ELABORAREA PROGRAMULUI ZONAL DE AMELIORARE A RASEI ŢIGAIE CRESCUTĂ ÎN PODIŞUL MOLDOVEI

Domesticire, creşterea şi exploatarea animalelor a oferit omului posibilitateade a modela caracteristicile speciilor domesticite, la început prin selecție iar înultima perioadă de timp şi prin inginerie genetică. Acest lucru a dus la apariţiaunor diferențe considerabile, atât între specii cât și în cadrul acestora, faţă deformele sălbatice sau cele tardive. În mare parte deosebirea dintre forma fileticăveche şi tipul actual aflat în creştre se referă la:• dimensiuni corporale mai reduse,• indici de reproducere superiori,• diminuarea rezistenţei organice,• productivitatea sporită.

Având în vedere situaţia actuală în care pe fondul sporirii demografice, seînregistrează o creştere a cereii faţă de producţiile animale, fiecare naţiunitrebuie să găsească soluţii pentru a asigura locuitorilor săi produse de înaltăcalitate şi la un nivel optim. De aceea, în viitor elaborarea şi aplicarea unorprograme viabile de ameliorare a principalelor specii de interes zootehnic vadeveni o condiţie esenţială a bunăstării şi ma asigurării pieţei cu produse încantitate sufucientă şi de calitate garantată.

I. DEFINITIVAREA OBIECTIVELOR

Cea mai importantă etapă a oricărui program de ameliorare este reprezentată destabilirea obiectivelor de bază a ameliorării. Animalele fiind crescute pentru diferiteproducţii se impune elaborarea de programe distincte în care obiectivele sunt diferite.

Aşa este şi cazul ovinelor, specie care este crescută pentru lapte, carne,pielicele şi lână. În acest caz creşterea producţiilor de bază presupune elaborarea deprograme diferite în care obiectivele principale pot viza îmbunătăţirea uneia sau mai multorproducţii care nu sunt antagonice.

În stabilirea programului de ameliorare la această specie trebuie analizat fiecareobiectiv general deoarece în cazul în care unul este ales eronat poate antrena evoluţiapopulaţiei într-o direcţie greşită, iar consecinţele economice devin considerabile. Deexemplu, acordarea a unei atenţii deosebite în selecţia indivizilor doar pentrucarcateristicile de exterior, apreciate prin prisma carcaterelor morfologice, poate influenţaapariţia apariţia unor situaţii în care progresul genetic să fie afectat pentru caracterelecantitative. Nici selecţia indirectă bazată pe carcaterele de exterior pentru îmbunătăţireacaracterelor productive nu este mai eficientă faţă de selecţia directă aplicată îndeosebi peevaluarea carcaterelor productive.

Pentru ca activitatea de ameliorare să-şi atingă scopul trebuie rezolvate două aspecteimportante şi anume:

- stabilirea corectă a obiectivelor selecţiei;- definirea criteriilor în baza cărora se vor alege aceste obiective.

În ceea ce priveşte primul criteriu, se vor aborda şi rezolva, încă din primele etapeparcurse în elaborărarea planului de selecţie, aspectele următoare:

- definirea caracterele incluse în programul de selecţie,- determinarea sensului şi a intensităţii modificării,- importanţa economică a fiecăruia.

Indiferent de producţia supusă ameliorării, obiectivul selecţiei va fi dirijat în sensulobţinerii unui progres genetic maxim pe unitatea de timp şi la cheltuieli minime. Pentru ca reuşitaprogramului de ameliorare să devină şi certitudine, acesta trebuie optimizat şi va include obiectivemultiple şi realiste, iar la final vor fi alese doar acelea care maximizează progresul genetic la costuriminime. În mod curent amelioratorul alege ca obiective principale ale selecţiei pe acela care vorgenera maximizarea într-un timp mai scurt şi poate contribui şi la o îmbunătăţire evidentă acaracterului supus ameliorării, deci abordează caractere importante din punct de vedere economic.

Pentru al doilea aspect, respectiv cel referitor la criteriul de selecţie, acesta reprezintăelementul principal în baza căruia se evaluează candidaţii. În funcţie de datele obţinute toţi indiviziisupuşi selecţiei pot fi admişi, sau nu, la reproducţie în vederea maximizării obiectivului de bază alselecţiei.

