Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

Specializare master: Turism şi dezvoltare regională

PROIECT

REGIUNI ŞI REGIONALIZARE ÎN SPAŢIUL UNIUNII

EUROPENE

ANALIZA ACTIVITĂŢII TURISTICE ÎN

REGIUNEA PIEMONTE, ITALIA

PROFESOR:

Prof. univ. dr. Eugen RUSU

STUDENT:

Iaşi, 2011

ANALIZA ACTIVITĂŢII TURISTICE ÎN REGIUNEA PIEMONTE

CUPRINS

Introducere..................................................................................................................................2

1.Caracteristicile fizico-geografice ale regiunii Piemonte.......................................................3

1.1.Relieful................................................................................................................................3

1.2 Hidrografia..........................................................................................................................5

1.3.Clima...................................................................................................................................5

1.4. Vegetaţia şi fauna...............................................................................................................6

2. Obiective turistice majore......................................................................................................6

3. Accesibilitatea turistică: infrastructura de transport.........................................................9

4. Evoluţia activităţii turistice..................................................................................................10

4.1. Turismul piemontez: caracteristici generale....................................................................10

4.2.Rata de creştere a numărului de înnoptări în perioada 1998-2009...................................12

5. Concluzii................................................................................................................................13

1

INTRODUCERE

Dispunând de aproximativ 160.000 de hectare de teren protejat, regiunea Piemonte, a

doua ca mărime din Italia, după Sicilia, oferă posibilitatea de a descoperi peisaje unice

specifice zonelor alpine, deluroase şi de câmpie. Numele său provine de la cuvântul

„pedemontis” sau de la expresia „piede dei monti” – piciorul muntelui - , după „peretele alpin”

imens care păzeşte câmpiile, oraşele şi dealurile pastorale acoperite cu viţă de vie (această zonă

este faimoasă şi pentru prestigioasele vinuri, precum Barolo, Barbaresco, Dolcetto D’Alba şi

Nebiolo).

Posibilitatea practicării unor diverse activităţi sportive (drumeţii, ciclism, echitaţie), a

sporturilor de iarnă (numeroase staţiuni precum Sestriere, Claviere), apropierea de Coasta

Ligurică, dar şi bogatul patrimoniu cultural de care dispune, face din aceasta zonă o destinaţie

ideală pentru vacanţă. În anul 2006, Torino, capitala regiunii, a găzduit Jocurile Olimpice de

iarnă, un eveniment care nu numai că a atras atenţia întregii lumii asupra unui acestui oraş aflat

într-o dinamică schimbare, dar a dus şi la dezvoltarea unor noi facilităţi în domeniul sporturilor

de iarnă şi la restaurarea multor clădiri şi pieţe.

Piemontul este de asemenea şi una dintre cele mai importante surse de trufe ( it. tartufo)

ale Italiei, locul de baştină al trufelor albe – tuber magnatum -, unul dintre cele mai rare şi

scumpe alimente din lume. Datorită faptului că se retrag în pământ în procesul lor evolutiv,

acestea se culeg cu ajutorul câinilor şi al porcilor care le disting după parfumul pe care îl

emană, cel mai bine descris fiind ca o „esenţă a subteranului”. Apariţia lor spontană a intrigat

mulţi scriitori clasici (Plutarh credea că este noroi copt la soare, Juvenal – că sunt rezultatul

tunetelor şi al ploii), dar nu este de mirare tocmai pentru faptul că aceste „plante” nu au nici

rădăcină, nici tulpină sau seminţe, frunze, fructe sau flori.

Cultura gastronomică este un alt sector care atrage, bucătăria italiană fiind impecabilă

din punct de vedere al rafinamentului, aspectului şi gustului, turismul de acest gen plasându-se

pe un loc fruntaş în competiţia dintre ţările Europei, după Franţa şi Spania. Se poate afirma

deci că gastronomia este un factor important în alegerea Italiei ca destinaţie turistică.

