

contabil asupra activităŃii economice, financiare şi gestionare a agenŃilor economici. În consecinŃă controlul contabil este unul centrat asupra legalităŃii, realităŃii şi eficienŃei operaŃiilor şi activităŃii economice şi financiare, care se efectuează cu ajutorul mijloacelor contabilităŃii şi instrumentelor specifice acestora, respectiv: înregistrări, conturi, balanŃe de control contabil, situaŃii contabile, registrele contabilităŃii sintetice şi analitice, registrele operative ale gestiunilor în bani şi valori materiale, corelaŃii balanŃiere etc.

Deoarece contabilitatea are la bază documente primare şi centralizatoare, controlul

contabil este strâns corelat cu cel documentar şi se manifestă în unitate cu acesta ca procedeu de control documentar-contabil. Pentru a sintetiza real şi legal activitatea economică şi financiară este necesar ca sistemul de evidenŃă să fie exact, corect, real, legat şi complet. Din acest motiv se exercită, în primul rând, controlul asupra organizării

şi conducerii evidenŃei tehnico-operativ şi contabile. Reluând într-o formă sintetică cu caracter practic, principalele obiective ale

controlului contabilităŃii constau în: � conducerea corectă şi la zi a contabilităŃii; � întocmirea documentelor justificative pentru operaŃiunile patrimoniale; � constituirea şi evaluarea capitalului social şi a patrimoniului;

26

� exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile pentru stabilirea şi îndeplinirea obligaŃiilor financiare şi fiscale faŃă de stat;

� inventarierea patrimoniului şi valorificarea rezultatelor acesteia; � întocmirea balanŃelor de verificare, a bilanŃului contabil şi a contului de profit şi

pierdere. Prin acŃiunea de control se stabileşte dacă activitatea economică şi financiară este

organizată şi se desfăşoară conform normelor, principiilor, regulilor, standardelor şi programelor stabilite. Orice operaŃie sau activitate economico-financiară se conturează nu numai în sine, ci şi în raport cu anumite criterii, respectiv o bază de comparaŃie. ComparaŃia de control prezintă aspecte specifice în funcŃie de natura operaŃiilor şi activităŃilor economico-financiare controlate, de metodologia de calcul şi sistemul de evidenŃă.

Metodologic, controlul, ca proces de cunoaştere, perfecŃionare a activităŃii economico-financiare şi sociale impune următoarele momente: • cunoaşterea situaŃiei stabilite; • cunoaşterea situaŃiei reale; • determinarea abaterilor prin compararea situaŃiei reale cu cea stabilită; • concluzii, sugestii, propuneri şi măsuri.

Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de cercetare, cunoaştere şi perfecŃionare a activităŃii economice şi financiare şi anume: studiul general prealabil asupra activităŃii ce urmează a se controla; controlul documentar-contabil; controlul faptic; analiza economico-financiară; controlul total şi prin sondaj; valorificarea constatărilor controlului.

Având în vedere rolul şi obiectul controlului financiar, metodele de cercetare a acestora se concretizează într-un sistem unitar de concepte şi judecăŃi de valoare care asigură cunoaşterea efectivă a fenomenelor economico-sociale şi interpretarea corectă a lor.

Metoda sistemului financiar exprimă întreaga acŃiune de cunoaştere şi presupune utilizarea unor procedee de control specific, care la rândul lor impun folosirea de tehnici sau instrumente de control adecvate.

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente care îmbinată cu o anumită măiestrie procedurală specifică profesioniştilor contabili, experŃiilor în domeniu şi se aplică în vederea soluŃionării concrete a problemelor ce decurg din funcŃiile controlului.

Prin tehnică, modalitate sau instrument de control înŃelegem o categorie specifică unui domeniu restrâns de activitate, care desemnează mijlocul utilizat de organul de control sau profesionistul contabil şi prin care soluŃionează în mod concret, problemele ce decurg din prerogativul funcŃiei sale.

În vederea asigurării unui control cât mai corect şi complet, procedeele de control trebuie să fie utilizate într-un sistem de interrelaŃii printr-o îmbinare raŃională, dar să constituie un tot unitar, în funcŃie de particularităŃile specifice ale entităŃilor economice. Astfel, putem vorbi despre un control de calitate, având o metodologie logică şi unitară şi o eficienŃă sporită.

Între procedeele de control folosite în practică remarcăm: a) Studiul general probabil face posibilă cunoaşterea elementelor

esenŃiale şi specifice ale activităŃii ce urmează a se controla şi

27

pe baza acestora orientează acŃiunea de organizare şi exercitare în continuare a muncii de control asupra: remedierii unor deficienŃe, lipsuri, abateri; mobilizării unor rezerve de perfecŃionare a activităŃii ce se controlează; soluŃionării operative a problemelor legate de integritatea patrimoniului şi respectarea disciplinei financiar-bugetare, de constituirea şi utilizarea corectă a fondurilor, de creşterea eficienŃei economice.

b) Controlul documentar-contabil11 constă în aprecierea şi analiza unor operaŃiuni, procese sau fenomene economice pe baza informaŃiilor consemnate în documentele justificative şi înregistrate în contabilitate.. Este procedeul de stabilire a realităŃii, legalităŃii şi eficienŃei operaŃiilor şi activităŃilor economice şi financiare prin examinarea documentelor primare şi centralizare, a înregistrărilor contabile, a situaŃiilor financiare anuale.

Controlul documentar-contabil poate fi preventiv (efectuat asupra documentelor de dispoziŃie) sau ulterior (efectuat cu ajutorul documentelor de execuŃie). El se exercită printr-o serie de modalităŃi sau tehnici de control documentar-contabil şi tehnici specifice de control documentar-contabil.

�� Tehnici sau modalităŃi de control-documentar contabil: controlul cronologic, controlul invers cronologic, controlul sistematic sau pe probleme, controlul reciproc, controlul încrucişat, investigaŃia de control, examenul critic, analiza contabilă, balanŃa de control contabilă sintetică şi analitică, tehnica corelaŃiilor bilanŃiere, tehnici specifice de control în condiŃiile sistemelor de prelucrare automată a datelor etc.

