Agenda

7/11/2019 Agenda

http://slidepdf.com/reader/full/agenda-55a753af30ebf 1/37

Ministerul Educaţiei şi Tineretuluidin Republica Moldova

Universitatea de Stat din MoldovaFacultatea de Biologie şi Pedologie

Catedra Botanica, Ecologie şi Silvicultură

Practicii de cîmp la morfologia, anatomiaşi sistematica plantelor

Locul efectuarii: raionul Edineţ, satul Bădragii Vechi

A efectuat: Poperecinii Cristina

A verificat: Lector asistentMelnic Victor

Chişinău, 2010

1

7/11/2019 Agenda


Cuprins

1. Note explicative............................................................................32. Obiective.......................................................................................33. Instrumentar şi materiale necesare................................................34. Norme de comportare şi tehnica securităţii...................................45. Obligaţiile studentului...................................................................4

6. Bazele procesului de colectare aproduselor vegetale....................57. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană.......................108. Zilele efectuării practicii................................................................129. Plantele studiate în timpul excursiilor...........................................1310. Descrierea biomorfologica a plantelor studiate.............................2311. Caracteristica generală a s.Bădragii Vechi.....................................3312. Caracteristica ecosistemelor..........................................................3413. Concluzii........................................................................................37

2

7/11/2019 Agenda


I. Note explicative

Practica de studiu la biologie se efectuează conform programuluide studiu a Facultăţii de Biologie şi Pedologie a USM de la finele

semestrului II al anului universitar şi după finisarea cursurilor teoreticeşi a lucrărilor de laborator.Practica de studiu este o etapă destul de importantă pentru

pregatirea studentului, întrucît acesta aplica cunoştinţele acumulate pe parcursul anului de studiu în formarea şi îndeplinirea cerinţelor programului practicii.

Scopul: Consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice şiformarea deprinderilor practice privind studierea morfologiei, anatomieişi sistematicii plantelor.

II. Obiective

1. Formarea deprinderilor practice de descriere şi determinare atipului morfologic al organelor vegetative şi reproductive.

2. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de observare, depistare şideterminare a speciilor de plante din flora spontană a zonelor respective.

3. Studierea biodiversităţii florei locale în diferite biocenozenaturale şi artificiale.

4. Însuşirea metodei şi dezvoltarea deprinderilor practice privindcolectarea, montarea, etichetarea şi păstrarea materialului botanic.

III. Instrumentar şi materiale necesare

1. Carnet de notiţe2. Etichete , creion, pix3. Lupă de buzunar 4. Mapă pentru ierbare5. Plasă pentru ierbare6. Hîrtie pentru uscare7. Borcane cu capac8. Lopat, sapă, cuţit9. Reactivi, fixatori

10. Aparat foto

3

7/11/2019 Agenda


IV. Norme de comportare şi tehnica securităţii

- Excursiile se efectuează conform programului de activităţi practice sub conducerea conducătorului practicii instructive.

- Excursiile în natură se efectuează în grupe.- La fiecare ieşire se numeşte persoana responsabilă de materiale.- În timpul practicii instructive coordonatorul dirijează momentele

principale, permiţînd maximum de activitate individuală a studentului.

V. Obligaţiile studentului

- Să îndeplinească obiectivele excursiei;- Să îndeplinească sarcinile primare;- Să respecte ruta determinată pentru excursie;- Să creeze şi să respecte atmosfera de lucru.

Se interzice:− Devierea de la ruta determinată;− Fumatul;−

Ruperea plantei din colecţii fară permisiunea persoaneiresponsabile;− Gustarea plantelor toxice;− Acţiuni inadmisibile lîngă bazinele de apă, instalaţiile

electrice, căile ferate, etc.

Pe parcursul efectuării practicii instructive se ţine de normeleecologice şi protecţia naturii.

−

Nu se colectează plante de proporţii mari, numai strictulnecesar;− Cu atenţie se decupează fragmentele de organe fără a produce traume mari plantei producătoare;− E de dorit de păstrat partea subterană a plantelor pentru a permite continuarea speciei;− Nu se colectează plante introduse în Cartea Roşie aRepublicii Moldova.

4

7/11/2019 Agenda


VI. Bazele procesului de colectare aproduselor vegetale

Colectarea produselor vegetale include un şir de operaţii, începând cu

recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. În natură colectarea se începe cu identificarea planteidupă descrierea ei botanică. Pentru aceasta e necesar de a o compara cudesene din atlas, carte, cu ierbarul, diapozitive. Dacă planta după toatecaracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-ocolectat. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale.

Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile

înconjurătoare. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumitritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţiineasemănătoare. Factorii care au o influenţă deosebită asupracreşterii plantelor sunt:

· condiţiile atmosferice. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale dela an la an, plantele se dezvoltă şi ajung la maturitate la termenediferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an;

· condiţiile de sol. Momentul optim de recoltare este influenţat deterenul pe care cresc plantele;· expoziţia şi lumina. Pe terenurile cu expoziţie sudică, planteleînfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică;· altitudinea influenţează puternic momentul optim de recoltare. Laşes, înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte.Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale, în mod diferenţiat, ţinând seama de condiţiile de

creştere a plantelor.Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor, rizomilor, bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. Înaceastă perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie, în decursul iernii sau primăvara celui de aldoilea an. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timpînainte de înflorire. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă, plug, hârleţ, furcă), în funcţie de forma lor, terenul pe care cresc şiadâncimea la care ajung. După aceasta ele se scutură bine de pământ,

5

7/11/2019 Agenda


unele numai prin spălare, se înlătură părţile necorespunzătoare, setaie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe săcrească tulpina), rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi.

Recoltarea mugurilor foliari.Aceste organe se formează toamna, iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei devegetaţie. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperămugurii încep să se desfacă, mugurii plesnesc şi se alungesc. Ei seculeg numai cu mâna, ciupindu-se mugurii de pe ramurile laterale alearborilor ajunşi la maturitate. Se interzice ruperea mugurilor terminalide pe tulpina principală a coniferelor, deoarece prin aceasta va fioprită creşterea lor în înălţime.Recoltarea frunzelor, deşi, în general, are loc primăvara, atunci cândacest organ a ajuns la o dezvoltare normală, ea variază însă de laspecie la specie. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea maiadecvată corespunde epocii lor de înflorire. De asemenea, maitrebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatiletrebuie recoltate pe timp noros, iar celelalte pe vreme cu soare.Recoltarea frunzelor se face cu mâna, prin ciupire sau prin strujirealor de pe tulpină. În general, frunzele se culeg fără peţiol (podbal, pătlagină, nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor, îndepărtându-se peţiolul principal (nuc, zmeur). Frunzele prea mici nu pot firecoltate prin ciupire şi nici prin strujire, operaţia fiind neeconomică pentru culegători. În acest caz se recoltează ramurile întregi cufrunze, se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat suntdesprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor, afin).

Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte deînflorire, adică în boboc (salcâmul japonez), cât şi în timpul înfloririi(tei, muşeţel, albăstrele), însă în nici un caz mai târziu, adică după cefloarea s-a trecut. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor este în jurul prânzului, pe vreme uscată şi de obicei însorită. Florile, îngeneral, se recoltează întregi, adică cu petale, sepale etc., rupându-se cuo codiţă cât mai scurtă, însă la unele se culeg numai petalele(lumânărică, albăstrele). Recoltarea florilor se face cu mâna prin

ciupire, cu foarfeca, în buchete, cu piepteni speciali. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite, în aşa fel ca produsul

rezultat să conţină cât mai multe flori. Nu se va recolta partealignificată a plantelor, lipsită de ramuri cu frunze; când plantele au

6

7/11/2019 Agenda


crescut prea înalte, se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25cm, împreună cu ramurile. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere.Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu

mâna, cu ajutorul secerii, a cosorului sau a unui alt obiect tăios.Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului;astfel, în cazul fructelor cărnoase (afin, soc, ienupăr), recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate, iar cele uscate înainte de deschiderea lor, când seminţele sunt deplindezvoltate, însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpuluscării. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei.

Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcutăcând seminţele au ajuns la maturitate, iar în cazul când fructele, care leconţin sunt dehiscente, înainte de desfacerea lor spontană.

Recoltarea scoarţei. De la unele specii de plante se foloseşte înscopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini, fie de peramuri şi chiar de pe rădăcini. Epoca cea mai corespunzătoare acesteioperaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze,deoarece, pe de o parte, în această perioadă scoarţa conţine ocantitate suficientă de principii active, iar, pe de altă parte, ea se poatedesprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Indiferent deanotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pevreme uscată, fără umiditate şi cu soare, cu excepţia, după cum am precizat mai sus, organele ce conţin uleiuri volatile. Recoltarea seface cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutullemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele, dupăcare se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii.Cu vârful briceagului, cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemnnetede şi bine ascuţite se face descojirea. Mai departe se înlăturăcojile prea bătrâne, care prezintă crăpături şi îngroşări, cele cumuşchi sau alge, înnegrite şi cu resturi de lemn.

După recoltare se trece la pregătirea plantelor în vederea uscăriilor. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi înîndepărtarea tuturor corpurilor străine organice şi minerale, precum şi aimpurităţilor, care pot fi:- corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante

decât cea recoltată. Astfel, la muşeţel sunt socotite drept corpuristrăine organice florile altor specii de muşeţel, de pătlagină şi de

7

7/11/2019 Agenda


graminee, resturi de tulpini şi flori de urda-vacii, fragmente de nuiele,rogojini, paie etc.;- corpurile străine minerale sunt nisipul, praful, pietricelele, bucăţilede pământ. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu

diferite unelte, mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite;- impurităţi sunt şi alte părţi din planta decât organul recoltat.Astfel, la frunzele de afin, resturile de tulpini, ramurile saurădăcinile din herba de cimbrişor, constituie impurităţi.De asemenea, impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. Corpurile străine organice,minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite, exprimateîn procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie.

Uscarea produselor vegetale.Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare

diferenţiată în funcţie de:- organele (părţile) de plantă folosite, textura şi conţinutul în apă alacestora;- natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organelesupuse deshidratării.

Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs decalitate, înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului, ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi acompoziţiei chimice a acestuia. Ea începe în momentulrecoltării plantei.

Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectuluişi conţ inutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de14% apă.Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesităcunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Cu toate că nu secunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării, practica îndelungată a stabilit că pentruuscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nutrebuie să depăşească 30-35 C, iar pentru cele cu heterozide şialcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80 C corespunzător.

8

7/11/2019 Agenda


Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi, şianume: naturală, la soare sau la umbră, şi artificială.

Uscarea la soare. Aceasta este cea mai simplă şi mai economicămetodă, fiind utilizată numai pentru anumite părţi ale plantei ca:

rădăcini, rizomi, scoarţe, muguri, fructe sau seminţe, al căror conţinut este mult mai stabil, razele solare neputând depreciaaspectul comercial al produsului. Direct în brazde se pot usca şi herbasau chiar frunzele unor specii, dar acestea numai în zone calde lipsitede precipitaţii şi rouă. În orice caz uscarea direct în câmp esteîntotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. În vederea utilizăriiraţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe ramesuprapuse. Pentru evitarea pierderilor atât ramele, cât şi platformelede uscare vor fi acoperite cu prelate, rogojini sau coli de hârtie.Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. Întimpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şiîntoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. Prin uscarea lasoare foarte multe părţi ale plantei se decolorează, deoarece razelesolare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbenidin flori.

Uscarea la umbră. Metoda este cea mai răspândită în zonele cucondiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şimontane. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor,şcolilor, orice încăperi goale, şoproane, şuri, magazii, etc. Acestespaţii vor fi în prealabil dezinfectate, văruite, curăţite, reparate etc.şi în special se vor crea posibilităţi de aerisire continuă.

Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produspentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului.

Uscarea artificială. Această metodă s-a impus ca urmare aextinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice,a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţineriiunor materii prime de calitate corespunzătoare. Se cunosc uscătoare cuaer rece şi cu aer cald. Prin uscare, produsul suferă o serie de modificări.Datorită pierderii apei, volumul său scade, din care cauză îşi modificăaspectul, mai ales la suprafaţă. Numai părţile tari îşi schimbă puţinforma (scoarţele, seminţele, rădăcinile), în timp ce frunzele, fructele,

florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Culoarea produsului vegetaluscat trebuie să rămână însă neschimbată.

9

7/11/2019 Agenda


Frunzele rămân verzi, florile îşi păstrează culoarea naturală.Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în modcorespunzător.Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil, pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere, uneori pierzându-şi

complet valoarea.

VII. Ocrotirea plantelor medicinaledin flora spontană

În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Această bogăţie trebuie însă păstrată, întreţinută şidezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an.

Fără o grijă permanentă, această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Aşa s-a întâmplat în trecutcând datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plantemedicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă, ghiocei, lăcrămioare).Azi, aceste plante sunt declarate monumente ale naturii, iar recoltarealor este interzisă. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţemai mari sau mai mici. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare

interes pentru culegători, cum şi cu acele plante care au capacitateredusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale, pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele, pentru a reface şi menţine înîntreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire.Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante.

