A j e n a l - ü . VII. A x a d ú , 11/23 D e c e m v x e 1883. Nr. 5 0 ,

BISERICA si SCOLA. Foe bisericescă, scolastică, literară şi economica.

Eşe odată în septemână: DUMINECA.

I T e ţ u l f t a b o n a m e n t u l u i :

Pentru Austro-Ungaria pe anü . . ó fl.—cr. „ ,, ,, „ jum. anü 2 „ 50 „

Pentru România şi străinătate pe anii 7 „ — „

P r e d i l a i n s e r t i u n i l o r n : i Corespondenţele să se adreseze la Redao _ i . ţiunea delà Pentru pubhcaţiumle de trei orï ce contenu ^ BISERICA si SCÔLA" cam 150 cuvinte 3 fl., pana la 200 cuvinte) r " , '.„ , ' .. ,

t „ „ r \ Iar banii de prenumeraţmne la 4 fl. şi mai sus o fl. v. a. ^ _ j > T i p o j r r a f i a a i e c e s a a ă în Aradfi.» - •

Şcola ca regeneratorii morală şi naţională^

„Tote le predaţi cu plană, iubiţi fraţi în­văţători" t Acesta este devisa fie-cărui pedagogă modernă. Acesta vi-o dice prin ordurile aceste şi ună frate ală vostru, carele n'are în acesta lume altă dorinţă, de cât se vadă înredăcinându-se şi la noi progresă adeverată în înveţământu. Şi fiind că voi înţelegeţi maxima de susă, veţi avea paciinţă şi spiritu înţelegătoriă pentru cele ce vi-se voră desfăşura aici cu referinţă la tema pro­pusă.

Spiritulă timpului â produsă în poporală nos­tru decădinţă morală şi naţională. Şi ore pentru ce ? Pentru-că poporală nostru nu a fostu pregă­tită se-Iă înţelegă.

In fata acestei situatiunl avem' numai doue căi : saă să ne lâsămu înghiţiţi de spiritulă tim­pului, saă se lucrămă cu abnegaţiune. Dar în cartea firoi este cn litere mari Imprimată „lupta pentru esistinţă." Peră cela ce nu voesce se tră-escă! Se piară bfetreuulu, ce fruntea-şi înclină! \ Se piară şi sclavulu, ce-în lanţuri suspină; se pi­ară totă omulă, cu sufletu sdrobifu! Dar poporulă română voesce se trăescă, pentru-că în germinele vietei sale este neatinsă ! A nostră e chemarea, fraţi înveţătorî, se-i întindemă ajutoriu necesară, deci se nu ne damă plainicî, că strelucitu va fi triumfului *

Se întrămu dară în luptă! Grecii ar fi perdutu sigură la Majathon, de

nu ar fi avută pre Milţiade. Asemenea Macedonenii în mai multe locuri, ; de nu ar fi avută pre Alec-saudru, etc! Cine se ne conducă însă pre noi, cari n'avemu nici Milţiadi, nici Alecsantlriî etc. ?! — Astădi lupta pentru esistinţă nu aternă dela forţa fisică, ci dela cea spirituală, şi intra acesta decide sabia minţii adecă prudenţa. Se ne folo-simă şi noi de dânsa, căci uşoru ni este a mân­tui 3 milione de Români!

Proroci mincinoşi aă esistată de când lumea, dar pre mine nu me veţi potea numi de atare, căci vé vorbescă din t o t ă inima mea şi din iot sufletuiü meu. Aflu salvarea neamului meă creşti-nescă în regenerarea morală si naţională şi spre a pronuncia ună atare adeveră, nici nu se recere spiritu profetică, ajunge mintea sănătosă !

Betrânulă Socrate a disă, că .sciinţa fără de moralitate şi moralitatea fără sciinţă nu ajunau nimica! Dacă ar trăi astădi tatălă filosofiloră, ar dice .- sciinţa fără de moralitate şi naţionalitate, saă morala fără sciinţă şi naţionalitate, ori naţiona­litatea fără de sciinţă şi moralitate valoreză cât o nulă. Dovedi pentru acesta principiu se potu aduce câte şi mal câte dar îngustimea spaciului me face se le consideră de ună lucru secundară; pentru-că se pricepu de sineşl. Vină directe, la tema şi''constată înainte de tòte, că astădi nu­mai prin sciinţă se pote susţine ori şi ce poporă. Dar sciinţa treime se fie morală, Iar morala sciin-tifică şi apoi amândoue învescute în caracteru naţională.

Şi cine este chemată se cultiveze acesta bu-chetă parfumătoriă şi de viaţă dătătoriă ? Nimen&-altulă decât celă ce conţine isvoră de viaţă, şi acela este înveţătoriulă ! Crează, prelucra şi con­servă înveţătorule ! Acesta îţi este misiunea pre pămentă, şi dacă vel deplini-o, atunci întru ade­veră plata ta multă va fi la ceruri.

Ori-ce şcolă trebue se nisuescă spre sciinţă, dar cu dorere trebue se mărturisescă, că nu fie­care şcolă promoveză şi moralitatea şi cu atâttt mal puţină naţionalitatea. Şcolele nòstre însă tre­bue să se avente la acela nivoă, ca dintrènsele se isvorescă ună isvoră nesecaveră de moralitate crestinescă si a gemenea altuia de naţionalitate.

Când a aflată Archimede adev.érata valóre a cigeloră a esclamata „da mihi ubi consistam, et terram dimovebou ! E ă esclam : faceţi din şco­lele nòstre isvoră de moralitate crestina şi de

436 B I S E R I C A ş i S C Ó L A Annlü VIL

naţionalitate, sau mai apropos lasaţi-me să facă eu dintrensele aşa ceva, şi atunci creştinesca naţiune română va mişca lumea din temelii. Insă inagna petis Phaeton! Manile mele nu vorfi fi în stare se înfrene pre toţi demonii ce rodu ca ni-sce vermî neadormiţi la încă valorosulă trunchiu românescu! Ceea ce-mi este posibilă e, se-ml îndreptă glasulu — dar se nu fie ca alfi Casan-drel — cătră voi cel îucă neinfiltraţi de tote relele veacului şi se vi-strigă în tonă desperată ca se fiţi la pândă, adecă se lucraţi în fragedele mlă-diţe din grădina virgină ca să se desvolte în totă atâta vlastarl de moralitate si naţionalitate. V e stau la disposiţiune toţi ramil de înveţământu şi din toţi poteţl aduna şi împrăştia semânţa mo­ralităţii. Nu cercaţi la poporă de altă neamă ; plină este viaţa poporului română de esemple mo­rali; înfăţoşaţi-le acele, dar cu demnitate peda­gogică şi veţi obţine resultatele, ce le dorescu eu! Adevărată că naţionalitatea este unu conceptă ală timpuriloră mal nouă, dar îşi află continui­tatea sa până în timpurile cele mal primitive. Poporulu română îşi pote deriva originea sa chiar dela Troia, şi de atunci până adl aflăm o claie de fapte forte acomodate pentru de a sterni — dar ce dică stârni, că acesta o face ori ce mama româniscă — adecă de a învârtoşa simţemintele naţionali.

. Trebue se ni-servescă de ună ce predilectă a semăna moralitate creştinesca şi naţionalism în nisce inimi fragede, pre care le-a dedată se pri-mescă ataii învăţături înseşi mama românescă.

Fraţi învăţători! Voi sunteţi acela, pre cari ceriul v'a destinata se veghiaţl moralitatea şi naţio­nalitatea poporului nostru, aceste două paladie, pre care n'a fostă în stare se ni le răpescă nici Tur-culu nici Tatarula, nici Germanulu etc. Fiţi deci slugi bune şi credinci6se, că preste puţin sunteţi puşi, dar preste mal multe ve va pune poporulu românii şi vi va dice la vremea sa:

- intraţi întru bucuria domnului vostru ! „Et facere et pati fortia Romanorum est" !

