Edmondo deAmicis

ALICE iN TARAMINUNILOR

ALICE iU LUMEAOGLINV,II

Traducere de Frida Papadache

*.FBucurelti

20'18

CupzuNs

Th,bel cronolngit

ArJCE iN geneuINUNILoR

Capitolul I. Alice coboari in vizuina iepuraEului 13

Capitolulll.Baltadelacrimi ..i.'.. 20

Capitolul III. Un.miting alergitor qi o poveste

cucoadilunga.Capitolul fV Iepuragul trimite un bile1el

Capitolul V Povegele domnului OmidiCapitolul VI. Purcel cu piper.

Capitolul VII. Ceaiul nebunilor.

Capitolul Vm. O partidi de crochet la Regini.

Capitolul DL Povestea Falsei Broagte Jestoase

Capitolul X. Cadrilul homarilor

Capitolul XI. Cine-i hogrl turtelor?. . . .

Capitolul XII. Alice depune mirnrrie

ALICE iTV I-UUNE OGLINZII

Cuadnt-fuminte al auturulai I 15

Capitolul I. Casa din oglindi. . I l9

Capitolul tr. Grldina cu flori vii . . . 130

Capitolul III. Gangnniile din oglindi 140

27

35

44

52

6l70

79

BB

96

103

Capitolui lV"fiuici gi Jiuiti t5lCapitolul \1 l,Ani gi api. 163f)apitoiui VI. Humpty-f)umpty 17+Capitoh.rl VIL Leul gi cu Unicomul. . . . 186Capitoiul VIU. ,,4 invengia meal,, . ig6Capitolul IX. Regina.AJice. . 211CapitolulX. Scuturarea..... 227CapitoiulXlDeqreprarca... Z2SCapitolul XII. Cine pe cine a visatir. 22g

$i ori de cdte ori secau

Fdnt dnile tnc hip uirii,Neputincios, cel slab cerdnd

Sd pund capdtfericiii,Nu era chip! ,,Ce altd datd?!Acnm, acuma!"

Voios strigau turtrele, zbiii!

ASa s-aJdurit pouestea de pe-al minunilor tdrdm.

ASa, plutind pe tndelete, ndzdrdudnii am tot scornit,

$i-acum, cd pouestirea-i gata

$i echipEul mullumit,

VoioSi cdrmim barca spre casd,

Cdci soarele e-n asfin1it.

Atice! In mdna-{i btdndd iaCopildrescul basm Si-l pune

Ungd curatele-ti uisdri, ce amintirea

Cu ur@d tmpleti-n cunune -Ca pe un pat mdnunchi deflori, ce-un cdldtor,

Prndepdrtat meleago stdtu cdndaa s-adune.

Ceptrorur I

Altcr coBoARA iN vrzurNA rrpuRAgurur

Incepuse a se plictisi de-a binelea Alice, de cAnd tot gedea

pe mal lAngi sora ei qi n-avea ce face. lncercare de vreodoui ori sd se uite in cartea pe care o citea sori-sa, darn-avea niciun haz: nici poze, nici dialog! ,,Ce rost o fi avAnd

o carte fLr6" poze gi firi dialog?" se intreba Alice.

$i chibzuia in gAndul ei (cAt se putea chibzui pe o zi de

arqigi ca asta, care te fEcea sX tot picoteqti qi si fi se impiien-jeneascl gAndurile) daci plicerea de a impleti un qirag de

rnargatete merita osteneala s[ se ridice qi si,culeagi marga-retele. CAnd, deodati, un Iepuraq Alb cu ochi de m[rgeanalergi chiar pe lAngi ea.

