GÂNDIREA ANUL XIX - Nr. 3 MARTIE 1940

U M Ă R U L :

C R E Ş T I N I S M ŞI N A Ţ I O N A L I T A T E

I. PETROVICI : Creştinism şi Naţionalitate . . . & V. VOICULESCU : M'apropii de sfârşit Io TH. CAPIDAN : Limba noastră naţională . . . . 140 ŞTEFAN BACIU : Poesii 149 GEORGE DUMITRESCU : Poesii 151 GR. TĂUŞAN : Naţionalismul şi cultura adevărată 153 GHEORGHE BUMBEŞTI : Scrisori de departe . . 157 TRAIAN CHELARIU : Dulcile cuvinte ale prea

blândei Catrina Ursu din fundul, Moldovii . . 158 MAR1ELLA COANDĂ : Cultul familiei în fascism . 163

IDEI, OAMENI, FAPTE

EM1LIAN VASILESCU: Raoul Allier 172 PETRU P. IONESCU : J. Chevalier, cavaler al spiri­

tului ' . . 174 MARIANA IONESCU : A. M. Carré : Tovarăşi de

veşnicie 179 CRONICA LITERARĂ

SEPTIMIU BUCUR: Gheorghe I. Brătianu: O enigmă şi un miracol istoric: Poporul român.—D. Cara-oostea : Simbolurile lui Eminescu 180

GH. VRABIE : Gh. Ungureanu : Din vieaţa lui Ion Creangă 183 ^

EMILIAN VASILESCU : Uţă Mihai : Pascal . . . 184 /2^\BlH

CRONICA DRAMATICĂ fîTaf

I. DIACU : Capul de Răţoi de G. Ciprian. — Femeia Cezarului de Ion Luca 186

CRONICA MĂRUNTĂ

NICHIFOR CRAINIC : Marius Bunescu. — Filosofi în bronz. — Un sonetist. — Dramaturgul Ion Luca 189

E X E M P L A R U L 2 0 L E 1

BANCA DE CREDIT ROMAN TELEFON : *3-1410 Str. Stavropoleos, 6

BUCUREŞTI TELEFON : *3-1410 Adresa Telegrafică: „Bancredit"

Omul forte reuşeşte

fa lupta pentru viaţă, sănătatea este primul factor al succesului, lată act, pentru a păstra nervii liniştiţi,*creerul l impede, muşchii sprinteni şi corpul vioi, o reţetă care a făcut toate pro­b e l e : e ; ta d e a a turna un flacon de puintonine într'un litru de vin d e masa şi d e a lua, înaintea fiecărei mese, un păhărel din acest delicios vîn fortifiant. DL J . Coudurier, 99. bulevard du Tem­ple , din Paris, a fâcut experienţa fi scrie :

„Sunt ani de zile de când între­buinţăm în casă Qutntonine ; nu ue-am săturat niciodată de acest

produs care constitue pentru cel mai bun tonic".

Nici un fortifiant nu poate fi parat cu Çuintonine pentrucâ nici una) nu coţine etatea principii regeneratoare. Çuintonine este remediu sigur, com­plect, eficace — ţi de pre ţ aeîa-semnat — la care se poate recurge ie cel mai mic semn de oboseală.

Q U I N T O N I N E P R O D U S FRANCEZ. — LABORATOARELE H ELIN

I A F A R M A C I I S I D R O G U E B 1 I

GÂNDIREA C R E Ş T I N I S M ŞI N A Ţ I O N A L I T A T E ^

C O N F E R I N Ţ Ă R O S T I T Ă L A S O C I E T A T E A O R T O D O X Ă A F E M E I L O R R O M A N E

DE

I. PETROVICI

Confer in ţe le o rgan iza t e de n o u a c o n d u c e r e a Societă ţ i i O r t o d o x e , a n i m a t ă d e r â v n a f rumoasă de a duce m a i d e p a r t e e lanul c rea to r a l î n t e m e e t o a r e l o r aces te i Societăţ i , confe­r in ţe le aces t ea au t oa t e o l e g ă t u r ă d i r ec tă cu acel bun suf le tesc pre ţ ios , c a r e se c h e a m ă v ia­ţa re l ig ioasă .

Să fie a c e a s t a oa re o d o v a d ă de r e n a ş t e r e efect ivă a c red in ţe i şi in te resu lu i re l ig ios , sau poaite m a i mu l t o v o i n ţ ă de a t rez i aces t i n t e r e s ? A r fi b ine să fie p r i m a ipoteză, da r n u es te r ă u nic i cu cea de a d o u a ; p e n t r u că de mul t e ori, a tunc i când te ho tă ră ş t i să apuc i o cale, e s t e că te -a i şi î nd rep t a t spre ea, d a c ă n u chiar te şi găseş t i pe dânsa fără să- ţ i da i b ine socotea la . Toa tă l u m e a c u n o a ş t e b u n ă oară con t rove r se l e nesfârş i te care a u ex i s ta t cu p r iv i re la u n p e r s o n a g i u d rama t i c s t r an iu şi suges t iv , Hamlet , p r in ţu l Danemarce i . In­v o c â n d faptul că aces t p e r s o n a g i u în u r m a une i t e r ib i le descoper i r i ia o a t i tud ine b iza ră şi p r o n u n ţ ă cuv in t e incohé ren te , uni i comenta to r i au zis că Hamle t î nebun i se de -a b ine -lea. Al ţ i comen ta to r i susţ in d in contră , i nvocând t ex tu l piesi i , că H a m l e t pu r şi s imp 'u se preface că es te nebun , î n ţ e l egând să fo losească aces t mi j loc p e n t r u a r ă z b u n a uc iderea ne leg iu i t ă a t a tă lu i său. Ma i es te însă şi a t r e ia ca tegor ie d e c o m e n t a t o r i ca re spun că desi­gur sun t pa sa j e p rec i se în p iesă din c a r e r ee să că Hamle t v a face p e nebunu l , d a r ca c ineva , p e n t r u ca să r ăzbune o faptă mişe leâscă , din toa te mi j loace le p e ca r e le a v e a la î n d e m â n ă să a l e a g ă tocmai p e acesta , să s imuleze nebun ia , p robab i l că e ra în t r 'o mă­sură săr i t d in ţâ ţân i .

A ş a am p u t e a s p u n e şi aci ; v o i n ţ a de a luc ra p e n t r u t r ez i rea v ib ra ţ i e i re l ig ioase , poa­te că î n s e m n e a z ă că a şi î ncepu t să sufle v â n t u l re l ig iozi tă ţ i i în p â n z a sufletelor n o a s t r e . Un pi lot cumin te n u în t inde pânze l e a tunc i când n u c l in teş te nici-o p i că tu r ă de ae r şi când at­mosfe ra es te înc remeni tă , da r î n d a t ă ce ex is tă o ad ie re cât de s labă, o b o a r e c â t de do-moală , a tunc i cu o m a n e v r ă p r i c e p u t ă a pânze lor , îi p o a t e înmul ţ i p u t e r e a făcând-o c â t mai rodn ică p e n t r u o că lă tor ie p e în t insu l apelor .

Ia tă , s cu r t a m e a i n t roduce re p e ca re am făcut-o, uzând de p r e r o g a t i v a t r ad i ţ iona lă a or icărui conferen ţ ia r de a n u in t ra de -a d r ep tu l în ma te r i e , o p r e r o g a t i v ă de ca re m 'am folosit şi eu când şi când, da r n ' a m abuza t n ic ioda tă , în o r ice caz n ' a m abuza t în g r a d u 1 ca să subs t i tu i i n t roduce rea , confer inţe i însăş i . Şi doar a m avu t m u l t e mode le , ma i a les în t i­n e r e ţ e a mea , p e ca re aş fi p u t u t să fiu ispit i t să le urmez , c a să lungesc i n t r o d u c e r e a în aşa fel, încâ t să r e n u n ţ l a confer inţă , ev iden t din l ipsă de t imp.

A c u m d u p ă a c e s t e cons ide ra ţ i i p re l iminare , să-mi daţ i v o e să abordez t ema anun ţa t ă , care e ş t e : Creş t in i sm şi Na ţ iona l i t a t e .

F ă r ă să a m p r e t e n ţ i a can i ş i d e pu ţ in d e a m ă e x p r i m a în gra i t eo log ic a u t e n t i c , p e n ­t ru că la l uc ru l aces t a n u m ' a p r egă t i t n ic i c u l t u r a m e a r e l a t i v p rofană , n ic i c i ne ş t ie ct mis ­t ic ism t e m p e r a m e n t a l , d e ca r e m ă socot e m i n a m e n t e l ipsit , vo i defini c reş t in i smul , a ş a cum îl v ă d eu pr in p r i z m a c unoş t i n ţ e l o r m e l e şi a u n o r reflecţ i i , ap l i ca te , îl vo i defini ca forma pe care a luat-o credinţa religioasă din momentul în care omul a descoperit efectiv pe Dumnezeu. O m u l a a v u t t r e b u i n ţ ă d e Dumnezeu , t o t d e a u n a , da r p â n ă c â n d a r e u ş i t să-1 gă­sească , a t r ebu i t să-1 i n v e n t e . V e d e ţ i , aci o r d i n e a e s t e i n v e r s ă c a l a ş t i in ţa înf i r ipa tă : la ş t i in ţă se î n c e p e cu d e s c o p e r i r e a şi p e u r m ă se a j u n g e l a i nven ţ i e , p e c â n d l a re l ig ie se în­c e p e cu i n v e n ţ i a şi p e u r m ă se a j u n g e l i de scope r i r e .

I a t ă în t r e ce l imi te , r a p o r t â n d - o a n u m e e x c l u s i v la a c e a s t ă p e r i o a d ă in i ţ i a lă de re­l igie i n v e n t a t ă , a m p u t e a să r e c u n o a ş t e m o v a l o a r e d e a d e v ă r fa imoase i teor i i a lui L u d w i g F e u e r b a c h şi a l t o r gând i to r i car i a u fost impres iona ţ i de de f i c i en ţe le n u m e r o a s e a le imagi -n e l o r n o a s t r e d e s p r e d iv in i t a t e , — e s t e v o r b a de t e o r i a c ă n u D u m n e z e u a c re i a t p e om du­p ă ch ipul şi a s e m ă n a r e a sa, ci i nve r s , o m u l a c re ia t p e D u m n e z e u d u p ă ch ipul ş i a s e m ă n a ­r e a lui. Da, a c e a s t ă f a imoasă t eo r i e a lui F e u e r b a c h se p o a t e r e c u n o a ş t e v a l a b i l ă p r i v i t o r la a c e a p r i m ă p e r i o a d ă în c a r e omul , î n a i n t e d e a de scope r i p e D u m n e z e u , 1-a i n v e n t a t e-fectiv.

\ ^ I n a c e a s t ă p e r i o a d ă , d i v i n i t a t e a n u e s t e d e c â t o r e s f r ânge re a n a t u r i i omeneş t i , o ima­gine , d a c ă v r e ţ i mă r i t ă , a aces t e i n a t u r i , î n să fără a se sacr i f ica n ic i u n a din s lăb ic iun i le şi n ic i u n u l din p ă c a t e l e ei. C u m s p u n e foar te jud ic ios Cicero , o a m e n i i în a c e a s t ă e p o c ă n u s 'au da t î n d ă r ă t să a t r i b u e zei lor , p e care i-au făuri t d u p ă a s e m ă n a r e a o m e n e a s c ă , să le a t r i bue t oa t e inf i rmită ţ i le , c a r e d e s o n o r e a z ă s p e ţ a n o a s t r ă , ho ţ ia , a d u l t e r u l / ^ , a. La a-c e a s t ă pe r ioadă , ev iden t , se r e fe ră şi o b s e r v a ţ i a filosofului g r ec Xenophane c a r e spune , v r â n d t ocma i să a r a t e d e c a l c a r e a imag ine i d iv in i t ă ţ i i d u p ă o m : o a m e n i i a lb i îş i i m a g i n e a ­ză zeii de co loa re a lbă , cei negr i i şi-i i m a g i n e a z ă n e g r i şi cu n a s u l tur t i t . Trac i i şi-i imagi ­n e a z ă cu ochi i a lbaş t r i ş i c u p ă r u l roşu , p e n t r u c ă a ş a îl a u şi ei. Da r X e n o p h a n e î n c h e i e şi m a i nemi los , a d ă o g â n d că d a c ă boi i şi ca i i a r u t e a să d e s e n e z e , e v i d e n t c ă ş i -ar i m a g i n a di­v in i t ă ţ i l e r e s p e c t i v e sub fo rmă de bo i şi cai . In t r e a c ă t fie zis, n ' a fost n e v o i e ca boi i să ş t ie să deseneze , p e n t r u că a u e x i s t a t şi p o p o a r e c a r e ş i -au i m a g i n a t zeu l s u b formă de bou, de p i ldă , p o p o r u l eg ip tean , şi e x p l i c a ţ i a ar fi d e s i g u r c ă omu l a r e n e v o i e să a t r i b u e di­v in i tă ţ i i şi u n e l e m e n t d e mis te r , i a r suf le tu l unu i a n i m a l es te p e n t r u no i , d e s i g u r m u l t m a i mis te r ios , d e c â t suf le tul c u i v a cu t r u p o m e n e s c .

/ In d e o s e b i r e de aces t e p l ă s m u i r i a le po l i t e i smulu i p ă g â n , D u m n e z e u l c r e ş t i n n u e s t e

i nven ta t , ci es te g ă s i t / D a c ă a r fi i nven t a t , l -am fi înch ipu i t d u p ă m ă s u r a n o a s t r ă o m e n e a s ­că, în să D u m n e z e u l c reş t in se p r e z i n t ă altfel, el es te c a r ac t e r i z a t p r in v a l o r i dez in t e r e sa t e , d in ace l e c a r e n u e x p r i m ă n a t u r a o m e n e a s c ă , ci m a i d e g r a b ă şi cel m u l t t e n d i n ţ a n a t u r i i o m e ­neş t i de a se depăş i p e sine.- N ' a m p u t e a să s p u n e m nic i m ă c a r c ă D u m n e z e u l c reş t in a r fi i m a g i n a idea lu r i lo r n o a s t r e dez in t e r e sa t e , p e n t r u că el n u e n u m a i a t â t a , ci e s t e s u p o r t u l aces to r idea le , s a u d a c ă v re ţ i , cond i ţ i a ex i s t en ţ i i lor în noi . Vasăz ică , a c u m n u m a i a v e m u n D u m n e z e u inven ta t , ci u n D u m n e z e u găsit , — găs i t d e a s u p r a n o a s t r ă c a u n m o d e l neega l ab i l , c a o a sp i ra ţ i e c a r e n e c â r m u e ş t e , r ă m â n â n d t o tu ş p u r u r e a m a i p r e s u s d e n o i . y

P lă smui r i l e re l ig ie i i n v e n t a t e , zeiii po l i t e i smulu i , ch ia r s u b a s p e c t e l e în c a r e Ii se a t r i ­b u i a u p u t e r i m a i m a r i d e c â t l e a r e făp tu ra o m e n e a s c ă , p l ă s m u i r i l e a c e s t e a a u fost e g a l a t e şi c h i a r depăş i t e de p r o g r e s u l omen i r i i însăş i . Bubui tu r i «şi fu lgere în ce r , sborur i în înă l ţ i ­m e , s t ă p â n i r e a fur tuni lor p e m a r e , t o a t e aces t e luc ru r i c a r e a u fost a t r i bu i t e l a î n c e p u t n u ­m a i zei lor , d e p ă ş i n d pos ib i l i t ă ţ i l e de a tunc i a le omeni r i i , t o a t e a c e s t e a a u fost r e a l i z a t e de

130

omeni re în- decu r su l evo lu ţ i e i sale . C h i a r şi ze i ţ a în ţe lepciuni i , M i n e r v a , a fost ega l a t ă d e p r o g r e s e l e minţ i i omeneş t i , p e n t r u că în definitiv, or ice s 'ar spune , to t ş t im ş i î n ţ e l egem astăzi no i ma i mul t , decâ t î n ţ e l egea M i n e r v a în v r e m e a ei. C a să n u m a i v o r b e s c de a l tă zeiţă, de mul t e g a l a t ă şi chiar î n t r u p a t ă în n e n u m ă r a t e exempla r e , es te v o r b a de Vene ra , p e c a r e o p u t e m în tâ ln i a e v e a în inca rna ţ i i fcar te reuş i te , ce în u l t ima v r e m e a junsese ră ch ia r îngr i jo ră to r de n u m e r o a s e , câ te o V e n e r a a n u a l ă n u n u m a i în t r ' o ţară , da r pe jude ţ sau p e oraş , şi n u fără p r o t e s t a r e a a l to ra care n u se s o c o t e a u cu n imica ma i pre jos .

t/Zeii născoc i ţ i de om, a c e i a a u fost ega la ţ i şi depăş i ţ i ; Dumnezeu l c reş t in care n u es te inven ta t , ci găsit , n u p u t e a şi n u poa t e să fie egala t . El r ă m â n e cu to tu l a l t ceva , un fel de g e a n ă d e lumină îndepă r t a t ă , că t re c a r e n e îndrep tăm, de ca re n e aprop iem, da r p e care n ' o v o m a junge în veci . p e r s o n a l n ' a m pu tu t să în ţe leg cum se po t găsi oameni car i să afirme : Creş t in i smul apa r ţ i ne t recu tu lu i , când el n u apa r ţ ine încă nic i p rezen tu lu i , ci cu foarte p u ţ i n e excepţ i i , apa r ţ i ne m a i d e g r a b ă v i i torulu i , ş i unu i v i i to r ca re n u se v a consu­m a la repezea lă , ci u n u i a ca re n u p o a t e să se i s t ovească n ic iodată . JCreştinismul n u es t e îm­bă t r ân i t ş i n u es te învechi t . j C ă uni i a u p u t u t să-i v a d ă une l e sbârc i tu r i apa ren te , a c e a s t a e posibil, da r e le s e a m ă n ă mai d e g r a b ă cu ace le p ic tur i g reoa ie şi afumate oa re se aflau în in te r io ru l u n o r biser ici , d a r care , a tunc i când au fost r a se , n u s'a a juns pr in a cea s t a la sche le tu l z idului , ci s'a. descope r i t d e d e s u b t o a l tă p ic tură , luminoasă , f ragedă şi de o t ine­re ţ e u imi toa re .

/ N e a p ă r a t că r e c u n o s c că şi în p e r i o a d a ini ţ ială , p e ca r e a m numi t -o a rel igiei inven­ta te , şi a tunc i a ex i s ta t p robab i l o r e v e l a ţ i e vagă , t r a d u s ă sub forma unu i imbold, de a imagi­n a o l u m e supe r ioa r ă d e a s u p r a cape te lo r omeneş t i , o lume de a l tmin te r i s t ângac iu concepu ­tă şi p ros t de l imi ta tă , a ş a fel că d iv in i tă ţ i le aces tea se a m e s t e c a u î n t r ' una cu p lanu l ex is ten­ţii pămân te ş t i . Insă p e n t r u faza de copi lăr ie a oameni lor , D u m n e z e u a t r ebu i t să-i dase p e ei să-1 inven teze , fiind abso lu t cu n e p u t i n ţ ă să li s e des t ă inu ia scă în sub l imi t a t ea sa ade ­vă ra tă , y

Este o î nce rca re cu to tu l s t e a rpă c a să împ lân t ăm c u n o ş t i n ţ e îna l t e şi sub t i l e la un n ive l sp i r i tua l inferior. Ci tească , c ine v r ea s ă se edifice, r a p o a r t e l e mis ionar i lo r c reş t in i car i m e r g să civi l izeze t r ibur i le pr imi t ive , şi se v a c o n v i n g e de aces t adevă r . Aşa , p e n t r u a d a j u n exemplu , îmi amin tesc de r e l a t a r e a unu ia d in t re dânş i i c a r e p o v e s t e ş t e cum s'a dus la u n t r ib şi a începu t să v o r b e a s c ă desp re c red in ţa creş t ină , desp re Dumne­zeul c reş t in ca re şi-a sacrif icat p ropr iu l său fiu din d r a g o s t e p e n t r u omeni re . Dar oamen i i a-celui t r ib au r ă m a s foarte mira ţ i , n e în ţ e l egând p e n t r u c e sacr i f icarea fiului ar fi un m a r e sa­crificiu. In a d e v ă r t a t ă l şi cu fiul n u sun t nic i -o r u d ă d u p ă concep ţ i a ace lu i tr ib, ai că­rui oamen i n ' a u p u t u t să s t ab i l ească nici -o core la ţ ie în t re a n u m i t e fapte fiziologice, p e care ş t i in ţa n o a s t r ă le^a fixat fără g reu ta te , a ş a că ei s tabi lesc f i l ia ţ iunea în familie exc lu s iv pr in femei. Şi a tunc i i-au r ă spuns mis iona ru lu i : sacr i f ic iu a r fi făcut Dumnezeu l vos t ru dacă ar fi jertf i t p e n t r u omen i re p e fiul suror i i saîé; căci ao'esta e s t e r u d a sa cea ma i a p r o p i a t ă din­tre descenden ţ i . E cel pu ţ in u n e x e m p l u p las t ic p e n t r u o e x p e r i e n ţ ă ca re n u n u m a i că n ' a dus la r ezu l t a t e , da r p o a t e le-a şi î n t â r z i a t . /

F ă r ă îndoială , ş i sub forma ei pue r i l ă re l ig ia şi-a a v u t u t i l i t a tea sa. Ma i întâ i o pr i ­m ă u t i l i ta te e că a a c o p e r i t cape te le o a m e n i l o r cu o a l tă l ume m a i îna l t ă a şa fel, încâ t ele n u ma i r ă m â n n e a d ă p o s t i t e în v i je l ia a s p r ă a înă l ţ imelor t e rmina le . In al do i lea rând , ace­s te nă luc i r i puer i l e , a c e s t e p l ă smui r i ha luc inan te po t s ă a i b ă to tuş o v a l o a r e i m p o r t a n t ă pen­tru, c o n s e r v a r e a ind iv idua lă . Filosoful Bergson face chiar un fel de compara ţ i e în t re aces te p lăsmui r i a le re l ig ie i p r imi t ive c u a n u m i t e ha luc ină r i gros iere , ca re se po t în t âmpla în v ia­ţa p rac t ică , fiind însă de r ea l folos, ş i p o v e s t e ş t e o în t âmpla re , p o a t e ch i a r pe rsona lă . Oda-

t â c o b o r â n d d e l à e ta j şi v r â n d s ă se u r c e în a scensor , a găsi t , în a b s e n ţ a a scenso ru lu i , u ş a desch isă , a m e r s fără să se u i t e şi n ' a l ipsi t d e câ t o c l ipă ca să se p r ă b u ş e a s c ă în gol, c â n d d e o d a t ă , în m o m e n t u l c â n d a v r u t să î n t i n d ă pasul , a a v u t i m p r e s i a că-1 t r a g e c i n e v a de u-m e r i înapoi . A b i a a t u n c i şi-a d a t s e a m a de ab i su l u n d e e r a să ca lce , c o n s t a t â n d însă t o t o d a ­tă că nu-1 t r ă s e s e n imen i , că a v u s e s e o s implă ha luc ina ţ i e , î n să m â n t u i t o a r e p e n t r u v i a ţ a lu i .

C a m to t a ş a sun t a c e s t e p l ă s m u i r i a l e re l ig ie i ; fă ră să a ibă v a l o a r e d e a d e v ă r , b a ch i a r l og iceş t e a b s u r d e , e le p o t să a i b ă to tuş u t i l i t a t e a lor de n e c o n t e s t a t . Ch ia r u n e l e mi­cimi ca r e li se a t r i bu i au în confo rmi ta t e c u n a t u r a o m e n e a s c ă — aceş t i zei e r a u cruzi şi r ăz ­b u n ă t o r i — chiar şi a c e a s t a ş i -a a v u t p a r t e a de u t i l i ta te , căci de t e a m a p r o p r i e i s a l e p lăs ­mui r i f ioroase , omul ş i -a în f râna t ego i smu l pe r sona l , şi cu a c e a s t a s 'a p u t u t c re ia o r d i n e a so­cială , b a z a t ă p e conces i i ş i res t r ic ţ i i r e c i p r o c e .

De a l t m i n t e r i n ic i ch i a r a c e a r e l ig i e din an t i ch i t a t e ca re e s t e c o n s i d e r a t ă în d e o b ş t e ca o a v a n g a r d ă , ca o a n t i c a m e r ă a c r ed in ţ e i c reş t ine , re l ig ia moza ică , şi a c e a s t a s e s i t u e a z ă t o t în z o n a r e l i g i e i i n v e n t a t e , ad i că aco lo u n d e D u m n e z e u es t e făcut d u p ă ch ipu l şi a s e m ă ­n a r e a omulu i . I e h o v a — d u p ă cum n e d o c u m e n t e a z ă proifesoirul Den i s S a u r a t — e s t e crud, p e d e p ­seş t e p e copi i p e n t r u g reşe l i l e păr in ţ i lo r , p e d e p s e ş t e p o p o a r e l e p e n t r u greşe l i l e Regi lor , p e ­d e p s e ş t e p e cei c a r e au p ă c ă t u i t fără in ten ţ i e , b a d e m u l t e ori î m p i n g e p e c i n e v a s ă g r e şea s ­că n u m a i de p l ă c e r e a d e a-1 p e d e p s i . N u a j u n g e cu s impa t i a n ic i p â n ă la ind iv id , n ic i p â n ă la o m e n i r e c a a t a r e , ci p u r şi s implu d r a g o s t e a lui e s t e m ă r g i n i t ă în c a d r u l u n u i s i ngu r po ­por, p e c a r e îl i ubeş t e o r i câ t a r greşi .

P o a t e în e p o c a de m a i tâ rz iu , a profeţ i lor , aco lo a u î n c e p u t să m i j e a s c ă c â t e v a idei ma i a p r o p i a t e d e Creş t in i sm, ca d e p i l dă ide ia mes i an i că , cu t oa t e că M e s i a în c o n c e p ţ i a l o r e r a m a i m u l t u n fel de e r o u n a ţ i o n a l ; d e a s e m e n i p a r c ă î n c e p e a să se m a i î n t i n d ă dra­g o s t e a lui D u m n e z e u şi d inco lo d e m a r g i n e î e p o p o r u l u i e v r e u , că t r e o m e n i r e d e o p a r t e şi c ă t r e ind iv id d e a l t ă p a r t e .

D a c ă v r e m în a n t i c h i t a t e un loc în c a r e să se o b s e r v e o d e s c o m p u n e r e a p l ă smui ­r i lor re l ig ie i i n v e n t a t e şi o s ch i ţ a r e a r e l ig ie i cu D u m n e z e u cel descope r i t , a c e a s t a a r fi p o a ­t e în c iv i l iza ţ ia p e r s a n ă şi g r eoo - romană , a t u n c i c â n d a j u n s e s e r ă la u n g rad m a i a v a n s a t . Este i m p r e s i o n a n t ă de p i ldă , p r in a f in i tă ţ i l e c a c r ed in ţ a c reş t ină , o l e g e n d ă p e r s a n ă din al t r e i l ea v e a c î n a i n t e d e Chr i s to s c a r e c o n c e p e p e o a m e n i c a fiind n ă s c u ţ i d in lumină , ca n i ­ş te fu lgura ţ i i d ia fane , o a r e t r i m e s e în l u p t ă c u în tune r i cu l , a u fost î nv inse , a u fost l u a t e cap t ive , i a r as tăz i a c e s t e p i c ă t u r i d e l u m i n ă se găsesc î n t e m n i ţ a t e în î n t u n e r i c u l m a t e r i e i co rpu lu i şi a c u m t o a t ă p r o b l e m a es t e e m a n c i p a r e a ace s to r r aze a lbe , î n c ă p r i zon ie re . Tot a ş a r a ţ i o n a l i s m u l şi s imţu l e s t e t i c a l vech i lo r g rec i a u p r o v o c a t d e s c o m p u n e r e a p l ă s m u i ­r i lor po l i t e i s t e , a m p u t e a s p u n e c â t e o d a t ă chiar des f i in ţ a rea lor, p e n t r u c ă în c o n c e p ţ i a lui Democrat de p i ldă , zeii n u m a i a p a r ca a u t o r i i lumii , c i s u n t făptur i c r ea t e . L u m e a a fost p r o d u s ă de p r inc ip i i c o s m i c e m a t e r i a l e , c a r e aşa cum a u c r e i a t p e o a m e n i , a u c r e i a t şi p e zei. Î n c e p e p a r c ă să se p r e g ă t e a s c ă d r u m u l D u m n e z e u l u i creş t in , a că ru i v i z iune a u avu t -o ca p r i n t r ' o c e a ţ ă s u p ţ i r e şi poe t i că , cel p u ţ i n p i scu r i l e c u l m i n a n t e a l e sp i r i tu lu i elin, c a So-

c ra t e , P la ton , Ar i s to t e l e s , filosofii s toici . Ia r d a c ă s 'ar p u t e a v o r b i şi de o p a r t i c i p a r e a cu­ge tă r i i e v r e e ş t i l a n e t e z i r e a a c e s t u i d r u m c ă t r e D u m n e z e u l găsi t , n u născoc i t , a c e s t luc ru s 'a î n t â m p l a t d u p ă c e c u g e t a r e a e v r e e a s c ă a fost f e c u n d a t ă de gen iu l filosofiei g receş t i . De s igur Ph i lon d i n A l e x a n d r i a , c a r e v o r b e ş t e în c o n c e p ţ i a lu i d e s p r e u n D u m n e z e u un ic , a că ru i e m a n a ţ i e i m e d i a t ă ar fi Logosul , p e c a r e E v a n g h e l i s t u l Ioan 1-a ident i f ica t cu Chr is ­tos, d a r tot a şa de a d e v ă r a t r ă m â n e c ă a c e l Logos a l lui Ph i lon n u e s t e î n t r ' un fel a l t ceva , d e c â t d e m i u r g u l lui P la ton , p r i n u r m a r e a s ta t sub in f luen ţa d i r e c t ă a filozofiei greceş t i .

In sfârşi t se p e t r e c e ace l e v e n i m e n t a p r o a p e fără s e a m ă n în e v o l u ţ i a omeni r i i : omul

132

descope ră efect iv p e Dumnezeu . Ş'a prj3djiş_j>jc^ şi adân­că, ce n u se p o a t e a s e m ă n a cu n ic i -un c u t r e m u r fizic, inc lus iv c u t r e m u r u l ca re a c răpa t c a t a p e t e a s m a Templu lu i în z iua Răst ignir i i . Sufletul o m e n e s c de o d a t ă s 'a p re îno i t complect , s'a umplu t cu o lumină şi c u o p a c e suve rană , c a r e e r a a ş a de b ine făcă toare , încâ t fie­ca re p re fe ra să-i sfâşie c a r n e a fiarele, dacâ t să se în toa rcă i a răş p e t r i s te le făgaşur i a le t recu tu lu i .

^ Dumnezeu l descoper i t e r a n o u şi or iginal , faţă de p l ă s m u i r e a făcu tă î n p e r i o a d a din na in te , d u p ă ch ipu l şi a s e m ă n a r e a omului . Este u n D u m n e z e u c a r e î n s e a m n ă iubi re , c a r e în­s e a m n ă i e r t a re şi a căru i sol ie că t r e o a m e n i a fost : Iubi ţ i -vă, îngădu i ţ i -vă . l epăda ţ i -vă de ego ismul vos t ru . Ceeaoe gând i r ea g r e c e a s c ă n 'a p u t u t s ă facă, cu t oa t ă s u p e r b a ei raf inare , s 'a p r o d u s cu rând d u p ă a c e i a p r in m a r e l e e v e n i m e n t desp re ca re vorb im. G â n d i r e a g r e a c ă a a t ins p e s t e .tot per fec ţ iunea , da r a c e a s t ă re l ige s implă a a t ins subl imul . Sol ia c reş t ină s'a ad resa t d e o c a m d a t ă celor nevo ln ic i , ce lo r în suferinţă. Creş t in i smul s 'a a şeza t de p a r t e a ce­lor s labi . Ce mer i t mare , să te aşezi de p a r t e a celor slabi, când es te a ş a de c o m o d să te a lă tur i de ce i t a r i !

Ev iden t că a c e a s t ă t end in ţ ă d e a fi t o t d e a u n a cu cei s labi şi mulţ i , a p u t u t s ă dege­ne reze şi d â n s a în t r 'o m a n i e , o m a n i e ca re a m e n i n ţ a î n p r imul loc e x e m p l a r e l e d e e l i t ă în f avoa rea t u r m e i med ioc re . Şi c â n d filosoful Nie tzsche în v e a c u l al XIX-a a lua t o a t i tud ine v io len t an t i -e reş t ină , făcând r ă s p u n z ă t o r Creş t in i smul ega l i ta r de n i v e l a r e a omenirea, pr in sacr i f icarea e x e m p l a r e l o r de el i tă faţă d e t u r m a major i t a ră , dacă vre ţ i , în t re a t i t ud inea lui Nie t z sche şi a t i t ud inea c reş t ină a fost un p u n c t comun : a şa c u m Creş t in i smul s 'a da t de p a r t e a ce lor s labi , şi N ie t z sche se d ă d e a a c u m tot d e p a r t e a ce lor slabi , p e n t r u c ă exem­pla re le de e l i t ă a junsese ră să r ep rez in te ele , p e cei ma i slabi , pe când t u r m a m e d i o c r ă r e ­p rezen ta p u t e r e a A

Insă incon tes tab i l Creş t in i smul n u a avu t în s ine aceas t ă înfă ţ işare u n i l a t e r a l ă ; Creş t in i smul a v e a ma i m u l t e c o a r d e în s t ruc tu ra lu i şi în p r imul loc p r e c o n i z a d rep ta tea , — n u dreptu l , p e n t r u c ă d r ep tu l de m u l t e ori consf inţeş te pr iv i legi i .

De a l tmin te r i s u b bandera n o u ă a Creş t in i smulu i a u v e n i t să se a d a u g e , a lă tur i de cei slabi, şi o a m e n i foarte pu te rn ic i . Aş i expl ica aceas ta , p e n t r u că omul ori câ t ar fi d e falnic şi de pl in d e sine, to t a r e t rebu in ţă , când şi când , să se încl ine, a r e n e v o i e d e c i n e v a m a i mare , în t rucâ t conş t i in ţa m ă r u n ţ i m i i şi a re la t iv i tă ţ i i sa le îl împied ică să se p r o c l a m e cu d e ­şa r tă trufie, ca o r ea l i t a t e absolu tă . Este foarte ca rac te r i s t i c cum o a m e n i de geniu, oameni care au s imţi t o bogă ţ i e imensă în r e su r se l e sufletului lor, mar i i c rea to r i d e a r t ă ori ş t i in ţe , n i c ioda tă n ' a u crezut că înfăptuir i le lor a u izvor i t i n t eg ra l din ei însuşi , ci t o t d e a u n a au păs t r a t conv inge rea că e l e a u fost insp i ra ţ i i p r imi te d e a iurea , şop t i te de un glas, mis te r ios , dă ru i te de-o p u t e r e oare îi depăşea .

Ce î n s e a m n ă a c e a s t a ? î n s e a m n ă p u r şi s implu c ă omul, ori cât a r fi de falnic şi d e b ine înzes t ra t , a r e n e v o i e ca să-şi b o l t e a s c ă d e a s u p r a capulu i său o r e a l i t a t e oc ro t i toa re , de care să a t â rne , d a r ca re să-1 s e p a r e de pus t iu l înf iorător al nean tu lu i . Pen t ru aceas ta , s u b f lamura c reş t ină au ven i t m u l ţ i m e de no roade , s l abe şi pu te rn ice , m o d e s t e şi o rgo l ioase S'or ma i fi s t r ecu ra t , c u m s e î n t â m p l ă t o tdeauna , p e r s o a n e ca re sun t c r e ş t i n e n u m a i în a-paren ţă , p seudo-c reş t ine , sau c re ş t i ne m a i mul t din supers t i ţ i e , p r e c u m sun t şi foar te mul ţ i a te i , n u a t â t din conv inge re , câ t d in l iber t ina j sau din dor in ţa de a p ă r e a avansa ţ i .

Bi ru in ţa pe ca re a avu t -o Creş t in i smul n ' a fost o b i ru in ţ ă efemeră, l ega tă de o anu­mi tă epocă de te rmina tă , p e n t r u că Creş t in ismul , faţă de buze le a r se de sufer in ţă şi sup te d e r e n u n ţ a r e , d i spune de u n p a h a r p e ca re nu-1 m a i a r e n imen i . O m e n i r e a a făcut sforţări u r iaşe p e n t r u ca să a jungă la fer icire şi a fost un c u v â n t de ord ine l a î ncepu tu l epoci i mo-

133

de rne , p e care-1 găs im ros t i t d e o p o t r i v ă ş i de Bacon ş i de Desca r t e s , s ă facem ş t i in ţă c a pr in ş t i in ţă s ă a j u n g e m la d o b â n d i r e a fer icirei . Ev iden t s ' au f ăcu t , p r o g r e s e t e c h n i c e u imi toa re , c a r e a u co rec t a t o m u l ţ i m e de n e a j u n s u r i şi a u s u p r i m a t p u z d e r i e d e i m p e d i m e n t e . As tăz i p u t e m s t r ă b a t e i m e n s i t a t e a spa ţ iu lu i î n c â t e v a ore , n e v i n c o n c e r t e l e p r i n v ă z d u h acasă , a u z i m p e m a r i i a r t i ş t i în o d a i a n o a s t r ă , p u t e m îmblânz i frigul, î ndu lc i a rş i ţa , s eca mlaş t i -n e l e şi câ t e şi m a i c â t e a l t e l e ! Dar t o a t e m i n u n ă ţ i i l e t e c h n i c e n ' a u izbut i t s ă în locu iască , în e f i cac i t a tea ei conso l a toa re , d iv ina frază c ă z u t ă s implu d e p e b u z e l e D u m n e z e u l u i - o m :

| „Fer ic i ţ i cei c a r e suferă, căc i a lor e s t e I m p ă i ă ţ i a ce ru lu i " . Zboru l av ioane lo r , t u n u r i l e an t i ­a e r i e n e n ' a u p u t u t s ă for ţeze des t inu l c a r e ş a d e a s c u n s în t ă r i i l e a l ba s t r e ş i s ă d e s c h i d ă co­m u n i c ă r i m a i s i g u r e în t r e no i şi înă l ţ imi , d e câ t o p o a t e face sboru l s t â n g a c i u a l r ugăc iun i i s au c u v â n t u l a l i nă to r a l Evanghe l i e i .

F e r i c i r e a n u e s t e în funcţ ie de m u l t i p l i c a r e a mi j l oace lo r pu t e r i i n o a s t r e , ci de c r e ş t e ­r e a co te i de r ă b d a r e , de u m i l i n ţ ă şi d e r e n u n ţ a r e , — ch ia r d a c ă a m face t o a t e r e n u n ţ ă r i l e în a ş t e p t a r e a u n e i r e c o m p e n s e în t r ' o l u m e v i i toa re . N e a p ă r a t , f ă g ă d u i n ţ a a c e a s t a de r e c o m ­p e n s ă e s t e u n d a r foar te p re ţ io s , p r e l u n g e ş t e r ă b d a r e a ş i a m â n ă indef ini t so rocu l spe ran ţ i i . Şi m ă g â n d e a m oda tă , î n r e v e r i i l e m e l e v a g a b o n d e , ce s ' a r î n t â m p l a d a c ă do i oamen i , u n u l c a r e în v i a ţ a p ă m â n t e a s c ă n ' a r e n u n ţ a t la abso lu t n imic , o fe r indu-ş i s ie-şi t o a t e p l ă c e r i l e p e n t r u că n ' a c r e z u t î n f ă g ă d u i n ţ a d e r e c o m p e n s ă î n t r ' o v i a ţ ă v i i t oa re , şi u n a l tu l c a r e a r e n u n ţ a t la tot , în a ş t e p t a r e a aces t e i r e c o m p e n s e s u p r e m e , c e s ' a r î n t â m p l a d a c ă d e c e d â n d , a r a v e a a m â n d o i u r m ă t o a r e a s u r p r i z ă n e a ş t e p t a t ă . Aceila c a r e ş i -a făcut t oa t e gus tu r i l e şi n u s 'a r e s t r â n s d e l à nic i -o b u c u r i e p ă m â n t e a n ă , s u r p r i z a s ă c o n s t a t e că v i a ţ a v i i t o a r e ex is tă , i a r ce l ă l a l t r e s e m n a t u l , în a ş t e p t a r e a r e c o m p e n s e l o r ce reş t i , d e c e p ţ i a s ă v a d ă că r e c o m p e n s a n u v i n e a ş a d e r e p e d e mici ch ia r în v i a ţ a v i i t oa re . Ei b i n e m ă în t r ebam, s t â n d d e v o r b ă c u m i n e însumi , oa r e d in a c e ş t i a doi , în fa ţa s i tua ţ i e i n e p r e v ă z u t e , oa r e o s ă se r e ­s e m n e z e m a i r e p e d e , cel c a r e s 'a c o m p r i m a t p â n ă acum, a ş t e p t â n d r e c o m p e n s a , s a u ce l c a r e n u s 'a înf râna t d e l à n i m i c a şi c a r e a r t r ebu i să n u a ibă n ic i o p r e t e n ţ i e ? Eu c r e d că tot ce l d in tâ i se v a r e s e m n a m'ai r e p e d e , f i indcă a re ş c o a l a r e n u n ţ ă r i i . Şi n ic i n u v a r e n u n ţ a m ă c a r la n ă d e j d i i l e lu i , î n t r u c â t c r e ş t inu l a r e f ana t i smul spe ran ţ e i , d a r t o t a ş a a re şi gen iu l r ă b ­dăr i i , a ş a c ă v a c o n t i n u a să z ică : t o t v a v e n i o d a t ă r e c o m p e n s a , m a i r a b d î n c ă m a i d e p a r t e .

T r e c â n d l a o n o u ă o r d i n e d e idei , v o m s p u n e că i de i a c r e ş t i n ă e m i n a m e n t e u m a n i t a ­ră , n u a b s o a r b e t o t a l i t a t ea func ţ iun i lo r n o a s t r e suf le teş t i ; i de ia c r e ş t i nă n ' a r e u ş i t ş i p o a t e c ă n ic i n ' a v r u t să s t â r p e a s c ă î n t r e g m ă r ă c i n i ş o l po rn i r i l o r n o a s t r e ego i s t e , c a r e s u n t ind i ­so lub i le d e n a t u r a o m e n e a s c ă . Ce l mul t , p e n t r u că şi-a d a t s e a m a că n u p o a t e confisca î n t r e a g a v i a ţ ă suf le tească , a r â v n i t s ă fie m ă c a r o for ţă în p a r a l e l o g r a m u l func ţ iun i lo r n o a ­s t re suf le teş t i , c a r e d e t e r m i n ă a c ţ i u n e a şi a c t i v i t a t e a n o a s t r ă . T r e b u e să a d a u g însă , c ă ide ia c r e ş t i nă n u e s t e n ic i s i n g u r a v a l o a r e d e z i n t e r e s a t ă c a r e e x i s t ă în suf le tul nos t ru .

M a i ex i s t ă şi a l t e v a l o r i d e z i n t e r e s a t e , şi a m p u t e a s ă s t ab i l im cel p u ţ i n t re i c l a s e de a s e m e n e a v a l o r i : ya lo r i l ena4JOTia le , v a l o r i l e u ; rnani tare (creşt ine) şi va lo r i l e c u l t u r a l e . O p r o b l e m ă oare se p u n e a c u m a r fi, în ce r a p o r t s t a u î n t r e d â n s e l e aces t e t re i categor i fcTe va lo r i , c a r e n u s u n t per fec t o m o g e n e , d a c ă se p o t a r m o n i z a l ao l a l t ă s a u ex i s t ă d i sonan ţe ,

Eviden t , t o a t e a c e s t e v a l o r i a u u n c a r a c t e r comun , a c e l a c ă s u n t d e z i n t e r e s a t e . Lucru l n u e g r e u d e a ră ta t . V a l o r i l e c u l t u r a l e s u n t viz ibi l d e s i n t e r e s a t e . A c e l a ca r e c e r c e t e a z ă a d e ­vă ru l , c a r e c o n t e m p l ă f rumosul , c a r e c r e i a z ă o p e r ă d e ş t i i n ţ ă s a u d e a r t ă , a c e l a e v i d e n t in c l ipa c r ea ţ i e i t r e b u e ş t e să se u i t e p e s ine şi ego i smu l s ă u ind iv idua l . Se v a spune , d a r şi ar­t i s tu l s e g â n d e ş t e l a glor ie , p o a t e şi l a câş t ig . A r t i s t u l a r e şi d â n s u l m o m e n t e în c a r e e s t e om, î n să în m o m e n t u l c r ea ţ i e i , în m o m e n t u l a c e l a ca să p o a t ă r ea l i za o o p e r ă va lab i l ă , t r e -

d i v e r g e n ţ e , c a r e a r p u t e a să m e a r g ă p â n ă la conflict !

134

b u e să-ş i l e p e d e or ice p r e o c u p a r e u t i l i ta r i s tă şi să d e a p i lda c e a ma" m a l t a a u i tăr i i de sine. Despre d e s i n t a r e s a r e a valoni lor c r e ş t i n e es te inut i l să ma i v o r b i m

Valo r i l e n a ţ i o n a l e au şi e le o a d â n c ă dez in te resa re . O a m e n i c a r e je r t fesc familia, v ia ­ţa, a v e r e a , p e n t r u ţară , — ce p i ldă m a i f rumoasă de a b n e g a ţ i e p o a t e ex i s t a ? Va lo r i l e na­ţ iona le î n să n u sun t ch ia r p u r a l tu is t re , ci cupr ind un pu t e rn i c a l to i egoist . Ev iden t faci jer t fa de sine, a b n e g a ţ i e complec tă de in t e rese pe r sona le , da r o faci n u m a i p e n t r u comuni ta ­tea ta na ţ iona lă , p e n t r u c o m u n i t a t e a ca re v o r b e ş t e ace iaş i l imbă cu t ine şi e l ega t ă p r in a-celaş t recut , da r oda t ă a juns la m a r g i n e l e ţări i , se p o a t e î n t â m p l a să r edev i i ego i s tu l cel mai feroce, p r iv ind d incolo de ho t a r e . Poa t e că for ţa incon tes t ab i l ă a p r eocupă r i l o r na ţ iona ­le cons tă tocmai şi în aces t a l to i egoist , în aceas t ă s in teză exploz ivă , căc i altfel i de ia a c e a s t a na ţ i ona l ă n u a re p r e a m a r e b lazon de vech ime , ci es te c e v a r e c e n t în evo lu ţ i a omenir i i . Că a ex i s ta t m a i d e m u l t un fel de na ţ iona l i sm p a t r i a r h a l şi ins t inct iv , a c e a s t a cine o p o a t e t ăgă ­dui ? A c e l na ţ iona l i sm p e oare aşa d e sp lendid 1-a exp r ima t Eminescu, punându-1 p e buze le lui Mi rcea ce l Bă t rân :

Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul

sau : : -

N'avem oşti, însă iubirea de moşie e un zid. Care nu se înspăimântă de-a ta iaimă, Baiazid '

Insă aces t na ţ iona l i sm pa t r i a rha l nu__este J d e n t i c cu na ţ iona l i smul d e as tăz i , ca re e conş t ien t de d r e p t u r i l e s ă T e T A t rebu i t să se p r o d u c ă un fel de cr iză în na ţ iona l i smul pa t r ia r ­hal , p e n t r u ca să se p o a t ă n a ş t e aces t n o u na ţ iona l i sm d e o v i g o a r e neob i şnu i t ă .

