Anuar al parohiei «Sfântul Nicolae», Viiºoara, comuna Târgu Trotuº, judeþul Bacãu - 2020

Informaþii curente despreparohia Viiºoara aflaþi

accesând pagina de internet

www.potirulviisoarei.ro

Din cuprins:

Este fondat de preot Petru Roncea în anul 2008ºi apare cu binecuvântarea IPS Pãrinte Ioachim,

Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Întoarcerea la Hristosdin robia Pandemiei ............................. 4Hirotoniepe seama parohiei Viişoara ................. 6Troiţele parohiei - porţile cerului ...... 7Botezul - poarta triumfalăa Împărăţiei cereşti ............................... 13Taina Nunţii prefigurează veşnicia ... 14Lansare de carte... ................................ 15Moartea drepţilor este fericită .......... 16Pelerinajele Crucii la Viişoara .......... 24Cina cea de taină - meditaţiela Duminica Sfinţilor Strămoşiai Domnului ............................................. 26

Acest numãr al anuarului«Potirul Viiºoarei»

se distribuie gratuit,sprijinul financiar pentrutipãrirea lui fiind oferit defamilia Vleja Florica ºi fiii,

Dan ºi Corneliu

IPS IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Înãlþarea Sfintei Cruci este ceamai  veche  sãrbãtoare  creºtinãînchinatã relicvei care ne aminteºte dejertfa mântuitoare  a  lui  HristosDomnul. Dacã în primele trei secolecultul dedicat  ei  avea un caracterparticular, dupã cum afirmã actelemartirice,  scrierile  lui Origen  ºiTertulian  sau  inscripþiile  de  pemonumentele funerare unde apare înformã  deghizatã,  ori  ca  simbol,începând cu secolul al IV-lea cultul eise  va  generaliza,  la  acest  lucrucontribuind în mod providenþial douã

evenimente consemnate de istorie:apariþia pe cer a Sfintei Cruci în anul313,  în  urma  cãreia  împãratulConstantin  cel Mare  biruieºte  peMaxenþiu  în  lupta  de  la  PodulVulturului  ºi  înlocuieºte  vechileembleme  pãgâne  de  pe  steaguri,scuturi, monede, diptice etc. cu semnulcrucii, iar al doilea este descoperireaCrucii originare de cãtre împãrãteasaElena, în ruinele unui templu pãgân, înanul  326,  dupã  cum mãrturiseºteistoricul Eusebiu. La acestease  adaugã  comemorarea

anualã  a  sfinþirii  bisericii-Martyrion zidite de împãratul

Constantin  cel  Mare  pe  loculRãstignirii, la 13 septembrie 335.Sfinþii Pãrinþi de la Sinodul al VII-lea

Ecumenic sunt cei care au formulatînvãþãtura de credinþã referitoare lacinstirea Sfintei Cruci arãtând cã eatrebuie sã fie egalã cu cea datoratãSfintei Evanghelii ºi sfintelor icoane. Dinacest moment  se  poate  observa  încultul  bizantin  o  dezvoltare  fãrãprecedent a cultului închinat SfinteiCruci fiindu-i închinate slujbe speciale,rugãciuni, imnuri, sãrbãtori, semnul eifiind aºezat pe biserici, la rãscruci dedrumuri, la cãpãtâiul celor adormiþiº.a.m.d. 

Axa lumii Douã dintre sãrbãtorile închinate

Sfintei Cruci recapituleazã liturgicmomentul Rãstignirii Domnului IisusHristos pe Golgota: Duminica a treiadin Postul Mare ºi Înãlþarea SfinteiCruci. În cadrul Utreniei din timpulcelor douã sãrbãtori, Sfânta Cruceîmpodobitã  cu  flori  este  scoasã  înprocesiune de cãtre preoþi însoþiþi depurtãtori de fãclii, în sunetul clopotelorºi al cântãrilor sfinte ºi apoi este aºezatãîn mijlocul bisericii. Astfel, SfântaCruce ne aminteºte liturgic de pomulcunoºtinþei binelui ºi rãului aflat înmijlocul Raiului,  din care gustândprotopãrinþii ºi-au rãstignit existenþapurtând stigmatul neascultãrii pânã laîntruparea lui Mesia, dar ºi de LemnulRãstignirii înfipt în locul cãpãþânii, încentrul lumii ºi al universului, iar de aicimai adânc în inima Iadului. Astfel,Sfânta  Cruce  reprezintã  în  acestmoment  scara  pe  care  a  coborâtDumnezeu la om ºi pe care omul estechemat sã urce pentru a se îndumnezei,este Axa  lumii  care  uneºte  peDumnezeu  cu omul  ºi  îi  aduce pe

oameni  în  comuniune  de  iubireinterpersonalã, iubire izvorâtã diniubirea rãstignitã a lui Dumnezeu. 

Crucea slavei Sãrbãtoarea din 14 septembrie ne

invitã sã trãim din nou în umbra Cruciiºi ne aminteºte mereu de starea degraþie pe care a trãit-o Sfânta Elena,mama Sfântului Constantin cel Mare,când a descoperit Lemnul Rãstignirii,dar ºi de lumina care a izvorât dinSfânta Cruce când Patriarhul Macarieal Ierusalimului a înãlþat-o deasupraamvonului în Biserica Învierii dinIerusalim, în anul 335 d.Hr. De atunci,noi creºtinii, încercãm sã recunoaºtemaceastã slavã a Sfintei Cruci, pe careStãpânul vieþii, Domnul nostru IisusHristos, a fost rãstignit.„Crucea  slavei”  este  expresia

liturgicã pe care imnografii au inserat-oîn cântãrile acestei zile de praznic.Aceastã  formã  geometricã,  acestsemn a devenit sceptrul ºi mândriatuturor creºtinilor, determinând peSfântul Apostol Pavel, cel care s-aîntâlnit  cu Dumnezeu  în  luminãorbitoare pe drumul Damascului, sãspunã în epistolele sale cã ea esteobiectul mândriei sale apostolice: „Iarmie sã nu-mi fie a mã lãuda decâtnumai în Crucea lui Hristos”(Gal.6,14), dar ºi sursa puterii care îl animãîn cãlãtoriile misionare ºi înainteaprigonitorilor: „Cuvântul crucii pentrucei ce pier este nebunie, iar pentru noicei ce ne mântuim este puterea luiDumnezeu” (I Cor. 1, 18).În Evanghelii stã scris cã „Dumnezeu

aºa de mult a iubit lumea, încât pe FiulSãu Cel Unul-Nãscut L-a  dat  caoricine crede în El sã nu piarã, ci sãaibã viaþã veºnicã” (Ioan 3,16). Vedemaici afirmatã dragostea infinitã a luiDumnezeu faþã de lume, o dragosteliberã, o dragoste dezinteresatã, prin

care se dãruieºte pe Sine lumii întregi înîncercarea de a recupera pe om ºi a-lreaºeza  în  ipostaza de partener dedialog,  depozitar  al  darurilor Saledumnezeieºti. Dumnezeu  vrea  sãvedem plenar manifestatã în acest semntaina Sfintei Treimi, aceastã plenitudinea relaþiei dintre Tatã ºi Fiu: „Pãrinte...preaslãveºte pe Fiul Tãu, ca ºi Fiul sãTe preaslãveascã.” (Ioan 17, 1). 

Crucea deschidedialogul

iubirii infinite Aºadar, dragii mei, crucea nu este

o  portiþã  de  scãpare,  nu  este  unrefugiu. Dacã ascultãm cu atenþie acestdialog al iubirii depline ºi infinite dintreTatãl ºi Fiul care existã din veac, nedãm seama cã în mijlocul acestei iubirivrea Dumnezeu sã ne introducã. Dacãobservãm ceea ce se întâmplã, dacãne deschidem cãtre Dumnezeu,  ºiascultãm  acest Cuvânt  ultim  careizvorãºte din profunzimile Sale, pentrufiecare dintre noi, deci dacã acceptãmcrucea, acest dialog este posibil. Esteun  dialog  al  iubirii  infinite  a  luiDumnezeu pentru noi, însã, din cauzapãcatelor  noastre,  este  un  dialogdramatic. Cu toate acestea dragosteaDomnului  triumfã peste  toate  „caoricine crede în El sã nu piarã, ci sãaibã viaþã veºnicã” (Ioan 3, 16). Celcare tinde spre viaþã veºnicã îl are peTatãl, iar cel care Îl are pe Tatãl, Îl arepe Fiul. Dar Fiul se dãruieºte pe Sinelumii pentru a o salva: „Cãci Dumnezeuaºa a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu CelUnul-Nãscut L-a dat” (Ioan 3, 16).Aºadar rãul, suferinþa ºi moartea

sunt absorbite în iubirea lui Dumnezeu.Nu existã afirmaþie mai relevantã decâtaceea  fãcutã  de  Sf. Ap.  Pavel  înEpistola  Cãtre  Filipeni:„Dumnezeu L-a preaînãlþat ºi

I-a dãruit Lui nume, care estemai presus de orice nume; ca

întru numele lui Iisus tot genunchiul sãse plece, al celor cereºti ºi al celorpãmânteºti ºi al celor de dedesubt”(Filipeni 2, 9-10). Aºadar Tatãl a datFiului  propria  Sa  naturã,  dându-Inume. Sã ne amintim de Evangheliadupã Ioan, capitolul 17, versetul 6,unde Hristos  spune:  „Arãtat-amnumele Tãu oamenilor pe care Mi i-aidat Mie din lume”, asta înseamnã cãTu eºti taina profundã a iubirii infinite.Dumnezeu ºi-a dãruit fiinþa Sa, pânãla  capãt.  Întreaga Sa  atitudine  sejustificã numai prin Cruce. De aceeacrucea este slãvitã. Este pentru noi,cãci ne oferã mântuirea ºi ne dãruieºteviaþa binecuvântatã în germenele vieþiinoastre ºi va înflori întru slavã.Oare credem noi cã viaþa veºnicã

este  în  însãºi  inima  noastrã, maiputernicã decât orice, depãºind oriceobstacol, animând totul ºi strãbãtându-neviaþa ºi libertatea? Acestea toate nu levom  putea  descoperi  decât  doarasumându-ne crucea personalã! Deaceea astãzi, în ziua Înãlþãrii SfinteiCruci,  suntem  chemaþi  sã  nedescoperim crucile noastre, adaptatevieþii noastre, în perspectiva învierii.Suntem chemaþi sã ne purtãm ºi sã nesuportãm crucile, pânã în ziua în carese vor topi în iubirea infinitã a luiDumnezeu Care S-a dãruit pe Sinepentru mântuirea lumii. 

Rememorareapatimilor lui Hristos Sãrbãtoarea de astãzi ne trimite cu

mintea ºi la evenimentul din VinereaMare. Evanghelia zilei (In, XIX, 6-11;13-20; 25-28; 31-35) ne reaminteºtepe scurt despre patimile DomnuluiHristos, care a murit rãstignit pe Cruce,care de atunci a devenit drapelul ºisimbolul creºtinilor.

Astãzi, aºadar, este o zi de doliu,de meditaþie, de ajunare, de rugãciune.Textul  evangheliei  dupã  Ioan  neaminteºte despre suferinþele lui Hristospe  Cruce. Am  ascultat  din  nouprocesul lui Iisus, crucificarea Sa,ultimele Sale cuvinte rostite pe Cruce,scurte, dar pline de semnificaþii. Celeºapte cuvinte rostite de pe cruce suntde o tulburãtoare durere ºi poartã înele un sfâºietor strigãt, nu de neputinþãºi fricã în faþa morþii, ci al unei iubiritotale, dincolo de limitele înþelegeriiumane, al unei iubiri nebune a  luiDumnezeu pentru om, dupã cum onumeºte  teologul  P.  Evdokimov.Aceste cuvinte concentreazã ca într-osãmânþã semnificaþia prezenþei istoricea lui Dumnezeu-Omul ºi determinã larândul lor cutremurul naturii care paresã pecetluiascã adevãrul spuselor:„Sãvârºitu-s-a”.Cuvântul „Mi-e sete” (In. 19, 28),

rostit înainte de a-ºi încredinþa Duhulîn mâinile Pãrintelui ceresc, este unuldintre cele ºapte cuvinte rostite deHristos  pe  cruce. Aºadar,  Evan-ghelistul Ioan relateazã în evangheliasa cã lui Iisus, suspendat pe Cruce, Îieste  sete. O exegezã  riguroasã neconduce la interpretarea cererii luiIisus ca fiind geamãtul suprem al unuicrucificat lãsat pradã chinului de a fiînsetat din cauza epuizãrii fizice, adurerii, a cãldurii ºi a calvarului la carefusese  supus.  În  acelaºi  timp,cunoscând  cã  Sfântul Apostol  ºiEvanghelist Ioan a fost martor ocularal ultimelor ceasuri din viaþa istoricã aÎnvãþãtorului, ºi cã, prin urmare, înmomentul relatãrii a retrãit momentul,putem medita, aºezându-ne împreunãcu el la picioarele Crucii ridicatã astãziîn mijlocul Bisericii ºi al  inimilornoastre, la incomensurabila densitatea acestui strigãt al lui Iisus, cãci el paresã reveleze partea cea mai ascunsã apersoanei Sale ºi a vieþii Sale printreoameni.