Pentru atAta lucru n-avea de ce si te prindi mirarea, qi

Alice nu prea se miri nici cAnd il auzi pe Iepurag bombinind:

-Vai, vai, vai!Am si intirzii!(Cnnd se gAndi mai tdrziu la intAmplarea aceasta, iqi

didu seama cd s-ar fi cuvenit s[ o mire, dar in clipa aceea iipirea totul foarte firesc.) insi cAnd Iepuragul, nici mai mult,nici mai pufin, sclase un ceasornic din buzunarul uestei, se uiti lael gi-apoi iqi iufi fuga, Alice se repezi in picioare. Cic.i iid[duse prin gAnd, cu iugeala fulgerului, cd n-a mai vilzutniciodatl iepure si aibi vesti cu buzunare qi nici ceas pe

care si-l scoati din buzunar. $i, curioasi foc, o lui la fugdpeste cimp, pe urmele Iepuragului, ajungAnd tocmai la timp

1,4 LEWIS CARROLL

ca se-l vade cum didea bwna intr-o vizuini mdricici de

sub nigte tufiquri, unde pieri.tntr-o clipl, hop qi Alice dupi el in vizuini!Cotrordse fhri si-gi punl cAt de cAt intrebarea: cum va

iegi oare de acolo?

O bucatl de drum, vizuina iepureascX o duse drept inain-te ca printr-un tunel, apoi o lui bmsc la vale, dar atAt de

brusc, incAt Alice n-avu vreme nici o clipit[ si se gAndeasci

a se opri. Se trezi lunecAnd in jos, ca intr-o fAntAni foarte,foarte adAnci.

Fie ci era o fAntAni foarte adAnci, fie cX Alice cideafoarte, foarte incet, oricum, avu timp, in cidere, si se uite pe

indelete injuru-i qi s[ se intrebe cu mirare ce-avea si urmeze.Mai intii incerci si priveasci in jos, spre a se limuri undeva ajunge, dar era prea intuneric ca s[ poat[ deosebi ceva;

apoi se uiti la perelii IAntAnii qi bigi de seamd ci erauacoperigi de rafturi cu provizii gi de etajere cu cirgi; ici gi

colo vizu h64i qi tablouri agilate de piroane. in trecere, luide pe un raft un borcan cu o eticheti pe care scria ,,DUL-CEATADE PORTOCALE", dar, spre marea ei dezam[gire,cind il deschise, il gisi gol. Nu vru s5-i dea drumul, de teamlsd nu omoare pe cineva dedesubt, qi izbuti si ageze borcanulintr-un alt raft pe lAngi care luneca.

,,Ei!" gAndi Alice. ,,Dupi o cidere ca asta, nici c-o si-mimai pese cind m-oi da de-a dura pe sciri! CAt de vtteazilo si le par celor de-acas[!... Eh! De-acu', chiar daci ag

cidea de pe acoperiq, n-aq maizice nici cArc!" ($i foarte pro-babil ci spunea adevlrul.)

Cidea, cidea, cldea. Oare n-avea si se mai opreascinicicAnd?

-Mi intreb cAte leghe am stribitut de cAnd tot cad? spuse

Alice cu glas tare. Cred ci voi fi ajuns pe undeva pe-aproapede centrul pimAntului. Ia si vedem: asta e, pare-mi-se, cam

ALICE iN TARA MINUNILOR

la gase mii de kilometri adAncime. (Fiindci, vedeli dumnea-voastrL, Alice cam inviEase asemenea lucruri la gcoali, gi,

cu toate ci acurn nu prea era un prilej bun de a se IZli,fiindci n-avea cine s-o aud6, totugi ii putea fi de folos - ca

exerciEiu, daci nu pentru altceva - mdcar si-gi repete cu-nogtinfele.) Da, cam asta este distanfa, dar stau gi mi-ntrebla ce Latitudine sau Longitudine am ajuns oare? (Alice habarn-avea ce inseamni Latitudine gi nici Longitudine, dar gAn-

dea c[ sunt niqte cuvinte simpatice qi impunitoare, incAtii plicea si le rosteasci.)