Dacă e s t e să l uăm un e x e m p l u edificator, n e p u t e m referi l a ace l p o p o r ca r e e s t e as tăzi p i l da c e a m a i v ie de na ţ iona l i sm impe tuos , p o p o r u l ge rman , ş i ca re p â n ă da înce­pu tu l v e a c u l u i al XIX- lea se l e p ă d a complec t d e or ice p r e o c u p a r e na ţ iona l i s tă . A u fost v e a c u r i în t reg i când p r e o c u p a r e a na ţ i ona l i s t ă e r a la el complec t absen tă . Când se făcea v a c a n ţ ă la t ronu l imper ia l , p u t e a s ă candideze ori-ce s t re in , a şi cand ida t o d a t ă Rege le Franţe i , î n r iva l i t a t e cu Regele Spanie i , a reuş i t aces ta din u r m ă î n a i n t e a Regelu i F ran ţe i , da r p u t e a s ă fie ş i invers , s i tua ţ i a e ra aceiaş i . Apo i în t impu l veacu r i l o r al XVII - l ea şi al XVIII- lea n u exis ta , am p u t e a zice, n ic i m â n d r i a na ţ iona lă , a şa e ra de m a r e se rv i l i smul imi­ta tor p e n t r u moda , p e n t r u ş t i inţa , p e n t r u l i t e ra tu ra a l tor ţăr i , în spec ia l p e n t r u a c e l e din Franţa . N u e r a Pr inc ipe ge rman , c a r e s ă nu-ş i facă imed ia t Versoi i les-ul lu i d u p ă m o d e l u l celui francez, n u e r a p r in ţ i şo r ca re să n u a ibă o C u r t e cu pang l i cu ţ e şi pe ruc i , n u e ra baroneasă : ge rmană , cel p u ţ i n din a c e l e a subt o s u t ă de k i lograme , oare s ă n u se v i seze a j u n g â n d Doamna de Pompadour a Pr in ţu lu i r e spec t iv . Insuş m a r e l e Rege F rédé r i c al II- lea s p u n e a unu i supus al său , ca re sc r ia fabule foar te b u n e : p ă c a t că n u le-ai scr is în f ranţuzeş te , l im­b a g e r m a n ă n u es te l imbă de l i t e ra tu ră . El p e r s o n a l scr ia v e r s u r i f ranţuzeşt i , c h e m a s e pe Vol t a i r e la C u r t e a lui , făcând d in el scr i i toru l şi filosoful pr in exce len ţă , iar când a auzi t că scr ie i n t e re san t în l imba g e r m a n ă u n profesor-filosof, Cr i s t ian Wolff, a ce ru t s ă i s e t ra­ducă în f ranţuzeş te un pa sag iu ca să-1 p o a t ă cet i . In sfârşit când v o r b e a d e pă r in t e l e său, faimosul xege-soldat , ca re n u s'a p u r t a t ce e d r e p t tocmai duios cu fiul său, n u s e ros t ea alt­fel decâ t s p u n â n d : a c e a s t ă b r u t ă de neamţ . V e d e ţ i ca re e ra s i tua ţ i a !

Ma i m u l t decâ t atât , ce i t re i m a r i corifei l i terar i , car i au fost făuri tori i emancipăr i i l i t e ra re ge rmane , Lessing, Goe the şi Schil ler , f iecare, e r a to t ce p o a t e fi m a i s t ră in d e p r eo ­c u p a r e a na ţ iona lă . Less ing s p u n e a : c a u t în suf le tu l m e u cu l u m â n a r e a să găsesc d r a g o s t e a

135

de ţ a ră , n ' o af lu nicăieri. Schi l le r s 'a a d r e s a t c ă t r e p o p o r u l g e r m a n în t r ' o î m p r e j u r a r e spu­n â n d : Ge rm a n i , n u m a i c ă u t a ţ i să fiţi o n a ţ i u n e , ci c ău t a ţ i să fiţi oamen i . Ia r G o e t h e af i rma orgol ios că es te c e t ă ţ e a n a l Un ive r su lu i , n u b ie t c e t ă ţ e a n al Ge rman ie i .

A b i a în v e a c u l a l XIX- lea s ' a de ş t ep t a t , ca r e a c ţ i e a cucer i r i lo r l u i N a p o l e o n , i sbuc-n i n d cu o for ţă e l e m e n t a r ă , aces t s i m ţ ă m â n t n a ţ i o n a l , c a r e a r ă m a s p â n ă as tăz i la locul de c ins te şi s 'a p o t e n ţ a t s imu l t an l a t o a t e p o p o a r e l e .

C h e s t i u n e a p e c a r e a m p u n e - o es te u r m ă t o a r e a : a c e s t e v a l o r i d e z i n t e r e s a t e a l e su­fletului nos t ru , cum se a r m o n i z e a z ă î n t r e d â n s e l e ? P o a t e a r fi b i n e să p r o c e d ă m l a r ând , î n c e p â n d de e x e m p l u să p u n e m în p a r a l e l ă ideia creştină cu valorile culturale. Ev iden t c ă în­t re ele a r m o n i z a r e a se p o a t e face ia per fec ţ ie , de n ' a r fi d e c â t s ă n e amin t im la ce înă l ­ţ ime s ' au r i d i ca t anta şi l i t e r a tu ra , în e v o l u ţ i a lor, a t u n c i c â n d a u p r imi t suflul insp i ra ţ i e i c r e ş t ine , c a r e a f ecunda t epoc i i n c o m p a r a b i l e şi în a r t ă şi î n l i t e r a tu ră . Cu c r e a ţ i a a r t i s t i că în g e n e r a l s 'a î m p ă c a t foar te b ine r e l ig i a c reş t ină , d a r cu ş t i i n ţ a s'a î m p ă c a t m a i p u ţ i n b ine , n u p e n t r u c ă a r e x i s t a o d i v e r g e n ţ ă rad ica lă , o d i fe ren ţă de pr inc ip i i , da r p e n t r u m o t i v e a c c e s o ­r i i : ş t i i n ţ a n u şi-a d a t î n d a t ă s o c o t e a l ă d e l imi te le ei, i a r r e l ig ia c r e ş t i nă a făcut a l t ă g re şea l ă , s t ă r u i n d de m u l t e ori să-şi l ege s o a r t a de a n u m i t e c o n c e p ţ i i ş t i inţ i f ice m a i m u l t s a u m a i pu ţ in p e r i m a t e . N e i e r t a t ă g reşa lă , î n t r u c â t a d e v ă r u l c reş t in f i in ţează p e a l t p lan , a c e l al e te rn i tă ţ i i , şi n u t r e b u e p u s în a t â r n a r e d e p r o v i z o r a t u l t eo r i i lo r ş t i inţ if ice. Să t r e c e m ma i

d e p a r t e : s ă fie v r e - o d i v e r g e n ţ ă , v r e - o i ncompa t ib i l i t a t e î n t r e ideia naţională şi valorile cul­turale ? Ev iden t n a ţ i u n e a , a ş a c u m es t e c o n c r e t i z a t ă po l i t i ce ş t e p r i n Stat , n ' a r e d e c â t să fo losească de l à p r o s p e r i t a t e a şi d e s v o l t a r e a cul tur i i , b o g ă ţ i a c rea ţ i i l o r a r t i s t i ce şi ş t i inţ i f ice fiind u n u l din m o d u r i l e ce le m a i i m p o r t a n t e a le af i rmări i n a ţ i o n a l e . M a i a les în t impu l d in u r m ă se r e p e t ă s u p ă r ă t o r de ins i s t en t î n t r e b a r e a ca r e se a d r e s e a z ă f iecărui p o p o r : ce a i fă­cut tu p r o p r i u î n d o m e n i u l cu l tu ra l ? Şi a c e a s t ă î n t r e b a r e p a r e a se l e g a de i de i a că n u ­m a i d a c ă po ţ i să-ţ i d o v e d e ş t i c a p a c i t a t e a c r e a t o a r e în d o m e n i u l cul tur i i , ţ i -ai a s i gu ra cu a-d e v ă r a t r a ţ i u n e a de a exis ta .

V a s ă z i c ă p r inc ip ia l n u p o a t e s ă fie n ic i -o incompa t ib i l i t a t e , da r p o a t e t o tu ş să ex i s t e şi ex i s t ă o i ncompa t ib i l i t a t e , cu c a r a c t e r t r ecă to r . A ş a d e p i l d ă m e d i u l i nd i spensab i l al p rospe r i t ă ţ i i c r e a t o a r e c u l t u r a l e e s t e fă ră î ndo ia l ă l i b e r t a t e a de g â n d i r e ş i l i b e r t a t e a d e e x p r i m a r e . Insă a c e s t e l i be r t ă ţ i n a s c în m o d a u t o m a t i c d i v e r g e n ţ e d e opini i , b i n e v e n i t e in v r e m u r i de s tab i l i t a te . Dar sun t î m p r e j u r ă r i î n c a r e S ta tu l , fie că e s t e t â r â t în v â r t e j u l u n u i războiu , fie d in c a u z ă de d e s c o m p u n e r e m o r a l ă , a r e n e v o i e d e m a i p u ţ i n e d i v e r g e n ţ e d e pă re r i , d e m a i m u l t ă c o h e z i u n e şi d isc ip l ină , şi a t u n c i e v i d e n t că se p r o d u c e o r e s t r â n g e r e a l iber tă ţ i i . Es te , d a c ă v re ţ i , u n fel d e i ncompa t ib i l i t a t e v r e m e l n i c ă , p e n t r u c ă sun t împre ­j u r ă r i în c a r e S ta tu l p e n t r u a p ă r a r e a lui a r e n e v o i e de a n u m i t e res t r i c ţ iun i , d u p ă c u m to t a şa d e a d e v ă r a t e s t e că p r o s p e r i t a t e a c u g e t ă r i i ş t i inţ if ice şi l i t e ra re , p r e s u p u n e p r inc ip ia l ca m e d i u pr ie ln ic , l i b e r t a t e a

Tocmai răs fo iam zi le le t r e c u t e o Antologie c u d i scu r su r i d e r ecep ţ i e Ia Academia Franceză. Ei b ine , a p r o a p e la r ând , î n d i s cu r su r i l e din p r i m a j u m ă t a t e a v e a c u l u i al XIX-lea , o r i ca re v a fi fost t e m a lor spec i a l ă , se face a p o l o g i a l iber tă ţ i i . C h a t e a u b r i a n d , V ic to r H u g o , R o v e r — Cal la rd , Th ie r s , Tocquev i l l e , Lecorda i re , şi m u l ţ i a l ţ i i , to ţ i au făcut o j u m ă t a t e din d i scu r su r i l e lor d e r ecep ţ i e , a p o l o g i a l iber tă ţ i i ; a s t a p e n t r u c ă t ocma i fusese r e g i m u l d e a p ă s a r e a lu i N a p o l e o n I t o ţ i a u s imţ i t pe r i co lu l c a r e a r fi fost p e n t r u p r o s p e r i ­t a t e a cu l tu ra lă , d a c ă s i s t emul ar fi c o n t i n u a t . U n u l s ingur d in t r e ei, ca re n u e r a n u m a i om de cu l t u r ă , ci ş i om de s tat , T h i e r s a a v u t g r i j a să s cuze c e n z u r a d in v r e m e a lui N a p o ­leon I, r e c u n o s c â n d c ă s u n t î m p r e j u r ă r i în c a r e e a îşi a r e r a ţ i u n e a sa b i n e c u v â n t a t ă . A d e -

136

v ă r a t u l conflict ar fi n u m a i c â n d res t r ic ţ i i le t e m p o r a r e a r cău t a să se pre facă în s i tuaţ i i pe rpe tue .

R ă m â n e să vedem, şi cu acea s t a a m ven i t l a o ches t iune mul t m a i ap rop i a t ă de su­b iec tu l confer in ţe i n o a s t r e , cum se a rmonizează ideia creştină cu ideia naţională, v a l o a r e a c reş t ină cu v a l o a r e a n a ţ i o n a l ă T ^ r r t F S j ^ sen t imen tu l p e ca re îl a v e m l a pr i ­ma v e d e r e , că în t re aces te d o u ă idei ex i s tă une l e incompat ib i l i tă ţ i , n u es te v o r b a de in­compat ib i l i tă ţ i r ad ica le , ci d e une l e m a i pu ţ in adânci , da r ca re to tuş exis tă .

Ide ia c reş t ină r ep rez in t ă a l t ru i smul por, o s impa t i e u m a n ă caldă, oare îmbră ţ i ş ează toa te n e a m u r i l e egal . Ideia n a ţ i o n a l ă a re în sch imb un pu t e rn i c al toi egois t şi îşi î ng rădeş t e e lanur i l e de so l idar i t a te şi c apac i t a t ea de sacrif iciu în marg in i l e comuni tă ţ i i sa le na ţ iona le . Evident s u p r a p u n e r e n u ex i s tă cu cea ma i m a r e b u n ă v o i n ţ ă . Cu t oa t e aces t ea tot a ş a t r e b u e să cons t a t ăm că i s tor iceş te Biser ica c reş t ină s'a a comoda t foarte b ine cu in t e rese le s ta te lor r espec t ive . De a l tminter i Biser ica c reş t ină a re o v e c h e r epu t a ţ i e de a fi adap t ab i l ă şi mlă­dioasă , de a şti să t r a g ă se rpen t ine l a ap l i ca rea p e teren. Biser ica a c e a s t a şi-a da t soco­t ea lă că idea lur i l e c reş t ine n u se po t înfăptui i n s t a n t a n e u şi in tegra l , fiind v o r b a mai mul t de o ide ie r e g u l a t o a r e ca re îşi a re ro s tu l său impor tan t în p a r a l e l o g r a m u l forţelor psi­hice . Vasăz i că a c o m o d a r e a ex i s t ă şi ea e s t e o d o v a d ă de pos ib i l i t a tea armonizăr i i .

C u m s 'a făcut a cea s t ă a c o m o d a r e ? S'a făcut p r in t r ' un compromis , pr in subo rdona re , p r in i n t e r p ă t r u n d e r e ? A c e a s t a a t â r n ă de ţ a ră şi a t â r n ă de confes iunea c reş t ină . Aşa , a v e m cu toţi i impres i a că de p i ldă ca to l ic i smul a re o t end in ţ ă de domina re mu l t mai accen­tua t ă decâ t a l te confesiuni ; ca to l ic ismul s 'a în ţe les t o t d e a u n a admirab i l cu m o n a r h i a abso­lu tă şi a p recon iza t abso lu t i smul , cu o s ingură condi ţ ie , ca Rege le s ă fie b igot şi supus Bi­sericii . Este foarte i n t e r e san t în p r i v in ţ a aceas ta cazul fa imosului p red ica tor . A b a t e l e La­menna i s . A c e s t i lus t ru pre la t , p â n ă la 1830 a avu t o concep ţ i e pol i t ică absolu t i s tă , de là 1830 a deven i t b r u s c pa r t i zanu l l iber tă ţ i lo r radica le . C u m s'a î n t âmpla t a cea s t a ? P â n ă la 1830 d o m n e a u Burboni i c a r e fuseseră r e s t au ra ţ i la 1814, şi ca re e r a u foarte bigoţi , foarte b iser i -coşi, n u e ş e a u din c u v â n t u l Bisericii , m a i a les Rege le Carol al X- lea — aşa că ce p u t e a să conv ină ma i b ine Cato l ic i smului , decâ t să ex is te r eg imul cel m a i absolut , să a ibă poporu l la dispozi ţ ie p r in m o n a r h i e ? La 1830 v i n e revolu ţ ia . Burboni i sun t în lă tura ţ i , v ine rege Lu­dovic Filip d in r a m u r a d 'Or léans , a v e m m o n a r h i a cons t i tu ţ iona lă , ca re n u ma i ţ i nea în m â n ă poporu l , d u p ă cum nici Biserica n u m a i a v e a în m â n ă p e r ege ca îna in te . A tunc i d e o d a t ă La­m e n n a i s de v ine pa r t i zanu l idei lor l ibera le . Pen t ru ce ? Este foarte s implu: p â n ă la 1830 p u t e a să domine p o p o r u l p r in m o n a r h i e , d e l à 1830 a v e a a l t ă t end in ţă , să cap teze poporu l şi pr in el să domine mona rh i a . Confes iunea o r t o d o x ă n u p a r e să fi avu t a cea s t ă t end in ţ ă de domi­naţ ie , n u a cău ta t să-şi s u b o r d o n e z e Sta tul , ci ma i d e g r a b ă s 'a p u s d â n s a în serv ic iu l S ta tu-

J u i , înco lăc indu-se cu iub i re în j u ru l t runch iu lu i său. In spec ia l aces t l u c r u se p o a t e afirma , d e s p r e Biser ica n o a s t r ă r o m â n e a s c ă . Biser ica n o a s t r ă c a r e s'a ident if icat c u in te rese le Sta­

tu lu i şi a le Naţ iun i i , a s ta t în se rv ic iu l lor în a ş a măsu ră , încâ t desp re d â n s a poţ i să spui că es te tot a tâ t na ţ iona lă , pe câ t es te şi creş t ină .

Dar to tuş a r ă m a s o î n t r e b a r e : c u m se exp l ică a cea s t ă a c o m o d a r e a ş a de uşoară , aşa de r e p e d e , c ine a c e d a t şi câ t a c e d a t ? Eu a m impres ia că n ' a c e d a t n ic i Biserica, nici Statul , ci a c e a s t ă a c o m o d a r e , r a p i d ă şi uşoară , a a v u t o a l t ă temel ie . Baza ei es te un ca rac t e r sufletesc al poporu lu i nos t ru , es te o t r ă să tu r ă a na ţ iona l i smulu i r o m â n e s c , c a r e a fost t o t d e a u n a defens iv şi n i c i -oda tă agres iv . Cu u n na ţ i ona l i sm defensiv a c o m o d a r e a es te des tu l d e lesnic ioasă , p e n t r u că în def ini t iv şi Cel de sus n u p o a t e să admi t ă c a o păr t i c ică din lume să se subs t i tue în t regulu i , ci m a i de g rabă v o e ş t e ca f iecare pă r t i c i că să-şi păs t r eze ca rac te r i s t i ce le sa le propr i i în a n s a m b l u l ordinei u n i v e r s a l e ; n imen i şă nu co t ropească ;

187

d a r n i m e n i să n u se l a s e cot ropi t . Şi d i n p u n c t u l a c e s t a de v e d e r e o r u g ă c i u n e c r e ş t i nă c a r e se r id i că la D u m n e z e u l cel b u n şi i e r t ă to r , se p^a t e înfrăţ i foar te b ine cu a f i rmarea idei i na ­ţ iona le . Bine în ţ e l e s î n să cu u n n a ţ i o n a l i s m d e ! e n s i v şi n u ag res iv . Cu u n n a ţ i o n a l i s m agre ­siv, cu u n n a ţ i o n a l i s m de l ăcomie i m p e r i a l i s t şi de r â v n i r e la b u n u r i s t r ă ine , n u ş t iu d a c ă o Biser ică c reş t ină , în cazul c â n d înţelege să-şi păstreze intactă doctrina, s 'ar fi p u t u t aco ­m o d a aşa de l e s n e şi n ' a r fi i sbucn i t în m o d fatal d i v e r g e n ţ e şi i ncompa t ib i l i t ă ţ i . Insă cu un n a ţ i o n a l i s m c a al p o p o r u l u i nos t ru , c a r e r e s p i c t ă c e e a c e e s t e a l a l tu ia , o r i câ t a r fi d e îndâr j i t să-şi a p e r e c e e a c e e s t e al lui , e v i d e n t că a c o m o d a r e a a fost cu p u t i n ţ ă şi s 'a şi făcut.

Se ob i şnueş t e a se a d r e s a c â t se p o a t e de des , şi n ' a m n imic împo t r ivă , l a u d e Bi­ser ic i i n o a s t r e n a ţ i o n a l e , oare s 'a iden t i f i ca t a ş a de complec t cu i n t e r e s e l e ţă r i i şi a le po ­p o r u l u i nos t ru .

Daţ i -mi vo i e ca s ă c o m p l e c t e z şi s ă a d u c p r i n o s u l m e u de l a u d e şi ce lu i la l t factor , p o ­p o r u l u i r o m â n , a că ru i fire m o d e r a t ă , c u m i n t e şi n e a g r e s i v ă a da t aces te i Biserici pos ib i l i t a ­t e a ca să d e v i n ă n a ţ i o n a l ă , fără a-şi ş t i rb i doc t r ina , fără a-şi p ă r ă s i m i s iu n ea , şi fără a-şi u i ta c o m a n d a m e n t e l e e i e sen ţ i a l e .

138

M'APROPII DE SFÂRŞIT

M' apropi i de sfârşit c a de o p r i m ă v a r ă .

De dincolo d e ani i înche ia ţ i zap lazur i

Din zâmbe tu l grădin i lor e t e r n e

Mi jeş te -ab ia p r in n e a g r a m e a fe reas t ră

C a p re s imţ i r ea mie i mar i a rome .

E cea m a i du lce v e s t e ' n svonu l ierni i

Un pa l id iz, u n feciorelnic mi ros

Din n e v ă z u t u l mugur i l o r veşn ic i —

J o s fiara Sufletului Te-a simţi t şi i a tă

Cum î n a i n t e a tu tu ro r f l ămândă

Pes t e î n t i n d e r e a înghe ţu lu i din u r m ă

A d u l m e c ă - au ro r i l e m i r e sme i Tale. . .

. . .M'apropi i d e sfârşi t ca de o p r i m ă v a r ă .

DE

V. VOICULESCU

Cu năr i l e -a ţ in t i t e 'n s l avă

189

L I M B A N O A S T R Ă N A Ţ I O N A L A LIMBA ŞI NAŢIUNE. LIMBĂ ŞI MENTALITATEA UNUI POPOR

DE

TH. C A P I D A N

In u l t ime le d o u ă decen i i , l i m b a n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă , d u p ă o p e r i o a d ă d e r e l a t i v ă s ta ­bi l i ta te , r e a l i z a t ă p r in c o n t r i b u ţ i a c o l e c t i v ă şi a sc r i i to r i lo r n o ş t r i d e v a l o a r e , a r a t ă u n e l e t end in ţ e , p r o v o c a t e , d e s igur , d e s t ă r i l e c e a u u r m a t i m e d i a t d u p ă r e a l i z a r e a un i t ă ţ i i n o a s t r e na ţ i ona l e . O r i c u m a m î n c e r c a s ă n i le expl icăm, s u b u n g h i u l man i f e s t ă r i l o r cu l tu ra l e sau ca u n f enomen p u r l ingvis t ic , e le ex is tă , şi, în cond i ţ iun i l e a c e s t e a , m e r i t ă s ă fie c u n o s ­cu t e m a i d e a p r o a p e .

P l e c â n d de là a c e a s t ă c o n s t a t a r e , soco tesc că în v r e m u r i l e ac tua l e , c â n d se fac a tâ ­t ea î n c e r c ă r i p e n t r u r e f ace rea suf le tu lu i r o m â n e s c , p r o b l e m a l imbi i a r t r ebu i să cons t i t ue p u n c t u l c en t r a l al p r e o c u p ă r i l o r n o a s t r e , m a i a les f i indcă se ş t ie c â t de m u l t ea c o n t r i b u e la î n t ă r i r e a s e n t i m e n t u l u i d e p r e ţ u i r e şi m â n d r i e na ţ i ona l ă , p e n t r u to t c e e a c e u n p o p o r a r e m a i sfânt şi m a i de v a l o a r e , în r ea l i ză r i l e lui sp i r i tua le .

P r iv ind l imba ca s u p r e m u l i n s t r u m e n t al eonş t i in ţ i i r o m â n e ş t i , ea i n t e r e s e a z ă deopo ­t r i vă c u l t u r a şd e d u c a ţ i a n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă . D e a c e e a s o c o t e s c că n u v a fi d e p r i sos în­c e r c a r e a ce v o i u face, d e a v o r b i d e s p r e l i m b a n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă cu spec i a l ă p r iv i r e , în p a r t e a în tâ i , la r a p o r t u l d e r e l a ţ i e ce ex i s t ă în t r e l imbă şi n a ţ i u n e , şi î n t r e l imbă şi spir i­tu l s au m e n t a l i t a t e a unu i p o p o r ; în p a r t e a a doua , l a u n e l e d in t e n d i n ţ e l e e i a c tua l e , î n t r e c a r e „ p r o b l e m a n e o l o g i s m u l u i " o c u p ă locul de f runte .

îmi d a u per fec t d e b i n e s e a m a d e g r e u t a t e a a c e s t e i î nce rcă r i . To tuş i ţ in să r e l evez faptul , a c u m c â n d şi noi a m r e u ş i t s ă n e c r e e m o c u l t u r ă na ţ i ona l ă , că, d a c ă succesu l une i l imbi a t â r n ă d e p e r f e c ţ i u n e a man i f e s t ă r i l o r sp i r i tua le , în s ch imb , s t r ă l u c i r e a a c e s t o r m a n i ­festăr i v i n e din a n u m i t e v i r t ua l i t ă ţ i a l e limbM, oa re s e i v e s c or i d e câ te or i ea r e u ş e ş t e să î m b r a c e in sp i r a ţ i a gen i a l ă a u n u i scr i i tor .

Limba, ca e x p r e s i e a sp i r i tu lu i şi mi j loc de î n ţ e l e g e r e î n t r e indivizi , s ' a n ă s c u t din c l ipa în c a r e omu l a s imţ i t n e v o i a de a se a p r o p i a p e c a l e a sp i r i tu lu i d e s emen i i săi . C u m

140

şi sub ce formă s'a p u t u t rea l iza , l a început , a c e a s t ă ap rop ie r e de l à spir i t la spirit , s capă ce rce tă r i lo r noas t r e . In p r iv in ţ a a c e a s t a ş t im n u m a i că evo lu ţ i a ei a m e r s pa ra l e l c u ev o ­lu ţ ia v ie ţ i i omeneş t i . De aci r ezu l t ă l e g ă t u r a ei in t imă cu v iea ţa , p e ca re o r e p r o d u c e sub toa te formele ei. C a şi v i ea ţa , e a r e p r e z i n t ă o ac t iv i ta te , o f inal i tate . Tot ca v iea ţa , l imba î n c e p â n d de là forma cea ma i s implă, a a juns p r in con t r ibu ţ i a co lec t ivă a t u t u r o r a la forma c e a m a i complexă . Din a c e a s t ă cauză e a n ' a p u t u t ex i s t a în n ic iun p u n c t al desvol -tări i ei ca c e v a complet , ci n u m a i c a u n p roces în con t inuă des făşura re , A c e s t p roces la om, în spre deoseb i r e de a c e l a l a an imal , a e v o l u a t p e b a z a evolu ţ ie i ce rebra le , a tâ t d e d e p a r t e în cât, cu t impul , a reuş i t s ă c re ieze ace l s i s tem de s e m n e cu o ex i s t en ţă supra-ind iv idua lă , ob iec t ivă şi socială*) ca re , cu drept c u v â n t , sub r apo r tu l cul tura l , r eprez in tă m i n u n e a pu te r i i de c r e a ţ i e a spi r i tu lu i omenesc . De altfel, a cea s t ă t r e p t a t ă d e v e n i r e a l imbii, în ca re to tu l a ven i t p e rând , n u d in t r 'oda tă , r ezu l t ă din chiar felul cum ea se pro­duce . Sub aces t r apo r t , l imba a re u n ca rac te r supras t ruc tu ra l . A c e a s t a r ezu l t ă din faptul că ea n u a re un o rgan al ei p ropr iu , ci mai m u l t e şi t oa te de împrumut . Astfel , p lămâni i cu c o a r d e l e v o c a l e p r o d u c v o c e a ; gu ra şi nasu l i n tona ţ i a ; i a r l imba, dinţi i şi buze le ar­t icula ţ ia . Din a c e s t e a r e z u l t ă că, s u b r a p o r t u l genet ic , p rob l ema t i ca l imbagiu lu i i e se din cadru l ce rce tă r i lo r l ingvis t ice . Ea ţ ine m a i mul t de ps ihologie . De a c e e a şi ce i ma i mul ţ i l ingviş t i n u se ma i ocupă de ea.

In se r ia g rupăr i lo r u m a n e , l imba, ca e l emen t d e d i ferenţ ie re , j o a c ă un ro l hotărâtor . A c e s t e l emen t n u p l e a c ă n u m a i din s impla c o n s t a t a r e ob iec t ivă ce o po t face indivizi i vorbi tor i a sup ra va r i e t ă ţ i i de g ra iu ce ex i s tă de là un popo r la al tul , da r şi din sen t imen tu l v iu p e c a r e îl a u că l imba ce o v o r b e s c ei n u es te aceeaş i cu l imba grupăr i lo r vec ine . Din aces t s en t imen t s e n a ş t e dor in ţa , da r m a i a les voin ţa , de p r e l u c r a r e a ma te r i a lu lu i l ingvi­stic comun, spre a p u t e a a junge l a făur i rea unu i i n s t rumen t cât m a i perfect de în ţ e l ege re în t re indiviz i i ace leeaş i g rupăr i . A c e a s t ă per fec ţ iune rezul tă , la r â n d u l ei, d in t end in ţ a Ce se o b s e r v ă în a t i t ud inea f iecărui vo rb i to r de a-şi uniformiza graiul , m a i cu s e a m ă că l imba, ca f enomen de c r ea ţ i e în d o m e n i u l cul tur i i omeneş t i , e s te supusă ace lu iaş pr inc ip iu do­m i n a n t de e g a l a r e şi unif icare , ce s e o b s e r v ă în or ice man i fes t a ţ iune cul tura lă . Pe t eme iu l aces tu i pr inc ip iu , g ra iu l omenesc , o r i câ t de va r i a t se a r a t ă de là ind iv id la individ, de là o r e g u n e la al ta, în fine, de là o c l a să soc ia lă la alta, sfârşeşte , în a n u m i t e împre ju ră r i , cons t i tu indu-se în t r 'o l imbă comună , î n ţ e l ea să de toţ i indivizi i ca re ţ in de aceeaş i n a ţ i u n e . In aces te condi ţ iuni , l imba a junge un mij loc ca re n u a ju tă n u m a i la d i fe ren ţ ie rea d in t r e d ive r se le g rupă r i u m a n e , d a r p e r m i t e unu i popo r să-şi d e a m a i b ine s e a m a despre c e e a ce el r ep rez in t ă în mi j locul ce lo r l a l t e n e a m u r i . C e v a m a i mul t , pa r t i c ipând pr in l imbă l a for­m a r e a ace leeaş i cul tur i şi civil izaţi i , indivizi i r e u ş e s c să î n ţ e l eagă ch ia r l e g ă t u r a e v i d e n t ă ce ex i s tă în t r e l i m b ă şi n a ţ i u n e .

Este i n t e r e san t în p r i v i n ţ a a c e a s t a să u r m ă r i m r apo r tu l de core la ţ ie ce ex i s tă în t re l imbă şi cul tură , cu u r m ă r i a s u p r a na ţ iun i i , din e p o c a d e fo rmaţ iune a poporu lu i român .

C â n d condi ţ iuni le d e v i a ţ ă l a p o p o r u l nos t ru , sub aspec tu l cu l tu r i i şi a l c ivi l izaţ ie i , a rau ace leaş i , a tunc i u n i t a t e a l imbii e r a s inguru l mij loc s p i r ' u a l de î n ţ e l e g e r e în t re d ive r se le popu la ţ iun i româneş t i , r ă s p â n d i t e în N o r d u l şi Sudul Dunăr i i . Când însă a c e s t e condi ţ iuni , d in t r 'un complex de împre ju ră r i i s tor ice , au d ispărut , a tunc i e x i s t e n ţ a na ţ iun i i s e v e d e a per ic l i ta tă , iar u n i t a t e a l imbi i a m e n i n ţ a t ă . Cazu l ce l m a i t ip ic ni-1 oferă t r e c u t u l popula ţ iun i lo r r o m â n e ş t i din Sudu l Dunăr i i . A c e s t e popu la ţ iun i , cât t imp a u s t a t

!) Cf. N. T r u b e t z k o y . „Ueber eine n e u e Kri t ik des Phonembegriffes" in Archiv. f. vergi. Phonetik. I (1937) p . 129.

141

în 'uni ta te t e r i t o r i a l ă cu g r u p u l c e n t r a i al r o m â n i s m u l u i din N o r d u l Dunăr i i , f ăcând p a r t e d i n a c e e a ş i a l c ă t u i r e po l i t i co-soc ia la , t r ă i n d în ace l ea ş i cond i ţ iun i d e cul­t u r ă şi de c iv i l iza ţ ie şi v o r b i n d un s ingur gra iu , p e v r e m e a a c e e a u n i t a t e a lor n a ţ i o n a l ă e ra g a r a n t a t ă . C â n d însă, m a i tâ rz iu , au fost n e v o i t e să-şi m u t e a şeză r i l e în Sudu l pen in ­su le i ba l can ice , ele , n e m a i p u t â n d t r ă i în a c e e a ş i z o n ă de c u l t u r ă şi c iv i l iza ţ ie cu fraţii lor d in m i a z ă n o a p t e , u n i t a t e a lor s e v e d e a a m e n i n ţ a t ă ia r l i m b a e x p u s ă u n e i t r e p t a t e dispar i ţ i i . De fapt, n i c ă e r i e l e m e n t u l r o m â n e s c n ' a fost a t â t de m u l t e x p u s desna ţ iona l i ză r i i p r i n /limbă c a î n a c e a s t ă p a r t e a pen in su l e i .

Ac i , f i reşte, se a d e v e r e ş t e din n o u ro lu l p e c a r e îl j o a c ă l a f o r m a r e a une i n a ­ţ iun i a s p e c t u l i s t o r i c d in v i e a ţ a u n e i l imbi. I n t r ' a d e v ă r , în v r e m e ce a s p e c t u l s t a t i c s e r v e ş t e n u m a i c a s e m n d e d e o s e b i r e î n t r e g ra iu r i l e d i fer i te lor g rupă r i u m a n e , ce l a i t a s ­pec t , i s tor ic , e s t e s ingu ru l c a r e a ju t ă l a m e n ţ i n e r e a un i t ă ţ i i n a ţ i o n a l e . Astfel , r e f e r i ndu -mă d in n o u la p o p u l a ţ i u n i l e r o m â n e ş t i din Sudul Dunăr i i , fcrebue s ă r e c u n o a ş t e m că, a t â t t imp câ t e le n ' a u fost î m p i e d e c a t e să ia p a r t e la e v o l u ţ i a i s to r i că a l imbi i n o a s t r e p r i n un i t a ­t e a d e c u l t u r ă şi d e c iv i l iza ţ ie , a u r e u ş i t să-şi p ă s t r e z e u n i t a t e a lor n a ţ i o n a l ă , dar m i s i u n e a lor în I s to r ie se ident i f ica cu a c e e a a r o m â n i s m u l u i d e p r e t u t i n d e n i . C u m s ' au d e ­p ă r t a t d e l à a c e a s t ă e v o l u ţ i e , e le s 'au v ă z u t e x p u s e pe r i co lu lu i d e a-şi p i e r d e t r ep ta t , o d a t ă cu l imba, şi u n i t a t e a na ţ i ona l ă .

A c e a s t ă concep ţ i e a l imbii , l e g a t ă de n a ţ i u n e , e s t e r e l a t i v n o u ă . Ea a l ips i t la p o p o a r e l e an t ice , c a r e au c u n o s c u t n u m a i n o ţ i u n e a d e p o p o r . De al tfel , c h i a r c u v â n t u l N A T I O , - O N I S , d e r i v a t d in N A S C O R , la începu t , a a v u t î n ţ e l e su l de „ n a ş t e r e " s au „fă ta t" . Din aces t în ţe les d in u r m ă s'a d e s v o l t a t ace la de „ spec i e s a u r a s ă l a v i t e " . N u m a i m a i tâ r ­ziu, c u v â n t u l a p r imi t şi p e ace l a d e „ g r u p d e ind iv iz i n ă s c u ţ i î n l in ie b ă r b ă t e a s c ă din ace l a ş s t r ă m o ş " , u n fel d e GENS. Iar l a î n c e p u t u l e re i c reş t ine , N A T I O N E S , p lu r a lu l lui N A Ţ I O , t r a d u c â n d p e g r e c e s c u l „ t a e t h n e " , a p r imi t î n ţ e l e su l de „ n e a m u r i p ă g â n e " în opo­zi ţ ie cu n e a m u r i l e c reş t ine . In cond i ţ iun i l e a c e s t e a , p o p o a r e l e an t i ce , fiind l ips i te de c o n ­cep tu l d e n a ţ i u n e în în ţ e l e su l m o d e r n , a n u m e g r u p u l u m a n conş t i en t de d e s c e n d e n ţ a lui c o m u n ă , s u s ţ i n u t ă de a c e e a ş i t r a d i ţ i e c u l t u r a l ă şi l ingvis t ică , n ' a u ş t iu t s ă se fo losească d e v a l o a r e a i s to r i că a man i f e s t a ţ i un i lo r c u l t u r a l e da r m a i a les l ingv i s t i ce , ca re l e a g ă p e indiviz i i v o r b i t o r i î n t r ' o e v o l u ţ i e sp i r i tua lă un i t a r ă . Din cauza a c e a s t a ei n ' a u p u t u t să se fo losească nic i d e fac toru l l ingv i s t i c în fo rma ţ iun i l e po l i t i ce , c u m n e folosim no i as tăz i , c â n d de là c o n c e p t u l d e „ p o p o r " a m t r ecu t la ace l a d e „ n a ţ i u n e " , c o n s i d e r â n d dife­r i t e le a g l o m e r ă r i i u m a n e n u n u m a i s u b a s p e c t u l e tno log ic , n a t u r a l , d a r şi s u b a c e l a is to­ric, s p i r i t u a l 3 ) .

C a u r m a r e a a ce s to r s tă r i d e lucrur i , în a n t i c h i t a t e n u se man i f e s t a n i c i u n sen t i ­m e n t d e p r i g o a n ă în c o n t r a u n e i l imbi s t r e ine . Es te d r e p t că p o p o r u l g rec a v e a u n dis­p r e ţ s u v e r a n p e n t r u l imbi le v o r b i t e de p o p o a r e l e b a r b a r e . D a r n i c i o d a t ă n u s 'a r id i ca t în c o n t r a lor ca să le sup r ime .

La R o m a n i a s e m e n e a . L imba l a t i nă a s ta t în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu i s to r i a p o p o r u ­lui r o m a n . D i n t r ' u n s implu id iom v o r b i t la Roma, s 'a în t ins , o d a t ă cu l ă ţ i r e a domina ţ i e i r o m a n e , în tâ i î n Lat iuni , d u p ă a c e e a în I t a l i a şi, î n fine, p r in co lon i i , în î n t r e g i m p e r i u l roman* In e x p a n s i u n e a ei e x t r a o r d i n a r ă , l i m b a l a t i n ă a j u c a t u n m a r e ro l pol i t ic . P re tu ­t inden i e a a a ju ta t m a r e l u i i m p e r i u la î n t ă r i r e a s i tua ţ iun i i lui po l i t i ce şi la c r e a r e a u n e i cu l tu r i şi c ivi l izaţ i i na ţ i ona l e* ) . Insă n icăe r i n u s 'a s e m n a l a t c e v a d e s p r e o p r i g o a n ă por -

2 ) A. E r n o u t et A. M e H l e t , Dictionnaire Etymologique de la langue latine. P a r i s , 1932. 3) A. P a g l i a r o , Variazioni sulla nozione di „Imgua", publ ica t în Romana, rev is ta

del l ' Is t i tuto In te run ive r s i t a r io I ta l iano . Anno I. (1937—XV), Nr . 8—9 p. 349. 4 ) Prof. Dr. F r i e d r i c h S t o l z , Geschichte der lateinischen Sprache. Ber l in u . Leipzig

1922 p . 5.

142

n i t ă din p a r t e a s t ăpân i r i i r o m a n e în con t r a gra iur i lor locale . P e n t r u în locu i rea a c e s t o r a pe ca le n a t u r a l ă p r in l imba la t ină, l e a jungea Romani lo r s u p e r i o r i t a t e a cu l tu r i i şi d e civi­l izaţ ie , p e care o a v e a u şi d e ca re se s imţeau a tâ t de mândr i . Astăz i , n u m a i în felul ace­s ta n e p u t e m exp l i ca iu ţ ea la c u care b u n ă oa ră gra iur i le t raco- i l i re din Dac ia şi pen in ­sula ba l can ică a u dispărut , n u de m o a r t e v io l en tă ci de m o a r t e na tu r a l ă , în fa ţa l imbii la­t ine, vo rb i t ă de u n n u m ă r de coloniş t i r e la t iv mic. Fi reş te , t oa t e aces t e tu lp in i t raco- i l i re nu e r au l ipsi te d e conş t i i n ţ a da r m a i a les de m â n d r i a că a p a r ţ i n e a u u n u i n e a m deoseb i t de ace l a al Romani lor . Totuşi , aces te i conş t i in ţe îi l ipsea sen t imen tu l v i u al uni tă ţ i i spir i­tuale pr in l imbă, d e ca re noi a s t ăz i suitem atâ t de pă t runş i ş i facem a t â t a caz, c â n d es te în joc l i be r t a t ea n o a s t r ă na ţ iona lă .

A c e s t s en t imen t al un i tă ţ i i sp r i tua le p r in l imbă care- i foar te cunoscu t la p o p o a r e l e m o d e r n e , ma i a les de là r evo lu ţ i a f ranceză J i coace , a l ipsit în tot evu l mediu , n u n u m a i din cauza concepţ ie i n o u ă d e s p r e l imbă l ega t ă de na ţ iune , da r şi din p r i c ina un ive rsa l i s ­mulu i l imbilor clasice, d in t re care l imba l a t i nă în Occ iden t şi l imba g r e a c ă în Or i en t a v e a u un c a r a c t e r p red imonina t . A lă tu r i de aces tea , în sec. IX, a a p ă r u t la no i în Or ien t o a t r e ia l imbă, pa l eos l ava , c u ca r ac t e r p u r b iser icesc , ca re s 'a in t rodus la toa te popoa ­re l e s l ave şi, p r in Slavi i din pen insu l a ba lcan ică , în b i se r ica n o a s t r ă na ţ iona lă . F i reş te , pe a tunc i , faţă de un ive r sa l i smu l aces to r t re i l imbi, cu g reu se p u t e a u r id ica gra iur i le popu la r e l a g radu l de l imbi na ţ iona le . Sub aces t rapor t , p r ima î n c e r c a r e s 'a făcut în I tal ia. Gri ja p e c a r e umaniş t i i , imed ia t d u p ă r e n a ş t e r e , au a ră ta t -o p e n t r u l imba la t ină , c u t im­pul , a t r e c u t şi a sup ra l imbii m a t e r n e , p e ca re , cu d rep t cuvânt , ei o cons ide rau ca ur­m a ş a cele i dintâi . A c u m un nou, spir i t î n c e p e să se r e s imtă în e v o l u ţ i a l imbii, i a r sufletul na ţ iun i i r e c u n o a ş t e în l imbă u n a din mani fes ta ţ iun i le sa le ce le ma i carac te r i s t ice . A c e s t n o u spiri t s 'a ivit, m a i în tâ i , la poporu l francez, când m i ş c a r e a p e n t r u cu l t iva rea l imbii m a t e r n e a format obiec tu l une i înde le tn ic i r i na t i ona l e de stat , iar educa ţ i a na ţ iun i i a în­cepu t să se facă pr in l i m b ă 6 ) . De là Francez i a t r ecu t l a Germani . La noi , din cauza in­fluenţii s l avone , l imba n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă a fost m u l t ă v r e m e para l iza tă . N u m a i d u p ă ce cu ren tu l s l avon a începu t să s l ăbească ia r c u l t u r a din m â n ă s t i r i să d ispară , î n t r ebu in ţ a rea ei în scr is a deven i t genera lă . N u d i s cu t ăm aci cauze le care au de t e rmina t c r e a r e a aces tu i curent . Fap t es te că în cu r su l sec. XV- l ea el apa re şi, t rep ta t , scr isul r o m â n e s c începe să se r ă spândească , con t r ibu ind l a fo rmarea une i l imbi comune , d in ca r e t r ebu ia să iasă l imba l i te rară . A c e a s t a s'a şi const i tui t , d â n d l i te ra tur i i n o a s t r e în fo rmaţ iune un pu t e rn i c impuls p e n t r u n a ţ i o n a l i z a r e a ei.

De as t ă da tă , l imba n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă a t r ecu t p r in t r ' o n o u ă evo lu ţ i e , de t e rmina tă de ma i mul ţ i factori in te rn i şi externi . ' Din p u n c t u l de v e d e r e in tern , fiind v o r b a d e c r e a r e a une i l imbi care să d e s ă v â r ş e a s c ă u n i r e a suf le tească a t u t u r o r Români lor , t rebuia , în pr i­mul rând, să fie un i ta ră . Insă u n i t a t e a ei s e p u t e a r ea l i za n u m a i p e t eme iu l l imbii comu­ne, c rea tă d e v o r b i r e a tu tu ro ra . In cazul aces ta , se c e r e a u în l ă tu ra t e t oa t e ace le în râu­rir i ind iomat ice a le gra iur i lor r eg iona le , ca re se a r ă t a u l a or ice p a s în cuv in t e şi p ronun­ţare . Sub aces t r apor t , p ied ic i le e r au des tu l de mar i , f i indcă l imba n o a s t r ă n u r ep rez in t ă graiul unu i s ingur ţ inut , cum ar fi b u n ă o a r ă f ranceza sau i ta l iana , ci es te l imba moş t e ­n i tă din p r ime le t ipăr i tur i b iser iceş t i , d o m i n a t ă de gra iu l mun tean . Din p u n c t u l de v e d e r e ex te rn , în a c e a s t ă din u r m ă evolu ţ ie , a i n t e rven i t î n r âu r i r ea l imbi lor cul te , în spec ia l fran­ceza. A c e s t e a a u con t r ibu i t şi e le l a s ch imba rea f izionomiei l imbii n o a s t r e na ţ i ona l e . Cu

5) Cf. W. von W a r t b u r g Evolution et structure de la langue française. Deuxième édi­tion. Leipzig et Berlin. 1937 p. 159 u rm, K ă r l - V o s s l e r , Geist und Kultur in der Sprache. Heidelberg, 1925, p. 140 u r m .