Unu învăţătorii/.

Cine a făcut scisiunea în biserică? Acheta a fost şi este cestiunea de controversă

aprigă între teologii ortodox! şi între ce! romani (ca­tolic!). Occidentali! învinuescă pe oriental! pentru schisma bisericel, Iar orientali! nu fără temeiu im­pută schisma acesta papalităţii .

In t re teologi! ortodox! se distinge în acesta controversă doctrinară cu deosebire francesulu Wla-dimir Guettée, Doctor în teologie ală bisericel orto­doxe de Rusia. Aces ta erudită teologu, care se des-tinsese între teologi! occidental! prin mal multe scri­eri teologice de o valôre necontestabilă, trecând la ortodoxie urmă publicarea (în limba francesă) a doue opere teologice, una după alta, de celă mai mare

\ preţu pentru biserica ortodoxă orientală precum : La \ Papauté Schismatique ou Borne dans ses rapports ave» i Véglise orientale*) (Papali tatea schismatică saă Roma < în raporturile sale cu biserica orientală) apărută în-< tâiaoră la anulă 1863, şi în doua ediţiune în anală > 1874. T o t ă în acestü ană publică elü la Paris, unde < şi locuesce, o altă operă sub titlulu „ L a Papauté s hérétique." In cea d'ântâiă auctorulü probeză în modă > irecusabilă eă biserica papală s'a desbinat dela bise-? rica lui Christos, adecă cea ortodoxă şi prin urnta-<; re ea a devenit schismatică. Ia r în a dóua operă, i elü probeză că biserica papală în privinţa doctrine-i loră sale s'a depărtată de doctrina lui Christos şi <• apostoliloră, a introdus dogme nóue şi prin acesta e s a devenit eretică N o ! aflăm ună interesă deosebită > pentru cetitorii noştri presentândule ideile şi punc-i tele de mânecare a-le savantului teologü Dr . "W. \ Gruttée, în ceea ce atinge cestiunea privitóre la schi-£ sma bisericescă, drept-ce lăsăm ca să urmeze aci în-\ troducerea ce face auctorulü opere! sale : Papalitatea ; schismastică, atât la cea d'ântâiă cât şi la a dóua Í ediţiune. > „ P a p a este rege şi se pretinde suverană ponti-i fice ală Bisericel creştine. \ N o ! n'avemü a ne ocupa de regalitatea sa. P e n -s tru ce se ne ocupămu de e a ? E a va cădea curîndă. ? Ruina sa este decretată de provedinţă. Baionetele < străine nu o voră salva ma! multă decâtu sofismele s apărătoriloră sé!. Dacă ea e necesarie susţinere! pon-> tifieatnlul suverană, după cum se afirmă, este ună > cuventă ma! multü de a-I dori căderea, căci acesta < pontificaba este o usurpaţiune. s 0**vo*mWttBmustra în acestü uvragiü. / Pentru a ajunge la acesta, scopü noi n'am avută î recursü nie! la sofisme, nie! la argumente ''contesta-< bile, nicï la declamaţiunl. Faptele , luate ehiar din $ sorginţî, suntü chiemate spre mărturie. N o i luăm& ¡> pe episcopatulü romanü dela originea creştinismului, < î lă urmămă prin secole şi ajungemü astfelă a con-i stata : că, în timpulü celorü d'întâiă optü secole, papa­la l i tatea spirituală, aşa cum se înţelege astădi, n'aă s esistată ; că episcopulü de Roma, în timpă de t re i |j secole, n'aă fostă decât unü episcopii cu acelaşi > t i t lu ca şi cei lal ţ i ; că în seclulü alü patrulea, elu \ primi întâetatea de onóre, tără jurisdicţiune univer-5 sală ; că acésta onóre n'are altü fundamentă de cât > decretele Bisericel ; că jurisdicţiunea sa restrinsă asa-i pra ore-căroră Biserici, vecine de a sa, nu e spriji-< nită decâtă pe unü obiceiü legalisată de cătră concilii . \ Câtă pentru suveranitatea universală, absolută, 5 de drepţii divinii, adecă papalitatea, faptele şi mărtur ? risirile catholice ale celoră dintâiu optü secole o con-< damna în locü de a o sprijini. s Istoria ne arată papalitatea, după óre-care încer-> căr! zadarnice, născendă din împrejurări şi stabilin-, j duse în secolulă ală noulea, cu duplulü seü carac-< teră politică şi eclesiástica. Adevëratulu sëtt fundâ-5 toriü este Adriană I-iü ; Nicolae I- iă au contribuită ţ ma! cu semă la desvoltarea sa ; Grrigorie alü V i l - l e a < aü înălţat 'o l a rangulü seü celü mal înaltă. s ¿Adrián I-iü este în realitate întâiulu papă. <; |â.cel, ce ocupară înnaintea lui catedra de Roma, ¿ nu sunt de câtă episcopî, succesori, nu a sântului P e -s tru, după cum s'aă disă şi repetată până la saţiutei

*] Traducerea acestei opere în limba românescă s'a făcut de cătră P. S. S. losif Episcopulii Dunărei de jos în an. 1881. pentr* care clerulâ român ortodoxii i detoresce multa recunoscinţă.

Anulû V I L B I S E R I C A ş î S C Ó L A 437

a lui Linus, care era deja episcopû de Roma când sântulù Petru veni în acesta oraşă pentru a s igila eu martiriulu seu credinţa ce o predicase*

Apără tor i i papalităţii comiţii deci mai întâiii o erore istorică din cele mai grosiere, făcendu a se urca papalitatea, adecă suveranitatea papală, la ori­ginea creştinismului. Acesta erôre i-aă condusù la o mie altele ; căci ei aù voitù a găsi în istoria Bi -sericei şi în scrierile vechiloru părinţi probe în spri-j inulă falsei lorû teorii. E i deci au torturaţii fap­tele, au denaturata mărturisirile. E i aii cutezată a ataca chiar sânta Scriptură şi prin înterpretaţiuni mincinose, ahti-catholice, a o forţa să dea o falsă mărturisire în favôrea sistemului lorii.

Astfeli i i Biserica de Roma aii daţii, ea cea dintâiû esemplulă acestorù înterpretaţiuni individuale, pe care ea le împută cu atâta amărăciune protestan­tismului. Ea cea dintâiû a abondanată regula catholică a interpretaţiuuei cărţiloră sacre ; ea aii lăsaţii deo­parte interpretaţiunea colectivă a carii fideli ecouri aii fostă Părinţ i i Bisericcî, şi din propria sa autori­tate ea au voitù a vedea în Scriptură ceea ce Bise-serica n'aii vedută. E a au ajunsă astfeliu a atribui suveranitate! sale usarpată o basă divină. Ea aii traşii din acestù principiu tdte consecuenţele ce de-curgti din elû : papa au devenitù vicariuJù lui Isus Cristosù, centrală necesară alu Bisericeï, stêlpulû creştinismului, organulă iufalibilû alu cèriuluï-

Aceste erori papale fură cu atâta dibăcie res-pândi teîn regiunile occidentale, încâtă ele fură. acolo puţină câte puţină generalmente adoptate. Recla-maţiunile ce ele suleveză fură permanente, este ade-verată ; însă cu tempulă, ele luară ună caraeteră mai puţină accentuată ; aceia chiar, ce se ridicau contra abusuriloră papalitate!, admiteaă ca necontes­tabilă basa divină a acestei instituţiuul.

