Aspecte privind permisivitatea utilizării tehnologiilor multi-touch în învăŃarea bazată pe proiect

Radu Jugureanu – Siveco ROMÂNIA SA,

radu.jugureanu@siveco.ro

Abstract Combinând eLearning ca tehnologie didactică şi pedagogică, cu „project-based learning” – învăŃarea bazată pe proiect ca metodă şi utilizând un sistem IT de tipul platformă multi-touch ca spaŃiu de lucru, am definit „project based eLearning” ale cărui virtuŃi nu pot fi încă dovedite. Aplicarea acestui concept în activitatea complexă de invăŃare-predare-evaluare poate accelera dobândirea unui profit cognitiv şi apariŃia unui răspuns afectiv al elevilor poate aduce elevul mai aproape de situaŃiile reale din viaŃă prin forme virtuale bine definite ca demers didactic neliniar. Keywords: eLearning, învăŃarea bazată pe proiect, competenŃe dobândite, multi-touch, didactic, profit cognitiv

1. Tehnologii didactice moderne. Instruirea bazată pe proiect şi tehnologiile multisenzoriale Mai curând explorăm în tradiŃie şi competenŃă decât în neant. Conceptul de învăŃământ bazat

pe proiect prin sisteme multi-touch nu îl propunem într-un loc viran ci îl vom experimenta pe un sistem matur şi tradiŃional coerent (România l-a avut pe Spiru Haret, matematicianul, astronomul, sociologul – lucrarea sa despre Mecanica Socială este încă de referinŃă – şi ministru al „şcoalelor”, creator de sisteme educaŃionale complexe încă folosite în Ńări cu o gândire guvernamentală normală).

Sistemul educaŃional românesc trece într-adevăr printr-o criză de definire post sovietizare: calculatorul nu este o „meduza gorgona”, tehnologiile didactice nu sunt nişte cuvinte arbitrare, profit cognitiv se ştie ce înseamnă .

Proiectul propus, aşadar vine în completarea, şi nicidecum în alternanŃa unui sistem educaŃional. Au existat şi încă mai există proiecte de succes în şcoala românească, cărturari şi savanŃi ai lumii largi proveniŃi din şcoala românească. Premiile Nobel luate de cetăŃeni planetari formaŃi în România (Herta Muller în 2009, George Emil Palade în 1974, Petru CâpiŃă în 1978, Ioan Moraru în 1985, Elie Wiesel în 1986, Lucian Blaga propus în 1956 şi a cărui candidatură a fost retrasă de guvern, Nicolae Paulescu în 1923, cu un Premiu Nobel luat de alŃii) reprezintă cu claritate un adevăr al potenŃialului educaŃional românesc.

Sistemul EducaŃional Informatizat (SEI), proiect guvernamental al anilor 2001-2010, considerat ca exemplu de bună practică în spaŃiul european, reprezintă de asemena un fundament pe care ne putem baza propunerea vizavi de schimbarea paradigmelor de la învăŃământ curricular vertical la învăŃământ bazat pe proiect şi evident cu alte mijloace tehnologice.

2. Modele constructiviste în educaŃie

Pentru o analiză coerentă asupra necesităŃii utilizării unor sisteme tehnologice supersofisticate în spaŃiul educaŃional (de ce să folosim în procesul instructiv tehnologii computeriale?) este mai actuală ca oricând o abordare sistemică a constructivismului social în spaŃiul educaŃional. Diversitatea vectorilor de transmitere a cunoaşterii (profesor, INTERNET, biblioteci clasice, soft educaŃional, stradă, televiziuni, familie, etc) ne întoarce în mod paradoxal la analiza teoriilor cunoaşterii.

Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş 34

Problemele ce trebuie abordate sunt: - Centrarea pe învăŃare, pe elev/student. - Apare, poate mai evident ca oricând, plecând de la taxonomia obiectivelor operaŃionale

relaŃia biunivocă dintre dintre domeniul cognitiv şi domeniul afectiv. - Astfel, şcoala în sensul ei clasic va trebui să îşi redefinească procedurile şi obiectivele

modificând accentul de la predare la învăŃare, de la profesor la elev/student, de la transmiterea informaŃiilor la construirea cunoaşterii, de la memorarea informaŃiilor la descoperirea şi integrarea lor. Constructivismul cognitiv (J. Piaget)

Teoriile lui Piaget definesc trei direcŃii: • Elevul/studentul trebuie să-şi construiască propria cunoaştere prin experienŃă, • se construiesc scheme (modele mentale) care se modifică prin două procese

complementare – asimilare şi acomodare, • constructivismul cognitiv abordează învăŃarea la dimensiunea individualului.