Culesul nu trebuie făcut total, lăsându-se exemplarele cele mai binedezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească; se vor lăsa din loc înloc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere(pin, plop). Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri, lăsândramurile subţiri să se dezvolte, iar tulpina principală trebuie să rămânănevătămată. Atunci când se culeg florile, se vor lăsa neatinse restulorganelor şi o parte din flori. În cazul muşeţelului, acesta se

recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă, însă îndată ceele au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru

10

7/11/2019 Agenda


ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor.Frunzele se recoltează de la plante princiupire sau strujire. În acest caz, pericolul dispariţiei lor este mic,deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări,

în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire, florile şiseminţele. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele, pericolul de dispariţie este mai mare.Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţivacentimetri de la suprafaţa pământului. Pentru menţinerea plantelor dinaceastă grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese, cu atât maimulte, cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică.La plantele de la care se recoltează rădăcinile, pericolul de dispariţiefiind cel mai mare, recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu,după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce, omag)şi în general la plantele perene, după scoaterea rădăcinilor saurizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul, partea de sus arădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri derădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. Pe lângă aceste măsuri de caretrebuie să ţină seama un culegător conştient, este bine să seorganizeze recoltări de seminţe care să fie răspândite pe locurilenaturale de creştere a plantelor medicinale.Oamenii, care se ocupă curecoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de amenţine bogăţia naturală a ţării, a supraveghea ca recoltarea să nu fiefăcută la întâmplare, ci să fie bine organizată, permiţându-seachiziţia numai a acelor plante dintr-un sat, comună, raion sau regiuneunde nu există pericolul de dispariţie. Tehnicienii trebuie săîndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şiînsuşirilor plantelor medicinale, cât şi a normativelor corespunzătoare,de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă.

11

7/11/2019 Agenda


VIII. Zilele efectuării practicii

Nr. Data Traseul, activitatea

1. 15.06.10 Sosirea, cazare în staţiunea Badragii Vechi

2. 16.06.10 Împrejurimile s.Badragii Vechi.Lacul Racovăţ

3. 17.06.10 Zona neutră.Lunca rîului Prut

4. 18.06.10 Pădurea de la Zăbriceni

5. 19.06.10 Lucru asupra ierbarului

6. 20.06.10 Zi e odihna

7. 21.06.10 Zona neutră. Cotul Prutului

8. 22.06.10 Traseul Feteşti


10. 24.06.10 Traseul stîncariilor de la Brînzeni11. 25.06.10 Lucru asupra ierbarului

12. 26.06.10 Rezervaţia naturală Rosoşeni

13. 27.06.10 Zi de odihnă

14. 28.06.10 Traseul Gordineşti „La Castel”

15. 29.06.10 Rezervaţia naturană „Suta de movile”Rezervaţia stiinţifică „Pădurea Domneasca”


17. 01.07.10 Rezervaţia naturană „Corjăuţi”

18. 02.07.10 Colocviu

19. 03.07.10 Marea plecare!!!

IX. Plantele studiate în timpul excursiilor

12

7/11/2019 Agenda


Ruta numărul IÎmprejurimile satului Badragii Vechi.

Lacul de acumulare Racovăţ

Nr.d/o Familia Denumirea latină Denumirea populara

1. Apiaceae Daucus carota Morcov sălbatic

2. Asteraceae Cichorium intibus Cicoare

3. Asteraceae Achillea millefolia Coada şoricelului

4. Asteraceae Onopordon acanthium Scai măgăresc

5. Crucifere Rapistrum perene Ciurlan alb

6. Hypericaceae Hypericum perphoratum Pojarniţă

7. Lamiaceae Leonorus cardiaca Talpa gîştei

8. Ophyoglossaceae Ophyoglossumvulgatum

Limba şarpelui

9. Papaveraceae Papaver rhoeas Mac roşu

10. Plantaginaceae Plantago major Pătlagină

11. Rannunculaceae Consolida regalis Nemţişor

12. Rosaceae Crataegus manogyna Păducel

13. Rubiaceae Galium verum Sînzîiene

14. Scrophulariaceae Verbascum phlamoides Lumînărică

15. Scrophulariaceae Digitalis grandiflora Degeţel

16. Solonaceae Datura stramonium Laur

17. Solonaceae Hyoscyamus niger Măsălăriţă

Ruta numărul II Zona neutră.

13

7/11/2019 Agenda


Lunca rîului Prut


1. Araceae Acorus calamus Obligeană

2. Aristolochiaceae Aristolochia clematis Mărul lupului

3. Asteraceae Erigeron anus Bătrîniş

4. Boraginaceae Salvia nemorosa Salvie

5. Fabaceae Phaseolus vulgaris Fasolea

6. Fabaceae Pisum sativum Mazăre

7. Fabaceae Melilotus oficinalis Sulfină

8. Hypericaceae Hypericum perphoratum Pojarniţă

9. Lamiaceae Origanum vulgaris Sovîrv

10. Lemnaceae Lemna trisulea Lintiţă

11. Maraceae Morus nigra Dud negru

12. Plantaginaceae Plantago major Pătlagină

13. Rannunculaceae Consolida regalis Nemţişor 14. Rannunculaceae Rannunculus acris Piciorul cocoşului

15. Rannunculaceae Clematis integrifolia Clopoţei

16. Rannunculaceae Aqulegia vulgaris Căldăruşă



19. Rubiaceae Galium aparine Turiţă

20. Scrophulariaceae Verbascum nigrum Somnoroasă


22. Scrophulariaceae Veronica Şopîrliţă

23. Urticaceae Urtica dioica Urzica

Ruta numărul IIIPădurea Zăbriceni

14

7/11/2019 Agenda



1. Aceraceae Acer platonoides Arţar

2. Aristolochiaceae Asarum europaeum Pochivnic

3. Asteraceae Artemisia absinthium Pelin

4. Caprifoliaceae Viburnum lantana Dîrmoz

5. Caprifoliaceae Viburnum opulus Călin

6. Caprifoliaceae Sambucus nigra Soc

7. Caryophyllaceae Stellaria holostea Iarba moale

8. Celasteraceae Euonymus verrucosa Lemn rîios

9. Corylaceae Corpinus betulus Carpen

10. Cyperaceae Carex Rogoz

11. Fagaceae Quercus robur Stejar roşu

12. Fagaceae Quercus pedunculiflora Stejar brumăriu

13. Fagaceae Quercus pubescens Stejar pubescent

14. Fagaceae Quercus petraea Gorun

15. Liliaceae Polygonatum sp. Pecetea lui Solomon

16. Oleaceae Fraxinus excelsior Frasin

17. Oleaceae Fraxinus angustifolia Frasin

18. Pinaceae Thuja orienalis Tuie

19. Pinaceae Pinus silvestris Pin

20. Pinaceae Abies alba Brad

21. Pinaceae Picea orientalis Molid

22. Tiliacea Tilia tomentosa Tei argintiu

23. Tiliacea Tilia cordata Tei pucios

Ruta numărul IV Zona neutră. Cotul Prutului

15

7/11/2019 Agenda




2. Anacardiaceae Cotinus coggygria Scumpie

3. Aristolochiaceae Aristolochia clematis Mărul lupului

4. Asteraceae Tragopogon Iarba caprei

5. Asteraceae Cichorium inthibus Cicoare

6. Boraginaceae Noneea pulla Ochiul lupului

7. Boraginaceae Anchusa pseudoholeuca Miruţă

8. Boraginaceae Cerinte minor Somnoroasă

9. Chenopodiaceae Beta vulgaris Sfecla de zahar

10. Cruciferae Rapistrum perene Ciurlan alb

11. Fabaceae Melilotus oficinalis Sulfină

12. Fabaceae Robinia pseudo-acacia Salcîm

13. Lamiaceae Origanum vulgare Sovîrv

14. Moraceae Morus alba Dud alb

15. Ophyoglossaceae Ophyoglossumvulgatum

Limba şarpelui

16. Rannunculaceae Consolida regalis Nemţişor


18. Rusedaceae Reseda luteea Rechie


20. Urticaceae Urtica dioica Urzică

21. Urticaceae Urtica urens Urzică mică

Ruta numărul V Rezervaţia peisagistică Feteşti

16

7/11/2019 Agenda


Nr.d/o Familia Denumirea latină Denumirea populara1. Aceraceae Acer platonoides Arţar

