UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI DIN TIMISOARAFACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOLSPECIALIZAREA: INGINERIE SI MANAGEMENT IN ALIMENTATIE PUBLICA SI AGROTURISM

AGROTEHNICA ANTIEROZIONALA. MECANISMUL EROZIUNII HIDRICE

IMAPA IIGR.623,624 Studente:

Timisoara-2008

1

CUPRINS

I. Degradarea antropica a terenurilor …………….. pag 3

II. Protectia solurilor …………………………………………. Pag 9

III. Influenta reliefului, pantei si precipitatiilor

asupra procesului de eroziune ………………………… pag 13

Bibliografie ……………………………………………….. pag

I. DEGRADAREA ANTROPICA A TERENURILOR

2

Natura se gaseste in mod evident, in fata unui declin ecologic, in care factorul antropic a avut rolul determinant, ca factor de deteriorare prin mijloace

directe-indireste, multiple si complexe, apropiate sau indepartate in timp.Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al

numeroase procese fizice, chimice şi biologice. Solul şi organisme-le formează în cadrul biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport şi mediu de viaţă pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de producţie vegetală şi forestieră.

Poluarea solului constă în orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a acestuia ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice.Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare. Degradarea reprezintă procesul de mărunţire şi dispersare a rocilor şi mineralelor în fragmente mai mici, sub influenţa temperaturii, apei, vântului, gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi mineralele sub acţiunea apei, acizilor minerali, organici şi a sărurilor. Degradarea şi alterarea acţionează simultan.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile, solul trebuie să fie într-o formă accesibilă, deci: poros, umed, aerat (cu fracţie mare de goluri). Plantele îşi extrag din sol elementele de bază: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier, mangan, cupru şi zinc. Compoziţia chimică a solului este în continuă schimbare, prin procese rapide sau lente de pedogeneză, cu implicaţii asupra ecosistemelor.

In context se inscriu:1. Deteriorarea prin eroziune 2. Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice

a) defrisarea padurilorb) suprapasunatului

3. Deteriorarea prin constructia de baraje si canale4. Deteriorarea prin poluare

a) ploile acideb) poluarea cu ingrasaminte chimice si pesticide

1.Deteriorarea prin eroziune

Eroziunea – ca forma de degradare a solului sau a rocilor, se datoreaza actiunilor ploilor, vantului si omului care prin lucrarile agricole, a distrus textura solului, i-a dezgolit in fata radiatilor solare si l-a saracit de asociatiile vegetale naturale.

Omul, printr-o folosire abuziva a pamnatului, a dus la o micsorare a capacitatii de retinere a apei in sol. Aceasta se evapora, sau se scurge rapid la suprafata, provocand dese inundatii, deoarece lipseste stratul cu vegetatie arborescenta care sa „amortizeze” efectele precipitatiilor puternice. Aceasta

3

eroziune se datoreaza poluarii cu pesticide si ingrasaminte chimice, ploilor acide, taierilor masive de paduri, lucrarilor necorespunzatoare ale solului, care in timp degradeaza textura acestuia.

Eroziunea a afectat in ultimul secol pe intreg globul 20 mil km2 din terenurile cultivate, adica 28% din suprafata lor. In tara noastra suprafata supusa eroziunii este de circa 7 milioane hectare, fiidn afectata zona centrala a Transilvaniei, Podisul Barladului si zona Subcarpatilor de curbura.

Se stie ca solul uscat, degradat si lipsit de vegetatie, formaeaza norii de praf cu actiune devastatoare. Asa s-a intamplat in anul 1934 in statele americane – Kansas, Texas si Oklahoma, cand solul a fost erodat pe o suprafata de 450.000 km2, pana la o adancime de 25 cm, in unele locuri, constituind cea mai mare catastrofa, a carei cauza a fost actiunea omului necontrolata.

Ca masuri de evitare a aeroziunii, omul a afolosit inca din vechime, mai ales in Asia, cultivarea in terase limitate de santuri care retin apa; aratul in brazde, care urmeaza curbele de nivel, acoperirea in permanenta a solului cu un strat de resturi vegetale sau de culturi care sa restabileasca echilibrul chimic in sol.

2.Deteriorarea prin supraexploatare

a) defrisarea padurilor

Padurile reprezinta factorul determinant in mentinerea echilibrului ecologic, climatic si hidric, reprezentand ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare, decat oricare alt ecosistem natural.

Taierile masive din ultimii 80 de ani, mai ales dupa primul razboi mondial, a dus la o reducere a suprafetei de 9 milioane ha la 6.3 milioane ha paduri, din care astazi 5.5% sunt afectate de poluare si daunatori. Vegetatia forestiera contribuie la incetinirea scurgerii de suprafata, pastrarea litierei, a covorului vegetal ierbos si la retinerea apei. Litiera este sursa principala de intoarcere a elementelor minerale in sol si a substantelor organice.