Evident în contextul truismului potrivit căruia „... învăŃarea este un proces foarte activ .. ” Piaget defineşte mult mai adânc termenul cognitiv.

Cognitv, conchide teoria constructivismului, cognitiv înseamnă colectare plus adaptare plus integrarea informaŃiei.

InsuficienŃa dopajului informaŃional este evidentă conform acestei teorii. Este nevoie de ceva mai mult. Este nevoie de adaptare la valorile proprii fiecărui individ (valori, motivaŃii, atitudini, stereotipuri, sentimente) adică domeniul afectiv şi de o compatibilitate a acestuia cu clasa din care face parte informaŃia (puterea de sinteză, amintire/reamintire, înŃelegere, evaluare, analiză).

Constructivismul social (Lev S. Vîgotski)

Conform lui Vîgotscki funcŃiile dezvoltării mentale apar de douã ori în cursul procesului: mai întâi ca activităŃi colective, sociale şi, doar apoi, individuale, el făcând distincŃia între momentul interpsihic şi cel intrapsihic în geneza gândirii ceea ce conduce la diferenŃierea nivelului dezvoltãrii actuale de cel al dezvoltãrii potenŃiale. Şi în acest model apare dualismul cognitiv-afectiv aproape ca un numitor comun.

Platforma constructivistă comună

Cele două teorii constructiviste (constructivismul cognitiv şi cel social) au o platformă comună ce poate fi sintetizată în trei ipoteze de lucru:

• ÎnvăŃarea este un proces activ. InformaŃia poate fi impusă din exterior, dar nu şi înŃelegerea; aceasta trebuie să vină din interior.

• ÎnvăŃarea este determinată de o interacŃiune între cunoaşterea existentă a subiecŃilor, contextul social şi problema de rezolvat.

• Instruirea se referă la asigurarea subiecŃilor cu o situaŃie de colaborare în care ei să aibă atât mijloacele, cât şi oportunitatea de a continua construirea cunoaşterii.

Toate aceste consideraŃii converg către: 1) stimulii care pot face legătura dintre domeniul cognitiv şi cel afectiv depăşesc nivelul de

complexitate multimedia şi pot fi definiŃi în clasa multisenzorială (sisteme multi-touch) şi, 2) rolul profesorului care trebuie să îşi mute accentul de la „disciplina pe care o predă” la

„proiectul didactic transcurricular pe care îl concepe şi mediază”, făcând astfel trecerea de „obiectiv operaŃional” – ca unitate de măsura pe o disciplină verticală, observabil şi măsurabil, la „dobândirea de competenŃe” ca sumă de atribute dobândite atât în planul cognitiv cât şi în cel afectiv.

ConferinŃa NaŃională de ÎnvăŃământ Virtual, ediŃia a VIII-a, 2010 35

3. De la digitizare curriculară la învăŃarea bazată pe proiect ConŃinutul educaŃional multimedia interactiv pe care îl dezvoltăm pentru diferite sisteme

educaŃionale naŃionale, în câteva Ńări are o componentă fundamentală didactică bazată pe Taxonomia Bloom-Aderson şi Teoria lui Gardner privind inteligenŃele multiple, iar din punct de vedere informatic se bazează pe crearea de simulări, emulări de procese, interactivitate de nivel superior, toate acestea standardizate SCORM.

Evident, însă că acest soft educaŃional se subsumează curriculei specifice sistemului educaŃional pe care îl serveşte. Este prin urmare, pe de o parte liniar curricular (organizat pe: disciplina de studiu, unitate de învăŃare, moment de lecŃie, item de învăŃare) şi pe de altă parte proiectat pentru învăŃare, centrat pe student ca unică entitate beneficiară. Este greu de presupus în acest context o strategie didactică cu valenŃe de tip „project based”.