Setea de comuniune „Mi-e sete.” Iisus crucificat este

imaginea perfectã a ascultãrii faþã deTatãl, cãci setea aceasta nu L-a pãrãsitniciodatã.  „Mâncarea Mea”,  nuînceteazã El sã repete, „este sã fac voiaCelui  ce M-a  trimis  pe Mine  sãsãvârºesc lucrul Lui” (Ioan 4, 34).Paharul suferinþei din Ghetsimani i-aadãpat ºi împlinit lucrarea mesianicã ºivocaþia  de Miel  al  lui Dumnezeusacrificat pentru ridicarea pãcatuluilumii (In. 1,29). Aºezat în mijloculapostolilor El le spune cã trupul ºisângele Sãu sunt adevãratã mâncareºi  bãuturã  (In.  6,  55)  nu  pentruîntreþinerea vieþii biologice aici pepãmânt, ci pentru viaþa cea veºnicã înÎmpãrãþia lui Dumnezeu, acolo undedoar cei care sunt mistuiþi de râvnapentru dreptatea lui Dumnezeu potintra (Mt. 5, 2-12).„Mi-e sete.” Braþele Sale þintuite pe

cruce de durerea cuielor sunt braþeleiertãtoare deschise spre a întâmpina ºiînãlþa pe oameni, pentru a îmbrãþiºa pepãcãtosul pocãit ºi întors la Pãrinteleceresc, pentru a cuprinde umanitateaîntreagã într-o îmbrãþiºare a iubiriinemãrginite, unul ºi acelaºi gest care afost prevãzut ºi prorocit: „Eu, când Mãvoi înãlþa de pe pãmânt, îi voi trage petoþi la Mine” (Ioan 12, 32). Hristos pecruce este de fapt hrana ºi bãuturacelor care în primele secole erau numiþiîn  derâdere  adoratori  ai  crucii(crucicolae), cãci pentru ei Capul Sãuera aplecat pentru a asculta ºoaptaumanitãþii îngenunchiate la picioarelecrucii, iar sângele Sãu a curs pentru aînnoi  sângele  prietenilor  rãniþi  aiMielului hristic.Setea  de  oameni  se  referã  la

dragostea de oameni pe care o are încomun cu Tatãl, iar aceasta ne ducecu mintea  la  scena  de  lafântâna lui Iacov, atunci când

El  cere  samarinencei  apãzicând: „Dã-mi sã beau”. Aºaîºi  începe Iisus dialogul cu

femeia samarineancã (Ioan 4, 7). Înacel moment lui Iisus îi era sete pentrucã mersese prin soare în miezul zilei.El  voia  sã  Îºi  stingã  setea. Darcontinuarea dialogului ne aratã cã Elera însetat dupã un suflet, cel al femeiisamarinence, ºi, prin acela, de cele aletuturor fiinþelor umane. Doar acesteaÎi puteau potoli setea iubirii Sale ºi,totodatã, Duhul lui Dumnezeu, Cel cese putea face în om izvor de apã vie,putea  potoli  setea  de  veºnicie  aomului.  Surprinderii  femeiisamarinence referitoare la posibilitateaca un iudeu sã îi vorbeascã, Iisus îirãspunde astfel: „Dacã ai fi ºtiut darullui Dumnezeu ºi Cine este Cel ce-þizice: Dã-Mi sã beau, tu ai fi cerut dela El, ºi þi-ar fi dat apã vie.” (Ioan 4,10)  ªi,  dacã  ne  aducem  aminte,dialogul continuã, pânã când femeiasamarineancã recunoaºte în sine însãºisetea  de  aceastã  apã  vie,  careizvorãºte din inima Omului pe care Îlare în faþa ei. Iatã deci Hristosul, caredevine izvor de viaþã vie pentru toateconºtiinþele ridicate din pãcat, trezite

de iubirea Celui care a murit pentru noipãcãtoºii. Dialogul de la Fântâna luiIacov devine astfel tabloul în care estezugrãvitã setea cãutãrii reciproce aomului ºi a lui Dumnezeu mistuiþi dedorul regãsirii în comuniune divino-umanã. 

Iubirea infinitãsalveazã lumea

 Cu  adevãrat  setea  lui  Iisus  este

iubirea, este dorinþa imensã pe care opoartã în inima Sa ºi în misiunea Sa demântuire  a  oamenilor,  a  tuturoroamenilor. Îi este sete de mulþimile deºchiopi, infirmi, orbi, surzi ºi muþi, detoþi pãcãtoºii pãmântului... ªi continuãsã Îi fie sete de noi toþi. Cel care ºtiesã iubeascã ºtie ºi cã iubirea te face sãrãmâi prizonierul celui iubit. Hristos afost atât de însetat de oameni, încât aimpregnat  umanitatea Sa  cu  toateslãbiciunile noastre, cu toatã suferinþanoastrã, cu toate pãcatele noastre ºile-a rãstignit pe cruce.Iubirea,  când  izvorãºte  din

Dumnezeu, depãºeºte limitele umanului.Ea ajunge cât infinitul lui Dumnezeu, cât

Pr. Petru Roncea

Literatura profeticã a VechiuluiTestament dezvãluie dependenþaînfloririi ºi decadenþei marilor imperii(egiptean, asiro-babilonian, medo-persan sau roman) de micul statevreu, ce avea sã se impunãînaintea tuturor popoarelor prinslava de negrãit a Templului dinIerusalim, zidit de Solomon.

În funcþie de viaþa duhovniceascãa poporului ales, se nãºteau ºi

sã ridice oamenii din pãcat ºi sã îisalveze de fatalitatea umbrei morþii.De aceea astãzi suntem chemaþi sã

vedem  în Sfânta Cruce aºezatã  înmijlocul bisericii ºi al comunitãþiinoastre un izvor þâºnitor de har, unizvor care a fãcut sã curgã cu putereapa vie,  care  a  fãcut  sã  izvorascãdeplina credinþã cã sângele lui Hristos,vãrsat pe Golgota, a devenit hranãpentru viaþa veºnicã, medicament alnemuririi.Trebuie sã spunem aceasta pentru

toþi cei care au ales sã stea alãturi deHristos  cel  rãstignit  pe  cruce. Nutrebuie sã însetãm dupã confort, plãceriefemere, bani, succes. Rezultatul unorastfel de dorinþe  îl  cunoaºtem, dinnefericire, ºi nici una dintre ele nu searatã a fi beneficã. Dar ºi-au dovediteficacitatea setea de realitãþi superioare,de valori spirituale, care prin ele înselestau la baza vieþii umane ºi a societãþiiîn ansamblu, cum ar fi setea de adevãr,de dreptate, de iubire, de speranþã, deautodepãºire,  setea de Dumnezeu.Doar aceastã sete ne va ajuta sã neînãlþãm simþirea, rãstignindu-ne voinþaºi gândirea în încercarea de a urma luiHristos cel rãstignit ºi înviat.

mureau marile puteri vecine, în funcþiede fidelitatea lui Israel în relaþia sadirectã cu Dumnezeu. Observãmcum idolatria sau orice pãcat pot agitaNilul, Eufratul sau Tibrul, ca un rãspunsameninþãtor de suflare rãzboinicã îndirecþia Templului Domnului. Putemînþelege dar, cã actuala Pandemie nu-inici mai mult, nici mai puþin, decât ocompensare a dezechilibrului ivit, princãlcarea unui legãmânt veºnic dintre

om ºi Creator: „Voi Îmi veþi fi Mie popor,iar Eu vã voi fi vouã Dumnezeu.”(Ieremia 11, 4) Prin urmare, încãlcândtermenii înþelegerii, compensareaputea însemna, odinioarã, orice fel derobie, aºa cum astãzi, pandemiapoate fi vãzutã ca o plagã.

În toate aceste pedepse denegrãit, Dumnezeu ºi-a manifestatdintotdeauna aceeaºi dorinþã,anume ca mãcar o rãmãºiþã

a lui Israel sã reaprindãflacãra Templului, ruinat ºi

pãrãsit, spre a oferi lumii calea spremântuire. Întoarcerea la Bisericã, dinRobia Pandemiei, va descoperi ºi înzilele noastre „rãmãºiþa”, de care seva folosi Hristos în grãbirea Celei de-aDoua Veniri.

Sã pornim de la o lecþie biblicã,oprindu-ne atenþia la modul în careruinele Ierusalimului s-au refãcutsub Zorobabel, Ezdra ºi Neemia.1

Ce-au fãcut fiecare din ei, aflãm dincartea lui Ezdra ºi din cea a luiNeemia.

Primul lucru, de care s-auapucat beneficiarii decretului deeliberare, emis de cãtre Cirus (cca.538 î.d.Hr.), regele perºilor, subcomanda lui Zorobabel, a fostrezidirea din ruine a templului, dupãmodelul prelu-at de la cei mai bã-trâni evrei, care apucaserã sã-l vadãzidit de Solomon, mai înainte de a fidãrâmat la plecarea în robiababiloneanã. Dupã o perioadã maigrea, de staþionare a lucrãrilor,Zorobabel le reia, odatã cu venireala putere a lui Darius (521-486î.d.Hr.) ºi, mai cu seamã, datoritãajutorului moral susþinut de profeþiiAgheu ºi Zaharia, reuºind astfel sãridice Cel de-al Doilea Templu,sfinþindu-l cu mare bucurie ºi-nacorduri de psalmi (vezi Ps. 145-148), cunoscuþi pînã astãzi caaparþinând lui Agheu ºi Zaharia.

Dupã 70 de ani, sub un nouedict de repatriere, apare un alt valde iudei, în frunte cu Ezdra. Acestaconstatã cã Legea ºi Templul suntprofanate de fãrãdelegile poporului,între care cãsãtoriile cu femei dealt neam constituiau o primã cauzãa pustiirii locului sfânt. RepunereaLegii de cãtre iudei în prim-plan atrezit însã un puternic curent ostil,în fruntea cãruia s-au aºezatSanbalat ºi Tobie, lideri ai arabilorºi amoniþilor, supãraþi pe Ezdra.

Dar ceea ce a fãcut Neemia dupãaceea, este de neapãratã trebuinþã sãaflãm. Fiind paharnic al regelui persan

Artaxerxes (465-424 î.d.Hr.), auzise de laniºte cãlãtori veniþi din Iudeea destarea ticãloasã în care ajunseseiarãºi Ierusalimul. În plus, Ezdra nureuºea sã se mai impunã în frunteapoporului ºi sã-l stãpâneascã, pentrua nu se întoarce la fãrãdelegiledinainte. În fruntea altor iudei dornicide a sãruta pãmântul Canaanului,Neemia ajunse la Ierusalim ºiconstatarea îi fu nespus dedureroasã: Incinta Templului fuseseziditã, însã zidurile de apãrare eraudãrâmate. Din aceastã cauzã, rãufã-cãtorii puteau pãtrunde uºor, mai alesnoaptea, pentru a profana TemplulDomnului. ªi ce-a fãcut Neemia, înaceastã situaþie? A înconjurat înprima noapte cetatea ºi a observatîn ce stare jalnicã se aflau porþile ei.Apoi, cu toatã batjocura lui Tobie ºi alui Sanbalat, s-a apucat de refacereazidului, împãrþind lucrul pe grupe demuncitori ºi dându-le sfatul sã apereîn acelaºi timp ceea ce zideau, cu omânã mânuind mistria, iar cucealaltã sabia.

ªi, în timp ce Neemia ridicazidul de apãrare a curþii TempluluiDomnului, preotul Ezdra nucontenea a citi poporului Legea dinamvonul templului, pânã când toatãosteneala sa ºi-a atins scopul.Atunci, ieºind preotul Ezdraîmpreunã cu Neemia pe o poartãdin zid, a împãrþit poporul în douã,în fruntea uneia aºezându-se Ezdraºi pornind în cântãri de psalmi sã

înconjoare zidul dintr-o parte, iarNeemia, cu cealaltã jumãtate, pepartea cealaltã. ªi înconjurândfiecare tot zidul, au intrat pe aceeaºipoartã înãuntru, în TemplulDomnului, aceastã procesiuneînsemnând sfinþirea ºi consacrareazidurilor ca element de apãrare.