�� Tehnici sau modalităŃi specifice de control documentar-contabil: reconstituirea cantitativă a unor evidenŃe global-valorice pe baza inventarelor şi actelor de gestiune; comparaŃia de control privind stabilirea stocurilor (soldurilor) maxime posibile la intervalul final; corelarea intrărilor de materiale, produse sau mărfuri, în funcŃie de consum, eliberări sau vânzări; compararea depunerilor de numerar din vânzări cu vânzările posibile în anumite perioade, pentru a se depista eventualele depuneri în contul unor lipsuri în gestiune, din perioada anterioară.

c) Controlul faptic12 este procedeul de stabilire a modalităŃii, existenŃei şi mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităŃilor economico-financiare. Principalele

modalităŃi sau tehnici de control faptic sunt: inventarierea, expertiza tehnică şi analiza de laborator, observarea directă, inspecŃia fizică.

d) Controlul total sau prin sondaj. Controlul total cuprinde toate operaŃiunile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga

11 Mircea Boulescu – Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 147 12 Mircea Boulescu – Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 151

28

perioadă supusă controlului. Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operaŃiunile şi documentele dintr-un anumit sector.

Tehnicile sau modalităŃile de control se întrepătrund în forme multiple şi variate cum sunt: controlul simultan, controlul complet, controlul continuu sau permanent, controlul progresiv, controlul periodic, controlul direct, controlul execuŃiei şi controlul de conducere.

Controlul financiar nu se limitează la corectarea lipsurilor, deficienŃelor şi abaterilor. Controlul de constatare este urmat obligatoriu de controlul de remediere definitivă a neajunsurilor şi abaterilor constatate. Astfel, se propun sau dispun măsuri

operative, în timpul desfăşurării controlului pentru înlăturarea deficienŃelor constatate şi prevenirea nepetării lor.

Pe baza constatărilor şi propunerilor organelor de control financiar, conducerea entităŃii economice controlate şi a organului care a dispus controlul stabilesc o serie de măsuri de remediere.

Pentru stabilirea răspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar există următoarele tipuri de răspundere: disciplinară, contravenŃională, materială şi penală.

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): ComparaŃia ca moment esenŃial al procesului de control, criterii şi aspecte specifice. Care sunt momentele metodologice ale controlului ca proces de cunoaştere şi

perfecŃionare a activităŃii financiare? Care sunt procedeele utilizate de control pentru cercetarea, cunoaşterea şi

perfecŃionarea activităŃii ce se controlează? Studiul general prealabil asupra activităŃii dce urmează a se controla: obiective,

surse de informare. Controlul documentar-contabil ca procedeu de control: definire, tehnici (modalităŃi)

de control. Controlul faptic, ca procedeu de control: definire, tehnici. Controlul total şi controlul prin sondaj – procedee de control. Măsuri, căi, tehnici sau modalităŃi de valorificare a constatărilor controlului. Răspunderea contravenŃională ca modalitate de valorificare a constatărilor

controlului. PrezentaŃi şi explicaŃi fapte care constituie contravenŃii în domeniul finanŃelor

publice locale. Care sunt faptele de nerespectare a prevederilor legale ce constituie infracŃiuni

prevăzute de legea finanŃelor publice?

29

Capitolul 5: Organizarea controlului financiar public Introducere la tema tratată: Pe parcursul acestui capitol studenŃii au posibilitatea

cunoaşterii sistemului de organizare a controlului financiar al entităŃilor publice. Obiectivul capitolului: integrarea controlului financiar preventiv în sfera

răspunderii manageriale, înŃelegerea sistemului de organizare a controlului financiar preventiv propriu şi delegat exercitat la nivelul entităŃilor publice.

Rezumatul temei tratate: Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative şi la

procedurile stabilite pentru a permite entităŃilor economice să conducă activităŃile astfel încât să asigure utilizarea corectă a fondurilor. Un concept-cheie în teoria şi practica managementului modern se constituie responsabilitatea.

Managementul financiar-contabil pune accent pe controlul managerial, respectiv controlul intern. Pentru management şi administraŃie, controlul este un sistem de mecanisme şi mijloace de ghidare, autoreglare sau constrângere pentru a preveni, aşa cum un pilot controlează aeronava. A controla înseamnă a verifica şi analiza, a avea o imagine a conturilor. Sistemele de informaŃie managerială formează un element-cheie al controlului managerial.

Managerii entităŃii economice: � au responsabilitatea principală de a întocmi şi de a prezenta situaŃiile financiare; � sunt interesaŃi şi de informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare, chiar dacă au

acces la informaŃii financiare şi de gestiune suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, luarea deciziilor şi control.

Conformitatea situaŃiilor financiare cu legile şi reglementările în vigoare este responsabilitatea managementului care trebuie să asigure că operaŃiile entităŃii economice se desfăşoară în concordanŃă cu prevederile şi reglementările legale; să prevină şi să detecteze neconcordanŃele.

Controlul financiar propriu al instituŃiilor publice se organizează sub forma controlului financiar preventiv şi a controlului intern (managerial). Controlul financiar preventiv urmăreşte să preîntâmpine încălcarea dispoziŃiilor legale în vigoare şi producerea de pagube şi se exercită asupra documentelor care consemnează operaŃiile ce se referă la drepturile şi obligaŃiile patrimoniale ale unităŃii, în faza de angajare şi de plată, în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

Controlul financiar preventiv se organizează de ordonatorii de credite principali, secundari şi terŃiari, precum şi de directorii generali ai regiilor autonome prin compartimentul financiar-contabil. Controlul financiar preventiv se exercită de şeful compartimentului financiar-contabil.

Controlul intern13 reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităŃii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanŃă cu obiectivele acesteia şi reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace. Include, de asemenea, structurile organizatorice, modelele şi procedurile.


30

Controlul intern este controlul managerial şi reprezintă organizarea, politicile şi procedurile utilizate pentru a se asigura că:

• programele îşi ating scopurile; • resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în concordanŃă cu

scopurile şi obiectivele entităŃii publice; • programele sunt protejate împotriva fraudei şi gestiunii necorespunzătoare; • informaŃiile se obŃin la timp, sunt menŃinute, raportate şi utilizate în

procesul decizional. Responsabilitatea de a stabili şi a monitoriza sistemele de control managerial revine

conducerii entităŃii publice. Obiectivele generale ale controlului intern sunt:

� realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuŃiilor instituŃiilor publice, stabilite în concordanŃă cu propria lor misiune, în condiŃii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienŃă;

� protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

� respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii; � dezvoltarea şi întreŃinerea unor sisteme de colectare, stocare, actualizare şi

difuzare a datelor şi informaŃiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

Pentru a satisface cerinŃele generale şi specifice de control intern, conducătorul instituŃiei publice asigură:

� elaborarea structurilor organizatorice; � aprobarea reglementărilor metodologice; � aplicarea procedurilor de evaluare; � perfecŃionarea criteriilor de evaluare etc.