Am ales ca în această lucrare să realizez o analiză a activităţii turistice în această

regiune din nord-vestul Italiei ce captează în anul 2007 un sfert din numărul total al turiştilor

veniţi să viziteze Italia, ceea ce denotă că este una dintre cele mai căutate şi vizitate regiuni din

întreaga ţară (Munţii Alpi, centrul urbanistic Torino reprezintă importante poluri de atracţie a

fluxurilor turistice).

2

1.Caracteristicile fizico-geografice ale regiunii Piemonte

Regiunea Piemonte este situată în nord-vestul Italiei, având o suprafaţă de aproximativ

25.400 km² şi o populaţie de aproximativ 4,3 milioane locuitori, capitala acesteia fiind Torino,

un principal centru urbanistic al regiunii. Se învecinează în partea de vest cu Franţa, în nord-

vest cu regiunea Valle d’Aosta, în nord cu Elveţia (cantoanele Valais şi Ticino), în partea de est

cu regiunea Lombardia, iar în sud cu Liguria.

Regiunea este împărţită în 8 provincii administrative (Alessandria-AL, Asti-AT, Biella-

BI, Cuneo-CN, Novara-NO, Torino-TO, Verbano-Cusio-Osola, Vercelli-VB), fiecare fiind

denumită după oraşul ei principal.

sursa: http://www.italyworldclub.com/piemonte/

1.1.Relieful

Regiunea Piemonte este formată în cea mai mare parte din munţi, principalele catene

muntoase fiind Alpii ce înconjoară regiunea în partea de vest şi de nord şi Munţii Apenini,

situaţi la graniţa cu Liguria şi Emilia Romagna, formând astfel o graniţă naturală. Teritoriul

regiunii este împărţit în 3 benzi concentrice, dintre care predominantă şi externă este cea alpină

şi apeninică (mai mult de 43,3% din întreaga suprafaţă); urmează ca pondere o zonă deluroasă

(30,3% din suprafaţă) şi o zonă plată, de câmpie (26,4% din teritoriul regiunii).

Suprafaţa muntoasă este caracterizată prin înălţimi ce depăşesc 3000 de metri, exemple

în acest sens fiind masivele Monte Rosa (4634 m), Gran Paradiso (4061 m), Monviso (3841m).

În ciuda marii altitudini pe care o au aceşti munţi, există numeroase pasuri şi trecători care fac

legătura cu Franţa: Di Tenda, Maddalena, Fréjus.

Principalele zone deluroase sunt Canavese, în nord-vest, Langhe şi Roero în sud,

Monferrato în partea centrală şi dealul Tortonesi în sud-est. Colinele Monferrato şi Langhe

sunt formate din vechi sedimente marine, puţin rezistente la apă, formându-se astfel un labirint

3

de creste şi văi (dealurile cretoase din Monferrato oferă preţioasele trufe). Între aceste coline şi

Munţii Alpi se află un podiş cu importante surse de apă, fapt căruia i se datorează şi cultivarea

pe suprafeţe mari a cerealelor şi a plantelor furajere.

Sursa: http://www.ininternet.org/turismo/piemonte.htm

Secţiunea plată este reprezentată de suprafeţe înalte de câmpie cu soluri pietroase şi de

câmpii permeabile ce sunt cultivate în general cu orez datorită importantei surse de apă a râului

Po. Deoarece zona Piemontului este caracterizată în general de un relief cu preponderenţă

montan, secţiunea de câmpie este cea mai prolifică pentru cultura de cereale.

