2010 AGROTEHNICA I+II CURS ID

Prof. univ. dr. IANCU STANCU

AGROTEHNICĂ

MANUAL UNIVERSITARpentru

ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ

CRAIOVA2012

1

CUPRINS

TEMA I. FACTORII DE VEGETAŢIE …………………………….. 41.1. Lumina, căldura, apa, aerul şi elementele nutritive ca factori de

vegetaţie ………………………………………………………………………… 41.2. Metodele agrotehnice de dirijare a acestora ……………………… 141.3. Interacţiunile dintre factorii de vegetaţie şi legile producţiei

agricole ………………………………………………………………………... 18

TEMA II. ASOLAMENTELE ............................................................. 212.1. Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor şi

alcătuirea grupelor de culturi …………………………………………….......... 212.2. Elementele asolamentelor şi clasificarea acestora ………………… 25

2.3. Importanţa asolamentelor. Monocultura ………………………….. 31

TEMA III. LUCRĂRILE SOLULUI ……………………………….. 373.1. Lucrarea solului cu plugul şi combinatorul ...................................... 373.2. Lucrarea solului cu scarificatorul, nivelatorul, freza agricolă şi

cu grapa ............................................................................................................... 453.3. Lucrarea solului cu cultivatorul şi cu tăvălugul ............................... 52

TEMA IV: SISTEMELE CLASICE (CONVENŢIONALE) DE LUCRĂRI ALE SOLULUI ………………………………………… 564.1. Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile)

de toamnă şi de primăvară ……………………………………………………. 564.2. Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile

(culturile) duble şi după cele compromise ……………………………………. 64

TEMA V. SISTEMELE NECONVENŢIONALE DE LUCRĂRI ALE SOLULUI .................................................................................... 675.1. Sistemele de lucrări minime (minimum tillage) şi de lucrări în benzi

înguste (zone till sau strip till) ............................................................................ 67 5.2. Sistemul de lucrări cu biloane (ridge tillage) şi semănatul direct sau fără lucrări (no-tillage, no-till, direct drill) ........................................................ 74

TEST RECAPITULATIV 1 …………………………………………..77

TEMA VI. BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE ............ 82 6.1. Pagubele cauzate de poluarea verde ……………………………….826.2. Sursele de îmburuienare a culturilor agricole şi particularităţile

biologice ale buruienilor ………………………………………………………. 876.3. Clasificarea buruienilor …………………………………………… 94

2

TEMA VII. METODELE DE COMBATERE A BURUIENILOR .103 7.1. Scopul metodelor de combatere şi metodele preventive de luptă împotriva buruienilor ………………………………………………………….103

7.2. Metodele curative (agrotehnice, fizice, biologice şi chimice) decombatere a buruienilor din culturile agricole ……………………………….. 107

TEMA VIII. ERBICIDELE ŞI TEHNICA ERBICIDĂRII ……… 1158.1. Importanţa, clasificarea, absorbţia şi translocarea erbicidelor în

plante; acţiunea plantelor asupra erbicidelor ………………………………… 1168.2. Acţiunea erbicidelor asupra plantelor şi interferenţa erbicidelor

cu solul ……………………………………………………………………….. 1228.3. Selectivitatea erbicidelor, persistenţa şi remanenţa erbicidelor în sol şi

tehnica erbicidării ……………………………………………………………. 129 TEMA IX. COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR DIN

CULTURILE AGRICOLE ................................................................ 139 9.1. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al

gradului de îmburuienare din culturile de cereale păioase, porumb, sorg şi mei ………………………………………………………………………….. 139

9.2. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic algradului de îmburuienare din culturile de plante oleifere, leguminoase anuale, textile şi rădăcinoase …………………………………………………………. 147

9.3. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al buru-ienilor din cartofi, tutun, legume, pomi, viţă de vie, de pe canale, terenuri virane etc. Desicanţi şi defolianţi ……………………………………………………. 154

TEMA X. AGROTEHNICA DIFERENŢIATĂ ……………….…. 16210.1. Agrotehnica diferenţiată a zonelor de stepă, silvostepă şi

forestieră ………………………………………………………………………16210.2. Agrotehnica diferenţiată a terenurilor în pantă …………………. 17110.3. Agrotehnica diferenţiată a terenurilor nisipoase, halomorfe şi cu

exces de umiditate ……………………………………………………………. 181

TEST RECAPITULATIV 2 …………………………………………191

BIBLOGRAFIE ………………………………………………………197

3

Tema nr. 1FACTORII DE VEGETAŢIE

Unităţi de învăţare Lumina, căldura, apa, aerul şi

elementele nutritive ca factori de vegetaţie. Metodele agrotehnice de dirijare a acestora. Interacţiunea dintre factorii de vegetaţie şi legile producţiei agricole

Obiectivele temei:- descrierea mediului de viaţă al plantelor;- prezentarea factorilor de vegetaţie ca baze ştiinţifice ale producţiei

vegetale şi a metodelor agrotehnice de reglare a lor;- cunoaşterea interacţiunilor dintre factorii de vegetaţie şi a relaţiilor

dintre aceştia şi plantele de cultură.

Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată : 1. Iancu S., 2010 – Agrotehnică. Manual universitar pentru învăţământul la distanţă. Editura Universitaria, Craiova 2. Iancu S., 2010 – Agrotehnica (vol.I), ediţia a II-a. Editura Universitaria, Craiova 3. Lăzureanu A. şi colab., 2006 – Agrotehnică aplicată. Editura Eurobit, Timişoara 4. Matei I., 1992 – Agrotehnică. Lucrări practice. Reprografia Universităţii din Craiova 5. Popescu V., 1993 – Cum lucrăm pământul. M.A.A., I.C.C.P.T. Fundulea

1.1. Lumina, căldura, apa, aerul şi elementele nutritive ca factori de vegetaţie

Agrotehnica studiază factorii de vegetaţie (lumina, căldura, aerul, apa, elementele nutritive, microflora solului) şi relaţiile dintre aceşti factori, sol şi plantele cultivate, stabilind metodele agrotehnice de dirijare a factorilor menţionaţi, sistemele convenţionale şi neconvenţionale de lucrări ale solului cu diferite unelte şi maşini agricole (plug, grapă, scarificator, nivelator, combinator, cultivator, freză, tăvălug, cizel, paraplow, maşini de semănat direct etc.), prezintă buruienile şi metodele agrofitotehnice, fizice, biologice şi chimice de combatere a acestora, îndeosebi prin folosirea raţională a erbicidelor (în contextul noţiunii de management integrat al buruienilor), asolamentele, agrotehnica diferenţiată, fundamentarea principalelor sisteme de agricultură (cu ţelină, cu pârloagă, cu ogor, cu asolament altern, biodinamică, biologică, durabilă etc.).

1.1.1. Lumina ca factor de vegetaţieLumina este factorul de vegetaţie prin care energia solară este acumulată

în plantă, ca biomasă, sub formă de energie potenţială integrată. Ea intervine în procesele de fotosinteză, creştere, înflorire, fructificare, de imprimare a rezistenţei de cădere a plantelor, de determinare a calităţii recoltei etc.

4

Energia luminoasă, transmisă de la soare prin particule de fotoni, este absorbită de clorofilă şi apoi, prin procesul de fotosinteză, CO2 luat din aer de către frunze şi apa cu diferite săruri minerale, absorbită prin rădăcini, sunt transformate în substanţe organice din ce în ce mai complexe.

În lipsa luminii nu se formează clorofilă, plantele răsar şi cresc pe seama substanţelor de rezervă din seminţe, dar se alungesc, se etiolează şi în cele din urmă pier. S-a calculat că, anual, pe glob, plantele verzi consumă circa 20 miliarde tone de CO2, producând peste 80 miliarde tone de biomasă, ceea ce echivalează cu 35 miliarde de tone de combustibili convenţionali, adică de circa 4,4 ori mai mult decât consumul energetic total de petrol, gaze naturale şi electricitate.

Energia solară s-a acumulat în cantităţi imense de-a lungul epocilor geologice, concentrată în zăcăminte organice de ţiţei, cărbuni şi gaze naturale.

Energia necesară fotosintezei este practic inepuizabilă şi gratuită. Dacă s-ar opri fotosinteza, primele ar dispărea plantele, apoi animalele erbivore, urmate de cele carnivore şi, în final, omul.

Caracteristicile luminii sunt: Cantitatea totală de energie solară disponibilă pe o anumită suprafaţă

depinde de latitudine, nebulozitate, poluare, gradul de acoperire cu vegetaţie, expoziţia versanţilor etc.

Din produsele rezultate ca efect al fotosintezei circa 50 – 70 % se materializează în produse organice sub formă de proteine, glucide, lipide, vitamine, enzime, hormoni, pigmenţi, alcaloizi, taninuri, lignine, uleiuri eterice, fitoncide etc., iar restul sunt folosite în procesul de respiraţie.

Coeficientul de utilizare a energiei luminoase reprezintă cantitatea de energie luminoasă utilizată efectiv de plante. Valoarea acestui coeficient este de 0,6 – 7,7 %. Din cantitatea totală de energie care vine de la soare, plantele absorb circa 75 % şi folosesc numai 1 - 3 %, rar 5 – 10 %, în fotosinteză.

În scopul captării unei cantităţi cât mai mari de energie luminoasă plantele formează o suprafaţă foliară foarte mare. De exemplu, lucerna însumează, pe un hectar de teren, 85 ha de suprafaţă foliară, trifoiul 26 ha, grâul 2–3 ha, porumbul 2,5–3,7 ha, porumbul siloz 5–8 ha, floarea-soarelui 2,5–4 ha, cartoful 2–3,5 ha.

Sunt şi plante care în unele faze de creştere au nevoie de mai puţină lumină pentru a da recolte de bună calitate (sparanghelul, andiva, conopida).

Calitatea luminii se referă la compoziţia spectrală a radiaţiei solare, astfel:- razele ultraviolete sunt invizibile, au sub 400 milimicroni lungimea de

undă şi reprezintă 1 % din energia luminoasă ajunsă pe pământ. Nu sunt folositoare plantelor.

- razele vizibile au între 400 şi 750 milimicroni (radiaţii roşii, orange, galbene, verzi, albastre, indigo şi violete) şi alcătuiesc circa 50 % din energia luminoasă.

- razele infraroşii (calorice) au peste 750 milimicroni, reprezintă circa 49 %, sunt invizibile şi produc căldură.

Pentru fotosinteză sunt folosite numai radiaţiile luminoase vizibile, un rol esenţial având cele albastre, roşii şi galbene.

Intensitatea luminii este dată de numărul de unităţi luminoase transmise pe unitatea de suprafaţă, într-o unitate de timp.

5

Lumina mai intensă influenţează favorabil înfrăţirea, înflorirea, fructificarea, rezistenţa la cădere, compoziţia chimică a recoltei, culoarea şi gustul fructelor etc.

Unele plante, cum sunt bumbacul, arahidele, cartoful, porumbul, viţa de vie, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr (numite „plante de lumină”) etc. preferă o intensitate mai mare a luminii, altele (numite „plante de umbră”) preferă o lumină slabă, difuză, ca de pildă inul de fuior, dovleacul, fasolea, trifoiul, cânepa etc.

Intensitatea luminii depinde de latitudine, cea mai intensă fiind la ecuator şi scade spre poli, de altitudine, cu care este direct proporţională, de nebulozitate (este invers proporţională cu gradul de nebulozitate), de anotimp (vara are valori maxime), de ora din zi.

Compoziţia (calitatea) luminii variază în funcţie de latitudine, anotimp şi ora din zi. Dimineaţa şi seara lumina este mai bogată în radiaţii roşii, portocalii şi infraroşii, iar la amiază în ultraviolete.

Durata iluminării sau regimul de însorire reprezintă timpul, în ore/zi, în care terenul este luminat de Soare. Depinde de latitudine, nebulozitate, anotimp, expoziţia versantului etc.

Există plante de zi scurtă (şi nopţi lungi), care fructifică la începutul toamnei (porumbul, soia, tutunul, orezul, sorgul, bumbacul, meiul, crizantema etc.) şi plante de zi lungă (şi nopţi scurte), care fructifică vara (ovăzul, orzul, grâul, secara, mazărea, inul, lucerna, trifoiul, muştarul, cartofii timpurii, rapiţa, căpşunul etc.). Sunt şi specii de plante indiferente, ca hrişca, floarea-soarelui, bumbacul, tomatele, vinetele, tutunul etc. Nebulozitatea reduce durata de iluminare în funcţie de gradul acesteia. Expoziţia sudică este cea mai bine iluminată.

1.1.2. Căldura ca factor de vegetaţiePlantele au nevoie de căldură în tot timpul vieţii lor. Cerinţele faţă de

temperatură diferă în funcţie de specie, fază de vegetaţie etc.Căldura este principalul factor care delimitează arealul speciilor de plante.

Ea este necesară pentru desfăşurarea tuturor proceselor vitale ale plantei: fotosinteza, respiraţia, transpiraţia, germinaţia seminţelor, creşterea.

În campania agricolă de primăvară prezintă o mare importanţă cunoaşterea temperaturii minime la care se declanşează germinaţia seminţelor, pentru a stabili epoca de semănat a fiecărei specii. De exemplu, lucerna, trifoiul, orzul de primăvară etc. germinează la 1–20 C, mazărea, ovăzul, borceagul de primăvară la 2–30 C, inul, macul, sfecla de zahăr la 3-40C, cartoful la 5–60 C, floarea-soarelui la 6–70 C, soia la 7–80 C, porumbul, soia, fasolea, ricinul la 8–100 C, tutunul, meiul, orezul, sorgul, bostănoasele, arahidele la 11–130 C.

Temperatura influenţează şi durata germinaţiei. De exemplu, seminţele de porumb germinează în 2 săptămâni la temperatura de 12 – 130C şi în numai o săptămână la 200C.

Căldura din sol influenţează activitatea microor-ganismelor, desfăşurarea proceselor chimice şi biochimice din sol, ritmul de asimilare a unor elemente de nutriţie, creşterea rădăcinilor, tuberculilor, bulbilor etc., germinaţia seminţelor, activitatea microorganismelor, schimbul de gaze etc.

6

Temperaturile extreme (fie prea ridicate, fie prea scăzute) stânjenesc activitatea plantelor. Plantele de origine nordică suportă temperaturi sub 00C. Exemple: orzul -150C; grâul -200C; secara -250C. Plantele de origine tropicală (orezul, tutunul, arahidele, bumbacul etc.) nu suportă temperaturi scăzute, începând să sufere de la +100 C.

Temperaturile caniculare din lunile mai–iunie determină căderea florilor, ofilirea plantelor, şiştăvirea boabelor cerealelor păioase, împiedică polenizarea şi fructificarea etc. Respiraţia depăşeşte fotosinteza, boabele se zbârcesc (se încreţesc) şi producţia este mult diminuată.

Constanta termică sau suma gradelor de temperatură utilă (S.G.T.U.) reprezintă suma temperaturilor din aer, medii zilnice, mai mari de 50 C, din perioada de vegetaţie a fiecărei specii. Ea este un indicator folosit la zonarea culturilor.

Principala sursă de energie calorică utilizabilă în producţia agricolă o reprezintă radiaţia solară. Absorbţia căldurii de către sol depinde de textura, culoarea, umiditatea, conţinutul de humus, gradul de afânare, însuşirile termice ale acestuia etc.

Descompunerea microbiologică a materiei organice este o sursă secundară. Din descompunerea unei tone de gunoi de grajd rezultă 3–4 milioane calorii.

Alte surse secundare: căldura internă a globului terestru, căldura de umectare, precipitaţiile calde, reacţiile exoterme etc.

Astfel, la fiecare 33 m adâncime, căldura creşte cu 10C. Din descompunerea unei tone de gunoi de grajd rezultă 3–4 milioane de calorii. De aceea fertilizarea organică constituie o sursă suplimentară de încălzire a solurilor reci, a răsadniţelor etc.

Un gram de apă necesită 580 de calorii pentru evaporare. Prin condensare se degajă această căldură. Primăvara precipitaţiile încălzesc solul, iar vara îl răcoresc.

Lucrările de afânare încălzesc, primăvara, solurile umede. Zăpada ocroteşte semănăturile de toamnă de ger. În văi, în depresiuni, pe versanţii nordici, temperatura este mai mică.

Nebulozitatea reduce cantitatea de căldură ajunsă la suprafaţa solului. Solul şi plantele absorb o parte din energia solară şi ca urmare se încălzesc, iar o altă parte o radiază în atmosferă.

Cantitatea de energie calorică captată de sol depinde de o serie de factori: relieful (pantă, expoziţie), natura terenului (cu sau fără vegetaţie, neted sau ondulat, afânat sau tasat, acoperit sau neacoperit cu zăpadă), componentele solului (conţinut de humus, umiditate, culoare, textură, însuşiri termice, aeraţie). 1.1.3. Apa ca factor de vegetaţie

Apa participă la disocierea şi dizolvarea sărurilor minerale şi, sub formă de soluţie, le transportă în sol şi în plante până la frunze, unde are loc fotosinteza.

Împreună cu substanţele dizolvate determină presiunea osmotică a celulelor şi ţesuturilor, ţine întinşi pereţii celulari şi dă astfel turgescenţa care asigură echilibrul mecanic al diferitelor organe supraterestre, deci menţinerea acestora în poziţia erectă.

7

Plantele absorb substanţele nutritive sub formă de soluţii diluate, cu concentraţii de 0,05 - 0,5 g/l, deci absorb o cantitate de apă mult mai mare decât nevoia pentru procesele vitale. Excesul de apă se elimină prin transpiraţie, împreună cu o parte din căldura rezultată în urma reacţiilor de oxidare ce au loc în plante, evitându-se astfel supraîncălzirea acestora. În acest mod transpiraţia îndeplineşte funcţia de regulator termic, prin care plantele îşi menţin o temperatură aproape constantă.

Apa participă direct sau indirect la procesele fundamentale ale lumii vii: fotosinteza, respiraţia şi transpiraţia. Din apă plantele îşi procură hidrogenul şi oxigenul (pentru fotosinteză), iar din soluţiile diluate îşi iau celelalte elemente necesare hranei. Deci ea participă la metabolismul plantei.

În sol, umiditatea influenţează regimul de aer, temperatura, activitatea microorganismelor, creşterea rădăcinilor.

Activitatea microorganismelor depinde de condiţiile pedotermohidrice, în mod special de raportul apă - aer din stratul arat al solului.

Apa este necesară şi în atmosferă, sub formă de vapori. Umezeala relativă a aerului influenţează procesele vitale ale plantelor. În caz de secetă atmosferică fotosinteza este stânjenită, plantele transpiră mai mult, se ofilesc, cresc mai încet.

La cerealele păioase apare „şiştăvirea“ boabelor deoarece transpiraţia depăşeşte fotosinteza.

Apa influenţează şi în mod indirect viaţa plantelor, deoarece toate procesele fizice, fizico-chimice, chimice şi biologice din sol se desfăşoară sub influenţa apei, iar la rândul lor aceste procese influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Plantele au nevoie de apă în tot cursul vieţii lor, de la germinaţie până la formarea recoltei.

În timpul depozitării seminţele conţin 5 - 15 % apă, în funcţie de specie, cantitate insuficientă pentru încolţire. Dacă umiditatea ar fi mai mare peste limita maximă prevăzută de STAS, s-ar produce deprecierea seminţelor în spaţiile de depozitare, prin încingere, încolţire, mucigăire.

Pentru a germina, seminţele au nevoie de cantităţi importante de apă. Seminţele de oleaginoase necesită mai multă apă comparativ cu cele de cereale, pentru că au un conţinut mai mare de lipide şi protide.

Excepţie fac organele de înmulţire vegetativă (tuberculii, bulbi, rizomii, rădăcinile îngroşate) care au un conţinut iniţial de apă suficient pentru încolţire. Le trebuie doar căldură şi oxigen din aer.

În funcţie de rezistenţa la secetă, plantele de cultură se clasifică astfel:- rezistente: năutul, pepenele verde, viţa de vie, lintea cu bobul mic, meiul,

sorgul (cămila vegetală a nisipurilor), iarba de Sudan, dughia, hibridul sorg x Sudan, latirul;

- mijlociu de rezistente: secara, floarea-soarelui, bumbacul, ricinul, sparceta, grâul, orzul, porumbul, sfecla de zahăr, lucerna, ghizdeiul etc.;

- nerezistente: orezul, ovăzul, soia, fasolea, dovleacul, cartoful, rapiţa, trifoiul, plantele legumicole etc.

Pentru a rezista la secetă, plantele s-au adaptat. Astfel, unele frunze sunt acoperite cu un strat foarte subţire de ceară, altele au perişori tomentoşi, un număr redus de stomate, o suprafaţă foliară mică etc. Porumbul îşi răsuceşte

8

frunzele (care devin „foi de ceapă“), dovleacul îşi strânge frunzele, plantele de pe sărături au presiune osmotică foarte mare etc.

Dezechilibrul dintre cantitatea de apă absorbită prin rădăcini şi cantitatea de apă transpirată determină procesul de ofilire, care este de două feluri: ofilire temporară şi ofilire permanentă.

Ofilirea temporară (reversibilă) are loc de obicei la orele prânzului, în zilele caniculare, când umiditatea din sol este redusă. Plantele îşi revin noaptea, după ploi sau după udări. Ofilirea permanentă (ireversibilă) apare atunci când insuficienţa apei în sol este accentuată şi pe o perioadă mai mare. Plantele nu-şi mai revin, chiar dacă ulterior li se asigură apă în cantităţi suficiente, şi pier, iar recolta este compromisă.

În general, consumul de apă al unei plante creşte de la germinaţie până la fructificare, apoi scade până la recoltare.

Cantitatea totală de apă absorbită de o plantă pe întreaga sa perioadă de vegetaţie poartă numele de consum total de apă. Exemple de valori ale acestui indice: porumb-14 litri, cânepă-27 litri, floarea-soarelui-66 litri etc. Cantitatea de apă folosită de plante pentru a forma 1 g de substanţă uscată se numeşte coeficient de transpiraţie sau consum specific de apă. Deci acest indice se obţine prin raportarea consumului total de apă la biomasa uscată formată.

Valorile coeficientului de transpiraţie variază în funcţie de intensitatea şi durata vântului, temperatura şi umiditatea aerului atmosferic, umiditatea solului, dozele de îngrăşăminte aplicate, durata perioadei de vegetaţie, specia, soiul sau hibridul cultivat.

În perioada de vegetaţie a plantelor sunt unele fenofaze în care nevoia de apă este foarte mare. Lipsa sau chiar insuficienţa apei în aceste faze are o puternică acţiune depresivă asupra recoltei, chiar dacă ulterior se asigură necesarul de apă. Acestea se numesc faze critice pentru apă ale plantelor, când acestea au cea mai mică rezistenţă la secetă.

Principalele surse de apă sunt:Precipitaţiile reprezintă cea mai importantă sursă de apă pentru

aprovizionarea plantelor. În medie, în România, cad anual 640 mm precipitaţii. Cele mai puţine, 250 - 300 mm/an, se înregistrează în Delta Dunării şi Dobrogea, iar cele mai multe, 1100 - 1200 mm/an, în zonele alpine.

Din păcate, precipitaţiile sunt neuniform repartizate atât pe teritoriul ţării cât şi în timpul anului.

Sezonul cel mai ploios este sfârşitul primăverii şi începutul verii (intervalul 15 mai - 15 iulie). Lunile cele mai bogate în precipitaţii sunt iunie şi mai, iar cele mai sărace în precipitaţii sunt februarie şi august. În lunile august, septembrie şi uneori octombrie se înregistrează o perioadă de uscăciune sau chiar de secetă, în funcţie de zonă şi de mersul vremii.

Majoritatea ploilor din timpul verii au un caracter torenţial, adică într-un timp scurt cade o cantitate mare de apă (>1mm/min, adică >1 l/m2/min sau >10 m3/ha/min ori >10.000 l/ha/min).

Ploile torenţiale provoacă eroziunea solului pe terenurile în pantă, băltirea în microdepresiuni, inundaţii etc. În lunile mai şi iunie cad 30 - 40 % din totalul precipitaţiilor anuale.

9

Zăpada reprezintă forma de precipitaţii care contribuie la aprovizionarea solului cu apă în sezonul rece. Ea se infiltrează bine în sol dacă topirea are loc treptat, solul nu este îngheţat sau tasat, nu a fost viscolită, terenul este plan sau slab înclinat etc.

Apa freatică contribuie la aprovizionarea rădăcinilor plantelor cu acest factor de vegetaţie atunci când se găseşte la o adâncime mică (de 2-6 m). Aportul freatic are o acţiune benefică mai ales în perioadele de secetă şi pentru plantele cu sistem radicular profund (lucerna, porumbul, sfecla de zahăr, floarea-soarelui etc.). Apa urcă prin fenomenul de ascensiune capilară pe înălţimi şi cu viteze diferite, în funcţie de textură, structură, conţinut de humus şi de săruri solubile etc. Acest proces este mai activ în zonele secetoase. Dimpotrivă, în zonele şi în perioadele umede apa din precipitaţii favorizează curentul descendent.

Apa de irigaţie provine din fluviul Dunărea, din râuri, lacuri de acumulare, bazine de retenţie sau din pânza freatică.

Apa provenită din condensarea vaporilor constituie o sursă minoră de aprovizionare a plantelor. Vaporii de apă se condensează atât la suprafaţa solului cât şi în interiorul acestuia, formând „roua internă”, cu o anumită importanţă în perioadele secetoase..

Consumul apei poate fi productiv, când ne referim la apa consumată de plantele cultivate, sau neproductiv, când ne referim la apa consumată de buruieni.

Principalele căi de pierdere a apei din sol sunt: Evaporarea înseamnă trecerea apei din starea lichidă în stare de vapori şi

reprezintă principala cale de pierdere a apei în agricultură, putând ajunge până la 40 - 50 % din totalul precipitaţiilor. Evaporarea apei din sol este influenţată de o serie de factori: meteorologici, pedologici, tehnologici etc.

Pierderile de apă prin evaporare sunt mai mari în solurile argiloase, în cele slab structurate, tasate la suprafaţă, cu crustă, ondulate şi în cele mai umede.

Prezenţa covorului vegetal (ierbos sau lemnos) diminuează evaporarea apei din sol. Solul cu suprafaţa neregulată, vălurită, cu mulţi bulgări, bilonat, pierde mai multă apă pentru că are o suprafaţă de evaporare mai mare.

Infiltrarea apei depinde de adâncimea pânzei freatice şi de porozitatea solului, care la rândul ei depinde de structură, textură, conţinut de humus, grad de compactare etc.

Scurgerea apei la suprafaţa solului depinde foarte mult de panta terenului. Pe versanţi, apa din precipitaţii nu are timp suficient să se infiltreze (mai ales în cazul ploilor torenţiale), provocând eroziunea solului, inundaţii pe văi şi secetă pe treimea superioară a versanţilor, poluarea apei din fântâni, iazuri etc.

Spulberarea zăpezii de către viscol este un fenomen întâlnit mai ales în zonele de câmpie din sudul şi sud-estul ţării.

1.1.4. A erul ca factor de vegetaţieAerul este un amestec format din mai multe gaze (azot, oxigen, dioxid de

carbon, argon, heliu, amoniac), vapori de apă, particule solide etc.Pentru creşterea şi dezvoltarea lor, plantele au nevoie de aer pe parcursul

întregii perioade de vegetaţie, atât la suprafaţa solului, pentru organele lor supraterestre, cât şi în sol, pentru organele lor subterane (rădăcini, bulbi, rizomi, tuberculi etc.).

10

Părţile componente ale aerului din atmosferă şi din sol sunt aceleaşi, dar în proporţii diferite. Aerul din sol este mai sărac în oxigen, dar mai bogat în dioxid de carbon (de până la 30 de ori), în vapori de apă şi în azot. Dacă lipseşte aerul din sol, seminţele nu mai germinează, plăntuţele de răsad nu se prind, activitatea microorganismelor este stânjenită etc.

În sol aerul constituie una din cele trei faze: solidă (minerală şi organică) - lichidă (apa) - gazoasă. Între aerul şi apa din sol sunt relaţii antagoniste. Când volumul apei creşte, scade volumul de aer şi invers. De aceea se foloseşte expresia „regimul aerohidric al solului”. De obicei aerul ocupă porii necapilari care formează capacitatea de aeraţie a solului. Între cantitatea de apă şi aer din porozitatea totală a solului trebuie să fie un raport de o treime aer şi două treimi apă. Componentele aerului au un anumit rol în viaţa plantelor.

Azotul este un gaz inert. În atmosfera de deasupra unui hectar se află circa 300.000 tone de azot şi compuşi de azot (adică 30 t/m2 sau 3 kg/cm2).

Cantitatea de azot din aer este imensă, inepuizabilă, iar consumul foarte mic, încât nu se va pune probabil niciodată problema lipsei de azot.

Substanţele nutritive cu azot apar în sol prin mineralizarea materiei organice, prin fertilizare, prin transportul (cu ajutorul precipitaţiilor) al unor compuşi cu azot rezultaţi în urma descărcărilor electrice din atmosferă (2 - 13 kg/ha/an de NO3

¯ şi NH4+), prin schimbul de aer sol – atmosferă etc.

Plantele leguminoase prezintă însuşirea de a fixa azot, pe cale biologică, cu ajutorul bacteriilor aerobe simbiotice din genul Rhizobium, care formează nodozităţi pe rădăcinile acestor plante, asigurând 50 – 200 kg N/ha/an.

Bacteriile libere, nesimbiotice, din genul Azotobacter, strict aerobe, şi din genul Clostridium, predominant anaerobe, îmbogăţesc solul cu 20 – 50 kg/ha/an azot, iar microorganismele asociative de tipul Azospirillum, cu 5 – 10 kgN/ha/an.

Oxigenul este indispensabil plantelor începând cu germinaţia seminţelor, pentru oxidarea substanţelor nutritive de rezervă din cotiledoane în vederea asigurării embrionului cu hrana şi energia necesare.

Plantele respiră ca orice organism viu, absorbind oxigenul cu ajutorul căruia oxidează o parte din substanţele hidrocarbonate. În acest fel rezultă energia necesară sintetizării substanţelor proteice şi dioxidul de carbon care este eliminat în atmosferă.

Plantele au nevoie de oxigen în tot cursul vieţii lor. El este necesar şi pentru respiraţia organelor subterane ale plantelor. Cerinţele mai mari la oxigenul din sol au orzul, bumbacul, ovăzul, mazărea, floarea-soarelui, cartoful, porumbul, sfecla pentru zahăr, iar cerinţe mai mici orezul, hrişca etc.

Dacă bălteşte apa, majoritatea plantelor de cultură se ofilesc şi apoi mor prin asfixiere, deci din lipsă de oxigen. Foarte sensibile sunt lucerna, cartoful, piersicul etc.

Dioxidul de carbon este folosit de plantele verzi, cu clorofilă, în procesul de fotosinteză, pentru producerea de biomasă, fiind absorbit mai ales prin organele verzi.

Aerul din sol este mai bogat în CO2 decât aerul atmosferic din cauza descompunerii materiei organice, respiraţiei rădăcinilor, microorganismelor etc.

11

Amoniacul este o verigă în cadrul circuitului azotului în natură. El se găseşte în concentraţii foarte mici (urme) în aerul atmosferic şi într-o proporţie mai mare în aerul din sol ca urmare a descompunerii materiei organice, a fertilizării chimice etc.

În natură are loc un schimb continuu între aerul atmosferic şi cel din sol prin procesele de difuziune şi de schimbare (curgere) în masă ( convecţie).

Dacă aerul din sol nu s-ar primeni (împrospăta) s-ar asfixia organele subterane ale plantelor, microorganismele aerobe ar dispărea, s-ar acumula substanţe allelopatice în sol etc.

Difuziunea este principalul mecanism de reîmprospătare a aerului din sol şi reprezintă răspândirea în spaţiul înconjurător a moleculelor de gaze pentru omogenizarea presiunii acestora. Concret, toate componentele aerului se deplasează din locurile cu concentraţii mari spre cele cu concentraţii mai mici. Deci în permanenţă în sol intră O2 şi iese CO2.

Schimbarea în masă a aerului constă în deplasarea unei cantităţi mari de aer sub influenţa unui gradient de presiune asigurat de diverşi factori fizici şi biologici.

Astfel, vântul crează o depresiune la suprafaţa solului, scoate aerul viciat, cu mult CO2, pătrunzând aer atmosferic mai bogat în O2. Când apa din precipitaţii, irigaţii etc. pătrunde în sol, elimină aerul, iar după consumarea, infiltrarea sau evaporarea ei în pori pătrunde aer proaspăt.

Vieţuitoarele care sapă galerii în pământ (cârtiţe, şoareci de câmp, hârciogi, râme etc.) contribuie şi ele la aerisirea solului.

Când aerul din sol se încălzeşte, se dilată şi iese în atmosferă, iar când se răceşte îşi micşorează volumul facilitând pătrunderea aerului atmosferic. De obicei, schimbul este diurn, adică aerul se încălzeşte ziua şi se răceşte noaptea.

Totalitatea fenomenelor de intrare – ieşire a aerului din sol, de modificare a compoziţiei lui, de interacţiune cu fazele lichidă şi solidă reprezintă regimul de aer al solului.

1.1.5. Elementele nutritive ca factor de vegetaţieElementele nutritive au un rol fundamental în nutriţia minerală a plantelor.

Ele participă, alături de lumină, căldură, aer şi apă, la realizarea producţiei agricole, contribuind la buna desfăşurare a principalelor procese fiziologice şi biochimice din plantă (fotosinteza, respiraţia, sinteza compuşilor organici, circulaţia apei, nutriţia, germinarea seminţelor).

Cercetările ştiinţifice au stabilit că în compoziţia plantelor intră circa 60 de elemente chimice, dintre care o importanţă deosebită prezintă următoarele 17: carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul, sulful, fierul, borul, manganul, cuprul, zincul, molibdenul, cobaltul şi clorul.

Elementele nutritive sunt absorbite sub formă de anioni, cationi sau combinaţii ale acestora.

Dintre cele 17 elemente esenţiale, trei (carbonul, oxigenul şi hidrogenul) sunt luate din aer şi apă şi reprezintă circa 90 % din masa substanţei uscate din plante.

Aceste elemente sunt necesare, în primul rând, în procesul de fotosinteză. Oxigenul este indispensabil, de asemenea, în procesul de respiraţie care are loc în

12

toate organele plantei şi prin care se eliberează energia necesară altor procese fiziologice.

Plantele au nevoie de hrană în întreaga lor perioadă de vegetaţie (la început consumă substanţele de rezervă din cotiledoane). Ele prezintă cerinţe diferite faţă de elementele nutritive în funcţie de specie, fază de vegetaţie, consum specific, condiţii pedoclimatice, soi (hibrid) etc.

Cerealele păioase au cerinţe mai mari faţă de azot, apoi de potasiu, fosfor, magneziu şi sulf; sfecla de zahăr are cerinţe mai mari pentru azot şi potasiu, apoi pentru calciu, magneziu, sulf, fosfor, bor; plantele oleaginoase preferă potasiul şi după aceea azotul, calciul, magneziul, fosforul şi sulful.

La începutul perioadei de vegetaţie plantele au un consum mai mare de azot, iar în timpul formării organelor de reproducere şi fructificării creşte consumul de fosfor. În preajma maturităţii biologice consumul de elemente nutritive scade foarte mult.

Reţinem: Unele elemente nutritive sunt necesare în cantităţi mai mari şi se numesc macroelemente principale (azotul, fosforul şi potasiul). Urmează macroelementele secundare (calciul, magneziul şi sulful). Alte elemente sunt folosite în cantităţi mai mici şi se numesc microelemente principale (manganul, cuprul, zincul, borul şi fierul), urmate de microelementele secundare (molibdenul, cobaltul şi clorul).

Unele elemente nutritive sunt folosite de plante în cantităţi extrem de mici, sub 1 x 10-5 %, şi se numesc ultramicroelemente, ca de exemplu bariul, arseniul, iodul, plumbul, aluminiul, cromul, litiul, bromul, aurul, argintul, mercurul şi elementele radioactive.

Observaţie: După moartea plantelor, în urma descompunerilor care au loc datorită microorganismelor, elementele nutritive sunt restituite mediului înconjurător.

Fiecare element chimic are anumite roluri în viaţa plantelor. În lipsa unor elemente nutritive plantele nu se dezvoltă normal, iar cu timpul pier.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt caracteristicile luminii ? Răspuns:

Caracteristicile luminii sunt: cantitatea totală de energie solară, calitatea luminii sau compoziţia spectrală (raze ultraviolete, raze vizibile şi raze infraroşii), intensitatea luminii (în lucşi) şi durata iluminării (ore/zi).

2. Care sunt sursele de energie calorică ?Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Plante rezistente la secetă sunt:a) viţa de vie;

13

b) porumbul;c) dovleacul;d) sorgul;e) iarba de Sudan.Rezolvare: a; d; e.

De rezolvat:2. Din categoria macroelementele secundare fac parte următoarele

elemente nutritive:a) azotul; b) magneziul;c) calciul;d) fosforul;e) sulful;f) potasiul.Rezolvare:

1.2. Metodele agrotehnice de dirijare a factorilorde vegetaţie

1.2.1. Metodele agrotehnice de dirijare a regimului de lumină

Pentru folosirea unor cantităţi mai mari de energie luminoasă de către plantele cultivate se recomandă următoarele metode:

a) Zonarea culturilor înseamnă repartizarea plantelor cu cerinţe mari în zonele de stepă şi silvostepă şi pe versanţii cu expoziţie sudică şi a celor cu cerinţe mici în zona forestieră şi pe versanţii nordici.

b) Combaterea buruienilor, mai ales a celor înalte, când culturile sunt în primele faze de vegetaţie, pentru a nu le umbri.

c) Orientarea rândurilor de plante pe direcţia N-S, pentru ca dimineaţa şi seara plantele să primească mai multă lumină, iar la prânz să se umbrească unele pe altele, pentru a fi ferite de căldura excesivă.

d) Culturile intercalate, de exemplu fasolea şi dovlecii prin porumb, amestecul de plante furajere etc. permit ca lumina neinterceptată de unele plante să fie folosită de altele.

e) Culturile duble permit valorificarea luminii, căldurii, apei etc. după recoltarea culturii principale, până toamna.

f) Epoca şi desimea de semănat trebuie să asigure uniformitatea culturii. Dacă plantele sunt prea dese se umbresc reciporoc, iar dacă sunt rare sau cu goluri, rămân neinterceptate şi deci nefolosite de către frunze cantităţi mari de energie solară.

g ) Răritul reglează desimea prea mare.h) Fertilizarea, irigarea şi alte lucrări de îngrijire favorizează creşterea

viguroasă a plantelor, cu frunze mari, bogate, care captează mai multă lumină.i) Crearea unor soiuri sau hibrizi cu direcţia frunzelor mai apropiată de

verticală, pentru a fi mai bine luminate.

14

j) Utilizarea unor surse suplimentare de lumină în sere, solarii, răsadniţe, fitotroane. Se pot regla intensitatea, durata, chiar calitatea.

1.2.2. Metode agrotehnice de dirijare a regimului decăldură

a) Zonarea culturilor constă în repartizarea speciilor de plante pe teritoriul ţării în concordanţă cu cerinţele acestora faţă de temperatură. Astfel, în zonele cele mai calde (stepă şi silvostepă) se vor cultiva orez, bumbac, arahide, sorg, lucernă etc., iar în zonele mai reci trifoi, cartof, in de fuior, ovăz etc. Pentru majoritatea culturilor s-au stabilit zone de favorabilitate.

b) Respectarea epocii de semănat în campania agricolă de primăvară, corelând data începerii semănatului cu realizarea temperaturii minime de germinaţie. Dacă s-ar aştepta temperatura optimă de germinaţie, ar putea interveni seceta, ar întârzia vegetaţia culturilor, deci şi fructificarea.

c) Adaptarea adâncimii de semănat la mersul vremii. Primăvara mai devreme sămânţa se încorporează mai spre suprafaţă, unde solul este mai cald. Toamna târziu se seamănă la adâncimea maximă recomandată, pentru că răcirea solului începe de la suprafaţă.

d) Combaterea buruienilor şi orientarea rândurilor de plante prăşitoare pe direcţia N-S facilitează ajungerea la plantele cultivate a unor cantităţi mai mari de lumină şi de căldură.

e) Eliminarea excesului de umiditate prin drenaj, şanţuri (rigole) de scurgere, scarificare, arături foarte adânci etc. Solurile umede se încălzesc greu primăvara (deoarece apa are capacitate calorică mare), de aceea sunt soluri reci.

Un sol uscat şi afânat se încălzeşte mai repede primăvara şi se răceşte mai uşor toamna.

f) Fertilizarea organică cu gunoi de grajd, gunoi de păsări, compost, resturi vegetale tocate etc. contribuie la încălzirea solului în urma proceselor de descompunere sub acţiunea microorganismelor din sol. Efectul este mai mare în cazul gunoiului de grajd semidescompus sau proaspăt.

g) Lucrările solului afânează stratul arat, care devine mai permeabil pentru aerul mai cald din atmosferă sau pentru ploile mai calde de primăvară.

h) Mulcirea solului cu materiale de culoare închisă (mraniţă, folii din plastic, turbă) determină încălzirea solului. Dacă solul se acoperă cu materiale de culoare deschisă (cartoane, cuarţ, var, paie etc.) temperatura lui va fi mai scăzută. În ambele cazuri se reduce evaporarea apei, buruienile sunt înăbuşite, amplitudinea variaţiei temperaturii solului este mai redusă etc.

i) Reţinerea zăpezii cu ajutorul parazăpezilor contribuie la protejarea semănăturilor de toamnă împotriva gerurilor. Zăpada este mai puţin viscolită, umiditatea solului mai uniformă.

j) Plantarea unor perdele forestiere de protecţie reduce viteza vântului şi spulberarea zăpezii, crează un anumit microclimat mai favorabil (vara) etc.

În sere, case de vegetaţie, răsadniţe, fitotroane, temperatura se reglează după necesităţi.

k) Irigarea contribuie la încălzirea sau răcirea solului, în funcţie de temperatura apei.

15

l) Formarea norilor de fum împotriva brumelor târzii de primăvară prin arderea unor anvelope uzate, a gunoiului de grajd umed, prin folosirea unor substanţe fumigene speciale (mai ales în livezi). În sere şi solarii se folosesc surse suplimentare de încălzire.

m) Strângerea zăpezii în jurul bazei pomilor contribuie la mărirea rezervei de apă, iar pomii nu vor înflori prea devreme.

n) Semănatul sau plantatul pe coamele biloanelor care se încălzesc şi se zvântă mai devreme (cu circa o săptămână) decât solul de pe intervalele dintre biloane.

1.2.3. Măsuri agrotehnice de dirijare a regimului de apă al solului

Pentru a îndepărta excesul de apă din sol se recomandă: îndiguirea zonelor inundabile, desecarea cu ajutorul unor şanţuri (rigole), drenajul, afânarea adâncă a solului, fertilizarea organică, nivelarea microdepresiunilor, folosirea pompelor etc

Micşorarea pierderii de apă prin evaporare este una din problemele prioritare ale activităţii din agricultură. În acest scop solul trebuie menţinut nivelat, afânat, atât în stratul arat cât şi în cel nearat, fără crustă, mărunţit, curat de buruieni etc.

Reţinem: Principala măsură pentru completarea deficitului de umiditate o reprezintă irigaţiile. Înfiinţarea unor perdele forestiere de protecţie, late de 10- 15 m, perpendiculare pe direcţia vântului dominant, la distanţe de 200 - 400 m între ele, în zonele de câmpie afectate de secetă, micşorează viteza vânturilor şi reduce evaporarea apei din sol.

Distrugerea buruienilor, mari consumatoare de apă, contribuie la folosirea raţională a rezervei de apă din sol de către plantele cultivate.

Cultivarea de specii şi soiuri (hibrizi) de plante mai rezistente la secetă, semănatul la epoca optimă, rotaţia culturilor în funcţie de cerinţele acestora faţă de apă etc. sunt măsuri importante pentru folosirea raţională a umidităţii solului.

Toate lucrările solului contribuie la creşterea porozităţii şi permeabilităţii solului pentru aer şi apă. Evaporarea apei mai poate fi diminuată prin mulcirea solului, nivelare, distrugerea crustei, praşile manuale şi mecanice, dezmiriştire etc.

1.2.4. Metode agrotehnice de reglare a regimului de aer din solObservaţie: În privinţa aerului atmosferic nu se pune problema reglării

cantităţii acestuia, fiind suficientă, ci numai a calităţii, prin înlăturarea surselor de poluare, limitarea răspândirii noxelor în zonele învecinate, sau cel puţin reducerea gradului de poluare prin metodele menţionate în subcapitolul anterior.

Primenirea aerului din sol numai pe cale naturală nu este suficientă şi ca urmare trebuie să se intervină prin diferite metode agroameliorative:

a) Toate lucrările care afânează solul, distrug crusta etc. (arat, grăpat, prăşit, scarificat), măresc porozitatea totală, rezultând un raport favorabil între porozitatea capilară şi cea necapilară; dimpotrivă, pe solurile excesiv de afânate şi de aerate se recomandă tăvălugirea;

16

b) Eliminarea excesului de apă, prin desecare sau drenaj, în vederea realizării unui regim aerohidric corespunzător;

c) Fertilizarea organică a solurilor argiloase, tasate, luvice, pentru structurarea şi afânarea lor;

d) Irigaţia intensifică schimbul de aer între sol şi atmosferă;e) Folosirea amendamentelor corectează reacţia şi ameliorează starea

fizică, deci şi regimul aerohidric al solului;f) Scarificarea şi arătura cu subsolier afânează şi aerisesc stratul subarabil

compactat, distrug hardpanul etc.

1.2.5. Metode agrotehnice de reglare a regimului de nutriţie a plantelor

a) Fertilizarea organică şi minerală are rolul de a completa deficitul de elemente nutritive din sol. Îngrăşămintele naturale conţin macroelemente, microelemente, enzime etc. Au efect prelungit câţiva ani şi îmbunătăţesc principalele proprietăţi ale solului.

b) Folosirea unor biopreparate ca nitraginul, fosfobacterinul şi silicobacterinul, care se aplică sub formă de soluţii pe seminţele leguminoaselor, la semănat.

c) Cultura plantelor leguminoase îmbogăţeşte solul în azot fixat pe cale biologică în nodozităţi. Cele anuale pot fi încorporate ca îngrăşământ verde pe solurile sărace.

d) Rotaţia culturilor asigură utilizarea echilibrată a tuturor straturilor de sol, previne epuizarea unilaterală a unor elemente nutritive ca în cazul monoculturii, asigură bune premergătoare, se evită fenomenul denumit oboseala solului etc.

e) Lucrările solului favorizează dezvoltarea rădăcinilor, intensificarea mineralizării substanţelor organice, încorporarea îngrăşămintelor şi a resturilor vegetale, stimulează activitatea microflorei utile din sol şi acumularea apei etc.

f) Combaterea buruienilor elimină principalul concurent al plantelor cultivate în privinţa hranei. Ele consumă de 2 – 3 ori mai multe elemente nutritive/kg biomasă comparativ cu culturile agricole.

g) Irigarea cu norme de udare mari poate provoca spălarea elementelor nutritive pe profilul solului, mai ales în cazul psamosolurilor.

h) Agrotehnica antierozională previne, prin diferite măsuri, eroziunea orizontului fertil, bogat în elemente nutritive.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt metodele recomandate pentru eliminarea excesului de apă din sol:Răspuns:

Pentru eliminarea excesului de apă se recomandă desecarea (prin canale deschise), drenarea cu tuburi ceramice, afânarea adâncă a solului, îndiguirea zonelor inundabile, folosirea unor pompe, nivelarea crovurilor etc.

2. Ce reprezintă zonarea culturilor agricole:Răspuns:

17

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Mulcirea are următoarele efecte benefice:a) Diminuează evaporarea apei din sol;b) Reduce alcalinitatea solului;c) Înăbuşă buruienile;d) Reduce amplitudinea variaţiei temperaturii solului;e) Reduce gradul de atac al bolilor şi dăunătorilor;Rezolvare: a; c; d.

De rezolvat:2. Biopreparatele pe bază de bacterii simbiotice contribuie la îmbunătăţirea regimului de;a) lumină; b) apă din sol;c) căldură;d) aer din sol;e) nutriţie al plantelor.Rezolvare:

1.3. Interacţiunile dintre factorii de vegetaţie şi legile producţiei agricole Plantele au nevoie, pentru creşterea şi dezvoltarea lor, de prezenţa tuturor

factorilor de vegetaţie biotici şi abiotici, în mod continuu, simultan şi în cantităţi suficiente.

Factorii de vegetaţie nu acţionează izolat, în natură stabilindu-se anumite interacţiuni între ei.

În cercetările sale privind rolul elementelor nutritive din sol, Justus von Liebig arăta în 1855 că „elementul care lipseşte în întregime sau nu se află în cantitate suficientă împiedică celelalte substanţe nutritive să-şi exercite efectul lor sau cel puţin micşorează influenţa lor”.

Pe baza cercetărilor ştiinţifice privind interacţiunea dintre factorii de vegetaţie şi relaţiile dintre aceştia şi plantele cultivate s-au elaborat următoarele legi:

a) Legea minimului (Hellriegel): „Când un factor de vegetaţie se află în cantitate minimă sau lipseşte, dezvoltarea plantelor şi deci mărimea recoltelor depind de starea acestuia”. Cu alte cuvinte, nivelul producţiei depinde de factorul de vegetaţie aflat în minim (factor limitativ).

Ridicarea nivelului factorului aflat în minim (de pildă hrana) face ca nivelul recoltei să crească până la nivelul altui factor care devine minim la rândul său (de exemplu apa).

b) Legea maximului (Wolny): „Dacă un factor de vegetaţie se află în cantitate maximă, recolta devine zero”. De exemplu, când apa bălteşte, plantele pier.

18

c) Legea toleranţei (Shelford): „Un factor poate fi limitativ nu numai când se află în cantitate prea mică, dar şi când este în cantitate prea mare”.

Plantele au un minim şi un maxim ecologic, iar intervalul dintre ele reprezintă limitele de toleranţă. Se observă că legea minimului şi legea maximului sunt cazuri particulare ale legii toleranţei.

d) Legea optimului (Liebscher): „Producţia cea mai mare se obţine când factorul de veteaţie cercetat este în cantitate optimă”.

e) Mitscherlich (1905) a formulat următoarea lege: „Dacă se acţionează asupra unui singur factor, recolta creşte cu adaosuri din ce în ce mai mici, proporţionale cu diferenţa dintre recolta maximă posibilă şi cea actuală”. Deci sporurile de recoltă nu sunt proporţionale cu adaosurile succesive şi egale ale factorului de vegetaţie cercetat, ci sunt descrescătoare.

Recolta maximă este o limită de care ne apropiem (asimptotic) prin sporuri de producţie din ce în ce mai mici.

Gheorghe Ionescu-Şişeşti (1947) a formulat legea proporţiilor armonice: „Pentru a obţine o recoltă maximă este necesar ca factorii de vegetaţie să fie într-un anumit raport determinat”.

Deci trebuie o îmbinare judicioasă între toţi factorii de vegetaţie.Din păcate, aceste legi au fost formulate pe baza unor experienţe efectuate

defectuos. Autorii au graduat câte un singur factor de vegetaţie, dar, fără voia lor, au influenţat şi acţiunea altor factori de vegetaţie. De exemplu, adăugând treptat apă se modifică conţinutul de aer din sol, se solubilizează mai multe elemente nutritive etc.

Pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice şi a celor din producţie s-au formulat o serie de legi ale producţiei agricole.

1. Factorii de vegetaţie nu pot fi substituiţi unul cu altul. De exemplu apa nu poate înlocui aerul şi invers, lumina nu poate înlocui hrana şi invers ş.a.m.d., indiferent de cantităţile administrate.

2. Factorii de vegetaţie au o importanţă egală. Aşadar, un factor de vegetaţie nu este mai important ca altul. Numai aparent apa, în zonele şi în perioadele secetoase, pare mai importantă decât, să zicem, aerul, dar în locurile unde bălteşte apa situaţia este inversă, aerul pare mai important decât apa etc. Însă egalitatea factorilor de vegetaţie trebuie înţeleasă din punct de vedere fiziologic (calitativ), fiindcă din punct de vedere cantitativ ei nu sunt egali. De exemplu, plantele consumă mult mai multă apă comparativ cu microelementele, dar în lipsa acestora plantele pier.

3. Factorii de vegetaţie nu acţionează izolat asupra plantelor, ci în complex, în interacţiune cu ceilalţi. Ei se influenţează unul pe celălalt în anumite limite (de pildă creşterea temperaturii sporeşte consumul de apă).

4. Factorii de vegetaţie îşi amplifică reciproc acţiunea. De exemplu, apa contribuie la valorificarea mai bună a îngrăşămintelor şi invers.

5. Optimul unui factor de vegetaţie este relativ, în funcţie de graduarea altui (altor) factor (i). De exemplu, doza optimă de azot, la neirigat, la o cultură, este mai mică decât doza optimă de azot, la irigat, la aceeaşi cultură.

Observaţie: Rezultă că producţia agricolă poate fi sporită continuu, până la nivelul potenţialului biologic al soiului sau hibridului respectiv, dacă se acţionează asupra unui număr cât mai mare de factori.

19

Sporul de producţie este mai mare în acest caz decât suma sporurilor realizate de graduarea separată a factorilor de vegetaţie respectivi.

TEST DE EVALUARE

1. Explicaţi faptul că factorii de vegetaţie îşi amplifică reciproc acţiunea:Răspuns:

Apa din sol contribuie la solubilizarea îngrăşămintelor chimice, la transportul sărurilor minerale în sol şi în plante. Toate îngrăşămintele contribuie la creşterea randamentului de utilizare a apei. Deci apa şi elementele nutritive îşi amplifică reciproc acţiunea.

2. Ce sunt limitele de toleranţă:Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Băltirea apei pe semănăturile de toamnă determină asfixierea şi moartea plantelor, conform:a) Legii minimului;b) Legii optimului;c) Legii maximului;d) Legii toleranţei;e) Legii proporţiilor armonice;Rezolvare: c.

De rezolvat:2. Precizaţi dacă următorii factori pot fi substituiţi unul cu altul :a) lumina cu căldura şi invers; b) apă cu aerul şi invers;c) căldura cu apa şi invers;d) elementele nutritive cu aerul din sol;e) factorii de vegetaţie nu pot fi substituiţi unul cu altul.Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI

Pentru a realiza producţii ridicate, de calitate superioară şi eficiente din punct de vedere economic, trebuie satisfăcute cerinţele plantelor faţă de toţi factorii care concură la obţinerea recoltelor. Această condiţie este rar întâlnită în mediul natural de viaţă al plantelor, dar ea poate fi îmbunătăţită prin diferite metode agrotehnice, fitotehnice etc., astfel încât „oferta locului“ să se apropie de cerinţele plantelor cultivate. Mediul de viaţă al plantelor este format din:

20

Condiţiile de mediu care caracterizează cadrul spaţial al vieţii pe pământ, fără a avea un rol direct, activ, în viaţa lor. Acestea sunt: relieful, roca şi solul.

Factorii de vegetaţie care intervin direct, activ, în viaţa plantelor, delimitându-le arealul de cultivare. Aceşti factori indispensabili vieţii plantelor sunt: lumina, căldura, apa, aerul, elementele nutritive şi activitatea biologică din sol.

Tema nr. 2A S O L A M E N T E L E

Unităţi de învăţare: Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor şi alcătuirea

grupelor de culturi Elementele asolamentelor şi clasificarea acestora Importanţa asolamentelor. Monocultura.

Obiectivele temei:- organizarea asolamentelor raţionale în diferite condiţii pedoclimatice; - descrierea asolamentelor agricole, mixte, furajere, legumicole, cu solă

săritoare, speciale.- Cunoaşterea importanţei multiple a asolamentelor şi a dezavantajelor

monoculturii.

Timpul alocat temei: 6 ore

Bibliografie recomandată: 1. Guş P. şi colab., 1998 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj-Napoca

2. Iancu S., 2010 – Agrotehnica (vol.I), ediţia a II-a. Editura Universitaria, Craiova 3. Lăzureanu A. şi colab., 2006 – Agrotehnică aplicată. Editura Eurobit, Timişoara 4. Manea D., 2002 – Agrotehnică şi herbologie. Editura Orizonturi universitare, Timişoara

5. Penescu A., Ciontu C., 2001 – Agrotehnică. Editura Ceres, Bucureşti

2.1. Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor şi alcătuirea grupelor de culturi

În orice exploataţie agricolă, terenul arabil este împărţit în mai multe sole (tarlale), iar în fiecare solă se cultivă una sau mai multe specii de plante prevăzute în planul de cultură.

Asolamentul reprezintă împărţirea terenului în sole (tarlale) pe care plantele de cultură se succed în timp (pe ani agricoli) şi sunt repartizate în spaţiu (pe sole), după anumite criterii ştiinţifice.

În agricultura modernă, noţiunea de asolament are un înţeles mai larg, cuprinzând, alături de repartiţia culturilor în spaţiu şi succesiunea lor în timp, aplicarea în complex a unor sisteme raţionale de lucrare a solului, de fertilizare şi

21

amendamentare, de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, în vederea sporirii fertilităţii solului şi creşterii producţiei agricole, în contextul noului concept de agricultură sustenabilă (durabilă).

În practica agricolă, noţiunea de asolament se confundă cu cea de rotaţie, însă aceasta este succesiunea (distribuţia) plantelor în timp pe o (singură) solă, deci asolamentul include rotaţia care este aceeaşi pentru toate solele asolamentului.

Pentru a practica un asolament trebuie să existe cel puţin două sole, deoarece atunci când este o singură solă se face o anumită rotaţie sau monocultură, dar nu poate fi vorba de un asolament.

Pentru a întocmi în mod corect asolamentele, cu o rotaţie raţională a culturilor pe fiecare solă, se au în vedere următoarele criterii (consideraţii, principii sau reguli):

a) Criteriile de ordin natural se referă la condiţiile concrete privind clima, solul, panta şi expoziţia terenului, adâncimea şi gradul de mineralizare a apei freatice etc. Aceste date pedoclimatice ne ajută la alegerea judicioasă a speciilor de plante, a măsurilor agrotehnice ce se vor aplica etc.

De exemplu, pe psamosolurile din sud se vor cultiva secară, arahide, sorg, pepeni, tutun, cartofi timpurii, viţă de vie, piersic etc. Pe solurile halomorfe se recomandă orez, iarbă de Sudan, muşeţel, sfeclă de zahăr şi furajeră, orz, rapiţă, ricin, lucernă, coriandru, fenicul şi altele.

b) Criteriile economico-organizatorice sunt reprezentate de cerinţele economiei de piaţă (să se obţină produse uşor vandabile), de reţeaua de drumuri, de necesitatea folosirii raţionale a forţei de muncă şi a mijloacelor mecanice, de existenţa în zona respectivă a unor fabrici de zahăr, de ulei, de prelucrare a tutunului, de conserve etc., de distanţa faţă de centrele populate, de preţurile şi posibilităţile de valorificare a produselor agricole obţinute în asolamentele proiectate etc.

Solele trebuie să cuprindă teren cât mai omogen ca fertilitate şi ca favorabilitate pentru plante.

d) Criteriile agrobiologice se referă la cerinţele plantelor cultivate faţă de rotaţie în funcţie de particularităţile lor biologice. Astfel, după plantele prăşitoare, care degradează structura, accentuează mineralizarea humusului, să urmeze cereale păioase. Dar acestea favorizează îmburuienarea, de aceea trebuie să alterneze cu prăşitoarele, care combat mai bine buruienile. Deci este indicat ca prăşitoarele să alterneze cu neprăşitoarele fiindcă fiecare are avantaje şi dezavantaje.

Plantele mari consumatoare de substanţe nutritive cum sunt sfecla pentru zahăr, floarea-soarelui şi alte plante tehnice să alterneze cu plante cu consumuri reduse, de pildă cerealele păioase, pentru o folosire cât mai economică a rezervelor de substanţe nutritive din sol. În acest sens se mai recomandă ca după plantele care îmbogăţesc solul în azot (leguminoasele) să urmeze plante cu cerinţe mari de azot (cerealele păioase) şi invers.

Pentru exploatarea raţională a straturilor de sol se recomandă ca după plante cu înrădăcinare profundă (lucernă, trifoi, sfeclă, floarea-soarelui, porumb) să urmeze plante cu sistem radicular superficial (fasole, in, cartofi, mazăre, grâu). În acest sens se foloseşte uneori expresia „rotaţia rădăcinilor“.

22

Pentru folosirea cât mai economică a apei din sol se recomandă ca după plantele mari consumatoare de apă, cu coeficient de transpiraţie ridicat (lucernă, floarea-soarelui, cânepă, sfeclă de zahăr, porumb) să urmeze altele cu consum mai redus (cerealele păioase, sorgul) şi invers, mai ales în zonele în care apa reprezintă un factor limitativ al producţiei. Plantele bune şi foarte bune protectoare împotriva eroziunii solului (ierburile perene, leguminoasele anuale, cerealele păioase) vor alterna cu plante prăşitoare, care sunt rele protectoare. Pe terenurile nisipoase şi pe cele în pantă se vor organiza asolamente speciale de protecţie a solului împotriva eroziunii eoliene, respectiv hidrice.

La întocmirea asolamentelor se ţine seama şi de bilanţul humusului din sol, adică de diferenţa dintre humusul nou format şi cel mineralizat. Aceasta depinde de cantitatea şi compoziţia resturilor organice vegetale şi animale supuse humificării, de condiţiile pedoclimatice, de intensitatea lucrărilor solului etc.

O altă cerinţă este aceea ca după plantele atacate de anumite boli şi de anumiţi dăunători să urmeze plante rezistente la asemenea paraziţi, deoarece prin rotaţie li se întrerupe ciclul biologic. Culturile preferate de paraziţi nu trebuie să fie amplasate nici pe solele vecine.

Rotaţia culturilor este aproape singura modalitate de combatere a buruienilor parazite sau semiparazite.

Culturile care se seamănă în rânduri apropiate şi care cresc repede la începutul perioadei de vegetaţie (cânepa, secara, rapiţa etc.) înăbuşă buruienile, altele sunt uşor înăbuşite de buruieni în primele săptămâni de după răsărire (sorgul, sfecla, porumbul, inul, lucerna, sparceta, macul etc.). Lucerna însă, începând cu al doilea an de vegetaţie, înăbuşă pirul.

Din cauza unor boli şi dăunători comuni, la întocmirea asolamentelor sunt câteva cerinţe restrictive. De exemplu, următoarele culturi nu pot alterna unele după altele: grâul şi orzul; ovăzul şi orzul de primăvară; rapiţa, sfecla de zahăr şi varza; mazărea şi inul; soia şi floarea-soarelui; tutunul, cânepa şi floarea-soarelui (în cazul atacului de lupoaie); leguminoasele anuale şi cele perene etc.

Pe solele infestate cu lupoaie (Orobanche cumana, O. ramosa, O. brassicae) nu se vor cultiva floarea-soarelui, tutun, varză sau tomate decât după o pauză de cel puţin 5 ani, pentru ca seminţele de lupoaie să-şi piardă facultatea germinativă.

Timpul dintre recoltarea plantei premergătoare şi semănatul celei principale (care urmează pe sola respectivă) trebuie să fie suficient pentru executarea arăturii, aplicarea îngrăşămintelor şi pregătirea patului germinativ, astfel ca semănatul să se facă în epoca optimă. De exemplu, după culturile duble şi după culturile care se recoltează toamna târziu nu se vor planifica rapiţă, orz şi grâu de toamnă, secară, triticale etc.

Reţinem: În concluzie, pentru a întocmi cele mai raţionale asolamente pentru o anumită exploataţie agricolă, trebuie îmbinate în mod corect toate criteriile menţionate anterior. Nu există asolamente fixe, rigide, valabile pentru zone mari, cu condiţii pedoclimatice diverse, ci asolamente concrete, specifice fiecărei unităţi agricole, elaborate de specialiştii agricoli care lucrează efectiv în producţie.

La practicarea asolamentelor se folosesc următoarele grupe de plante de cultură:

23

- cereale păioase de toamnă: grâu de toamnă, orz şi orzoaică de toamnă, secară, triticale, ovăz de toamnă;

- cereale păioase de primăvară: orz şi orzoaică de primăvară, ovăz de primăvară, grâu de primăvară, mei, hrişcă, orez;

- prăşitoare: porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, tutun, cartof, pepeni;

- plante tehnice: rapiţă, ricin, in, cânepă, bumbac, şofrănel;- leguminoase anuale: mazăre, fasole, soia, fasoliţă, arahide, linte, bob,

năut, lupin, latir;- leguminoase perene: lucernă, trifoi, sparcetă, ghizdei;- plante furajere anuale: borceag de toamnă, borceag de primăvară, iarbă

de Sudan, porumb pentru masă verde, porumb pentru siloz, sfeclă furajeră, varză furajeră, morcovi furajeri, secară masă verde, orz masă verde, pepeni furajeri, gulii furajere, dughie, măzăriche, topinambur (napi porceşti) etc.

- plante medicinale şi aromatice: coriandru, fenicul, chimion, muşeţel, mentă, levănţică, muştar alb, revent, anason, mac de grădină, armurariu, degeţel lânos, isop, odolean, sunătoare, rostopască etc.;

- plante legumicole: solano-fructoase, vărzoase, leguminoase, bulboase, rădăcinoase, tuberculifere, verdeţuri etc.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt specile de plante din grupa leguminoaselor anuale:Răspuns:

Leguminoase anuale pentru boabe sunt: mazărea, fasolea, soia, fasoliţa, arahidele, lintea, bobul, năutul, măzărichea, lupinul, latirul.

2. Enumeraţi şapte criterii agrobiologice care stau la baza întocmirii asolamentelor:Răspuns:

Exerciţii.Exemplu rezolvat:1. Triticale este o :a) prăşitoare;b) cereală păioasă de primăvară;c) leguminoasă perenă;d) cereală păioasă de toamnă;e) plantă furajeră anuală.Rezolvare: d.

De rezolvat:2. Pe solele infestate cu buruiana parazită lupoaia (Orobanche cumana) nu se vor cultiva timp de 5 ani în asolamentul respectiv:

24

a) Floarea-soarelui;b) Ovăz;c) Cânepă;d) Sfeclă pentru zahăr;e) Varză.Rezolvare:

2.2. Elementele asolamentelor şi clasificarea acestora

2.2.1. Elementele asolamentelorSola (tarlaua) este o suprafaţă de teren din cadrul asolamentului, cu sol

cât mai omogen, pe care se cultivă una sau două-trei plante cu însuşiri biologice şi tehnologii asemănătoare. Când într-o solă sunt două - trei plante sola se numeşte combinată sau mixtă (exemplu: mazăre, fasole şi soie pe aceeaşi solă). Când sunt 2 sau 3 plante pe o solă ele pot ocupa suprafeţe egale sau diferite în cadrul acelei sole mixte.

De regulă, sola este delimitată de şosele, drumuri, căi ferate, vetre de sat, fir de vale, păduri, canale etc.

Parcela este o subdiviziune a solei mixte (combinate) pe care se cultivă o singură specie de plante. În exemplul anterior sola combinată are trei parcele: una cu mazăre, una cu fasole şi alta cu soia.

Cultura principală ocupă o anumită solă în anul de referinţă, se seamănă la epoca optimă etc. Cultura premergătoare s-a cultivat în anul precedent, deci înaintea culturii principale. Cultura antepremergătoare este premergătoarea premergătoarei culturii principale, deci s-a cultivat cu doi ani mai înainte. Cultura postmergătoare urmează după cultura principală (în anul următor).

Cultura dublă (succesivă, secundară sau a doua cultură) se însămânţează în acelaşi an, pe aceeaşi solă cu cultura principală, după recoltarea acesteia. Cultura dublă poate fi pentru boabe, îngrăşământ verde sau furaj. Cultura principală trebuie să elibereze terenul mai devreme încât cultura dublă să aibă o perioadă de vegetaţie suficientă pentru ajungerea la maturitatea biologică sau la cea tehnologică

Cultura intercalată reprezintă cultivarea unei specii de plante printre rândurile sau, mai ales, pe rândurile plantei principale. Recoltarea şi valorificarea culturilor se face separat. Exemple: fasole prin porumb, dovleci prin porumb etc.

Cultura în amestec constă în cultivarea a 2-3 specii de plante, amestecate chiar de la semănat, care se recoltează şi se valorifică împreună. Exemple: borceagul de toamnă, borceagul de primăvară, amestecurile de leguminoase şi graminee perene (la înfiinţarea pajiştilor) etc.

Cultura ascunsă (protejată) este o specie de plante care vegetează o perioadă alături de cultura principală şi care îşi continuă vegetaţia şi în anul următor. De exemplu trifoiul semănat primăvara în culturile de grâu, orz, ovăz.

Cultura amelioratoare este o specie de leguminoase anuale sau perene care îmbogăţeşte solul în azot fixat pe cale biologică, prin intermediul bacteriilor simbiotice.

Planul de cultură reprezintă indicarea suprafeţelor (în hectare) ocupate de fiecare specie de plante din cadrul asolamentului. Structura culturilor înseamnă

25

specificarea ponderii (procentelor) fiecărei culturi din cadrul unui asolament. Suprafaţa totală a asolamentului echivalează cu 100 %.

Rotaţia culturilor reprezintă ordinea (succesiunea) de cultivare a plantelor, în timp, pe o solă şi se prezintă prin indicarea numerelor de ordine ale fiecărei culturi. Exemplu: 1. arahide + fasoliţă; 2. grâu + secară; 3. porumb; 4. orz de toamnă; 5. tutun + sorg pentru boabe.

Durata rotaţiei este numărul de ani după care o cultură revine pe aceeaşi solă sau timpul (în ani) în care o cultură trece prin toate solele asolamentului. Durata rotaţiei este egală cu numărul de sole. În exemplul precedent sunt 5 sole, adică durata rotaţiei este de 5 ani (asolament de 5 ani).

Rotaţia culturilor poate începe cu orice plantă, dar de obicei începe cu planta (plantele) amelioratoare.

Cultura repetată reprezintă cultivarea, pe aceeaşi solă, a unei plante timp de 2-3 (rar 4) ani consecutiv. Ea este admisă numai pentru plantele care se autosuportă: orezul şi cânepa 3 - 4 ani, tutunul şi porumbul 2 - 3 ani, grâul şi soia 2 ani etc.

Dimpotrivă, alte plante nu se autosuportă şi trebuie să revină pe acelaşi teren numai după un anumit număr de ani: floarea-soarelui şi inul după 5 - 6 ani, ovăzul, mazărea, sfecla pentru zahăr, trifoiul, iarba de Sudan după 4 - 5 ani; lucerna după atâţia ani câţi a fost folosită (3-5 ani) etc., din cauza sensibilităţii lor la o serie de boli şi dăunători. Exemplu de cultură repetată: 1. soia; 2. grâu; 3. porumb; 4. porumb etc. Cultura repetată nu trebuie confundată cu monocultura, unde o specie de plantă se cultivă an de an pe aceeaşi solă (peste 5 ani).

Tipul şi schema de asolament. Când într-o rotaţie se prezintă concret plantele de cultură care se succed este vorba despre un tip de asolament. Exemplu: 1. soia; 2. grâu; 3. porumb. Dacă însă se indică grupele de culturi, în ordinea rotaţiei, apare schema de asolament. Exemplu: 1. leguminoase anuale; 2. cereale păioase de toamnă; 3. prăşitoare. După o schemă de asolament se pot întocmi mai multe tipuri de asolament. Se recomandă ca schemele şi tipurile de asolament să înceapă cu culturile amelioratoare.

În asolamentul: 1. soia; 2. grâu; 3. sfeclă pentru zahăr; 4. porumb, soia este în acelaşi timp cultură amelioratoare, premergătoare pentru grâu, antepremergătoare pentru sfecla pentru zahăr, postmergătoare pentru porumb, cultură principală pentru prima solă (pentru anul respectiv), iar împreună cu porumbul (sau cu grâul) formează o verigă a rotaţiei. Ea are o pondere de 25 % în cadrul asolamentului respectiv.

2.2.2. Clasificarea asolamentelor În funcţie de numărul de ani sau de sole pot fi:a) Asolamentele de scurtă durată au 2, 3 sau 4 tarlale (sole) simple sau

combinate, deci durează 2 - 4 ani. Asolamentul de 2 ani sau de 2 sole este cel mai simplu asolament şi mai

poartă denumirea de asolament bienal.Cel mai des întâlnit asolament bienal, inclusiv în agricultura privată, este

grâu - porumb, determinat de ponderea mare a acestor două culturi în agricultura

26

ţării noastre (cca. 60 %). Însă sporurile de producţie se atenuează în timp, grâul şi porumbul au câteva boli şi câţiva dăunători comuni, de aceea se recomandă asolamente de cel puţin 3 - 4 ani.

Asolamentul de 3 ani ( trienal) cuprinde 3 sole simple sau combinate. Exemplu: 1. mazăre + fasole; 2. grâu de toamnă + orz de toamnă; 3. porumb + cartofi; Asolamentul de 4 ani: 1. mazăre + fasole; 2. grâu de toamnă + orz de toamnă; 3. porumb; 4. secară. El are patru sole.

b) Asolamentele de lungă durată cuprind cel puţin 5 sole. Ele au avantajele: permit cultivarea unui număr mare de specii de plante, se combat mai eficace bolile, dăunătorii şi buruienile, se pot cultiva şi acele plante care nu se suportă decât după un număr mare de ani, se pot cultiva loturi semincere etc. Aceste asolamente se introduc anevoios, sunt greu de modificat etc.

Exemplu de asolamente de lungă durată: asolament de 5 ani: 1. mazăre + fasole; 2. grâu de toamnă + orz de toamnă; 3. porumb; 4. grâu de toamnă; 5. porumb + sfeclă pentru zahăr.

Asolamentul de 6 ani: 1. soia; 2. grâu de toamnă; 3. porumb + floarea-soarelui; 4. orz de toamnă; 5. porumb; 6. porumb + sfeclă pentru zahăr. Asolamentele cu mai mult de 6 sole se întocmesc şi se urmăresc cu mare dificultate. Cele mai raţionale sunt cele de 3-5 ani. În locul unui asolament prea lung (de 8-10 sole) se preferă 2 asolamente mai scurte (de 4-5 sole).

În funcţie de structura culturilor asolamentele pot fi: Asolamentele de câmp sau agricole au structura alcătuită din cereale păioase (grâu, orz, mei, secară, ovăz, triticale) sau prăşitoare (porumb, sorg), din plante tehnice (floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr, tutun, ricin, in de ulei, rapiţă etc.), din leguminoase anuale pentru boabe (mazăre, fasole, soia etc.).

Având în vedere cerinţele economiei naţionale, tradiţia şi condiţiile pedoclimatice favorabile întâlnite pe teritoriul ţării noastre, asolamentele agricole ocupă cele mai mari suprafeţe, iar în cadrul lor ponderea cea mai mare o au grâul de toamnă şi porumbul, urmate de orzul de toamnă, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr, cartofii de toamnă, ovăzul, soia, inul, secara, tutunul etc. În funcţie de numărul de tarlale, asolamentele de câmp pot fi de scurtă durată sau de lungă durată (peste 4 ani).

Exemple de asolamente de câmp: 1. grâu de toamnă; 2. porumb; sau: 1. soia + fasole; 2. grâu + orz; 3. porumb. Asolamentele de câmp pot fi irigate sau neirigate.

Asolamentele furajere se organizează în unităţile agricole cu sector zootehnic dezvoltat, când furajele necesare (porumb boabe, porumb pentru siloz, orz, ovăz, fân, masă verde) obţinute în asolamentele mixte (cu 1-3 sole cu plante furajere) şi în cele de câmp (inclusiv culturile duble) nu acoperă necesarul din balanţa furajeră. Ele furnizează masă verde, fân, rădăcinoase, bostănoase, furaje concentrate ce vor fi folosite în hrana animalelor alături de produsele secundare rezultate din alte asolamente (coceni, paie, vreji şi păstăi de leguminoase etc.).