Trecerea, prin urmare, la o altă paradigmă a proiectării didactice a software-ului educaŃional, în contextul uniformizării globale a standardelor de eLearning este un pas firesc. Definirea conceptuală şi practică a „Project Based eLearning” pe tehnologii multi-touch care să permită o altă dinamică a instruirii şi a formării de competenŃe, cu un profit cognitiv mai aproape de real, este pasul firesc.

Notă: ExperienŃa pe care am dobândit-o în ultimii zece ani în domeniul eLearning, ca arhitect, realizator şi implementator al soluŃiilor naŃionale pentru utilizarea tehnologiilor IT în instruire şi formare, atât în România- prin programul naŃional Sistem EducaŃional Informatizat (SEI), dar şi în Ńări precum Azerbaidjan, Cipru, Maroc, Emiratele Arabe Unite, ca şi influenŃa pe care instituŃii internaŃionale importante (Cambridge University Press, eLSE, CNIV/ICVL, OnLine Educa Berlin) au avut-o asupra pregătirii mele continue, îmi oferă suportul necesar pentru a iniŃia o cercetare în identificarea acelor mijloace noi de formare şi instruire într-un domeniu atât de important cum este educaŃia, în particular educaŃia militară.

Proiectul de cercetare va oferi suportul teoretic şi practic demonstrativ pentru dezvoltarea unui

sistem de instruire perfect integrat în conceptul educaŃiei bazate pe reŃea. Tehnologia multi-touch reprezintă o schimbare fundamentala a modului în care interactionam cu continutul digital. Utilizând mesele multi-touch, adică un ecran rectangular cu diagonala de cca. 76 cm, asupra căruia se poate acŃiona pe de o parte simultan în mai multe zone active, iar pe de altă parte, atât cu obiecte reale cât şi cu entităŃi virtuale, elevii şi studenŃii vor putea lucra în echipă, simultan, dezvoltând proiectele didactice transdisciplinare, fără a utiliza mouse/tastatură, prin simpla acŃiune asupra obiectelor de pe ecran. ImplicaŃiile în formarea prin transdisciplinaritate şi proiecte didactice complexe urmează a fi bine definite şi argumentate prin această lucrare.

4 ÎnvăŃarea bazată pe proiect. Proiectare curriculară

Plecând de la definirea pentagonală a profesorului Potolea [20], modelul constructivist comun

pe care îl definesc bazat atât pe constructivismul cognitiv cât şi pe constructivismul social se poate defini prin trei teoreme:

� ÎnvăŃarea este un proces activ. InformaŃia poate fi impusă din exterior, dar nu şi înŃelegerea; aceasta trebuie să vină din interior.

� ÎnvăŃarea este determinată de o interacŃiune între cunoaşterea existentă a subiecŃilor, contextul social şi problema de rezolvat.

� Instruirea se referă la asigurarea subiecŃilor cu o situaŃie de colaborare în care ei să aibă atât mijloacele, cât şi oportunitatea de a continua construirea cunoaşterii.

Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş 36

Figura 1 - Modelul pentagonal al unui curriculum1

Subiectul principal, ignorat în proiectarea

curriculară bazată pe „discipline” este „problema de rezolvat”. Adică, accentul îl punem mai degrabă pe definirea unui obiectiv operaŃional decât pe dobândirea unor competenŃe. ViaŃa reală nu se defineşte prin „Teorema lui Pitagora”, „Principiul al II-lea al lui Newton” sau „DerivaŃi halogenaŃi”, ci prin probleme de rezolvat, probleme despre care aproape întotdeauna autorul curriculumui nu ştie că ar putea fi probleme. Pe de altă parte, în conceperea proiectelor transcurriculare devine obligatoriu să abordezi dualismul „cognitiv-afectiv” ca o relaŃie bijectivă.

Figura 2 - Taxonomia obiectivelor afective Modelul afectiv2 (atitudini, credinŃă, valori) organizat ierarhic conŃine cinci nivele de

obiective educaŃionale corespondente clasei de valori. Interesant este că această taxonomie are o corespondenŃă în teoria lui Bloom (Bloom, 1956 – Anderson, 2001).