143

t o a t e aces tea , în a c e a s t ă d in u r m ă fază, p r i n c a r e a t r e c u t l imba l i t e ra ră , n u m a i î n râu r i -zile i n t e r n e a u d e t e r m i n a t c a r a c t e r u l ei na ţ iona l .

In l e g ă t u r ă cu aces t c a r a c t e r s t ă şi p r o b l e m a r a p o r t u l u i ce ex i s t ă în t r e l imba n a ţ i o ­n a l ă şi m e n t a l i t a t e a u n u i popor .

î n t r e b a r e a ce se p u n e e s t e d e a se şt i , d a c ă în l i m b a p e c a r e o v o r b e ş t e un popor se re f lec tează sp i r i tu l şi felul lui d e a fi. Delà î n c e p u t t r e b u e să r e c u n o a ş t e m că, o r i c a r e ar fi p ă r e r i l e e x p r i m a t e p â n ă acum, e s t e cu n e p u t i n ţ ă să se n e g e p a r t e a de a d e v ă r ce ex i s t ă în a c e a s t ă ches t iune . P r o b l e m a în s ine a fost a t i n s ă în t r e a c ă t m a i demul t , s u b inf luenţa r o m a n t i s m u l u i g e r m a n , m a i în tâ i , de J o h a n n Gottfr ied Herde r , în l u c r a r e a sa „De­sp re o r i g i n e a l imbi i" , a p ă r u t ă în 1772, în c a r e a î n c e r c a t să-i dea o d e s l e g a r e d u p ă o m a i a d â n c ă î n ţ e l e g e r e a cu l tur i i n a ţ i o n a l e . O d e s v o l t a r e m a i a m p l ă a pr imi t , însă , din p a r t e a lui W . v. H u m b o l d t , a d e v ă r a t u l î n t e m e e t o r al c u r e n t u l u i idea l i s t în ce rce t ă r i l e l ingv is t i ce , s i ngu ru l c a r e a v ă z u t în v a r i e t a t e a l imbi lor v o r b i t e re f lexul u n e i d ive r s i t ă ţ i sp i r i tua le , î n a i n t e d e a in t r a în fondul ches t iun i i , v o i u î n c e r c a să e x p u n p e scur t p ă r e r i l e a c e s t u i gen ia l l ingv i s t şi p rofund cuge t ă to r , m a i a l e s că as tăz i , de c â n d cu n o u a o r i e n t a r e ce s 'a da t l ingvis t ice i m o d e r n e , e le a j u n g â n d un b u n comun , sun t d a t e d e ce le m a i m u l t e ori ca idei o r ig ina le .

D u p ă W . v. H u m b o l d t , n i m e n i n u t r e b u e să u i t e că l i m b a îşi a r e f i inţa n u m a i în i nd iv idu l vorb i to r . Ba n u p o a t e fi g â n d i t ă d e c â t ca c e v a ca r e t r ă e ş t e în el şi n u a r e p r o ­p r iu zis o r ea l i t a t e p e n t r u s ine . De a c e e a l i m b a şi v i e a ţ a r e p r e z i n t ă d o u ă c o n c e p t e ca re cu g reu po t fi de spă r ţ i t e . Şi î n t r u câ t ea ex i s t ă n u m a i în i nd iv idu l vo rb i to r , u r m e a z ă cl în l imbă se man i f e s t ă v b o a r e a p e r s o n a l ă a f i ecă ru ia cu felul de a fi al î n t r e g u l u i popor din ca r e face pa r t e . In l imbă se og l indeş t e d e o p o t r i v ă suf le tul v o r b i t o r u l u i ce lu i ma i ge­n i a l ca şi suf le tul v o r b i t o r u l u i ce lu i m a i m e d i o c r u ; de a c e e a e a r e p r e z i n t ă un p r o d u s al suf le tului colect iv . „ P a r t i c u l a r i t a t e a sp i r i tua lă a u n u i p o p o r şi e v o l u ţ i a i s to r i că a l imbi i p e ca r e o v o r b e ş t e sun t a t â t de in t im c o n t o p i t e î n t r e e le , î n c â t a r fi d e s t u l s ă fie d a t ă una , sp r e a p u t e a fi d e r i v a t ă comple t cea la l t ă . F i i ndcă in t e l ec t şi l i m b ă a c t i v e a z ă r ec ip roc , c re indu-ş i formele oare le conv in . De aceea , la o r ice popor , l imba es t e p r o p r i u zis e x p r e s i a e x t e r i o a r ă a sp i r i tu lu i s ă u : l i m b a lui r e p r e z i n t ă sp i r i tu l lui , i a r sp i r i tu l lu i r e p r e z i n t ă l i m b a lui. I d e n t i t a t e a a c e s t o r a a p a r e c u m n i c i n u s 'ar p u t e a î nch ipu i m a i b ine . C u m se face de a jung ele, de fapt, la a ce l a ş i zvor c o m u n d e n e î n ţ e l e s p e n t r u m i n t e a n o a s t r ă , ră­m â n e un mis ter . F ă r ă a p u t e a d e c i d e a s u p r a p r io r i t ă ţ i i u n e i a s a u al te ia , t r e b u e to tuş i să a d m i t e m p u t e r e a sp i r i t ua l ă a n a ţ i u n i i ca p r inc ip iu l ă m u r i t o r şi m o t i v h o t ă r î t o r în v a r i e ­t a t e a l imbi lor , f i indcă n u m a i e a s ingură , n a ţ i u n e a , a r e o e x i s t e n t ă v i e şi i n d e p e n d e n t ă , în v r e m e ce l imba, e s t e n u m a i i n e r e n t a 6 ) . De a c e e a la o n a ţ i u n e „ l imba r e p r e z i n t ă o r g a n u l fi inţei s a l e i n t e r n e " (Die S p r a c h e ist d a s O r g a n des i n n e r e n Seins) . Ea es te e x p r e s i a au-

6) Die G e i s t e s e i g e n t h u m 1 i c h k e i t u n d die S p r a c h g e s t a l t u n g eines Volkes sfehen in sol cher Inn i ske i t der Verschmelzung in e inander dass . w e n n die eine gegeben wăre , die andere mûss t e vo^stândig a u s ih r abgeleitet we rden kônnen . Denn die I n t e t l e c t u a l i ­t â t u n d die S p r a c h e ges ta t ten u n d befôrdein n u r e inander gegenseit ig zusfande. For-men . Die Sprache ist g le ichsam die ăusse r l i che E r s c h e i n u n g des Geistes der VcVker : ihre Sprache ist ihr Geist u n d ih r Geist i h re S p r a c h e ; m a n k a n n sich bside nie ident isch ge-n u g denken. Wie sie in W a h r h e i t mi t e inander in einer u n d ebende»-,sefljben, unserera Begrei-fen unzugangl i chen Quelle zusammenkomrnen , bleifct u n s une rk i â r l i ch verborgen. Ohne aber iiher d J e P r ' o r i t â t der einen oder a n d r e n entscheiden zu wol'len. m u s s e n wir als das reale Eklărung ' spr inc ip u n d als den w a h r e n B e s t e m m u n g s g r u n d der Snrachversch iedenhei t die geisfis'e K r a i t der Nat ionen ans tehen weil sie allein lebendig selbstând-'sr vor u n s ştiut, die Sm-noho daffe<?en n u r an îhn-' haf te t" (W. v. H u m b o l d t . Uber die Verschiedenheit des-menschlichen Sprachhav.es u n d ib ren Einffussa.uf die geistige E n t w c k e t u n g des menschen-geschiechts. Ber l in 1935 (reproducere de pe ed i ţ i a o r ig ina lă d in 1836) p . 37,

144

tenitică a ca rac te ru lu i e tnic , î n t ru c â t în l imbă se res f rânge p â n ă în f ibrele ei ce l e ma i in t ime ceeace gândeş t e şi s imte o na ţ iune . „Fiecare l imbă p r imeş t e o pa r t i cu l a r i t a t e speci­fică din p a r t e a na ţ iun i i , c u o ac ţ iune c a r e se res f rânge a s u p r a aces te ia . Ca rac t e ru l na ţ io ­nal , în t re ţ inu t şi p r o d u s de iden t i t a t ea so lu lu i şi al co laborăr i i comune , se î n t eme iază p e i den t i t a t ea dispozi ţ ie i na tu ra l e , care , d e obiceiu, se exp l ică din c o m u n i t a t e a d e s c e n d e n ţ i i 7 ) " Refer i tor la r apo r tu l ce ex i s t ă în t re l imbă şi gândi re , d u p ă W . v. Humbold t , l imba r ep re ­z in tă o rganu l c r e a t o r a l gândi r i i , fo rmând î m p r e u n ă o u n i t a t e i n s e p a r a b i l ă 8 ) . C u g e t a r e a es te s t r âns l ega t ă de vorb i re . No i v o r b i m chiar când medi tăm, deş i a cea s t ă vo rb i r e n u es te exp r ima tă pr in s u n e t e 9 ) . Din cauza a c e a s t a v o r b i r e a la om cons t i tue o neces i t a t e in ternă .

Din a c e a s t ă s u m a r ă e x p u n e r e a r a p o ù u r i l o r d in t re l imbă şi c a r ac t e ru l n a ţ i o n a l al unui popor , r e z u l t ă c ă l imba se p rez in t ă ca un efect al spir i tului , i a r a c e s t a ca o exp re ­sie a co lec t iv i tă ţ i i e tn ice . A c e a s t ă t eo r i e a fost ma i târz iu îmbră ţ i ş a t ă de un alt l ingvis t şi m a r e ps iho log , H. S te in tha l , i n t e rp re tu l ' u i W . v. Humbold t , c re ind şi u n o rgan în acea­s tă d i rec ţ ie „Etnops ihologie şi L ingv is t i că" (Volkerpsycho log ie und Sprachwissenschaf t ) . El a înce rca t să s tud ieze spi r i tu l u n e i co lec t iv i t ă ţ i cu r epe rcu r s iun i a s u p r a l imbajului , deo­sebit d e spir i tu l ind iv idua l , a d m i ţ â n d e x i s t e n ţ a une i e tno-ps ihologi i a lă tu r i de ps iho log ia in­d iv idua lă . A c e s t e idei a le lui H. S te in tha l a u fost d e s v o l t a t e cu u n e l e e x a g e r ă r i d e W . W u n d t , fondatorul ps iho log ie i expe r imen ta l e , în o p e r a lui „Die Sp rache" , pub l i ca t ă în d o u ă vo ­lume în 1900. Din nenoroc i r e , l uc r a r ea lui n 'a p r e a fost b ine p r imi tă de l ingviş t i . Uni i i-au r ep roşa t că e a con ţ ine m u l t ă t eor ie şi p r e a pu ţ ine fapte ; alţ i i că s 'a folosit p r e a mul t de ches t iun i le l ingv is t i ce p e n t r u p r o b l e m e l e ps ihologice , şi p r e a pu ţ in de p rob l eme le ps iho­logice pen t ru ches t iun i le l ingvis t i ce . In ce p r iveş t e spir i tu l co lec t iv fa ţă de cel indiv idual , filologii dn p e r i o a d a ps iho log ică n u p u t e a u în ţe lege , cum, în m a t e r i e de modif icăr i în l imbă, a lă tur i de conş t i in ţa ind iv idu lu i vo rb i to r s ingura tec , a r p u t e a ex i s ta şi una a colect iv i tă­ţii I 0 ) . Aci , f ireşte, af i rmări le lui W . v. Humbold t , t r e b u e s c i n t e r p r e t a t e în sensu l că, dacă es te a d e v ă r a t c ă toţ i vorb i to r i i u n e i co lec t iv i tă ţ i l ingvis t ice i au p a r t e la f o rmarea l imbii , to tuş i forţele c r e a t o a r e c a r e cons t i t ue de fapt d i r ec t ive le l imbi i sun t i n c a r n a t e în elita vorb i to r i lo r c u simţ l ingvis t ic . Este vo rba , pr in u r m a r e , de o co lec t iv i t a te e lec t ivă , a şa c u m rezul tă , de altfel, şi de felul cum se p r o p a g ă inova ţ i i l e în l imbă. De a c e e a şi r a p o r t u l d e cauza l i t a t e ce ex i s tă în t re spir i tu l popo ru lu i şi î n t r e l imbă, a şa cum îl ce re soc io logul W e r n e r Sombar t , în s tudiu l său „Volk u n d Sprache" , r e c e n t publ ica t , n u e s t e g r e u de do ­vedi t n ) . Poporu l ia p a r t e ac t ivă l a formarea limbii, i a r l imba, la r â n d u l ei, exe rc i t ă o in­f luenţă a sup ra poporu lu i . P r ima î n r â u r i r e p o a t e fi d o v e d i t ă ind iv idua l şi i s tor ic . Dacă cons ide răm l imba obiect iv , d in p u n c t d e v e d e r e al ma te r i a lu lu i b r u t p e ca re îl în tâ ln im în d ic ţ ionare , a tunc i , f ireşte, cu g r e u v o m p u t e a găsi în e a c e v a din spir i tu l s a u sufletul

7 ) ,.Jerte Sprache empfàngt eine bes t immte Eigenthumliehkei t du rch die der Nation, u n d wirket gleichformig best imend auf diese zuriick. Der n a t i o n e l l e C h a r a k t e r wi rd zwar durch Gemeinschaft des Wohnpla tzes u n d des Wi rkens un te rha l t en , ve r s t a rk t ja bis zu e m e m gewissen Grad he rvorgebrach t ; eigentl ich aber be ruh t ©r auf der Gleichheit der N a t u r a n l a g e , die m a n gewôhnl ich a u s gemeinschaf t der A b s t a m m u n g e rk lâ r t " id. ib. p . 198).

8) „Die Sprache ist das bildende Organ des G e d a n k e n . Die i n t e l i l e k t u e l l e T â -t i g k e i t. du rchaus geistig, d u r c h a u s inner l ' ch und gewissermassen Spur los vorubergehend wird durch den L a u t in der Rede âusse i i ich u n d w a h r n e h m b a r fur die Sinne, Sie u n d die Sprache sind dahe r E ins und unzer t r en t von e inander" (id, ib. p . 50).

8 ) Cf. şi J. Vendryes, Le langage. P a r i s 1921, p. 78. 1 0 ) C h r i s t i a n R o g g e . Der Notstand der heutigen Sprachwissenschaft, Munchen, 1929,

p. 12 u r m . «) W e r n e r S o m b a r t , Volk und Sprache {Sonderabzug a u s Schmollers Jahrbuch.

Jahrg . LXIII , Heft. I 1939.

145

cuiva . D a c ă o c o n s i d e r ă m î n s ă sub iec t iv , în fo rma în ca r e o î n t r e b u i n ţ ă m în f iecare cl ipă, or i d e câ t e ord v r o i m să e x p r i m ă m câ te c e v a d in p r o p r i a n o a s t r ă v i ea ţ ă , a t u n c i e a n u m a i r e p r e z i n t ă s imple c u v i n t e ci a c ţ i u n e sp i r i tua lă c a r e se ident i f ică c u e x p r e s i a 1 2 ) . A c e a ­s t ă e x p r e s i e t r e c â n d de là ind iv id l a ind iv id , de l à u n g r u p soc ia l l a 'altul, p r i m e ş t e câ te c e v a din sp i r i tu l şi v i e a ţ a f iecăruia . Ia r d a c ă î n c e r c ă m să n e r e p r e z e n t ă m p e ind iv idu l v o r b i t o r mu p e n t r u s ine , ci c a o for ţă în d o s u l căru ia , p e t e m e i u l t r ad i ţ i e i l ingv is t i ce , ex i ­s t ă o i s to r ie de v e a c u r i , v o m în ţ e l ege c â t ă m u l t ă v i e a ţ ă s t ă c o n d e n s a t ă în f iecare e x p r e ­sie 1 3 ) . Şi, l a fel ca indiviz i i , i n f l uen ţ ează a s u p r a l imbi i şi d i fer i te le epoc i i s to r ice . O r i c e e v e n i m e n t i s to r ic c a şi o r i c e evo lu ţ i e a l imbi i î n r â u r i t ă de aces t e e v e n i m e n t e s tă în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu sp i r i t ua l i t a t ea popo ru lu i , ind i ferent d a c ă impu l s iun i l e c r e a t o a r e v i n d in in te ­r io ru l na ţ i un i i s au sub î n r â u r i r e a e v e n i m e n t e l o r d e afară. De aceea , o r ice e p o c ă i s to r i că l a s ă din t r ecu tu l şi sp i r i tu l ei c e v a p e r m a n e n t în l i m b ă 1 4 ) . In p r i v i n ţ a a c e a s t a es te des ­tul să n e g â n d i m l a d e s f ă ş u r a r e a i s to r i că a l imbi i n o a s t r e n a ţ i o n a l e , sub î n r â u r i r e a even i ­m e n t e l o r de afară şi r e a c ţ i u n e a for ţe lor i n t e rne , sp r e a n e p u t e a d a s e a m a de t o a t e sch im­băr i l e c e s ' au p r o d u s în s t r u c t u r a l imbi i s u b r a p o r t u l l ex icu lu i , al f razeologie i şi a l s in­taxe i . T o a t e a c e s t e modi f icăr i r e v e l e a z ă , p e de o p a r t e , l e g ă t u r a s t r â n s ă c e ex i s t ă în t r e l i m b ă şi s p i r i t u l p o p o r u l u i , p e d e al ta , conf i rmă c a r a c t e r u l n a ţ i o n a l a l l imbi i .

D a r a c ţ i u n e a c r e a t o a r e a i n d i v i d u l u i a s u p r a l imbi i r ezu l t ă şi din a t i t u d i n e a p e ca r e el o i a faţă d e i m a g i n e a lumi i î n c o n j u r ă t o a r e . Scopul u n e i l imbi n u se r e d u c e n u m a i la mi j l oc i r ea în ţ e l ege r i i î n t r e indiviz i . C a e x p r e s i e a sp i r i tu lu i , e a u r m ă r e ş t e u n ţ e l mu l t m a i îna l t , a n u m e să t r ans fo rme l u m e a h a o t i c ă a senza ţ i i lo r în l u m e de ob iec t e şi d e re­p r e z e n t ă r i l 5 ) . La a c e a s t ă g r e a î n c e r c a r e , l imba s e s e r v e ş t e d e c u v i n t e c a r e n u e x p r i m ă î n t o t d e a u n a ideea c i o i n v o a c ă p r in m i j l o c i r e a u n o r imag in i m a i mu l t s au m a i p u ţ i n im­perfec te . P r o c e d u l a c e s t a n e a r a t ă că, i n e v o l u ţ i a une i l imbi , u n ro l deoseb i t îl j o a c ă ima­g ina ţ ia , n u p r o c e s u l de abs t r ac ţ i e . In cazul aces ta , m e t a f o r a a p a r e ca u n mi j loc ob i şnu i t de c r ea ţ i e şi de îno i re a c u v i n t e l o r 1 6 ) . Din a c e a s t a r e z u l t ă c ă f iecare l i m b ă n u m e ş t e în l ex icu l ei n u m a i o p a r t e din luc ru r i l e c u ca r e v o r b i t o r u l v i n e în a t i nge re . A c e a s t a d o v e d e ­ş te că l imba , î m p r u m u t â n d c o n c e p t e l o r e x p r i m a t e u n con ţ inu t p a r t i c u p a r şi p r o p r i u ei , ea îşi f ău reş t e o i m a g i n e a lumi i d in t r ' o a t i t ud ine sp i r i t ua l a c a r e es te p r o p r i e n u m a i comu­n i t ă ţ i i e tn ice că re i a îi apa r ţ i ne . De a c e e a în con ţ inu tu l c u v i n t e l o r ex i s t ă de ce le m a i m u l t e ori v a l o r i c a r e e x p r i m ă a t i t u d i n e a sp i r i t ua l ă a în t reg i i c o m u n i t ă ţ i l ingvis t ice . P e n t r u i lu­s t r a r e a aces tu i fapt, a j u n g e să c i tez a ic i e x p r e s i a v e r b a l ă p e n t r u r e d a r e a sa lu tu lu i obici­nu i t la Grec i şi la Roman i . In v r e m e ce Greci i se s a l u t a u cu c u v i n t e l e haire 1, hairete ' p r o p r i u zis „ b u c u r ă - t e b u c u r a ţ i - v ă " , l a Roman i , din con t ră , a v e m Vale ! Valeas ! „fii pu ­te rn ic , fii s ă n ă t o s " . D in t r ' o p a r t e a v e m re f l exu l umei a t i tud in i v e s e l e şi voion-se faţă de v iea ţă , din a l t ă p a r t e , e x p r e s i a une i a t i tud in i s o b r e şi ch ibzui te . Şi tot aşa , dacă n e refer im, b u n ă oa ră , la d e n o m i n a ţ i a g r eco - romană . In v r e m e ce Greci i , l a d a r e a u n u i n u m e p r u n c u l u i n o u născu t , g ă s e a u î n t o t d e a u n a c â t e u n ep i te t r ă s u n ă t o r , c a r e s ă e x p r i m e faima, avân tu l , v ic to r ia , b u n ă t a t e a , e tc . ca, b u n ă o a r ă : Pe r i c l e s (faimos p e s t e m ă s u r ă ) , H ipo -oles (faimos l a că lăr i t ) , N i c o m a h o s ( lup tă tor v ic to r ios ) , în fine, A g a t h o o l e s (faimos în bu-

1 2 ) A. G i u l i o B e r t o n i , M a t t e o B a r t o 1 i. Breviario di neolingvistica. Modena p . 9. 1 3 ) A n t o n i n o P a g l i a r o , Sommarin di Unguistica arioeuropea. Roma, 1930. p . 102urm. 1 4 ) A d o l f B a c h , Geschnechte der deutschen Sprache, Leipzig. 1938 p . 16 u r m . 1 5 ) „Une l angue est u n des i n s t r u m e n t s sp i r i tue ls qui t r ans fo rmen t le m o n d e chaot ique

des sensa t ions en monde des objets et des représen ta t ions . Le langage appor te à la fois le mo t signe du concept, moyen d ' indentif ication. et ie n o m b r e qui fait obstacle à la fusion des semblables, qui m a i n t i e n t la diversi té des i n d i v i d u s sous l ' indenti té de l a classe" ( H e n r i D e l a c r o i x , Le langage et la pensée 1930 p . 600).

1 6 ) A l b e r t D a u z a t , La langue française, sa vie et son évolution. Pa r i s . 1926, p, 52 u r m .

146

năta te ) , e tc . Romani i , din contră , d u p ă felul lor de a fi, e r a u l ipsiţ i de aces t a v â n t şi, pr in u rma re , p r o c e d a u în m o d foarte real is t . Astfel, dacă , în tâmplă to r , p r u n c u l se n ă ş t e a la r evă r sa tu l zori lor , i se s p u n e a p u r şi s implu LUCIUS, de r iva t de l à LUX „ lumină" , cu ex­pl ica ţ ia : „pr ima luce n a t u s " . In t impur i l e ma i vech i , n u se făcea nici atât. Pe a tunc i Romani i ob i şnu iau să d e a copi i lor nou-născu ţ i câ te u n n u m ă r în loc de n u m e , d u p ă o rd inea naş te r i i : Pr imus , Secundus , Ter t lus , e t c . 1 7 ) .

Pen t ru c u n o a ş t e r e a r apo r tu lu i d in t re l imbă şi m e n t a l i t a t e a unu i p o p o r se po t c i ta şi cazuri ma i p rac t ice . Astfel , î n t r e l imbile voTbite ex i s tă une le m a i abs t r ac t e , a l te le m a i concre te . De a s e m e n e a ex i s tă l imbi cu ca r ac t e r s ta t ic , a l te le cu ca rac t e r d inamic . P r imele expr imă, de obiceiu, c eea ce r ă m â n e s tabi l şi du rează ; u l t ime le evo lu ţ i a lucrur i lo r şi în­tâmplăr i lor . D e o s e b i r e a de là u n e l e l a a l te le cons tă în d inamismul acţ iuni i . La p r ime le el es te scăzut , la u l t imele po ten ţa t . A c e a s t ă deoseb i r e a re , des igur , o v a l o a r e r e l a t i vă Insă t o t d e a u n a e a p o r n e ş t e de là o a n u m i t ă s ta re suf le tească a vorb i to ru lu i , c a r e se deose ­beş t e de l à popo r l a popor .

Dar r apo r tu l d in t r e l imbă şi m e n t a l i t a t e a unu i popo r n u se a r a t ă n u m a i izolat, la f iecare p o p o r în pa r te , ci şi la ma i m u l t e laolal tă . Este cazu l „un iun i i ba l can ice" , Ea c u p r i n d e p o p o a r e de or igini deoseb i te . A c e s t e p o p o a r e v o r b e s c to tuş i l imbi în c a r e se o-gl indeş te aceeaş i men ta l i t a t e . In a c e a s t ă „ u n i u n e " , în afară de u n e l e t end in ţe , a v e m şi un n u m ă r des tu l de m a r e de expres iun i comune . Fi reş te , une le din e le r e p r e z i n t ă deca lcur i de là p o p o r la popo r ; da r foarte m u l t e ş i-au lua t n a ş t e r e din ace la ş fel de a v e d e a şi, ma i ales, a gând i a sup ra lucrur i lor . T o a t ă a cea s t ă men ta l i t a t e se î n t eme iază p e un i t a t ea de cul­tu ră şi de civi l izaţ ie , de sp re ca re a m vorb i t m a i p e l a r g în „Roman i t a t ea B a l c a n i c ă 1 8 ) " .

Dacă, în c e e a c e a m spus p â n ă aici , a m v ă z u t felul c u m vorb i to r i i s au î n t r eaga na ţ i une ac t i vează la fo rmarea l imbii na ţ iona l e , n u l ipsesc cazur i le în ca re l imba, oda tă formată, exe rc i t ă o î n r âu r i r e a s u p r a felului d e a" fi al vorbi tor i lor .

G â n d i r e a popoa re lo r de c u l t u r ă cu o Hmbă l i t e r a ră f ixată es te de foarte mu l t e ori inf luenţa tă de aceas ta . Es te d rep t că, în cazul acesta , l imbile în p r imu l rând , s e r v e s c să ex­pr ime m e n t a l i t a t e a vorbi tor i lor . Insă f iecare din e le , p r in felul cum sun t cons t i tu i t e în s i s t eme b ine o rgan iza te , s e i m p u n e aces te i menta l i t ă ţ i , î m p r u m u t â n d gândi r i i forma p e oa re i-o dă e a 1 9 ) . C e v a m a i mul t , „ l imba p o a t e câ te o d a t ă ch ia r modif ica şi r e g u l a men ta l i t a t ea . Astfel, obiceiul de a p u n e v e r b u l la u n anumi t loc de t e rmină u n fel spec ia l de a gândi şi a r p u t e a a v e a o o a r e c a r e î n râu r i r e a supra felului de a judeca . G â n d i r e a franceză, engleză , g e r m a n ă — sus ţ ine cu d rep t c u v â n t V e n d r y e s — e s t e în o a r e c a r e m ă s u r ă s u b o r d o n a t ă limbii. O l imbă suplă , uşoa ră , în c a r e g r a m a t i c a es te r e d u s ă l a min imum, I a să gând i rea să a p a r ă î n t o a t ă c l a r i t a t ea e i şi-i p e r m i t e să se miş te l iber. Din con t ră , g â n d i r e a se s imte împ iedeca t ă de o l imbă r ig idă şi g r e o a i e 2 0 ) " . Aici , fireşte, n e p u t e m refer i l a or ice l imbă ca re t r e când p e s t e s t ad iu l ei pr imi t iv , a a juns la forma l i te rară . Un e x e m p l u t ipic ne oferă d e o s e b i r e a d in t re g r e a c ă şi la t ină . Ul t ima a pu tu t pr imi o o a r e c a r e mlăd ie re , târ­ziu de tot, ab ia d u p ă ce pr imise î n r â u r i r e a l imbi i greceş t i . In aces t s t ad iu ea a p u t u t in­fluenţa, în or icâ t de mică m ă s u r ă , şi m e n t a l i t a t e a r o m a n ă , m a i în tâ i , p i r n s t r u c t u r a gra­ma t i că a l imbii scr ise , d u p ă aceea p r i n b o g ă ţ i a şi v a r i e t a t e a mi j loace lo r d e expres ie .

" ) F e l i x S o l m s e n , Indogerm. Eigennamen als Spiegel der Kulturgeschichte. Heidel-berg 1922. Vevi p . la indice.

1 8 ) Cf. pp. 16, 49 u r m . 1 9 ) „Les langues servent à expr imer la menta l i té des sujets pa r l an t s , ma i s chacune con­

st i tue u n système fortement organisé, qui s ' impose à eux, qui donne à leur pensée sa forme et qui ne subit l 'action de cette menta l i té que d 'une man iè re lente et partiel le, seulement au fur et à mesure des occasions" (A. M e i l l e t , Ling. hist Ung. gén. I. p . 209).

2 0 ) J. Vendryes, o. c. p . 280-281.

147

•Din cele a r ă t a t e p â n ă aci , r e z u l t ă că, dacă î n t r ' a d e v ă r n u p o a t e e x i s t a u n r a p o r t de cauza l i t a t e în t r e l i m b ă şi - r a s ă , în sch imb , e x i s t ă o l e g ă t u r ă e v i d e n t ă î n t r e l i m b ă şi n a ţ i u n e , p r in felul cum s e og l indeş t e în l imbă şi felul de a fi al u n u i popor . Toţi c a r e v o r b e s c aceeaş i l imbă, i a u p a r t e T a a c e e a ş i formă d e cu l tură . In cazul aces ta , de­p e n d e n ţ a l imbi i de s p i r i t u l p o p o r u l u i n u p o a t e fi t ăgădu i t ă . Limba r e p r e z i n t ă unu l din mi j loace le c a r e p e r m i t u n u i p o p o r d e c u l t u r ă a l u a c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e e l însuş i 2 1 ) . P le­c â n d de l à a c e a s t ă c o n s t a t a r e , p u t e m s p u n e c ă l i m b a n o a s t r ă r e p r e z i n t ă e x p r e s i a sp i ­r i t u l u i n o s t r u . De fapt, no i şi a s tăz i s imţ im în t o a t e f ibrele g ra iu lu i nos t ru , p e d e o p a r t e b a z e l e so l ide a le c o m u n i t ă ţ i i l a t ine , p r i n af in i tă ţ i le p e ca r e le a r a t ă c u ce le la l t e l imbi suror i , p e de a l ta , r ă d ă c i n i l e un i t ă ţ i i r o m â n e ş t i p r in c e e a ce l i m b a n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă a r e a t â t în con­s t ruc ţ i e câ t şi în f razeologie d e o s e b i t de e le . In a d e v ă r , c ine c u n o a ş t e d e s f ă ş u r a r e a l imbii n o a s t r e în t imp, da r m a i a les în spa ţ iu , c u t o a t e g ra iu r i l e v o r b i t e în afară de t e r i to r iu l na ­ţ ional , r ă m â n e u imi t d e s e m n e l e aces t e i u n i t l ţ i în to t c e e a c e l imba a r e m a i ca rac te r i s t i c . A c e a s t ă un i t a t e , r e a l i z a t ă în cu r su l a t â t o r veacu r i , c â n d to t felul d e î n râu r i r i s t r e ine s tân­j e n e a u e v o l u ţ i a n o r m a l ă a l imbii , p l e c a de s igu r de là ace l s p i r i t r o m â n e s c d e c a r e e r a însuf le ţ i tă î n t r e a g a n a ţ i u n e .

2 1 ) .,Tous ceux qui pa r l en t u n e l angue pa r t i c i pen t à la m ê m e forme de civilisation, i ls ont accès aux mêmes biens de cui ture . L a l a n g u e est m ê m e u n des moyens p e r m e t t a n t à un peuple de h a u t civilisation* de p r e n d r e consc ience de lu i -même" (W. v o n W a r t b u r g , o. c. p . 4).

148

P O E S I DE

ŞTEFAN BACIU

AUTOPORTRET

N u s t e a u a ser i i l a m p ă mi-es te , Nic i vânitul p l a to şe p e p iep t ; Cu leg doa r f loarea d e p e c r e s t e Şi u m b r e i îi şop tesc : a ş t e p t !

Subţ i re sune t , l i r a m e a o 'ns t run S ingură tă ţ i i n o a s t r e neş t iu te i Ca v â n t u 'n f runze m ă a d u n , Pe căi de n i m e n e a b ă t u t e .

C e chin abs t rac t , ce u m b r ă r a ră , E Poes ia : d a şi nu . S ingură t ă ţ i de f iecare s e a r ă — Doar eu. Şi c â t e o d a t ă tu,

SPLEEN

Eu nu-s b lazat , o d o a m n ă !, da r s u n t trist. Eu şt iu, t r i s t e ţ e a m e a n ' o au to ţ i robii , Sunt p r e a să tu l să fia, s ă m a i exis t S ă u m b l u c o t l a cot c u toţ i negh iob i i .

Eu r âd şi p l â n g — şi nu- i to t u n a ? In t re bu rghez i înguşt i , eu s t au în frac, Şampan ie i fine e u îi so rb doa r s p u m a Şi l u m e a o p r i v e s c în ghe te le -mi de lac .

149

Aşi d a c u tifla, d a r mi -e mi l ă De l u m e a a s t a 'n c a r e s t au p e soclu. N u sun t b lazat , o d o a m n ă !, d a r mi-e s i lă : Sfidez e t e r n i t a t e a p r in monoc lu .

TOAMNĂ

A s u n a t u n c lopot l a o ş c o a l ă p r i m a r ă ; In imă, c e ro s t a r e a c e s t s o a r e t â r z i u ? Se s c u t u r ă frunza, cocor i i p l eca r ă , La m a s a cu u m b r e b e a u t o a m n a şi-o scriu:

Ga a lbe ba t i s t e , fug n o r i p e s t e l u m e : Şi t u t e vei , p i e r d e , şi t u a i s ă t r ec i ! Tu f runte s ihas t r ă , t u gură , t u n u m e , Tu in imă goa l ă s u b coas t e l e r ec i !

Eşti s ingur în t ine , a f a r ă ' n c e t a t e D o a r v â n t u l s u s p i n ă în g r a v e o c t a v e , Şi sgâ l ţ ă i e pomi i şi v i i le ba t e , Tu scr i i , p e s t e v r e m e , m i s i v e b o l n a v e .

P O E S 1 1 DE

GEORGE DUMITRESCU

SOARE STINS

A d u mâin i l e , s ă le t opesc In lacr imi , în h o h o t e mic i ; Să le ţin p e obraz —• r â n d u n i c i — Ca un dar îngeresc .

T r i s t e ţ ea c e azi m ă î n n e a c ă E oa o u m b r ă u s c a t ă Din infern l e p ă d a t ă Pes te in ima-mi seacă .

Lăs taru l ce n u l-ai uda t S'a chirci t c a o m â n ă d e m o r t Şi f run tea pus t i e mi-o por t C a un p i sc fulgerat .

Vulcanu 'mpie t r i t şi r ăc i t Nu-1 m a i s g u d u e geniu l de foc. C r a t e r u 'n c e n u ş ă t iv i t Stă orb, ca un ochiu de ciclop.

A d u mâin i le , să le t opesc In lacr imi , în h o h o t e mic i ; Să le ţ in p e obraz — rândun ic i — C a un dar îngeresc .

S E T E In l u m i n a aces tu i amurg , Vin din pus t iur i , p e u n d e s imunu l f ierbinte Răsco leş te n is ipul Şi u s u c ă i svoare le . Sunt obosit , sdrenţu i t , î n se ta t Şi p e frunte-mi a p a s ă Un semn n e v ă z u t De b les tem.

151

Dă-mi să b e a u , c ă l ă t o a r e , Din c i u t u r a t a r ă c o r o a s ă . Nu- ţ i t r e m u r a m â n a . D u m n e z e u v a fi b u n p e n t r u t ine . Şi-mi v a p ă s t r a n u m a i m i e C u n u n a de t r ă s n e t e . Ţi-e t u r b u r e och iu l d e s p a i m ă î n a i n t e a s t r ă inu lu i . Dar d a c ă u n s i ngu r c ă u ş a m să b e a u Din amfora t a c a r e s a tu ră , A t u n c i ochi i m e i a rş i d e v â n t u r i — M â n t u i ţ i d e b l e s t e m -— A u să p l â n g ă Pe m â i n i l e t a l e , C u m n ' a m a i p l â n s n i m e n i C u - a t â t e a i s v o a r e d e laudă . . .

NELINIŞTE

Chipu l t ă u e r a t r is t , c u m e l u n a Pă l i t ă la faţă, C u m e t r i s t ă l a g u n a In cea ţă . Och i i m e i s ă r u t a u î n a s c u n s Şi t ă c e r e Ch ipu l t ă u n e p ă t r u n s , Sigi la t de d u r e r e .

C â n d ai p l e c a t ca u n a b u r , C a o m u z i c ă t r i s t ă şi g r avă , In a m u r g u l t â rz iu , — A m r ă m a s gol şi pus t iu , C u f run tea l i p s i t ă d e s lavă , Cu i n i m a g r e a ş i b o l n a v ă In coc lea lă d e sabur .

G â n d u l m e u s d r e n ţ u i t t e -a u r m a t In f i r idele ser i i , C a u n o c h i u a l u n g a t Pe c â m p i a v e g h e r i i — Şi n o a p t e a ' n t r eagă , m e r e u , Inima, fără să doa rmă , S'a sbă tu t , t a r e şi g reu , C a un c lopo t de-a larmă. . .

152

N A Ţ I O N A L I S M U L ŞI C U L T U R A » A D E V Ă R A T A

DE

GR. T Ă U Ş A N

O concep ţ i e r e l a t iv nouă , p e p l anu l cons t ruc ţ i i lor sociale , es te na ţ iona l i smu l care , deş i se î n t eme iază p e d i ferenţe le e sen ţ i a l e şi p e r m a n e n t e a le rase lor , luc ru cunoscu t p r in ex­pe r i en ţ a s ecu l a r ă a v ie ţ i i i s tor ice , e s t e to tuş i — pr in n u a n ţ e l e ce i s 'au a d a o s în v remu­ri le a p r o p i a t e d e no i — o cucer i re a sp i r i tu lu i mode rn .

Desigur , îna in te de a se fi s ta torn ic i t concep tu l na ţ iona l i smu lu i şi s ă se fi a d m i s pr inc ip iu l n a ţ i o n a l ca fundament al s ta te lor , a ex is ta t o v a g ă so l idar i ta te a t u tu ro r c e se e x p r i m ă în ace laş grai , a u ace leaş i m o r a v u r i , ori au a c e l a ş fel de a r e a c ţ i o n a în faţa vie ţ i i .

Dar, t r e b u e să r e c u n o ş t e m că a c e a s t ă so l idar i ta te socială , î n t e m e i a t ă p e afinităţi et­nice, t r ă i a m a i mu l t s u b o formă l a t e n t ă şi nep rec i să . D o v a d ă : Riva l i tă ţ i le d in t r e ce tă ţ i l e cupr inse în cad ru l ace le iaş i rase , c a r e n u o d a t ă au m e r s p â n ă la conf lagraţ i i a rma te , c a în vech i l e ce tă ţ i greceş t i , o r i m a i ap rop i a t e de noi, la l up t e l e d in t re ce tă ţ i le i ta l iene , s au la conflictele p rop r iu lu i n o s t r u n e a m , u n d e deşi a ex i s ta t o conş t i in ţă a f ra terni tă ţ i i e tn ice , f ra te rn i ta te — ca re la Mi ron Cost in s e îna l ţ ă p â n ă la n o ţ i u n e a une i comuni t ă ţ i l a t ine şi une i d e s c e n d e n ţ e d in R o m a v e c h e — a p u t u t totuşi să se dea ace le l up t e fratr ic ide î n t r e M u n t e n i a şi Mo ldova , ca re sun t o amin t i r e î ndo l i a t ă a veche i n o a s t r e i s tor i i na ţ iona le .

C înd vorb im, deci , d e na ţ iona l i sm, ca a t i tud ine soc ia lă şi is tor ică, n e l imi tăm l a o cucer i re a epoci i m o d e r n e , căc i n u m a i în t impur i le ap rop ia t e de p r ezen tu l în care t ră im, a apă ru t concep tu l na ţ i ona l i smu lu i luc id şi in tens , dominan t şi sporn ic în consec in ţe le lui imedia te .

Desigur , ca or ice concep t nou , cu r e z o n a n ţ e s en t imen ta l e — na ţ i ona l i smu l a cu­noscu t epoc i şi faze de re tor i sm, de artificiaL'sm v e r b a l şi de v i n o v a t e câş t igur i in t e resa te , s t ră ine în a d e v ă r a t e l e i n t e r e se p e r m a n e n t e a l e unu i p o p o r — d u p ă cum în a l tă o rd ine de idei — d e m a r c a ţ i a c a r e e o formă a r e spec tu lu i l iber tă ţ i i d e conşt i in ţă , a p u t u t uneor i d e g e n e r a în demagog ie , ca re e tocmai rob i r ea la vo in ţ a ş i r ea t ă a r e to ru lu i .

Dar a c e s t e ec l ipse a le a d e v ă r a t u l u i şi s inceru lu i na ţ iona l i sm, n u po t v ă t ă m a ori a l t e ra luminos i t a t ea no ţ iune i de na ţ iona l i sm, b ine gândi t şi cu s ince r i t a t e apl icat . Na ţ iona l i smul es te o d isc ipl ină şi o o r i e n t a r e a condui te i . El c o n c e n t r a energ i i l e d i s p a r a t e da r cupr inse

153

în a ce l ea ş i g r an i ţ e n a t u r a l e s au în a c e l e a ş i 1 imi te e tn i ce şi le face să se î n m ă n u n c h e z e în-t r 'o fo rmă supe r ioa ră , î n t r ' o c r i s t a l i za re fecundă .

Conş t i i n ţ a că a p a r ţ i n e m ace lu i a ş i g r u p de fiinţe, î n c a r e m i s t e r u l r e l ig ios se în ţe ­l ege ila fel d e c ă t r e to ţ i , în o a r e s imţ i r ea ş i g â n d u r i l e se e x p r i m ă î n t r ' u n gra i . c o m u n , şi u n d e pr in por t , p r i n ob ice iur i , p r i n c red in ţe , n e d i f e ren ţ i em de a l t e p o p o a r e , e s t e o forţă n o u ă de su s ţ i ne r e în l u p t a ce o d ă m p e n t r u a n e m e n ţ i n e v i a ţ a şi a n e r i d i c a p e t r e p t e su­p e r i o a r e de e x i s t e n ţ ă socia lă . Pr in so l i da r i t a t ea n a ţ i o n a l ă n u m a i s u n t e m fiinţe izola te , în­t âmplă to r g r u p a t e s a u s i l i te a a s c u l t a de ace l ea ş i legi , ci s u n t e m ce lu le v i i a l e u n u i ace­lu iaş i o rgan i sm, pă r t i c e l e l e g a t e a le u n u i tot , ene rg i i c o n s o l i d a t e p r i n m â n g ă e t o a r e v e c i n ă ­tă ţ i suf le teş t i . In locul u n e i pu lve r i za ţ i i v i t a le , n e r i d i căm p r i n c o n c e p t u l na ţ i ona l , l a for­m a s u p e r i o a r ă a u n u i a l t r u i s m suf le tesc , în c a r e se t o p e s c e g o i s m e l e i zo la toare , şi se c r e a z ă u n c u r e n t p u t e r n i c de ene rg i i c ana l i za t e p r i n t r ' o s e v e r ă şi u t i lă şi c o o r d o n a t ă d isc ip l ină .

Des igu r că n a ţ i o n a l i s m u l c la r g â n d i t şi s ince r ap l ica t , d a c ă e s t e l a a n t i p o d u l cosmo­pol i t i smulu i a d i c ă concep ţ i e i ce s f idează r e a l i t a t e a şi c o m p r o m i t e p r o g r e s u l i s to r i c p r in i g n o r a r e a d i fe ren ţe lo r n a t u r a l e a le r a s e l o r e s t e p e a t â t s t r ă in d e şov in i sm, ad ică de exa ­g e r a r e a s e n t i m e n t u l u i l ega t de ce le m a i i n t i m e fibre a le suf le tu lu i o m e n e s c , p â n ă l a m a i m u ­ţ ă r e a l a apo t eoze i ca l i t ă ţ i lo r u n u i n e a m , fără r e c u n o a ş t e r e a o b i e c t i v ă a defecte lor , a l acu­nelor , or i a insuf ic ien ţe lor lui. C u a c e s t e d e f o r m a n t e în ca r e c a d e ş o v i n i s m u l fe roce şi un i ­la te ra l , î n o a r e se a p o t e o z e a z ă ca l i t ă ţ i l e ş i se ignoră , voi t , de fec te le , or i insuf ic ien ţe le ine ­r e n t e o r i că re i man i f e s t ă r i u m a n e , n u t r e b u e confunda t a d e v ă r a t u l n a ţ i o n a l i s m c a r e t r ă e ş t e d in o s imţ i re p ro fundă şi c o n d a m n ă p re f ăcu t e l e mis t i f icăr i a ce lor ce v o r b e s c î n n u m e l e lui, fă ră c a ei s ă s imtă t o a t ă p u r i t a t e a şi a d î n e i m e a s e n t i m e n t a l ă a iub i re i de n e a m .

S i tua t astfel în a t i t u d i n e a s t r ic t na ţ i ona l ă , c a r e e s t e s t r ă i n ă a t â t de i n t e rna ţ iona l i s ­m u l d i s o l v a n t câ t şi de ş o v i n i s m u l e x a g e r a t , u n p o p o r îşi g ă s e ş t e d r u m u l ce l m a i s ă n ă t o s şi ce l m a i r o d n i c p e n t r u c â ş t i g u r i l e lui sufleteşt i .