2. Apocynaceae Vinca minor Saschiu

3. Asteraceae Erigeron canadiensis Bătrîniş4. Asteraceae Centaurea orientalis Centauree

5. Asteraceae Tussilago farfara Podbal

6. Asteraceae Tragapogon Barba caprei

7. Boraginaceae Symphytum officinale Tătănească

8. Campanulaceae Campanula silvestris Clopoţei

9. Caprifoliaceae Viburnum opulus Călin

10. Fabaceae Robinia pseudo-acacia Salcîm

11. Fagaceae Quercus robur Stejar roşu

12. Geraniaceae Geranium roertianum Năprasnic

13. Gramineae Stipa capillata Negară

14. Hypericaceae Hypericum perphoratum Pojarniţă medicinală

15. Hypericaceae Hypericum hirsutum Pojarniţă

16. Lamiaceae Leonorus cardiaca Talpa gîştei17. Liliaceae Allium sativum Usturoi

18. Liliaceae Anthericum ramosum Liliuţă


20. Papaveraceae Chelidonium majus Rostopască

21. Pinaceae Pinus silvestris Pin

22. Polypodiaceae Asplenium trichomanes Acul pămîntului


24. Scrophulariaceae Melampirumnemurosum

Sor-cu-frate

25. Tiliacea Tilia cordata Tei pucios

26. Tiliacea Tilia tomentosa Tei argintiu

27. Verbenaceae Lamium maculatum Urzică moartă

Ruta numărul VIRezervaţia peisagistică Rosoşeni

17

7/11/2019 Agenda




2. Asteraceae Achillea ageratum Coada şoricelului

3. Betulaceae Betula pendula Mesteacăn

4. Caprifoliaceae Sambucus nigra Soc

5. Equisetaceae Equisetum arvensis Coada calului

6. Fagaceae Quercus robur Stejar

7. Polypodiaceae Dryopteris filix-mas Ferigă

8. Rannunculaceae Ranunculus acris Piciorul cocoşului

9. Tiliaceae Tilia cordata Tei pucios

10. Tiliaceae Tilia tomentosa Tei argintiu

11. Urticaceae Urtica dioica Urzică

Ruta numărul VII

Traseul Gordineşti, „La Castel” Nr.d/o Familia Denumirea latină Denumirea populara

18

7/11/2019 Agenda



2. Agavaceae Convallaria Lăcrămioare

3. Asteraceae Centaurea orientalis Centauree


5. Asteraceae Centaurea cyanus Albăstriţă

6. Berberidaceae Berberis Drăcilă

7. Butomaceae Butosum umbellatus Crin de baltă

8. Campanulaceae Campanula silvestris Clopoţei

9. Corylaceae Corylus avellana Alun

10. Equisetaceae Equisetum arvensis Coada calului

11. Fabaceae Robinia pseudo-acacia Salcîm12. Fagaceae Quercus robur Stejar

13. Hypericaceae Hypericum perphoratum Pojarniţă medicinală

14. Lamiaceae Timus vulvaris Cimbru

15. Lamiaceae Origano vulgaris Sovîrv

16. Lamiaceae Leonorus cardiaca Talpa gîştei

17. Lamiaceae Salvia ausriaca Coada lupului

18. Liliaceae Asparagus temifolius Umbra iepurelui

19. Liliaceae Anthericum ramosum Liliuţă


21. Oleaceae Olea europea Măslin

22. Papaveraceae Chelidonium majus Rostopască

23. Plantaginaceae Plantago lanceolata Pătlagină

24. Rannunculaceae Hepatica nobilis Trei răi

25. Rosaceae Malus silvestris Măr pădureţ


27. Salicaceae Salix pentandra Salcie

28. Valerianaceae Valeriana officinalis Odolean

Ruta numărul VIIIRezervaţia ştiinţifică „Suta de movile”

19

7/11/2019 Agenda



1. Asteraceae Helichrysum arenarium Siminoc

2. Asteraceae Centaurea orientalis Centauree

3. Asteraceae Achillea milefolium Coada şoricelului

4. Asteraceae Inula ensifolia Iarbă pentru vînt

5. Asteraceae Artemisia austriaca Peliniţă

6. Boraginaceae Cerinte minor somnoroasă

7. Fabaceae Oxyoropis pilosa Luntricică

8. Fabaceae Lotus corniculatus Ghizdei

9. Gramineae Phragmites australis Trestie

10. Gramineae Festuca valesiaca Păiuş

11. Iridaceae Iris germanica Stînjenei

12. Liliaceae Asparagus officinalis Sparanghel

13. Liliaceae Alium flavum Hajmă păsărească

14. Linaceae Linum hirzutum In păros

15. Linaceae Linum flavum In galben

16. Rosaceae Potentila erecta Scrîntitoare

17. Rosaceae Agremonia eupatoria Turiţă mare

18. Typhaceae Typha angustifolia Papură

Ruta numărul IX Rezervaţia ştiinţifică „Pădurea

Domnească”

20

7/11/2019 Agenda


Nr.d/o Familia Denumirea latină Denumirea populara1. Boraginaceae Echium vulgare Iarba şarpelui

2. Cyperaceae Eleocharis palustris Pipiriguţ

3. cyperaceae Carex acutiformis Rogoz

4. Euphorbiaceae Euphorbia palustris Alior de baltă

5. Fagaceae Quercus robur Stejar

6. Gramineae Phragmites australis Trestie

7. Gramineae Glyceria maxima Mană-de-apă

8. Gramineae Agrostis stolonifera Iarba cîmpului

9. Gramineae Lolium perene Iarba de gazon

10. Gramineae Poa angustifolia Firuţă

11. Gramineae Dactilis glomerata Golomăţ

12. Juncaceae Juncus geradi Pipirig

13. Lamiaceae Betonica officinalis Jaleş

14. Lythraceae Lythrum salicaria Răchitan

15. Oleacea Fraxinus excelsior Frasin

16. Rosaceae Fragaria vesca Fragi de pădure17. Rosaceae Pottentila argentea Scrîntitoare

18. Rosaceae Agrimonia eupatoria Turiţă

19. Rubiaceae Galium palustre Turiţă

20. Salicaceae Populus canescens Plop cenuşiu

21. Salicaceae Salix alba Salcie

22. Salicaceae Populus alba Plop alb

23. Salicaceae Populus nigra Plop negru

24. Tiliaceae Tilia cordata Tei

25. Typhaceae Typha angustifolia Papură

26. Ulmaceae Ulmus laevis Velniş

Ruta numărul X

Rezervaţia naturală ”Corjăuţi”

