Al doilea razboi mondial

Cauze Cauzele celui de-al doilea război mondial

sunt în general considerate invazia germană a Poloniei şi atacul japonez asupra Chinei, Statelor Unite ale Americii şi asupra coloniilor Regatului Unit şi Olandei.

Printre cauzele războiului mondial s-au numărat creşterea naţionalismului, a militarismului şi prezenţa a mult prea numeroase probleme teritoriale rămase nerezolvate după încheierea primului război mondial.

Inceput-desfasurare Majoritatea istoricilor apreciază că războiul a

început pe 1 septembrie 1939 cu invadarea Poloniei de către Germania, ceea ce a atras în conflict Franţa, Anglia şi Commonwealthul. Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia (7 iulie 1937) marchează începutul conflictului mondial. Uniunea Sovietică a anexat partea răsăriteană a Poloniei în 1939, a declanşat un război separat cu Finlanda şi a fost atacată de Germania Nazistă în iunie 1941. Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour. Războiul s-a sfârşit în 1945, când toate puterile Axei au fost înfrânte.

Participanţii la cel de-al doilea război mondial

Alianta Axa Tarile neutre

Fronturi Frontul african de est Frontul din Pacific Frontul european de rasarit Frontul european de vest

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial

Al doilea razboi mondial s-a sfârsit cu capitularea Germaniei si a Japoniei. Dintre învingatori, doi, SUA si URSS erau ridicati la rangul de superputere.

Consecinte Mai mult ca orice alt conflict militar anterior, al doilea război

mondial a implicat folosirea concomitentă a resurselor economice şi umane ale diferitelor state şi extinderea fronturilor astfel încât să includă aproape toate teritorile inamice. Cele mai importante urmări au fost pe plan economic şi politic. Deşi în stadiile finale ale războiului au fost introduse 2 arme noi : racheta cu rază lungă de acţiune şi bomba atomică, în general, războiul a fost purtat cu aceleaşi arme (sau cu arme îmbunătăţite ) folosite în primul război mondial. Statisticile făcute în urma celui de-al doilea război mondial îl consacră ca cel mai mare şi sângeros război din istorie. În total 61 de ţări, cu populaţia de 1.7 miliarde locuitori reprezentând trei sferturi din populaţia Terei, au participat la război. Un număr total de 110 milioane de persoane au fost mobilizate pentru serviciu militar, mai mult de jumătate fiind mobilizaţi de 3 ţări : USSR (22-30 milioane), Germania (17 milioane) şi SUA (16 milioane).

Participarea Romaniei După o p erioadă de neutralitate de mai bine de un an Se aliază cu

Puterile Axei în octombrie 1940 şi intră în război de partea acestora în iunie 1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord

şi Ţinutul Herţei. După trei ani şi două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc armata română până în stepa din nordul Caucazului, Regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor. Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat aşadar prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, pierdută, şi cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei, câştigată. La încheierea războiului, pe planul diplomatic doar participarea de partea Axei a fost luată în cont, şi România a semnat Tratatul de pace de la Paris (1946) ca stat duşman învins.

Pierderile omeneşti Cel puţin 60 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în cel de-

al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldaţi şi cam 35 de milioane de civili. Estimările variază destul de mult. Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei şi cei 4 milioane de neevrei (polonezi, romi, homosexuali, comunişti, dizidenţi, handicapaţi, prizonieri sovietici, etc) ucişi în lagărele Holocaustului.

Forţele Aliaţilor au pierdut aproximativ 17 milioane de soldaţi morţi, (din care aproximativ 10 milioane de sovietici şi 4 milioane de chinezi), iar forţele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldaţi morţi, (din care aproximativ 5 milioane au fost germani). Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omeneşti: între 20 şi 28 de milioane de morţi în total, din care 13 – 20 milioane erau civili. Per total, 80% dintre pierderile omeneşti au fost de partea Aliaţilor, iar restul de 20% de partea statelor Axei.

Costul celui de-al doilea razboi mondial

         Statele Unite a cheltuit cel mai mult pe război, aproximativ 341 miliarde $, incluzând 50 miliarde $ prntru resurse împrumutate care au fost distribuite dupa cum urmează: Marea Britanie 31 miliarde $ ; URSS 11 miliarde $ ; China 5 miliarde $ şi toate celelalte 3 miliarde $. Cheltuiala celorlalte participante (in dolari americani ) au fost după cum urmează: Germania 272 miliarde $; URSS 192 miliarde $; Marea Britanie 120 miliarde $; Italia 94 miliarde şi Japonia 56 miliarde $. Excepând Statele Unite şi câţiva dintre Aliaţii mai puţin activi militari, banii cheltuiţi nu se apropie de adevăratul cost al războiului. Fostul guvernul sovietic a calculat că URSS a pierdut 30% din averea naţională, în timp ce prăzile exacte ale naziştilor în Uniunea Sovietică şi alte ţari ocupate sunt incalculabile. Totalul cheltuieli pentru Japonia a fost estimat la 562 miliarde de dolari americani.

Noile tehnologii Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid, în numai şase ani rata

de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită, de la avioane la armele mici de infanterie. Avioanele cu reacţie de la sfârşitul războiului depăşeau uşor la toate capitolele orice avion modern în 1939, aşa cum era la vremea lui Spitfire Mark I. Bombardierele de la începutul războiului, care produseseră carnagii nemaipomenite, au fost aproape toate doborâte în 1945, în multe cazuri cu un singur foc direcţionat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate. Avionul japonez Zero, ultramodern în 1941, devenise în 1944, în timpul Bătaliei din Ma Filipinelor, "ţinta pentru antrenament a Marinei". Tancurile construite la sfârşitul războiului, aşa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancumediu german Panther, surclasau, fără probleme, tancurile de la începutul războiului, precum a fost Panzer IV. Incapacitatea de debarcare şi acţiunile haotice din timpul dezastruoaselor acţiuni amfibii ale primului război mondial au fost depăşite. Vasul Higgin, (primul vehicul de debarcare), DUKW, (un vehicul amfibiu cu tracţiune pe şase punţi), şi tancul amfibiu au fost proiectate şî construite pentru a permite aliaţilor occidentali debarcările pe plaje. În această perioadă a apărut şi conceptul managementului de proiect, în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre .

Bomba atomica de la Hiroshima

Razboiul pe frontul de vest

România după Al Doilea Război Mondial

Teritoriile pierdute sunt marcate cu galben

Lagarul Auschwitz