Controlul financiar preventiv se organizează la următoarele entităŃi publice: • autorităŃile publice şi autorităŃile administrative autonome; • instituŃiile publice aparŃinând administraŃiei publice centrale şi locale

şi instituŃiilor publice din subordinea acestora; • regiile autonome de interes naŃional sau local; • companiile sau societăŃile comerciale etc.

Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită de autorităŃi competente, în mod unitar, în următoarele forme:

� Controlul financiar preventiv propriu14 (intern) la toate

entităŃile publice şi asupra tuturor operaŃiunilor cu impact financiar asupra fondurilor şi patrimoniului public.

În cazul acestui tip de control conducătorii entităŃilor publice, au o serie de îndatoriri precise privind organizarea controlului financiar preventiv propriu, începând cu stabilirea acestuia şi până la desemnarea persoanelor din cadrul compartimentelor de specialitate care să exercite, prin viză, controlul financiar preventiv.


31

Prin dispoziŃii bine stabilite sunt prevăzute condiŃiile necesare a fi îndeplinite de persoanele ce se numesc în activitatea de control financiar preventiv propriu, precum şi procedura de numire, suspendare, schimbare sau destituire a aceloraşi persoane, funcŃie de performanŃa lor.

În această complexă activitate Ministerul FinanŃelor Publice organizează controlul financiar preventiv, propriu şi pentru operaŃiunile privind bugetul trezoreriei statului, operaŃiunile privind datoria publică şi alte operaŃiuni specifice. În egală măsură au obligaŃii precise în ce priveşte elaborarea normelor metodologice privind cadrul general al atribuŃiilor şi executării controlului financiar preventiv propriu etc.

� Controlul financiar preventiv delegat15, la ordonatorii

principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi ai bugetului oricărui fond special, la Fondul NaŃional şi la agenŃiile de implementare a fondurilor comunitare, precum şi la alte activităŃi publice cu risc ridicat, prin controlori delegaŃi ai Ministerului FinanŃelor Publice.

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): Care sunt entităŃile publice la care se organizează control financiar preventiv? Care sunt formele de organizare a controlului managerial? Care sunt obligaŃiile conducătorilor entităŃilor publice în legătură cu organizarea

controlului financiar? PrecizaŃi obiectivele controlului intern al entităŃilor publice. Care sunt entităŃile publice la care se organizează controlul financiar preventiv?

Capitolul 6: Exercitarea controlului financiar preventiv Introducere la tema tratată: Pe baza cunoştinŃelor dobândite în capitolul anterior

sunt abordate aspecte ale exercitării controlului financiar preventiv în cadrul entităŃilor publice.

Obiectivul capitolului: însuşirea noŃiunii de viză de control financiar preventiv;

cunoaşterea procedurii cu privire la controlul financiar preventiv; refuzul de viză şi autorizarea operaŃiunii pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv propriu.

Rezumatul temei tratate:


32

Controlul financiar preventiv se exercită: � asupra tuturor operaŃiunilor care afectează fondurile publice

şi/sau patrimoniul public; � asupra documentelor în care sunt consemnate operaŃiunile

patrimoniale înainte ca acestea să devină acte juridice prin aprobarea lor de către titularul unei competenŃe delegată în condiŃiile legii;

� în baza actelor şi/sau documentelor justificatoare certificate în privinŃa realităŃii, regularităŃii şi legalităŃii de către conducătorii compartimentelor de specialitate emitente;

� numai după avizarea de către compartimentele de specialitate juridică şi financiar-contabilă.

În cazul exercitării controlului financiar preventiv propriu, principiile16 care stau la

baza realizării atribuŃiilor de control de către persoanele desemnate se referă la: • competenŃa profesională; • independenŃa profesională în condiŃiile separării atribuŃiunilor; • obiectivitate; • conduită morală; • confidenŃialitate; • incompatibilitate.

Pot fi numite, în vederea exercitării controlului financiar preventiv propriu, persoanele care sunt angajate ale entităŃii publice sau, după caz, au capacitatea legală de a încheia un contract pentru îndeplinirea acestei atribuŃii şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiŃii: a) au numai cetăŃenie română şi domiciliul în România; b) cunosc limba română scris şi vorbit; c) au capacitate deplină de exerciŃiu; d) au o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de examen medical de specialitate; e) au studii superioare economice sau juridice. Prin excepŃie, când nu există persoane cu pregătire superioară, care să îndeplinească aceste condiŃii, pot fi numite pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu şi persoane cu studii medii de specialitate economică; f) au o vechime efectivă în domeniul finanŃelor publice de minimum 3 ani, în cazul instituŃiilor publice şi de minimum 3 ani în domeniul financiar-contabil, în cazul celorlalte entităŃi publice; g) nu au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracŃiuni care le-ar face incompatibile cu exercitarea acestei activităŃi; h) prezintă minimum două scrisori de recomandare.

Persoanele care exercită controlul financiar preventiv propriu sunt, de regulă, numite din cadrul compartimentului financiar-contabil, putând însă face parte şi din alte compartimente de specialitate; persoanele respective trebuie să fie altele decât cele care iniŃiază, aprobă şi efectuează operaŃiunea supusă vizei.

16 *** - OrdonanŃa Guvernului României nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în Monitorul Oficial nr. 799 din 12 noiembrie 2003

33

Controlul financiar preventiv se exercită prin viză de către persoanele din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităŃii publice. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate şi prin aplicarea de către aceasta a sigiliului personal. Sigiliul cuprinde următoarele informaŃii: denumirea entităŃii publice, menŃiunea „vizat pentru controlul financiar preventiv”, numărul sigiliului, elementele de identificare a datei acordării vizei (an, lună, zi). Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în Registrul privind operaŃiunile prezentate la viză.

Acordarea vizei de control financiar preventiv propriu urmează o procedură de control care poate cuprinde în final şi refuzul de viză în cazul în care în urma controlului s-a constatat că cel puŃin un element de fond cuprins în lista de control nu este îndeplinit şi în esenŃa, operaŃiunea nu întruneşte condiŃiile de legalitate, regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaŃia creditelor bugetare şi/sau de angajament.