Ca formă de evaluare a candidaţilor, criteriile selecţiei pot fi reprezentate de:- performanţă proprie unică,- media performanţelor proprii, sau ale populaţiei,- valoarea de ameliorade calculată pe baza indicilor de selecţie când media populaţiei

este cunoscută,- valoarea de ameliorade calculată pe baza indicilor de selecţie când media populaţiei

este necunoscută.

II. ESTIMAREA PARAMETRILOR FENOTIPICI ŞI GENOTIPICI SPECIFICI POPULAŢIEI

Caracterele de importanţă economică sunt de un real interes pentru un ameliorator.Acestea sunt supuse, în mod normal, unei variaţii continue. Un caracter cantitativ la un individoarecare este direcţionat, în dezvoltarea şi exprimarea sa, de efectul cumulat al influenţeigenelor moştenite de la formele parentale, precum şi de interecţiunile acestora cu mediul încare creşte şi se dezvoltă individul, sau populaţia respectivă.

Heritabilitatea caracterelor cantitative la rasa Ţigaie

Coeficientul de heritabilitate calculat reprezintă raportul dintre varianţaereditară aditivă şi variaţa fenotipică totală, respectiv ( 2

H /2P), iar rezultatul

obţinut reprezintă partea din varianţa fenotipică totală ce se transmite îndescendenţă.

Rolul deosebit de important a valorii coeficientului de heritabilitate estereprezentat de faptul că varianţa genetică aditivă şi neaditivă poate fi determinată şicu ajutorul acestui indicator, deoarece această valoare reprezintă, de fapt,principalul element prin care se poate estima cât din varianţa totală a unei însuşiri,specifică unei populaţie de animale supusă unui proces de ameliorare, estedeterminată genetic şi cât este datorată deviaţiilor de mediu.

1. Heritabilitatea caracterelor de reproducţie

Acestea carcatere intră mai rar în obiective ale ameliorării ovinelor, îndeosebi datorităheritabilităţii lor mici. Astfel, în timp ce heritabilitate carcaterelor de reproducţie prezintăvalori reduse (<0,22), multe dintre dintre carcaterele specifice producţiilor obţinute de laovine se încadrează în grupa caracterelor mediu heritabile.

Caracterul h2

Vârsta la prima fatare 0,18Fecunditatea 0,22Natalitatea 0,13Prolificitatea 0,19Longevitate productivă 0,28Rezistenţă organică 0,27

Tabel 1. Heritabilitatea caracterelor de reproducţie la rasa Ţigaie

Cunoaşterea valorilor specifice caracterelor de reproducţie este extrem de importante întrucâtindică capacitatea individului de a se reproduce, de a procrea, iar caracterele de viabilitate şi rezistenţăla îmbolnăviri exprimă capacitatea de adaptare. Datorită heritabilităţii lor foarte reduse aceste caracterenu sunt supuse selecţiei şi foarte rar constituie criterii de selecţie la ovine.

2. Heritabilitatea caracterelor specifice producţiei de carne

Sporul mediu zilnic exprimat în grame, la categoriilor tinere aflate în plin proces decreştere şi dezvoltare, constituie valoarea fenotipică a caracterului respectiv. Aceastăvaloare fenotipică este dată şi influenţată în principal de felul, de calitatea şi de combinaţiagenelor pe care acestea le au în genotipul propriu, dar şi de interacţiunea acestora cumediul în care animalul creşte, se dezvoltă şi realizează producţii. Cu toate acestea unmediu propice, o hrănire eficientă, o întreţinere corespunzătoare, nu va determina creşterispectaculoase ale valorii fenotipice la un caracter anumit, decât până la nivelul la carepermite valoarea genelor şi a genotipurilor care stau la baza dezvoltării lui.

Odată atins acest nivel, creşterea în continuare a valorii şi expresiei cantitative pentrucaracterul respectiv, va fi posibilă doar dacă structura genetică a individului în cauză vaface obiectul altor modificări, urmând una din căile ameliorării însă aplicată la un nivelsuperior.