1 Componentele curriculumului (modelul pentagonal – D. Potolea, 2002) 2 După taxonomia lui D.R. Krathwohl

ConferinŃa NaŃională de ÎnvăŃământ Virtual, ediŃia a VIII-a, 2010 37

Figura 3 - Taxonomia obiectivelor cognitive

În proiectarea transcurriculară, aşadar pot fi rezolvate două probleme: � ÎnvăŃarea este determinată de o interacŃiune între cunoaşterea existentă a

subiecŃilor, contextul social şi problema de rezolvat. � Dualismul, biunivocitatea dintre obiectivele cognitive şi cele afective.

5. Didactica şi evoluŃia tehnologică

Să începem cu o întrebare de bază: Ce îl diferenŃiază pe un proiectant sau pe un inovator,

de o persoană care are o idee mare? Într-o dinamică exponenŃială a evoluŃiei tehnologice, cât de mult suntem dispuşi să aşteptăm

„să apară o idee”. Proiectantul, inovatorul creează în timp bazându-se pe ceea ce acea unică idee genială a relevat. Astfel, putem spune că este loc pentru toată lumea. Aşa se intâmplă şi în proiectarea didactică a proiectelor eLearning. Şi asta pentru că timpul de a defini tipul de inteligenŃă predominantă a fiecărui student sau elev, conform teoriei inteligenŃelor multiple a lui Gardner, pentru a defini special, unic şi irepetabil o secvenŃă personală de învăŃare, ar transcede utilitatea unui asemenea demers.

Proiectul trebuie aşadar să fie consensual şi să acopere o plajă mare pe tipuri de personalităŃi ce îl vor executa.

Deci, cum o fac? PermiteŃi-mi să nu cunosc deocamdată răspunsul la această întrebare, pentru că dacă ar exista

bibliografie, sau dacă ar exista un răspuns simplu proiectul ar fi redundant. Şi atunci recomand "Ordinul de magnitudine" regulă, care se citeşte după cum urmează: În cazul în care ceva îşi modifică cu un ordin de mărime oricare dintre dimensiune sale semnificative, acel ceva nu mai este acelaş3.

O concluzie exagerată ar fi că începem un nou mod de a face educaŃie. Cu toate acestea nu mă grăbesc spre o asemenea concluzie; înainte de a avea tabla neagră de

scris am folosit tăbliŃe de ardezie. Nu am modificat conceptul didactic şi nici pe cel formativ prin apariŃia hârtiei în locul tăbliŃei. Proiectul rămâne în continuare, didactic.

Ardezie, tabla de lemn sau de sticlă vopsită, hârtia, cip-ul (tot un fel de ardezie dacă ne gândim ca este carbonat de calciu și ceva siliciu), folosesc acelaşi „sistem de operare”, reutilizabil de milenii şi doar la câteva secole câte un update, aceeaşi interfaŃă. Tehnologic, nu există nici-o inovaŃie aici, alta decât tehnologia de fabricare.

3 Bill Buxton, Cercetător principal Microsoft

Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş 38

O comparaŃie între impactul hârtiei (în jurul anului 1860 a început a fi utilizată curent în procesul educaŃional) şi cel al calculatorului şi al internet-ului trebuie avut în vedere.

Păstrând proporŃiile, recurg la un exerciŃiu de imaginaŃie. Cum pot să transfer impactul tehnologiilor didactice (dinamica lor) asupra sistemelor educaŃionale în viaŃa urbană, socială de dincolo de zidurile şcolii ?

• Cum ar fi dacă industria imobiliară ar fi la fel de ieftină ca accesul unui student la internet de mare viteză?

• În ce fel de automobile am circula dacă industria auto ar fi avut aceeaşi dinamică cu industria tehnologiilor didactice?

... şi lista întrebărilor este foarte lungă.

5. Concluzii Există o mare confuzie în jurul tehnologiilor multi-touch, şi în ciuda unei istorii de 25 ani,

foarte puŃine informaŃii sau experienŃe concrete cu această tehnologie au fost realizate. Dar, să comparăm complexitatea acestui dispozitiv cu cea a unui mouse. Au trebuit 30 ani

între inventarea mouse-ului în 1965, şi momentul utilizării lui pe scară largă începând cu lansarea Windows 95. Nu cred că vom mai aştepta încă 30 de ani pentru utilizarea tehnologiilor multi-touch în didactică, formare, educaŃie.