Ce învãþãminte tragem din toateacestea? Ceea ce ne-a lipsit ºi încãne lipseºte nouã, creºtinilor, nu esteAdevãrul, pe care-L avem în noi încãde la Botez, cãci Sf. Pavel nelãmureºte: „câþi în Hristos v-aþi botezat,în Hristos v-aþi ºi îmbrãcat.” (Galateni3, 1) Nu mai avem trãirea lui Hristos,uneori atât de strãinã neamului nostrude astãzi. Zidurile nu înseamnã, oare,viaþa de credinþã care certificãexistenþa Adevãrului înãuntrul inimii?Neemia nu s-a ocupat de Templu;acesta exista. Ci, a reconstruit ziduriledin jurul templului, consacrând astfelviaþa culticã într-un spaþiu sacru ºineprihãnit. Nu cumva simþim cã aziHristos este batjocorit, Biserica nueste cinstitã ºi Adevãrul este cãlcatîn picioare? Cã viaþa trebuieschimbatã, prin lupta împotrivatuturor pãcatelor ce întineazã fiinþanoastrã spiritualã, pentru ca apoiMântuitorul sã strãluceascã în noi întoatã slava Crucii ºi Învierii Sale?

Pentru ca Adevãrul pãstrat deBisericã sã strãluceascã tot maimult, sã avem curajul lui Neemiade a construi ziduri împrejurulBisericii, adicã de a înconjuratemplul inimii cu faptele credinþeiiubitoare de Dumnezeu.

Prin urmare, întoarcerea laBisericã din Robia Pandemiei esteacel ,,nimic nou sub soare”. ªi, vai,nici nu-i dat a fi tuturor. Vor rãmâneunii dintre creºtini robi Pandemiei,mulþumiþi de belºugul vieþii ºi de liniºteade dincolo de canoanele Bisericii. Însã,în mod cert, Hristos va marca istoriape mai departe, cu „rãmãºiþa” ce seîntoarce la viaþa liturgicã dinlãuntrulunei Biserici fortificate, împotrivatuturor atacurilor Sanbalaþilorvremurilor de pe urmã.

Celui ce flãmânzeºtepentru Hristos, harul i seface hranã; celui ceînseteazã, bãturã prea-dulce; celui ce tremurã defrig, hainã; celui ostenit,odihnã; celui ce se roagã,deplinã încredinþare; celuice plânge, mângâiere.(Marcu Ascetul, Filocalia I,Ed. Harisma, Bucureºti,1993, p. 325)

Viişoara văzută de pe Arcaciu

În ziua când Biserica a prãznuit,printre  alþii,  ºi  pe  Sfântul ArsenieCapadocianul,  naºul  de  botez  alSfântului Cuvios Paisie Aghioritul,ocrotitorul spiritual al familiei cântã-reþului  parohiei Viiºoara, Teofil  ºiAndreea Roncea,  pe  10 noiembrie2020, la Catedrala Arhiepiscopalã dinRoman, a avut loc hirotonirea întrudiacon pe seama parohiei Viiºoara ateologului Teofil Roncea.Dupã o vreme de slujire în treapta

de diacon, duminicã, 15 noiembrie2020, în prima zi a Postului NaºteriiDomnului, tot în Catedrala Arhiepis-copalã  romaºcanã, pãrintele diaconTeofil a primit darul preoþiei prin punereamâinilor Pãrintelui nostru  Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului.Desfãºurarea misiunii sacerdotale ca

misionar în Parohia Viiºoara vine ºi cao afirmare a preþuirii familiei de cãtreArhipãstorul nostru romaºcan care aspus între altele: „Anul acesta, SfântulSinod al Bisericii Ortodoxe Române adat ca temã de dezbatere familia. Astãzifamilia trece printr-o crizã deosebitã.În familia preotului gãsim ideea depaternitate, deoarece preotul este tatãpentru copiii din familia sa, dar este ºipãrinte  pentru  copiii  duhovniceºtiîncredinþaþi de Dummnezeu, în familialãrgitã a parohiei. Familia este cel maiimportant eveniment care se petrece înviaþa Bisericii, deoarece ea este unnucleu al Împãrãþiei lui Dumnezeu. Fa-milia  este  biserica  de  acasã  ce  sestrãduieºte sã înmulþeascã darul DuhuluiSfânt,  rãmânând conectatã  la viaþalirturgicã.“ Fie ca ºi pãrintele Teofil sã-ºiînmulþeascã darul primit spre slava luiDumnezeu ºi propãºirea Bisericii!

7

Programul  catehetic  anual  înarealul misionar al parohiei Viiºoaracuprinde zece popasuri duhovniceºtila cruci ºi troiþe. Primul astfel de popascatehetic a  avut loc în seara sãrbãtoriiSfintei Treimi, luni, 8 iunie 2020 latroiþa cu acest hram de la locul numitValea Podului.

În  aerul  liber  ºi  dominat  demireasma florilor de salcâm ºi a teiuluiînflorit, în preajma celor douã fântâni

La Troiþa Sfintei Treimi – un nou început cateheticla Viiºoara

de lângã troiþa Sfintei Treimi, viiºoreniiau fost împreunã-rugãtori la slujbasfinþirii apei, a resfinþirii celor douãfântâni ºi la Acatistul Sfintei Treimi,primind ºi cuvântul catehetic izvorâtdin  textul Acatistului:  „Sfânt  eºti,Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înfaþa lui Adam cu chipul ºi asemãnareaTa,  pe  noi  pe  toþi  ne-ai  cinstit  ºibunãtãþilor Raiului moºteni ne-ai fãcut”(Icosul al 5-lea).

Bucuria revederii dupã însingurareadin trista primãvarã  a acestui an a nãscutnãdejdi  de  revenire  la  libertateaîmbrãþiºãrii în dragostea lui Iisus Hristos.

Fie ca binecuvântarea Arhie-piscopului  nostru  Ioachim  sãînnobileze  cu  har  acest  popasuriduhovniceºti  din  cadrul misiuniicatehetice  a  parohiei  Viiºoara,popasuri de apropiere ºi cunoaºterereciprocã în familia parohiei.

În seara zilei de 29 iunie 2020,troiþa „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”,din Viiºoara, ºi-a sãrbãtorit hramul.Ridicatã de familia Lucian ºi MihaelaVrânceanu, în amintirea unicului fiuPaul Vlãduþ, plecat cu ºapte ani înurmã la cele veºnice la vârsta de 22de ani, troiþa aduce aminte trecãtorilornu doar de ctitorii ei, ci ºi de evlavia

Al doilea popas catehetic lângã troiþa închinatãSfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel

La bustul ºtefanian de la Viiºoara,o rugãciune pentru noi altare

Seara zilei de 2 iulie 2020, subrazele soarelui neîmblânzit, ne-aplecat la rugãciune cãtre ziditorul delocaºuri sfinte, Marele ºi SfântulVoievod ªtefan al Moldovei, sprea-i cere, dupã Acatistul de laudãînchinat sfinþeniei sale, sã zideascãaltare lui Hristos în inima creºtinilordin Viiºoara ºi de pretutindeni încare sã se actualizeze zilnic Jertfa

iertãtoare  a  Domnului.  Bustulºtefanian,  din  curtea  ªcolii  dinViiºoara, ridicat aici cu osârdia unuigrup de credincioºi animat de prof.Florica Vleja, ne aduce aminte iarºi iar de „atletul lui Hristos” ºi cãfiinþãm  pe  aceste  meleaguri  încredinþa  strãmoºeascã  ortodoxãîntr-un mod  covârºitor  datoritãcredinþei ºi iubirii lui de Dumnezeu.

ce se cuvine faþã de un astfel deloc de rugãciune ºi reculegeresufleteascã. Cuvântul catehetic aevidenþiat, din cuprinsul Acatis-tului, starea de îndumnezeire acelor doi corifei ai Apostolilor princare  au  fost  pãrtaºi  vederiidumnezeieºtii firi a lui Hristos ºicelui de-al treilea cer.

O searã însoritã la Troiþa Sfântului Ilie

Duminicã, 26 iulie 2020, în faptde searã, o parte din credincioºiiViiºoarei au poposit lângã Troiþaînchinatã Sfintei Cruci (1 august)pentru  a  participa  la  sãrbãtoareahramului acestei Troiþe care se þineîn fiecare an în ultima duminicã a luniiiulie.  Cuvântului  catehetic  i-a

Al cincilea popas catehetic la Viiºoara, lângã Troiþaînchinatã Sfintei Cruci

precedat  slujba  sfinþirii  apei  ºirostirea solemnã a Acatistului SfinteiCruci. Dintre  sfinþii  acestei  zile,Sfânta Muceniþã  Paraschevi  dinRoma, care poartã în icoanã într-omânã Sfânta Cruce, în cealaltã, otipsie cu ochii vindecaþi ai împãratuluiAntonin, ne-a arãtat cum vindecarea

celor  doi  orbi  de Mântuitorul,minune relatatã în Evanghelia acesteiDuminici, se prelungeºte în viaþaBisericii prin faptele minunate alesfinþilor a cãror sfântã privire esteCinstita Cruce (Icosul al 12-lea).Urmãtorul  popas,  pe  Taborulparohiei. Doamne ajutã!

Aº ºaselea popas catehetic la Viiºoara lângãtroiþa închinatã Taborului

Pe searã,  în sãrbãtoareaSfântului Ilie Tesviteanul a anului

mântuirii  2020,  buna  întocmire  avãzduhului de dupã ploaia îmbelºugatãne-a fost semn binevoitor al Proroculuisã ne putem întâlni pe „Carmelul” dinproximitatea Troiþei ce-l odihneºte peOmul lui Dumnezeu în mijlocul parohieiViiºoara. Dupã tradiþia deja împãmân-tenitã, s-a sfinþit apa, elementul de lucru alSfântului Ilie odinioarã ºi acum, dupã cares-a înãlþat cântare de laudã Prorocului prinAcatistul întocmit ºi s-au binecuvântatprinoasele pãmântului spre a fi împãrþitecelor prezenþi. Am învãþat ºi aici cã nu doar

Sfântul Ilie aºteaptã de la fiecare trãireavie a credinþei, ci fiecare sfânt al cãruinume-l purtãm ºi fiecare ceatã de sfinþidin sinaxarul zilnic îºi au privirile sprepoporul lui Dumnezeu ca sã nu se batã

pe cãile pãcatului, ci, urmând caleamântuirii, sã le înnobileze sãrbãtoarea cubucurie nesfârºitã. A fost al patrulea popascatehetic de peste an la Viiºoara, submantia Arhiepiscopului nostru Ioachim.

În seara zilei de 6 august 2020,pe culmea dealului Vãratici unde seaflã troiþa închinatã Schimbãrii la Faþãa Domnului, credincioºii din þinutulmuntos al parohiei ºi-au sãrbãtorithramul acestui loc de închinare ce leaduce aminte cã, la înãlþime stând,trebuie sã-ºi punã în lucrare credinþa,

nãdejdea ºi dragostea, cele trei virtuþiteologice fãrã de care nu pot vedealumina taboricã. Prezenþa DuhuluiSfânt s-a aflat pogorând asupra apeipe  care  a  sfinþit-o  spre oferire dedaruri cereºti celor prezenþi. Cuvântulcatehetic a dezvoltat dialogul dintreMoise ºi Ilie cu Iisus, despre Patimile

iminente din Ierusalim, punându-seaccentul pe icoana suferinþei lui Mesiaascunsã în unele fapte petrecute înviaþa  celor  doi  proroci.  Cubinecuvântarea Arhipãstorului nostruIoachim, al ºaselea popas catehetic dinanul pandemic 2020 s-a sfârºit cu oagapã frugalã din darurile pãmântului.

Popas duhovnicesc la Troiþa SfinteiParascheva, din Viiºoara

La ceasul al IX-lea din ziua de14  octombrie  2020,  în  parohiaViiºoara  a  avut  loc  un  popasduhovnicesc la troiþa închinatã Sfintei

Cuvioase  Parascheva,  alnouãlea hram de peste an dinpanteonul celor zece troiþe ºicruci ale parohiei. Dupã slujbasfinþirii apei, s-a fãcut slujbaParaclisului Sfintei CuvioaseMultmilostivei Parascheva ºi s-aþinut cuvântul catehetic despreprezenþa  Cuvioasei  care,„merge-n tainã, ca o mamã, sãducã  daruri  divine  celor  cenumele-i cheamã” (din mesajulpoetic  al  IPS  Ioachim  lasãrbãtoarea  Sfintei  Paras-cheva). Bucuria serii s-a împlinitºi prin prezenþa la troiþa SfinteiParascheva  din  Viiºoara  aPãrintelui  protopop  IoanBârgãoanu, cãruia-i mulþumimcu reverenþã.