4

1.2 Hidrografia

Teritoriul piemontez este bogat în cursuri de apă, toate tributare râului Po, care străbat

în întregime regiunea de la vest la est:

Tanaro, principalul afluent de dreapta a râului Po, ce se întinde pe o lungime de 276

de km, având ca afluent râul Barmida;

Pellice, unul din afluenţii de stânga a râului Po, lung de 60 de km şi având ca

principal afluent Chisone, împreună străbătând văile Pineroles;

Dora Riparia, afluent de stânga a râului Po, este lung de 125 de km şi parcurge în

întregime împreună cu afluenţii săi, Vale di Susa;

Orco are o lungime de 100 de km şi parcurge valea cu acelaşi nume, dar şi partea de

sud a regiunii Canavese;

Dora Baltea se întinde pe o suprafaţă de 160 de km, străbătând în întregime Vale

d’Aosta şi regiunea Canavese;

Ticino măsoară 248 km şi reprezintă al doilea fluviu italian ca şi cantitate de apă;

Sesia, are o lungime de 140 de km şi este unul dintre cele mai importante râuri ale

Piemontului de est;

Toce, are 83 de km şi străbate în întregime provincia del Verbano Cusio Ossola.

Zona analizată este bogată în general în lacuri glaciare, cel mai cunoscut fiind Maggiore

ce se învecinează cu Lombardia şi Elveţia şi având o suprafaţă de 212 km² şi o adâncime maximă

de 372 de metri.

Lacul d’Orta este al doilea lac ca importanţă a regiunii, fiind aflat între provinciile

Novara şi Verbano-Cosio-Ossola şi măsurând 18,2 km². Adâncimea maximă a acestui lac este

de 143 de metri. Una dintre particularităţile sale o reprezintă Insula San Giulio, aflată în centrul

lacului.

Lacul Viverone, este al treilea lac ca suprafaţă şi se află între provinciile Torino şi Biella

şi având o suprafaţă de 6 km² şi o adâncime de 70 de metri. Alte lacuri de dimensiuni mai mici

sunt următoarele: Lacul Mergozzo, Sirio, Candia, Avigliana.

1.3.Clima

Piemonte are o climă temperată cu caracter subcontinental, zona Alpilor fiind

caracterizată de o climă temperat-rece, cu ierni reci şi umede, deseori formându-se ceaţă deasă.

Verile sunt calde şi sufocante, existând posibilitatea căderilor de precipitaţii bogate, în special

în zonele din partea de nord a râului Po. Ploile cad cu preponderenţă primăvara şi toamna pe

5

mare parte din teritoriu, iar în zonele alpine precipitaţiile sunt abundente în timp ce în câmpiile

din sud cantitatea de precepitaţii este mai scăzută.

Zona lacului Maggiore este caracterizată printr-o micro-climă parcuculară cu ierni mai

blânde faţă de restul regiunii.

1.4. Vegetaţia şi fauna

Regiunea Piemonte se caracterizează de o varietate de specii de plante. În zona

montană sunt păduri de conifere (brad, pin, zadă) şi păduri de foiase (fag şi stejar, castan)

situate la altitudini mai reduse. În regiune se găsesc specii subtropicale şi mediteraneene cum

ar fi palmierul, care este răspândit şi în zona lacului Maggiore, unde clima este mai blândă.

Fauna este bogată, dacă ar fi să facem o comparaţie cu restul Italiei care este destul de

săracă dacă ne referim la patrimoniul său natural, incluzând specii precum capra neagră,

căptrioară, iepure, vulpe, jder, veveriţă precum şi numeroase specii de păsări rare.

2. Obiective turistice majore

Unul dintre cele mai importante obiective turistice din Torino este Piazza San Carlo,

cea mai frumoasă din oraş. Pe una din lateralele pieţei se află Palazzo dell’Academia delle

Scientze, un palat din secolul al XVII-lea, proiecta de Guarini, care găzdieşte principalele

muzee ale oraşului: Muzeul Egizio şi Galleria Sabauda. Vis a vis sunt bisericile San Carlo şi

Santa Cristina, cea din urmă cu o faţadă uimitoare. Atrăgătoarea stradă principală, Via Roma,

cu scuaruri pietruite şi magazine tentante, duce la est spre Piazza Castello, o altă piaţă

principală. În jurul pieţei se găsesc Palazzo Madama şi Palazo Carignano, Catedrala Sfântul

Ioan Botezătorul unde se află faimosul giulgiu Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul gazduieste

Giulgiul din Torino, o panza veche cu o urmă imprimata de corpul unui om, despre care se crede ca

este panza care l-a acoperit pe Iisus in mormantul sau.