Astădi , aceste erori -n'au străbătută numai în cleru şi între omenii religioşi ; raţionaliştii, anticre­ştinii el înşi! admită acesta idee : că papa este şe-fulă suverană ală Bisericeï creştine ; că drepturile sale spirituale vină delà Isus Cristos. Protestanţii el înşiî nu înţelegă Biserica catholică fără papa, şi nu voescu a vedea acesta Biserică de câtă în B i ­serica romană.

N o i înşine, amă fostă amăgiţi de erôrea comu­nă, ce ni aă fostă predată în înveţămenfă ca o ve­ri tate revelată. Strebătândă în imensele cercetări ce amă fostă obligaţi de a face, pentru compunerea Istoriei Bisericeï Franciei, * ) nici n'am fostă cuge­tat măcar a esamena mal multe chestiuni ce nu in­trau în sujetulă nostru, de câtă într'ună modă in­directă şi asupra cărora noi primiserămu eu ochii închişi ôrecarï opiniunï.

D e aici câteva pasage prea favorabile papali­tate! şi câteva erori de detaila în cartea nostră. Pro-fitămă, de ocasiunea ce ni se oferă, pentru, a face cunoscută despre acesta, ca niştine să se ferescă de acele erori care însă voră avea corect ivul» loru în uvrajul ce publicămă astădi.

Roma au censuratu Istoria Bisericeï Franciei, peu* truca ea nu era destultt de favorabilă pretenţiuniloră sale. N o i o censurămă, pentru că amu facntu în ea prea multe concesiuni prejudecăţiloru romane, ce ni aă fostă date ca veri tate şi pe care însă nu luase-rămă îngrijirea de a le esamina în fonda.

*] Aci părintele W,"Guettée vorbesce despre opera sa: „Hi s-t o i r e de l ' é g l i s e de F r a n c e , composée surles documents originaax et autentiques. par M. l'abbé Guettée.

I Dacă vre odată Provedinţa ni ar procura mij-X locuia de a face să se retipărescă Istoria Biserket i Franciei, noi amu pr iv i ca o datorie de consciinţă de X a o corege. A m u fi făcut'o acesta după cererea Ro-< mei, dacă Roma, ar fi bine-voitu să ne convingă de < erore. O vomă face-o după cererea conscienţeî v nostre, care astădi este mal luminată. i N i c i unu omu nu eate infalibilă / pentru acesta X dar cu câtă neştine se desonoreză schimbându opini-s unea, fără a sci pentru ce, seu prefăcendu-se de a.o X schimba pentru motive interesante, cu atâta se ono-X reză recunoscendă erorile ce scie, că au fostă comisă j şi retractândule. X N o i suntem deci forte dispuşi ţa o mare tole-i ranţă cătră catolicii romani, cari credă în originea X divină a prerogativeloru papale ; căci noi seim că a-< cest prejudiţiă e dată tuturora cu cele dăutâiu ele-X mente ale instrucţiunel religiose, şi cu totulu în bi-X serica romană, tinde alu fortifica în suflete. însă cu X cât acestu prejudi y iă e înrădăcinată în Biserica Ro­ii mană şi în generală, în totă Occidentulu, cu atâta ţ, trebue alu. combate cu energie. X De mal mulţi ani noi î lă urmărim cu perseve-X ranţă, şi mulţemită lui Dumnedeu lucrările nostr© X n'aă fost fără utilitate. N o i sperămă, că noulă uvraju i ce publicăm, va aduce de asemenea fructele sale, şi X că va veni în ajutoriă acelora omeni religioşi, a că-X rora numeru cresce pe fie-care di ; cari în presenţa , abusuriloră, a exceseloră de totă felulă, comise de X cătră papalitate nu potu mal multă conserva în pri-X, vinţa sa vechile loră ilusiunl. Deprinşi a vedea în ea i centrală divină alu Bisericel, el nu-lă potu întâlni X mal multă în acea vatră de înovaţiunî, de usurpa-•i ţia'nî sacr i lege; ci se înt rebă: Unde dar este Bise-< rica lui Isus Christos ? ( N u e nevoe, de cât de a lua papalitate* aureola, X pe care ea au usurpat'o, pentruca îndată Biserica l catholică să se arate în majestosa sa perpetuitate, în X universalitatea sa. Papalitatea a circonscris'o până Ia < punctulu de a-I pretinde ca se o resume în ea însăşi. I Să-I smulgemă aceea aureolă, şi societatea creştină X se v a areta, mergendă cu ună paşă conţinu printre s seedle ; conservându intactă depositulă revela ţ iunel ; > protestândă contra tnturoră eroreloră, ce ar emana \ dela Roma saă de aiurea, ne-avendu de regulă, de cât \ regula catholică, a caria basă este cuventulu lui Ddeu, | a caria organe sunt eonsiiiele şi Părinţ i i . în acesta l societate sântă nu sunt nici Greci nici Barbari, nu / sunt d e c â t Creştini cari potu dice cu. sântulu Pacian : X „ Creştină este numele meă ; catholicU este pronumele X meă," pentrucă ei credă fără excepţiune, în totalitate X (kath olon), doctrina înveţată de înveţătoriulă, şi con-\ servată intactă de Biseriea tuturora timpuriloru, tu-< turoră locuitoriloră. Acesta mare |ver i ta te este31u-X minată exprimată prin aceste cuvinte atât de cuno»« X cute a lui Vincent de L e r i n s : > „Quod Ubique, quod semper, guod ab omnibus."

> Papa voesce în interesulă sgu a circpnscrie Bi-\ serica în acea, cari recunoscu suveranitatea sa, pen-< tru aî absorbi pre urmă şi pentru a d i ee : Biserica \ sum eă. Să rupemă Zăgazuri le ce elu a înălţată şi X îndată vom vedea Biserica în totă frumseţa sa, bucu-X rându-se în libertate, fără a fi împedecată prin de-\ marcaţiunl teritoriale ; avendu de membrii pe t6te bi-i sericele particulare, legate între ele prin acelaşi cre-\ dinţa, comunicândă între ele prin păstori egaîminte s apostolici, indentificate în Isus Christos, marele pop-

tifice, singurulu şefu alu Bisericeî, şi sântulu duchu, ) care o direge. \

. Cine a rupţii acesta admirabilă unitate ale pri- 5 miloru secole creştine? >

P a p a ! \ E l u a usurpatu loculu lui Isus Cbristos, şi au ?

disu tuturora Bisericeloru: „Cu mine şi prin mine v o i i veţ i fi unite; ministerulu păstoriloru va veni dela \ mine. Eu sum pâstoriulu supremă. A m drepţii de a ] guverna totulu. — Eu sum judecătoriulu supremă, pot judeca totulu fără a fi judecată de nimenea; eu sum < ecoulu ceriului, înterpretulu infalibilă aiul D<p3u.u 5

Ore pentru că papalitatea aă profitată de îm- < prejurărl esteriore, spre aşi întinde dominaţiunea sa > usurpată asupra ore-căruî numeru de Biserici parti- i culare, fi-va pentru acesta distrusă armonia Biseri- < ceî Catholice ? Nu , de sigură. î n locu de a pune în ( afară de acesta armonie pre Bisericele, care au re- < sistată la usurpaţiunile sale, ea este care s'au pusu l în afară. N u numai că au ruptu cu Bisericele ade- 5 verătu catholice, dar ea au sfărmatu tradiţiunile pro- j priel sale B i se r i c i ; ea le-au spintecată în două părţi < distinse, ca pe însuşi episcopatulu romană. Tradiţiu- \ nile romane a celoru d'înteî opta secole numai sunt > aceleşl a secoleloru posteriore. Papali tatea au per- i dutu deci adevărata sa perpetuitate în punctele, în \ care ea a înnovatu. \