Despaduririle masive in scopul valorificarii lemnului constituie o cauza esentiala a degradarii solului prin eroziune, mai ales pe terenurile in panta. In anul 1975 productia anuala mondiala de lemn a fost de 2,4 miliarde m3. Datorita acestui fapt prin interventia distructiva a omului, care solicita lemnul drept combustibil, pt constructii, in industrie sau pt eliberarea terenurilor necesare agriculturii. Pe glob sunt tari ca Spania si Grecia care si-au redus suprafata impadurita pana la 15%.

In Africa padurile tropicale s-au redus cu 2/3, fiind necesare suprafete pentru plantatiile de cacao si alte plante exotice. In America de Nord,

datorita taierilor masive din N-V Californiei a pinului canadian s-au produs numeroase inundatii cu sute de mii de hectare de terenuri distruse.

Desi s-au facut reimpaduriri cu rasinoase si eucalipti, in diverse zone ale globului, aceste paduri artificiale sau amenajate nu prezinta

4

diversitatea pe varste, specii si categorii ecologice de plante, multitudinea relatiilor interspecifice si o stabilitate ecologica asigurata in sute de ani. Se stie ca in viitor nevoia de lemn va spori cu 17% iar padurile tropicale risca sa dispara la inceputul acestui mileniu.

Pentru mentinerea invelisului protector al ecosferei, care sa fie ferita de eroziune si ariditate, ONU a luat masuri de protectie a padurilor la scara

planetara, in sensul conservarii solului, a resurselor de apa, a purificarii aerului si a imbunatatirii climatului. Padurea are si functia de recreeare si sursa de ozon pt om.

b) suprapasunatul

Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare ca urmare a procesului de pasunare intensiva de catre animalele ierbivore. In pampasul argentinian capacitatea limita pe pasunile naturale se cifreaza la 14.000 kg vite/km2. In preeria din Texas de 11.000 kg vite/km2, iar in savana din

Kenya numai de 3500 kg vite/km2.Daca aceste limite sunt depasite, in populatiile animalelor salbatice

apare autoreglarea, adica se intesifica activitatea pradatorilor, creste frecventa bolilor si parazitilor, deoarece populatiile de insecte fitofage se gasesc in echilibrul relativ cu mediul, suferind oscilatii in functie de fluctuatiile acestuia.

In cazul animalelor domestice, care raman in afara factorilor ecologici si se supun factorului antropic, apare suprapopularea pasiunilor si o desgolire

accentuata a biotopului, care isi pierde posibilitatile de regenerare. Animalele domestice tinute pe suprafete limitate, prin calcarea

solului, duc la tasarea acestuia si strivirea invelisului vegetal. Astfel vegetatia dispare progresiv de pe anumite suprafete care sunt supuse treptat eroziunii si

degradarii. Spre exemplu, insula Sf Elena, in care portughezii au introdus capre in anul 1513, in anul 1909 flora era complet distrusa. Aceeasi situatie cu solurile erodate, aride cu reliefuri accidentale si vegetatie distrusa se intalneste in zona Apeninilor – Italia, platoul Castiliei – Spania, Orientul Apropiat – Siria, Iran si America de Nord.

In prezent pe glob exista o preocupare generala de salvare de salvare a vegetatiei de la suprapasunare. In acest context se inscriu plantarea de

perdele forestiere, sau de fixare a asolului in Nordul Africii ( Tunis, Maroc) prin specii de Tamarix articulata, Accacia Cyanpiphylla si Accacia cyclops, care rezista la seceta si temperaturi ridicate.

3.Deteriorarea prin constructii de baraje si canale

Pt asigurarea de apa potabila, irigatii, cai de comunicatii, producerea de energie electrica, omul a intervenit in ecosistemele acvatice prin constructia de canale si baraje.

5

Aceste constructii duc la inundarea unor terenuri aluvionare si schimba componenta cantitativa si calitativa a florei si faunei locale. In unele cazuri, noile lacuri costituie surse de boli, prin dezvoltarea numerosilor paraziti. Astfel dezvoltarea vegetatiei acvatice in canalele de irigatie, alimentate de la barajul de la Assuan din Egipt, a dus la instalarea gasteropodelor gazdei intermediare ale agentilor bilhariozei, exemplu trematodele Schistosoma hematobium si S. Mansoni. Aici apar si vectorii malariei ca si onchicercozei care provoaca orbirea.

4.Deteriorarea prin poluare

Poluarea=procesul de midificare a factorilor de mediu biotici si abiotici pron introducerea in mediu a poluantilor de tipul deseurilor din activitati umane.

Poluarea solului e cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, de apele reziduale, de deseurile de natura industriala sau menajera , dar mai ales de pesticidele si de ingrasamintele chimice folosite in agricultura.

Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezari urbane, sub influenta factorului antropic. Initial produsele poluante erau putine, de natura organica si usor degradabile de catre microorganismele mediului (bacteriis i ciuperci).

a) ploile acide

Ploile acide sunt determinate de prezenta in atmosfera a oxizilor de sulf si azot, care in prezenta vaporilor de apa si sub influenta radiatilor

ultraviolete, se transforma in acizi corespunzatori extrem de toxici ca : acidul sulfuric si acidul azotic.

Inca din anul 1950 s-a semnalat in Norvegia, scaderea productiei de peste din cele peste 200 de lacuri existente, o saracire a solului in substante nutritive si uscarea masiva a padurilor. Enigma a afost dezlegata abia in anul 1960, cand s- a dovedit ca apa de ploaie contine acizi, cu efecte nocive asupra vietuitoarelor.

Efectele nocive ale ploilor acide sunt:-spalarea solului de substante nutritive, vitale arborilor(Ca, Mg, K)-aluminiul existent in sarurile minerale din sol este pus in libertate de

acizii continuti in apa de precipitatii si poate intra in competitie cu Ca, pentru a se fixa pe radacinile fine ale arborilor, reducand aprovizionarea acestora in Ca si incetinirea cresterii.

-distrugerea reducatorilor din sol prin pH-ul scazut al apei de precipitatii si prin concentratia mare in Al, impiedica sau diminueaza procesele de mineralizare, prin intermediul carora, sunt repuse in circulatie elementele minerale necesare arborilor pt sinteze organice.

b)poluarea cu ingrasaminte chimice si pesticide

6

-Chimizarea in exces duce la scadere potentialului productiv. O alta consecinta este acumularea in sol si in apa freatica a unor elemente minerale

– nitrati- in concentratii daunatoare.Folosite timp indelungat ingrasamintele chimice pot opri reciclarea

substantelor organice din solurile cultivate, amenintand grav fertilitatea lor. Cresterea cantitatilor de ingrasaminte si humusul din sol. Acesta are drept efect deteriorarea structurii pedologice, contribuind astfel la declinul complexului absorbant argilo-humulos.

-Pesticidele cu mare toxicitate pot si ele sa degradeze biocenozele din sol, dar in aceata privinta parerile sunt impartite. Se stie ca pesticidele ajunse in sol pot dauna faunei ce contribuie la incorporarea materiei organice in sol. Dintre acestea, cel dintai sufera ramele care au un rol primordial in

asigurarea fertilitatii solului-Alte produse care polueaza solul sunt: reziduurile solide de la

exploatarile miniere, zgurile metalurgice si de la termocentrale, deseurile rezultate de la crescatoriile de animale, reziduurile provenite din industria alimentara, deseurile casnice. Printr-o depozitare nerationala, aceste produse ocupa mari suprafete de teren agricol sau de alt interes economic.

Cauzele, care pot determina degradarea solului, sunt:

Exploatarea nerationala, prin monoculturi, epuizeaza solul; Folosirea incorecta a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si erbicidelor

afecteaza masa organica din sol, ii altereaza structura etc.; Toti factorii poluanti din apa, atmosfera, ajungând in sol, modifica

mecanismele interne, fertilitatea solului; Lipsa unor lucrari de combaterea eroziunii solului; Folosirea nerationala a irigatiilor duce la degradarea solului; Taierea padurilor; Aruncarea pe sol a unor reziduuri industriale, ce contin substante toxice (Hg,

Pb).

Pentru a preveni poluarea solului, citam:

Studierea fiecarui tip de sol; Folosirea rationala a irigatiilor, pesticidelor nepoluante, erbicidelor

selectionate; Utilizarea ingrasamintelor specifice in cantitati adecvate; Efectuarea unor lucrari de prevenire si combatere a eroziunii; Combaterea alunecarilor de teren, indiguiri, regularizari pe maluri; Plantarea perdelelor verzi, care absorb unii poluanti.

7

II. PROTECTIA SOLURILOR

Gospodărirea raţională a solului înseamnă combinarea tehnologiilor şi activităţilor în aşa mod încât să se realizeze concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi acceptabilitatea socială. Aceasta se poate realiza dacă se acţionează în primul rând asupra principalului obiectiv – protecţia calităţii solului. Menţinerea pe termen lung a capacităţii de producţie a solului, sporirea fertilităţii lui, combaterea deşertificării sunt sarcinile strategice primordiale ale întregii naţiuni.

Pentru protecţia resurselor de sol se recomandă următoarele acţiuni principale.

Măsuri cu caracter general: – organizarea, în baza rezultatelor cercetărilor pedologice a teritoriului

comunelor şi gospodăriilor agricole, revederii structurii folosinţelor agricole şi silvice, restructurarea folosinţelor în funcţie de natura proceselor de degradare şi necesitatea menţinerii echilibrului ecologic dintre ecosistemele naturale şi cele antropice;

– managementul resurselor de sol corespunzător cerinţelor agriculturii durabile.Elaborarea cadastrului calităţii fondului funciar. Identificarea corectă a

problemelor, cauzelor şi soluţiilor cu eşalonarea acţiunilor şi măsurilor privind combaterea degradării terenurilor agricole este posibilă numai prin cadastrarea şi monitorizarea stării de calitate a resurselor de sol ale republicii şi crearea

8

sistemului informaţional computerizat al calităţii fondului funciar. Cadastrul calităţii fondului funciar va crea baza informaţională pentru organizarea utilizării durabile, protecţiei şi ameliorării învelişului de sol.