şi Palazzo Reale, fosta reşedinţă a familiei Savoya.

Galleria Sabauda deţine picturi adunate de familia Savoya începând cu secolul al XV-

lea, o colecţie donată statului în urma unificării din 1860. Printre lucrările olandeze şi flamande

se află lucrarea lui Rembrand, „Bătrân adormit”, care se pare că este un portret al tatălui

artistului, „Patimile lui Hristos”, „Sfânta Maria cu Pruncul”. Pictura italiană este reprezentată

de Mantegna, a cărui lucrare „Madonna”, este una dintre cele mai apreciate din muzeu.

Singurul monument important în stil renascentist din oraş, Duomo din San Giovanni

datează din 1491, fiind început de arhitecţii toscani. Aici se află „Giulgiul din Torino”, pânză

6

ce a fost folosită la acoperirea lui Hristos după ce a fost răstignit şi care nu a fost afectat de

incendiul din 1997, ce cuprinsese capela „Della Santa Sindone”. Contestatarii consideră că

acest giulgiu este doar un fals din secolul al XIII-lea. A fost expus pentru prima data în

catedrală în anul 1694, dar în ultima vreme giulgiul este expus doar ocazional.

In primul rând între reședințele de Savoy Piemont , teatrul de politica de Savoia Britanie pentru cel puțin

trei secole, Palazzo Reale din Torino este situat în inima orașului, în centrul Piazza Castello , care

pleacă de pe străzile principale din centrul istoric:Via Po , Via Roma , Via Garibaldi și Via Pietro Micca . 

reprezintă inima instanței Savoy, simbol al puterii dinastiei, și, împreună cu alte reședințe regale din

jurul Torino, cum ar fi palatul Venaria sau cabana de vânătoare Stupinigi , este parte din activele

declarate de către " UNESCO ca un site al Patrimoniului Mondial .

În 2011, pentru a marca aniversarea a 150 de ani de Palatul Italiei a fost site-ul de o expoziție cu

titlul Vittorio Emanuele al II-lea, Regele domn de Elena Fontanella , în colaborare cu Ministerul Culturii

și Patrimoniului și de mai jos patronaj al Președintelui Republicii Italiene.

Un alt obiectiv important din oraşul Torino este „Museo Nazionale Del Cinema”, care

urmăreşte istoria industriei cinamtografice italiene de la început. Museo Nazionale del Cinema,

o iniţiativă a istoricului şi colecţionarului Maria Adriana Prolo (supranumită şi Doamna

Peliculă), este situat în centrul istoric al oraşului, foarte aproape de Piazza Castello, pe locul

ales de comunitatea evreiască în 1862 pentru ridicarea unei sinagogi.

Superga, o mare bazilică barocă este capodopera arhitectului italian Juvarra. Construită

între anii 1717 şi 1731, pe vârful unui deal de 670 de metri, bazilica a fost ridicată în semn de

mulţumire pentru eliberarea oraşului de armata franceză în anul 1706. Teresale extraordinare

oferă privelişti superbe asupra oraşului Torino şi a împrejurimilor sale iar în interior se găsesc

monumentele regale ale familiei Savoya.