Deci , unu membru alu Bisericeî romane, care ^ se urcă la doctrina primitivă a acestei Biserici, care < lapădă inovaţiunile papalitate!, reintră îndată în ar- s monia caiholică, aparţine adevăratei Biserici aiul Isus > Christos, acelei Biserici, care s'au menţinută cu du- i piu seu caracteru, de perpetuitate şi de universa- \ l i tate. j

Departe deci de no! aceste deplorabile acusaţiunî ? de schismă, aruncate unoru venerabile Biserici, care < au conservată doctrina revelată în puritatea sa pri- J mit ivă, care au conservată ministerulu apostolică ! i Papali tatea le numesce schismatice, pentru că ele au t refusatu, de a recunosce usurpaţiunile sale. Este timp l de a fini eu o astfelu de neînţelegere. i

N o i o se probămu deci, că papalitatea ea înseşi ) este culpabilă de schismă; că după ce au provocată > desbinarea, ea au perpetuat'o şi a întărit 'o priu îno- i vaţiunile sale, în fine, că ea a făcut'o se trecă la sta- s rea de Schismă. >

Acesta probată, vom fi în dreptu, de a conchide > că acel, ce sunt consideraţi de papalitate ca schisma- i t icl , din causa opunerel loru la autoritatea sa, aceştia >

• sunt adeveraţiî catholicl şi că ea este, care s'au des- i părţitu de Biserică, voindu a sepera pe celalalt! de s densa. _ _ >

Sunt catholicî în occidentu, cari voescii a pr ivi i papalitatea, ca desvoltarea legit imă a ideel creştine, < ca creştinismulu ajunsă la .complecta sa desvoitare. s Adeverulu este că ea este negaţiunea ideel Evangelice, l a idee! creştine. Dec i negaţiunea unei idei pdte fi ea ţ considerată ca desvoltarea ? \

Po te că se va mira cineva ve^endu-ne abordând < unu astfelu de sujetă cu acesta francheţă. Vom res- < punde că în epoca, în care vieţuimu trebue a vorbi 5 limpede, fără precugetare. N o i nu înţelegemă mena- > gementele în privinţa eroreî. îndulgentu, charitabilu > pentru 6menh ce se înş61ă, no! credemu a fi ascul- i tătorî unui adeveratu senţementu de charitate, urmă- < rindu cu înverşunare erorea, carea înşelă pre omeni : s 8 A spune adeverulu, după cum scrie patriarchulu \

Pho t i e lu î Papa Nicolae , este celu mal mare actu de charitate."

Acestea le scrisese autorulu la 1863. P r e f a c e r i l e ' prin cari au trecută de atunci Papalitatea, perderea* puterel temporale, proclamarea infalibtlităţil papale, îlu determinară a scote a doua ediţiuna a operei sale amplificată, însoţind'o cu următorea prefaţă.

„ întăea ediţiune a acestuî uvragiu apăru în 1863. De la acea epocă, mar! evenimente au avută loc . Puterea timpurală a papalităţel a căreia apro--

pietă cădere no! preziceam!!, când Napoleon H I se declară pe faţă în favorea sa, acea putere au cădutu.

N u o putere străină au alungat'o din Roma ; I ta l ia însăşi este care nu-î mal lasă locu.

Acesta va se <lică, că ea au se va mal scula nici odată.

Puterea spirituală a papalităţi i e compromisă' prin propriile sale exageraţiunî.

Conciliulu din Vat ican au semnată hotărîrea sa de mdrte. Decretulu asupra infalibilităţel pontificale.. au depărtată din biserica romana tot ce ea poseda onestă şi inteligentă.

N n remâne mal mulţii papalităţel, de cât o co­terie de fanatici fără credinţă, şi o g lo tă ignorentă, care va fi dispusă a crede tot ce se va voi , până în diua când, pentru pretextulu celu mal frivolă, ea va arunca departe, nu numai papalitatea, ci tâte dog­mele creştine.

Se întâlnescu cu adeveratu ic i cole câţi-va 6menî ce se dicu seriosu religioşi , şi cari nu abandonă, pa­palitatea ; eî se măgulescu de unu yii toriu mal bunu, voescii a crede o regeneraţiune sub înfiuinţa unu! papă mal inteligentă.

E l se înşelă Papali tatea au urmată calea sa, ea au ajunsă

scopnlu ce urmărea de secole. E a va peri mal curend decât a se reintorce îndărăptu.

Ea au voitu a poseda o autoritate universală: Occidentulu au recunoscut'o.

E a a voitu o autoritate fără reserve şi d i v i n ă ; Biserica galicană, ea însăşi s'au supusă la acesta.

Ea au voitu a umili episcopatulu şi a face din fie-care episcopii unu umilita servitora, şi au reuşită la acesta.

' E a a voi tă a centralisa într'ensa Biserica în-tregă ; succesulu seu a întrecuta speranţele sale.

A u voitu a-şl atribui dreptulu de a face dogme; ea au făcută dogme; şi toţ i episcopii sel le-au pro­pagata ca dogme divine.

E a au voitu a fi infal ibi lă; episcopii sel au pro-clamat'o infalibilă.

E a au voitu a-şî atribui o putere absolută a-snpra tuturoru Staturiloru şi guvernămeuteloru loru ; to ţ i episcopii o secondeză în proiectele sale.

Pr in o dreptă judecată aiul Del eu, cu cât papa­litatea exagera pretensiunile sale, ea micşoră pute­rea sa reală.

A s t ă z i când au ajunsă la culmea acestora pre-tensiunl, ea numai este nimica pentru timpurală ; ca nu este mai nimica pentru spirituala.

Mâna lui D<ieu a lovi tă idolulă. Ea va cădea ; însă înainte de a dispărea, cât reu nu va fi făeutu!

Ea va li întinata credinţa şi morala; va fi dis­trusă în occidentă constituţiunea divină a Bisericeî înjosită cultulu până la cea mal ridiculă superstiţie, desbinatu Bisericele, şi va fi rădicată cele mal teri­bile tempeste în eritagiulă Domnului!

• .Din fericire, Ddeă în misericordia sa aii voi tă ca orientulă creştinii să nu fie supusă papalităţeî. Din d/iua în c a r » episcopulă de Roma pretinse a fi episcopulă universală, Orientală refusă de a recunosce pretinsa sa autoritate. Papa reseulă occidentulu în­tregii contra lui, sub pretextă de a merge se cuce-rescă mormentulu lui Isus Christosă, şi într'o di, Ino-centie I I I , numindu episcop! falşi, pentru tote scau­nele din Orienta, putu crede că puterea sa era se devină în adeveră universală.

însă D<leu veghia asupra Bisericei Sale. E lu o liberă de P a p a care ar fi întinată credinţa sa, şi-î trimisă persecuţiunile pentru a o curaţi de propriile sale greşele.

As tăd l ea vieţuesce, cu aceaşî vieţă ca în seclulu ala I X - l e a , în momentulu când papalitatea voia a i se împune ; cu aceaşî vieţă ca în timpulă celoră d'înteiă optă secole, adecă cu vieţa ce I-aă dat'o apostolii.

V a fi interesantu astăzi, în presenţa acestei pa­palităţi ce cade, şi acestei Biserici de Orienta ce a-sistă la decadinţa eî, de a aprofunda chestiunea agi­tată de (lece secole între una şi altă.

Uvrajulu nostru deci n'au perdutu nimica din actualitatea sa.

Osebită de acesta, caracterulu seu este princi-pâlminte i s tor ică ; şi istoria nuîmbetrânesce, şi portă tot-deuna cu sine cele mal folositore învăţături.