Premisele elaborării unui cadastru corect al calităţii resurselor funciare sunt următoarele:

- perfecţionarea sistemului naţional de cercetări pedologice şi efectuarea ciclică a acestora pe întreg teritoriul o dată în 20 ani; - perfecţionarea sistemului de bonitare a terenurilor agricole şi elaborarea

sistemului naţional computerizat al calităţii solului pentru calcularea corectă a mărimii impozitului funciar, şi efectuarea tranzacţiilor funciare (vânzare–cumpărare, arendă, gaj).

Pentru fiecare comună este necesară elaborarea fişei cadastrale a stării de calitate a învelişului de sol a terenurilor agricole şi a raportului pedologic cu recomandări concrete privind combaterea degradării solurilor şi exploatarea lor raţională.

Implementarea sistemului complex de protecţie antierozională a solurilor. Eroziunea solurilor este factorul principal de degradare a învelişului de sol al Republicii Moldova, care conduce la agravarea situaţiei ecologice generale în ţară: are loc înnămolirea şi poluarea bazinelor acvatice şi terenurilor din depresiuni, se distrug drumurile, construcţiile, instalaţiile şi construcţiile hidroameliorative.

Sistemul complex de protecţie antierozională a solurilor se realizează prin proiecte de organizare şi amenajare antierozională a moşiilor comunelor, bazinelor acvatice şi cuprind următoarele acţiuni şi măsuri:

- repartizarea folosinţelor agricole pe versanţi în conformitate cu condiţiile de relief şi pedoclimatice, orientarea solelor pe direcţia generală a curbelor de nivel;

- stabilirea unei reţele de canale pentru evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanţi şi prevenirea eroziunii în adâncime;

- stabilirea unei reţele optime de drumuri tehnologice, amplasarea lor corectă pe pante;

- efectuarea amenajărilor fitoameliorative (înfiinţarea perdelelor forestiere, înierbarea sau împădurirea versanţilor cu înclinare mai mare de 20, transformarea în fâneţe a terenurilor puternic erodate);

- implementarea agrotehnicii antierozionale, efectuarea lucrărilor agrotehnice pe direcţia generală a curbelor de nivel; cultivarea culturilor agricole în fâşii alternative cu benzi înierbate; asolamente antierozionale etc.;

- combaterea eroziunii în adâncime prin amenajarea corespunzătoare a ravenelor;

- stabilizarea alunecărilor de teren.Măsurile principale de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren sunt

următoarele:- construirea canalelor de evacuare rapidă a apei pluviale;- drenarea terenurilor prin diferite metode;- captarea izvoarelor de coastă;

9

- împădurirea terenurilor afectate sau care pot fi afectate.Ameliorarea solurilor degradate prin salinizare şi înmlăştinire.

Ameliorarea solurilor sărăturate se efectuează în baza proiectelor elaborate pe zone naturale şi pe bazine hidrografice. Lucrările de îmbunătăţiri funciare şi măsurile agropedoameliorative sunt următoarele:

- reconstruirea şi ţinerea în regulă a reţelei de drenaj pe o suprafaţă de 87,7 mii ha;

- amenajarea ghipsică şi spălarea de săruri a solurilor aluviale salinizate irigate din lunca Nistrului şi din cea a Prutului pe o suprafaţă cca. 50 mii ha;

- amendarea repetată cu ghips a 25 mii ha de soloneţuri cernoziomice şi cernoziomuri soloneţizate arabile;

- introducerea de plante tolerante la salinizare şi soloneţizare pentru refacerea pajiştilor din luncile râurilor mici, reglementarea păşunatului pe aceste teritorii (suprafaţa 50–60 mii ha).

Fertilizarea solului (îngrăşămintele organice şi minerale). Pentru conservarea (2003–2010) şi sporirea fertilităţii solului (2010–2020) e necesar să se întreprindă următoarele acţiuni:

1. Urgentarea elaborării „Programului complex de valorificare superioară a terenurilor noi”, care include:

- optimizarea asolamentelor;- acumularea azotului biologic în sol prin majorarea cotei culturilor

leguminoase în asolamente până la 20–25%;- încorporarea în sol a câte 5–6 t/ha gunoi de grajd, în total 9–10mln. t;- aplicarea anuală a 150–160 mii t îngrăşăminte chimice, substanţă activă

sau 180 mii t amofos şi 240 mii t selitră amoniacală.2. Organizarea şi efectuarea din contul Bugetului de Stat a cercetării

agrochimice anuale a solului pe o suprafaţă de 200 mii ha şi elaborarea „Complexului de măsuri pentru sporirea fertilităţii solului” la nivel de comună, gospodărie agricolă (proprietar).