Există şi situaŃia de excepŃie când o operaŃiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv se poate efectua de către ordonatorul de credite pe propria răspundere, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte creditul bugetar şi/sau la angajament.

În cazul controlului financiar preventiv delegat, exercitarea lui se face de către controlorii delegaŃi ai Ministerului FinanŃelor Publice la sediul instituŃiilor publice la care au fost numiŃi, şi numai asupra operaŃiunilor care se înscriu în condiŃiile fixate prin ordinul de numire. Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operaŃiilor ce intră în competenŃa sa numai după ce acestea au fost supuse controlului financiar preventiv propriu (intern).

După parcurgerea procedurii de control, dacă se constată că cel puŃin un element de fond cuprins în lista de control nu este îndeplinit, controlorul delegat semnalează în scris ordonatorului de credite motivul pentru care operaŃiunea nu poate fi executată. În situaŃii complexe, controlorul delegat poate solicita controlorului financiar şef constituirea unei comisii pentru formularea opiniei neutre.

Pentru operaŃiunile care se supun şi controlului preventiv delegat al Ministerului FinanŃelor Publice, refuzul vizei de control financiar preventiv propriu (intern) face ca proiectul de operaŃiune să nu poată fi supus controlului financiar preventiv delegat. Avizul consultativ solicitat în asemenea cazuri de ordonatorul de credite controlorului delegat nu constituie act de pronunŃare asupra legalităŃii şi regularităŃii operaŃiunilor.

Persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are dreptul şi obligaŃia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care, în urma verificărilor, apreciază că proiectul de operaŃiune care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplineşte condiŃiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, pentru acordarea vizei de control financiar preventiv. Refuzul de viză trebuie să fie în toate cazurile motivat în scris.

Persoanele în drept să exercite viza de control financiar preventiv au obligaŃia de a Ńine evidenŃa proiectelor de operaŃiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.

O operaŃiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv se poate efectua de către ordonatorul de credite pe propria răspundere, numai dacă prin aceasta nu se depăşeşte creditul bugetar aprobat. Ordonatorul de credite poate decide efectuarea operaŃiunii numai în baza unui act de decizie internă, emis în formă scrisă, prin care

34

dispune, pe propria răspundere, efectuarea operaŃiunii. O copie a actului de decizie internă se transmite compartimentului de audit public intern al entităŃii publice, precum şi controlorului delegat, după caz.

În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv propriu, conducătorii persoanelor juridice dispun, în condiŃiile prevăzute de lege, efectuarea operaŃiunii pe propria răspundere, persoana desemnată să efectueze controlul financiar preventiv propriu are obligaŃia să informeze în scris Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei şi FinanŃelor şi, după caz, organul ierarhic superior al instituŃiei publice, numai în această situaŃie persoana respectivă fiind exonerată de răspundere.

Pentru operaŃiunile care se supun şi controlului financiar preventiv delegat al Ministerului FinanŃelor Publice, refuzul vizei de control financiar preventiv propriu face ca proiectul de operaŃiune să nu poată fi supus controlului preventiv delegat. În aceste condiŃii ordonatorul de credite va solicita controlorului delegat formularea unui aviz consultativ.

În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv delegat, conducătorii persoanelor juridice dispun efectuarea operaŃiunii pe propria răspundere, controlorul delegat are obligaŃia să informeze în scris Curtea de Conturi şi Ministerul Economiei şi FinanŃelor.

Documentele privind proiectele de operaŃiuni supuse controlului financiar preventiv, care nu au fost vizate, nu pot fi aprobate decât cu asumarea răspunderii ordonatorului de credite.

În calitatea sa de organ de specialitate al Guvernului în domeniul finanŃelor, Ministerul FinanŃelor Publice poate exercita, prin controlori delegaŃă numiŃi de ministrul finanŃelor publice, controlul preventiv la unele entităŃi publice asupra unor operaŃiuni care pot afecta execuŃia în condiŃii de echilibru a bugetelor sau care sunt asociate unor categorii de riscuri determinate prin metodologia specifică analizei riscurilor.

AtribuŃiile controlorului delegat sunt: � Formularea de avize consultative cu privire la conformitatea,

economicitatea, eficienŃa şi eficacitatea unor operaŃiuni sau proiecte de acte normative, dacă acestea au impact asupra fondurilor publice. Totodată, în avizele consultative, controlorii delegaŃi pot face referire şi la regularitatea sau legalitatea unor operaŃiuni care se vor efectua cu certitudine în viitor sau la acŃiuni şi/sau inacŃiuni administrative care conduc la situaŃii de neregularitate sau nelegalitate. Avizele consultative se întocmesc la: iniŃiativa controlorului delegat; solicitarea ministrului finanŃelor publice; solicitarea ordonatorului de credite.

� Analiza îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de lege pentru includerea în programul de investiŃii anexă la proiectul de buget a obiectivelor de investiŃii noi şi în continuare, precum şi a actualizării valorii acestora în funcŃie de evoluŃia indicilor de preŃuri. ObservaŃiile formulate în avizele consultative vor fi transmise ordonatorului de credite pentru a fi avute în vedere la definitivarea proiectului de buget.

� Supravegherea execuŃiei bugetare în condiŃii de echilibru şi de prudenŃialitate, prin exercitarea controlului prin viză asupra operaŃiunilor privind deschideri de credite, repartizări şi retrageri de credite, virări de

35

credite între subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi între programe, modificarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare.

� Supravegherea organizării, Ńinerii, actualizării şi raportării evidenŃei angajamentelor.

� Monitorizarea şi îndrumarea metodologică a controlului financiar preventiv intern prin procedura vizei, prin avizul consultativ la refuzul de viză de control preventiv intern, prin propuneri de perfecŃionare a organizării controlului preventiv intern şi prin aplicarea standardelor din domeniu.

Exercitarea controlului financiar preventiv, din punct de vedere al legalităŃii, regularităŃii şi, după caz, al încadrării în limitele şi destinaŃia creditelor bugetare şi/sau de angajament, pentru operaŃiuni care angajează patrimonial entitatea publică, dacă prin acestea se afectează un volum important din fondurile publice şi există riscuri asociate semnificative în efectuarea lor.