De vorbã cu îngeriiDuminicã, 8 noiembrie 2020, de

ziua Sfinþilor Voievozi ºi a tuturorputerilor  cereºti,  o  parte  dintrecredincioºii Viiºoarei a încheiat ºirulcelor zece popasuri duhovniceºti depeste an la troiþele ºi crucile parohiei,ultimul fiind acesta, la troiþa SfinþilorArhangheli Mihail ºi Gavriil, situatã laintrarea în parohie dinspre Târgu Ocna.

În fapt de searã, dupã sfinþirea apei, aurmat un dialog cu cei doi Arhanghelirezumat în Acatistul care  a evidenþiatnumeroasele  prezenþe  angelice  încuprinsul istoriei biblice, de la crearealumii  nevãzute  ºi  pânã  la  slujireaîngerilor în Biserica primarã notatã încãrþile Noului Testament. Sãvârºite cubinecuvântarea arhipãstorului nostru

Ioachim, aceste popasuri cateheticeaduc în fiecare an folos duhovnicesccelor prezenþi. Înscrise deja în tradiþialocalã, popasurile de hram la troiþeleºi crucile parohiei Viiºoara încununeazãefortul catehetic misionar, atrãgând înmreaja  Cuvântului  mulþi  peºticuvântãtori  pentru  Împãrãþia  luiDumnezeu.

Harul se ascunde, cum am zis, din însãºi clipa în care ne-am botezat în adâncul minþii.Dar îºi acoperã prezenþa faþã de simþirea minþii. Din moment ce începe cineva sã iubeascãpe Dumnezeu cu toatã hotãrârea, o parte din bunãtãþile harului intrã într-un chip denegrãit în comunicare cu sufletul prin simþirea minþii. Prin aceasta, cel ce vrea sã þinã cutãrie lucrul pe care l-a aflat, vine la dorinþa sã vândã cu multã bucurie toate bunurile celede aici, ca sã cumpere cu adevãrat þarina în care a aflat ascunsã comoara vieþii.

(Diadoh al Foticeii, Filocalia I, Ed. Harisma, Bucureºti, 1993, p. 452).

Au primit Taina Sfântului Botez, în anul 2020, la Viiºoara:

În data de 23 august 2020, Patrick-ªtefan Crãciun, fiul familiei Valentinºi Carmen Crãciun, a primit TainaSfântului Botez, naºi fiindu-i familiaCornel ºi Cristina Brandabur, dinDofteana. Nãscut în Italia, în 20martie 2020, a intrat în TrupulBisericii prin cele trei Taine: Bo-tezul, Mirungerea ºi Euharistia, fiinddarul dintâi primit de pãrinþii sãi dinpartea lui Dumnezeu.Sã creascã mare ºi sãnãtosPatrick-ªtefan. La mulþi ani!

Patrick-ªtefanCrãciun

Alexandru-VasileAbabei

Sâmbãtã, 25 iulie 2020, la bisericadin Viiºoara a avut loc botezul luiAlexandru-Vasile, fiul lui Vasile ºiLuminiþa Ababei, din Viiºoara, naºifiindu-i familia Ciprian ºi CristinaGafton, tot din Viiºoara. Nãscut în11 noiembrie 2019, perioadapandemiei i-a întârziat primireacelor trei Taine cereºti ale intrãrii înarena Bisericii, Botezul, Mirungereaºi Euharistia. Dumnezeu a binevoitsã se întâmple acest evenimentunic din viaþa omului, Botezul sãu,în aceastã zi. Sã creascã mareAlexandru-Vasile ºi sã fie bucuriepãrinþilor ºi naºilor sãi. La mulþi ani!

Ianis AndreiCiobotaru

Sâmbãtã, 27 iunie 2020, în bisericadin Viiºoara a avut loc Taina Botezuluipruncului Ianis Andrei, fiul familieiCiprian ºi Mãrioara SimonaCiobotaru. Purtat de braþele naºilorAdrian ºi Antonela Ciobotaru, dinTârgu Trotuº, Ianis Andrei a devenitmoºtenitor al Împãrãþiei cereºti princele trei Taine ale iniþierii creºtine:Botezul, Mirungerea ºi Euharistia. Fieca, hrãnit cu dumnezeieºtile Taine,sã creascã credincios ºi sãnãtor,spre bucuria pãrinþilor, a naºilor ºi aîntregii comunitãþi în mijlocul cãreiava trãi cu ajutorul lui Dumnezeu. Lamulþi ani, Ianis Andrei!

Andrei DãnãilãSâmbãtã, 18 iulie 2020, prunculAndrei, fiul lui Cezar-Alin ºi alFlorentinei-Elena Dãnãilã, purtat denaºii Florinel ºi Cornelia Dãnãilã, adevenit membru al Bisericii prinprimirea celor trei Taine de iniþierecreºtinã: Botezul, Mirungerea ºiEuharistia. Crâºmuþa în care a fostprimit de naºi din baia cristelniþei îiva fi mãrturie peste ani ºi amintire anevinovãþiei sufletului curãþit prin apãºi prin Duh. Fie ca, pãstratã cuevlavie în casã, crâºmuþa sã-lînsoþeascã pe Andrei pe totparcursul vieþii pãmânteºti. La mulþiani, Andrei, cu sãnãtate ºi mântuire!

Rebeca-AndreeaPruteanu

Sâmbãtã, 31 mai 2020, a avut locsãvârºirea Tainei Sfântului Botezpentru Rebeca-Andreea, fiicafamiliei Mihail ºi Camelia-MarianaPruteanu, din Vi iºoara, naºifiindu-i familia Nicolae-Ciprian ºiOana-Mãdãlina Palade, din Bu-cureºti. Dreptul la moºtenireaÎmpãrãþiei Cereºti ºi l-a câºtigat.Rãmâne sã-ºi punã în lucraredarur i le pr imite pr in Taineleiniþierii creºtine spre bucuriapãrinþilor, a naºilor ºi a Bisericii.La mulþi ani, Rebeca-Andreea!

Rebeca LeaºcuÎn ziua pomenirii mãritului IerarhSpiridon cel sfânt de minunifãcãtorul, 12 decembrie 2020, laViiºoara a avut loc Taina SfântuluiBotez pentru Rebeca Leaºcu, fiicapãrinþilor Petricã ºi Lidia, purtatã pebraþe de naºii Andrei-Constantin ºiMaria Iamandi, din Roman. Deacum împreunã moºtenitoare abunãtãþilor cereºti împreunã cuceilalþi patru fraþi ai ei, Ciprian,ªtefan, Iustina ºi Maria, se vastrãdui ºi ea sã-L afle pe Hristosîmplinindu-I poruncile în spatelecãrora stã ascuns pentru cei care-Lcautã. Sã creascã mare,sãnãtoasã trupeºte ºi sufleteºte ºiînþeleaptã. La mulþi ani, Rebeca!

Nica Andreea, 11 ani

Au primit TainaSfintei Cununii,

în anul 2020, la Viiºoara:

Teofil Ronceaºi Andreea Ioniþã

La finele anului bisericesc, pe 29 ºi30 august 2020, la Viiºoara a avutloc o cununã de slujbe având înatenþie Taina Sfintei Cununii a tinerilorTeofil Roncea, cântãreþul bisericii dinViiºoara, ºi Andreea Ioniþã, dinparohia Dumbrãveni, Suceava. Cuparticiparea la stranã a mirilor, vineriseara s-a sãvârºit slujba privegheriipentru cinstirea sãrbãtorii Tãieriicapului Sfântului Ioan Botezãtorul,cel care ocroteºte familia creºtinã.Sâmbãtã, de dimineaþã, s-a sãvârºit

slujba Canonului sãrbãtorii, SfântaLiturghie ºi parastasul pentru ceiadormiþi ai ambelor familii, familiamirelui, a preotului paroh al Viiºoarei,ºi cea a pãrintelui Vasile ºi DoinaIoniþã, din parohia Dumbrãveni,pãrinþii miresei. Dupã seara duhovni-ceascã de sâmbãtã, Duminicã, 30august, cu prezenþa mirilor ºi anuntaºilor, s-a sãvârºit Utrenia ºiDumnezeiasca Liturghie de un soborde preoþi sub protia Preacuviosuluipãrinte Vicar Arhimandrit PimenCostea. La timpul cuvenit, mirii s-auîmpãrtãºit cu Dumnezeieºtile Taine.La miezul zilei de duminicã, cândsoarele era la empireu, a avut locTaina Sfintei Cununii, împreunãslujind ºi pãrintele Ioan Bârgãoanu,protopop al Oneºtiului.Dupã masa de obºte la care auparticipat ºi enoriaºii parohieiprezenþi la bisericã, nunþii dându-i-se

astfel un caracter parohial,plecarea spre searã a duminicii aavut acelaºi caracter duhovnicescca sâmbãtã seara: cuvântãridespre nuntã, cântãri duhovniceºtispecifice etc.Cinstirea punerii în raclã a brâuluiMaicii Domnului în ziua de luni,31 august a fãcut ca cele trei zilesã ascundã tainic icoana Deisis,Sf. Ioan Botezãtorul ºi MaicaDomnului stând de-a stânga ºide-a dreapta Duminici i , ziuaDomnului cel Înviat, în miezulacestei icoane sãvârºindu-seTaina Nunþii.Primeºte, Doamne, cununiile lor înÎmpãrãþia Ta ºi binecuvânteazã pemirii Teofil ºi Andreea cu pace ºibucurie.

Ion Hohaºi Aniºoara Tamaº

Sâmbãtã, 5 septembrie 2020, aavut loc Taina Sfintei Cununiipentru tinerii Ion Hoha, din Viiºoara,ºi Aniºoara Tamaº, din Neamþ,naºi fiindu-le familia Petru ºi GetaHoha, din Viiºoara. Când cei doidevin un trup prin Taina Nunþii încare Duhul Sfânt lucreazã în chipnevãzut, atunci fiecare din cei doise bucurã de bucuria celuilalt ºisuferã când celãlalt are o durere.Însãºi privirea unuia spre celãlaltse transformã într-una în care eºtigata sã-þi dai ºi viaþa pentrucelãlalt, dacã se cere asta. Iubireadumnezeiascã dintre soþi e rodulTainei Nunþii ºi ea este darul luiDumnezeu revãrsat peste cei carepãºesc cu credinþã pe aceastãcale îngustã a familiei. Ne rugãmpentru ca întru mulþi ani sã trãiascãfericiþi cei doi soþi Ion ºi Aniºoara!La mulþi ani!

Duminicã,  18  octombrie  2020,credincioºii parohiei „Sfântul Nicolae”Viiºoara ºi nu numai au participat la un actcultural special, deopotrivã ºi catehetic înarealul misionar parohial: lansarea volumuluial treilea al cãrþii „Cuvântãri funebre” cecuprinde cincizeci de rostiri la tot atâteaînmormântãri, cuvântãri ce se adaugã altornouãzeci ºi douã cuprinse în primele douãvolume tipãrite anterior, sub semnãturapreotului paroh Petru Roncea. Apãrut cubinecuvântarea IPS Ioachim, ArhiepiscopulRomanului ºi Bacãului, în Editura Filocaliade la Roman, volumul a fost prezentat depãrintele Dr. Petru Pavãl, de la parohia„Pogorârea Duhului Sfânt”, Oneºti, ºi depãrintele Dr. Daniel Nichita, de la parohia„Sfântul Gheroghe”, Târgu Ocna, carteabucurându-se  de  atenþia  credincioºilor

prezenþi care au primit câte unexemplar în dar.

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, undenu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Puluc V.D. Dumitru,din Viiºoara,

a plecat la DomnulÎn data de 12 ianuarie 2020, dupã cea participat  la Sfânta Liturghie   înDuminica dupã Botezul Domnului,Dumitru Puluc, membru al Consiliuluiparohial, a plecat fulgerãtor la celeveºnice, lãsându-ºi soþia Tinca vãduvãºi copiii, Vasile ºi Nicoleta-Adina,orfani de tatã. Implicat în activitãþileBisericii ºi ale comunitãþii, respectat deconsãteni ºi de cei care l-au cunoscut,ca  odinioarã Lazãr  din Betania,  aplecat lãsându-le ºi pe surorile saleFlorica ºi Maricica fãrã singurul lorfrate, întocmai ca Maria ºi Marta fãrãfratele lor Lazãr. O casã a prieteniei,ca acea din Betania, a fost ºi rãmânecasa veºnicului de pomenire Dumitru.Marþi, 14 ianuarie 2020, la ora 12:00,a fost înmormântarea. Dumnezeu sã-lierte!

Balan Gheorghe,din Viiºoara,

ne-a pãrãsit pentru totdeaunaLa doar 64 de ani, Balan Gheorghe,din Viiºoara, a plecat din aceastã lume.Singur  în  ultimii  ani,  bolnav  ºineajutorat, s-a stins degrab, precum

o lumânare când vânturile puterniceizbesc  flacãra-i  pâlpâitoare. Ne-apãrãsit de sâmbãtã, 18 ianuarie 2019,iar înmormântarea a fost miercuri, 22ianuarie  2020,  la   ora  10:00.Dumnezeu sã-l ierte!