3. Renovarea infrastructurii deservirii agrochimice, inclusiv şi Serviciului Agrochimic de Stat (2002–2005) pentru monitorizarea fertilităţii solului, folosirii raţionale a îngrăşămintelor.

Reconstruirea ecologică a vegetaţiei pajiştilor. În rezultatul suprapăşunatului practic toate pajiştile sunt degradate, productivitatea lor este extrem de mică şi nu depăşeşte 4–6 q/ha de masă verde. Măsurile de refacere şi îmbunătăţire a pajiştilor sunt:

- reglementarea păşunatului reieşind din capacitatea de producţie a pajiştilor;- efectuarea lucrărilor de suprafaţă (grăpatul pajiştilor toamna târziu sau la

începutul primăverii, fertilizarea, amendarea cu ghips a terenurilor soloneţizate etc.);

- folosirea mixtă fâneaţă-păşune sau păşune-fâneaţă;- combaterea eroziunii solului prin împăduriri; supraînsămânţarea terenurilor

degradate;

10

- combaterea salinizării prin lucrări de amenajări ameliorative, însămânţarea cu plante rezistente la salinizare;

- refacerea radicală a pajiştilor degradate prin crearea terenurilor de pajişti semănate.

Asigurarea ştiinţifică: 1. Fundamentarea ştiinţifică a sistemului de agricultură durabilă pentru

diferite zone pedoclimatice (asolamente, sisteme de lucrare şi fertilizare a solului, protecţia plantelor, irigarea etc.).

2. Perfecţionarea sistemului naţional de cercetări pedologice şi agrochimice pentru Cadastru şi Monitoringul Funciar.

3. Elaborarea unor programe complexe de utilizare durabilă, protecţie şi ameliorare a solului la nivel de judeţe, comune.

Premisele socio-economice, politice şi demografice privind măsurile de protecţie a solurilor sunt:

- acordarea unui loc important acţiunilor de protecţie a mediului şi resurselor naturale în toate programele naţionale de dezvoltare a economiei;

- stabilirea de norme unitare pentru protecţia mediului, în primul rând a resurselor de sol;

- asigurarea mijloacelor necesare pentru cercetări ştiinţifice, dezvoltări tehnologice în domeniul combaterii degradării solurilor şi dezvoltării durabile;

- finanţarea Monitoringului şi Cadastrului Funciar;- promovarea colaborărilor internaţionale în domeniul protecţiei resurselor

naturale şi combaterii degradării solurilor;- aplicarea principiului de responsabilitate a deţinătorilor de terenuri şi

organelor de administrare publică pentru definirea şi aplicarea măsurilor privind protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a solurilor;

- elaborarea de politici de dezvoltare care asigură dezvoltarea durabilă a societăţii şi nu conduc la epuizarea resurselor naturale, degradarea şi poluarea solurilor.

Acţiuni de informare, instruire şi educaţie:- informarea şi convingerea societăţii că protecţia şi utilizarea durabilă a

solurilor sunt indispensabile pentru bunăstarea populaţiei, calitatea mediului înconjurător şi a vieţii;

- conştientizarea consumatorilor de peisaj din mediul urban şi rural că nu este posibil să se pretindă peisaje de calitate menţinând un stil de viaţă, care duce la deteriorarea solului;

- informarea, sensibilizarea şi educarea publicului despre protecţia solului, evidenţiindu-i partea sa de responsabilitate, în vederea mobilizării sale de aşi modifica comportamentul;

- instituirea facilităţilor, structurilor şi programelor de educaţie, îndrumare şi schimb de informaţii şi experienţă, precum şi a unor cursuri de instruire la toate nivelurile;

11

- mobilizarea nu numai a populaţiei rurale, dar şi a publicului în ansamblu, într-un proiect al întregii naţiuni, consacrat protecţiei , ameliorării şi utilizării durabile a solurilor.

Acţiuni legislative. În noile condiţii de trecere de la economia central dirijată la economia de piaţă, este posibil, în măsura în care statul va acorda sprijinul necesar, să se realizeze integrarea politicii agrare în cadrul unei politici naţionale de protecţie a mediului înconjurător şi resurselor de sol, bazată pe principiile ecologiei moderne. Conservarea şi reconstrucţia ecologică a solurilor din Moldova trebuie să ţină cont de particularităţile pedodiversităţii locale, de factorii de degradare a solurilor, de forma de proprietate asupra terenurilor agricole şi să se bazeze pe un ansamblu de mecanisme economice şi politice de stimulare şi reglementare la nivel naţional a activităţilor pentru protecţia solurilor, cum sunt:

- gestiunea ecologică pe baze contractuale între agricultori, silvicultori, proprietari, guvern şi/sau asociaţii voluntare cu prevederea de remunerări financiare sau compensaţii;

- măsuri economice şi fiscale cum sunt reducerea sau exonerarea taxelor funciare, acordarea de credite cu dobândă mică şi o perioadă de graţie.O acţiune legislativă de primă necesitate este adoptarea legii solului şi a legii

privind controlul de stat asupra respectării legislaţiei funciare, folosirii şi protecţiei terenurilor.