Congresulu corpului didacticii. Societatea corpului didactică în România s'a

adresată în următorii termini cătră toţ i membrii în-vSţamentuluî din România :

Domnule şi colegul CunosceţI ce dificultăţi de tot felulu a întem-

pînată şi întempină la noi fundarea instituţiuniloră cu caracteru morală şi instructivă. Societatea corpu­lui didactică, înfiinţată în Bucuresci şi recunoscută de stat în Iuniu 1879 a avută se lupte cu tote pe-dicile, • tocmai din causa scopului ee şi-a propusă : lumiuarea copiiloru de familii, a corpuriloră statului, a tuturora Româniloră despre capitala importantă a învăţământului; strengerea relaţiuniloră între toţi învăţătorii de orl-ce gradă şi gruparea îoră, pe basa principiului solidarităţii, într'un corpu inteligente ; apărarea drepturiloră şi stimularea activi tăţ i i cor­pului didactică; stăruinţa d'a se îmbunătăţi organi-sarea, personalulu şi materialulu indispensabila unei instrucţiuni solide etc. Pentru realisarea acestor do­rinţe e necesară concursulă- tuturora.

De aceea ne-am adresată şi d-vostre, cu vr 'o trei ani în urmă, rugându-ve a forma în localitatea unde vă aflaţi, o societate didactică avend relaţiunl cu cea din Bucuresci. Câte-va centrurl au înţelesă şi au practicată îndemnulă nostru. N u ne îndoimu că peste puţină esemplulu v a fi imitată pretutindeni

Intre acestea, noi ne-am silită a continua opera începută. P e cât ne-a fost prin putinţă, am susţinut prin tdte mijlocele încurăgiarea şi îndreptăţirea cor­pului didactică cu ocasiunea desbateril şi votăr i i l eg i i asupra gradaţiuniî onorariiloru. Asemenea am începută ţinerea de conferinţe publice, menite se res-pândescă lumina asupra cestiuniloru didactice şi sci-inţifioe. Localulu societăţii, în care se găsescă publi-caţiunl instructive, e menita a servi ca centru de

întâlnire pentru toţi membrii învăţământului. î n ul-timulu ană, am credutu că ne vom afirma si maî multă, luând iniţ iat ivă convocării unul congresu alu întregului corpă didaeticu din ţâră

în adevăru, esperinţa dobândită cu actuala l ege şi actuala organisare e unu capitală însemnată, pe basa căruia potemu cere înbunătăţirile reclamate de progresulă timpului. A p o i în acesta intervală, cor-pulă didactică s'a sporită în număr şi s'a consolidată cit elemente de care nu dispunea acum 20 de ani. In fine din reformele inoiriloru şi instituţiunile cre­ate, au resultatu necesităţi cu totulu necunoscute acum două decenie. N u se pote dar întâtdiia diseusi-unea şi resolvarea cestiniloră care se impună tutu­rora omeniloiu luminaţi şi în specială celoră însăr­cinaţi cu educarea şi instruirea tinerimii române.

Dacă corpulă didactică ar fi fost pusă în posi-ţiune se studieze şi, întrunindu-se, se desbată cesti-unile de căpetenia şi nevoilea înveţămentulul, de si-curu că opiniunea publică ar fi adl mal luminată, că organisarea acestei ramuri n'ar fi rămas înstărea şi cu lacunele de astădl. Proiec te le presentate cor­puriloră legiuitore, în diferite epoce, de cătră foştii miniştrii Chr. T e l l , T . Maiorescu, B . Conta, V . ' B . . Urechia, cu intenţiunea de a inlocui legea dela 1864, n'ar fi întâlnită obiecţiunî şi critice atât de fundate, dacă ar fi fost resultatulă maturei cugetări, desbateri-loru şi preţioseî esperinţe a celoră însărcinaţi cu pre­darea învăţâmentuluî, cu aplicarea l eg i i şi regula-menteloră şcolare, singuri maî în posiţiune de cât o r i c ine se cunoscă relele ce ar reclama unu neîntâr­z ia tă remedia.

Negreşi tă că dificultatea comunicaţiuniloru, in­egalitatea onorarieloră, lipsa de iniţiativă, câte-va pre-judiţe care aă începută se dispară se opuneau'la constituirea corpului didactică.

Acum însă, când pedicile s'a împuţinată, când chiar sitaaţiunea elementului română reclamă silinţe îndoită şi întreită maî eficace de cât în trecută, tre­buie se considerămă ca datorie din partea fiecărui membru ală înveţămentulul se lucreze pentru înain­tarea culturel naţionale.

Ia tă de ce am luată ini ţ ia t ivă convocării unul congresu alu corpului didactică, pentru care ve ce-remă tributulă esperintel cugetări, şi act ivi tăţ i i d-vostre.

Acesta primă întrunire — pe care am dori s'o vedemă mare şi fertilă în resultate -— se va ţine în Bucuresci, a două ă\ de, Dumineca Elori i loră (de la 2 până la 4 Apr i l e 1S84). Potă şi sunt rugaţi a par­ticipa la dânsa institutorii rurali şi urbani, profesorii înveţamăntuiul specială profesională, privată, secun­dară şi superiorii din ţâră, fie personală, fie prin de-legaţiune. Şi, fiind că eongresulă are în vedere nu­mai binele naţ iuni i : fiind că partide, guvern, asoci-aţiuni şi particulari sunt şi trebue se fie de o po­t r ivă animaţi a contribui la asemenea întreprinderi d'o utilitate necontestabilă, nu ne îndoimă că ini­ţ iat iva nostră şi intervenirea de a vi-se înlesni tran-sportulă până la Bucuresci şi înapoi, vor întâlni o primire favorabilă.

După desbaterile urmate în şedinţele consiliului şi ale adunării societăţii, Iată punctele cu care va avea să se ocupe eongresulă:

a) Cestiunî de organisare: 1. — deosebirea dintre direcţiunea ce avea în-

veţămentulu română în anii 1817—1858 şi direo-1

440 B I S E R I C A ş i S C Ó L A V I L Anulü

unea ce are as tădî : căuşele care au produs-o şi mij-locele de îndreptare.

2. — I n ce condiţiunî s 'ar putea înfiinţa o E -foriă, însărcinată cu reorganisarea şi administraţi-unea scoleloră.

3. — Consiliulu permanente şi consiliulu gene­ralii ală instrucţiunii publice, astfelă cum sunt în­tocmite prin legea din 1864, adus-aă serviciele reale învăţământului ? Dacă sunt uti le, ce ameliorări li-se potă aduce ? Dacă nu, cum şi cu ce trebuescu înlocuite ?

4. — In vederea necesităţii de a se desvolta cât mai mulţii şcoleie reale şi profesionale, să se studieze cum^şi cine să alegă pe tinerii care să con­tinue studiele clasice (in eursulă superiorii lieealu spre alimentarea facultăţiloru) de tinerii cari trebu­escu trimişi şcâleloră profesionale şi speciale.

b) Gestiuni didactice:

5. — Care ramură de înveţămăntă (dintre celă primarii, secundar, profesională şi superioră) a ră­masă mal neglesă în privinţa cărţiloră didactice ? Ce manuale sunt mal urgentă reclamate de fie-care ş i cum se potă elabora ?

6. — Lucrăr i le scrise şi eserciţiele practice me­ri tă saă nu se l i se dea o mal mare importanţă de cum nu li se dă adl ? In ce proporţiune şi după ce metodă trebuescă Introduse.

c) Gestiuni pedagogice :

7. — Actuala sistemă, după care suntu orga-nisate internatele statului, este saă nu folositore, din punctulă de vodere pedagogică şi igienică, ală învă­ţământului gratuită şi obligatoră?

8. — Din ce causă disciplina şcolară se slă-besce din di în di şi prin ce remedia se pote preîn-tempina reulă ?

9. — Ce pedepse sunt aplicabile în şcole con­formă cu starea actuală de cultură şi cu scopulă învăţământului ?