Oraşul Torino văzut de pe terasele bazilicii Superga Bazilica Superga –din lateral

„Sacro Monte di Crea” este unul dintre obiectivele Piemontului înscris pe lista

patrimoniului Unesco din 2003, fiind de asemenea şi una dintre atracţiile turistice, mai ales

pentru creştini. Este situat în provincia Alessandria, pe colina Monferrato. Este unul dintre cei

„Nouă Munţi Sacri” din Piemonte şi Lombardia. A fost construit începând cu anii 1589 lângă

un sanctuar închinat Sfintei Maria. Parcul natural se întinde pe o suprafaţă de 34 de hectare,

fiind gestionat de un propriu consiliu administrativ ce desfăşoară o activitate de conservare şi

promovare a patrimoniului ambiental şi artistic. Acest parc conţine un traseu pe parcursul

căruia pot fi vizitate 23 de capele ce relatează momente importante cu caracter biblic şi care

7

sunt reprezentate prin statui. La finalul traseului, poate fi vizitată şi cea mai mare atracţie a

acestui parc, „Capella del Paradiso”, pe cupola căreia este reprezentată imaginea raiului.

Aceasta, este formată din 175 de sfinţi între care este şi Sfânta Maria. De asemenea mai sunt

reprezentaţi şi mai multe figuri ale unor profeţi celebri. Criticii de artă, consideră că această

cupolă este o exagerare a stilului baroc.

Capella del Paradiso Reprezentarea Raiului din interiorul capelei Paradiso

Pentru turiştii iubitori de animale ce vizitează Piemontele nu trebuie să lipsească vizita

la Parcul Safari de la Murazzano din provincia Cuneo. Acest parc a fost înfiinţat în anul 1976,

având un traseu de 5 km, traseu parcurs în autoturism, multe animale fiind libere în unele zone

ale parcului.

Haită de lupi în parcul Murazzano Hipopotami

„Parco Nazionale del Gran Paradiso” este un alt obiectiv ce merită vizitat, oferind

privelişti superbe specifice peisajului montan, ce include masivul Gran Paradiso (4061 metri).

Se întinde pe 70.000 de hectare în regiunea Piemont şi pe Vale D’Aosta, fiind declarat parc

naţional în anul 1923, cu trei ani înainte, Victor Emanuel al III-lea de Savoya dăruind

rezervaţia statului. Peisajul parcului în zona alpină este un amestec de vârfuri înalte şi

sălbatice, pajişti alpine şi văi aspectuase. Un strat de zăpadă şi gheaţă care nu se topeşte

niciodată înveleşte vârful fortăreţei interioare, o redută sumbră de piaţă şi gheaţă, de unde

torentele se abundă peste pajiştile pline de flori şi pădurile de zadă, brad şi pin. Cascadele,

văile abrupte şi locurile pastorale predomină întreaga zonă ajungându-se în condiţii optime la

ele, datorită drumurilor bune şi a potecilor bine întreţinute. Parcul protejează şi una dintre cele

mai ameninţate specii din Europa, ibexul. Pe lângă peisaje, una dintre marile atracţii ale Gran

Paradiso este viaşa sălbatică şi uşurinţa cu care se pot admira aceste frumuseţi.

Lacul Maggiore, denumit şi Verbano, se întinde pe o suprafaţă de 212 km², fiind unul

dintre principalele obiective turistice ale Piemontului. Malul stâng al lacului se află în regiunea

Piemonte,

Este al doilea lac ca sufrafaţă din Italia, fiind un lac de origine glaciară. Atrage anual un

număr impresionant de turişti, unul din obietivele principale ale zonei fiind Insula Bella pe care

se găseşte un palat de dimensiuni impresionante şi cu o gradină opulentă.

8

Staţiunea montană Sestriere este o comună situată în provincia Torino, regiunea

Piemonte, fiind renumită pentru sporturile de iarnă. Staţiunea oferă posibilitatea practicării unei

game variate de activităţi turistice pe tot parcursul anului. Regiunea este renumită pentru

găzduirea competiţiilor sportive în perioada de iarnă, fapt pentru care sunt atraşi numeroşi

turişti. Câteva din competiţiile pe care le-a găzduit Sestriere sunt: Campionatul Mondial de Ski

Alpin din 1997, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Torino şi Jocurile Olimpice de Iarnă pentru

persoanele cu dizabilităţi din 2006. Staţiunea s-a dezvoltat destul de vizibil în ultima vreme,

dispunând de fonduri importante pentru găzduirea diferitelor competiţii sportive. Astfel,

Sestriere reuşeşte să ofere turiştilor condiţii de cea mai bună calitate.