În aceste condiţii este lesne de înţeles că şi factorii de mediu pot reprezenta sursecare pot stopa de foarte multe ori punerea în valoare a potenţialului genetic de caredispune caracerul dat.

Caracterul h2

Greutatea corporală la fătare 0,27Greutatea corporală la 30 zile 0,17Greutatea corporală la 65 zile 0,15Greutatea corporală la 75 zile 0,28Greutatea corporală la 135 zile 0,27Greutatea corporală la 150 zile 0,37Sporul mediu zilnic 0,54

Tabel 2. Coeficientul de heritabilitate determinat pentru greutatea corporală înregistrată la diferite vârste a tineretul ovin de rasă Ţigaie n = 426

În tabel sunt prezentatea valorile estimate ale coeficientului de heritabilitate specificegreutăţii corporale evaluate pe intervalul naştere - împlinire vârstei de 150 zile.

Valorile obţinute încadrează greutatea corporală determinată la anumite grupe de vârstădin acest interval, în cadrul caracterelor cu o heritabilitate mică, deci şi cu o influenţăpregnantă a condiţiilor de mediu natural şi antropic în exteriorizarea acestora.

Variaţiile valorilor estimate pentru coeficientul de heritabilitate se înscriu în limite medii.

Fig. 1. Valoarea coeficientului de heritabilitate estimat pentru greutatea corporală înregistrată la diferite vârste a tineretului ovin de rasă Ţigaie

Tabel 3. Coeficientul de heritabilitate pentru unele caractere ale structurii tisulare a carcaselor la rasa Ţigaie

Caracterul h2

Randamentul la sacrificare 0,37Greutatea carcasei 0,26Oase din carcasă 0,22Grăsimea din carcasă 0,21Carnea din carcasă 0,38Raport oase / carne în carcasă 0,23

Heritabilitatea pentru unele dimensiuni ale carcaselor.

Calitatea carcasei depinde foarte mult de dimensiunile acesteia. În mod practic încreşterea ovinelor pentru producţia de carne se urmăreşte obţinerea unor carcase nu prealungi însă largi şi globuloase în zonele esenţiale, cu perimetrul carcasei şi al jigoului cuvalori cât mai mari. Toate aceste caracteristici induc la nivelul carcasei şi un aspect decompactitate, dar şi o conformaţie deosebit de apreciată de cumpărători.

Deosebit de important este faptul că în privinţa valorilor estimate pentru coeficienţiide heritabilitate specifici fiecărei dimensiuni analizate, se evidenţiază o omogenitateabună a valorilor lui h2 pentru aceste caractere, de unde se poate desprinde ideea că înexprimarea lor se manifestă influenţe genetice aditive asemănătoare.

Tabel 4. Coeficientul de heritabilitate estimat pentru unele dimensiuni ale carcaselorCaracterul Valoarea determinată pentru h2

Lungimea mare a carcasei 0,36Lungimea mică a carcasei 0,24Lungimea mare a jigoului 0,42Perimetrul mare al jigoului 0,41Perimetrul mic al jigoului 0,24Lărgimea carcasei la jigou 0,33Lărgimea carcasei la torace 0,31Adâncimea carcasei la torace 0,34Adâncimea carcasei la bazin 0,20

3. Heritabilitatea caracterelor specifice producţiei de lapte.

Parametrii genetici pentru caracterele care influenţează producţia de lapte au fost determinaţipe baza datelor obţinute în cele două lactaţii sucesive în care s-a aplicat controlul producţieide lapte la efectivele de ovine de rasă Ţigaie. Determinarea heritabilităţii a avut în vedereobţinerea unor informaţii utile selecţiei oilor din această rasă pentru producţia de lapte,principalele date fiind prezentate în mod centralizat în tabelul 5.