10. — E saă nu cea mal nimerită, pentru copii, măsura ea la 7 ani să încapă înveţămentulu primar, la 11 pe celă secundară, la 15 clasele superiore de liceu, la 19 cursurile faeultăţiloră ?

d) Cestiuni igienice: 11. — Efectulă localeloră improprii şi neigie­

nice asupra sănătăţii şi caracterului tinereloră gene-raţiuni. Măsurile de prevenirea răului-

V e rogăm dar să alegeţi din acesta seria punc­te le care vă convină să le meditaţi în linişte şi cu maturitate, Iar resultatulu esperinţei, studiului şi con-vinger i loră d-vostră să-î trămiteţl în scrisu, sub for­mă de memoria, la adresa consiliului 1 ) , celă multă până la finele lui Februariă 1884. In congresu să vor discuta cestiunile asupra cărora va esista ună numără îndestulitoriă de memorie, conţiindă ăpreci-ări, opiniunî şi sisteme seriose. Celelal te puncte, îm­preună cu alteia noi, vor forma obiectulu sesiuniloră ulteriore, despre car ea întrunirea din A p r i l i e 1884 va decide în ce oraşă să se ţînă şi în ce anume epocă.

Dacă întreprinderea va dobândi, precum sunt în dreptă a spera, căldurosulă sprijină ală bărbaţi-loră luminaţi şi cu iubire de ţeră, consiliulă îşi va

*] D-luî Dem. Ananescu, vice-preşedintele societăţii corpului didacticii, directorü alü liceului Sf. Saya.

} face o datoria să publice, într'ună volumă, memori-j> ele scrise şi desbátenle urmate asupra fiecărei ces-!> tiuni, împreună cu numele membriloră şi ale celoră < ce vor binevoi să ne susţină şi să ne încurageze prin ^ orí-ce tnijlóce. ( Până ve vomă tramite regulamentulă noul in-? stituţiuni a congresului corpului didactică, ve rugămu t personală pe d-vostră, pe colegi i cucare profesaţi şi \ pe toţi câţi se întereseză de însemnata ramură a în-^ veţămentului, să binevoiţi a contribui după puteri la \ realisarea iniţ iat ivei ce amu luată. Când noi, metn-<̂ brii corpului didactică, ne vomă uni spre a face i apelă la omenii instruiţi şi pa t r io ţ i : când vomă do-i vedi că neamă înţelesu misiunea că voimă a ne de-<; vota cu desinteresare carierii ce ne-am alesă, de si-¡¡ cură că societatea română va ţine comptă de binele < ce va decurge pentru densa din bunăvoinţa şi oste— '; nelile nóstre.

/ . . ;> Profitămă şi de acesta ocasiune, domnule şi co-\ legă, spre a ve renoi espresiunea simţeminteloră nós-X tre de deosebită consideraţiune.

< JD I \r e x s e .

? * Delegaţiunile sinodeloi'U eparcbiale din $ A r a d şi Caransebeşu pentru împărţirea fonduriloru l comune s'au întrunit erl la A r a d în delegaţiune co-, i mună. Totu erl s'a întrunită şi epitropia fprovisorie > a fonduriloră comune spre a-şl termina socoţile şi ae-i t ivitatea sa şi a face predarea fondurilor îu admini-s straţiunea dieceselor proprietare.

> * Unirea Naţiuniloru Latine. Da câtă-va vre- * ? me apare în Paris ună diară, l'Etendard, organ alu < naţiuniloru latine." Comitetulu*de patronagiă este j> compusă din domnii E . Castelar, J. David , Lockroy , l Jfezieres,-Gruillot, C. Bonfanti, Sarlat, E . Tenot , Ed . \ Texier , şi generalulu Tiirr . Aces t comitetu s'a adre-l sată la mal multe persone însemnate în politică şi \ literatură pentru a le cere părerea asupra iniţiati-> v e l luate de elă. în t re alţii, redactorul şef alu Stin-\ darduluX, s'a adresată şi eminentului istorică francesă > Henr i Martin. Acesta, ca respuusă trimise urraătorea i scrisore : Domnule. Mă întrebaţi ce credă eă asupra < ideeî care a inspirată fondarea diarulul d-v6stră s* H un i r ea naţionalităţiloră latine." E ă am fost totdea-^ una convinsu că interesele generale ale acestora na-] ţiunl sunt legate unele de altele, precum tendinţele \ loru morale şi intelectuale i i apropie esenţială; orî-'< ce politică care divide şi asociază pe una din ele < contra celorlalte cu o putere saă cu ună grupă de l o altă origine este, în ochii mei, o politică greşită } şi periculosă. E le potă, cum se întâmplă între popo-< rele vecine, se aibă r ival i tă ţ i asupra cutărul punct; l ar fi însă o nebunie de a împinge aceste r iva l i tă ţ i i până ia ruptură şi la răsboiă. Una din ele, Spania,. \ pe care totulă o face a trăi în cea mal bună înţe-\ legere cu Franţa şi care, într'o ocasiune grea, mâ-< nif'estă o bună-voinţă şi o înţelepciune pe care Fran-< ţa n'o va uita, Spania, dicîi, până la ună punctă ^ ore-care, este scutită de luptele europene prin posi-< ţiunea sa escentrică. Franţă şi I talia, din contra, \ sunt neîncetată espuse, şi pericolulu loră este de 't aceeaşi natură şi provine din aceeaşi cauză; din ve-<> chime lucrulă nu s'a schimbată. Ori cât de impor-ţ, tante ar fi înteresele maritime ce ;le potă divide,

înteresulu continentală remane cehi dîntâiu, intere-sulù absolntù, căci aci e vorba de independinţa, dacă nu de esistinţa lorii. Sunt deci partisan a tot ce apropie naţiunile latine sau gallo-romane ; puţin im­portă cuvèntulìi, cuprindèndù între ele şi pe depăr­tata ante-gardă din România. Voiu adauge că naţi­unile latine, după părerea mea, să se arate simpa­tice progreseloru. Greciei şi desvoltărel popóreloru Slave . Totu ce se petrece în Europa orientală are

« pentru noi o insemnătate asupra căreia nu mal e trebuinţă a insista. Bine-voiţ i a primi etc." Când pu­blicăm aceste şire, Henri Mart in nu se mai află intre cel v i l . Aces t mare barbata, pe care Franţa îlu pierdu acum câte-va d*l e Ş* a ^ cărui doliu ar trebui să-lu porte şi Românii , este una din stelele faimósel pleiade care a ilustrată li teriie franceze şi, au îmbrăţişată causa nòstra, pe când nimeni în stră­inătate nu simpatisa cu noi, Michelet, Edgar Quinet, H . .Martin, Philaréte Chasles, El ias Regnault suntu nume scumpe Româniloru. Renumele şi pana lor au contribuit în mare parte la realisarea dorinţeloru nòstre ca naţiutte. A - i cunósce de aprópe este o da­torie sfìnta şi o plăcere tot de o dată pentru fiecare Română. Ra re ori condeiulù biografulnl potè întâlni vie ţe aşa de curate, fiinţe aşa de simpatice. Dar să lasamu să vorbeseă pana unui scriitorù francesi! eminentă, care cunoscendù de aprópe pe admirabilul auctoru ală Istoriei FrancieX este unu izvor preţiosu de înformaţiunl în acesta privinţă.