3. Accesibilitatea turistică: infrastructura de transport

Piemonte poate fi considerată una dintre cele mai dezvoltate regiuni din Italia din punct

de vedere al calităţii drumurilor şi a accesibiltăţii în general. Aparţinând de jumătatea nordică a

Italiei, cea ce este considerată „motorul economiei”, regiunea a avut parte de investiţii

importante în infrastructură, multe de la bugetul de stat, cu excepţia celor legate de autostrăzi

care au fost în general investiţii ale companiilor private. Dacă vorbim de accesibilitatea

regiunii, pe lângă autostrăzile ce fac legătura cu teritoriile învecinate Piemontului, trebuie să

menţionăm şi elementul de accesibilitate aerian ce constă în aeroporturi, cele mai importante şi

care sunt de asemenea şi aeroporturi internaţionale, fiind cele din Torino şi Cuneo. În ceea ce

priveşte accesibilitatea feroviară, aceasta joacă un rol important în infrastructura Piemontului,

cel mai important nod feroviar fiind Torino.

După cum deja am menţionat, autostrăzile din Piemont sunt unele dintre cele mai

calitative şi fac legătura cu toate zonele învecinate. Turiştii ce vizitează Torino beneficiază de o

accesibilitate sporită din acest punct de vedere, oraşul fiind un important nod auto-stradal.

Astfel, sunt 5 autostrăzi ce leagă oraşul de restul regiunii: A4 (Torino-Milano-Trieste), A5

(Torino, Ivrea, Aosta), A6 (Torino-Savona), A21 (Torino-Piacenza-Brescia), A32 ( Torino-

Bardonecchia-Traforo del Frejus). Acestea sunt cele mai importante autostrăzi ale regiunii, însă

nu sunt singurele. Astfel, din acest punct de vedere, putem concluziona afirmând că Piemonte

este din acest punct de vedere o zonă ce merită vizitată, traseul fiind facilitat de existenţa unei

infrastructuri de calitate. Pe lângă aceste autostrăzi, în regiune sunt drumuri europene,

tangenţiale şi drumuri naţionale ce oferă turiştilor accesibilitatea de care aceştia au nevoie,

pentru un sejur de calitate.

9

Dacă despre infrastructura stradală am afirmat că este una ce se ridică la standardele

europene, trebuie să aducem în discuţie şi infrastructura feroviară, o oportunitate pentru

transportul în regiune. În general, se poate ajunge cu acest tip de transport în toate oraşele

importante, Torino de exemplu fiind un important nod feroviar având gări în mai multe zone şi

trasee spre cele mai importante oraşe din Italia. Torino Porta Nova este cea mai importantă

gară din oraş şi a treia din Italia, dacă ne referim la numărul de călători. Alte gări importante

pentru traficul de pasageri sunt Torino Porta Susa şi Torino Lingotto. Principalele căi ce pleacă

din Torino sunt cele spre Genova, Milano şi Franţa. Există însă şi câteva căi secundare, de

menţionat fiind cele spre Cuneo, Savona sau Aosta. Putem astfel afirma că şi în privinţa

transportului feroviar regiunea Piemonte oferă importante oportunităţi turiştilor.

În ceea ce priveşte transportul pe cale aeriană, cele două aeroporuri internaţionale ale

regiunii sunt cel din Torino (Sandro Pertini) şi cel din Cuneo (Aeroporto Internazionale di

Cuneo Levaldigi). Aeroportul din Torino are legături cu majoritatea oraşelor importante

italiene şi europene dar are şi destinaţii în afara Europei, iar cel de la Cuneo are destinaţii mai

restrânse, cele mai importante fiind spre Albania, România, Egipt, Irlanda, Anglia sau Ungaria.