Tabel 5. Coeficientul de heritabilitate pentru unele caractere de care depinde producţia de lapte la rasa Ţigaie, n = 3600

Caracterul h2

Durata perioadei de muls (zile) 0,075 ± 0,08Durata perioadei de lactaţie (zile) 0,28 ± 0,12Producţia zilnică de lapte 0,27 ± 0,14Producţia de lapte la prima lactaţie 0,35Producţia de lapte la a doua lactaţie 0.42Producţia de lapte la a treia lactaţie 0.29Producţia totală de lapte 0.38Conţinutul de proteină % 0,54 ± 0,11Cantitatatea de grăsime din lapte 0,55Randament mediu util al lptelui 0,64 ± 0,10

IV. DEFINITIVAREA PROGRAMULUI ZONAL DEAMELIORARE GENETICĂ

Menţinerea rasei Ţigaie la nivelul actual al performanţelor productive şi reproductive nu poatesatisface crescătorul întrucât exploatarea lor generează o eficienţă economică scăzută, motiv pentru careelaborarea unor programe de ameliorare pe rase şi zone de creştere reprezintă o măsură de prim ordin.

Întârzierea elaborării şi implementării programelor de ameliorare va face ca această activitatesă se restrângă, inclusiv în bazinele tradiţionale, iar cererea faţă de producţiile specifice ovinelor va devenidependentă de importuri. Acest aspect va genera unele mutaţii ireversibile ale fondul funciar agricol prinapariţia unor fenomene anormale legate de întreţinerea şi de folosirea pajiştilor care nu vor mai fi supuseefectului curativ datorat păşunatului.

Întrucât intensivizarea agriculturii aduce noi elemente care diminuează actvitităţile specificeacestui sector, elaborarea programelor de ameliorare genetică a populaţiilor de ovine trebuie să includă şielemente care să conserve tradiţionalismul ce stă la baza acestei ocupaţii străvechi. De aceea, se impuneca, în viitor, creşterea oilor să se integreze în agricultura intensivă şi prima etapă ar trebuie să se refere laameliorarea, prin progres genetic a populaţiilor locale, şi la valorificarea progresului genetic obţinut prinaplicarea unui program de reproducţie, înter şi intrapopulaţie, judicios controlat.

Pentru a fi util şi pentru a corespunde cerinţelor, elaborarea programului de ameliorare trebuiesă ia în considerare toate cerinţele biologice şi toate particularităţile biologice proprii ovinelor care potinfluenţa conceptele programelor de ameliorare destinate creşterii performanţelor productive la aceastărasă. Deci, pentru programele naţionale de ameliorare a ovinelor, particularităţile care vor fi incluse înviitoarele programe de ameliorare genetică se referă atât la particularităţi economice, cât şi la cele denatură biologică şi manageriale.

În etapa actuală, dar şi în viitor, în ameliorarea efectivelor de oivine trebuie incluse în viitoarele programe de ameliorare şi principii tehnice, cum ar fi:

- gestionarea şi promovarea activităţiilor tehnice care permit ameliorarea ovinelor,îndeosebi pentru producţia de lapte şi de carne;

- gestionarea şi organizarea activităţilor tehnice care permit producerea, selecţia şiutilizarea la reproducţie doar a berbecilor testaţi şi capabili să asigure progresul geneticpentru fiecare nouă generaţie de ovine;

- ierahizarea efectivelor şi a exploataţiilor într-un sistem integrat (piramidaameliorării), respectiv în ferme de elită, înmulţire şi producţie şi aplicarea unor metodeeficiente de ameliorare la fiecare nivel;

- aplicarea eficientă a principiilor specifice creşterii în rasă curată (pe bază de liniişi familii) ca metodă de ameliorare a populaţiilor active, aflate în vârful piramidei deameliorare;

- aplicarea ameliorării prin încrucişare în vederea îmbunătăţirii performaţelorproductive pentru carne şi lapte.

4.1. Program de ameliorare în endogamie a rasei Tigaie

La fel ca şi în cazul celorlate populaţii de interes zootehnic, ameliorareaefectivelor de ovine, la rasa Ţigaie, se poate realiza prin formarea şi prin selecţia şistabilizare ulterioară a unor populaţii valoroase. În acest sens, pe baza unor criterii deselecţie bine delimitate, în populaţiile cu efective mai mari se pot constitui linii şi familii,care conform legii Hardy-Weinberg, atunci când se constată o constanţă a frecvenţeigenelor, vor fi stabilizate din punct de vedere genetic prin izolare reproductivă.