La 77 de ani, dupã o grea suferinþã,Zânca Vrânceanu, din Viiºoara, ne-apãrãsit, plecând la Domnul, acolo undesuferinþa trupului nu mai este ºi luptacu pãcatul se sfârºeºte. Rãmâne soþulei, Nicolae, vãduv, ºi copiii, orfani demamã. O suferinþã îndelungatã a stins-o încet, încet, pânã când, în noapteadintre 27 ºi 28 ianuarie 2020, a pãrãsitaceastã lume. Joi, 30 ianuarie 2020,la ora 11:00, a fost înmormântarea. Nerugãm lui Dumnezeu sã o ierte ºi cusfinþii Sãi sã o odihneascã. 

Vrânceanu Zânca,din Viiºoara,

a trecut la cele veºnice

La aproape 52 de ani, dupã o suferinþãapãsãtoare, Cristinel Soponaru, dinViiºoara, ne-a pãrãsit pe 28 ianuarie2020. Îºi lasã soþia, Mioara, vãduvã

Soponaru Cristinela plecat la Domnul

de prea tânãrã, ne lasã mai puþini înparohie ºi merge sã guste viaþa veaculuiviitor.  Joi,  la  ora  13.30,  a  fostînmormântarea. Dumnezeu sã-l ierte!

La  87  de  ani, Zamfira Turcu,  dinViiºoara, a plecat dintre noi la celeveºnice în seara zilei de 31 ianuarie2020. Vãduvã, dar nu singurã, ºi-apurtat crucea suferinþei ajutatã de fiulei Dumitru care ºi-a petrecut zileleanilor din urmã însoþindu-ºi mama cavãduvia sã-i fie mai uºoarã. Eliberatãacum  de  necazurile  vieþii,  stã  sãprimeascã rãspunsul cel bun de  laDreptul Judecãtor cãtre care zilnicînãlþa rugãciuni de mântuire. Marþi, 4februarie 2020, la ora 12:00, a fostînmormântarea. Dumnezeu sã o ierte!

Zamfira Turcu,din Viiºoara,

a trecut la Domnul

La înaintata vârstã de 93 de ani, dupão  grea  suferinþã  ºi  o  vãduvieîndelungatã,  Elena Grozavu,  dinViiºoara,  a  plecat  la  celeveºnice în dimineaþa zilei de

Elena Grozavu, la 93 deani, a plecat la cele veºnice

6  februarie  2020.  Sufletmilostiv,  neavând  copii,  a

crescut din pruncie pe Mircea ca pefiul ei, oferindu-i dragostea de mamãce-i lipsea acestuia în singurãtatea încare se afla. Anii din urmã i-a petrecândrostind neîncetat rugãciunile pe care leºtia pe de rost, ea neputând citi, însã fiindextrem de atentã la ceea ce se cuveneasã facã într-ale credinþei. Sâmbãtã, 8februarie 2020,  la  ora 9:30,  a  fostînmormântarea. Dumnezeu sã o ierte!

La doar 51 de ani, singur ºi copleºitde valurile vieþii, Dan Brãila a pãrãsitîntr-un mod necunoscut aceastã lume,fiind aflat fãrã suflare în dimineaþa zileide 14 februarie 2020. A fost prietenulnostru ºi, parcã presimþind cã sfârºituli  se  apropie,  poposea  cu  sfialã  înbisericã  la  Sfânta  Liturghie,strecurându-se cu greutate sã aibã ºiel parte de o fãrâmã de har dupã care-itânjea sufletul înstrãinat. Marþi, 18februarie,  a  fost  înmormântarea.Dumnezeu sã-l ierte!

Brãila Dan, a plecatdin aceastã lume

La vârsta de 85 de ani ºi dupã o greasuferinþã, un picior fiindu-i amputat învremea bãtrâneþii, Dumitra Costin, dinViiºoara, a plecat la cele veºnice în ziuade 23 februarie 2020. Vãduvã, dupãce  a  purtat  împreunã  cu  soþulMihalache  o  cruce  aparte  a  uneicãsnicii cu mari jertfe, ºi-a dus ultimii

ani ai vieþii sub atenta grijã a fiilor pânãcând Dumnezeu a hotãrât ca sã sesfârºeascã ºi calea vieþii ei pe pãmânt.Marþi, 25 februarie 2020, la ora 12:00,a fost înmormântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Dumitra Costin, la 85 deani, a plecat la Domnul

În dimineaþa primei zile de primãvarã,1 martie 2020, la aproape 90 de ani,Ortansa Ciobotaru, din Viiºoara, aplecat  la cele veºnice. O suferinþãîndelungã o þintuise la pat în ultimavreme, poate ºi urmarea celor aproapeºase ani de vãduvie, de când soþul ei,Dumitru, a plecat la cele veºnice întoamna anului 2014. Îngrijitã de bãiatulde acasã, Costel, ºi de nepotul Vasile,ajutatã la nevoile ei de cele douã fiiceale sale, ºi-a purtat necazurile în tãcerepânã când Dumnezeu a hotãrât sfârºitullor. Marþi, 3 martie 2020, la ora 11:00,a fost înmormântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Ortansa Ciobotaru,din Viiºoara,

a plecat din aceastã lume

La doar 52 de ani, dupã o suferinþãgrea,  Zânica  Cuibar,  nãscutã  înViiºoara, fiica familiei Ion ºi MãrgãrintaCuibar,  din  Vãratec,  a  plecat  laDomnul în data de 16 martie 2020. Caun abur e viaþa noastrã. Ce puþin s-aarãtat pentru Zânica, doar 50 de ani.O clipã ºi a dispãrut. Sã ne rãmânã înamintire  trecerea ei  frumoasã prinaceastã  lume. Miercuri,  18 martie

2020,  la  ora  12:00,  a  fost  înmor-mântarea. Dumnezeu sã o ierte!

Zânica Cuibar, la 52 de ani,a plecat la Domnul

În Învierea Domnului stau ascunseînvierile noastre. Ileana Grozavu, dupã78 de ani de viaþã, soþia venerabiluluiMiticã Grozavu, a înviat ºi ea spre viaþanemuritoare pe care Hristos cel Înviatde-a dat-o moºtenire prin moartea ºiînvierea Sa. A plecat dintre noi  înnoaptea pascalã, privegheatã de luminaÎnvierii, sã locuiascã de-apururea înSlava cea neapropiatã a lui Hristos.Miercuri, 22 aprilie 2020, la ora 12:00,a fost înmormântarea.Dumnezeu sã-i  ierte pãcatele ºi  înlumina Lui veºnicã sã o aºeze. 

Ileana Grozavu a înviatspre viaþa cea veºnicã

Dupã o rostuire a vieþii într-un cuptornãprasnic încins cu focul purificator alunei boli nemiloase, Mãrioara Barna,la doar 64 de ani, a pãrãsit  lumeaaceasta în zorii zilei cinstirii SfântuluiMare Mucenic Gheorghe, 23 aprilie2020. Cu sufletul albit, lãsând toate alepãmântului, a zburat spre cerul în caresuferinþã sau suspin nu se aflã. Cu unan în urmã îl însoþea pe acelaºi drumpe fratele ei Ioan Cornel. Îi urmeazãacum, obositã de greul drum parcursîn ultimii ani spre Înviere.Vineri,  de  sãrbãtoarea

Mãrioara Barna,la doar 64 de ani, a ieºitdin cuptorul suferinþei

Izvorului  Tãmãduirii,  24aprilie, a fost înmormântarea,

la ora 12.00. Dumnezeu sã o ierte! 

Vineri, 15 mai 2020, la vârsta de 59de  ani, Crina Pavalache,  soþia  luiCosticã Pavalache, din Viiºoara, aplecat la cele veºnice. Dumnezeu necheamã  la  Sine  când  voieºte,rânduindu-ne o uºã deschisã spre viaþaveºnicã. În tot ceasul stãm înaintea uneiuºi  care  stã  sã  se deschidã. Sã nepregãtim, aºadar, sã trecem pragul dinprezentul limitat în orizontul nemãrginit.Luni,  18 mai  2020,  a  fost  înmor-mântarea la cimitirul din Borzeºti.Dumnezeu sã o ierte!

Pavalache Crina,din Viiºoara,

a plecat la cele veºnice

Maria Sergentu, din Viiºoara, locuindla Oneºti, a plecat la cele veºnice lavârsta de 70 de ani, pe data de 21mai 2020. Copiii plecaþi departe, aurevenit îndatã, lãcrimând sub puternicaemoþie a despãrþirii de mama care i-anãscut ºi crescut. Dar atâta vreme câtnu ne uitãm pãrinþii ºi-i pomenim înrugãciune, ei sunt vii. Mor atunci cândîi trecem în uitare. Sâmbãtã, 22 mai2020,  la  ora  11:00,  a  fost  înmor-mântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Maria Sergentua plecat la Domnul

La doar 44 de ani, dupã o suferinþãcopleºitoare, Anicuþa  Puluc,  dinViiºoara, a plecat la Domnul în searazilei de sâmbãtã, 22 mai 2020. Uncuptor de ºapte ori încins i-a curãþatpânã la alb sufletul pentru întâlnirea cuHristos.  Îl  lasã  vãduv  pe  soþul  eiGheorghe ºi orfani pe cei trei copii,Andreea,  Gabriela  ºi  David.Înmormântarea a fost marþi, 26 mai2020, la ora 11.00.Dumnezeu sã o ierte!

Puluc Anicuþaa pãrãsit aceastã lume

La doar 65 de ani, o boalã galopantãºi incurabilã l-a rãpus pe consilierulnostru  parohial  Emil Adãmoae,provocându-i  moartea  care  i-asurvenit  în  data  de  24 mai  2020.Încercat de dorul celor dragi plecaþideparte de casã, el însuºi pleacã acumspre Þara Luminii Eterne, în Duminicaorbului luminat de Hristos, lãsându-netuturor dorul revederii cu care ne vomîncãrca sufletul în lipsa lui. Marþi, 26mai  2020,  la  ora  14:00,  a  fostînmormântarea. Dumnezeu sã-l ierte!

Prof. Emil Adãmoae,din Viiºoara,

a plecat la cele veºnice

O boalã necruþãtoare s-a strecurat întrupul credincioasei noastre ConstanþaDumache, astfel cã la vârsta de 57 de

La 57 de ani, ConstanþaDumache, din Viiºoara,

a plecat la Domnul

ani, a pãrãsit lumea aceasta în data de22 iunie 2020, lãsându-l vãduv pe soþulVasile ºi orfani copiii Oana ºi VladMihãiþã. Sã ne rugãm împreunã pentrusufletul ei de mamã, ca Dumnezeu sã-laºeze cu cei drepþi în Împãrãþia Sa.Joi, 25 iunie 2020, la ora 12:00, a fostînmormântarea. Dumnezeu sã o ierte!

La 73 de ani, dupã o viaþã plinã deîncercãri,  Lenþa  Pavalache,  dinViiºoara, a trecut la Domnul, în datade 28 iunie 2020. Vãduvã de multãvreme, locuia cu fiul ei Marius în cuibulde lut pe care, iatã, l-a pãrãsit precumpasãrea scapã din laþ. O suferinþã i-afost viaþa, dar la sfârºitul ei aceasta s-aconturat în boala ce i-a mãcinat trupulpânã când a devenit prea puþin pentrulumea  aceasta. O  vom petrece  înrugãciuni  de  priveghere  la  capelabisericii, pânã marti, 30 iunie, când afost înmormântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Lenþa Pavalachea trecut la Domnul

Dumitru D. Sfârlea, din Viiºoara, arãmas, din ziua de 22  iunie 2020,vãduv. Soþia sa, Liliana, la doar 56 deani, a trecut la cele veºnice, pãrãsindaceastã lume dupã o suferinþã grea înþarã strãinã. Lucrând la Milano, înItalia, solul morþii a cerut sufletul ei.Sâmbãtã, 27 iunie 2020, ne-am rugatîn slujba prohodului, aºezându-i trupul

La 56 de ani,Sfârlea I. Liliana

pãrãseºte aceastã lume

19

în cimitir, lângã familia soþului, pentruodihnã  pânã  la  a  doua  venire  aDomnului. Dumnezeu sã o ierte!

La 79 de ani, Neculai Nuþoiu, dinViiºoara, a plecat dintre cei vii în primazi a lunii Iulie 2020. De o sãptãmânãcãzuse la pat ºi puterile i se luau încetulcu încetul pânã când ºi sufletul, putereadatã de Dumnezeu omului la zãmislirealui, i s-a scurs, trupul rãmânând astfeldoar o mânã de þãrânã ce va fi oferitpãmântului din care a fost luat. Joi, 2iulie,  la  ora  14:00,  a  fost  înmor-mântarea. Dumnezeu sã-l ierte!