III. INFLUENTA RELIEFULUI, PANTEI SI PRECIPITATIILOR ASUPRA

PROCESULUI DE EROZIUNE

Relieful este factorul natural, primar si esential care conditioneaza

declans.area scurgerii de suprafata si a procesului de eroziune. El este

acela care influenteaza miscarea apei pe versanti, apa fiind factorul

activ al dislocarii, dispersarii si transportului particulelor de sol. In

cadrul fiecarui bazin hidrografic, eroziunea solului va-riaza in functie

de caracteristicile versantilor (forma, inclinare, lungime, expozitie,

suprafata), fiind mai redusa sau mai puter-nica, de aceea analizarea si

cunoasterea caracteristicilor acestora au o importanta deosebita.

12

- Forma versantului poate fi dreapta, concava, convexa si in

trepte. In cazul profilurilor drepte, eroziunea de suprafata create

treptat spre baza versantului, pe masura ce se acumuleaza o cantitate

mai mare de apa. In cazul cind nu se iau rnasuri de combatere a

eroziunii, la baza versantului apar oga.se.

Pe versantii concavi, panta cea mai mare se afla in partea

superioara a acestora. Aici are loc deci si eroziunea cea mai puternica.

Deoarece la baza versantului inclinarea este mica, o parte insemnata

din solul erodat, din treimea superioara, se depune. In general, in

aceste zone lipsesc ogasele.

Pe versantii de forma convexa, panta cea mai mare se afla in

partea de jos a lor. In aceasta zona scurgerea capata o viteza mare, iar

eroziunea se manifesta foarte puternic. De cele mai multe ori in

aceasta parte apar ogase, fragmentand puter nic versantul si ingreunand

astfel mecanizarea lucrarilor agricole.

Versantii, al caror profil este in trepte, sint cei mai putin afectati

de eroziune, deoarece viteza de scurgere a apei este redusa, iar

cantitatile de sol erodat de pe suprafetele inclinate sint depuse pe

platforme.

- Lungimea versantului , influenteaza erozitinea, in functie de

volumul si intensitatea precipitatiilor, precum si de natura solului. De

regula, cu cit versantul este mai lung cu atat colecteaza mai multa apa

in timpul precipitatiilor, iar viteza de scurgere creste. Prin cresterea

vitezei de scurgere se mareste si capacitatea de erodare si transport a

apei, deci creste procesul de eroziune.

In cazul versantilor lungi si a ploilor de scurta durata, intreaga

cantitate de apa se infiltreaza in sol si eroziunea este cu mult mai mica

decit pe versantii scurti. Situatia este inversa la ploile de lunga durata

sau la cele cu torentialitate mare.

13

- Expozitia versantului prezinta un rol important, in special

la stabilirea folosintelor. Pe versantii nordici, care sint mai putin

insoriti, sint de obicei conditii mai bune pentru cre^terea vegetatiei,

fapt ce se manifesta si printr-o erodare mai redusa a solului.

Pe versantii sudici, la aceeasi panta, eroziunea este mai

accentuata, datorita faptului ca primavara, in urma unei insoriri

puternice, zapada se topeste brusc, scurgerile superficiale si

concentrate cresc, iar eroziunea solului se amplifica.

In functie de aceste considerente se pot aplica masurile cele mai

potrivite pentru retineirea in sol a unor cantitati sporite din apa

precipitatiilor si pentru micsorarea eroziunii solului.

Prin stabilirea si amplasarea corespunzatoare a culturitor, prin

aplicarea masurilor antierozionale, prin folosirea metodelor

agrofitotehnice adecvate si refacerea fertilitatii solurilor, productiile

obtinute pe terenurile in panta cresc, devin stabile si economice.

- Suprafata versantului constituie un element principal de care

trebuie sa se tina seama in stabilirea masurilor antierozio nale. In

functie de aceasta se pot calcula diferiti parametri necesari

dimensionarii masurilor antierozionale. In acelasi timp, in functie de

suprafata versantului se stabilesc folosintele, sistemul de lucrare a

solului si sistemul de masini agricole. Toate acestea trebuie sa aiba in

vedere folosirea cit mai eficienta a terenurilor in panta, in scopul

realizarii unor productii agricole corespunzatoare si stabile in

conditiile executarii mecanizate a lucrarilor.