Activitatea de control preventiv este consemnată într-un Raport naŃional anual elaborat de Unitatea Centrală de Armonizare a Sistemelor de Management financiar şi Control din cadrul Ministerului Economiei şi FinanŃelor care se transmite spre dezbatere Guvernului o dată cu conturile generale anuale de execuŃie a bugetelor prevăzute de lege. În Raportul anual privind controlul preventiv se evaluează activitatea de control financiar preventiv şi capacitatea administrativă a entităŃilor publice de integrare a acestuia în sfera responsabilităŃii manageriale prin dezvoltarea unui sistem de control intern eficace.

InstituŃiile publice ale căror conducători au calitatea de ordonatori secundari sau terŃiari de credite depun rapoartele la organul ierarhic superior la termenele fixate de acesta.

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): Care este procedura privind numirea, suspendarea, schimbarea sau destituirea

persoanelor desemnate să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu la entităŃile publice?

EnunŃaŃi şi explicaŃi pricipiile care stau la baza exercitării atribuŃiilor de control financiar preventiv, la entităŃile publice, de către persoanele desemnate.

Care este procedura de exercitare a controlului financiar preventiv la entităŃile publice?

Care este procedura de control în vederea acordării vizeă de control financiar preventiv la entităŃile publice?

Care este procedura pentru refuzul de viză de control financiar preventiv la entităŃile publice?

PrezentaŃi şi explicaŃi procedura autorizării efectuării unor operaŃiuni pentru care se refuză viza de control financiar preventiv propriu la entităŃile publice.

Care sunt atribuŃiile Ministerului FinanŃelor Publice în domeniul controlului financiar?

Care sunt entităŃile publice la care se organizează controlul financiar preventiv delegat exercitat de către Ministerul FinanŃelor Publice?

PrezentaŃi procedura refuzului de viză al controlorului delegat şi a avizului consultativ al acestuia în cazul refuzului de viză de control financiar preventiv propriu.

36

Controlorii delegaŃi: funcŃie, incompatibilităŃi, numire, atribuŃii şi evaluarea activităŃii.

Capitolul 7: Armonizarea controlului financiar public cu aquis-ul comunitar

Introducere la tema tratată: Acest capitol face referire la legislaŃia în domeniul

controlului financiar din Uniunea Europeană, precum şi la condiŃiile pe care România a trebuit să le parcurgă pentru a putea închia Capitolul 28 al Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

Obiectivul capitolului: însuşirea noŃiunii de acquis comunitar; conŃinutul acquis-ului comunitar cu privire la controlul financiar.

Rezumatul temei tratate: Acquis-ul comunitar17 reprezintă totalitatea normelor juridice ce reglementează

activitatea instituŃiilor Uniunii Europene, acŃiunile şi politicile comunitare şi care constă în:

� conŃinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare ale ComunităŃilor Europene şi în cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht şi Tratatul de la Amsterdam);

� legislaŃia adoptată de către instituŃiile Uniunii Europene pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii şi recomandări);

� jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃii Europene; � declaraŃiile şi rezoluŃiile adoptate în cadrul Uniunii Europene; � acŃiuni comune, poziŃii comune, convenŃii semnate, rezoluŃii, declaraŃii şi

alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi a cooperării din domeniul JustiŃiei şi Afacerilor Interne (JAI);

� acordurile internaŃionale la care Comunitatea Europeană este parte (iar nu Uniunea Europeană deoarece aceasta nu are încă personalitate juridică), precum şi cele încheiate între statele membre ale Uniunii Europene cu referire la activitatea acesteia.

Acte ale instituŃiilor comunitare sunt actele cu caracter normativ emise de către instituŃiile comunitare, în principal de către Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană, în cursul exercitării competenŃelor ce le sunt atribuite prin tratat: regulamente, directive, decizii, recomandări şi opinii.

România a acceptat acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar prin capitolul 28 al Acordului de aderare – „Controlul financiar” – care trebuie implementat efectiv până la data aderării. După aderare, România trebuie să asigure un management 17 Mircea Boulescu – Audit şi control financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag. 135

37

financiar riguros, transparenŃa şi controlul utilizării fondurilor UE, precum şi protejarea intereselor financiare ale UE.

În ceea ce priveşte stadiul implementării şi înfiinŃării funcŃiilor de control, management financiar şi audit intern aplicate fondurilor comunitare în cadrul agenŃiilor de implementare, controlul financiar preventiv propriu este organizat şi exercitat asupra tuturor proiectelor de operaŃiuni de către persoane autorizate în acest sens, în sfera răspunderii manageriale. Totodată au fost elaborate şi aplicate pistele de audit public intern pentru cele trei instrumente financiare de preaderare pentru derularea fondurilor: PHARE la Oficiul de PlăŃi şi Contracte PHARE şi la Fondul NaŃional; ISPA la Fondul NaŃional, la Oficiul de PlăŃi şi Contractare PHARE; SAPARD la Fondul NaŃional.

Conform Raportului Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România pe calea aderării au fost înregistrate progrese în privinŃa controlului financiar, iar sistemele moderne de gestiune şi control financiar sunt în curs de implementare. Sunt însă necesare eforturi ale UE, fiind necesară consolidarea capacităŃii administrative de control intern al finanŃelor publice.

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): DefiniŃi acquis-ul comunitar. În ce constă acquis-ul comunitar? Care sunt actele instituŃiilor comunitare? Ce predeve Capitolul 28 al Acquis-ului comunitar? Care este stadiul implementării controlului financiar asupra fondurilor comunitare? Ce trebuie să facă România pentru a-şi întări capacitatea administrativă în domeniul

controlului financiar? Capitolul 8: Protejarea intereselor financiare comunitare prin

combaterea fraudei şi neregulilor Introducere la tema tratată: Capitolul de faŃă este o completare a celui precedent

prin abordarea fondurilor comunitare din prisma combaterii eventualelor fraude, nereguli etc.

Obiectivul capitolului: prezentarea măsurilor şi organismelor cu atribuŃii pe linia asigurării protecŃiei adecvate a intereselor financiare comunitare.

Rezumatul temei tratate: Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene presupune acordarea unei

atenŃii deosebite asigurării securităŃii şi recuperării fondurilor comunitare. ImportanŃa acestui obiectiv a fost subliniată în mai multe rânduri de către oficialii europeni.