Da r în d e s f ă ş u r a r e a d i scu ţ iun i lo r şi c o m e n t a r i i l o r ce s 'au d a t n a ţ i o n a l i s m u l u i în de­cu r su l ani lor , cu d e o s e b i r e de i n t e r e s a n t ă a fost d i scu ţ i a c u p r i v i r e l a in f luenţa lui a sup ra p roduc ţ i e i e s te t i ce . Şi n u o d a t ă s ' a n e g a t a c e a s t ă in f luen ţă a s e n t i m e n t u l u i n a ţ i o n a l asu­p r a v ie ţ i i a r t i s t ice , p e m o t i v c ă a r t a a r e u n d o m e n i u cu to tu l d e o s e b i t şi că a m e s t e c u l et­n icu lu i î n n o ţ i u n e a e s t e t i cu lu i n u p o a t e fi dec î t d ă u n ă t o r . A c e s t e opini i n u s u n t î n să a d e ­v ă r a t e d e c â t n u m a i în m ă s u r a î n ţ e l e g e r e i că n u t r e b u e confunda t c r i te r iu l de j u d e c a t ă al ope re i de a r tă , p r in a v â n t u l pa t r i o t i c ce s 'ar d e s p r i n d e din e a s a u a r fi i n sp i r a t p e poet , Din aces t p u n c t de v e d e r e , a fost pe r fec t d e b ine v e n i t ă c r i t ica lui T i tu M a i o r e s c u c a r e a a r ă t a t l uminos cum a p r e c i e r e a o p e r e i d e a r t ă t r e b u e să se î n t e m e i e z e n u m a i p e cr i te ­r iu l e m o ţ i e i e s t e t i ce , c a r e imp l i că o d e s l e g a r e a suf le tu lu i d e o r i ce c o n t i n g e n ţ ă u t i l i t a ră şi r i d i c a r e a lui la o sferă i m p e r s o n a l ă aco lo u n d e or ice i n t e r e s b io log ic or i v i t a l e s t e anihi la t .

A c e s t e cons ide r a ţ i un i e s t e t i c e e r a u i zvo r î t e din filozofia lui S c h o p e n h a u e r c a r e v e ­d e a t o c m a i în e x t a z u l e s te t i c d e s r o b i r e a omulu i de rob i a vo in ţ e i ş i î n ă l ţ a r e a lu i p â n ă la ide i le t ip ice p l a ton i c i ene . Dar a r t a p u r ă p o a t e fi admi rab i l s u s ţ i n u t ă de s e n t i m e n t u l a d â n c al na ţ i ona l i smu lu i , a t â t a t imp câ t ace s t cu ra t s e n t i m e n t t r ă e ş t e c a un s t imu len t a l c rea ­ţ iei , fe r indu-se a face d in p o e z i e o t r i b u n ă pol i t ică . Exemplu l t ea t ru lu i , à t h è s e al lui Vo l ­ta i re , de p i ldă , cu t e n d i n ţ e soc ia le , în c a r e eroi i d r a m e i e r a u p u r t ă t o r i i de c u v â n t ai u n e i ideo log i i şi c a r e azi e p e r i m a t es te suficient p e n t r u a n e a r ă t a că a r t a e s t e p r i n e s e n ţ a ei a l t c e v a d e c î t u n i n s t r u m e n t p roza i c de des fă şu ra re a u n o r a n u m i t e cu ren t e .

Dar d a c ă a r t a n u t r e b u e să d e v i n ă u n i n s t r u m e n t d e p r o p a g a n d ă p roza i că , e a a r e

154

totul de c î ş t iga t p r i n uni f icarea t a l en tu lu i ar t is t ic , cu temel i i le însuş i a le vie ţ i i unu i popor şi p r in confundarea v i su lu i de a r t ă cu a c e a mis t i că fundamen ta l ă a v ie ţ i i unu i popor .

Na ţ iona l i smul ca factor sufletesc, p o a r t ă cu el un d inamism, ce î n v io r ează şi t re ­zeş te a t i tudini ar t i s t ice , car i s e man i fes t ă p r in a l te forme decâ t a c e l e a a le r e to r i smulu i l i te rar şi a c e a s t ă p u t e r e d inamică cu ecour i î n d e p ă r t a t e în sufletul omenesc , îl v o m în­ţe lege cu a t â t m a i b ine d a c ă n e v o m r id i ca la ce iace c u n o a ş t e m din m e c a n i c a ps iholo­gică. C u n o a ş t e m astfel f iecare cum sun t firile apa t ice , c u r eac ţ i e lentă , c u u n fel de pa­ral izie a voin ţe i , p r e c u m fiecare din no i am t r ecu t p r in ace le m o m e n t e de dep res iune , în ca re indec iz iunea , n e î n c r e d e r e a ord t eama , p u n t o t a t î t ea p iedic i des făşură re i s ă n ă t o a s e şi op t imis te a v ie ţ i i i n t e l ec tua le . Dar, con t ra r aces to r s t ă r i dep r iman te , ş t im ce s e pe ­t r ece în sufletul p l in d e avân t , de înc rede re , domina t de v o i n ţ a fermă de a a d ă o g a ceva din p e r s o n a l i t a t e a n o a s t r ă la bogă ţ i a ex is ten ţe i . In aces te s tă r i euforice şi op t imis te găsim că i svoru l de l à ca re p u r c e d e v i a ţ a p l ină şi fecundă, e o că ldu ră s e n t i m e n t a l ă ca re con­d i ţ ionează r e v ă r s a r e a energ i i lo r d incolo d e g ran i ţ e le unu i ego i sm r e d u s la fiziologie, acea v ibra ţ ie afec t ivă care încă lzeş te şi conduce , a t r a g e şi împinge energ i i l e o a r e c u m l a t e n t e şi l enev i t e sp re ac tu l c rea tor .

Unii filosofi a u făcut din v o i n ţ ă t eme l i a însăş i a cosmosu lu i ş i a u v ă z u t în aceas t ă t ens iune însăş i exp l i ca ţ i a ex i s t en ţe i lumii , da r ev iden t că vo in ţ a p e ca re uni i filozofi a u aşeza t -o în r a n g u l de fundament a l v ie ţ i i un ive r sa le , e s t e în fapt o afecţ iune, o dor in ţă şi deci u n sen t imen t ca re p o a t e fi c o m p a r a t cu u n m a g n e t ca re a t r a g e şi r e ţ ine energi i le d i spa ra te şi p u l v e r i z a t e a l e sufletului , concen t r î ndu - l e s p r e u n ţe l anumit .

V i a ţ a es te u n d inamism compl ica t , d a r că m o t o r u l u l t im care g e n e r e a z ă ac t iv i t a tea , a p a r e factorul sen t imen ta l , c ă ldu ra i n t e r n ă care s coa t e din r ă c e a l a abs t rac ţ iuni lor , idei le î n g h e ţ a t e şi le t o p e ş t e în v a t r a s imţir i i pxintr 'o mis t e r ioasă a lch imie , a t â t de u t i lă p rog re ­sului un ive r sa l .

Deace ia şi pedagog i i , conducă to r i i de oameni , c rea tor i i de re l ig ie , to ţ i ace i c a r i a u re­flectat a s u p r a m e c a n i s m u l u i omulu i s ingura t ec s a u aflat în soc ie ta te , s ' au opr i t — ca la ù n leac s u p r e m — l a inf i l t rarea în suflet a iubi re i r e g l e m e n t a t ă ş i d i sc ip l ina tă în t r 'o a n u m e di rec ţ ie , ş t i ind că n u m a i p r in iub i re şi p r in pa s iune s t ă p â n i t ă omul se t r ans fo rmă şi dev i ­ne u n factor de in i ţ i e re , de r a d i e r e ş i de con t r i bu ţ i e fecundă l a a t i nge rea ţe lu r i lo r co lec ­t ive.

Na ţ iona l i smul , c a o r ice s e n t i m e n t anco ra t pu t e rn i c în sufletul omului , es te p r i n chiar a cea s t a u n factor d e in i ţ ia t ivă , u n m o t o r al d inamismulu i şi ao t iv ismului vie ţ i i n o a s t r e in­t e rne şi c a a t a r e p r inc ip ia l p u t e m afirma că el v a t r ebu i să exe rc i t e a s u p r a complexu lu i so ­cial al unu i p o p o r o covâ r ş i t oa r e inf luenţă , l uc ru ce s e p o a t e ver i f ica în fapt fă ră ant ic ipa­t ive teor i i , amin t indu-ne ce iace s'a p e t r e c u t în a fara t iner i i civi l izaţ i i româneş t i , a t u n c i când na ţ iona l i smul a deven i t o d o g m ă c u r e n t ă şi un codex special . El a c re ia t o înflorire cul tu­ra lă şi o ma i d r e a p t ă se l ec ţ iona re d e va lo r i in te lec tua le , c e i ace es te o condi ţ ie a a d e v ă r a t e i cul tur i .

N e gând im astfel la inf luenţa lui Miha i l Kogă ln iceanu , or i N i c o l a e Bălcescu, a p o s ­toli ai unu i na ţ iona l i sm lucid şi p rec i s şi c a r e au c rea t o a m b i a n ţ ă c e a dus la r e spec tu l şi admi ra ţ i a t r ecu tu lu i la a p o t e o z a v i te j ie i s au f rumuseţ i i pe i sag iu iu i r o m â n e s c c re indu-se o l i­t e ra tu ră , c a r e pr in Russo, Cos t ache Neg ru t z i ori m a i a les p r i n A l e x a n d r i , d ă o n o u ă şi su­pe r ioa r ă v i a ţ ă scr isului românesc . Şi tot a s e m e n e a sub inf luenţa înflăc a ra tu lu i na ţ iona l i sm al profesoru lu i N. Io rga ca r e a î n d r u m a t energ i i l e sp re o mis t i că na ţ iona lă , s 'a în tă r i t cli­ma tu l p r ie ln ic une i l i t e ra tur i şi une i a r te , cu înf lor i rea une i cul tur i l e g a t ă de t recutu l , de v ia­ţa r o m â n e a s c ă , de tot cor teg iu l d e a s p e c t e ş i de n u a n ţ e ce d a u poporu lu i nos t ru o f izionomie

155

prop r i e , u n fel a l lu i d e a fi ş i p r in ch ia r a c e s t e un d r e p t de a t ră i l iber , d e m n ş i î nd rep t ă ­ţit de a a s p i r a la ro lu r i h o t ă r â t o a r e în m a r e a o rches t r a ţ i e i s to r i că a v e a c u r i l o r ce v o r ven i .

N a ţ i o n a l i s m u l a re , astfel, o p u t e r e d e g e r m i n a ţ i e ce o r e g ă s i m m a i a l e s în l i t e r a tu r a u n d e el c re i ază o a t i t ud ine u n i c ă a sc r i su lu i . Pr in el, scr i i tor i s e s imt cân t ă r e ţ i i u n o r s imţ i r i l e g a t e d e un p ă m â n t c o m u n ca o „ A l m a M a t e r " a fi inţei l o r în t r eg i şi c a e x p o n e n ţ i ai d u h u ­lui u n u i n e a m , p r iv i t în to t ce i ace el a r e m a i deoseb i t şi m a i p rop r iu , î n t o t ce i ace mis te ­r iosu l m i t al veacu r i l o r , ş i to t c e i ace m o r m i n t e l e şi l e a g ă n e l e a u c re ia t , în suf le te ca s ă le facă a v i b r a la fel în fa ţa v ie ţ i i or i a mor ţ i i .

Şi l oca l i zând a c e s t e o b s e r v a ţ i i la ţ a r a n o a s t r ă p u t e m c o n s t a t a c u m scr i i tor i de azi p r in felul sc r i su lu i lor , fac d o v a d a aces t e i m ă n o a s e inf luenţe a n a ţ i o n a l i s m u l u i s incer şi c u m pe l i s ta m a r i l o r n u m e ce a u i lus t ra t şi v o r i l u s t r a d e a p u r u r i a n t o l o g i a r o m â n e a s c ă v o m găsi n u m e l e ace lo r car i s ' au r id i ca t p r in a r t a lor la m e n i r e a a d e v ă r a t ă a sc r i i to ru lu i , c a r e e s t e a c e i a d e a se ident i f ica cu suf le tul n e a m u l u i în t r eg . F ă r ă p a t o s u l r e to r i c a l u n u i n a ţ i o n a l i s m art if icial , a d e v ă r a ţ i i c r ea to r i d e sp i r i t ua l i t a t e de l à C o s t a c h e N e g r u t z i ori V a s i l e A l e x a n d r i , p â n ă la E m i n e s e u şi p â n ă la p l e i a d a c o n t e m p o r a n i l o r c r e a t o r i ai f rumuse ţ i lo r e t e r n e a r t i s t i ce şi în a l t e d i rec ţ i i e s t e t i ce în p l a s t i c a lui G r i g o r e s c u s au A n d r e e s c u , or i în m u z i c a lui Ene-scu, la toţ i găs im ca un fir conducă to r , n o b i l a v o i n ţ ă de a face d in a r t a lor o i n t e r p r e t a r e a suf le tu lu i co lec t iv r o m â n e s c , p r iv i t î n d e s f ă ş u r a r e a lui m i l e n a r ă şi p r i n s în g ran i ţ e l e ce-i a s i g u r ă t r ă i r e a lui d inco lo de a n i i t r ecă to r i .

N a ţ i o n a l i s m u l a c e s t a c r e a t o r d e a m b i a n ţ ă cu l tu ra l ă , c r e a t o r d e sp i r i tua l i t a t e to t mai mu l t p ă t r u n s ă de p ă m â n t u l , d e mi tu l şi d e l e g e n d a a p u s e l o r v e a c u r i , d e suf le tu l c o l e c t i v al n e a m u l u i nos t ru , a găs i t î n t r ' u n R e g e c r ea to r d e cu l tu ră , u n spr i j in i to r s u p r e m ca re a ş t iu t să r id i ce c o n c e p t u l na ţ i ona l i smu lu i , din faza o a r e c u m idea l i s t ă şi s u g e s t i v ă l a faza d e coman­d a m e n t e t ic şi e tn ic , l a faza în ca r e sfa tul î m b r a c ă h a i n a ac tu lu i şi v i su l f rumos se s c h i m b ă în fap tă sporn ică .

N a ţ i o n a l i s m u l gă se ş t e astfel, s u b sp r i j inu l s u p r e m al T r o n u l u i a t â t de p ro fund r o m â ­nesc , focarul din ca r e s e p o l a r i z e a z ă ene rg i i l e şi s e d ă a l t î n ţ e l e s s for ţăr i lor n o a s t r e de a t ră i l iber i şi ca fac tor de c o n t r i b u ţ i e e fec t ivă l a p r o g r e s u l ce-1 d o r i m to t m a i f e c u n d ş i p u t e r n i c al i u m e i în t reg i .

N a ţ i o n a l i s m u l s ince r şi p u t e r n i c , p r in so l ida r i smul ce-1 p r e c o n i z e a z ă , p r i n s t r â n g e r e a în t r ' o famil ie m a r e a t u t u r o r ce lor c e s imt şi î n ţ e l eg l u m e a p r i n t r ' o p r i s m ă specif ică a opti­cei lo r m i l e n a r e , n a ţ i o n a l i s m u l cons t ru i t p e g lor i f icarea sp i r i tu lu i d e sacr i f ic iu şi de a v â n t scos din v i a ţ a i s to r i că a n e a m u l u i şi p e e v o c a r e a în suf le tu l f i ecăru ia a demni t ă ţ i i şi a o-bl iga ţ i i lor s u p r e m e , es te u n m a r e f e rmen t d e s p i r i t u a l i t a t e ; u n c r e a t o r d e a t i tud in i sufle­teş t i a ş e z a t e p e p l a n u l d e g â n d i r e ce se î na l ţ ă to t m a i sus în a l b ă s t r i m e a c u r a t e l o r idea lu r i omeneş t i , c ă l când în p ic ioa re , p r in ch ia r a c e a s t ă e l eva ţ i e , v i a ţ a i n s t i nc tua l ă şi d e efemeră s t ruc tu ră . Pr in n a ţ i o n a l i s m se c re i ază as t fe l un e l an sp re o p u r ă sp i r i t ua l i t a t e i m p u n ă t o a r e , pr in lumin i l e ce e a le r e s f r ânge în og l i nda e te rn i t ă ţ i lo r .

156

S C R I S O R I D E D E P A R T E DE

GHEORGHE BUMBEŞTI

IN DOBROGEA, TOAMNA

E t o a m n ă 'n D o b r o g e a ş i au ru l e praf C o b o a r ă p e mi r i ş te în s tolur i , c iori b r u m a t e . Că ru ţ e l e lungi te , cu covi l t i re 'n spa te , Duc l in i ş tea : g r ă m a d ă şi l a n u r i l e : jaf.

Tă ta r i gă lbu i ca huma , cu fesuri spă lăc i te , In ochi cu nos t a lg i a în toa rce r i i oda tă , îş i d e a p ă n ă t r i s t e ţ ea s u b z a r e a r ă s t u r n a t ă Cu dea lu r i l e j oa se şi case adormi te .

Pres imţ i a m a r a m a r e sub or izont d e fier Spre e a te p o a r t ă pasul , ma i l ânced , m a i bo lnav , In m a r g i n e de sa te a rd focuri , şi j i l av F u m de tizic se u r că of randă că t re cer.

LÂNGĂ APE, NOAPTEA

Pe ţ ă r m u l t r i s t şi n e g r u va lu r i m o i Mi se p re l ing pe urme, şi pus t iu Căzut sub cerul vână t , v io r iu A m u r g u ' n toa rce s e m n e şi l âncez im! de ploi .

Nis ip şi oase a lbe , şi case de pămân t , C a d â n a ca re duce să lc ie a p ă 'n v a s e A ' nc remen i t în v r e m e , ş i 'n zăr i le p r e a j o a s e C o r a b i a 'nserăr i i v e n e a târz iu p e vân t .

E sa tu l l ângă ape , un fum de n a r g h i l e a Şi noap t ea , fum de ape , r ă s t ă l m ă c i t ă t r is tă , P lu teş t e duhu l mor ţ i i , m a i a lb ca o ba t i s t ă Şi sus p e m i n a r e t e , — l-am auzi t — p lângea ,

157

D U L C I L E C U V I N T E

ALE PREA BLÂNDEI CATRINA URSU DIN FUNDUL MOLDOVEI

DE

T R A I A N CHELAR1U

Auzi ţ i -mi , D o a m n e , g ra iu l gu r i i me le , p l â n s e t u l şi t r u d a dulc i lor c u v i n t e c â t e Vi le ' n c h i n ă u n a d in t r e ce le ma i u m i l e r o a b e f ă r ă min te .

S i-as cui taţ i -mi, D o a m n e , dulc i le c u v i n t e zise p e n t r u I a d u l t r i s t şi p e n t r u Raiu l l i m p e d e ca r o u a ş i 'nflorit ca p la iu l , cu m i n u n i a lbas t r e , cu n inso r i d e s te le şi ou p r o m o r o a c a pâ l cu r i l o r g r e l e de -amin t i r i şi do ru r i o m e n e ş t i şi sfinte ce te d e a r h a n g h e l i a lb i c u m n u m a i c r in i i c â m p u l u i se ' m b r a c ă 'n p â n z e l e lumini i .

Ş i -ascul ta ţ i -mi , D o a m n e , du lc i le c u v i n t e i z v o r â n d vece rn i i , d e n i i şi u t r e n i i î n e c a t e 'n h o h o t p l â n s şi în m ă t ă n i i din m i n u t u 'n c a r e ce le t re i v e d e n i i m ' a u «ortit p e m i n e , b l â n d ă m u c e n i c ă , să v e g h e z d e a p u r u r i r u g ă t o a r e 'n p r a g u l zor i lor ş i-al ser i i c â t e t r e c de d ragu l zi lei c e a s e m e n i c e ţ e i se r id ică şi a s e m e n i c e ţ e i c a d e şi n e l a să ma i du ioş i în u rmă , m a i s t re in i acasă .

158

M ă primiţ i , o D o a m n e , n u m a i m u c e n i c ă ; s ă V ă fiu, — n u p e n t r u Rai s au p e n t r u mine , nici p e n t r u c a 'n pu lbe r i s ă mi se ' n sen ine t r upu l când c e a sfântă M o a r t e - o să-1 p o g o a r e u n d e nic i o r a n ă g rea n u n e m a i d o a r e şi nici o p r i h a n ă n u n e a d u m b r e ş t e , — ci pr imi ţ i -mi r u g a n u m a i p e n t r u lanul c a r e 'n h o l d e spicul pan i i şi-1 t rudeş t e dornic să ' n c u n u n e cu be l şugur i anul .

Şi-auziţ i-mi glasul n u m a i p e n t r u j a lea vi te i ce 'n o g r a d ă m o l c u m ă tân jeş te adăs tându-ş i h r a n a zi lnică şi ceasu l neş t i u t cu ca r e v a p l eca ' n spre ţ a r a p res imţ i t ă d o a r ă 'n bol i şi î n pr imejdi i .

Şi ' nd rep ta ţ i şi mie , când m 'o iu duce , pasu l însp re ce le ce rur i şi 'n cereş t i odăjdi i îmi feriţi , o D o a m n e , sufletul : O c a r a să n u mi-1 a jungă ; — iar a c u m d e b u n e să pr imi ţ i , cu -aceas t ă u n a rugăc iune , sfântul s emn a l Cruci i , hoho tu l f ierbinte, pos tu l m e u şi a le m e l e dulci cuvinte . . .

Zi ş i n o a p t e , D o a m n e , m ' o i u r u g a umi lă şi v o i u s ta ' na in t ea V o a s t r ă nec l in t i t ă să n e da ţ i v i a ţ ă l i m p e d e şi milă, — că n e m ă s u r a t ă şi n e m ă r g i n i t ă e s t e î n d u r a r e a Voas t r ă . — N u n e scr ie ţ i gându l şi c u v â n t u l p l ine de g reşa lă : F a p t a şi ş t i in ţa n o a s t r ă n e înşa lă p r ea ades ş i -adesea r ă t ăc im, cu toa te ci ni-i dor de d r u m u l c e l fără p ă c a t e .

N u dormi ţ i , o D o a m n e , c i -a le V o a s t r e sfinte şi î na l t e b r a ţ e s ă n e lumineze , — şi-auziţ i -mi glasul du lc i lo r c u v i n t e pen t ru -a t u t u r o r a v i a ţ ă şi p o v a ţ ă , — :

pen t ru prunc i i care , fă ră să- i bo teze , m o r şi n u po t t r ece vămi l e de cea ţ ă , .— p e n t r u î m p ă r a ţ i i mar i , p e n t r u n o r o a d e , pen t ru cei ce 'n d ragoş t i şi în fericire u i tă c â t e o d a t ă s ingur i să g â n d e a s c ă la cu ra t a V o a s t r ă fa ţă şi n ' a u ş t i re de-obidi ţ i i c a r e 'n sfânta m ă n ă s t i r e în t ră şi, cu toţii , r o b i supuş i ş i r oabe , u i tă-a le făptur i i omeneş t i p o d o a b e şi a l e făptur i i omeneş t i o d o a r e

159

şi s l ăvesc , p r in c â n t e c d u l c e d e p sa l t i r e , a p l e c a t a V o a s t r ă f runte ' împărătească ce-o l ă s a ţ i l u m i n ă 'n v e a c u r i v i i toare . . .

Şi p r imi ţ i -mi r u g a p e n t r u cel ce ' n l u m e e s t r i v i t d e c a z n e , l a n ţ u r i s a u t r i s t e ţ e sau, l ov i t d e b o a l ă fă ră leac , c u j a l e b l a s t ă m ă şi c ea su l Mor ţ i i şi-1 do re ş t e .

Nic i ce lor ce 'n c r â ş m e s u d u i e şi 'n g lume joc îşi b a t d e s fânta Cruc i i f rumuse ţe , fie că s u n t t i ne r i s a u în b ă t r â n e ţ e , n u le sc r ie ţ i , D o a m n e , v o r b e l e n e r o a d e : F ă r ă ş t i re omu l l u n e c ă şi l e sne l imba încâ l c i t ă 'n rele-1 i a 'mainte. Nu-1 l ă sa ţ i în v e a c u l d e a p o i p r in b e z n e s ă se o s â n d e a s c ă . Nic i c e l u i ce min t e , fură s a u u c i d e nu- i d a ţ i u rg i s i r e , — nu- i l ua ţ i i e r t a r e a V o a s t r ă m i l o s t i v ă c i -ascu l ta ţ i -mi g lasu l du lc i lo r c u v i n t e şi î n s p r e p o v a ţ ă b u n ă d e o p o t r i v ă îndrepta ţ i -1 , D o a m n e , p e n t r u s fân tu l Bine : P u r u r i s ă se facă n u m a i sfântul Bine, căc i a ş a în p i lde -a ţ i p i ldu i t şi m i l ă m u l t ă n e l ip seş t e sp r e a î n ţ e l e g e c u m aţ i p u s r ă s p l a t a şi cum n u e s i lă să p l i n i m c u to ţ i i s fân ta V o a s t r ă Lege.. .

Ş i -ascul ta ţ i -mi , D o a m n e , du lc i le c u v i n t e pen t ru -a l t u t u r o r a v e a c şi s ă n ă t a t e şi a t u t u r o r a b i n e c u v â n t a r e , — căc i fă ră de e le n i m e n u e 'n s t a r e să s e m â n t u i a s c ă . Şi de là r u ş i n e să n e scoa t e ţ i încă, şi cu b u n ă t a t e V ap l eca ţ i u r e c h e a s fân tă î n s p r e t o a t e a le n o a s t r e p a t i m i şi d u r e r i mez ine .

Şi-auzi ţ i -mi do ru l ce l c e r e s c şi d a r u l D u h u l u i — P r e a Sfântu l — p e s t e moi să v i e Pr in î n v ă ţ ă t u r a V o a s t r ă el n e ' nv ie şi p r i n a le V o a s t r e E v a n g h e l i i h a r u l Ra iu lu i n e ' m b r a c ă 'n s t ă r i de mân tu i re . . . D a r le faceţ i t o a t e cum v e ţ i ş t i — c ă c ine a r p u t e a de l u m e să n e a ibe ş t i r e d a c ă - a m d u c e l ipsă de a l V o s t r u b i n e ? !

Şi să n e t r imi t e ţ i înger i i , t o t g â n d u l să ni-1 î n d r e p t e z e şi de là o c a r ă să n e d u c ă 'n za r i ş t i a lbe d e lumină , —•

160

căci p r e a s lab ni- i pasu l col d e lut şi t ină şi i sp i t i toare ca lea cea u ş o a r ă la al c ă r e i capă t , sufletul p rădându-1 , gh ia re le . g h e e n e i n e p â n d e s c î n t r ' u n a •••• cum p â n d e ş t e d o a r ă l a r ă sc ruc i t â lha ru l . ; I n d u r a r e a V o a s t r ă însă n e a r a t ă ; ch ia r ş i 'n ceasu l cela d e sfârşit p a h a r u l izbăvir i i , D o a m n e , ş i ' î n t r e g a m a r u l ce l-am s t râns în suflet se pre face ' nda tă în i e r t a re decâ t m i e r e a mai. curată. . .

Pen t ru î ndu ra re , p e n t r u i z b ă v i r e 1 , gra iul m e u a l e g e dulc i le cuvinte,: :— v -_-n u b ă g a ţ i în s e a m ă n e ' nvă ţ a t a -mi min te dacă n u e n s t a r e m u l t e şă. ' n ţ e l e a g ă ; . . ; . .-Cine în ţe l ege bogă ţ i a ' n t r eagă J . ^ . v ; ; . şi p u t e r e a V o a s t r ă cea de p e s t e fire ? 1 ; :

Căci în cer sun t toa te , însă n i m e n ' a re , :

(ca şi orbii car i în u r m a n o a s t r ă s t r igă ; ;•-/ mi lă pe la podur i şi n e cer pomană , ) ' ochi s ă ' n t r eză rea scă î n s t e l a t ă s t r a n ă , u n d e P rea Cura t a M a i c ă 'n n e p r i h a n ă ş ede şi, du ioasă , în t re sfinţi ascu l tă cum se face cân t ec s l ava V o a s t r ă multă. . .

Şi pr imiţ i -mi, D o a m n e , dulc i le cuv in te cum pr imi t -a ţ i u m b r a florilor câmpie i desp re cari n e ' nva ţă , (ca şi de-ai v ă d a n e i cei doi bani) , toţ i cei ce 'n l u n g ă p o c ă i n ţ ă p l â n g a lo r p u r t a r e r e a când, î n f ierbinte rugă , r egăs i t - au b u n a lor credinţă .

Scoa te ţ i -Vă robi i d in a le robie i munc i î n t u n e c a t e şi sen ină p a c e ia ră să coboa re p e s t e ' n t r eg n o r o d u l omenesc şi p e s t e m ă r i şi v â n t şi m u n t e — ca şi p e s t e or ice i e rbur i şi m ă r u n t e p i e t r e şi n is ipur i , p loi , zăpezi şi gr indeni . I n d u r a r e a Voas t r ă , D o a m n e , să se ' ndure de v i e ţ u i t o a r e a ca re p r in p ă d u r e , -apă şi o r iunde cu ib de-odihnă-ş i face, ia r împă ră ţ i a V o a s t r ă p r e t u t i n d e n i să-şi spo rească ' n t runa tot ma i du l ce rodul . .

Şi-ascul ta ţ i -mi a s t ăz i gra iu l guri i m e l e şi feriţi p ă m â n t u l de 'nvră jb i r i şi b o a l ă şi de -a ur i i n e g r e s t r a şn i că gre ime, — căci de a le ur i i cazne n u e n i m e

161

ocoli t , c u m mime nu - i fără greşele . . . P e n t r u i s p ă ş i r e a c e a fă ră d e p a t ă , ca u n s t â lp ' n a i n t e a V o a s t r ă nec l i n t i t ă s t a -vo iu zi şi n o a p t e , D o a m n e , ' îndurerată d e d u r e r e a c e l o r c ă r o r a p r i n v r e m e le e da t s ă fie p u r u r i î n i spi tă , — şi d e t e a m a ce lu i c a r e n u s e t e m e d e î n a l t a de p e u r m ă j u d e c a t ă .

D e a c e e a fie r u g a m e a p r i m i t ă p e n t r u - a l t u t u r o r a t r a i ş i s ă n ă t a t e , p e n t r u - a l t u t u r o r a r a i şi b u c u r i e , ş i -a le f iecăru i b u n e 'nvăţămimte. . .

Şi pr imi ţ i -mi , D o a m n e , du l c i l e c u v i n t e c a şi î n c e p u t u l A n u l u i ş i -al sf inte i Luni şi-al S ă p t ă m â n i i sfinte şi a l Zilei , — şi n e faceţ i p u r u r i b u n i p ă r t a ş i a i m i l e i m a r i şi a i i e r t ă r i i d r a g i ş i ai iubi r i i : Să 'mflorim în m â n a V o a s t r ă s ini l ie l iniş t i ţ i c a mer i i , p l in i c a t randafir i i . . .

162

CULTUL FAMILIEI IN FASCISM

In s t ruc tu ra poporu lu i i ta l ian, s imţu l a rmonie i c las ice a ex i s t a t î n to tdeauna . El a legiferat s ime t r i a o r d o n a t o a r e a mani fes tă r i lo r sp i r i tua le : a rh i t ec tu ra og iva lă nef iresc alun­gită, t e m p e r a t ă de roman icu l ma i ega l p ropo r ţ i ona l ; expres i i l e mis t i ce şi s imbol ice med ie ­va le , un i t e în l in i i le de o r ea l i t a t e log ică a spa ţ iu lu i d a n t e s c ; s t ră luc i rea deoseb i t ă a Re­naş te r i i , în e sen ţă c l a s i că ; b a r o c u l exagera t , a v â n d s imul tan d rep t an t ido tur i , n e g a ţ i a ar­tificialităţii p r in spi r i tu l sa t i r ic şi af i rmaţ ia şti inţifică de l ă m u r i r e şi c o n d u c e r e a exis ten­ţii ; r o m a n t i s m u l înd igui t de neoc las ic i sm. Dar, pa ra l e l cu mani fes tă r i l e sp i r i tua le , c e l e soc ia le şi po l i t i ce re f lec tă aceaş t e n d i n ţ ă d e o r d o n a r e clasică, deş i împre ju ră r i i s tor ice a u s t ingher i t a d e s e a n ă z u i n ţ a f iecărui i ta l ian de a se i n t e g r a în t r ' o ţ a r ă un i ta ră , cu fruntar i i b ine definite, cen t r a l i za t condusă . A c e s t idea l pol i t ic d e a b e a i s to r i a a c t u a l ă a p u t u t să-1 înfăptuiască .

La baza t ră i r i i soc ia le , familia, c a r e e s t e nuc leu l o rgan iza to r al v ie ţ i i în comun i t a t e , a fost p r iv i t ă de i tal ian, în m ă s u r a r e l a t i v ă a m o r a v u r i l o r epoci lor , c a o en t i t a t e pos i t iva , re l ig ios ins t i tu i tă sp re a î n d r u m a u m a n ca lea ind iv idu lu i în soc ie ta te . Ch ia r în v r e m u r i de mora l i t a t e r e l axa t ă , familia a fost u n p u n c t luminos în gând i r ea u n u i D a n t e Al igher i , c a r e o p u n e a l ipsei d e frâu a F lo ren ţe i c o n t e m p o r a n e lui, v i a ţ a de o e t ică nob le ţ e a fami­l iei sale , r e p r e z e n t a t ă în t r e c u t p r in s t r ăbunu l său, C a ç c i a g u i d a ; s au a u n u i Leon Bat t is ta Alber t i , în p l in Q u a t t r o c e n t o , a r ă t â n d p r e ţ u i r e a şa pen t ru familie, în t r ' un t r a ta t pedagog ic , pe ca re 1-a cont inua t , a tâ t d e frumos c a idee , cu s tudiu l p r ie ten ie i .

Da r A lbe r t i se r apor t a , ca şi D a n t e to t la familia sa, căci ei îi se ad re sa astfel : „...Vă rog pe voi, tineri Alberti să faceţi cum am făcut eu : procuraţi-vă binele,

măriţi onoarea, lărgiţi faima casei noastre şi ascultaţi ceeace ai noştri trecuţi Alberti, oa­meni atât de studioşi, atâi de literaţi, atât de culţi indicau drept datorie şi aminteau ca faptă pentru familie. CUiţi-mă şi iubiţi-mă

!) Alberti Leon Ba t t i t s t a , ! primi tre Ubri della famiglia, anno ta t i per le scuole medie superiori da Francesco Carto Peliegrini, F i renze , G. C. Sansoni, 1911, „Proernio, p . 21.

DE

MARIELLA C O A N D Ă

tm

Depăş ind , apoi , a c e s t s tad iu , u m a n i s t u l a gene ra l i z a t p r e c e p t e l e s a l e p e d a g o g i c e , a ră­t â n d că înf lor i rea famili i lor, c a şi a s t a t e lo r dep inde , n u d e b o g ă ţ i e , ci de v i r t u t e .

As t fe l d e s e m n a l ă r i în e p o c a ce le i m a i i n t e n s e t r ă i r i s i ngu la re , d e c o n t u r a r e a n o ­ţ iun i i d e „famil ie" , în R e n a ş t e r e — p u r t â n d , to tuş , s ig i l iu l i nd iv idua l i s t p r i n a c c e n t u a r e a famil ie i p rop r i i — n e a t e s t ă t e n d i n ţ a p e r m a n e n t ă în ps ih i cu l i t a l i anu lu i , a o rdonă r i i v i e ­ţii sa le , în j u r u l u n u i cămin . Insă , c o n c e p t u l famil ie i a d e v e n i t cu a d e v ă r a t conştient nu ­m a i în d i sc ip l ina ta s t r u c t u r ă a I ta l ie i fascis te .

POLITICA FAMILIEI

Pr in ac tu l d e v e n i r i i c o n ş t i e n t e , famil ia n u a m a i fost l ă s a t ă s ă se c ă l ă u z e a s c ă sin­gură , ci a î n c e p u t să fie î n d r u m a t ă et ic , e c o n o m i c şi j u r id i c d e î n suş s t a tu l fascist . A în­c e p u t s ă se p r o m o v e z e o „politică a familiei"',. în c a r e s e re f lec tă e f ec tua rea în d e v e n i r e a t u t u r o r p r o b l e m e l o r demograf ice . N u s 'a a j u n s încă la u n s t ad iu def in i t iv mu l ţumi to r , î n să t e n s i u n e a po l i t i că cea m a i m a r e e î n d r e p t a t ă s p r e r e î n n o i r e a soc ie t ă ţ i i i t a l i ene p e t eme l i a n u c l e u l u i familiar . F e r d i n a n d o Loffredo, c a r e se o c u p ă în m o d a m ă n u n ţ i t d e î n t r e a g a p r o ­b l e m a t i c ă demograf ică , a emis ca u n d e z i d e r a t n e c e s a r , " f ixarea , ca şi p e n t r u Carta del lavoro", s a u p e n t r u ma i r e c e n t a „Carta della scuola", a u n u i n u m ă r d e d e c l a r a ţ i u n i p r o g r a ­m a t i c e în t r ' o „Carta della Famiglia", c a r e „să declare odată pentru totdeauna şi în forma cea mai scurtă şi revoluţionară, depăşirea tuturor principiilor, aberaţiilor, deformărilor spi­rituale, sociale şi economice, ce au cauzat decadenţa demografică2)".

N u m a i ap l i ca te ce lu le i fami l iare , c a u z e l e t r e c u t e a l e r e g r e s u l u i demogra f i c se gru­p e a z ă î n t r ' u n to t un i ta r , p u t â n d , astfel , fi m a i u şo r c o m b ă t u t e .

D e s p r i n d e m din aces t î n t r e g a s p e c t e l e m a i î n s e m n a t e a le p r o b l e m e i demogra f i ce în cad ru l po l i t i ce i famil ie i şi so lu ţ i i le la c a r e s 'au a j u n s s a u s p r e ca r e t ind ene rg i i l e o rga ­n i z a t o a r e a le S ta tu lu i fascist .

•• '••> ASPECTUL ETIC - SPIRITUAL

Refo rma soc ia lă , i z v o r â n d d i n r e i n t e g r a r e a famil ie i ca v a l o a r e e t ică , l u p t ă î m p o t r i v a p r inc ip iu lu i i nd iv idua l i s t marx i s t , dec i î m p o t r i v a m a t e r i a l i s m u l u i . O r i e n t e a z ă v i a ţ a sp r e sco­puri m a i s imple ca ce le i nd iv idua l i s t e , d a r m a i a l t ru i s t e . S u b l i m e a z ă do r in ţ e l e m a t e r i a l e î n t r ' u n i d e a l s p i r i t u a l i z a t : d e p ă ş i r e a eu lu i p r o p r i u în f i inţa c o l e c t i v ă à famil iei , c a r e re­f lectă în m in i a tu r ă , m a r e a s o c i e t a t e a n a ţ i u n i i : Căc i familia, î h e s e n ţ a s a in t imă, t r e b u é să t r ă i a s c ă din a v â n t u l iubi r i i , să s e c i m e n t e z e p r in l u p t ă şi sacrif iciu, î n t o c m a i ca ş i m a ­r e a famil ie d in g r an i ţ e l e s ta tu lu i . A c e a s t ă „ g e n e z ă s p i r i t u a l ă " — d u p ă cum; o n u m e ş t e To-m a s o N a p o l i t a n b —- a fost p â n ă as tăz i , r e sp insă" de bo l şev i sm. F o a r t e r ecen t , însă , şi m a r ­x i s m u l f rancez şi m â i a les ce l sov ie t i c , a t â t de n ih i l i s t p â n ă i e r i — î n c e p s ă î n ţ e l e a g ă î n s e m n ă t a t e a n u c l e u l u i famil iar p e n t r u pu r i f i ca rea ş i p r o s p e r i t a t e a în t r eg i i na ţ i i . N a p o l i ­t a n e . t r e c â n d fugar în r e v i s t ă n o u l „Codice al familiei''• îisncez, pub l i ca t la 30 Iul ie 1939 şi c i t â n d t e x t u a l a f i rmaţ ia „protecţia statului se extinde asupra mamei, copilului şi rassei", n u s e p o â t é s t ă p â n i de a n u e x c l a m a c u m â n d r i e : - r - - --• - , v •

„Nu va fi greu oricăruia, care citeşte noul „Codice'al familiei" să nu-ş i dea seama de omagiul nedestăinuit dat de legislatorul franceiidin -2939 principiilor afirmate-de~Mus-

2) Loffredo Ferd inando , Politica della Famiglia, Milano, Bompian i , 1938 (cu o prezen­t a r e de G. Bottai , p . 462). ' . ;•

164

solini încă din 1922 şi traduse în forme concrete de viaţă ale Revoluţiei „delle Camicie

Mere3)"- , . " • ' Dar, N a p o l i t a n e ana l i zează m a i î nde lung ce lă la l t f enomen şi m a i i n t e r e san t : me ta ­

morfoza bo l şev i smulu i d in U. R. S. S. As tăz i î n t r e a g a p r o p a g a n d ă a Sta tu lu i Sovie te lor es te de „exaltare a familiei ca celulă a vieţii sociale". Pol i t ica ma rx l en in i s t ă d in t re ani i 1918- 1935 faţă de cea ac tua l ă s ta l in i s tă a tes tă , c a o ver i f icare p r in nega ţ i e , n e c e s i t a t e a aces te i ins t i tu ţ i i m o r a l e d e o rgan iza re a vie ţ i i ce tă ţen i lo r unu i s tat , p e ca re „novus ordo" i ta l ian a fost p r imul s ă o p r o m o v e z e cu respect , ca o t emel ie sp i r i tua lă de r e g e n e r a r e na­ţ iona lă în toa te r amur i l e de ac t iv i t a t e u m a n ă .

Dar, sp i r i tua l i t a tea familiei fascis te e s t e î n c u n u n a t ă de re l ig ie . La spr i j inul s ta tu lu i se a d a u g ă a c e l a al biser ici i . Astfel, def ineş te i ta l ianul s t ruc tu ra per fec tă a familiei sa le :

„Familia creştino - luptătoare a Fascismului, care poate izvorî numai dintr'o restau­rare profundă şi simţită a religiei, e singurul nucleu familiar în care pot naşte- şi creşte în număr mare, viitorii fii ai Patriei *)"..

ASPECTUL E C O N O M I C O - JURTDIC

U n a din ce le m a i impor t an t e p r o b l e m e de aspec t economic al familiei i t a l i ene e s t e a c e e a a combate r i i politicei migratorii, s au m a i deg rabă , a u n e i n o u i î nd rep t ă r i a aces­te i pol i t ice . I nna in t e de o rgan iza rea I ta l ie i în s t r u c t u r a fascismului , economiş t i i p r i veau ca o „ s u p a p ă de s i g u r a n ţ ă " m i ş c a r e a mig ra to r i e a popu la ţ i e i i t a l i ene în s t ră ină ta te . F ranco S a v o r g n a n , p r ez iden tu l Ins t i tu tu lu i Cen t r a l i ta l ian d e s ta t i s t ică" , a o b s e r v a t că aces t feno­m e n al emigrăr i i în v i a ţ a une i na ţ i un i în d e t r i m e n t u l ei numer i c , e s t e î n t o t d e a u n a t recă­tor, dep inzând de s i tua ţ i a economică , ce 1-a de te rmina t . S ta t i sc ianu l i ta l ian exp l ică defi­c ien ţa so lu ţ ie i de expa t r i e r e a n t e r i o a r ă nou lu i reg im, o p u n â n d ac tua l a î n d r u m a r e în p ro­b l e m a demograf ică , sp re puritate, cantitate, calitate a r a s se i d in ca re es te concepu t popo­ru l i ta l ian 5 ) .

Pe l â n g ă consec in ţa d ă u n ă t o a r e a p ie rde r i i locui tor i lor , exodu l bă rba ţ i lo r î n t r e două ­zeci şi pa t ruzec i de ani impl ică o p r o g r e s i v ă feminizare a s i tua ţ i e i demograf ice . A c e s t de­zechi l ibru demograf ic n u p u t e a fi t r ecu t cu v e d e r e a de fascismul ca re v r e a o I ta l ie pu­t e rn ică ş i m a r e " . P r imul ac t în a c e a s t ă d i reec ţ i e a fost în f rânarea emigră r i i şi a s t ăz i în­s t r ă ina rea es te r e d u s ă cu mult . In ace laş t imp, însă — a d a u g ă F ranco S a v o r g n a n — s'a intensif icat e m i g r a r e a ţ ă ran i lo r în coloni i le i ta l iene , c i t ând t r a n s m u t a r e a ce lor douăzec i de mi i d e ru ra l i în Libia, c a r e „ a m i n u n a t l umea pr in gen ia la sa p r egă t i r e şi p r in disci­p l i n a c u ca re a fost e fec tua tă" . Şi ma i mul t . S'a format o Comis iune , care s ă u ş u r e z e r e ­pa t r i e r i l e emig ran ţ i l o r d in s t r ă ină t a t e , ca re să î m p r e u n e m u n c a b ra ţ e lo r cu forţele p r o d u c ­t ive a le I ta l ie i înnoi te . Este o m ă s u r ă foar te r ecen tă , a s u p r a că re i a n u se po t face încă prev iz iun i în ' c eeace p r i v e ş t e apor tu l s ău numer i c .

S ta t i s t ic ianul i ta l ian a d a u g ă u n al t a spec t i n t e r e san t al pol i t ic i i migra to r i i d in Ita­lia fascistă : mig ra ţ iun i l e in t e r ioa re 6 ) .

Curen tu l es te î nd rep t a t î n sp re zone le în ca re boni f icarea — ad ică c u c e r i r e a noui lo r

3) Napol i tano Tomaso, Le metamorfosi del bolscevismo : Polemica sulla famiglia, în „Nouva Antologia", 16 Ottobre, 1939.XVII, p . 373.

4) Loffredo Ferd inando , Politica delta Famiglia, cit., p. 69. 5) Savorgnan Franco , II problema demografico : purezza, quantità, qualité, în „Civilta

fascista", Nr. 2, Febbraio, 1939. XVII. 6) Savorgnan Franco , Les- assurances sociales, supplément de la revue „Le Assicwrazioni

Sociali", Mars-Avril, 1939-XVII. . ,

165

t e r e n u r i ag r i co l e — s 'a făcut i n t e g r a l s a u p e c a r e h o u i ins ta la ţ i i i ndus t r i a l e ie p u n în v a l o a r e . A c e s t e x o d r u r a l e s t e b ine făcă to r , d e o a r e c e ech i l i b r ează m a s s a popu la ţ i e i , s t ăv i l i nd t end in ţ a f i rească a u r b a n i s m u l u i an t idemogra f i că .