Precipitatiile constituie un factor important in procesul de

eroziune a solului. Cantitatea, repartitia si intensitatea lor joa-ca un

mare rol in cresterea si dezvoltarea plantelor, precum si in reducerea

14

sau amplificarea procesului de eroziune. Prin actiunea mecanica de

izbire a solului, in prima faza picaturile disloca si disperseaza

particulele de pamint, iar in faza a doua favorizeaza transportul lor.

Din punct de vedere al eroziunii solului, la ploi intereseaza in

primul rind urmatoarele elemente: intensitatea, tipul, nucleul torential

si durata.

Intensitatea ploii (raportul intre cantitatea cazuta si timpul de

cadere), se exprima in mm/minut sau in litri/sec. la hectar.

Masurarea cantitatii precipitatiilor cazute se face cu ajutorul

pluviometrului, iar determinarea intensitatii cu ajutorul pluviografului.

In probleme de eroziune, cantitatea totala a precipitatiilor sau

media acestora pe anumite perioade, nu sint suficiente pentru a stabili

daca in zona ploile au caracter torential, si este nevoie ca fiecare

ploaie sa fie inregistrata separat. Cantitatea totala a precipitatiilor

variaza in tara intre 400 mm pe literal si 1 500 mm in regiunea

muntoasa, in toate cazurile anotimpul cel mai ploios fiind vara.

Numarul zilelor cu ploaie este, de asemenea, variabil si creste

odata cu altitudinea astfel:

- circa 60 zile ploioase pe literal;

- pina la 80 zile ploioase in regiunea deluroasa;

- pina la 130 zile ploioase in regiunea de munte.

Desi cele mai mari cantitati de precipitatii se intilnesc in regiunea

muntoasa, zonele de maxima torentialitate sint situa te in regiunile cu

precipitatii putine sau moderate ca: litoralul Marii Negre pina aproape

de Cernavoda, sudul judetului

Datorita intensitatii mari cu care cad, ploile provoaca in aceste

zone pierderi mari de sol, distrug culturile, sau produc pagube ca:

ruperea drumurilor si a soselelor, a cailor ferate, a podurilor,

inundatii etc. Totodata o parte insemnata din precipitatiile cazute

15

scurgindu-se pe versanti, diminueaza mult rezervele de apa din sol,

acestea ramanand deficitare in cea mai mare parte a anului.

Deci factorul primordial al eroziunii solului il constituie in -

tensitatea ploilor torentiale. Ploi torentiale cazute in conditii

asemanatoare, insa de intensitati diferite au produs pierderi de sol

diferentiate. Astfel, in timp ce o ploaie cu intensitatea de 1,16

mm/min. a dus la erodarea a 19,4 t/ha sol pe teren cu panta mica si

lipsit de vegetatie, o ploaie cu intensitatea de 3,5 mm/min a produs

erodarea a 57,5 t/ha.

In ceea ce priveste tipul de ploi torentiale , s-a constatat ca.,

dupa pozitia nucleului torential (perioada din ploaie cu intensi tatea

cea mai mare exprimata in mm/minut), exista urmatoarele tipuri:

- tipul A = ploaie cu intensitate uniforma pe toata durata

- tipul B = = ploaie cu intensitate mare la inceput, apoi aceasta

scade treptat .pina la oprirea ploii;

- tipul C = ploaie cu intensitate mare la mijloc;

- tipul D = ploaie cu intensitate mare la sfirsit.

Din punct de vedere al eroziunii produse, cele mai periculoase

sint ploile cu intensitate mare la mijloc sau la sfirsit, care

corespund cu cea mai mica infiltratie in sol, acesta fiind ante rior

umezit.

Ploile cu intensitate mare la inceput nu produc scurgeri

insemnate de apa si sol, deoarece intensitatea maxima a acestora

corespunde cu capacitatea mare de infiltratie a apei in sol.

Sint insa si cazuri cind ploi de acest tip, cazind in serie, la

intervale foarte scurte, pot sa produca pierderi mari de ; apa si sol.

In aceasta situatie, deoarece terenul se mentine puternic umezit pe

intreaga perioada. precipitatiile care cad in continuare, indiferent

de tipul ploii, produc spalari insemnate de sol. De asemenea daca

16

intensitatea este maxima la inceput, sau sint insotite de grindina,

ploile torentiale pot sa produca scurgeri si eroziuni insemnate,

deoarece la suprafata solului se formeaza o crusta, care reduce foarte

mult infiltratia.

Masuratorile de scurgeri si eroziune, facute pe parcele spe cial

amenajate, prevazute in aval cu bazine pentru colectarea fractionata a

apei si solului, au stabilit ca la ploi de aceeasi intensitate, acestea

difera foarte mult in functie de tipul ploii.

Gradul de umezire a solului inaintea ploii torentiale are de

asemenea un mare rol in procesul de infiltratie si deci in pro cesul de

eroziune. Cu cit umiditatea solului este mai ridicata, cu atit infiltratia

se reduce mai mult, iar scurgerile si eroziunea cresc, si invers.