Oraşele importante din regiune se bucură şi de regii de transport în comun. Din acest

punct de vedere, în Torino se poate circula cu tramvaiul, autobuzul dar şi cu metroul, cel din

urmă fiind o alternativă pentru turiştii ce vor să viziteze oraşul, acesta fiind unul destul de

aglomerat şi în care se circulă greu cu autoturismul, mai ales la orele de vârf.

Astfel, putem concluziona, afirmând că Piemonte este una din regiunile cu o

accesibilitate foarte bună, excelând la capitolul infrastructurii stradale care este una dintre cele

mai bune din întreaga Italie. Chiar dacă regiunea nu are nici un oraş la mare, portul din Savona

poate fi o oportunitate pentru turiştii ce vin spre regiune pe cale maritimă, Savona făcând parte

din Liguria, o regiune învecinată Piemontului.

4. Evoluţia activităţii turistice

4.1. Turismul piemontez: caracteristici generale.

Regiunea din nordul-vestul Italiei oferă o mare varietate de activităţi cu profil turistic,

dispunând de relief variat cu multiple posibilităţi de petrecere a vacanţelor indiferent de

anotimp. Un loc important îl ocupă, fără îndoială, patrimoniul artistic şi cultural, evidenţiindu-

se prin arhitectura şi arta din oraşe şi comune, existând numerease exemple de acest tip (gotic,

romanic, baroc si neo-clasic) din diferite perioade istorice. Peisajul piemontez se caracterizează

10

prin numeroase palate în stil baroc şi reşedinţe regale, biserici sau oraşe termale (Vinadio,

Acqui Terme, Agliano Terme), acestea constituind doar un segment din itinerariile cu caracter

istoric şi ambiental şi situându-se printre multitudinea de peisaje luxuriante montane, de deal şi

de câmpie. Ar trebui menţionate şi numerosele crame subterane ce constituie o importantă

atracţie pentru un semnificant segment al fluxului de turişti. Sectorul alimentar are de

asemenea un merit important în atragerea turiştilor.

Sursa: http://www.piemonteincifre.it/pdf_it/t26_22i.pdf

După cum se observă în harta de mai sus, zonele cel mai des vizitate se află în zona

lacului Maggiore din nord-estul regiunii, fiind una dintre principalele atracţii turistice ale

Italiei. De asemenea, un număr impresionant de turişti, vizitează principalul centru urbanistic al

Piemontului, Torino, oraş aflat în partea centrală a regiunii şi având un bogat patrimoniu

11

istorico-cultural şi una dintre cele mai galonate echipe de fotbal, Juventus Torino, care atrage

anual numeroşi turişti cu ocazia meciurilor importante. O altă zonă în care anual se

înregistrează un număr impresionant de turişti este staţiunea montană Sestriere din regiunea

Torino. De asemenea, sudul regiunii Cuneo, este o atracţie mai ales pentru turiştii ce prefere

sporturile de iarnă şi traseele montane, una din cele mai importante staţiuni fiind cea de la

Limone. Alte obiective importante, mai ales pentru turiştii pasionaţi de arhitectura veche şi de

obiective istorice în general, sunt oraşele Verbania, Alessandria şi Novara care au înregistrat în

anul 2009 fluxuri importante de turişti. Aceştia sunt majoritari din Germania (21,6 %), Franţa

(17,3%), Elveţia şi Liechtenstein (10 %). Acest fapt se datorează în primul rând proximităţii.