Neculai Nuþoiu, din Viiºoara,

a trecut la cele veºnice

La vârsta de 67 de ani, GheorgheChenciu, din Viiºoara, a plecat la celeveºnice, la începutul Postului AdormiriiMaicii Domnului, 2020. O suferinþã s-astrecurat în trupul lui ºi lupta cu viaþalui a fost de partea bolii care a fãcutca anii lui sã se opreascã aici. Marþi, 4august  2020,  la  ora  12:00,  a  fostînmormântarea. Dumnezeu sã-l ierte!

Gheorghe Chenciu,din Viiºoara,

a plecat la cele veºnice

La 87 de ani ºi vãduvã de 14 ani,Magdalena Bucãtaru, din Viiºoara, a

plecat la Domnul pe 7 august 2020. Cuultimul popas la Centrul rezidenþial dela  Hârja,  se  întoarce  acasã,  sãodihneascã lângã soþul ei Vasile ºi lângãstrãmoºii ei. Luni, 10 august, la ora10:00, a fost înmormântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Magdalena Bucãtarua trecut la cele veºnice

Originar  din Viiºoara,  fiu  al  luiConstantin ºi Maria Drãgan (Nazare),la vârsta de 72 de ani, Mihai Drãgan atrecut la cele veºnice în data de 19septembrie 2020. Plecat de 30 de anidin Viiºoara, a locuit la Târgu Ocnaunde a  fost ºi prohodit  la BisericaRãducanu, joi, 24 septembrie, dupãcare a fost înmormântat la Viiºoara.Dumnezeu sã-l ierte!

Mihai Drãgan (Nazare),din Târgu Ocna,

originar din Viiºoara,a trecut la Domnul

În noaptea dintre 15 ºi 16 septembrie2020,  a  plecat  la Domnul MariaDulhac, soþia venerabilului colonelGheorghe Dulhac plecat ºi el nu de multla cele veºnice. Patul suferinþei sale dinultima vreme  i-a devenit  sicriu,  laaproape  70  de  ani  pãrãsind  ºi  eaaceastã lume pentru o alta pe care ºi-apregãtit-o  prin  credinþã  ºi  pe  careHristos  ne-a  fãgãduit-o  tuturor.Sâmbãtã, 19 septembrie, la ora 13:00,a fost înmormântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Dulhac Mariaa plecat la Domnul

La 66 de ani, dupã o suferinþã grea,Ionel Grozavu, din Viiºoara, fiul luiConstantin ºi Zamfira, a plecat la celeveºnice în ziua de 2 octombrie 2020,când Biserica sãrbãtoreºte pe Sfântulsfinþit mucenic Ciprian ºi pe Sfântamuceniþã Iustina fecioara. Sã ne rugãmpentru odihna lui veºnicã împreunã cusfinþii  în  Împãrãþia  lui Dumnezeu.Duminicã, 4 octombrie 2020, la ora12:00, a fost înmormântarea.Dumnezeu sã-l ierte! 

Ionel Grozavu,din Viiºoara,

a trecut la cele veºnice

La vârsta de 55 de ani, dupã o greasuferinþã, Fãnicã-Sorinel Sfârlea, dinViiºoara, a  trecut  la cele veºnice  îndimineaþa zilei de 12 octombrie 2020.Îngrijit în ultima vreme de mama sa,Maria, a pãrãsit aceastã lume pe patulspitalului unde fusese internat cu douãsãptãmâni în urmã. Sã ne rugãm pentrusufletul lui ºi iertarea pãcatelor sale.Înmormântarea a fost joi, 15 octombrie2020, la ora 11:00. Dumnezeu sã-l ierte!

Sfârlea Fãnicã-Sorinela pãrãsit aceastã lume

Costicã Brãila,din Viiºoara, a trecut

la cele veºniceLa 77 de ani, dupã o suferinþã fizicãîmpletitã cu una spiritualã, fiindvãduv de ºapte ani, Costicã Brãila,din Viiºoara, a plecat la cele veºniceîn seara zilei de 13 noiem-brie 2020, de pe un pat de

azil unde se afla. Lasã totce-i  trecãtor ºi stã sã dea

rãspuns  înaintea  DreptuluiJudecãtor pentru talanþii primiþi ºirodirea  lor.  Sã  ne  rugãm  pentruiertarea pãcatelor lui ºi sã-ºi afleodihnã în Împãrãþia lui Dumnezeu.Duminicã, 1 noiembrie 2020, la ora12:00,  a  fost  înmormântarea.Dumnezeu sã-l ierte!

Marcela Dãnãilã, la 62 deani, a plecat la cele veºniceDupã o lungã suferinþã purtatã custoicism,  credincioasa  noastrãMarcela  Dãnãilã, din Viiºoara, apãrãsit lumea aceasta cu chinurile eipe data de 4 decembrie 2020. Îºilasã soþul Andrei sã guste cruceavãduviei ºi pe copiii ei sã încercecrucea lipsei mamei care i-a nãscutºi  crescut.  Marþi,  8  decembrie2020, la ora 12:00, a fost înmor-mântarea.Dumnezeu sã o ierte!

Nãscutã în data de 24 octombrie 1931,distinsa noastrã enoriaºã învãþãtoare emeritFlorica Vleja urcã pe a 90-a treaptã a vieþii. A avutbucuria împlinirii, împreunã cu venerabilul soþValeriu, a uneia dintre cele mai nobile aspiraþii aintelectualitãþii postbelice, aceea de a construilocaluri de ºcoalã în care sã predea tainele ºtiinþeigeneraþiilor de copii care se vor perinda înainteacatedrei de la care informaþia academicã aveasã se transmitã de-a lungul anilor.

Învãþãtoare la Viiºoara din anul 1951 pânãla pensionare, a continuat sã trãiascã în spiritulculturii, elaborând cu o atentã cercetare«Monografia satului Viiºoara» care a apãrut în

Editura Casa Scriitorilor,Bacãu, în anul 2004.

Odatã cu apariþiaanuarului parohiei intitulat«Potirul Viiºoarei», în anul2008, implicarea învãþãtoa-rei emerit Florica Vleja a fostnu doar în domeniul scriitu-rii, ci, în mod special, prinsprijinul financiar pentrutipãrirea ultimelor patrunumere, respectiv din anul2017, oferit împreunã cufiii, Dan ºi Corneliu.

Ne rugãm lui Dum-nezeu sã-i dãruiascãsãnãtate ºi luminã pecãrarea vieþii, în aceastãvreme copleºitã de sem-nele patriarhalei vârste lacare a ajuns, bucurându-seºi în acest an de darulNaºterii Domnului, dar ºide însoþirea recunoscã-toare a celor dragi care oînconjoarã cu atenþie.

La mulþi ani cusãnãtate ºi pace, doamnaînvãþãtoare emerit FloricaVleja!

A doua zi dupã praznicul NaºteriiDomnului este închinatã soboruluiMaicii Domnului,  adicã  tuturoraacelora care o înconjoarã pe MaicaDomnului sau pe fii ei pe care ea i-anãscut, precum a nãscut pe fiul ei IisusHristos.  Dimpreunã  cu  MaicaDomnului ºi cu soborul tuturor sfinþilorcare o înconjoarã pe ea cu veneraþie,sãrbãtorim ºi pe Sfântul Nicodim dela Tismana  ºi  pe Sfântul Eftimie,episcopul, în cinstea cãrora auzim aldoilea text din Evanghelie, acela alcunoaºterii lui Dumnezeu pe care Fiulo dã cui voieºte. În mod deosebit,acelora care se odihnesc în Hristos,care iau jugul Lui asupra lor ºi învaþãde la El sã fie blânzi ºi smeriþi cu inima.În mod deosebit, aceºtia sunt cei care,lepãdând viaþa aceasta pãmânteascãtrecãtoare ºi lumeascã, se retrag înpustiuri, se adunã în mãnãstiri undeslujesc  lui Dumnezeu  toatã  viaþa,învãþând de la Dumnezeu, prin toateslujbele zilnice ale Bisericii, sã fie blânziºi smeriþi cu inima, luând astfel jugul luiHristos pe umerii lor. Unora ca aceºtia,mai ales, Iisus Hristos le descoperã peTatãl  cel  Ceresc.  ªi  aceastãdescoperire ne-o face ºi nouã, dacãurmãm exemplul acelora. De aceeaavem în fiecare zi în calendar sfinþicãrora le cinstim numele, fiind interesaþisã vedem ce viaþã au avut, ºtiind cã,mergând pe urmele paºilor lor, avemºi noi parte  ca  Iisus Hristos  sã nedescopere ceva din slava Tatãlui. ªiaceastã cunoaºtere pe care Dumnezeune-o oferã asupra Sfintei Treimi neînalþã sufleteºte ºi ne apropie în a neasemãna cu Iisus Hristos. El este Fiul

Sfintei Fecioare Maria, Cel zãmislit dela Duhul Sfânt ºi întrupat în pânteceleei prin voinþa ei. Care S-a nãscut laplinirea vremii în Betleem, aºa cumauzim troparul Naºterii Domnului:Naºterea Ta, Hristoase, Dumnezeunostru,  rãsãrit-a  lumii  luminacunoºtinþei… Lumina cunoºtinþei arãsãrit prin naºterea lui Hristos. Pentrucã Hristos, întrupându-Se, a vorbitoamenilor despre Tatãl. ªi cei care L-au ascultat ºi cei care Îl ascultã cunoscpe Dumnezeu, dupã mãsura credinþeilor.

Primul text al Evangheliei esterânduit pentru a doua zi de Crãciun ºiel ne relateazã un episod nu tocmaiplãcut  din  pruncia Mântuitorului.Întruparea Mântuitorului a pus pe jarforþele  demonice.  ÎntrupareaMântuitorului, care ascundea în sinemântuirea omului, a trezit la luptãcrâncenã  forþele  rãului  care,  prinoameni, au încercat sã nimiceascã, sãfrângã  viaþa  Pruncului  nãscut  înBetleem.  Îndatã  ce  Cuvântul  luiDumnezeu ia chip în inima noastrã,îndatã diavolul cautã sã ni-L ucidã, sãni-L fure, sã ni-L nimiceascã.

Când Hristos Se  odihneºte  îninima noastrã, atunci El provoacã obucurie de nedescris fiinþei noastre. Oluminã ne înfãºoarã, o veselie tainicãumple inima noastrã, aºa precum s-aîntâmplat  în  peºtera  din Betleemodinioarã când Hristos S-a nãscut.Darurile magilor prevestesc întreitaslujire a Mântuitorului în viaþa noastrã,sau, altfel spus, avându-L pe Hristosîn noi, firea Lui dumnezeiascã se uneºtecu  cea  omeneascã  a  noastrã  ºi  ne

transmite Arhieria Lui, Preoþia Luiveºnicã asupra pãcatului, asupra morþiiºi darul Cuvântului pe care El, caÎnvãþãtor, îl are pentru ca, prin cuvânt,sã înnoiascã lumea. Diavolul se trezeºtealarmat din prima clipã, când în viaþanoastrã se întâmplã aºa ceva. Când înnoi se naºte o hotãrâre de schimbarea vieþii, de înnoire a vieþii, de a primipe Hristos în inima noastrã. Atuncitrebuie sã fugim din faþa acestui ispititor.

Îngerul Domnului i-a spus în visneprihãnitului Iosif: Ia Pruncul ºi pemama Lui ºi fugi în Egipt. În Egipt,odinioarã, s-au dus evreii, foametefiind în þara Canaanului; Fiii lui Iacovau auzit cã în Egipt este pâine. Pâineadin cer este Hristos. El S-a dus înEgipt, pentru ca sã ia de la începutistoria  poporului  evreu,  ca  ieºireapoporului evreu spre Canaan sã-Lparcurgã  iarãºi  Hristos  Prunculîmpreunã  cu  mama  Sa,  SfântaFecioara Maria, ºi cu Dreptul Iosif. Seduce în Egipt Pâinea cea din cer, pentruca sã binecuvânteze ºi sã rãsplãteascãospeþia de odinioarã a egiptenilor carel-au primit pe Iosif, pe fraþii lui ºi peIacov patriarhul, oferindu-le cel maibun loc din Egipt pentru turmele lor,pentru  ca  ei  sã  se  odihneascã  înpãmântul Goºenului. Hristos merge înEgipt pentru ca sã rãsplãteascã bucuriaprimirii evreilor atunci când ei s-aumutat în Egipt în numãr de 70.