21

7/11/2019 Agenda



1. Apiaceae Daucus carota Morcov sălbatic

2. Araliaceae Hedera helix Iederă

3. Asteraceae Onopordon acanthium Scai măgăresc

4. Asteraceae Taraxacum oficinalis Păpădie


6. Asteraceae Achillea millefolium Coada şoricelului

7. Boraginaceae Anchusa officinalis Miruţă

8. Brassicaceae Capsela bursa-pastoris Traista ciobanului

9. Caryophylaceae Saponaria officinalis Săpunăriţă

10. Gramineae Agropyron repens Pir

11. Lamiaceae Thymus serpyllum Cimbrişor

12. Rosaceae Prunus spinosa Porumbar

X. Descrierea biomorfologica a plantelor studiate

22

7/11/2019 Agenda


Descriere.

Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Tulpini cu scoarţă netedă,galben-brună, apoi cenuşie. Frunze lat-ovate, tri-lobate, cu marginile dinţate şi

peţiolul canaliculat, toamna se colorează în roşu. Flori albe, grupate dens încime umbeliforme terminale. Fructe, drupe sferice, roşii.Răspândire.

Creşte pe soluri bogate, reavăn-jilave până la umede, prin păduri şi tufărişuri, păduri de luncă, tufărişuri de pe malul râurilor.

Organul utilizat, recoltare.Scoarţa se recoltează primăvara, la pornirea în circulaţie a sevei. Uscarease face la soare, în strat subţire sau în poduri bine aerisite. Fructele se culegla maturitate deplină împreună cu pedunculi, se usucă artificial la 60-80 C;după uscare pedunculii se înlătură.

Compoziţie chimică , întrebuinţări .Scoarţa conţine vitaminele K, C, caroten, saponozide triterpenice, rezine;fructele – vitaminele C şi P, acizii clorogenic, cofeic, ursolic, carotenoide,glucide, pectine, substanţe tanante, săruri de K. Scoarţa se foloseşte cahemostatic în practica ginecologică, tonic general al sistemului nervos şi sedativuterin. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic, hipotensiv, deasemenea diuretic şi sudorific.

23

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă, subţire, spiralată. Tulpinafloriferă, dezvoltânduse abia în anual doilea, este verde-deschisă, muchiată,cavă în interior şi pubescentă. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazalesunt peţiolate şi ovat-lanceolate, cele tulpinale sunt sesile, uşor amplexicaule şimai adesea lanceolate. Florile sunt de culoare albastră-azurie.

Răspândire.Planta este prezentă în câmpie, prin pagişti, luminişuri, în faneţe, pe margineadrumurilor şi a căilor ferate, în poienele din pădure.

Organul utilizat, recoltare.

Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire,când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Radacinile se recolteazătoamna târziu sau primăvara devreme. Se spală într-un curent de apă, seusucă la soare, în poduri cu tablă.

Compoziţie chimică, întrebuinţări.Planta conţine acid cicoric, principii amare, inulină, colină, flavonozide,substanţe minerale, ulei volatil, tanin. Radacina de cicoare are proprietăţilaxative, depurative, diuretice, mai stimulează sistemul nervos (cafea decicoare) , secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Se

utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange, deasemenea înobezitate, constipaţii cronice.

24

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă vivace, cu ramuri culcate la pământ, care prind rădăcini.Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice, păroase, de culoareverde-roşiatică. Frunze mici, opuse, glabre, de formă ovală, cu margineaîntreagă. Privite în zare, frunzele prezintă nişte puncte transparente, caresunt în realitate celule cu ulei volatil. Flori roz-violacee grupate în

pseudoverticile globuloase.Răspândire.

Creşte pe soluri aride, pietroase, nisipoase, cu expoziţie sudică, în fâneţe de

pe dealuri, ajungând până în zona muntoasă.Organul utilizat, recoltare.Părţile aeriene se culeg fără rădăcini, la începutul înfloririi. Recoltarea seface cu foarfeca sau cuţitul. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurilelemnoase.

Compoziţie chimică , întrebuinţări.Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil, alături de care se conţine un

principiu amar (serpilina), acid ursolic şi oleanolic, acizi cafeic şi rozmarinic,flavone, tanin, rezine. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic,îndeosebi în medicina infantilă, ca stomahic, antispastic şi coleretic, întratamentul tusei şi al gripei. Are, de asemenea şi proprietăţi cicatrizante,antidiareice, diuretice şi antivirale. Se mai foloseşte pentru băi medicinale.

25

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă perenă, erbacee. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Cele fertile apar

primăvara, de culoare brun-deschisă, fără ramuri, cu frunze concrescute care setermină cu un spic sporifer oval. Tulpinile sterile apar la începutul verii, deculoare verde-deschis, cu coaste evidente,aspre şi tari, ramificate verticilat;tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală, ramurile sunt pline în interior şicu patru muchii la exterior.

Răspândire.Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede, pe râpe şi la

marginea apelor, pe terenuri nisipoase şi argiloase.Organul utilizat, recoltare.Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene-tulpinile sterile, recoltate vara,

pe timp uscat şi însorit. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite,deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice.

Compoziţie chimică, întrebuinţări.Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice, flavonozide, săruri de siliciuşi potasiu, ulei volatil, acizi organici, substanţe tanante şi amare, caroten,vitamina C. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism, bolile

de rinichi şi vezică; prescris ca expectorant în bronşite; în tuberculoza pulmonară,ca remineralizant.

26

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă perenă, erbacee cu un rizom lignificat, din care se dezvoltă stolonisubterani. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere, care poartăinflorescenţele, sunt ramificate, înalte, erecte, cu internodii lungi, pubescente,şi cele cu internodii scurte, care poartă numai frunze. Frunze alterne, 2-3-

penate, sectate, lanceolate, cu un număr mare de lacinii. Cele bazale sunt maiscurte, iar cele tulpinale mai lungi. Florile albe, uneori cu o nuanţă cenuşie sauroz,dispuse în corimb.

Răspândire.

Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului, în locuri uscate, acoperite cuiarbă, pe marginea ogoarelor, păşuni, poiene, râpe.Organul utilizat, recoltare.

Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor, în zilesenine şi calde. Uscarea se face la umbră, în strat subţire sau în uscătorii.