38

Documentul Strategiei de Extindere din octombrie 2001 reaminteşte că în domeniul controlului financiar, în toate Ńările candidate exista nevoia ”...de a întări capacitatea administrativă în domeniul controlului financiar public intern şi în lupta antifraudă”.

Fraudă împotriva intereselor financiare comunitare este orice act deliberat care constă în folosirea şi prezentarea de documente sau declaraŃii false, care au drept efect aproprierea frauduloasă sau deŃinerea incorectă de fonduri şi diminuarea ilegală a resurselor bugetului general comunitar.

Pentru acoperirea diverselor tipuri de fraudă, două concepte complementare acoperă procesul financiar în cadrul UE: venituri şi cheltuieli. ProtecŃia adecvată a intereselor financiare comunitare trebuie să se asigure nu numai împotriva fraudei, ci şi împotriva neregulilor, nu neapărat frauduloase. Prin neregulă se înŃelege orice încălcare a unei prevederi a legii comunitare, care rezultă dintr-o acŃiune sau omisiune de către un operator economic, cu efectul aducerii unui prejudiciu bugetului general comunitar, atât prin diminuarea, cât şi prin pierderea de venituri provenite din resurse colectate direct sau în numele ComunităŃii sau printr-o cheltuială nejustificată.

Unul dintre instrumentele de combatere a fraudei este auditul intern. Această procedură are scopul de a proteja fondurile publice împotriva pierderilor ce pot avea loc datorită erorilor şi/sau fraudelor.

O altă măsură preventivă împotriva fraudei este cea a controlului financiar efectuat de Ministerul FinanŃelor Publice, în situaŃiile în care există indicii de fraudă sau alte violări ale legislaŃiei financiare în cadrul instituŃiilor publice.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanŃă cu care statele se confruntă şi ale cărei consecinŃe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibilă. Statul trebuie să se preocupe sistematic şi eficient de preîntâmpinarea şi limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate şi să incite la evaziune fiscală, urmărind în principal două scopuri: un scop "pozitiv" argumentat de dorinŃa de a stimula formarea capitalului şi un scop "negativ" reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinŃe.

Astfel evaziunea fiscală apare ca un element dorit sau nu al politicii fiscale. Unul dintre secretele japonezilor în ce priveşte formarea capitalului e evaziunea fiscală care este încurajată oficial. În mod legal un japonez adult e scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori mai multe conturi de acest fel decât numărul populaŃiei, inclusiv copiii. Din această cauză au rata cea mai mare de formare a capitalului.

Din alt punct de vedere, efectul cotelor înalte şi puternic progresive au dispărut şi ca urmare a faptului că ele au stimulat apariŃia prevederilor legale şi a altora ce sprijină evaziunea fiscală, în speŃă, aşa numitele portiŃe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de impozitare. IntervenŃia statului în menŃinerea unui anumit grad de evaziune fiscală în scopurile arătate, trebuie analizată prin prisma raporturilor dintre efect şi eforturi.

Multitudinea obligaŃiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales povara acestor obligaŃii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaŃiilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că aparatul fiscal lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc.

39

Evaziunea fiscală este o noŃiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiŃie legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbesşe de fraudă se vorbeşte în aceeaşi măsură de frauda legală sau legitimă, de frauda ilegală, de evaziune internaŃională, evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din faŃa impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puŃin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.

Cel mai adesea frauda fiscală desemnează stricto senso, o infracŃiune la lege, şi se distinge de evaziunea fiscală care se defineşte ca o utilizare abilă a posibilităŃilor oferite de lege. Evaziunea fiscală conduce la diminuarea ilegală a resurselor bugetare, constituind astfel fraudă.

Prevederile legale cu privire la combaterea evaziunii fiscale stabilesc o serie de fapte care constituie infracŃiuni şi anume:

� refuzul de a prezenta organelor de control documentele justificative şi actele de evidenŃă contabilă, precum şi bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor şi contribuŃiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligaŃiilor bugetare;

� întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării controlului financiar-contabil, dacă fapta a avut drept consecinŃă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile;

� punerea în circulaŃie, în orice mod, fără drept, sau deŃinerea în vederea punerii în circulaŃie, fără drept, a documentelor financiare şi fiscale;

� sustragerea de la plata obligaŃiilor fiscale prin neînregistrarea unor activităŃi pentru care legea prevede obligaŃia înregistrării sau prin exercitarea de activităŃi neautorizate, în scopul obŃinerii de venituri;

� sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligaŃiilor fiscale, în scopul obŃinerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operaŃiuni fictive;

� omisiune, în tot sau în parte, a evidenŃierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaŃiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaŃiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuŃia;

� organizarea şi conducerea de evidenŃe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelro de taxat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;

� emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu ştiinŃă de documente fiscale false etc.

InstituŃiile Comunitare şi statele membre ale Uniunii Europene acordă o mare importanŃă protejării intereselor financiare şi economice ale ComunităŃilor, precum şi luptei împotriva crimei organizate transfrontaliere, a fraudei şi a oricăror alte activităŃi ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar.

În lupta împotriva fraudei acŃionează Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) care a fost înfiinŃat în 1999 ca o substructură a Comisiei Europene după ce unităŃile şi efectivele pentru coordonarea prevenirii fraudei nu s-au dovedit a fi instituŃii

40

de control destul de eficiente. Oficiul a primit sarcina de a conduce anchetele în cazuri de fraudă şi i s-a conferit un statut special de organism independent.

ActivităŃile OLAF implică în mod special: • efectuarea de investigaŃii administrative (externe şi interne) pentru combaterea

fraudei, corupŃiei şi a altor activităŃi ilegale; • pregătirea iniŃiativelor legislative şi normative ale Comisiei Europene, având

drept obiectiv prevenirea fraudei; • acordarea de asistenŃă tehnică, de specialitate etc. InvestigaŃiile, inspecŃiile administrative şi alte măsuri luate de angajaŃii OLAF

conform atribuŃiilor pe care le au, pot fi atât externe cât şi interne. InvestigaŃiile externe se efectuează în Statele Membre şi, conform acordurilor de cooperare, în Ńări terŃe. InvestigaŃiile interne se efectuează în cadrul instituŃiilor, departamentelor, oficiilor şi agenŃiilor comunitare. OLAF are dreptul la acces imediat şi inopinat la orice informaŃie deŃinută de instituŃii, departamente, oficii şi agenŃii, şi la sediile acestora. Are dreptul să verifice conturi, să facă şi să ia copii, şi să obŃină extrase ale oricărui document sau conŃinut care include date ajutătoare. OLAF poate de asemenea să ceară informaŃie orală de la membrii instituŃiilor, departamentelor, oficiilor şi agenŃiilor.