Toate solele asolamentului furajer sunt ocupate cu plante furajere anuale sau cu ierburi perene.

Asolamentele furajere sunt de 2 feluri: de fermă şi de păşune şi fâneaţă. Asolamentele de fermă cuprind specii de plante care produc cantităţi mari de furaje (porumb pentru masă verde, porumb pentru siloz, sfeclă furajeră, pepeni

27

furajeri, gulii furajere, borceag şi lucernă pentru masă verde) sau culturi pentru păşunatul vacilor gestante şi se amplasează în apropierea fermelor zootehnice pentru a reduce cheltuielile ocazionate de transportul acestor furaje voluminoase.

Asolamentele de păşune şi fâneaţă se pot organiza la distanţe mai mari de fermele zootehnice. Cuprind specii de plante anuale ori perene pentru păşunat ori pentru producerea fânului, a unor furaje concentrate etc., ce nu necesită un volum mare de transport. Ele dau producţii mai mici. Pe aceste asolamente se pot organiza tabere de vară de păşunat (pentru bovine şi/sau ovine).

Numărul şi suprafaţa asolamentelor furajere dintr-o unitate agricolă depind de numărul şi specia animalelor, de modul de hrănire a acestora (stabulaţie, păşunat, mixt, tabără de vară), de condiţiile pedoclimatice, de suprafaţa şi producţia pajiştilor naturale, de producţia secundară rezultată din celelalte asolamente etc.

Se pot cultiva următoarele plante furajere: borceag de toamnă, borceag de primăvară, porumb pentru siloz, porumb pentru masă verde, iarbă de Sudan, sorg, secară, mei, orz, ovăz, dughie, sfeclă furajeră, topinambur, rapiţă furajeră, varză furajeră, dovleci furajeri, floarea-soarelui pentru siloz etc.

Exemplu de asolament furajer: 1. borceag de toamnă + rapiţă furajeră; 2. porumb masă verde + porumb siloz; 3. iarbă de Sudan; 4. sfeclă furajeră + pepeni furajeri; 5. orz furajer.

Asolamentele mixte cuprind cel puţin două grupe de plante (din cultura mare, pentru furaj sau legumicole). Ele se organizează în unităţile unde condiţiile nu permit practicarea unor asolamente specializate. Ele sunt folosite frecvent în fermele mici şi răspund destul de bine cerinţelor actuale ale economiei de piaţă din ţara noastră.

Denumirea asolamentelor mixte este în funcţie de felul şi ponderea grupelor de plante pe care le cuprind.

Exemple de asolamente mixte: - asolament agricol - furajer: 1. soia; 2. grâu; 3. porumb; 4. borceag de primăvară; - asolament furajer - agricol: 1. borceag de toamnă; 2. porumb pentru siloz; 3. secară masă verde; 4. sfeclă pentru zahăr + floarea-soarelui; - asolament furajer - legumicol: 1. sfeclă furajeră + pepeni furajeri; 2. iarbă de Sudan; 3. tomate + vinete;

Asolamentele legumicole au la bază considerentele:- plantele legumicole fiind mari consumatoare de apă, asolamentele

legumicole se vor amplasa numai pe terenuri ce se pot iriga; - solurile cele mai indicate sunt cele fertile, afânate, lutoase sau luto-nisipoase, neutre (cernoziom, preluvosol molic, aluviosol, gleiosol etc.); - să existe îngrăşăminte naturale suficiente pentru fertilizarea organică; - asolamentele se vor amplasa aproape de localităţi şi de arterele de circulaţie fiindcă necesită multă forţă de muncă, rezultă cantităţi mari de produse (majoritatea uşor perisabile) etc.; - multe specii legumicole aparţin aceloraşi familii botanice (solanaceae, crucifere, umbelifere etc.) şi deci au boli şi dăunători comuni, de aceea trebuie să revină pe acelaşi loc după cel puţin 3 ani; - majoritatea asolamentelor legumicole cuprind culturi succesive (duble); - solele au dimensiuni mai mici şi sunt de obicei combinate etc.

28

Exemplu de asolamente legumicole: 1. fasole păstăi (cultura I) şi varză de toamnă (cultura a II-a); 2. tomate de vară; 3. ceapă + usturoi; 4. morcov + sfeclă roşie.

Asolamentele speciale se organizează în situaţii cum sunt:Asolamentele pentru orez cuprind 3 - 4 sole cu orez şi 1 - 3 sole cu culturi

anuale sau perene necesare refacerii fertilităţii solului. Se ştie că orezul se autosuportă 3 - 4 ani.

Asolamentele pentru plantele medicinale şi aromatice, asolamentele cu îngrăşăminte verzi, asolamentele de pepinieră şi asolamentele cu plante melifere ocupă mici suprafeţe.

Asolamentele de protecţia solului se organizează pe terenurile în pantă pentru a preveni eroziunea solului. Solele se amplasează cu latura lungă (lungimea) paralelă cu curbele de nivel şi pot cuprinde benzi tampon antierozionale.

La pante mai mari de 25 % prăşitoarele se exclud. Exemplu: 1. ierburi perene; 2. ierburi perene; 3. ierburi perene; 4. grâu de toamnă; 5. in; 6. mazăre + fasole.

Asolamentele de câmp cu solă săritoare (stingheră) cuprind câteva sole cu plante anuale (cereale păioase, prăşitoare, leguminoase anuale pentru boabe, plante tehnice etc.) şi o singură solă cu o leguminoasă perenă.

Frecvent se cultivă lucerna, iar în zonele mai umede şi mai răcoroase trifoiul, iar sola respectivă se mai numeşte şi solă amelioratoare deoarece aceste specii de plante lasă solul îmbogăţit cu azot fixat pe cale biologică, structurat, afânat, aerisit. Lucerniera sau trifoiştea se înfiinţează pe sola cu fertilitatea naturală cea mai scăzută şi dacă pe ea nu s-a cultivat în anul precedent o leguminoasă anuală.

Lucerna rămâne în cultură 3 - 5 ani pe aceeaşi solă, fără a participa la rotaţie. Când se răreşte, se îmburuienează şi nu mai este rentabilă, se desţeleneşte şi intră în rotaţia obişnuită.

Se recomandă ca după lucernă să se cultive o prăşitoare pentru a distruge prin prăşit eventualii lăstari de lucernă. În plus orzul, grâul etc., în special pe solurile fertile şi în primăverile ploioase, ar fi supuse „căderii” dacă ar urma după lucernă.

Asolamentele cu solă săritoare nu numai că ameliorează fertilitatea solului, dar asigură şi o cantitate importantă de furaje de bună calitate. Ele pot fi de scurtă durată sau de lungă durată.

Dacă asolamentul are „n” sole, rotaţia se face pe „n-1” sole (se sare peste sola cu plantă perenă, de unde şi denumirea de solă săritoare). După desfiinţarea de pe o solă, lucerniera se va înfiinţa pe o altă solă pentru aceeaşi perioadă de timp.

Exemplificăm cu un asolament cu 6 sole, din care una se cultivă timp de 4 ani cu lucernă, ca solă săritoare amelioratoare:

1. mazăre + fasole; 2. secară + grâu de toamnă; 3. porumb + floarea-soarelui; 4. in pentru ulei; 5. sfeclă pentru zahăr; 6. lucernă.

Asolamentele de câmp cu trifoi se întocmesc în regiunile subcarpatice, în depresiunile intramontane, deci în zonele mai umede şi răcoroase. Ca şi în cazul

29

lucernei, se ameliorează potenţialul agroproductiv al solurilor şi se obţine un furaj de calitate superioară.

Exemple de asolamente cu trifoi în cultură pură: 1. trifoi (anul I); 2. trifoi (anul II); 3. grâu de toamnă + secară; 4. porumb

+ cartofi de toamnă; sau 1. trifoi (anul I); 2. trifoi (anul II); 3. grâu de toamnă + orz de toamnă; 4. in de fuior; 5. porumb.

În primul an de la înfiinţare trifoiul creşte încet şi se obţine o recoltă mică de masă verde sau de fân.

Asolamentul cu trifoi în cultură ascunsă sau sub plantă protectoare este superior precedentului, fiindcă practic se câştigă un an în rotaţia culturilor. Trifoiul se seamănă primăvara într-o cereală păioasă de toamnă (grâu, orz) sau de primăvară (ovăz), perpendicular pe rândurile de plante cerealiere.

Norma de sămânţă la semănatul cerealei păioase se reduce cu 10 - 20 % pentru ca plantele de trifoi să nu fie înăbuşite. Cereala păioasă se va recolta la timp, se va lăsa o mirişte mai înaltă (cca. 20 cm.), iar paiele vor fi cât mai repede îndepărtate de pe teren. Doza de azot la cereală va fi mai mică.

Evident că solul nu se va lucra (cu plugul sau cu discul), astfel că trifoiul îşi continuă vegetaţia, inclusiv în anul următor. În primul an se obţine o coasă, iar în al doilea an două coase.

Trifoiul este cultura ascunsă (protejată), iar cereala păioasă planta protectoare (care dă o producţie aproape normală). Exemplu: 1. grâu + trifoi (anul I); 2. trifoi (anul II); 3. orz; 4. porumb + cartofi; 5. sfeclă pentru zahăr;

TEST DE EVALUARE

1. Daţi un exemplu de cultură repetată şi un exemplu de monocultură:Răspuns:

Exemplu de cultură repetată: mazăre – orz de toamnă – porumb – porumb – porumb; Exemplu de monocultură: grâu de toamnă - grâu de toamnă - grâu de toamnă - grâu de toamnă - grâu de toamnă - grâu de toamnă.

2. Care sunt condiţiile pentru practicarea unui asolament legumicol:Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Fasolea cultivată pe sau printre rândurile de porumb reprezintă:a. O cultură dublă;b. O cultură în amestec;c) O cultură intercalată;d) O cultură ascunsă;e) O cultură amelioratoare.Rezolvare: c.

De rezolvat:

30

2. Asolamentul 1 - soia; 2 – grâu de toamnă; 3 – porumb pentru siloz; 4 – tomate, este de tipul:a) furajer; b) mixt;c) de câmp sau agricol;d) legumicol;e) special.Rezolvare:

2.3. Importanţa asolamentelor. Monocultura.

2.3.1. Influenţa asolamentelor asupra proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului

Influenţa asolamentelor asupra principalelor proprietăţi ale solului iese pregnant în evidenţă numai în experienţele staţionare cu asolamente de lungă durată, altfel, efectul său benefic trece deseori neobservat. Analizând influenţa asolamentului asupra densităţii aparente, porozităţii totale, stabilităţii hidrice a agregatelor structurale, reacţiei, conţinutului de fosfor şi potasiu asimilabil, după o perioadă de 12 ani de practicare a unei rotaţii de 4 ani (3 cicluri de rotaţie), comparativ cu monocultura de porumb, la I.N.C.D.A. Fundulea, a rezultat că s-au obţinut valori superioare (mai favorabile) în cadrul rotaţiei de 4 ani. Solul a fost mai afânat, mai permeabil, mai bine aprovizionat cu elemente nutritive în cadrul rotaţiei.

Procesul de eroziune prin apă sau vânt este mult mai redus în cazul asolamentelor, ca urmare a alternării solelor cu culturi cu grade diferite de acoperire a solului.

Structura solului se îmbunătăţeşte îndeosebi în asolamentele cu leguminoase anuale sau perene şi cu graminee perene. În acest fel se crează posibilitatea acumulării unei rezerve mai mari de apă, o mai bună valorificare şi păstrare a ei, deci se îmbunătăţeşte şi regimul apei în sol. Plantele premergătoare lasă în sol în momentul recoltării rezerve diferite de apă, cu o importanţă deosebită pentru culturile postmergătoare neirigate, mai ales în anii secetoşi. Astfel, porumbul, floarea-soarelui şi sfecla pentru zahăr, cu un consum mai mare de apă, cu o perioadă de vegetaţie mai lungă, cu un sistem radicular mai profund, lasă în sol rezerve de apă mai mici decât mazărea sau grâul.

Prezenţa leguminoaselor conduce la îmbunătăţirea rezervei de azot, fosfor şi potasiu din sol. Prin succesiunea culturilor cu pretenţii diferite faţă de elementele nutritive se asigură o utilizare echilibrată a acestora, pe când monocultura determină epuizarea unilaterală a principalelor elemente nutritive. Prin îmbunătăţirea regimului aerohidric şi a rezervei de elemente nutritive din sol se exercită o influenţă benefică şi asupra activităţii microorganismelor aerobe din sol, îndeosebi a celor nitrificatoare. Asolamentele înlătură fenomenul de „oboseală a solului”.

2.3.2. Influenţa asolamentelor asupra combaterii buruienilor, bolilor şi dăunătorilor

31

Asolamentul este cea mai eficace şi eficientă metodă de luptă susţinută împotriva buruienilor, bolilor şi dăunătorilor plantelor agricole. Culturile care se rotesc au o capacitate diferită de a înăbuşi buruienile. Plantele neprăşitoare (cerealele păioase, mazărea, rapiţa, inul etc.) favorizează îmburuienarea, de aceea ele trebuie să alterneze cu culturi prăşitoare.

Aplicarea erbicidelor este o lucrare pretenţioasă, costisitoare, care poate polua mediul înconjurător, inclusiv recolta. În plus au apărut unele biotipuri de buruieni rezistente la erbicide (ex. pălămida la S.D.M.A.).

Cercetările ştiinţifice efectuate la I.N.C.D.A. Fundulea au reliefat faptul că gradul de îmburuienare, determinat primăvara la cultura grâului şi toamna la cultura porumbului, este mult mai mare în monocultura de grâu şi în cea de porumb comparativ cu rotaţiile de 2, 3 şi 4 ani. Experienţele efectuate la S.C.D.A. Lovrin, Albota, Şimnic etc. au scos în evidenţă scăderea numărului total de buruieni/m2 odată cu creşterea numărului de culturi anuale incluse în asolament.

Rezerva de seminţe de buruieni (buc./m2) în sol, pe stratul 0 - 30 cm, în experienţele amplasate pe solul brun-roşcat de la S.C.D.A. Şimnic-Dolj, a crescut în decursul a 12 ani, în monocultură, de la 46.900 la 102.900 seminţe, în asolamentul de doi ani de la 36.900 la 67.800 seminţe, iar în asolamentul de 4 ani de la 33.800 la 38.200 seminţe, ceea ce evidenţiază un raport între monocultură, rotaţia de 2 ani şi cea de 4 ani de 2,7/1,8/1,0.

Practica agricolă a demonstrat că infestarea cu buruieni în monocultură este puternică chiar în condiţii de agrotehnică superioară.

În cadrul monoculturii şi chiar în rotaţia de 2 ani, folosind aceleaşi erbicide şi efectuând aproximativ aceleaşi lucrări mai mulţi ani la rând, se creează condiţii favorabile pentru înmulţirea anumitor specii de buruieni, în special a celor rezistente la erbicidele folosite. Practicând asolamente de lungă durată, doar câteva specii de buruieni mai găsesc condiţii favorabile de creştere.

Cercetările efectuate privind gradul de îmburuienare în cultura repetată grâu – grâu - grâu, au arătat că în anul al doilea acesta a crescut cu 37,3 %, iar în al treilea an cu 69,4 %.

În primii ani nu apar diferenţe mari între asolamente în privinţa gradului de îmburuienare, însă aceste diferenţe se accentuează foarte mult în timp.

Folosirea insecticidelor şi fungicidelor au creat la un moment dat impresia că rolul asolamentului în prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor plantelor agricole s-a diminuat substanţial. Sunt însă unele boli care trebuie să fie combătute atât prin mijloace chimice, cât şi prin mijloace agrotehnice. În acest fel se reduce cantitatea de fungicide folosită şi implicit poluarea mediului. Aceste aspecte sunt valabile şi în cazul dăunătorilor.

Paraziţii vegetali şi animali sunt adaptaţi să trăiască pe anumite specii de plante. Frecvenţa atacului creşte progresiv în cazul monoculturii, deoarece multe boli se transmit de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol, iar dăunătorii iernează în sol în diferite stadii de dezvoltare. Alternând anual diferite culturi cu paraziţi specifici, cu tehnologii de cultură diferite, se creează un dezechilibru în biologia lor, reducându-se gradul lor de atac în perioada următoare.

32

Cercetările efectuate în acest sens au demonstrat că asolamentul rămâne o componentă de bază în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor. Astfel, atacul produs de cercosporioză la sfecla pentru zahăr s-a redus de 3-7 ori, în funcţie de rotaţia practicată, faţă de cel constatat la monocultură.

La cultura porumbului, numărul de adulţi de răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) a fost de 39 - 42 de indivizi/m2 în cazul monoculturii şi numai de 6 indivizi/m2 în cazul asolamentelor de 3 - 4 ani, la I.N.C.D.A. Fundulea.

Cercetările efectuate privind frecvenţa atacului de mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) au evidenţiat importanţa asolamentelor (de 2 - 7 ani) în reducerea atacului bolii.

2.3.3. Influenţa asolamentelor asupra nivelului producţiei agricole Asolamentele, prin planta premergătoare, prin timpul de revenire pe

acelaşi teren, prin diferenţierea judicioasă a sistemelor de fertilizare, de lucrare a solului, de aplicare a pesticidelor, crează condiţii favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor, obţinându-se astfel producţii sporite.

Odată cu creşterea numărului de culturi anuale introduse în asolament creşte şi numărul de fraţi fertili la grâu (un important element de productivitate la cerealele păioase).

Într-o experienţă efectuată la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Şimnic - Dolj, în perioada 1955 - 1999, a rezultat influenţa favorabilă a asolamentului asupra producţiei de grâu. Astfel, comparativ cu monocultura, unde s-au obţinut 3510 kg/ha, în celelalte asolamente de 2-5 ani producţia a crescut cu 380 - 2710 kg/ha, sporurile procentuale fiind de 10,8 % - 77,2 %. În general, în primii ani de monocultură diferenţele de producţie faţă de asolamente sunt mici, apoi treptat se evidenţiază rolul asolamentelor.

2.3.4. Influenţa asolamentelor asupra calităţii recoltei

În urma cercetărilor efectuate a reieşit că asolamentele exercită o influenţă benefică nu numai asupra cantităţii, ci şi asupra calităţii recoltei. Astfel, pe preluvosolul roşcat de la Săftica, Sectorul Agricol Ilfov, determinând calitatea grâului şi a porumbului, s-a observat o creştere simţitoare a conţinutului de aminoacizi esenţiali în cazul rotaţiilor de 4 - 6 ani comparativ cu monocultura.

În cadrul unor asolamente de lungă durată (de 5-6 ani), la I.C.C.P.T. Fundulea, s-a evidenţiat un conţinut mai ridicat de ulei al seminţelor de floarea-soarelui (cu până la 2,1 %).

Şi la sfecla pentru zahăr s-au înregistrat diferenţe cu până la 2 % ale conţinutului de zahăr în cadrul asolamentelor faţă de monocultură. Însă sporurile obţinute la producţia de zahăr la hectar au fost cuprinse între 1761 - 2015 kg/ha.

Datele prezentate demonstrează că se poate obţine mai multă proteină, mai mult ulei şi zahăr, pe unitatea de suprafaţă, practicând asolamente raţionale.

2.3.5. Influenţa asolamentelor asupra eficienţei economice şi energetice din agricultură

33

Asolamentul în sine nu necesită costuri proprii (aferente) ci, cel mult, un efort de inteligenţă. Ca măsură tehnică, el reprezintă prima verigă din tehnologia unei plante cultivate, necesitând un anumit mod de organizare a sistemului de producţie agricolă.

Pentru a stabili eficienţa economică a unor asolamente comparativ cu monocultura de grâu şi de porumb, la I.N.C.D.A. Fundulea şi la S.C.D.A. Şimnic - Dolj s-au calculat doi indicatori economici- rata profitabilităţii (%) şi costul de producţie (lei/kg).

Astfel, la Fundulea, rata profitabilităţii a crescut de la cca.80 % în monocultură la 111 % în rotaţia mazăre-grâu-porumb-orz, iar costul de producţie s-a redus cu cca.10 %. La Şimnic, rata profitabilităţii a crescut de la 37 % în monoculotura de grâu la 64 % în rotaţia de 2 ani şi la 103 % în rotaţia de 4 ani, iar costul de producţie s-a micşorat cu cca.33 %. Deci asolamentele au o eficienţă economică superioară monoculturii.

Dar asolamentele au şi o mare eficienţă energetică, datorită posibilităţilor de reducere a consumului de energie.

Cercetările efectuate în diferite zone pedoclimatice din ţară au demonstrat că sporul de producţie pe 1 kg de îngrăşământ este de 3-4 ori mai mare în asolamentele de 3-5 ani faţă de monocultură, deci fertilizanţii sunt valorificaţi superior.

Asolamentele contribuie şi la creşterea productivităţii apei de irigat. Prin practicarea unor asolamente raţionale se poate economisi 30-35 % din energie. În asolamentul mazăre-grâu-porumb-sfeclă de zahăr, arătura va fi superficială la mazăre, normală la porumb şi adâncă la sfecla pentru zahăr, iar la grâu se va face pregătirea patului germinativ prin discuiri repetate, economisind carburanţi prin reducerea adâncimii arăturii. În fiecare an una din sole (25 %) nu se ară (prin rotaţie).

Scăderea gradului de îmburuienare în asolamente determină o reducere a încărcăturii de erbicide pe unitatea de suprafaţă, ducând la scăderea cheltuielilor materiale de producţie pe unitatea de produs. În asolamente scade cu până la 50 % cantitatea de insecticide şi de fungicide comparativ cu monocultura. Asolamentele asigură folosirea mai judicioasă a forţei de muncă şi a mijloacelor mecanice. Totodată se atenuează vârfurile de campanie. Pe baza asolamentului, fermierul calculează şi planifică necesarul de forţă de muncă, de tractoare şi maşini agricole, de pesticide etc.

Şi în condiţii de irigare, îngrăşămintele dau sporul de producţie cel mai mare în cazul asolamentelor de 3 - 5 ani.

Se recomandă ca fiecare specialist agricol să ţină o evidenţă clară, într-un registru, a tuturor lucrărilor executate în cadrul asolamentelor din exploataţia agricolă pe care o conduce.

În acest fel se poate urmări modul cum toate intervenţiile şi măsurile agrotehnice aplicate pe sole şi culturi se reflectă asupra producţiei agricole, eficienţei economice şi energetice, asupra principalelor proprietăţi ale solului etc.

Aceste informaţii stricte sunt foarte utile în activitatea managerială, îndeosebi când se schimbă specialiştii ce conduc nemijlocit procesul de producţie.

34

Trebuie cunoscute în primul rând lucrările (acţiunile) care îşi menţin influenţa pe o durată de câţiva ani (au efect prelungit), aşa cum sunt: afânarea adâncă a solului, fertilizarea cu doze mari, aplicarea amendamentelor, folosirea unor erbicide cu efect remanent etc. În viitor, aceste date vor putea fi stocate cu ajutorul calculatorului, deschizând câte un fişier pentru fiecare asolament.

Reţinem: Monocultura este o noţiune opusă celei de asolament. Ea reprezintă cultivarea unei specii de plante mai mulţi ani la rând (peste 4 ani) pe acelaşi teren. Exemplu: porumb - porumb - porumb - porumb - porumb - porumb.

Reamintim că dacă o specie de plante se cultivă doar 2, 3 sau 4 ani pe aceeaşi suprafaţă se foloseşte noţiunea de „cultură repetată”. Exemplu: mazăre - grâu - porumb - porumb - porumb.

Monocultura nu poate asigura producţii la nivelul asolamentelor chiar dacă se intervine cu îngrăşăminte, erbicide, insectofungicide, irigări, amendări etc., din cauza dezavantajelor.

Astfel, în monocultura cu prăşitoare se degradează mult structura solului (se pulverizează din cauza praşilelor manuale şi mecanice), creşte gradul de compactare în stratul subarabil (din cauza trecerilor repetate cu agregatele agricole, mai ales dacă solul este umed), scade conţinutul de humus (din cauza intensificării aerării solului), se accentuează eroziunea eoliană şi cea hidrică pe versanţi, se înrăutăţeşte regimul aerohidric etc.

Pentru a se obţine producţii corespunzătoare este nevoie de doze mari de îngrăşăminte, pesticide etc., care determină poluarea mediului ambiant.

În monocultură se epuizează în mod unilateral conţinutul solului în elementele nutritive consumate în cantitate mai mare de cultura respectivă. De asemenea, se înmulţesc foarte mult speciile de buruieni care însoţesc cultura respectivă. Dacă se erbicidează dar se foloseşte acelaşi erbicid în câţiva ani consecutivi se vor înmulţi speciile de buruieni rezistente la acel erbicid.

După cum s-a menţionat într-un subcapitol anterior, în cadrul monoculturii rezerva de seminţe de buruieni din sol este mult mai mare faţă de asolamente, la fel gradul de îmburuienare.

Frecvenţa şi intensitatea atacului de boli şi dăunători cresc progresiv de la un an la altul. De asemenea, calitatea recoltei, eficienţa economică şi cea energetică au valori inferioare în cazul monoculturii. Ca o consecinţă a acestor dezavantaje, nivelul producţiilor agricole se reduce de la un an la altul.

Observaţie: Cultivând o singură specie de plante apar vârfuri de campanie (la semănat, la recoltare etc.), cu aglomerarea lucrărilor respective şi creşterea necesarului de maşini agricole. Agregatele agricole şi forţa de muncă manuală nu sunt folosite în mod echilibrat în toate lunile anului. Capriciile vremii influenţează mai mult lucrările agricole etc. Aceste dezavantaje se acutizează în timp, în paralel cu mărirea duratei monoculturii. În toate cazurile să nu se uite că există plante de cultură care nu se autosuportă nici în cultura repetată de 2 ani (inul, floarea-soarelui, sfecla de zahăr, mazărea etc.).

În concluzie, monocultura trebuie evitată, pentru a beneficia de multiplele avantaje oferite de asolamentele raţionale.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt dezavantajele monoculturii:

35

Răspuns: În monocultură creşte gradul de poluare şi de atac al buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, apar vârfuri de campanie, nivelul producţiilor agricole se reduce de la un an la altul, calitatea recoltei, eficienţa economică şi energetică sunt inferioare celor din asolamente, se degradează structura etc.

2. Argumentaţi că în asolamente se ameliorează calitatea recoltei:Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Principalele însuşiri fizice ale solului ameliorate în asolamente, comparativ cu monocultura, sunt:a) textura;b) reacţia;c) densitatea aparentă;d) porozitatea totală;e) stabilitatea hidrică a agregatelor structurale;Rezolvare:c, d, e.

De rezolvat:2. Asolamentele au o influenţă benefică asupra următorilor indicatori de eficienţă economică :a) rata profitabilităţii (%); b) preţul de valorificare;c) venitul net;d) costul de producţie (lei/kg);e) cheltuieli totale.Rezolvare:

Rezumatul temei

Asolamentul este considerat ca una dintre cele mai importante măsuri agrotehnice de menţinere şi sporire a fertilităţii solului, de luptă împotriva buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, de sporire a eficacităţii celorlalte măsuri pedoameliorative şi agrofitotehnice, de obţinere a unor producţii mari şi de calitate superioară, în condiţii de profitabilitate.

Asolamentul este pilonul central al agriculturii durabile, este o măsură de bază în planificarea şi organizarea activităţii din exploataţiile agricole. Are şi o importanţă deosebită din punct de vedere ecologic, contribuind la reducerea substanţelor chimice folosite în agricultură, care în majoritatea lor sunt toxice, deci contribuie la reducerea gradului de poluare.

Cele mai importante reguli sau consideraţii care stau la baza alcătuirii asolamentelor sunt criteriile de ordin natural (condiţiile pedo-climatice), criteriile economice-organizatorice şi criteriile agrobiologice.

36

Principalele elemente ale asolamentelor sunt sola sau tarlaua, parcela, cultura premergătoare, cultura principală, cultura postmergătoare, cultura dublă, cultura intercalată, cultura amelioratoare, cultura ascunsă, durata rotaţiei, cultura repetată, cultura în amestec, planul de cultură, structura culturilor, schema de asolament, tipul de asolament, rotaţia culturii, veriga rotaţiei, monocultura.

În funcţie de numărul de sole sau de ani, asolamentele por fi de scurtă durată (2-4 ani) sau de lungă durată (cel puţin 5 ani). După structură, distingem asolamente agricole (de câmp), mixte, furajere, legumicole, cu solă săritoare (cu lucernă şi cu trifoi) şi speciale. Monocultura nu se recomandă, decât în câteva situaţii, din cauza dezavantajelor (favorizează îmburuienarea, atacul bolilor şi dăunătorilor, nivelul ;i calitatea producţiei scad, apare “oboseala solului” etc.

Tema nr. 3LUCRĂRILE SOLULUI

Unităţi de învăţare: Lucrarea solului cu plugul şi combinatorul Lucrarea solului cu scarificatorul, nivelatorul,

freza agricolă şi cu grapa Lucrarea solului cu cultivatorul şi cu tăvălugul

Obiectivele temei:- cunoaşterea cerinţelor agrotehnice de efectuare a lucrărilor solului cu

diferite unelte şi maşini agricole;- prezentarea factorilor care influenţează numărul şi calitatea lucrărilor

solului;- discutarea avantajelor şi dezavantajelor lucrărilor solului cu fiecare

unealtă, maşină agricolă sau agregat.


Bibliografie recomandată: 1. Iancu S., 2010 – Agrotehnică. Manual universitar pentru învăţământul la distanţă. Editura Universitaria, Craiova 2. Iancu S., 2010 – Agrotehnica (vol.I), ediţia a II-a. Editura Universitaria, Craiova 3. Lăzureanu A. şi colab., 2006 – Agrotehnică aplicată. Editura Eurobit, Timişoara 4. Neagu Tr., Cojocaru P., 1995 – Maşini şi utilaje agricole. Editura Universităţii Agronomice Iaşi 5. Popescu V., 1993 – Cum lucrăm pământul. M.A.A., I.C.C.P.T. Fundulea

3.1. Lucrarea solului cu plugul şi cu combinatorul

Lucrările solului sunt intervenţii (operaţii), de regulă mecanice, cu unelte sau maşini agricole (plug, grapă, nivelator, scarificator, combinator, cultivator, tăvălug, cizel, paraplow, agregate complexe) pentru a-i modifica însuşirile şi a crea astfel condiţiile de viaţă cerute de către plantele de cultură.

37

Prin lucrările aplicate solului, diferite ca număr, intensitate, moment de execuţie, tipuri de agregate etc., se realizează în sol şi la suprafaţa acestuia un mediu de viaţă cât mai favorabil pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor cultivate şi pentru activitatea microorganismelor folositoare, se combat buruienile, bolile şi dăunătorii culturilor, se încorporează îngrăşămintele, amendamentele, unele pesticide, resturile vegetale, se îmbunătăţeşte drenajul pe terenurile cu exces de umiditate etc.

Felul şi modul de executare a lucrărilor solului au evoluat treptat în timp, de la băţul de scormonit solul, la săpăliga de piatră, la plugul de lemn şi apoi de fier şi până la actualele maşini moderne de lucrat solul.

Uneori însă efectuarea exagerată a lucrărilor solului (mai ales ca număr şi intensitate) determină unele efecte negative: degradarea structurii, tasarea, accelerarea mineralizării humusului, creşterea consumului de carburanţi, uzura mai mare a maşinilor agricole etc.

Principalele procese (operaţii) tehnologice care se petrec ca efect imediat al diferitelor lucrări ale solului (arat, desfundat, nivelat, scarificat, tăvălugit, cultivaţie, lucrare cu freza, trasare de brazde sau coame etc.) sunt următoarele: afânarea, mărunţirea, întoarcerea, amestecarea, nivelarea, tasarea, modelarea etc.

Lucrările solului influenţează direct sau indirect majoritatea însuşirilor fizice ale acestuia (textura, structura, porozitatea, densitatea aparentă, regimul hidric, regimul de aer şi regimul de căldură), atât din stratul arabil cât şi din stratul subarabil. Intensitatea modificărilor depinde de numărul şi felul lucrărilor solului, de umiditatea acestuia, de textură, de asolamentul practicat etc.

De aceea numărul lucrărilor solului trebuie redus la minimul necesar şi să fie efectuate la o umiditate optimă în sol (când acesta e reavăn). În acest sens se recomandă unele variante ale sistemului minim de lucrări ale solului.

3.1.1. Lucrarea solului cu plugul (aratul)

Prin arat se înţelege lucrarea de tăiere, desprindere, comprimare, întoarcere, deplasare laterală, mărunţire, amestecare şi afânare a unei fâşii de la suprafaţa solului, cu secţiune determinată, numită brazdă. În urma efectuării aratului, cu ajutorul plugului, rezultă arătura sau lucrarea de bază a solului.

În cultura mare arătura se execută, de regulă, o dată pe an, pe suprafeţele cultivate cu plante bienale la 2 ani, iar pe cele cu plante perene la 3-6 ani. Pentru culturile succesive şi după culturile compromise se fac deseori două arături într-un an.

După efectuarea arăturii solul rămâne mai afânat, aerisit, mărunţit, nivelat, dacă toate trupiţele plugului lucrează la aceeaşi adâncime, dacă brazdele au aceeaşi lăţime şi dacă după plug este o grapă (de obicei cea stelată).

O arătură este de bună calitate dacă a fost executată la epoca optimă şi la adâncimea necesară, este fără bulgări, nu are greşuri, a încorporat bine îngrăşămintele, amendamentele, resturile vegetale, suprafaţa solului rămâne nivelată, şanţul ultimei brazde este neacoperit, s-au arat şi capetele parcelelor etc. Calitatea arăturii influenţează calitatea altor lucrări ulterioare, cum ar fi nivelarea, grăparea, tăvălugirea şi, în final, semănatul.

Înainte de începerea aratului se stabilesc direcţia de arat şi metoda de arat, se jalonează primul parcurs, se delimitează zonele de întoarcere, se marchează

38

vizibil obstacolele, se stabileşte lăţimea parcelei de arat, se pregătesc tractoarele, se reglează plugurile, grapele etc.

Calitatea arăturii depinde de următorii factori: construcţia plugului şi starea pieselor lui active, natura solului, umiditatea solului, acoperirea terenului cu resturi vegetale, viteza de arat, direcţia şi metoda de arat, adâncimea arăturii, denivelările terenului, gradul de structurare, raportul dintre adâncimea şi lăţimea brazdei, de atenţia şi pregătirea profesională a mecanizatorilor etc. Pe terenurile care prezintă mari denivelări se va face în prealabil o lucrare de nivelare.

După felul plugului cu care se execută, arăturile pot fi:a) Arătura cu plugul obişnuit (cu cormană) are brazdele răsturnate spre

dreapta. Calitatea arăturii depinde mult de tipul cormanei. Cormana cilindrică mărunţeşte bine solul, însă întoarcerea brazdei şi deci încorporarea resturilor vegetale lasă de dorit. Cormana elicoidală întoarce foarte bine brazda dar mărunţirea solului este mai slabă. Cormana medie sau culturală îmbină avantajele celorlalte două tipuri.

Plugurile din dotarea agriculturii noastre au cormane culturale, mai puţin plugurile reversibile purtate care au cormane semielicoidale.

b) Arătura cu plugul cu antetrupiţă. Acest plug are în faţa fiecărei trupiţe câte o antetrupiţă (o trupiţă mai mică) care răstoarnă partea superioară pe fundul brazdei, iar trupiţa propriu-zisă partea inferioară a stratului arabil, deci brazda se răstoarnă în două faze. Se foloseşte la executarea arăturilor de cel puţin 20 cm adâncime. Această arătură perfecţionată nu se poate însă executa pe solurile puternic îmburuienate, înţelenite, pentru că se înfundă uşor, pe cele acoperite cu muşuroaie, pe solurile cu orizont cu humus subţire, pe cele luvice. Consumul de combustibil este mai mare, iar uneori lucrarea nu este rentabilă.

c) Arătura cu subsolaj se execută cu plugul cu cormană prevăzut cu scormonitor. La plugurile obişnuite, în spatele fiecărei trupiţe, se montează câte o piesă scormonitor sau piesă de subsolaj în formă de daltă sau labă de gâscă care afânează stratul subarabil, pe 5-15 cm, lăsându-l pe loc. Adâncimea arăturii cu scormonitor se notează cu două numere, de exemplu 30 + 10 cm (cei 10 cm sunt afânaţi de scormonitor).

Scormonirea stratului subarabil împiedică formarea hardpanului, favorizează pătrunderea apei, aerului şi rădăcinilor plantelor, distruge hardpanul, intensifică procesele microbiologice şi chimice. Se repetă după 3 - 4 ani.

d) Arătura cu plugul reversibil se execută de obicei pe terenurile în pantă, în lungul curbelor de nivel. Plugul reversibil modulat este prevăzut cu două rânduri de trupiţe. Un rând răstoarnă brazda normal, pe dreapta (la ducere), iar celălalt pe stânga (la întoarcere). Rândurile de trupiţe lucrează alternativ (se rotesc la capătul parcelei de arat), iar deplasarea agregatului se face după metoda în suveică (parcurs lângă parcurs). Arătura este mai uniformă, fără coame şi şanţuri de încheiere a brazdelor.

e) Arătura cu plugul cu discuri. Acest plug are piesele active dotate cu discuri de formă concavă, aşezate oblic pe direcţia de înaintare şi înclinate faţă de planul vertical. Pătrund în sol până la 15-20 cm, îl mărunţesc, întorcându-l parţial. Se folosesc (mai mult în alte ţări) pe soluri grele, compacte, pe cele cu mult schelet, pe suprafeţe defrişate etc.

39

Plugurile cu discuri au următoarele avantaje: au o uzură lentă, se întreţin uşor, sunt mai economice, necesită o forţă de tracţiune mai mică cu 15-20 % etc., dar au şi unele dezavantaje: tendinţa de pătrundere în sol este mai redusă, solul se îmburuienează mai puternic, întoarcerea solului este incompletă.

f) Arătura cu plugul fără cormană. Se face cu plugurile obişnuite de la care s-au scos cormanele sau corpurile de plug sunt înlocuite cu piese active care afânează solul fără să-l întoarcă. Se poate efectua la diferite adâncimi în următoarele cazuri: în zonele cu psamosoluri puţin solificate, cu nisipuri nesolificate, pentru ca miriştea să reducă deflaţia eoliană; pe solurile halomorfe, pentru a nu se aduce din profunzime sărurile solubile; pe terenurile deja arate, dar bătătorite de ploi, pe terenuri în pantă etc.

Adâncimea de executare este un criteriu folosit frecvent în clasificarea arăturilor. Stabilirea celei mai raţionale adâncimi a arăturii are o deosebită importanţă atât din punct de vedere agrotehnic cât şi din punct de vedere energetic. Adâncind arătura cu numai 1 cm se mobilizează în plus, în medie/ha 130.000 kg de sol, consumând 1 litru motorină, plus uzura agregatului, scăderea productivităţii ş.a.

10.000 m2x0,01 m = 100 m3/ha (volumul de sol mobilizat); 100 m3/ha x 1,3 t/m3 = 130 t/ha (masa solului mobilizat).În funcţie de adâncimea la care se execută, arăturile se clasifică astel:a) Dezmiriştirea (10-12 cm). Este o lucrare superficială a solului care se

execută cu grapa cu discuri, cu cultivatorul sau cu plugul de dezmiriştit, imediat după recoltarea culturilor de vară (rapiţa, mazărea, borceagul, orzul, grâul, secara, ovăzul etc.), atunci când nu se poate face o arătură propriu-zisă din cauza solului foarte uscat sau când lipsesc utilajele de arat.

Prin lucrarea de dezmiriştire se asigură următoarele: distrugerea buruienilor de la suprafaţa solului; introducerea în sol a seminţelor de buruieni, miriştei, îngrăşămintelor şi amendamentelor împrăştiate în prealabil la suprafaţa solului; afânarea stratului superficial de sol şi, în consecinţă, înlesnirea pătrunderii şi păstrării apei din precipitaţii; intensificarea activităţii microorganismelor, îndeosebi a celor nitrificatoare, precum şi a reacţiilor chimice din sol, ceea ce conduce la îmbogăţirea solului în elemente nutritive; crearea condiţiilor necesare germinării seminţelor de buruieni, iar după răsărire buruienile şi samulastra sunt distruse prin arătura de vară sau de toamnă ce se execută ulterior.

Dacă se întârzie lucrarea numai cu câteva zile, solul se usucă, se întăreşte şi dezmiriştirea devine mai dificilă. De aceea agregatele de lucru trebuie pregătite din timp.

b) Arătura superficială (13-17 cm). Este folosită în următoarele cazuri: vara, după recoltarea culturilor, pentru încorporarea miriştei, când solul este uscat şi o arătură mai adâncă ar ieşi bulgăroasă sau nu s-ar putea executa; vara, ca lucrare de bază, pentru culturile succesive (duble); toamna, ca lucrare de bază pentru culturile care se seamănă toamna, după premergătoare care eliberează terenul târziu, când solul este uscat şi nu permite efectuarea unei arături mai adânci, fără bulgări; primăvara devreme, pe terenurile nearate din toamnă sau iarnă sau care, deşi au fost arate, sunt bătătorite de ploi şi nu se pot pregăti bine cu grapa cu discuri; primăvara, după unele culturi compromise; la desţelenirea

40

pajiştilor naturale şi cultivate, numită şi arătură de decojire sau de decoletare; la încorporarea în sol a îngrăşămintelor şi amendamentelor (vara, toamna sau primăvara); pe solurile fertile, afânate, cu puţine buruieni şi resturi vegetale la suprafaţă.

Se recomandă ca arătura superficială să se execute în agregat cu grapa (stelată sau cu colţi) pentru mărunţirea bulgărilor, nivelarea terenului şi deci pentru crearea condiţiilor favorabile pentru păstrarea apei, încolţirea seminţelor etc.

c) Arătura normală (18-20 cm) se mai numeşte şi arătură principală sau de bază şi se foloseşte în următoarele cazuri: vara, pe terenurile eliberate de culturi, atât pentru semănăturile de toamnă, cât şi pentru cele de primăvară; toamna, pe terenurile eliberate de culturi în acest anotimp, care urmează să se însămânţeze cu culturi de toamnă; toamna, după plante care eliberează terenul toamna, pentru culturi de primăvară; toamna, după culturile recoltate vara, când nu s-a efectuat, din diferite motive, arătura normală; la desţelenirea şi luarea în cultură a pajiştilor naturale sau semănate; la încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice, a amendamentelor, în orice anotimp (excepţie iarna); primăvara, pe terenurile nearate din toamnă, ca lucrare de bază pentru semănăturile de primăvară, îndeosebi pe solurile nisipoase şi pe cele argiloase, din zonele mai umede.

Arăturile normale executate vara şi primăvara, ca şi cele executate toamna pentru semănături de toamnă, se fac cu plugul în agregat cu grapa stelată sau cu colţi reglabili în vederea mărunţirii bulgărilor şi nivelării terenului arat.

d) Arătura adâncă (21-25 cm) se recomandă în următoarele situaţii: vara, pentru semănăturile de toamnă şi, mai ales, de primăvară, după eliberarea terenului de culturi, dacă solul este suficient de umed şi nu rezultă bulgări; toamna, pentru culturile de primăvară, după culturile care se recoltează toamna.

Primăvara nu se recomandă arături adânci, pentru a păstra apa în sol, mai ales în primăverile secetoase.

Arătura adâncă de vară se execută cu plugul în agregat cu grapa stelată sau cu colţi reglabili, în timp ce arătura adâncă de toamnă se lasă în brazdă crudă pentru a reţine zăpada şi apa din precipitaţii, urmând ca mărunţirea solului să aibă loc sub acţiunea îngheţurilor şi dezgheţurilor repetate.

e) Arătura foarte adâncă (26-30 cm) dă rezultate pozitive numai pe anumite soluri (vertosoluri, psamosoluri, gleiosoluri etc.) şi la anumite plante de cultură, ca de exemplu cartof, porumb, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr.

Prin faptul că mobilizează un strat şi mai profund de sol decât arăturile anterioare contribuie într-o măsură şi mai mare la sporirea capacităţii de înmagazinare a apei, la îmbunătăţirea drenajului intern, a proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului, la combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor etc.

Afânarea realizată prin arătura foarte adâncă se menţine mai mult timp, de aceea asemenea arături se efectuează periodic la 3-5 ani. Pe solurile bogate în materie organică şi cu deosebire pe lăcovişti se recomandă adâncirea stratului arabil în mod progresiv, cu câte 5 cm aproximativ la fiecare arătură.

Arătura foarte adâncă nu se recomandă pe soloneţ pentru a nu aduce la suprafaţă săruri solubile toxice pentru plante.

41

Pe psamosoluri însă arătura foarte adâncă exercită o influenţă pozitivă prin încorporarea în profunzime a resturilor organice, unde se humifică lent şi sporesc conţinutul de humus şi capacitatea de reţinere a apei.

f) Arătura de desfundare (40-80 cm ) sau desfundarea.Se execută cu pluguri speciale, cu trupiţe rezistente, tractate de tractoare

de mare putere, ex. plugul balansier de desfundat PBD-60 sau PBD-80, plus tractoarele pe şenile S-1300, S-1500 sau S-1800.

Se afânează un strat de sol foarte profund (cu întoarcerea brazdei), uneori de aproape un metru, aducându-se adesea la suprafaţă sol din orizontul B cambic sau B textural şi chiar din orizontul Cca sau C. De aceea este necesar ca această arătură să fie însoţită de aplicarea unor doze mărite de îngrăşăminte organice şi, eventual, de amendamente, pentru că stratul fertil, bogat în humus şi elemente nutritive, structurat, este îngropat la mare adâncime.

Desfundarea sau arătura de desfundare constituie lucrarea principală care se aplică solului înainte de înfiinţarea pepinierelor şi plantaţiilor pomicole şi viticole şi a hameiştilor. Desfundarea nu este o lucrare anuală, curentă, ci se execută o dată la 10 - 20 ani. Ea are un efect ameliorator pronunţat asupra solului. Se îmbunătăţeşte radical drenajul intern, înlăturându-se stagnarea apei sau scurgerea acesteia pe versanţi. Se combat energic buruienile, bolile şi dăunătorii, se aeriseşte solul etc.

În concluzie, la efectuarea unei arături se va stabili adâncimea optimă în funcţie de tipul de sol, plantele cultivate, umiditatea solului, adâncimea arăturilor anterioare, gradul de îmburuienare, tipul plugului etc.

Adâncimea trebuie să se subordoneze calităţii arăturii. Se preferă o arătură mai puţin adâncă dar fără bulgări şi nivelată. În funcţie de epoca la care se execută, arăturile pot fi

a) Arătura de vară se mai numeşte ogor de vară şi se execută imediat după recoltarea culturilor de vară (borceagurile, mazărea, rapiţa, orzul, orzoaica, grâul, secara, triticale, ovăzul, cartofii timpurii, legumele timpurii ş.a.) şi pe pajiştile naturale sau semănate care se desţelenesc pentru a fi luate în cultură.

Arătura de vară trebuie să fie efectuată cât mai repede posibil după eliberarea terenului de cultura premergătoare. Altfel, umiditatea, care şi aşa este puţină, se evaporă rapid fiindcă solul este expus direct soarelui şi vântului.

La arăturile de vară, plugul va lucra în agregat cu grapa stelată, pentru ca solul să rămână nivelat, mărunţit şi puţin aşezat, în vederea diminuării evaporării apei. Până toamna arătura se menţine afânată şi curată de buruieni, prin grăpări.

b) Arătura de toamnă se mai numeşte ogor de toamnă. În acest anotimp se execută volumul cel mai mare de arături, atât pentru semănăturile de toamnă cât şi pentru cele de primăvară. Ea se execută după culturile care se recoltează toamna sau după cele de vară pe suprafeţele rămase nearate din diferite motive.

Ca adâncime se recomandă arăturile superficiale sau normale, în funcţie de umiditatea solului, iar plugul va lucra obligatoriu în agregat cu grapa stelată.

În toamnele excesiv de secetoase patul germinativ pentru cerealele păioase se va pregăti numai prin discuiri repetate. Dacă se execută arătură de toamnă când solul este prea umed, au loc tasarea, degradarea structurii, patinarea roţilor tractorului etc.

42

c) Arătura de iarnă se execută pe mici suprafeţe pentru că iarna nu este un anotimp favorabil executării de arături. Asemenea arături sunt posibile dacă solul nu este acoperit cu zăpadă sau stratul de zăpadă este subţire, solul nu este îngheţat sau este îngheţat numai la suprafaţă, iar umiditatea solului nu este prea mare. Arăturile efectuate iarna sunt inferioare arăturilor de toamnă, însă sunt de preferat arăturilor de primăvară, contribuind la descongestionarea campaniei de primăvară.

Precipitaţiile căzute ulterior vor fi mai bine acumulate în sol, iar rizomii şi stolonii de buruieni, focarele de boli şi dăunători sunt expuse gerului. Arătura de iarnă se execută în aşa-numitele ferestre ale iernii, cu vreme mai blândă (dacă există).

d) Arătura de primăvară nu se recomandă în majoritatea zonelor agricole din ţara noastră din cauza următoarelor neajunsuri: terenul rămas nearat până în primăvară acumulează puţină apă din precipitaţiile căzute în timpul sezonului rece; combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor este foarte slabă; semănatul sau plantatul culturilor de primăvară se face cu întârziere, depăşind adesea epoca optimă; este accentuată mult evaporarea apei din sol, proces extrem de negativ în primăverile secetoase care la noi sunt frecvente şi însoţite de vânturi.

De asemenea, solurile arate primăvara, datorită unei activităţi biologice reduse, dispun de rezerve mici de nitraţi; terenul arat primăvara necesită lucrări mai numeroase pentru pregătirea patului germinativ, sporind costul produselor, deoarece brazdele se usucă mai repede (mai ales în zilele însorite şi cu vânt), rezultând bulgări numeroşi şi tari; arătura de primăvară aglomerează campania agricolă de primăvară (şi aşa foarte aglomerată, deoarece în ţara noastră se seamănă circa cinci milioane şi jumătate cu culturi de primăvară); aerul uscat din primăverile secetoase circulă cu uşurinţă prin stratul arat, afânat, accentuând pierderile de apă şi din stratul subarabil şi drept urmare germinarea seminţelor şi răsărirea culturilor are loc cu întârziere şi în mod neuniform.

Există totuşi câteva situaţii în care se practică arătura de primăvară, ca de exemplu: pe suprafeţele rămase nearate din toamnă sau iarnă; pe nisipurile mobile şi semimobile uscate, unde arătura de toamnă ar favoriza eroziunea eoliană; în plus arătura de primăvară nu iese bulgăroasă în acest caz; pe versanţii cu pantă mare, unde arătura de toamnă ar favoriza eroziunea solului, mai ales când zăpada se topeşte brusc sau cad precipitaţii bogate; pe terenurile arate din toamnă, dar care ies în primăvară bătătorite de ploi şi îmburuienate, mai ales în zonele cu soluri argiloase, luvice; în zonele mai umede sau în primăverile ploioase.

Dacă este posibil, arătura de primăvară se va înlocui cu 1-2 discuiri (îndeosebi pe solurile mai uşoare).

Metodele de executare a arăturii influenţează calitatea arăturii prin coamele (spinările) şi şanţurile (răzoarele) rezultate care îngreunează executarea tuturor lucrărilor ulterioare.

De obicei forma parcelei de arat este un dreptunghi, uneori pătrat şi foarte rar alte forme (impuse de canale de irigaţie sau de desecare, de păduri, căi de comunicaţie etc.). Dacă forma parcelei nu este regulată rezultă „clinuri” care îngreunează aratul, scade productivitatea muncii etc.

43

Dacă parcela are o lăţime prea mică trebuie multe întoarceri cu buclă, rezultă multe denivelări (coame şi şanţuri). Dacă lăţimea este prea mare se pierde mult timp cu mersul în gol la capetele parcelei de arat. Suprafaţa unei parcele de arat trebuie să se coreleze şi cu norma de lucru/schimb astfel ca fiecare tractorist să-şi termine într-o zi parcelele începute.

Reţinem: Metodele de arat pot fi simple şi complexe. Metodele simple sunt: aratul în lături, la margini, în afară sau în 2 părţi; aratul la mijloc sau la cormană; aratul într-o singură parte, neted sau în suveică.

Metodele complexe sunt: aratul pe sărite, aratul prin completare şi aratul în spinări (creste).

Calitatea arăturii se apreciază cu ajutorul a 8 indici calitativi: epoca de executare, adâncimea arăturii, lăţimea brazdei, gradul de afânare a solului, gradul de încorporare a resturilor vegetale, gradul de mărunţire a solului, gradul de vălurire a suprafeţei arăturii şi existenţa greşurilor.

3.1.2. Lucrarea solului cu combinatorul

Combinatorul este un agregat complex alcătuit din următoarele unelte agricole: un vibrocultor (un cultivator cu piese active tip cuţite daltă pe suporţi flexibili, elastici, în forma literei S), în faţă; o grapă cu colţi rigizi sau o grapă elicoidală, rotativă (la mijloc); tăvălugi inelari de tip special (în spate).

Când terenul este mai afânat, combinatorul poate lucra fără vibrocultor (doar cu ultimele 2 unelte).

Acest agregat se foloseşte frecvent la pregătirea patului germinativ, singur sau ca o ultimă lucrare după discuiri.

Iniţial a fost conceput pentru pregătirea patului germinativ în vederea semănatului sfeclei pentru zahăr, dar ulterior s-a extins la majoritatea culturilor, îndeosebi la cele de primăvară cu seminţe mici. Se recomandă şi la pregătirea patului germinativ pentru înfiinţarea pajiştilor semănate.

La o singură trecere, combinatorul afânează foarte bine solul pe o adâncime de 5-10 cm, taie buruienile, grăpează, nivelează şi tăvălugeşte (tasează) uşor solul, deci reduce numărul de agregate şi de treceri.

Se realizează astfel o productivitate sporită a muncii, folosirea mai bună a forţei de tracţiune a tractoarelor, economii de carburanţi, încadrarea lucrărilor agricole în epoca optimă, reducerea tasării şi a degradării structurii, cheltuielile de producţie scad cu circa 40 %, se reduce numărul de treceri pe teren.

Observaţie: Agregatele agricole prezintă şi unele dezavantaje: dacă se defectează o unealtă componentă trebuie să stea întregul agregat, lucrează mai greu pe parcelele mici şi pe versanţi etc. Combinatorul a înlocuit parţial grapa cu discuri la pregătirea patului germinativ.

Folosirea combinatoarelor permite încorporarea seminţelor, la semănat, pe un pat de sol mai îndesat capabil să asigure apa necesară germinării şi acoperirea lor cu un strat afânat ce permite răsărirea uniformă. Combinatoarele se pot folosi şi la încorporarea unor erbicide ce se aplică înainte de semănat şi necesită o încorporare superficială.

TEST DE EVALUARE

44

1. Care sunt factorii care determină calitatea arăturii: Răspuns:

Calitatea arăturii depinde de următorii factori: umiditatea şi natura solului, acoperirea terenului cu resturi vegetale, starea pieselor active ale plugului, viteza, direcţia şi metoda de arat, adâncimea arăturii, denivelările terenului, structura solului, pregătirea profesională a mecanizatorilor etc.

2. Argumentaţi că în cadrul asolamentelor se ameliorează calitatea recoltei:

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. La înfiinţarea pepinierelor şi plantaţiilor pomicole şi viticole se recomandă efectuarea unei arături:a) foarte adânci (26-30 sau 40 cm);b) normale (18-20 cm);c) superficiale (13-17 cm);d) de desfundare (60-80 cm) ;e) adânci (21-25 cm);Rezolvare: d.

De rezolvat:2. Scormonitorul se foloseşte în cazul arăturii:a) cu plugul fără cormană; b) cu plugul cu discuri;c) cu plugul reversibil;d) cu plugul obişnuit (cu cormană);e) cu subsolaj.Rezolvare:

3.2. Lucrarea solului cu scarificatorul, nivelatorul, freza agricolă şi grapa

3.2.1. Lucrarea solului cu scarificatorul (afânarea adâncă a solului)

Afânarea adâncă a solului este o lucrare care afectează atât stratul arabil cât şi o parte din stratul subarabil (nearat)fără să implice amestecarea, inversarea sau răsturnarea straturilor de sol.

Această măsură agroameliorativă se recomandă pe solurile argiloase tasate, greu permeabile pentru apă şi aer, pe cele afectate de exces de umiditate de natură pluvială (luvosoluri, planosoluri, gleiosoluri, soloneţuri), pe psamosoluri nivelate etc.

Efectuarea afânării adânci prezintă următoarele avantaje:- creşte permeabilitatea şi deci drenajul intern al solului;

45

- este favorizată acumularea unei cantităţi mai mari de apă (cu circa 25 %) şi pe o mare adâncime;

- se îmbunătăţeşte aeraţia solului, intensificându-se astfel activitatea sa biologică;

- se reduc procesele de pseudogleizare prin drenarea excesului temporar de umiditate şi se scurtează perioada cât solurile sunt reci;

- se reduce pierderea apei prin scurgere la suprafaţă;- creşte mobilitatea fosforului, potasiului etc., la fel valoarea pH;- se favorizează dezvoltarea sistemului radicular al plantelor;- creşte grosimea stratului edafic util.S-a stabilit că prin reducerea tasării cu 0,1 g/cm3, cantitatea de apă

accesibilă plantelor creşte cu 10 %.Afânarea adâncă este o măsură energică de sporire a potenţialului

agroproductiv al solurilor, mai ales dacă este asociată cu fertilizarea organică şi minerală, amendamentarea, nivelarea, desecarea etc.

Ea se execută periodic o dată la 4-6 ani (pe psamosolurile tasate chiar la 3-4 ani). Terenul ce urmează a fi afânat adânc trebuie să aibă o pantă cuprinsă între 2 % şi 15 %, să nu fie afectat de alunecări, iar apa freatică să fie la cel puţin 1,5 m adâncime.

Afânarea adâncă se execută cu ajutorul următoarelor unelte şi maşini agricole:

- subsolierul (scormonitorul), o piesă activă fixată în spatele fiecărei trupiţe, care afânează fundul brazdei (stratul subarabil) pe o adâncime de 5 - 10 cm fără să întoarcă solul;

- plugul chisel (cizelul) cu 5, 7, 9 sau 13 organe active (PC-5, PC-7, PC-9 şi PC-13), cu o lăţime mare de lucru (de 1,55 m, 1,75 m, 2,25 m, 3,25 m), cântărind 400 - 875 kg;

- maşini pentru afânarea adâncă a solului, cu organe de lucru vibratoare, cu 1 - 2 piese active (tip Nicolina), care pot lucra până la 70 cm adâncime (MAS - 60);

- poliscarificatorul (marca Progresul) care poate lucra la circa 80 cm adâncime, în agregat cu tractoare pe şenile.

Toate au organe active în formă de daltă, dreaptă sau curbată.Eficacitatea afânării adânci depinde de umiditatea solului care trebuie să

corespundă intervalului maturităţii fizice a solului (60 % - 90 % din I.U.A.).Dacă este prea uscat, solul se desprinde în blocuri mari, nu se mărunţeşte,

consumul de carburanţi şi uzura agregatului sunt foarte mari, tractoarele patinează, nu se realizează adâncimea de lucru sau nu se poate executa etc.

Dacă este prea umed, se realizează doar spintecarea şi tasarea solului, nu o mărunţire şi afânare. În ambele situaţii calitatea lucrării este necorespunzătoare.

Solul trebuie să se rupă după mai multe planuri, să se fragmenteze, să se afâneze şi să capete o suprafaţă vălurată, să formeze crăpături neregulate.

Efectele afânării adânci sunt vizibile în primii ani, dar se diminuează după aceea, când solul revine la starea de compactare iniţială.

Pe terenurile plane, direcţia de afânare va fi orientată perpendicular pe canalul de desecate (când există) pentru a se putea colecta excesul de apă. Pe versanţi, afânarea adâncă se va executa de-a lungul curbelor de nivel. Relativ la

46

epoca de executare, afânarea adâncă se execută în perioada iulie - septembrie, după recoltarea cerealelor păioase, borceagului, mazărei etc.

Cercetările efectuate la S.D. Tâmbureşti - Dolj (Matei I., Iancu S., Dobre M., 1995) au demonstrat că cele mai bune rezultate se obţin prin afânarea adâncă a psamosolurilor primăvara, deoarece aceste soluri se autotasează cu o viteză de aşezare mai mare comparativ cu alte soluri. După afânare se vor cultiva plante cu sistem radicular profund (exemplu porumbul) pentru a exploata mai bine efectul benefic al acestei lucrări.

După afânarea adâncă se vor face cât mai puţine lucrări pentru a menţine starea de afânare a solului o perioadă cât mai îndelungată. Se va face o discuire sau o arătură perpendiculară pe direcţia afânării. Se va fertiliza organic sau mineral înainte de executarea afânării.

Distanţa dintre două piese active variază între 1,2 - 1,8 m la M.A.S.- 60 şi între 0,95 - 1,9 m la M.A.S.- 80.

Din păcate, în prezent scarificarea se execută pe mici suprafeţe.Cizelul execută mobilizarea solului pe întreaga suprafaţă a terenului. Are

piesele active dispuse pe trei rânduri pentru a nu se produce înfundări. El poate lucra direct pe mirişte, în agregat cu tractoarele U-650, U-800 sau A-1800A.

Efectul benefic al afânării adânci se concretizează finalmente în importante sporuri de producţie.

Afânarea adâncă favorizează revenirea spre normal a relaţiilor dintre sol - apă - aer - plantă, cu efecte benefice asupra producţiilor agricole.

Având în vedere efectul limitat în timp şi preţul de cost foarte ridicat al afânării adânci, este necesar să delimităm foarte strict suprafeţele agricole care se pretează la această lucrare.

Această delimitare se face ţinând cont de mai multe criterii: criteriul pedologic (au prioritate solurile tasate, afectate de exces de umiditate din precipitaţii), criteriul climatic, criteriul geomorfologic (terenul trebuie să prezinte o pantă mai mică de 15 %); criteriul litologic (să nu fie riscul unor alunecări) şi criteriul hidrogeologic (fără aport freatic în perioadele umede).

3.2.2. Lucrarea solului cu nivelatorul (nivelarea)

Nivelarea solului este o lucrare obligatorie în orezării, unde se irigă prin submersiune şi pe suprafeţele unde se irigă prin scurgere la suprafaţă (pe brazde sau fâşii) datorită diferenţei de nivel.

Există însă o serie de culturi care necesită un teren foarte bine nivelat: trifoiul, lucerna, rapiţa, sfecla pentru zahăr, soia, macul, sfecla furajeră, legumele etc. Pentru o bună nivelare se fac, de obicei, 2 - 3 treceri pe aceeaşi suprafaţă, perpendicular pe trecerea anterioară.

Lucrarea solului cu nivelatorul prezintă următoarele avantaje:- se micşorează suprafaţa de evaporare şi ca urmare apa se va păstra mai

bine în sol;- apa din precipitaţii sau irigaţii se va distribui uniform pe suprafaţa

solului, evitându-se băltirile;- încorporarea seminţelor se va face la aceeaşi adâncime, ceea ce va

conduce la o răsărire uniformă;

47

- pe terenul nivelat semănătoarea va realiza rânduri drepte, iar cultivatorul un prăşit mecanic mai bun, la adâncime uniformă, fără plante tăiate etc.

- zvântarea primăvara va fi mai rapidă şi mai uniformă, deci pregătirea terenului şi semănatul se vor efectua mai devreme;

- viteza de lucru a maşinilor de recoltat va fi mai mare, iar aparatul de tăiere va putea fi coborât mai aproape de sol în cazul culturilor cu inserţie joasă a fructelor (ex. păstăile de soia).

Pentru culturile de primăvară nivelarea se face primăvara, dar este mai bine toamna. Înainte de a se lucra cu nivelatorul, solul se afânează până la 15 - 18 cm adâncime.

În toate cazurile se recomandă ca nivelarea terenului să se execute înainte de fertilizare şi de aplicarea erbicidelor sau insectofungicidelor. Altfel acestea ar fi concentrate în locurile mai joase şi luate din locurile mai înalte.

Viteza de deplasare a agregatului folosit la nivelarea solului este de 3 - 6 km/h. Nivelarea este contraindicată a se executa primăvara când umiditatea mai mare ar favoriza tasarea solului.

Pentru nivelarea depresiunilor, crovurilor, interdunelor etc. este necesară o nivelare capitală (radicală) care este o lucrare de îmbunătăţiri funciare, executată cu utilaje speciale (buldozerul S-1500, screperul tractat hidraulic STH - 3, cupe - screper purtate).

Pentru nivelarea de întreţinere (de exploatare), pentru desfiinţarea denivelărilor de până la 20 cm, se folosesc nivelatoarele mecanice tractate NM-2,8 şi NM-4,25. Nivelatoarele tractate se folosesc, de regulă, o dată la 3 - 4 ani. Ele au o cupă cu roţi de palpare şi mecanism automat de ridicare şi coborâre a cupei în funcţie de denivelările solului.

Capacitatea cupei este de 1 m3, respectiv de 4 m3.Primul nivelator este tractat de tractorul U-650 (U-651), al doilea de

tractorul S-1500.La pregătirea patului germinativ cu ajutorul grapelor cu discuri sau cu

colţi, acestea au ataşate în spate câte o bară metalică, pe poziţia „flotant“, care nivelează destul de bine denivelările mici.

3.2.3. Lucrarea solului cu freza agricolă

Freza este o maşină agricolă cu organe active rotative antrenate, acţionate de la priza de putere a tractorului.

Ea se foloseşte la lucrările de pregătire a patului germinativ pentru semănat, de obicei pe teren arat, executând mărunţirea bulgărilor şi afânarea suplimentară a solului, pe adâncimi de 7-18 cm.

Freza agricolă (F.U.-2,5) se poate utiliza şi direct pe terenul nearat înlocuind astfel arătura superficială.

În livezi, vii, legumicultură şi pe păşuni se folosesc freze speciale (respectiv FDL-1,3, FV 1-1,5, FPL-4, FPP-1,3), pentru lucrări de întreţinere.

Piesele active ale frezei sunt sub formă de cuţite îndoite, dispuse alternativ pe mai multe discuri şi lucrează la o turaţie de 170 - 300 rot/min.

Ele taie felii de sol pe care le aruncă în sus, unde se lovesc de carcasa de protecţie fixă şi se mărunţesc, apoi cad. Suprafaţa terenului rămâne netedă datorită carcasei rabatabile.

48

Lucrarea cu freza agricolă prezintă următoarele avantaje: la o singură trecere afânează, mărunţeşte şi amestecă bine solul, încorporează îngrăşămintele, încât nu mai sunt necesare alte lucrări în vederea semănatului; evaporarea apei este mult diminuată fiindcă terenul rămâne nivelat; amestecă bine îngrăşămintele chimice şi amendamentele cu solul.

Totuşi, în cultura mare freza se foloseşte foarte puţin din cauza următoarelor dezavantaje: nu combate bine buruienile sau chiar accentuează îmburuienarea, prin faptul că seminţele de buruieni, fiind mai uşoare, cad mai încet decât solul şi rămân astfel în stratul superficial unde încolţesc repede; contribuie la înmulţirea buruienilor cu rizomi, stoloni, drajoni, prin fragmentarea acestora; nu îngroapă suficient de bine miriştea şi îngrăşămintele organice; are un consum ridicat de combustibil şi o construcţie mai complicată; nu se poate folosi pe terenurile pietroase (cu schelet) şi pe cele defrişate (cu multe rădăcini lemnoase); accentuează mineralizarea humusului; folosită prea des, pulverizează puternic solul, degradând structura, ceea ce conduce la formarea crustei şi tasarea ulterioară a solului.

Unele cercetări au dovedit totuşi că, folosită în intervalul maturităţii fizice a solului, freza degradează mai puţin structura solului decât alte unelte agricole (grape, tăvălugi, cultivatoare).

Lucrarea cu freza (fie pentru prelucrarea totală a solului, fie pentru prăşit printre rândurile de plante) se recomandă la luarea în cultură a solurilor aluviale (de luncă) şi turboase, pentru refacerea păşunilor, pentru încorporarea unor erbicide reziduale, volatile, în sol, în legumicultură, în sere, în pomicultură şi viticultură, uneori în orezării, în bălţile desecate.

În general, frezele agricole se folosesc numai în condiţiile în care celelalte maşini şi unelte de lucrat solul nu realizează lucrări de calitate. Viteza de lucru cu frezele este mai mică, de 3 - 5 km/h. Unele freze intră în alcătuirea agregatelor utilizate pentru sistemul de lucrări minime ale solului.

3.2.4. Lucrarea solului cu grapa (grăparea)

Grăparea este o lucrare care constă în afânarea solului, mărunţirea bulgărilor, nivelarea şi amestecarea stratului superficial de sol, distrugerea buruienilor răsărite sau în curs de răsărire, încorporarea în sol a unor îngrăşăminte chimice şi pesticide, distrugerea muşuroaielor de pe păşuni, acoperirea seminţelor la semănat, spargerea crustei etc.

Acţiunea grapelor depinde de tipul constructiv, starea terenului, cerinţele agrotehnice ale culturii, plantele cultivate etc.

Grapele se pot clasifica după următoarele 4 criterii:- după felul organelor active: grape cu colţi, grape cu discuri, grape

stelate, grape rotative, grape elicoidale şi grape lanţate;- după forţa de apăsare repartizată pe un organ activ: grape uşoare (0,6-

1,2 kgf/colţ), grape mijlocii (1,2-2,0 kgf/colţ) şi grele (2-5 kgf/colţ).- după mişcarea organelor active se disting grape târâte (la care organele

de lucru se deplasează printr-o mişcare de translaţie prin stratul superficial de sol) şi grape rulante (la care organele de lucru exercită o mişcare de rotaţie pe/în sol;

- după tipul de tracţiune pot fi cu tracţiune animală sau cu tracţiune mecanică (purtate, semipurtate sau tractate).

49

Adâncimea de lucru a grapelor variază între 4 şi 12 cm, iar în cazul grapelor grele cu discuri ajunge până la 18 cm.

Piesele active pot fi discuri, zale de lanţ, colţi de diferite grosimi, lungimi şi profile (rotund, pătrat, rombic).

Se folosesc mai multe tipuri de grape: grapa cu colţi rigizi (2 GCM-1,7), cu două câmpuri; grapa cu colţi reglabili (8 GCR-1,7), tractată, grapa flexibilă (plasă), grapa stelată (GS-1,2), grapa elicoidală, sapa rotativă (SR-4,5), cu 4 secţii, grapa cu discuri uşoară (GD-3,4 şi GD-4,4), grapa cu discuri grea (GDG-4,2), grapa cu discuri purtată dezaxabilă (GDD-1,8, pentru pomicultură), discuitorul purtat pentru vie (DPV-1,2), grapa lanţată (ataşată după semănătoarea SUP-21 (29, 31), grapa cu colţi oscilanţi etc.

Înainte de începerea lucrului se reglează adâncimea de lucru, poziţia răzuitoarelor, orizontalitatea grapei, se verifică şi se ung lagărele etc.

Lucrarea cu grapa se foloseşte în următoarele situaţii:a) La grăparea arăturilor de vară, a unor arături de toamnă şi a arăturilor

de primăvară, concomitent cu executarea lor. În agregat cu plugul se folosesc grapa stelată şi grapa cu colţi rigizi, care mărunţesc, nivelează solul şi într-o mică măsură aşează stratul arat, diminuând astfel evaporarea apei.

b) La întreţinerea arăturilor de vară, până toamna, afânate, fără crustă şi fără buruieni, folosind de 1 - 2 ori grapa cu colţi reglabili sau pe cea cu discuri sau pe ambele în agregat.

c) La pregătirea arăturilor de toamnă pentru culturile care se seamănă toamna. Se foloseşte grapa cu discuri o dată sau de mai multe ori, pe direcţii perpediculare. Ultima grăpare se face în ajun de semănat.

d) La pregătirea arăturilor de primăvară pentru culturile care se seamănă primăvara. Se recomandă grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă.

e) La semănat, în agregat cu semănătoarea universală purtată, pentru acoperirea seminţelor cu sol. După brăzdare se află o grapă lanţată.

f) Pe semănăturile de primăvară, înainte de răsărire, dacă s-a format crustă, se folosesc grape stelate sau sape rotative.

g) Pe semănăturile de primăvară, după răsărire, pentru spargerea crustei, afânarea solului şi distrugerea buruienilor mici sau în curs de răsărire, folosind în acest scop sapa rotativă sau grapa stelată.

h) Pajiştile, lucerna şi trifoiul se grăpează cu grapa cu colţi reglabili primăvara timpuriu sau după fiecare coasă sau păşunat, pentru a strânge resturile vegetale, a afâna solul, a distruge muşuroaiele de cârtiţe sau de furnici.

Pentru a stimula regenerarea lucernierelor aflate în declin se recomandă grăparea acestora cu grapa cu discuri cu margini crestate.

i) Vara se foloseşte grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili pentru pregătirea patului germinativ în vederea semănatului culturilor duble.

j) Vara, când din cauza solului foarte uscat nu se poate executa arătura de vară. În acest caz se practică dezmiriştirea folosind grapa cu discuri.

k) Toamna, înainte de a ara, când terenul este acoperit cu cantităţi mari de resturi vegetale (buruieni, resturi de tulpini de floarea-soarelui, porumb, tutun etc., frunze şi colete de sfeclă pentru zahăr, vreji de leguminoase etc.). Se foloseşte o dată sau de două ori grapa cu discuri.

50

Prima discuire pe ogorul prăşitoarelor va fi perpendiculară pe rândurile de plante.

l) Toamna, la pregătirea patului germinativ pentru semănăturile de toamnă, când solul este excesiv de uscat. Se fac câteva lucrări cu grapa cu discuri.

m) La defrişarea culturilor compromise pentru ca suprafeţele respective să fie reînsămânţate.

n) În zonele secetoase, suprafeţele tăvălugite cu tăvălugul neted se grăpează superficial pentru a preveni formarea crustei şi pentru a diminua evaporarea apei din sol. Se apelează la o grăpare uşoară cu grapa cu colţi reglabili înclinaţi înapoi.

o) La grăparea porumbului(sau a altor culturi prăşitoare) înainte sau, mai ales, după răsărire, pentru distrugerea plăntuţelor de buruieni, spargerea crustei, aerisirea solului.

Se vor folosi sapa rotativă sau grapa cu colţi reglabili îndreptaţi înapoi, perpendicular pe rândurile de plante, când solul este reavăn. Sapa rotativă lucrează cu viteză mare. Această grăpare poate înlocui prima praşilă mecanică.

Grapa cu colţi reglabili are o acţiune mai energică de afânare când colţii sunt îndreptaţi înainte, iar viteza de deplasare este mai mare. Însă mărunţeşte mai puţin bulgării şi scoate la suprafaţa solului resturile organice încorporate.

Când colţii sunt îndreptaţi înapoi rezultă o mai bună mărunţire a solului. Când colţii au poziţie aproximativ verticală acţiunea lor este intermediară (afânare şi mărunţire).

Numărul de treceri cu agregatul de grăpare, tipul de grapă, asocierile de grape şi momentul de lucru trebuie alese cu grijă pentru a nu produce degradarea structurii (mai ales prin folosirea grapei cu discuri), pentru a favoriza acumularea şi păstrarea apei în sol, pentru distrugerea buruienilor, pentru a rezulta un pat germinativ corespunzător etc.