Nu trecu mult gi incepu iar:

-Oare voi cidea pdndlz cap6tul celdlalt al pimAntului?Ce nostim ar fi si ajung la urmi printre oamenii care umblicu capul in jos! Antipagii parcl le zice. (Mai ci-i pirea bine,de data asta, ci rr-o auzea nimeni, fiindci avea oarecareindoieli cd"le zice chiar aqa.) O sX trebuiasc[ si-i intreb care

e numele glrii. ,,FiEi buni, doamni, aceasta e Noua Zeelandd,sau Australia?" ($i incerca sX indoaie genunchii gi si faclo pleciciune politicoasd - dar, spuneEi qi voi, cum poli siindoi genunchii qi si inclini capul gragios, cAnd cazi, plutindprin aer? Credeli ci voi a{i putea?)Vai, dar are si mX creadio fetigi cu totul qi cu totul negtiutoare! Nu, nu face si intreb.Lasi, c-o si v[d scris pe undeva.

Cidea, cidea, c["dea. Cum altcevan-avea ce face, curindincepu iar si vorbeasci.

-Dina cred c-o si-mi simtl lipsa diseari. (Dina era pisica

ei.) Sper ci n-au si uite, la ora ceaiului si-i puni gi Dineilapte in farfuriugi. Dina, driguga mea, ce bine ar fi fost si fiiqi tu cu mine aici! $oareci mi tem ci nu-s in vizduh, darpoate c-ai prinde cAte-un liliac - gtii, liliecii aduc foartemult cu qoarecii. Dar oare pisicile minAnci lilieci? $i, cumintre timp i se {6cuse cam somn, mai ingAnl o dati - qi-apoiiariqi qi iariqi, ca prin vis: Oare pisicile minAnci lilieci? Oare

15

t6 LEWIS CARROLL

pisicile minAnci lilieci?... Iar uneori gregea gi spunea: Oareliliecii mininci pisici?

Dar, cum tot nu gtia ce si rispundi, n-avea importangicum punea intrebarea. Simfea ci incepe sd moliie, qi tocmaiprinsese a visa ci se plimbi, de mAni cu Dina, intrebAnd-ofoarte serios: ,,Hai, Dina, spune-mi drept: ai mAncat vreo-datX un liliac?", cAnd, hodoronc-tronc, buf! qi iar buf! cizupe un malddr de crengi qi de frunzig veqted qi acolo r5.mase.

Gata ciderea!Alice nu se lovise cAtuqi de pufin qi intr-o clipi siri in

picioare. Privi in sus, dar deasupri-i era intuneric. tnainteaei se intindea alt coridor foarte lung, in capitul ciruia il zdriiar pe Iepuraqul Alb, alergind cAt il fineau picioarele. Nu eranicio clipi de pierdut: Alice o lui la fugi, iute ca vAntul, qi

tocmai bine il prinse din urmi pe iepure ca si-l audi bombi-nind, in timp ce cotea dupi un coll:

-Vai de urechile qi de mustilile mele, cE" tare s-a mai{Zcut td.rziu!...

CAnd cotise dupi iepuraq, Alice era chiar in spatele lui,dar iat[ ci acum nu-l mai zdrea. Se trezi intr-o sali lungd gijoasi, luminati de un gir de limpi ce atArnau din tavan.

Jur-imprejurul silii erau uqi, dar toate incuiate. DupX ce

merse de-o parte gi de alta, de-a lungul uqilor, incercAnd-ope fiecare, Alice se intoarse mAhniti in mijlocul silii 6i,plimbAndu-se incoace gi incolo, se intreba cum va mai ieqivreodati din acel loc.

CAnd iati cd-i cdzwd ochii pe o misufd bu trei picioare,toati din clegtar; iar pe ea nu se afla nimic decAt o cheiemititici de aur.