* Maşinele vorbitóre. — Revis ta technică fran-oesă Geniul Civil, amintesce încercările făcute în tòte epocele de cătră mecanici pentru a imita vocea umană sétì aceea a animaleloru. Or i cat de delicată ar fi, mecanismulu vocal este cunoscută, elù a fost

* studiata, şi nimica nu dovedesce că n'ar fi cu pu­tinţă să fie realisatu de cătră nisce mecanici iscu­siţi înzestraţi cu tòte mijìócele seiinţei moderne. Cercetările de aeest genă, dăteză din cea mai adâncă anticitate. Capul lui Orfeu, în templulù de la L e s -bos, spunea oracule ; Gilbert , care deveni papa Sil­vestru I I şi după dènsul Rober t Grostete, episcopu de Lincoln , construise capete vorbitóre cu faţa de aramă. A l b e r t cela mare, ne spune istoria, era ser­v i tă de unu automat de aramă cu capulu vorbito-riu de terra-cotă; Thomas d 'Aquin făcu greşela sciinţifică de a face bucăţi, într'unft acces de indig-a*re, acest capă de operă care i se păru drăcescu. Călugări i Bacon şi Bungy, mal puţină scrupulos! în în materie de magie de cât Thomas d A q u i n , con­struise, ne spune Brewster în scrisorile sale în­titulate „Let te rs on natural magie" şi Drader în „Intelectual Develepement of Europe," unu capa de aramă care pronunţia la comanda loru, cuvintele : tempus est, tempus erat, tempus fuit. N u mal e nevoie d'a adauge că în aserţiunile pe cari i-am citată, min­ciunele se amestecă în totdeauna cu positivul într 'o proporţiune grea de determinată ; ventrilochia mal cu sèma a putut se jóce Unu mare rolă în resulta­tele relatate. D e a ceea trebue se avem şi óre cari bănuell. Deca trecemu la timpurile moderne şi anume la véculù X V I I I , găsimu în publică unu gust forte viu pentru automaţi, care amintesce evulu me­diu ; dar aci faptele sunt mal lesne de eqnstatatu : I n 1 741, faimosă raţă a lui Vaucanson escita unu ade-vérat entusiasm prin modulă± eî d'a reproduce stri­gatola animalului.

Droz presintă regelui Spaniei o óie care sbiară, un câne care lătra când atinge! un paner cu fructe pus

i supt pada sa şi în fine un negru care spunea ceasu-? ri le în limba francesa. Mail lader t isbuti se constru­is Iască o pasere care cântă şi a cărei voce artificială s poseda un óre-care numër de note ; el isbuti să facă i acesta, utilisând vibraţiunile produse de-o puternică s insuflare de aer într'un tub cu piston. î n 1788 A o a -\ demia de sciinţe din Peteraburg puse la concurs ces-< tiunea imitaţiunil mecanice a voci i umane. Fisicianul < Kratzenstein rëîpunse la apel publicând numerose cer-l cetărî. E l dobândise cele cinci vocale într'un tub. ? Rempelen simplifică dispositivul predecesorulu ïsëu şi <j consónele P . şi Z , apoi şi N şi M . Un alt fisic, W i l s , ;> isbiţl se producă tote vocalele şi consónele, fie în or-'¿ dinea lor naturală, fie invers. D e atunci nici un în-<; veţător n'a isbutit se reproducă în totul sau în parte < vocea umană. Cât despre fonograf, el nu fi pote fi cla-S sat printre instrumentele automatice, fiind-că acţiunea ? sa se mărginesce a înregistra şi a restitui vocea u-( mană. (Romanul) \ * Mul ţăui i ta publ ică . N u putem trece cu vede-\ rea, ca se nu esprimăm manifestarea stimei şi iubire! > nóstre, faţă de acela mărinimos!, cari an contribuită i în oferte benevole, pentru renovarea biseriee! şi şco-l le í nóstre gr, or. din comuna ChişOrosinu. Căci noi 5 abea suntem la vre-o 230 credindinclosl gr . reseritenî, Í şi fiind edificiele nóstre aprópe de ruinare, Iar biserica < n'a avută mijlóce de ajunsă pentru renovare ; astfel \ prin mijlocirea Dlu î parochu alú nostru loan Miocü, s carele a binevoită a-se îngri j i pentru renovarea > amintiteloră edificii, a făcută o petiţiune la Escelenţa s Sa Dna Baronesa Ifigienia de Sina mare proprietară > in comuna nostră, de unde ne-a şi venită unü rând ? de ornaminte, pentru serviţiulă divină. A p o i s'a mai < colectată prin D l parochu alü nostru, bani delà urmă-l toriî mariuimoşl: DIü Claritonü Ioanoviciü, secret. ? dom. 5 fi. D l loan Sabo, insp. dom. 3 fl. D l Antonia < Abe r l e , casuarl 3 fl. D l Adc l f Eibesitz, arend. 2 fl. s D l Iosif Ambruşă, parochu gr. cat. 1 fl. D l L . Ges-\ tessy, not. corn. 1 fl. D l I . Rei ter , neg. 1 fl. D l Dr., Í Baron Carol de Bi l lo t de Melanyhof, 5 fl. Economii : i Stefan Pescan, N i e . Martin, I o v a Pesecan câte 1 fl. • acésta sumă adaugându-se la puţina sumă ce o avusă i biserica, se dusă renovarea îu lucrare, şi finindu-se '( în 8 Noemvre st. v . se sfinţi : órnatele, donate de í Escel. Sa Dna Baronesa de Sina şi edificiele reno-> vate, de R e v . D. protop. Vincent iă Şerban, cu ţe-\ rămoniulu îndătinat, la care fuserăm cercetaţi de mai \ mnltl ospeţl. A p e i R e v . D . prot. la timpul seu, rosti j o cuvântare de mulţămire, pentru milostenia ce Es-\ celenţia sa Dna Baronesa Ifigienie de Sina şi pentru ) milostenia ce a avut şi alte confesiuni şi credicioşî £ al nostril. După finea serviciului divin, D l paroch al < nostru a dat o tractare, la care fură poftiţi a parti-l cipa ospeţiî şi populaţiunea deci dară încă odată / recunoscinţă tuturor marinimoşilor. Com. purochial. î * O f e r t e pent ru seminar i n lă inf l inţandu a maî \ i n t r a t ă şi a n i m e : déla comuna bisericéscü L u -ţ guzeu 40 fl. delà comuna Madrizesti şi filia S. ¡> Buceva 22 fl. 56 cr. la cari a contribuită : D l ă Mac­ii sima Bascaren preotă cu 3 fl. Dni l Georgia Leuca şi J Teodor F l o r e cu câte 2 fl. Dlù Mihaiû Boncina dirèc ^ la baie cu 1 fl. Eder Konrad, Catalina Braun Ge-y orgiu Coste şi Teodor Coste ca câte 1 fl. Iar cei-< l a l ţ î delà mal mulţi credincioşi în sume mal mici, > delà comuna bisericescă Secaşu 10 fl. delà comuna t Lapusnicü 6 fl. 20 cr. la care a contribuită Biserica \ cu 2 fl. Georgia Miloşu parochu 2 fl. D n a î l c a Cromps i 1 fl. Iar ceilalţi delà mal mulţi credincios! în sume