Reţinem: Cele mai folosite metode de deplasare a agregatelor de grăpat sunt următoarele:

- în parcursuri (în lungul brazdei sau în lungul rândurilor de plante);- în curmeziş, perpendicular pe direcţia brazdelor sau a rândurilor de

plante;- în diagonală, sub un anumit unghi (oblic);- în curmeziş-diagonală, pe suprafeţe aproximativ pătrate, întorcând la

capete în unghi aproximativ drept şi rezultând în final un dublu grăpat, perpendicular unul pe celălalt;

- în figuri sau de jur-împrejur, începând fie de la margini, fie din centru.Cea mai folosită este metoda în diagonală, mai ales la grăparea arăturilor

cu coame şi cu şanţuri proeminente.Observaţie: Principalele cerinţe agrotehnice pentru lucrările executate cu

grapele sunt următoarele: mărunţirea cât mai bună şi uniformă a solului; nivelarea coamelor (crestelor) şi şanţurilor (răzoarelor) rezultate la arat; să nu rămână porţiuni nelucrate (greşuri) la capetele parcelei de arat sau la terminarea lucrării; adâncimea de lucru să fie cât mai uniformă; la lucrările de întreţinere să fie distruse cât mai multe buruieni iar procentul de plante cultivate vătămate să corespundă limitelor admise în normative.

51

Calitatea lucrării cu grapa depinde de următorii factori: tipul de grapă, greutatea grapei, viteza de lucru, modul de legare a grapei de plug sau de tractor, umiditatea solului, metoda de deplasare a agregatului de grăpat etc.

Viteza de lucru a grapelor este cuprinsă între 4 şi 12 km/h. La viteze mari gradul de mărunţire este mai ridicat, în schimb scade adâncimea de lucru şi invers.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt principalele tipuri de grape ? Răspuns:

Principalele tipuri de grape sunt: grapa cu colţi rigizi cu două câmpuri; grapa cu colţi reglabili, tractată, grapa flexibilă (plasă), grapa stelată, grapa elicoidală, sapa rotativă, cu 4 secţii, grapa cu discuri uşoară, grapa cu discuri grea, grapa cu discuri purtată dezaxabilă, pentru pomicultură, discuitorul purtat pentru vie, grapa lanţată (ataşată după semănătoarea SUP-21 (29, 31), grapa cu colţi oscilanţi etc.

2. Care sunt dezavantajele folosirii frezei agricole ?Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Alegeţi cea mai folosită metodă de deplasare a agregatelor de grăpat:a) în diagonală, sub un anumit unghi (oblic);b) în figuri sau de jur-împrejur;c) în parcursuri, în lungul brazdei sau în lungul rândurilor;d) în curmeziş-diagonală, pe suprafeţe aproximativ pătrate, întorcând la

capete în unghi aproximativ drept;e) în curmeziş, perpendicular pe brazde sau a rânduri;Rezolvare: a.

De rezolvat:2. Precizaţi pe ce soluri se recomandă scrificatorul:a) psamosoluri nivelate; b) cernoziomuri vermice;c) preluvosoluri molice;d) luvosoluri;e) planosoluri.Rezolvare:

3.3. Lucrarea solului cu cultivatorul şi cu tăvălugul

3.3.1. Lucrarea solului cu cultivatorul (cultivaţia)

52

Din punct de vedere agrotehnic cultivatorul face o lucrare intermediară între arat şi grăpare. Lucrarea cu cultivatorul, numită şi cultivaţie, afânează solul fără a-l întoarce, de obicei, pe adâncimea de 6-10 cm, uneori de 15 cm.

Cultivatorul poate fi echipat cu piese active de diferite forme, care se montează pe cadru: cuţite-săgeată (folosite la prăşit sau la cultivaţia totală), săgeată unilaterală sau brici (folosite la prăşit în vecinătatea rândurilor de plante), dălţi sau gheare de afânare a solului, rariţe cu aripi reglabile (pentru muşuroit sau deschis rigole), brăzdare de afânare şi introducere în sol a îngrăşămintelor chimice solide şi discuri rotative pentru protecţia plăntuţelor împotriva acoperirii cu sol aruncat de cuţitele săgeată la praşilele I - II. Unele au rotor cu colţi tip sapă rotativă.

Uneori cultivatoarele se folosesc la prelucrarea superficială a solului arat pentru pregătirea patului germinativ în vederea semănatului. Ele lucrează solul pe toată suprafaţa şi lucrarea poartă denumirea de cultivaţie totală.

Cultivaţia totală nu se recomandă pe solurile argiloase, tasate, pentru că nu se afânează solul pe toată suprafaţa, nu încorporează buruienile tăiate şi îngrăşămintele organice, iar piesele active nu lucrează suficient de adânc.

Rezultate superioare se obţin primăvara când se asigură o mai bună păstrare a apei pentru că solul nu este întors, expus soarelui şi vântului.

În principal, cultivatoarele se folosesc în timpul vegetaţiei la întreţinerea culturilor prăşitoare. Lucrarea se numeşte cultivaţie parţială (fiindcă se lucrează numai intervalul dintre rândurile de plante) sau prăşit mecanic şi prezintă următoarele avantaje:

- are productivitate mare, ceea ce permite încadrarea prăşitului în perioada optimă;

- permite reglarea adâncimii prăşitului;- afânează solul fără a-l întoarce, diminuând astfel evaporarea apei.Prăşitul mecanic prezintă şi unele dezavantaje:- nu se afânează solul pe întreaga suprafaţă;

- nu se încorporează gunoiul de grajd, buruienile tăiate etc.;- lucrează la adâncimi relativ mici etc.Pentru prăşitul mecanic se folosesc piese active de tip extirpator care taie

buruienile şi afânează superficial solul. Deplasarea agregatului se face după metoda în suveică, urmărind parcursurile semănătorii. Lăţimea de lucru a cultivatorului va fi egală cu cea a semănătorii.

În stânga şi în dreapta rândurilor de plante se lasă câte o zonă de protecţie de 10-15 cm lăţime pentru ca plăntuţele să nu fie tăiate sau acoperite cu bulgări.

Cultivatorul se mai foloseşte în următoarele cazuri:- la întreţinerea arăturii de vară până toamna, curată de buruieni şi afânată;- la afânarea solului în păşunile şi fâneţele tasate, pentru aerisirea solului

şi regenerarea vegetaţiei;- la deschiderea de rigole în vederea udării pe brazde, folosind piese active

de tip rariţă;- la răriţatul (bilonatul) arahidelor, cartofilor, porumbului etc., tot cu

ajutorul pieselor de tip rariţă, îndeosebi în condiţii de irigare sau în zonele umede, pentru că prin bilonare se măreşte suprafaţa de evaporare a apei;

53

- la fertilizarea chimică fazială, folosind cultivatoare-hrănitoare, la praşila a II-a mecanică, care realizează concomitent prăşitul şi îngrăşarea suplimentară a culturii cu azot.

Reţinem: Viteza de lucru a cultivatorului este de 6-8 km/oră la cultivaţia totală, de cca. 5 km/oră la prima praşilă, iar la praşilele următoare de 7- 10 km/oră, pentru că plantele sunt mai mari şi nu este pericolul acoperirii lor cu pământ. Adâncimea de prăşit scade de la prima spre ultima praşilă, pentru a nu tăia rădăcinile plantelor. La capetele rândurilor cultivatorul se ridică din brazdă.

3.3.2. Lucrarea solului cu tăvălugul (tăvălugirea

Tăvălugirea este o lucrare superficială ce acţionează asupra solului pe o adâncime de 3-10 cm, producând tasarea şi nivelarea solului afânat sau mărunţirea bulgărilor.

În dotarea agriculturii noastre se găsesc tăvălugi netezi (3 T.N.-1,4), cu diametrul cilindrilor de tasare de 50 cm şi masa de 1.230 kg (când sunt goi) până la 3.000 kg (când se lestează cu nisip), tăvălugi inelari (3 T.I.-5,5), cu masa de 1.400 kg şi tăvălugi inelari-netezi sau micşti (T.I.N.-4), cu masa de 820 kg.

Tăvălugirea se recomandă în următoarele situaţii: pentru tasarea (aşezarea) stratului superficial de sol când arătura este prea afânată şi semănatul trebuie făcut la scurt timp după arătură;pentru spargerea bulgărilor sau îndesarea lor în sol înainte de discuit, la pregătirea patului germinativ în toamnele secetoase; în toamnele sau primăverile secetoase se tăvălugesc, după semănat, grâul, orzul, ovăzul, sfecla pentru zahăr etc., folosind tăvălugi grei, netezi, dacă solul are umiditate în stratul subarabil; înainte de semănatul unor seminţe mici (mac, muştar, in, lucernă, trifoi, ghizdei, mei, rapiţă etc.) pentru a le pune mai bine în contact cu solul, folosind tăvălugi uşori şi mijlocii, netezi; primăvara se tăvălugesc culturile descălţate (dezrădăcinate), cu tăvălugi netezi; culturile folosite ca îngrăşământ verde se tăvălugesc cu tăvălugul neted, apoi se discuie şi, în sfârşit, se încorporează prin arat.

Tăvălugii se folosesc mai mult în zonele secetoase.Calitatea lucrării cu tăvălugul depinde de umiditatea şi textura solului, de

diametrul tăvălugului, de viteza de lucru etc.Tăvălugii uşori presează solul cu până la 300 g/cm2, cei mijlocii cu circa

400 g/cm2, iar cei grei cu circa 500 g/cm2. Masa lor se poate regla prin umplere cu nisip (la cei netezi) sau prin lestare, adică aşezare de balast pe cadru (la cei inelari).

La aceeaşi masă, tăvălugii cu diametrul mai mare presează solul mai puţin decât cei cu diametrul mai mic. Însă necesită o forţă de tracţiune mai mică fiindcă se rostogolesc mai uşor. Ei antrenează mai bine bulgării sub ei, sfărâmându-i sau împlântându-i în sol.

Suprafaţa tăvălugilor poate fi netedă sau cu profil denivelat (inelat, dinţat, crestat). Tăvălugii netezi execută în principal tasarea solului şi în secundar mărunţirea acestuia. Tăvălugii inelari se utilizează pentru mărunţirea bulgărilor şi distrugerea crustei. Viteza de deplasare a tăvălugilor este de 3 - 7 km/h. La viteze mari creşte acţiunea de mărunţire şi scade cea de tasare şi invers.

54

Solul trebuie să fie cel mult reavăn. Dacă ar fi prea umed tăvălugii s-ar încărca cu un strat foarte îndesat care prin uscare s-ar transforma într-o scoarţă groasă, tare, greu de înlăturat.

Observaţie: Se recomandă ca tăvălugul neted să lucreze în agregat cu o grapă uşoară pentru a nu se forma ulterior crustă, când solul este mai umed sau pentru a întrerupe evaporarea apei prin ascensiune capilară, când solul este mai uscat. Pe psamosoluri se recomandă folosirea numai a tăvălugilor inelari, pentru a reduce deflaţia eoliană. Tăvălugii netezi favorizează acest proces nedorit.

TEST DE EVALUARE

1. Spuneţi care sunt factorii care influenţează calitatea tăvălugirii. Răspuns:

Calitatea lucrării solului cu tăvălugul depinde de umiditatea şi textura solului, masa, diametrul şi viteza de deplasare a tăvălugilor.

2. Enumeraţi piesele active cu care poate fi echipat un cultivator: Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Piesele de tip rariţă montate pe cultivator se folosesc în următoarele situaţii:a) la fertilizarea chimică fazială a cerealelor păioase;b) la deschiderea de rigole în vederea udării pe brazde;c) la bilonatul arahidelor, cartofilor, porumbului etc., îndeosebi în condiţii de irigare sau în zonele umede;d) la afânarea solului în păşuni şi fâneţe;e) la întreţinerea arăturilor de vara până toamna.Rezolvare: b, c.

De rezolvat:2. Tăvălugirea se recomandă în următoarele situaţii:a) primăvara, la culturile dezrădăcinate (descălţate); b) la prăşitul mecanic al sfeclei pentru zahăr;c) înainte de semănat, când patul germinativ este prea afânat, pentru a evita dezrădăcinarea plantelor;d) la afânarea stratului subarabil tasat;e) pentru spargerea bulgărilor în toamnele secetoase.Rezolvare:

Rezumatul temei

Cultivatoarele se folosesc pentru afânarea întregii suprafeţe (cultivaţie totală) sau, mai ales, pentru efectuarea praşilei mecanice (cultivaţie parţială),

55

printre rândurile de plante. Au o mare productivitate şi înlocuiesc praşila manuală. Pe cadrul lui se pot monta cuţite unilaterale dreapta, cuţite unilaterale stânga, piese tip daltă, piese de tip rariţă care se folosesc la lucrarea de bilonat (răriţat), la deschiderea de rigole pentru irigarea pe brazde etc. Când se montează şi cutii pentru îngrăşăminte chimice solide, ce se aplică la praşila a II-a pentru fertilizarea fazială (suplimentară), se numesc cultivatoare hrănitoare.

Cultivatoarele trebuie să aibă acelaşi număr de secţii ca semănătoarea şi să urmărească parcursurile acesteia pentru a nu tăia plante. Ele se deplasează după metoda în suveică.

Tăvălugii, în principal, tasează solul, mărunţesc bulgării etc. Ei pot fi netezi, inelari sau micşti. Eficacitatea lor depinde de masa şi diametrul lor, de umiditatea solului, de viteza lor de deplasare, de textura solului. Pentru a li mări masa, tăvălugii netezi se umplu cu nisip, iar cei netezi se lestează. Se folosesc mai mult în toamnele şi primăverile secetoase, pe arăturile bulgăroase.

Culturile pentru îngrăşământ verde mai întâi se tăvălugesc, apoi se discuiesc (pentru tocare şi încorporare superficială) şi în final se încorporează sub brazdă. Pe psamosoluri nu se recomandă, mai ales cei netezi, pentru a nu intensifica deflaţia eoliană.

Tema nr. 4SISTEMELE CLASICE (CONVENŢIONALE) DE LUCRĂRI ALE

SOLULUI

Unităţi de învăţare: Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile

(culturile) de toamnă şi de primăvară Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile

(culturile) duble şi după cele compromise

Obiectivele temei:- cunoaşterea definiţiei şi a caracteristicilor sistemelor clasice

(convenţionale) de lucrări ale solului;- prezentarea sistemelor clasice de lucrări ale solului după epoca de

semănat a culturilor agricole;- discutarea avantajelor şi dezavantajelor sistemelor clasice

(convenţionale) de lucrări ale solului.

Timpul alocat temei: 6 ore Bibliografie recomandată:

1. Budoi Gh., Penescu A.,1996 - Agrotehnica. Editura Ceres, Bucureşti

2. Iancu S., 2010 – Agrotehnica (vol.I), ediţia a II-a. Editura Universitaria, Craiova3. Neagu Tr., Cojocaru P., 1995 – Maşini şi utilaje

agricole. Editura Universităţii Agronomice Iaşi4. Toncea I., Alecu I.N., 1999 – Ingineria sistemelor agricole. Editura Ceres, Bucureşti

56

Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de toamnă şi de primăvară

Sistemul de lucrări ale solului cuprinde toate lucrările agricole aplicate solului pe sole şi culturi, cu precizarea numărului, succesiunii, agregatului şi perioadei de executare.

Pentru elaborarea corectă a unui sistem de lucrări ale solului trebuie să se ţină seama de următorii factori: condiţiile locale de climă şi sol; cerinţele agrobiologice ale fiecărei specii de plante ce se va cultiva; lucrările solului aplicate pentru planta premergătoare; epoca de semănat; dotarea cu tractoare, maşini şi unelte agricole a exploataţiei agricole respective; starea culturală a solului.

Dintre caracteristicile sistemelor de lucrări ale solului menţionăm următoarele:

1. Să aibă flexibilitate, adică posibilitatea de adaptare la condiţiile pedoclimatice şi posibilităţile economice ale fermierului. Flexibilitatea poate fi asigurată prin înlocuirea unei lucrări din sistem cu o altă lucrare sau prin modificarea agregatului de lucru.

2. Să aibă funcţionalitate care constă în posibilitatea executării lucrărilor în fiecare an, indiferent de mersul vremii.

3. Să fie accesibile construirii unor module de lucrări cu posibilitatea de reglare a vitezelor de lucrare şi a operaţiunilor care se execută.

4. Să asigure obţinerea de producţii rentabile şi să contribuie în acelaşi timp la conservarea solului şi protecţia mediului înconjurător.

Principalele obiective urmărite de sistemele de lucrări ale solului sunt:- acumularea şi păstrarea apei în sol;- îmbunătăţirea sau cel puţin păstrarea structurii solului;- evitarea tasării (compactării) solului;- combaterea cât mai bună a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor din

culturile agricole;- asigurarea unor condiţii optime de semănat;- îmbunătăţirea stării culturale a terenului fiecărei sole;- protecţia mediului înconjurător;- realizarea unei eficienţe energetice şi implicit a unei eficienţe economice

cât mai ridicate.Sistemul de lucrări ale solului este o verigă cheie din tehnologia de

cultivare a unei plante şi cuprinde de obicei lucrarea de bază (arătura cu plugul cu cormană prin care se întoarce brazda) şi câteva lucrări superficiale cu grapa cu discuri, cu combinatorul, cu sapa rotativă, cu cultivatorul, (pentru pregătirea patului germinativ, pentru îngrijirea culturilor, de pildă prăşitul, bilonatul etc.).

Clasificarea sistemelor de lucrări ale solului se poate face după următoarele două criterii:

- după epoca semănatului;- după numărul şi felul lucrărilor care alcătuiesc sistemul de lucrări ale

solului.După epoca în care se seamănă culturile agricole se disting patru feluri de

sisteme:

57

- sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de toamnă;- sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de

primăvară;- sistemul de lucrări ale solului pentru culturile duble (succesive);- sistemul de lucrări ale solului după culturile compromise.

Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de toamnă

În campania agricolă de toamnă se seamănă rapiţa, borceagul de toamnă, orzul şi orzoaica de toamnă, grâul de toamnă, secara, triticale, ovăzul de toamnă, lucerna. Aceste culturi ocupă circa o treime din suprafaţa arabilă a ţării, locul principal revenind grâului de toamnă.

Aceste plante sunt foarte pretenţioase faţă de calitatea patului germinativ.Semănăturile de toamnă se fac după plante care se recoltează vara sau

toamna ori după pajişti, fâneţe, lucerniere desţelenite etc., rezultând astfel trei variante ale sistemului de lucrări:

a) sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile de toamnă după plante care eliberează terenul vara (exemplu: grâu după mazăre):

b) sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile de toamnă după plante care eliberează terenul toamna (exemplu: secară după porumb);

c) sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile de toamnă după culturi perene (pajişti, fâneţe, lucerniere). Exemplu: grâu după lucernă.

a) Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de toamnă după plante care eliberează terenul vara (premergătoare timpurii)La sfârşitul primăverii şi începutul verii se recoltează rapiţa, borceagul,

mazărea, cartofii timpurii, fasolea, orzul, inul, secara, cânepa fibră, triticale, ovăzul, grâul, meiul etc.

În trecut, suprafeţele se lăsau nediscuite şi nearate până toamna pentru ca animalele să le păşuneze, deşi cantitatea de iarbă, mai ales în zonele şi în verile secetoase, era redusă şi cu valoare furajeră inferioară. Solul era bătătorit, îmburuienat, acumula puţină apă, iar toamna se lucra foarte greu, cu cheltuieli mai mari.

În prezent, după eliberarea terenului trebuie să se execute arătura de vară în maximum 2 - 3 zile, când solul este încă reavăn şi rezultă o lucrare de bună calitate.

Dacă nu se seamănă culturi duble, arătura se va menţine până toamna curată de buruieni, afânată şi fără crustă prin 2-3 lucrări superficiale (dacă este cazul).

Menţinerea solului, arat în vară, afânat şi curat de buruieni până toamna se numeşte semiogor.

Orice întârziere a efectuării arăturii de vară determină accentuarea evaporării apei, solul fiind expus direct acţiunii soarelui şi vântului şi reducerea conţinutului de azot nitric.

Culturile de toamnă sunt mai puţin pretenţioase în privinţa adâncimii arăturii. Se recomandă arături de vară normale (18-20 cm) pe solurile uşoare şi

58

mijlocii şi adânci (21-25 cm) pe cele argiloase, îmburuienate, cu mirişte mai înaltă şi pe cele arate superficial în anul anterior.

În urma efectuării unor experienţe, în anii 1991-1993, la I.N.C.D.A. Fundulea, S.C.D.A. Şimnic-Dolj şi S.C.D.A. Podu Iloaiei-Iaşi a rezultat că arăturile de vară de 30-40 cm, comparativ cu arătura de 20 cm, au adus sporuri foarte mici, nerentabile.

Adâncimea arăturii se va subordona calităţii, deseori fiind importantă calitatea arăturii şi nu adâncimea ei (mai ales în cazul cerealelor păioase).

Arătura de vară se face cu plugul în agregat cu grapa stelată sau cu grapa cu colţi regizi pentru ca solul să rămână mărunţit, nivelat şi parţial aşezat, diminuând astfel evaporarea apei. Exemplu de agregat de arat: U-650 + P.P.-3-30 M + G.S.-1,2 m.

Dacă nu se poate executa arătura de vară din cauza solului prea uscat sau din alte motive, se recurge la dezmiriştire, cu ajutorul grapei cu discuri (G.D.-3,2 m) la adâncimea de 8-10 cm sau al grapei cu discuri grele (GDG-4,2), la 10-16 cm adâncime. Dezmiriştirea distruge buruienile, afânează solul, diminuează evaporarea apei, intensifică activitatea microorganismelor aerobe etc. După prima ploaie se va face o arătura de vară.

Toamna se pregăteşte patul germinativ prin 2-3 lucrări cu grapa cu discuri. Ultima discuire va fi perpendiculară pe direcţia de semănat, pentru a se distinge uşor urma lăsată de marcator. Această ultimă lucrare poate fi înlocuită de o lucrare cu combinatorul.

De obicei, grapa cu discuri lucrează în agregat cu trei câmpuri de la grapa cu colţi reglabili. Grapa din mijloc se leagă de grapa cu discuri mai în lung pentru a nu se încurca cu cele două de pe margini.

c) Sistemul de lucrări ale solului pentru culturile (semănăturile) detoamnă după plante care eliberează terenul toamna

(premergătoare târzii)Toamna se recoltează floarea-soarelui, porumbul, sfecla pentru zahăr,

tutunul, ricinul, arahidele, cartofii de toamnă, soia, sorgul, orezul, unele legume, plante furajere sau medicinale etc.

După eliberarea terenului de coceni, tulpini, colete, vreji etc. (producţia secundară) se face arătura de toamnă cu plugul în agregat cu grapa stelată sau cu cea cu colţi rigizi, cu 2-3 săptămâni înainte de însămânţare.

De obicei, terenul este acoperit cu multe resturi vegetale, îndeosebi după recoltarea porumbului, tutunului şi florii-soarelui. De aceea înainte de arat se va face o discuire (sau două) perpendicular pe rândurile de plante.

Adâncimea arăturii variază între 18 şi 22 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului, planta cultivată etc. După arat se fac 1-2 lucrări superficiale pentru pregătirea patului germinativ. De obicei, între arat şi pregătirea patului germinativ, intervalul de timp este foarte scurt.

Ultima lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili poate fi înlocuită cu o lucrare cu combinatorul (dacă în urma lucrării nu sunt aduse la suprafaţă resturi vegetale).

În toamnele secetoase, când solul este uscat, se face o arătură superficială (15-17 cm) în agregat cu grapa stelată sau cu colţi rigizi.

59

Arătura superficială se va lucra cu grapa cu discuri (1-2 treceri) şi în final cu combinatorul, pentru pregătirea patului germinativ.

În toamnele excesiv de secetoase, când solul este foarte uscat şi ar rezulta o arătură de proastă calitate, bulgăroasă, terenul se pregăteşte numai prin discuiri, pe direcţii perpendiculare. La fel se va proceda şi pe solurile cu o stare culturală foarte bună.

După soia, cartof, sfeclă, terenul se pregăteşte în condiţii mai bune decât după porumb. Dacă se seamănă într-o arătură bulgăroasă seminţele cad printre bulgării uscaţi şi nu germinează, evaporarea apei este mare, cultura este rară sau chiar compromisă.

În urma grapei cu discuri GD-3,2 se vor cupla două câmpuri de grape cu colţi reglabili, fiecare cu lăţimea de lucru de 1,7 m. Astfel, pregătirea patului germinativ se face mai repede, semănatul se încadrează în epoca optimă, deoarece discuirea are o productivitate mai bună decât aratul.

Producţiile sunt asemănătoare sau chiar mai mari comparativ cu cele realizate în cazul arăturii, mai ales când arătura din anul precedent a fost adâncă sau foarte adâncă, când îmburuienarea este redusă, când textura este mijlocie-uşoară etc.

c) Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de toamnă după culturi perene (pe terenurile desţelenite)

Când semănăturile (culturile) de toamnă urmează după lucernă, trifoi, sparcetă, pajişti naturale sau semănate (cultivate) se va executa desţelenirea acestora după prima sau a doua coasă sau după primul sau al doilea păşunat, când solul este mai umed şi rezultă o arătură de bună calitate. Mai târziu (după coasa a II-a sau a III-a) solul este de obicei mai uscat.

Totodată, executând desţelenirea în prima jumătate a verii, rămâne timp suficient până toamna pentru humificarea resturilor vegetale şi pentru distrugerea lăstarilor şi a buruienilor.

În acest scop se va executa o arătură superficială (numită în acest caz şi de decoletare sau de decojire) care suprimă vegetaţia. După uscarea vegetaţiei (inclusiv a rădăcinilor, rizomilor şi stolonilor) se execută o arătură normală sau adâncă.

Pentru mai multă operativitate, plus o economie de carburanţi şi de timp, în practica agricolă se execută deseori direct o arătură adâncă.

Până toamna arătura se menţine afânată şi curată de buruieni prin 1-2 lucrări superficiale (grăpări).

Patul germinativ se pregăteşte în preajma semănatului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi, eventual, cu combinatorul (ca o ultimă trecere).

Terenurile cultivate cu leguminoase perene sau cele înţelenite natural au stratul superficial de sol străbătut de o mare masă de rădăcini şi de aceea acesta se mărunţeşte greu. Acest strat se numeşte ţelină şi pentru discuirea ei trebuie ca discurile să fie bine ascuţite şi cu balast pe cadru pentru mărirea forţei de apăsare.

După desţelenirea lucernierelor şi trifoiştilor de pe solurile cu o fertilitate naturală ridicată nu se recomandă să se cultive cereale păioase (mai ales orz şi

60

grâu) pentru a preveni fenomenul de cădere (îndeosebi în timpul ploilor torenţiale sau al furtunilor din lunile mai-iunie). În plus, solul este de obicei foarte uscat.

Cultivând prăşitoare se combat şi eventualii lăstari de lucernă sau trifoi, prin prăşit.

Când plantele perene sunt destinate pentru producerea de sămânţă (de trifoi, lucernă, sparcetă, ghizdei) dificultăţile cunoscute sporesc (buruieni perene, viermi sârmă, umiditate scăzută, timp scurt până la semănat).

4.1.2. Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de primăvară

În condiţiile României, primăvara se însămânţează sau se plantează un număr mare de culturi: floarea-soarelui, porumb, soia, sfeclă pentru zahăr, fasole, mazăre, lucernă, cartofi, tutun, bumbac, orez, sorg, arahide, in, ricin, plante furajere anuale etc. Aceste culturi totalizează aproximativ două treimi din suprafaţa arabilă a ţării.

Caracteristica principală a acestui sistem constă în faptul că o parte din lucrările solului se execută vara şi toamna, iar altă parte se execută în primăvara următoare.

Semănăturile de primăvară pot să urmeze în cultură după plante care se recoltează vara (exemplu: porumb după grâu), după plante care se recoltează toamna (exemplu: sfeclă de zahăr după porumb) şi după culturi perene (exemplu: porumb după lucernă), rezultând astfel trei variante ale acestui sistem de lucrări.

În continuare vom prezenta cele trei variante ale sistemului de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de primăvară.

a) Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de primăvară, după plante care eliberează terenul vara

Lucrările solului trebuie să înceapă din vară, cu toate că de la eliberarea terenului şi până la semănat este o perioadă de timp îndelungată (7-9 luni).

În condiţii favorabile de umiditate, imediat sau cât mai curând după eliberarea terenului, se face arătura de vară la o adâncime mai mare (adâncă sau cel puţin normală) comparativ cu cea recomandată pentru semănăturile de toamnă, deoarece majoritatea culturilor de primăvară sunt pretenţioase la adâncimea arăturii (de pildă sfecla pentru zahăr, porumbul, lucerna, floarea-soarelui), iar până la semănat este un lung interval de timp. Arătura de vară, cum s-a menţionat anterior,, prezintă o serie de avantaje.

Totuşi, în producţie se acordă prioritate efectuării arăturilor de vară pe terenurile ce se vor însămânţa toamna.

Arătura de vară se face cu plugul în agregat cu grapa stelată sau cu cea cu colţi rigizi, iar până toamna, dacă este cazul, se fac una sau două lucrări superficiale (grăpări).

În verile secetoase lucrările solului încep cu o arătură superficială (15-17 cm) sau cu discuiri pe direcţii perpendiculare, urmând ca după prima ploaie să se are.

61

Uneori, în zonele umede, după precipitaţii abundente, când solul se tasează şi se îmburuienează puternic, toamna este nevoie de o nouă arătură, negrăpată, normală sau adâncă, mai ales dacă vara s-a arat superficial.

Pe terenurile grele, compacte, cu drenaj intern defectuos, se recomandă executarea periodică a afânării adânci (cu scarificatoare sau cu cizele).

Primăvara, lucrările de pregătire a patului germinativ încep imediat ce se poate intra pe teren, pentru a distruge buruienile efemere, umblătoare şi timpurii, a nivela terenul, a realiza un strat de sol mărunţit şi afânat până la adâncimea de semănat, a încorpora erbicidele reziduale şi unele îngrăşăminte chimice, a păstra umiditatea etc.

În primăverile secetoase, în special în cazul culturilor cu seminţe mici, după semănat se recomandă să se folosească imediat tăvălugul neted, în agregat cu o grapă uşoară, pentru realizarea unui contact mai bun între seminţe şi sol şi, drept urmare, o răsărire mai rapidă şi mai uniformă.

În cazuri speciale, în zonele cu ierni şi primăveri cu precipitaţii abundente, se recomandă o arătură de primăvară superficială (15-17 cm), în agregat cu o grapă stelată sau cu cea cu colţi rigizi, iar în continuare se pregăteşte terenul diferenţiat în funcţie de planta ce se seamănă. În teren arat primăvara nu se seamănă mazăre, soia, sfeclă, in, floarea-soarelui, lucernă, trifoi, ci doar porumb, în zonele umede.

În toate situaţiile este indicat ca numărul de lucrări să se reducă la minimul necesar, pentru a preveni degradarea structurii, tasarea solului şi creşterea cheltuielilor, mai ales în contextul crizei energetice actuale.

În acest sens, lucrările de pregătire a patului germinativ vor fi asociate cu cele de încorporare a erbicidelor reziduale şi a unor îngrăşăminte chimice.

b) Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de primăvară, după plante care eliberează terenul toamna

După eliberarea terenului de resturile vegetale ale plantei premergătoare se execută cât mai repede arătura de toamnă, normală, adâncă sau foarte adâncă, în funcţie de planta care urmează să se cultive, umiditatea solului, tipul de sol, cantitatea de resturi vegetale, lucrările solului din anul anterior, gradul de îmburuienare.

În majoritatea cazurilor, arăturile de toamnă se lasă în brazdă crudă (negrăpate), deoarece brazdele arăturii împiedică spulberarea zăpezii, frânează scurgerea apei la suprafaţa solului, favorizând infiltrarea ei, iar alternanţa îngheţului cu dezgheţul din timpul iernii realizează o bună mărunţire a brazdelor şi o oarecare nivelare a arăturii.

Arăturile de toamnă din zonele secetoase, când în primăvara următoare se vor semăna seminţe mici şi în prima epocă, se execută în agregat cu grapa stelată sau chiar se lucrează cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Însă, pe terenurile în pantă din zonele secetoase, arăturile de toamnă nu se grăpează pentru a nu favoriza şiroirea apei pe versanţi.

Terenurile care prezintă la suprafaţă cantităţi mari de resturi vegetale (buruieni, mirişte înaltă, tulpini şi frunze de porumb, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr, sorg sau vreji de cartofi, soia, fasole, arahide etc.), ca şi terenurile

62

cu denivelări provocate de unele lucrări de întreţinere (bilonat, muşuroit) trebuie să fie în prealabil discuite o dată sau de două ori.

În primăvară, terenurile arate din toamnă vor primi lucrările superficiale de pregătire a patului germinativ în mod diferenţiat aşa cum s-a specificat la sistemul de lucrări precedent.

Terenurile nearate toamna se vor ara în ferestrele iernii sau primăvara cât mai timpuriu, când zvântarea terenului permite această lucrare. Apoi se vor lucra superficial până la realizarea patului germinativ la nivelul exigenţelor agrotehnice.

c) Sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de primăvară, după culturi perene

Desţelenirea se poate face vara sau toamna, în funcţie de condiţiile climatice şi de starea în care se află cultura perenă.

Astfel, desţelenirea se face vara (în iunie) în cazul fâneţelor şi pajiştilor îmbătrânite şi în anii secetoşi, când nu se mai poate conta pe o a doua coasă sau pe continuarea păşunatului.

În mod obişnuit se face o arătură normală sau adâncă (arătura de desţelenire), cu plugul în agregat cu grapa stelată sau cu cea cu colţi rigizi.

Luarea în cultură a pajiştilor, fâneţelor şi culturilor perene poate să înceapă cu o arătură superficială (arătura de decoletare sau de decojire), iar după 10-15 zile, când masa vegetală dislocată s-a uscat, se execută arătura normală sau adâncă, în agregat cu grapa stelată.

Pentru a nu încorpora prea profund masa vegetală se recomandă folosirea la arat a plugului cu antetrupiţă.

Terenul desţelenit vara se lucrează până toamna ca după plantele anuale care eliberează terenul vara.

Când cultura perenă, fâneaţa sau pajiştea promite o nouă coasă sau continuarea păşunatului, desţelenirea se va face toamna (octombrie-noiembrie) printr-o arătură normală sau adâncă, negrăpată.

În cazul frecvenţei buruienilor cu rizomi sau stoloni este indicată în prealabil arătura de decoletare.

În primăvară terenul se va lucra în mod obişnuit, în funcţie de planta de cultură şi epoca de semănat a acesteia.

Trebuie evitată desţelenirea fâneţelor, pajiştilor şi a culturilor perene (lucernierelor) primăvara, din cauza dezavantajelor multiple care însoţesc arătura de primăvară. În plus, resturile vegetale nu au timp suficient pentru humificare-mineralizare.

TEST DE EVALUARE

1. Ce operaţii cuprinde sistemul de lucrări ale solului ? Răspuns:

Cuprinde lucrarea de bază (arătura cu plugul cu cormană), lucrări superficiale (cu combinatorul, cu grapa cu discuri etc.) pentru pregătirea patului germinativ şi lucrări pentru îngrijirea culturilor (prăşitul, bilonatul etc.).

63

2. Care sunt caracteristicile sistemelor de lucrări ale solului: Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. La sfârşitul primăverii şi începutul verii se recoltează următoarele plante:a) orezul;b) sfecla de zahăr;c) mazărea ;d) borceagul de toamnă;e) rapiţa.Rezolvare: c, d, e.

De rezolvat:

2. Arătura de decoletare (de decojire) pentru desţelenirea unei lucerniere se execută la adâncimea de :a) 18-20 cm; b) 26-30 cm;c) 13-17 cm;d) 21-25 cm;e) 31-40 cm.Rezolvare:

Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru culturile duble şi după cele compromise

4.2.1. Sistemul de lucrări ale solului pentru culturile succesive (duble)

În zonele cu precipitaţii frecvente în timpul verii, pe terenurile cu apă freatică slab mineralizată la adâncime mică (cu aport freatic) şi în special pe suprafeţele irigate, după culturi care se recoltează la sfârşitul primăverii sau la începutul verii (borceag de toamnă, borceag de primăvară, rapiţă, mazăre, cartofi timpurii, orz, grâu, secară, ovăz, mei, secară masă verde, triticale) se poate obţine până toamna o a doua cultură de pe aceeaşi suprafaţă de teren.

În ţara noastră se pot cultiva în cultură succesivă (dublă, secundară, în mirişte sau a doua cultură), pentru boabe, soia, fasolea, porumbul, floarea-soarelui sau pentru nutreţ masă verde, fân sau siloz, porumbul, iarba de Sudan, floarea-soarelui, sfecla furajeră, ori pentru îngrăşământ verde, lupinul, soia, măzărichea, mazărea furajeră, fasoliţa.

Culturile succesive ocupă intervalul de timp dintre două culturi principale.Pentru reuşita culturilor succesive este necesară respectarea următoarelor

condiţii: cultura principală sau de bază să aibă o perioadă de vegetaţie cât mai

64

scurtă; eliberarea rapidă a terenului de producţia secundară; solul să fie fertil şi nu prea uscat; cultura succesivă să aibă şi ea o perioadă de vegetaţie scurtă (se vor alege soiuri sau hibrizi timpurii); pregătirea patului germinativ şi semănatul culturii succesive să se efectueze cât mai repede şi de bună calitate, pentru a asigura suma temperaturilor necesare culturii a doua; să se aplice corect şi la timp lucrările de îngrijire a culturii succesive (irigare, fertilizare, prăşit etc.); erbicidele aplicate la cultura principală să fie selective şi pentru cultura dublă sau să aibă o persistenţă de scurtă durată (fără efect remanent).

Pe solurile cu textură nisipoasă, nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă, pe cele mai afânate şi cu puţine buruieni (pe cele cu o bună stare culturală), se renunţă la arătură, pregătirea solului pentru semănat făcându-se numai cu grapa cu discuri, prin două treceri pe direcţii perpendiculare între ele.

Pe solurile argiloase, mai tasate şi îmburuienate, dacă umiditatea permite, se execută o arătură normală (18 - 20 cm), în agregat cu grapa cu colţi rigizi.

Pe solurile lutoase sau luto-argiloase se execută o arătură superficială (15 - 17 cm), în agregat cu grapa cu colţi rigizi.

După ce a fost arat, solul se lucrează cu grapa cu discuri plus grapa cu colţi reglabili, pe direcţii perpendiculare între ele. Dacă este necesar, la grapa cu discuri se cuplează tăvălugul neted, după care se seamănă.

Imediat după semănat se trece la irigarea culturii pentru a favoriza o răsărire rapidă şi uniformă (dacă există posibilităţi de irigare). Pe terenurile irigate nu se tăvălugeşte după semănat.

După culturile succesive urmează, de regulă, culturi de primăvară.Practicarea culturilor succesive prezintă următoarele avantaje: se asigură

folosirea intensivă a terenului, a apei de irigat, se asigură producţii suplimentare de boabe, furaje sau îngrăşăminte verzi etc. Însă sunt şi unele dezavantaje: în toamnele cu brume timpurii obiectivul culturilor duble este ratat; structura solului se degradează, creşte compactitatea, se accentuează procesul de mineralizare a humusului; în verile secetoase, mai ales la neirigat, culturile duble sunt compromise sau dau recolte foarte slabe; în general se înregistrează o rată redusă a profitabilităţii. În condiţiile agriculturii private culturile duble se practică pe suprafeţe neglijabile.

4.2.2. Sistemul de lucrări ale solului după culturile compromise

În unii ani, pe anumite suprafeţe, culturile agricole pot suferi pagube mari mergând chiar până la compromiterea lor, din diferite cauze: inundaţii mari, geruri puternice în timpul iernii, folosirea la semănat de sămânţă necorespunzătoare, brume târzii de primăvară, grindină, crustă, greşeli la alegerea şi aplicarea erbicidelor, atac de boli sau dăunători, îmburuienare puternică, păşunat abuziv, băltirea temporară a apei, remanenţa unor erbicide etc.

Menţinerea acestor culturi nemaifiind economică, se procedează la reînsămânţarea („întoarcerea”) terenului cu aceeaşi cultură sau cu alte culturi, după o analiză temeinică şi stabilirea cauzelor, eventual a persoanelor în culpă.

Pregătirea patului germinativ pentru noua cultură trebuie făcută cât mai repede, printr-o lucrare superficială cu grapa cu discuri, plugul fără cormană sau

65

cultivatorul, toate în agregat cu grapa cu colţi rigizi, pentru o cât mai bună mărunţire şi nivelare a terenului, după care se trece imediat la semănat.

După culturile de toamnă compromise (grâu, orz, orzoaică, secară, triticale, borceag etc.) se recomandă mai întâi o arătură superficială pentru buna încorporare a resturilor vegetale care sunt mai bogate comparativ cu cele care sunt în cazul culturilor de primăvară. La fel se procedează dacă pe sol sunt multe aluviuni aduse de inundaţii.

Pentru semănatul efectuat după culturile compromise sunt necesare mici rezerve de seminţe de calitate corespunzătoare şi din hibrizii sau soiurile planificate.

Dacă s-a întârziat mult cu întoarcerea culturii, se vor alege soiuri sau hibrizi cu perioadă de vegetaţie mai scurtă.

Luarea unei decizii privind întoarcerea unei culturi dintr-o unitate agricolă trebuie făcută de o comisie în baza unui proces-verbal de constatare. Se va anunţa agenţia de asigurări (Asirom, Omniasig, Astra, Unita etc.) dacă cultura este asigurată. Cultura compromisă poate fi întoarsă pe întreaga solă sau numai pe o parte din aceasta, după caz.

Dacă o cultură a fost compromisă din cauza efectului remanent al unui erbicid, nu se va mai cultiva specia distrusă ci o altă specie de plante rezistentă la substanţa activă respectivă. Când cultura a fost compromisă în timpul răsăririi sau la scurt timp după răsărire se poate semăna direct, fără nici-o altă lucrare (când solul nu are buruieni, crustă sau aluviuni depuse de inundaţii) sau se face o lucrare cu combinatorul.

Menţionăm că lucrările solului pe terenurile în pantă, irigate, remaniate, nisipoase, îndiguite, sărăturoase, cu exces de umiditate, prezintă o serie de particularităţi care vor fi prezentate detaliat în cadrul temei nr.10.

De asemenea, după semănat, solul primeşte o serie de lucrări (tăvălugit, grăpat, prăşit, muşuroit, bilonat), cu uneltele corespunzătoare, pentru distrugerea buruienilor, afânarea solului, spargerea crustei, favorizarea germinării seminţelor, răsăririi şi creşterii plantelor.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt principalele cauze ale compromiterii unor culturi agricole ? Răspuns:

Culturile agricole pot fi compromise din cauza inundaţiilor, gerurilor mari, brumelor târzii de primăvară, băltirii apei, atacului de boli şi de dăunători, păşunatului abuziv, grindinii, crustei, erbicidării incorecte, îmburuienării puternice, remanenţei unor erbicide, seminţei necorespunzătoare etc.

2. Ce condiţii trebuie respectate pentru reuţita unei culturi duble ? Răspuns:

Exerciţii66

Exemplu rezolvat:1. Ca îngrăşământ verde se folosesc următoarele specii de plante agricole:a) fasoliţa;b) mazărea furajeră;c) sfecla pentru zahăr;d) lupinul;e) sorgul zaharat.Rezolvare: a, b, d.

De rezolvat:2. După o cultură de orz de toamnă compromisă din cauza gerului puternic din ianuarie se va cultiva:a) tot orz de toamnă (acelaşi soi); b) porumb pentru boabe;c) triticale;d) floarea-soarelui;e) orice cultură.Rezolvare: Tema nr. 5

SISTEMELE NECONVENŢIONALE DELUCRĂRI ALE SOLULUI

Unităţi de învăţare: - Sistemele de lucrări minime (minimum tillage) şi de

lucrări în benzi înguste (zone till sau strip till) - Sistemul de lucrări cu biloane (ridge tillage) şi

semănatul direct sau fără lucrări (no-tillage, no-till, direct drill)

Obiectivele temei:- prezentarea bazelor ştiinţifice ale sistemului de lucrări pentru conservarea solului (S.L.C.S.);- descrierea regulilor principale privind practicarea sistemelor neconvenţionale de lucrări ale solului;- discutarea influenţei S.L.C.S. asupra principalelor proprietăţi ale solului.


Bibliografie recomandată:1. Cârciu Gh., 2006 – Managementul lucrărilor solului. Editura Eurobit,

Timişoara2. Iancu S., 2010 – Agrotehnica (vol. I), ediţia a II-a.

Editura Universitaria, Craiova3. Sin Gh., 2000 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. Editura Ceres, Bucureşti

4. Toncea I., Alecu I.N., 1999 – Ingineria sistemelor

67

Agricole. Editura Ceres, Bucureşti

5.1. Sistemele de lucrări minime (minimum tillage) şide lucrări în benzi înguste (zone till sau strip till)

Sistemele obişnuite (clasice sau convenţionale) sunt denumite astfel deoarece se practică de mult timp (în Europa, din sec. al XIX-lea) şi sunt folosite şi astăzi pe circa 85 % din suprafaţa arabilă a ţării noastre, dar se estimează că peste 20 de ani ponderea acestor sisteme va scădea la 65 %.

Sistemul clasic este practic generalizat în agricultura tradiţională românească, fiind singura soluţie pe mari suprafeţe.

Aratul poate fi precedat de 1-2 lucrări superficiale cu grapa cu discuri pentru mărunţirea resturilor vegetale numeroase şi este urmat de 1-3 lucrări superficiale pentru pregătirea patului germinativ.

Sistemul convenţional (clasic) prezintă o serie de avantaje importante: obişnuinţă în lucrarea solului, siguranţă mai mare a recoltei, favorizează acumularea şi păstrarea apei în sol, contribuie la combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, realizează o bună afânare de durată, mărunţire şi nivelare a terenului, încorporează în sol îngrăşămintele organice şi minerale, amendamentele, resturile vegetale (miriştea, buruienile şi seminţele lor, resturile de tulpini, frunze, calatidii, colete, vreji etc.), intensificând activitatea microorganismelor utile din sol, favorizarea dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, siguranţă în funcţionarea agregatului datorită construcţiei simple a plugului, etc.

Deşi a contribuit la creşterea treptată a producţiei agricole, sistemul clasic de lucrări ale solului a determinat apariţia unor procese îngrijorătoare privind solul: deteriorarea structurii, tasarea (compactarea) din cauza trecerilor repetate ale agregatelor agricole de la arat şi până la eliberarea terenului de producţia secundară, accentuarea eroziunii hidrice pe versanţi sau a celei eoliene pe psamosoluri, denivelarea terenului, diminuarea conţinutului de humus din cauza mineralizării favorizate de condiţiile de aerobioză, de oxidare mai intensă, reducerea numărului de râme şi de alţi reprezentanţi ai mezofaunei utile etc.

De asemenea, sistemul clasic mai are şi următoarele dezavantaje: este necesar un număr mare de lucrări şi, implicit, de tractoare, unelte şi maşini agricole, consumul de carburanţi şi lubrifianţi este mare, rata profitabilităţii este mai redusă etc.

Aceste inconveniente apar îndeosebi dacă se execută lucrări prea numeroase şi energice, cu utilaje necorespunzătoare şi când solul este prea umed sau prea uscat.

De aceea, repetăm, numărul lucrărilor solului se va reduce la strictul necesar, executându-se la intervalul de umiditate corespunzător maturităţii fizice a solului.

Sistemul clasic de lucrări ale solului are mai multe variante în funcţie de tipul de sol, condiţiile climatice, tehnologia de cultură a plantelor agricole, uneltele şi maşinile folosite, experienţa şi competenţa specialiştilor agricoli etc.

Budoi Gh. şi Penescu A. (1996) consideră că în loc de sistem clasic de lucrări ale solului este mai corectă denumirea (expresia) de „sistem actual de

68

lucrări ale solului practicate în România”, deoarece sistemul clasic include în prezent unele elemente ale sistemului minim de lucrări ale solului, de pildă folosirea combinatorului, care execută mărunţirea, afânarea, nivelarea şi o uşoară aşezare a solului la o singură trecere, folosirea cultivatoarelor-hrănitoare, folosirea erbicidelor, prin care se înlătură sau se reduce mult numărul de praşile, folosirea unor agregate de maşini etc.

Unul din obiectivele principale ale sistemului actual de lucrări ale solului îl constituie realizarea unui pat germinativ corespunzător principiului „plapumă moale pe pat tare”, adică seminţele trebuie încorporate într-un strat mărunţit, nivelat şi afânat până la adâncimea de semănat. Acest strat asigură apa, aerul şi căldura minimă de germinare.

Dacă solul este prea mărunţit (prăfuit) există riscul formării crustei, iar dacă este prea bolovănos nu se realizează o adâncime de semănat uniformă şi, în ambele cazuri, răsărirea plăntuţelor este anevoioasă, rezultă o desime necorespunzătoare, cu goluri.

Sub adâncimea de încorporare a seminţelor la semănat solul trebuie să fie aşezat, cu o porozitate totală şi de aeraţie corespunzătoare, adică nici prea tasat, nici prea afânat (densitatea aparentă să fie de cel mult 1,3 g/cm3).

Acest strat de sol asigură treptat, prin ascensiune capilară, apa necesară germinării seminţelor şi creşterii tinerelor plăntuţe.

Aprecierea calităţii patului germinativ se face cu ajutorul unor indici calitativi (epoca de executare, adâncimea medie a mobilizării solului, gradul de mărunţire, gradul de afânare şi gradul de nivelare a solului, gradul de distrugere a buruienilor şi existenţa greşurilor).

Sistemele neconvenţionale de lucrări ale solului se pot defini ca sisteme de agricultură în care se renunţă la arătura cu plugul cu cormană, total sau periodic, raţionalizarea numărului de lucrări şi păstrarea la suprafaţa solului a cel puţin 30 % din totalul resturilor vegetale.

Către sfârşitul primei jumătăţi a secolului XX a apărut necesitatea elaborării unui sistem de lucrări care să favorizeze instalarea şi creşterea plantelor de cultură, dar care să evite neajunsurile sistemului clasic, să păstreze şi să amelioreze potenţialul productiv al solului. Acest sistem este cunoscut sub denumirea de „Sistem de lucrări pentru conservarea solului” (S.L.C.S.). El a apărut, mai întâi, sub forma sistemului minim de lucrări (minimum tillage). Ulterior, acest sistem a devenit o variantă a S.L.C.S.

Bazele ştiinţifice ale S.L.C.S. au fost puse de către ştiinţa şi practica agriculturii biodinamice (Pfeiffer, 1938) şi în prezent de cea americană şi canadiană. Elaborarea diferitelor variante a fost grăbită de creşterea rapidă a preţului combustibilului în urma crizei energetice din anii 1970.

S.L.C.S. nu înseamnă obligatoriu mai puţine lucrări, ci în primul rând reducerea efectelor negative în comparaţie cu sistemul clasic de lucrare a solului. El este necesar şi aplicabil în acord cu însuşirile de pretabilitate ale solului, reliefului, climei, condiţiilor socio-economice şi cerinţelor plantelor, pe circa 40 % din suprafaţa arabilă a României.

Acest sistem are ca obiective conservarea sau chiar ameliorarea proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, mecanice, chimice şi biologice ale solului, în paralel cu crearea condiţiilor optime pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor

69

în cultură, prin renunţarea la aratul cu plugul la cormană, periodic sau în totalitate, prin reducerea numărului de lucrări aplicate solului, prin păstrarea la suprafaţa solului a cel puţin 30 % din totalul de resturi vegetale, prin protecţia mediului înconjurător etc.

Primele cercetări ştiinţifice privind S.L.C.S. s-au înregistrat în statele Ohio, Kansas, New-York, Nebraska etc. (după expresia lui Peterson, 1964, „cu viteza focului de stepă”), observându-se că se pot obţine producţii comparabile cu cele realizate în sistemul clasic şi în cazul când nu se efectuează arătura. În acest fel se elimină neajunsurile sistemului convenţional de lucrări menţionate anterior.

Sistemul de lucrări de conservare a solului are la bază trei considerente principale: agrotehnic, economico-energetic şi ecologic.

a. Agrotehnic - Reducând drastic numărul de lucrări şi de treceri ale agregatelor agricole pe solele cultivate apare o serie de efecte benefice asupra solului: se evită sau cel puţin se reduc tasarea (compactarea), prăfuirea (deteriorarea structurii), scăderea conţinutului de humus, micşorarea porozităţii de aeraţie, a permeabilităţii, a procesului de primenire a aerului din sol, a eroziunii prin vânt şi apă, a furtunilor de praf etc.

Reducerea fertilităţii naturale a solurilor este mascată de folosirea irigaţiilor, a îngrăşămintelor organice şi chimice, a amendamentelor, a unor soiuri sau hibrizi mai productivi, a pesticidelor etc., iar refacerea acestei însuşiri esenţiale a solului poate avea loc în primul rând prin reducerea la minimul necesar a numărului de lucrări.

Lucrările solului sunt considerate cauza principală a favorizării proceselor de eroziune hidrică şi eoliană, uneori de dimensiuni alarmante. Reducerea numărului de lucrări ale solului s-a dovedit a fi una din căile principale de refacere şi conservare a fertilităţii solului.

b. Din punct de vedere economico-energetic agricultura devine mai rentabilă prin reducerea consumurilor de carburanţi şi lubrifianţi (ştiind că pentru executarea diferitelor lucrări ale solului se consumă 25-40 % din totalul energiei necesare reuşitei unei culturi agricole), prin reducerea uzurii agregatelor agricole şi, drept urmare, volumul cheltuielilor totale va fi mai mic ceea ce va induce costuri de producţie mai scăzute la produsele agricole şi chiar animaliere. Creşte productivitatea muncii şi se reduce perioada de efectuare a lucrărilor solului.

c. Relativ la aspectul ecologic, se ştie că solul este un component de bază al agroecosistemelor, integrate în ecosistemele biosferei. Unele lucrări au determinat diminuarea severă a unor vieţuitoare din sol, în special a râmelor.

Păstrarea biodiversităţii şi în acest mod a echilibrului în agroecosisteme necesită restituirea resturilor vegetale solului, menţinerea parţială a acestora ca mulci la suprafaţa solului în vederea diminuării evaporării apei, a amplitudinii termice din stratul superficial de sol, a gradului de îmburuienare, dar şi pentru asigurarea sursei de material energetic pentru diversele vieţuitoare care trăiesc în stratul arabil sau la suprafaţa acestuia, în primul rând râmele.

Practicarea sistemului de lucrări pentru conservarea solului, numit şi sistemul optim de lucrare a solului, este condiţionată de producerea unor noi maşini, adecvate, care să efectueze mai multe lucrări (operaţii) printr-o singură trecere, de combaterea eficace a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor cu ajutorul

70

erbicidelor, fungicidelor şi, respectiv, insecticidelor slab poluante, de fertilizarea organo-minerală, de folosirea unor soiuri sau hibrizi adecvaţi noilor condiţii create, de competenţa şi abilitatea managerială a specialiştilor agricoli etc. Sistemul de lucrări pentru conservarea solului este un concept larg, iar componentele sale trebuie bine precizate în fiecare caz.

S.L.C.S. exercită, în mod direct sau indirect, o influenţă deosebită asupra proprietăţilor solului, astfel:

- structura este ameliorată datorită resturilor vegetale încorporate superficial sau rămase la suprafaţă sub formă de mulci, crescând semnificativ procentul de agregate hidrostabile;

- solul este mai bine drenat, aerisit, cu biopori verticali neîntrerupţi, chiar dacă densitatea aparentă şi porozitatea totală au valori mai mari, respectiv mai mici faţă de solul arat clasic;

- mulciul înlătură pericolul formării crustei, reduce evaporarea şi scurge-rea apei la suprafaţa solului, deci favorizează acumularea unor cantităţi mari de apă în sol; totodată el menţine o temperatură mai scăzută la suprafaţa solului în zonele umede şi reci, de aceea în acest caz se recomandă sistemul cu biloane;

- în timp, soluţia solului are tendinţă de acidifiere (pH-ul a scăzut cu 1,5 unităţi în primii 8 cm şi cu 0,5 unităţi pe următorii 7 cm), de aceea periodic se vor aplica amendamente;

- S.L.C.S. asigură o creştere a raportului carbon/azot în primii centimetri ai profilului de sol;

- în stratul superficial de sol sporesc populaţia microbiană şi biomasa lor, ca şi activitatea enzimatică; vieţuitoarele, îndeosebi râmele, îşi deschid galerii profunde în sol prin care circulă mai uşor apa şi aerul.

- este favorizată creşterea cantităţii de humus şi de fosfor accesibil din stratul arabil şi a capacităţii de schimb cationic;

După 15 ani de experimentare, Ştefanic Gh. şi colab. (1975, 1989) au constatat că arăturile adânci repetate câţiva ani la rând au condus la scăderea nivelului vital al solului, paralel cu scăderea conţinutului de humus, mai ales în variantele care nu au primit fertilizare organică. Nu orice creştere a nivelului proceselor vitale din sol trebuie considerată ca o stare ameliorată a fertilităţii solului, ci numai când aceasta este însoţită de o creştere a acumulărilor organice – humus şi biomasă.

S-a stabilit că reducerea numărului de lucrări ale solului, fără creşterea aportului de materie organică, nu poate ridica potenţialul de fertilitate a solului.

În solurile lucrate excesiv cu plugul cu cormană şi în cazul folosirii anuale a pesticidelor, numărul râmelor s-a redus drastic până aproape de dispariţie.

Sistemul de lucrări de conservare a solului e recomandabil pentru zonele mai calde şi mai uscate (sub 700 mm precipitaţii).

Se pretează mai puţin sau deloc la S.L.C.S. solurile grele, argiloase, tasate, cu drenaj intern defectuos, cele sărace în humus, slab structurate, superficiale, ondulate, cu apa freatică aproape de suprafaţă etc.

În continuare vor fi prezentate cele mai importante variante ale sistemului de lucrări pentru conservarea solului.

5.1.1. Sistemul de lucrări minime ale solului

71

Această primă variantă a sistemului de lucrări de conservare a solului, sistemul de lucrări minime ale solului, mai poartă denumirea de sistemul de lucrări cu mulci (în engleză „minimum tillage sau reduced tillage sau mulch-tillage”).

Pentru practicarea acestui sistem în condiţiile ţării noastre trebuie respectate următoarele reguli mai importante:

- sistemul de lucrări minime ale solului este mai uşor de practicat şi dă rezultate mai bune pe solurile mijlocii şi uşoare, cu o bună stare culturală (afânate, structurate, slab îmburuienate), deci nu se recomandă pe solurile argiloase, tasate, greu permeabile, puternic îmburuienate;

- acest sistem va fi elaborat şi aplicat numai în cazul unor asolamente raţionale, având în vedere efectul remanent (agrotehnic, economic şi energetic) al unor lucrări;

- lucrarea de bază este fără întoarcerea brazdei şi se execută cu cizelul, paraplow-ul, grapa rotativă, cultivatorul cu piese active tip săgeată şi grapa cu discuri;

- toate lucrările solului vor fi efectuate în intervalul maturităţii fizice a solului, pentru a reduce numărul lucrărilor ulterioare;

- pentru a face economie de timp, de energie şi pentru a menaja solul, se vor folosi cele mai bune agregate agricole, cuplând 2–3 unelte agricole, folosind combinatorul etc., sau se vor efectua mai multe operaţii simultan (semănat,fertilizare etc.);

- se vor produce sau, pentru început, se vor importa maşini şi hibrizi sau soiuri adecvate acestui sistem;

- este nevoie de tractoare de cel puţin 100 c.p.;- se vor folosi cantităţi sporite de pesticide (preferabil nepoluante) pentru

combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor al căror atac va fi mai intens.Primele cercetări ştiinţifice privind folosirea unui număr cât mai redus de

lucrări în tehnologia de cultivare a plantelor s-au întreprins în anul 1938, în S.U.A., în statul Ohio, la cultura de porumb.

În anul 1950 existau deja numeroase variante de sisteme cu număr redus de lucrări. Începând cu anul 1960 sistemele minime de lucrări ale solului s-au extins în producţia agricolă atât în S.U.A cât şi în alte ţări, sub denumirea de „minimum tillage”. În anul 1973 acest sistem se practica pe cca. 5 milioane ha în S.U.A.

Unele variante preconizau reducerea totală sau parţială a lucrărilor solului premergătoare semănatului, altele reducerea totală sau parţială a lucrărilor de întreţinere a culturilor şi, în sfârşit, altele recomandau eliminarea oricărei lucrări a solului, semănând pe teren nearat sau pe teren lucrat în benzi ori pe urmele roţilor tractorului (variante denumite „no tillage”, „zero tillage”, „chemical tillage”, arătură chimică” etc.).

Sistemul de lucrări minime ale solului se aplică la plantele care se seamănă la distanţe mari între rânduri, în primul rând porumbul, floarea-soarelui şi soia.

În funcţie de uneltele cu care se execută lucrarea de bază a solului, fără întoarcerea brazdei, se deosebesc: sistemul cu cizel, sistemul cu discuire,

72

sistemul cu grapă rotativă, sistemul cu cultivator cu săgeaţi, sistemul cu plug paraplow etc.

După cum am mai spus, o cerinţă obligatorie a sistemului de lucrări minime ale solului este ca toamna, de regulă concomitent cu recoltarea plantei premergătoare, resturile vegetale să fie tocate şi încorporate în stratul superficial de sol în proporţie de 30–70 %, restul îndeplinind rolul de mulci.

Lucrarea de bază se execută de obicei toamna când se pot aplica şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu, cu uneltele menţionate mai sus, având organele active astfel construite şi poziţionate încât să încorporeze numai o parte din resturile vegetale.

Sistemul de lucrări minime ale solului permite semănatul rapid al culturilor succesive (duble).

În ţara noastră, primele experienţe privind sistemul de lucrări minime s-au făcut în anul 1962.

Sistemul de lucrări minime prezintă o serie de avantaje dar şi unele dezavantaje : este nevoie de o nouă sistemă de maşini, de un nou sortiment de erbicide cu încorporare superficială, se folosesc cantităţi mai mari de îngrăşăminte şi amenda-mente,creşte gradul de îmburuienare etc.

De aceea specialiştii recomandă ca sistemul de lucrări minime să alterneze cu cel clasic după circa 5 ani.

5.1.2. Sistemul de lucrări în benzi sau fâşii înguste

Acest sistem (zone till sau strip till) constă în lucrarea, în momentul semănatului, numai a unor fâşii de sol late de circa 15-20 cm, în care se introduc, la mijlocul lor, îngrăşămintele şi seminţele. Aceste fâşii sunt lucrate de către nişte piese speciale, montate în faţa brăzdarelor semănătorii.

Agregatul este dotat cu cu piese active de tip grapă rotativă, cizel etc.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt speciile de plante la care se recomandă sistemul de lucrări minime ale solului ?

Răspuns:

Sistemul minimum tillage se recomandă la plantele prăşitoare, semănate la distanţe mari între rânduri: porumbul, soia, ricinul, floarea-soarelui, sorgul etc.

2. În ce constă sistemul de lucrări în benzi înguste (zone till sau strip till) ?

Răspuns:

Exerciţii

73

Exemplu rezolvat:1. Pe ce soluri se recomandă sistemul minim de lucrări ale solului ?a) mijlocii şi uşoare;b) argiloase, grele;c) slab îmburuienate;d) puternic îmburuienate, mai ales cu specii perene;e) afţnate, permeabile.Rezolvare: a, c, e.

De rezolvat:2. Precizaţi cu ce unelte agricole se face lucrarea de bază a solului la sistemul minimum tillage.:a) cu cizelul (plugul Cisel); b) cu plugul cu cormană;c) cu paraplow-ul;d) cu grapa cu discuri (polidiscul);e) cu scarificatorul.Rezolvare:

5.2. Sistemul de lucrări cu biloane (ridge tillage) şi semănatul direct sau fără lucrări (no-tillage, no-till, direct drill)

5.2.1. Sistemul de lucrări cu biloane(ridge tillage)Se recomandă pe solurile cu un drenaj mai redus şi pe terenurile în pantă.

În primul caz, solul aflat pe coamele bilonului se zvântă şi se încălzeşte mai repede primăvara, deci semănatul se poate face la epoca optimă.

În cazul al doilea, direcţia biloanelor şi a rândurilor de plante este paralelă cu curbele de nivel. Apa este mai bine reţinută, se infiltrează în cantitate mai mare, reducând astfel pericolul eroziunii.

În ţara noastră, cercetătorul Al. Tianu (1995) a elaborat o tehnologie pentru asolamentul porumb-porumb-soia-grâu.

Aşadar, în condiţiile pedoclimatice de la Fundulea, în monocultura de porumb, cultivaţia minimă nu se poate dispensa de o lucrare efectuată în toamnă (o arătură normală sau o discuire).

Sistemul de lucrări pe biloane, orientate de-a lungul curbelor de nivel, favorizează infiltrarea apei, reducerea eroziunii, semănatul mai timpuriu, afânarea solului, reducerea consumului de motorină, cu până la 40 % şi creşterea producţiilor şi eficienţei economice.

5.2.2. Semănatul direct (sistemul fără lucrări) Este sistemul de agricultură în care semănatul se face direct într-un sol

nelucrat, renunţându-se la orice fel de lucrare a solului, inclusiv superficială.Solul este lăsat nelucrat de la semănat la recoltat şi de la recoltat la

semănat.

74

Solul primeşte o singură mobilizare concretizată într-o fantă creată cu brăzdarele, discurile sau cuţitele semănătorii în timpul semănatului, în care se introduc seminţele şi îngrăşămintele.

Semănatul direct (sistemul fără lucrări sau no tillage sau direct drilling) nu este un mod de pregătire a terenului (pentru că seminţele se aşează în sol complet nelucrat), ci este un sistem la care orice intervenţie (fertilizare, erbicidare) se face conform tehnologiei. Necesarul de cunoştinţe de specialitate este mai mare în acest caz.

În S.U.A. se seamănă direct peste 15 milioane ha, în Canada peste 45 % din suprafaţa arabilă, în Germania 1 % din suprafaţă, iar în comunitatea europeană se prognozează o creştere, în următorii 20 de ani, la 5 % a suprafeţelor semănate direct (Guş P., 1998).

Reţinem: Semănatul direct prezintă o serie de avantaje de natură agrotehnică şi economică.

Agrotehnic: sporeşte conţinutul de humus deoarece mineralizarea accentuată de lucrarea solului nu mai are loc, porozitatea solului creşte, la fel şi cantitatea de apă disponibilă pentru plante. Activitatea biologică şi cu aceasta numărul vieţuitoarelor folositoare din sol se echilibrează. Se îmbunătăţeşte structura. Stratul de mulci împiedică formarea crustei, se reduce eroziunea solului.

Economic: Se seamănă suprafeţe mari în timp scurt, deci se face economie de timp, energie şi muncă. Deoarece lucrările solului sunt energointensive, prin semănatul direct se economiseşte motorină, contribuind astfel la reducerea emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă şi prin aceasta se reduce efectul de seră, se obţine aceeaşi recoltă, este necesară aceeaşi cantitate de îngrăşăminte şi erbicide.

Majoritatea plantelor (mai ales prăşitoarele) se pot cultiva prin sistemul de semănat direct, excepţie făcând cartoful, culturile intensive de legume şi unele culturi speciale.

Realizarea acestui sistem este condiţionată de alegerea terenului care să aibă textură lutoasă sau luto-argiloasă, să fie bine structurat, aerat corespunzător, biologic activ, cu conţinut mai mare de humus. Semănatul direct se poate practica pe cernisoluri (excepţie rendzina), preluvosol, luvosol, aluvosol, aluviosol, gleiosol, eutricambosol. Solurile nisipoase, gleice, cele inundabile, cele cu aport freatic, nu corespund acestui sistem.

Pentru a trece la tehnologia de semănat direct este necesară o perioadă de tranziţie de 3-4 ani în care producţia scade puţin, dar se adaptează solul la noul sistem de lucrare.

Maşinile de semănat direct în mirişte pot să aibă brăzdare tip disc (cu 1-3 discuri) sau tip daltă. Adâncimea de semănat este puţin mai mică pentru a compensa parţial încălzirea mai lentă a solului. La grâu se preferă soiuri cu paiul mai lung.

Să se evite efectul remanent al unor erbicide.La începutul rotaţiei se administrează îngrăşăminte organice şi minerale

(cu fosfor şi potasiu) pentru plantele din întreaga rotaţie, iar anual îngrăşăminte cu azot. Controlul buruienilor va fi asigurat prin metode preventive şi prin aplicarea de erbicide postemergente.

75

La recoltare, miriştea se lasă puţin mai înaltă decât în tehnologia clasică. Uneori melcii şi şoarecii provoacă mari pierderi de recoltă. La recoltare să se evite pe cât posibil tasarea solului.

Solul să fie permanent acoperit cu mulci (resturi vegetale) care constituie baza pentru activitatea biologică din sol, protejează solul contra eroziunii, înăbuşă buruienile şi reduce evaporarea apei din sol.

În România, sistemul „no tillage” s-a încercat pentru culturi succesive de porumb, în mirişte de grâu sau orz, dar pe suprafeţe mici, deşi rezultatele au fost încurajatoare. La Şiria lângă Arad, se cultivă anual în acest sistem cca.120 ha, obţinându-se producţii de peste 8.500 kg/ha porumb boabe.

Observaţie: Marile inconveniente ale sistemului „direct drilling” sunt procurarea unor maşini de semănat direct în teren nelucrat (în mirişte) şi a unor erbicide care să menţină solul fără buruieni pe toată perioada de vegetaţie, apoi existenţa unor sisteme de irigaţie funcţionale.

TEST DE EVALUARE

1. Pe ce tipuri de sol nu se poate practica semănatul direct (no-tillage, direct drill) ?

Răspuns:

Solurile cu apa freatică la mică adâncime (freatic umede), psamosolurile, gleiosolurile şi cele situate în zonele inundabile nu corespund sistemului no-tillage (direct drill) în care semănatul se face direct în sol nelucrat.

2. Pe ce soluri se recomandă sistemul de lucrări cu biloane (ridge tillage) ? Răspuns:

Exerciţii.Exemplu rezolvat:1. Sistemul de lucrări pe biloane, orientate de-a lungul curbelor de nivel, favorizează următoarele procese:a) infiltrarea apei în sol;b) reducerea eroziunii solului;c) tasarea solului; d) creşterea alcalinităţii soluţiei solului;e) semănatul mai timpuriu primăvara.Rezolvare: a, b, e.

De rezolvat:2. Stratul de mulci are următoarele efecte benefice asupra solului:a) sporeşte conţinutul de humus; b) se ameliorează textura solului;c) se împiedică formarea crustei;d) influenţează numai nivelul producţiei agricole;e) reduce eroziunea hidrică pe versanţi.Rezolvare:

76

Rezumatul temeiDupă numărul şi felul lucrărilor care se execută, sistemele de lucrări ale

solului pot fi clasice (obişnuite sau convenţionale) şi neconvenţionale sau sisteme de lucrări de conservare a solului.

Caracteristica principală a sistemului clasic este arătura anuală cu plugul cu cormană prin care se întoarce brazda, se încorporează toate resturile vegetale, îngrăşămintele, amendamentele etc. şi se pregăteşte un pat germinativ fin, prin lucrări superficiale (cu combinator, cu grapă cu discuri etc.).

El are 4 tipuri: sistemul de lucrări ale solului pentru semănăturile de toamnă, S.L.S. pentru semănăturile de primăvară, S.L.S. pentru culturile duble, S.L.S. după culturile compromise. Primele două sisteme au câte trei variante (după premergătoare timpurii, după premergătoare târzii şi după culturi perene).

În sistemul neconvenţional se renunţă total sau periodic la arătură, se raţionalizează numărul de lucrări şi se păstrează la suprafaţa solului cel puţin 30 % din totalul resturilor vegetale.

El are variantele: sistem raţionalizat de lucrare a solului, sistem de lucrări minime (minimum tillage), sistemul de lucrări minime cu mulci (mulch tillage), sistem de lucrări cu strat protector (cover crops), sistem de lucrări cu biloane (ridge tillage), sistem de lucrări în benzi sau fâşii înguste (zone till sau strip till), semănat direct sau fără lucrări (no-tillage, direct drill).

TEST RECAPITULATIV 1

1. Specificaţi care sunt problemele studiate de agrotehnică:a) îngrăşămintele şi amendamentele;b) lucrările solului;c) asolamentele;d) factorii de vegetaţie;e) studiul plantelor furajere.

2. Care sunt factorii care influenţează cantitatea totală de energie solară disponibilă pe o anumită suprafaţă:a) gradul de poluare a aerului;b) latitudinea;c) gradul de acoperire cu vegetaţie;d) altitudinea;e) longitudinea.

3. Precizaţi care sunt dimensiunile lungimilor de undă în cazul razelor vizibile (rogvaivul):a) sub 400 milimicroni;b) între 400 şi 600 milimicroni;c) între 600 şi 750 milimicroni;d) peste 750 milimicroni;e) între 400 şi 750 milimicroni.

77

4. Care sunt plantele care pereferă o lumină difuză:a) floarea-soarelui;b) inul de fuior;c) fasolea;d) trifoiul;e) arahidele.

5. Spuneţi care sunt plantele de zi lungă (şi nopţi scurte):a) grâul de toamnă;b) porumbul;c) lucerna;d) rapiţa;e) orezul.

6. În epoca a II-a, la temperatura de 8-100 C, primăvara, se seamănă următoarele plante:a) porumbul;b) arahidele;c) orzul de primăvară;d) soia;e) sfecla de zahăr.

7. Care este perioada de încălzire a solului:a) februarie-septembrie;b) martie-septembrie;c) martie-august;d) februarie-august;e) aprilie-august.

8. În ce zone se recomandă semănatul sau plantatul pe coamele biloanelor:a) în zonele secetoase;b) în zonele umede şi reci;c) în zonele cu soluri halomorfe;d) pe terenurile în pantă;e) în legumicultură.

9. Alegeţi speciile de plante rezistente la secetă:a) orezul;b) năutul;c) sorgul;d) iarba de Sudan;e) cartoful.

10. Precizaţi ce reprezintă consumul total de apă:a) apa consumată de o plantă timp de 1 lună;b) apa consumată de toate plantele de pe 1 ha într-o zi;c) apa consumată de plante plus cea evaporată timp de 1 an;d) apa consumată de o plantă pe toată perioada de vegetaţie;

78

e) apa consumată pentru a forma 1 kg de biomasă.

11. Prin ce se caracterizează o ploaie torenţială:a) > 1 mm apă/minut;b) > 1 l/m2/minut;c) > 1.000 l/ha/minut;d) > 100 m3/minut;e) > 10 l/m2/minut.

12. În ce soluri sunt mai mari pierderile de apă prin evaporare:a) în solurile argiloase;b) în solurile cu crustă;c) în solurile afânate şi nivelate;d) în solurile acoperite cu vegetaţie;e) în solurile umede.

13. Care sunt factorii care intensifică schimbarea în masă a aerului:a) vântul;b) reacţia solului;c) apa din precipitaţii sau irigaţii;d) poluarea mediului;e) vieţuitoarele (macrofauna şi mezofauna) din sol.

14. Care sunt macroelementele secundare:a) sulful;b) potasiul;c) calciul;d) magneziul;e) fierul.

15. Spuneţi care sunt plantele leguminoase perene:a) levănţica şi hrişca;b) mazărea şi fasolea;c) hreanul şi menta;d) lucerna şi trifoiul;e) ghizdeiul şi sparceta.

16. Precizaţi care este cultura în amestec:a) fasolea şi dovlecii prin porumb;b) borceagul de toamnă;c) borceagul de primăvară;d) trifoiul semănat într-o cultură de ovăz;e) leguminoase perene plus graminee perene, în pajiştile semănate.