Compoziţie chimică, întrebuinţări.Principiul activ al plantei este uleiul volatil. Gustul amărui al plantei este datde lactone. Se mai conţin flavonozide, vitamina K, tanin, glucide, substanţeanorganice. Sub formă de infuzie, decoct şi specii amare, gastrice se

întrebuinţează ca stomahic, astringent şi aromatic amar. Se mai utilizează întratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Datorită achilinei are acţiune coleretică,mărindcantitatea bilei.

27

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă erbacee, perenă cu rizom scurt, ramificat, galben-brun, de la care pleacă rădăcini adventive. Tulpină simplă, erectă cu noduri. Frunze alterne,cordiforme sau ovat-triunghiulare, lung-peţiolate, cu vârf obtuz şi aspect

pielos. Flori tubuloase, ventriculate la bază, de culoare verde pal cu tentăgălbuie, aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Fructul globulos, galben-verzui cu seminţe castanii-brune.

Răspândire.Planta creşte prin semănături, vii, crânguri, tufărişuri, marginea pădurilor şi

drumurilor, pe malurile râurilor, poiene.Organul utilizat, recoltare.Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna, la sfârşitul perioadei de vegetaţie,

părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele îniulie-august, se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor.

Compoziţie chimică,întrebuinţări.Planta conţine acizi aristolochici, alcaloizi, alantoină, tanin, flavonozide,substanţe amare, rezine. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiuneimunostimulatoare, favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule

anale şi dentare, plăgi greu vindecabile); la supradozare sunt toxici şi iritanţi.Planta se mai utilizează în anorexie, nevroze, dureri premenstruale şi caantiinflamator; posedă acţiune purgativă drastică.

28

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă ierbacee, vivace cu un rizom gros, târâtor. În secţiune, rizomul şiresturile de peţiol sunt de culoare verde. Frunzele sunt alungite având de o

parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole, de culoare verde-închis,care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente)mai mici. Pe spateleacestor aripioare, de-a lungul nervurei, se observă grămăjoare de sporangi(sori) conţinând spori, cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte.

Răspândire.Planta creşte în păduri de foioase, tufărişuri, locuri umbrite, buruienişuri de

depresiune, sporadică în molidişuri.Organul utilizat, recoltare.Ca produs vegetal se folosesc rizomii, care se recoltează toamna împreună curesturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Rizomul se poate recolta şi

primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje.Compoziţie chimică, întrebuinţări.

Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului îndiferite stadii de condensare, denumite global filicină. Deoarece, substanţeleactive din r izomul de fer igă paral izează musculatura netedă a celor maimulte specii de tenie, constituie unul din cele mai bune tenifuge, naturale,indigene.

29

7/11/2019 Agenda


Descriere.Liană cu tulpini lignificate, viguroase, care se fixează de arbori sau de

pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini), dezvoltate la nivelulnodurilor de pe tulpini. Frunze alterne, cu 3-5 lobi triunghiulari, lipicioaseşi persistente. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate înraceme. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe, toxic.

Răspândire.Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede,deasemenea pe stânci şi ziduri, în zăvoaie. Se cultivă în parcuri, grădini ca

plantă decorativă. Organul utilizat, recoltare.Ca produs vegetal se folosesc frunzele, recoltate în faza înfloririi. Se usucă laumbră în strat subţire în încăperi bine aerisite.

Compoziţie chimică,întrebuinţări .Frunzele conţ in saponozide triterpenice, deasemenea vitamine din grupul B,săruri minerale, iod legat , f lavonozide, acizi polifenolici, steroli, caroten,fitoncide. Se utilizează în bronşite acute şi c roni ce, as tm bronhi c , tuseconvulsivă, migrene, dureri de ficat şi stomac; ulceraţii, micoze şi alte

afecţiuni dermice. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase.

30

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă ierbacee, bianuală, cu tulpina dreaptă, cilindrică, ramificată şi acoperităcu frunze care îmbracă tulpina. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şistelaţi, ceea ce îi dă un aspect catifelat. Florile sunt aşezate în formă de spicla vârful tulpinii sau al ramurilor.

Răspândire.Creşte prin locuri însorite, pe terenuri nisipoase şi pietroase, de-a lungulgardurilor. La noi se întâlneşte peste tot.


Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele).Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf, culegereaflorilor se poate continua până în luna septembrie. Cercetările au arătat că

pr incipiul lor act iv (saponozidele) se află numai în florile complet deschise.Uscarea trebuie să se efectueze repede, la temperatura de maximum 45 C, pentru

preîntâmpinarea brunificării.Întrebuinţări .

Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită muci lagiului) fac ca florilede lumânărică să fie incluse în speciile pectorale, sau se folosesc ca

diaforetice şi antiastmatice. Datorită saponozidelor, flavonozidelor,iridoidelor,sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie, diuretică, antivirală, antihistaminică,antispastică, antimicrobiană.

31

7/11/2019 Agenda


Descriere.Plantă erbacee, bianuală cu rădăcină pivotantă, cărnoasă. Tulpina erectă sauascendentă, păroasă, ramificată. Frunze lung-peţiolate, cu limb rotund pânăla reniform, păros, cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari, pe margineneregulat-seraţi. Flori roşii-violacee dispuse la subsuoara frunzelor.

Răspândire.Creşte pe terenuri necultivate, în culturi de cartof, sfeclă, pe lângă garduri,marginea drumurilor, şanţuri, dealuri aride, rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe.


Se folosesc frunzele, recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Dacăfrunzele sunt sănătoase, neatacate de rugină, ele se pot recolta în continuare.Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual, complete sau fărăcaliciu, în momentul deplinei maturaţii.

Compoziţie chimică,întrebuinţări.Produsul vegetal conţine mucilagii, acizi organici, taninuri, urme de ulei volatil,vitaminele A şi C. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produsevegetale proprietăţi demulcente. Planta se recomandă în afecţiuni ale

bronhiilor, în gargarisme, în tratamentul furunculozei, întră deasemenea încompoziţia speciilor pectorale.

32

7/11/2019 Agenda


XI. CARACTERISTICA GENERALĂa satului Bădragii Vechi, raionul Edineţ

Satul Bădragii Vechi este menţinut încă de la Ştefan Vodă. Primadocumentare a localităţii a fost atestată abia la 13 februarie 1636 împreunînd trei

selişti: Pătrăuţi, Băscăceni şi Besedcile sub numele de Bădragii Vechi o localitatede răzeşi din raionul Edineţ, moşia satului fiind proprietatea a locuitorilor de acolo.

Aşezarea geograficăSatul Bădragii Vechi întră în componenţa raionului Edineţ, este situat în

partea de nord-vest a Republicii Moldova. Se învecinează cu satele Brînzeni,Corpaci, Bădragii Noi. La dezvoltarea economică a satului influenţează distanţelemari pînă la centrul raional – 24 km, pînă la Chişinău – 225 km.

Satul posedă bogăţii naturale ca: zăcăminte de nisip.