2,7%

17,3%

21,6%

7,4%9,9%10%

3,6%

27,5%

Provenienţa turiştilor străini în anul 2009

AustriaFranţaGermaniaŢările de JosRegatul UnitElveţia şi LiechtensteinSUAaltele

Sursa: www.istat.it

4.2.Rata de creştere a numărului de înnoptări în perioada 1998-2009

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

-15

-10

-5

0

5

10

15

Evoluţia numărului de înnoptări în perioada 1998-2009

nr.de înnoptări

Sursa: eurostat.com

Potrivit datelor furnizate de Eurostat, numărul de înnoptări în structuri de primire

turistică cu funcţiuni de cazare a cunoscut numeroase fluctuaţii în perioada 1998-2009. Astfel,

anul 1999 se caracterizează printr-o scădere a numărului de înnoptări cu 9,9 % faţă de aceeaşi

perioadă a anului precedent. Scăderi ale acestui indicator s-au înregistrat şi în anul 2002 şi

12

2007, dar cu o pondere mai mică decât cea înregistrată în 1999. Perioada 2002-2006 se

caracterizează printr-o dinamică ascendentă, creşterea generală a numărului de înnoptări fiind

de 26,3 %. Această creştere a fost urmată de o scădere în anul 2008 cu 6,7 procente şi de o

usoară revenire în anul 2009, cu doar 0,3 %. Chiar dacă, conform Eurostat, numărul de

înnoptări în structurile de primire turistică a înregistrat scăderi în toare statele membre ale

Uniunii Europene, cu excepţia Suediei, în regiunea Piemonte din partea de nord-vest a Italiei s-

a înregistrat totuşi o usoară creştere datorită bogatului potenţial natural şi antropic de care

dispune.

5. Concluzii

Piemonte este regiunea din nord-vestul Italiei în care turismul şi-a pus masiv amprenta,

acest lucru putându-se evidenţia prin fluxurile importante de turişti pe care aceasta le atrage

datorită bogatului patrimoniu natural, cultural şi istoric de care dispune. Milioane de turişti

străini sunt atraşi de înălţimile impresionante ale munţilor din zonă şi de posibilitatea

practicării unei game variate de activităţi turistice (drumeţii montane, practicarea sporturilor de

iarnă). Dată fiind densitatea mare a obiectivelor cultural-istorice, reflectată prin existenţa a

numeroase muzee, palate, biserici, Piemontul poate înscrie în competiţia cu sejururile estivale

din celelalte regiuni în ceea ce priveşte numărul de sosiri. Acest fapt, coroborat cu faimoasele

staţiuni montane din munţii Alpi, face ca regiunea să fie o destinaţie frecventată de vizitatorii

străini pe tot parcursul anului şi ca veniturile din turism să nu se subţieze foarte mult nici măcar

toamna sau primăvara.

Atracţii naturale precum lacul Maggiore, Parcul Naţional Gran Paradiso ce protejează

unele dintre cele mai frumoase peisaje montane, sunt locuri care nu pot fi excluse din lista unor

circuite efectuate în regiunea piemonteză.

De asemenea, infrastructura de transport din regiune se caracterizează în primul rând

prin calitate, fapt ce permite o cât mai bună desfăşurare a activităţii turistice. Regiunea dispune

de 2 aeroporturi internaţionale, unul la Torino şi unul la Cuneo şi de o reţea de căi ferate şi

autostrăzi bine dezvoltată.

Având în vedere toate aceste argumente se poate afirma că în regiunea Piemonte

turismul se poate caracteriza printr-o cifră considerabilă a numărului de vizitatori, fapt ce

denotă că regiunea este una dintre cele mai căutate şi vizitate din Italia.

BIBLIOGRAFIE

13

National Geographic, Italia-ghid turistic, Biblioteca Adevărul, 2010

www.regione.piemonte.it

www.piemonteitalia.eu/en/fare.html

www.comuni-italiani.it/01/

www.italyworldclub.com/piemonte/

www.ininternet.org/turismo/piemonte.htm

www.piemonteincifre.it

www.eurostat.com

it.wikipedia.org/wiki/Piemonte

www.parcocrea.it

www.piemonte-italy.info

www.visitturin2006.com/1inglese/musei/1.htm

www.istat.it

http://en.wikipedia.org/wiki/Juventus_Stadium

14