17. Care este asolamentul mixt:a) Soia-grâu de toamnă-porumb pentru boabe;b) Mazăre-grâu de toamnă-sfeclă furajeră;c) Borceag de toamnă-iarbă de Sudan-pepeni furajeri;d) Grâu de toamnă-tomate+vinete-gulii furajere;e) Grâu-porumb boabe-porumb boabe-porumb boabe.

79

18. Ce fel de arătură este cea executată la adâncimea de 18-20 cm ? a) adâncă; b) de desfundare;

c) normală;d) superficială;e) foarte adâncă.

19. Spuneţi cu ce unelte se poate face dezmiriştirea.a) Cu plugul de dezmiriştit;b) Cu paraplow-ul;c) Cu cultivatorul; d) Cu grapa cu discuri;e) Cu scarificatorul.

20. Câte microdenivelări rezultă la metoda de arat la mijloc (la cormană) ?

a) o coamă şi un şanţ;b) o coamă şi două şanţuri;c) două coame şi două şanţuri;d) două coame şi un şanş;e) numai două şanţuri.

21. Ce unealtă se foloseşte pentru spargerea bulgărilor şi îndesarea lor în sol, în toamnele secetoase ?

a) freza agricolă;b) combinatorul;c) cultivatorul;d) tăvălugul; e) cizelul.

22. Spuneţi care sunt factorii care influenţează eficacitatea lucrării de tăvălugire ?a) reacţia solului;b) greutatea tăvălugilor;c) diametrul tăvălugilor;d) viteza de deplasare a agregatului;e) puterea tractorului.

23. Precizaţi care plante nu se pot cultiva prin sistemul semănat direct în teren nelucrat (no-tillage).a) cartoful; b) porumbul pentru boabe;c) grâul de toamnă; d) culturile intensive de legume; e) floarea-soarelui.

24. Precizaţi pe care soluri se recomandă sistemul de lucrări cu biloane ?a) Pe psamosoluri;

80

b) Pe salsodisoluri;c) Pe solurile cu un drenaj mai redus; d) Pe terenurile în pantă; e) Pe suptafeţele defrişate.

25. Care este cantitatea de resturi vegetale care trebuie păstrată la suprafaţa solului (ca mulci) în cadrul sistemelor neconvenţionale de lucrări ale solului ?a) cel puţin 30 %;b) cel puţin 40 %;c) cel puţin 50 %;d) cel mult 25 %;e) toate resturile vegetale.

26. După grâul de toamnă calamitat de grindină, la începutul lunii mai, ce culturi se vor semăna:a) tot grâu de toamnă,b) secară; c) porumb pentru boabe;d) rapiţă;e) sorg hibrid pentru boabe.

27. Spuneţi după care culturi se poate înfiinţa o cultură succesivă ?a) după ricin;b) după orez; c) după orzul de toamnă; d) după secara pentru masă verde;e) după soia.

28. La ce adâncime se execută arătura de decojire sau de decoletare ?a) La 13-17 cm;b) La 18-20 cm; c) La 21-25 cm;d) La 26-30 cm;e) La 31-40 cm.

29. Care este agregatul agricol format din tractor plus trei unelte ?a) Cultivatorul;b) Combinatorul; c) Scarificatorul;d) Nivelatorul;e) Freza agricolă.

30. Care este tipul de grapă care poate lucra ataşată la plugul cu cormană în timpul aratului ?a) Sapa rotativă;b) Grapa cu discuri;c) Grapa lanţată;d) Grapa stelată;

81

e) Grapa cu colţi rigizi.

Tema nr. 6 BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE

Unităţi de învăţare : Pagubele cauzate de poluarea verde Sursele de îmburuienare a culturilor agricole şi particularităţile

biologice ale buruienilor Clasificarea buruienilor.

Obiectivele temei :- recunoaşterea buruienilor dominante, monocotiledonate şi

dicotiledonate, din culturile agricole;- dezbaterea factorilor care influenţează mărimea pagubelor

cauzate de buruieni;- identificarea principalelor surse de îmburuienare a culturilor;- cunoaşterea unor posibilităţi de valorificare economică a

buruienilor.

Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată : 1. Alda S., 2007 – Herbologie specială. Editura Eurobit, Timişoara 2. Ciocârlan V. şi colab., 2004 – Flora segetală a României. Editura Ceres, Bucureşti 3. Iancu S., 2010 – Agrotehnică. Manual universitar pentru învăţământul la distanţă. Editura Universitaria, Craiova

82

4. Iancu S., Slonovschi V., 2009 – Agrotehnica (vol.II). Editura Universitaria, Craiova

5. Şarpe N., 1987 – Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole. Editura Ceres, Bucureşti

6.1. Pagubele cauzate de poluarea verde Buruienile sunt specii de plante care apar spontan în culturile agricole (buruieni segetale), pe terenuri virane, pe marginile drumurilor, canalelor, prin curţi, parcuri, cimitire, aeroporturi etc. (buruieni ruderale). Cele care răsar din seminţe scuturate de la planta premergătoare sau din sămânţă impurificată se numesc buruieni condiţionate. Exemplu: plante izolate de secară sau de floarea-soarelui într-un lan de grâu.

Buruienile determină pagube enorme agriculturii şi altor sectoare economice. Ele concurează puternic plantele cultivate în privinţa factorilor de vegetaţie, cărora le răpesc mai ales apa şi elementele nutritive pentru că au un sistem radicular şi un aparat vegetativ bine dezvoltate. De pildă, sistemul radicular al grâului ajunge la 2 m adâncime, al volburei (Convolvulus arvensis) până la 9 m, al pălămidei (Cirsium arvense) până la 6 m. Volumul de sol pe care îl ocupă rădăcinile de pălămidă este mult mai mare decât la grâu. Acest lucru se resimte pe timp de secetă când plantele de cultură din interiorul vetrei de pălămidă nu mai cresc şi în final se usucă din cauza lipsei de apă şi de elemente nutritive. Îmburuienarea mare determină umbrirea plantelor de cultură, lucru ce duce la etiolarea tulpinilor, alungirea internodurilor, slăbirea ţesuturilor mecanice şi scăderea rezistenţei la cădere.

Culturile îmburuienate au culoarea verde gălbuie, au talie mai mică, dau producţii reduse sau chiar sunt compromise, în funcţie de gradul de îmburuienare, de măsurile de combatere efectuate etc. Pentru a produce un gram de substanţă uscată, buruienile consumă de 2-4 ori mai multă apă şi mai multe elemente nutritive. Unele buruieni au tulpina volubilă şi provoacă deseori căderea cerealelor. Exemple: hrişca urcătoare (Polygonum convolvulus), măzărichea (Vicia spp.), volbura (Convolvulus arvensis) etc.

Unele sunt plante gazdă pentru diferiţi dăunători şi agenţi patogeni. Astfel, zârna (Solanum nigrum) este plantă gazdă pentru gândacul din Colorado, volbura (Convolvulus arvensis) pentru buha semănăturilor, susaiul (Sonchus arvensis) şi pirul gros (Cynodon dactylon) pentru ruginile cerealelor, pălămida (Cirsium arvense) pentru mai mulţi agenţi patogeni ş.a.

Prezenţa buruienilor măreşte numărul lucrărilor agricole, înrăutăţeşte calitatea acestora, creşte consumul de carburanţi şi uzura maşinilor agricole. Seminţele, fructele, inflorescenţele, fragmentele de tulpini şi frunze de buruieni cauzează mucegăirea recoltei depozitate.

Pagubele produse de buruieni pe aceleaşi teren nu sunt aceleaşi în fiecare an, ele depinzând de diferiţi factori. Unii dintre aceştia au un impact mai puternic asupra producţiei, iar alţii un impact mai slab. Cei mai importanţi sunt: gradul de îmburuienare, faza în care se află cultura când are loc îmburuienarea, natura buruienilor, rotaţia culturilor, condiţiile de cultură, condiţiile pedo-climatice, lucrările de întreţinere şi altele.

83

Gradul de îmburuienare este unul din cei mai importanţi factori care duce la scăderea producţiei. Când gradul de îmburuienare este mic, efectele negative sunt foarte mici, insesizabile. Pe măsură ce creşte densitatea buruienilor/m2, plantele de cultură sunt private de o mare cantitate de apă, substanţe minerale etc., se dezvoltă anemic şi producţia scade tot mai mult, până când recoltarea devine total.

Faza în care se află cultura când are loc îmburuienarea. În funcţie de data când se pregăteşte patul germinativ şi are loc semănatul, buruienile pot răsări înaintea culturii, odată cu cultura, sau după răsărirea culturii deoarece concurenţa pentru hrană, lumină şi căldură este foarte mare. Cele mai mari pagube se obţin când buruienile răsar înaintea culturii, iar combaterea lor cu ajutorul praşilelor este foarte dificilă. Cele mai sensibile culturi sunt acelea care au frunzele mici şi se seamănă la distanţă mai mare. Acestea sunt porumbul, orezul, soia, fasolea, inul şi altele, a căror perioadă critică este de 3-4 săptămâni. După acest interval de timp, decalajul de timp este prea mare şi buruienile nu mai pot ajunge planta de cultură şi s-o stânjenească în dezvoltare; la aceasta contribuie şi timpul care se încălzeşte tot mai mult, depăşind temperatura de germinaţie a buruienilor. O cultură care luptă foarte bine cu buruienile (nu în primele faze de răsărire) este floarea-soarelui datorită frunzelor mari şi alterne care acoperă bine solul.

Natura buruienilor. Din acest punct de vedere buruienile se pot analiza după talia speciei, după durata perioadei de vegetaţie la cele anuale şi altele. Cele mai mici pagube aduc buruienile efemere datorită masei vegetative reduse, de numai 1-3 g în stare verde şi a perioadei vegetative scurte de 3-4 săptămâni. Oricât de mare ar fi densitatea/m2, la o înălţime de 7-10 cm şi la o greutate de 0,5 g a unei singure buruieni din specia Erophila verna, absorbţia de apă cu săruri minerale este foarte mică în comparaţie cu ştirul (Amaranthus retroflexus), la aceeaşi densitate, dar care are o înălţime de 60-70 (150) cm şi o greutate de peste 30 g. La speciile efemere apar două aspecte. La începutul desprimăvărării, exemplarele răsărite, indiferent de specie (Thlaspi perfoliatum, Erophila verna, Holosteum umbellatum şi altele) sunt foarte mici (4-8 cm), neramificate şi sunt necesare mai multe exemplare pentru a cântări un gram; mai târziu (circa două săptămâni), exemplarele ce răsar din sămânţă (ale aceloraşi specii) sunt mai mari, ramificate şi cu o masă vegetativă mai bogată.

Buruienile de primăvară sunt mai înalte şi ramificate puternic, cu o masă vegetativă mai mare şi au nevoie de 2-3 luni pentru dezvoltare. În această situaţie, concurenţa dintre ele şi planta de cultură este mai mare, de durată mai lungă şi deci, pagubele sunt mai mari (Consolida regalis, Galium aparine, Descurainia sophia, Centaurea cyanus şi altele). Foarte păgubitoare sunt buruienile cu dezvoltarea în vară – toamnă deoarece au o talie şi mai înaltă, o masă vegetativă mai bogată şi un timp lung de dezvoltare (4-5 luni). Dar şi aici se găsesc specii scunde, cu o masă vegetativă mai mică (Setaria viridis) şi specii înalte, cu masă vegetativă bogată (Amaranthus retroflexus, Xanthium italicum). Dar cele mai păgubitoare specii sunt cele perene şi cu port înalt ce au o bogată masă vegetativă (Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Sorghum halepense şi altele), care vegetează de la desprimăvărare până la sfârşitul toamnei (8 luni).

84

La cultura porumbului scăderea de producţie este de 77,3% la o îmburuienare puternică cu Cynodon dactylon, cu 83,5% în cazul speciei Agropyron repens şi cu 91,3% în cazul speciei Sorghum halepense.

Rotaţia culturilor contribuie la scăderea rezervei de sămânţă din sol, în rotaţia de patru ani (mazăre, grâu, porumb, floarea-soarelui) identificându-se 12.247 seminţe/m2 la nefertilizat şi 16 832 seminţe/m2 la N100P100. Cea mai mare densitate se găseşte în rotaţia grâu–porumb cu 30.024 seminţe/m2 la N100P100.

Condiţiile de cultură au un impact negativ asupra gradului de îmburuienare datorită faptului că plantele de cultură, ajutate de către agricultor prin fertilizare raţională, rotaţie corectă şi irigare, luptă mai uşor cu buruienile şi deci pagubele sunt mai mici. Astfel, în condiţiile de experimentare de la Podu-Iloaiei, gradul cel mai mare de îmburuienare s-a înregistrat în monocultură la nefertilizat (582 kg substanţă uscată) şi în rotaţia de doi ani (434 kg substanţă uscată) şi a scăzut pe măsură ce a crescut nivelul de fertilizare. În rotaţia de 3 şi 4 ani, cantitatea de buruieni la nefertilizat a fost de 35% faţă de monocultură şi a crescut pe măsură ce s-a mărit fertilizarea, ajungând la 50% din masa vegetativă înregistrată în monocultură la nefertilizat.

Condiţiile pedoclimatice influenţează de asemenea concurenţa dintre plantele de cultură şi buruieni. În regiunile cu precipitaţii reduse sau cu exces de precipitaţii, pe solurile cu fertilitate redusă şi cu reacţie acidă sau alcalină, pagubele produse de buruieni sunt mai mari, deoarece pe aceste terenuri cresc buruieni caracteristice, pe când multe din plantele cultivate nu sunt adaptate acestor condiţii.

Lucrările de întreţinere (prăşit, plivit, erbicidat), aplicate la timp şi corect, distrug buruienile şi limitează foarte mult pierderile de producţie. Cu cât se întârzie mai mult aplicarea lor, cu atât scăderile de producţie sunt mai mari.

Reţinem : Buruienile se întâlnesc practic peste tot, de la litoral până în zona alpină, determinând o „poluare verde”. Glumind, putem spune că buruienile sunt gazdele, iar plantele cultivate sunt musafirii.

Pierderile cauzate de buruieni se ridică la aproximativ 34 milioane tone de cereale pe an, ceea ce reprezintă hrana pentru circa un miliard de oameni (tabelul 1). Cele parazite pe tulpini (cuscuta sau borangicul - Cuscuta spp.) sau pe tulpini (lupoaia - Orobanche cumana, O. ramosa etc.) şi cele semiparazite (clocotici – Rhinanthus angustifolius, grâul prepeliţei - Melampyrum barbatum etc.) crează probleme deosebite culturilor de lucernă, trifoi, cartofi, floarea-soarelui, cânepă, tutun,varză ş.a. Pe un teren semănat succesiv cu lucernă (8-9 ani), grâul prepeliţei (Melampyrum barbatum) s-a înmulţit atât de mult, încât a distrus lucerna în proporţie de 50% (Podu-Iloaiei, judeţul Iaşi).

Unele depreciază calitatea laptelui (bozul–Sambucus ebulus, pelinul–Artemisia absinthium, sulfina galbenă–Melilotus officinalis), a făinei (neghina–Agrostemma githago, punguliţa–Thlaspi arvense, zâzania–Lolium temulentum,), impurifică lâna (cornacii–Xanthium italicum, turiţa–Galium aparine, lipanul– Arctium lapa, mohorul agăţător–Setaria verticilata), pătează seminţele de soia (zârna – Solanum nigrum). Multe specii produc stări alergice sau sunt toxice şi produc intoxicaţii grave oamenilor şi animalelor (cucuta – Conium maculatum, laptele cucului – Euphorbia spp., coada calului – Equisetum arvense, mătrăguna – Atropa beladona, laurul sau ciumăfaia – Datura stramonium etc.). Altele

85

stânjenesc plantele de cultură cu ajutorul unor substanţe inhibitoare (alelopatice): obsiga secării (Bromus secalinus) inhibă dezvoltarea secarei, lubiţul (Camelina alyssum) inhibă dezvoltarea inului, pirul târâtor (Agropyron repens) inhibă dezvoltarea cerealelor şi altele.

Tabelul 1Pierderile de recoltă cauzate de buruieni, boli şi dăunători (%)Cultura Buruieni Boli Dăunători Total

Grâu 9,8 9,1 5,0 23,9

Orez 8,9 8,9 26,7 46,4

Porumb 9,4 9,4 12,4 34,8

Cartofi 21,8 21,8 6,5 32,3

Sfeclă pentru zahăr 16,5 16,5 16,5 45,2

Plante oleaginoase 10,2 10,2 11,5 32,5

Legume 10,1 10,1 8,7 27,7

Livezi şi vii 16,4 16,4 5,8 28,0

Media 9,4 12,8 11,6 33,8

Sursa: Iancu S. şi Slonovschi V., 2009Observaţie: Sunt diverse posibilităţi de valorificare economică a

buruienilor:- circa 700 de specii de palnte au proprietăţi medicinele: sunătoarea –

Hypericum perforatum, muşeţelul – Matricaria chamomilla, coada şoricelului – Achillea millefolium, pătlagina – Plantago spp., rostopasca – Chelidonium majus, păpădia – Taraxacum officinale, talpa gâştei - Leonurus cardiaca, lumânărica – Verbascum phlomoides, holera – Xanthium spinosum, troscotul – Poligonum aviculare etc.;

- în alimentaţia oamenilor: urzica mică – Urtica urens, dragaveiul – Rumes crispus, măcrişul – Rumex acetosella, loboda sălbatică – Chenopodium album, păpădia - Taraxacum officinale, podbalul – Tussilago farfara, murul – Rubus caesius, purul – Allium rotundum etc.;

- în furajarea animalelor: golomăţ –Dactylis glomerata, pirul gros – Cynodon dactylon, pirul târâtor – Agropyron repens, ştirul – Amaranthus spp., loboda sălbatică - Chenopodium album, pălămida – Cirsium arvense, susaiul – Sonchus arvensis, graşiţa - Portulaca oleracea, măzăriche – Vicia spp., specii de Lolium, Poa, Bromus, Medicago, Festuca etc.;

- ca plante tinctoriale pentru obţinerea de coloranţi naturali, pentru împletituri, perii, coşuri, pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, ca plante ornamentale (florile nemuritoare), material combustibil, surse de celuloză, pentru acoperişuri improvizate, în cosmetică, ca plante melifere, pentru etanşeizarea butoaielor, ca depoluanţi etc.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt pagubele de ordin calitativ cauzate de buruieni:86

Răspuns: Depreciază calitatea laptelui şi a făinei, impurifică blana şi cozile animalelor, produc stări alergice şi intoxicaţii grave la om şi la animale, scad valoarea comercială a seminţelor de soia etc.

2. Ce sunt buruienile segetale, ruderale şi condiţionate ? Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Buruieni parazite sunt: a) Volbura (Convolvulus arvensis)b) Cuscuta (Cuscuta spp.)c) Zârna (Solanum nigrum)d) Lupoaia (Orobanche cumana)e) Susaiul (Sonchus arnensis)Rezolvare : b şi d

De rezolvat:2. Uniţi cu o linie denumirile populare cu denumirile ştiinţifice

corespunzătoare la următoarele specii de buruieni : Hrişca urcătoare Cynodon dactylon

Măzărichea Vicia spp. Pirul gros Melampyrum barbatum Pălămida Polygonum convolvulus Grâul prepeliţei Cirsium arvense Rezolvare:

6.2. Sursele de îmburuienare a culturilor agricoleşi particularităţele biologice ale buruienilor

6.2.1. Sursele de îmburuienare a culturilor agricoleSunt variate şi constituie un factor foarte important în îmburuienarea

terenurilor agricole, mai ales cu specii noi pentru flora unei provincii.a) Rezerva de seminţe de buruieni din sol s-a format ca urmare a

diseminării seminţelor de buruieni maturate şi încorporarea lor în sol cu ocazia arăturilor. Dar nu toate seminţele de buruieni ajunse în sol germinează odată, deoarece învelişul seminal nu este la fel de permeabil la toate seminţele, gradul de maturare este diferit în momentul diseminării, perioada de postmaturaţie nu este aceeaşi la toate seminţele unei specii etc. Acest lucru face ca an de an rezerva să crească, deşi o serie de factori din sol distrug o parte din ele, însă procentul este mic. Din studiile făcute de diverşi cercetători rezultă că rezerva de seminţe de buruieni este cuprinsă între 30.000–50.000 de seminţe/m2. Pe specii predomină Amaranthus retroflexus, (ştirul), Echinochloa crus–galli (iarba

87

bărboasă), Setaria glauca (mohorul galben), Chenopodium album (loboda sălbatică) şi altele. Deşi există credinţa că prin executarea arăturii adânci seminţele şi fructele scuturate pe pământ sunt îngropate la baza arăturii, studiile arată că de fapt în primii 10 cm se găsesc 60–70 % din seminţe, la adâncimea de 10–20 cm se găsesc 20 – 30 % iar la adâncimea de 20–30 cm, circa 10%; sub 30 cm nu se găsesc seminţe de buruieni decât dacă s-au efectuat arături mai adânci de 30 cm. Spectrul floristic al rezervei depinde de tehnologia aplicată: în monocultura de grâu predomină buruienile de primăvară, în monocultura de porumb predomină buruienile de vară toamnă, iar în rotaţie, toate speciile segetale.

b) Nerespectarea verigilor tehnologice de cultură. Dintre toate verigile tehnologice, doar necondiţionarea seminţei pentru semănat şi păstrarea miriştii ca loc pentru păşunat animalele măresc foarte mult rezerva de sămânţă din sol a buruienilor de vară – toamnă.

c) Terenurile ruderale (necultivate) constituie şi ele un factor important care aprovizionează cu seminţe de buruieni terenurile agricole. Aceste terenuri sunt: drumurile dintre ogoare, haturile, şanţurile, taluzul canalelor de irigaţie.

d) Sămânţa necondiţionată. În urma recoltării cu combina, produsul obţinut este plin cu seminţe de buruieni care, semănate fără o condiţionare prealabilă, ar mări considerabil rezerva de sămânţă de buruieni. Prin folosirea seminţei condiţionate pentru semănat, multe specii au dispărut din multe localităţi din ţară, devenind rarităţi floristice (neghina – Agrostemma githago).

e) Utilajele agricole necurăţate după terminarea unei zile de lucru măresc şi ele rezerva de seminţe, însă aportul este mai mic, neglijabil. Mult mai important şi mai periculos este atunci când seminţele de buruieni păgubitoare sunt aduse în altă regiune unde specia respectivă nu există. Aşa s-a răspândit în ţara noastră Avena fatua (odosul), A. sterilis ssp. ludoviciana, Sorghum halepense (bălurul) ş.a.

f) Gunoiul de grajd nefermentat suficient măreşte considerabil rezerva de seminţe de buruieni din sol. Aceste seminţe provin din buruienile existente în furaje şi mai ales când animalele sunt hrănite cu gozurile rămase de la condiţionare sau pe mirişte. Pentru a scăpa de acest inconvenient, este absolut necesar ca gunoiul de grajd să fermenteze în condiţii corespunzătoare şi cât timp este necesar (la temperaturi de 60–70°C cât se dezvoltă în platforma de gunoi, seminţele buruienilor mor în cea mai mare parte şi nu mai prezintă pericol).

g) Comerţul cu produse agricole nesupravegheat a dus la îmbogăţirea florei segetale cu specii adventive, unele foarte păgubitoare. Aşa sunt speciile din genul Amaranthus, Solanum nigrum (zârna), Iva xanthifolia şi altele de origine americană. Înfiinţarea serviciului de carantină a limitat mult introducerea de noi specii în flora ţării noastre, dar cu toate acestea, în ultimii 35 de ani, au apărut peste 40 de specii noi.

h) Aportul animalelor în acest sens este mare, mai ales când se introduc noi specii în anumite judeţe sau provincii. În acest sens amintim răspândirea cornuţilor (Xanthium italicum, X. strumarium) de către oi care pasc miriştile; holera (Xanthium spinosum) identificată în anul 1680 în Portugalia, a ajuns în ţara noastră în timpul războaielor ruso–turce, fiind adusă pe coamele şi cozile

88

cailor căzăceşti din stepele ruseşti. Seminţele unor specii acvatice şi palustre au fost aduse de către păsări având pe picioare mâl cu seminţe.

6.2.2. Particularităţile biologice ale buruienilorDiversitatea florei segetale din punct de vedere sistematic (dicotiledonate

şi monocotiledonate), al bioformelor, al cerinţelor ecologice, al diferitelor moduri de înmulţire, al păstrării puterii de germinaţie a seminţelor în sol mult timp, al plasticităţii ecologice, al paraziţilor şi dăunătorilor ce trăiesc pe aceste specii, al adaptabilităţii la mediu, face ca ele să fie greu de combătut.

Modul de înmulţire. Posibilitatea de înmulţire a buruienilor este variată, lucru dăunător culturilor agricole. Prima posibilitate şi cea mai răspândită este înmulţirea prin seminţe atât a speciilor anuale cât şi a celor perene. Pentru supravieţuire ca specie, buruienile anuale formează un mare număr de seminţe, de zeci de mii şi chiar de sute de mii de seminţe, lucru care este în funcţie de talia speciei.: Veronica persica formează în medie 100 de seminţe, Galium aparine 300 de fructe, Xanthium italicum 1.000 de fructe cu câte două seminţe, Galinsoga parviflora 5000 de fructe, Papaver rhoeas, Tripleurospermum inodorum câte 10.000 seminţe, Cuscuta trifolii câte 15.000 seminţe, Amaranthus retroflexus câte 15.000 seminţe (exemplarele mari pot forma şi 500.000 seminţe).

Caracteristica multor specii anuale este că înflorirea şi, implicit, fructificarea, maturarea şi diseminarea seminţelor are loc eşalonat, de la bază spre vârf: Descurainia sophia, Solanum nigrum, Chenopodium album şi altele. În acest caz, când apar condiţii nefavorabile, o parte din seminţe mor, dar maturarea şi diseminarea eşalonată a următoarelor fructe asigură totuşi suficient material seminal care să asigure perpetuarea speciei; cu ocazia arăturilor, aceste seminţe sunt îngropate în sol unde are loc conservarea lor pentru anii următori. Unele specii au capacitatea de a forma rădăcini adventive când terenul este umed mai mult timp, astfel că fragmentele rupte din plantă înrădăcinează, formând indivizi noi: Galinsoga parviflora, Stellaria media, Digitaria sanguinalis şi altele.

Speciile perene, pe lângă seminţe, se înmulţesc vegetativ prin bulbi şi bulbili (Gagea arvensis, Ornithogallum boucheanum, Muscari comosum, Allium rotundum), rizomi (Agropyron repens, Cynodon dactylon), rădăcini tuberizate (Ranunculus pedatus, Rumex tuberosus) şi prin muguri radiculari (Cirsium arvense, Sonchus arvensis). O altă modalitate de înmulţire este prin fragmentarea rădăcinilor şi rizomilor cu ocazia arăturilor şi a discuitului (Taraxacum officinale, Agropyron repens şi altele) şi a rădăcinilor cu muguri radiculari care sunt foarte numeroşi: 526 muguri la o plantă de Cirsium arvense, dar recordul îl deţine Agropyron repens cu 25.977 muguri la o lungime totală a rizomului de 495 m (cu toate ramificaţiile) (I.V. Malţev, 1962 - citat de Gh. Budoi şi A. Penescu, 1996); un fragment de 3 cm cu mugure formează o nouă plantă.

Maturitatea seminţelor. Maturarea seminţelor de buruieni are loc în diferite perioade ale anului, în funcţie de aspectul sezonier când se dezvoltă specia segetală. Cea mai timpurie maturare este la speciile efemere. Şi pentru a nu germina toate seminţele în perioada ce urmează, de multe ori cu perioade mai lungi de secetă, seminţele trec printr-o perioadă de postmaturaţie (repaus seminal). De altfel toate seminţele de buruieni trebuie să parcurgă perioada de postmaturaţie, inclusiv trecerea prin frigul iernii.

89

Vitalitatea şi longevitatea seminţelor. Vitalitatea seminţelor de buruieni înseamnă însuşirea lor de a rezista la condiţiile variate de mediu fără a-şi pierde puterea germinativă. Acest lucru se datorează compoziţiei chimice a endospermului, a grosimii şi a impermeabilităţii învelişului seminal. Longevitatea este însuşirea de a păstra mult timp puterea germinativă în sol, însuşire ce este dependentă de vitalitate. Longevitatea este variabilă, fiind în funcţie de specie (datele din literatură sunt diferite datorită condiţiilor de experimentare şi condiţiile pedo-climatice unde s-au efectuat acestea). Cea mai mică longevitate o are odosul (Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana), rapiţa sălbatică (Sinapis arvensis) cu 3-5 ani; majoritatea speciilor de buruieni o au cuprinsă între 5 şi 10 ani: Stellaria media, Spergula arvensis, Polygonum aviculare, Papaver rhoeas, P.dubium, Tripleurospermum inodorum, Lithospermum arvense, Sonchus arvensis, Galium aparine, Galinsoga parviflora, Consolida regalis, Anagallis arvensis, Anthemis arvensis, Agropyron repens, Xanthium italicum, X. strumarium, Amaranthus retroflexus şi altele. O longevitate de 40–50 de ani au Veronica persica, Ranunculus arvensis, Bilderdykia convolvulus, Chenopodium album, Setaria glauca, S. viridis şi altele, şi chiar mai mult, printre care şi Senecio vulgaris cu 70 de ani. Germinaţia eşalonată a seminţelor este în funcţie de compoziţia chimică a seminţei, grosimea şi permeabilitatea tegumentului seminal, gradul de maturare a seminţei în momentul încorporării în sol, gradul de dezvoltare a embrionului seminţei, adâncimea la care este încorporată în sol etc.

Plasticitatea şi adaptabilitatea buruienilor. Prin plasticitate se înţelege posibilitatea acestora de a creşte în condiţii foarte variate de mediu (o largă plasticitate ecologică). În caz de secetă sau condiţii improprii de dezvoltare (teren uscat sau margine de drum), o plantă de ştir, lobodă, poate creşte totuşi, chiar dacă ajunge la o înălţime de doar 5 cm şi formează 10-20 de seminţe, dar care, în condiţii normale (apă, căldură, fertilizare, teren afânat) creşte normal (1,5 m), uneori chiar luxuriant, atingând 2 m înălţime şi 80 cm diametru al tufei şi care diseminează până la 500.000 de seminţe (unii autori până la un milion).

Adaptabilitatea este însuşirea de a se adapta la condiţiile de viaţă noi ivite şi de a convieţui cu anumite plante de cultură, fenomen ce are loc în special la speciile adventive. Aşa este cazul speciei nord-americane Iva xanthifolia ce îmburuienează lucernierele americane. Această specie a fost semnalată în România pentru prima dată în anul 1943, la Iaşi. De aici s-a răspândit în toată ţara, ocupând marginea drumurilor şi maidanele. Şi cum drumurile se învecinează cu terenurile agricole, această specie s-a adaptat uşor la ecologia terenului arabil (arat, semănat, prăşit, recoltat, devenind şi segetală). Astfel, în 1978, V. Zanoschi şi colab. semnalează prezenţa acestei buruieni în culturile de sfeclă şi porumb, concurându-le puternic (în Valea Raaba din com. Şuletea, jud. Vaslui o cultură de porumb a fost compromisă total). Un alt mod de adaptare, combinat cu selecţia naturală este convieţuirea unei specii de buruieni cu o anumită plantă de cultură. Aşa este lintoiul (Vicia sativa L. ssp. sativa var. platysperma Barulina), care creşte numai în culturile de linte şi de care nu se poate separa datorită formei şi mărimii seminţei care o copiază pe cea de linte, fiind imposibile de separat; în aceeaşi situaţie se află obsiga secării (Bromus secalinus) cu lanurile de secară, lubiţul inului (Camelina sativa) cu lanurile de in,

90

măzăroiul (Pisum arvense) cu lanurile de mazăre, costreiul orezului (Echinochloa phyllopogon sinonim cu E. oryzicola) în orezării; unele specii de Matricaria şi Avena nu sunt caracteristice numai pentru păioase, deoarece sunt specii de primăvară şi îmburuienează toate culturile ce se dezvoltă primăvara.

Germinaţia seminţelor. Cu unele excepţii, seminţele nu pot germina imediat ce ajung în sol, ele având nevoie de o perioadă de postmaturaţie (repaus seminal). Această perioadă poate fi mai lungă (speciile efemere) sau mai scurtă (buruienile de vară–toamnă) şi depinde de o serie de factori interni (gradul de maturare în momentul încorporării în sol, grosimea şi permeabilitatea tegumentului seminal, compoziţia chimică a endospermului, gradul de maturare a embrionului) şi externi (umiditatea şi temperatura solului, durata zilei-lumină, cantitatea de oxigen şi de bioxid de carbon etc.).

Unul din factorii constanţi este temperatura minimă de germinaţie:a. 1-2°C pentru speciile efemere Veronica polita, Erophila verna,

Holosteum umbellatum, Stellaria media, Thlaspi perfoliatum şi altele.b. 3-5°C pentru Thlaspi arvense, Capsella bursa-pastoris, Descurainia

sophia, Adonis vernalis, Senecio vernalis, Consolida regalis, Galium aparine etc. c. 5-10°C pentru Amaranthus retroflexus, Chenopodium album,

Bilderdykia convolvulus, Hibiscus trionum şi alteled. 10-12°C: pentru speciile mai termofile: Echinochloa crus-galli,

Digitaria sanguinalis, Galinsoga parviflora şi altele.Pentru a putea germina, seminţele celor mai multe specii au nevoie de

umezeală, căldură şi aer pe care le găsesc în primii 5 cm de sol; la adâncimi mai mari, puţine specii germinează: Convolvulus arvensis, Bilderdykia convolvulus la 8-10 cm adâncime, Avena fatua la 20 cm adâncime etc. Un alt factor care influenţează germinaţia este gradul de maturare a seminţelor. Curba maximă a germinaţiei la Sinapis arvensis este în faza de coacere în pârgă a seminţelor, de maturare deplină la Agrostemma githago etc.

Răspândirea seminţelor.Multiplele posibilităţi de răspândire a seminţelor speciilor de buruieni la distanţe, uneori foarte mari, face dificilă combaterea lor, şi se poate spune că ele folosesc toate posibilităţile: vântul, apa, mamiferele, păsările, furnicile şi chiar pneurile autovehiculelor.

Speciile anemochore fac parte din clase diferite de plante şi au diverse caracteristici pentru a putea fi duse mai uşor de vânt. Multe specii au papus care micşorează foarte mult greutatea seminţei: Taraxacum officinale, Sonchus asper, S. arvensis, Cirsium arvense, Carduus nutans, Crepis setosa şi altele; alte specii au o sămânţă foarte mică ce poate fi dusă cu uşurinţă de vânt la distanţe mari: speciile de lupoaie (Orobanche cumana la care 1.000 de seminţe cântăresc 0,01 g); sunt şi specii care iau o formă sferică pe care vântul le rostogoleşte în toate direcţiile, scuturând seminţele pe traseu: rostogol (Salsola ruthenica) şi altele.

Speciile zoochore folosesc orice posibilitate a animalelor de a fi duse la distanţe mari. Ele se împart în două grupe: ectozoochore, când seminţele se prind de blană, de picioare, de pene şi endozoochore, când seminţele sunt mâncate o dată cu fructele şi eliminate cu excrementele: speciile de Vicia, Sinapis. Speciile ectozoochore se împart în ornitochore, fiind răspândite cu ajutorul păsărilor (speciile de Juncus), mirmecohore, răspândite de către furnici (Viola arvensis) datorită carunculei comestibile; animalele cu blană răspândesc seminţele şi

91

fructele prevăzute cu cârlige cu care se prind deblană: Xanthium strumarium, X. italicum, Bidens tripartita, B. cernua, Galium aparine care cad pe pământ când năpârleşte animalul, Arctium lappa, A. minor când foliolele involucrale ale inflorescenţei se sfărâmă şi fructele cad mai uşor.

Speciile autochore îşi răspîndesc singure seminţele prin desfacerea bruscă a fructelor care aruncă seminţele la distanţe mai mici sau mai mari (măcrişul iepurelui – Oxalis europaea, trei fraţi pătaţi – Viola arvensis şi altele).

Speciile hidrochore îşi răspândesc seminţele şi fructele cu ajutorul apei (Leersia oryzoides, Carex riparia, Typha latifolia, Echinochloa oryzoides ş.a.).

Sistemul radicular are o foarte mare importanţă pentru supravieţuirea buruienilor pe timpul vegetaţiei. Speciile efemere, care trăiesc puţin şi la desprimăvărare, când umezeala din sol este mai multă, au un sistem radicular superficial dar ramificat pe o suprafaţă mai mare, comparativ cu talia lor; la fel şi buruienile ce trăiesc pe nisipuri mobile sau fixate. În felul acesta ele au asigurată cantitatea necesară de apă.

Reţinem: Speciile de primăvară şi de vară-toamnă au un sistem radicular mai bine dezvoltat şi în adâncime şi ca suprafaţă, iar în cazul în care condiţiile climatice nu le sunt prielnice, ele nu răsar. Speciile perene au un sistem radicular foarte bine dezvoltat şi ca suprafaţă şi în adâncime, la Cirsium arvense ajungând până la 6 m. În felul acesta buruienile fac faţă mai uşor condiţiilor nefavorabile de mediu şi rezistă mai uşor. Trebuie de remarcat că atunci când densitatea unei specii este mult prea mare/m2, foarte mulţi indivizi rămân foarte mici: la o densitate de 450 de plante/m2 de Amaranthus retroflexus, circa 200 de exemplare fructificate au o înălţime de până la 10 cm şi doar 25 - 40 de exemplare cresc mari, de 1,5-1,8 m.

Nu putem neglija substanţele chimice pe care le elimină rădăcinile unor buruieni (alelopatia) ce inhibă dezvoltarea unor plante de cultură: Sonchus arvensis faţă de soia, a speciei Hieracium pilosella din pajişti care elimină complet toate speciile din cadrul vetrei în care creşte.

Răsărirea fluctuantă a buruienilor de la an la an depinde de mai mulţi factori. Din practica agricolă se ştie că numărul de indivizi ai unor specii nu este acelaşi în fiecare an, având fluctuaţii foarte mari în unii ani: an de Sinapis, an de Hibiscus, an de Setaria etc. Această răsărire fluctuantă depinde de mulţi factori.

Influenţa temperaturii şi a precipitaţiilor din timpul iernii şi de la desprimăvărare. Analizând datele obţinute pe parcursul a 20 de ani, se constată la aceeaşi specie segetală o fluctuaţie foarte mare, de la 0,7 plante /m2 până la 87 plante /m2 şi dacă facem media pe ani obţinem 15,7 plante/m2; analizând însă datele pe anii respectivi, constatăm că în cei mai mulţi ani densitatea speciei a fost cuprinsă între 40 şi 50 plante m2.

Cele două extreme (0,7 şi 87 plante/m2) s-au întâlnit foarte rar şi ele depind fie de condiţiile extrem de nefavorabile speciei respective, fie de condiţiile extrem de favorabile în alt an. Un alt aspect datorat temperaturii şi precipitaţiilor este prezenţa buruienilor de primăvară (Thlaspi arvense, Galium aparine, Descurainia sophia, Fumaria schleicheri, şi altele specifice culturilor de primăvară în culturile de prăşitoare care în mod normal sunt îmburuienate numai cu specii cu dezvoltarea în vară-toamnă (Amaranthus retroflexus, Echinochloa crus-galli ş.a.) şi invers.

92

Momentul când este semănată planta de cultură. Acest factor, aflat în strânsă legătură cu ceilalţi factori, determină fluctuaţii mari în ceea ce priveşte densitatea/m2.

a) Grâul a fost semănat în două parcele alăturate în acelaşi an, dar la un interval de 25 zile. Acest interval de timp a fost suficient să determine o răsărire neuniformă la unele specii de buruieni. Diferenţe semnificative sunt la Fumaria schleicheri (21,2 faţă de 0,8 plantule/m2, Bilderdykia convolvulus (35,2 faţă de 23,4 plantule/m2), Descurainia sophia (8,5 faţă de 12,4 plantule/m2), Stellaria media (0,0 faţă de 12,4 plantule m/2).

b) Au fost semănate două culturi diferite (grâu şi orz) la date diferite. Diferenţe semnificative se găsesc la speciile Thlaspi arvense (57 respectiv 27,2 plantule/m2), Chenopodium album (5,6 respectiv 12,4 plante/m2), Fumaria schleicheri (35,5 respectiv 29 plantule/m2, Camelina sativa ssp. microcarpa (2,4 respectiv 0,1 plantule m/2).

În amândouă cazurile există diferenţe semnificative, la unele specii de buruieni: Camelina sativa ssp. microcarpa cu 2,4 plante/m2 în loc de 0,1 plante/m2 cât este în realitate; Descurainia sophia cu 104 plante/m2 în loc de 7 plante/m2 cât este în realitate etc (V. Slonovschi şi colab, 2001).

Modul de pregătire a terenului (arat, discuit etc.) influenţează de asemenea o răsărire inegală a speciei atât în acelaşi an, cât şi în ani diferiţi, diferenţele fiind foarte mari. De pildă, la ştir (Amaranthus retroflexus), numărul de plantule/m2 este cuprins între 126 şi 526 în anul 1988 şi între 61 şi 196 în anul 1989; la punguliţă (Thlaspi arvense), numărul de plantule/m2 este cuprins între 2,2 şi 85 în anul 1988, între 30 şi 52 în anul 1989.

Planta premergătoare, prin specificul ei, influenţează gradul de îmburuienare a culturii şi cu anumite specii. Ea poate elibera terenul devreme (orzul, ovăzul), semitârziu (fasolea, floarea soarelui) şi târziu (soia, porumbul). În funcţie de data recoltării premergătoarei, terenul este încălzit mai mult de soare, procesele biochimice şi biologice sunt mai intense, arătura şi pregătirea patului germinativ se poate executa la timp şi în condiţii optime, iar seminţele de buruieni au condiţii mai bune pentru germinare.

Observaţie: Cu cât terenul este eliberat mai târziu, cu atât condiţiile germinării seminţelor sunt mai puţin favorabile şi ele vor răsări într-un procent mai mic. Se ştie că în unele toamne, lanul de grâu întră în iarnă curat, fără buruieni. Este greşită opinia că o cultură ce va urma după o prăşitoare va fi curată de buruieni, deoarece rezerva de seminţe de buruieni din sol este foarte mare, de peste 40.000 seminţe germinabile/m2, iar durata de păstrare a puterii germinative cea mai mică este de 5 ani. În mod normal, densitatea buruienilor/m2 este de 600 de buruieni/m2 (aici intră şi exemplarele foarte mici ale unei specii de talie înaltă care este neglijabilă ca pericol, dar contează la diminuarea rezervei de seminţe din sol) şi la trei praşile cât se execută pe an, la pregătirea patului germinativ, la discuit şi la arat, factorii negativi din sol, ar însemna o diminuare anuală de cel mult 8.000 seminţe/m2. Reâmprospătarea anuală cu seminţe buruieni, este mai mare decât cea distrusă.

Momentul de semănat al plantei de cultură. Culturile semănate la epoca optimă sunt îmburuienate în mod normal, deoarece buruienile şi-au “ajustat” fenologia după fenologia plantei de cultură. Dacă semănatul are loc mai târziu,

93

gradul de îmburuienare va fi redus (prăşitoare) sau va exista o îmburuienare cu specii din alt aspect sezonier, specifice prăşitoarelor.

Modul şi momentul de pregătire a patului germinativ determină în mod pozitiv sau negativ răsărirea unei specii. Executarea timpurie a arăturii şi pregătirea patului germinativ permite seminţelor de buruieni să-şi parcurgă etapele necesare germinării şi să răsară, îmburuienând cultura. Cu cât se execută mai târziu aceste lucrări, şi procentul de răsărire a buruienilor este mai mic. Nu se recomandă întârzierea acestor lucrări fiindcă dăunează mult culturii.

Modul de fertilizare al culturii, asociat cu precipitaţiile, influenţează gradul de îmburuienare. Acest lucru se realizează pe parcursul a mai multor ani. Cea mai receptivă la îngrăşăminte este zârna (Solanum nigrum), ştirul (Amaranthus retroflexus), ciumăfaia (Datura stramonium) şi altele.

Irigarea şi momentul irigării stimulează germinaţia seminţelor unor specii şi o inhibă pe a altora. Irigarea pe timp îndelungat cu o normă mare de apă la hectar determină ridicarea nivelului apei freatice şi la băltiri care favorizează instalarea unei flore higrofite cu ajutorul seminţelor aduse de vânt, apa de irigaţie, roţile vehiculelor, păsări: Carex riparia, J. inflexus, Typha latifolia, Phragmites australis, Bolboschoenus maritimus şi altele.

TEST DE EVALUARE1. Enumeraţi sursele de îmburuienare a culturilor agricole: Răspuns:

Principalele surse de îmburuienare a culturilor agricole sunt: rezerva de seminţe de buruieni din sol, terenurile virane, sămânţa necondiţionată, gunoiul de grajd nefermentat, apa de irigaţie, comerţul cu produse agricole, greşurile la erbicidare, la prăşit, la semănat şi altele.

2. Enumeraţi particularităţile biologice ale buruienilor: Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Seminţele anemochore se răspândesc cu ajutorul: a) apei;b) vântului;c) animalelor;d) omului;e) cu propriile mijloace. Rezolvare : b.

De rezolvat:2. Precizaţi care specii de buruieni se înmulţesc atât sexuat (prin seminţe) cît şi asexuat (prin organe vegetative):a) pălămida (Cirsium arvense);

94

b) pirul gros (Cynodon dactylon);c) rugul sau murul de mirişte (Rubus caesius)d) romaniţa de cîmp (Anthemis arvensis)e) neghina (Agrosthema githago). Rezolvare :

6.3. Clasificarea buruienilor

Pentru clasificarea buruienilor este necesară folosirea denumirilor ştiinţifice conform Florei României.

6.3.1. Buruieni monocotiledonate anuale şi perene Agropyron (Agropyrum) repens (pir târâtor). Fam. Gramineae. Înălţime de

80–100 cm. Înfloreşte din iunie până în august. Perenă cu rizomi.O plantă produce 500 de fructe ce păstrează puterea germinativă în sol timp de 10 ani. Rizomii se află în pământ la o adâncime de 2–12 cm. La 1 m2 se pot găsi până la 2890 g de rizomi totalizând 495 m lungime, cu 26.000 muguri vegetativi. Este răspândită în toată ţara, mai ales în locurile cu umiditate mai mare şi cu temperaturi mai scăzute. Ruderală şi segetală (în toate culturile).

Apera spica-venti (iarba vântului). Fam. Gramineae. Anuală de primăvară. Înfloreşte în iunie şi iulie. Are o înălţime de 40–90 cm. O plantă produce 800 (12.000) fructe. Este răspândită în toată ţara, dar prezintă pericol pentru zona colinară din Banat şi în Câmpia de Vest; pe soluri nisipoase şi podzoluri. Ruderală şi segetală (păioase, lucerniere, trifoişti şi pajişti). Creşte pe soluri moderat acide–neutre.

Avena fatua (odos, ovăz sălbatic). Fam. Gramineae. Înaltă de 80–130 cm. Înfloreşte din iunie şi până în august (planşa VIII). Anuală de primăvară. O plantă produce 500 de fructe, ce păstrează puterea germinativă 3 (10) ani. Răspândită în toată ţara, dar prezintă pericol în centrul şi nordul Transilvaniei şi nordul Moldovei. Ruderală şi segetală (păioase, lucerniere, trifoişti, mazăre, in).

Alisma plantago–aquatica L. (limbariţă, patlagină de baltă). Fam. Alismataceae. Perenă. Înaltă de 25–80 cm. Înfloreşte în lunile iunie şi iulie. Are flori albe. O plantă produce 10.000–35.000 fructe. Prin locuri umede şi mlăştinoase, canale de irigaţie, orezării. Răspândită în toată ţara, de la câmpie şi până la munte. Toxică.

Alopecurus myosuroides. Fam. Gramineae. Anuală. Plantă înaltă de 20–50 cm. Înfloreşte din mai şi până în august. Sporadică, de la câmpie şi până la munte, pe soluri moderat acide-neutre, sărace în humus. Ruderală şi segetală (în toate culturile).

Bromus secalinus (obsiga secării). Este înaltă de 100 cm. Înfloreşte în mai şi iunie. Anuală de primăvară şi vară. O plantă produce până la 1.400 de fructe, ce păstrează puterea germinativă timp de 3 ani. Este una dintre puţinele specii spontane care germinează toamna, înfrăţeşte şi iernează. Comună în toată ţara. Segetală în păioase, în special în secară.

Calamagrostis epigeios (trestie de câmp). Fam. Gramineae. Perenă cu rizomi. Înaltă de 1,5 m, înfloreşte în lunile iunie şi iulie. Preferă solurile nisipoase. Este răspândită în toată ţara pe coaste înţelenite, în vii şi livezi.

95

Cynodon dactylon (pir gros). Fam. Gramineae. Plantă târâtoare, lăstarii floriferi ajungând până la 25–35 cm înălţime. Perenă cu rizomi. Inflorescenţa este un spic digitat. O plantă formează 2.000 fructe. Este răspândită în toată ţara, mai ales în sud, fiind termofilă. Este rezistentă la secetă. Ruderală şi segetală, creşte în toate culturile unde găseşte condiţii prielnice dezvoltării.

Digitaria sanguinalis (meişor). Este înaltă de 50 – 80 (120) cm. Înfloreşte în iulie şi august. Anuală de vară – toamnă. O plantă formează 1.500 (5000) fructe. Este răspândită în toată ţara, în special în regiunile umede şi calde. Ruderală şi segetală (prăşitoare, grădini, vii, livezi, lucerniere, trifoişti).

Echinochloa crus–galli (iarbă bărboasă, mohor înalt). Fam. Gramineae. Este înaltă de 40-120 cm. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. Anuală de vară–toamnă. O plantă formează 2.500 (10.000) fructe care păstrează puterea germinativă 3–7 ani. Are o largă amplitudine ecologică, întâlnindu-se pe toate tipurile de sol. Ruderală şi segetală (în prăşitoare, vii, livezi, grădini, lucerniere, trifoişti, orezării). Pe soluri slab acide–neutre. Are numeroase subspecii, cu cerinţe ecologice ce se încadrează la tipul speciei. Rezistentă la poluare.

Echinochloa oryzoides (mohor alb). Anuală de vară – toamnă. Este înaltă de 50 - 100 cm. O plantă formează 2.000 (15.000) fructe. Înfloreşte din iulie şi până în august. Specie higrofită, are cerinţe mari faţă de apă. În culturile de orez.

Juncus inflexus (pipirig). Fam. Juncaceae. Este înaltă de 50 – 90 cm. Înfloreşte în iunie şi iulie. Perenă cu rizomi. Răspândită în toată ţara, din regiunea de câmpie până în cea subalpină, în pajişti cu apa freatică la suprafaţă, locuri mlăştinoase, canale de irigaţie, orezării.

Leersia oryzoides (orez sălbatic, orezică). Fam. Gramineae. Este înaltă de 50–130 cm. Înfloreşte în lunile august şi septembrie. Perenă cu rizomi. O plantă formează 400 (3.800) fructe. Prezintă pericol pentru cultura orezului, fiind o specie palustră.

Lolium temulentum (sălbăţie). Fam. Gramineae. Este înaltă de 40 – 100 cm. Înfloreşte din mai şi până în iulie. O plantă formează 300–400 de fructe, ce păstrează puterea germinativă timp de 2–3 ani. Creşte în regiunile mai ploioase şi mai reci ale ţării. Segetală în păioase şi culturi furajere. Fructe toxice.

Setaria glauca (mohor). Fam. Gramineae. Este înaltă de 60 – 80 cm. Înfloreşte în iulie şi august (septembrie). Anuală de vară–toamnă. O plantă produce 800 de fructe, ce păstrează puterea de germinaţie 10 (40) ani. Creşte pe soluri moderat acide–neutre. Eutrofă. Eubazică–mezobazică. Este răspândită în toată ţara, mai puţin frecventă în Bărăgan, rară în Dobrogea. Ruderală şi segetală (în culturile de vară–toamnă, vii, livezi, lucerniere, trifoişti). Alte specii: S. verticillata, S. viridis.

Sorghum halepense (costrei, bălur). Fam. Gramineae. Este înaltă de 120–200 cm. Înfloreşte din iulie şi până în septembrie. Perenă cu rizomi. O plantă produce 2.000 (6.000) fructe. Specie termofilă, este răspândită în sudul ţării, are tendinţă de expansiune în nordul ţării. Răspândită la câmpie.

Typha latifolia L. (papură). Este înaltă de 100–250 cm. Înfloreşte din iunie şi până în august. Perenă cu rizomi. O plantă produce 30.000 (220.000) fructe. Răspândită de la câmpie până la munte prin bălţi, lacuri, canale.

6.3.2. Buruieni dicotiledonate anuale, bienale şi perene

96

Abutilon theophrasti (teişor). Fam. Malvaceae. Înaltă de 1–1,5 m. Anuală de vară. Înfloreşte din iunie până în septembrie. Are flori portocalii. Specie termofilă, este răspândită în sudul ţării, sporadică în rest. Se întâlneşte pe soluri reavene, în lunci. îmburuienează culturile de vară–toamnă.

Adonis aestivalis (cocoşei de câmp). Fam. Ranunculaceae. Înaltă de 50 cm. Înfloreşte din mai şi până în iulie. Are flori roşii–cărămizii. Anuală de primăvară. Frecventă în toată ţara, în regiunea de câmpie şi coline. Ruderală şi segetală (culturi de păioase şi lucerniere).

Agrostemma githago (neghină). Fam. Caryophyllaceae. Înaltă de 100 cm. Înfloreşte din mai şi până în iulie. Are flori roşii. O plantă produce 200 (2000) de seminţe, care îşi păstrează puterea germinativă în sol timp de 2 (8) ani. Anuală de primăvară, infestează culturile ce se dezvoltă primăvara. Se dezvoltă pe toate tipurile de sol. Datorită folosirii seminţei curate la semănat, neghina este pe cale de dispariţie din flora ţării noastre. Seminţele toxice, produc intoxicaţii.

Amaranthus retroflexus (ştir porcesc). Înaltă de 1–1,5 (2) m. Anuală de vară–toamnă. Înfloreşte din iulie până în octombrie. O plantă produce 15.000 (500.000) seminţe, ce păstrează puterea germinativă în sol timp de 5–6 ani; germinează când solul are 23–27°C. Ruderală şi segetală (în prăşitoare, lucerniere, vii şi livezi). Frecventă în toată ţara, pe solurile fertile. Fiind adventivă de origine tropicală, este distrusă de îngheţurile şi brumele timpurii.

Anthemis arvensis (romaniţă de câmp). Fam. Compositae. Este înaltă de 50–60 cm. Anuală de primăvară. Înfloreşte din mai şi până în iulie. O plantă produce 5.000 fructe care păstrează puterea germinativă 10 ani. Este răspândită în toată ţara, la câmpie şi coline. Ruderală şi segetală (cereale, lucerniere, trifoişti, vii, livezi).

Aristolochia clematitis (cucurbeţică, mărul lupului. Fam. Aristolochiaceae. Perenă cu rizomi. Este înaltă de 30–60 (100) cm. Înfloreşte în mai şi iunie. Are flori palid–gălbui. Este mai frecventă pe solurile reavene, profunde, în lunci, terase, de la câmpie şi dealuri. Ruderală şi segetală în toate culturile. Toxică datorită alcaloidului aristolochina.

Bidens tripartita (dentiţă). Fam. Compositae. Anuală de vară. Este înaltă de 80 cm. Înfloreşte din iulie până în septembrie. Are flori galbene. O plantă formează 250 fructe ce se agaţă de haine şi blana animalelor. Este răspândită în toată ţara, pe malul apelor, lacurilor, mlaştinilor, terenuri temporar inundabile. Îmburuienează culturile din aceste locuri şi orezăriile.

Bifora radians M.B. (buruiană puturoasă). Fam. Umbeliferae. Este înaltă de 20 – 50 cm. Înfloreşte din mai până în iulie. Are flori albe. Anuală de primăvară. Este răspândită în regiunea de câmpie şi dealuri (joase); frecvenţa este mare în Transilvania, Banat, şi Oltenia. Ruderală şi segetală (în toate culturile). Planta miroase urât, în special după ploaie.

Bilderdykia convolvulus (hrişcă sălbatică). Fam. Polygonaceae. Înaltă de 1 m. Înfloreşte din iunie până în septembrie. Anuală de primăvară şi vară. O plantă produce 14–200 (600) fructe, ce păstrează puterea germinativă în sol timp de 6–7 ani. Frecventă pe toate tipurile de sol şi în toate culturile, de la câmpie şi până în etajul molidului.

97

Calystegia sepium (cupa vacii). Fam. Convolvulaceae.Tulpină ramificată, volubilă, lungă de 2-3 m. Are flori mari, albe şi înfloreşte din mai şi până în septembrie. Creşte de-a lungul cursurilor de apă, în tufărişuri, în terenurile luate în cultură, în vii. Sporadică de la câmpie şi până la munte.

Capsella bursa – pastoris (traista ciobanului). Fam. Cruciferae. Este înaltă de 10– 0 cm. Înfloreşte din martie şi până în mai. Are flori albe. Anuală de primăvară. O plantă poate produce 2.000 (70.000) seminţe, care păstrează puterea germinativă în sol timp de 5 – 6 ani.

Este răspândită pe toate solurile, de la câmpie şi până la munte (2.000 m altitudine). Ruderală şi segetală în toate culturile, unde condiţiile ecologice o permit. Produce intoxicaţii la animale.

Cardaria draba (urda vacii). Fam. Cruciferae. Are o înălţime de 20– 40 cm şi înfloreşte în lunile mai şi iunie. Are flori albe. Perenă cu drajoni. O plantă produce 1.200–4.800 de seminţe. Răspândită în regiunea de câmpie, coline joase. Ruderală, segetală în culturile unde condiţiile ecologice o permit. Soluri compacte şi sărace în humus.

Centaurea cyanus (albăstriţă). Fam. Compositae. Este înaltă de 80 (100) cm şi înfloreşte din luna iulie şi până în septembrie. Are flori albastre. O plantă produce 700 – 1600 de fructe ce păstrează puterea germinativă până la 10 ani. Anuală de primăvară. Ruderală şi segetală în păioase, lucerniere, trifoişti, uneori şi în prăşitoare.

Chenopodium album (lobodă porcească ). Fam. Chenopodiaceae. Este înaltă de 50–150 (180) cm. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. O plantă produce 3.000 fructe, ce păstrează puterea germinativă în sol până la 10 (40) ani. Anuală de vară–toamnă. Ruderală şi segetală, de la câmpie şi până în etajul molidului, pe solurile fertile. Îmburuienează toate culturile.

Cirsium arvense (pălămidă). Fam. Compositae. Înaltă de 1–1,5 m, înfloreşte din iunie şi până în august. Are flori roşii–violacee. O plantă produce 3.000 (4.000) fructe, ce păstrează puterea germinativă timp de 6–7 ani. Perenă cu rizomi; se înmulţeşte şi prin muguri radiculari. Este răspândită în toată ţara, de la câmpie până la munte (etajul molidului), pe toate tipurile de sol. Ruderală şi segetală (toate culturile).

Convolvulus arvensis (volbură). Fam. Convolvulaceae. Plantă târâtoare, lungă de 1–1,3 m. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. Are flori albe cu vine roşietice. Perenă cu rizomi (se înmulţeşte şi prin muguri radiculari). O plantă produce 500–600 de seminţe, ce păstrează puterea germinativă până la 20 de ani. Ruderală şi segetală în toate culturile

Consolida regalis (nemţişori de câmp). Este înaltă de 40 – 60 cm şi înfloreşte din mai şi până în august. Anuală de primăvară (în păioase). O plantă produce 200 de seminţe, ce păstrează puterea germinativă 10 ani. Răspândită de la câmpie până în etajul fagului, în special pe cernoziomuri. Ruderală şi segetală.

Datura stramonium (ciumăfaie). Fam. Solanaceae. Este înaltă de 30–80 (110) cm. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. Are flori albe. O plantă produce 10.000 seminţe, ce păstrează puterea germinativă 4–5 ani. Anuală de vară. Frecventă la câmpie şi dealuri. Ruderală şi segetală (culturi de prăşitoare, vii, livezi). Toxică.

98

Equisetum arvense (coada calului). Fam. Equisetaceae. Este înaltă de 15–30 cm. Perenă cu rizomi. Frecventă pe soluri aluviale, în lunci, pe soluri brune, acide. Se întâlneşte în toate culturile, din regiunea de câmpie şi până la limita inferioară a molidului. În toată ţara.

Erigeron canadensis (bătrâniş). Fam. Compositae. Înaltă până la 1 m (1,5 m). Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. Are flori alburii. O plantă produce 100.000–200.000 fructe. Anuală de vară–toamnă. Comună de la câmpie şi până la munte, pe toate tipurile de sol, cu excepţia solurilor umede şi a sărăturilor. Ruderală şi segetală (lucerniere, trifoişti, vii, livezi).

Euphorbia agraria (laptele cucului, cuculei). Fam. Euphorbiaceae. Este înaltă de 40-60 cm. Înfloreşte în iulie şi august. Perenă cu rizomi. Formează 650 de seminţe. Este răspţndită în sudul şi estul ţării; rară în restul ţării. Ruderală şi segetală (în toate culturile).

Galinsoga parviflora (busuioc sălbatic). Fam. Compositae. Este înaltă de 20–60 cm. Înfloreşte din iunie–octombrie. O plantă produce 5.000 (300.000) fructe, care păstrează puterea germinativă până la 10 ani. Frecventă de la câmpie şi până la munte, pe soluri fertile şi reavene. Segetală în prăşitoare, vii, grădini de legume, în toată ţara. Pe sol umed, ramurile rupte înrădăcinează.

Galium aparine (lipicioasă, turiţă). Fam. Rubiaceae. Plantă agăţătoare datorită perilor rigizi şi încovoiaţi în jos, care se găsesc pe fructe, muchia tulpinii şi frunze; se agaţă de haine şi blana animalelor. Este lungă de 1 (1,5) m. Înfloreşte din mai şi până în iulie. Are flori albe. Anuală de primăvară. O plantă produce 360–1.100 de fructe, ce păstrează puterea germinativă timp de 7 – 8 ani. Este frecventă în toată ţara. Segetală în toate culturile.

Hibiscus trionum (zămoşiţă). Fam. Malvaceae. Este înaltă de 30–50 cm şi înfloreşte din iunie şi până în august. Are flori palid-gălbui, la bază închis purpuriu. Anuală de vară. Este răspândită în toată ţara, în regiunea de câmpie şi dealuri joase, pe soluri fertile; lipseşte sau este foarte rară pe podzoluri. Ruderală şi segetală (culturi de vară – toamnă).

Lamium amplexicaule (sugel, urzică moartă). Fam. Labiatae. Este înaltă de 10–25 cm. Înfloreşte (martie) aprilie– mai. Are flori roşii–purpurii. Anuală de primăvară (efemeră). Este frecventă în toată ţara, de la câmpie până la munte. O plantă poate produce 300 de fructe, ce păstrează puterea germinativă timp de 7–8 ani. Ruderală şi segetală (în culturile ce se dezvoltă primăvara).

Lithospermum arvense (mărgeluşe). Fam. Boraginaceae. Este înaltă de 15–45 cm. Înfloreşte din aprilie şi până în iunie. Are flori albe. O plantă produce 200 de fructe, ce păstrează puterea germinativă timp de 8–9 ani. Anuală de primăvară. Este răspândită în toată ţara în regiunea de dealuri şi câmpie. Ruderală şi segetală (păioase, podgorii, lucerniere, livezi).

Papaver dubium (mac de câmp). Fam. Papaveraceae. Înaltă de până la 60 cm. Are floarea albă (uneori roşie); fructul este o capsulă alungită, cu 6 –9 radii. Înfloreşte din mai şi până în iulie. O plantă produce până la 50.000 seminţe, ce păstrează puterea germinativă până la 10 ani. Anuală de primăvară. Răspândită în toată ţara, în regiunea de câmpie şi dealuri. Ruderală şi segetală (în păioase, lucerniere, trifoliene, vii, livezi).

Portulaca oleracea (iarbă grasă, graşiţă). Fam. Portulacaceae. Plantă târâtoare, ajunge la o lungime de 15–30 cm. Înfloreşte din mai şi până în

99

octombrie; fructifică eşalonat. Are flori galbene. O plantă produce 10.000 seminţe foarte mici, care păstrează puterea germinativă până la 30 de ani. Anuală de vară şi toamnă. Este rezistentă la secetă. Ruderală şi segetală (prăşitoare, vii, culturi de legume, livezi).

Sinapis arvensis (muştar de câmp). Fam. Cruciferae. Este înaltă de până la 100 cm. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. Are flori galbene. O plantă produce 3.000–5.000 (25.000) seminţe, cu o longevitate de 16–17 (35) de ani. Anuală de primăvară. Ruderală şi segetală, fiind răspândită în toate culturile, pe toate tipurile de sol, de la câmpie şi până la munte.

Solanum nigrum (zârnă neagră, poama câinelui). Fam. Solanaceae. Este înaltă de 20 – 50 cm. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. Are flori albe cu antere galbene. Anuală de vară–toamnă. O plantă produce 2.000 (40.000) seminţe, ce păstrează puterea germinativă 4 (35) ani. Frecventă în toată ţara, în special în regiunea de câmpie şi deal. Ruderală şi segetală (prăşitoare, în special soia şi fasole), vii, livezi. Toxică, datorită solaninei. Fructele (bace) umede pun mari probleme la recoltatul mecanizat.

Sonchus arvensis (susai). Fam. Compositae. Este înaltă de 1–1,5 m. Are flori galbene ce înfloresc în iulie şi august. Perenă cu drajoni. O plantă produce 5.000 (30.000) fructe ce păstrează puterea germinativă timp de 8 ani. Se înmulţeşte şi vegetativ prin muguri radiculari (s-au numărat până la 16.609 muguri/m2). Este puţin rezistentă la secetă, deoarece sistemul radicular nu este profund. Este frecventă în toată ţara, mai puţin în sud – estul ţării, Dobrogea şi sudul Moldovei. Creşte în toate culturile. Ruderală şi segetală.

Stellaria media (rocoină). Fam. Caryophyllaceae. Plantă târâtoare. Înfloreşte din martie şi până în iunie (când are condiţii, poate răsări eşalonat şi înflori până la venirea iernii). Are flori albe. O plantă poate produce până la 15.000 seminţe, ce păstrează puterea germinativă timp de 5–10 ani. Se înmulţeşte prin seminţe şi vegetativ prin formarea rădăcinilor adventive, în contact cu solul umed; fragmentele rupte înrădăcinează şi ele când solul este umed. Anuală de primăvară. Ruderală şi segetală, de la câmpie şi până la munte.

Taraxacum officinale (păpădie). Fam. Compositae. Perenă. Este înaltă de 5-70 cm., foarte variabilă ca habitus, după condiţiile staţionale. Are flori galbene. Înfloreşte din aprilie şi până în iunie. Comună în toată ţara, de la câmpie şi până în regiunea subalpină. Ruderală şi segetală, în pajişti, lucerniere anul III-IV, în livezi; în păioase şi prăşitoare este mai rară.

Thlaspi arvense (punguliţă). Fam. Cruciferae. Este înaltă de 20–40 cm. Înfloreşte din aprilie şi până în iunie. Are flori albe. Anuală de primăvară. Este răspândită de la câmpie şi până la munte. Plantă toxică cu miros de usturoi ce-l transmite şi laptelui.

Tripleurospermum inodorum (muşeţel prost, roman). Fam. Compositae. Este înaltă de până la 1 m. Înfloreşte din iunie şi până în septembrie. O plantă poate produce până la 50.000 fructe, ce păstrează puterea germinativă până la 6 ani. Anuală (de primăvară şi de vară) – bienală. Comună în toată ţara, pe toate tipurile de sol. Ruderală şi segetală.

Veronica arvensis (şopârliţă). Fam. Scrophulariaceae. Plantă târâtoare, are o lungime de 30 cm. Înfloreşte din (martie) aprilie şi până în iunie. Flori albastre. Anuală de primăvară şi de vară. Este răspândită în toată ţara, mai

100

frecventă în sud, sud – estul şi sud – vestul ţării, pe soluri uşoare, de la câmpie şi până la munte. Ruderală şi segetală toate culturile.

Vicia sativa L. (măzăriche de primăvară). Plantă agăţătoare, ajunge la 80 cm lungime. Înfloreşte în mai şi iunie. Flori albăstrui. Anuală de primăvară. O plantă produce 600 – 800 seminţe, ce păstrează puterea germinativă 4 ani. Ruderală şi segetală (în toate culturile). Eutrofă.

Xanthium italicum (cornuţi, cornaci). Are o înălţime de 1–1,5 m. Buruienile parazite sunt acele plante care sunt lipsite de clorofilă,

frunzele sunt reduse la solzi sau scvame, tulpina este redusă la unele specii, ţesutul conducător este slab dezvoltat, transpiraţia este redusă, seva elaborată este absorbită din rădăcinile sau tulpina plantelor–gazdă cu ajutorul haustorilor ce ajung până la vasele liberiene, ele neavând rădăcini.

Din cele 22 de specii de Orobanche, pericol pentru agricultură prezintă numai O. Ramosa care parazitează numeroase specii de flori, plante de cultură şi mai rar viţa de vie, O. Cumana care parazitează numeroase specii de plante de cultură şi O. Brassicae care parazitează în special cruciferele; celelalte 19 specii de lupoaie fie sunt rare în flora ţării noastre.

Reţinem: Genul Cuscuta este prezent în flora ţării noastre cu 18 specii polifage, toate anuale. Pericol pentru agricultură prezintă C. Trifolii (cuscuta trifoiului), C. Campestris care parazitează 100 de specii de plante cultivate şi spontane, C. Epilinum (cuscuta inului şi a cânepii); multe cuscute parazitează şi copaci. Întreaga plantă este un firişor lung de zeci de centimetri şi ramificat, gros de 0,2 – 2 (5) mm de culoare gălbuie, roşcată, brună, mai rar verzuie. Din loc în loc are solzişori mici, transparenţi, care sunt frunzele reduse.

Buruienile semiparazite. Aceste buruieni fiind verzi, îşi prepară singure hrana prin fotosinteză, dar neavând rădăcini ci numai haustori absorb apa cu sărurile minerale din rădăcinile speciilor autotrofe.

Observaţie: În flora României se găsesc 12 genuri semiparazite, păgubitoare pentru agricultură fiind Melampyrum (8 specii), Rhinanthus (7 specii), Odontites (o specie) care trăiesc pe rădăcinile plantelor cultivate şi din pajişti.

Din genul Melampyrum, păgubitoare sunt M. arvense cu corola roşie şi bractei purpurescente şi M. barbatum cu flori galbene şi bractei verzi, răspândite în culturile de cereale, lucerniere, vii, fâneţe, de la câmpie până la munte. Seminţele acestor specii măcinate cu grâu dau o pâine toxică, cu gust neplăcut şi o culoare albastru închis. Ciormoiagul (M. barbatum) şi miază – noapte (M. arvense) cărora li se mai spune şi grâul prepeliţei, sunt plante ramificate, înalte de 15–50 cm cu frunze opuse, îngust lanceolate, sesile.

Genul Rhinanthus (clocotici) are 7 specii anuale, cele mai răspândite fiind R. Rumelicus, R. Glaber, R. Minor în semănături, dar mai ales în pajiştile de la câmpie şi până la munte. Sunt plante înalte până la 60 cm, simple sau ramificate, cu frunze înguste, sesile şi cu marginea crenat–dinţată.

TEST DE EVALUARE

1. Enumeraţi cinci specii de buruieni semiparazite. Răspuns:

101

Buruieni semiparazite sunt: ciormoiagul (Melampyrum barbatum), grâul prepeliţei sau miază-noapte(Melampyrum arvense), clocoticiul (Rhinanthus minor), dinţura (Odontites rubra), vâscul (Viscum album) – pe aproximativ 55 specii de pomi (inclusiv fructiferi).

2. Enumeraţi cinci specii de buruieni dicotiledonate bienale. Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Care sunt speciile de buruieni monocotiledonate ? a) bălur sau costrei (Sorghum halepense);b) zămoşiţa (Hibiscus trionum);c) meişor (Digitaria sanguinalis);d) iarbă bărboasă (Echinochloa crus-galli);e) măzăriche de primăvară (Vicia sativa).Rezolvare: a, c şi dDe rezolvat:2. Care sunt speciile de buruieni dicotiledonate ? a) pir gros (Cynodon dactylon);b) boz (Sambuculus ebulus);c) odos sau ovăz sălbatic (Avena fatua);d) susai (Sonchus arvensis);e) turiţă sau lipicioasă (Galium aparine).

Rezolvare:REZUMATUL TEMEI

Buruienile sunt specii de plante care apar spontan în culturile agricole (buruieni segetale), pe păşuni, fâneţe, pe terenuri virane, pe marginile drumurilor, canalelor, prin curţi, parcuri, aeroporturi (buruieni ruderale), practic peste tot. Buruienile condiţionate apar ca samulastră sau din sămânţă necondiţionată.

Buruienile determină pagube enorme agriculturii şi altor sectoare economice. Ele concurează puternic plantele cultivate în privinţa factorilor de vegetaţie, cărora le răpesc mai ales apa şi elementele nutritive pentru că au un sistem radicular şi un aparat vegetativ bine dezvoltate.

Pagubele produse de buruieni pe aceleaşi teren nu sunt aceleaşi în fiecare an, ele depinzând de diferiţi factori: gradul de îmburuienare, faza în care se află cultura când are loc îmburuienarea, natura buruienilor, rotaţia culturilor, condiţiile de cultură, condiţiile pedo-climatice, lucrările de întreţinere, fertilitatea solului şi altele. Unele depreciază laptele, făina, lâna, altele produc stări alergice sau sunt toxice. Seminţele de zârnă deprecialză calitatea seminţelor de soia. Buruienile înalte umbresc plantele cultivate.

Sunt diverse posibilităţi de valorificare economică a buruienilor: plante medicinale, în alimentaţia oamenilor şi animalelor, plante tinctoriale, pentru

102

împletituri, perii, coşuri, pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, plante ornamentale, material combustibil, surse de celuloză, pentru acoperişuri improvizate, în cosmetică, ca plante melifere etc

Sursele de îmburuienare a culturilor agricole sunt: rezerva de seminţe de buruieni din sol, nerespectarea verigilor tehnologice de cultură, terenurile ruderale, sămânţa necondiţionată, utilajele agricole necurăţate, gunoiul de grajd nefermentat suficient, comerţul cu produse agricole, aportul animalelor.

Particularităţile biologice ale buruienilor: capacitate mare de înmulţire, maturitate eşalonată, plasticitate şi adaptabilitate mari, posibilităţi mari de înmulţire (cu ajutorul vântului, apei, animalelor, omului etc.). Buruienile sunt mai rezistente la ger, secetă, inundaţii, arşiţă, atac de boli şi de dăunători. Ele se întâlnesc de pe litoral până în zona alpină.

Buruienile pot fi monocotiledonte sau gramineice (cu un singur cotiledon) şi dicotiledonate (cu două cotiledoane).

Cele monocotile pot fi anuale (mohor, iarba vântului, odos, iarbă bărboasă, obsiga secarei, zâzanie, meişor etc.) sau perene (pir gros, pir târâtor, bălur, papură, trestie, ceapa ciorii, pur, orez sălbatic, pipirig etc. Cele dicotile pot fi anuale (roman, romaniţă, ştir, lobodă, teişor, neghină, zârnă etc), bienale (lipan sau brusture, scai măgăresc etc.) sau perene (pălămidă, mărul lupului, rug, boz, urda vacii, podbal, rostopasca etc.).