maï micï ; delà comuna Şuşanoveţă 23 fi. 64 cr. la cari a contribuita biserica cu 10 â. Iosifa Cadariă cu 3 fi. Dna Emma Becb 1 fi. Iar ceilal ţ i delà mal mulţi credincioşi în sume mal mici ; — delà comuna Fadimaca 2 fl. delà comnna Ic ta ra 19 fi. la cari a contribuita credincioşii noştri parte cu naturalie cari s'au venduta cu 12 fl. parte cu bani şi anume : Cos-tantin Popovie ia 2 fl. A chim Martinii jude şi V i r -gi lm Armandia cu 1 fl. Iar ceilalţi delà mal mulţi cre­dincioşi în sume mal mici. D l ă Demetriă Popovieia preota din Otlaca cu 15 fl. delà comuna Mişca 175 fl, 50 cr. la care a contribuita cultula cu 50 fl. Iar fun-dulu şcolară cu 50 fl. Ioană A v r a m ă parochu 25 fl. D l a Ştefană Chiriloviciiî not. cu 15 fl. Teodor Coste parocbu şi Petru Guiu cu căte 10 fl. Frank Lajos, Nico lae Imre, Teodor Ionaşu, F lo re Begeonă, Nicora Fi ldan şi Onuţă Lungi i cu câte 1 fl. Iar ceilalţ i delà mal mulţi credincioşi în sume mal mici. — Opidulă Buteniu cu 745 fl. la cari a contribuita biserica cu 200 fl. Iar din spesele cultului 300 fl. Dlu protopres-bitera Constantina, Gurbană cu 100 fl. Dlu Mihaiu Sturza cu 50 fl. Dni l Teodor Bucatoşu Mihaiu Su-ciu şi Ioana I l ica cu câte 20 fl. Dni l Nicolaa A r -deléna esact. Isidor Popesca not. şi Georgiă Popo­v ie ia înv. cu câte 10 fl. D l a I . Ge'orgiă Popa tutor orf. cu 5 fl. delà comuna Cuiedă 500 fl. la cari a contribuita Sta biserica 250 fl. Iar din spesele cul­tului 250 fl. delà comuna Hodişiă 205 fl. la cari a eontribnita biserica cu 5 fl Iar 'din spesele cultului 200 fl. delà comuna Margine 6 fl. la cari a contri­buita Ioana Chişa, Teo'dor Porumba, Petru Porumba, Dimi t r i a L a z a r ă şi Ioanu Tamaşu cu câte 1 fi. Ioana Bocşana şi loănă Niculiciă cu câte 50 cr. D l a A t a -nasia Tuducesca profesor 50 fl. D l a profesor Teodor Ceontea şi socia 30 fl. delà comuna Silindia 32 fl. la cari a contribuita biserica cu 10 fl. Asentie Cbi-r i la preotu cu 10 fl. Alesandru Cuiedanu cu 5 fl. Ioana Ionaşa şi Veisz Emanuel câte cu 2 fi. Iar cei­la l ţ i din naturalie — Dlu protopresbiteră El ia Moga au administrata 76 fl. la cari au contribuita Zacha-ria Mîhoeă preotu 40 fl. Dna Ecatarina Popa, T e o ­dora Popovieia şi Vasii ia Papp ambii preoţii cu câte 5 fl. T imote ia Tol tu ţă preotu 6 fl. Biserica din Ca-beşcî cu 10 fl. — Demetriû Selisteana şi Sava Dre-gic iă ambii preoţii cu 2 fl. Zacliarie Popa cu 1 fl. din Arenégû. 22 fl. la cari a contribuita. Famil ia D l u ! Georgia Carabaşa preot 10 fl. Gavr i i l ă Bacişu 2 fl. Victoria Muntén, Gl igoră Moraria, Trifu Ifora-tia, Nicolaa Magbicia , Ioanu Bacişa Ioanu Moraria, Nicolaa Marca şi Teodora Pribacă câte cu 1 fl. N ic . Maghicia 50 cr. Tr i f a Bacişu 40 cr. Ioanu Moraria preota în Têrnova cu 5 fl. L a sumele deja publicate ca colectă adunate prin clericula Mihaiu Magda a contribuita următorii din Toraculă-mică 143 fi. 70 cr. la cari a contribuită biserica cu 50 fi. Georgii i Bu-garia preot. 20 fl. înveţători î Trai lescă şi Serbu cu 20 fl. Pantea Iancu ecom. 10 fl. Medicul com. 2 fl. din naturalie a încursă 40 fl. 40 cr. Iar restula delà mal mulţi credincioşi în sume mal mici din comuna Toraculă-mare 114 fl. 60 cr. la cari a contribuita biserica 50 fl. Paula Tempea v ie . protopopescă şi Teodora Tempea parochă câte cu 20 fl. Demetria Marcovicia preotu 10 fl. Secoşan Iosifa 5 fl. Rosalia /Suciu şi Ioanu Secoşanu cu câte 1 fl. Iar ceilalţi delà mal mulţi credincioşi în sume mal mici aa mal contribuita mal mulţi credincioşi cu naturalie din cari au încursu 82 fl. 60 'cr. din comuna Sarcia-rom.

38 fl. 80 cr. la cari a contribuita biserica 10 fl. din vinderea naturalielora a încursu 12 fl. 80 cr. L . Nes-toroviciu preota 10 fl. Paulă Jivoina înv. 4 fl. ilfa-ria Jivoinu şi Simeon Jivoniă câte 1 fi. Iar ceilalţi dela mal mulţi credincioşi în sume mai mici din co­muna Ecica-română 46 fl. 85 cr. la cari a contribu­ita Nicolaa Magdă preotu 10 fl. Pet ru Popovieia iar 10 fl. ilfoise Magda 5 fl. Nicolaa Ciolacă şi Ţreic-a Bugaria câte 1 fl. din vinderea naturalieloru au în­cursă 18 fl. 30 cr. Iar ceilalţi dela mal mulţi cre­dincioşi în sume măi mici din comuna Iancahidă din vinderea naturalieloru au încursu 5 fl. 30 cr.

€ o ii c u r i e* î n urmarea înaltei ordinaciunî, a venerabilului

Consistoria din Caransebeşu dto 28 Octb. a. c. Nr . 600 S. se publică de noa concursă pentru întregirea postului înveţătorescu din Blajova, în protopresbitera-tulu Jebelulul cottulă Timişului, cu termină până în 6 Ianuarie 1884. c. v.

Emolumintele sunt 130 fl. v . a. 20 meţl de grâu 20 meţî de cucuruză. 6 dof tor i de lemne din care are a se încăldi şi sala de înveţămentă. 4 jugere de pămentă ; 8 fl. pentru conferinţă, cortelă liberă cu doue chilii şi grădină de legumi.

Dori tori i , carii voescă a ocupa acest post aă a-şl tr imite recursele l o r ă amesurată stat. org. bis. adresate comitetului parochială P rea Onoratului Domnă Alesandru Ioanoviciă protopresbiteru în Je-belu.

Blojova . în 20 Novembre 1833.

Comitetulă parochială. In conţelegere cu Prea O. D. protopresbiteru tractualii.

Pentru deplinirea parochieî vacante de clasa I I I din eomuna Govasdia, prtopresbiteratnlă Totvaradie î se escrie concursă, cu termină de alegere pe Dumi­neca din 18/30 Decembre a. c.

Venitele preoţesc! e una sessiune pămeută es-travilană, una gradină parochială, biruia preoţescă şi stolele îndatinate.

Dori tor i i de a ocupa acesta parochiă sunt avi-satî, recursele loră instruate în sensulă statut, org. şi adresate comitetului parochialu, ale trimite părin­telui protopopă Vasi le Beleşă în Totvârad p. u. So-borsin, pană inclusive la 15/27 decembre, a. c.

Govasdia, 12/24 Noemvrie , 1883. Comitetulă parochială.

In conţelegere cu mine; V . B e B e ş u m. p. protopop.

P e basa decisului consistorială din 1 Noemvre a. c. N r . 2769 se escrie concursă pe parochia vacantă română din Vinga, înzestrată cu 1 sessie de pamentă, cortel liberă în casa parochială cu 1 / i jug. intravilan, stolele usuate şi ajutoriă sperativă din fondul preo­ţescă, ca pe parochia de clasa I . până în 8 Ianuarie 1884, când se va ţienea şi alegerea. Recurenţii, car i i aă a se presenta până atunci în biserică spre areta-rea desterităţiî sale în cant şi tipică, se substerna recursele sale adresate comitetului parochială din Vinga , protopresviterulul tractuală Meieţ iă Dreghic l din Timişora până în 6. Ianuariu ¿884.

Comitetulă parochială. Cu scirea şi învoirea mea; M e l e ţ i u . D r e g b i c I , m. p. prot.