Irod, cel care credea cã nu maimoare, a cunoscut ºi el moartea. Atunciîngerul Domnului i-a spus lui Iosif:Acum poþi sã mergi înapoi în þara ta,poþi sã mergi de aici, din Egipt,ºi sã urmezi calea poporului

tãu. Odinioarã, stâlpul de focºi norul de fum erau icoanelelui Hristos Care  cãlãuzea

poporul  spre þara fãgãduinþei, Canaan.Acum.  Însuºi  Iisus  Hristos  esteîmplinirea focului de odinioarã. Celeînchipuite  prin Hristos  ºi-au  aflatîmplinirea. El merge, ducând dupã Sine,deºi este þinut în braþe, pe Maica Sacare este icoana Bisericii. El poartãnoul popor al lui Dumnezeu din Egiptspre Canaan.

Auzind cã în Ierusalim domneºtefiul lui Irod ºi ºtiind Iosif cã un om rãunu poate avea decât niºte copii rãi,temându-se cã ºi Arhelau ar putea sã-Iurmãreascã Pruncul ca sã-L omoare,atunci  s-au  hotãrât  ca  sã  nu  seopreascã în Betleem, ci sã se ducã înGalileea,  sã  locuiascã  în Nazaret,acolo unde de astfel  locuia MaicaDomnului mai înainte de a coborî laBetleem pentru înscrierea la care aufost supuºi de porunca Cezarului ºiunde a nãscut pe Iisus. S-a dus  înNazaret  ºi acolo a  locuit, ca sã seîmplineascã cuvântul prorocilor, dupãcum spune Sfântul Evanghelist Matei,cã Iisus Se va numi nazarinean Deaceea, atunci când iudeii L-au rãstignitpe Hristos pe cruce, deasupra capuluiau pus însemnarea: Iisus Nazarineanul,Regele  Iudeilor,  adicã  Iisus  dinNazaret. Au pus acolo însemnarea catoþi cei care o vor citi sã râdã de El,sã-L  batjocoreascã  pe  acest Regerãstignit, pe acest Nazarinean Care acrezut cã va domni peste  Israel.

Irod, vãzând cã au fost înºelat demagii care nu s-au mai întors pe laIerusalim sã-i spunã unde este Pruncul,a dat poruncã soldaþilor sã omoare toþicopiii de parte bãrbãteascã de doi aniºi mai mici, din Betleem ºi din juruloraºului. Soldaþii au împlinit poruncaîmpãratului, pentru cã-l ºtiau foartecrunt. Dacã el ºi-a ucis copiii sãi, câtde uºor îi va fi sã-ºi omoare soldaþii

care nu-i vor asculta porunca. Astfelau  fost uciºi 14.000 de prunci, unnumãr simbolic care înseamnã toþipruncii. Aceºtia au generat un strigãtdin pieptul nesupt al mamelor lor cares-a auzit la kilometri distanþã, pânã înRama, cum spune profetul: Þipãt înRama s-a auzit. Rama este la nord deIerusalim, cam la aceeaºi distanþã lacare este Betleemul în sud. La aºadistanþã s-a auzit þipãtul mamelor carese uitau la pruncii lor fãrã suflare, înurma atacului nemilos al soldaþilor luiIrod. Acesta  a  fost  preþul  salvãriiPruncului Iisus, preþul pentru careHristos, rãmânând în viaþã, ne-a salvat

pe noi toþi, umanitatea întreagã. 14.000de prunci, adicã toþi oamenii, toatãlumea, prin sângele Sãu vãrsat pe cruceîn care a adunat sângele care trebuianoi sã-l plãtim pentru pãcatele noastre.Cãci plata pãcatului este moartea.

Pentru pãcatele noastre, noi artrebui sã fim uciºi. Dar El a plãtitpãcatele noastre ºi în sângele Lui s-aconcentrat sângele lumii întregi. Deaceea am zis la început cã aceastãEvanghelie ºi ziua aceasta este un picmai  cutremurãtoare  pentru  inimanoastrã. Dar ea ne-a adus aminte, înacelaºi timp, de faptul cã noi ar fitrebuit sã murim, dar S-a nãscut unPrunc Care a murit în locul nostru.Noi ar fi trebuit sã murim, aºa cum aumurit  cei  14.000  de  prunci. DarHristos ne-a salvat, murind El în loculnostru  ºi  vãrsându-ªi  sângelenevinovat ca a unui prunc, pentru canoi sã ne curãþãm inima prin sângeleLui,  cum  spune  cuvântul  SfinteScripturi cã Sângele lui Iisus ne curãþãde orice pãcat.

Fie  ca  aceastã  Evangheliecutremurãtoare pe care de astfel ovom mai auzi ºi în Duminica de dupãNaºterea Domnului, aºa au rânduitPãrinþii Bisericii ca în douã rânduri sãauzim  aceastã  Evanghelie,  sã  seîntipãreascã adânc în inima noastrã, Odatã, ca ºi cum ai sculpta în lemn, ºi adoua oarã, ca ºi cum ai întipãri cuvopsea ca sã se vadã de la distanþãscrisul pe care l-a pecetluit pe pereteleinimii, cã sângele lui Iisus Hristos necurãþã de orice pãcat. Prin moarteaLui, ne-a salvat pe noi din moarte.Pentru aceasta s-a dat preþul celor14.000 de prunci în locul nostru, pentruca Pruncul  Iisus  sã  trãiascã  ºi,  laplinirea vremii, sã-ª verse sângele pecruce pentru noi ºi mântuirea noastrã.Amin!

Preot Petru RONCEA

Te-am aºteptat

Te-am aºteptat, Iisuse,Cândva, într-un târziu,

Sã intri ºi la mine,În sufletu-mi pustiu.

M-am tot uitat în zaresã Te-aflu rãsãrind,

Preadulcele meu Soare,Spre inimã-mi zâmbind.

ªi-n cântec de luminã,mi-ai apãrut în prag,din slava cea divinãprivindu-mã cu drag.

Vrãjit de-a Ta iubire,Doream sã nu-mi mai pleci

ªi-n sfânta-Þi nemurirem-am contopit pe veci.

Rãmâi pe totdeauna,Doritul meu Iisus,

Sã-Þi cânt mai dulce-n strunaIubirii de nespus!

Presb. Nina RONCEA

Data  de  15  noiembrie  2020rãmâne pentru parohia Viiºoara o zi dereferinþã pentru hirotonia întru preot pe

seama ei a pãrintelui diacon Teofil Roncea,iar data de 6 decembrie 2020, marcândal 14-lea hram de  la numirea aici a

pãrintelui Petru Roncea, pe 1 decembrie2007, cu binecuvântarea IPS Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului.

Alexandra Chichiur, 5 ani

În dupã-amiaza Duminicii dedinaintea Înãlþãrii Sfintei Cruci,13 septembrie 2020, la Viiºoaraa avut loc pelerinajul tradiþional laCrucea de pe vârful Arcaciului.Încãlziþi de soarele unei veritârzii, credincioºii temerari s-auplecat sub Crucea ce strãjuieºte

Popas duhovnicescla Crucea de pe dealul Arcaciu

parohia ºi împrejurimile, des-coperindu-ne universal i tateamântuirii adusã de Jertfa Crucii.Cã nu doar viiºorenii se bucurãde lumina Crucii de pe Arcaciu,ci întreg orizontul spre care îºiînt inde ea razele este bine-cuvântat.

Sfinþirea apei prin întreitaafundare în ea a Sfintei Cruci, laudaadusã prin Acatist ºi cuvintele vieþiiveºnice izvorâte la umbra Crucii,toate sub binecuvântarea arhi-pãstorului nostru Ioachim, au împletitcununa mãririi adusã Altarului jertfiriiMântuitorului Iisus Hristos.

În dupã amiaza Duminicii dedupã Înãlþarea Sfintei Cruci, 20septembrie 2020, o parte dincredincioºii Viiºoarei au retrãit

Împreunã-rãstigniþi cu Hristospe Crucea de pe vârful Docmanei

calea Crucii lui Hristos, urcândpleºuvul deal al Docmanei spreCãpãþâna din vârful lui unde stã destrajã Crucea aºteptând iar ºi iar

nevoitorii credinþei în Cel Rãstignitsã-ºi supunã sinele morþii,împlinind cuvântul paulin aacestei zile liturgice: „M-am

Corul Buna Vestire, Rãducanu

...la plecare

rãstignit împreunã cuHristos ºi nu eu mai trãiesc,

ci Hristos trãieºte în mine” (Galateni2, 20). Precum la fiecare SfântãLiturghie, nu doar ne amintim de uneveniment istoric, ci trãim însuºievenimentul, pãrtaºi fiind laîntruparea, moartea, învierea ºiînãlþarea la cer a Domnului,pelerinajul la o Cruce ridicatã pe unloc înalt este o împreunã-rãstignirecu Hristos, Crucea respectivãdevenind astfel însufleþitã, datoritãacestei împreunã-rãstigniri ceuneºte creaþia cu Creatorul ei peaceeaºi Cruce.

Devenit, prin activitateapastoral-misionarã a parohieiViiºoara statornicitã de ani buni întradiþia frumoasã a locului, al aloptulea popas duhovnicesc depeste an la Troiþele ºi CrucileViiºoarei, pelerinajul de laDocmana, binecuvântat cu un timpsuperb ºi încântând privirea cuvederea de aici a îndepãrtatelorlocalitãþi din cele patru punctecardinale, rãmâne unul de referinþãpentru comunitatea din Viiºoara,binecuvântatã de Dumnezeu prinDreapta Arhipãstorului nostruIoachim cãruia-i sãrutãm Dreaptacu fiascã supunere.

Duminica a 28-a dupã Rusaliieste întotdeauna aºezatã încalendar sã fie premergãtoareaceleia dinaintea NaºteriiDomnului. Duminica aceasta estespecialã în cursul anului bisericescpentru cã ea ne pregãteºte sau neaduce aminte de toþi cei din VechiulTestament care, prin glasul lorprofetic, au vorbit despre Mesia, aupregãtit calea Domnului prin cuvânt,þinând treaza conºtiinþa poporuluiales în vederea aºteptãriiRãscumpãrãtorului care avea sãvinã din Betleem, din seminþia luiIuda ºi dintr-o Fecioarã, aºa cumau grãit profeþii VechiuluiAºezãmânt. Pe toþi aceºti Strãmoºidupã trup ai Domnului Biserica îipomeneºte astãzi, aºa cum înPostul Mare pomenim pe toþi ceidragi ai noºtri adormiþi întrunãdejdea învierii. ªi aceasta pentrucã ei au plecat în cealaltã lume cucredinþa cã vor învia, aºa cumHristos a înviat. ªi cã El, Hristos,Paºtele nostru, îi va învia ºi pe ei laa doua venire a Lui. Deci aceastãamintire pe care o facem celoradormiþi ai noºtri în Postul Mare epentru cã ei au adormit în nãdejdeaînvierii. Iar noi pregãtimîntâmpinarea praznicului Învieriipomenind pe cei care au adormitcu credinþa în înviere. La fel ºiacum, pregãtindu-ne pentruîntâmpinarea praznicului Naºterii luiIisus Hristos, a întrupãrii luiDumnezeu în lume, pomenim petoþi cei care au adormit cu nãdejdeavenirii lui Mesia, pe toþi cei care auvorbit despre venirea acestuiMântuitor Care, la plinirea vremii, S-aarãtat în lume fãcând astfel caDumnezeu sã fie vãzut de oameniîn chipul fiului Sãu Iisus Hristos.

Astãzi, în duminica a 28-a dupãRusalii, facem pomenire, într-un modsolemn, a Strãmoºilor dupã trup aiMântuitorului care, înainte deÎntruparea Mântuitorului, se aflau îniad. Potrivit hotãrârii dumnezeieºtiica porþile Raiului sã fie închiseodatã ce Avraam a fost izgonitafarã din cauza pãcatului, toþi ceicare au murit fie cu nãdejdea veniriilui Mesia, fie în necredinþã sau înidolatrie au ajuns în iad. Dar cândHristos Domnul ºi Mântuitorulnostru a murit pe cruce ºi era cutrupul în mormânt, în Sâmbãtaaceea minunatã, Sâmbãta ceaMare, a fost cu sufletul Sãu în iadºi de acolo i-a scos cu braþ puternicpe toþi acei Strãmoºi ai Lui care auadormit în nãdejdea întâlnirii cu El.Ei bine, pe aceºtia îi pomenimastãzi. ªi în ziua aceasta iatãDumnezeu ne-a pus înainte douãtexte biblice pe care le-am auzit maiînainte, apostolul de la Coloseni,capitolul 3, versetele 4-11, ºiEvanghelia de la Luca, capitolul 14,versetele 16-24. Apostolul ne-avorbit despre arãtarea lui Hristos ºicã ºi noi ne vom arãta cu El înslavã. Dar ca sã ne arãtãm în slavãcu Hristos, trebuie sã lepãdãmpãcatele. ªi apostolul ne-a arãtatce lepãdãri li se cer creºtinilorpentru ca sã poatã sã se arate cuHristos în slavã.