Tema 7METODELE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Unităţi de învăţare: Scopul metodelor de combatere şi metodele preventive de luptă

împotriva buruienilor Metodele curative (agrotehnice, fizice, biologice şi chimice) de

combatere a buruienilor din culturile agricole

Obiectivele temei:- cunoaşterea conceptului de Management integrat al buruienilor;- prezentarea metodelor principale de prevenire a pariţiei şi de

răspândire a buruienilor;- identificarea metodelor curative de combatere a buruienilor.


Bibliografie recomandată:1. Alda S., 2007 – Herbologie specială. Editura Eurobit, Timişoara2. Ciocârlan V. şi colab., 2004 – Flora segetală a României. Editura Ceres, Bucureşti3. Guş P. şi colab., 1998 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj- Napoca4. Iancu S., Slonovschi V, 2009 – Agrotehnică (vol. II). Editura Universitaria Craiova5.Lăzureanu A. şi colab., 2006 – Agrotehnică aplicată. Editura Eurobit,

Timişoara

103

7.1. Scopul metodelor de combatere şi metodele preventivede luptă împotriva buruienilor

Se ştie că buruienile, numite şi inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând până la compromiterea culturilor, cât şi calitativ, depreciind calitatea recoltei, a laptelui, impurificând lâna sau blana animalelor; unele sunt toxice pentru om şi animale sau le produc stări alergice etc.

Practic, la majoritatea culturilor nu se pot obţine producţii satisfăcătoare, profitabile, fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor.

Buruienile se întâlnesc la tot pasul, în cele mai variate condiţii de sol, climă, relief şi culturi, datorită particularităţilor lor biologice (vitalitate, longevitate, plasticitate, adaptabilitate, posibilităţi mari de înmulţire etc.). De aceea, combaterea lor are o importanţă deosebită, fiind o preocupare majoră, permanentă, a agricultorilor în toate timpurile.

Practica şi cercetarea ştiinţifică agricolă au demonstrat că este imposibilă menţinerea sub control a gradului de îmburuienare printr-o singră metodă. Lupta împotriva buruienilor este eficace şi eficientă numai prin îmbinarea judicioasă a mai multor metode, adică printre-o combatere integrată, printr-un complex de măsuri complementare.

Pragul economic de dăunare reprezintă numărul de exemplare/m2 dintr-o specie de la care devine evidentă scăderea de producţie la o cultură şi de la care începe să fie justificată aplicarea măsurilor de combatere (prăşit, erbicidat etc.).

Pragul de concurenţă exprimă densitatea buruienilor la care acestea încep să concureze planta de cultură fără pierderi de producţie.

Pragul economic de dăunare exprimă densitatea buruienilor la care preţul erbicidării este egal cu venitul rezultat în urma combaterii buruienilor cu ajutorul erbicidelor (mai ieftine sau mai scumpe). Aplicarea acestui prag de dăunare este limitat pentru că nu reflectă evoluţia în timp a populaţiilor de buruieni afectate de tratament în anul curent.

Pragul economic optim de dăunare (pe termen lung) exprimă numărul de buruieni/m2 peste care trebuie efectuată erbicidarea care să fie rentabilă, pe o perioadă mai mare de timp, ţinând cont şi de dinamica populaţiilor de buruieni. Fiind pe termen lung, acest prag are valori mai mici decât cel stabilit pe o perioadă mai scurtă (un sezon).

Pragul de dăunare estimat exprimă densitatea buruienilor la care erbicidarea este efectuată astfel încât să evite o anumită depăşire a nivelului de infestare pentru culturile postmergătoare pe o perioadă mai lungă de timp. Acest indicator trebuie utilizat în principal în cazul infestărilor cu buruieni problemă şi a buruienilor cu costuri ridicate pentru combatere (odosul – Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana, iarba vântului – Apera spica venti, costreiul – Sorghum halepense, pirul târâtor – Agropyron repens, turiţa – Galium aparine).

În ultimul timp a apărut şi se consolidează conceptul de Integrated Pest Management (I.P.M.), adică Managementul integrat de protecţia plantelor (M.I.P.P.) sau Managementul integrat al buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

În cadrul acestora, Managementul integrat al buruienilor-M.I.B. (Integrated Weed Management) reprezintă un sistem de măsuri integrate, în

104

primul rând agrotehnice şi biologice, dar fără a exclude pe cele chimice, având ca obiective menţinerea gradului de îmburuienare sub nivelul pragului economic de dăunare şi menţinerea echilibrului ecologic în cadrul ecosistemului agricol respectiv.

M.I.B. şi combaterea integrată a buruienilor nu sunt două noţiuni contradictorii (opuse), ci prima o include pe a doua.

În sinteză, scopul metodelor de combatere este de a diminua pagubele cauzate de buruieni (prin reducerea producţiei agricole, creşterea costurilor de producţie şi deprecierea calităţii produselor agricole).

Combaterea buruienilor din culturile agricole, horticole etc. se face prin măsuri preventive şi prin măsuri curative. Cele curative pot fi agrotehnice, fizice, biologice şi chimice.

Metodele preventive de luptă împotriva buruienilor urmăresc prevenirea înmulţirii buruienilor şi răspândirea acestora, fiind cunoscut că este mai uşor şi mai ieftin să previi îmburuienarea decât să combaţi buruienile. Pentru a preveni îmburuienarea culturilor, specialistul agricol trebuie să cunoască particularităţile biologice ale buruienilor, condiţiile de climă şi sol, proprietăţile morfologice ale seminţelor de buruieni precum şi particularităţile tehnologice ale plantelor cultivate. Printre cele mai importante metode preventive de luptă împotriva buruienilor se numără următoarele:

a) Carantina este un complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor plantelor, din alte ţări şi pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul ţării.

La graniţă, în punctele vamale, sunt organizate servicii de carantină fitosanitară care controlează toate produsele agricole şi horticole importate. Dacă în probele analizate apar seminţe de buruieni de carantină, lotul respectiv de seminţe se returnează la expeditor, iar uneori se distruge prin incinerare.

Reţinem: Exemple de buruieni de carantină pentru ţara noastră sunt Cuscuta sp., Orobanche cumana, O. ramosa, Ambrosia elatior, A.psilostachia, A.trifida, Solanum rostratum, Cenchrus tribuloides, Acroptilon picris, Echinochloa macrocarpa, E. oryzicola etc.

Dacă pe terenurile cultivate sau chiar necultivate apar vetre cu astfel de buruieni se întrepind măsuri urgente de distrugere completă a acestora.

b) Folosirea la semănat de seminţe condiţionate. Seminţele care vor fi folosite la semănat trebuie curăţate cu selectoare, trioare, vânturători, staţii de decuscutare, pentru a îndepărta seminţele de buruieni şi alte resturi vegetale.

Dacă sămânţa condiţionată îndeplineşte condiţiile STAS, primeşte buletin de analiză roşu, care permite să fie folosită la semănat, altfel, primeşte buletin negru şi trebuie condiţionată din nou pentru a putea fi folosită la semănat. STAS-ul prevede trei clase de calitate. De exemplu, la grâu, pentru clasa I, se prevăd: 99 % puritate, 93 % germinaţie, 5 seminţe/kg de alte plante de cultură şi 5 seminţe de buruieni/kg.

c) Fertilizarea organică cu gunoi de grajd bine fermentat. Prin creşterea temperaturii în timpul fermentării, la 50 – 70 0C, este distrusă facultatea germinativă a seminţelor de buruieni şi chiar dacă acestea ajung în sol împreună cu gunoiul, nu germinează.

105

d) Distrugerea buruienilor din diferite focare de infestare: terenurile virane; marginile drumurilor, şoselelor, căilor ferate, lizierelor; taluzurile digurilor, canalelor de irigaţie sau de desecare; locurile unde au fost târle de oi; cărările din grădinile de legume, livezi şi podgorii; locurile din jurul fântânilor, hidranţilor, sondelor, stâlpilor reţelelor electrice şi de telecomunicaţii etc.

Buruienile din aceste locuri vor fi distruse înainte de fructificare, prin cosit, prăşit, plivit sau erbicidat, pentru a nu ajunge să fructifice şi seminţele lor să infesteze culturile vecine.

e) Curăţirea apei de irigat de seminţele de buruieni. Se face prin folosirea de instalaţii de decantare a apei şi aşezarea de site pe canalele principale în punctele de ramificaţie. Numeroase seminţe de buruieni, terestre şi acvatice, plutesc pe apă fără a-şi pierde germinaţia timp de 1 – 4 ani şi ajung în culturi împreună cu apa de irigaţie.

f) Recoltarea la timp şi corectă a culturilor. Dacă se întârzie recoltarea culturilor agricole, tot mai multe buruieni au timp să fructifice şi să îşi scuture seminţele la suprafaţa solului, mărind rezerva de seminţe de buruieni din sol.

Mijloacele de transport, maşinile de condiţionare a seminţelor, magaziile, celulele silozurilor etc., trebuie să fie, de asemenea, bine curăţite de seminţe de buruieni. După ce combinele au recoltat un lan îmburuienat, trebuie să fie curăţite pentru a reduce diseminarea seminţelor de buruieni. Dacă s-a treierat staţionar, suprafaţa ariilor respective se ară adânc pentru a îngropa seminţele de buruieni.

Observaţie: Dacă este posibil, vetrele unor buruieni problemă, ca pălămida (Cirsium arvense), susaiul (Sonchus arvensis), odosul (Avena fatua), iarba vântului (Apera spica-venti), muşeţelul nemirositor(Matricaria inodora) etc. se vor recolta mai devreme, înainte de maturarea buruienilor.

g) Evitarea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul animalelor. Este bine ca animalele să nu păşuneze prin locurile foarte îmburuienate, cum ar fi terenurile virane, deoarece seminţele zoohore, ca turiţa (Galium aparine), cornecii (Xanthium italicum), mohorul agăţător (Setaria verticilata), brusturele (Arctium lapa), scaiul magăresc (Onopordon acanthium) etc. se agaţă de blana animalelor şi sunt duse în alte locuri.

h) Evitarea greşurilor din culturi. La semănat trebuie să nu fie tuburi de semănătoare înfundate pentru că rândurile lipsă sunt puternic îmburuienate, mai ales la cerealele păioase, cu romaniţă (Anthemis sp.), muşeţel nemirositor (Matricaria inodora), mac (Papaver rhöeas), punguliţă (Thlaspi arvense), albăstriţă (Centaurea cyanus) etc.

Dacă nu se face corect jalonarea, la erbicidare, între două parcursuri rămân porţiuni nelucrate, care vor fi îmburuienate. La prăşitul manual sau mecanic trebuie urmărit să nu rămână rânduri sau porţiuni neprăşite.

TEST DE EVALUARE

1. Definiţi pragul economic de dăunare. Răspuns:

Pragul economic de dăunare reprezintă numărul de exemplare/m2

dintr-o specie de la care devine evidentă scăderea de producţie la o cultură şi de la care începe să fie justificată aplicarea măsurilor de combatere

106

(prăşit, erbicidat, plivit, cosit etc.).

2. Definiţi Managementul integrat al buruienilor – M. I. B. (Integrated Weed Management).

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Precizaţi care sunt metodele preventive de luptă împotriva

buruienilor.a) carantina fitosanitară;b) recoltarea corectă şi la timp a culturilor;c) evitarea greşurilor la erbicidare, semănat, prăşit etc.;d) distrugerea buruienilor prin grăpat şi prăşit;e) sterilizarea solului.Rezolvare: a, b şi c.

De rezolvat:2. Care sunt speciile de buruieni cu seminţe zoochore care se pot

răspândi cu ajutorul animalelor ? a) turiţa (Galium aparine);b) mărul lupului (Aristolochia clematitis);c) graşiţă (Portulaca oleracea);d) cornaci (Xanthium italicum);e) scaiul măgăresc (Onopordon acanthium).

Rezolvare:

7.2. Metodele curative de combatere a buruienilor

Metodele curative combat efectiv buruienile răsărite sau în curs de răsărire. Ele pot fi agrotehnice, fizice, biologice şi chimice.

7.2.1 Metodele agrotehnice de combatere a buruienilorSunt cele mai vechi metode de combatere a buruienilor, dar foarte

importante şi în prezent. Ele prezintă unele avantaje: combat toate speciile de buruieni monocotiledonate şi dicotiledonate, anuale, binale sau perene; concomitent, se execută şi pregătirea patului germinativ, trasarea de brazde pentru irigat, combaterea bolilor şi dăunătorilor plantelor de cultură; nu sunt poluante, deoarece nu lasă reziduuri în sol, apă sau plantă etc.

Metodele agrotehnice au şi câteva dezavantaje: favorizează mineralizarea humusului, degradarea structurii şi tasarea solului; unele sunt foarte costisitoare, necesită multă forţă de muncă manuală, de exemplu prăşitul manual şi plivitul;

107

nu întotdeauna se pot executa la momentul optim, din lipsă de braţe de muncă sau în perioadele ploioase; sunt lucrări energofage (exemplu aratul) etc.

Cele mai importante măsuri agrotehnice sunt:a) Lucrările solului. Se execută cu plugul, grapa, cultivatorul,

combinatorul, freza etc. contribuind la distrugerea buruienilor în vegetaţie sau în curs de răsărire, prin arat, pregătirea patului germinativ, lucrări de întreţinere etc.

Prin arat sunt tăiate, încorporate în sol şi distruse aproape toate buruienile anuale şi bienale în vegetaţie şi numai temporar cele perene (pirul, pălămida, volbura, bălurul, susaiul, trestia, rugul, mărul lupului etc.) care regenerează după un timp din organele vegetative (rizomi, bulbi etc.). Arăturile foarte adânci, îndeosebi cele de desfundare combat radical toate buruienile.

O bună parte din masa organelor subterane este adusă la suprafaţa solului şi distrusă prin uscare vara, sau prin îngheţ, în timpul iernii.

Întreţinerea arăturilor prin lucrări superficiale (exemplu grăparea) determină distrugerea buruienilor abia răsărite. Rezultate bune se obţin când solul este mai uscat, altfel rădăcinile se restabilesc în solul umed şi buruienile încep să vegeteze din nou.

Pentru o mai bună combatere a buruienilor se recomandă metoda provocării şi metoda epuizării ( Budoi, Gh., şi Penescu, A., 1996).

Metoda provocării constă în mărunţirea stratului superficial de sol, prin grăpare, pentru a stimula germinarea seminţelor de buruieni. Când câmpul s-a înverzit solul se lucrează din nou superficial. Operaţia se repetă de 2 – 3 ori, la adâncimi diferite, în cazul arăturilor de vară, iar reuşita ei depinde şi de umiditatea solului, deoarece după ploi seminţele de buruieni germinează în măsură mai mare.

Această metodă este indicată în livezi pentru a întreţine intervalele dintre rândurile de pomi prin metoda ogorului negru şi în cazul semănăturilor de primăvară din epoca a III-a (sorg, bumbac, arahide, pepeni, iarbă de Sudan, tutun etc.).

Metoda epuizării se foloseşte pentru combaterea buruienilor perene cu înmulţire prin muguri de pe rizomi sau de pe rădăcini: pir târâtor (Agropyron repens), pir gros (Cynodon dactylon), costrei (Sorghum halepense), trestie (Phragmites communis), papură (Typha latifolia), pipirig (Juncus inflexus), urda vacii (Cardaria draba), pălămidă (Cirsium arvense), volbură (Convolvulus arvensis), alior (Euphorbia cyparissias), susai (Sonchus arvensis), mărul lupului (Aristolochia clematitis), sângele voinicului (Lathyrus tuberosus), linariţă (Linaria vulgaris), boz (Sambucus aebulus), coada calului (Equisetum arvense), măcriş (Rumex acetosella) etc.

Principiul metodei constă în lucrarea superficială şi repetată a solului, aproximativ din două în două săptămâni, pentru a tăia lăstarii nou formaţi, până când apariţia acestora consumă toate substanţele de rezervă, epuizează rizomii şi rădăcinile, provocându-le moartea.

Metoda epuizării se poate aplica numai în cazul culturilor prăşitoare şi în cazul solului întreţinut ca ogor negru. Însă ea necesită un număr mare de lucrări, de aceea este costisitoare, durează mult iar rezultate mai bune se obţin dacă metoda se asociază cu aplicarea unor erbicide reziduale.

108

O variantă mai practică a metodei epuizării constă în fragmentarea organelor vegetative de înmulţire a buruienilor (în primul rând rizomii) prin lucrări superficiale, iar la înverzirea câmpului se execută o arătură adâncă pentru îngroparea lor. Această metodă este posibilă după recoltarea borceagului, mazărei, rapiţei, cartofilor timpurii, cerealelor păioase, inului etc., pentru ca terenul să fie necultivat o perioadă mai mare de timp.

Practic, se execută mai întâi o arătură superficială sau normală pentru a aduce rizomii la suprafaţa solului, apoi două discuiri pe direcţii perpendiculare, când rizomii sunt fragmentaţi. În sfârşit, când câmpul a înverzit, lăstarii formaţi sunt încorporaţi printr-o arătură adâncă. Această ultimă lucrare nu trebuie întârziată pentru că prin fotosinteză se acumulează noi substanţe de rezervă în rizomi.

Vetrele de pălămidă nu sunt distruse în totalitate numai printr-o arătură superficială deoarece mugurii aflaţi pe rădăcinile mai adânci dau naştere la noi plante. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul pirului gros, costreiului etc., care au organe vegetative în profunzime.

Pentru a lupta cu succes împotriva buruienilor, lucrările solului trebuie completate cu asolamente raţionale.

b) Distrugerea buruienilor prin grăpat şi prăşit. Grăpatul terenului distruge buruienile şi în acelaşi timp crusta solului şi buruienile în stadiul de plantulă.

Astfel, lucrând cu sapa rotativă sau cu grapa cu colţi reglabili, având grijă sau nu deranjăm tinerele plante de cultură, care sunt fragede şi se rup uşor, sunt distruse majoritatea buruienilor tinere. La porumb, folosirea sapei rotative poate înlocui prima praşilă mecanică.

Grăparea culturii de porumb (în fenofaza de 3-4 frunze) se va face după ce s-a ridicat roua, când plantele nu mai sunt aşa de turgescente şi nu se mai frâng. Grăparea se mai execută şi în situaţiile de întârziere a răsăririi (din cauza crustei, secetei, frigului).

Prăşitul manual, cu sapa, sau mecanic, cu cultivatorul (cultivaţie parţială), distruge buruienile. Prin prăşit se distrug toate buruienile anuale şi bienale, iar prin repetarea prăşitului şi buruienile perene, prin metoda epuizării.

În funcţie de cultură, gradul de îmburuienare, tipul de sol, erbicidele folosite etc. se fac 1–4 praşile manuale, de obicei pe rândul de plante sau în jurul pomilor, în grădini etc.

La prăşitul mecanic (pe intervalele dintre rânduri) trebuie respectate zona de protecţie, adâncimea şi epoca de executare, viteza de deplasare a agregatului, parcursurile semănătorii etc.

Dar prăşitul, mai ales cel manual, este o lucrare foarte greoaie, scumpă, necesită multă forţă de muncă, nu se poate face în perioadele ploioase etc. De aceea numărul praşilelor trebuie redus prin asocierea cu erbicidarea.

c) Rotaţia culturilor. Este o metodă de bază în lupta împotriva buruienilor ca urmare a eficienţei combaterii şi a costurilor neînsemnate.

Monocultura şi cultura repetată, mai ales în cazul plantelor neprăşitoare, favorizează înmulţirea buruienilor. De exemplu, în cerealele păioase se înmulţesc muşeţelul nemirositor (Matricaria inodora), romaniţa (Anthemis austriaca), odosul (Avena fatua), iarba vântului (Apera spica-venti), albăstriţa (Centaurea

109

cyanus), pălămida (Cirsium arvense), măzărichea (Vicia sp.), macul roşu (Papaver rhöeas), punguliţa (Thlaspi arvense), cocoşeii de câmp (Adonis aestivalis), muştarul sălbatic (Sinapis arvensis) etc., iar la culturile prăşitoare – zârna (Solanum nigrum),, mohorul (Setaria sp.), iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli), cornacii (Xanthium italicum), pirul gros (Cynodon dactylon), costreiul (Sorghum halepense), teişorul (Abutilon theophrasti), meişorul (Digitaria sanquinalis), volbura (Convolvulus arvensis), mărul lupului (Aristolochia clematitis), susaiul (Sonchus arvensis) etc.

Unele plante de cultură ca sfecla, inul, mazărea, sorgul, porumbul, cerealele păioase de primăvară etc. sunt sensibile la îmburuienare, mai ales în primele săptămâni după răsărire. Altele sunt mai competitive, înăbuşă buruienile, de exemplu, rapiţa, secara, iarba de Sudan, cânepa, floarea-soarelui, lucerna şi trifoiul din anul II etc.

Rotaţia trebuie corelată cu lucrările solului, cu erbicidarea, cu buruienile dominante etc.

d) Fertilizarea organică şi/sau minerală determină creşterea viguroasă a plantelor de cultură care stânjenesc buruienile ce răsar mai târziu. Dar pentru aceasta este necesară distrugerea timpurie a buruienilor care sunt şi ele stimulate de aplicarea îngrăşămintelor. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine fermentat şi să se aplice, cu prioritate, la plantele prăşitoare.

e) Folosirea amendamentelor determină dispariţia buruienilor acidofile (Equisetum arvense, Spergula arvensis, Polygonum convolvulus, Raphanus raphanistrum, Ranunculus arvensis, Rumex acetosella etc.) de pe solurile cu reacţie acidă sau a buruienilor specifice solurilor halomorfe (Salicornia herbaceea, Salsola soda, S.kali, Artemisia sp., Statice gmelini etc.). Necombătute, aceste buruieni s-ar înmulţi foarte mult şi din cauza lipsei de concurenţă din partea plantelor de cultură care nu suportă aciditatea sau alcalinitatea.

f) Semănatul raţional presupune asigurarea unei desimi optime, efectuarea acestei lucrări la timpul potrivit, într-un pat germinativ pregătit în mod corespunzător, în ajunul semănatului.

O desime mai mare, către limita maximă recomandată pentru specia, soiul sau hibridul cultivat, împiedică dezvoltarea buruienilor. Dacă desimea este mică, buruienile invadează repede cultura şi mai ales golurile din ea. De pildă, romanul şi romaniţa, în zona colinară, sunt buruieni care „sancţionează” imediat golurile din lanurile de păioase.

În primăverile mai răcoroase şi mai ploioase, culturile semănate prea devreme răsar mai greu şi sunt îmburuienate pentru că buruienile răsar mai uşor înaintea plantelor cultivate. Dimpotrivă, dacă se seamănă către sfârşitul epocii optime, plantele de cultură răsar mai repede, pun stăpânire pe teren şi luptă mai bine cu buruienile.

Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ trebuie să fie executată în preajma datei semănatului. Dacă s-ar face mai devreme, cu 1 – 2 săptămâni înainte de semănat, buruienile ar răsări mai repede şi ar câştiga avans în vegetaţie.

g) Cositul buruienilor se execută mecanic sau manual, pe locuri virane, margini de drum, canale, pajişti etc., înainte de înflorirea şi fructificarea acestora.

110

Buruienile perene se cosesc repetat până la epuizarea substanţelor de rezervă din organele vegetative de înmulţire (rizomi, stoloni etc.).

Lucrarea de cosit are cel mai bun efect când se efectuează în perioada în care organele subterane conţin cea mai redusă rezervă de hrană, adică între faza de dezvoltare deplină a frunzelor şi cea de începutul înfloririi (Klingman, 1975, citat de Budoi, Gh. şi Penscu, A., 1996).

Prin cosit nu pot fi combătute în totalitate păpădia (Taraxacum officinalis), pirul gros (Cynodon dactylon), meişorul (Digitaria sanquinalis), măcrişul (Rumex acetosella), pătlagina (Plantago sp.), graşiţa (Portulaca oleracea) etc., care formează rozetă sau tulpini joase.

h) Plivitul este o lucrare foarte greoaie, costisitoare şi necesită multă forţă de muncă pentru că ea constă în smulgerea buruienilor cu mâna. În prezent este folosită mai puţin decât în trecut, în grădini, pe pajişti, la soia, la sfecla de zahăr, în locuri greu accesibile etc.

În cazul buruienilor perene, plivitul trebuie repetat de câteva ori, pentru epuizarea substanţelor de rezervă din organele vegetative de înmulţire. Când se face plivitul la soia, sfecla de zahăr, cartof etc. se smulg doar buruienile cu talie mare.

Întotdeauna, plivitul se execută înainte de fructificarea buruienilor. Mai uşor se face cu oticul (un băţ din lemn prevăzut la vârf cu o lamă metalică bine ascuţită). Dacă se foloseşte cosorul, buruienile trebuie tăiate cât mai de jos posibil, pentru a le reduce posibilitatea de lăstărire.

i) Inundarea artificială se practică în orezării, pe terenurile nivelate. Prin această metodă se combat iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli) şi mohorul alb (Echinochloa oryzoides). După răsărirea acestora se menţine un strat de apă de circa 10 cm grosime până când buruienile sunt distruse prin asfixiere.

Din păcate, unele buruieni supravieţuiesc inundării, de exemplu mohorul orezar (Echinochloa phylopogon), orezul sălbatic (Leersia oryzoides), trestia, papura, pipirigul etc.

j) Mulcirea constă în acoperirea solului cu paie, gunoi de grajd, folie de plastic, hârtie, carton etc., în culturile prăşitoare. Buruienile sunt înăbuşite, nu au lumină, nu pot creşte, iar evaporarea apei din sol este mult diminuată.

Mulcirea combate bine multe buruieni, chiar perene (pirul gros, pirul târâtor, volbura etc.), dar numai parţial pălămida, costreiul etc. Materialele organice folosite (cu excepţia foliei) contribuie şi la ameliorarea conţinutului de humus din sol.

În căpşunerii, mulcirea previne deprecierea fructelor prin contactul direct cu solul umed.

7.2.2. Metodele fizice de combatere a buruienilor

Ca metode fizice amintim arderea buruienilor şi sterilizarea solului.a) Arderea cu flacăra este o modalitate de distrugere a buruienilor din

culturile prăşitoare (porumb, sorg, floarea-soarelui, bumbac, cartof etc.), a vetrelor de cuscută din lucernă sau trifoi, a buruienilor din jurul pomilor fructiferi sau dintre rândurile de vie etc.

111

În acest scop se foloseşte un agregat format din tractor, rezervor cu combustibil (petrol sau derivaţii săi), furtune, arzătoare, dispozitive de reglare a intensităţii flăcării şi de protecţie etc. Pentru stârpirea buruienilor perene, lucrarea se repetă de câteva ori.

Reţinem: Această metodă dă bune rezultate dacă se completează cu o praşilă mecanică sau manuală. Ea nu poluează solul, dar necesită o instalaţie specială şi mult combustibil, motiv pentru care nu s-a extins în ţara noastră. În S.U.A. s-a folosit amestecul propan plus parafină pentru combaterea costreiului.

Arzătoarele trebuie să aibă dispozitive de protecţie pentru a nu pârli frunzele plantelor cultivate.

b) Sterilizarea solului se practică mai ales în sere, răsadniţe, la solul pentru ghivecele nutritive. Prin această metodă se distrug atât facultatea germinativă a seminţelor de buruieni cât şi dăunătorii şi agenţii patogeni din sol.

Pe câmp, stratul superficial de sol se sterilizează prin arderea miriştii, când sunt distruse resturile vegetale, seminţele de buruieni, buruienile în vegetaţie, dăunătorii şi agenţii patogeni. Metoda nu se recomandă a fi aplicată decât la câţiva ani o dată şi numai în cazuri speciale (atac de Zabrus tenebrioides) pentru că miriştea contribuie la refacerea rezervei de materie organică din sol. Arderea miriştei trebuie supravegheată, tarlaua înconjurată de o fâşie arată iar vremea să fie liniştită, fără vânt etc.

În sere, între două cicluri de producţie, se folosesc vapori de apă supraîncălzită injectaţi în sol. Pentru sterilizarea solului se foloseşte uneori formaldehida.

S-a mai experimentat folosirea microundelor electromagnetice, cu maşina Zapper, pentru distrugerea germinaţiei seminţelor de buruieni, a dăunătorilor şi agenţilor patogeni (Matei, I., 1990).

7.2.3. Metodele biologice de combatere a buruienilorCombaterea buruienilor pe cale biologică este o metodă agreată de

speciliştii din domeniul ecologiei şi protecţiei plantelor care o consideră o componentă de bază în combaterea integrată a buruienilor.

Pentru combaterea biologică a buruienilor se folosesc fenomenele allelopatice, unele insecte, agenţi patogeni (viruşi, ciuperci, bacterii), iar uneori rozătoare, gâşte, raţe, melci, peşti etc.

a) Allelopatia. Plantele superioare secretă substanţe allelopatice sau allomone numite coline (circa un miliard tone compuşi terpenici volatili, anual, la nivelul întregului glob, după Went, 1970, citat de Neamţu, G., 1983). Colinele au de obicei efect toxic, de inhibare (la concentraţii mari), iar uneori de stimulare (la concentraţii mici) asupra plantelor superioare receptoare. La nivelul rădăcinilor se crează un „mediu chimic” („Chemosferă specifică”), asemănător cu „efectul de rizosferă” (Ştefanic, Gh., 1967). Factorii de stres determină manifestarea mai intensă a fenomenelor allelopatice.

Multe buruieni secretă substanţe inhibitoare asupra unor plante de cultură. Astfel (după Neamţu, Gh., 1983, Pintilie, C., 1980, Eliade, Gh. şi colab., 1983, Dorneanu, A., 1976 etc.) secreţiile lubiţului şi aliorului inhibă germinaţia inului, secreţiile pirului târâtor şi cornacilor inhibă germinaţia rapiţei şi ovăzului,

112

muştarul afectează creşterea porumbului, pirul gros şi pălămida, creşterea bumbacului etc.

Însă şi unele plante de cultură (îndeosebi secara, orezul etc.) secretă unele substanţe „microerbicide”, de aceea lanurile respective sunt mai curate de buruieni. Ovăzul stânjeneşte creşterea bălurului. Plantele cu port viguros (iarbă de Sudan, cânepă, secară etc.) înăbuşă buruienile.

Allelopatia este o speranţă pentru viitor, când „plivitul allelopatic” (Silva, F., Laza, A., 1967) va deveni, poate, o realitate.

b) Folosirea unor insecte a dat rezultate interesante în combaterea unor buruieni preferate, cărora le consumă frunzele, tulpinile şi chiar rădăcinile.

În fosta U.R.S.S. s-a experimentat insecta Fitomisa pentru combaterea lupoaiei (Orobanche sp.). În Australia s-a folosit insecta sfredelitoare Cactoblactus cactorum adusă din Argentina pentru combaterea cactusului (Opuntia sp.). Acesta a fost adus în 1893 ca plantă ornamentală, dar s-a răspândit fulgerător, cu circa 500.000 ha/an, devenind o adevărată problemă pe 30.000.000 ha, în 1925 (Budoi, Gh., şi Penescu, A., 1996).

În S.U.A., gândacul Crysolina sp. s-a folosit pentru a combate pojarniţa (Hypericum perforatum) de pe pajişti. În Kazahstan s-a folosit nematodul Anguina picridis pentru a combate Acroptilon repens.Pentru combaterea buruienii Althernatera philoxeroides, ce creşte în nordul Americii, s-au folosit musca frunzei (Agasicles hydrophita), tripsul (Aminotrips andersoni) şi fluturele (Vogtia molloi), nemaifiind nevoie de aplicarea erbicidelor (Onisie, I., 1999).

Pentru combaterea susaiului (Sonchus arvensis, S. oleraceus) s-a testat dipterul Tephritis dilacerata. În S.U.A., pentru combaterea buruienilor din culturile de bumbac, s-au folosit gâştele. În lacurile şi crescătoriile de peşte, vegetaţia subacvatică poate fi distrusă cu ajutorul crapului chinezesc (Ctenopharyngoton idellus), o specie fitofagă (Penescu, A., 2001).

c) Agenţii patogeni distrug sistemul enzimatic al buruienilor, le dereglează procesele metabolice prin toxinele pe care le produc etc.

Buruienile sunt organisme vii ca şi plantele de cultură şi este normal ca şi ele să fie atacate de anumiţi agenţi patogeni. Astfel, ciuperca Puccinia suavelens (rugina pălămidei) este întâlnită şi în România. Se înmulţesc sporii ciupercilor, se adaugă adjuvanţi şi se aplică precum erbicidele. S-au făcut experienţe în livezile de citrice în S.U.A (Stoianov, R., 1981). În fosta U.R.S.S. s-a folosit ciuperca Alternaria împotriva cuscutei.

Pentru combaterea zambilei acvatice (Eichornia crassipes), care acoperă suprafaţa râurilor şi bazinelor de apă, îngreunând funcţionarea hidrocentralelor, a sistemelor de irigaţie sau de drenaj şi chiar a navigaţiei, s-au utilizat agenţi patogeni din genul Cercospora (Pintilie, C., 1985).

Onisie, I., 1999 (citat de Penescu, A., 2001) arată că, în 1981, a apărut bioerbicidul (microerbicidul) „David”, care conţine sporii ciupercii Phytophtora amilovora, pentru combaterea speciei Morrenia odorate din livezile de citrice, iar în anul 1992 a apărut produsul „Kolego”, care conţine sporii ciupercii Colletotrichum gloesosporiaides sp., destinat combaterii lui Aeschynomene virginica din culturile de orez şi soia.

Cercetările efectuate de alţi specialişti au demonstrat utilitatea ciupercilor Puccinia chondrilina şi Erysiphae cicoracearum în combaterea răsfugului

113

(Chondrila juncea) şi a ciupercilor Puccinia centaurea şi P. jaceae pentru combaterea buruienii Centaurea diffusa.

Observaţie: Folosirea duşmanilor naturali ai buruienilor este eficientă numai pe suprafeţe mari cum sunt pajiştile şi canalele de irigaţie sau de desecare, infestate puternic doar cu 1–2 specii de buruieni, mai ales perene şi unde aplicarea altor metode este foarte dificilă.

Însă apare un mare risc: bolile şi dăunătorii folosiţi, după un timp, scăpaţi de sub control, pot ataca şi unele plante cultivate. De aceea se acordă o mare importanţă selectivităţii duşmanului natural al buruienilor.

Menţionăm, de asemenea, polifagismul unor insecte (Leptinotarsa decemlineata) sau buruieni parazite (Cuscuta sp.), care atacă şi unele buruieni. De asemenea, păsările, rozătoarele şi alte mamifere din sol consumă o mare cantitate de seminţe de buruieni. Aşadar, combaterea biologică contribuie şi ea la diminuarea gradului de îmburuienare.

7.2.4. Metodele chimice de combatere a buruienilor

Combaterea chimică a buruienilor este o metodă modernă care a progresat mult în ultimul timp ca urmare a dezvoltării producţiei de erbicide, a scăderii numărului populaţiei active cuprinse în agricultură şi a creşterii gradului de îmburuienare. Producţia de erbicide se bazează pe folosirea a circa 300 de substanţe active în diferite concentraţii, denumiri comerciale etc., în funcţie de firma producătoare.

Controlul chimic al gradului de îmburuienare este tratat pe larg la tema 8.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt speciile de buruieni care dispar prin folosirea amendamentelor ?

Răspuns: Prin corectarea reacţiei solului cu ajutorul amendamentelor dispar buruienile acidofile (Equisetum arvense, Spergula arvensis, Polygonum convolvulus, Raphanus raphanistrum, Ranunculus arvensis, Rumex acetosella etc.) de pe solurile cu reacţie acidă sau buruienile specifice solurilor halomorfe (Salicornia herbaceea, Salsola soda, S.kali, Artemisia sp., Statice gmelini etc.).

2. Enumeraţi metodele agrotehnice de combatere a buruienilor. Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Care sunt buruienile care se combat prin metoda epuizării ? a) sângele voinicului (Lathyrus tuberosus);b) urda vacii (Cardaria draba);

114

c) macul roşu (Papaver rhoeas);d) coada calului sau părul porcului (Equisetum arvense);e) pirul gros (Cynodon dactxlon).Rezolvare: a, b, d şi e.

De rezolvat:2. Precizaţi ce fel de metodă de combatere este allelopatia ? a) fizică;b) chimică;c) biologică;d) agrotehnică;e) preventivă.

Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI

Pragul economic de dăunare reprezintă numărul de exemplare/m2 dintr-o specie de la care devine evidentă scăderea de producţie la o cultură şi de la care începe să fie justificată aplicarea măsurilor de combatere (prăşit, erbicidat etc.). El exprimă densitatea buruienilor la care preţul erbicidării este egal cu venitul rezultat în urma combaterii buruienilor cu ajutorul erbicidelor (mai ieftine sau mai scumpe).

Managementul integrat al buruienilor reprezintă un sistem de măsuri integrate, în primul rând agrotehnice şi biologice, dar fără a exclude pe cele chimice, având ca obiective menţinerea gradului de îmburuienare sub nivelul pragului economic de dăunare şi menţinerea echilibrului ecologic.

Combaterea buruienilor din culturile agricole, horticole etc. se face prin măsuri preventive şi prin măsuri curative. Cele curative pot fi agrotehnice, fizice, biologice şi chimice.

Metodele preventive de luptă împotriva buruienilor urmăresc prevenirea înmulţirii buruienilor şi răspândirea acestora: carantina fitosanitară, folosirea la semănat de seminţe condiţionate, fertilizarea organică cu gunoi de grajd bine fermentat, distrugerea buruienilor din diferite focare de infestare, curăţirea apei de irigat de seminţele de buruieni, recoltarea la timp şi corectă a culturilor, evitarea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul animalelor, evitarea greşurilor din culturi etc. Metodele curative combat efectiv buruienile răsărite sau în curs de răsărire. Ele pot fi agrotehnice, fizice, biologice şi chimice.

Cele mai importante măsuri agrotehnice sunt: lucrările solului, distrugerea buruienilor prin grăpat şi prăşit, rotaţia culturilor, fertilizarea, folosirea amendamentelor, semănatul raţional, cositul buruienilor, plivitul, inundarea artificială, mulcirea.

Ca metode fizice amintim arderea buruienilor şi sterilizarea solului.Combaterea buruienilor pe cale biologică este o metodă agreată de

speciliştii din domeniul ecologiei şi protecţiei plantelor care o consideră o componentă de bază în combaterea integrată a buruienilor.

115

Pentru combaterea biologică a buruienilor se folosesc fenomenele allelopatice, unele insecte, agenţi patogeni (viruşi, ciuperci, bacterii), iar uneori rozătoare, gâşte, raţe, melci, peşti etc. De asemenea, păsările, rozătoarele şi alte mamifere din sol consumă o mare cantitate de seminţe de buruieni.

Combaterea chimică a buruienilor a progresat mult în ultimul timp ca urmare a dezvoltării producţiei de erbicide, a scăderii numărului populaţiei active cuprinse în agricultură şi a creşterii gradului de îmburuienare.

Combaterea chimică a buruienilor este tratată pe larg în tema 8.

Tema nr. 8ERBICIDELE ŞI TEHNICA ERBICIDĂRII

Unităţi de învăţare: Importanţa, clasificarea, absorbţia şi translocarea erbicidelor în

plante; acţiunea plantelor asupra erbicidelor Acţiunea erbicidelor asupra plantelor şi interferenţa erbicidelor cu

solul Selectivitatea erbicidelor, persistenţa şi remanenţa erbicidelor în sol

şi tehnica erbicidării

Obiectivele temei:- cunoaşterea clasificării erbicidelor după mai multe criterii;- înţelegerea interacţiunilor dintre erbicide, sol şi plante;- fixarea problemelor legate de persistenţă şi remanenţă; - prezentarea regulilor de aplicare aerbicidelor.


Bibliografie recomandată:1. Alda S., 2007 – Herbologie specială. Editura Eurobit, Timişoara2. Guş P. şi colab., 1998 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj- Napoca3. Iancu S., Slonovschi V, 2009 – Agrotehnică (vol. II). Editura Universitaria Craiova4. Oancea I., 1998 – Tratat de tehnologii agricole. Editura Ceres, Bucureşti5. Şarpe N., 1987 – Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole. Editura Ceres, Bucureşti

8.1. Importanţa, clasificarea, absorbţia şi translocarea erbicidelor în plante; acţiunea plantelor asupra erbicidelor

Erbicidele sunt substanţe chimice sintetizate în scopul distrugerii buruienilor fără ca planta de cultură să fie afectată. Acţiunea distructivă a erbicidelor este selectivă, unele erbicide acţionând fitotoxic asupra unei specii de buruieni, asupra unui gen sau a unei familii de plante, iar altele asupra unui număr mare de specii din diferite familii botanice.

116

Erbicidele (produsul comercial) sunt formate din substanţa activă combinată, în procesul de fabricaţie, cu diferiţi solvenţi, diluanţi şi adjuvanţi; foarte puţine se aplică în câmp sub formă de substanţă pură. Aceste substanţe complementare au rolul de a uşura amestecarea sau dispersarea erbicidului cu apa, în vederea obţinerii unui volum mare de soluţie, pentru a putea fi împrăştiat uniform, pentru a ridica fitotoxicitatea, a uşura manipularea erbicidelor în timpul aplicării, a spori rezistenţa la condiţiile de păstrare.

8.1.1. Importanţa erbicidelor

Erbicidele au o foarte mare importanţă practică pentru agricultură, deoarece se aplică uşor şi repede, nu sunt scumpe şi distrug o gamă largă de specii de buruieni. Sintetizarea celor peste 300 de substanţe cu acţiune erbicidă într-o gamă foarte variată şi foarte mare de produse comerciale precum şi comercializarea intensă a acestora, denotă că în prezent erbicidele au o largă utilizare în combaterea erbicidelor.

Folosirea erbicidelor în combaterea buruienilor are mai multe avantaje:- Într-un timp scurt se erbicidează o mare suprafaţă de teren înlocuind

munca a sute şi mii de oameni care ar trebui să prăşească culturile; în cazul plivirii culturilor de orez, economia de forţă de muncă este de 300 de oameni/ha, iar dacă erbicidarea se face cu elicopterul, aceasta se ridică la 10.000–15.000 de oameni pe zi.

- Combaterea buruienilor pe acelaşi teren este de durată datorită timpului mare de acţiune, eliminând trei sau chiar patru praşile.

- Elimină inconvenientul ploilor prelungite care împiedecă executarea praşilelor şi favorizează creşterea buruienilor.

- Combate buruienile din culturile care nu se prăşesc datorită distanţei mici dintre rânduri (păioase, mazăre ş.a.); dacă s-ar încerca plivirea acestor culturi, s-ar călca multe plante

- În cazul desicanţilor, se accelerează uscarea culturii, lucru ce oferă posibilitatea recoltării într-un timp mai scurt, se reduce procentul de scuturare a boabelor şi scade procentul de umiditate a recoltei prin lipsa fragmentelor de buruieni şi a plantelor imature, verzi.

Folosirea iraţională a erbicidelor prezintă numeroase dezavantaje, dar cunoscându-le, acestea pot fi înlăturate fără a pune probleme culturilor agricole.

- Utilizarea îndelungată a unui singur erbicid nu se recomandă deoarece, cu timpul, se acumulează în sol şi devine fitotoxic pentru unele culturi. În afară de aceasta, la unele specii de buruieni apare fenomenul de rezistenţă la erbicidul respectiv. Acest lucru se poate evita prin rotaţia erbicidelor (a substanţei active), iar eficienţa combaterii buruienilor se poate mări prin asocierea a două şi chiar trei erbicide.

- Selectivitatea erbicidelor este un factor foarte important în protejarea culturilor. Astfel, erbicidul Stomp are o selectivitate fiziologică pentru soia şi floarea soarelui şi se poate administra înainte de semănat şi preemergent, dar pentru porumb are o selectivitate poziţională şi de aceea se erbicidează numai preemergent.

117

- De foarte mare importanţă este compatibilitatea erbicidelor cu alte pesticide. Astfel, Harmony şi Stam sunt incompatibile cu substanţele organofosforice, Blazer cu substanţele fertilizante şi insecto–fungicide.

- Temperatura aerului contează foarte mult pentru combaterea buruienilor când se aplică unele erbicide deoarece pot sensibiliza plantele de cultură când temperatura aerului atinge un anumit nivel. Astfel, la cultura grâului, erbicidul Rival se poate aplica când mediul ambiant are cel puţin 5°C, iar Icedinul la 7°C, erbicidul 2,4-D la peste 15°C, Logran extra la temperaturi cuprinse între 3–20°C, Mustang între 5–25°C (de reţinut că la ultimele două erbicide erbicidarea se face când grâul se află între faza de înfrăţire şi până la burduf); la cultura sfeclei de zahăr, erbicidul Kemifan nu se administrează când temperatura aerului depăşeşte 23°C.

- Dacă la majoritatea erbicidelor remanenţa lor în sol este de 2 – 3 luni, sunt unele la care remanenţa este mare şi pune mari probleme în folosirea rotaţiei culturilor. Totuşi aceste erbicide, foarte eficiente, se folosesc fără urmări negative cunoscând sensibilitatea culturilor la erbicide. Astfel, în cazul erbicidului Flex, după 4 luni de la administrare se poate semăna fără risc grâu şi orz, iar în anul următor, porumb şi soia. Mai dificil este erbicidul Pivot cu o remanenţă de peste 30 luni

8.1.2. Clasificarea erbicidelor se face după mai multe criterii:- în funcţie se epoca de administrare:Înainte de semănat (ppi–pre plant incorporated): erbicidele volatile

(Treflan, Ro-Neet, Diizocab ş.a.) trebuie încorporate la 8–10 cm adâncime imediat după aplicare, iar cele nevolatile sau semivolatile se încorporează superficial la 1-5 cm (Dual, Lasso şi altele).

După semănat dar înainte de răsăritul culturii (preem– preemergent) majoritatea erbicidelor se administrează în acest interval de timp. Sunt însă şi unele ca Igran care trebuie administrat în primele trei zile, Aresin în primele patru zile, Alazine în primele cinci zile de la semănat.

Erbicidele ce se aplică pe vegetaţie (post–postemergent) nu produc efecte fitotoxice la plantele de cultură dacă se respectă stadiul de vegetaţie recomandat.

- în funcţie de forma de prezentare (sau de aspectul comercial):Soluţia concentrată (S.C.) este un amestec fizic omogen, a două sau mai

multe substanţe (moleculare sau ionice), care nu mai pot fi separate prin metode mecanice.

Concentrat emulsionabil (C.E. sau E.C.) este un erbicid dizolvat în ulei care amestecat cu apa formează emulsie (Diizocab, Mecloran, Pivot, Treflan ş.a.).

Pudră umectabilă, muiabilă sau dispersabilă (P.U., W.P.). Erbicidele din această grupă au o solubilitate foarte mică în apă sau ulei. Amestecate cu apa formează o suspensie şi pentru a împiedica depunerea particulelor solide în timpul aplicării, soluţia trebuie agitată continuu (Atrazin, Sencor, Venzar ş.a.).

Pasta (C.S., F.W.). Pasta este formată dintr-un erbicid solid diluat în alt lichid (de obicei apă) şi are aspectul unui lichid vâscos. În stare de repaus, erbicidul se separă de substanţa în care este diluat şi de aceea înainte de folosire este neapărat nevoie să fie amestecat.

118

Granule dispersabile (D.F.). Erbicidul se află sub formă de granule mici care se dispersează imediat în apă. Are avantajul de a nu îngheţa pe timp de iarnă, de a fi uşor de manipulat, de transportat, depozitat (Granstar, Titus ş.a.).

Glomerule sau granule, cu eliberarea treptată a erbicidelor. Aceste granule se aplică sub formă uscată şi erbicidul (amestecat uniform în masa glomerulului) se eliberează treptat şi uniform într-o perioadă mai mare de timp, distrugând buruienile pe măsură ce răsar.

- în funcţie de gradul de toxicitate:Erbicidele, ca toate substanţele chimice şi mai ales pesticidele, au diferite

grade de toxicitate. Toxicitatea se exprimă în mg/kg corp viu şi se apreciază după doza letală (DL 50%) a substanţei active la care mor 50% din animalele (şobolani) pe care se testează toxicitatea produsului respectiv. Erbicidele se împart în patru grupe de toxicitate.

Grupa I – extrem de toxice, la care DL 50 (doza letală) este sub 50 mg/kg, iar eticheta inscripţională are culoarea roşie (Tolkan şi altele).

Grupa a II-a – puternic toxice, la care DL 50 este de 50 – 200 mg/kg, iar eticheta este verde (Bladex, Pared, Oxytril şi altele).

Grupa a III-a – moderat toxice, la care DL 50 este de 200 – 1000mg/kg, iar eticheta de inscripţionare este albastră (SDMA, Brominal ş.a.)

Grupa a IV-a – la care DL 50 este de peste 1000 mg/kg, iar eticheta de inscripţionare este neagră (Basagran, Gesaprim, Dual, Venzar şi altele).

- în funcţie de modul de acţiune, erbicidele se împart în: Erbicide de contact, care acţionează asupra organelor plantei pe care le

ating (Basagran);Erbicide sistemice care se aplică pe plantă, de unde ajung în toate

organele ei, acţionând asupra ţesuturilor (Icedin);Erbicide reziduale, care se aplică pe sol, de unde sunt absorbite de

rădăciniţa formată în urma germinării (Eradicane).- După selectivitate, erbicidele se împart în:Erbicide neselective (cu acţiune totală), care distrug orice plantă cu care

vin în contact (Gramoxone, Reglone, Basta, Arsenal, Roundup, Glyphogan, Touchdown, Glifosat);

Erbicide selective care distrug numai anumite specii sau familii de buruieni (Atrazin, Fusilade).

8.1.3. Absorbţia erbicidelor şi translocarea lor în plante

Absorbţia erbicidelor de către plante are loc prin diferite organe, în funcţie de caracteristicile erbicidului. Din acest motiv unele erbicide se administrează înainte de semănat (ppi) chiar dacă nu sunt volatile, unele după semănat dar înaintea răsăririi culturii (preemergent), iar altele pe vegetaţie (postemergent când buruienile şi cultura este răsărită.

Absorbţia radiculară are loc în special când rădăcinile sunt tinere şi pereţii celulari sunt subţiri şi permeabili. Datorită acestui lucru, absorbţia radiculară a erbicidelor (şi a seminţelor în curs de germinare) este îndelungată durând mai multe zile. Absorbţia erbicidelor are loc odată cu apa şi sărurile minerale şi este mai rapidă în cazul triazinelor şi mai lentă în cazul erbicidelor aminotriazol (Weedazol), dalapon (Alatrex) şi altele. multe erbicide sunt

119

absorbite numai prin rădăciniţe (Afalon, Diizocab, Eradicane, Sencor, Triflurom, Romanex şi altele), dar sunt şi erbicide postemergente care ajung pe solul dintre rânduri şi fiind antrenate în sol de apa de ploaie sau de irigat, sunt absorbite de rădăciniţe (Blazer, Dicuran).

Unele erbicide (Alanex) sunt absorbite şi de tulpinile tinere prin cuticulă şi stomate; în cazul în care tulpiniţele sunt acoperite cu ceară (Chenopodium album, Fumaria schleicheri) absorbţia erbicidelor se face mai uşor sau mai greu.

Erbicidarea preemergentă a culturilor se bazează pe faptul că erbicidele sunt absorbite de buruieni prin coleoptil (Avadex) şi hipocotil (Mecloran). Alte erbicide au “eficienţa” mai mare chiar dacă condiţiile climatice nu sunt ideale, deoarece buruienile absorb erbicidul prin mai multe organe. Astfel Lasso este absorbit prin radicele, coleoptil şi hipocotil, Ramrod şi Dual prin coleoptil şi hipocotil, Alanex prin rădăciniţe, coleoptil şi tulpiniţă.

Erbicidele postemergente prin pulverizare ajung pe frunzele (mai puţin pe tulpiniţe) buruienilor de unde sunt apoi absorbite. Datorită morfologiei frunzelor atât de diferite la unele specii, efectul erbicidelor depinde de mai mulţi factori: de mărimea suprafeţei foliare (întreagă– Thlaspi arvense sau sectată–Descurainia sophia, Consolida regalis), de poziţia frunzei ( plană–Solanum nigrum sau oblică–Lactuca serriola), dacă au secreţii epidermice (ceară–Fumaria schleicheri) sau producţii epidermice (perişori deşi–Kickxia spuria) sau epiderma este mai groasă şi impermeabilă şi de numărul de stomate de pe suprafaţa frunzei.

Translocarea erbicidelor în plante. Erbicidele absorbite de către plante sunt transportate în întreaga plantă prin xilem (vase lemnoase) şi floem (vase liberiene). Erbicidele absorbite prin radicele sunt transportate la endodermă de unde ajung la vasele lemnoase fiind antrenate de fluxul de sevă brută care circulă prin acestea ajungând până la frunze blocând fotosinteza (Arelon, Buctril, Butizin, Flex, Gesagard, Onezin, Sencor ş.a.); de precizat că cea mai mare parte a acestor erbicide aplicate postemergent pe frunze, nu determină decât efecte fitotoxice locale şi parţiale. Erbicidele foliare ce se aplică postemergent sunt transportate de la cuticulă la nervuri ajungând la vasele lemnoase şi, antrenate de fluxul transpiraţiei, se acumulează la periferia lor, determinând primele simptome (îngălbeniri, necroze).

Alte erbicide se răspândesc în toată planta prin vasele liberiene (floem). Aplicate foliar, erbicidele ajung la vasele liberiene răspândindu-se în toată planta (2,4-D, Icedin, Roundup) unde determină o creştere anormală a celulelor inhibând dezvoltarea sistemului radicular şi a respiraţiei. La unele erbicide (dalapon-Alatrex) translocarea în plantă se face prin vase lemnoase şi liberiene.

Respectarea epocii optime are o foarte mare importanţă datorită faptului că plantele de cultură sunt mai rezistente numai în anumite stadii la acţiunea fitotoxică a erbicidului, dar şi datorită faptului că reziduurile de erbicid pot migra şi acumula în seminţe odată cu zaharurile formate în procesul de fotosinteză. Aşa este cazul erbicidelor fenoxiacetice (SDMA, Dikotex) care nu afectează mazărea datorită stratului ceros de pe frunze care împiedecă pătrunderea erbicidului în plante; depăşind epoca optimă, stratul ceros crapă, iar erbicidul pătrunde în plantă prin crăpăturile respective şi mazărea moare.

8.1.4. Acţiunea plantelor asupra erbicidelor

120

Pătrunderea erbicidelor în plante determină la unele specii o reacţie de apărare faţă de acestea prin imobilizarea şi metabolizarea lor. Imobilizarea şi inactivarea erbicidelor se face pe mai multe căi: blocarea erbicidelor în vacuole şi în pereţii vaselor conducătoare, reacţia dintre erbicide şi unii constituenţi celulari şi altele. metabolizarea erbicidelor de către plante este principalul proces prin care plantele de cultură şi unele specii de buruieni rezistă la acţiunea fitotoxică a unor erbicide prin echipamentul enzimatic pe care îl are o specie. După C. Pintilie şi colab. (1985) metabolizarea erbicidelor are loc în plantă printr-o anumită reacţie a cărei produs final este bioxidul de carbon şi apa; produsele intermediare apărute în timpul degradării pot fi utilizate de plante în unele biosinteze cu ajutorul enzimelor specifice fiecărei specii.

Reacţia de hidroliză are loc în prima etapă de descompunere a unor erbicide (derivaţi halogenaţi, acizi fenoxiacetici substituiţi, carbamaţi ş.a.) fiind catalizate de unele enzime (esteraze, amilaze) din plantele superioare. Hidroliza neenzimatică a triazinelor este catalizată de glicozidul MBOA iar fertilizarea porumbului influenţează cantitatea de MBOA din plantă şi prin aceasta metabolizarea atrazinului.

Reacţia de oxidare şi reducere este reacţia prin care un element sau o substanţă se combină cu oxigenul în cazul oxidării sau scoaterea unor electroni de hidrogen în cazul reducerii. Fără aceste reacţii fotosinteza şi respiraţia nu are loc. Reacţia de dezalchilare catalizată de enzime specifice determină pierderea radicalului alchil şi substituirea lui cu atomul de hidrogen implicând ruperea unei legături carbon–azot sau carbon–oxigen. Dezalchilarea nu modifică fitotoxicitatea erbicidului dar îi modifică selectivitatea. La triazine are loc dezalchilarea neenzimatică a catenelor laterale rezultând compuşi care sunt de zece ori mai puţin toxici care nu afectează culturile şi unele specii de buruieni rezistente la triazine.

Reacţia de dezaminare determină pierderea grupei amino şi înlocuirea ei cu grupa hidroxil sau hidrogen, având ca rezultat eliminarea amoniacului.

Reacţiile de rupere a ciclului. În acest caz, metabolizarea erbicidelor se face printr-un lanţ de reacţii, lungimea lui fiind în funcţie de starea de degradare a erbicidului (exemplu: pentru degradarea triazinelor pot fi reacţiile de hidroliză, dezalchilare, dezaminare şi rupere a ciclului triazinic) care are ca punct final bioxidul de carbon, apa şi amoniacul.

Reacţii şi sisteme de conjugare. Aceste sisteme modifică fitotoxicitatea erbicidelor şi la modificarea capacităţii de translocare în plantă, care uneori duc la acumulare de reziduuri şi la modificarea selectivităţii. Degradarea erbicidelor se face prin cuplare cu constituenţi chimici celulari endogeni ai plantelor cum sunt monoglucide, aminoacizii sau peptide (uneori cuplarea are loc şi cu macromolecule – proteine, lignină) care de obicei sunt nefitotoxici, dar cu o solubilitate variabilă. Triazinele sunt inactivate şi pe această cale (catalizate enzimatic) de către plantele cele mai rezistente la triazine: porumb, sorg, Sorghum halepense. De remarcat că porumbul este foarte rezistent la triazine deoarece le inactivează pe trei căi metabolice diferite şi prin particularităţi de translocare corespunzătoare.

TEST DE EVALUARE

121

1. Care sunt formele de prezentare a erbicidelor (aspectul lor comercial) ?

Răspuns: Erbicidele se prezintă sub următoarele forme: soluţie concentrată (S.C. sau L.C.), concentrat emulsionabil sau emulsii (C.E. sau E.C.), prafuri muiabile, pudre umectabile ori dispersabile (suspensii) – P.U., W.P. sau P.W., pastă (C.S. sau F.W.), granule dispersabile (D.F.), glomerule sau granule (G).

2. Precizaţi cum se clasifică erbicidele în funcţie de epoca de aplicare.

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Care sunt erbicidele neselective sau cu acţiune totală ? a) Roundup;b) Glyphogan;c) Betanal tandem;d) Basta;e) Oltisan extra.Rezolvare: a, b şi d.De rezolvat:2. Din ce grupă de toxicitate este un erbicid la care DL 50 este de

peste 1 g/kg corp viu şi are eticheta de culoare neagră? a) grupa I, extrem de toxic;b) grupa a II-a, puternic toxic;c) grupa a III-a, moderat toxic;d) grupa a IV-a, cu toxicitate redusă;e) grupa a V-a, netoxic.Rezolvare:

8.2. Acţiunea erbicidelor asupra plantelor şi interferenţaerbicidelor cu solul

8.2.1. Acţiunea erbicidelor asupra plantelorDeoarece erbicidele aparţin la numeroase grupe chimice (12 grupe mari)

organice şi anorganice, şi acţiunea lor asupra speciilor de plante se manifestă variat, intervenind în diferite procese metabolice. Acest lucru este posibil datorită faptului că erbicidele, cu ajutorul sevei brute şi a sevei elaborate, ajung în toate celulele organelor şi ţesuturilor verzi. Astfel, derivaţii ureei, dipiridilici ş.a. dereglează desfăşurarea normală a fotosintezei, erbicidele dinitrofenolice dereglează respiraţia, cele bipiridilice dereglează sinteza proteinelor, tiolcarbamaţii afectează activitatea meristematică, clomazonul (erbicid Comand)

122

împiedecă formarea clorofilei, erbicidele fenoxiacetice afectează diviziunea celulară, erbicidele fenilureice afectează reacţia Hill (fotoliza apei) ş.a.

Acţiunea erbicidelor care inhibă germinaţia. Aceste erbicide acţionează asupra seminţelor care germinează. Astfel, carbamaţii blochează diviziunea mitotică în metafază dând naştere în felul acesta la celule multinucleate şi cu nuclei gigantici. Tiolcarbamaţii acţionează asupra diviziunii celulare şi asupra activităţii unor enzime cu rol în metabolismul lipidelor, cerurilor şi amidonului. Nitrofenul, pe lângă faptul că inhibă germinaţia, decuplează şi fosforilările. Toluidinele inhibă ramificarea rădăcinilor, diviziunea şi diferenţierea celulară. Aceste erbicide au acţiune antagonistă faţă de erbicidele hormonale care favorizează şi accelerează diviziunea celulară şi de aceea este contraindicată asocierea acestora.

Acţiunea inhibitoare a erbicidelor asupra fotosintezei. Plantele autotrofe folosesc energia solară pentru a transforma apa, sărurile minerale şi bioxidul de carbon în diferite combinaţii organice în care se depozitează energia şi pentru constituirea proteinei proprii.

Procesul de fotosinteză are loc în două faze. Nu se cunoaşte întregul proces în care erbicidele acţionează asupra fotosintezei, dar poziţiile unde lucrează pot fi numeroase.

Perturbarea transferului de electroni. Din studiile efectuate, majoritatea inhibitorilor fotosintezei blochează transferul de energie de la unul la celălalt blocând fluxul energetic. Erbicide care inhibă transferul de electroni sunt numeroase şi fac parte din diferite grupe chimice: triazine (atrazin, simazin ş.a.), triazinone (metribuzin), dinitrofenoli (dinoseb, DNOC), acilanilide (propanil), hidroxibenzonitrili (bromoxinil), uracili (lenacil), piridazone (pirazon).

În perturbarea mecanismelor de transfer al energiei, un rol important îl deţin fosforilările care blochează acest proces, produsul final fiind oxigenul atomic şi apa oxigenată care distrug ţesuturile provocând moartea plantelor. Erbicidele specifice acestui mod de acţiune (glufosinat, diquat) nu inhibă fotoliza apei dar împiedecă reducţia NADP+ şi NADPH. De fapt, unele erbicide acţionează ca inhibitori iar altele ca decuplanţi ai fosforilării oxidative.

Acţiuni combinate. Unele erbicide (aminotriazolul – ATA) acţionează indirect asupra unor procese. În acest sens se poate cita aminotriazolul (ATA) care blochează sinteza pigmenţilor carotenoizi (şi a lipidelor din membrană) provocând indirect degradarea şi distrugerea cloroplastelor şi deci a clorofilei, ceea ce duce la moartea plantelor.

Acţiunea erbicidelor asupra respiraţiei. Studiile efectuate în acest sens demonstrează că pot acţiona în orice punct al desfăşurării procesului respirator, dar pot acţiona în mai multe puncte deodată. Pentru a respira, plantele oxidează glucoza prin reacţii enzimatice de oxidoreducere punând în libertate bioxid de carbon, apă şi energie. Procesul respirator are loc în mitocondrii unde moleculele de glucoză sunt scindate în fragmente de câte doi atomi de carbon care se degradează sub formă de acid acetic activat în ciclul lui Krebs. Erbicidele pot acţiona în mai multe puncte al acestui proces: în glicoliză, în oxidarea acizilor organici din ciclul lui Krebs, în transportul de electroni cuplat cu fosforilarea oxidativă care duce la formarea de adenozintrifosfat. Astfel, erbicidele pe bază de arsen inhibă formarea acetil – coenzima A din ultima fază a glicolizei; erbicidele

123

dipirilidilice inhibă transferul de electroni dintr-un punct al lanţului de oxidoreducere din ciclul lui Krebs împiedecând formarea de ATP; erbicidul dinoseb inhibă fosforilarea oxidativă şi ATP-ul nu se mai formează.

Acţiunea erbicidelor asupra sintezei proteice, a lipidelor, a acizilor nucleici. Sinteza proteică se realizează în ribozomi cu ajutorul purtătorului informaţiei ARNm şi al transportorului acesteia, ARNt. Dereglarea acestor sinteze are loc în mai multe moduri. Astfel, propaclorul inhibă mai întâi proteinele apoi blochează sinteza acizilor nucleici. Unele erbicide (prometrin) acţionează prin substituirea în procesul sintezei a unui sau a mai multor componenţi (tiamina) blocând sintezele proteice şi nucleice. Alte erbicide (derivaţii cloruraţi–dalapon şi TCA) blochează proteinele combinându-se cu ele provocând în felul acesta precipitarea proteinelor enzimatice care devin inactive. Un alt mod de acţiune este inhibarea enzimelor care favorizează sinteza unor acizi aromatici (fenilalanina, tirozina ş.a.).

Biosinteza lipidelor este dereglată de unele erbicide din grupa tiolcarbamaţilor cum sunt EPTC, butilat, trialat ş.a. care blochează producerea cerii de pe frunze şi tulpini. În afară de aceasta, EPTC blochează şi oxidarea şi conversia acizilor graşi în glucide precum şi sinteza lipidelor. Un alt mod de acţiune a unor erbicide (sulfalatul din grupa dinitrocarbamaţilor) este distrugerea structurii cristaline a cerii.

Acţiunea erbicidelor asupra diviziunii celulare are loc prin dereglarea proceselor de reproducţie ce au loc în celule. Astfel, Barbanul din grupa carbamaţilor inhibă despărţirea celulelor – fiice în procesul de diviziune a nucleului prin afectarea proteinelor care alcătuiesc fusul mitotic care au ca rezultat rădăcini îngroşate şi neramificate, iar tulpinile sunt pitice cu ţesuturi malformate în care celulele sunt polinucleate şi cu aberaţii cromozomiale. Erbicidul propizamid inhibă creşterea rădăcinilor şi tulpinilor şi blochează germinaţia seminţelor.

Acţiunea erbicidelor asupra absorbţiei apei şi a substanţelor nutritive. Dereglarea desfăşurării normale a acestor două procese duce la moartea plantelor. Derivaţii substituiţi ai fenilureii şi S–triazinele favorizează acumularea apei în ţesuturile plantelor datorită faptului că dereglând fotosinteza, stomatele se închid împiedecând parţial sau total transpiraţia. Ca urmare, celulele plesnesc datorită excesului de apă şi planta moare. La alte specii, efectul este invers, instalându-se în acest fel ofilirea plantei ce se termină cu moartea ei.

Unele erbicide influenţează şi absorbţia substanţelor nutritive ce se manifestă variat, în funcţie de specie şi în funcţie de epoca de vegetaţie în care s-a efectuat tratamentul. Triazinele aplicate la plantele furajere determină creşterea absorbţiei de substanţe nutritive, în special în azot, iar 2,4-D aplicat la porumb duce la o scădere de fosfor. Acumularea prea mare de substanţe minerale prin absorbţie este nocivă pentru plante, iar diminuarea sau oprirea acestei absorbţii duce de asemenea la moartea plantei.

Epoca în care se aplică un erbicid influenţează pozitiv sau negativ absorbţia de substanţe minerale. Astfel, Icedinul aplicat la grâu în faza de înfrăţire şi până la intrarea în burduf, determină o intensificare a absorbţiei de azot şi fosfor; aplicat într-o epocă târzie, absorbţia acestor două elemente se micşorează.

124

Acţiunea erbicidelor asupra morfologiei şi structurii anatomice a plantelor. Erbicidele stimulatoare de creştere determină o dezvoltare anormală a celulelor având ca rezultat ţesuturi şi organe deformate.

Epiderma se exfoliază la organele afectate dar nu suferă modificări însemnate. La scoarţă, celulele interne sunt afectate mai puternic decât cele externe fiind dispuse în formă de evantai ca urmare a diviziunii puternice anticlinală şi periclinală a celulelor endodermului. Tot aici pot apărea puncte meristematice ce determină formarea de fascicule conducătoare suplimentare, anormale.

Cilindrul central este puternic afectat. Ţesutul conducător nu mai este organizat în fascicule libero – lemnoase regulate, liberul şi lemnul fiind dispuse haotic. Cambiul are o activitate dezordonată fără să se diferenţieze în vase liberiene şi vase lemnoase, dar generează calote anormale de creştere în celulele iniţiale ale tulpinii şi în rădăcini.

Măduva este puţin afectată, în schimb razele medulare sunt puternic activate şi participă la formarea calotelor anormale de creştere. Tulpina nu mai creşte în lungime, dar se răsuceşte, prezintă crăpături şi umflături formând chiar rădăcini. Frunzele se pot răsuci, limbul îşi poate schimba forma, iar cele superioare. De multe ori nu se mai formează. Inflorescenţa se ramifică anormal, se încovoaie, uneori nu se mai formează, iar florile, sunt sterile.

8.2.2. Interferenţa erbicidelor cu solulErbicidele care se aplică preemergent pe suprafaţa solului sau înainte de

semănat şi se încorporează, încep să sufere diferite modificări fizice şi chimice de care depinde în mare măsură efectul fitotehnic şi caracterul lor poluant. Unul din caracterele importante ale erbicidelor ce se aplică (ppi (în special cele volatile) şi preem este fixarea pe elementele solide ale solului. Cu cât cantitatea de erbicid fixată pe particulele solide ale solului este mai mare, cu atât cantitatea de erbicid rămasă liberă este mai mică împiedecând în felul acesta pierderi de erbicid prin evaporare, levigare, descompunere ş.a., putându-se stabili doza necesară pentru erbicidat.

Fixarea erbicidelor în sol depinde de mai mulţi factori. Unul dintre factori este structura chimică. Studiile efectuate au găsit o absorbţie crescândă de la fluoridon la prometrin, apoi la terbutiran, atingând maximum pentru butidazol; acetanilidele (alaclor, metolaclor ş.a.) se adsorb în mod egal în sol şi de trei ori mai slab decât prometrinul.

Caracteristicile solului sunt un alt factor care influenţează fixarea erbicidelor în sol. Solurile tasate, slab structurate, având un raport mare între componentele solide şi cele fluide, favorizează amestecarea erbicidelor cu o masă mare de componente solide mărind fixarea lor. Suprafeţele active pentru fixarea erbicidelor reprezentate de argile şi substanţa organică din sol (humus). De aceea pe solurile nisipoase doza ce se administrează este mai mică decât pe solurile bogate în humus.

Apa din sol măreşte solubilitatea erbicidelor, reduce fixarea pe particulele de sol şi contribuie la desorbţia erbicidelor fixate pe componentele solide (se poate spune că apa concurează erbicidele în fixarea pe particulele de sol); de aceea nu se recomandă erbicidarea ppi şi preem după ploile prelungite şi pe

125

terenurile umede. Temperatura ridicată de asemenea reduce fixarea erbicidelor pe particulele de sol. pH-ul solurilor influenţează pozitiv sau negativ adsorbţia, unele erbicide având activitate fitotoxică la un pH mai mic iar altele la un pH mai mare.

Volatilizarea erbicidelor. Erbicidele volatile trebuiesc încorporate în sol din mai multe motive:

- se volatilizează în atmosferă şi concentraţia din sol se reduce foarte mult încât nu mai are efect asupra buruienilor;

- erbicidele care inhibă germinaţia (tiolcarbamaţi, toluidine) acţionează asupra seminţelor prin vaporii de erbicid produşi în sol care se adsorb şi absorb pe şi în rădăcinile plantelor;

- cantitatea de erbicid care se volatilizează în atmosferă constituie o sursă de poluare a mediului dar şi un pericol pentru culturile sensibile la erbicidul respectiv; este cunoscut cazul când erbicidele ce s-au administrat orezăriilor nu s-au încorporat la timp, s-au fixat în norii care erau la înălţime mică şi revenind pe pământ odată cu ploaia, au distrus culturile de castraveţi din vecinătate;

- încorporarea erbicidului într-un volum mai mare de sol prelungeşte timpul de acţiune (trifluralinul până la 6 luni), iar dacă doza se măreşte peste optim, persistenţa poate dura ani, ceea ce pune în pericol culturile postmergătoare (trifluralinul după 2 ani de la administrare a redus recolta de ovăz).

De remarcat că pentru unele erbicide, volatilizarea în atmosferă este încă o cale de detoxificare, vaporii fiind descompuşi de radiaţiile ultraviolete (EPTC) sau luminoase din spectrul solar (trifluralinul este fotoinactivat prin dezalchilare în 20 minute).

Levigarea erbicidelor. O parte din cantitatea de erbicid existentă în sol circulă împreună cu soluţia solului lateral şi în profunzime, fenomen ce depinde de coeficientul de distribuţie a erbicidului între faza lichidă şi faza solidă.

În concluzie, cu cât adsorbţia este mai puternică, cu atât levigarea este mai slabă. Levigarea este un fenomen nedorit (chiar dacă reduce cantitatea de reziduuri), deoarece poate ajunge în pânza de apă freatică imprimându-i un gust neplăcut, iar dacă ajunge în iazuri şi lacuri poate otrăvi peştii, iar carnea celor vii poate primi acelaşi gust neplăcut.

Un alt pericol al levigării este că pe terenurile irigate şi nisipoase, sau în cazul unor precipitaţii excesive erbicidul poate ajunge în terenurile învecinate unde culturile pot fi sensibile la erbicidul respectiv. Levigarea mai constituie un pericol foarte mare pentru unele culturi când acestea au o selectivitate de poziţie. Astfel, simazinul se fixează în stratul de 0 – 15 cm în timp ce diuronul ajunge în al treilea an de la aplicare la adâncimea de 40 cm afectând livezile de măr (N. Şarpe şi colab., 1976). Cercetările au dus la obţinerea unor erbicide cu solubilitate redusă care rămân în primii 20 cm de la suprafaţa solului. Întrucât levigarea erbicidelor depinde de mai mulţi factori, în aprecierea riscurilor de levigare trebuie să se ţină cont de:

- erbicidele pot fi antrenate în profunzime odată cu particulele argilo – humice pe care sunt fixate;

- erbicidele se găsesc în produse împreună cu dispersanţii şi muianţii care înlesneşte amestecarea lor cu apa;

126

- descompunerea este maximă în stratul superficial de sol, iar antrenarea lor în profunzime duce la o remanenţă îndelungată cu efect poluant;

- produşii intermediari de descompunere ai erbicidelor sunt acvasolubili, fapt care măreşte riscul de levigare: hidroliza esterului metilic al clorambenului măreşte riscul de levigare, iar dinosebul împiedecă levigarea în profunzime prin oprirea hidrolizei.

Adsorbţia erbicidelor (fixarea erbicidelor la suprafaţa particulelor de sol) are o foarte mare importanţă practică deoarece de acest factor depinde doza agronomică necesară erbicidării; doza de erbicidare este formată din cantitatea de erbicid adsorbită de particulele de sol la care se adaugă cantitatea de erbicid rămasă liberă în soluţia solului (de fapt această cantitate distruge buruienile). Datorită acestui fapt, adsobţia erbicidelor este un fenomen negativ deoarece nu toată cantitatea contribuie la distrugerea buruienilor, iar cantitatea adsorbită poluează solul. Cantitatea de erbicid adsorbit nu este întotdeauna aceeaşi, ea fiind determinată de mai mulţi factori: pH, temperatură, structura şi umiditatea solului, capacitatea de schimb cationic şi de procentul, natura mineralogică şi saturarea cu diferiţi cationi a argilelor din sol.

Descompunerea erbicidelor în sol. După administrare, erbicidele sunt supuse unor acţiuni de natură fizico–chimice sau biologice care, în final, duc la degradarea erbicidelor. Lumina acţionează nu numai asupra erbicidelor preemergente şi postemergente, dar şi a celor ce se încorporează superficial. Sub acţiunea luminii, reacţiile de oxidare, reducere, hidroliză, substituţiei şi izomerizare se desfăşoară mai uşor şi mai repede.