Pentru a fi eficient în ameliorare şi pentru a putea fi amplificat în generaţiileurmătoare, criteriul de selecţie ales trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

- să fie eficient din punct de vedere economic;- să fie cuantificabil prin valori continuii;- să fie determinat cu o mare acurateţe;- să aibă un grad bun de heritabilitate;- să permită o estimare timpurie pe baza performanţelor descendenţilor sau a

rudelor colatereale.Pentru conturarea tipului dorit în orice program de ameliorare genetică, alături de

principalul criteriu ales pentru selecţie, se va ţine cont şi de alte însuşiri şi particularităţicare facilitază creşterea valorii comerciale a producţiei. Pentru obţinerea tipului dorit se vaacţiona în mod direct prin intervenţii în dirijarea reproducţiei (prin nominalizareaîmperecherilor).

Program de ameliorare a producţiei de lapte la rasa Ţigaie 

Pentru ca un program de ameliorare să fie eficient, selecţia pentru producţia delapte trebuie abordată de la rasă la rasă în raport cu specificul acestora şi în funcţie dedirecţia principală de exploatare, dar şi de alţi factori.

Rasa Ţigaie este considerată ca fiind mixtă şi în funcţie particularităţile propriipoate fi considerată ca fiind în tranziţie. Acest lucru înseamnă că, în funcţie de mai multeaspecte, această rasă poate fi supusă ameliorării şi pentru producţia de lapte şi pentruproducţia de carne, sau pentru ambele concomitent.

Având în vedere arealul vast, în care se regăsesc ovine care aparţin acesteirase, elaborarea unui model unic de ameliorare nu este eficace, motiv pentru care maiindicată ar fi ameliorarea producţiei de lapte în raport cu metodele de creştere şi cunivelul şi modul de realizare a lucrărilor de selecţie. Prevederile programului deameliorare se subordonează obiectivului de creştere, prin procedee genetice, apotenţialului productiv al efectivelor, vizând o rată de creştere anuală a producţiei de 1-2% ca efect al selecţiei.

Elaborarea şi aplicarea programelor pentru producţia de lapte necesită o structurare şi ostratificare a fermelor şi a crescătoriilor de ovine pe urmatoarele nivele valorice:

- ferme şi crescătorii de prăsilă - a căror rol este de producere şi difuzare a berbecilorde reproducţie;

- ferme şi crescătorii de multiplicare - cu rol de producere şi difuzare a berbecilor şioilor de reproducţie;

- ferme şi crescătorii de producţie.

În raport cu datele iniţiale şi cu metoda de creştere, sistemul de ameliorare care poate fiaplicat prezintă unele particularităţi în funcţie de nivelul şi de rolul crescătoriilor şi a turmelorîn cadrul programului de ameliorare şi anume:

- în crescătoriile de elită, dar şi în cele de multiplicare a materialului de reproducţie sepoate aplica, cu rezultate foarte bune, metoda de creştere în rasă curată, deci sistemul deameliorare indicat fiind în rasă curată sau endogamie;

- în fermele de producţie se poate recurge, în vederea obţinerii unor rezultate pozitive şila aplicarea încrucişărilor industriale.

Programele de ameliorare vor avea în vedere îndeosebi realizarea unei stratificări afermelor şi a crescătoriilor de ovine. În acest sens, se pot elabora şi aplica programe deameliorare pentru fiecare nivel:-elită - multiplicare - producţie.

Programe de ameliorare pentru fermele şi crescătoriile de elităŢinând cont de mărimea populaţiilor aflate în cadrul fermele de elită şi de

existenţa liniilor zootehnice aflate în perioada de consolidare genetică pentru principalelecaractere şi însuşiri definitorii, se pot aplica două programe de ameliorare distincte şianume:

- program de ameliorare cu nucleu de prăsilă – recomandat în populaţii cunucleu de prasilă şi cu efective mari;

- program de ameliorare pentru producerea de berbeci amelioratori –recomandat pentru populaţii şi crescătorii cu efective mai mici.

Fig. 2. Schema de ameliorare recomandată pentru selecţia şi reproducere a efectivelor din exploataţiile de elită

Reuşita aplicării programelor de ameliorare este condiţionată de înfiinţarea şi de modul de organizarea ale unor unităţi sistematice destinate creşterii şi testării berbecilor de reproducţie. În cadrul acestor programe, schema de selecţie a berbecilor se bazează pe selectarea acestora din trei nivele distincte.