Ins t i tu tu l N a ţ i o n a l d e E c o n o m i e A g r a r ă p u b l i c ă monogra f i i d e famili i s ă t e ş t i d in a c e ­s te z o n e de boni f icare , a r ă t ând , p r i n ce r ce t ă r i p e t e r e n p r o g r e s e l e ac ţ iun i i d e c iv i l izare , ca şi s t â r n i r e a s i tua ţ i e i a n t e r i o a r e , c e n e c e s i t ă o p r e s c h i m b a r e . Un e x e m p l u p e n t r u lă­m u r i r e a s tud iu lu i n o s t r u p o a t e fi m o n o g r a f i a famil i i lor- t ip d in ţ i nu tu l t o s c a n n u m i t Bal ta F u c e c c h i o 7 ) .

D u p ă d e s c r i e r e a cad ru lu i fisic şi i s tor ic , , s 'a t r e c u t l a (anal izarea p r o p r i u z isă a fa­mil i i lor r e p r e z e n t a t i v e a ce lor p a t r u c a t e g o r i i de o c u p a ţ i u n i ag r i co l e a l e r eg iun i i , c o m p u s e d in : p a d u l a n i , b raco ian t i , fermier i (mezzadri) şi mic i p r o p r i e t a r i cu l t iva to r i . P r i m e l e d o u ă ca tegor i i s u n t spec i f ice ace lo r ţ i nu tu r i şi i t a l ien i lo r în g e n e r a l ; d e a c e e a m e r i t ă o exp l i ­ca r e a lor :

Pr in famil ie d e „padulani" s e î n ţ e l e g e a c e a familie, ce t r ă e ş t e m a i m u l t î n ba l tă , a v â n d s t r â n s e r a p o r t u r i cu ea, ap l i cându- se e sen ţ i a l l uc ră r i l o r p a l u s t r e a t ă e t u r i l o r de ier­bur i , p e s c ă r i e ş i v â n ă t o a r e . ,

„II bracciante" ar fi în a d e v ă r a t u l î n ţ e l e s a l c u v â n t u l u i „ m u n c i t o r de p ă m â n t " , c a r e p r e s t e a z ă u n e i a t r e i a p e r s o a n e m u n c a sa. M a i l i m p e d e , î n s e m n â n d o famil ie , ca re , deş i d i s p u n â n d în p r o p r i e t a t e s a u p r in chi r ie , de o c a s ă cu t r e i s au p a t r u odă i şi c u l t i v â n d o m i c ă b u c a t ă d e p ă m â n t d e e x t i n d e r e a m a x i m u m a u n u i hec ta r , îş i p r o c u r ă mi j l oace de t ra i p r in m u n c a p lugă r i t u lu i , p e l â n g ă o a t re ia p e r s o a n ă .

M o n o g r a f i a — c a r e , d e altfel a fost c o m p u s ă în 1933, d e l à c a r e d a t ă m i ş c a r e a de boni f ica re a fost m u l t in t ens i f i ca tă — s'a î nche i a t cu o b s e r v a ţ i a o b i e c t i v ă a î m p r e u n ă r i i u n e i m a i a d â n c i t e pe r f ec ţ ionă r i t e h n i c e cu d r a g o s t e a d e p ă m â n t , f i rească locu i to r i lo r ce-1 s t ă p â n e s c s a u îl m u n c e s c .

P e b a z a ace s to r c e r c e t ă r i monogra f i ce p e t e r en , a v â n d d r e p t efect boni f icăr i l oca l e în cad ru l d i rec ţ ie i g e n e r a l e a S ta tu lu i , s 'a o b s e r v a t n e v o i a u n e i p re face r i soc ia lo - l eg i s la ­tive. Se t inde să se t r ans fo rme , p e c â t e s t e cu pu t in ţ ă , c a t e g o r i a „ b r a c c i a n t a t u l u i " , a d i c ă a ag r i cu l t o r i l o r fără o g o r p ropr iu , ce îşi c â ş t i g ă e x i s t e n ţ a m u n c i n d p ă m â n t u l p ropr i e t a r i lo r , p r in u r m a r e nef ixa ţ i s t a to rn ic , în c u l t i v a t o r i d i recţ i . In a c e l a ş t imp, a c e s t e m ă s u r i s e r v e s c po l i t i c a d e op r i r e a inf luenţ i i an t i fami l i a re ş i an t idemogra f i ce a m a s s e i r u r a l e d e s r ă d ă c i -n a t e în cad ru l u rban ,

O a d o u a p r o b l e m ă e c o n o m i c ă d e p r i m ordin , c e s e r e f e ră la b u n a î n d r u m a r e a fa­mi l ie i fascis te e s t e a c e e a a Prevederii sociale p r i n o r g a n i z a r e a Asigurărilor Sociale, în In­s t i tu tu l n a ţ i o n a l fascist d e p r e v e d e r e soc ia l ă s u b d i r ec ţ i a p ro feso ru lu i Bruno Biagi .

In „Carta del Lavoro" s e s p u n e : „Prevederea este o înnaltă manilestare a principiului de colaborare. Patronul şi mun­

citorul trebue să concureze proporţional cu sarcinile fiecăruia. Statul, prin organele cor­porative şi asociaţiile profesionale se va îndatora de a coordona şi a unifica pe cât este cu putinţă, sistemul şi institutele de prevedere". (Dec la ra ţ ia XXVIJ.

Bruno Biagi a s tud ia t ca spec ia l i s t r e f o r m a fascis tă a P r e v e d e r i i Soc ia le ş i l a s tu­diul d o m n i e i s a l e n e re fe r im n o i 8 ) .

7) Ist. tuto Nazionale di Economia Agra r i a , Monografie di Famiglie agricole, III, Con­tadini del Padule di Fucecchio (Val d 'Arno Infer iore-Toscana) , Roma, Treves-Treccani- Tum-minel l i , 1933.XI.

8) Biagi Bruno , La réforme fasciste de la prévoyance Sociale, î n „Les assurances- socia­les, supplément de la revue „Le Assicurazioni sociali", Nr . 2, Mars . Avril, 1939.XVII.

166

La sfârş i tul anu lu i XVI, cu ocaz ia celei d e a d o u ă z e c e a a n i v e r s a r e a Fasc i i lo r i ta­l iene de luptă , Duce le a r e înno i t p e b a z ă d e d r e p t a t e ac t iv i t a t ea şi d e s v o l t a r e a Ins t i tu tu­lu i n a ţ i o n a l fascist de p r e v e d e r e socială . Reforma a d a p t e a z ă p re s t a ţ i un i l e şi dec i cot iza­ţiile s i tua ţ iune i economice ac tua l e a luc ră to r i lo r i ta l ieni . I ndemni t ă ţ i oferi te famil i i lor l ip­s i te de lucru , famili i lor de munc i t o r i aflaţi în case d e cu ră p e n t r u tubercu loză , a loca ţ iun i de nup ţ i a l i t a t e şi de na t a l i t a t e sun t f ixate astfel, î ncâ t î n g ă d u e e v i t a r e a înjosir i i condi ţ iu-ni i familiei munc i to ru lu i , a le că ru i mi j loace de ex i s t en ţ ă se da to resc , n u munc i i sa le , ci p ro tec ţ i e i oferi tă de p r e v e d e r e a socială .

De a c e a s t ă p ro t ec ţ i e benef ic iază şi familii le ilucrătoriloir a l c ă r o r vendit n u m a i p o a t e der iva din m u n c ă din cauza vâ r s te i , inva l id i tă ţ i i şi a decesu lu i . Pe l â n g ă aces te p re s t a -ţ iuni , pens i i l e sun t şi t r e b u e să fie în r a p o r t m a t e m a t i c cu cot izaţ i i le v ă r s a t e d e munc i to r i . F e r d i n a n d o Loffredo, t r e c â n d d e a s e m e n i în r e v i s t ă p r o b l e m e l e d e as igura re , af i rmă c ă în Italia, în afară de c â t e v a ca tegor i i , r e d u s e numer i c , a s i g u r a r e a d u p ă m o a r t e l ipseş te . Sub forma de r eve r s ib i l i t a t ea pens iun i i în f avoa rea u n u i a d in t r e soţ i sup rav i e ţu i t o r s au a fiilor pens iona tu lu i , a s i g u r a r e a d u p ă m o a r t e e în v igoa re d o a r faţă d e munc i to r i i înscr iş i obl iga­to r iu în fondur i le de p r e v e d e r e admin i s t r a t i vă a le Ins t i tu tu lu i na ţ i ona l fascist d e p r e v e ­de re soc ia lă . A p o i o formă spec i a l ă facuHativă, ca efect a une i c o n v e n ţ i i s t ipu la t e în 1935 în t r e Ins t i tu tu l na ţ i ona l de p r e v e d e r e socia lă şi F e d e r a ţ i a n a ţ i o n a l ă a luc ră to r i lo r din I tal ia, a r e aces t c a r a c t e r de r eve r s ib i l i t a t e a pens i e i în f a v o a r e a suprav ie ţu i to r i lo r . In fine, cr i ter iu l de r eve r s ib i l i t a t e al pens i e i e adop ta t p e n t r u funcţ ionar i i S ta tu lu i şi cei de­p e n d e n ţ i de ex i s t en ţ e loca le s a u p a r a s t a t a l e înscr iş i la C a s a de p e n s i u n i s au la r e spec t i ­ve le fondur i de a s igura re . Totuş , ob l iga tor iu şi genera l , p e n s i a p e n t r u sup rav i e ţu i t o r i n u exis tă , c e e a c e i m p u n e d e z i d e r a t u l ob l iga t iv i tă ţ i i a s igurăr i i şi d u p ă m o a r t e .

Insă, fascismul l uc r ează sp r e a d u c e la d e s ă v â r ş i r e famili i le de munc i to r i . Bruno Biagi af i rmă că, da to r i t ă benefici i lor r ea l i za t e p e baza no i lo r r e g l e m e n t ă r i a l e cot izaţ iei , s e va a junge la s tadiul , în c a r e „orice modestă categorie de muncă — indiferent poziţia econo­mică şi juridică a membrilor săi — să găsească în asigurare obligatorie, o protecţie apro­piată".

Biagi p r ec i zează că d incolo de l imi te le obl igat ivi tă ţ i i , p r e v e d e r e a l ibe ră p o a t e ope ra folositor :

„Climatul spiritual şi economic creat de ordinul corporativ, îi este lui însuş cu deo­sebire de favorabil şi institutele şi organele ce administrează acest tip de prevedere tre­bue să întrebuinţeze mijloace şi forme apropiate 9)".

A d a p t a r e a „ o p t i m ă " a p res t a ţ i lo r n u s 'a a t ins încă în afară d e e x c e p ţ i a indemni tă ţ i i de l ipsă de lucru , ca re p o a t e şi t r e b u e să s e r v e a s c ă d rep t s t imu len t p e n t r u g ă s i r e a une i slujbe. O r g a n i z a r e a a s igu ră r i lo r soc ia le se găseş te , to tuş , î n t r ' o e t a p ă pos i t i va p e c a l e a p ro ­gresului . Se p rec i zează c u ce r t i tud ine c ă s a r c i n a no i lo r cot izaţ i i d e p r e v e d e r e m ă r i t e con­st i tue, n u un nea juns , ci „un factor de conservare şi stabilizare a vieţii sociale şi în ace-laş timp, un mijloc de a alimenta şi mări capacitatea productivă a ţării w)".

N u t r e b u e confundate măsu r i l e d e p r e v e d e r e pr in a s igură r i soc ia le cu o pol i t ică as i s ten ţ ia lă individualistă. Dacă, î n t r ' o fază in i ţ ia lă a pol i t ice i demograf ice , fascismul a adop ta t u n e l e m ă s u r i de aces t fel, e l e n u au fost n i c ioda tă în a rmon ie c u p remize le sa l e idea le de î n d e p ă r t a r e a t u t u r o r formelor egois te — din ca re face p a r t e camuf la tă ş i as is­t en ţ a ind iv idua l i s tă , sp re a a junge la ap l i ca rea in t eg ra l ă a so l idar i tă ţ i i ; căci po l i t i ca de p r e v e d e r e a Sta tu lu i fascist subs t i tue indiv idulu i , familia, c a obiec t de p ro tec ţ ie .

9) Biagi Bruno, Art. cit., p. 175. 10) Iţ>id, p. 176.

167

' S u b ' â c e i a ş : î n r â u r i r e „ fami l ia ră" a l eg i s l a ţ i e i de p r e v e d e r e , s e g ă s e s c ş i sa lar i i le , gâ-r a n t â n d u - s e c o n t i n u i t a t e a lor, f ăcându-se a loca ţ iun i , în r a p o r t eu g r e u t ă ţ i l e famil iare , acor -d â n d u - s e p r i m e şi î m p r u m u t u r i m a t r i m o n i a l e . Biagi c o n c h i d e :

•,.\ „In. loc de a depinde de intervenţii parţiale şi contingente, această desvoltare (demo­grafică) găseşte un climat adaptat într'o organizaţie economică, socială şi politică, care uşurează lucrătorilor să constitue o familie şi să o voiască numeroasă

„Carta del Lavoro", ca 6 q u i n t e s e n ţ ă a pol i t ice i d e p r e v e d e r e soc i a l ă e n u m e r a for­m e l e de a s i g u r ă r i : „Ameliorarea şi extensiunea asigurării —- maternitate". „Asigurarea boa-lelpr profesionale şi tuberculozei, ca îndrumare spre asigurarea generală contra tuturor bo­lilor". „Perfecţionarea asigurării contra inactivităţii involuntare". „Adoptarea formelor spe­ciale dè asigurare dotală pentru tinerii lucrători". (Declara ţ ia XXVII ) .

Dar , p e l â n g ă îng r i j i r ea p u r m a t e r i a l ă , b io logică , s t a tu l fascis t s 'a o c u p a t şi de as ­p e c t u l . p s iho log ic al famil ie i de m u n c i t o r i în s e rv i c iu l său . „Opera Nazionale Dopolavoro" u t i l i zează o re le l i be re a le l uc ră to r i lo r p r in t r ' o i n s t ruc ţ i e ce le î n n a l t ă facul tă ţ i le p s ih i ce , d i s t r ându- i în ace i a ş t imp : excurs i i , r e p r e z e n t a ţ i i t e a t r a l e şi muz ica l e , asoc ia ţ i i s p o r t i v e a n u m e în tocmi t e p e n t r u ei. La no i , ins t i tu ţ i a „ M u n c d şi Voe Bună" u r m ă r e ş t e ace l a ş ţel u m a n . Se m a i p o a t e a d ă u g a a t e n ţ i a a t â t de f rumoasă în s ă rbă to r i l e C r ă c i u n u l u i p e n t r u mi ­cuţ i i a i c ă r o r p ă r i n ţ i a u r e s u r s e des tu l d e m o d e s t e , a a ş a n u m i t e i „La befana fascista del Duce" — t r ad i ţ i ona lu l M o ş Crăc iun , sub fo rmă d e p a c h e t e cu darur i , ce po t fi l a î nde ­m â n a o r i că re i pung i .

O P E R A N A Z I O N A L E M A TERNITA E I N F A N Z I A

.... ,- î n c u n u n a r e a îngr i j i r i lor p e c a r e s t a tu l fascist le a c o r d ă p o p o r u l u i s ău e s t é c r e a r e a „Operii naţionale pentru protecţia mamei şi a copilului" — „Opera nazionale Maternitd e Infamia", a c e a „instituţie autonomă cu sediul la Roma destinată să promoveze prin mijlo­cirea unei funcţiuni întregitoare a îndatoririlor de asistenţă şi ale iniţiativelor altor insti­tute, publice şi private, apărarea şi îmbunătăţirea fisică şi morală a rassei12)".

Este v o r b a în a d e v ă r de as i s t en ţă , însă , sp re d e o s e b i r e d e a c e e a a s t a t e lo r l ibe ra le , e s t e c o l e c t i v ă , a r m o n i z â n d u - s e c u a c t i v i t a t e a g e n e r a l ă a s t a tu lu i t o t a l i t a r fascist . M ă r t u r i e a a c e s t e i concep ţ i i s t ă faptul că a s i s t e n ţ a n u se a c o r d ă n u m a i în cazur i d e p a u p e r t a t e abso lu tă , ci şi î n c azu r i l e în c a r e m a m a şi cop i lu l s u n t l ips i ţ i de o p e r s o a n ă p r o t e c t o a r e . S imţu l demn i t ă ţ i i ce lo r a ju to ra ţ i n u su fe ră ca în cazur i l e d e a s i s t e n ţ ă ind iv idua lă , in te ­g r a r e a în O. N . M. I. f ăcându- se î n t r ' u n spi r i t g e n e r a l d e u m a n i t a t e .

- o P o l i t i c a na t a l i t ă ţ i i f o rmează fundamen tu l po l i t i ce i demogra f i ce a familiei , c r e i n d con­di ţ i i le d e m e d i u f avo rab i l e p o t e n ţ ă r i i r a s se i .

- j . La, o r g a n i z a r e a in i ţ ia lă , m ă s u r i l e r e c e n t e se s t r ă d u e s c să s impl i f ice şi s ă c o o r d o n e z e câ t m a i s t r â n s di fer i te le o r g a n e c u ins t i tu ţ i i l e l oca l e şi g e n e r a l e a l e p a r t i d u l u i fascist . F i e c a r e p r o v i n c i e a r e o c o n d u c e r e c e n t r a l ă a u t o n o m ă , federaţie provincială şi aux i l i a r e p e ­r i fer ice , comitetele comunale de. patronaj. C o n d u c e r e a s u p r e m ă , însă , a s u p r a t u t u r o r p r o ­v inc i i lo r o e x e r c i t ă comitetul central, c o m p u s din t r e i s p r e z e c e m e m b r i i r e p r e z e n t a t i v i ai v ie ţ i i po l i t i ce ş i spec ia l i ş t i în d i sc ip l ine le d e a j u t o r a r e a l e m a m e i şi copi lu lu i . O Adunare

rejceçufiyft în c o m i t e t u l cen t ra l , f o r m a t ă d in p r e ş e d i n t e l e , v i c e - p r e ş e d i n t e l e a c e l u i a ş comi ­te t şi un d e l e g a t a l m i n i s t e r u l u i d e I n t e r n e , p o a t e de l i be r a >n locu l c o m i t e t u l u i c e n t r a l su-

*y ma., p . 177.8. . . . . . . . . : — : ; : — 1 2 )Cors i Pie t ro , La tutela della Maternité e dell 'Infanzia în Italia, Roma, Società éditrice

di Noviss ima, 1937, p . 28; t r ad . rom., Bucureş t i , „Bucovina", I. E. Torouţ iu , 1939, p . 19.

168

p u n â n d ace s tu i a d o a r ra t i f icarea . P re şed in t e l e p o a t e o r d o n a inspec ţ i i speciale, c o n t r o l â n d ' ş i servic i i le oficiilor pub l i ce şi a le inspec tor i lo r c o r p o r a t i v i însă rc ina ţ i cu ap l i ca r ea legi lor p r iv i toa re la r e p a r t i z a r e a munc i i femei lor şi copi i lor . * • -

Comi te te le de p a t r o n a j , cu sed iu l în localur i le a m e n a j a t e g ra tu i t d e comună , s in te ­t izează t o a t ă ac t iv i ta tea , ofer ind d i s p e n s a r e p e n t r u noi i născu ţ i ; s u p r a v e g h e a z ă h ig ien ic şi mora l copi i i pă răs i ţ i s u b p a t r u s p r e z e c e ani ; a s igu ră a d ă p o s t i r e a şi e d u c a ţ i a copii lor anor­mali . Deasemeni , p r in ce r ce t ă r i la domici l iu , î n d r u m e a z ă m a m e l e şi copi i i sp r e c a n t i n e ma­te rne şi azile l eagăn ; se ocupă d e p l a s a r e a m a m e l o r fă ră ocupa ţ i e şi a copii lor , ce au depăş i t v â r s t a de p a t r u s p r e z e c e ani ; i au . a s u p r a lor p a t r o n a r e a l ega lă a minor i lo r pasibi l i de judeca tă . Din aces te comi te te , e l e m e n t u l fernenin •— p a t r o a n e l e — s u n t . ce le ma i indi­ca te , l a o p e r a de î n ţ e l ege re şi a ju to ra re a m a m e l o r ş i copii lor . ; . '

A s i s t e n ţ a b io log ică şi ps iho log ică se efec tuează eu a ju toru l a d o u ă d i spensa re depen ­din ţe de f iecare comi t e t de p a t r o n a j : un d i spensa r de obstetrică, s u p r a v e g h i i n d c a naş t e ­r i le să d e c u r g ă în ce le m a i per fec te cond i ţ iun i şi u n d i spensa r de pediatrie, favor izând c r e ş t e r e a r a ţ i o n a l ă a no i lo r născu ţ i . Profi laxia în aces te d i spensa r e a re aces t d u b l u aspec t b io logic şi ps ihologic . Ingr i j indu-se de là începu t s ă n ă t a t e a copilului , e a se r e p e r c u t e a z ă asu­p r a pe r sona l i t ă ţ i i sa le . Se comba t t a r e l e păr in ţ i lo r t r a n s m i s e copi i lor în spec ia l da to r i t ă tuberculoze i , sifilisului, a lcool ismului .

Comi te tu l d i spune de un azil - l e a g ă n şi u n cămin - ma t e rn i t a t e . Ast fe l organiza t , co­mi te tu l p o a r t ă f rumosul t i t lu d e „Casa Mamei şi a Copilului". I n afară d e a c e a s t ă as i s t en ţă d i rec tă a m a m e i şi a copi lu lu i p â n ă la v â r s t a d e t re i ani , a c t i v i t a t e a comi te tu lu i de pa­t rona j se comple t ează p r in a s i s t en ţă indi rec tă . Comi te tu l ia con tac t cu a l t e o r g a n e sau ins t i tu te au tonome , cu a ju to ru l c ă r o r a ins t i tue can t ine în azi le le c o m u n e d e copii ; orga­n izează aşa numi t e l e „doposcuole", î n să rc ina t e să îngr i j ească d e copi i în v â r s t a d e şcoa lă , cu cant ine , la c a r e c o n t r i b u e şi comi te te l e şco lare ; î n d r u m e a z ă minor i i pă răs i ţ i î m p r e u n ă cu ins t i tu te le spec ia le d e educa ţ i e p rofes iona lă ; se ocupă d e r e e d u c a r e a minor i lo r anor ­mal i educabi l i , c u a ju to ru l şcol i lor a u t o n o m e sau ins t i tu te lo r d e m e d i c i n ă p e d a g o g i c ă ; în­t r ep r inde a s i s t en ţ a la domici l iu p r in d i s t r ibu i rea lucrur i lo r în n a t u r ă n u m a i în cazur i de abso lu t ă n e v o e .

Organ i za ţ i a de a s igu ra r e fascis tă a îng loba t în sfera s a de ac ţ iune toa te femei le lu­c ră toa re şi func ţ ionare în t r e c inc i sprezece an i şi c inc izec i de ani . In f iecare an, c i r ca zece mi l ioane l i re sun t împă r ţ i t e în cecur i d e m a t e r n i t a t e şi p e n t r u ' î n d e m n i z a r e a ab ţ iner i i delà muncă . In „Casa Mamei şi a Copilului" sun t p r imi te şi a ju ta te d e a s e m e n i m a m e l e a le că­ro r copi i sirnt ne leg i t imi .

As i s t en ţ a Oper i i a s u p r a Copi lu lu i se d ivide în diferi te forme, c o r e s p u n z ă t o a r e e t ape ­lor de v â r s t ă : 1. de l à n a ş t e r e p â n ă la t r e i ani în azi le le - l e a g ă n ; 2. de l à t re i an i la ş ea se ani, în azi le le de copii , m e t o d a educa ţ i e i a v â n d un c a r a c t e r famil iar şi m a t e r n ; 3. delà ş e a s e ani la p a t r u s p r e z e c e ani , în v â r s t ă de şcoală , copii i sun t sup ravegh ia ţ i , exc luş i ab­solut de l à spec taco le le ob ic inu i te d e c inematograf ; 4. de là p a t r u s p r e z e c e a n i l a op t sp re ­zece ani -4- l imită, O p e r a se ocupă cu p l a s a r e a lor, p e l â n g ă o î n t r ep r inde re agr ico lă , un l abora to r indus t r i a l s a u p e l â n g ă ins t i tu te cu l abo ra toa re , a te l i e re s a u şcoli p rofes iona le de a r te şi meser i i . S u b nici un m o t i v n u se exc lude u n ' m i n o r p â n ă n u i s 'a a s igu ra t o p l a s a r e potr ivi tă , c u ap t i tud in i le ş i p r e g ă t i r e a s a "profesională spr i j in i tă d e O. N . M. I.

Un cap i to l deoseb i t în cad ru l asis tenţ i i oper i i n a ţ i o n a l e p e n t r u p r o t e c ţ i a m a m e i şi a copi lului , îl fo rmează copiii părăsiţi. I n n a i n t e de -fascism; p r o b l e m a n u fusese r e s o l v a t ă sa­t isfăcător . In o rgan iza ţ i a ac tua lă , însă, c o p i i i n ă s c u ţ i , d i n , u n i r i ne l eg i t ime so b u c u r ă de în­t r egu l s i s t em de a ju to ra re as is tenţ ia l . Li se d ă adăpost" în sp i ta le şi" ospici i de copi i gă-

169

si ţ i s au s e p l a s e a z ă la familii d i n a fa ră . In a m b e l e cazur i , s e m e n ţ i n e u n r i g u r o s s i s tem de s u p r a v e g h e r e d u p ă p r inc ip i i l e h ig i en ico - e t ice . P e r s o a n e l e , e x p l o a t â n d copi i p lasa ţ i , s u n t s u p u s e sanc ţ iun i lo r . Ce i ce p r i m e s c îngr i j i r ea u n u i copi l c a p ă t ă în a fa ră d e ru fă r i a de pr i­m ă n e c e s i t a t e , u n a ju tor p e n t r u c r e ş t e r e . La î n c r e d i n ţ a r e a că p e r s o a n a ca r e a c r e scu t co­pi lu l şi 1-a a p r o p i a t p ă r i n t e ş t e , v o i n d să-1 î n t r e ţ i nă şi d u p ă î n c e t a r e a as i s ten ţ i i p r i n îm­p l in i r ea v â r s t e i l imită , fără n ic i o r e t r i bu ţ i e i s e a c o r d ă p r emi i de d i v e r s e va lo r i .

O a l t ă c a t ego r i e d e a s i s t e n ţ ă o fo rmează minoni anormali sau rătăciţi. O p e r a se o c u p ă d i rec t n u m a i d e a n o r m a l i i ce d a u un r a n d a m e n t s u p e r i o r p r o c e n t u l u i d e 50°/o d u p ă c â ţ i v a ani d e îngr i j i re . A fost n e c e s a r ă o r g a n i z a r e a u n u i s e rv i c iu spec i a l d e o b s e r v a ţ i e p r i n c e r c e t ă r i a s u p r a m e d i u l u i şi d e ver i f icare a cauze lo r p u r t ă r i i a n o r m a l e . A c e s t e c e n t r e de o b s e r v a ţ i e au d a t r e z u l t a t e pos i t ive . Minor i i de l i cven ţ i , p r even i ţ i , în a ş t e p t a r e a in t ră r i i în r e f o r m a t o r i u d e c o n d a m n a r e s a u l ibe ra ţ i d in î n c h i s o a r e sun t as is ta ţ i . Ex i s t ă o s t r â n s ă c o r e s p o n d e n ţ ă în t r e o r g a n e l e j u d e c ă t o r e ş t i şi O. N . M. I. p r in c r e a r e a „Centrelor de ree­ducare a minorilor", o r g a n i z a t e sp r e a a d ă p o s t i copi i î n t r e n o u ă şi o p t s p r e z e c e ani , cu scopu l d e a face e x a m e n u l şt i inţ if ic a l m i n o r u l u i p r i n cen t r e l e d e o b s e r v a ţ i e s u b o r d o n a t e şi a-1 r e c â ş t i g a p e n t r u soc ie t a t e . F u n c ţ i o n e a z ă t e h n i c p r i n t r ' u n cons i l iu d i rec t iv , format d in t r ' un m a g i s t r a t p r e ş e d i n t e şi do i membr i i , u n spec ia l i za t în a n t r o p o l o g i e şi p s iho log ie c r imina lă , ce lă la l t în a s i s t e n ţ a p e n t r u minor i .

D in t r ' un c e n t r u d e r e e d u c a r e fac p a r t e , g r u p a ţ i în a c e e a ş c lăd i re : un tribunal pen­tru minori a u t o n o m ş i i n d e p e n d e n t de t r i b u n a l e l e p e n a l e ob ic inu i t e ; u n reformator judiciar p e n t r u mino r i i i n t e r n a ţ i a t inş i d e m ă s u r i l e de s igu ran ţ ă , o casă de reeducare p e n t r u mino­rii des f râna ţ i s a u ră tăc i ţ i , o închisoare pentru minori.

V â r s t a m i n i m ă a capac i t ă ţ i i p e n a l e a fost r i d i c a t ă d e l à n o u ă la p a t r u s p r e z e c e ani , i a r i n t r e p a t r u s p r e z e c e şi o p t s p r e z e c e an i s'a de l imi t a t o p e r i o a d ă i n t e r m e d i a r ă , d u p ă ca r e u r m e a z ă d e p l i n a c a p a c i t a t e pena l ă .

O p e r a n a ţ i o n a l ă a M a m e i şi Cop i lu lu i a r e „z iua" s a o n o m a s t i c ă ins t i tu i t ă p r i n vo in ţ a Duce lu i în a junu l C răc iunu lu i , c â n d se d i s t r i bue t o a t e d a r u r i l e cu scop demograf ic .

FEMEEA FASCISTĂ

P r e ţ u i n d p e m a m ă şi î n ă l ţ â n d - o l a r a n g u l d e v a l o a r e a s ta tu lu i , ce îi a s i g u r ă v i i to ­rul , i t a l i anu l l u m i n a t d e fascism a î n c e p u t a l t fe l s ă c o n c e a p ă femeea , d e c â t p â n ă ie r i . Al t ­fel şi t o tuş , ca demul t . De a b e a as tăz i , s e n s u l femeii e s t e în ţe les , a ş a c u m a fost l ămu­r i t d e c r e ş t i n i sm :

„Numai este obiectul delicat şi grozav de plăcere şi de răsbunare sau doar instru­mentul de procreaţie ; este mama creştină, castă şi tare, care la nevoe, trebue să-şi reven­dice libertatea credinţa sale, chiar faţă de tribunalul casnic şi contra acelei p o t e s t a s a capului familiei". lS).

Astfe l se def ineş te s ensu l femeii fi l trat p r in g â n d i r e a c reş t ină . Dar a c e l a ş sens dea-b e a as tăz i se ap l i că în m o d oficial şi g e n e r a l p r in a f i rmaţ ia c a t e g o r i c ă a pol i t ice i . F e m e e a es te c o n s i d e r a t ă ca o f ăp tu ră cu i n d i v i d u a l i t a t e l iberă , c o n s t r â n s ă n u m a i de l e g e a firii a fo rma cu b ă r b a t u l s o c i e t a t e a familiei . L i b e r t a t e a îi e s t e soc ia l iza tă , î m p i e d i c â n d s ă se p r o m o v e z e c o n c e p ţ i a o p u s ă d e s c o n s i d e r a ţ i e i f emen ine : feminismul . C ă i nd iv idua l i smu l n u e s t e a t ins , ci d i m p o t r i v ă p o t e n ţ a t d e po l i t i ca fascis tă , n e a t e s t ă i n t e r e s u l cu c a r e e s t e con-

1 S ) Giordani Igino, II messaggio sociale di Gesu, Milano, soc. ed. „Vita e Pensiero", 1938.XVI, p . 153.

170

s ide ra t ă m a s s a femenină , ch ia r înnaimte de a a lcă tu i o familie în se rv ic iu l ţăr i i , înnâimte de a d e v e n i m a m e .

î n c ă de copi le sun t i n t eg ra t e în v i a ţ a cea nouă , î n d r u m a t ă de Duce . C a şi p e n t r u e l emen tu l mascu l in , O. N . B. î n t r egeş t e educa ţ i a şcolii . F i reş te , e d u c a ţ i a fisică se îmlă-d iază d u p ă cons t i tu ţ ia m a i de l i ca t ă şi t e m p e r a m e n t u l m a i sens ib i l a l fetelor. Exerci ţ i i le fără a m i c ş o r a r e z e r v a lor na tu r a l ă , le a c c e n t u e a z ă voin ţa , voioş ia , s p o n t a n e i t a t e a şi gra­ţia. Organ iza ţ i i l e femenine a le Oper i i na ţ i ona l e Bali l la c u p r i n d Micile italience î n t r e şase şi p a t r u s p r e z e c e ani şi ţinerile italience î n t r e p a t r u s p r e z e c e şi ş ap t e sp rezece ani , dec i un a s p e c t al i e ra rh ie i , ca re e s t e u n u l din pr inc ip i i le s ta tu lu i fascist. Reun i t e în m a r i con­c u r s u r i na ţ iona l e , t ine re le îşi d a u s e a m a d e idea lu l n a ţ i o n a l ce d e p ă ş e ş t e mic i le lor per ­sonal i tă ţ i . Dar d isc ipl ina din O. N . B. le î n d r e a p t ă şi sp r e a l t e ac t iv i tă ţ i , p r i n cursur i d e c u l t u r ă in t e l ec tua l ă şi ap l i ca tă în as i s t en ţa soc ia lă s au casnic , cons t i tu indu-se a d e v ă r a t e „Case ale tinerei italience".

In c a d r u l de r e c u l e g e r e mis t i că d e l à Orv ie to , s 'a o rgan iza t o A c a d e m i e femenină fascis tă a educa ţ i e i fisice a t iner imii , c u scopul de a c r eea c o m a n d a n t e organiza ţ i i lor d e mic i şi t i ne re i t a l i ence . Cursur i l e p e n t r u f iecare fa tă d u r e a z ă doi ani . O r e l e de s tud iu şi exerc i ţ i i a l t e rnează cu d i r ec t i ve d e c ro i to r i e . Lucrur i le confec ţ iona te sun t des t ina te oper i -lor de b inefacere .

Ţiner i le i t a l i ence împl in ind v â r s t a de ş ap t e sp rezece ani p r imesc de l à O. N. B. u n d e au făcut ucen ic i a o ca r t e de iden t i t a t e c a Tânără fascistă. Ea p o a t e pa r t i c i pa la c u r s u r i ce îi în lesnesc câ ş t i ga rea une i s lu jbe ca m i c ă burgheză .

î n v ă ţ ă m â n t u l s e d iv ide în d o u ă ca tegor i i : în p r ima ca tegor ie , cu r su r i a g r a r e de cu l ­tu ră a florilor şi fructelor, cursur i de l imbi s t ră ine , a r t ă p rac t i că , fotografie, cu r su r i d e puer icu l tu ra , economie casnică, leg is la ţ ie soc ia lă şi coopera t ivă , cu r su r i de as i s t en te fasci­s te p e n t r u colo-iii la m a r e şi la m u n t e , cursur i p e n t r u d i r ec toa re de colonii , p e n t r u t inere le fasciste ce a u împl ini t s tag iu l de ucen ic ie . In a d o u a ca tegor ie , luc ru m a n u a l şi t ehn ică p e n t r u s e rv i t oa re în colonii . Se fac în t run i r i în t re difer i tele c lase socia le p e n t r u a se c r e e a r apor tu r i d e ega l i t a t e d e s imţ i re ş i p r i e t en ie .

A c t i v i t a t e a oper i lo r de b inefacere e s t e m i s i u n e a p r inc ipa l ă a fascii lor femenine , con­fundată, deci , p r in în săş e s e n ţ a sa, ou scopul r evo lu ţ i e i fasciste. T ine re le fete înscr i se în­t r ' un ins t i tu t d e cu l tu ră s u p e r i o a r ă s e găsesc î ncad ra t e în r â n d u r i l e sec ţ iuni i f emenine a le grupăr i i u n i v e r s i t a r e fasciste, ca re face p a r t e din Confedera ţ i a i n t e rna ţ i ona l ă a s tudenţ i lo r Se fac r eun iun i şi convocă r i gene ra l e din t o a t e facul tă ţ i le p e n t r u ca r a p o r t u r i l e în t r e stu­den te să fie m a i s t rânse . Cu a c e a s t ă ocazie se o rgan izează concursu r i de cu l tu ră in te ­l ec tua lă în l e g ă t u r ă cu sub iec te socia le şi pol i t ice . Şi un ive r s i t a r e l e , p r in cursur i a n u m i t e sunt i n t eg ra t e în m a r e a o p e r ă d e a s i s t en ţ ă fascistă.

P e r i o a d a un ive r s i t a r ă t e rmina tă , femeea in t ră în S indica tu l Profes ionis te lor şi Ar t i s ­telor, bucurându-se de aceleaş drepturi ca şi bărbatul, păs t r ându-ş i , t o tuş , femin i ta tea a t â t de p r e ţ i o a s ă fiinţei lor şi m i s iunea de păz i t oa re a le căminulu i .

„Sfânta Fami l i e " mul t ip l i ca tă în afresc de R e n a ş t e r e n u m a i es te as tăz i alegoria pr in care femeile t impulu i , — o iubi tă , o că lugă r i ţ ă răpi tă , — î m p r u m u t a u de là f rumosul ar tei un v ă l d e p u r i t a t e în p o g o r î r e a pr iv i r i i spre copi lul lor. As tăz i , „Sfânta Fami l i e " es te in­v o c a t ă c a u n simbol de a p a t r o n a famili i le u m a n e cele m a i umile .

171

R O N 1 C I

I D E I, O A M E N I, F A P T E RAOUL ALLIER

Către sfârşitul, a n u l u i t recut , s'a s t ins subit , în Bre tagne , profesorul Raoul Allier, fost decan a l Facu l t ă ţ i i de Teologie p r o t e s t a n t ă d in P a r i s şi profesor ono ra r al Sorbonei . Despre acest t r i s t even imen t n u s'a scr is şi p robatu l n u se va scrie n i m i c în publ ica ţ i i le filosofice şi şt i inţif ice româneş t i , î n v reme ce despre m o a r t e a lui S i g m u n d F r e u d şi aceea a lui Luc ien Lévy-Bruhl , î n t â m p l a t e tot a n u l t recut , s'a scr is şi s 'a vorb i t în l u m e a în­t reagă . Şi totuşi , va loarea lui Raoul Allier n u este cu n i m i c m a i prejos de a acestora-Luc ră r i l e lui , ap rec ia t e î n deosebi î n Angl ia şi America , r ă m â n u n b u n câş t igat definitiv p e n t r u psihologia re l igioasă, i a r ipotezele în­drăzne ţe şi zgomotoase ale celor la l ţ i dor, ch ia r dacă n ' a u fost l ipsi te de fecunditate , s 'au spu lbe ra t la. p r i m a ad ie re de v â n t ştiinţific.

Se cuvine deci, n u d in s i m p l ă şi f i rească r ecunoş t in ţ ă p e n t r u profesorul care a î nd ru ­m a t s tudi i le m a i m u l t o r a d in t r e t iner i i teologi român i ; s ă s p u n e m aici despre el câ teva cuvinte de omagiere pos tumă , ci p e n t r u va­loa rea r e a l ă a o m u l u i şi s a v a n t u l u i çare a fost Raou l Allier.

Radul All ier s'a n ă s c u t l a Vauver t , î n s u d u l F ran ţ e i , ap roape de N i m e S j în z iua de 29 Iun i e 1862. L a ieş i rea sa d in r e n u m i t a Şcoală Nor­m a l ă S u p e r i o a r ă d in P a r i s , în 1886, ş i - a l ua t d rep tu r i l e de profesor de filosofie ş i a func­ţ i ona t î n aceas tă ca l i ta te t i m p de u n a n la Liceul d in Mon tauban . Anu l u r m ă t o r a t recu t profesor l a F a c u l t a t e a de Teologie p r o t e s t a n t ă d in acelaş i oraş , i a r în 1889 a fost c h e m a t la F a c u l t a t e a de Teologie p r o t e s t a n t ă d in P a r i s , u n d e a p r e d a t t i m p de 44 a n i cu r su r i de filo­sofie creşt ină, etică, sociologie ş i psihologie

re l ig ioasă . Din p r i m ă v a r a a n u l u i 1920 şi p â n ă la 31 Octombrie 1933, când s'a r e t r a s la pensie , a fost decanu l acestei Facu l t ă ţ i .

L - a m cunoscut îl u l t imi i să i t re i an i de profesorat şi decana t . E r a m ă r u n ţ e l la t rup , d iscre t şi t o t d e a u n a binevoi tor . P u ţ i n obosit de v â r s t ă şi de m u n c ă , se ţ i nea to tuş i l a zi cu to t ce se lega de p reocupăr i l e sale şti inţifice. Casa sa e ra deschisă în fiecare Joi d u p ă a m i a z ă t u t u r o r s tuden ţ i lo r F a c u l t ă ţ i i de Teo­logie. Aceş t ia pe t r eceau câteva ore m i n u n a t e î m p r e u n ă cu decanu l lor, la o ceaşcă de ceai, p r i n t r e ra f tu r i l e î ncă rca t e cu ş t i in ţă . Cunoş tea ţ a r a noas t ră , pe care o vizitase, şi se in te resa de tot ce se î n t â m p l a m a i d e s e a m ă l a noi. P e n t r u el, ap rop ie rea în t r e biserici le creş t ine ş i , p r i n biserici , î n t r e popoare le creşt ine, e ra u n m a r e ideal, d in care a izvorît f rumoasa o-p e r ă de p r i m i r e a s tudenţ i lor s t r ă in i , prote­s t an ţ i şi ortodocşi, la F a c u l t a t e a de Teologie p ro t e s t an t ă din P a r i s .

L a m o a r t e a sa, Raou l All ier l a s ă p ro tes tan­t i s m u l u i francez şi ş t i inţei re l ig ie i 18 luc ră r i . Din t re acestea : u n s tud iu a s u p r a filosofiei lui Er i ies t R e n a n ; o Antologie p ro t e s t an t ă f ranceză în două v o l u m e ; două vo lume a s u p r a une i societă ţ i secrete d in sec. XVII n u m i t ă „La Compagnie du Sa in t -Sac remen t " ; o teză de doc tora t în teologie î n t i t u l a t ă „La Cabale des Dévots", p r e m i a t ă de Academia F r a n c e z ă ; două luc ră r i p r iv i toa re la s e p a r a r e a bisericii de s ta t în F r a n ţ a , e v e n i m e n t în care Raoul All ier a l u a t p a r t e ac t ivă în favoarea con­fesiunii s a l e ; u n v o l u m cu 81 conferinţe p r o n u n ţ a t e I n t impu l războ in lu i d in 1914-1917 ; o Lucrare despre p r o t e s t a n t i s m u l d in Japonia , etc. D a r a d e v ă r a t a sa operă ş t i inţ i f ică s tă în t r i logia : La psychologie de la conversion chez

172

les peuples non-civilisés;' Le non-civilisé: et nous şi Magie et religion. Toate t re i p remia te de Academia Franceză . Asupra acestor lucrăr i , ce î n c u n u n e a z ă o car ieră ştiinţifica, t reba iè să s t ă r u i m pu ţ in .

P reocupa rea de căpetenie a vieţi i lui Raoul All ier a fost ps ihologia convert i r i i , ad ică psihologia experienţei eare formează faptul fundamenta l al vieţ i i sale propri i . Aceas tă preocupare 1-a dus în câmpu l etnologiei rel i ­gioase. T imp de 35 ani , n u ii-a scăpa t nici o informaţ ie a d u s ă de mis ionar i i creştini , pe care să n'o folosească în vederea clădir i i m a ­gis t ra le i sale lucrăr i , La psychologie de la conversion chez les peuples non-civilisés (Paris , Payot , 1925), în două vo lume a câte peste 500 pagini fiecare. Celor cari vor să ştie cu câ tă t r u d ă se face o ser ioasă m u n c ă ştiinţifică, le r e c o m a n d ă m să citească impres ionante le des­tă inu i r i făcute de Raoul Allier în prefa ţa acestei lucrăr i . In l uc ra rea însăşi , n u ş t i i ce să admi r i m a i î n t â i : r ă b d a r e a c u . c a r e auto­ru l şi-a făcut anchetele, pu te rea de p ă t r u n ­dere a anal izelor sau ser iozi tatea încheier i lor la care ajunge. S imptomele convertir i i , criza şi consecinţele ei morale , in te lectuale şi so­ciale, aşa cum se p rez in tă acestea la popoarele necivilizate, s u n t s tud ia te cu o documen ta re excepţională. Rezul ta te le la care a junge Raoul Allier s u n t deadrep tu l opuse fa ţă de acelea ale lu i S igmund F reud sau Lucien Lévy-Bruhl .

P e n t r u în temeie toru l şcoalei ps ihanal i t ice , eul care se revelează în conver t i rea reiiigioasă este u n eu foarte vechiu, cu inst ic te grosolane şi eredi tă ţ i best iale. P e n t r u Raoul All ier acest eu este u n eu nou, pe cale de a se forma sub solicitările u n u i ideal în t revăzut . Depar te de a reprezen ta u n t recut î n d e p ă r t a t şi ani ­malic, acest eu nou- pref igurează şi p regă teş te u n vi i tor în t r ' adevă r omenesc. Mai m u l t chiar , Raoul Allier se î n t r eabă dacă n u c u m v a se va descoperi în t r 'o zi, sub s t ra tur i le grosolane Ir., care se opreşte f reudismul , „un fond ma i mister ios şi poate m a i î n r u d i t cu divanul" (Préface, p. 15).