Datorită acţiunii luminii, oxigenul din aer, apă şi sol poate fi activat în aşa fel, încât oxidarea erbicidelor devine frecventă; nu rare sunt cazurile când lumina a declanşat reacţii de substituire la derivaţii halogenaţi, de descompuneri la derivaţii de dipiridili, de fotoreduceri la diclobenil, benzonitrili. La unele erbicide, fotodescompunerea are loc foarte repede, un exemplu în acest sens putând fi Diquatul şi Paraquatul care sunt descompuse doar în câteva ore.

Solul, prin componentele lui minerale, acţionează asupra erbicidelor prin reacţii de hidroliză, oxidare şi reducere: ionii de fier, mangan, cobalt sunt catalizatori foarte buni pentru fenomenele de oxidare şi reducere; mineralele argiloase acide sau bazice favorizează hidroliza care intervine în degradarea unor erbicide (exemplu hidroliza triazinelor); carbamaţii pot intra în reacţia de descompunere a erbicidului. Apa din sol este un mediu foarte bun pentru reacţii prin substanţele pe care le conţine ca solvent, putând participa la asocieri de molecule prin legăturile de hidrogen sau interveni în hidroliză, în oxidări şi reduceri prin atomii de hidrogen şi oxigen; poate modifica pH-ul.

Biodegradarea erbicidelor în sol. Persistenţa erbicidelor în sol este în funcţie de o serie de factori, cel mai important fiind structura chimică: erbicidele care conţin ioni ai metalelor grele (pe bază de arsen) se acumulează în sol; o poziţie intermediară o au cele pe bază de sodiu (dalapon, TCA ş.a.).

Erbicidele organice sunt degradate în sol de către microorganisme, degradare care este condiţionată de mai mulţi factori: structura chimică, temperatură (optima la 25°-35°C), umiditate, prezenţa microorganismelor specifice, forma de condiţionare a erbicidelor ş.a. Reacţiile de biodegradare sunt posibile dacă energia pe care o dezvoltă este mai mare decât energia cerută de

127

activarea produsului: produşii liniar–alifatici sunt cei mai uşor de inactivat, cei izociclici ocupă o poziţie intermediară, iar cei heterociclici sunt inactivaţi cel mai greu.

La multe erbicide există o perioadă latentă când acestea nu sunt descompuse deoarece populaţia de microorganisme specifice este foarte mică. Pe măsură ce microorganismele se multiplică şi populaţia creşte, erbicidul începe să fie descompus; dacă solul este tratat din nou cu acelaşi erbicid sau cu unul apropiat ca structură, microorganismele, care acum sunt mai numeroase decât iniţial, încep să-l descompună imediat, fără perioada latentă: erbicidul Eradicane este inactivat în 10–12 săptămâni când este aplicat pentru prima dată, iar dacă se aplică mai mulţi ani consecutiv, inactivarea durează 4–6 săptămâni.

Acţiunea microflorei solului asupra unui erbicid este specifică unei substanţe: adaptarea microorganismelor la descompunerea lui 2,4-D nu influenţează descompunerea atrazinului (este descompus de alte specii) care are o structură mult diferită, dar influenţează descompunerea MCPA deoarece are o structură apropiată. Practicarea unor amestecuri de erbicide cu structuri apropiate are o acţiune benefică pentru practica agricolă deoarece stimulează şi grăbeşte descompunerea unui erbicid (amestecarea lui 2,4,5-T cu MCPA reduce de cinci ori timpul de descompunere datorită lui MCPA).

În alte cazuri, erbicide biologic inactive, la administrarea în câmp devin fitotoxice numai când microflora solului sau buruienile le transformă prin oxidare în alte substanţe, fenomen numit activare: 2,4-DB devine fitotoxic când anumite enzime din buruieni îl transformă în 2,4-D fitototoxic; exemplele sunt numeroase: derivatul ureic fenobenzuron prin activare este transformat în diuron, clortiamidul este activat prin metabolizare rapidă în diclobenil ş.a.

Erbicidele triazinice sunt descompuse în sol de către microorganisme prin cometabolizare deoarece microflora nu foloseşte direct substanţa pe care o descompune (adaptarea enzimatică a microorganismelor la descompunerea substanţelor mai greu asimilabile când în mediu sunt prezente substanţe cu structură analogă, mai uşor de metabolizat şi nu determină fenomenul de îmbogăţire). Nu toate triazinele au aceeaşi durată de inactivare, lucru ce depinde de structura lor chimică.

Un fenomen negativ îl constituie conjugarea triazinelor cu humusul sau cu unele componente ale celulelor microbiene. Prin mineralizarea complexului, molecula de triazină este eliberată în sol provocând creşterea în timp a cantităţii de produşi fitotoxici care, uneori, pot afecta culturile postmergătoare mai sensibile. Prelungirea persistenţei triazinelor are loc când în sol se introduc fungicide care inhibă activitatea unor microorganisme.

Efectul erbicidelor asupra populaţiei solului. Erbicidele afectează puternic solul, cel mai afectat fiind edafonul care este 0,35% din greutatea totală a solului şi respectiv 5% din partea organică şi reprezintă sediul funcţiilor de fertilitate a solului şi este constituit din bacterii (40%), ciuperci (40%), râme (12%), micro şi mezofaună (3%) şi megafaună (5%). Deci acest edafon trebuie protejat de acţiunea nefastă a unor erbicide.

Ajunse în sol, erbicidele pot pune numeroase probleme, de aceea trebuie să se ţină seama de interacţiunile pe care le pot determina în sol. Astfel, Quintozenul controlează specii de Rhizoctonia din sol, dar favorizează acţiunea

128

speciilor patogene din genurile Pythium şi Fusarium; algele sunt foarte sensibile la acţiunea erbicidelor care inhibă fotosinteza; fungii şi bacteriile sunt sensibile la acţiunea celor mai multe erbicide; derivaţii Uracilului inhibă bacteriile aerobe nesporogene gram negative, algele, ciupercile.

Utilizarea de durată a unui singur erbicid poate modifica microflora, consecinţele fiind negative sau pozitive. Ca urmare a acţiunii diferitelor erbicide testate pentru combaterea buruienilor, grupele de microorganisme au evoluat diferit.

Micromicetele sunt reduse numeric de erbicidele Romanex, Titus+Trend, Guardian, iar stimulatoare sunt Primextra, Fantastic. Bacteriile sunt afectate în mod diferit: erbicidul Romanex afectează puţin bacteriile Gram pozitive şi afectează puternic actinomicetele, iar Fantastic afectează puternic bacteriile Gram pozitive şi le stimulează pe cele Gram negative ş.a.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt ţesuturile şi organele deformate ale buruienilor sub acţiunea erbicidelor?

Răspuns: Dezvoltarea anormală a buruienilor din cauza erbicidelor se manifestă asupra epidermei, scoarţei, cilindrului central, măduvei, tulpinii, frunzelor şi inflorescenţelor.

2. Enumeraţi procesele fiziologice şi metabolice inhibate în urma aplicării erbicidelor.

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Care sunt efectele nedorite (negative) cauzate de levigarea

erbicidelor ? a) poluează apa freatică;b) levigarea are numai efecte benefice;c) pe psamosolurile irigate şi după precipitaţii abundente sunt afectate

terenurile şi culturile vecine;d) intensifică volatilizarea altor erbicide;e) la erbicidele cu selectivitate de poziţie determină goluri în culturi sau

chiar compromiterea acestora .Rezolvare : a, c şi e.

De rezolvat:2. Volatilizarea erbicidelor intensifică următoarele procese: a) scăderea concentraţiei erbicidelor în sol;b) nitrificarea;

129

c) poluarea mediului înconjurător;d) acidifierea soluţiei solului;e) mineralizarea humusului din sol.

Rezolvare:

8.3. Selectivitatea erbicidelor, persistenţa şi remanenţa erbicidelor în sol şi tehnica erbicidării

8.3.1. Selectivitatea erbicidelorPrin selectivitate se înţelege proprietatea pe care o au unele erbicide

(numite selective), manifestată la nivelul dozelor optime, de a distruge una sau mai multe specii de buruieni, fără a dăuna plantelor cultivate aflate pe aceeaşi suprafaţă de teren.

Erbicidele neselective sau cu acţiune totală sunt fitotoxice pentru toate speciile de plantele dintr-un agroecosistem. Este de dorit ca plantele de cultură să aibă o sensibilitate minimă, deci o toleranţă maximă, la erbicidele utilizate, adică să reziste foarte bine efectului erbicid, iar buruienile să aibă o sensibilitate maximă, deci o toleranţă minimă, pentru a fi distruse.

Aceeaşi specie, buruiană sau plantă cultivată, se comportă diferit, adică este sensibilă la unele erbicide şi tolerantă la altele. Exemplu: romanul (Matricaria inodora) este rezistent la S.D.M.A., dar este sensibil la Sekator.

Sensibilitatea şi toleranţa acţionează în funcţie de tipul şi doza de erbicid aplicat, specia şi faza de vegetaţie a plantei respective. Ele se manifestă de la un efect imperceptibil, când nu apar simptome şi până la maximum, când specia este distrusă.

Clasificarea selectivităţii Selectivitatea se clasifică în: selectivitate fizică (mecanică sau de poziţie)

şi selectivitate propriu-zisă.A. Selectivitatea de poziţie (localizată) este generată de locul de plasare a

unor erbicide, de proprietăţile acestora şi de condiţiile pedoclimatice. În acest caz erbicidul rezidual este plasat la suprafaţa solului, ppi sau preem, sub formă peliculară şi având o solubilitate mică, nu levigă (nu migrează) decât câţiva centimetri în sol.

Rezistenţa plantelor de floarea-soarelui şi de cartofi la erbicidele pe bază de prometrin (Gesagard, Promedon, Prometrin, Cosatrin, Prometrex)se bazează pe acest tip de selectivitate.

Buruienile care germinează în acest strat toxic vor fi distruse, în timp ce plantele cultivate, semănate sau plantate mai adânc, nu sunt afectate. Floarea-soarelui absoarbe prometrinul numai prin rădăcini, nu şi prin cotiledoane. Buruienile absorb erbicidul prin hipocotil şi epicotil.

Din păcate, această selectivitate dispare în urma ploilor abundente (>100 l/m2), care antrenează erbicidul în profunzime, până la nivelul seminţelor apărând goluri în cultură sau aceasta este compromisă.

Trebuie să se respecte adâncimea de semănat (de plantat) şi doza de erbicid, să nu se irige curând după erbicidare, iar pe solurile nisipoase, unde levigarea este mai intensă, nu se recomandă prometrinul.

130

La pomii fructiferi, viţa de vie şi la alte plante cu talie înaltă, selectivitatea de poziţie pentru erbicidele postemergente cu absorbţie foliară se realizează prin pulverizarea acestora la baza plantelor (aplicare direcţionată), folosind unele apărători din plastic, metal, lemn (mai ales pe timp cu vânt).

Distrugerea buruienilor răsărite, cu erbicide neselective, înainte de răsărirea culturii, reprezintă un model invers de selectivitate de poziţie. Exemplu: Roundup la sfecla de zahăr (în loc de praşilă oarbă).

Această selectivitate fizică este influenţată deci de mobilitatea erbicidului în sol şi de căile de absorbţie a erbicidului de către plante.

B. Selectivitatea propriu-zisă este determinată de interacţiunea erbicidelor cu plantele.

a) Selectivitatea datorată factorilor morfo-anatomici se referă la structura, forma, mărimea, poziţia şi numărul de frunze care influenţează reţinerea, pătrunderea şi acţiunea erbicidelor în plantă.

Buruienile monocotiledonate au frunze înguste, alungite, direcţionate oblic, cu cuticulă dură şi un mugure terminal bine protejat de teaca frunzelor. De aceea ele interceptează şi reţin mai puţin erbicid.

Dicotiledonatele au frunze late, dispuse aproape orizontal şi nu îşi protejează mugurele terminal. Prin urmare, sunt mai expuse la toxic, reţinând mai mult amestec de stropit.

Pe frunzele cu cuticulă ceroasă, lucioasă, groasă, netedă, erbicidele sunt reţinute mai puţin. De exemplu, frunzele de rapiţă şi de varză reţin de 8 ori mai mult amestec de stropit decât frunzele de orz (ml/cm2).

Dacă ţesuturile meristematice (de creştere) nu sunt distruse, buruienile regenerează chiar dacă majoritatea plantei este distrusă.

Organele subterane de rezistenţă (rizomi, muguri radiculari, tuberculi, rădăcini tuberizate) se află la diferite adâncimi şi puţine vin în contact cu erbicidele. După distrugerea organelor supraterestre, mugurii dorminzi de pe aceste organe formează noi lăstari. De aceea se vor folosi erbicide care distrug organele subterane (Fusilade pentru pir, bălur, Lontrel pentru pălămidă etc.).

b) Selectivitatea fiziologică (chimică) are loc în plante după ce acestea au fost penetrate de erbicide. Ea este generată de modul şi viteza de inactivare a erbicidului. Unele plante de cultură au capacitatea de a inactiva în timp util un erbicid, de a-l neutraliza. Ele îl transformă în componenţi netoxici cu ajutorul unui sistem enzimatic sau hormonal specific sau cu ajutorul unor metaboliţi proprii, capabili să participe la degradarea rapidă a erbicidului sau la legarea şi imobilizarea lui.

Această selectivitate operează numai în limitele dozelor normale.De exemplu, porumbul metabolizează atrazinul (din Onezin, Pitezin,

Gesaprim, Primextra, Sanrom etc.) în hidroxitriazină (netoxică pentru porumb), orezul metabolizează propanilul din Stam şi Surcopur etc.

Totodată, unele buruieni („sinucigaşe”) transformă unele substanţe active netoxice în substanţe toxice şi pier.

c) Selectivitatea periodică este determinată de toleranţa la erbicide în funcţie de faza de dezvoltare (ontogeneza) a plantelor cultivate.

De exemplu, Basagranul se aplică la in în faza de brădişor (8 – 10 cm înălţime), S.D.M.A., Icedinul, Buctrilul etc. se aplică la porumb când acesta are 3

131

– 6 frunze. Sencorul la cartofi se aplică până când plantele au maxim 10 cm înălţime, S.D.M.A., Icedinul forte, Oltisanul Extra etc. se administrează la cerealele păioase până la aparţia celui de-al doilea internod, Buctrilul Universal până la apariţia frunzei stindard, Granstarul până la burduf etc.

Depăşind aceste perioade apar diferite fenomene de fitotoxicitate la plantele cultivate şi producţia scade semnificativ.

d) Selectivitatea de doză apare atunci când se depăşeşte doza maximă recomandată. Buruienile sunt combătute mai energic, dar se distruge cultura.

e) Selectivitatea datorată diferenţelor de translocare. Efectul toxic al unor erbicide este condiţionat de viteza de translocare (transportare) a lor în plantă, de la locul de pătrundere până la locul de acţiune.

De exemplu, dicamba este selectiv pentru grâu, pentru că se translocă lent, dar este toxic pentru secară pentru că se translocă rapid, Illoxanul este absorbit de 4 ori mai lent la grâu decât la porumb etc.

f) Selectivitatea datorată proprietăţilor erbicidelor. Unele erbicide sunt selective pentru anumite plante de cultură fiindcă li se adaugă un antidot. Exemplu: Furore Super nu este selectiv pentru grâu. Prin adăugarea unui antidot devine Puma Super, selectiv pentru grâu. Eptam este fitotoxic pentru porumb. După adăugarea unei substanţe protectoare (antidot) devine Eradicane, selectiv pentru porumb etc.

La asocierea a 2 – 3 erbicide trebuie ştiut dacă interacţiunea lor are efect sinergic (de amplificare a efectului fitotoxic) sau efect antagonist (de diminuare, de detoxificare sau chiar de anihilare a efectului erbicid).

Multe erbicide (Buctril, Icedin, Sansac, Oltisan Extra, Basagran, Diburom, Ring, Sanrom, Betanal, Galaxy, Logran, Optica Duo, Lancet, Galex etc.) conţin, din fabricaţie, 2 substanţe active, altele (Sanolt Combi, Betanal, Progres, Oxytril etc.) au în compoziţia chimică 3 substanţe active.

Cu alte cuvinte, selectivitatea este proprietatea erbicidelor de a fi fitotoxice pentru unele specii de plante (buruieni) şi nefitotoxice pentru alte specii (plantele de cultură), fenomen pe care se bazează combaterea buruienilor cu erbicide. În acest caz apar două fenomene: sensibilitatea, care este proprietatea speciilor de a reacţiona pozitiv la acţiunea erbicidelor, fiind distruse şi toleranţa, care este proprietatea speciilor cultivate de a nu reacţiona la acţiunea erbicidelor.

8.3.2. Persistenţa şi remanenţa erbicidelor în sol

Persistenţa erbicidelor în sol este durata lor de acţiune la cultura la care au fost aplicate. Din punct de vedere utilitar, se disting două feluri: persistenţa absolută care este durata în care erbicidul rămâne cu structura chimică ne modificată şi persistenţa agronomică care este timpul în care erbicidul are efect fitotoxic asupra plantelor, aceasta din urmă având adevărata importanţă pentru practica agricolă. Persistenţa agronomică este perioada de acţiune asupra buruienilor pentru cultura la care este administrată şi este cu atât mai utilă cu cât cuprinde toată perioada de vegetaţie a culturii. Această persistenţă depinde de mai mulţi factori: de structura chimică a erbicidului, de cantitatea de erbicid administrată, de metoda aplicată (în benzi sau pe toată suprafaţa), condiţiile climatice, epoca de aplicare, lucrările agrotehnice, adâncimea de încorporare,

132

degradarea chimică şi biologică, durata de aplicare (ani succesivi). Bazat pe acestea, s-a alcătuit o scară relativă a persistenţei erbicidelor: remanenţă foarte mare în care erbicidele se menţin peste 18 luni în sol, remanenţă mare până la 18 luni, remanenţă moderată până la 12 luni, slab remanente până la 6 luni, fără remanenţă care dispar repede, până la 3 luni.

Adâncimea de încorporare peste limita specifică a erbicidului măreşte mult persistenţa în sol. Astfel, trifluralinul încorporat la 8 – 10 cm are o remanenţă de 4 – 6 luni, iar dacă este încorporat mai adânc, remanenţa poate ajunge până la un an, atrazinul încorporat până la 15 cm are o remanenţă de 5 luni şi până la 40 cm, remanenţa este de 17 luni. această remanenţă se explică prin faptul că în adâncimea solului, activitatea microbiană este scăzută şi numai o parte din rădăcinile plantelor ajung până acolo.

Condiţiile climatice. Într-un sol uscat, activitatea microbiană este mai scăzută şi persistenţa este mai mare (se cunosc cazuri când erbicidul a fost ineficient datorită secetei, iar în anul următor datorită precipitaţiilor normale a fost activat şi a distrus cultura postmergătoare). În cazul averselor de ploaie şi a inundaţiilor, erbicidul este spălat şi dus de pe ogor, iar persistenţa este foarte mică. Temperaturile scăzute de asemenea prelungesc persistenţa erbicidelor deoarece reduce activitatea microbiană a solului, activitatea fiziologică şi biochimică a plantelor.

Lucrările agrotehnice au influenţă pozitivă în reducerea persistenţei. Prin încorporare erbicidele se dispersează într-un volum mai mare de sol permiţând microorganismelor să aibă un contact mai mare şi o oxigenare mai bună.

Solul (componentele minerale şi organice, tipul de sol, pH-ul, textura) influenţează foarte mult persistenţa erbicidelor. Astfel, în solul nisipos cantitatea de reziduuri sunt mai mari decât în celelalte soluri; pH-ul influenţează pozitiv sau negativ (în funcţie de structura chimică a erbicidului) persistenţa; textura grosieră favorizează deplasarea erbicidelor pe verticală sau orizontală pe când o textură fină, nu.

Factorii abiotici influenţează persistenţa prin deplasarea erbicidelor în profunzime sau spre suprafaţă, pierderi prin evaporare, împiedecă degradarea lor de către microorganisme şi altele.

Factorii biotici au o foarte mare importanţă în reducerea persistenţei erbicidelor prin procesele de degradare microbiană (activitate strâns legată de condiţiile climatice – temperatură şi precipitaţii) şi de către plantele rezistente la erbicidul respectiv.

Remanenţa erbicidelor este durata de acţiune a unui erbicid în afara perioadei de vegetaţie a plantei la care s-a aplicat. Acest lucru are o mare importanţă deoarece erbicidele cu remanenţă mare afectează culturile postmergătoare sensibile. În afara faptului că unele erbicide au remanenţă mare (Pivot peste 30 luni), aceasta este prelungită datorită unor greşeli de aplicare care duc la supradozare.

Necorelarea dozei cu tipul de sol. Pe solurile nisipoase, doza v-a fi întotdeauna mai mică decât pe cernoziomurile bogate în humus (la 4% humus doza este mai mare cu 75–100% decât la 1% humus).

Tratamente efectuate unilateral şi repetate duce la mărirea remanenţei, în special a celor cu persistenţă mai mare şi puţin levigabile. Erbicidarea timp de

133

mai mulţi ani consecutiv numai cu atrazin face imposibilă cultura grâului (şi a altor culturi) datorită acumulării acestui erbicid; se pot semăna numai culturi rezistente: mazăre ş.a.

Necunoaşterea remanenţei erbicidelor duce în unele cazuri la accidente grave. Astfel, erbicidul Pivot are o remanenţă de peste 30 luni, inconvenient ce se poate înlătura cunoscând rezistenţa culturilor la acest erbicid şi semănându-le în ordinea sensibilităţii lor.

Aplicarea neuniformă a erbicidului duce la apariţia unor goluri în cultură când defecţiunile sunt remediate fără oprirea agregatului; supradozarea în fâşii sau benzile cu buruieni apar când jalonarea este defectuoasă sau se erbicidează fără jalonare.

Necunoaşterea selectivităţii erbicidului duce la distrugerea culturii: prometrinul care are selectivitate de poziţie distruge cultura dacă este încorporat.

Remanenţa erbicidelor se poate scurta cu ajutorul unor substanţe introduse în sol, dar care sunt costisitore (L. Ghinea şi colab., 1987).

8.3.3. Tehnica erbicidării culturilor agricole

Folosirea raţională a erbicidelor necesită cunoaşterea şi respectarea riguroasă a regulilor privind tehnica aplicării acestor substanţe chimice.

Uneori se comit diverse greşeli din cauza unor carenţe în pregătirea profesională a specialiştilor, neacordării importanţei cuvenite îndrumării şi supravegherii acestei lucrări, instructajului necorespunzător etc.

Aceste greşeli determină micşorarea producţiilor mergând până la compromiterea culturilor agricole, diminuarea efectului erbicid, poluarea mediului ambiant, apariţia unor accidente grave de muncă prin intoxicare, reducerea eficienţei economice etc.

Incompetenţa determină pagube imputabile şi compromiterea fermierului din punct de vedere profesional, mai ales în condiţiile actuale de concurenţă acerbă.

Pentru ca această lucrare să decurgă fără probleme deosebite trebuie să se respecte următoarele reguli mai importante:

1) La alegerea tipului de erbicid se va ţine cont de selectivitatea lui (pentru a nu distruge cultura), de spectrul de combatere (pentru a combate buruienile dominante), de gradul de toxicitate, de preţul de livrare, de forma de prezentare, de firma producătoare şi de cea care îl comercializează etc.

2) La procurarea şi utilizarea unui erbicid, chiar cunoscut din anii anteriori, se studiază cu atenţie prospectul pentru o temeinică documentare privind caracteristicile sale. Trebuie cunoscute felul şi conţinutul în substanţă activă, recomandările firmei producătoare etc.

Se vor citi cu atenţie şi înscrisurile de pe ambalaj.3) Se va folosi doza optimă recomandată. Dacă se dă o doză mai mică nu

sunt combătute în mod corespunzător sau deloc buruienile. Dacă doza este prea mare apar efecte de fitotoxicitate la plantele de cultură, producţia scade, cheltuielile sunt mai mari fiindcă erbicidele sunt scumpe etc.

4) Se va respecata epoca de aplicare: ppi, preem sau postem.

134

Erbicidele SDMA, DMA-6, Icedin forte, Icedin super, Oltisan, Oltest etc. aplicate mai târziu la grâu, de pildă în faza de burduf, provoacă apariţia unor spice brunificate, cu spiculeţe sterile, cu rahis răsucit şi, în final, pierderi mari de recoltă (până la 50 %).

Erbicidarea postemergentă târzie, după epoca optimă, are mai multe dezavantaje. Buruienile cresc şi devin mai rezistente, cultura le acoperă şi erbicidul nu ajunge la ele, au concurat deja plantele cultivate, plantele călcate de roţi se refac mai greu etc.

La porumb, aplicarea Icedinului, SDMA-ului, SANROM-ului, OLTISAN-ului etc. după depăşirea fenofazei de 5-6 frunze frânează dezvoltarea sistemului radicular, baza tulpinii devine măciucată (malformată), plantele rămân mici, cu frunze înguste, răsucite, cu paniculul blocat în teaca ultimei frunze, se apleacă uşor la vânt etc.

Dacă erbicidarea postemergentă se face prea devreme, buruienile nu vor fi bine combătute, pentru că multe vor răsări mai târziu.

5) La erbicidare este necesară jalonarea cu cel puţin 2 jaloane şi 2 muncitori. Dacă nu se jalonează sau se jalonează greşit vor apărea greşuri, adică porţiuni neerbicidate sau suprapuneri (supradozări) între două parcursuri ale agregatului de erbicidat.

6) La erbicidarea cu aviaţia utilitară să se respecte restricţiile privind înălţimea (maxim 5 m) şi viteza de zbor, prezenţa unor fâşii de protecţie de circa 500 m lăţime faţă de culturile vecine sensibile la erbicidul utilizat etc.

7) Să nu se erbicideze când vântul are viteza mai mare de 4 m/s, când ploaia este iminentă (în mai puţin de 6 ore de la erbicidare), când este arşiţă, când temperatura este prea scăzută. De exemplu, trebuie să fie cel puţin 150C pentru SDMA, 100C pentru Icedin, 80C pentru Buctril etc.

8) Dacă se aplică erbicide cu efect remanent să se ţină seama de cultura postmergătoare. De pildă, dacă se mai foloseşte Atrazin (ca Pitezin, Onezin, Gesaprim, Sanazin, Atred, Laddok) se va cultiva în anul următor tot porumb sau o altă cultură rezistentă la atrazin (mazăre, fasole, soia, cartofi).

9) La întoarcerile de la capetele solei şi când agregatul staţionează din diverse motive, să se oprească instalaţia de erbicidare pentru a nu supradoza solul din zona de oprire.

10) Emulsiile şi suspensiile se vor agita permanent în timpul lucrului pentru o bună omogenizare a concentraţiei amestecului de erbicidat. Soluţiile se vor agita numai la preparare.

11) Erbicidele volatile (Diizocab, Treflan, Triflurom, Triflurex, Balan, Dual, Mecloran etc.) să se încorporeze în sol imediat (în maxim 20 de minute).

12) Să se respecte adâncimea de încorporare, alegând unealta agricolă potrivită (combinatorul, grapa cu colţi reglabili, grapa cu discuri sau freza). Ex.: Dual, Mecloran, Trophy, Diburom = 3-5 cm; Treflan= 6-8 cm; Diizocab, Eradicane = 8-10 cm adîncime.

13) La erbicidarea ppi solul să fie cît mai bine nivelat, afânat, mărunţit, pentru că erbicidul nu ar ajunge în interiorul bulgărilor.

14) Să nu rămână amestec de erbicidat nefolosit de pe o zi pe alta.

135

15) Să se menţină constantă presiunea din instalaţia de erbicidare (2-4 atm.) şi viteza de deplasare a agregatului, la valorile cu care s-au făcut probele în prealabil, pentru a avea acelaşi debit.

16) Rampa cu duze să fie orizontală şi la înălţimea corespunzătoare (circa 50 cm) de sol sau de vârful plantelor. Dacă este înclinată, în partea joasă rămân porţiuni neerbicidate între duze, iar în partea opusă, mai înaltă, apar supradozări (până la dublare).

17) Distribuirea amestecului de stropit să fie uniformă pe toată lăţimea de lucru (de la stânga la dreapta), deci duzele să aibă debite apropiate.

18) Duzele vor fi de acelaşi tip, prevăzute cu filtru-sită. În dotarea agriculturii noastre există duze tip Teejet 11004 cu unghiuri de împrăştiere de 650, 800 şi 1100, diversificate pe mai multe debite. Fiecare duză are o serie reprezentată de 4 sau 5 cifre. Ultimele două reprezintă debitul duzei (1-1,75 litri / minut), iar primele 2 sau 3 cifre indică unghiul de dispersie al jetului. Ex. duze tip 11002, tip 8004 etc.

Duzele, conductele etc. înfundate se curăţă cu jet de apă sau de aer, cu perii moi, nu cu sârme, pentru a nu fi decalibrate. Nu se suflă cu gura.

Cele defecte se înlocuiesc, nu pot fi reparate.19) La erbicidarea totală proiecţia secţiunii jetului este lenticulară, iar la

erbicidarea în benzi se folosesc duze cu proiecţia secţiunii jetului dreptunghiulară. În acest ultim caz se vor folosi duze din seria 8000 E, care permit distanţe mici între ele şi sol şi realizează jet aplatisat. Lăţimea benzii erbicidate (pe rândurile de plante) este de 30-35 cm.

20) Mărimea picăturilor va fi cuprinsă între 150 şi 500 microni (1/2 mm). Picăturile prea fine, sub 150 microni, sunt luate uşor de vânt şi de curenţii de aer (deriva de erbicide) şi se evaporă uşor. Picăturile mari nu asigură o distribuire uniformă a erbicidelor, se preling uşor pe frunze etc.

21) Toate jeturile să aibă o uşoară înclinare (de 5 – 100) faţă de direcţia de înaintare pentru ca picăturile de la 2 duze vecine să nu se întâlnească şi să apară şiroirea pe plante.

22) Proba maşinii de erbicidat se va face în cel puţin 2 repetiţii, cu apă, atât staţionar cât şi în lucru, în marginea terenului de erbicidat, nu pe drumuri, platforme betonate, islazuri etc.

23) Apa folosită la prepararea amestecului de stropit să fie filtrată, fără duritate prea mare.

24) Maiaua să se prepare cu cel puţin 24 de ore mai devreme.Nu se vor pune direct în rezervor erbicidele PW (WP sau PU) (Ex.:

Pitezin, Onezin, Igran, Venzar, Devrinol, Gesatop, Simanex etc.), pentru a nu se forma cocoloaşe care ar înfunda duzele.

25) Erbicidele să nu se amestece între ele (sau cu insecticide ori cu fungicide) înainte de a se verifica compatibilitatea la amestec.

26) Să se adauge adjuvanţii corespunzători (Citovet, Trend etc.) la erbicidele care necesită aceste produse.

27) Periodic, toate duzele se curăţă şi se spală bine cu apă.

136

28) Marginile a două jeturi vecine se vor suprapune pe circa 6 – 7 cm pentru a compensa diferenţa de erbicid existentă la capetele elipsei. În acest sens se reglează corect înălţimea rampei cu duze.

29) Să se respecte cu stricteţe toate normele de tehnica securităţii muncii (Ordonanţa nr.4/20.01.1995), pentru a preveni orice accident. Nu vor lucra minori, persoane bolnave, în stare de ebrietate, gravide, bătrâni. În timpul lucrului nu se mănâncă, nu se bea, iar la final muncitorii se vor spăla bine cu apă şi săpun. Se anunţă apicultorii şi primăriile. Să existe un antidot în câmp.

30) Prepararea amestecului de erbicidat se va face în locuri speciale, pentru a nu polua mediul înconjurător.

31) Erbicidarea să se facă în prezenţa inginerului agronom.32) De la un an la altul (sau cel mult la 2 ani) trebuie schimbat sortimentul

de erbicide pentru a preveni înmulţirea speciilor de buruieni rezistente la un anumit erbicid. De exemplu, prin folosirea exclusivă a erbicidului SDMA s-au înmulţit romanul, romaniţa, odosul, turiţa etc.

Prin folosirea numai a erbicidelor pe bază de atrazin (enumerate anterior) s-au înmulţit bălurul, pirul gros, volbura, coada calului etc.

33) În situaţia în care după porumb urmează culturi sensibile la atrazin (ex. cerealele păioase, floarea-soarelui, inul, sfecla, lucerna, trifoiul etc.) se recomandă următoarele amestecuri de erbicide: Onezin 50 + unul dintre erbicidele Mecloran, Eradicane, Diizocab, Dual, Diburom, Lasso etc.

De asemenea, se pot folosi erbicidele Primextra (4-5 l/ha) sau Butizin (7-10 l/ha) care conţin cantităţi mici de atrazin.

34) Deseori este necesară folosirea a două erbicide sau chiar trei, aplicate la epoci diferite. Exemple:

- la sfecla de zahăr: Diizocab (ppi) + Betanal Tandem (postem);- la porumb: Diizocab (ppi) + Mistral (postem) sau Guardian (ppi) +

Sanrom (postem);- la soia: Triflurom (ppi) + Basagran sau Flex (postem);- la floarea-soarelui: Modown (ppi) + Fusilade (postem) etc.35) Cantitatea de apă folosită la unitatea de suprafaţă trebuie să asigure o

acoperire foarte bună a suprafeţei pe care se aplică. Ea depinde de aparatura folosită, de specia şi talia plantelor etc. De exemplu, sunt necesari 100 – 200 litri/ha când se foloseşte aviaţia utilitară (avioanele AN-2 sau IAR-821, ori elicopterul KN-26), 200 – 600 litri/ha în cazul maşinilor terestre (MET-1200, MET-2500, MEP-500, EEP-300, Agroma etc.) şi 600-1000 litri/ha în cazul aparaturii manuale (vermorele, pompe de spate sau pulverizatoare, ex. A.S.-14, A.S.-16, A.C.-1).

TEST DE EVALUARE

1. De câte feluri este selectivitatea propriu-zisă ?Răspuns:

Selectivitatea se clasifică în două grupe: fizică (mecanică sau de poziţie) şi propriu-zisă. Selectivitatea propriu-zisă poate fi: fiziologică (chimică), periodică, de doză, cea datoratădiferenţelor de translocare, cea datorată factorilor morfo-anatomici şi cea datorată proprietăţilor

137

erbicidelor.

1. Definiţi persistenţa şi remanenţa erbicidelor. Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:

1. Spuneţi la care erbicide apare selectivitatea de poziţie (sau localizată).

a) Granstar;b) Gesagard;c) Prometrin;d) Prometrex;e) Fusilade super.Rezolvare : b, c şi d.

De rezolvat:2. Precizaţi care sunt erbicidele volatile (care necesită o

încorporare imediată) ? a) Triflurom;b) Betanal Tandem;c) Diizocab;d) DUAL 500;e) Sanrom.

Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI

Erbicidele sunt substanţe chimice sintetizate în scopul distrugerii buruienilor fără ca planta de cultură să fie afectată. Acţiunea distructivă a erbicidelor este selectivă, unele erbicide acţionând fitotoxic asupra unei specii de buruieni, asupra unui gen sau a unei familii de plante, iar altele asupra unui număr mare de specii din diferite familii botanice.

Clasificarea erbicidelor se face după mai multe criterii: epoca de administrare, forma de prezentare (sau de aspectul comercial), gradul de toxicitate, modul de acţiune, selectivitate.

Absorbţia erbicidelor de către plante are loc prin diferite organe, în funcţie de caracteristicile erbicidului.Erbicidele absorbite de către plante sunt transportate în întreaga plantă prin xilem (vase lemnoase) şi floem (vase liberiene). Erbicidele foliare ce se aplică postemergent sunt transportate de la cuticulă la nervuri ajungând la vasele lemnoase şi, antrenate de fluxul transpiraţiei, se acumulează la periferia lor, determinând primele simptome (îngălbeniri, necroze).

138

Pătrunderea erbicidelor în plante determină la unele specii o reacţie de apărare faţă de acestea prin imobilizarea şi metabolizarea lor. Au loc reacţii de hidroliză, de oxidare şi reducere, de dezaminare, de rupere a ciclului etc.

Deoarece erbicidele aparţin la numeroase grupe chimice (12 grupe mari) organice şi anorganice, şi acţiunea lor asupra speciilor de plante se manifestă variat, intervenind în diferite procese metabolice. Acest lucru este posibil datorită faptului că erbicidele, cu ajutorul sevei brute şi a sevei elaborate, ajung în toate celulele organelor şi ţesuturilor verzi. Ele inhibă germinaţia şi fotosinteza, perturbă transferului de electroni şi mecanismele de transfer al energiei sau au acţiuni combinate. Erbicidele acţionează asupra respiraţiei, asupra sintezei proteice, a lipidelor, a acizilor nucleici.

Selectivitatea se clasifică în: selectivitate fizică (mecanică sau de poziţie) şi selectivitate propriu-zisă care este de mai multe feluri: datorată factorilor morfo-anatomici, fiziologică (chimică), periodică, de doză, datorată diferenţelor de translocare şi datorată proprietăţilor erbicidelor.

Persistenţa erbicidelor în sol este durata lor de acţiune la cultura la care au fost aplicate. Remanenţa erbicidelor este durata de acţiune a unui erbicid în afara perioadei de vegetaţie a plantei la care s-a aplicat. Remanenţa poate fi în acelaşi an (în cazul culturilor duble) sau, de obicei, în anul următor.

Folosirea raţională a erbicidelor necesită cunoaşterea şi respectarea riguroasă a regulilor privind tehnica aplicării acestor substanţe chimice. În primul rând se respectă doza şi epoca de aplicare, viteza de deplasare şi presiunea de lucru, emulsiile şi suspensiile se agită permanent, înainte de erbicidare se face verificarea în staţionar şi în lucru, jalonarea este obligatorie, vremea să fie corespunzătoare, toate duzele să fie de acelaşi tip, rampa cu duze să fie orizontală şi la circa 50 cm de sol, maiaua se prepară în ziua precedentă etc.

Aceste greşeli determină micşorarea producţiilor mergând până la compromiterea culturilor agricole, diminuarea efectului erbicid, poluarea mediului ambiant, apariţia unor accidente grave de muncă prin intoxicare, reducerea eficienţei economice etc.

Tema nr. 9COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR DIN

CULTURILE AGRICOLE

Unităţi de învăţare: Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al

gradului de îmburuienare din culturile de cereale păioase, porumb, sorg şi mei

Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al gradului de îmburuienare din culturile de plante oleifere, leguminoase anuale, textile şi rădăcinoase

Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al buruienilor din cartofi, tutun, legume, pomi, viţă de vie, de pe canale, terenuri virane etc. Desicanţi şi defolianţi.

Obiectivele temei: - cunoaşterea tipurilor, dozelor, asocierilor etc. de erbicide;

139

recomandate la culturile de câmp, în pomicultură, viticultură, legumicultură etc.;

- discutarea protecţiei muncii la aplicarea erbicidelor; - prezentarea unor defolianţi şi desicanţi.


Bibliografie recomandată: 1. Alda S., 2007 – Herbologie specială. Editura Eurobit, Timişoara 2. Guş P. şi colab., 1998 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj- Napoca 3. Iancu S., Slonovschi V, 2009 – Agrotehnică (vol. II). Editura Universitaria Craiova 4. Popescu V., 2003 – Tehnologia erbicidării culturilor agricole şi maşinile folosite. Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti 5. Şarpe N. şi colab., 1976 – Erbicidele. Editura Ceres, Bucureşti

9.1. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al gradului de îmburuienare din culturile de

cereale păioase, porumb, sorg şi mei

Costul ridicat al combaterii buruienilor prin prăşit şi reducerea mâinii de lucru în agricultură, au dus la folosirea erbicidelor. Utilizarea îndelungată a erbicidelor a arătat că acestea trebuie folosite după un plan alcătuit judicios:

a) Cunoaşterea amănunţită a florii segetale şi a gradului de îmburuienare (cartarea) a fiecărei sole în parte;

b) Cunoaşterea răspândirii buruienilor greu de combătut;c) Cunoaşterea structurii culturilor din asolament şi rotaţia lor;d) Stabilirea erbicidelor şi a combinaţiilor de erbicide, a dozelor, a

epocilor, modul de aplicare, a remanenţei lor precum şi alegerea erbicidelor cu cel mai larg spectru de acţiune şi eficienţă maximă;

e) Combinarea judicioasă a acestei metode cu celelalte metode de combatere în funcţie de situaţia ivită.

9.1.1. Combaterea chimică a buruienilor din culturile de cereale păioaseSpeciile segetale ce îmburuienează aceste culturi fac parte din grupa

buruienilor ce se dezvoltă primăvara. Din punct de vedere sistematic, ele sunt dicotiledonate anuale (Centaurea cyanus, Consolida regalis, Adonis aestivalis, Descurainia sophia, Fumaria schleicheri şi altele) şi perene (Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Rubus caesius, Convolvulus arvensis şi altele); numai în unele regiuni ale ţării cultura de grâu este îmburuienată cu graminee anuale (Avena fatua, Apera spica-venti) şi perene (Agropyron repens, Sorghum halepense). Rar, când condiţiile climatice nu sunt cele normale, aceste culturi sunt invadate cu buruieni anuale cu dezvoltarea în vară – toamnă: Setaria glauca, S. viridis, Echinochloa crus-galli, Amaranthus retroflexus şi altele.

Buruienile din grâu răsar eşalonat, dar se pot împărţi în trei etape. La desprimăvărare (spre sfârşitul lunii martie) încep să răsară primele specii de

140

buruieni efemere (Erophila verna, Holosteum umbellatum, Stellaria media, Veronica polita, Thlaspi perfoliatum), din 68 specii existente (7%) şi se continuă în aprilie şi mai, maxima fiind la mijlocul lunii mai (81%), iar a treia etapă la recoltarea grâului, în jurul datei de 1 august, când 62% din specii mai îmburuienează cultura de grâu. Înfloritul buruienilor are loc în cinci etape, maxima fiind la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie.

Diseminarea seminţelor de buruieni are loc în trei perioade.a) Sfârşitul lunii aprilie când diseminează buruienile efemere: Holosteum

umbellatum, Arenaria serpillifolia, Thlaspi perfoliatum, Stellaria media şi alteleb) La sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie, când diseminează

Cardaria draba, Lepidium ruderale, Sinapis arvensis, Camelina sativa ssp. microcarpa, Neslia paniculata şi altele;

c) În prima decadă a lunii iulie începe maturarea şi diseminarea seminţelor şi fructelor (de la baza inflorescenţei) de Vicia striata, V. villosa, V. tetrasperma, V sativa, Sinapis arvensis, Agrostemma githago, Centaurea cyanus, şi altele.

Gama largă de erbicide obţinute în lume şi care se aplică la această cultură şi rezistenţa unor buruieni la anumite erbicide (substanţa activă), au determinat apariţia aspectelor următoare:

a) Infestarea culturii de grâu de toamnă cu specii anuale, sensibile la acţiunea erbicidului 2,4-D: Sinapis arvensis, Thlaspi arvense, T. perfoliatum, Sonchus oleraceus, S. asper, Raphanus raphanistrum, Capsella bursa-pastoris, Chenopodium album, Ranunculus arvensis.

Pentru combaterea lor se aplică sare DMA (2 l/ha), sau DMA-6 (1 l/ha) primăvara, când grâul este în faza de înfrăţire iar temperatura aerului este de cel puţin 15°C.

b) Buruieni mijlociu sensibile la 2,4-D: Consolida regalis, Consolida orientalis, Centaurea cyanus, Stachys annua, Anagallis arvensis, Veronica polita, V. persica, Neslia paniculata, Descurainia sophia, Vicia hirsuta; dintre buruienile perene Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Sonchus arvensis sunt stopate din creştere, frunzele sunt puternic afectate, dar rizomul nu este distrus.

Pentru combaterea acestor buruieni se foloseşte doza maximă (în nici un caz nu se depăşeşte, deoarece apar fenomene fitotoxice).

c) Un alt aspect îl dau lanurile de grâu de toamnă când sunt îmburuienate cu specii rezistente la 2,4-D: Anthemis arvensis, Galium aparine, Galeopsis tetrahit, Galeopsis ladanum, Tripleurospermum inodorum, Bilderdykia convolvulus, Stellaria media, Vicia sativa, V. tetrasperma, V. villosa, Fumaria schleicheri, Bifora radians, Lamium amplexicaule, Lamium purpureum, şi altele.

Pentru combaterea acestora se erbicidează cu Icedin forte (2 l/ha), Icedin super (1 l/ha), Logran 75 WG (10 g/ha), Logran D (1,0 l/ha), Lontrel 418 C (4-5 l/ha), Grodyl (30–40 g/ha), Lancet 1–1,25 l/ha).

Foarte eficient este erbicidul Glean (15–30 g/ha) dar care are o remanenţă foarte mare (4-6 luni). El se poate aplica toamna, după semănat sau după răsăritul grâului, iar primăvara, de la înfrăţit şi până la începutul formării primului internod; buruienile trebuie să fie în faza de rozetă iar temperatura aerului să fie de 10–12°C. În caz de calamitare a culturii de grâu erbicidată, chiar toamna, primăvara nu se seamănă floarea soarelui, sfecla de zahăr, sfecla furajeră şi altele care sunt sensibile la acţiunea acestui erbicid.

141

În cazul în care terenul erbicidat cu Glean a fost arat la 20 cm şi discuit după 115 zile, efectul fitotoxic al erbicidului se reduce. După 360 de zile de la erbicidare cu Glean, remanenţa Gleanului dispare. Din punct de vedere morfologic, la Sansac nu se observă fenomene de fitotoxicitate la porumb, sorg pentru boabe, floarea soarelui şi sfeclă de zahăr, ci numai fiziologic, biomasa fiind mai mică cu 17 % decât în varianta neerbicidată (Şarpe N. şi colab, 1997).

Lanurile de grâu care sunt puternic infestate cu Consolida regalis, C. orientalis, Fumaria schleicheri, Galium aparine, Descurainia sophia, Galeopsis tetrahit răsărite în toamnă (nu au fost distruse de gerurile din iarnă) şi care sunt mai avansate în vegetaţie decât dacă ar fi răsărit în primăvară, se pot combate cu Grodyl (30–40 g/ha), Starane (0,6 l/ha), asociate cu Icedin forte (2 l/ha), Icedin super (1 l/ha) sau Oltisan M (0,75-1 l/ha). De multe ori Icedinul distruge (arde) partea aeriană a rozetei acestor buruieni, dar cu timpul ele se refac, datorită mugurilor ce se află în apropierea nivelului pământului, înfloresc, fructifică şi diseminează. Melampyrum barbatum se combate cu Oltisan M, Icedin, Sanrom.

În partea de nord a ţării, unde abundă gramineele anuale cum sunt Avena fatua, Avena sterilis ssp. ludoviciana şi Apera spica-venti, trebuiesc asociate erbicidele care combat aceste buruieni, cu cele care combat dicotiledonatele (Icedin super 1 l/ha, Oltisan M (0,75-1 l/ha), când grâul este în faza de înfrăţire, până la formarea primului internod, iar cele două buruieni, de la 3 frunze şi până la începutul înfrăţirii. Avena fatua, Avena sterilis ssp. ludoviciana se combate cu Assert 250 SC (2 l/ha), Avenge 200 (5 l/ha), Puma super (0,8–1,2 l/ha), Puma super 100 EC (0,7–0,9 l/ha), Suffix BW (2, –3 l /ha), Topik 080 EC (0,4 l/ha). Apera spica-venti se combate cu Arelon super (1,75–2 kg/ha), Assert 250 SC (2 l/ha), Dicuran forte 80 WP (2 kg/ha), Dosanex (2 kg/ha), Illoxan CE (2,5–3 kg/ha), Izoguard 500 SC (5 l/ha), Izoguard 750 W DG (3,5 l/ha), Puma super CE (0,8–1,2 l/ha), Puma super 100 CE (0,7–0,9 l/ha), Terbutrex 50 WP (3–5 kg/ha), Tolkan 50 (2,5–3 l/ha), Tolurex 80 WP (2–3 l/ha). Asociaţii bune de erbicide sunt Assert (1 l/ha) + Oltisan extra (1 l/ha), sau Granstar (40 g/ha), pentru combaterea odosului şi Puma super (1 l/ha) + Icedin super (1 l/ha) sau Granstar (40 g/ha) sau Glean (20 g/ha), pentru combaterea ierbii vântului.

De foarte mare importanţă este respectarea epocii de aplicare a erbicidelor. Când se folosesc produse pe bază de 2,4-D, plantulele de grâu sunt foarte sensibile de la răsărire şi până la înfrăţire; de la înfrăţire şi până la formarea primului internod, grâul este rezistent la acţiunea erbicidului şi după această fază (împăiere–burduf) devine din nou sensibil, apărând modificări anatomo–morfologice şi fiziologice care duc la scăderea producţiei. Temperatura mediului ambiant influenţează foarte mult acţiunea unor erbicide; erbicidarea cu produse de 2,4-D trebuie făcută pe timp frumos, cu temperatură diurnă de peste 15° C; la Icedin temperatura trebuie să fie de cel puţin 10° C.

Deficienţele prezentate sunt înlăturate prin sintetizarea unor erbicide care au un spectru mai larg de combatere, o perioadă mai mare de timp pentru aplicare şi temperaturi mai scăzute sau mai ridicate de aplicare (5°-25° C), care reprezintă avantajul cultivatorilor de cereale din care prezentăm câteva: Granstar+DMA-6 (15 g+0,55 l/ha), Granstar + Starane (10 g+0,4 l/ha în special pentru Galium aparine, Galeopsis tetrahit, G. ladanum), Glean + DMA-6 (8g+0,75 l/ha), Logran 75 WG+ Starane (8g+0,4 l/ha în special pentru Galium aparine), Lancet

142

(1–1,25 l/ha în special pentru Galium aparine), Logran 75 WG+ SDMA (15g+1,5 l/ha), Grodyl (15 g/ha şi pentru Galium aparine)+Oltisan (0,75 l/ha), Glean+Oltisan (7,5 g+0,75 l/ha), Granstar+Banvel 4S (10 g+0,2 l/ha), Glean+Banvel 4S (8 g+0,2 l/ha), Bromotril+Oltisan (1,5+0,75), Logran 75 WG+MCPA (8 g+1,5 l/ha).

Orzul şi orzoaica de toamnă sunt îmburuienate cu aceleaşi specii ca şi grâul, deoarece cele trei plante de cultură au o ecologie asemănătoare. Buruienile se împart tot în trei grupe ca şi la grâu: sensibile, mediu sensibile şi rezistente la 2,4-D.

Buruienile din aceste trei grupe se combat cu (vezi lista erbicidelor): Brominal (2-3 l/ha), Granstar+DMA-6 (15g+0,55 l/ha ), Granstar+Starane (10g+0,4 l/ha), Glean+DMA-6 (8g+0,75 l/ha), Logran 75 WG+Starane (8g+ 0,4 l/ha), Grodyl (40 g/ha), Oltisan M (0,75-1 l/ha), iar în cazul în care terenul este îmburuienat cu Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana, se erbicidează cu Assert (2 l/ha) asociat cu Oltisan M (0,75-1 l/ha), sau Granstar (40 g/ha), sau Icedin super (1 l/ha), sau Glean (20 g/ha).

Când este infestat cu Avena fatua se erbicidează cu Avadex în doză de 5-6 l/ha, Avenge 200 CS (5 l/ha), iar la infestare cu Apera spica-venti, se erbicidează cu Igran 50 WP (3-4 kg/ha) iar la Igran 80 WP, cu o doză de 2-2,5 kg/ha). Erbicidul Logran D/RV se dă în doză de 1 kg/ha. Erbicidul Puma este fitotoxic pentru orz şi orzoaică.

Orzul şi orzoaica fiind mai sensibile decât grâul, este obligatorie respectarea epocii de erbicidare, doza optimă de erbicid, altfel apar fenomene de fitotoxicitate.

Culturile desecară şi ovăz sunt îmburuienate tot cu aceleaşi buruieni de primăvară ca şi grâul şi orzul de toamnă. Buruienile au aceeaşi ecologie, fenologie şi evoluţie în timp. Secara şi ovăzul sunt ceva mai sensibile la erbicide decât grâul şi orzul, de aceea nu se folosesc decât unele dintre ele.

Erbicidele care se folosesc în combaterea buruienilor dicotiledonate anuale din aceste culturi sunt: SDMA (2 l/ha), DMA-6 (1 l/ha), Aniten (3,5-4 l/ha), Brominal plus (1,5–2 l/ha), Oltisan M (0,75 l/ha), Dicotex (2 l/ha), Faneron multi (1,5–2 l/ha), Lontrel (3,5–4 l/ha), Banvel K (3–4 l/ha), Oltidin super (0,75 l/ha), Grodyl 75 WG (40 g/ha), Lintur 70 WG (150 g/ha), Icedin forte (2 l/ha), Icedin super (1 l/ha). Nu se depăşeşte doza maximă, mai ales la Icedin, deoarece apare fenomenul de fitotoxicitate. În cazul în care cultura de secară şi ovăz este infestată cu odos (Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana) se erbicidează cu Avadex BW sau EC (5–6 l/ha), administrat înainte de semănat şi încorporat superficial, la 2–3 cm. Dacă infestarea este cu iarba vântului (Apera spica-venti), se erbicidează cu Igran 50 WP (3–4 kg/ha), Igran 80 WP (2–2,5 kg/ha), când iarba vântului este în faza de 3–4 frunzuliţe.

Orezul ca specie palustră are nevoie pentru dezvoltare de multă apă, timp mai îndelungat. De aceea şi speciile de buruieni vor fi altele comparativ cu celelalte culturi.

Cercetările întreprinse de C. Chirilă au identificat 76 de specii palustre şi acvatice (monocotiledonate şi dicotiledonate) din care numai 15 specii pun probleme acestei culturi: Echinochloa crus-galli, E. oryzoides, E. phyllopogon, Cyperus difformis, C. fuscus dintre speciile anuale şi Leersia oryzoides,

143

Bolboschoenus maritimus, Schoenoplectus lacustris, S. tabernaemontani, S. mucronatus, Scirpus radicans, Eleocharis palustris, Alisma plantago-aquatica, Sagittaria sagittifolia, Butomus umbellatus dintre speciile perene. Cu răspândire sporadică care în unele locuri poate fi dominantă sunt: Glyceria maxima , G. fluitans, Oenanthe aquatica, Sium latifolium, Polygonum hidropiper, Typha latifolia, Phragmites australis, Epilobium hirsutum, E. palustre, Polygonum amphibium f. aquatica şi f. terrestre şi altele. Speciile perene sunt primele care pornesc în vegetaţie, iar cele anuale puţin mai târziu.

Orezul este o plantă care suportă monocultura, dar se recomandă asolamentul de 6 ani: 4 ani orez, un an soia, porumb, floarea-soarelui şi anul următor o cereală ce se recoltează vara permiţând executarea lucrărilor pentru semănat.

Combaterea buruienilor se face înainte de semănat şi după răsăritul orezului. Înainte de semănat se încorporează în sol, cu discul, erbicidele Oredon 75 CE (7-8 l/ha), Stomp 330 CE (6 l/ha când se seamănă în uscat), Ordram 6 E (6-8 l/ha), Drepanon (5-6 l/ha) şi altele. După semănat, când speciile de Echinochloa au format 1-3 frunzuliţe, se evacuează apa din bazin şi se erbicidează cu Stam 80 WG (6,75 kg/ha), Nabu S (0,7 l/ha–combate monocotiledonatele anuale şi perene), Cleaner (1-1,25 l/ha + 0,2 l/ha poliglicol), Facet (1,5-2 l/ha).

Buruienile din familia Cyperaceae sunt combătute de către Londax 60 DF (70-90 g/ha), Agroxone (0,7-1,2 l/ha), Garlon 4E (1 l/ha), iar ciperaceele şi juncaceele sunt combătute de erbicidul Herbit 20 EC (4 l/ha); Leersia oryzoides este combătută de erbicidul Basta CE (5 l/ha) când este răsărită din sămânţă. O bună combinaţie este Saturn 50 EC + Stam LV-10 (6-8 l/ha). La infestare mare cu buruieni dicotiledonate anuale, se aplică Basagran (3-4 l/ha post). Algele se combat cu sulfat de cupru în doză de 20 kg/ha.

9.1.2. Combaterea chimică a buruienilor din cultura de porumb, sorg zaharat, sorg pentru boabe şi mei Porumbul, care este o plantă ce se dezvoltă vara şi toamna, este

îmburuienat de speciile anuale care răsar la începutul lunii mai şi se dezvoltă vara şi toamna: Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Chenopodium album, Hibiscus trionum, Solanum nigrum, Galinsoga parviflora, Sinapis arvensis, Panicum capilare, P. miliaceum, Sonchus asper, S. oleraceus, Tripleurospermum inodorum, Bilderdykia convolvulus, Polygonum persicaria, P. lapathifolium, Datura stramonium, Echinochloa crus-galli, Setaria glauca, S. viridis, Digitaria sanguinalis şi altele, iar dintre perene: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Sonchus arvensis, Rubus caesius dintre dicotiledonate iar dintre graminee Sorghum halepense, Agropyron repens.

Pentru ca porumbul să răsară în cele mai bune condiţii, înainte de semănat se pregăteşte patul germinativ, cu care ocazie se distrug toate buruienile răsărite existente (data optimă de semănat este 1 – 10 mai). După 15 mai (în funcţie de condiţiile climatice) răsar speciile segetale care îmburuienează porumbul (cu dezvoltarea în vară – toamnă), enumerate mai sus. Înflorirea acestor specii are loc, în funcţie de specie, în prima jumătate a lunii iulie. Fructificarea buruienilor începe la date diferite (în funcţie de specie): pe 20 iulie începe să fructifice

144

Sinapis arvensis, Vicia sativa, Hibiscus trionum, Setaria glauca, S. viridis, Solanum nigrum, Galinsoga parviflora, Convolvulus arvensis, Polygonum persicaria, P. lapathifolium şi altele. După 1 august fructifică Stachys annua, Bilderdykia convolvulus, Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Datura stramonium, Digitaria sanguinalis ş.a.; după 15 august, Chenopodium album. Coacerea şi diseminarea eşalonată (la multe specii) începe la mijlocul lunii iulie.

Apartenenţa acestor buruieni la familii foarte diferite şi cu sisteme enzimatice diferite, face puţin mai dificilă combaterea buruienilor din cultura porumbului deoarece trebuiesc cunoscute flora segetală (cartarea) de pe fiecare solă, cultura premergătoare, combinaţia de erbicide (antigramineice + antidicotiledonate) şi conţinutul în humus al solului. Sintetizarea unei game largi de erbicide pe plan mondial, cu un spectru mai larg de combatere a buruienilor, ce sunt absorbite prin diferite organe ale porumbului (radicele, epicotil, hipocotil, frunze), a făcut ca buruienile să fie mai uşor de combătut, mai ales când vitregiile naturii împiedică desfăşurarea normală a campaniei de primăvară: erbicide ce se administrează înainte de semănat şi încorporate superficial, cele nevolatile, iar cele volatile la 8–10 cm, preemergent şi postemergent (N. Şarpe, Gh. Strejan, 1981; Codexul …1999; N. Şarpe, 1987).

Unul dintre cele mai bune erbicide şi cu vechime mare în utilizare (produs în 1972 de către firma Ciba - Geigy din Elveţia) a fost atrazinul (cunoscut sub diferite denumiri comerciale după firma care l-a produs), datorită faptului că are o selectivitate fiziologică deosebită pentru porumb. Acest lucru se datorează sistemului enzimatic, care desface rapid molecula de atrazin şi o metabolizează. Majoritatea buruienilor care nu au sistemul enzimatic respectiv, excepţie făcând unele graminee printre care şi costreiul (Sorghum halepense), nu pot metaboliza atrazinul şi sunt distruse în una – două săptămâni. În prezent el nu este recomandat de Uniunea Europeană.

Alte erbicide tolerate de porumb şi cu bună acţiune fitotoxică asupra buruienilor sunt butilatul, acetoclorul, alaclorul, metolaclorul, dimetenamidul, pendimetalinul, propaclorul, rimsulfuronul şi altele, care au diferite denumiri comerciale. Pentru combaterea dicotiledonatelor şi a monocotiledonatelor se recomandă asocierea a două, şi chiar trei erbicide. În ultimul timp, această asociere se face direct în fabrică, uneori erbicidul primind numele combinaţiei: Butizin (butilat + atrazin) şi altele.

Doza mare de atrazin ce se aplica (6–10 kg/ha produs comercial) avea inconvenientul (datorită remanenţei mari de 1–3 ani) că alte plante nu se puteau cultiva după porumb (datorită fitotoxicităţii) decât cu mare atenţie. Dacă la doze mari se seamănă porumb după porumb (2–3 ani), la doze moderate, în primul an de la aplicare se pot semăna mazăre, cartof, in, iar în al doilea an de la aplicare se va semăna grâu de toamnă, orz, soia, floarea soarelui. Acesta în cazul unor ani cu precipitaţii normale. În cazul unui an (sau ani) secetos, cultivarea porumbului după porumb se prelungeşte cu 1–2 ani, deoarece microflora din sol nu a reuşit să descompună atrazinul din sol, datorită secetei.

Buruienile ce vor răsări se vor combate cu unul din următoarele erbicide: Diizocab (8–10 l/ha), Eradicane (5–8 l/ha), Mecloran (6–10 l/ha), Dual 960 (1,5–2,5 l/ha) şi altele. Asocierea atrazinului cu alte erbicide avea ca efect reducerea dozei fără efect fitotoxic culturilor postmergătoare (grâu de toamnă).

145

Erbicidele simple şi asociate, obţinute în lume, reduc pericolul remanenţei atrazinului administrat singur, iar în toamnă şi în anul următor se pot semăna diferite culturi, fără nici-un risc.

Enumerăm câteva: Mecloran 48+Sanolt combi (6+1 l/ha), Mecloran 48+Butizin (6+10 l/ha), Primextra (6 l/ha), Eradicane+Sanolt combi (5+1 l/ha), Dual+Sanolt combi (5+1 l/ha), Frontier+Sanrom (1,5+1 l/ha), Butizin (6–10 l/ha), Diizocab+Sanolt combi (8+1), Eradicane+Sanolt combi (8+1), Eradicane+Lonpar (8+1,5), Eradicane +Icedin super (8+1), Eradicane + Buctril D (8+1), Diburom 800 CE+ Sanolt combi (3+1), Guardian+Sanolt combi (2,25+1), Diburom+Superstar (4+1), Frontier+Sanrom (1,75+1), Frontier+Sanolt combi (3+1), Stomp+Sanolt combi (6+1), Acenit+Onezin (2,5+3), Guardian+Onezin (3+3), Harnes+Onezin (4+4), Lasso+Onezin (4+4) şi altele, când porumbul este în faza de 3 –6 frunze, iar buruienile în faza de rozetă.

Reţinem: O atenţie deosebită trebuie acordată loturilor de hibridare, deoarece liniile consangvinizate prezintă rezistenţe diferite la acţiunea fitotoxică a unor erbicide şi la doze diferite.

O problemă mare a devenit costreiul (Sorghum halepense), care este rezistent la acţiunea atrazinului şi din această cauză s-a înmulţit foarte mult, iar datorită necurăţirii utilajelor agricole, s-a răspândit şi în alte locuri. Dacă plantulele de costrei (Sorghum halepense) răsărite din sămânţă sunt distruse de multe erbicide, rizomii sunt rezistenţi şi nu pot fi combătuţi decât de anumite erbicide, care trebuie să fie asociate cu cele care distrug buruienile dicotiledonate.

Erbicide care combat costreiul din rizomi sunt: Titus (40–60 g/ha) + adjuvantul Citowet 0,1%, Mistral (1,5–2 l/ha), Tell (40 g/ha) + adjuvantul Extravon 0,1% când costreiul are 10–15 cm înălţime.

9.1.3. Combaterea buruienilor din cultura de sorg zaharat, sorg pentru boabe şi mei.

Sorgul şi meiul, ca plante ce se dezvoltă vara şi toamna, sunt îmburuienate de aceleaşi specii de buruieni ca şi porumbul şi care creează aceleaşi probleme. În schimb, aceste două plante de cultură sunt înăbuşite mai uşor de către buruieni, datorită faptului că se seamănă des pe rând şi cresc mai încet în primele 20–30 de zile. De aceea este absolut necesară erbicidarea (ppi, preem sau postem).

Erbicidele ce se folosesc sunt: Atred (5–10 kg/ha), Onezin 50 (5–8 kg/ha), Ramrod (6–10 kg/ha), Satecid (6–10 kg/ha), aplicate înainte de semănat şi încorporate superficial la 3–5 cm sau preemergent, iar pe vegetaţie, SDMA (1,5–2,5 l/ha), Icedin super (1 l/ha), Icedin forte (2 l/ha), Lontrel 418 C (4–5 l/ha), când sorgul şi meiul sunt în faza de înfrăţire; numai preemergent se erbicidează cu Borzeprop 50 şi Gesaprim 50, în doză de 5 – 10 kg/ha.

O combinaţie foarte bună este Borzeprop 50+Satecid (3-4+4-6 kg/ha), administrată înainte de semănat şi încorporată superficial, la 3-5 cm.

Observaţie: Sorgul nu se erbicidează cu produse pe bază de butilat, metolaclor şi erbicide asociate, care conţin aceste substanţe, fiind sensibil la acţiunea fitotoxică a acestora. Aşadar, diizocabul nu se va utiliza la erbicidarea sorgului.

146

TEST DE EVALUARE

1. Enumeraţi erbicidele recomandate pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale Avena fatua, Avena sterilis ssp.ludoviciana şi Apera spica-venti din culturile de cereale păioase.

Răspuns: Pentru combaterea chimică a gramineelor anuale odos şi iarba vântului se recomandă Assert 250 SC (2 l/ha), Puma super (0,8-1,2 l/ha), Avenge 200 (5 l/ha), Puma super 100 EC (0,7-0,9 l/ha), Suffix BW (2,5-3 l/ha), Topik 080 EC (0,4 l/ha) etc.

2. Enumeraţi erbicidele recomandate pentru combaterea bălurului sau costreiului (Sorghum halepense) din rizomi, în cultura de porumb.

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Precizaţi care sunt erbicidele recomandate pentru combaterea

buruienilor din orezării. a) Oltisan extra (1 l/ha);b) Ordram 6 E (6-8 l/ha);c) S.D.M.A. (1,5-2,5 l/ha);d) Stam 80 WG (6,75 kg/ha);e) Herbit 20 EC (4 l/ha).Rezolvare : b, d şi e.

De rezolvat: Precizaţi care sunt erbicidele recomandate pentru combaterea buruienilor din cultura de sorg hibrid pentru boabe.

a) Satecid (6-10 kg/ha);b) Ramrod (6-10 kg/ha);c) Borzeprop 50 (5-10 kg/ha);d) Atred (5-10 kg/ha);e) Londax 60 DF (70-90 g/ha).

Rezolvare:

9.2. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al gradului de îmburuienare din culturile de plante oleifere, leguminoase anuale, textile şi rădăcinoase

147

Floarea- soarelui se seamănă între 25 martie şi 15 aprilie, în funcţie de zona de cultură a ei. Datorită acestui fapt, buruienile care infestează această cultură răsar în două etape. În prima etapă (aprilie) răsar buruienile ce se dezvoltă primăvara: Thlaspi arvense, Galium aparine, Consolida regalis, Descurainia sophia, Stellaria media, Veronica polita, V. persica, Fumaria schleicheri, Sinapis arvensis, Bilderdykia convolvulus, Raphanus raphanistrum, Chenopodium album şi altele. În a doua etapă, (luna mai) răsar buruienile cu dezvoltarea în vară–toamnă.

Când răsar aceste buruieni, floarea-soarelui este destul de înaltă şi datorită frunzelor mari, ea acoperă destul de bine pământul şi luptă mai uşor cu buruienile: Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Hibiscus trionum, Polygonum lapathifolium, P. persicaria, Setaria glauca, S. viridis, Echinochloa crus-galli, Solanum nigrum, Galinsoga parviflora, Sonchus asper, S. oleraceus, la care se adaugă buruienile perene, care se dezvoltă după semănatul florii-soarelui: Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Convolvulus arvensis, Aristolochia clematitis, Rubus caesius şi în unele regiuni ale ţării, Sorghum halepense, Agropyron repens şi altele. În terenurile neântreţinute, pierderile de recoltă se ridică la 30 – 40%.

Erbicidul cel mai des folosit şi de mult timp, este prometrinul, cunoscut sub numele de Gesagard, omologat în 1972 de firma elveţiană Ciba Geigy, care combate buruienile dicotiledonate şi monocotiledonate anuale.

Deşi foarte bun, acest erbicid prezintă riscul de a fi fitotoxic pentru plantele de floarea-soarelui în anii cu precipitaţii abundente datorită levigării erbicidului la rădăcinile florii-soarelui, care îl absorb (selectivitate de poziţie).

În prezent, în lume, există foarte multe erbicide pentru floarea-soarelui, care elimină unele inconveniente şi combat atât buruienile cu dezvoltarea în primăvară, cât şi cele cu dezvoltarea în vară – toamnă: Diizocab 80 CE (6–10 l/ha,) încorporat imediat la 8-10 cm; Dual 960 (1,75– 3 l/ha), administrat cu 1-5 zile înainte de semănat şi încorporat superficial la 3-4 cm; Triflurex 48 EC (1,75–2,5 l/ha), înainte de semănat şi încorporat imediat la 8-10 cm, (nu combate cruciferele); Lasso CE (4–6 l/ha), ppi sau preem; Racer 25 EC (4 l/ha), ppi încorporat la 5 cm; Goal 2E şi 2 ERV (1 l/ha), aplicate imediat după semănat; Afalon PU (1–2,5 kg/ha), aplicat preemergent; Stomp 330 CE (6 – 8 l/ha) ppi şi încorporat la 3-4 cm, iar seminţele de floarea soarelui să fie semănate la cel puţin 5 cm etc.

În cazul în care terenul este infestat cu buruieni problemă, se erbicidează cu Galex EC (6–8 l/ha) ppi, încorporat superficial, la 3-4 cm, sau preem pentru combaterea buruienilor graminee şi dicotiledonate anuale şi înspecial a speciei Solanum nigrum); Assert 250 SC (1 l/ha) postemergent, când floarea-soarelui are 4-6 frunze (24 de luni nu se seamănă sfeclă de zahăr, rapiţă, in, muştar), Apera spica – venti, Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana.

Erbicidul care combate gramineele anuale şi perene din rizomi este Gallant super (1 l/ha), aplicat postemergent, când Sorghum halepense are 30 –40 cm, iar celelalte buruieni au 10–20 cm înălţime; Fusilade super (1 l/ha) post, când Sorghum halepense are 30–40 cm; Focus ultra (3-4 l/ha) postem, când floarea-soarelui are 4–6 frunze; Agil 100 (0,5 l/ha) şi altele.

148

Cea mai eficientă combatere se face când se asociază un erbicid antigramineic şi unul care combate dicotiledonatele: Dual Gold 960+ Gesagard (1,5+6) preemergent, Lasso+Gesagard (4+3) preemergent, Treflan +Gesagard (3+2), Mecloran 48+Afalon (6+2,5) preemergent, Gallant super+ Afalon (1+2,5) postem/preem, Diburom+Prometrex (4+6) ppi 8-10 cm / preem, Mecloran 48+Prometrex (6+6) preem, Triflurom 48+Prometrex (2+5) ppi 8-10 cm/preem, Mecloran+Gesagard (6+6), Mecloran+Linurex (6+4), Proponit 720 EC+Gesagard (2,5+4), Mecloran+Goal (8+1), Dual 960+ Afalon (2,5+2,5), Gesagard+Pantera (6+0,75), Goal+Pantera (1+0,75), Assert+Select (1+1), Mecloran+Assert (6+2), Stomp+Assert (6+2) ş. a.

Rapiţa se seamănă toamna între 1–15 septembrie în rânduri apropiate, iar muştarul alb în epoca I în rânduri apropiate sau chiar distanţate, la 40–50 cm şi sunt plante ce se dezvoltă primăvara, fiind îmburuienate cu aceleaşi specii ca şi floarea soarelui.

Speciile anuale mono şi dicotiledonate se combat cu Balan (6–8 l/ha ppi), Ro–neet 6E (6–10 l/ha ppi), Treflan 24 EC (3–4 l/ha ppi), Nortron (8–10 l/ha ppi).

În caz că una din plantele premergătoare s-a erbicidat cu Pivot, rapiţa şi muştarul alb se pot semăna decât după 34–36 de luni.

Ricinul este originar din regiunile calde unde este arbust (India, Africa tropicală). În ţara noastră el se comportă ca o plantă anuală şi se cultivă în sudul ţării pe suprafeţe mici, semănându-se după 15 aprilie la 70 cm între rânduri. În primele 4 săptămâni, ricinul nu poate concura cu buruienile de vară–toamnă ce răsar şi se dezvoltă odată cu el.

Aceste buruieni se combat cu Balan (6–8 l/ha ), Eptam 6E (6–8 l/ha), Ro–neet 6E (6–10 l/ha), Treflan 24 EC (4–5 l/ha) toate încorporate; în cazul în care terenul este îmburuienat cu graminee peren, se foloseşte Fusilade super (2–3 l/ha) când Agropyron repens are 10–25 cm înălţime, iar Sorghum halepense 15–35 cm.

Soia şi fasolea . Aceste două leguminoase sunt importante pentru economia ţării, deoarece fasolea este o plantă alimentară, mult folosită de populaţie; din soia se obţine ulei alimentar, în industrie la prepararea vopselelor, fiind totodată folosită în alimentaţia animalelor; din punct de vedere agrotehnic, ambele plante sunt bune premergătoare pentru grâul de toamnă.

Soia şi fasolea, fiind iubitoare de căldură, se seamănă după 1 mai, în funcţie de zona climatică a ţării. Datorită acestui fapt, ele sunt îmburuienate de aceleaşi specii, cu dezvoltarea în vară–toamnă ca şi porumbul, cu deosebirea că zârna neagră (Solanum nigrum), chipăruşul sălbatic (Galinsoga parviflora) şi cornuţii (Xanthium strumarium, X. italicum) găsesc condiţii mai bune de dezvoltare. Pe lângă faptul că Solanum nigrum concurează soia şi fasolea pentru apă, elemente nutritive (mai ales azot), lumină şi căldură, bacele de zârnă pun mari probleme recoltatului şi treieratului, datorită patinării curelelor de transmisie, când se ung cu sucul din fructe.

Aceste două culturi sunt sensibile la îmburuienare, chiar de la răsărit, datorită faptului că au o talie mică şi sunt semănate în rânduri rare. Dacă se întârzie combaterea buruienilor, pierderile de recoltă pot ajunge până la 30– 40

149

%. Gama largă de erbicide, ce se fabrică pe plan mondial, a permis combaterea atât a buruienilor dicotiledonate cât şi a celor monocotiledonate

Buruienile dicotiledonate anuale se pot combate cu Flex CS (2,5 l/ha), când buruienile sunt în plină vegetaţie (inclusiv Solanum nigrum), Basagran (1,5–3,5 l/ha), postemergent, când plantulele de soia şi fasole au 2–4 frunze trifoliate (datorită erbicidului frunzele se gofrează, dar îşi revin fără probleme), Blazer 2 S (2 l/ha), când buruienile au 2-4 frunze (peste 20° C produce arsuri), inclusiv Solanum nigrum.

Buruienile graminee anuale se combat cu Agil 100 EC (0,8 l/ha), postemergent, când buruienile anuale au de la 3 frunze, până la mijlocul înfrăţitului iar cele perene au 20–30 cm, Gallant super (1–1,5 l/ha), postemergent, când buruienile anuale sunt în faza de 3 frunze şi până la mijlocul înfrăţirii, iar costreiul are 30–40 cm, Targa super (2,5 l/ha), postemergent, când buruienile au 3–6 frunze (nu se asociază cu Basagran şi Blazer).