Satul este alcătuit din cîteva mahalale, cel mai vechi este centrul satului, încare se află toată infrastructura satului: gimnaziul, grădiniţa, primăria, căminulcultural, biblioteca sătească, Oficiul medicilor de familie, Biserica Ortodoxă „Sf.Mare Mc. Gheorghe”, Oficiul poştal „Poşta Moldovei”, memorialul celor căzuţi încel de al II-lea război mondial.

SuprafaţaSatul este amplasat pe o suprafaţă de 11,9 km2 dintre care:

- terenuri cu destinaţie agricolă – 963 ha;- terenuri ale fondului silvic – 44;

- terenuri ale fondului apelor – 206 ha;- drumuri –ha;- loturi de pe lîngă casă –ha;- păşuni –ha;

PopulaţiaLa 01.01.2008 populaţia satului constituia 750 persoane, bărbaţi 342

persoane şi femei 408 persoane: din ei apţi de muncă 360 persoane, se ocupă cu prelucrarea pămîntului – 121 persoane. Majoritatea locuitorilor din sat suntmoldoveni.

Infrastructura satuluiPe teritoriul satului funcţionează următoarele instituţii:

• Primăria;• Gimnaziul;• Grădiniţa de copii;• Căminul cultural;• Biblioteca sătească;• Oficiul poştal „Poşta Moldovei”;• Oficiul medicilor de familie

33

7/11/2019 Agenda


XII.Caracteristica ecosistemelor

Flora Republicii Moldova este diversă şi include cca 5513 specii de plante

(superioare – 1989 specii, inferioare – 3524 specii).După compoziţia floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere

(peste 850 specii), apoi cele de stepă (peste 600 specii), de luncă (cca 650 specii), petrofite (cca 250 specii), acvatice şi palustre (cca 160 specii). Diversitateaspeciilor şi grupelor ecologice este determinată atât de variabilitatea biotopică, careinclude condiţii ecologice cu diverşi indici de temperatură, umiditate, reacţie asolului, cât şi de faptul că teritoriul republicii este situat la interferenţa a trei zone

biogeografice: central-europeană – reprezentată de Podişul Central al Codrilor (54,13% sau 1 mln. 830 mii ha din teritoriul republicii); euroasiatică – reprezentată

de regiunile de silvostepă şi stepă (30,28% sau 1 mln. 23 mii ha); mediteraneană – căreia îi aparţin fragmente de silvostepă xerofite din partea de sud a republicii(15,59% sau 527 mii ha).

Semnificativ este faptul că, pe de o parte, populaţiile speciilor răspândite înecosistemele naturale scad treptat, iar, pe de altă parte, populaţiile speciilor adventive şi ruderale se află în proces de expansiune accelerată în toate tipurile deecosisteme. Flora republicii este repartizată neuniform în ecosistemele terestreacvatice si palustre.

Flora ecosistemelor forestiere din R. Moldova este dispusă în păduri înmare parte de specii de foioase. Predominate sunt pădurile de cvercinee răspânditeconform legităţilor altitudinale şi exigenţei faţă de indicii ecologici principali ai

biotopurilor.În zona de nord a republicii se întâlnesc două tipuri de păduri: stejăret cu

stejar pedunculat şi cireş (dominante în această zonă), şi stejăret cu stejar pedunculat şi mesteacăn. Ultimul tip, amplasat în sectoarele de pădure “Rosoşeni”şi “Mestecăniş” ale ocolului silvic Ocniţa, indică limita de răspândire sud-vestică amesteacănului în Europa de Est.

Sectoarele de pădure de fag, Fagus sylvatica L, se întâlnesc numai în parteade nord-vest a înălţimei Moldovei Centrale (Codrii), la altitudini de 200-400 m, pe pante cu expoziţie nordică şi nord-estică, unde fagul se află la limita estică aarealului. Pantele cu expoziţie sudică din regiunea Codrilor sunt ocupate degoruneturi monodominante (Quercus petraea [Mattuschka] Liebl.) şi goruneturi cucarpen (Carpinus betulus L.).

În ecosistemele de pădure din partea sudică a republicii se întâlnesccomunităţi forestiere de tip mediteranean din stejar pufos (Quercus pubescens

Willd .), care în Moldova indică limita de nord-est a arealului şi păduri de stejar pedunculat (Quercus robur L.).

34

7/11/2019 Agenda


Componenţa floristică a pădurilor de stejar pufos include peste 400 specii,cele mai reprezentative fiind cele stepice. Dintre ele un număr însemnat revineelementelor mediteraneene – balcanice, majoritatea fiind la limita arealului.

Luncile râului Prut şi ale fluviului Nistru sunt parţial ocupate de sectoare cucomunităţi forestiere de luncă din plop alb ( Populus alba L.), stejar pedunculat

(Quercus robur L.), ulm (Ulmus laevis Pall.), de diverse specii de salcie (Salix).Pădurile de luncă constituie 4,7% din suprafaţa totală a pădurilor republicii.

Ecosisteme de stepă. În prezent formaţiunile ierboase de stepă s-au păstrat sub formă de pâlcuri în Câmpia Bălţilor şi în Câmpia colino-deluroasă aBugeacului.

Poziţia geografică a stepelor Bălţilor şi Bugeacului, situate respectiv înzonele de Nord şi de Sud ale Moldovei, le determină particularităţile climatice(mult mai xerofilă la Sud) şi pedologice. Aceste deosebiri se manifestă prin

componenţa floristică scundă (şi anume a “amestecului de ierburi”), prin gradul dexerofilitate şi de acoperire a învelişului ierbos.Cele mai reprezentative sunt familiile Asteraceae, Papilionaceae, Poaceae

şi Lamiaceae. Poaceele, cu toate că după numărul de specii ocupă locul II, ele joacă totuşi un rol important în formarea comunităţilor de stepă.

Ca urmare a impactului antropic (valorificarea terenurilor înţelenite, păşunatului intensiv, lucrările de hidroameliorare, colectarea plantelor medicinaleşi decorative) comunităţile native de stepă din Republica Moldova pe teritorii vaste

practic nu s-au păstrat. Stepele sunt reprezentate de fragmente cu vegetaţie primarăşi secundară, ce se întâlnesc în poienile gorunetelor, printre terenurile agricole şi pe

pante stepice de regulă erodate.Din numărul total de specii de stepă – 18 sunt incluse în Cartea Roşie a

Republicii Moldova, dintre care 9 specii ( Astragalus dasyanthus Pall., Belevallia sarmatica (Georgi) Woronow, Bulbocodium versicolor (Ker.-Gawl.) Spreng.,Colchicum triphyllum G.Kunze, C. Fominii Bordz., Galanthus elwesii Hook. fil.,Ornithogalum amphibolum Zahar., O. oreoides Zahar., Stembergia colchicifloraWaldst. et Kit.) figurează şi în Cartea Roşie a Ucrainei (1996) şi Lista Roşie aPlantelor superioare din România (1994).