Directorul OLAF poate începe investigaŃiile externe sau interne, din proprie iniŃiativă, sau în urma unei cereri din partea unui Stat Membru, sau din partea unei instituŃii, departament, oficiu sau agenŃie.

ÎnfiinŃat cu ajutorul Oficiului European de Luptă Antifraudă, Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF)18 face parte din cancelaria primului-ministru şi execută controale asupra modului de obŃinere, derulare şi utilizare a fondurilor europene.

Departamentul de luptă antifraudă este organizat şi funcŃionează ca structură fără personalitate uridică în cadrul Cancelariei Primului-ministru, în subordinea ministrului delegat pentru controlul implementării programelor cu finanŃare internaŃională şi urmărirea aplicării acquis-ului comunitar.

Activitatea Departamentului de Luptă Antifraudă este reglementată prin Decizia Primului-Ministru nr.381/2005.

În realizarea funcŃiilor sale, Departamentul de Luptă Antifraudă îndeplineşte următoarele atribuŃii:

� asigură coordonarea luptei antifraudă şi protejarea efectivă şi echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

� efectuează controlul obŃinerii, derulării sau utilizării fondurilor provenite din programele de asistenŃă ale Uniunii Europene, având calitatea de organ de constatare, în sensul art. 214 din Codul de procedură penală, în privinŃa posibilelor nereguli şi/sau fraude ce afectează interesele financiare ale Uniunii Europene în România, astfel cum sunt definite în OrdonanŃa Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanŃare aferente, utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare;


41

� asigură şi facilitează cooperarea dintre instituŃiile naŃionale implicate în protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, precum şi între acestea şi Oficiul European de Luptă Antifraudă şi statele membre ale Uniunii Europene;

� iniŃiază şi avizează proiecte de acte normative privind protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, în vederea armonizării legislative în domeniu;

� culege, analizează şi prelucrează datele în scopul realizării analizelor relevante în domeniul protecŃiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

� elaborează şi coordonează programe de perfecŃionare, stagii de pregătire şi instruire în domeniul luptei antifraudă;

� îndeplineşte orice alte atribuŃii stabilite prin acte normative sau prin decizii ale primului-ministru.

În vederea îndeplinirii atribuŃiilor de control, Departamentul de Luptă Antifraudă: • primeşte sesizările Oficiului European de Luptă Antifraudă sau din alte

surse ori se sesizează din oficiu cu privire la posibilele nereguli ce afectează interesele financiare ale Uniunii Europene;

• efectuează controale la faŃa locului; • solicită tuturor instituŃiilor şi autorităŃilor publice implicate, precum şi

operatorilor economici, indiferent dacă sunt cu capital de stat sau privat, documentele şi informaŃiile necesare, acestea având obligaŃia de a le pune la dispoziŃie;

• procedează la luarea de declaraŃii de la beneficiar sau de la reprezentantul acestuia, precum şi de la martorii care pot furniza date cu privire la săvârşirea unor nereguli ori fraude;

• pune la dispoziŃie Oficiului European de Luptă Antifraudă actul de control cuprinzând aspectele constatate, precum şi toate datele şi informaŃiile cerute.

Nivelul de recuperare al prejudiciilor, natura mijloacelor angajate, gradul de implicare a instituŃiilor cu competenŃe în acest domeniu, potrivit cadrului legal specific, sunt aspecte integrante ale viziunii asupra eficienŃei procesului de recuperare a prejudiciilor aduse fondurilor comunitare în România.

Activitatea de recuperare se desfăşoară prin intermediul procedurii administrative sau procedurii civile, în cazul în care prejudiciul este rezultatul comiterii unor nereguli fără caracter infracŃional, respectiv prin intermediul organelor de urmărire penală şi instanŃelor penale, dacă prejudiciul este rezultat prin comiterea unor fapte de natură penală.

Având în vedere complexitatea activităŃii de evaluare a prejudiciului, pregătirea profesională a personalului este importantă pentru asigurarea unei recuperări eficiente. În prezent, evaluarea prejudiciilor se realizează de către personalul agenŃiilor de implementare. În cazul în care prejudiciul este creat cu implicarea funŃionarilor având funcŃii de conducere în cadrul agenŃiilor de implementare, evaluarea acestuia poate intra în sfera conflictului de interese, fiind necesară desemnarea unei alte structuri pentru evaluarea prejudiciului în acestă situaŃie.

42

Departamentul de Luptă Antifraudă, în calitate de coordonator al protejării efective şi echivalente a intereselor financiare europene în România, va urmări dezvoltarea unui sistem de comunicare periodică a măsurilor întreprinse în vederea recuperării prejudiciilor, crearea unei baze de date în domeniu şi dezvoltarea capacităŃii de analiză şi prelucrare a bazei de date.

Concluzii asupra temei tratate (opŃional) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): ExplicaŃi frauda împotriva intereselor financiare comunitare şi enumeraŃi măsuri de

combatere a acesteia. Ce se înŃelege prin neregulă în cazul protecŃiei intereselor financiare comunitare? Care sunt activităŃile în competenŃa Oficiului European de Luptă Antifraudă

(OLAF)? Care este instituŃia românească cu atribuŃii de asigurare a cooperării între

autorităŃile din România şi Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)? PrecizaŃi competenŃele Departamentului de Luptă Antifraudă. 6. AplicaŃii Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă: Capitolul 1:

1. Auditul public intern este activitatea funcŃional dependenta şi subiectivă care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecŃionând activităŃile entităŃii publice. (True/False)

2.Care dintre variantele de mai jos reprezintă tipuri ale auditului financiar? (Multiple answer questions)

a) auditul de regularitate; b) auditul de sistem; c) controlul intern; d) auditul performanŃei; e) controlul financiar preventiv.

3. Care dintre variantele de mai jos nu reprezintă funcŃii specifice ale controlului financiar? (Multiple choice questions)

a) funcŃia de prevenire şi funcŃia de perfecŃionare; b) funcŃia de cunoaştere şi funcŃia de evaluare; c) funcŃia de constatare a situaŃiei şi funcŃia de corectare; d) funcŃia educativă şi funcŃia stimulativă; e) funcŃia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare.