Cu un spectru mai larg de combatere sunt Sonalan CE (2,5–3 l/ha), administrat înainte de semănat şi încorporat imediat la 8–10 cm, Lexone 75 DF (0,25–0,30 kg/ha), înainte de semănat şi încorporat la 5 cm, Pivot 100 LC (0,5–0,75 l/ha), postemergent, când buruienile au 2–6 frunze (atenţie la remanenţă: la 4 luni de la erbicidare se poate semăna grâu şi orz de toamnă; după 10–11 luni de la erbicidare se seamănă grâu şi orzoaică de primăvară, porumb; după 24–26 luni de la erbicidare se seamănă floarea soarelui, cartof; după 34–36 luni de la erbicidare se seamănă sfeclă de zahăr şi furajeră, rapiţă, muştar), Treflan 48 EC (1,75–2,5 l/ha), înainte de semănat şi încorporat imediat, la 8–10 cm şi altele. Aceste erbicide combat buruienile graminee şi dicotiledonate anuale. Erbicidul Pivot nu se mai recomandă.

Combaterea cea mai eficientă se realizează atunci când se asociază două erbicide complementare: Furore super+Lexone (2,5+0,25), post/preem (ppi), combate şi costreiul din rizomi, Mecloran 48+Lexone (6+0,25), preem (ppi), Triflurom 48, încorporat imediat la 8-10 cm + Pivot (2+0,75 atenţie la remanenţa mare), Guardian+Pivot (2,5+0,75) preem/post, Gallant super+ Pivot (1+0,75) combate şi costreiul din rizomi, Relay+Basagran (2,2+2), Select 125+Bolero (0,6+0,75), Select+Basagran (0,6+1,5), Targa+Bolero (0,75+0,75), Pantera+Bolero (0,75+0,75), Agil+Bolero (0,5+0,75), Comand + Bolero (1+0,75) şi altele. Erbicidul Pivot (0,75 l/ha) se putea asocia cu Mecloran (8 l/ha), Lasso MT (6 l/ha), Guardian (2 l/ha).

Mazăre . Deoarece mazărea se seamănă foarte devreme, în urgenţa I, ea este îmburuienată la început cu buruieni efemere, care răsar la temperaturi mai scăzute (înainte de 1 aprilie): Veronica polita, V. persica, V. hederifolia, Stellaria media, Holosteum umbellatum, iar spre mijlocul lui aprilie, răsar buruienile de primăvară: Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Chenopodium album, Capsella bursa-pastoris, Thlaspi arvense, Fumaria schleicheri, Centaurea cyanus, Descurainia sophia şi altele dintre dicotiledonatele anuale, iar dintre gramineele anuale, Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana, Apera spica-venti. Dintre speciile perene, mazărea este îmburuienată de Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Rubus caesius, Aristolochia clematitis, Convolvulus arvensis, Lathyrus tuberosus dintre dicotiledonate, iar dintregraminee, Sorghum halepense, Agropyron repens.

150

În cazul în care se seamănă mai târziu, pe lângă buruienile cu dezvoltarea în primăvară, vor răsări şi unele specii cu dezvoltarea în vară şi chiar toamnă: Echinochloa crus-galli, Setaria glauca, S. viridis, Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Sonchus asper, S. oleraceus, Hibiscus trionum, Solanum nigrum şi altele. Mazărea nu poate concura cu buruienile iar faptul că se seamănă la o distanţă de 12,5 cm între rânduri, singura posibilitate de a o proteja este erbicidarea.

Buruienile din cultura de mazăre se combat cu: Butoxone 2,5–3 l/ha, post, când mazărea are 3–6 frunze, Prometrex 50 WP (3–5 kg/ha) preem, Dicotex (1,5–2 l/ha) post, Gesagard 50 WP (3–5 kg/ha) preem, Basagran (2– 3 l/ha) post, Promedon 50 PU (3–5 kg/ha) preem, Proponit 720 EC (2,5–3 l/ha) ppi, Agil 100 EC (0,8–1,5 l/ha) post şi altele. Combaterea cea mai eficientă se realizează atunci când se asociază două erbicide complementare: Triflurom 48+Pivot (2+0,75, atenţie la remanenţa mare), Triflurom 48+ Prometrex (2+5) ppi 8-10 cm/ preem, Furore super+Pivot (2,5+0,75) post, combate şi costreiul din rizomi şi altele. Sorghum halepense, Avena fatua, Apera spica venti se combat cu Agil 100 EC (0,8-1 l/ha), Furore super 75 (2-3 l/ha) când mazărea are 8-10 cm înălţime.

Culturile de linte sunt îmburuienate de aceleaşi specii ca şi mazărea la care se adaugă buruiana de carantină (numită popular lintoi) Vicia sativa ssp. sativa var. platysperma (sinonimă cu Vicia platysperma, V. lensisperma, V. lentisperma).

Buruienile graminee şi dicotiledonate se combat cu Cosatrin 50 PU, Gesagard 50 WP, Igran 50WP (inclusiv Apera spica–venti) în doză de 3–5 kg/ha; Treflanul aplicat în doză de 3–4 l/ha combate numai gramineele.

Buruienile graminee şi dicotiledonate din culturile de bob se combat cu Cosatrin PU (3–5 kg/ha preem), Gesagard 50WP ( 3–5 kg/ha preem); buruienile gramineele şi unele dicotiledonate se combat cu Eradicane 72 EC (6–7 l/ha ppi), Leguzin (2–3 kg/ha ppi), iar dicotiledonatele şi unele graminee se combat cu Bladex 50 WP (1,5–2 kg/ha preem); Treflanul combate numai gramineele anuale (3 l/ha, ppi).

Buruienile din culturile de năut se combat cu Basagran (2–3 l/ha post), Blazer 2S (2 l/ha post), Flex (2–3 l/ha post), Pivot 100LC (0,5–0,75 l/ha post), Cosatrin 50PU (3–5 kg/ha preem), Gesagard 50 WP (3–5 kg/ha preem).

Deoarece inul pentru fuior şi de ulei se seamănă destul de târziu, după 1 mai, şi se recoltează devreme, cultura este îmburuienată cu specii de primăvară: Thlaspi arvense, Capsella bursa pastoris, Fumaria schleicheri, Veronica persica, Sinapis arvensis, Bilderdykia convolvulus, Galium aparine, Papaver rhoeas, P. dubium, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Polygonum lapathifolium. P. persicaria dintre buruienile anuale, iar dintre cele perene, Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Sonchus arvensis, Rubus caesius, şi altele.

Dintre gramineele anuale, cele mai frecvente sunt: Echinochloa crus-galli, Setaria glauca, S. viridis, Digitaria sanguinalis iar în unele regiuni ale ţării, Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana, Apera spica-venti, Lolium remotum.

Dintre speciile perene, tot în unele regiuni ale ţării, Sorghum halepense, Agropyron repens, Cynodon dactylon; în luncile râurilor cu apa freatică aproape de suprafaţă, Phragmites australis, Bolboschoenus maritimus.

151

Aceste buruieni pot fi combătute de o gamă foarte mare de erbicide, când inul se află în faza de brădişor, adică are înălţimea de 10-12 (6–15) cm.

Erbicidele existente, ce se folosesc la combaterea buruienilor, se administrează înainte de semănat, după semănat sau pe vegetaţie: Diizocab 80 CE, în doză de 4-6 l/ha, încorporat imediat, la adâncimea de 8-10 cm, Butiran (6–10 l/ha) încorpoart la aceeaşi adâncime, Balan CE (ppi), în doză de 4 l/ha încorporat, Dual 960 CE (ppi sau preem) în doză de 1,5-3 l/ha; erbicidele Glean (10–15 g/ha), Basagran (2-2,5 l/ha), Buctril RV 84 (1 l/ha), Dicotex 40 (1-1,5 l/ha), Sanaphen 2 l/ha, când inul este în faza de brădişor.

Reţinem: În cazul în care inul este infestat cu odos (Avena fatua), se erbicidează cu Illoxan CE (2-3 l/ha), Furore super 75 (0,8-1 l/ha), Avadex BW EC (5-6 l/ha, inclusiv pentru zizanie – Lolium remotum); culturile infestate cu Sorghum halepense se erbicidează cu 2-3 l/ha de Gallant, Fusilade super sau Targa super, Agil 0,5 l/ha (pentru Sorghum halepense se dă 1-1,5 l/ha când acesta are 15–20 cm înălţime) iar în cazul pirului târâtor cu Gallant 3,5-4 l/ha, Fusilade super 4-5 l/ha, Targa super 3,5-4 l/ha sau Furore super 1,5-2,5 l/ha, când inul este în faza de brădişor; aceste erbicide trebuiesc asociate cu erbicide ce combat dicotiledonatele.

Cânepa se cultivă de foarte mult timp, primele informaţii găsindu-se în cartea care relata că împăratul chinez Schen – Nung (2737 – 2705 î.e.n.) îşi învăţa poporul cum să o cultive şi cum s-o folosească. În nordul Europei a fost adusă de Sciţi în sec. VI (cânepă scundă cu fuior de calitate mediocră şi procent mare de cannabinol) şi în sudul Europei de fenicieni (cânepă înaltă cu fuior de calitate superioară şi procent scăzut de cannabinol).

Deşi cânepa este o plantă ce concurează bine buruienile datorită ramificării şi masei foliare mari, totuşi în primele săptămâni este vulnerabilă deoarece se seamănă mai rar şi răsare în urma buruienilor, iar plantulele sunt firave.

Buruienile din această cultură sunt aceleaşi care îmburuienesc cultura de in şi sunt combătute de Lasso CE (4–6 l/ha asociat, ppi sau preem), Afalon WP sau SC (1,5 – 2 kg/ha ppi sau preem), Treflan 24EC (3–5 l/ha ppi), Treflan 48CE (1,5–2 l/ha ppi), Dual 500 (4–6 l/ha ppi), Galex 500 EC (6–8 l/ha preem).

Sfecla de zahăr este îmburuienată atât de speciile cu dezvoltarea în primăvară, cât şi de speciile cu dezvoltarea în vară-toamnă, deoarece are o perioadă lungă de dezvoltare, fiind semănată între 20 martie şi 15 aprilie şi recoltată în octombrie.

Odată cu pregătirea patului germinativ pentru semănat, sunt distruse buruienile efemere, dar cele de primăvară germinează şi răsar, stânjenind plantulele de sfeclă, care sunt sensibile la îmburuienare, timp de 5-8 săptămâni: Thlaspi arvense, Descurainia sophia, Fumaria schleicheri, Capsella bursa pastoris, Consolida regalis, Sinapis arvensis, Camelina sativa ssp. microcarpa, Centaurea cyanus, Chenopodium album şi altele.

Pe la mijlocul lunii mai răsar buruienile cu dezvoltarea în vară-toamnă şi la începutul toamnei, începe diseminarea fructelor şi seminţelor la aceste buruieni: Echinochloa crus-galli, Digitaria sanguinalis, Setaria glauca, S. viridis, Sonchus asper, S. oleraceus, Hibiscus trionum, Solanum nigrum,

152

Galinsoga parviflora, Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Xanthium strumarium, X. italicum, şi altele.

Buruienile perene sunt prezente şi ele, vegetând de la desprimăvărare şi până la sfârşitul toamnei: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Sonchus arvensis, Lathyrus tuberosus, Rubus caesius şi altele, iar în unele regiuni ale ţării, Sorghum halepense, Agropyron repens, Cynodon dactylon.

Pentru combaterea tuturor buruienilor, este necesară folosirea unui erbicid antigramineic şi unul care combate dicotiledonatele: Diizocab 80 CE (6-8 l/ha), care trebuie încorporat imediat, la 8-10 cm, Dual 960 (2 – 3 l/ha), preemergent sau înainte de semănat şi încorporat superficial, la 3-5 cm, mai ales în regiunile secetoase, Venzar 80 WP (0,5-2,5 kg/ha), înainte de semănat şi încorporat superficial la 2-3 cm, Eradicane 72 EC (6-8 l/ha), înainte de semănat şi încorporat imediat, la 8-10 cm, Kemiron plus FL (2-2,5 l/ha) post, când sfecla are 3-8 frunze şi altele.

Observaţie: Cele mai eficiente sunt erbicidele asociate: Betanal AM-11 (6 l/ha) post, când sfecla se află în faza de plantulă şi până ajunge să închee rândurile, Kemifan PRO FL (2 l/ha), postemergent, Butiran 1/1 (6-10 l/ha) ppi, încorporat la 8 cm, Dual 960+Betanal (2+6), Dual 960+ Venzar (2+0,75), Treflan+Venzar (3+2), Butiran+Venzar (7+1) şi altele.

În cazul în care terenul este înfestat cu Cirsium arvense, se erbicidează cu Lontrel (0,3-0,5 l/ha, două tratamente).

Dacă terenul este infestat cu Sorghum halepense, se înlocuiesc erbicidele care combat gramineele anuale cu cele care combat gramineele perene: Targa 10 CE (2-3 l/ha), Nabu S-RV (6-8 l/ha), Gallant super (1-1,5 l/ha), Fusilade super CE (2-3 l/ha), Agil 100 EC (0,8-1 l/ha), Furore super 75 EW (2-3 l/ha) şi altele.

Avena fatua şi Agropyron repens se combat cu Agil 100 EC, în doză de 1,5 l/ha, Targa super, în doză de 1-2 l/ha sau Gallant, în doză de 3-4 l/ha, combinate cu Betanal, în doză de 6 l/ha, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale; odosul sau ovăzul sălbatic trebuie să fie în faza de înfrăţire, până la formarea primului internod iar lăstarii de pir să aibă 10-12 cm înălţime.

TEST DE EVALUARE

1. Enumeraţi principalele erbicide recomandate pentru combaterea gramineelor anuale şi perene din rizomi din culturile de floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr.

Răspuns:Pentru combaterea gramineelor anuale şi perene din rizomi, mai ales

pirul gros şi bălurul, se recomandă: Gallant super (1 l/ha), aplicat postemergent, când Sorghum halepense are 30–40 cm, iar celelalte buruieni au 10–20 cm înălţime; Fusilade super (1 l/ha) postem, când Sorghum halepense are 30–40 cm; Focus ultra (3-4 l/ha) postem, când plantele au 4–6 frunze; Agil 100 (0,5 l/ha) şi altele.

2. Care sunt erbicidele recomandate pentru combaterea buruienilor din cultura de ricin ?

Răspuns:

153

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Specificaţi care sunt erbicidele recomandate pentru combaterea

chimică a zârnei (Solanum nigrum) din cultura de soia:a) Flex CS (2,5 l/ha);b) Diizocab 80 CE (6-10 l/ha);c) Racer 25 EC (4 l/ha);d) Blazer 2 S (2 l/ha);e) Basagran (1,5-3,5 l/ha).Rezolvare : a, d şi e.

De rezolvat:2. Din erbicidele enumerate în continuare alegeţi pe cele

recomandate pentru combaterea buruienilor din cultura de mazăre?

a) Triflurom;b) Betanal Tandem;c) Diizocab;d) DUAL 500;e) Sanrom.

Rezolvare:

9.3. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al buruienilor din cartofi, tutun, legume, pomi, viţă de vie, de pe canale, terenuri virane etc. Desicanţi şi defolianţi.

Cartoful este o plantă alimentară şi cu utilizări industriale. Din acest motiv se cultivă pe suprafeţe mari, pe care trebuiesc combătute buruienile care reduc cu mult producţia (50-75%). Şi acest lucru trebuie făcut cu ajutorul erbicidelor, deoarece mâna de lucru este puţină, scumpă, iar precipitaţiile care cad între timp, prelungesc timpul de combatere.

Modul de cultivare a cartofului face ca el să fie îmburuienat cu specii segetale, cu dezvoltarea în vară şi toamnă: Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Setaria glauca, S. viridis, Echinochloa crus-galli, Bilderdykia convolvulus, Polygonum lapathifolium, P. persicaria, Tripleurospermum inodorum, Sonchus asper, S. oleraceus, Hibiscus trionum, Galinsoga parviflora, Solanum nigrum, Erigeron canadensis, Xanthium strumarium, X. italicum şi altele dintre buruienile anuale

154

iar dintre cele perene, Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Rubus caesius, Sonchus arvensis, Agropyron repens, Sorgum halepense, Aristolochia clematitis, şi altele; în unele regiuni ale ţării cresc graminee anuale ca Apera spica-venti, Avena fatua, A. sterilis ssp. ludoviciana.

De la plantatul cartofilor şi până la răsărit trec 3-4 săptămâni, timp în care unele specii de primăvară mai pot răsări.

După plantat dar înainte de răsărit, se erbicidează cu Dominator 2 l/ha), metribuzin (Sencor sau Lexone), în doză de 0,75-1,5 kg/ha (în funcţie de conţinutul de humus şi argilă), Afalon 2-6 kg/ha, Gesagard 1-3 kg/ha, Promedon 1-3 kg/ha, Cosatrin 1-3 kg/ha, Enide 50% 6-10 kg/ha, iar Sencorul se aplică după plantat, rebilonat sau pe vegetaţie, când buruienile au 3 cm, iar lăstarii de cartof 10 cm.

Buruienile graminee şi dicotiledonate se combat cu Mecloran (6-8 l/ha), Dual 960 (1,5-2,5 l/ha), Promedon 400 SC (3-5 l/ha), Prometrex 50 SC (2-4 l/ha), Patoran 50 WP (3-5 kg/ha) şi altele, aplicate preemergent.

Când terenul este infestat cu costrei (Sorghum halepense), erbicidele antigramineice se înlocuiesc cu Agil 100 EC (1,5 l/ha), Gallant (2-3 l/ha), Targa super (2-3 l/ha), Fusilade super (2-3 l/ha) şi altele, care combat atât gramineele anuale cât şi pe cele perene din rizomi (costreiul trebuie să aibă 10 – 35 cm înălţime).

Pirul târâtor (Agropyron repens), când are înălţimea de 10 – 25 cm se ierbicidează cu Agil 100 EC (2-3 l/ha), Gallant (2,5-3,5 l/ha), Fusilade super (2,5-3,5 l/ha) şi altele.

Iarba vântului (Apera spica-venti) se combate cu Igran 50 WP (2-8 kg/ha) preemergent la cel mult 3 zile de la semănat şi cu Terbutrex 50 WP (3-5 kg/ha) preemergent şi altele.

Culturile furajere, datorită faptului că sunt perene şi se seamănă în râduri dese, au o ecologie aparte, fiind îmburuienate cu specii segetale şi ruderale.

La desprimăvărare, aceste culturi sunt îmburuienate cu specii efemere, ce răsar spre sfârşitul lunii martie după care încep să răsară buruienile cu dezvoltarea în primăvară: Thlaspi arvense, Capsella bursa-pastoris, Descurainia sophia, Centaurea cyanus, Papaver rhoeas, P. dubium, Adonis aestivalis, Chenopodium album, Sinapis arvensis şi altele. Spre mijlocul lunii mai încep să răsară buruienile cu dezvoltarea în vară-toamnă: Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Echinochloa crus-galli, Setaria glauca, S. viridis, Digitaria sanguinalis, Hibiscus trionum, Tripleurospermum inodorum şi altele.

Cum terenul nu se prăşeşte, datorită rândurilor semănate des, lucerniera începe să capete unele caractere de teren ruderal (maidan) în care apar şi proliferează specii ruderale (după 2-3 ani de vegetaţie şi exploatare): la început Erigeron canadensis, Rumex obtusifolius, Taraxacum officinale, Crepis setosa, Picris hieracioides, apoi Carduus nutans, şi altele.

Buruienile perene sunt prezente de la început şi vegetează de la desprimăvărare şi până la sfârşitul toamnei: Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Convolvulus arvensis, Rubus caesius, şi în unele regiuni ale ţării: Agropyron repens, Sorghum halepense şi altele.

În anul I de viaţă, plantele tinere de lucernă şi trifoi cresc încet şi sunt sensibile la erbicide. După semănat, dar înainte de răsărit, terenul se erbicidează

155

cu Balan CE (4-5 l/ha), Eptam 6E (6-8 l/ha), Benefex 18 CE (6 l/ha), Butiran 1/1 (6-8 l/ha) şi altele.

Postemergent, trifolienele se erbicidează cu Embutone 300 SL (3 l/ha), sau Asulox 40 SL (4-6 l/ha) şi Pivot (0,5-0,75 l/ha), Agil 100 EC (0,5-1 l/ha), sau Basagran forte (2-2,5 l/ha), când lucerna are 5-7 frunze şi buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă iar gramineele au 2-3 frunze. Dacă terenul este infestat cu graminee perene (Sorghum halepense), se erbicidează cu Focus ultra (3-4 l/ha), Gallant, Targa super, Fusilade super, Furore super (2-3 l/ha); pentru combaterea lui pirului târâtor (Agropyron repens), aceleaşi erbicide, dar în doză de 3-4 l/ha. În cazul în care apar vetre de cuscută, în perioada de repaus se erbicidează cu Kerb 50 W (4-5 kg/ha) sau Roundup CS (0,75 l/ha) la 1-3 zile după ce s-a cosit lucerna.

Culturile anul II–V se erbicidează cu Simadon 50 (4-7 kg/ha), Lexone (Sencor), în doză de 0,75-1 kg/ha, toamna, în perioada de repaus sau primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie. Când apare Rumex crispus, R. obtusifolius se erbicidează cu Asulox 40 SL, în doză de 4-6 l/ha, Pivot (0,5-0,75 l/ha), când lucerna are 5-7 frunze. În cazul în care terenul este infestat cu Melampyrum barbatum, se recomandă evitarea cultivării trifolienelor 8 ani şi cultivarea numai a prăşitoarelor.

Tutunul, de origine americană, a fost descoperit de europeni în 1492 de Columb când a debarcat pe insula San Salvador. În Europa, tutunul ajunge în Spania şi apoi în Portugalia (1518–1519) ca plantă ornamentală. Fumatul tutunului în lumea veche se datorează marinarilor reîntorşi din America. În Franţa, fumatul tutunului se datorează ambasadorului Franţei în Portugalia, Jean Nicot (1530–1600); de aici vine şi numele Nicotiana tabacum şi nicotină. Nu se ştie în care principat român a intrat tutunul mai întâi, dar cert este că în anul 1571 la Suceava se fuma pipă; documentul care atestă acest lucru este o pipă pe care este gravat “1571” (V. Slonovschi, 2000).

Reţinem: Tutunul fiind o plantă din ţinuturile calde, şi având nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru dezvoltare, este necesar să se producă răsad care se plantează în câmp între 1–10 (25) mai. Spre sfârşitul acestei luni răsar buruienile de vară–toamnă, care sunt aceleaşi şi din culturile de porumb.

Pentru a se obţine o cultură de tutun curată de buruieni, N. Şarpe şi colab., (1981) recomandă încorporarea la 8–10 cm a 3–4 l/ha Treflan 24 EC cu 7–8 zile înainte de plantare sau 5–7 l/ha Diizocab sau Dual 500 EC (5–6 l/ha) asociat cu Patoran 50WP (3 kg/ha).

Se mai folosesc Digermin (4 l/ha ppi), Balan (6–8 l/ha ppi), Benefex 18 CE (5–6 l/ha ppi), Mecloran 35 CE (5–6 l/ha preem dacă tutunul se seamănă). În cazul gramineelor perene se erbicidează cu Fusilade super(2-3 l/ha), Gallant (1,5 l/ha), Targa (2–3 l/ha) când acestea au o înălţime de 10 – 25 cm.

Culturile de legume sunt foarte vulnerabile la concurenţa buruienilor datorită faptului că unele legume au o talie scundă şi se seamănă mai des, iar altele fiind transplantate, se află la distanţe mai mari. Buruienile ce infestează aceste culturi sunt cele de primăvară şi de vară – toamnă.

La cultura de tomate transplantate, gramineele şi dicotiledonatele anuale se combat cu Patoran (2–4 kg/ha ppi sau preem), Sencor (0,5 kg/ha preem), Devrinol (3–4 l/ha ppi), Galex 500 EC (8 l/ha preem),Goal 2 E (1,5–2 l/ha

156

preem–combate şi unele specii perene), Lexone 75 DF (0,2 kg/ha preem), prometrex (1,5 kg/ha post), gramineele anuale şi perene şi din rizomi (când au 10–25 cm) se combat cu Nabu S (1,5 l/ha), Agil 100 EC, Fusilade super (2,5 l/ha), Targa (3 l/ha), Pantera 40 EC (0,75 l/ha) ş.a.

La cultura ardeiului, gramineele şi unele dicotiledonate anuale se combat cu Devrinol (3–4 l/ha, ppi), Dual 500 (3–4 l/ha ppi), Digermin (3–4 l/ha ppi), Stomp (5 l/ha preem), Treflan 24 EC (3–4 l/ha, ppi), Galex 500 EC (6–8 l/ha, preem–toate dicotiledonatele), Goal 2E (1,5–2 l/ha, preem şi unele perene); gramineele anuale şi perene din rizomi se combat cu Agil 100 EC (0,8 l/ha) şi Leopard 5 EC (1,5–1,75 l/ha) când buruienile au 10–25 cm.

Din culturile de varză, gramineele şi unele dicotiledonate anuale se combat cu Devrinol (4 kg/ha, ppi–toate dicotiledonatele), Stomp (5 l/ha preem), Ramrod (6–8 kg/ha, ppi sau preem), Clorilat 50 PU (6–10 kg/ha, preem), iar Dual 500 (3 l/ha, ppi), Dual 960 (1,5 l/ha ppi), Digermin (3 – 5 l/ha ppi), Treflan 24 EC (3 – 5 l/ha ppi) le combat şi din culturile de conopidă; gramineele anuale se combat cu Leopard (0,75 l/ha), iar cele perene cu 1,5 l/ha.

Buruienile graminee şi unele dicotiledonate anuale ce infestează culturile de vinete se pot combate cu Devrinol (6 kg/ha, ppi–toate dicotiledonatele), digermin (3–4 l/ha, ppi), Stomp (5 l/ha, preem), Treflan 24 EC (3–4 l/ha, ppi), Balan 18 CE (6–8 l/ha, ppi), Benefex (6–8 l/ha, ppi), iar Goal 2E (1,5–2 l/ha, preem) combate în plus şi unele dicotiledonate perene.

La culturile de ceapă din arpagic, buruienile se pot combate cu o gamă mai largă de erbicide (peste 25 de sortimente). Gramineele şi dicotiledonatele anuale se combat cu Galigan (1 l/ha, preem), Linurex 50 SC (1,5–2 l/ha, preem), Prometrex 50WP (2–3 kg/ha, post), Clorilat 50PU (6–10 kg/ha, preem), Gesagard 50 WP (2–3 kg/ha, preem), Promedon 50 PU (2–3 kg/ha, preem), Prometrin 50WP (2–3 kg/ha, preem), Trinulan CE (8 l/ha, ppi); erbicidul Basagran (1,5–2 l/ha, postem), combate numai dicotiledonatele anuale, în schimb Lontrel (0,5 l/ha postem) combate şi dicotiledonatele perene.

În cazul în care culturile de ceapă sunt infestate cu graminee perene, se erbicidează cu Nabu S (3 l/ha, post), Agil 100 EC (0,8 l/ha, postem), Fusilade Super (1 l/ha, postem) când acestea au înălţimea de 10 –25 cm.

Usturoiul este mai sensibil la erbicide, de aceea gama de erbicide este mai redusă: buruienile anuale se combat cu Galigan (1 l/ha, preem), Linurex 50 SC (1,5–2 l/ha, preem), Clorilat 50 PU (6–10 kg/ha, ppi sau preem), Trinulan CE (3 l/ha, ppi), Galex 500 EC (5–7 l/ha, preem); buruienile graminee şi unele dicotiledonate anuale se combat cu Digermin (3–5 l/ha, ppi), Stomp (5 l/ha, preem), Treflan 24 EC (3–5 l/ha, ppi). Dicotiledonatele anuale şi perene se combat cu Lontrel (0,4 l/ha, postem).

Cultura de castraveţi se poate menţine curată de buruienile anuale folosind Balan 18 CE (6 l/ha, ppi) şi Benefex (6–8 l/ha, ppi); gramineele perene se erbicidează cu Nabu S (1,5 l/ha, postem).

Morcovul şi pătrunjelul sunt sensibile la îmburuienare datorită taliei mici a plantelor care cresc mai greu. Morcovul este mai rezistent la acţiunea fitotoxică a unor erbicide. Buruienile anuale sunt combătute de Prometrex 50WP (3–4 kg/ha, post), Gesagard 50 WP (3–4 kg/ha, preem), Promedon 50 PU (3–4 kg/ha, preem), Dosanex (4 kg/ha, postem), Trinulan CE (3 l/ha, ppi), Galex 500 EC (5–7 l/ha,

157

preem) etc. Buruienile graminee anuale şi dicotiledonate anuale şi perene sunt combătute de Kerb 50 W (4 kg/ha).

Din culturile de pătrunjel, buruienile anuale sunt combătute cu Prometrin 50WP, Gesagard 50WP, Promedon 50PU în doze de 3 – 4 kg/ha aplicate preemergent.

Din culturile de păstârnac, erbicidele ce combat buruienile dicotiledonate şi unele graminee anuale sunt: Linurex 50WP (1,5–2 kg/ha, preem), Linuron 50 WP (1,5–2 kg/ha, preem) şi Afalon (1,5–2 kg/ha, postem).

Şi la cultura ţelinei gama de erbicide este redusă: Prometrex 50 WP (2–4 kg/ha, post), iar preemergent Gesagard 50 WP, Promedon 50 PU, Prometrin 50 WP în doză de 2–4 kg/ha combat buruienile dicotiledonate şi gramineele anuale.

Din culturile de pepeni verzi şi pepeni galbeni, gramineele şi unele dicotiledonate anuale sunt combătute cu Balan 18 CE (8–10 l/ha, ppi), Benefex (6–8 l/ha, ppi), Dachtal 75 WP (8–12 kg/ha, ppi sau preem); gramineele anuale şi perene se combat cu Leopard (0,75 l/ha).

Din culturile de sfeclă roşie buruienile dicotiledonate anuale se combat cu Adol 80 WP (1–1,5 kg/ha, ppi), Venzar 80 WP (1–1,5 kg/ha, ppi), Pyramin WP (2 kg/ha, ppi sau postem), iar gramineele şi unele dicotiledonate anuale cu Eptam 6 E (4–6 l/ha, ppi), Olticarb 75 CE (nu pe solurile nisipoase) în doză de 4–6 l/ha, ppi), Ro–neet (4–6 l/ha, ppi. Speciile necombătute se prăşesc.

Pentru a avea o cultură de spanac curată de buruieni, se erbicidează cu Olticarb 75 CE sau cu Ro–neet în doză de 4 – 6 l/ha (ppi) care combat speciile anuale de graminee şi unele dicotiledonate; cele necombătute se prăşesc.

Cultura de salată se erbicidează cu Balan 18 CE sau Benefex (6–8 l/ha, ppi) ce combat gramineele şi unele dicotiledonate; speciile perene de dicotiledonate se combat cu Kerb 50 W (2–3 kg/ha, postem).

De precizat că Abutilon theophrasti se poate combate numai din culturile ce se erbicidează cu Goal, Basagran, Prometrex.

La desprimăvărare, viile sunt îmburuienate cu specii efemere: Erophila verna, Thlaspi perfoliatum, Holosteum umbellatum, Stellaria media, Lamium amplexicaule, L. purpureum, şi altele.

Aceste buruieni nu sunt foarte periculoase pentru viţa de vie, deoarece au o talie mică, un sistem radicular destul de mic, iar consumul de apă este redus, comparativ cu sistemul radicular al viţei de vie. Totuşi, la o densitate extraordinar de mare, consumul de apă şi substanţe minerale se face simţit şi adunat cu buruienile ce urmează în celelalte aspecte sezoniere ale anului, pierderea de recoltă este mare. După 2-3 săptămâni încep să răsară eşalonat buruienile de primăvară, la început Capsella bursa-pastoris, Senecio vernalis, Sinapis arvensis, Poa annua şi puţin mai târziu, Polygonum aviculare, Anthemis arvensis, Descurainia sophia, Sisymbrium officinalis, Fumaria schleicheri, F. vaillanti, Papaver rhoeas, P. dubium, Bromus mollis, B. tectorum, Geranium molle, Geranium pusillum, Chenopodium album şi altele. La începutul lunii mai răsar buruienile cu dezvoltarea în vară-toamnă: Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Setaria glauca, S. viridis, Echinochloa crus-galli, Solanum nigrum, Digitaria sanguinalis, Galinsoga parviflora, Sonchus asper, S. oleraceus, Polygonum lapathifolium, P. persicaria, Portulaca oleracea, Rorippa silvestris, Datura stramonium, Tripleurospermum inodorum şi altele.

158

Speciile perene se dezvoltă în toată perioada de vegetaţie a anului: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Rubus caesius, Sonchus arvensis, şi cu o răspândire limitată, în unele regiuni ale ţării: Agropyron repens, Cynodon dactylon, Cardaria draba, Artemisia vulgaris, A. absinthium, Sorghum halepense, Calamagrostis epigeios, iar pe coastele dealurilor, unde există un strat împermeabil de argilă în care se adună apă în urma ploilor, vegetează stuful (Phragmites australis).

Deoarece podgoriile se află în diferite regiuni ce se caracterizează prin condiţii pedo-climatice diferite, şi compoziţia florei segetale este diferită. Pentru această mare diversitate de specii (dicotiledonate şi graminee; efemere, de primăvară şi de vară-toamnă), erbicidele trebuie alese pentru a le combate.

Selectivitatea este de poziţie şi trebuie evitat contactul dintre erbicid şi rădăcinile viţei de vie. Din acest motiv se administrează numai erbicide preemergente şi postemergente.

Dintre erbicidele preemergente de foloseşte Simadon 50 PU (8-10 kg/ha), Naproguard 450 SC (7 l/ha), Simanex 80 WP (6 kg/ha), Lontrel 300 (0,5 l/ha) şi altele. Dintre erbicidele postemergente, care combat buruienile dicotiledonate şi graminee anuale şi unele perene, se folosesc Dominator (3–4 l/ha, postem), Goal 2E-RV (5 l/ha), Ronstar 25 EC (6 l/ha), Glyforom RV (4 l/ha), Pared (3+3 l/ha, aplicat în două reprize) şi altele.

Pe terenurile îmburuienate cu costrei (Sorghum halepense) se erbicidează cu Glyphogan 480 SL (3 l/ha), Focus (1-1,75 l/ha), Fusilade super (4-5 l/ha), Gallant super P-RV şi Gallant super (1,5 l/ha), iar pentru combaterea pirului târâtor (Agropyron repens) şi a pirului gros (Cynodon dactylon) se foloseşte Focus (1-1,75 l/ha), Fusilade super EC (4-5 l/ha), Gallant super (1,5 l/ha) şi altele

Buruienile din plantaţiile de pomi fructiferi pun mari probleme prin scăderea producţiei de fructe şi prin faptul că sunt gazde intermediare pentru unele boli şi dăunători. Combaterea lor se face prin prăşit sau erbicidare. Dar şi erbicidarea poate pune probleme grave pomilor dacă nu se ţine cont de caracteristicile erbicidelor şi a pomilor fructiferi.

Indiferent de tipul plantaţiei, ogorul lucrat pe toată suprafaţa este îmburuienat la desprimăvărare cu specii segetale de primăvară, locul fiind ocupat apoi cu specii ce se dezvoltă vara – toamna.

Observaţie: Analizând buruienile segetale din livezile din ţară, constatăm că, indiferent de regiunea şi altitudinea la care se află, toate sunt îmburuienate cu aceleaşi specii care au o largă amplitudine ecologică: Amaranthus retroflexus, Chenopodium album, Setaria glauca, Echinochloa crus-galli ş.a. dintre speciile anuale, iar dintre cele perene: Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Agropyron repens, Convolvulus arvensis, Cynodon dactylon (Sorghum halepense este o specie termofilă răspândită în sudul ţării). Alte specii cu o ecologie eparte sunt dominante numai în unele regiuni: Galinsoga parviflora, Sonchus arvensis, Veronica persica în regiunile cu altitudine mai mare, umede; Sisymbrium orientale, Hierochloe repens, Chondrilla juncaea,, Portulaca oleracea, Cynodon dactylon, Setaria viridis, Sorghum halepense pentru sudul ţării, iar pentru solurile foarte bogate în azot: Solanum nigrum, Datura stramonium, Amaranthus retroflexus.

159

Toate aceste buruieni se pot combate uşor cu erbicide, însă se impune respectarea unor reguli tehnologice pentru a nu afecta pomii fructiferi, indiferent de specie: înainte de erbicidare trebuiesc distruşi lăstarii care absorb erbicid afectând pomul; erbicidul Caragarde se aplică toamna după căderea frunzelor sau primăvara în februarie – martie; când se erbicidează cu Gramoxone sau Basta, la rampa de erbicidare trebuiesc puse apărători laterale ca soluţia să nu ajungă pe frunze şi pe lăstari. După 40–50 de zile de la erbicidarea de bază, buruienile perene şi cele rezistente regenerează necesitând un tratament suplimentar, numai pe vetre, cu Roundup.

Buruienile graminee şi dicotiledonate anuale din livezile de măr, se combat cu Goal 2E (5 l/ha, postem), Gesatop 50 WP, Simadon 50 PU, Simanex 50 WP în doză de 8–10 kg/ha, preemergent, Cerlit (1,5 l/ha, postem), Dominator (3–4 l/ha, postem). Un spectru mai larg de combatere a buruienilor îl au erbicidele postemergente: Gramoxone (3–4 l/ha), Basta 14 SL (5–6 l/ha), Goal 2E (5 l/ha), Glialka 36 CE (5 l/ha), Glyphorom RV (4 l/ha), Glyphos şi Glyphogan 480 SL (3–4 l/ha), Roundup CS (3–4 l/ha). Gramineele anuale şi perene se combat cu Focus ultra (3–4 l/ha), Fusilade Super (2+2 l/ha), Gallant Super EC (1 l/ha) când acestea au 15–35 cm. În afară de buruienile anuale, Galigan 240 EC (5 l/ha, preem, postem), Starane 250 EC (1,5 l/ha, postem) combate dicotiledonatele perene, iar Roundup şi Starane combat Convolvulus arvensis (se erbicidează înainte de înflorire).

La păr, gama de erbicide este mai restrânsă. Gramineele anuale şi perene se combat cu Fusilade Super (2+2 l/ha, postem); gramineele şi dicotiledonatele anuale se combat cu Gesatop 50 WP, Simadon 50 PU, Simanex 50 WP (8–10 kg/ha, preem); un spectru mai larg au Basta 14 SL (5 l/ha), Glyphogan 480 SL (3 l/ha), Roundup CS (3–4 l/ha) administrate postemergent, iar Galigan 240 EC (5 l/ha, preem, post) combate dicotiledonatele anuale şi perene.

Pentru combaterea buruienilor din livezile de pruni, se folosesc erbicidele Tomigan 250 EC (3 l/ha, postem), Goal 2E (5 l/ha, postem), Simanex 50 WP (2,5 kg/ha, preem) contra gramineelor şi dicotiledonatelor anuale; un spectru mai larg au erbicidele Gramoxone (3–4 l/ha), Basta 14 SL (5–6 l/ha), Glialka 36 CE (5 l/ha), glyphorom RV (4 l/ha), Roundup CS (3–4 l/ha) postemergent. Gramineele anuale şi perene se combat cu Fusilade Super (2+2 l/ha post).

Buruienile din livezile de cireş şi vişini se combat cu Basta 14 SL (5 l/ha) sau Glyphos (3–4 l/ha) iar din cele de vişini şi cu Starane 250 EC (1,5 l/ha), postem. Combaterea buruienilor din livezile de piersic, se face cu Gesatop + Gramoxone (8 kg/ha, preem+4 l/ha post); gramineele perene cu Fusilade Super (2+2 l/ha, postem).

Erbicidele Reglone CS şi Reglone 20 LS sunt folosite ca desicanţi la culturile de mac, orez şi in pentru sămânţă, floarea soarelui, soia şi ricin, trifoi şi cartof, sfeclă pentru sămânţă. Harvade 25 F se foloseşte ca desicant la culturile de orez, la cartof pentru sămânţă, floarea-soarelui. Purivel şi Dosanex se folosesc la desicarea culturilor semincere de in, cânepă şi tutun. Dominator este desicant pentru porumb, floarea soarelui, rapiţă, lucernă, mazăre, (N. Şarpe, Gh. Strejan., 1981; N. Şarpe, 1987). TEST DE EVALUARE

160

1. Enumeraţi principalele erbicide recomandate pentru combaterea chimică a buruienilor din plantaţiile viticole.

Răspuns: Erbicide preem: Simadon 50 PU (8-10 kg/ha), Naproguard 450 SC (7 l/ha), Simanex 80 WP (6 kg/ha), Lontrel 300 (0,5 l/ha) şi altele. Erbicide postem: Dominator (3–4 l/ha,), Goal 2E-RV (5 l/ha), Ronstar 25 EC (6 l/ha), Glyforom RV (4 l/ha), Pared (3+3 l/ha, aplicat în două reprize) etc. Terenurile îmburuienate cu costrei (Sorghum halepense) şi pir târâtor (Agropyron repens) se erbicidează cu Focus (1-1,75 l/ha), Fusilade super (4-5 l/ha) şi Gallant super (1,5 l/ha).

2. Enumeraţi erbicidele folosite ca desicanţi.Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat: 1. Precizaţi care sunt erbicidele recomandate pentru combaterea

chimică a buruienilor de pe canalele de irigaţii. a) Arsenal 250 LC (4-5 l/ha);b) D.M.A. – 6 (0,8 l/ha);c) Roundup 2.000 CE (2-3 l/ha);d) Touchdown (4-6 l/ha);e) Leopard % EC (1,5-1,75 l/ha).Rezolvare : a, c şi d.

De rezolvat:2. Recomandaţi erbicidele necesare pentru cultura de turun ? a) Targa (2-3 l/ha);b) Fusilade super (2-3 l/ha);c) Diizocab (5-7 l/ha);d) Ordram 6 E (6-8 l/ha);e) Avadex (5-6 l/ha).

Rezolvare:

REZUMATUL TEMEI

Principalele erbicide recomandate pe culturi sunt următoarele:La cultura de grâu de toamnă infestată cu: a) specii anuale, sensibile la

acţiunea erbicidului 2,4 - D: D.M.A. (2 l/ha), sau D.M.A. - 6 (1 l/ha), b) specii rezistente la 2,4 - D: Icedin forte (2 l/ha), Icedin super (1 l/ha), Logran 75 WG (10 g/ha), Logran D (1,0 l/ha), Lontrel 418 C (4-5 l/ha), Grodyl (30–40 g/ha), Lancet 1–1,25 l/ha), Glean (15–30 g/ha), Grodyl (30–40 g/ha), Starane (0,6 l/ha) etc. c) gramineele anuale: Assert 250 SC (2 l/ha), Avenge 200 (5 l/ha),

161

Puma super (0,8–1,2 l/ha), Puma super 100 EC (0,7–0,9 l/ha), Suffix BW (2, –3 l /ha), Topik 080 EC (0,4 l/ha).

La orez: Oredon 75 CE (7-8 l/ha), Stomp 330 CE (6 l/ha când se seamănă în uscat), Ordram 6 E (6-8 l/ha), Drepanon (5-6 l/ha),Stam 80 WG (6,75 kg/ha), Nabu S (0,7 l/ha), Cleaner (1-1,25 l/hayy), Facet (1,5-2 l/ha).

La porumb: Diizocab (8–10 l/ha), Eradicane (5–8 l/ha), Mecloran (6–10 l/ha), Dual 960 (1,5–2,5 l/ha), Sanolt combi (1 l/ha), Primextra (6 l/ha), Frontier+Sanrom (1,5+1 l/ha), Lonpar (1,5), Eradicane +Icedin super (8+1), Eradicane + Buctril D (8+1), Diburom 800 CE+ Sanolt combi (3+1) etc.

Pentru costreiul din rizomi: Titus (40–60 g/ha) + adjuvantul Citowet 0,1%, Mistral (1,5–2 l/ha), Tell (40 g/ha) + adjuvantul Extravon 0,1%.

La floarea- soarelui: Diizocab 80 CE (6–10 l/ha); Dual 960 (1,75–3 l/ha); Triflurex 48 EC (1,75–2,5 l/ha); Lasso CE (4–6 l/ha); Racer 25 EC (4 l/ha); Goal 2E şi 2 ERV (1 l/ha); Afalon PU (1–2,5 kg/ha); Stomp 330 CE (6 –8 l/ha); Fusilade super (1 l/ha); Focus ultra (3-4 l/ha); Agil 100 (0,5 l/ha).

La soia şi fasole: Flex CS (2,5 l/ha), Basagran (1,5–3,5 l/ha), Blazer 2 S (2 l/ha), Agil 100 EC (0,8 l/ha), Gallant super (1–1,5 l/ha), Targa super (2,5 l/

La sfecla dezahăr: Diizocab 80 CE (6-8 l/ha), Dual 960 (2 – 3 l/ha), Venzar 80 WP (0,5-2,5 kg/ha), Eradicane 72 EC (6-8 l/ha), Betanal AM-11 (6 l/ha), Lontrel (0,3-0,5 l/ha, Targa 10 CE (2-3 l/ha), Nabu S-RV (6-8 l/ha), Gallant super (1-1,5 l/ha), Fusilade super CE (2-3 l/ha), Agil 100 EC (0,8-1 l/ha), Furore super 75 EW (2-3 l/ha) şi altele.

La cartof: Dominator (2 l/ha), Sencor, Lexone (0,75-1,5 kg/ha Gesagard (1-3 kg/ha), Promedon (1-3 kg/ha), Agil 100 EC (1,5 l/ha), Gallant (2-3 l/ha), Targa super (2-3 l/ha), Fusilade super (2-3 l/ha)

La tutun, culturile furajere, în legumicultură, în pomicultură, în viticultură sunt o serie de erbicide care se aplică în doze, epoci şi asociaţii specifice culturii sau plantaţiei respective.

Pe terenurile virane, canale etc. se folosesc erbicide neselective. Ca desicanţi se folosesc: Reglone CS şi Reglone 20 LS, Harvade, Purivel,

Dosanex, Dominator etc.Tema nr. 10

AGROTEHNICA DIFERENŢIATĂ

Unităţi de învăţare Agrotehnica diferenţiată a zonelor de stepă, silvostepă şi

forestieră Agrotehnica diferenţiată a terenurilor în pantă Agrotehnica diferenţiată a terenurilor nisipoase, halomorfe şi cu

exces de umiditate

Obiectivele temei:- cunoaşterea necesităţii diferenţierii măsurilor agrotehnice;- prezentarea condiţiilor pedoclimatice ale zonelor de vegetaţie

din ţara noastră;- discutarea măsurilor agrotehnice specifice fiecărei zone de

vegetaţie.

162


Bibliografie recomandată:1. Budoi Gh., Penescu A., 1996 - Agrotehnică. Editura Ceres,

Bucureşti2. Guş P. şi colab., 1998 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj-

Napoca3. Iancu S., Slonovschi V., 2009 – Agrotehnică (vol. II). Editura Universitaria, Craiova4. Pop L., Matei I., Chichea I., 1977 – Agrofitotehnica pe terenurile

nisipoase. Editura Ceres, Bucureşti5. Rusu T., 2005 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj-Napoca

10.1. Agrotehnica diferenţiată a zonelor de stepă, silvostepăşi forestieră

Condiţiile pedoclimatice variate de la o zonă la alta impun ca fiecare măsură agrotehnică să se aplice diferenţiat, în funcţie de cerinţele agrobiologice ale plantelor cultivate, în raport cu însuşirile solului, condiţiile climatice, relieful, sistema de maşini agricole disponibilă, scopul urmărit etc. Ca urmare, tehnologiile de cultură a plantelor vor avea particularităţi proprii pentru fiecare zonă pedoclimatică, în vederea reducerii la minim a acţiunii limitative a factorilor zonali (secetă, eroziunea solului, stagnarea apei, aciditatea sau alcalinitatea solului etc.).

Teritoriul României a fost delimitat în trei zone agricole: zona de stepă, zona de silvostepă şi zona forestieră.

10.1.1. Agrotehnica diferenţiată a zonei de stepă

Această zonă se caracterizează prin precipitaţii puţine şi neuniform repartizate în cursul anului, o amplitudine mare a temperaturii, veri foarte calde şi uscate, ierni geroase, vegetaţie naturală slab dezvoltată, caracteristică. Cuprinde în principal relief de câmpie. Are două subzone.

Subzona de stepă din sudul şi sud-estul ţării se întâlneşte sub forma unei fâşii în sud-estul Moldovei, în nord-estul Bărăganului, în Dobrogea (cu excepţia părţii sale sudice şi a zonei muntoase) şi pe o fâşie cuprinsă între sudul Olteniei şi Gura Argeşului. Subzona de stepă din vestul ţării se întâlneşte la vest de linia Timişoara-Arad, cuprinzând cea mai mare parte a Câmpiei de Vest (a Banatului).

Zona de stepă are un climat temperat continental, caracterizat prin temperaturi medii anuale de cca. 110 C, temperaturi medii lunare de cca. 220 C în luna iulie şi de cca. - 30 C în luna ianuarie. Precipitaţiile sunt cuprinse între 350 - 500 mm anual. Cele mai puţine se înregistrează în Delta Dunării şi în nordul Dobrogei. Vânturile frecvente sunt Crivăţul, care aduce zăpadă şi ger iarna şi Austrul care aduce arşiţă vara.

În perioada de vegetaţie (martie-octombrie) evapotranspiraţia potenţială întrece de 2-3 ori suma precipitaţiilor utile, apa fiind factorul limitativ pentru creşterea şi dezvoltarea culturilor agricole.

163

Clima stepei din vestul ţării este mai moderată, cu ierni mai blânde, veri mai puţin călduroase, precipitaţii mai multe, amplitudine termică mai redusă şi un caracter de ariditate mai puţin pronunţat.

Relieful dominant este câmpia, cu altitudini de 100 - 200 m, apoi podişuri joase. Apa freatică este la adâncimi mai mici în stepa vestică, în Insula Mare a Brăilei, în Lunca Dunării, în unele enclave din Câmpia Bărăganului etc., determinând uneori procese de salinizare, alcalizare, gleizare etc., mai ales în depresiuni. Solurile caracteristice zonei de stepă sunt cernisolurile (cernoziom, kastanoziom). Se mai întâlnesc salsodisoluri, hidrisoluri, psamosoluri, vertosoluri, rendzine etc.

Vegetaţia este reprezentată de ierburi xerofite, adaptate condiţiilor de ariditate, cu stomate puţine, presiune osmotică mare, perioadă scurtă de vegetaţie, pilozitate mare etc. Pădurile sunt foarte puţine, predomină arbuştii cu frunzişul mai redus. Vegetaţia naturală este mai bine dezvoltată în stepa vestică. Staţiuni de Cercetare Dezvoltare agricolă: Valul lui Traian - Constanţa, Mărculeşti - Ialomiţa, Brăila - Brăila, Lovrin - Timiş.

Principala problemă ridicată de agricultura din zona de stepă, mai ales în sudul şi sud-estul ţării, este insuficienţa apei din cauza precipitaţiilor reduse şi evapotranspiraţiei mari. Un rol foarte important îl au irigaţiile care, aplicate în mod corect, pot dubla producţiile agricole.

Stepa şi silvostepa din ţara noastră sunt considerate zone cerealiere, deoarece porumbul şi grâul ocupă cca. 2/3 din suprafaţa arabilă.

În zona de stepă, în anii normali, grâul de toamnă răsare şi creşte folosind umiditatea dată de ploile din toamnă, parcurge stadiul de vernalizare în cursul iernii, primăvara foloseşte umiditatea rezultată din topirea zăpezilor şi din ploile de primăvară. În perioada fructificării beneficiază de precipitaţiile abundente din lunile mai-iunie, deci ajunge la maturitate înainte de venirea arşiţelor. La fel celelalte cereale păioase de toamnă.

Există însă câteva riscuri: răsărirea necorespunzătoare în toamnele secetoase, gerul din iernile cu zăpadă puţină şi seceta apărută mai devreme, în timpul umplerii boabelor, care determină procesul de şiştăvire a acestora.

Porumbul întâlneşte condiţii bune în prima jumătate a verii şi în verile mai ploioase. Dar de obicei seceta din perioada iulie-septembrie scade mult producţia. Cele mai favorabile condiţii de creştere şi dezvoltare din ţara noastră le găseşte porumbul în stepa din Banat, pe cernoziomurile freatic umede şi pe solurile aluviale. De asemenea, condiţii favorabile întâlnesc în stepă floarea-soarelui, orzul de toamnă, inul pentru ulei, mazărea, soia, tutunul etc.

În această zonă se recomandă extinderea culturilor rezistente la secetă, cum ar fi sorgul, meiul, iarba de Sudan, hibridul sorg x Sudan.

În Câmpia Banatului se obţin rezultate bune şi la sfecla pentru zahăr, cânepă şi rapiţă. În zona de stepă, pe terenurile irigate, reuşesc foarte bine culturile duble. Dintre leguminoasele perene pentru nutreţ, condiţii favorabile întâlnesc lucerna, ghizdeiul şi sparceta. Dintre plantele furajere anuale amintim borceagul de toamnă, iarba de Sudan, secara masă verde etc.

În condiţii de irigare producţiile sunt mai mari, mai sigure şi se pot cultiva cartofi şi arahide (pe soluri uşoare), soia, năut, orez, fasole şi hibrizi de porumb. În stepa din sudul şi sud-estul ţării rapiţa nu întâlneşte condiţii favorabile din

164

cauza temperaturilor scăzute din cursul iernii. La fel, fasolea şi soia nu reuşesc pe terenurile neirigate.

La stabilirea sistemelor de fertilizare trebuie să se ţină seama de fertilitatea naturală a solurilor, planta premergătoare şi îngrăşămintele administrate acesteia, planta care se va cultiva, condiţiile climatice etc.

La neirigat se recomandă doze moderate de îngrăşăminte, întrucât precipitaţiile foarte scăzute nu permit valorificarea economică a dozelor mari de îngrăşăminte care ar provoca creşterea concentraţiei soluţiei solului.

Cernoziomurile reacţionează favorabil la aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale cu azot dar, din cauza regimului de precipitaţii deficitar, efectul fertilizării este nesigur, ca şi în cazul solului precedent (bălan).

Aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu nu este eficientă.Din cauza precipitaţiilor foarte reduse şi evapotranspiraţiei foarte mari,

lucrările solului au ca obiectiv principal înmagazinarea unei cantităţi cât mai mari de apă şi reducerea drastică a pierderii ei prin evaporare.

În acest scop stratul arabil trebuie să fie cât mai nivelat, mai afânat şi mai mărunţit, cu vasele capilare întrerupte. Toate arăturile de toamnă din zona de stepă se grăpează. Trebuie să se evite arăturile de primăvară care prezintă multe neajunsuri. În primăvară, pregătirea patului germinativ se va face pe adâncimi mai mici pentru a reduce la maximum pierderea apei prin evaporare. Periodic se recomandă scarificarea (mai ales pe vertisoluri). Vara sau toamna, când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau arătura iese prea bulgăroasă, se va face o dezmiriştire, cu grapa cu discuri, la cca. 10 cm adâncime, iar după prima ploaie se va ara.

Culturile de primăvară se seamănă mai timpuriu, pentru ca umiditatea solului să favorizeze germinaţia seminţelor. Mai târziu survin, deseori, perioade de uscăciune. Seminţele se încorporează mai adânc în sol, către limita maximă specifică fiecărei culturi.

Combaterea buruienilor constituie, prin diminuarea presiunii competiţionale, o cale de creştere a producţiei agricole. Seceta poate fi combătută în primul rând prin extinderea irigaţiilor, apoi prin înfiinţarea unor perdele forestiere de protecţie. Cele mai dăunătoare buruieni sunt: bălurul, pirul gros, pălămida, cornacii, zârna, mohorul etc.

10.1.2. Agrotehnica diferenţiată a zonei de silvostepăZona de silvostepă sau zona semiumedă face trecerea între zona de stepă

sau zona secetoasă şi zona forestieră sau zona umedă.Silvostepa se întâlneşte în sudul ţării, la nord de zona de stepă, în partea de

vest a Bărăganului, în Moldova între Prut şi Siret, în sud-estul şi sud-vestul Dobrogei, în vestul ţării începând de la sud de Timişoara până la sud de Satu Mare, precum şi în Câmpia Transilvaniei, la est de Cluj-Napoca.

Temperatura medie anuală este de 9-110 C. Precipitaţiile sunt cuprinse între 500 şi 600 mm anual. Principalele tipuri de sol din silvostepă sunt cernoziomul cambic şi cernoziomul argic, cu o fertilitate naturală foarte bună. Se mai întâlnesc soluri halomorfe, gleiosoluri, aluviosoluri, psamosoluri etc. Relieful dominant este câmpia. În Câmpia Transilvaniei relieful este mai frământat. Vegetaţia naturală este mai bogată decât în zona de stepă. Apar păduri

165

de şleau (amestec de arbuşti şi diferite foioase - frasin, ulm, tei, jugastru, carpen etc.).

Staţiuni de cercetări agricole din această zonă: Caracal-Olt, Podu Iloaiei-Iaşi, Oradea-Bihor, Turda-Cluj. Tot aici se află şi I.N.C.D.A. - Fundulea. Şi în această zonă, deşi în măsură mai mică, deficitul de umiditate este una din cele mai mari probleme cu care se confruntă agricultura vara.

Silvostepa este cea mai favorabilă zonă pentru cultura plantelor din ţara noastră, atât din punct de vedere climatic cât şi din punct de vedere al însuşirilor solului. În structura culturilor, grâul şi porumbul deţin cea mai mare pondere şi întâlnesc aici condiţii favorabile. Porumbul este planta cea mai importantă pentru silvostepă. Pentru grâu condiţiile sunt mai favorabile decât în stepă, deoarece fertilitatea naturală a solurilor este mai mare, iar clima mai prielnică; pălirea şi şiştăvirea sunt mai rare, iar calitatea recoltei mai bună.

Orzul de toamnă, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr, mazărea, soia, fasolea, inul de ulei, rapiţa ş.a. au condiţii favorabile. Spre deosebire de stepă, în silvostepă sunt întrunite condiţiile necesare şi pentru cultivarea cerealelor păioase de primăvară (orz de primăvară, orzoaică de primăvară, ovăz). Cartoful reuşeşte mai ales în silvostepa de vest, pe unele soluri aluviale şi în nordul Moldovei. În zona de silvostepă se cultivă cu succes aproape toate plantele furajere, cea mai importantă fiind lucerna. În zonele mai răcoroase din Transilvania şi Moldova reuşeşte foarte bine trifoiul.

Orezul se cultivă în lunci, pe mici suprafeţe.În verile cu precipitaţii normale sau abundente dau bune rezultate culturile

duble pentru boabe sau pentru furaj, mai ales la irigat.Asolamentele sunt foarte variate. Fiecare cultură să urmeze după planta

premergătoare cea mai corespunzătoare. Monocultura trebuie evitată.Pe terenurile neirigate dozele de îngrăşăminte chimice vor fi moderate, de

exemplu N100 P50 la cerealele păioase şi N150 P75 la prăşitoare.Pe terenurile irigate dozele vor fi mai mari cu 40-50 %. Regimul

precipitaţiilor, mai favorabil în silvostepă decât în stepă, determină o valorificare mai bună a îngrăşămintelor organice şi minerale de către majoritatea plantelor de cultură, în mod deosebit de cele însămânţate toamna.Sunt necesare în primul rând îngrăşămintele cu azot şi cu fosfor. În unele soluri erodate şi pe solurile irigate vreme îndelungată potasiul este deficitar.

Şi în zona de silvostepă lucrările solului urmăresc înmagazinarea şi conservarea apei din sol. După recoltarea borceagului, mazărei, rapiţei, orzului, grâului etc. se va executa în timp scurt arătura de vară cu plugul în agregat cu grapa stelată. Până toamna arătura se menţine curată de buruieni şi fără crustă prin 1-2 lucrări superficiale. Dacă arătura iese bulgăroasă din cauza solului foarte uscat, se va prefera o dezmiriştire cu grapa cu discuri.

Periodic, lăcoviştile şi alte soluri tasate vor fi scarificate pentru a li se ameliora regimul aerohidric.

Pe versanţi apare necesitatea stăvilirii eroziunii solului. Pe psamosoluri şi în condiţii de irigare, sunt necesare lucrări de modelare. Lucrările solului vor fi reduse numeric la minimul necesar în spiritul sistemului de lucrări minime ale solului.

166

Ca şi în zona de stepă, culturile de primăvară se vor semăna la începutul epocii optime pentru fiecare specie şi puţâin mai adânc pentru ca seceta din timpul verii să nu le afecteze prea mult. În primăverile secetoase, când solul este uscat, după semănatul plantelor cu seminţe mici, se va trece o dată cu tăvălugul urmat de o grapă uşoară. Lăcoviştile nu se vor tăvălugi. În urma tăvălugirii să nu se formeze crustă.

În silvostepa sudică şi vestică, lucerna, mazărea, ovăzul etc., pot fi semănate foarte devreme, când vremea şi solul permit.

Datorită precipitaţiilor mai bogate, fertilităţii mai bune a solurilor, buruienile concurează puternic culturile agricole. Uneori primăvara, din cauza unor perioade ploioase, praşilele nu se pot efectua la timp şi culturile neerbicidate sunt puternic îmburuienate. De aceea în acestă zonă sporeşte necesitatea combaterii integrate a buruienilor.

10.1.3. Agrotehnica diferenţiată a zonei forestiereZona forestieră este cea mai întinsă zonă de vegetaţie din ţara noastră. Ea

cuprinde trei subzone de vegetaţie: a stejarului, a fagului şi a coniferelor, care se succed, în general, în sensul creşterii altitudinii reliefului. Primele două subzone au cea mai mare întindere şi importanţă pentru agricultură.

Din punct de vedere agricol, zona forestieră cuprinde două subzone: cu preluvosoluri şi veri calde, echivalentă cu subzona pădurilor de stejar şi cu veri răcoroase şi luvisoluri, echivalentă cu subzona pădurilor de fag sau de fag cu gorun.

a) Subzona forestieră cu preluvosoluri şi cu păduri de stejarAceastă subzonă se întâlneşte în partea de sud a tării, la nord de zona de

silvostepă, apoi în vestul ţării, la estul zonei de silvostepă, în Transilvania de jur-împrejurul silvostepei şi în Moldova sub forma unor fâşii aflate între Prut şi Siret.

Clima este mai caldă în subzona forestieră din sudul ţării şi puţin mai aspră în vest. Temperatura medie anuală variază între 8-10 0 C. Sub raportul precipitaţiilor, cea mai bine asigurată este regiunea din vest şi nord-est în care precipitaţiile sunt cuprinse între 600-700 mm anual. În partea de sud sunt 500-600 mm.

Solurile predominante sunt preluvosolul, care ocupă suprafeţe întinse în Oltenia şi Muntenia de vest şi centrală, apoi luvosolul, planosolul, alosolul. Se mai întâlnesc stagnosolul, gleiosolul, vertosolul, aluviosolul, rendzina etc. Relieful este format din dealuri, piemonturi şi podişuri traversate de văi. Vegetaţia naturală este reprezentată de păduri de quercinee (Quercus cerris-cer, Q. frainetto-gârniţa, Q. pubescens-stejar pufos, Q. robur-gorun, Q. pedunculiflora-stejar pedunculat). Staţiuni de Cercetare Dezvoltare Agricolă: Şimnic-Dolj, Secuieni-Bacău, Suceava-Suceava.

Preluvosolurile posedă prielnice însuşiri pentru un sortiment larg de plante cultivate. Grâul de toamnă şi porumbul ocupă cele mai mari suprafeţe. Se cultivă cu rezultate bune orzul, secara, ovăzul, sfecla pentru zahăr, floarea-soarelui, mazărea, fasolea, lintea, soia, inul de ulei, rapiţa, tutunul, cânepa, cartoful, lucerna etc. În subzona forestieră cu veri calde, pomicultura şi viticultura găsesc cele mai prielnice condiţii.

167

Dintre plantele furajere întâlnim pepenele furajer, varza şi gulia furajeră, borceagul de toamnă şi cel de primăvară, porumbul furajer etc. La această subzonă sunt condiţii favorabile pentru dezvoltarea zootehniei. Suprafeţele cu păşuni sunt mari.

Datorită reliefului frământat solele au suprafaţă mai mică şi sunt formate din 2 - 4 parcele dispersate.

În această subzonă, folosirea îngrăşămintelor şi amendamentelor capătă o importană mai mare decât în zonele de stepă şi silvostepă deoarece solurile au o fertilitate mai scăzută. Dintre solurile din această subzonă, cel mai fertil este preluvosolul, mai ales subtipul molic.

Sporuri mari de recoltă se obţin îndeosebi la aplicarea gunoiului de grajd, în doze de 20-30 t/ha, la prăşitoare, la 3-5 ani odată. Dar între recoltarea porumbului pentru boabe şi semănatul grâului de toamnă nu este întotdeauna timp suficient pentru transportul şi încorporarea gunoiului de grajd, mai ales în cazul hibrizilor tardivi de porumb. În plus, grâul s-ar îmburuiena foarte mult din cauza diferitelor seminţe de buruieni aduse de gunoiul de grajd.

Raportul favorabil între azot şi fosfor este de 1,5:1 sau 2:1. Îngăşămintele cu potasiu sunt necesare la plantele cu consum mare în acest element. La culturile semănate toamna, azotul se fracţionează în reprize: 1/2 toamna şi 1/2 primăvara.

Îngrăşămintele organice, cele cu fosfor şi cele cu potasiu, eventual şi amendamentele, vor fi încorporate sub brazdă. Prin fertilizare trebuie evitată scăderea valorii pH şi creşterea conţinutului de aluminiu şi fier mobil.

În pofida climatului mai umed, asigurarea culturilor cu apă constituie uneori o problemă şi în această subzonă. De aceea lucrările solului urmăresc acumularea şi păstrarea apei în sol, combaterea buruienilor, care se dezvoltă mai bine ş.a. Întrucât solurile acestei subzone sunt mai puţin permeabile iar relieful prezintă denivelări, apa provenită din precipitaţii se înfiltreză mai greu şi pe o adâncime mai mică, alteori stagnează în microdepresiuni, fiind supusă pierderii prin evaporaţie.

Textura fiind mai argiloasă, tendinţa de tasare este mai mare, deci trebuie o afânare mai bună şi pe o adâncime mai mare. Dar arăturile nu trebuie să aducă la suprafaţă material mai puţin fertil din stratul subarabil care va fi afânat cu ajutorul subsolierului.

După premergătoare târzii, dacă terenul este curat de buruieni, pregătirea patului germinativ se va face numai prin discuiri.

Pentru culturile de primăvară, atât după plantele care eliberează vara terenul cât şi după cele care eliberează terenul toamna, se va face o arătură adâncă (mai ales pentru porumb, sfecla pentru zahăr, cartofi etc.) dacă umiditatea solului permite acest lucru.

Respectarea epocii de semănat are o mare importanţă. Calendaristic, semănatul culturilor de toamnă se face mai devreme, iar primăvara mai târziu, comparativ cu zonele de stepă şi silvostepă. Dar semănatul sau plantatul primăvara prea timpuriu este expus riscului unor brume şi îngheţuri târzii. În general, desprimăvărarea este mai greoaie. Este necesară combaterea mai energică a buruienilor, printr-un număr mai mare de praşile.

Calamitatea cea mai mare în această subzonă este eroziunea solului pe versanţi. Pagube frecvente produc seceta şi gerurile târzii de primăvară.

168

Cerealele de toamnă dezrădăcinate se vor tăvălugi cu un tăvălug uşor pentru a restabili contactul dintre rădăcini şi sol. Pe solurile tasate se va face periodic scarificarea.

b) Subzona forestieră cu luvosoluri şi cu păduri de fag Această subzonă se întâlneşte în Oltenia, la nord de linia Drobeta

Turnu-Severin, Strehaia, Drăgăşani; în Muntenia, la nord de linia Piteşti, Târgovişte; în Moldova, la vest de linia Piatra-Neamţ, Suceava; în Transilvania, pe colinele submonatne, apoi în zona Satu-Mare, în zona Caransebeş etc. În general, această subzonă se întinde în regiunile subcarpatice şi ale dealurilor submontane.

Tipurile de sol caracteristice sunt: luvosolul, planosolul, eutricambosolul, stagnosolul, gleiosolul, erodosolul, rendzina, histisolul etc.

Clima este umedă şi din ce în ce mai rece cu cât se înaintează spre pădurile de conifere (zona alpină). Precipitaţiile sunt cuprinse între 650 şi 800 mm anual.Temperatura medie anuală este de 7 - 90C. Perioada caldă, cuprinsă între ultima brumă de primăvară şi prima brumă de toamnă este mai scurtă. Relieful este format din podişuri, dealuri subcarpatice, depresiuni subcarpatice (depresiunile Bârsei, Făgăraşului, Haţegului, Tg. Jiu). Vegetaţia este reprezentată de păduri de gorun, de gorun şi fag, de fag etc.

Fertilitatea solurilor se micşorează prin procesul de podzolire.În această subzonă funcţionează următoarele Staţiuni de Cercetare

Dezvoltare Agricolă: Albota-Argeş şi Livada-Satu-Mare.Plantele indicate a se cultiva sunt cartoful, secara, grâul de toamnă,

ovăzul, sfecla pentru zahăr, inul pentru fibră, porumbul, iar pe suprafeţe mai mici cânepa, orzoaica, grâul de primăvară, mazărea, fasolea etc. Cartoful este planta cea mai adecvată. Aici sunt zonele închise, libere de viroze, fără afide-vectorii viruşilor, pentru poducerea cartofului de sămânţă (în judeţele Braşov, Covasna şi Harghita).

Inul de fuior produce tulpini înalte, subţiri, neramificate, cu fibră de calitate. Cânepa se cultivă pe solurile turboase, iar sfecla pentru zahăr pe solurile aluviale de pe văi şi lunci. Pentru porumb se recomandă hibrizi timpuri sau semitardivi, uneori chiar extratimpurii.

Dintre plantele furajere întâlnim trifoiul, sfecla furajeră, pepenele furajer, varza furajeră, gulia furajeră, borceagul de toamnă şi cel de primăvară, porumbul furajer, ghizdeiul etc. Această subzonă oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea zootehniei.

Deoarece suprafeţele arabile sunt mai reduse, cu multe obstacole naturale (văi, păduri, ravene, pante abrupte etc.), sunt indicate asolamentele de scurtă durată, cu suprafeţe mai mici ale solelor. Monocultura are şi aici inconvenientele cunoscute.

Aşadar, această subzonă este propice pentru unele plante industriale (cartoful, sfecla pentru zahăr, inul de fibră). Se recomandă extinderea asolamentelor cu culturi amelioratoare.

Solurile din această subzonă sunt acide, sărace în humus, azot, fosfor, calciu, microelemente, sunt intens levigate, compacte în stratul subarabil etc. De aceea ele reacţionează puternic la îngrăşămintele minerale cu azot.

169

Deşi conţinutul în fosfor solubil al acestor soluri este mic, îngrăşămintele cu fosfor administrate singure sunt, în general, slab valorificate. Eficacitatea acestora creşte considerabil când sunt administrate împreună cu cele de azot, pe fond amendat. Fosforul este blocat sub formă de FePO4, AlPO4.

Pentru a nu se accentua acidifierea soluţiei solului nu se vor folosi îngrăşăminte chimice cu azot care au reacţie fiziologică acidă, ex. NH4NO3, NH4Cl, (NH4)2SO4. Se recomandă nitrocalcarul, ureea sau cel puţin îngrăşămintele complexe.

Îngrăşămintele organice au o mare eficacitate pe aceste soluri, contribuind atât la îmbunătăţirea solului în substanţe nutritive cât şi la ameliorarea însuşirilor stratului arabil.

Foarte importantă este şi aplicarea amendamentelor (piatra de var, var nestins, var stins, marne, tuf calcaros, reziduuri de CaCO3 de la combinatele chimice, spumă de defecţie etc.).

Pe terenurile amendate se vor cultiva inul pentru fuior, grâul, porumbul, orzul, soia etc.

Doza de azot se va fracţiona în două reprize ca în subzona precedentă. Se recomandă raportul N/P de 1 : 1.

În această subzonă grâul răspunde mai bine la îngrăşămintele chimice, iar porumbul la cele organice.

Efectele îngrăşămintelor organice şi minerale în diferite doze, precum şi ale amendamentelor cu calciu sporesc în cadrul asolamentelor cu trifoi. Bune rezultate dau îngrăşămintele verzi. Îngrăşămintele cu potasiu determină sporuri de producţie numai când se folosesc doze mari de îngrăşăminte cu azot şi fosfor, pe solurile sărace în potasiu şi la plantele mari consumatoare de acest macroelement.

Prezintă anumite particularităţi determinate de proprietăţile solurilor din această subzonă: au capacitate mare, permeabilitate redusă, fac uşor crustă, au textură argiloasă, adezivitate mare, interval optim de lucru scurt etc.

În perioadele ploioase, din cauza orizontului Bt greu permeabil, apar băltiri, deci aeraţie insuficientă, întârzierea semănatului, stânjenirea activităţii microbiologice, goluri în semănăturile de toamnă etc.

Pe majoritatea solurilor, care au un orizont Ao subţire, adâncimea arăturii nu va depăşi 18-20 cm.

Foarte bune rezultate dă afânarea adâncă periodică, prin scarificare. Deseori există pericolul ca prin arături adânci şi foarte adânci, să fie adus

la suprafaţă orizontul eluvial (El sau Ea), bogat în compuşi de aluminiu, mangan şi fier, acid, nestructurat etc., care ar înrăutăţi condiţiile pentru germinarea seminţelor şi apoi, pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.

De aceea se recomandă arături cu subsolier. Arăturile de desfundare, cu sau fără întoarcerea brazdei, trebuie asociate cu fertilizarea şi cu amendarea. În zonele bogate în precipitaţii, mai ales pe versanţi, se pot face arături de primăvară.

O condiţie esenţială pentru realizarea arăturilor de calitate este executarea lor în perioadele când umiditatea solului se află între 50 şi 60 % din capacitatea capilară. Desfundarea dă bune rezultate pe solurile podzolice de luncă, cu o textură mai uşoară în profunzime.

170

Cerealele păioase de toamnă se seamănă puţin mai adânc pentru a evita îngheţarea nodului de înfrăţire şi descălţarea din timpul iernii. Se vor folosi norme de sămânţă puţin mărite (cu 10-15 %). Toamna se seamănă mai devreme, iar primăvara mai târziu, pentru că desprimăvărarea este mai târzie.

Se vor alege soiuri sau hibrizi cu o perioadă de vegetaţie mai scurtă.Umiditatea mare determină dezvoltarea viguroasă a buruienilor.

Concurenţa este mai puţin pentru apă şi mai mult pentru hrană, deoarece solurile sunt mai sărace. Prin aplicarea amendamentelor dispar unele buruieni acidofile: Equisetum arvense (coada calului), Rumex acetosella (măcriş), Raphanus raphanistrum (ridichea sălbatică) etc.

Alte măsuri agroameliorative: nivelarea microdepresiunilor (crovuri-lor); desecarea zonelor cu băltiri; se vor aplica regulile agrotehnicii antierozionale etc.

TEST DE EVALUARE

1. Precizaţi zonele în care se întâlneşte silvostepa în ţara noastră: Răspuns:

Zona de silvostepă se întâlneşte în sudul ţării la nord de zona de stepă, în partea de vest a Bărăganului, în Moldova între Prut şi Siret, în sud-estul şi sud-vestul Dobrogei, în vestul ţării începând de la sud de Timişoara până la Satu-Mare, precum şi în Câmpia Transilvaniei, la est de Cluj-Napoca.