Alice gAndi mai intAi cX era cheia vreuneia dintre ugilesilii. Dar, vai! - ori vor fi fost broaqtele incuietorilor preamari, ori va fi fost cheia prea mici, vorba e ci nicio ugi nuse descuia. insl cAnd didu ocol silii pentru a d.oua oarl",

lJ

ALICE iN TARA MINUNILOR

Alice vizu o perdea joasi, pe care n-o bigase de seami maiinainte; indiritul ei se afla o ugiEi inalti de vreo trei palme.tncerci cheia cea mititici de aur la aceasti ugiEi, qi mare iifu bucuria - cheia se potrivea!

Alice deschise uqiEa gi vizu ci didea intr-un gdngulef, numult mai mare ca o gauri de qoarece. tngenunchind, priviprin gingule! intr-o gridini curn nu mai vizuse alta defrumoasi. CAt jinduia si scape din sala mohoriti qi si se

plinrbe printre rlzoarele de flori strilucind in toate culorileqi printre fAntAnile acelea ce rispAndeau ricoare! Dar nicicapul nu-l putea scoate prin deschizdtura ugii. ,,$i, chiardaci aq putea scoate capul", gAndi biata Alice, ,,la ce mi-arfi de folos, IEri umeri? Ah, ce bine ar fi si mi pot strAnge cao luneti! Cred ci n-ar fi prea greu, daci ag qti cum si incep".Fiindci, vedeEi, i se intAmplaseri in ultimul timp atAtea lu-cruri nistruqnice, incAt incepuse a crede ci, de fapt, foartepufine lucruri erau cu adevirat imposibile.

Se pirea ci degeaba a$tepta Alice lAngi uqigi, aga ci se

duse iar la misufi. Mai ci spera si giseasci acolo alti cheiesau micar o notifi cu instrucgiuni cum se pot strAnge oame-nii ca lunetele.

De data asta gisi o sticlufi (,,care e sigur ci nu fusese ina-inte", zise Alice), qi legati de gAtul sticlei era o etichet; dehArtie pe care se puteau citi, cu litere frumoase qi mari detipar, cuvintele,,BEA-MA!"

Uqor de zis ,,Bea-mi!", dar Alice, fetiEi ingeleapti, cumin-te, nu era si se repeadi si faci una ca asta.

-Ba nu, zise ea, intAi mi uit si vid daci nu cumva scriepe sticli,,Otravi".

Citise ea cdteva istorioare foarte drigufe despre copiicare se aleseserl cu arsuri, sau fuseserd inghififi de lighi-oane silbatice, sau avuseseri alte piEanii neplicute - qi toa-te astea numai qi numai pentru ci nu finuseri minte niqte

l7

18 LEWIS CARROTL

reguli foarte simple pe care incercaseri sa li Ie insufle cei care

le voiau binele, de pildi ci un vitrai incins te arde daciJ fiprea mult in mAn[ gi ci, atunci cAnd te tai foarte adAnc ladeget cu un cugit, de obicei curge sAnge; gi nu uitase niciodatic6, dac[ bei rnult dintr-o sticli pe care scrie ,,atravil" , e aproape

sigur cl mai curAnd sau mai tirziu n-are si-1i priasci.in orice caz)pe sticla asta nu scria clefel ,,otravd", aga cd

Alice se incumeti si guste din ea. $i gisind-o foarte pe pla-cul ei (fiindc[ avea un gust amestecat, de plicinti cu vigine,

cremi de ananas, fripturi de curcan qi piine prnjitn caldd,,

unsi cu unt), repede o dddu gata toat;.

-Ce ciudat mi simt! zise Alice. Cred ci sunt pe cale slm[ string ca o luneti!

$i-aqa gi era; sclzuse in inilfme cam pini lazece degete.

$i i se lumini fagala gAndul ci acum era tocmai de mirimeapotriviti ca si poati trece prin uqili in gridina aceea fer-mecitoare. Totuqi, mai agtepti cAteva minute, ca si vadidaci mai scade inci. Era cam nelinigtiti in aceasti privinEi,

,,cdci, mai qtii", iqi zicea, ,,te pomeneqti ci m[ sfbrqesc de

tot, ca o lumAnare. Stau qi mi intreb: cum aq fi atunci?"