Curbele infiltratiei apei in sol au fost stabilite de o serie de

cercetatori. Acestea servesc la stabilirea coeficientilor de scurgere,

necesari la lucrarile de proiectare.

Coeficientul de scurgere este raportul intre cantitatea de apa

scursa si cantitatea de apa cazuta.

Infiltratia apei in sol este influentata si de proprietatile acestuia,

in special de gradul de tasare, precum si de intensitatea si durata ploii.

De aceea cele mai defavorabile ploi sint acelea care sint insotite de

grindina. Grindina, impreuna cu picaturile de ploaie, izbind solul,

duce la dispersarea agregatelor de sol si la tasarea acestuia. In acelasi

timp, prin astuparea porilor dintre agregate se micsoreaza capacitatea

de infiltratie si creste eroziunea.

Masuratorile efectuate in diferite statiuni de cercetare, cu privire

la cantitatile totale de sol erodat pe terenurile in panta, duce la

constatarea ca la majoritatea ploilor torentiale se erodeaza un strat de

sol de 1,5—5,0 mm, ceea ce reprezinta 24—80 tone/ha (fig. 8).

Pentru ca aceste pierderi prin eroziune sa fie cit mai mici, este

necesar a se lua toate masurile care sa duca la retinerea unei cantitati

17

cit mai mari din apa precipitatiilor sau la evacuarea dirijata a acesteia.

In acelasi timp masurile aplicate trebuie sa contribuie si la refacerea

potentialului economic al solului in vederea realizarii unor productii

agricole mari si constante de la an la an.

Masurile si metodele specifice terenurilor in panta si care raspund

acestor deziderate sint cuprinse in complexul antierozional, acestea

fiind tratate separat si in ordine cronologica.

Sezonul critic de eroziune reprezinta perioada din an in care cad

cele mai multe ploi torentiale.

In urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca in tara noastra,

sezonul critic de eroziune este cuprins intre lunile aprilie si august. In

partea de rasarit a tarii sezonul critic de eroziune este cuprins intre 10

—20 aprilie si dureaza pina la 15—25 iulie. In Transilvania incepe cu

aproximativ o luna mai tirziu si se continua pina in a doua jumatate a

lunii august.

Cunoasterea perioadei in care sezonul critic de eroziune a-pare

intr-o zona, este de mare importanta, intrucit in acest fel se poate

stabili momentul potrivit cind trebuie acordata solu-lui atentia cea mai

mare. Tinind seama de faptul ca culturile de prasitoare sint surprinse

de ploile torentiale intr-o faza de crestere putin inaintata, este necesar

ca cultivarea acestora pe panta sa se faca cu mare atentie.

Toamna, desi se inregistreaza in majoritatea zonelor o mare

cantitate de precipitatii, datorita caracterului torential mai slab al

acestora, eroziunea solului este foarte redusa. Ploile lungi si domoale

din acest sezon pot insa provoca alunecari pe te-renurile situate pe un

strat argilos sau marnos.

larna, datorita inghetarii solului, eroziunea prin apa nu se

manifesta sau apare foarte rar in perioade de dezghet partial, urinate

de ploi. In astfel de situatii s-au erodat in februarie 1969 in Podisul

central Moldovenesc, la ploi de aproximativ 15 mm, cu intensitati ce

18

n-au depasit 0,78 mm/min, pina la 60 tone/ha sol, iar coeficientii de

scurgere au crescut pina la 0,97.

Daca primavara zapada se topeste brusc sau apar ploi calde, sint

erodate cantitati insemnate de sol. Acest fapt se produce de obicei pe

versantii sudici si in anii cind zapada se depune in straturi groase.

Deci apa provenita din ploi este factorul principal care duce la

erodarea unor cantitati insemnate de sol pe terenurile in panta.

Concentrarea si scurgerea apei sub forma de siroaie provoaca

desprinderea si transportul particulelor de sol de la suprafata.

Impreuna cu transportul solului sint antrenate si can titati insemnate de

elemente nutritive. Cu timpul stratul de sol se subtiaza, fertilitatea sa

scade, iar productive ce se obtin se reduc, in functie de gradul de

eroziune. Dupa fie-care ploaie torentiala ramin siroiri si mici ogase

care duce la denivelarea solului. Daca initial, odata cu lucrarea

solului, a-cestea se astupa, cu timpul, datorita adincirii lor, masinile a-

gricole nu le mai pot traversa, iar mecanizarea lucrarilor este mult

ingreunata. In cazurile in care denivelarea acestora este mare,

suprafetele respective nemaiputind fi exploatate cores-punzator, sint

parasite si scoase astfel din circuitul agricol.

BIBLIOGRAFIE

19

www. Ase. ro

www. Agroazi. ro

www. Parliament. md

www. cchr. ro

www. snrss. ro/cnss2003/program.doc

20