2. Care sunt solurile şi vânturile specifice zonei de stepă din România?

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Precizaţi subzonele de vegetaţie ale zonei forestiere din ţara

noastră: Răspuns:a) a fagului;b) a pădurilor de şleau;c) a stejarului;d) a jnepenişurilor;e) a coniferelor.Răspuns: a, c şi e.

De rezolvat:2. Spuneţi în ce zonă de vegetaţie se află Staţiunile de Cercetare

Dezvoltare Agricolă Albota - Argeş şi Livada - Satu-Mare.a) zona de stepă;b) zona de silvostepă;

171

c) zona forestieră;d) zona alpină;e) zona psamosoulurilor.Răspuns:

10.2. Agrotehnica diferenţiată a terenurilor în pantă

Eroziunea este procesul de desprindere de la suprafaţa terenului a particulelor de sol, transportul acestora de la locul de origine şi depunerea lor în alte locuri. Ea este unul din factorii cu o influenţă foarte mare asupra degradării solului. Se estimează că anual, pe planeta noastră, se erodează, prin procese naturale, circa 10 miliarde de tone de sol. S-a calculat că, până în prezent, eroziunea solului a distrus peste 430 milioane ha în diferite ţări.

Studiul teoretic şi aplicativ al eroziunii prezintă un interes deosebit întrucât condiţiile fizico-geografice ale unei mari părţi din teritoriu sunt favorabile manifestării acestui proces. Valoarea medie anuală a aluviunilor transportate de reţeaua hidrografică a României, datorate eroziunii produse de apă, este de aproximativ 46 milioane de tone, adică 1,89 t/ha/an.

Eroziunea poate fi hidrică, produsă de apă sau eoliană produsă de vânt. În acest capitol ne vom referi numai la eroziunea hidrică.

Clasificarea eroziunii hidrice se face după trei criterii:- După durata şi intensitatea cu care se manifestă procesul de eroziune, se

disting eroziunea naturală şi eroziunea accelerată. - După modul în care apa acţionează asupra suprafeţei terenului se

deosebesc eroziunea prin picături şi eroziunea prin scurgere.- În funcţie de efectul eroziunii asupra configuraţiei terenului deosebim

eroziunea de suprafaţă şi eroziunea de adâncime.Factorii care determină eroziunea hidrică sunt împărţiţi în două

categorii: principali (precipitaţiile atmosferice şi activitatea antropică) şi favorizanţi (relieful, roca, solul, vegetaţia). Toţi factorii acţionează într-o permanentă şi strânsă interdependenţă, se completează şi se amplifică reciproc sau se atenuează unul pe altul.

a) Precipiataţiile atmosferice au rolul principal, atât sub aspect cantitativ, cât şi ca mod de manifestare prin caracterul lor torenţial, prin frecvenţa lor, prin repartiţia lor sezonală, prin mărimea picăturilor etc.

Efectul precipitaţiilor atmosferice şi cantitatea de apă scursă depinde de: elementele de relief care pot mării sau diminua viteza de scurgere a apei pe versanţi; însuşirile solului sau rocii care reglează scurgerea la suprafaţă prin procesul de înfiltrare şi rezistenţa opusă forţei de dislocare a apei; consumul de apă prin evaporaţie care este în funcţie de caracteristicile învelişului vegetal, condiţiile de temperatură, umiditate şi mişcare ale maselor de aer.

Scurgerea apare pe pante atunci când cantitatea de apă căzută este mai mare decât cea înfiltrată în sol. Ploaia torenţială se caracterizează printr-un volum mare de apă căzut într-un timp relativ scurt (mai mult de 1 mm/10 min sau mai mare de 1 t/min/ha).

172

În România, distribuirea ploilor torenţiale pe anotimpuri este următoarea: 1 % iarna; 19 % primăvara; 70 % vara şi 10 % toamna. Ploile torenţiale posedă o energie cinetică mare, o mare agresivitate pluvială.

b) Activitatea antropică poate atenua sau amplifica eroziunea în funcşie de măsurile corecte sau greşite întreprinse.

c) Relieful influenţează eroziunea prin pantă, lungime, formă şi expoziţie. Eroziunea este direct proporţională cu mărimea pantei şi cu lungimea versantului. Ca formă versanţii pot fi drepţi, convecşi, concavi şi complecşi. Versanţii cu profil convex sunt cei mai erodaţi.

d) Solul influenţează eroziunea prin permeabilitate, textură, structură etc. Dacă e permeabil, se infiltrează mai multă apă şi eroziunea e mai mică. Solurile slab structurate, greu permeabile, sărace în argilă şi humus, sunt slab rezistente la eroziune, adică au o erodabilitate mare.

e) Roca de solificare influenţează eroziunea prin duritate şi permeabilitatea ei. Cele friabile se erodează mai uşor.

f) Vegetaţia este un factor important de protecţie a solului împotriva eroziunii. Prin organele supraterestre se interceptează picăturile de ploaie şi li se reduce energia cinetică. Tulpinile şi rădăcinile barează scurgerea apei care îşi încetineşte viteza şi are mai mult timp pentru infiltrare. Litiera reţine ca un burete o mare cantitate de apă pe care o eliberează apoi treptat.

Suprafeţele afectate de eroziune. În prezent, în ţara noastră sunt cca. 14,8 milioane de hectare teren agricol, din care cca. 9,3 milioane hectare teren arabil. Dintre acestea, cca. 7,1 milioane hectare teren agricol şi 3,16 milioane hectare arabil sunt situate pe pante şi expuse fenomenului de eroziune hidrică. Cantitatea de sol care se pierde anual prin eroziune oscilează între 0,5-500 tone/ha în funcţie de precipitaţii, relief etc.

Se estimează că, anual, se erodează aproximativ 125 milioane tone de sol, din care în jur de 35 % sunt transportate de reţeaua hidrografică.

Zonele cele mai afectate de eroziune prin apă sunt podişurile Moldovei, Getic, Transilvaniei şi Dobrogei respectiv bazinele hidrografice ale Bârladului, Siretului, Crasnei, Tutovei, Trotişului, Slănicului, Buzăului, Teleajenului, Prahovei, Mureşului, Târnavelor, Someşului, Oltului, Jiului, Argeşului, Caraşului, Nerei, Streiului etc. Cele mai afectate folosinţe sunt livezile (65,6 %) şi pajiştile naturale (58,3 %).

Judeţele cele mai afectate de eroziune sunt: Vaslui, Mureş, Caraş-Severin, Cluj, Bacău, Sibiu, Hunedoara, Alba, Harghita, Iaşi, Botoşani şi Vâlcea.

Pagubele produse de eroziunea solului

Eroziunea solului este una dintre cele mai mari calamităţi din agricultură. Ea provoacă multiple pagube atât pe terenurile înclinate, prin spălarea (erodarea) stratului fertil, cât şi pe terenurile plane, ca urmare a depunerii materialului transportat.

a) Degradarea solului. Datorită eroziunii au loc o serie de modificări ale proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului. Scade conţinutul de humus, de argilă şi de elemente nutritive din orizontul superior, se degradează structura, se micşorează porozitatea, creşte densitatea aparentă.

173

Dacă eroziunea continuă, la suprafaţă apar orizonturile inferioare sau chiar roca mamă, deci se îndepărtează tocmai stratul fertil de sol.

Eroziunea accentuează seceta pe terenurile în pantă. Modificarea structurii, texturii, porozităţii etc. şi apariţia la suprafaţă a rocii sau a orizonturilor inferioare, mai tasate, determină scăderea infiltraţiei şi scurgerea apei din precipitaţii, ceea ce amplifică fenomenul de eroziune. Ca o consecinţă, în sol se acumulează puţină apă, nivelul apei freatice coboară mult, izvoarele seacă, iar regiunea devine aridă.

O altă consecinţă a modificării relaţiilor solului cu apa o constituie creşterea frecvenţei inundaţiilor. Pe versanţii sterpi, fără vegetaţie, puternic erodaţi, viteza de scurgere a apei este mare. Când cad precipitaţii bogate sau când se topeşte brusc zăpada, volumul de apă care se scurge creşte brusc şi alimentează pârâul, râul este fluviul colector cu o cantitate mare de apă într-un timp scurt. Ca urmare au loc inundaţii care pot distruge poduri, căi de comunicaţie, terenuri cultivate sau chiar aşezări omeneşti.

Transportul unor mari cantităţi de aluviuni determină colmatarea unor terenuri agricole, lacuri de acumulare, iazuri, poduri, şosele, căi ferate etc.

Aşadar, lupta cu eroziunea este în acelaşi timp o bătălie cu seceta şi cu inundaţiile. Prin erodarea orizontului superior, reducerea grosimii şi a permeabilităţii acestuia cantităţile de apă ce pot fi infiltrate şi înmagazinate se reduc cu 20-90 % faţă de solurile neerodate.

Prin eroziune sunt modificate şi proprietăţile chimice ale solului în special conţinutul în humus şi elemente nutritive, mai ales de azot. Prin eroziune este foarte mult diminuată activitatea biologică a solului.

b) Reducerea producţiilor plantelor cultivat. Consecinţa directă a deteriorării proprietăţilor solului este reducerea substanţială a producţiei plantelor agricole, care este direct proporţională cu amploarea fenomenului de eroziune. În aceste condiţii, starea de eroziune a unui anumit areal poate fi estimată după nivelul producţiilor şi evoluţia lor în timp, în comparaţie cu cele obţinute pe terenurile vecine neerodate.

c) Creşterea cheltuielilor de producţie. Alt efect al eroziunii îl constituie majorarea consumului de combustibil şi a uzurii organelor active ale uneltelor şi maşinilor agricole. Orizonturile inferioare sau rocile ajunse la suprafaţă sunt mai compacte, se lucrează mai greu, se usucă mai repede. Dificultăţi deosebite în exploatarea terenului apar când se formează ogaşe şi ravene care fragmentează terenul, măresc riscul răsturnarii agregatelor agricole. Uneori este imposibilă executarea mecanizată a lucrărilor.

d) Poluarea mediului ambiant. Apa unor fântâni devine nepotabilă din cauza inundaţiilor. Aluviunile spălate de pe versanţi conţin îngăşăminte chimice, amendamente, erbicide, insecticide, fungicide etc. care, ajunse la baza versanţilor sau în apa lacurilor, râurilor, fluviilor, produc poluarea mediului respectiv. Se reduce adâncimea de pătrundere a luminii în apă tulbure, scade gradul de oxigenare a apei, creşte cantitatea de electroliţi etc.

Se înrăutăţesc condiţiile de viaţă ale fitoplanctonului şi zooplanctonului. Echilibrul ecosistemului este dereglat.

Structura culturilor şi asolamentele pe terenurile în pantă

174

Sortimentul de plante care urmează a se cultiva pe terenurile în pantă se alege în funcţie de nivelul lor de producţie, gradul de protecţie a solului împotriva eroziunii şi gradul de mecanizare.

Plantele cultivate trebuie să asigure un nivel cât mai ridicat al producţiilor, să contribuie la creşterea conţinutului de humus şi, eventual, să fixeze azot atmosferic, contribuind la îmbunătăţirea fertilităţii solului.

Vegetaţia naturală, reprezentată de păduri, păşuni şi fâneţe, asigură mult mai bine protecţia solului împotriva eroziunii comparativ cu plantele cultivate.

Din acest punct de vedere, plantele de cultură se grupează astfel:- culturi foarte bune protectoare, care asigură un grad de acoperire a

solului de peste 75 % datorită distanţei mici între rânduri şi masei vegetale bogate care atenuează impactul picăturilor de ploaie. Ex.: leguminoasele şi gramineele perene, semănate separat sau în amestec, începând cu anul al doilea de vegetaţie;

- culturi bune protectoare, care asigură un grad de acoperire a solului de 50-70 %. Ex.: cerealele păioase, leguminoasele şi gramineele perene în primul an de folosinţă, culturile furajere anuale (borceag, iarbă de Sudan, secară masă verde etc.);

- culturi mijlociu protectoare, cu gradul de acoperire a solului de 25-50 %. Ex.: plante leguminoase anuale (mazărea etc.).

- culturi slab protectoare, cum ar fi porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla pentru zahăr şi alte prăşitoare, care asigură un grad de acoperire a solului sub 25 %.

Gradul de protecţie a solului realizat de porumb sau de alte prăşitoare poate fi îmbunătăţit prin utilizarea culturilor intercalate (ex. fasolea, dovlecii). Regula generală este ca pe măsură ce panta terenului creşte, în structura culturilor să scadă procentul plantelor prăşitoare şi să crească cel al plantelor bune premergătoare.

Protecţia solului depinde foarte mult de modul cum el este acoperit în sezonul critic de eroziune, adică în perioada în care cad cele mai multe ploi torenţiale. În ţara noastră, în majoritatea zonelor, sezonul critic de eroziune apare în lunile iunie şi iulie. Lipsa unui covor vegetal în sezonul critic cauzează cele mai mari pierderi de sol prin eroziune.

După recoltarea cerealelor păioase, a mazării etc., pentru ca solul să nu fie expus eroziunii, se recomandă înfiinţarea unor culturi succesive pentru boabe, furaj sau îngrăşământ verde, mai ales când în sol este o umiditate suficientă. Mazărea protejează mai bine solul decât fasolea sau soia.

Pe terenurile în pantă sunt preferate culturile care necesită un număr redus de lucrări în cursul perioadei de vegetaţie, cum sunt cele neprăşitoare şi furajere, anuale sau perene. Utilizarea raţională a terenurilor în pantă presupune introducerea unor asolamente raţionale.

Din fiecare grupă de culturi se aleg plantele corespunzătoare zonei pedoclimatice respective şi se întocmesc asolamentele care au un rol foarte mare în combaterea eroziunii solului, refacerea fertilităţii acesteia şi creşterea producţiei agricole.

175

Pe terenurile situate în pantă se pot organiza asolamente agricole, mixte şi speciale. Numărul optim de sole pentru asolamentele agricole şi mixte este de 4-6, din care 1-2 sole vor fi cultivate cu ierburi perene (ca sole săritoare).

Pe terenurile cu panta de 18-25 % sau în zonele cu relief accidentat se organizează asolamente de protecţie a solului; acestea cuprind 6-9 sole, din care cca. jumătate sunt cultivate cu ierburi perene. Exemplu: 1-4. ierburii perene; 5. in pentru fuior; 6. orzoaică+ovăz; 7. porumb+fl.-soarelui; 8. grâu.

Terenurile cu pante mai mari de 25 % se recomandă a fi cultivate numai cu ierburi perene. Amplasarea, forma şi dimensiunile solelor trebuie să permită folosirea cu randament superior a tractoarelor şi maşinilor agricole la executarea lucrărilor agricole, să permită aplicarea măsurilor şi lucrărilor pentru prevenirea şi combaterea eroziunii solului, precum şi mutarea mecanizată a aripilor de udare pe terenurile irigate.

Forma optimă este cea dreptunghiulară sau trapezoidală, cu latura lungă orientată pe direcţia generală a curbelor de nivel, pe care se execută toate lucrările mecanizate.

Înainte de proiectarea asolamentelor trebuie făcută o bună organizare a teritoriului care presupune aplicarea unui sistem unitar de măsuri tehnice, economico-organizatorice şi juridice, care au ca scop folosirea raţională a tuturor suprafeţelor agricole situate pe pante şi supuse eroziunii.

În vederea elaborării planului de organizare a teritoriului se fac studii topografice, studii hidrologice şi geomorfologice, studii pedologice şi agrochimice, studii climatice, studii privind gradul actual de erodare a solului şi studii social-economice. Proiectul de organizare a teritoriului cuprinde trasarea drumului, delimitarea suprafeţelor arabile, organizarea asolamentelor, stabilirea lucrărilor speciale de combatere a eroziunii solului.

Aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile în pantă

Solurile de pe pante sunt de o mare diversitate. În lungul versantului, din cauza procesului de eroziune, solul prezintă diferenţieri. Astfel, el este mai subţire şi mai puţin fertil în partea dinspre amonte a versantului în comparaţie cu partea dinspre aval unde este mai gros şi mai fertil, deoarece aici se acumulează o parte din materialul fertil spălat pe versanţi.

Folosirea îngrăşămintelor pe terenurile în pantă prezintă următoarele efecte benefice: complectează deficitul de elemente nutritive din solul sărăcit prin spălare; asigură creşterea mai viguroasă a plantelor, care acoperă astfel mai bine terenul protejându-l de impactul direct al picăturilor de ploaie; dezvoltarea mai viguroasă a sistemului radicular fixează mai bine terenul şi lasă în sol o cantitate mai mare de resturi vegetale.

La stabilirea dozelor de îngrăşăminte trebuie avut în vedere faptul că eficienţa acestora creşte proporţional cu gradul de erodare a solului.

Pe terenurile agricole situate pe pante se aplică îngrăşăminte organice şi chimice. Cele organice au o mai bună eficacitate contribuind la refacerea structurii, la stimularea activităţii biologice, la creşterea conţinutului de humus, a porozităţii şi permeabilităţii. În acest fel cantitatea de apă infiltrată în sol este mai mare iar cea scursă mai mică, deci se diminuează eroziunea.

176

Dacă sunt dificultăţi în procurarea sau în transportul gunoiului de grajd se pot folosi îngrăşămintele verzi obţinute ca a doua cultură. Aceste culturi succesive asigură în plus protecţia solului în perioada iulie-octombrie.

În majoritatea cazurilor, cele mai bune rezultate de producţie se obţin prin fertilizarea organo-minerală (gunoi de grajd plus îngrăşăminte chimice).

Pe acelaşi versant fertilizarea se face diferenţiat. Astfel, pe treimea superioară, dozele de îngrăşăminte chimice sunt mai mari, pe treimea mijlocie sunt normale, iar pe treimea inferioară dozele sunt mai mici, deoarece apa de şiroire transportă o parte din elementele nutritive spre baza versantului. Dacă scurgerea apei este foarte accentuată, pe pante mari, îngrăşămintele se aplică numai pe jumătatea superioară a versantului.

Dacă eroziunea este puternică este posibil să apară carenţa unor microelemente. În acest caz se vor aplica îngrăşămintele organice sau îngrăşămintele chimice cu microelemente.

Lucrările solului pe terenurile în pantă

Rolul principal al lucrărilor solului este de a contribui la reducerea fenomenului de eroziune prin favorizarea înmagazinării unei cantităţi cât mai mari de apă în sol, prin crearea unui microrelief care reduce cantitatea şi viteza apei scurse. În principiu, toate lucrările mecanice, începând cu cele de bază şi până la recoltare, se vor executa pe direcţia generală a curbelor de nivel, cu abateri de cel mult 5 %.

Pe terenurile în pantă cea mai mare importanţă o prezintă arătura prin care se realizează mărunţirea şi afânarea solului, se favorizează infiltrarea şi înmagazinarea apei, se încorporează îngrăşămintele, amendamentele şi resturile vegetale, se combate o parte din buruieni, boli şi dăunători, se intensifică activitatea biologică, se nivelează şiroirile şi rigolele etc.

Prin mobilizarea solului se crează premisele declanşării eroziunii, de aceea lucrările solului, în special arătura, prezintă anumite particularităţi necesare diminuării acestui fenomen. Orientarea arăturii să fie perpendiculară pe linia de cea mai mare pantă, adică pe direcţia curbelor de nivel, în cazul solelor mari, cu panta redusă şi uniformă sau pe curbele de nivel în cazul versanţilor frământaţi, cu pante mari, pe sole cu lungimi mici.

Dacă arătura s-ar executa din amonte în aval, deci perpendicular pe curbele de nivel, apa s-ar scurge cu uşurinţă pe şanţurile dintre coamele brazdelor, împreună cu solul erodat. Dacă însă arătura se face corect, aproximativ paralel cu curbele de nivel, coamele brazdelor constituie o cascadă de obstacole în calea apei, un microrelief, care îi micşorează viteza şi o obligă să se infiltreze într-un procent mai mare.

Deasemenea, arăturile executate pe curbele de nivel solicită şi uzează mai puţin tractoarele faţă de arătura ,,deal-vale“, determinând economii de carburanţi de până la 8 % din totalul cheltuielilor.

Arătura corect executată reduce eroziunea cu circa 20 %. Pentru a recepţiona un volum cât mai mare din apa din precipitaţii, arătura trebuie să fie cel puţin adâncă (21-25 cm), mai ales pe solurile argiloase, mai tasate şi în cazul prăşitoarelor. Pe pantele de până la 15 % brazdele pot fi răsturnate fie spre aval,

177

fie spre amonte, pe întreaga solă. Pe pante mai mari se recomandă răsturnarea brazdelor numai spre amonte.

Pentru a se evita pierderile de sol cauzate de precipitaţiile căzute imediat după efectuarea arăturilor, mai ales pe pante mai mari, chiar dacă nu s-a arat din amonte în aval, se recomandă înlocuirea arăturilor cu lucrări de afânare fără întoarcerea brazdei, executate cu plugurile paraplow sau cu cizelul, în special pentru grâu, orz, etc.

În zonele umede şi reci şi pe pante mari este mai indicată arătura de primăvară pentru culturile de primăvară (din epocile II şi III).

Lucrările de pregătire a patului germinativ

Dacă pe terenurile plane aceste lucrări se pot executa în orice direcţie, pe terenurile în pantă, în special pe cele amenajate antierozional, pregătirea patului germinativ se face numai pe direcţia generală a curbelor de nivel.

Cercetările efectuate în diferite ţări au stabilit că pe pante se impune reducerea numărului de lucrări executate pentru pregătirea patului germinativ. În acest fel se măreşte cantitatea de apă înmagazinată în sol şi scade cantitatea de sol erodat. Arăturile efectuate toamna, pe pante, rămân negrăpate pentru a reduce viteza de scurgere a apei provenită din ploi şi din topirea zăpezii. Primăvara, aceste arături apar denivelate, brăzdate de şiroiri.

Pregătirea patului germinativ se face, de obicei, cu ajutorul grapelor cu discuri. Agregatul agricol se deplasează în lungul brazdelor sau pe diagonală, sub un unghi de cel mult 300, mai ales pe pantele mai mici. Rezultate superioare se obţin cu agregatul tractor-grapă cu discuri-grapă cu colţi. Agregatul va începe lucrul de la baza pantei înspre amonte şi se va deplasa după metoda în suveică, fără a fi necesară parcelarea terenului.

Grapa cu discuri poate fi echipată cu bara (lama) nivelatoare (pe flotant), montată în spatele ei. Nu se recomandă lucrarea cu tăvălugul care reduce denivelările şi permeabilitatea solului.

Semănatul şi lucrările de întreţinere

Semănatul pe terenurile situate pe pante se execută numai pe direcţia curbelor de nivel, pentru ca fiecare rând de plante să fie un obstacol în calea scurgerii apei. De aceea plantele neprăşitoare, semănate în rânduri apropiate, sunt mai bune protectoare împotriva eroziunii decât plantele prăşitoare.

Dacă semănatul se face din deal în vale, urmele roţilor de tractor şi ale semănătorilor concentrează scurgerile de apă declanşând fenomenul de eroziune. Comparativ cu terenurile aproximativ plane norma de sămânţă este mai mare cu 10-20 %, iar adâncimea de încorporare a seminţelor este mai mare cu 1-2 cm. Timpul optim de semănat pe terenurile în pantă este mai scurt, iar productivitatea agregatelor mai mică.

O problemă care apare în timpul semănatului este aceea că semănătorile patinează uneori înspre aval, modificându-se distanţa dintre două parcursuri. Semănatul va începe din partea dinspre aval a parcelei şi va fi executat, cu atenţie, fără greşuri.

Lucrările de întreţinere, în special praşilele, au rolul de a distruge buruienile, de a sfărâma crusta, de a aerisi solul, dar mai ales de a afâna solul,

178

mărind astfel infiltrarea şi înmagazinarea apei pentru a se reduce eroziunea. Praşilele mecanice se vor executa cu o viteză mai mică decât pe terenurile plane, cu ancorele tiranţilor laterali bine întinse, pentru a reduce deplasările laterale ale cultivatoarelor şi cu asigurarea unei zone de protecţie mai mare faţă de zona rândului pentru a se evita tăierea plantelor.

Cultivatorul se va deplasa obligatoriu pe parcursurile semănătorii. Se vor urmării realizarea desimii optime la semănat şi păstrarea ei în timpul perioadei de vegetaţie. O desime mai mică accentuează eroziunea. Scarificările îmbunătăţesc drenajul intern al solului şi reduc eroziunea.

Sistemele agrotehnice antierozionale

Pentru ca pierderile de sol să fie cât mai reduse, pe terenurile situate pe pante se pot practica mai multe sisteme de cultură antierozionale, în funcţie de valoarea pantei versantului. Denumirea sistemului provine de la măsura principală de combatere a eroziunii solului.

a) Sistemul de cultură pe direcţia curbelor de nivelAcest sistem este obligatoriu pe toate terenurile în pantă (indiferent de

valoarea pantei), deci este inclus în celelalte 3 sisteme. Singur se aplică pe terenuri cu pante de până la 5 %. Dacă se foloseşte o structură raţională a culturilor se asigură o bună protecţie a solului împotriva eroziunii. Lucrările solului, semănatul şi lucrările de îngrijire (exemplu prăşitul) se fac pe direcţia curbelor de nivel, deci nu din deal în vale. Solele trebuie să fie dreptunghiulare, cu lungimea aproximativ paralelă cu curbele de nivel. Fiecare rând de plante contribuie la diminuarea scurgerii de apă.

b) Sistemul de cultură în fâşiiSe recomandă pe pante cuprinse între 6-12 % şi constă în împărţirea

solelor în fâşii paralele cu curbele de nivel. Fâşiile cu plante slab protectoare alternează cu fâşii cu plante bune protectoare. În felul acesta şuvoaiele de apă care încep să se formeze pe fâşiile cultivate cu plante prăşitoare sunt interceptate, dispersate şi filtrate de fâşiile ocupate cu cereale păioase, plante furajere anuale şi leguminoase perene. Pentru ca lucrările mecanice să se execute uşor este necesar ca lăţimea fâşiilor să fie aceleaşi pe toată lungimea lor, să se evite clinurile şi să corespundă cu un multiplu al lăţimii agregatelor de lucru, îndeosebi cu a celor de semănat.

Reducerea intensităţii eroziunii depinde de lăţimea fâşiilor, iar aceasta, la rândul ei, de pantă, erodabilitatea solului şi agresivitatea pluvială.

Rezultatele experimentale arată că prin utilizarea sistemului de cultură în fâşii, eroziunea solului se reduce de 2-8 ori. Nu sunt necesare utilaje speciale, deci se poate practica uşor mai ales pe versanţii cu lungime mare şi în zonele cu precipitaţii mai puţine.

În primii ani de aplicare a acestui sistem nu se înregistrează sporuri semnificative de producţie dar, pe măsura diminuării eroziunii efectele benefice se acumulează şi producţia sporeşte cu 20 -25 %.

Fâşiile sunt de cel puţin 2 ori mai înguste decât solele din primul sistem de cultură. În acest fel apa de şiroire nu are timp să prindă viteză mare şi nici să se adune în cantitate mare fiindcă întâlneşte sole mai rare, cu plante semănate în rânduri apropiate (la 12,5 cm) - eroziunea este diminuată. Numărul fâşiilor este

179

direct proporţional cu lungimea versantului. La aceeaşi lungime a versantului numărul fâşiilor depinde de lăţimea lor.

Exemplu: dacă un versant are lungimea de 126 m, după primul sistem se fac două sole, de 63 m lăţime fiecare. Una se cultivă cu grâu, cealaltă cu porumb, iar în anul următor se rotesc. După al doilea sistem fiecare solă se împarte în 3 fâşii, late de 21 m. Din cele 6 fâşii, 3 se cultivă alternativ cu grâu şi 3 cu porumb. Deci din amonte în aval avem grâu-porumb-grâu-porumb-grâu-porumb. În anul următor culturile se rotesc.

c) Sistemul de cultură cu benzi înierbateSe practică pe pante mai mari, de 13-18 %, în zone mai umede, unde

eroziunea poate căpăta forme mai accentuate, iar protecţia solului nu mai poate fi asigurată prin cele două sisteme de cultură prezentate anterior.

Acest sistem presupune crearea, pe direcţia generală a curbelor de nivel, a unor benzi înierbate care alternează cu fâşii de teren semănate cu plante de cultură.

Benzile tampon (înierbate) sunt fâşii foarte înguste de teren, paralele cu curbele de nivel şi cultivate cu diferite graminee şi / sau leguminoase perene, în cultură pură sau sub o cultură protectoare (secară, ovăz).

Între două benzi înierbate rezultă o fâşie de teren. Aceste fâşii se pot cultiva cu aceeaşi plantă sau cu plante diferite, în cadrul unui asolament. Fiecare bandă înierbată are rolul de a reduce energic viteza apei de şiroire şi de a filtra şi reţine suspensiile solide provenite de pe fâşia cultivată aflată în amonte. Materialul solid erodat se depune în mare parte în zona din amonte a benzilor, care se transformă în mici platforme şi care, în timp, devin taluzuri de agroterase. Exemplu de amestec pentru benzi înierbate: lucernă 60 %+golomăţ 40 % sau sparcetă 60 % + golomăţ 40 %.

Pentru ca efectul antierozional să fie maxim trebuie stabilite lăţimea benzilor şi distanţa dintre ele. Se recomandă ca în treimea din amonte a versantuli lăţimea benzilor să fie de 4 - 6 m, în treimea din mijloc de 6-8 m, iar în treimea din aval de 8-10 m. Practic, lăţimea benzilor este un multiplu al lăţimii de lucru a semănătorii cu care se realizează însămânţarea acestora.

Cercetările au demonstrat că prin utilizarea acestui sistem, pierderile de sol se reduc de 3-4 ori faţă de versanţii cultivaţi în mod obişnuit.

Rezultate foarte bune se obţin utilizând în combinaţie sistemele de cultură în fâşii şi cele cu benzi înierbate. În acest caz pierderile de teren ajung la 3-5 %, dar sunt compensate prin sporurile de producţie ale plantelor cultivate şi prin fânul obţinut pe benzile înierbate. Pe acelaşi versant, numărul de benzi înierbate şi deci şi numărul de fâşii cultivate sunt direct proporţionale cu lungimea şi panta acelui versant.

Şi la acest sistem de cultură este necesar ca lăţimea unei fâşii cultivate să fie aceeaşi pe toată lungimea sa, pentru a uşura executarea mecanizată a lucrărilor. Pentru a realiza acest deziderat, lăţimea benzilor tampon poate să varieze pe lungimea lor.

Spre deosebire de sistemul de cultură în fâşii, în sistemul de cultură cu benzi înierbate, după înfiinţarea acestora, nu se mai lucrează toată suprafaţa versantului, ci numai fâşiile cultivate.

180

Pe pantele mai mici (sub 14 %), benzile tampon se pot face cu plante furajere anuale, dar semănate des (ex. borceagul de toamnă sau de primăvară, iarba de Sudan, rapiţa furajeră, mazărea furajeră etc.). În acest caz în fiecare an se lucrează toată suprafaţa versantului. În cazul benzilor înierbate cu plante perene, după 4-6 ani, când cultura se răreşte, se înfiinţează noi benzi înierbte, pe noi suprafeţe.

Sistemul de cultură cu benzi înierbate asigură o anumită cantitate de furaje (ca fân sau masă verde), dar prezintă şi unele dezavantaje: se micşorează suprafaţa arabilă; benzile constituie un loc de refugiu pentru dăunători, de continuare a ciclului biologic pentru unele boli şi o sursă de îmburuienare a culturilor agricole.

d) Sistemul de cultură cu agroteraseSe recomandă pe pantele mari, de 19-25 %, unde, pentru reducerea

fenomenului de eroziune, se impun măsuri de modelare a suprafeţei versantului prin care se micşorează panta generală a acestuia.

Terasarea face parte din lucrările speciale de amenajare a suprafeţei versanţilor, pentru reducerea pantelor. Terasele uşurează executarea mecanizată a lucrărilor agricole.

Terasele sunt fâşii de teren de-a lungul curbelor de nivel, uşor înclinate înspre aval, mărginite de porţiuni înierbate, numite taluzuri, cu pantă mai mare decât panta generală a versantului.

Întrucât prin terasare se măreşte considerabil infiltraţia apei, este necesar ca versanţii să nu prezinte condiţii potenţiale de alunecare.

În funcţie de tehnologia folosită pentru executarea lor deosebim agroterase, realizate prin arături repetate şi terase banchetă, realizate cu utilaje terasiere speciale. Agroterasele se formează treptat, în decurs de 8-12 ani. În prealabil, versantul este delimitat alternativ în fâşii late de 15-40 m, care vor constitui în viitor platformele şi în fâşii de 2-3 m lăţime, care vor constitui taluzurile. Toate aceste fâşii sunt orientate după curbele de nivel sau cu o abatere de 1-3 % faţă de aceasta.

Pe viitoarele platforme se execută în fiecare an arături cu plugul reversibil, după metoda în suveică, răsturnând brazdele numai înspre aval. După fiecare arătură coama din aval se înalţă cu o brazdă, iar şanţul din amonte se adânceşte treptat-treptat. Fâşiile dintre platformele viitoarelor terase se înierbează, transfor-mându-se în timp în taluzuri care se întreţin prin cosiri.

Dacă se ară de 2-3 ori pe an, formarea teraselor are loc într-un timp de 2-3 ori mai scurt, dar apar probleme cu cultivarea terenului.

TEST DE EVALUARE

1. Enumeraţi tipurile de eroziune hidrică:

Răspuns: Eroziunea hidrică, produsă sub acţiunea apelor de şiroire, poate fi: naturală sau accelerată, prin picături sau prin scurgere şi de suprafaţă sau de adâncime.

2. Enumeraţi factorii care determină eroziunea hidrică:181

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Precizaţi în ce grupă de protecţie a solului împotriva eroziunii

hidrice se situează porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla de zahăr şi alte prăşitoare:

a) culturi bune protectoare;b) culturi slab protectoare;c) culturi foarte bune protectoare;d) culturi mijlociu protectoare;e) culturi foarte slab protectoare.Răspuns: b.

De rezolvat:2. Alegeţi sistemul de cultură antierozional recomandat pe versanţii

cu pante de 20 – 25 %.a) sistemul de cultură în fâşii;b) sistemul de cultură pe direcţia curbelor de nivel ;c) sistemul de cultură cu agroterase;d) sistemul de cultură cu benzi înierbate;e) sistemul de cultură în culise.Răspuns:

10.3. Agrotehnica diferenţiată a terenurilor nisipoase, halomorfe şi cu exces de umiditate

10.3.1. Agrotehnica diferenţiată a terenurilor nisipoaseÎn România există circa 443.700 ha de nisipuri mobile, semimobile şi

soluri nisipoase (psamosoluri), din care circa 421.100 ha cu agricol. Cele mai mari suprafeţe cu terenuri nisipoase se găsesc în judeţele Dolj (96.200 ha), Brăila (40.800 ha), Mehedinţi (29.800 ha), Bihor (28.700 ha), Bacău (18.300 ha), Vrancea (17.400 ha), Galaţi (16.500 ha) şi aşa mai departe.

Nisipurile şi solurile nisipoase sunt răspândite în 10 zone: în sudul Olteniei, în Câmpia Bărăganului, în sudul Moldovei, în Delta Dunării, în lungul litoralului, zona nisipoasă Ciobanu-Hârşova, în nord-vestul ţării, în Depresiunea Bârsei, în Câmpia Banatului, în Luna Dunării şi în luncile râurilor interioare (Jiu, Someş, Argeş, Olt etc.).

Particularităţile terenurilor nisipoase care fac necesară o agrotehnică diferenţiată sunt:

182

Relieful este vălurit, format din dune şi interdune, cu diferenţe de 1 - 2 m, până la 10 - 15 m, care incomodează efectuarea lucrărilor agricole.

Condiţiile climatice din zonele nisipoase din ţara noastră se caracterizează printr-un volum redus de precipitaţii (sub 550 mm) neuniform repartizate în timpul anului şi care, corelate cu temperaturile ridicate din timpul verii, determină frecvente perioade secetoase vara.

Proprietăţile psamosolurilor, diferite de cele ale altor soluri, reclamă o agrotehnică diferenţiată. Astfel, humusul este în cantitate foarte mică din cauza vegetaţiei sărace supuse humificării şi mineralizării accentuate determinate de condiţiile de aerobioză intense.

Textura este grosieră, structura este friabilă, slab formată, cu o stabilitate hidrică şi mecanică scăzută. Porozitatea totală este mai mică cu circa 10 % decât la solurile lutoase. Au o coeziune redusă, adezivitate foarte mică, iar intervalul umidităţii optime este mai mare. Au o putere de tamponare foarte redusă, deci se acidifiază şi se salinizează mai uşor, au conductibilitate calorică şi capacitate calorică reduse, se încălzesc repede mai ales în stratul superficial.

Sunt slab aprovizionate cu elemente nutritive (mai ales cu azot şi fosfor) şi sunt supuse deflaţiei eoliene. Activitatea microbiologică este redusă, levigarea puternică.

Psamosolurile pot fi lucrate şi semănate mai devreme, intervalul optim de umiditate este foarte larg. Se obţin recolte timpurii, cu preţ de valorificare mai mare (legume, pepeni etc.).

Sortimentul de plante şi asolamentele

În prezent, pe psamosolurile neirigate, sortimentul de plante cultivat este redus. Pe dune se pot cultiva, obţinând producţii mici, secara, sorgul hibrid pentru boabe, tutunul, ricinul, lupinul, borceagul, pepenii furajeri.

Pe interdune se pot cultiva grâul, porumbul pentru boabe şi cel furajer, fasolea păstăi, pepenii verzi şi galbeni etc. Pe psamosolurile irigate se pot cultiva cu bune rezultate porumbul pentru boabe, grâul şi orzul de toamnă, fasolea boabe, soia, rapiţa, floarea-soarelui, arahidele, lucerna, cartofii timpurii, ricinul, tutunul, meiul, năutul, bostănoasele, hibridul sorg x Sudan etc.

După plantele care se recoltează până la începutul lunii iulie se pot cultiva culturi duble care protejează solul în lunile iulie - septembrie de deflaţia eoliană. Pe suprafeţe mari s-au înfiinţat plantaţii viticole şi pomicole. Pe nisipurile nesolificate, zburătoare, se recomandă secara care are şi rol de fixare a nisipurilor, mai ales în perioadele critice (toamna şi primăvara).

Lucrările solului

Pe terenurile nisipoase lucrările solului trebuie să realizeze două obiective importante: prevenirea procesului de eroziune eoliană şi crearea unor condiţii favorabile de mediu pentru viitoarele culturi, prin asigurarea unui regim termic, aerohidric şi de nutriţie cât mai bun şi prin combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

Lucrările efectuate pe psamosoluri prezintă o serie de particularităţi: efectul la tracţiune este mai mic, ca urmare a valorilor scăzute pe care le au adezivitatea şi coeziunea solului, însă forţa de tracţiune este mult diminuată de

183

patinarea şi de deraparea tractoarelor. Lucrările se pot executa în mod corespunzător la un interval de umiditate mai larg (de la umede până la aproape uscate); uzura pieselor active este mai mare din cauza acţiunii abrazive a cuarţului care predomină în alcătuirea nisipului.

Pe psamosolurile tasate în profunzime este necesară arătura adâncă sau foarte adâncă şi chiar afânarea adâncă executată periodic (la 2-4 ani) prin scarificare sau desfundare. În primul an după afânarea adâncă se va cultiva porumb sau o altă plantă cu sistem radicular mai dezvoltat pentru a explora mai bine substratul afânat. Cercetările efectuate la S.D.Tâmbureşti - Dolj au evidenţiat că cea mai bună epocă de scarificare este primăvara.

Arătura de primăvară menţine mai mult timp starea de afânare a solului sub culturile de primăvară, deoarece nisipurile se autotasează repede. În general, pregătirea patului germinativ se realizează mai uşor cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili sau cu combinatorul.

Folosirea îngrăşămintelor şi amendamentelor

Psamosolurile sunt slab aprovizionate cu elemente nutritive. Ca urmare, aplicarea îngrăşămintelor pe aceste soluri reprezintă una din măsurile de bază pentru sporirea producţiei agricole. Fertilitatea scăzută este determinată de natura mineralogică a nisipului, de conţinutul scăzut de humus, de intensitatea cu care se desfăşoară procesele de mineralizare a materiei organice şi de levigare a elementelor chimice nutritive de către apa din precipitaţii şi de irigaţii. La acestea se adaugă, mai ales la neirigat, insuficienţa apei din perioadele secetoase, ceea ce împiedică aprovizionarea ritmică a plantelor cu elemente chimice nutritive.

Îngrăşămintele organice au o importanţă deosebită pe solurile uşoare deoarece exercită o influenţă favorabilă asupra principalelor proprietăţi fizice, chimice şi biologice deficitare ale acestor soluri. Gunoiul de grajd trebuie încorporat mai adânc. El reţine apa şi elementele nutritive levigate care rămân astfel la dispoziţia rădăcinilor plantelor cultivate. Se recomandă folosirea unor doze moderate, de circa 20 t/ha, asociate cu îngrăşăminte chimice. Îngrăşămintele verzi recomandate sunt lupinul alb şi galben, măzărichea de toamnă, secara, mazărea furajeră, fasoliţa etc. Cercetările efectuate la S.D.Tâmbureşti - Dolj au demonstrat utilitatea aplicării periodice a unor resturi vegetale (paie, coceni, vreji de soia, de arahide sau de cartofi etc.), mărunţite şi asociate cu agrofondul N128P50

pentru atenuarea “efectului de activare” (Iancu S., 1985).Îngrăşămintele chimice asigură mari sporuri de recoltă. Cele mai bune

rezultate se obţin prin fertilizarea cu NP şi uneori cu NPK. O problemă care apare pe psamosoluri este acidifierea acestora dacă se folosesc an de an îngrăşăminte chimice cu azot cu reacţie fiziologică acidă fiindcă aceste soluri au capacitate mică de tamponare. Pentru a obţine o eficacitate maximă îngrăşămintele se dau în doze mai mici dar la intervale mai scurte de timp. Amendamentele sunt necesare numai pe acele suprafeţe cu soluri care au reacţia prea acidă (pH sub 5,8) sau prea alcalină (pH peste 8,3).

Semănatul şi lucrările de îngrijire a culturilor

184

a) Semănatul trebuie să se facă perpendicular pe direcţia vântului dominant pentru ca fiecare rând de plante să fie un mic obstacol în calea vântului, diminuând astfel deflaţia eoliană.

Solurile nisipoase se încălzesc repede primăvara şi se răcesc mai repede toamna. Ca urmare, semănatul se va efectua la începutul perioadei optime atât la culturile de primăvară cât şi la cele de toamnă, deci mai devreme. Adâncimea de semănat este mai mare.

b) Lucrările de îngrijire prezintă anumite particularităţi. Astfel, la prăşit se lasă o zonă de protecţie mai mare deoarece există pericolul derapării şi trebuie prevenită tăierea plantelor de către cultivator. Piesele active ale cultivatorului se vor ascuţi bine şi la intervale mai mici de timp.

Dozele de erbicide reziduale vor fi mai mici şi se vor aplica mai aproape de data semănatului sau pe vegetaţie, pentru că persistenţa este mai scurtă, din cauza levigării accentuate de permeabilitate mai mare.

Se recomandă norme reduse de udare (250 - 300 m3/ha). Intervalul dintre udări este mai scurt (5-7 zile), de aceea numărul de udări este mai mare (8 - 10) faţă de alte soluri.

Măsurile speciale de ameliorare a terenurilor nisipoase

a) Fixarea nisipurilor poate fi biologică, mecanică şi chimică. b) Modelarea reprezintă atenuarea diferenţelor de nivel mai mari de 10 m

şi cu pante mari. Prin modelare pantele “se îndulcesc” până la valori ce permit mecanizarea şi irigarea, deci nu se ajunge la cota zero (teren plan).

c) Nivelarea înseamnă reducerea completă a diferenţelor de nivel dintre dune şi interdune. Practic se ajunge la pante foarte mici (sub 1 %). Nivelarea crează neuniformităţi de fertilitate, se modifică reacţia solului, la fel conţinutul de humus şi de elemente nutritive, iar uneori apare la suprafaţă carbonatul de calciu. Maşinile care execută aceste lucrări tasează puternic solul, micşorând permeabilitatea pentru aer şi apă în stratul subarabil.

d) Îmbogăţirea în material fin se poate face cu mâl de pe fundul bălţilor sau cu argilă.

e) Încorporarea gunoiului de grajd în straturi, la adâncimi diferite, este foarte eficace, dar realizarea practică este foarte dificilă (Metoda Egersegy). Necesită cantităţi foarte mari de gunoi de grajd.

f) Aplicarea unei pelicule de asfalt. Se foloseşte un agregat format dintr-un cultivator, o instalaţie de încălzire a amestecului de asfalt lichid şi un dispozitiv de împrăştiere a acestuia. Încorporarea asfaltului se face la 50-60 cm adâncime pe fâşii late de 90-100 cm. Este o metodă dificilă şi costisitoare. Are importanţă teoretică. 10.3.2. Agrotehnica diferenţiată a solurilor halomorfe

Solurile halomorfe (salsodisolurile) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de aproximativ 400.000 ha, răspândite în următoarele zone: Câmpia de Vest, 175.000 ha; Câmpia Română şi Lunca Dunării, 130.000 ha; Podişul Moldovei, 55.000 ha; Litoralul Mării Negre şi Delta Dunării, 37.000 ha; Podişul Transilvaniei, 3.000 ha.

185

Unele soluri sărăturate s-au format pe roci bogate în săruri solubile, altele s-au format în apropierea mării, lagunelor şi lacurilor sărate, iar altele sub influenţa apelor freatice mineralizate, aflate la adâncimi mici. Apa urcă prin ascensiune capilară, se evaporă, iar sărurile se depun treptat.

Mari suprafeţe de sărături s-au format ca urmare a intervenţiei neraţionale a omului, prin irigarea solurilor nesărăturate cu apă bogată în săruri solubile, îndeosebi în incintele îndiguite sau desecate. Solurile halomorfe sunt reprezentate de două tipuri de sol: solonceac şi soloneţ.

Solurile saline şi alcaline au o fertilitate naturală foarte scăzută, o permeabilitate extrem de mică pentru apă şi aer. Adesea, apa stagnează la suprafaţă chiar după ploi mici, deşi la mică adâncime solul este uscat.

Sunt compacte şi slab structurate, au o coeziune mare şi o adezivitate foarte mare, se lucrează greu, formează crăpături mari pe timp secetos, formează uşor crustă, iar în timpul ploilor devin mocirloase, clisoase.Solurile halomorfe se caracterizează printr-un conţinut ridicat de săruri solubile (cloruri, sulfaţi, carbonaţi sau bicarbonaţi de sodiu, calciu, magneziu etc.).

Sortimentul de plante şi asolamentele

Unele sărături sunt neproductive, de aceea sunt lăsate ca islazuri de slabă calitate sau pur şi simplu ca loc de plimbare a animalelor. Vegetaţia naturală este reprezentată de specii ierboase cu valoare nutritivă redusă. La plantele cultivate apar modificări morfologice şi histologice: internodii mai scurte, frunze cărnoase şi mai mici, flori mai mici şi sterile, seminţe mai mici şi cu puţine proteine etc. De aceea producţiile sunt mici şi fluctuante.

În general, pe salsodisoluri se pot cultiva unele plante rezistente la secetă şi la concentraţii mari de săruri, apoi plante cu perioadă de vegetaţie scurtă şi care se dezvoltă în perioadele când solul conţine mai multă umezeală. Pe sărături, cele mai mari recolte în anii ploioşi comparativ cu anii săraci în precipitaţii. Plantele sunt mai sensibile în primele faze de vegetaţie.

În funcţie de rezistenţa la concentraţiile mari de săruri, plantele se pot grupa astfel: foarte sensibile: porumbul, floarea-soarelui, fasolea, trifoiul roşu, ovăzul, mazărea, cartoful, inul, castravetele, ridichea, morcovul etc.

- potrivit de rezistente: meiul, sorgul, iarba de Sudan, lucerna, orzul, secara, grâul, varza, tomatele, viţa de vie, părul, dudul, firuţa, obsiga etc.

- foarte rezistente: sfecla, bumbacul, orezul, pepenii verzi, dovleacul, vinetele, gutuiul, muşeţelul, raigrasul italian, ovăsciorul, sulfina albă etc.

Recoltele obţinute pe sărături sunt, în general, calitativ inferioare celor obţinute pe alte soluri. Astfel, la cereale, creşte raportul dintre paie şi boabe, la sfecla pentru zahăr procentul de zahăr este mai redus şi se rafinează mai greu, iar plantele furajere conţin o cantitate prea mare de săruri inutile.

La porumb, hibrizii tardivi au o toleranţă mai ridicată la salinitate decât hibrizii cu o perioadă de vegetaţie mai scurtă. Cercetările ştiinţifice au constat că pe solurile halomorfe cresc şi se dezvoltă bine culturile de toamnă, semănate mai devreme. Cu umiditatea din toamnă şi cu cea din primăvară, aceste plante cresc şi ajung la maturitate înaintea secetei din vară.

Lucrările solului

186

Solurile halomorfe se lucrează foarte greu. Vara şi toamna, după perioade secetoase, devin compacte. La arat rezultă bulgări mari, rezistenţa la tracţiune este foarte mare. Ploile care cad ulterior nu umezesc bulgării din cauza impermeabilităţii lor. Bulgării nu se sfărâmă nici prin acţiunea îngheţului şi dezgheţului, nici prin acţiunea succesivă de umezire şi uscare.

Dacă umiditatea sărăturilor este prea mare, la arat rezultă brazde continui sub formă de felii sau curele, care se usucă repede. Arăturile se pot executa spre sfârşitul primăverii, când stratul arabil începe să se usuce sau la începutul toamnei, când solul se umezeşte după ploi. Adâncimea arăturii trebuie aleasă cu mare grijă pentru a nu aduce din profunzime sol cu concentraţie mare de săruri şi sărac în elemente nutritive. Se preferă o adâncime mai mică, cu condiţia ca plugurile să fie prevăzute cu scormonitor.

Folosirea îngrăşămintelor şi amendamentelor

Alături de măsurile agrotehnice, un rol important îl au măsurile agrochimice. Aceste soluri, având o fertilitate naturală foarte scăzută au mare nevoie de fertilizare şi amendamente. Pe primul loc se situează îngrăşămintele organice. Gunoiul de grajd contribuie la creşterea conţinutului de materie organică din sol, la ameliorarea structurii, la mărirea porozităţii şi permeabilităţii precum şi la stimularea activităţii biologice.

Rezultate bune se obţin şi prin folosirea îngrăşămintelor verzi, asociate cu îngrăşăminte minerale. Se pot folosi sulfina, măzărichea, sorgul, floarea-soarelui etc., tocate cu polidiscul şi încorporate prin arătură.

Dintre îngrăşămintele chimice, pe primul loc, ca eficacitate, se situează cele cu azot, iar dintre acestea, sulfatul de amoniu, un îngrăşământ fiziologic acid, nehigroscopic şi uşor de manipulat. Se mai pot folosi azotatul de amoniu, apa amoniacală, ureea etc. În condiţiile din ţara noastră, pe solurile halomorfe, îngrăşămintele chimice cu fosfor şi potasiu nu aduc sporuri mari de recoltă dacă sunt aplicate singure.

Folosirea amendamentelor este o măsură obligatorie. Cele mai recomandate amendamente sunt: fosfogipsul (10-20 t/ha), gipsul, sulful activ, acidul sulfuric 1 %, pulberea de lignit (8-12 t/ha), celolignina.

Sămânţa şi semănatul

Toamna, semănatul să se facă mai devreme, până la 10 octombrie, pentru ca plantele să se dezvolte normal până la venirea frigului, pentru a putea rezista peste iarnă. Primăvara se recomandă să se semene puţin mai devreme când umiditatea este mai mare şi soluţia solului mai diluată.

Datorită concentraţiei mari în săruri solubile, germinaţia este stânjenită. De aceea norma de sămânţă se măreşte cu 20-40 % faţă de alte soluri. Adâncimea de semănat va fi mai mică cu câţiva centimetri, din cauza tendinţei de formare a crustei. După ploi şi irigaţii trebuie efectuate praşile pentru a distruge crusta care se formează mai uşor.

Lucrări speciale de ameliorare a salsodisolurilor

Pentru ameliorarea radicală a solurilor halomorfe se recomandă o serie de lucrări speciale hidroameliorative şi de îmbunătăţiri funciare: rectificarea şi

187

adâncirea albiilor cursurilor de apă pentru prevenirea inundaţiilor; lucrări de drenaj şi desecare pentru evacuarea apei care stagnează la suprafaţa solului şi pentru coborârea nivelului freatic; spălarea sărurilor nocive pe suprafeţele cu apă freatică adâncă, nivelarea şi amenajarea terenului pentru efectuarea altor lucrări (drenaj, spălări, irigaţii, cultura orezului, afânarea adâncă).

10.3.3. Agrotehnica diferenţiată a solurilor cu excesde umiditate şi inundabile

În ţara noastră, suprafaţa totală cu terenuri afectate cu exces de umiditate, terenuri inundabile şi mlăştinoase, este de aproximativ 2.800.000 ha, din care 550.000 ha de-a lungul Dunării. Cele mai mari suprafeţe se întâlnesc în Delta Dunării, Câmpia din vestul ţării, Câmpia nordică a Tisei, Câmpia Română, Podişul Dobrogei, Podişul Moldovei, Podişul Transil-vaniei, Podişul Someşean şi Depresiunea Maramureş.

După durata în care se manifestă, excesul de umidite poate fi: periodic, când durează cel mult o lună; prelungit, când se menţine 30-60 de zile; permanent, când durează întreaga perioadă de vegetaţie.

Excesul de umiditate poate fi cauzat de factorii externi şi interni.Factorii externi pot fi de natură meteorologică (precipitaţii abundente),

hidrologică (inundaţii), hidrogeologică (nivel ridicat al apei freatice) sau geomorfologică (relief depresionar în care se acumulează apele din împrejurimi), infiltraţiile din canalele de irigaţii.

Factorii interni se referă la textura fină a rocii mamă sau la existenţa unor orizonturi impermeabile, compacte.

Excesul de umiditate determină următoarele procese nedorite în sol: stânjenirea activităţii microbiologice, afectând îndeosebi procesele de nitrificare şi de fixare biologică a azotului; regim aerohidric nefavorabil, prin acumularea unor cantităţi mari de CO2; rezultând o insuficienţă a oxigenului şi, prin urmare, o slabă mineralizare a resturilor organice; apar procese de gleizare; solurile (umede) se încălzesc greu primăvara devreme, deoarece apa are capacitate calorică mare; apare uneori sărăturarea secundară a solurilor prin urcarea apei freatice bogată în săruri solubile care se depun în stratul superficial de sol pe măsură ce apa se evaporă.; lucrările solului se execută greu, tractoarele patinează, solul se tasează, iar intervalul optim de umiditate este îngust; apar şi se înmulţesc buruieni hidrofile: trestia, papura, pipirigul, rogozul, boghiţa, floarea broştească, iarba roşie, piperul bălţii şi altele; pregătirea patului germinativ, semănatul, lucrările de îngrijire etc. nu se pot face la epoca optimă; apar goluri în culturi etc.

Pentru prevenirea apariţiei şi pentru îndepărtarea excesului de umiditate se recomandă următoarele măsuri: îndiguirea pentru prevenirea inundaţiilor; desecarea şi drenajul pentru evacuarea apelor ce băltesc şi pentru coborârea nivelului freactic; irigaţia raţională; scarificarea solurilor tasate, nivelarea crovurilor etc.

Sortimentul de plante

Pe terenurile luate în cultură prin îndiguire şi/sau desecare se recomandă ca în primii ani să predomine culturile prăşitoare, în primul rând porumbul. Prin

188

praşile se realizează şi o bună aerisire a solului. După cum terenul se zvântă mai devreme sau mai târziu, se vor cultiva hibrizi mai tardivi, respectiv mai timpurii.

Se mai pot cultiva soia, orezul, grâul, orzul, cânepa, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr, cartoful, legumele, lucerna, ovăzul, inul, trifoiul etc.

Lucerna reuşeşte pe terenurile cu nivel freatic adânc, iar cartofii pe solurile mai nisipoase. Se recomandă ca pentru irigare să se folosească apă din râurile din apropiere şi nu din bălţile interioare, care poate avea o concentraţie mare de săruri solubile.

Folosirea îngrăşămintelor

Fertilitatea naturală a acestor soluri este foarte diferită, de la scăzută, în cazul grindurilor nisipoase, până la foarte bună, în cazul solurilor din partea centrală a luncilor. Gunoiul de grajd, în doză de 20-40 t/ha, aplicat la 3-5 ani, este indispensabil pe solurile puţin fertile. Pe solurile nisipoase se va aplica gunoi de grajd bine fermentat sau îngrăşăminte verzi. Chiar dacă unele soluri sunt bine aprovizionate cu materie organică, aceasta se mineralizează greu din cauza excesului de umiditate. Îngrăşămintele minerale se vor aplica fracţionat. Dintre microelemente, prezintă importanţă cuprul, borul, zincul, etc. În primul an de luare în cultură, la nevoie, se vor aplica amendamente.

Lucrările solului şi lucrările de îngrijire

Au ca obiective eliminarea excesului de apă din sezoanele ploioase conservarea apei în sol în perioadele secetoase, combaterea buruienilor încorporarea îngrăşămintelor, amendamentelor, resturilor vegetale, aerisirea şi încălzirea acestor soluri. În primul an de luare în cultură se vor înlătura tufişurile şi mărăcinişurile. De regulă, lucrările de primăvară se execută mai târziu, după dispariţia excesului de umiditate. Pentru mărirea permeabilităţii se recomandă scarificări periodice şi arături adânci.

Irigaţia este totuşi foarte necesară în perioadele secetoase. Normele de udare vor fi mai mici (300-400 m3 /ha) pentru a nu ridica nivelul freatic.

Arăturile adânci, lucrările repetate cu grapa cu discuri şi praşilele contribuie, în mare măsură, la distrugerea buruienilor şi la îmbunătăţirea regimului aerohidric. Lucrările solului pe terenurile cu exces de umiditate sunt mai numeroase, mai greu de executat.

Pentru exploatarea raţională a acestor terenuri sunt necesare alte lucrări: nivelarea microdepresiunilor, crovurilor etc. pentru facilitarea lucrărilor mecanice şi evitarea băltirii apei în aceste locuri; semănatul culturilor de primăvară se va face mai târziu, din cauza excesului de umiditate şi a pericolului brumelor şi îngheţurilor târzii de primăvară; desimea culturilor va fi mai mare cu 10-20 % datorită aprovizionării mai bine cu apă a solului; îmburuienarea culturilor este mai puternică, de aceea se va acorda o atenţie deosebită combaterii integrate a buruienilor.

De asemenea, în incintele desecate şi indiguite se va urmări dinamica nivelului freatic pentru a se preveni salanizarea secundară a solurilor; pentru a coborî nivelul freatic sau pentru a se consuma apa din locurile unde bălteşte, se pot planta specii mari consumatoare de apă (salcia, plopul alb, arinul negru, frasinul negru, frasinul, ulmul etc.), ca perdele forestiere sau pâlcuri izolate.

189

TEST DE EVALUARE

1. Enumeraţi măsurile speciale de ameliorare a terenurilor nisipoase: Răspuns:

Pentru a ameliora terenurile nisipoasese folosesc următoarele măsuri speciale: fixarea (biologică, mecanică sau chimică), modelarea, nivelarea, îmbogăţirea în material finm, încorporaerea gunoiului de grajd în straturi şi aplicarea unei pelicule de asfalt.

2. Precizaţi care sunt factorii (interni şi externi) care cauzează excesul de umiditate din sol:

Răspuns:

ExerciţiiExemplu rezolvat:1. Pe nisipurile nesolificate, zburătoare, fără orizont de bioacumulare, cele mai bune rezultate le dă:a) fasoliţa;b) pepenii verzi;c) porumbul pentru boabe;d) secara;e) sfecla de zahăr..Răspuns: d.

De rezolvat:2. Spuneţi din ce grupă fac parte orezul, sfecla de zahăr, dovleacul,

vinetele şi pepenii verzi, bumbacul, gutuiul, muşeţelul, sulfina albă, în funcţie de rezistenţa lor la concentraţiile mari de săruri:

a) indiferente;b) foarte sensibile ;c) foarte rezistente;d) mijlociu (potrivit) de rezistente.Răspuns:

REZUMATUL TEMEI

Teritoriul României a fost delimitat în trei zone agricole: zona de stepă, zona de silvostepă şi zona forestieră.

Zona de stepă se caracterizează prin precipitaţii puţine şi neuniform repartizate în cursul anului, o amplitudine mare a temperaturii, veri foarte calde şi uscate, ierni geroase, vegetaţie slab dezvoltată, caracteristică.

190

Are două subzone: subzona de stepă din sudul şi sud-estul ţării şi subzona de stepă din vestul ţării.

Zona de silvostepă sau zona semiumedă face trecerea între zona de stepă sau zona secetoasă şi zona forestieră sau zona umedă. Silvostepa se întâlneşte în sudul ţării, la nord de zona de stepă, în partea de vest a Bărăganului, în Moldova între Prut şi Siret, în sud-estul şi sud-vestul Dobrogei, în vestul ţării începând de la sud de Timişoara până la sud de Satu Mare, precum şi în Câmpia Transilvaniei, la est de Cluj-Napoca.

Zona forestieră este cea mai întinsă zonă de vegetaţie din ţara noastră. Ea cuprinde trei subzone de vegetaţie: a stejarului, a fagului şi a coniferelor, care se succed, în general, în sensul creşterii altitudinii reliefului. Primele două subzone au cea mai mare întindere şi importanţă pentru agricultură.

Din punct de vedere agricol, zona forestieră cuprinde două subzone: cu preluvosoluri şi veri calde, echivalentă cu subzona pădurilor de stejar şi cu veri răcoroase şi luvisoluri, echivalentă cu subzona pădurilor de fag sau de fag cu gorun.

Eroziunea este procesul de desprindere de la suprafaţa terenului a particulelor de sol, transportul acestora de la locul de origine şi depunerea lor în alte locuri. Ea este unul din factorii cu o influenţă foarte mare asupra degradării solului. În funcţie de panta terenului se recomandă patru sisteme agrotehnice antierozionale: pe direcţia curbelor de nivel (1-5 %), în fâşii (6-12 %), cu benzi înierbate (13-18 %) şi cu agroterase (19-25 %). Ele au rolul de a diminua pierderile de sol prin eroziune hidrică.

În România există circa 443.700 ha de nisipuri mobile, semimobile şi soluri nisipoase (psamosoluri), din care circa 421.100 ha cu agricol. Nisipurile şi solurile nisipoase sunt răspândite în 10 zone: în sudul Olteniei, în Câmpia Bărăganului, în sudul Moldovei, în Delta Dunării, în lungul litoralului, zona nisipoasă Ciobanu-Hârşova, în nord-vestul ţării, în Depresiunea Bârsei, în Câmpia Banatului, în Luna Dunării şi în luncile râurilor interioare (Jiu, Someş, Argeş, Olt etc.).

Solurile halomorfe (salsodisolurile) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de aproximativ 400.000 ha, răspândite în următoarele zone: Câmpia de Vest, Câmpia Română şi Lunca Dunării, Podişul Moldovei, Litoralul Mării Negre şi Delta Dunării şi Podişul Transilvaniei.

În ţara noastră, suprafaţa totală cu terenuri afectate cu exces de umiditate, terenuri inundabile şi mlăştinoase, este de aproximativ 2.800.000 ha, din care 550.000 ha de-a lungul Dunării. Cele mai mari suprafeţe se întâlnesc în Delta Dunării, Câmpia din vestul ţării, Câmpia nordică a Tisei, Câmpia Română, Podişul Dobrogei, Podişul Moldovei, Podişul Transil-vaniei, Podişul Someşean şi Depresiunea Maramureş.

TEST RECAPITULATIV 2

1. Alegeţi buruienile cu tulpină volubilă:a) Susaiul (Sochus arvensis);b) Volbura (Convolvulus arvensis);

191

c) Pelinul (Artemisia absinthium);d) Turiţa (Galium aparine);e) Sângele voinicului (Lathyrus tuberosus).

2. Spuneţi care sunt buruienile toxice:a) Graşiţa (Portulaca oleracea);b) Cucuta (Conium maculatum);c) Urzica mică (Urtica urens);d) Coada calului (Equisetum palustre);e) Mătrăguna (Atropa beladona).

3. Precizaţi care sunt buruienile care depreciază calitatea făinii:a) Punguliţa (Thlaspi arvense);b) Neghina (Agrostemma githago);c) Obsiga secarei (Bromus secalinus);d) Zâzania sau sălbăţia (Lolium temulentum);e) Grâul prepeliţei (Melampyrum barbatum).

4. Care sunt buruienile hidrochore?a) Cornacii (Xanthium italicum);b) Papura (Thypha latifolia);c) Orezul sălbatic (Leersia oryzoides);d) Mohorul alb (Echinochloa orzyoides);e) Mohorul agăţător (Setaria verticillata).

5. Selectaţi buruienile dicotiledonate drajonante:a) Pălămida (Cirsium arvense);b) Rugul (Rubus caesius);c) Volbura (Convolvulus arvensis);d) Urda vacii (Cardaria draba);e) Trestia (Phragmites communis).

6. Ce fel de măsură este carantina fitosanitară?a) Fizică;b) Chimică;c) Preventivă;d) Agrotehnică;e) Biologică.

7. Precizaţi ce fel de măsură este allelopatia:a) Preventivă;b) Agrotehnică;c) Biologică;d) Fizică;e) Chimică.

8. Din ce grupă de toxicitate face parte un erbicid care are DL 50 de 200 – 1.000 mg/kg corp viu şi culoarea albastră pe ambalaj?

192

a) Extrem de toxice;b) Puternic toxice;c) Moderat toxice;d) Cu toxicitate redusă;e) Netoxice.

9. Ce fel de erbicide sunt cele care se aplică pe sol şi distrug seminţele de buruieni sau buruienile în curs de răsărire?a) de contact;b) sistemice;c) reziduale;d) selective;e) cu acţiune totală.

10. Ce fel de selectivitate determină toleranţa la erbicide în funcţie de faza de dezvoltare a plantelor cultivate?a) de poziţie (localizată);b) fiziologică (chimică);c) periodică;d) de doză;e) datorată diferenţelor de translocare.

11. Precizaţi care sunt erbicidele volatile, care necesită încorporare imediată:

a) Betanal Tandem, Pivot, Flex;b) Agil, Fusilade, Icedin forte;c) Diizocab, DUAL 500, Treflan, Triflurex;d) Mistral, Oltisan extra, Sanrom;e) Sansac, Lontrel, Assert.

12. La construirea agroteraselor, pe terenurile situate pe pante, brazdele se răstoarnă astfel:

a) numai înspre amonte;b) numai înspre aval; c) alternativ (la ducere înspre amonte şi la întoarcere înspre aval); d) perpendicular pe curbele de nivel; e) oblic faţă de curbele de nivel.

13. Pe salsodisoluri (soluri halomorfe) norma de sămânţă,

comparativ cu cea de pe alte soluri, va fi: a) mai mare cu 50 %; b) mai mică cu 10-20 %; c) mai mare cu 20-40 %; d) asemănătoare; e) în funcţie de M.M.B. şi M.H.

14. Din enumerarea de mai jos alegeţi plantele foarte rezistente la concentraţii mari de săruri sunt:

193

a) porumbul, ovăzul, mazărea, viţa de vie;b) sfecla de zahăr, orezul, bumbacul, pepenii;c) floarea–soarelui, fasolea, lucerna, orzul;

d) trifoiul roşu, golomăţul, ovăzul, cartoful;e) inul, bobul, meiul, grâul.

15. Plante slab protectoare împotriva eroziunii hidrice a solului pe versanţi sunt:

a) grâul, secara masă verde, iarba de Sudan; b) porumbul, floarea - soarelui, sfecla de zahăr;c) lucerna, trifoiul, gramineele perene;d) orzul de toamnă, sparceta, triticale;e) meiul, orezul, hrişca.

16. Erbicide volatile, care necesită încorporare imediată, sunt:a) Betanal Tandem, Flex, Mistral;b) Agil, Fusilade, Oltisan extra;c) Diizocab, DUAL 500, Triflurex;d) Pivot, Icedin forte, Granstar;e) Puma Super, Furore, Dikotex.

17. La cultura cartofului se recomandă erbicidele: a) Sencor, Lexone, Fusilade; b) Glyphosate, Rival Superstar, Touchdown; c) Dicuran, Gesatop, Sansac; d) Kerb, Monitor, Puma; e) Venzar, Ro-neet, Leopard.

18. La cultura de floarea - soarelui se recomandă erbicidele:a) S.D.M.A., Basagran, Acetoclor;b) Racer, Triflurom, Fusilade;c) Roundup, Arsenal, DMA – 6;d) Avadex, Reglone, Solarex;e) Dicuran forte, Glean, Starane.

19. Pentru controlul chimic al gradului de îmburuienare din cultura porumbului se recomandă următoarele erbicidele:

a) Frontier, Diizocab, Guardian;b) Fusilade, Triflurex, Pantera;c) Racer, Devrinol, Gramoxone;d) Targa, Flex, Fusilade;e) Londax, Ordram, Facet.

20. Din cele cinci variante de răspuns alegeţi erbicidele recomandate la cultura grâului ?

a) Ordram, Betanal, Trophy;b) Buctril U, Assert, Oltisan extra;c) Balan, Pivot, Gallant super;

194

d) Fusilade, Onezin, Titus; e) Pantera, Nabu S, Herbit.

21. Metodele agrotehnice de combatere a buruienilor sunt: a) erbicidarea, cartarea buruienilor, sterilizarea solului;

b) carantina fitosanitară, distrugerea buruienilor de pe terenurile virane, folosirea la semănat de seminţe condiţionate;

c) mulcirea, plivitul buruienilor, cositul buruienilor; d) allelopatia, arderea cu flacăra, evitarea greşurilor din culturi;

e) folosirea unor insecte; folosirea unor agenţi patogeni; curăţirea apeide irigaţie.

22. Pentru combaterea postemergentă a buruienilor gramineice (în special bălurul şi pirul din rizomi) din cultura de porumb se recomandă erbicidele:

a) Sanrom, S.D.M.A., Buctril Universal; b) Mecloran, Butizin, Primextra;

c) Titus, Mistral, Basis. d) Oltest, Onezin, Saturn; e) Betanal Tandem, Racer, Bolero.

23. Din următoarele variante alegeţi factorii externi care cauzează excesul de umiditate ?

a) textura fină a rocii mamă; b) inundaţiile; c) orizonturile compacte, impermeabile; d) precipitaţiile abundente; e) infiltraţiile din canalele de irigaţii.

24. Ce plante se recomandă ca îngrăşământ verde pe psamosoluri, pe solurile erodate etc., pentru sporirea conţinutului de humus ?

a) lupinul alb şi lupinul galben; b) sfecla de zahăr şi pepenii verzi; c) măzărichea de toamnă şi mazărea furajeră; d) hrişca şi castraveţii; e) fasoliţa şi secara.

25. Spuneţi care sunt judeţele cu cele mai mari suprafeţe nisipoase (cu psamosoluri) ?

a) Sălaj şi Neamţ;b) Botoşani şi Vâlcea;c) Vrancea şi Galaţi; d) Olt şi Teleorman;e) Doljul şi Brăila.

26. Precizaţi care este sistemul agrotehnic antierozional recomandat pe versanţii cu pante de 13-18 % ?

a) sistemul de cultură în fâşii;

195

b) sistemul de cultură cu biloane;c) sistemul de cultură cu benzi înierbate; d) sistemul de cultură cu agroterase;e) sistemul de cultură pe direcţia curbelor de nivel.

27. Unde se află Staţiunea de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii Solului ?

a) La Dăbuleni - Dolj;b) La Giurgiu Giurgiu;c) La Perieni - Vaslui; d) La Socodor - Arad;e) La Albota - Argeş.

28. Specificaţi în ce zonă de vegetaţie se află Câmpia Banatului (Câmpia de vest)?

a) în zona de stepă;b) în zona de silvostepă;c) în zona forestieră; d) în zona solurilor halomorfe;e) în zona solurilor cu exces de umiditate.

29. Precizaţi care sunt erbicidele recomandate la cultura de lucernă şi trifoi ?

a) Racer, Modown, Diizocab; b) Sufix, Ordram, Facet; c) Eptam, Balan, Benefex; d) Galex, Lexone, Sencor; e) Leopard, Sansulfuron, D.M.A.-6.

30. Care este cantitatea de apă folosită la erbicidare cu ajutorul vermorelelor (pompelor de spate sau pulverizatoarelor) ?

a) 50-100 l/ha;b) 100-200 l/ha;c) 200-400 l/ha; d) 400-600 l/ha;e) 600-1.000 l/ha.

B I B L I O G R A F I E

1. Alda S., 2007 – Herbologie specială. Editura Eurobit, Timişoara 2. Baicu T., 1979 – Îndrumător pentru folosirea pesticidelor. Editura Ceres,

196

Bucureşti 3. Bold I., Crăciun A., 1995 – Exploataţia agricolă. Editura Marten, Timişoara4. Budoi Gh., Penescu A.,1996 - Agrotehnica. Editura Ceres, Bucureşti 5. Cârciu Gh., 2006 – Managementul lucrărilor solului. Editura Eurobit,

Timişoara6. Chirilă C., 2001 – Biologia buruienilor. Editura Ceres, Bucureşti7. Ciocârlan V. şi colab., 2004 – Flora segetală a României. Editura Ceres,

Bucureşti8. Guş P. şi colab., 1998 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj-Napoca9. Iancu S., Ciobanu A., 2010 – Introducere în agricultură. Editura Sitech,

Craiova10. Iancu S., 2010 – Agrotehnica (vol. I), ediţia a II-a. Editura Universitaria, Craiova

11. Iancu S., Slonovschi V., 2009 – Agrotehnica (vol. II). Editura Universitaria, Craiova 12. Lăzureanu A. şi colab., 2006 – Agrotehnică aplicată. Editura Eurobit, Timişoara 13. Manea D., 2002 – Agrotehnică şi herbologie. Editura Orizonturi universitare, Timişoara 14. Matei I., 1992 – Agrotehnică. Lucrări practice. Reprografia Universităţii din Craiova

15. Neagu Tr., Cojocaru P., 1995 – Maşini şi utilaje agricole. Editura Universităţii Agronomice Iaşi16. Oancea I., 1998 – Tratat de tehnologii agricole. Editura Ceres, Bucureşti17. Penescu A., Ciontu C., 2001 – Agrotehnică. Editura Ceres, Bucureşti18. Pop L., Matei I., Chichea I., 1977 – Agrofitotehnica pe terenurile nisipoase.

Editura Ceres, Bucureşti 19. Popescu V., 1993 – Cum lucrăm pământul. M.A.A., I.C.C.P.T. Fundulea20. Popescu V., 2003 – Tehnologia erbicidării culturilor agricole şi

maşinile folosite. Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti21. Rusu T., 2005 – Agrotehnică. Editura Risoprint, Cluj-Napoca22. Sin Gh., 2000 – Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp. Editura Ceres, Bucureşti23. Slonovschi V. şi colab., 2001 – Prezent şi viitor în combaterea buruienilor. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi24. Şarpe N., 1987 – Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole. Editura Ceres, Bucureşti25. Şarpe N. şi colab., 1976 – Erbicidele. Editura Ceres, Bucureşti26. Toncea I., Alecu I.N., 1999 – Ingineria sistemelor agricole. Editura Ceres, Bucureşti27. x x x , 2003 – Cod de bune practici agricole. I.C.P.A. Bucureşti (Dumitru M. şi colab.). Vol. I şi II. Editura Expert, Bucureşti

197

Date post:	20-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	gabi-mihalut
View:	197 times
Download:	54 times

2010 AGROTEHNICA I+II CURS ID

Documents