$i incerca si-qi inchipuie cam cum arati oare flacira uneilumAniri dupi ce s-a stins lumAnarea * fiindci nu-gi aminteasi fi vlzut vreodati a$a ceva.

Mai stitu nigeluq gi, vizAnd ci nu se mai intAmpli nimic,se hotiri si intre indatX in gridini, dar - vai! biata Alice! -,cAnd ajunse la uqi, vdzu cd, uitase cheiga de aur, iar cAnd se

intoarse inapoi la misufi ca s-o ia, vilzu cil-i era cu neputinfisi ajungi pAni la cheie! O vedea foarte li.murit prin sticla

strivezie qi incerca din risputeri si se caldre pe unul din picioarele mesei, dar prea era lunecos; qi, dupi multe incercirizadarnice, biata neghinigi se agez| la picioarele mesei qi

incepu si plAngi.

ATICE IN TARA MINUNILOR

,,Hai qi nu mai plAnge aqa degeaba!" iqi spuse Alice cuasprime. ,,Te poftesc si incetezi imediat!" De obicei ipi dideasfaturi foarte cumingi (degi cam rar le urma) qi uneori se

certa atAt de riu, incAt o podideau lacrimile. lgi amintea cd

odati incercase si-gi tragi chteva palme pentru ci jucase

incorect la o partidi de crochet cu ea insXqi - fiindci, vede$voi, acestei ciudate copile ii pllcea grozav si faci pe doulfiin1e deodati. ,,Dar acum", gAndi biata Alice, ,,degeaba aq

zice cd sunt doui fiinfe. CAnd mai cE n-a rimas din minenici de-o singuri fiinfi vrednici de luat in seami!"

Nu trecu mult gi privirea ii cdzu asupra unei cutioare de

sticli care se afla sub masi. O deschise gi gisi in ea o prlji-turici mic[, mici, pe care erau scrise frumos, cu stafide,cuvintele,,MANANCA-MA! "

-Foarte bine, zise Alice, am s-o minAnc, qi, daci m[ facmai mare, o s[ pot ajunge pAni la cheie, iar dac| mi fac maimici, o si pot si m[ strecor pe sub ugi. Aqa c[ de intrat ingridini, intru - qi pugin imi pasi cum qi in ce fel!

tmbuci o fhrimi gi se intrebi ingrijoratS: ,,Ce se in-tAmpli? Ce se intAmpli?", EinAndu-qi mAna in creqtetul capu-lui, ca s[ vadi daci se inalgi ori o ia in jos. Fu foarte miratisi vadi c6, rdmdnea cum era. Bineingeles ci asta se intAmplXori de cAte ori minAnci o prijituri, dar Alice intr-atAta se

deprinsese a se a$tepta la intAmpliri neobiqnuite, incAt i se

pdrea nerod qi plicticos ca lucrurile si decurgi in chip obig-nuit. Agadar, se apuci si minAnce prijitura qi, foarte repede,o didu gata.

t9

CAPITOLUL II

BALTA DE LACzuMI

-Cum nu se poate mai ciu-ciudat! exclami Alice (atAt deuluiti, incAt incepuse a se balbai). Acu' iati ci mi lungescprecum cea mai cogeamite lunetl din lume! RXmAnegi cubine, picioarelor! (Fiindci, privind in jos, spre picioarele ei,aproape ci nu qi le mai vedea, intr-atAt se indepirtau.) qbietele mele picioruqe, stau qi mi intreb cine o si vi tragiciorapii de acum incolo, cine are si vi incalge, dragele mele?Eu, una, cu siguranli ci n-am si mai fiu in stare! Voi fi cumult prea departe ca si mi pot ocupa de voi; trebuie si videscurcagi cum gtili!