S t u d r l e lui Raoul Allier a s u p r a psihologiei convert ir i i la popoarele necivi l izàtë l-au dus în faţa problemii „menta l i tă ţ i i pr imi t ive" , în carè a în tâ ln i t pe Lévy-Bruhl , cu fa imoasa teorie a he te rogehe i tă ţ i i absolute în t r e men­t a l i t a t ea popoarelor civilizate şi a celor neci­vil izate. P â n ă şi în manua l e l e de filosof ie din cursul s ecunda r de la noi se găseşte a f i rmaţ ia ho t ă r î t ă că „pr imit ivi i" — adică, m a i corect, necivi l izaţ i i — au ô „menta l i ta te prelogică şi mist ică", pe când noi, civilizaţii; avem o men­

ta l i ta te -log' că şi, fireşte, nemist ică . Este uşor de b ă n u i t resor tu l sufletesc al s t ă ru in ţ e i cu care Lévy-Bruhl a c ă u t a t să sapé o p r ăpas t i e în t re men ta l i t a t ea ne civilizaţilor şi a civiliza^ ţi lor. L ă s ă m însă de o pa r t e aceasta . F a p t este că teor ia lu i — o s implă „teză dogma­tică", cum o numeş t e Raoul Allier — deşi sus ţ inu tă cu o pe rseveren ţă în t r ' adevă r r e m a r ­cabilă, a căzut. Raoul Allier, şi d u p ă el al ţ i i , au a r ă t a t că exis tă o „ ident i ta te funciară" în t re felul de a judeca al necivil izaţi lor şi acela al civilizaţilor, cu toa te că aceas tă iden­t i ta te n u este vizibilă în mani fes tăr i le u n o r a şi ale celorlalţi , d in p r ic ina desvoltăr i i une i pă r ţ i a omenir i i î n t r ' u n sens şi a celeilalte în t r ' a l t sens". î n t â l n i m to tuş i foarte adesea p r in t r e cei m a i civilizaţi oameni felul de *a judeca al , ,primitivilor" şi, invers , „primit ivi i" lucrează şi r a ţ ionează foarte adesea exact ca noi. (Le non-civilisé et nous, Différence i r ré­ductible ou iden t i t é foncière ? Pa r i s , P a y o t 1927. Vedeţi şi : Olivier Leroy, La raison pri­mitive, Essa i de réfuta t ion de là théorile d u prélogisme, P a r i s P a u l Geuthner , 1927; E. Caillet, Mysticisme et „fnentalite mystique", Etude d 'un p roblème posé pa r les t r a v a u x dé M. " Lévy-Bruhl su r l a menta l i t é pr imit ive , Par i s , Alcan, 1938; N. Petrescu, Psihologia popoarelor primitive, Bucureş t i , 1938).

După cum studi i le a s u p r a convert ir i i la popoarele necivil izate l-au dus pe Raoul Allier la psihologia men ta l i t ă ţ i i acestor popoare, tot asemenea aceste s tudii noui l-au d u s m a i depar te , la cerce tarea ro lu lu i pe care îl a re m a g i a în v ia ţ a in te lec tua lă şi mora l ă a necivil izaţi lor, p recum şi la cercetarea ra­por tu lu i d in t re magie şi rel igie în general . Magie et Religion este l uc ra rea sa u l t i m ă şi n ic idecum m a i pu ţ in i m p o r t a n t ă ca celelalte. De da t a aceas ta , î n t â l n e a - t e o r i a „magismulu i pr imit iv", făur i tă de m a r e l e etnolog englez Frazer . Teorie f rumoasă da r şubredă. F raze r pornea delà ideea că, î n t r u c â t unele popoare foarte nècivil izate de as tăz i p rac t i că aproape exclusiv n u m a i magia , atuhcii probabi l că cei dintâi oameni , când au eşit d in s t a rea de an imal i ta te , p rac t i cau n u m a i magia , l ipsi ta de orice e lement rel igios. A r . f i exis tat deci î n omenire o epocă a magie i pure . Mai târziu, din magie , încetul cu încetul , va fi ieşi t rel i­gia. Dar, spune Raoul Allier, „nimic n u este m a i contes ta t astăzii în etnologia religioasă,, dëcâ t ceéace s tă la t emel ia acestei teze" (Magie et Religion, P a r i s Berger -Lewaul t , 1935, p.99). Cercetări le etnologilor Andrew L a n g şi Wi lhe lm Schmid t au a r ă t a t . că t r ibur i le aus t ra l iene , pe temeiul că rora F raze r îşi con-

178

s t ru îse teoria sa, n u s u n t cele m a i necivil izate şi că la a l te t r i bu r i încă m a i necivi l izate decâ t ele exis tă idei re l ig ioase des tu l de pu re , n u mag ie crasă . Apoi „pr imi t iv i i " de as tăz i n u s u n t p r imi t iv i i de od in ioară . Uni i d in t r e ei r ep rez in tă o fază de decădere d in t r 'o s t a re de cu l tu ră m a i îna l tă . In orice caz, rel igia n u s'a nă scu t d in magie , ci m a g i a a p a r e ca u n acci­dent , ca o d e g r a d a r e a religiei , v ă t ă m ă t o a r e şi p e n t r u rel igie şi p e n t r u desvo l t a rea civili­zaţiei . „Dezas t roasă p e n t r u in te l igen ţă şi pen­t r u conş t i in ţa mora lă , spune Raou l AlFer , m a g i a n u este m a i p u ţ i n dezas t roasă p e n t r u religie... Depar te de a fi, cum se s p u n e p r e a adesea, izvorul religiei, m a g i a pregă teş te r u i n a aces te ia şi-i aduce m a i c u r â n d s au m a i t â rz iu m o a r t e a " (Magie et Religion, pp . VII şi 460).

Aceas tă u l t i m ă l u c r a r e a lui Raoul Al l ier se t e r m i n ă cu o m i n u n a t ă „ipoteză". S'ar părea» spune el, că o „ in te l igenţă conş t ien tă în ac t " — sub care se înţe lege des igur D u m n e z e u — luc rează în l u m e sub forma u n o r sugest i i îna l te , că ro ra se opun au tosuges t ' i l e n o a s t r e n a t u r a l e . Cu al te cuvinte , D u m n e z e u însuş i luc rează în lume, c ă u t â n d să o conducă, să o îna l ţe , s ă o m â n t u e . In toa te rel igi i le a fost u n apel al lu i Dumnezeu . Acest apel s'a făcut auzi t m a i l impede la u n popor, d a r şi acolo sugest i i le ce veneau de sus a u fost î nnăbuş i t e de autosuges t i i le n r z e r a b i l e care veneau din f irea p ă m â n t e a s c ă . „Ipoteza" lui Raoul Allier, a sugestiei-revelaţiie, n 'o p u t e m desvol ta aici, O v o m face poa te cândva . E a a re foarte in ­t e resan te consecinţe filosofice şi teologice, a t â t teoret ice cât şi pract ice .

Deşi s u n t e labora te în conş t i in ţa u n u i teolog p ro tes tan t , luc ră r i l e lui Raou l Allier, cele de

psihologie re l ig ioasă , n ' a u n ic idecum fac tura u n o r s imple t r a t a t e de apologet ică s au de teologie confesională, ci ele p r ez in t ă cel m a i îna l t g r ad de obiect ivi ta te şi d o c u m e n t a r e şti inţifică. Deaceea se r e c o m a n d ă şi teologilor noşt r i , care e b ine s ă se famil iar izeze cu pro­blemele ps ihologie^ sociolog'ei şi etnologiei re l igioase. Mis iunea c reş t ină în s ânu l poporu­lui nos t ru cere n u n u m a i m u l t zeii m i s i o n a r şi m u l t ă teologie, ci şi o înţelegere m a i l a r g ă a r ea l i t ă ţ i lo r sufleteşt i şi sociale.

Va loarea l uc ră r i l o r lu i Raou l All ier creşte şi m a i m u l t în ochii noştr-L, când ne g â n d i m că ele a u fost a lcă tu i te de u n om a căru i vedere îşi refuza servicii le ei no rma le . După m o a r t e a v i te jească a f iului s ă u m a i m a r e , Roger, căzut în p r imele zile ale războ iu lu i din 1914-1918, du re r ea sufletească a s lăbi t vederea b ie tu lu i pă r in t e , d a r n u ă-a c l int i t c red in ţa şi d ragos tea de ţ a r ă . Dimpot r ivă , î n tot t i m p u l războiului , el a ţ i n u t s ă p t ă m â n a l conferinţe în temple le d in P a r i s , p e n t r u a î m b ă r b ă t a pe cei r ă m a ş i acasă .

Raou l Al l ier şi-a î n c h i n a t t o a t ă v ia ţ a ş t i in­ţei şi t oa t ă ş t i in ţa şi-a înch ina t -o lui Dumnezeu . Căci ţ i n t a m a i î n d e p ă r t a t ă a lucră ­r i lor lui de psihologie re l ig ioasă e ra aceea de a fo rma o v a s t ă documen ta r e p e n t r u mis iu ­ni le creş t ine p r i n t r e necivi l izaţ i . V ia ţa lui poate fi deci p i ldă p e n t r u mu l ţ i . Noi, cei car i l -am cunoscut şi a m p r i m i t de là el î n d r u m ă r i h o t ă r â t o a r e p e n t r u m u n c a n o a s t r ă inteîec- ' tua lă , îi vom p ă s t r a t o t d e a u n a o a m i n t i r e vie şi r ecunoscă toare . I a r F a c u l t a t e a care a a v u t norocul să-1 a ibă în f run tea ei, se poa te mândrii cu n u m e l e lui .

EMILIAN VASILESCU

J. CHEVALIER, CAVALER AL SPIRITULUI o /

P e Jacques Chevalier, admi rab i lu l decan al Facu l t ă ţ i i de Li tere d in Grenoble, l -am cuno­s c u t de m u l t ă vreme, noi cei din genera ţ i a care a c u m i n t r ă m în m a t u r i t a t e ; l -am cunoscut m a l cu s e a m ă ca p r o p a g a t o r fervent şi origi­na l al filozofiei bergsoniene în forma ei de a-cum zece ani . Mari le sale căr ţ i : Descartes, pu­bl ica tă în 1921 (Pion), Pascal, în 1922 (Pion) şi Bergson în 1926 în aceiaşi e d i t u r ă sun t ceva ma i m u l t decât o î n t â m p l a r e ; Pasca l , subt i lul şi a d â n c u l filosof al „Gândi r i lor" vorbise des­pre o a n u m i t ă categorisire a gândi to r i lo r în spir i te geometr ice şi spir i te de f ineţă şi n i m ă ­nu i n u i se poa te ap l ica m a i b ine p r i m u l şi u l t imu l epitet decât p r i m u l u i şi u l t i m u l u i

d in t r e gândi to r i i pe care îi s tud iază J. Che­valier şi care s u n t veri tabil i i s tâ lp i de bază ai 'eternei gând i r i franceze. Celelalte lucrăr i ' ale emer i tu lu i gând i to r delà Grenoble îi a r a t ă , n u m a i p r i n e n u m ă r a r e a t i t luri lor , tendinţele sp i r i tua l i s te şi religioase, fie că se ocupă cu fenomenele de reînviere (réveils, „revival") re­l igioasă (Essai s u r l a format ion de la na t io­nal i té et les réveils rel igieux aux p a y s de Gal­les) l u c r a r e de s inteză şi de vas t ă erudiţ ie , pe care însă ştie m i n u n a t să o facă să n u t r a n s ­p i re os tenta t iv , fie că re ia sub al t ungh iu , pro­b lema delà ca re plecase Maine de B i ran , aceia a hab i tud ine i , p rob lemă pe care o u r m ă r e ş t e cu a d â n c i m e a cunoscută , ma re l e Ravaisson

174

în „De l 'habi tude" (L'habitude, Essai de mé­taphysique scientifique. Boivin 1929, p remiu l Dissez de P e n a n r u n al Ins t i tu tului ) , fie că e vorba de s tudiul : Ideia şi Realul (Arthaud. 1932) cur ioasă poziţie de împăca re în t re idea­lism şi real ism, fie, în fine, când cerceteaiză adâncimile sufleteşti ale mis t ic i smulu i ca în: „Sainte Thérèse et la Vie mys t ique" (De-noël 1934) u n a d in t re cele m a i bune şi m a i complete l uc ră r i a s u p r a vieţii şi m ă r t u r i i l o r celei m a i tipice reprezentante a mis t ic ismu­lui catolicizant; toate aceste luc ră r i sun t deosebite de cercetările savan te a s u p r a gân­dirii antice, Aristot şi Pla ton, cum sun t : „Studiul an t ic al dia logului pseudo-platonic Axiochos" şi „Noţiunea de necesar la Aris­tot şi predecesori i săi". (Alean 1915).

Nu avem însă in ten ţ ia să facem o vizită completă în acest admi rab i l „castel in ter ior" cum spunea Sf. Tereza, care este opera lui J. Chevalier, acest pa lad in al sp i r i tu lu i cum ne-am permis să-1 n u m i m în t i t lu. Es te vorba să p a r c u r g e m oda tă cu el recenta sa luc ra re „La Vie morale et l'au delà (F l ammar ion 1939) să p a r c u r g e m sau să ne interzicem şi as ta l ă sând pe fiecare să p a r c u r g ă d r u m u l acestor pagini , î n t rucâ t n u poa te fi aci vorba de u n r e z u m a t sec, schematic, d idact ic al unei căr ţ i în care u n om se dezvâlue şi se măr tur i seş te ceeàce n i se p a r e a fi esenţialul oricărei adevăra te căr ţ i . De aceia, îna in te de a începe aceas tă parcurgere , ea însăş i factice şi con da mna tă la uscăciune, s fă tuim citirea acestei căr ţ i . Nu p e n t r u c ă au toru l a r aduce pr in ea revelaţii ex t raord inare , n u pen t rucă a r p u n e probleme nema i auzite, n u p e n t r u c ă a r rezolva vechile în t rebăr i , neostoitele noa­stre îndoeli în chip senzaţional . Nimic din toate acestea n u se în tâmplă . Doctr ine nou i nu sun t de relevat aci, a t i tudini or iginale n u sun t de semnala t , dacă ne opr im la sensul obişnuit al noţ iuni i de „original i tate"; probe noi în vechea problemă a vieţii „de dincolo" e inuti l s ă c ă u t ă m p e n t r u c ă apoi, decepţionaţi să m ă r t u r i s i m că nici acum n u a m făcut u n pas ma i departe . Dacă însă vom încerca u n lucru poa te ' ne încercat încă, acela de a ne sălăşlui î n t r ' un a l tul , de â încerca, de a voi, de a nădă jdui , de a r isca acel sal t în neantu l credinţei a l tu ia pen t ru a r ă s ă d i şi în noi' a-ceiaşi credinţă, a tunci car tea lui J. Chevalier îşi va fi a juns ţ in ta pen t rucă ea este o car te care n u încearcă să ne înveţe n imic ci să ne convingă. Desigur filosofii în redingotă care îşi pă s t r ează i a naf ta l ină ideile şt ienţiste de a c u m o j u m ă t a t e de veac, Vor zâmb i supe­

rior şi condescendent dacă n u ch ia r cu com­păt imire în faţa u n o r pagin i în care n i se vorbeşte despre suprav ie ţu i rea spir i tu lui după moar te i a r moral iş t i i făcuţi (nu născuţi) la şcoala sociologică a u n u i Durkheirn se vor a l a r m a pe b u n ă drepta te în faţa une i mora le care se a f i rmă de esenţă t ranscendentă , o t r anscenden ţă care se coboară în om delà Creator.

P e n t r u J. Chevalier criza ac tua lă a omeni­rii (criză care îşi atinge, se pa re , apogeul cu nemaipomeni tu l război de azi) este o criză morală. Omul a a juns aci, azi, pen t rucă a pierdut orice s imţ al dependenţei de altceva, pen t rucă a nega t cu furie orice t ranscendenţă . Filôsofia s tabi l ise desigur că axele Fiinţei sun t infer ior i ta tea şi exteriori tatea. Dar a-ceste două caractere se „ împacă în noţ iunea de super ior i ta te (le dessus)" d u p ă admirab i la formulă a lui Lachelier . Acest domeniu al lui deasup ra este Dumnezeu. Negarea lui consti­tue p r i m a e tapă a crizei noas t re mora le ; ne­ga rea vieţii nemur i t oa re a spi r i tu lu i î n seamnă e tapa a doua. D a r nici a f i rmarea u n u i Dum­nezeu impersonal , ca în filosofia teistă nu poate consti tui o pâ rgh ie a noas t ră , Dumne­zeul impersonal rezorbindu-se în n a t u r ă (Deus sive N a t u r ă d u p ă cum a f i rma senin t rud i tu l Spinoza). S u n t b u n u r i spi r i tuale şi b u n u r i pe care le p romi t sectatori i mater ie i , „bunur i care sun t născă toa re de d u ş m ă n i i şi războaie" (pag. 13). Unde t rebue c ă u t a t ă î n să or igina însăşi a acestei a t i tud in i de n e g a r e ? In ceeace au toru l numeş te „absolut ismul u m a n " adică formula lui P ro t ago ra s : „Omul, m ă s u r a tu­t u r o r luc rur i lo r" şi care conduce, p r in chiar esenţa ei la scepticism, l a nihi l ism, la relat i­vism, împot r iva lui P ro tagoras , J. Chevalier opune pe P l a t o n care în „Theetete" spunea că „Dumnezeu m a i degrabă decât omul t rebue să fie pen t ru noi m ă s u r a t u t u r o r lucrur i lor" (p. 22) „Singurul obstacol de net recut pen t ru cunoaşterea absolu tu lu i este... divinizarea o-mulu i" . (p. 23). Totul re levează divini ta tea ; creaţ iuni le u lu i toare ale min ţ i i omeneşt i în matemat ică , operile de a r t ă î n crearea şi în contemplarea lor, jus t i ţ i a care n u este de na­t u r ă şi or igină u m a n ă ci divină, cunoaşterea noas t r ă însăş i în care t rebue să vedem o trains cendenţă de aceiaşi or ig ină; „gândi rea noas t r ă -—spune m i n u n a t autorul—este m ă s u r a t ă n u m ă s u r ă t o a r e ia r a p r i m i este pen t ru om ce­eace a crea este pen t ru Dumnezeu" (p. 30) for­mulă care cupr inde în t reaga esenţă a ideii de t rancendenţă . ideie ce ne este deosebit de scumpă. Un Dumnezeu i m a n e n t n u a r fi de-

175

cât însăş i omul ; n u m a i t r an scenden ţ a poate expl ica şi m u l ţ u m i sensul a d â n c al Fi inţei . I a r acest sens în des t inul u m a n se expr imă p r i n t r ' u n i m p e r a t i v : „Omul este ceeace este când este ceeace t rebue să fie. Ei n u este ce­eace t rebue să fie decât când se s u p u n e lui Dumnezeu" (p. 31).

P rob l ema m o r a l ă se pune , de aci chiar , în toa tă în t inde rea ei. în ţe lepc iunea ant ică , la care J. Chevalier face dese a luziuni , făcea deo­sebirea f u n d a m e n t a l ă d in t re fizis şi no-mbs n a t u r ă şi lege, pe care sofiştii le opuneau a j u n g â n d la n ih i l i smul mora l . Con-fuziunea o găs im însă într 'o doc t r ină care e-gala pe om cu celelalte animale cum spunea Calicles d in dialogul „Gorgias". In felul acesta „ n a t u r a m o r a l ă este as imi la tă , r e d u s ă la na ­t u r a fizică; se absoarbe omul în univers. . . cum o va face.... s to ic ismul" (p. 39). Arlstot , p lecând delà definiţia omulu i oa animal raţional l a să an ima l i t ă ţ i i m a t e r i a i a r speciei (raţ ional) for­ma care cons t i tu ind fi inţa va defini cu ade­v ă r a t omul n u p r i n an ima l i t a t e ci p r i n ra ţ io ­nal i ta te . Scopul s u p r e m al omulu i este deci s t ă p â n i r e a r a ţ i u n i i ceeace este. tot u n a cu Bi­nele p la ton ic ian (p. 43). Astfel omul se define­şte ca o f i inţă dublă ; p r i n l a t u r a lui infer ioară èl se în rudeş te cu cosmicul, cu a n i m a l i t a t e a în vreme ce p r i n cea supe r ioa ră el p a r t i c i p ă din Divin (44). Această t rad i ţ i e n a t u r a l i s t ă care p u n e a p re ţ pe l a t u r a an ima l i t ă ţ i i u m a n e poate fi u r m ă r i t ă precis în de lungul istoriei , în fi-losofia a r abă , î n Renaştere , în F r a n ţ a secolu­lui al XVII-lea p r i n In te rmediu l „l ibert inaju­lu i" i t a l ian , în opera, lui Rabelais , a lui Lo-renzo Valla, Bayle. d 'Holbach şi Diderot pen­t ru a se croi sociologiceşte şi ştiinţific în o-pe ra lui Durkhe im, (48) p e n t r u care faptul mora l a re aceiaşi obiectivitate ca şi g reu ta ­tea s a u e las t ic i ta tea în v r émè ce, d u p ă şeful şcoalei sociologice franceze, „D-zeu n u este n imic al tceva decât "Umani ta tea t r ans f igu ra t ă şi g â n d i t ă simbolic. (49). D a r a l ă tu r i de a-ceas tă t rad i ţ ie n a t u r a l i s t ă există şi o a l t a "spi­r i t ua l i s t ă pe care a u proc lamat-o u n Descar-tes, u n Pasca l . Un Malebranche , u n Maine de Bi ran . Ceea ce n u î n s e a m n ă că m o r a l a n u e n a t u r a l ă , n u m a i că t rëbue să ş t im ce înţe­legem p r i n n a t u r a l ; n a t u r a l h u • e aicelaş lu­cru cu ins t inc tua l , cu fizic, -cu an ima l i t a t e ci î n s e a m n ă n a t u r a u m a n ă f inal iza tă în t r ' un impera t iv m o r a l : „Omul n u este aceia ce este decâ t când este ceea ce t rebue să -fie", (p. 56). R ă m â n e n u m a i de l ă m u r i t dacă acest m o r a l despre care se vorbeşte este .'cel indi­vidual s au omul colectiv. J. Chevalier îşi pro­

p u n e l ă m u r i r e a problemei î n capitolul refe­r i tor la ind iv idua l i sm „conceput de Rousseau şi apl ica t de Revoluţie, ind iv idua l i sm de ab­s t rac ţ i i care consideră omul n u ca pe o, per­s o a n ă a d e v ă r a t ă ci ca pe o abstracţie. . . ." (59). „H. Lor in a r ă t a s e 'rezultatele dezas t ruoase pe care le-a avu t subs t i tu i rea ideii indiv idual is te ideii creşt ine ca fundamen t al d rep tu lu i" . (60). L u p t a d in t re individ şi societate este veche cât şi gând i rea . O g ă s i m la sofişti d u p ă cum o găs im şi î n l u m e a c reş t ină a v â n d ca t ip de revolu ţ ionar pe Mar t i n L u t h e r care „în nu­mele d rep tur i lo r ind iv idulu i î n l ă t u r ă au tor i ­ta tea Bisericei". (61). Găs im în cursu l istoriei o s e a m ă de forme ale ind iv idua l i smulu i ; u n ind iv idua l i sm metafizic, la Rousseau si Kant , u n ind iv idua l i sm Uti l i tar cu B e n t h a m şi Mill, u n ind iv idua l i sm în economia pol i t ică şi u n a l tu l (sau poate m e r e u ace laş d a r sub dife­r i te chipuri) în drept . Ce valoare a re doct r ina aceas ta ne-o a r a t ă fo rmula l ap ida ră , conclu­den tă a l u i J. Chevalier : „ea d ă r â m ă toate ideile şi toate instituţiunile", (p. 66). Ca exem­plu pen t ru p r i m a categorie avem concepţia ind iv idua l i s tă a p re ţu lu i şi a sa l a r iu lu i i a r pen t ru a doua categorie avem ins t i tu ţ i a căsăto­riei pe care ind iv idua l i smul a reuş i t să o dă râ ­m e i n t r o d u c â n d d rep tu l de divorţ, u r m a r e a i-deii de l iber ta te absolută . In drept, o a l tă no ţ iune der iva tă d in aceleaşi pr incipi i „par ta ju l l iber" a re u r m ă r i dezas t ruoase de n a t u r ă economică, demografică, na ţ iona lă , m o r a l ă . S u n t aci pa­gini du re roase ce a r t rebu i citite şi care n u se re fe ră n u m a i la s tă r i le din F r a n ţ a !

Greşala t rebue c ă u t a t ă î n însăş i no ţ iunea de ind iv idua l i sm. Socialul n u se poate funda pe ind iv idua l i smul egoist ci pe u n indiv idua­l i sm al ordinei şi al supuner i i la ceva de sus . L iber ta tea n u este capric iu ci s t ă p â n i r e de sine; î na in t e de orice l iber ta te este legea. (76). Ind ivdul nu-ş i apa r ţ i ne sieşi ci la altceva, la al tcineva, p r inc ip iu de bine, ordine, s tabi l i ta te , e te rn i ta te , cu al te cuvinte, la Dumnezeu . „Nu­m a i r e n u n ţ â n d la s ine individul se cucereşte pe sine". (78). I n s ine deci el n u este n imic ; el începe a fi ca a t a r e în m o m e n t u l în caire e da t în t r 'o un i t a t e m a i m a r e decât el adică m a i î n t â i în familie. Condiţiile vieţii u m a n e de aci pornesc ; ele îşi c a u t ă pu te rea în senti­mente le corespunzătoare , în mi l ă şi în iubire , în adevă r a d i c ă î n concepţia u n u i Bine suve­r a n ca re n u poa te fi l imi t a t î n t i m p ci da t în e te rn i t a te . I a t ă dece „perspect iva lumi i de dincolo este s i ngu ra perspect ivă a d e v ă r a t ă a vieţii u m a n e " . (82). Ind iv idua l i ta tea , ch i a t c â n d o înţelegem în sensul ei adevăra t , ca

176

par te a unu i tot, ca verigă, d in t r ' un lan ţ care îşi are obârş ia în Dumnezeu, n u const i tue însă forma finală a Fiinţei ; aceasta se desă­vârşeşte n u m a i în perspectiva personal i tă ţ i i . „Personal i ta tea ne r id ică la u n p lan supe­r ior al Fiinţei", (p. 85). Exis tă n e a p ă r a t aci o t ranscendenţă ; omul este desăvârş i t în per­sonal i tate pen t rucă însăşi Dumnezeu este o Persoană, este forma absolutei perfecţiuni a persoanei. Ni se pa re că această no ţ iune de personal i ta te n u este depă r t a t ă de aceia ce Bergson numise „eul profund"; o cunoaştere a acestui adânc al fiinţei noas t re este o nece­si tate p r imord ia lă . O asemenea chemare la izvoarele fiinţei a încercat Socrate, a spe ra t Descartes, a desăvârş i t I i sus Mântui torul . Sunt însă o serie de piedici care se p u n acestei descoperiri şi p ă s t r ă r i a vieţii personale ; civi­l izaţia însăşi , cu exigenţele ei, cu r i t m u l ei satanic , cu înmul ţ i rea nevoilor şi poftelor o-bligă omul să t r ă i a s c ă în supra fa ţa fiinţei sale n u în adâncur i ; ş t i inţa t i r an ică este un alt m a r e obstacol al vieţii personale. „Prizo­nier al mater ie i , aO sculelor pe care şi le-a făur i t pen t ru a o s tăpâni , al şt i inţelor pe care şi le-a constiruiţ pen t ru a o cuceri, omul n u m a i ştie s ă vadă decât aceia ce pipăie...." (p. 95). T i r an i a socială este u n alt obstacol care „goleşte omul de via ţa sa i n t imă" după cum se expr ima în „Revolta mul ţ imi lor" Or-tega y Gasset. Adevărul e înlocuit cu ceea ce se spune că a r fi, ra ţ iunea , cu păreri le , mo­ra la cu moravur i le . Adâncă a s e m ă n a r e de gândi re cu pagini le f remătă toare ale lui Kay-serl ing din „De la souffrance à la p léni tude" ! I n să d u ş m a n u l adevă ra t al persoanei „este însăşi persoana când se socoteşte drept scop în sine. Căci u l t imul scop este Dumnezeu" (99). Nu eul este esenţialul persoanei ci altul, dă ­ru i rea de sine „le don à a u t r u i " după cum spunea Louis Lavelle în „Prezenţa Totală". Nepu tând fi noi în Dumnezeu trebue să cău­t ăm pe Dumnezeu în noi; i a t ă sensul adevă­ratei experienţe mistice. „A te -ridica l a D-zeu î n seamnă a te adânc i în t ine însuţi.. . adică î n seamnă a te depăşi pe t ine însuţ i şi a te r idica p â n ă la D-zeu". (p. 106).

Dacă însă via ţa socială, ş t i inţa, civilizaţia se opun perfecţionări i omului , îndoiala poate fi i n s t a u r a t ă în ceea ce priveşte sorţi i de iz­b â n d ă ai vi i torului . I a t ă dece problema chi­nui toare a existenţei s au a ne-existenţei unu i progres u m a n se pune cu t o a t ă tă r ia . Gre-şa la care s'a făcut în problema aceas ta a fost că s'a considerat progresul ca „un pro­gres l iniar , continuu, infailibil, decurgând na­

tu ra l şi necesar din creşterea cunoşt inţelor noastre , din perfecţ ionarea ins t rumente lor no­as t re şi a organizaţ iei însăşi" . (114). Condor-cet, c reatorul acestei viziuni a greşit. U n d e e a tunc i adevăra tu l progres ? J. Chevalier, după ce anal izează p rob lema progresulu i an ima l şi a ins t inctului în opoziţie cu inteligenţa, cons­t a t â n d că orice act nou n u este posibil decât dacă a re u n subs t ra t memoria l , conchide că tradiţia este condiţia progresului în Viaţa so­cială. (118).

In luc ra rea sa an t e r ioa ră (L'habitude. 1929) au toru l ajunsese la unele concluziuni caracte­ristice în ceea ce priveşte problema eredităţ i i şi a n u m e că „nu se poa te vorbi despre o t ran­smitere he red i t a ră a obişnuinţelor câşt igate de indivizi ci n u m a i despre o t radi ţ ie spiri­tuală , da to r i t ă memoriei , n u obişnuinţei", de unde u r m e a z ă că an ima lu l „neavând memo­rie sp i r i t au lă este incapabi l de t rad i ţ ie deci şi de progres" (121) concluzie spr i j in i tă pe o vas tă cercetare ştiinţifică cât şi pe confirma­rea lui Cuénot în p r iv in ţa t ransmi te r i i carac­terelor câştigate. „Progresu l u m a n este ex­clusiv dator i t educaţiei şi t r ansmi te r i i pa­t r imoniu lu i pe care ea l 'a const i tui t în cursul vremuri lor" , (p. 135). Progresu l u m a n există deci, el t inde către infinit; omul n u poate ad­mi te că totul se petrece, aci pe p ă m â n t , că el este închis în marg in i le s t r âmte ale spaţ iu­lui şi t impulu i ; există cu alte cuvinte o lume de dincolo în care se „desăvârşeşte sufletul care... n u începe în t imp şi n u trece p r in el decât pen t ru a merge către u n destin de e-terni ta te" . (p. 137). I a t ă u l t ima în t rebare la care vrea s ă r ă s p u n d ă J. Chevalier.

Metoda pe care o în t rebuin ţează au toru l este t r iplă; el p rez in tă m a i în tâ i universal i ­tatea acestor credinţe u m a n e într 'o l ume de dincolo, în nemur i r ea şi e terni ta tea sufletului individual pen t ru a trece apoi la prezentarea câtorva probe ra ţ iona le şi în fine a pro­belor, să le spunem, experimentale . 0-m u l de to tdeauna şi de p re tu t inden i a cău ta t . să descifreze m a i pu ţ in problema vieţii cât problema morţ i i . Dint re toate făpturile lumii omul s ingur descoperă moar­tea pen t rucă „el s ingur ştie că va mur i " . (143). Religia—spune Bergson—este, din acest p u n c t de vedere o r eac ţ iune defensivă a n a t u r i i con­t r a reprezentării . . . inevitabil i tăţ i i mor ţ i i " (145). I a r Pasca l a f i rma că omul „nu este p rodus decât pen t ru infinitate". Exis tă a ş a d a r u n fel de inst inct al nemur i r i i , o credinţă universa lă în supravie ţui re . Ce valoare pot avea această credinţă şi aces t inst inct? Aceia că n a t u r a

177

n u . a făcut n imic de pr isos sau fă ră sens. Dacă u n asemenea ins t inc t există ei t rebue deci să co re spundă la ceva. E drept , a rgu­m e n t a r e a n u este deloc i refutabi lă; d in contra . D a r n u avem a l tă posibi l i tate decâ t acela de a ne bizui pe ceea ce avem. Ex i s t ă „un refuz un iversa l al mor ţ i i ca scop al vieţii u m a n e " (147) f i inţa a r e ca lege „să persevereze în t ru f i in ţarea ei" spusese şi Spinoza. Cul tu l mor ţ i ­lor pe deal tă par te—cercetăr i le arheologiei preis tor ice a u dovedit-o f ă r ă p u t i n ţ ă d e îndo­ială—există oda tă cu pr imele man i fes t ă r i u-m a n e fie că e vorba de epoca mous t e r i ană , a u r i g n a c i a n ă , m a g d a l e n i a n ă . Rodhe socotia câ n u poa te fi vreo l egă tu r ă în t re acest cult al mor ţ i lo r şi concepţia sufletului nemur i to r ; J. Chevalier consideră însă că n u t rebue să dezlegăm aceste două fapte care m e r g în orice caz î m p r e u n ă . (153). Concepţia răsplă t i r i i mo­ra le dincolo de m o a r t e o î n t â ln im deasemeni d in cea m a i î n d e p ă r t a t ă an t ich i ta te ca şi în men ta l i t a t ea p r imi t ivă , în mana ca şi în Cartea Morţilor (d inas t ia a XVIII 1400 a. C în Egipt) . E carac ter i s t ic m a l cu s e a m ă textul publ ica t de E. Drioton (Recueil d 'Etudes égyp-tolôgiques. 1922 Fas . 234 B. E. H. E.) Aceiaşi concepţie o r e g ă s i m în Avesta ca şi în Vede i a r m a i tâ rz iu în Upanişade şi în b u d d h i s m ; este evidentă î n Odysea (cart. XI), l a P i n d a r , la Eschyle şi în fine, l uminoasă , l a Virgiî, metafizic la P l a t o n în Phedon şi Menon, ra­ţ ional , î n Timeus. î n c redin ţa ebra ică , con­cepţia este precizată , din epoca lui Ezechie lş i Daniel p â n ă la Far ise i . P rob l ema existenţei reale a lumi i de dincolo e t r a t a t ă cu pu te re d a r Şi cu c i rcumspecţ ie de a u t o r în u l t ima pa r t e a lucrăr i i . „Ideia de nemur i r e—spune Cl1. Bernard—este o ideie exper imenta lă" . (173). I n orice caz avem deaface ac i cu o idee n u eu u n concept; conceptul este o creaţie a min ţ i i noas t re , ideia, ca şi la P la ton , a re u n subs t r a t ireal. In ce sens înţelege Cl. B e r n a r d exper imenta rea n e m u r i r i i n u e greu de înţeles dacă ne refer im la concepţia vieţii în Ban­chetul, în n e m u r i r e a p lasmei ge rmina t ive la Weis smann , în perpe tu i ta tea indefini tă a someii i a Alexis Carrel . D a r n e m u r i r e a n u e n u m a i biologică; ea este sau t rebue să fie sp i r i tua lă , individuală , pe rsona lă . (175). Argu­mentele aduse de Bergson sun t şi ele diferite: exper ienţa mis t ică , faptul conşti inţei care de­păşeşte creerul şi datele şt i inţei p s y c h i c e . p e care a u t o r u l le u r m ă r e ş t e delà F. M. Ba r re t t din 1882 p â n ă la Balfour şi Oliver Lodge, s au F. W. Myers . Domeniul este ex t rem de delicat (Iar ceea ce i m p o r t ă este să fie aborda t „în­

t r ' un spi r i t l ipsi t de orice pre judeca tă" . Ceea ce este s igur este acest fapt indiscutabi l al independenţei gând i r i i de créer, î n l ă t u r a r e a concepţii lor localizat o a re şi cons idera rea cre-erului ca u n s implu i n s t r u m e n t de articulaire a sp i r i tu lu i î n ma te r i e . (178). Dar dacă reu­şim totuşi să dovedim suprav ie ţu i rea spir i tu­lui fa ţă de mater ie , m a i e o în t rebare finală, cea m a i grea : Această suprav ie ţu i re este ne­m u r i r e î n t r u eterni tate? Aci a rgumen te l e ex­per imenta le t rebue să facă loc u n o r a rgumen­te mora le în care in tervine ideia economiei însăş i a crea ţ iuni i . „Autorul t u t u r o r lucrur i ­lor şi al o rd ine i lumi i este in teresat ca ten­dinţele f ă r ă l imi tă pe care le-a p u s în om şi ma i cu s eamă a sp i r a ţ i a lui de a t r ă i mereu să-i fie sa t i s făcute n u f rus ta te ; este in te resa t ca fiecare s ă fie pus , p e n t r u to tdeauna , la locul 'C.e-1 merită... .; este in te resa t ca v i r tu tea să şe b u c u r e de o fericire fă ră sfârşit..." (190). P e n t r u sceptici au to ru l oferă med i t a rea cărţ i i lui Char les Nicolle : „La destinée h u m a i n e " ; „spir i tu l şt i inţific n u n e a g ă nici o posibil i tate ci aş teap tă , p e n t r u a accepta o opinie să i se a d u c ă proba, conşt ient totuşi că r a ţ i unea noa­s t r ă e deformată , că in te l igenţa este incapa­bi lă să înţeleagă..... ". (191). L a toate aceste a r g u m e n t e care îşi a u va loarea lor u m a n ă , ra ţ iona lă , afectivă,, se m a i a d a u g ă u n lucru care, or icâ t a r s t r iga ş t i en ţ i smul mărg in i t , cade cu m u l t ă g r eu t a t e î n ba lan ţă , m a i m u l t ă ch ia r decât s u n t e m obişnuiţ i să-i aco rdăm : exper ienţa mis t ică .

In m i n u n a t a sa „Conelusie" J. Chevalier a-f i rmă categoric t r an scenden ţ a moralei , t r a n s ­cendenţa ideei, n u a conceptului de Dumne­zeu, t r an scenden ţ a u n u i impe ra t i v al Binelui care este o a l t ă înfă ţ i şare a lui Dumnezeu, t r anscenden ţa , în fine, a acestui Suveran Bine care fundează, el da to r i a n u care este fondat de datorie . (Kant). A t ră i , a s imţi , a gând i şi a zidi î n t ine aceste a d e v ă r u r i fundamenta le , î n s e a m n ă a face a d e v ă r a t ă metafizică. De a: ceia „metafizica s i n g u r ă a s igu ră mora le i rea­l i tatea, deci au tonomia sa". (210).

Am p a r c u r s în felul ; aces ta car tea lui .1. Chevalier şi ne-am convins încă, oda tă că în mij locul acestor f r ă m â n t ă r i ale zilelolr noa­stre, gândi to ru l care îndrăzneş te să vorbească despre mora l ă , despre n e m u r i r e şi despre Dumnezeu, ' care t rage s p a d a gându lu i , ca să ne m â n t u e de spada de oţel a mor ţ i i sufleteşti, poate fi socotit u n pa lad in al spi r i tu lui înt r 'o lume care a u i ta t de spirit .

; ., P E T R U P. IQNESCU .

1.78

A. M. CARRÉ: TOVARĂŞI DE VEŞNICIE

După u n dicton bana l iza t aproape, familia este celula care s tâ la baza o rgan i smulu i so­cial. Nimeni n u contestă astăzi adevăru l aces­tei af i rmaţ i i şi nici impor t an ţ a covârşi toare pe care o a re famil ia p e n t r u societate. In-t r 'adevăr , sociologii cercetează a m ă n u n ţ i t for­mele istorice ale familiei şi s t r u c t u r a ei so­cială. Filosofia p r in etică se ocupă şi ea in­tens de subiectul acesta, fixând legi mora le bazate pe n a t u r a ins t inc tua lă a omului şi pe împre jură r i l e istorice, Medicina vine şi ea cu studiile ei destul de numeroase , şi tot a ş a dreptul , economia politică, istoria. Toate a-cestea, anal izează separat , disociind, aspecte diferite ale aceluiaş fenomen, fă ră să gă­sească elementul care să le reasocieze. Ele­mentu l acesta există totuşi şi r ă m â n e atot­puternic, or icâ t l-ar nesocoti î n a p a r e n ţ ă sa­vanţ i i din toa te categoriile: este î n v ă ţ ă t u r a creştină, car© pune la temelia familiei o sfântă t a ină . De aceea u n s tudiu teologic, re­ligios, a s u p r a familiei, n u este n ic ioda tă un i ­lateral , ci din potr ivă, este ea o sinteză, oa o recompunere a elementelor disociate pr in a-naliză.

In felul aces ta e micul volum in t i tu la t „Compagnons d 'éterni té - l e sac rement de ma­riage", al Pă r in t e lu i A. M. Carré, că lugăr ca­tolic d in ord inu l Fra ţ i lo r Predica tor i .

Deşi scr isă de un teolog, ca r tea Pă r in t e lu i Carré n u este p ropr iu zis o carte dé teologie pen t rucă au to ru l n u priveşte căsă tor ia n ic i din p u n c t de vedere ' dogmatic , nici canonic. Nu este nici o car te de filasofîe, a şa c u m ar părea să a r a t e t i t lul „Compagnons d 'éterni té", pen t rucă n u se fac în ea aproape deloc specu­laţi i metafizice. Este o car te de obiectivă cer­cetare a real i tă ţ i i , carè a t inge — fără să a-profundeze •— toate problemele vieţi i de fa­milie. F ă r ă să fie scrisă, î n t r ' un spirit .pole­mic, căr t ic ica aceas ta r e spmge indirect toate falsele concepţii a s u p r a căsătoriei , în locuind complexi ta tea lor cu l impezimea doctrinei creştine.

Astfel, încă delà cea d in tâ i pagină , Pă r in ­tele Carré n u m e ş t e căsă tor ia o vocaţ ie şi o lege de viaţă . E a n u este „b a v e n t u r ă episo­dică, o sch imbare pa r ţ i a l ă a r i tmu lu i obişnuit al une i existenţe, sau un s implu contract de d rep tur i şi de dator i i rec 'proce". Spre deose­bire de concepţia biologistă, d u p ă care căsă­tor ia n ' a r fi decât o asociere al cărei un ic scop este procreerea fizică a copiilor, au toru l af i rmă că în temeerea unei familii , t rebue ,să

a ibă la bază e lanul total .esenţial, a două c rea tur i incomplete care îşi c au t ă p l e n i t u d r nea. Argumen tu l pe care îşi spr i j ină această af irmaţie, este că diferenţa s t ruc tu ra l ă d int re bă rba t şi femee n u este n u m a i fizică ci şi metafizică, de aceea căsă tor ia t rebue să fie o un i re totală, absolută .

Şcoala biologistă, eugenismul şi m a i mul t decât ele concepţia hedonis tă a s u p r a căsăto­riei, reduc pe om la an imal i t a tea ins t inctului . Pă r in te le Carré n u desconsideră inst inctul , pe care îl pr iveş te ca pe o forţă mi s t e r ioasă pr in care vorbeşte în individ ins t inc tu l rasse i în­tregi. Dar căsătoria , spune el, este rezul ta tu l unei alegeri, este u n act conştient, baza t pe cer t i tud inea posibi l i tăţ i i în temeer i j unu i că min, şi bazat pe dragoste .

P â n ă aici însă, n imic specific căsătoriei creşt ine. Asupra alegerii tovarăşu lu i de v^aţă insis tă m u l t biologismul şl î n genere toate curentele inf luenţa te de pr incipiul eugeniei speţei umane , ia r dragostea ca e l e m e n t călău­zitor în aceas tă alegere este preconiza tă de sistemele idealis te ale u n u i Rousseau, Schle gei s a u Fichte . Specificul creştin, evanghelic , a s u p r a căru ia ins is tă m u l t au torul , este s t a r é a de h a r p r i n care Biserica sfinţeşte căsă­toriile b inecuvân ta te de ea. Căsător ia creştină nu este deci o un i re l iberă, ci o un i re „în no mine Donvni" . Scopul ei n u este n u m a i per­pe tua rea ' spec i e i , ci î nă l ţ a r ea către veşnicie a două fiinţe ere se completează, se împl inesc şi care t rebue s ă se spr i j ine reciproc în d r u m u l către m â n t u i r e . De aceea, spune Pă r in t e l e Carré, căsă tor ia c reş t ină este şi o consacrare care îna l ţ ă şi purifică.

In pa r t ea a I l -a a lucrăr i i se face o p a r a M ă în t re căsătorie şi un i rea mis t ică d int re Hris tos şi Biserică. Analogia aceas ta îşi a re locul ma i . ales în acel mis te r a l fecundi tăţ i i pr in care ; cëi doi soţi devin p ă r t a ş i la m a r e a t a ină a m â n t u ' r i i , aducând în lume fiinţe pen t ru care s'a jertfit l i sus . Este in te resant capitolul „Căsătorie şi Euhar is t ie" , în care au to ru l a r a t ă că la S i L i turghie a l i an ţ a veş n ică d in t re Mântu i to ru l şi omenire , se înoada t a ' n i c cu a l i a n ţ a t e m p o r a r ă d in t re fJii şi fii­cele lui Dumnezeu.

Dacă în pa r t ea a I l -a se înfăţ işează ma i mul t teoiogia tainei căsătoriei , ins is tându-se a sup ra sensulu i mis t ic al ei, pa r t ea a I lI-a — ,De l ' amour â la char i té" — coboară lâ v ia ţa r ea lă şi a r a t ă mi s iunea celor doi soţi. Astfel, pen t ru bă rba ţ i —- spune au to ru l — că­

ii W

să to r ia este consac ra re şi jertfă, d u p ă cum reiese d in cuvintele Sf. Ap. P a v e l : „ b ă r b a ţ i iubi ţ i pe femeile voas t re , a ş a cum Hr i s tos a iubi t Biserica". Cât despre femeie, a d a u g ă Sf Ap. Pave l , „ea va fi m â n t u i t ă p r i n n a ş t e r e de copii". Aceas ta este deci m e n i r e a ei, şi n u aceea de a fi s lu j i tă ,adora tă . D u m n e z e u a a-les-o p e n t r u a con t inua opera m â n t u i r i i în­cepută p r i n Fec ioara Maria . Şi d u p ă cum Ma­r i a p r i n a l său „fiat" a cons imţ i t s ă fie păr­t a ş ă la t a i n a r ă s c u m p ă r ă r i i , tot a ş a orice fe­meie t rebue să se s u p u n ă f ă r ă înce ta re voin­ţei lu i Dumnezeu .

Au to ru l îşi încheie ca r tea cu u n sfat da t t iner i lor creşt ini , de a n u m a i ezita î n p r a g u l c ă m i n u l u i : „Reculegeţi-vă. î n v ă ţ a ţ i de là Dum­nezeu şi delà M a r i a voca ţ ia voas t ră . L u m e a este în mâ in i l e voas t re . Şi veacul XX a r e ne ­voie de sfinţi care, p r in cămin, să dea do t'inţa de dragoste" .