I. Selecţia după descendenţă bazată pe: a. - alegerea oilor mame de berbeci din cadrul mamelor cu producţii mai mari de lapte; b. – folosirea ca taţi de berbeci doar a masculilor testaţi şi certificaţi ca fiind amelioratori

pentru producţia sau caracterul respectiv.

II. Selecţia după performanţe proprii a berbecilor din centrele de creştere în raport cu valoarea lor zootehnică exprimată prin:

a. - performanţele de creştere şi dezvoltare corporală; b. -performanţe de reproducţie (reflexe sexuale, calitatea spermei).

III. Selecţia după descendenţă, pe baza datelor obţinute la controlul în ferme sau în centre de testare, a producţiei de lapte comparativ cu performanţele realizate de contemporane bazată pe:

a. aplicarea unei metode unice de control a producţiei de lapte la ovine; b. oficializarea şi permanentizarea acţiunilor de control a producţiei de lapte la ovine; c. îndeplinirea tuturor condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o turmă pentru a fi

luată în control.

Programe pentru fermele de multiplicare

În exploataţiile şi în crescătoriile de multiplicare se va aplica metoda de creştere înrasă curată, în populaţii deschise, utilizând la împerecheri doar berbeci proveniţi dinfermele de elită.

Pentru acest nivel se vor folosi ca programe de ameliorare cele care garanteazăîndeplinirea tuturor obiectivelor stabilite în aces scop. Selecţie în rasa curată presupuneca alegerea reproducătorilor să se bazeze doar pe performanţele proprii şi pe calităţile dereproducător.

În cazul nucleelor de prăsilă elaborarea programelor de ameliorare se va baza pedatele obţinute la controlul productiv şi la testarea după performanţe proprii. Schemele deselecţie utilizate vor fi elaborate în funcţie de programele de montă stabilite, iar potrivireaperechilor se va face ierahizând efectivul de oi adulte în clase productive având la bazăperformanţele proprii, astfel încât fiecare oaie să fie împerecheată cu un berbec dintr-oclasă superioară şi să se asigurare şi numarul minim de descendenţi necesari testăriiberbecilor din fermele de elită.

Programe pentru fermele de producţie

Obiectivul principal şi scopul activităţiilor care se vor derula în acesteferme este de a obţine cantităţi mari de lapte. La nivelul exploataţiilor,creştere indivizilor se va face atât în rasă curată cât şi prin încrucişăriutilizând ca genitori masculi doar berbeci care aparţin unor rase sau linii deovine specializate pentru producţia de lapte.

Schemele aplicate în selecţie vor fi elaborate în funcţie de performanţeleproprii, luându-se de bază cantitatea de lapte controlată înregistrată lalactaţia I sau a II-a.

Realizarea programelor de ameliorare pentru producţia de lapte araselor locale de ovine necesită crearea unui cadru tehnic şi organizatoric încreşterea ovinelor din ţara noastră, a caror îndeplinire impune unele măsurişi mijloace caracteristice.

Crearea cadrului tehnic şi organizatoric necesar implementării programelor de ameliorare sereferă la:

- identificarea şi nominalizarea efectivelor, din fiecare rasă locală şi zonă de creştere, în vedereaincluderii acestora în ferme sau crescătorii de elită coroborată cu omologarea nucleelor de multiplicare;

- înfiinţarea de instituţii şi organizarea de asociaţii sau uniuni care să integreze exploataţiile pentrucreşterea ovinelor în activitatea de ameliorare şi promovare a raselor locale;

- organizarea de centre de creştere, testare şi folosire a berbecilor de reproducţie;- organizarea centrelor de omologare a performanţelor obţinute de rase, linii şi populaţii metise;- stabilirea cadrului legal al organizării activităţii de ameliorare;

- elaborare unor acte normative, regulamente de organizare şi funcţionare.

- TESTAREA BERBECILOR PENTRU PRODUCŢIA DE LAPTE ŞI CARNETestarea berbecilor, după descendenţi pentru producţia de lapte se face pe baza performanţelor

obţinute de la minim 10 fiice aflate la prima lactaţie şi înregistrate în controlul oficial al producţiei de lapte.Exprimarea valoarii de ameliorare se va face printr-un procedeu BLUP sau un altul mai evoluat.