Diminuarea esenţială a viabilităţii populaţiilor specilor rare, mai cu seamă aspeciilor de celnuşă (Ornithogalum), şofrănel (Crocus), ruşcuţă ( Adonis), ghiocel(Galanthus), zambilă ( Hyacinthella), brânduşă (Colchicum), negară (Stipa) etc.este provocată nu numai de distrugerea biotopurilor prin valorificarea terenurilor,dar şi de colectarea şi comercializarea de către populaţie a plantelor decorative de

primăvară (efemeroide).

Ecosisteme palustre şi acvatice. Pe parcursul ultimilor decenii reţeauahidrografică s-a modificat esenţial, însă reprezintă unul din componentele de bazăale landşafturilor din republică. Ecosistemele acvatice şi palustre (acvatoriile

râurilor, lacurilor, iazurilor) sunt repartizate neuniform, caracterizându-se printr-o

35

7/11/2019 Agenda


varietate vastă a particularităţilor ecologice, fizico-geografice, hidrochimice şihidrobiologice.

Impactul violent al factorului antropic (defrişarea pădurilor, disecarea bălţilor şi luncilor inundabile, canalizarea şi îndreptarea albiilor râurilor, păşunatulabuziv etc.) asupra ecosistemelor acvatice şi palustre provoacă şi agravează

procesele de erodare a genofondului intraspecific şi chiar cenotic cu reduceriesenţiale ale suprafeţelor ocupate de vegetaţie naturală, inclusiv acvatică şi palustră.

Conspectul floristic al plantelor vasculare din ecosistemele acvatice şi palustre numără 52 specii acvatice din 26 genuri şi 19 familii şi 165 specii palustredin 71 genuri şi 32 familii. Genurile mai reprezentative sunt: rogozul (Carex) – 16specii, broscăriţa ( Potamogeton) – 15, pipirigul ( Juncus) – 14, troscotul( Polygonum) – 8, ciufa şi pipiriţigul (Cyperus şi Eleocharis) cu câte 5 specii.

Ecosisteme petrofite (de stâncării). Fac parte din ecosistemele terestreşi distribuirea lor pe teritoriul Republicii Moldova depinde atât de condiţiile declimă, relief şi sol cât şi de gradul de toleranţă a organismelor faţă de principaliifactori ecologici.

Biotopurile ecosistemelor petrofite sunt rocile calcaroase din partea de norda Prutului şi afluenţii săi (de la Lipcani până la Branişti) – numite toltre, cereprezintă un element unic al landşafturilor. În nord-estul republicii, de-a lungulfluviului Nistru şi al afluenţilor săi (de la Naslavcea până la Tighina) biotopurilecalcaroase ocupate de biocenozele pietrofile sunt reprezentate printr-o fâşie mai

lată. Conform cercetărilor efectuate de Gh. Simonov (1980, 1987) lichenoflora şi brioflora petrofilă din R. Moldova numără peste 20 specii de licheni şi 53 specii demuşchi, taxoni specifici acestor biotopuri.

Studii asupra florei şi vegetaţii petrofite au fost efectuate de T.S.Gheideman(1980), Gh. Postolache (1975, 1993), P. Pânzaru (1991). Lista plantelor pietrofilecuprinde peste 252 specii ce fac parte din 153 genuri şi 55 familii. Cele maireprezentative sunt familiile: Asteraceae, Caryophyllaceae, Brassicaceae,

Poaceae, Rosaceae, Papilionaceae şi Lamiaceae, speciile cărora constituie peste60 la sută din flora pietrofilă.

Pentru biocenozele petrofite este specifică prezenţa asteraceelor pe prima poziţie, urmate de cariofilacee şi brasicacee. Semnificativ este rolul mic al poaceelor şi fabaceelor în formarea fitocenozelor. Aceste particularităţi ale florei pietrofite sunt impuse de specificul habitatelor, iar ariditatea microclimei şiinaccesibilitatea apelor subterane pentru plante reduce diversitatea ecobiomorfelor ce formează flora pietrofilă. Aproape jumătate din flora pietrofită o constituiehemicriptofitele – 47,2%, iar terofitele (anuale şi bienale) – 27,3%.

Din componenţa florei pietrofite 25% fac parte diverse specii de stepă – xerofile şi mezoxerofile. Printre ele menţionăm Bărboasa ( Botriochloa ischaemum

L.) şi Pirul pectinat ( Agropyron pectinatum (Bieb.) Beauv.), care formează asociaţii

36

7/11/2019 Agenda


stepice ( Andropogonetum, Poaetum). În componenţa lor a fost evidenţiată asociaţiacu specia endemică Poa versicolor Bess., a cărui areal sudic atinge s. Dubăsari.

Cercetarea florei pietrofite a evidenţiat prezenţa a 18 specii incluse în CarteaRoşie a Republicii Moldova şi un şir de specii rare care necesită să fie ocrotite destat.

XIII. Concluzii

Pe meleagurile Republicii Moldova oamenii locuiesc de peste 20de milenii. Meritul incontestabil al arheologilor este ca a demonstratstintific faptul acestei locuiri spectaculoase. Poate peisajul incintator,ornat cu aburunda curgere a Prutului şi a Nistrului, a tintuit omul deaceste locuri. Poate fluxurile si refluxurile hranei intr-un loc pe care il

iubeau si turmele imense de reni polari au creat si aceste mari spatiigoale intre straturile locuite de om. Poate apele tamaduitoare aleizvorelor din apropiere au creat o dragoste de natura. Poate stincile ce augazduit primii crestini ortodoxi ascund in grotele lor si vechi locuiri.Poate geto-dacii, care au fortificat pe virfuri posibila Clepidava tineauaici in frîu energiile prăpăstioase ale popoarelor de care cercetarile suntabia la inceput si resursele finaciare pe care se bizuie aceasta cercetaresint nemaipomenit de mici. Cimpia care incepe alaturi, frumoasa cimpie

a Moldovei de Sus, a Corduniei, cum spuneau cei vechi, a inmultit in preistorie si turmele de animale, si cirdurile de pasari, si gramineele, si pomusoarele, si lemnul masiv, dar si omul. Asa s-ar putea lamurimisterul acestei neobisnuite locuiri paleolitice a zonei dintre Carpati si Nistru, Raut si Tisa. Bogatia exceptionala a acestor locuri, intindereaimensa a tehnologiilor, dar mai ales densitatea uluitoare a activitatii pur spirituale preface Moldova de Sus intr-un adevarat Eldorado pentrucercetatori. Si daca vorbim de inceputuririle cercetarilor noastre atunciar trebui sa spunem ca aici in partea de nord a Republicii Moldova amincercat sa atingem necunoscutul sis a luam cu noi a parte din el. Deci putem sa spunem ca am fost extreme de incintati de farmecul Prutului,de misterele pădurilor, de falnicia stincilor, de tot ceea ce am vazut inexcursiile pe care le-am efectuat impreuna cu profesorii nostri. Luindu-ne ramas bun de aici plecam in cautare de noi extreme a viitorilor cercetatori stiintifici.

Date post:	15-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	cristina-poperecinii
View:	98 times
Download:	0 times

Agenda

Documents