Revenind la aspectele didactice, probabil că impactul major va fi dat de dualitatea discret vs continuu. Cât de dispuşi vom fi noi (proiectanŃi curriculari, scenarişti, didacticieni, profesori practicanŃi) să renunŃăm la formalismul discret cu care suntem obişnuiŃi, la obiectivele operaŃionale pe care le aplicăm observabil şi măsurabil elementelor curriculare şi să ne teleportăm către o gândire cu finalitate în dobândirea de competenŃe, în continuu-ul realităŃii complexe?

Pentru că într-o abordare de tip „project based” aplicat pe sisteme multi-touch, în a defini gradele de libertate ale sistemului cognitiv, limită nu există. BogaŃia de interacŃiune este foarte legată de bogăŃia / numărului de grade de libertate, şi în special, urmează gradele de libertate susŃinute de tehnologie.

Bibliografie [1] Lister, Martin, Dovey, Jon, Giddings, Seth, Grant Iain and Kelly, Kieran Noile mijloace de comunicare

în masă. O introducere critică, EdiŃia a II-a, Londra: Routlege, 2009 [2] Rison, Stuart (coord.) et al. Către ştiinŃa anului 2020 [3] Vlada, Marin and Jugureanu, Radu 2010-Către o societate bazată pe cunoaştere – 2030. Tehnologii e-

Learning – Realizări şi perspective, SpaŃiul Sud-Est European în contextul globalizării, SecŃiunea 7 E-Learning şi software pentru educaŃie, 2007, ISBN: 987-973-663-535-9

[4] Vlada, Marin, Jugureanu, Radu and Istrate Olimpius eLearning şi soft educaŃional. Proiecte educaŃionale şi experienŃa implementării în România, ISSN 1844-8933

[5] Webster, Frank Ghidul SocietăŃii InformaŃionale, New York: Routlege, 2004 [6] Noveanu Eugen, Istrate Olimpius, Oprea Delia, Jugureanu Radu (coordonator), Metodologia SIVECO

de realizare a conŃinutului educaŃional multimedia interactiv, Editura Litera InternaŃional, în curs de apariŃie

[7] Mihaela Ilie, Radu Jugureanu, Otilia Stefania Pacurari, Olimpius Istrate, Emil Dragomirescu, Dana Vlădoiu, Manual de instruire a profesorilor pentru utilizarea platformelor de ELEARNING, Editura Litera InternaŃional

[8] Mapping the Global Future, Dr. Lawrence K. Gershwin, National Intelligence Officer for Science and Technology, Office of the Director of National Intelligence

[9] New Learning, Mary Kalantzis, Bill Cope, Paperback (ISBN-13:9780521691246), Cambridge University Press

[10] The Enterprise of the future, IBM Global CEO Study

ConferinŃa NaŃională de ÎnvăŃământ Virtual, ediŃia a VIII-a, 2010 39

[11] Mobile Learning in the Classroom: An Empirical Assessment of a New Tool for Students and Teachers, Douglas McConatha and Matt Praul, West Chester University of Pennsylvania

[12] mLearning Inovation, ICO Sales Europe, SIR Learning Systems Ltd, CEOlution 2007 [13] Alexandra Jugureanu, Brunel University, London, UK, Critically analyse some characteristics of the

Information Society, 2009 Online references [14] Change Agency – EducaŃie Reinventare… EvoluŃie… RevoluŃie – at: http://www.ed421.com/?p=453 –

pe 1.11.2009 [15] Princeton Info – at: http://www.princetoninfo.com/ pe1.11.2009 [16] ShiftHappens – at: la http://shifthappens.wikispaces.com/ pe 1.11.2009 [17] John, I., Henry, A., 2009. Paper elearning. In ELEARNING 2009, 6st International Conference on

Elearning. MITUS Press. Pag 23 [18] Doe, J., 2005. The book, The publishing company. Amsterdam, 4th edition. Page 123. [19] Noveanu, E. & Potolea, D. (coord.) An evaluation research on the achievements of the Romanian SEI

Programme was conducted by Dr. Eugen Noveanu and Dr. Dan Potolea, from the University of Bucharest, Faculty of Psychology and Education Sciences. The report is available online: www.elearning.ro