,,Dar ia stai! Si mi port bine cu ele", g6ndi Alice, ,,altfelte pomeneqti ci n-o si mai vrea s5, mi duci unde o s[ vreaueu si merg! Ia si vedem, cam ce-a$ putea face pentru ele?O s[ le diruiesc cAte o pereche de ghete noi de fiecareCriciun!"

$i se mai gindi cum va face asta. ,,Trebuie si le trimitcu comisionarul" iqi zise. ,,Are si pari cam caraghios - sdtrimigi daruri propriilor picioare! $i ce adresi nostimi vatrebui si dau!

Domniei Sale

Piciorul Drept al lui Alice,

Pe coaorasul de ldngd sobd,

Ldnga udtrai

(cu drag d.e k Alice).

ALICE iN TARA MINUNILoR

Ptii! Ce prostii mai indrug!"Tocmai cAnd spunea asta, se lovi cu capul de tavanul

silii. tntr-adevir, atinsese acum o lungime de aproape treimetri. tndati puse mAna pe cheila de aur qi se indrepti ingrabl spre uqa grddinii.

Biati Alice! Altceva decAt si se culce pe-o parte qi sipriveasci chiorAq prin uga gridinii fireqte c[ nu fu in stare.

CAt despre trecut prin ug6, nici vorbi nu putea fi, asta era maiimposibil ca oricAnd! Se agezi pe jos qi se puse iar pe plAns.

,,Ar trebui si-gi fie rugine", igi zicea ea, ,,o fatd, mare ca

tine (gi aici avea dreptate), s[ tot plAngi! inceteazd, imediat,atata ili spun!"

Dar, cu toate acestea, plAngea inainte, virsAnd un potopde lacrimi. PAni la urmd se ficu imprejurul ei o cogeamitebalti, cam la vreo patru degete de adAnci qi care se revirsapAni hlt spre mijlocul silii.

Dup[ cAtivavreme,auzide departe un liplit de picioruge.iqi qterse degrabi ochii qi se uiti si vadi cine vine. Iati ci se

intorcea Iepurele Alb, imbricat grozav de elegant, ginindintr-o mAni o pereche de mlnugi albe, din piele de cXprioarl,qi in cealaltl un evantai mare. Venea lipiind zorit dinpicioruqe qi bombinind intruna:

-Vai, vai, Ducesa, Ducesa! Grozav are s[-qi ias[ din gd-

EAni dac-am ficut-o sd aqtepte!Alice se simfea atAt de deznidijduiti, incAt era gata si

cearl ajutor oricui; aqa ci, indati ce Iepurele se apropie, ea

incepu, incetigor qi sfios:

-Vd rog domnule...Iepuragul tresdri, speriat la culme, scipi din mdini mi-

nuqile albe de piele gi evantaiul qi-o zbughi cAt il Eineaupicioarele, pierind in intuneric.

Alice ridici de jos evantaiul qi minugile gi, cum era foar-te cald ih sala aceea) incepu s6-qi faci vAnt, spunAndu-gi

21

22 TEWIS CARROTL

intruna: ,,Extraordinar! Ce lucruri ciudate se petrec astdzi!

$i cAnd te gAndeqti ci ieri se petreceau toate ca de obicei.Nu cumva in timpul nopfii m-am schimbat in ce sunt acum?Stai si mi gAndesc! Oare eram aceeaqi azi-dimineafi, cAndm-am sculat? Parci mi-ag aminti cd mi simfeam nigeluqalta. Dar, daci nu sunt aceea$i care eram azi-dimineafi, se

pune intrebarea: <<Cine sunt atuncea?> Ei, cornedie! Si qtiici e o intrebare la care-i cAt se poate de greu de rispuns,,.$i se apuci si se gAndeasci atent la tofi copiii de virsta ei pecare-i cuno$tea, ca si descopere, nu care cumva s-o fi schim-bat in vreunul din ei?