Acestea s u n t câteva d in t r e ideile m a i accen­tua t e din ca r tea Pă r in t e lu i Carré . Un rezu­m a t al ei n u se poa te face, p e n t r u c ă n u este scr isă d u p ă u n p l a n pe care să-1 poţ i u r m ă r i . O idee n u vine ca o u r m a r e f irească a celei precedente şi s 'ar p u t e a foarte u şo r să se sch imbe în t r e ele capitole sau ch ia r pasag i i . fă ră ca l uc r a r ea să sufere. De aceea, c a r t ea a-ceas ta p a r e m a i m u l t o culegere de cugetăr i , de m a x i m e , decât un. s tud iu a s u p r a une i ches­t iuni . Cupr inde î n t r ' a d e v â r l uc ru r i mul t e , da r ele s u n t p r iv i te m a i m u l t în î n t inde re decât în adânc ime . De altfel, d u p ă c u m s p u n e au­torul însuş i în prefa ţă , cele trei capitole ale luc ră r i i n u s u n t decâ t t re i conferinţe, bine înţeles r evăzu te şi completa te , ros t i te în faţa s tuden ţ i lo r î n t r u n a in săl i le Car t i e ru lu i La t in

L ă s ă m la o p a r t e deosebir i le dogmat ice din­tre teologia romano-ca to l ică şi cea or todoxă în ceeace pr iveş te t a i n a căsător iei , deoarece ele s u n t fireşti. Nu s 'ar a ş t ep ta n i m e n i ca în-

C R O N I C A GHEORGHE I. B R Ă T I A N U : O ENIGMĂ ŞI

UN MIRACOL ISTORIC : P O P O R U L ROMÂN. — Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol — L u c r a r e a de fa ţă a d-lui Gheorghe B r ă t i a n u a p ă r u t ă în colecţia u t i l ă a „micei e n :

ciclopedii", este r edac t a r ea spor i tă în r o m â n e ­şte a unei b roşur i pe care au to ru l a t ipări t -o în l imba franceză, a c u m t re i ani , ca r ă s p u n s u n o r a f i rmaţ i i d i n car tea lui F e r d i n a n d Lot : Les Invasions barbares. Chiar t i t lul volumu­lui este lua t d in capitolul în care cunoscutul medieval is t al Sorbonei desbate p rob lema ori-

tr 'o car te ieş i tă d in isvor catolic, să găsească doct r ina ortodoxă!

L ă s ă m la o p a r t e şi faptul că aces t mic vo­lum n u aduce n imic nou ca fond şi îl p r iv im din a l t p u n c t de vedere . Căci ch ia r dacă Pă ­r in te le Carré s p u n e l uc ru r i care s 'au m a i spus şi a l t ă d a t ă totuşi , le spune a t â t de f rumos şi de convingător , î ncâ t ef icaci tatea lor poa te să fie imensă . Nu coboară în profunzimi dog­mat ice , nici n u încea rcă să u rce în sfere de î na l t ă sp i r i tua l i t a te , d a r p rez in tă a t â t de lu­minos şi de omenesc t a i n a căsătoriei , încât poate să conver tească pe toţ i t iner i i . Nu ex­pune o dogmă p e n t r u a face specula ţ i i îna l te , ci expune o dogmă pen t ru v ia ţă . Nu face teo­logie s avan tă , p e n t r u c ă n u scrie pen t ru teo­logi. Scopul cu care P ă r i n t e l e Car ré a publi­cat aceas tă car te , este — d u p ă cum spune — acela de a înfăţ işa î n v ă ţ ă t u r a Bisericii , celor ce n u o cunosc sau n u o înţeleg. De aceea, a t r ebu i t s'o e x p u n ă în a ş a fel, î ncâ t să fie a c :

cesibilă tu tu ro r . In căr t ic ica aceas ta n u vor­beşte teologul ci preotul , care descoper ind ce­lor botezaţ i t a i n a chemăr i i lor, îndepl ineş te astfel u n rol sacerdota l . In n u m e l e Biserici i e 1

„ a d a u g ă la sfa tur i le mora le ale păr in ţ i lor , e-duca tor i lo r sau pr ie teni lor , ves tea m i n u n a t ? că t a i n a căsător ie i n u p r o p u n e n u m a i din a-fa ră u n ideal înal t , ci dă in imii omeneşti , fra­gile, u n h a r necrezu t de p u t e r n i c şi de ro­ditor".

Acesta este ros tu l căr ţ i i P ă r i n t e l u i Carré , şi p r iv i tă în l u m i n a lui , câş t igă în va loare . Este o car te de m i n u n a t ă edificare sufletească, pe care a r t rebui s'o ci tească toţi t inerii , a t â t cei b lazaţ i , cât şi cei ce pr ivesc p r ea superficial viaţa . Şi ne-ar t rebu i m u l t e publ ica ţ i i de fe­lul aces ta acum, când u r a înv inge dragos tea şi când căsător i i le se d e s t r a m ă din cauza a-celui „divorţ al sufletelor", pe care n u m a i îm-b i se r i c ; r ea famil i i lor îl poa te vindeca.

MARIANA IONESCU

L I T E R A R A ginii poporu lu i nos t ru . Şi f i indcă în acest ca­pitol F e r d i n a n d Lot sus ţ ine teor ia fo rmăr i i poporulu i r o m â n în Sudu l Dunăr i i , in temein-du-se fireşte, cu deosebire, pe fapte de ord in l ingvistic, d, B r ă t i a n u a ţ inu t să ofere fostului său m a e s t r u câteva m ă r t u r i i — şi a r g u m e n ­tele ce t rebue t rase din ele, — meni te a restabil i adevăru l cu toa tă obiectivitatea şti inţifică ne­cesară .

I a t ă care ' este ros tul esenţial al lucră­ri i de care m ă ocup.

In mod firesc deci, ea s'a văzut obl igată să ia a-

180

t i tudine faţă de acea şcoală p ropagandis t i că a unora din vecinii noştr i , care din motiye fundamenta l s t ră ine de disciplina is torică a creat o a tmosferă falsă în j u r u l chest iunii a t â t de l ămur i t e în fond, a obârşiei neamulu i ro­mânesc . : Pro tagoniş t i i acestei şcoli a u isbutit , p r in t r 'o activitate s is tematică, s ă p u n ă în cir­culaţie o „teză" care deşi n u are nici o bază documen ta ră se b u c u r ă totuşi în apus , de un su rp r inză to r credit intelectual . In t r e alţii, în­suşi F e r d i n a n d Lot, spiri t de l a rgă informaţie şi de recunoscută probi ta te că r tu ră rească , a căzut vremelnic vic t ima ei. Lucru l se poate lesne explica. Broşur i lor luxoase ale cercetăto­ri lor u n g u r i şi bu lgar i care ne tăgăduesc radi ­cal dreptul de a s t ăpân i p ă m â n t u l Daciei Car­pat ine invocând o mul ţ ime de dovezi izolate sau contrafăcute şi într 'o logică c iuda tă ce le este, s'o măr tu r i s im , specifică, noi n ' a m şt iut a t â t a m a r de t imp să le r ă s p u n d e m cum se cuvenea. Protestele teoretice ivite din când în când n u erau suficiente. I a r opera de adâncă r ă spând i re europeană, în pagineîe căreia să se spulbere toate ideile tendenţioase ale adversa­ri lor care au subst i tui t rea l i tă ţ i i u n îndâr j i t vis r ă sbună to r — n 'a fost scr isă încă.

Studiul d-lui Gheorghe B r ă t i a n u t rebue so­cotit ca u n d e m n început în c ampan ia de ex­t i rpa re şti inţifică a ereziilor ce-au fost şi sunt asvârl i te , f ă ră cruţare , pe seama istoriei ro­m â n e ş t i din par tea t u tu ro r acelora care cred că în t re na ţ i unea lor şi na ţ i unea noas t r ă exi­s tă u n proces politic neîncheiat .

Evident, adevăru l r ă m â n e tot adevăr, oricât ai încerca s ă dovedeşti contrar iu l . Dar n u e vorba aici n u m a i de valoarea in t r insecă a pro­pagandei ce se duce peste ho ta re în con t ra Ro­mâniei , valoare care, din fericire ţ ine exclusiv été domeniul fanteziei. E vorba, în p r i m u l rând , de eficienţa ei. Aceasta îi constituie pr imejdia , nu altceva.

... D. B r ă t i a n u spune limpede şi ap roape alar­m a n t în Cuvânt înainte : „...pe t ă r â m u l ştiinţi­fic, ca şi pe altele, n u p u t e m r ă m â n e a în lini­ştea unor beati possidentes. Noi a m considerat chest iunea românească închisă, oda tă -ce ne-am statornici t grani ţe le de astăzi . Dar is toria n u se opreşte în loc. In j u ru l nos t ru fierb tot m a i apr ig energiile altor popoare, năzu in ţe de ex­pans iune , pofte de răzbunare" .

Că u n Fe rd inand Lot bunăoa ră , de a cărui b u n ă credinţă n u se îndoeşte n imeni , a admis ipoteza originii suddună rene a Românilor , de acest fapt sun t vinovaţi î n b u n ă m ă s u r ă şi istoricii noş t r i - car i n u au dat replica defini­t ivă provocări lor metodic organizate de pro­

p a g a n d a maghia ro -bu lgară . In toiul luptei, d ispreţul şi nepăsarea , chiar ol impiană, nu sun t o soluţie. Şti inţa românească t rebue să fie în- slujba dreptă ţ i i româneş t i . E porunca de to tdeauna a acestei ţăr i , da r arzătoare, ma i ales acuma.

Să ne a m i n t i m de u n P e t r u Maior care „în­tr 'o m â n ă cu sapa şi în cealaltă cu condeiul" îşi desăvârşea opera înv ingând asprele greu­tăţ i ale u n u i protopiat de sa t ardelean robit. Să ne amin t im de vestitele polemici pe care le-a p u r t a t m a i târziu, cu savanţ i i t emuţ i ai Vienei, din postul s ău modest de cenzor a l ti­pografiei cezaro-crăeşti delà Buda-Pes ta . Să ne amin t im de a ţâ ţ i alţii... Avem aşa dar , o vred­n ică t radi ţ ie de l up t ă cu l tu ra lă înch ina tă gân­dului de a a f i rma adevăru l na ţ iona l a tunci când e lovit. Ar fi u n păca t g r av dacă a m asi­sta indiferenţi în faţa r is ipei de calomnii la a-dresa n o a s t r ă ce se r ev a r s ă an de an, în con­şt i inţa occidentală p r in canalu l colector al u-nor cărţ i p re t ins istorice, da r care n u sunt , în real i tate, decât sarbede pledoari i pen t ru o cau ză inexistentă.

Luc ra rea d-lui Gheorghe B r ă t i a n u are, ast­fel, din plin, cal i tatea opor tuni tă ţ i i la care însă se adaugă , imediat , aceia a distincţiei intelec­tuale. Deşi accentele polemice a r fi fost cu to­tul îndr i tui te , din momen t ce a în tâ ln i t la fie­care pas aser ţ iuni inexacte, d. B r ă t i a n u a v ru t să păstreze cercetării sale u n nivel de senină înăl ţ ime, la care n u m a i i ronia subti lă are ac­ces a l ă tu r i de severi ta tea a rgumentă r i i .

L u â n d ca punc t de plecare câteva din ope­rele recente ale istoricilor care combat conti­nu i ta tea elementului r o m a n în nordul Dunăr i i d u p ă anu l 271, profesorul r o m â n p ropune să admi tem pr in absurd, că în t r ' adevăr pă ră s i r ea Daciei a fost totală. Să ne lăsăm, cu alte cu­vinte, convinşi de teoria că poporul r o m â n n u s'a pu tu t naş te în ţ inu tur i le care îi sun t astăzi va t r a geografică. Dar a tunci unde zace obâr­şia l u i ? In Sudul Dunăr i i sau în Asia — ne as igură cu u n dublu sent iment al generozită­ţii ter i tor iale d. L. T a m a s u l t imul atlet al cau­zei magh ia re . Din Sudul Dunăr i i însă, origi­n a poporului r o m â n e isgonită cu extraordi­na ră vehemenţă de P , Mutafciev, u n fel de „Tamas" al Bulgari lor . Pe de a l tă par te , în Asia n u ne lasă istoricii ruş i . Mai r ă m â n e de­sigur, o probabi l i ta te : <ca român i i să-şi a ibă leagănul pe coasta adr ia t ică , în orice caz acolo unde locuesc în epoca m o d e r n ă Iugoslavi i . Dar un erudit de au tor i t a tea lui C. Jirecek scrie în a sa GeS'chichte der Serben că regiunile ace-

181

stea a p a r ţ i n de. muj t poporu lu i sârbi fiind pa­t r ia lui cea m a i veche şi cons tan tă .

Simplif icând d iscuţ ia p r i n aceas t ă m ă e a s t r ă operaţ ie logică .de e l iminare , d. Gheorghe Bră­t i anu a junge la concluzia că l u â n d ca bune informaţi i le istoricilor în chest iune, n u ne ră­m â n e decât s ă s t ă m copleşiţi de n e d u m e r i r e în faţa fo rmăr i i poporu lu i nos t ru , căreia i se re­fuză orice identif icare spa ţ ia lă .

I sp i t i toare teză — n imic de zis. Dar îmbră­ţ i şa rea ei ne-ar obliga să re înviem, î n domeniu l istoriei, celebra teorie f a l imen ta ră în biologie: a generaţ ie i spontane . -Că ad i că poporu l ro­m â n s'a p l ă s m u i t d in senin, fă ră factori care să-i de te rmine exis tenţa şi f ă ră d rep tu r i de revendicat . Ceeace fireşte pot s'o c readă d-nii L. T a m a s şi P . Mutafciev, în oa rba lor pa t i ­m ă r e v a n ş a r d ă , î n să nici decum u n spir i t cu serioase exigenţe ştiinţifice.

P ă r e r e a d o c u m e n t a t ă de d. B r ă t i a n u dea-iungul sobrei ş a l e cercetăr i este că popo­rul r o m â n s'a nă scu t în P e n i n s u l a Balcanică , pe v a t r a fostei Dacii cucerite de Tra ian , d a r cu nestăvi l i te râsf r înger i în toate păr ţ i le . F ă r ă îndoia lă că evacuarea Daciei s'a săvârş i t , da r ea n ' a avu t u n ca rac te r total . Nu n u m a i a tâ t . I n t r e Dacia T r a i a n ă şi Dacia Aure î i anâ s'a s tabi l i t u n contact viu, n e î n t r e r u p t care a că­p ă t a t apoi în fă ţ i şa rea u n o r p rofunde legă tur i t r a n s d u n ă r e n e . O cezură definit ivă în t r e cele două m a l u r i ale fluviului n ' a existat n ic iodată . Un sch imb fertil şi con t inuu de popula ţ i i , sub feluri te aspecte, s'a s ta tornic i t în t re no rdu l şi sudu l Dună r i i .

In acest cadru de mobi l i ta te s b u c i u m a t ă s'a închegat un i t a t ea poporu lu i r o m â n . Ca într 'o f l acă ră nes t insă veacur i în şir, so l idar i ta tea lui e tn ică s'a călit p â n ă la expres ia sub care o cunoaş tem în secolul al XU-lea,

Probele invocate de d. Gheorghe B r ă t i a n u , In t ru sus ţ ine rea acestei explicaţii —• s ingura rea lă — s u n t convingătoare .

Argumente le lingvistice, etnografice, geogra­fice şi arheologice îşi vădesc u t i l izarea î n t r ' u n dozaj de m a r e b u n s imţ ştiinţific. Totul ne a-pa re cu m ă s u r ă şi dist incţie.

Autoru l căr ţ i i : O enigmă şi un miracol isto­ric : poporul român, şi-a îndepl in i t cu s t ră lu­cire o îndoi tă da tor ie : de r ep rezen tan t con­şt ient a l n e a m u l u i şi de s t ă p â n al une i disci­pl ine ca re depăşeşte jocul uri? şi al v isur i lor deşar te .

D. CARACOSTEA: SIMBOLURILE LUI E-MINESCU. Academia Română, Memoriile Sec­ţiunii Literare. — s t u d i u l acesta al d-lui D. Ca-

racos tea despre s imbolur i le eminesciene consti­tue î ncă o l u c r a r e în care d-sa apl ică pr inci­piile nouei direct ive pe care o a f i rmă în cri­tica n o a s t r ă l i t e ra ră . Autoru l care este, f ă ră îndoi laă , cel m a i au to r iza t comenta tor al ope­rei lui . M.. Eminescu , despr inde d in poesia ma­relui i n sp i r a t u n aspect esenţ ia l .

Văzând în a r t a lui Eminescu t ipul de crea-ţ iune că t re care, ,,tinde, potr ivi t geniulu i l imbii, des t inul poetic al n e a m u l u i românesc" , d. Ca-racps tea aduce şi de a s t ă d a t ă cont r ibuţ iuni fundamenta le î n t ru l ă m u r i r e a tematicei emi­nesciene.

Din imensu l m a t e r i a l ce s 'a imbia t une i . a se ­menea încercăr i de a desluşi zona u l t i m ă a p lăsmui r i lo r , cri t icul a ales s imboluri le , ace­ste imagin i , f iguri omeneşt i s au tab lour i din n a t u r ă , în j u r u l că ro ra poetul a cr is ta l izat va­lorile s u p r e m e ale vieţii,

I n Vene re şi Madonă, în Epigonii, în înger şi Demon, î n împărat şi Proletar, conflictul ce se des făşoară î n t r e ce.e d o u ă tendin ţe ant ino­mice porneş te d in t r ' un impu l s t i tanic ce se iz­beşte mereu de obstacolele lumi i reale . Chiar şi în Rugăciunea unui Dac, accentele absolute de nega ţ iune pot fi pr iv i te ca expresia conver­t i tă a une i m a r i iubir i .

S imţ ind deci, l umea cea aevea ca o i reme­diabi lă piedică în calea e lanur i lo r sale ti ta­nice -— conflict care se l ichida în soluţii felu­r i te —, n u este de m i r a r e că procesul creativi­tă ţ i i eminesciene a cu lmina t în acele opere în care s i ngu ra valoare p r e a m ă r i t ă este lumea mea, ad ică un ive r su l subiectiv al imagina ţ ie i ar t is t ice . Faza aceas t a de apogeu însemnează Scrisorile şi Luceafărul.

D. Caracostea ne oferă astfel, o mag i s t r a l ă ana l iză a Scrisorilor. Se opreşte m a i cu s eamă a s u p r a aceleia a I l I - a care este „ t r iumful vi­ziunii o rganice în poezia noas t r ă" . Niciodată n u s 'au scr is despre aceas tă capodoperă cu­vin te a t â t de adânc i ca exegeză şi a t â t de sub­tile ca in tui ţ ie . Aici s imbolul voevodului — Mir-cea cel B ă t r â n — a p a r e î n t r ' u n spa ţ iu estetic l a rg , de d imens iun i mit ice. In f igura Domnu­lui m u n t e a n se concret izează p e de-o pa r t e du­hu l p ă m â n t u l u i , pe de a l t a iub i rea nemărg i ­n i t ă a poetului p e n t r u trecut, în opoziţie cu u r a ce-o avea fa ţă de prezent .

Toate greu tă ţ i le ce s 'au ivit în m o d firesc, a m e n i n ţ â n d nivelul estetic al Scrisorii, au fost, r â n d pe r ând , î n l ă t u r a t e de ins t inc tu l genial al lui Eminescu . N u m a i cunoaş te rea a rmonie i s tabi l i te în t re subs t r a tu l „ideologic" al poesiei şi s t r u c t u r a ei expresivă poa te să-ţi dea m ă ­su ra exactă à acestei magnif ice plăsmuir i , .

182;

Studiul d-lui 1). Caracosteà este a şa de con­densat şi se bazează pe preciziuni intui t ive a tâ t de r iguros acordate în ansamblu l discuţiei, în­cât ne pa re cu totul r i scant să d ă m acum o expunere rezumat ivă a lui. Pagini le în care se vorbeşte de visul profetic p r i n evocarea căru ia Eminescu a zugrăvit creşterea imper iu lu i o-t.oman; sau acelea în care ni se a r a t ă cum rit­mul versur i lor .vine să sporească . expresiv învolburarea de dincolo de veacuri a bătăliei dintre Baiazid şi ostile r o m â n e — , au u n tim­bru de pă t runde re critică, p rea persona lă pen­tru a ne îngădui t r u d a să le înfă ţ işăm sche­matic .

Alătur i de simbolul voevodului în tâ ln im în liedurile eminesciene, s imbolul fiinţei iubite. In ele gra iul românesc a fost r idicat la înăl ţ imi suverane.

Ocupându-se de această l ă tu re a creativităţ i i Poetului , d. Caracostea scrie : „Dintre toate darur i le lui, deosebit de reprezentat iv este t ipul formal supra ind iv idua l creat de el. Nu s'a lă­sat dus de necontenitele porn i r i spre nemăr­ginit, ci, s tâpânindu-le , le-a încleştat svâcn'irile într 'o formă închisă, de o severă disciplină clasică, La fel, l imba noas t ră s tăpâneş te stră­vechile avân tu r i traco-ilirice ale acestui pă­m â n t în t ipare romanice . Această concordanţă între forma eminesciană şi s t r uc tu ra limbii este u n semn al dest inului sub care s tă toată cu l tura noas t r ă : sinteza propr ie românească în t re seva Răsă r i tu lu i şi disciplina Apusului" .

Oare cul tura r o m â n ă poate să r âvnească la ma i mu l t ? Are dreptul să nizuie înspre alt­ceva ? Din momen t ce zeul spir i tului etnic ne-a lăsat în opera lui d r u m u l deschis spre această sinteză unică, orice îndoia lă ne pa re gra tu i tă . I a t ă cum critica l i t e ra ră a junge să. postuleze semnificaţiile spir i tuale ale cul tur i i . Dar nu­ma i critica l i t e ra ră care socoteşte l imba ro­m â n ă , în ea însăşi , ca o operă de a r t ă . Este ceeace face d. D. Caracostea cu s imţ şi price­pere excepţionale.

SEPTIMIU BUCUR #

GH. UNGUREANU : DIN VIEAŢA LUI ION CREANGĂ. Fundaţia pentru Artă şi Literatură Regele Carol II. — Povesti torul humuleş tean a fost unu l dintre cei mai cău ta ţ i şi pre­ţuiţi scri i tori români de către cetitori — ca şi Mibail Eminescu. Nu într 'o aceiaşi m ă ­s u r ă şi de către cercetătorii l i terar i . Mul­tă vreme chiar, p â n ă la Boutière, acesta a fost ca şi absent din câmpu l investi­gaţ i i lor noas t re l i terare. De câţiva ani iasă,, şi Ioan Creangă a început să se bucure de o deosebită atenţie: ediţii comentate, ea aceea

â d-lui Kiri leanu, articole revuistice ori studii compacte a sup ra vieţii şi operii povestitor uuii nos t ru .

In câmpul acestor as idu i cercetări , volumul d-lui Gh. Ungureanu , subdirectorul Arhivelor S ta tu lu i din Iaşi , ocupă poziţie apai'te. El, parcă , vine ca u n corectiv al a tâ to r erori şi da­te fanteziste relat ive la v ia ţa lui Ioan Creangă. Bazat pe o serie de documente inedite, redate şi în anexe ori faximile, şi care au fost găsi te pe unde nici n u ţi-ai fi închipui t : arhive de ac­te de pe la p r imăr i i , delà Mitropolia din Iaşi, delà Seminaru l Veniamin, dosare ori cataloa­ge delà diferite şcoli s au biserici, pe unde a funcţionat diaconul şi ins t i tu toru l Creangă, şi chiar m ă r t u r i i după izvoadele celor m ă r t u ­risiţi şi împăr tăş i ţ i , —- d. Gh, U n g u r e a n u a jun ge să refacă via ţa humuleş teanu lu i , dena tura­tă de a tâ ţ ia . Documentele publ icate sun t indis­cutabile, ia r concluziile la care s'a a juns pâr. a fi şi ele indiscutabile.

Astfel într 'o fac tură cu totul n o u ă şi mul t ma i plauzibilă, bazată , pe da te inedi te referi­toare la familia povest i torului , este af i rmaţ ia că sch imbarea numelu i din Nică a lui Ştefan a Pet r i i Ciobotariu în cel de Creangă s 'ar dato­r a n u aifecţiunei pen t ru m a m a sa, ci u n o r a-vantagi i pen t ru înserarea în şcoli, lui, - fecio­ru lu i de birnic. „Fami l i a Creangă era privile­gia tă ; u n preot Gheorghe Creangă — frate cu m a m a t â n ă r u l u i cleric — era la Tg. Teamţ; familia Ciobotariu făcea pa r t e d int re bejena-rii hr isovuli ţ i m a i apoi t recuţi î n bir cu satul" . Şi privilegiaţi lor, d u p ă noi orânduel i , li se dă­dea dreptul ma i uşor în a fi p r imi ţ i la acele şcoli catihetice, înfi inţate a tunci .

Nu ma i pu ţ in preţ ioase sunt şi documente­le din via ţa de seminar is t , care de cele m a i mul te ori este cu totul a l t ă decât cea din A-mintiri — şi aici se p u n e in te resan ta proble­m ă a legătur i i d in t re a r t ă şi v i a ţ ă — ca şi a celei de diaconat şi ins t i tu tora t . Pagini , unele ma i tr is te ca altele ce fixează în chip du r soar­ta creatorului de eri — şi chiar a celui de a-stăzi. Soar tă ce a fost în to tdeauna şi or iunde a celui ce a încercat să creeze între două p e ­rioade de v ia ţă socială, când n u putea fi nici la t i fundiar şi nici burghez înstăr i t , ci doar un biet funcţ ionar de s ta t la dispoziţia legilor a-tâ t de f luctuante. încâ t , h ă r ţ u i t de nevoi ••—• şi acestea se ţ ineau scaiu de capul lui Creangă, de oameni şi m a i ales de s tăr i le noas t re so­ciale, ca de u n destin omenesc propr iu , e ra fa­tal şi explicabil s ă t reacă delà o şcoală la al ta, să r ă m â n ă fără diaconie, să fie răspopi t şi da t afară din î nvă ţ ămân t , ca să a jungă l a : v i a ţ a

188

a t â t de d u r e r o a s ă din bojdeuca Ţicăulu i . Toate acestea se văd foarte b ine din documente le publ icate . Nu că oameni i l-ar fi p i zmui t pe Creangă că n u s 'ar fi î m p ă c a t cu reprezen tan ţ i i bisericii ori ai şcolii, ci f i indcă v remur i l e şi le­giuir i le e r au de aşa n a t u r ă .

In s c u r t a bografie pe care o face d. Ungu-reanu , în u r m a documente lor scormoni te şi găsi te de d-sa, e bine că p u n e în evidenţă l uc ru r i de n a t u r a acestora . E bine că a a f i rmat a t â t de r ă sp i ca t că în t re Creangă şi biser ică n ' a exis ta t în rea l i ta te u n conflict. Că u n con­flict despre care ş t i am şi noi a fost creaţ ia fantezis tă a u n o r istorici l i te rar i .

P e n t r u sus ţ ine rea acestui p u n c t nou de ve­dere s u n t edificatoare rezoluţii le a t â t de bine­voi toare de pe peti ţ i i le î na in t a t e de Creangă în aceas tă v reme : „Aceasta se va a l ă t u r a la ac ta f i indcă s'a vorbi t de Noi super io ru lu i" ; s au : ,,Se va avea în vedere d a c ă în buge tu l Băr ­boiului se va prevedea serviciul de diacon şi dacă se va deschide loc la vreo a l tă biser ică".

P r i n bogăţ ia lor, ca şi p r i n m o d u l de inve­st igaţie, de exact i ta te şi corect i tudine în in­te rpre tare , cercetări le d. Gh. U n g u r e a n u , care a u dus la închega rea vo lumulu i — Din vieaţa lui Ion Creangă — documente inedite, po t fi socotite ca ho t ă r î t oa re î n t r u p rezen ta rea vieţii poves t i torului humule ş t ean . Ele îşi vor da ro­dul la t impu l lor. î n t â i : biografii le erudi te s au m a i p u ţ i n erudi te , ca şi cele r o m a n ţ a t e vor t rebui să-şi re tuşeze m u l t e din pă r ţ i l e lor. I n al doilea r â n d : cele ce se vor scrie de aici îna in te , şi abia a c u m se va pu tea scrie o vieaţă Creangă aşa cum a fost ea, va t rebui să por­nească delà aceste cercetăr i .

GH. VRABIE

* UŢA MIHAI : PASCAL. — Editura Casei

Şcoalelor. — De m u l t a ş t ep t am o car te românea ­scă despre Pasca l . Când se scrie a t â t de m u l t des­p re savan ţ i , filosofi, l i tera ţ i , a r t i ş t i , oameni de s tat , etc., a căror v i a ţ ă şi operă n ' a u tot d e a u n a vreo semnificaţ ie deosebită p e n t r u ma­ri le n ă z u i n ţ e ale sp i r i tu lu i omenesc, genia lu l Biaise P a s c a l n u m e r i t ă soa r t a de a fi t r ecu t sub tăcere . Casa Şcoalelor a făcut deci o fap tă de l a u d ă p u n â n d la î n d e m â n a citi tori­lor r o m â n i u n Pascal sub s e m n ă t u r a d-lui Mi­n a i Uţă .

P a s c a l r ep rez in t ă î n să o a d e v ă r a t ă p rob lemă a l i t e ra tu r i i , filosofiei, ş t i in ţe i şi sp i r i tua l i t ă ­ţii creş t ine în ace laş i t imp . F i ind u n „savan t grefat pe u n mis t ic" , cum îl defineşte Sully P r u d h o m m e (La vraie religion selon Pascal) el şi-a c o n s u m a t pu ţ ine le zile ale vieţ i i în

descoper i r i şt i inţif ice şi med i t a ţ i i filosofice, în polemici r ă s u n ă t o a r e şi r ugăc iun i fierbinţi . In toate a p u s o a r d o a r e neega la tă . De aceia cine v r ea să scrie despre el t r ebue să a ibă o excepţ ională e las t ic i ta te sufletească, pen t ru a-1 u r m ă r i în îna l te le lui ambi ţ i i ş t i inţif ice şi totuşi să p o a t ă t rece î m p r e u n ă cu el p r i n a-d â n c a exper ien ţă re l ig ioasă d in s ea ra zilei de 23 Noembr ie 1654, când sufletul lui Pasca l , mi s tu i t de v ăp a i a gra ţ ie i divine, izbucneşte în s t r igă te de bucur i e : „Joie, joie, joie, p leurs de joie!" Este nevoie, cu al te cuvinte, de u n a-n u m i t g r a d de a d e r e n ţ ă i n t i m ă la t r ă i r e a re­l igioasă a d â n c ă a lui Pasca l , p e n t r u a sesiza n u a n ţ e l e fine a le în t regei sale g a m e sufleteşti

Va spune poa te cineva că a d e r e n ţ a de care vorb im a r p r ime jdu i obiect iv i ta tea cercetăr i i . S u n t e m s igur i î n s ă că r i scu l este m u l t p r ea mic faţă de ceeace a m avea de câşt igat , în­t r ' un domen iu ca aces ta în care obiect ivi ta tea abso lu tă este o s imp lă iluzie.

Nu î n s e a m n ă î n s ă că a u t o r u l biografiei lui Pasca l t rebue să se ames tece în lupte le apr ige ale vieţ i i aces tuia , l u â n d de p i lă p a r t e a j a n -zenişti lor împo t r iva iezuiţ i lor s au invers . In p r iv in ţ a aceas ta , d. M. U ţ ă a făcut foarte b ine că delà început şi-a i m p u s o „ impar ţ i a l i t a t e s t r i c tă" (p. 5). V r e m n u m a i să s p u n e m că bio­graful lui P a s c a l t rebue să fie pe l â n g ă sa­vant , filosof şi teolog, u n t r ă i to r î m p r e u n ă cu Pasca l pe culmile exper ien ţe i d iv inulu i .

Este î n s ă poate aceas ta o p re ten ţ i e prea m a r e a n o a s t r ă şi p â n ă la împ l in i r ea ei, ori ce încerca re s inceră de înfă ţ i şare obiect ivă a vieţi i şi gând i r i i lu i P a s c a l n u poa te decât să ne bucure . Căci, pe de o pa r t e filosofia ra ţ io-na l i s t ă care a p r e d o m i n a t delà Descar tes p â n ă m a i de curând , pe de a l t ă p a r t e lup ta înver­ş u n a t ă pe care P a s c a l a t r ebu i t s'o ducă îm po t r iva cazuist icei iezuite, a u făcut ca P a s ­cal să n u fie p e n t r u foarte m u l t ă l u m e decât u n biet bolnav, u n om tr ist , t o r t u r a t de e-xagera te sc rupule janzenis te , u n om cu siste­mul cerebral de t raca t , pr igoni t neconteni t de h a l u c i n a ţ i a une i p r ă p ă s t i i ce i se p ă r e a că se deschide de-a s t â n g a sa, etc., etc.

Pa sca l n ' a fost în să u n om tr is t . In cele o s u t ă de pag in i pe care H e n r i B remond i le consacră în vo lumul IV d in m o n u m e n t a l a sa Istorie literară a sentimentului religios în Franţa, descoper im u n Pasca l t r a n s p o r t a t de cele m a i îna l t e bucur i i pe care le poa te da s e n t i m e n t u l t r ă i r i i s u b r o u a gra ţ ie i divine. Câ teva s emne — în t r e care cel din s ea ra con­ver t i r i i s a l e definit ive şi v indeca rea m i r a c u ­loasă a une i nepoa te p r i n a t i nge rea „spinulu i s fânt" delà Por t -Roya l — l 'au î n t ă r i t pë P a s -

184

cal h i c redin ţa că se află sub î n r â u r i r e a „graţiei eficace". Cel care a scr is Mémorial şi Le mystère de Jésus n u pu tea să fie u n om trist .

Cât despre accidentul de pe podul delà Neuilly, t r an smi s de preotu l Chambourcy, cum că Pasca l e ra cât pe aci să fie asvâr l i t în Sena î m p r e u n ă cu caii şi t r ă s u r a în care se afla, p recum şi povestirea abatelui Boileau că d u p ă acel accident Pasca l a r fi fost u r m ă r i t cont inuu de ha luc ina ţ i a unei prăpăs t i i , lucru­ri le acestea n ' au n ic iun temeiu is toric serios şi ch ia r dacă a r fi adevăra te , n ' a r avea im­p o r t a n ţ a care li s'a dat. D. M. Uţă face foarte bine că trece peste ele.

Nici „sceptic" n ' a fost Pascal , cum s'a spus . „Scept icismul" s ă u este o poveste în care nici Sully P r u d h o m m e n u crede şi cu a t â t ma i puţin, un Jacques Chevalier s au u n Leon Che-stov. Pasca l a fost în t r ' adevăr convins că min­tea omenească n u este capabi lă să ne reve­leze adevă ru l cu pr iv i re la cauza p r i m ă şj scopul u l t im al lucrur i lor , da r e ra s igur că adevăru l exis tă şi că îl găs im la Dumnezeu, în re l igia pe care el a revelat-o oameni lor , în creşt inism. „Pascal , spune pe b u n ă d rep ta te d. M. Uţă, p o a r t ă cont inuu în suflet pe Mon­taigne, însă n u ca u n adevă r la care aderă , ci ca u n u l pe care îl consul tă la fiecare pas... In cele d in u r m ă Pasca l învinge pe Montaigno îl completează", (p. 212).

P u n â n d adevărur i l e credinţei ma i p resus de cele ale ra ţ iun i i , Pa sca l n ' a nesocotit de s igur î n s e m n ă t a t e a aces tu ia din u r m ă . El, care încă la vâ r s t a de 16 an i a publ ica t u n t r a t a t asu­p r a secţiunilor conice şi m a i tâ rz iu avea să exceleze n u n u m a i în ma temat ic i , ci şi în fi­zică şi mecanică , n u pu tea să nu-ş i dea seama ce preţ ios i n s t r u m e n t a p u s Dumnezeu în na­t u r a omului , înzestrându-1 cu ra ţ iunea . „Toată demni t a t ea noas t r ă s tă în gândire" , spunea el. Da r când va fi vorba de adevărur i l e su­preme, de or iginea şi des t inul a tot ce există, acelaşi Pasca l va s t r iga : „Umileşte-te, r a ţ iu ­ne neput inc ioasă . Taci, n a t u r ă imbecilă. As­cul tă pe Dumnezeu" . P e n t r u adevărur i l e su­preme m i n t e a omenească n u are înţelegere ne ­cesară. Filosofia este n u m a i o t r eap t ă spre cunoaş te rea adevă ru lu i absolut . E a ne a ra tă tocmai p ropr ia sa n e p u t i n ţ ă de a merge ma i departe. In adevărul însuş i p ă t r u n d e m pr in credinţă, pe care Dumnezeu ne-o dărueşte , da r trebue să ne facem vrednici de ea, prac t icând vi r tu ţ i le creştine.

î n t eme ia t ă pe adevăru l de m a i sus, u l t ima par te a vieţi i lui Pasca l este u n i m n de s lavă înă l ţ a t lui Dumnezeu. Toa tă a rdoa rea pe care el o pusese în p r i m a pa r t e a vieţii în căuta­

rea adevă ru lu i p r in ş t i inţă , o p u n e a c u m în slujba celei m a i m a r i glori i a lui Dumnezeu . Cu Provincialele îl vedem a runcându-se „în-t r ' unu l din cele m a i r ă s u n ă t o a r e şi m a i emo­ţ ionante conflicte d in câte a în reg i s t ra t isto­r i a ideilor", cum spune d. M. Uţă (p. 141) : con­flictul d in t re Por t -Royal şi iezuiţi , izbut ind cu aceas tă ocazie să a ra t e că mora l a creş t ină nu îngădue compromisur i le uneor i cr iminale la care se p re ta cazuist ica iezuită. Cu Pensées-urile, „ces broui l lons immorte ls" , cum le nu­meş te Sainte-Beuve, Pasca l pregăteş te înche­ga rea unei vas te apologii a c reş t in ismului pe temeiur i modale şi istorice. P lecând delà con­tradicţ i i le sufletului omenesc, delà necontes­tabilele probe istorice ale Dumnezeir i i creşti­n i smulu i , Pasca l voia să cons t rângă min tea omenească să adere delà sine la î n v ă ţ ă t u r a lui I isus. Nu i-a fost d a t însă ca să v a d ă i sp răv i t ă aceas tă m i n u n a t ă apologie a creş t in ismului , care şi astăzi îşi pă s t r ează va loa rea aproape in tac tă . Dumnezeu, pe care Pasca l 1-a iubi t a-t â t de m u l t ,1-a chemat de t impur iu l a El, la vâ r s t a de n u m a i 39 ani .

Ne-ar p lăcea să a t ingem, m ă c a r şi n u m a i a ş a în t reacăt , şi a l te note esenţiale ale gân­diri i şi t r ă i r i i lu i Pasca l . In deosebi ne-ar p lăcea să evidenţ iem semnif icaţ ia cugetăr i i şi acţ iuni i lui pen t ru v r e m e a noas t ră , n u n u m a i pen t ru opera sa, cum a făcut d. M. Uţă. Acea­s ta ne-ar a n t r e n a însă poate p r ea depar te . Un lucru, t rebue totuşi spus . Vremea noas t r ă pa re m a i potr iv i tă pen t ru înţe legerea jus t ă a lui Pascal . Descartes, con t imporanu l lui Pascal , a izbutit de s igur să i m p r i m e pecetea raţ io­na l i smulu i s ău a s u p r a filosofiei secolelor ce i-au u r m a t . Dar astăzi , d u p ă t re i secole de supers t i ţ ioasă încredere în a to tpu te rn ic ia ra­ţ iun i i omeneşt i , o b u n ă pa r t e d in t re gândi tor i caută alte căi de cunoaştere filosofică m a i adecvate cerinţelor metafizicei şi l asă r a ţ iu ­nii rolul modes t de rea l iza toare a confortului sub toate rapor tur i le . Gândi rea cont imporană se în toarce deci la Pasca l , la cunoaş terea „ex­per imenta lă" , t ră i tă , a adevă ru r i lo r supreme.

In concluzie, car tea d-lui M. Uţă, pe care uni i critici pretenţ ioşi se vor crede îndrep­tăţ i ţ i s'o discute ca plan, documentare , etc., vine la o v reme pot r iv i tă şi r ă s p u n d e unor rea le nevoi spir i tuale . E a va aduce cu s igu­r a n ţ ă m u l t ă bucur ie sufletească celor care, punându- ş i serios p rob lema des t inulu i ome­nesc, au rezolvat-o în sens creşt in şi caută să-şi armonizeze v i a ţ a cu îna l te le precepte ale lui I isus. In lupta lor cu r ă u l din. lume şi din ei înşişi , n u se vor s imţi s ingur i . Vor avea a-lă tur i de ei pe Pasca l .

EMILIAN VASILESCU

185

C R O N I C A D R A M A T I C A CAPUL DE R Ă Ţ O I , comedie în patru acte de

à: Ciprian.— Cu 1879 — p r e m i e r a „Nopţii fur­tunoase" ~~< d r u m u r i noi se deschideau l i tera­tur i i noas t re d ramat ice . Un al t orizont, decât cel obişnuit , a p ă r e a că t re soare - răsare . O altă concepţie şi o a l t ă me todă de liurcu, decât cea t r ad i ţ i ona l ă / Hua loc la înf i r iparea comediilor câragialeş t i . Convenţionalul , me lod rama t i cu l şi vu lgaru l d i spă reau definitiv, p e n t r u â d a loc observaţiei pu re , tonu lu i bărbă tesc şi vorbei meşteşugi t a leasă . Caragia'le îşi spunea cuvân­t u l ! Şi zi de zi, a n de an , t a len tu l s ău câşt iga tot m a i mul t , p â n ă ce cu 1884 -— p r i m a înfă­ţ i şare î n publ ic a „Scrisor i i p i e rdu te" — auto­rul ei devine fenomen p e n t r u t â n ă r u l nos t ru t ea t ru : fenomenul Car agiote.

Dar ca în toate celeilalte domenii ale ' cul­tur i i şi îii l i t e r a t u r a d r ama t i că , momente le mar i sun t r a r e . Iii p u ţ i n ă t a t e a u n e i sute şi ceva de ani de f r ă m â n t a r e a geniulu i au tohton , abia după o j u m ă t a t e de veac a p a r e u n nou descăl'icător în ale d r a m a t u r g i e i : ac toru l -au tor G. Ciprian, care în 1928 prez in tă publ icului pr ima- i l uc ra re : „Omul cu m â r ţ o a g a " . E ra i m debut n u m a i d in punc t de vedere cronolo­gic, a l tmin te r i se înfă ţ işa ca o luc ra re de îna­i n t a t ă m a t u r i t a t e . Nimic din ea nu-1 t r ă d a pe debutan t . Sclav ce-şi p o a r t ă cu zâmbetu l pe buze ca lvarul u n u i subl im ideal, m a r e vizio­n a r şi r ăzvră t i t împot r iva semi-valorilor, a şa a p ă r e a a tunc i au to ru l Cipr ian, în chipul m u ­cenicului înv ingă tor : Chi r ică-arh ivaru l .

Au t recu t de-atunci doisprezece ani . După „Omul cu m â r ţ o a g a " , iată-1 pe „Omul" — cum s 'au depr ins pr ie teni i să-i s p u n ă — prezentân-du-ne noua-i piesă: „Capul de ră ţoi" , ac tua lu l succes de'la , ,Studio".

„Capul de ră ţo i " definit ivează s i tua ţ i a mae­s t ru lu i Cipr ian în l i t e r a tu ra n o a s t r ă d r a m a ­tică, şi il r id ică în r â n d u l celor pu ţ in i . P r i n ej reuşeş te să r u p ă definitv, ca şi î na in t a şu l său — în a l t gen —- Caragiale , t r ad i ţ i a u n u i t e a t ru , î nvech i t . Pe linia lui S h a w şi P i r a n ­dello, f r ângând ca şi ei „ n o r m a l u l " şi t recând oda tă cu ei dincolo de orice ho ta re ale cuge­tă r i i omeneşt i , este azi u n pion m a i m u l t pe d r u m u l t ea t ru lu i de mâ ine . F ă r ă a fi însă, nici unu l , nici celălalt, — căci nu i se poate a t r ibu i vreo a t a re î n r â u r i r e — r ă m â n â n d de sine s tă tă tor , ia propor ţ i i de „fenomen" şi e p r i m u l d u p ă clasicul Ion L. Caragiale .

Sfredelitor de g â n d u r i u i t a t e în c lar-obscurul subconşt ientului , înbi ind deplina l iber ta te de

cuget şi de faptă , ca t ă o ieşire dincolo de zi­dur i le r igide ale bătrânei noastre logice.

Subl imul s ă u qua r t e t --Ciriviş, Macferlan; Bălălău şi Pentagon "—, vrea să n u m a i res­pire — cum ne cer s t r âmte le dogme ale socie 1

taţii *— p r i n plămânii altor at d u p ă cum sim­bolicul Faraon V, m â r ţ o a g a lui Chirică, luase cu r sa fiindcă gonise „pentru în tâ ia da t ă slobod".

Cei p a t r u idealişt i suferă că n ' au m a i gă­s i t la n imen i doru l pe care-1 p o a r t ă ei î n su­flet : „dorul de a evada din cătuşele logicei, setea de a face echilibristică pe muchia de cu­ţit care desparte intunerecul de lumină, mţiu-nea de nebunie. (Ciriviş-Tabl. I).

Tocmai îmboldit de acest dor, porn ise Ciri­viş î n l a rgu l l umi i şi cu t re ierase m ă r i şi ţ ă r i v reme de şase an i . Tocmai î n năde jdea că va găs i pe u n d e v a al ţ i oameni , şi-i pă r ă s i s e pe al săi . D a r s'a în to r s la v reme, căci peste tot, oa­meni i e r a u aceiaşi : Sunt croiţi pe aceleaşi ca­lapoade. Actele vieţii lor se. învârt în jurul a-celoraşi osii... Orice deviere, orice ieşire din linie, năuceşte. (Ciriviş-ibid).

Convenţ ional ismul şi re la t ivi ta tea cunoşt in­ţelor noas t re , cât şi r e s t r â n g e r e a la n i n i m u m a câmpu lu i de act ivi ta te omenească , este ceia ce n u pot înţelege cei p a t r u îndrăzne ţ i pr ie teni . Ideal iş t i incorigibili , s u n t neasemui ţ i iubitori de oameni . Dor in ţa lor e de a-şi a ju t a şi se­menu l să se regăsească , să evadeze din liniile trase de tibişirul obişnuinţelor, s ă se realizeze căci: E meschin cus<ut, fabricat tot ce iese din mâna omului. Lutul omenesc pute!... Şi ce miroase mai rău decât toate, este raţiunea o-menească. Oh, ce damf de mucegaiu iese din cutiuţa cu văpsea. Toată ş t i in ţa omenească se reduce la : Un, doi, trei ! Un, doi, trei ! Pân'ia zece, cel mult. Cât cuprind cele două palme. Atât ! (Ciriviş-ibid).