Capitolul 2:

43

1. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi îl prezintă Guvernului. (True/False)

2. Termenul ............ publică include Parlamentul, AdministraŃia PrezidenŃială,

ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraŃiei publice, alte autorităŃi publice, instituŃii publice autonome, precum şi instituŃiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanŃare al acestora. (Fill in the

blank questions) 3. Precizati câŃi directori generali are UCAAPI? (Calculated numeric response

questions)

Capitolul 3: 1. InstituŃia publică mică este instituŃia care derulează un buget anual de până la

nivelul echivalentului a 100.000 € pe o perioadă de trei ani consecutivi. (True/False)

2. PrecizaŃi care dintre variantele enumerate mai jos sunt tehnici de audit public intern? (Multiple choice questions)

a) garantarea; b) analiza; c) examinarea; d) punerea de acord; e) compararea.

3. Una din variantele de mai jos nu reprezintă o etapă a intervenŃiei la faŃa locului. PrecizaŃi care este aceasta. (Multiple choice questions)

a) verificarea modului de realizare a corectării acŃiunilor menŃionate în auditurile precedente;

b) verificarea înregistrărilor contabile; c) cunoaşterea activităŃii, sistemului sau procesului supus

verificării şi a structurii procedurilor aferente; d) efectuarea de investigaŃii administrative pentru combaterea

fraudei, corupŃiei şi altor activităŃi ilegale; e) intervievarea personalului auditat.

Capitolul 4: 1. Care din variantele enumerate mai jos reprezintă procedee de control ?

(Multiple choice questions) a) controlul invers cronologic; b) controlul documentar-contabil; c) investigaŃia de control; d) analiza contabilă; e) controlul preventiv.

44

2. Din punct de vedere al ..............., controlul documentelor are ca

obiective: autenticitatea; exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor; efectuarea corectă a calculelor. (Fill in the blank

questions)

3. EnunŃul: “un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente care îmbinată cu o anumită măiestrie procedurală specifică profesioniştilor contabili, experŃilor în domeniu, se aplică în vederea soluŃionării concrete a problemelor ce decurg din funcŃiile controlului”, reprezintă definiŃia ............. de ................... (Fill in multiple blank questions)

Capitolul 5:

1. Controlul financiar preventiv se organizează de .................................. de credite principali, secundari şi terŃiari, precum şi de directorii generali ai regiilor autonome prin compartimentul financiar-contabil. (Fill in the blank questions)

2. La care dintre entităŃile publice enumerate mai jos se organizează şi

exercită control financiar preventiv: (Multiple answer questions) a) instituŃii publice aparŃinând administraŃiei publice centrale şi

locale şi instituŃiile publice din subordinea acestora; b) companii naŃionale; c) autorităŃi publice şi autorităŃi administrative autonome; d) regii autonome de interes naŃional sau local; e) societăŃi comerciale.

Capitolul 6:

1. Pentru operaŃiunile care se supun şi controlului preventiv delegat al Ministerului FinanŃelor Publice, refuzul vizei de control financiar preventiv propriu (intern) face ca proiectul de operaŃiune să nu poată fi supus controlului financiar preventiv delegat. (True/False)

2. Controlul financiar preventiv se exercită prin ............... de către

persoanele din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităŃii publice.

Capitolul 7:

1. Precizati numărul capitolului din Acordul de aderare cu privire la “controlul financiar” prin care România a acceptat acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar? (Calculated numeric

response questions)

Capitolul 8: 1. În lupta împotriva fraudei acŃionează Oficiul European de Luptă

Antifraudă (OLAF), care a fost înfiinŃat în 1999 ca o substructură a

45

Comisiei Europene după ce unităŃile şi efectivele pentru coordonarea prevenirii fraudei s–au dovedit a fi instituŃii de control destul de eficiente. (True/False)

Capitolul 9:

1. Fraudă înseamnă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanŃare, memorandumurilor de înŃelegere, acordurilor de finanŃare - privind asistenŃa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractelor încheiate în baza acestor memorandumuri/acorduri, rezultând dintr-o acŃiune sau omisiune a operatorului economic, care, printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea bugetului general al ComunităŃii Europene şi/sau a bugetelor interne din care au fost avansate/cofinanŃate fondurile ce urmează a se recupera. (True/False)

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: Capitolul 1:

1. ANS: T DIF: Easy REF: p. 20, Manual

2. ANS: a), b), d) DIF: Average REF: p. 18,19; Manual

3. ANS: e) DIF: Average REF: p. 80, 81; Manual

Capitolul 2: 1. ANS: F, “....înseamna maximizarea rezultatelor....” DIF: Easy REF: p. 126, Manual 2. ANS: instituŃie DIF: Average REF: p. 117, Manual 3. ANS: 1 DIF: Easy REF: p. 22, Manual

Capitolul 3:

46

1. ANS: T DIF: Easy REF: p. 24,25, Manual 2. ANS: b) DIF: Average REF: p. 57, Manual 3. ANS: d) DIF: Average REF: p. 56, Manual

Capitolul 4: 1. ANS: b) DIF: Average REF: p. 146, Manual 2. ANS: formei DIF: Average REF: p. 124, Manual 3. ANS: procedeului, control DIF: Average REF: p. 143, Manual

Capitolul 5: 1. ANS: ordonatorii DIF: Average REF: p. 186, Manual 2. ANS: a), b), c), d), e) DIF: Average REF: p. 185, Manual

Capitolul 6: 1. ANS: T DIF: Easy REF: p. 205, Manual 2. ANS: viză DIF: Average REF: p. 193, Manual

Capitolul 7: 1. ANS: 28 DIF: Easy

47

REF: p. 136, Manual

Capitolul 8: 1. ANS: F, ......unităŃile şi efectivele pentru coordonarea prevenirii fraudei nu s-au dovedit.....

DIF: Easy REF: p. 260, Manual

Studii de caz pentru tema tratată (unde este cazul) Teme de casă, proiect, studiu de caz, test Glosar (opŃional) Precizări privind lecŃia următoare

Date post:	28-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	vasilache-viviana
View:	85 times
Download:	2 times

Audit Si Control Financiar

Documents