,,Sigur ci Ada nu sunt", iqi zise, ,,fiindci pirul Adei e lunggi inelat, iar al meu e lins de-a binelea, qi sigur ci nu se poatesi fiu Mabel, fiindci eu gtiu tot felul de lucruri, pe cAnd ea...ea $tie aga de pugintel! $i pe urmi ) ea e ea qi ea sunt eu, giapoi... o, ce mai incurcituri! Stai si vedem dac[ mai qtiutoate cAte le gtiam. Yasdzic6": de patru ori cinci fac doi-sprezece, de patru ori gase treisprezece qi de patru ori qaptefac... ah!... N-o si ajung niciodati la douizeci, dacd mergeaga! Nu-i nimic: la Tabla lnmulEirii mai greqeqti. Hai si-ncerccu Geografia: Londra e capitala Parisului qi Parisul e capitalaRomei, gi Roma... Aq, le-am spus alandala, cu siguranfi!Sn qtii ci m-am schimbat in Mabel!... Hai si spun poeziaCdnd urea miculul Crocodil..."

lncruciql mAinile in poali, ca;i cAnd ar fi spus pe de rosto lecfie, gi incepu sX recite. Dar glasul ii era aspru qi ciudat,iar cuvintele parci veneau altfel decAt de obicei:

Cdnd urea miculul Crocodil

Sd-i fie trupul mai frumos,Titarnd cu sdrg apd din NilPefiecare solz lucios!

Apoi hli<eSte dintisorii

ALICE iN TARA MINUNILOR

$i- ntinde ghe ar e tmb ie t o ar e

ln mdt - loftiod aoios toli pestiSorii

In Jdkile-i surdzdtoare!

- Sunt siguri cd nu-s astea cuvintele, zise biata Alice, qi

iar ii diduri lacrimile, in timp ce vorbea inainte : S[ gtii citot Mabel sunt, qi o si trebuiascl sl merg si stau in casa aia

care n-are niciun haz gi unde n-o si am jucirii mai deloc,

qi - vai! - cAt o si trebuiasci s[ invig! Nu! M-am hotirAt:daci intr-adevir sunt Mabel, rimAn aici unde sunt! Degea-

ba o si vinX cei de acasi gi, aplecAndu-gi capetele spre mine,

au si-mi strige: ,,Hai inapoi, dr[gup!" Eu doar o si ridicochii qi-o s6-ntreb: ,,Bine, da' spunegi-mi intAi: cine sunt?"

Daci-mi place cine sunt, sui; daci nu, rimAn aici pAni o sifiu altcineva. Dar vai! strigi Alice, qi-o podidi iar plAnsul,

ce bine ar fi si-i vid aplecAndu-se incoace! Aqa m-am plic-tisit si stau singuri aici!

La aceste vorbe, iqi privi mAinile gi vlzu cu mirare ciimbricase intre timp una din minuqile albe, micuge, dinpiele de cXprioari, ale Iepuraqului. ,,Cum de-am fEcut

asta?" se gAndi. ,,S[ gtii c6"iar md.fac mici." Se sculi qi se

apropie de mlsuEi, ca si se poat; misura. Pe cAt iqi putea

da seama, nu mai avea acum decAt vreo doui picioare inil-lime qi scidea intruna, foarte repede. Curind descoperi cIera din pricina evantaiului pe care-l finea in mini, qi-i didudrumul in grabi - tocmai la timp, fiindci aitfel n-ar mai firimas nimic din ea.

,,Am scipat ca prin urechile acului!" zise Alice, destul de

speriati de aceasti schimbare bruscl, dar mulgurniti foarte

ci mai era in fiingi. ,,$i-acu', spre gridind!" $i didu fuga, cAt

putu de repede, citre uqigl. Dar.vai! uqiga iar era incuiati,gi cheiEa de aur stitea, ca qi mai inainte, pe misufa de cleq-

tar, qi ,,e mai r[u ca oricAnd", gindi biata copilS, ,,fiindci

23