Evanghelia ne-a pus înainte oicoanã cum nu se poate maifrumoasã a istoriei lumii de pânã lavenirea lui Mesia. Acest omoarecare care a pregãtit o cinã ºila care a chemat pe mulþi eDumnezeu. La plinirea vremii, cândpregãtirile pentru Cinã au fost gata,toþi oamenii au fost chemaþi laospãþ: cei care au fost invitaþi mai

înainte, cei care erau neputincioºi,ºchiopi ºi orbi ºi cei care erau lagarduri ºi pe drumuri. Iatã, treicategorii de oameni au fost invitaþiºi sunt aºteptaþi de Dumnezeu laospãþul Fiului Sãu Iisus Hristos.Întâi, oamenii anunþaþi mai înainte,cei aleºi. Aceºtia suntem noi,creºtinii, fiii noului Israel, poporulales al lui Dumnezeu cãruiaDumnezeu, prin Botez, i-a conferito moºtenire sau i-a fãcut ochemare la un ospãþ veºnic înÎmpãrãþia Lui. Noi, creºtinii cei dinbisericã suntem cei chemaþi, ceicare am fost investiþi cu acest darde a fi moºtenitori ai Împãrãþiei luiDumnezeu. Pe noi, încã de labotezul nostru, Dumnezeu ne-aimplicat într-o cursã duhovniceascãîn aceastã viaþã, ca la sfârºitul eisã putem intra pe porþile mãririi încãmara ospãþului veºnic, la cinacea mare Iatã, cina este masa desearã, masa la care te opreºti dupãce toatã ziua ai alergat. E vorbadespre alergarea prin valea umbreimorþii de la naºterea noastrã, de larãsãritul soarelui, pânã la apusulsoarelui care înseamnã apusul vieþiinoastre, când suntem invitaþi laaceastã cinã.

Domnul pomeneºte îndureratîn prima ceatã pe cei care aurefuzat venirea la ospãþ, care nuL-au primit ca Mântuitor ºi care auînceput sã se scuze fiecare cucâte ceva. Venind la SfântaLiturghie, noi preînchipuim ospãþulde la sfârºitul vieþii noastre. Cândvenim la bisericã, venim dupã osãptãmânã de alergare prin lumeaaceasta, cu treburile noastrepãmânteºti. Iar duminica,venind la bisericã, arãtãmlui Dumnezeu cã ne

pregãtim sau cã dorim sãfim pãrtaºi ospãþului mistic

din cer. Venim la acest ospãþliturgic al Mielului lui DumnezeuCare Se jertfeºte pe Sfânta Masã,mãrtutrisind cã suntem doritori sãfim pãrtaºi ºi chemãrii de la urmãcând cu sufletul nostru vom ficomeseni cu îngerii ºi sfinþii înÎmpãrãþia lui Dumnezeu. Sunt ºicredincioºi pe acasã, sunt mulþicare s-au scuzat înaintea luiDumnezeu: Doamne, astãzi nupot sã merg la Casa Ta. Am unogor, mã duc sã-l vãd, am niºteboi, mã duc sã-i încerc, amfemeie, nu pot s-o las singurã. Înaceste motivaþii se ascund toatescuzele omenirii de a nu participala ospãþul lui Hristos. Nu-i nimeniobligat sã vinã la bisericã, nu-inimeni obligat sã intre în rai, nu-inimeni obligat sã moºteneascãÎmpãrãþia lui Dumnezeu, totul estela voinþa noastrã. Dumnezeu ne-acreat dupã chipul Fiului Sãu, prinurmare avem ºi voinþa liberã. Lanoi este puterea sã alegem raiulsau iadul, sã intrãm la ospãþul luiHristos sau nu.

Sã fim cu mare grijã însã, chiardacã suntem prezenþi în bisericã.În altã Evanghelie se spune cãstãpânul, intrând în sala ospãþului,a vãzut pe unul care nu avea hainede nuntã ºi i-a zis: Prietene, cumai venit aici nepregãtit? Adicã poþisã vii la bisericã ºi sã spui cã eºticredincios, nu eºti ca cei cãrora nule pasã ºi care stau pe acasãavând alte preocupãri. Te liniºteºticã eºti credincios, dar însãºiaceastã încredinþare sau pãrere desine cã eºti cineva înseamnã cã nuai haina de nuntã pe tine. A te credecã eºti mai bun ca alþii înseamnãcã eºti dezbrãcat de hainasmereniei cu care ne aºteaptãstãpânul în casa nunþii, în salaospãþului veºniciei. Pe acelastãpânul l-a scos afarã, ºi nuoricum. Aduceþi-vã aminte cum le-a

spus slujitorilor: Legaþi-i mâinile ºipicioarele ºi aruncaþi-l în întunericulcel mai din afarã! Legarea mâinilorºi a picioarelor înseamnã cã nu maipoþi face nimic pentru tine, dacã aicrezut cã poþi sã-L înºeli peDumnezeu intrând în bisericãneîmbrãcat în haina de nuntã. Adicãsã vii la bisericã cu pãcate care teopresc de la împãrtãºirea cu Trupulºi cu Sângele Domnului, pentruasta înseamnã cã eºti scos afarãnu de oameni, ci de DumnezeuÎnsuºii. A sta la Sfânta Liturghieavând asupra ta pãcate care tedezbracã de haina neprihãnirii ºi teîmbracã într-una de ocarã e de-ajuns ca sã fim judecaþi pentruîntunericul cel mai dinafarã undeeste plânsul ºi scrâºnirea dinþilor.Sã avem deci grijã ca nu cumva celviclean sã ne înºele crezând cã,dacã doar suntem în bisericã,suntem deja ºi în rai. Sã fim cufoarte multã grijã cum stãm înbisericã, cum venim în bisericã.

Dupã ce aceºtia au refuzatchemarea la Cinã, stãpânul s-amâniat. Dumnezeu Se mânieatunci când creºtinii nu rãspund lachemarea Lui de veni la ospãþulliturgic. Dumnezeu Se mânie pe noiºi noi observãm aceasta cândspunem cã Dumnezeu S-a supãratpe noi. Când nu mai plouã, cândvin inundaþii, când se cutremurãpãmântul, Dumnezeu Se mânie penoi pentru cã am refuzat ceva foartesimplu ºi foarte uºor, ceva laîndemâna fiecãruia Nu ne-a cerutnimic, El a pregãtit masa, ospãþulEl l-a cheltuit, pe Fiul Sãu L-a datsã moarã, pe El L-a junghiat, totulavem fãrã platã. El ne oferã hranãcereascã iar noi, creºtinii, orefuzãm ºi Dumnezeu Se mâniepentru aceasta.

Stãpânul, mâniindu-se, i-a zisslujitorului: mergi ºi cheamã sãracii,betegii, orbii, ºchiopii ºi adu-i aici.Iatã a doua grupare de oameni, aldoilea fel de oameni, oameni cu

neputinþe, oameni cu pãcate,oameni care îºi cunosc pãcatelelor, oameni care nu îndrãznesc sãintre, ºtiu cã nu sunt vrednici sãintre la ospãþ, pe aceia i-a chematstãpânul prin slujitorii lui. Când îþivezi neputinþele, când îþi vezislãbiciunile, când te vezi vinovat,când te vezi pãcãtos, atunciHristos te cheamã la ospãþ, cemare tainã! ªi nu s-a umplut casa,mai erau locuri ºi atunci apare altreilea grup de oameni pe care îiadunã stãpânul prin slujitorul sãu:Ieºi la drumuri ºi la garduri ºisileºte-i pe toþi sã intre ca sã seumple casa mea! Sileºte-i, adicãia-i cu forþa. A sili pe cinevaînseamnã sã iei pe cineva de braþºi sã-l tragi un pic, sã-l împingi.Atunci când vin necazuri în viaþanoastrã, acestea ne apropie deDumnezeu. Vedem oameni carese îmbolnãvesc cum încep sã vinãla bisericã. Dumnezeu i-a silit sãintre. N-au venit la chemareaclopotului, ca unii care sunt creºtini.N-au venit pentru cã ºi-au cunoscutpãcatele. Dar Dumnezeu, dacãvrea sã-ºi umple casa, ne treceprin încercãri ºi ne sileºte, ne ia demânã, ne ia pe sus, aºa cum a fostluat acel slãbãnog de patru oameniºi a fost adus înaintea Mântuitoruluica sã fie vindecat. Aºa Dumnezeu,în iubirea Lui de oameni, dacã vedecã de vorbã bunã nu venim la El,dacã vede cã nu venim nici prinpocãinþã, El ne sileºte trecându-neprin necazuri.

Necazul este semnul iubiriicelei mai profunde al luiDumnezeu. Cel Preaînalt a fostgata sã-L dea la moarte pe FiulSãu, ca sã ne mântuiascã pe noi.Cu cât mai mult El ne va iubi penoi ºi va dori ca sã fim pãrtaºiacestei jertfe a Fiului Sãu ca sã nemântuim prin Sângele Fiului Sãu.De aceea Evangheliaaceasta pusã de PãrinþiiBiserici i în duminica

Anuarul «Potirul Viiºoarei» seaflã sub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºiBacãului, este publicaþie a parohiei

Viiºoara, protoieria Oneºti, fiindfondat în anul 2008 de preotul

Petru Roncea, parohul Viiºoarei.

ISSN 2065-1864

Redactor fondator: Preot Petru RonceaCorector: preot Teofil RonceaAdresa Redacþiei: Parohia Ortodoxã Viiºoara,comuna Târgu Trotuº, judeþul BacãuTel: 0741.089798e-mail: petruroncea@yahoo.com

Preot Petru RONCEA

aceasta a 28-a dupãRusalii, care este penul-

tima dinaintea Naºterii Domnului,ne pregãteºte sã pornim cu toatãinima spre locul în care Dumnezeua pogorât cerul pe pãmânt, adicãla Betleem, la ieslea Betleemuluicare este icoana inimii noastre încare trebuie sã Se întrupeze IisusHristos. În inima noastrã Hristosvrea sã stea la masã cu noi, dupãcum a spus în cartea Apocalipsei:Iatã, Eu stau la uºã ºi bat. Dacãaude cineva glasul Meu ºideschide, voi intra la el, voi cina cuel ºi el cu Mine. Aceastã cinã dininima noastrã este cina cea mare

despre care ne-a vorbit nouãDomnul astãzi. Fiecare dintre noiavem o inimã, un loc în care Hristosvrea sã cheme lumea întreagã casã ospãteze cu El. Asta înseamnãcã în inima noastrã trebuie sã intretoþi oamenii, ºi cei pe care noi îivedem buni ºi credincioºi ºi ceicare sunt pãcãtoºi, care îºi vãdpãcatele lor sau pe care noi îivedem pãcãtoºi, ºi toþi cei caresunt bolnavi ºi lipsiþi, în încercãri ºinecazuri, orfanii ºi vãduvele, toþitrebuie sã intre pânã se umpleinima noastrã. ªi când se umpleinima noastrã cu toþi aceºtia, atunciStãpânul intrã ºi începe Cina cea

mare, bucuria comuniunii pe careEl o are cu noi în inima noastrã încare a intrat lumea întreagã.

Dacã un singur om nu încapeîn inima noastrã, Hristos nu vine sãcineze cu noi. Atunci suntem tulburaþiºi nefericiþi pânã în momentul în carel-am iertat ºi l-am primit ºi pe acela.

Sã nu uitãm niciodatã acestadevãr: Hristos intrã în inima noastrã,în acest loc tainic al omului care estesufletul sãu, doar atunci când s-aumplut casa cu toþi cei pe care Hristosi-a chemat, i-a îndemnat sau i-a silit sãintre în inima noastrã. Amin!

Când pãstrezi dreapta credinþã ºi ai chipul luminos,Este semnul cã porþi crucea ºi Îl urmezi pe Hristos;

Când descoperi chipul veºnic chiar ºi-n omul pãcãtos,Înseamnã cã ai iubire ºi te-asemeni cu Hristos.

Când smerit te porþi în lume ºi trãieºti cuviincios,Mergi pe calea mântuirii, imitându-L pe Hristos;Daca-n suflet ai iubire ºi vorbeºti mereu frumos,

Viaþa ta e liturghie ºi duci crucea lui Hristos................................................................................

De porþi Crucea cu rãbdare pe pãmântul nemilos,Vedea-vei cu siguranþã Învierea lui Hristos.Dacã vom avea credinþã ºi vom fi evlavioºi,

Vom fi, prin participare, dupã har, ºi noi hristoºi.IPS IOACHIM