Sporirea producţiei de lapte reprezintă o prioritate de prim ordin în creşterea ovinelor în ţara noastră şipotrivit legislaţiei în vigoare testarea berbecilor şi a ţapilor după descendenţi pentru producţia de lapte esteobligatorie pentru rasele a căror direcţie principală de creştere o reprezintă producţia de lapte.

Pentru ca un berbec, să poată fi admis în testare trebuie să îndeplinească condiţiile următoare:- să aibă origine cunoscută;- vârsta minimă 20 luni;- vârsta maximă 4 ani;

Fig. 3. Stratificarea funcţională a unităţilor şi a efectivelor de ovine crescute în rasă curată - piramida ameliorării

PROGRAM DE AMELIORARE PRIN ÎNCRUCIŞARE A RASEI ŢIGAIE.Ameliorarea prin încricişare a producţiilor la rasa Ţigaie trebuie aplicată astfel

încât rasa să-şi păstreze în mare parte caracteristicile proprii. Pentru o valorificare eficientăa raselor în cadrul programelor de hibridare trebuie respectate următoarele cerinţe tehnicegenerale:

- stabilirea combinaţiilor optime în vederea obţinerii generaţiilor de hibrizicomerciali prin încrucişare;

- obţinerea generaţiilor de hibrizi terminali prin aplicarea în trepte a încrucişărilor;- aplicarea tehnologiilor de îngrăşare în raport cu particularităţile biologice

specifice materialului biologic hibrid obţinut.Având în vedere calitatea biologică actuală a rasei Ţigaie, în cadrul programelor

de ameliorare aplicate pe termen scurt şi mediu pot fi incluse următoarele cerinţe productiveminime:

a. pentru producţia de lapte:- lapte total (obţinută pe întrega lactaţie) > 125 l;- lapte marfă (obţinut pe intervalul înţărcarea mielului şi a oii) >80 l.

b. pentru producţia de carne:- prolificitate > 110%;- spor mediu zilnic > 200 g;- greutate vie la 70 zile de > 20 kg;- greutate vie la 150 zile > 37 kg;- randament la sacrificare >48%.

c. pentru producţia de lână:- cantitate medie de lână > 3 kg;- fineţea medie a fibrelor 28-32 μ;- lungimea medie a fibrelor de lână 10 cm;

CONCLUZII

1. În etapa actuală, dar şi în viitor, în ameliorarea efectivelor de oivine trebuieincluse în viitoarele programe de ameliorare şi principii tehnice, cum ar fi:

- gestionarea şi promovarea activităţiilor tehnice care permit ameliorareaovinelor, îndeosebi pentru producţia de lapte şi de carne;

- gestionarea şi organizarea activităţilor tehnice care permit producerea,selecţia şi utilizarea la reproducţie doar a berbecilor testaţi şi capabili să asigureprogresul genetic pentru fiecare nouă generaţie de ovine;

- ierahizarea efectivelor şi a exploataţiilor într-un sistem integrat (piramidaameliorării), respectiv în ferme de elită, înmulţire şi producţie şi aplicarea unormetode eficiente de ameliorare la fiecare nivel;

- aplicarea eficientă a principiilor specifice creşterii în rasă curată (pe bazăde linii şi familii) ca metodă de ameliorare a populaţiilor active, aflate în vârfulpiramidei de ameliorare;

- aplicarea ameliorării prin încrucişare în vederea îmbunătăţirii performaţelorproductive pentru carne şi lapte.

2. Pentru a fi eficient în ameliorare şi pentru a putea fi amplificat în generaţiile următoare, criteriul de selecţie ales trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

- să fie eficient din punct de vedere economic;- să fie cuantificabil prin valori continuii;- să fie determinat cu o mare acurateţe; - să aibă un grad bun de heritabilitate;- să permită o estimare timpurie pe baza performanţelor descendenţilor

sau a rudelor colatereale.

DIRECTOR PROIECTPro. univ. dr. ing. Constantin PASCAL