Dar cum s 'ar pu t ea a junge la o depl ină ta te a gândur i lo r , la o în t regi re a suf le tului ? Curn s 'ar pu t ea î n l ă t u r a morala asta viermănoasă care mă strânge de gât, c u m s t r iga V a r l a m cu doisprezece an i m a i îna in te , în „Omul cu m â r ­ţ o a g a " ? (Act. I I I se. II) . N u m a i mutând stâl­pii logicei şi lărgind bolta înţelesurilor. Şi ia tă-ne a junş i l a miezul înf i r ipăr i i „Asociaţiei" „Capul de ră ţo i" : do r in ţa de real izare .

E o p rob l emă veche, f ă ră îndoială , aceas tă reailizare. Au m a i pus-o mul ţ i şi mu l ţ i au des-bătut-o, d a r cu totul în alte ch ipur i . Pes imis­tul S h a w a găsi t că n imic „mai b u n " n u se,

186

poate real iza pe sfericul nos t ru Univers. '"Ce né r ă m â n e m a i demn de făcut, e să m u r i m . E un spiu de pa ra f raza re a lu i Shakespeare . P i r an ­dello, m a i încrezător î n puter i le vieţii acesteia, a t r ibu ia dorul de real izare n u m a i artei . Nu­m a i p r in opera de a r tă , acele „şase persona­gii" pot fi ceiace n u par . I n să original i ta tea maes t ru lu i Ciprian s tă tocmai aici. Pe când ceilalţi n u cred în puterea de real izare pe căile obişnuite vieţii noas t r e de toate zilele, el o a f i rmă cu toată convingerea, f ă r ă ca s ă şo­văie m ă c a r o clipă. Delà Chirică 3a Ciriviş, nicio deosebire. Şi unu l şi celălalt au izbutit să-i facă pe semeni să vadă şi s ă înţeleagă ceiace n u vedeau şi nu înţelegeau. , ( Omul ales" poate face minun i . P r i n a ju torul „elitelor" pu­tem face u n p a s m ă c a r căt re p ropăş i rea inte­grală , sp i r i tua lă . De aceia, Ciriviş se desco­peră la auzul că e clipa când u n nou-nâscul vine pe lume: Un prunc ce bate la porţile vie­ţii, poate fi un deschizător de pârtii noi" (ibid).

Acest deschizător de pârtii noi va face desi­gur m i n u n i la vremea lui , n u judecând ci în­ţelegând păcatele omeniri i , căci n imeni nu-şi poate judeca semenul, cum o s p u n e a dealtfel şi Va r l am adresându-se Inspectorului : Crezi d-ta că o fiinţă omenească poate să judece pe alta? („Omul cu m â r ţ o a g a " Act. I I I Se. III) . Nu judecând, ci d â n d p i ldă fapta atoţvorbitoa-re, şi p r i n t r ' u n s implu examen de conşti inţă m a i apoi, e dea juns să-i aduci pe calea d reap tă pe cei cari nu-s căzuţi complet in descompu­nere. Dar totul este să se găsească omul ca­pabil de a face u n asemenea rechizitoriu.

Cei p a t r u „aleşi" din ,,Capul de ră ţo i " aşa procedează cu consilierul Dacian. Şi tot aşa proceda şi Va r l am în Inspectorul când, în co­teţul de porumbei îl r uga : — „Spune-mi pe cuvânt de onoare, crezi d-ta în rapoarte ?".

Cu toate că e p ă t r u n s de adevăru l că faţa lumii poate fi sch imba tă de „omul-faptă", nu-i a t r ibuie acestuia a l tă va loare decât cea a tu­tu ro r celorlalţi. Consilierul Dacian, care fusese a tâ tea zile „terorizat" în beciu, când — din cauza ruşini i că şi-a r a s b a r b a —• n u m a i a re curajul să se ducă în t re ai săi, se vede poftit să r ă m â n ă cu cei p a t r u pe cari el şi-i socotea duşmani . Şi nu 'nţelege încă tâlcul faptei lor. d u p ă cum nici Ana nu înţelege fapta lui Chi­r ică în momentu l c â n d el îi ceda copiii. Şi după cum Ana înt reba a iur i tă :

— „Cine eşti ?" tot astfel Dacian îi în t rebă pe cei p a t r u :

„Dar ce fel de oameni sunteţ i dv. ?" la care Ciriviş îi r ă s p u n d e s i m p l u :

..Oameni ca toţi oamenii" . .

É 6 dovadă ca în credinţa ' maes t ru lu i Ci-? pr ian , s t ă convingerea că toţi oamenii pot fi buni , câ t ă vreme şi cei aleşi n u s u n t decâ t oa­meni ca toţi oamenii. Va veni des igur vremea când omenirea, în a l t s tadiu de cul tură , va u rca acolo u n d e -— m a i devreme — u rcă azi cei aleşi. Şi v remea aceia va veni când „dra­gostea" va coborî în sufletele tu tu ro ra .

I m n de b i ru in ţ ă va înviora n a t u r a când „dragostea" va sălăşlui a lă tu r i de ra ţ iunea infinită a infinitei înţelepciuni. Descătuşarea minţ i i şi a inimii, e p i a t r a filosofală a propă* sirii universale . Isgonirea indiferenţei din su-fletele noas t re îmbâcsite, isgonirea egoismului va aduce cu sine a r m o n i a firii.

Inimile celor p a t r u sângerează la vederea bă t râne i s t r â n g ă t o a r e de m u c u r i , şi toţi plâng p r i n p lânsu l lu i Ciriviş :

Nefericita asta se strâduiede o jumătate de veac s'adune... împuţiciuni, iar la bursă, în bănci şi prin pieţe, se încheie în fiecare clipă afaceri de milioane. Vorbele şi faptele trăiesc ca pisica cu câinele — la care Macferlan a d ă u g ă a m a r n i c :

Cioclii, însă cu tricornuri ascuţitel ramatorii în pulbere psalmodiază îngânând pe nas, şi-proslăvesc universala armonie. (Tabl. II).

Iubire de aproapele, d a r şi iubirea d in t re sexe e supor tu l sfânt al piesei. In goana fără de odihnă a f r ă m â n t a t u l u i Ciriviş, în ceaţa luptei vajnice împotr iva r ău lu i şi a superfi­cialităţii , o l i că r i re de l umină s t răluceşte pe deasupra tu tu ror : e dragos tea pen t ru Efimiţa, dragoste cu ra t ă ca şi sufletul, nepr ihăn i t al micuţei şcolăriţe. Şi nu-i o no tă t recătoare, ci-i o credinţă pu te rn ică în t ă r i a dragostei care, ca şi ^duşmăniile se-aprinde dintro scânteie. O credinţă a autorulu i , pe care am întâlnit-o şi în „Omul cu mârţoaga.". Acolo, Chirică e în­drăgost i t de Ana -care 1-a părăs i t . Şi totuşi, în tot necazul şi r ă sv ră t i r ea în care t ră ia , Chi­r ică îşi găsea răgaz să-1 întrebe îndurerat , pe Var lam :

— ,,Unde-o fi a c u m ?... S'o m a i fi gândind vreo d a t ă la noi ?" (Act, I I I Se. I).

Efimiţa es te pen t ru Ciriviş „odihna luptă to­rului". Dragostea pen t ru ea îi d ă prilej de po­pas sufletesc, în vâ l toarea unei vieţi necru ţă­toare. In mijlocul fur tuni i ce începe să se abată , ' v isătorul Ciriviş găseşte o olipă de îm­bărbă tare , î n t in s pe podeaua colibei ce şi-a făurit-o în m ă r u l lui Muşat, cupr inde m â n a fetei din g răd ină . E o clipă de subl imă recu­legere, e un popas sfânt la o răscruce svântu-ra tă . Atingerea celor d o u ă m â i n i e soarele ce s e rve ş t e p r i n t r e nour i şi Zvâr le nauf rag ia tu lu i

187,

o r a z ă de nădejde . E soarele că t re care se în­d r eap t ă dornic orice suflet ales.

I m n al t inereţe! c rea toare , f ău r i t ao re de idei şi- fapte .bune, î m p r o s p ă t ă t o a r e de ae r viciat, „Capul de r ă ţo i " t rece cu m u l t peste „obiş­nuit" , î n t r ' o a tmosferă de neverosimil , d a r de a d â n c ă omenie, în care i realul a p a r e ca o ne cesi tate, comedia m a e s t r u l u i Cipr ian e în t ru­ch iparea une i nepr ihăni te , a r te .

Dialogul viu şi b ine p u s la p u n c t de o regie dibace — a p a r ţ i n â n d au to ru lu i , avem pr i le jul să n o t ă m că ac to ru l - au to r G. Cipr ian e şi u n regisor excelent — ne înfăţ işează o ţ e s ă t u r ă tehnică ga ta să înf runte r igori le t impur i lo r ce­lor m a i pre tenţ ioase .

Imagin i le de ca m a i b u n ă alegere, poezia f ină ca d e p ă n ă t u r a de pă ian j in , şi expresiile du re ca s t ânca de gran i t , şi-au găsi t in terpre­ţii ideali în cei p a t r u înfrăţ i ţ i : Ciriviş—N. Băl-t ă ţ eanu , Macferlan—I. F in teş teanu , Bâ lâ lău— I. Manu, Pentogon—M. Ba laban , cum şi în re­s tul dis t r ibuţ ie i care a r ă s p u n s cer in ţe lor auto-rului-regisor .

Tabloul u l t im poate fi î nv inu i t de oarecar i l ipsur i : Dac ian n u se r ade d in convingere — cum a r fi t rebui t — ci din t e a m ă ; i n t r a r e a Efimiţei cu Muşa t şi Inspec toru l e falsă, p r ea convenţ ională ; i a r î n în t regu l lui, acest al şaptelea tablou se pu t ea lipsi de t o a t ă p a r t e a a doua . E r a m a i nemer i t să fi căzut cor t ina oda tă cu î ngenunche rea „demagogiei", oda tă cu t r imful „s incer i tă ţ i i" .

Dar ch ia r dacă f inalul , a şa cum ne-a fost p rezenta t p â n ă acum, n u e la înă l ţ imea pr i ­m u l u i act, a u imi toare lo r trei t ab lour i delà în­ceput, to tuş i —• în în t regu l ei — comedia ră ­m â n e p e n t r u to tdeauna . Ală tu r i de „Omul cu m â r ţ o a g a " face u n tot a r m o n i c , şi-1 r id ică pe au to r pe în tâ iu l p l an al d r a m a t u r g i e i româ­neşti .

Maes t ru l Gh. Cipr ian şi-a cre ia t o înţelegere u n i t a r ă şi definitivă a s u p r a t u t u r o r probleme­lor de v i a ţ ă şi a s u p r a ar te i însăş i . Delà p r i m a replică a celei d in tâ i opere şi p â n ă la u l t i m a a acesteia din u r m ă , se poa te u r m ă r i o un i t a t e deplină, u n fir conducător , o neconteni tă as­cens iune care, toate la u n loc fac din au to r u n deschizător de pârtii noi.

FEMEIA CEZARULUI — Dramă de Ion Luca. — Cunoscător al sbuc iumate lo r în­ceputur i ale m ă r e ţ u l u i imper iu b izant in , d. I. Luca despr inde , cu pr i le jul noii sale l uc r ă r i : „Femeia Cezarului" , încă o p a g i n ă d in cele m u l t e ale t r ecu tu lu i în tuneca t .

Cu~ o aprec iabi lă pu t e re de d i s ce rnămân t ,

p ă t r u n d e In cutele cele m a i adânc i ale faptului istoric. Cu o î nd răznea l ă ce-i face cinste, da r cu oarecar i reminiscenţe delà î na in t a ş i ca Shakespea re şi Shaw, î n l ă t u r ă zugrăvea la de sup ra f a ţ ă a istoriei , d â n d în văzul t u t u r o r m ă ­runte le pr ic ini ale m a r i l o r î n t â m p l ă r i . Po runc i împără teş t i cu ros tu l de a sch imba faţa lumi i , şedinţe sinodale, concilii memorabi le , sun t pro­vocate, de josnicii le u n o r bieţi creşt ini bân tu i ţ i Je păca te . Slăbiciuni le u n o r oameni puş i acolo u n d e n u le este locul şovăir i le u n o r suflete şu­brede, toate î m p r e u n ă fac să t r iumfe o ideie s au alta, d u p ă cum cer interesele meschine ale cufă ru ia s au cu t ă ru i a .

In l ipsa delà cu r t e a lui Teodosie II , Au­gus ta Evdochia , f r u m o a s a î m p ă r ă t e a s ă , cade în păca tu l adu l te ru lu i . Legătur i le d in t re ea şi genera lu l P a u l i n u s s u n t din cele m a i vinovate. T â n ă r a î m p ă r ă t e a s ă e pe cale de a deveni ma­m ă . Cum absen ţa soţului n ' a r mot iva aceas ta , Augus ta e f r ă m â n t a t ă de g â n d u r i negre, cu a t â t m a i m u l t cu cât ştie b ine că Pulcher ia , sora lui Teodosie, o u r m ă r e ş t e îndeaproape .

Evdochia se gândeş te o clipă să se omoare , da r credincioasa-i Evfimia îi l ă m u r e ş t e că, p r i n m o a r t e a ce vrea să şi-o dea, v inovă ţ ia îi va fi dovedită. Bănuiel i le Pulcher ie i vor căpă ta temeiu i a r P a u l i n u s va fi şi el ucis . Vor m u r i deci, doi, la car i se va a d ă u g a şi p r u n c u l din pântece. P r i n fapta-i necuge ta t ă a s inucideri i , trei vieţi vor pier i deodată .

Atunci ? Va fugi înapoi la t a tă l ei. Da r P a u ­l inus ? Tot va i spăş i păca tu l . Să-i m o a r ă iu­bi tul ? Asta n'o pu t ea p r imi .

Şi cu toa te că la s fârş i tu l celui de al doilea tablou asvâr le din m â n i pocalul , a f lăm în ta­bloul u r m ă t o r că 1-a deşertat . E r a vasu l pe care în ţe lepciunea Evfimiei i 1-a în t ins , vasu l cu buru ien i le care o vor face să d i s t rugă doar o s i n g u r ă v ia ţă : pe cea care abia se 'nfir ipa.

De aCi încolo începe d r a m a p ropr iu zisă. E o d r a m ă in te r ioară , de f r ă m â n t ă r i adânci , a-ceastă d r a m ă a Evdochiei. Făcu t -a bine creş­t ina care a d i s t rus o v ia ţă în fo rmare ? Nu păcă tu i t -a ea în faţa oameni lor şi a lui Dum­nezeu ? Remuşca rea o cupr inde pe femeia pă­cătoasă. Sufletul ei e o b a l a n ţ ă ce înc l ină când pe o pa r t e , c â n d p e al ta . Uneori i se p a r e că n u poate fi păca t , câ tă v reme a fost î n d e m n a t ă n u m a i de mareâ - i iub i re p e n t r u P a u l i n u s . Nu spune şi 'n Car tea căr ţ i lor : Iub i ţ i -vă? Şi-apoî, nu este o fi inţă ceiace p o a r t ă femeia în pân­tece. Dar dacă este ? „Să n u Ucizi !" spune po­r u n c a Ta tă lu i . Şi ea a ucis .

In toa tă des făşura rea acţ iuni i , conflicte în a fa ră n u vor fi, căci nici al te ca rac te re n u se vor afla. Celelalte personagi i sun t n u m a i niş te

188

simpli coloranţi. Unul s ingur e personagiu l : Evdochia, şi u n u l s ingur e conflictul: lup ta bi­nelui şi r ă u l u i din in ima ei, lup ta dârză în t re suflet şi ra ţ iune .

Cugetul îi dădea puter i să se înc readă în nevinovăţ ia faptei. I n ima însă, înc l ină către recunoaş terea păca tu lu i . Mândră , ca orice fe­meie, n u vroia să se supună . Mintea ei răscol ia tot soiul de a rgumente cu care să-şi convingă inima-i slabă, de nevinovăţie. De aceia, când s'a ivit pri lejul cu neînţelegerea d int re cei doi pa t r i a rh i , n u şovăi o clipă să n u spri j ine pe faţă erezia lui Nestorie. Monofisit ismul ace­s tuia îi convenea, n u a t â t ca s ă se disculpe faţă de lume :— cum s 'ar p ă r e a l a p r i m a ve­dere — cât faţă de ea însăşi . P r i n noua învă­ţ ă tu ră , f ăp tu ra d in pântecele mamei , e neînsu­fleţită. Şi deci , l epădarea ei e nevinovată , căci pr in ea n u s'a ucis u n om.

Minunea din Efes însă, îşi face loc ş i 'n su­fletul ei, care pa re doar, neînfricat. Converti­rea Evfimiei e convert irea spir i tului ei. Ev-fimia nu-i al tceva decât conşt i inţa Evdochiei. Personagiu de o măre ţ ie impres ionantă , Evfi-mia e sp i r i tua l izarea Evdochiei. Dialogul, ex­t rem de viu şi de dibaci m â n u i t în t re aceste două femei, e totuşi u n măies t r i t monolog. Toate îndemnur i le Evfimiei sunt îndemnur i le s tăpâne i sale. Toate aspiraţ i i le une ia sun t as­piraţ i i le celeilalte. Dor inţa de dragoste a Evfi­miei, din prea vu lgaru l şi zadarn icu l tablou delà început, se confundă cu dor in ţa Evdo­chiei. Evfimia iubeşte pen t ru că Evdochia iu­beşte. Evfimia a păcă tu i t în t inzând pocalul , pen t rucă Evdochia a păcă tu i t deşertându-1. Evfimia subl iniază pas cu pas , s tări le sufle-

C R O N I C A MARIUS BUNESCU, pictorul l au rea t cu pre­

miul na ţ ional , şi-a expus în l u n a Februar ie cele m a i noi pânze la Dalles. Cele m a i noi în sensul că ele înfăţişează o a l tă fază a pene­lului său. Ii revăd şi azi în amin t i r e lucrăr i le cu care a debuta t acum vreo două decenii: o tehnică impres ionis tă de fac tu ră muenchene-ză, o s t ropeală ca d in t r ' un pulver izator fin, în nuan ţ e deschise şi însorite, u n hohot vesel de l umină t r e m u r a t peste lucrur i . Totul pă rea ma i miil t o sensibil i tate expr imată decât o ar­tă real izată .

Pic torul a evoluat cu fiece nouă manifes tare , fără sa l tur i neprevăzute, potr ivi t u n u i tempe­r a m e n t calm, pondera t şi chibzuit. Dungile de

teşti p r in car i trece Evdochia. Şi oda tă cu re­n u n ţ a r e a Evfimiei (la cele t recă toare şi retrage­rea ei în m â n t u i r e a delà Ierusal im, sufletul Evdochiei r e n u n ţ ă la luptă , închinându-se smer i t î n faţa faptei dumnezeieşti . Monologul shakesper ian „Credinţă şi t ăgadă" din ta­bloul final, e monologul ra ţ iun i i pure , căci spi r i tu l de mu l t n u m a i crede cele ce min tea cutează totuşi să întrebe. „Credinţă şi tăgadă" ' e ul t ima-i l icărire de omenesc. Reapar i ţ i a Ev­fimiei în cortul s tăpânei sale, e îngenuncherea definitivă a gându lu i v ră jmaş . Evdochia a pă­cătui t şi-şi va ispăşi păca tu l î n l ăun t ru l zidu­r i lor unei vieţi de r e n u n ţ a r e .

Mândra î m p ă r ă t e a s ă a înţeleptului Bizanţ, închide în sufletu-i firav, o în t reagă g a m ă de s imţămin te delà cele m a i alese p â n ă la cele mai obscure, ga ta să-şi s u p u n ă d u ş m a n u l p r in orice mijloace, d a r şi b â n t u i t ă de u n do r de dragoste nes tăpân i tă . Evdochia e dragoste cu­r a t ă şi p a t i m ă nesăbu i tă , s inceri tate în t ruchi­p a t ă şi josnică perfidie, frunte umi l i t ă în ţă­r ână , d a r pr ivire t ru faşă şi glasi răst i t , l inişte n e t u r b u r a t ă şi lup tă îndâr j i tă . Evdochia e veş­nica în t rebare , e femeia din orice loc, e sume-ţia nes tăpân i t ă .

Dar sumeţ ia ei, ce pa re că n ' a r cunoaşte marg in i şi n ' a r pu tea fi s tăvi l i tă de n imeni în d r u m u l ei, se p leacă în f rân tă sub pova ra cu-răţiei divine. Glasul lumi lor nepr ihăn i te îi frânge t ă r i a , şi micşora tă — d a r sub l imă 'n umi l in ţa ei — ia calea ispăşiri lor, căci lutul cel m a i dârz se înfioarâ la auzul dumnezeieş­tilor cântăr i , şi se fă râmi ţează în faţa sfintelor minun i .

I. DIACU

M Ă R U N T A coloare, care vă rgau pânzele ca o năvădea lă cromatică, s'au apropia t unele de altele p â n ă la contopire şi diviziunea a devenit masă . E-voluţia lui Mar ius Bunescu e o t rans i ţ ie pro­gresivă, abia perceptibi lă cu fiecare an, delà impres ionism spre clasicism. Ult ima sa expo­ziţie reprezintă p r i n excelenţă aceas tă fază. Fi­reşte, noul clasicism pic tura l n u e ceeace se numeş te cu u n te rmen oarecum peiorat iv „a-cademism". El absoarbe în masele constructi­ve de coloare în t reaga fineţe tehnică obţ inu tă din experienţa impresionis tă . Căci impresio­n i smul în genere se poate considera m a i mul t o experienţă de labora tor ar t is t ic decât o epocă de m a r i şi durabi le realizăm. Cuceririle lui

189

subti le d a r incapabi le să : a l că tu iască p r i n s ine bazele unei a r te m a r i , s 'au dovedit m a i de gra­bă elemente de înoire şi r a f i n a m e n t a p ic tur i i de construcţ ie solidă. Astfel că neoclasic ismul de azi e, în fond, u n academism reabi l i ta t p r in absorbţ ia experienţei impresionis te . Şi m a i m u l t decât a tâ t : el e sinteza celor două cu­ren te extreme, care se excludeau: impres ionis­m u l dizolvant şi expres ionismul care voia să cons t ru iască în absurd .

M a r i u s Bunescu n 'a fost expresionist ; sinte­za; pe care o realizează, u l t i m a sa expoziţie re­zul tă din fuziunea impres ion i smulu i cu acade­mismul , în ţe legând p r i n acesta • necesi ta tea de a cons t ru i u n tablou în con tu ru r i precise şi în p ropor ţ i i echil ibrate. P e n t r u aceas tă n o u ă fază, p ic torul şi-a a les ca „subiecte" în deosebi fructele şi roadele p ă m â n t u l u i . Merele, vinetele şi ardei i graş i n u m a i s u n t pretexte pen t ru pete de coloare, ci obiecte por t re t iza te realist , p en t ru ele înşile în colori p roaspe te şi p u r e in care n ' a m a i r ă m a s n imic din mâzgă îea la nec la ră a ... impres ion i smulu i obişnuit . De alt­fel, a ceas t ă t end in ţ ă spre tonur i le p u r e a m ob­servat-o şi la t ineri i pictori car i au expus ală­tu r i de Bunescu, în acelaş t imp, cu excepţia oribilelor m u r d ă r i i ale u n u i oarecare Arnold, care îşi s că l âmbă ie n e p u t i n ţ a p las t ică în toate chipuri le , p e n t r u a a e demons t r a că n u e pic­tor.

Am găs i t în pa s iunea vegetală a lui Mar ius Bunescu u n sensua l i sm viguros şi a rmonios , de o construcţ ie pu te rn ică , de o vivaci ta te an­t r e n a n t ă şi de u n accent optimist . Expozi ţ ia lui s 'ar fi p u t u t în t i tu la : Darur i l e p ă m â n t u l u i . A-lă tu r i de aceas tă profuziune de roade, Bune­scu n 'a u i t a t peisagii le m a r i n e , d in t r e care un povâ rn i ş delà Ca rmen Sylva şi o vedere delà Sul ina, de propor ţ i i m a i la rg i , c o n s t i t u i e ade­vă ra t e piese de muzeu european. Şi peste toate, încă, u n tablou de i a rnă , o simfonie de~ n u a n ţ e m a g i s t r a l const ru i tă , cea m a i f r u m o a s ă i a r n ă a p ic toru lu i care a p r i n s secretul acestui ano­t imp ca n imen i al tul . î nd r ăznesc să spun că aceas tă i a rnă , în p i c t u r a noas t r ă , în t rece cu mul t ch ia r g lor ioasa p â n z ă cu acelaş subiect a lui Andreescu.

U l t ima expoziţie a lui Mar iu s Bunescu ni î-a în fă ţ i şa t în acea fază de ascensiune, care îţi dă d rep tu l să-i spui cuvân tu l cel m a i greu ' acela de maes t ru .

* : F ILOSOFI IN BRONZ, In acelaş t imp, sala

Dalles a fost • împodobită pe d ina fa ră eu trei s t a tu i aşezate pe socluri provizori i : Ti tu Maio-reseu, al c ă r u i cen tena r se sărbă toreş te , în re­

dingotă corectă, de . o ra to r cu gestul ça rac te r i stic al m â n i i drepte foarte expresiv, în con­t ras t î n să cu fa ţa p r ea p lac idă şi absentă , A-D. Xenopol, filosoful istoriei, cu m â n a pe con-deiu şi ochii în zare, Vasile Conta cu bă rb ia înco rda tă în pa lmă , a d u c â n d o a r e c u m cu pu­ternicul. Ovidiu delà Constanţa .

Cele trei s t a tu i expuse fac p a r t e d in monu­m e n t a l filosofilor ce se va r id ica în faţa Uni­versi tăţ i i ieşene. Monumen tu l e opera t â n ă r u ­lui sculp tor Cons tan t in Barasch i , ta lent re­marcab i l , care a ş t iut să găsească ges tur i şi mişcăr i , de ca rac te r i za re celor trei personal i ­t ă ţ i reprezenta te .

Un: m o n u m e n t a l filosofilor, — ia t ă u n g â n d or iginal în a r t a s t a t u a r ă delà noi, care p â n ă azi a făcut concuren ţă sergenţ i lor poliţieneşti , p l a n t â n d pe fiecare s t r a d ă cel p u ţ i n o celebri­t a te polit ică. Gându l aces ta ca re aduce a reac­ţii) ne b inecuvân ta t ă , e, dacă n u m ă înşel, al d-lui profesor I. Petrovici . Un filosof care s'a gândi t cu venera ţ ie efectivă la ceilalţi filosofi, e şi aceasta, o r a r i t a t e în cu l tu ra n o a s t r ă . Cele t r e i ; pe r sona l i t ă ţ i evocate în bronz au fost ju­nimiş t i , a u r ep rezen ta t o epocă şi u n a n u m e spiri t , legat de Iaş i i de a l t ă da tă , u n d e chipu­rile lor vor me rge să stea m ă r t u r i e p e n t r u ziua de m â i n e . *

UN SONETIST. Nu e d. Minai Codreanu, a că ru i operă a fost r eed i t a t ă in tegra l de Fun­daţi i le Regale, şi c ă r u i a sonetul i-a da t o fi-s ionomie a p a r t e în poesia noas t r ă . Genul ace­sta, dificil f i indcă cere medi ta ţ ie şi discipl ină tehnică, e ap roape p ă r ă s i t as tăzi . D a r a l ă tu r i de d. Codreanu îl ac tual izează u n poet de rea lă valoare, despre care se vorbeşte p u ţ i n în miş­carea l i t e ra ră : d. I. Gr. Pe r i e ţeanu . I a t ă u n scri­i tor c a r e - n u faceV caz de dânsu l . Discret şi prefer ind u n stil dé v ia ţ ă împodobi tă de a r t ă in te r ioară , d. I. Gr. Per ie ţeanu , în pofida cele­br i t ă ţ i i de b a r ă , e u n estet a r i s tocra t ic . Se în­conjură de p ic tu ră , de scu lp tu ră , de căr ţ i r a r e şi mul te , călă toreşte a s iduu şi pa s iona t şi scrie ca p e n t r u s ine. E legan ţa sobră a sonetu lu i con­vine de minune , acestui t e m p e r a m e n t r e ţ i n u t şi contemplat iv .

Soneteu sale, alese din m a i m u l t e volume, au a p ă r u t îp t r 'o căr t ic ică din Biblioteca pen t ru toţi. In p ropor ţ i i reduse , p a r c ă a n u m e ca să t r eacă neobservate; Le-am citit în t r 'o s ea ră o-bosită- Şi mi -au deschis d i n t r ' o d a t ă nemărg in i ­r ea m ă r i i : Pon tu l Euxin , Medi terana , lacur i le i taliene, por tur i le , Bosforul, Algerul, Ierusal i ­mul . F iecare sonet evoacă u n pi toresc geogra­fic. Ş e m n u j distinc/tiy a1} d-lui I. Gr , : Per ie ţea- ;

nu e n o s t a l g i a lumini i meridionale., l-ai -spune-: u n exotic, dacă acest sent iment al sudulu i în­sorit, ca un templu „cu treptele de m a r m u r ă l ichidă" şi cu „chiparoşii facle fă ră p a r ă " nu ne-ar zăcea tu tu ro r în sânge. E muzică limpe­de şi con turur i l in iare în aceste strofe ciopli­te în gus tu l lui Hérédia, Uneori peisagiul ma­rin te su rp r inde cu u n tablou neaş tep ta t cum e lup Iu navală, care e jocul pescăruşi lor cu delfinii, alteori orizontul lichid se î nc run t ă de fu r tună :

Şi iată că sprânceana se sbdrleşte Şi creşte ne'ncetat şi se'ndeseşte Şi scapără ascunsul ochiu sub ea !

Imense boturi pajiştea ţi-o scurmă Şi spumegă, mugind a, piază rea! Berbeci enormi spre mal gonesc în turmă.

I a r alteori spectacolul ia u n aspect s t ran iu ca în acele Meduze, sonet de-o admirab i l ă vir-tuosi tate descriptivă, pe caré a r t rebui să-1 re­produc întreg. Vezuviul e pen t ru poet u n cra­ter al T a r t a r u l u i mitologic şi-i dă prilejul unei puternice evocări.

Sunt în t re aceste sonete bucă ţ i ce pot s ta bine într 'o antologie a genului , a lă tu r i de ace­lea ale lui Ion I. Pavelescu, Mihai Codreanu şi Dona r Munteanu care, acesta din u r m ă , şi le-a t ipăr i t în revista noas t ră . D. I. Gr. Perie-ţ e a m i se deosebeşte de ceilalţi p r i n aceas tă at­mosferă mer id iona lă care, în poesia noas t ră , îl apropie de Duiliu Zamfirescu. Poet al Su­dului clasic, ai spune că în omul acesta cu a-p a r e n ţ â ca lmă şi comodă, zac cine ştie ce ata­visme mar ină reş t i .

DRAMATURGUL ION LUCA. — De mul tă vreme Tea t ru l Naţ ional n 'a m a i reprezenta t o piesă de însemnă ta tea Femeii Cesarului, scr isă de. d. Ion Luca. Autorul , care pen t ru mul ţ ime pare u n n u m e nou, nu e. totuşi un debutant . EI are o prodigioasă act ivi ta te de d r a m a t u r g , d r ame şi comedii, aproape toate t ipăr i te cu ani în u r m ă . O s ingură piesă, mi se pare , Rachie-rita i - a fost l ua tă în seamă, şi aceasta de către d. Ovidiu P a p a d i m a la cronica l i te rară a re­vistei Gândirea. Talentul lui Ion Luca e var ia t , îndrăzneţ şi surpr inză tor , f i indcă e original. Dintre scriitorii de teatru,- s inguru l cu care are afinităţi , da r n u influenţe, e Luc ian Blaga. Cu totul a l tă viziune şi cu totul alt r i tm decât cei­lalţi , fie că stofa d r a m a t i c ă i-o furnizează mi­tologia eg ip teană , is tor ia -Bizanţului , a Moldo­

vei, sau viaţa modernă-. Câmpul său. de- inspi­raţie- e vas t şi el ne desyăluie pe u n om de m a r e cul tură . P r i n lucrăr i le sale ştiinţifice, Ion Luca era meni t să stea pe o ca tedră univer­s i ta ră , fie ia Teologie, fie la Drept, da r soar ta capricioasă din cale-afară uneor i 1-a făcut dra­m a t u r g , adică u n provincial care scrie piese la Bacău şi se roagă de ani de zile să-i fie jucate la Bucureşt i .

In sfârşit, m u l ţ u m i t ă d-lui Ion Marin Sado-veanu, Femeia Cesarului, care în vers iunea ti­pă r i t ă se numeş te Evdochia, a t ră i t unu l din cele ma i f rumoase t r iumfur i scenice.

Piesa ne duce în Bizanţul veacului al V-lea. Femeia Cesarului e Evdochia, soţia basi leului Teodosie II , care a re ea însăş i o istorie extra­ord inar de d rama t i că , povesti tă impres ionant de Charles Diehl în Figuri Bizantine. Fica fi­losofului p ă g â n din Atena, Leontius,. a junge pr in frumuseţea, p r in cu l tura şi p r in distincţia ei, împă ră t ea sa Bizanţului . Din Athenais , zum o chema, a junge p r in botez Evdochia. Teodosie, fundatorul p r imei Universi tăţ i creştine, este el însuş un om de m a r e cul tură ; u n art ist , u i t „caligraf" cum i se spune în terminologie bi­zant ină, da r lipsit de energia politică, aşa cum sunt contemplativii studioşi. Sora lui Pulche-ria, Augusta imper iu lui , care i-a ales-o de so­ţie pe Evdochia, e aus t e r ă şi au to r i t a ră . In t re cele două femei se naş te r ival i tate . Evdochia e o soţie castă p â n ă la sfârşi tul vieţ i i . .Ea n'a pu tu t da t ronului u n u r m a ş ; s ingura ei fică a a juns împără t easa Romei. Un gest imprudent însă apr inde bănu ia l a nejust if icată a împăra ­tului , ca re omoară pe Pau l inus , maes t ru l de ceremonii al Curţ i i , . suspectat , iar pe impara-" fceasâ o t r imi te în exil la Ierusal im, unde va r ă m â n e p â n ă la sfârşi tul vieţii. Aceasta e isto­ria. In plus, Evdochia e o s t ră luc i tă ora toare şi o poetă care a cân ta t epopeea Bizanţului contra Perşi lor , a versificat o b u n ă par te din Biblie, a proslăvi t pe I isus în hexametr i i Iui Homer şi a lăsa t u n extrem de in te resant poem. Ciprian de Atiohia, haghiografie în care Char­les Diehl vede elementele p remergă toa re P a r a disului P ie rdu t al lui Milton şi lui Faus t al lui Goethe. . '.

D. Ion Luca nu se ţine str ict de istorie. F a n -tazia sa diformează adevărul şi născoceşte din pretextele acestui episod o d r a m ă cu totul alta decât cea reală . In Femeea Cesarului, Evdochia apare ca o vinovată, care a păcă tu i t cu P a u ­linus şi îşi ucide în m u g u r e rodul ma te rn i t ă ţ i i blestemate. Aici începe d r a m a piesei, cu totul a l ta decât a istoriei. D r a m a t u r g u l face u n nou salt peste adevărul istoric, -legând acest fapt

tm

cr imina l de p rob lema dogmat ică a s inodului I I I ecumenic . D u p ă c u m se va deslega acolo ches t iunea dogmat ică , conşt i in ţa m o r a l ă a Ev­dochiei va şti dacă a s ăvâ r ş i t u n păca t sau n u s tâ rp indu-ş i m a t e r n i t a t e a . Sinodul de's-leagă ches t iunea con t r a r aş tep tăr i lor ei, şi a-tunci î m p ă r ă t e a s a , ca să-şi i spăşească p runcu ­ciderea, i n t r ă de bunăvoie în m â n ă s t i r e a din Ie rusa l im. Cu aîte cuvinte, fabula ţ ia d ramei e cu totul a l ta decât adevă ru l istoric.

E o p rob lemă s tufoasă î n t r u c â t u n au to r e îndrep tă ţ i t sau n u să diformeze is toria . Dacă şi-a. ales asemenea mater ie , e firesc să-i res­pecte sensul . D r a m a d-lui Ion L u c a a r fi fost a tunc i a l ta decât cea de azi. D a r n u despre a-ceasta v reau să vorbesc, deşi mi -a p ă r u t r ă u să văd pe scenă r id icu l iza tă f igura mare lu i î m p ă r a t care a înc reş t ina t cu l tu ra în Bizanţ, şi d e n a t u r a t ă v ia ţ a une i împă ră t e se ca Evdochia .

F ă c â n d abs t rac ţ ie de i s tor ie şi cons iderând d r a m a n u m a i ca d r a m ă , t rebuie să-i recunosc d-lui Ion L u c a ingeniozi ta tea de a deghiza o p rob lemă a t â t de m o d e r n ă cum e avor tul şi de a o aşeza în l u m i n a pr inc ip iu lu i religios. Fu­ri şându-1 sub fa s tuoasa h a i n ă imper i a l ă şi a-lungându- l în fundul istoriei , a u t o r u l îşi cre­iază astfel l iber ta tea să discute acest păca t , demascându-1 în toa tă grozăvia lui sufletului con t imporan . A fost o p i a t r ă de încercare pen­t r u el să lege cutezător aceas tă c r imă de u n Sinod ecumenic . î n t r e a g a piesă cons tă din a-cest pa ra le l i sm în t re p r inc ip iu l religios, desfă­ş u r a t s u b pre tex tu l Sinodului delà Efes, şi în­tre f r ă m â n t a r e a de conşt i in ţă a une i femei, care poate fi o r icare a l ta decât Evdochiai- P a r a ­lel ismul e m a g i s t r a l sus ţ inu t , cu o direcţie şi cu u n ton, ce n ' a r e absolut n imic mora l i s t în el. Depar te de a fi o p iesă istorică. Femeia Ce­sarului e o d r a m ă cu totul mode rnă , deghizată în apa ren ţ e is torice p e n t r u a o face convena­bi lă publ iculu i . E, dacă voiţi, o p red ică împo­t r iva acestui flagel modern , d a r n u o predică de amvon, ci u n a de m a r e a r t ă , ca re te face să te recunoşt i pe nes imţ i te în v inovăţ ia depe scenă. Problemele legate de a t â t ea dificultăţi , cum e aceasta , devin în a r t ă s imple p la t i tu­dini, dacă sun t a taca te n u m a i cu b u n ă v o i n ţ a mora l i s tu lu i . Ele capă tă pres t ig iu simbolic nu­

m a i când m a r i însuş i r i ar t is t ice le r id ică p â n ă acolo.

D. Ion Luca le are . E u n d r a m a t u r g de m a r e a r t ă .

P u t e r e a lui se man i fes t ă n u m a i p u ţ i n în at­mosfera ce se desface d in toa tă piesa. E o at­mosferă re l ig ioasă ortodoxă, de înna l te şi p u r e emoţii , care uneor i a t i ng subl imul mist ic . Aşa e tabloul unde se evoacă Sinodul din Efes, pe care nu-1 vedem pe scenă, şi tabloul final cu convert i rea Evdochiei la cultul Maicei Domnu­lui, d ivina ocrot i toare a ma te rn i t ă ţ i i .

Tea t ru l Naţ iona l , care in u l t imu l t imp a că­zut în sp i r i tu l bulevardier , încâ t publ icu l n u m a i ştie dacă e în templul a r te i sau în spelun­ca lui Tănase , n ' a cunoscut poa te n ic iodată a-ceastă n o u ă p u r i t a t e şi î nnă l ţ ime de emoţie. I.-0 datoreş te d-lui Ion Luca, d a r şi directoru­lui Ion Mar in Sadoveanu, care, şi de da t a a-ceasta ca şi cu pr i le ju l reprezen tă r i i poemulu i lui P a u l Claudel, îngerul a vestit pe Maria, do­vedeşte af ini tă ţ i şi a d â n c ă înţelegere p e n t r u a r t a supe r ioa ră . în ţe leg p r i n a r t ă supe r ioa ră pe aceea care ne r id ică spre zonele subl imului , i a r n u pe aceea care ne coboară la mucur i l e de ţ i g a r ă depe t ro tua r .

Dincolo de l u m i n a rampe i , Femeea Cesarului actual izează în m o d fericit ches t iunea inspi ra­ţiei rel igioase î n a r t ă , ches t iunea de a t â t ea ori p u s ă în pagini le acestei reviste. Orice a r t ă de stil m a r e e a r t ă rel igioasă. Se spune deobiceiu că a r t a năzuie spre un iversa l . D a r un iversa lu l , în u l t imu l lui te rmen, e religios. U n „subiect" r ă m â n e m a i m u l t sau m a i p u ţ i n u n fapt p a r ­t icular , când a r t i s tu l n ' a r e perspectivele unei la rg i viziuni a s u p r a lumi i , în zarea căre ia să-şi încadreze opera p e n t r u a căpă ta o semnificaţie cupr inză toare . Se scr iu as tăzi destule l uc ru r i de ta lent ; ele n ' a u sensul simbolic al operelor durabi le d in p r i c i n ă că n ' a u or izontul sp i r i tua l necesar . N ' au soarele zeni tului şi suflul m a r e ­lui văzduh . Ideea re l ig ioasă le-ar el ibera din-t r ' oda tă de p a r t i c u l a r u l fap tu lu i divers. Căci religia face m i n u n i n u n u m a i în viaţă , d a r şi în a r t ă . E a e p a t r i a u n d e înfloreşte f rumosul p r i n excelenţă.

NICHIFOR CRAINIC

A N U L X I X . — N r . 3 M A R T I E 1940

192

„ Trebue să realizam apărarea naţionala pentrucă numai ea ne da respectul tuturor, liniş* tea în afara şi liniştea înă* «g untru". ~ „ Ţara are nevoie de obolul fiecăruia".

M I Ţ I T Ă C O N S T A N T I N E S C U

MINISTRUL FINANŢELOR

Subscriind la Bonurile pentru înzestrarea ar*

matei contribuiţi ta apărarea Ţarii

P A C E A se asigură cu o armata bine înzestrată. Pentru desăvârşirea apărării Naţionale subscrieţi

B O N U R I P E N T R U Î N Z E S T R A R E A A R M A T E I

— ÎNDEPLINIM astfel o sfântă datorie către ţară! — ASIGURĂM liniştea muncii şi avutului nostru î — FACEM şi un bun plasament al banilor noştri î într'adevăr, „Bonurile pentru înzestrarea Armatei" asigură o dobândă de Vs % pe an, iar cei ce subscriu imediat, au pe primul an o dobândă de 5 ,25 °/o» primul cupon plătindupse anticipat, adică cu Lei 9 7 0 se primeşte un titlu de Lei 1000. „Bonurile pentru înzestrarea Armatei" sunt scutite de orice fel de impozite şi taxe, prezente şi viitoare şi sunt lombar*

t « t»W .. dabile la Banca Naţională a României, Casa de Economii In interesul Ţării ş{ Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni.

şi al vostru subscrieţi? Ele se primesc la valoarea lor nominală, in plata impozite* . - lor, cu 15 zile înainte de scadenţă. I P Uliii la Banca Naţională a României—centrală şi sedii— la Admi-

I . . . , nistraţiile Financiare, la Casa Naţională de economii şi Cecuri

n/PiîffirPf! IIHIflîDI Postul^ Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, sau la Băncile şi utbdlllllbU HlUlUlul Instituţiile autorizate a primi asemenea subscrieri.

E x E M- m j k Ţ j v m ar± w-* A E X E M ­PLARUL I w f\ f \ | | ! %J | H / l PLARUL LEI 2 0 . - \J> A% 1 ^ JLr 1 ft\ M~é ţ i i LEI 2 0 . -

A P A R E O D A T Ă P E L U N Ă GRUPAREA -REVISTEI : LUCIAN BLAGA, VASILE BĂNCILĂ, Ş T E F A N BACIU, DAN BOTTA, AUREL D. BROŞTEANU, AL. BUSUIOCEANU, SEPTIMIU BUCUR, D. CARACOSTEA, D. CIU-REZU, IOAN COMAN, f N. M. CONDIESCU, ARON COTRUŞ, N. CREVEDIA, DEMIAN, AR­H I T E C T I. D. ENESCU, GHERGHINESCU VAN IA, GEORGE GREGORIAN, RADU GYR, N. I. HERESCU, P E T R U P . IONESCU, AL. MAR CU, f GIB. I. MIHĂESCU, NIŢA MIHAI, BAZIL MUNTEANU, DONAR MUNTEANU, Ş T E F A N NENIŢESCU, OVIDIU PAPADIMA, VICTOR PAPILIAN, CEZAR P E T R E S C U , ION PETROVICI , ION PILLAT, VICTOR ION POPA, GRIGORE POPA, NICOLAE ROŞU, D. STĂNILOAE, FRANCISC ŞIRATO, GH. TULEŞ,

TUDOR VIANU, P A N M. VIZIRESCU, V. VOICULESCU, GH. VRABIE

REDACŢIA: NICHIFOR CRAINIC, STRADA POLONA No. 38. BUCUREŞTI III

~itiiiiiiir\iiiiiinitiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiii»iiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitmii

AU APĂRUT:

LUCIAN BLAGA ARTA Şl VALOARE

Ed. „Fundaţiilor Regale". Preţul 60 lei.

RADU GYR

CORABIA CU TUFANICI Colecţia „Universul Literar" Preţul 40 lei.

RAINER MARIA RILKE

POVESTIRI DESPRE BUNUL DUMNEZEU T r a d u c e r e d e NICHIFOR CRAINIC

Ed. „Miron Neagu". Preţul 50 lei.

ŞTEFAN BACIU

CĂUTĂTORUL DE COMORI Ed. „Fundaţiilor Regale". Preţul 50 lei.

!iiitniiiiiiuiiiiiiinitiiiiBMtniiiiiiiiiiiniiniiuiiiiniiii!iiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiniitiiiiiiiiH

ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI ; P E N T R U AUTORITĂŢI : 1000 LEI ANUAL IN STRĂINĂTATE : 1000 LEI ANUAL

ADMINISTRAŢIA: STRADA DOMNIŢA ANASTASIA No. 16 BUCUREŞTII

E X E M - fk Ţ W " X W Ş"l| fk E X E M ­PLARUL I V Zi IVI 1 l ^ f Lk PLARUL

LEI 20.— Im JL ^ m I V 1L*4 A% LEI 20.— TIPOGRAFIA „ I M P R I M E R I A " S. A. R., STRADA MATEI MILLO No. 3 - BUCUREŞTI