88604616 Asigurari Sociale Si Calculul Pensiilor de Stat in Romania

CUPRINS1. DEFINIREA ASIGURĂRILOR SOCIALE, PRINCIPIILE, ROLUL ŞI EVOLUŢIA

ACESTORA ÎN ROMÂNIA........................................................................................- 3 -1.1. Definirea asigurărilor sociale.................................................................................- 3 -1.2. Principiile şi rolul asigurărilor sociale...................................................................- 5 -1.3. Evoluţia sistemului românesc al asigurărilor sociale.............................................- 7 -

2. SURSELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT DIN ROMÂNIA..........................- 13 -2.1. Contribuţiile la asigurările sociale până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000. .- 13 -2.2. Contribuţiile la sistemul public de pensii prevăzute prin Legea 19/2000............- 15 -

2.2.1. Categorii de contribuabili.............................................................................- 15 -2.2.2. Condiţii de muncă legiferate........................................................................- 15 -2.2.3. Calculul contribuţiei de asigurări sociale de pensii......................................- 16 -2.2.4. Plata contribuţiei de asigurări sociale...........................................................- 19 -2.2.5. Termene de plată a contribuţiei de asigurări sociale....................................- 20 -2.2.6. Evidenţa asiguraţilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale prin intermediul

caselor teritoriale de pensii...........................................................................- 20 -2.2.7. Stagiul de cotizare şi certificarea acestuia....................................................- 21 -

2.3. Bugetul de venituri şi cheltuieli...........................................................................- 23 -3. PRESTAŢIILE SISTEMULUI PUBLIC DE ASIGURĂRI SOCIALE..........................- 24 -

3.1. Pensiile.................................................................................................................- 24 -3.1.1. Pensia pentru limită de vârstă.......................................................................- 24 -

3.1.1.1. Condiţii pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă................- 24 -3.1.1.2. Derogări de la condiţiile pentru obţinerea pensiei pentru limită de

vârstă...................................................................................................- 26 -3.1.2. Pensia anticipată...........................................................................................- 28 -3.1.3. Pensia anticipată parţială..............................................................................- 28 -3.1.4. Pensia de invaliditate....................................................................................- 29 -

3.1.4.1. Beneficiarii pensiei de invaliditate..................................................- 29 -3.1.4.2. Determinarea gradului de invaliditate..............................................- 29 -3.1.4.3. Condiţii de stagiu pentru acordarea pensiei de invaliditate.............- 30 -3.1.4.4. Revizuirea medicală a pensionarilor de invaliditate........................- 31 -

3.1.5. Pensia de urmaş............................................................................................- 32 -3.1.5.1. Condiţii de obţinere şi beneficiari....................................................- 32 -3.1.5.2. Calculul şi acordarea pensiei de urmaş............................................- 32 -

3.2. Calculul pensiilor.................................................................................................- 33 -3.3. Acordarea şi plata pensiilor.................................................................................- 37 -3.4. Alte drepturi de asigurări sociale.........................................................................- 40 -

3.4.1. Consideraţii generale....................................................................................- 40 -3.4.2. Stagiul de cotizare necesar obţinerii drepturilor de asigurări sociale...........- 40 -3.4.3. Indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă................................- 41 -3.4.4. Indemnizaţie de maternitate.........................................................................- 42 -3.4.5. Indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, sau,

în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani..............- 42 -3.4.6. Indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav...........................................- 43 -3.4.7. Prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă- 43 -3.4.8. Ajutorul de deces..........................................................................................- 44 -3.4.9. Indexarea prestaţiilor de asigurări sociale....................................................- 45 -3.4.10. Indemnizaţii de asigurări sociale preluate în plată de către CJP Timiş......- 45 -

4. STUDII DE CAZ PRIVIND CALCULUL PENSIILOR DE STAT ÎN ROMÂNIA......- 47 -4.1. Pensia pentru limita de vârstă din sectorul asigurărilor sociale de stat................- 47 -4.2. Pensia pentru limită de vârstă din sectorul agricol..............................................- 51 -4.3. Pensia de invaliditate gradul I din sectorul asigurărilor sociale de stat...............- 55 -4.4. Pensia de invaliditate gradul I din sectorul agricol..............................................- 59 -

1

4.5. Pensia de invaliditate gradul II din sectorul asigurărilor sociale de stat..............- 63 -4.6. Pensia de invaliditate gradul II din sectorul agricol.............................................- 67 -4.7. Pensia de urmaş din sectorul asigurărilor sociale de stat.....................................- 71 -4.8. Pensia de urmaş din sectorul agricol....................................................................- 73 -4.9. Concluzii..............................................................................................................- 75 -

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................- 76 -

2

1. DEFINIREA ASIGURĂRILOR SOCIALE, PRINCIPIILE, ROLUL ŞI EVOLUŢIA

ACESTORA ÎN ROMÂNIA

1.1. DEFINIREA ASIGURĂRILOR SOCIALE

Împotriva unor evenimente neaşteptate care-l frapează, aşa cum sunt bolile, accidentele, şomajul, infirmitatea, bătrâneţea sau moartea, omul caută să se protejeze: este nevoia de securitate.

Oricare ar fi amploarea şi perfecţiunea mijloacelor de prevenire folosite pentru a limita sau suprima efectele dureroase ale acestor riscuri, o parte mai mare sau mai mică nu va putea fi niciodată eliminată.

În acelaşi timp, evenimente fericite, aşteptate, precum sunt maternitatea, naşterea, atingerea unei anumite vârste sunt generatoare de cheltuieli sau riscul de îmbolnăviri, care într-un context de insecuritate pot agrava problemele fiinţei umane.

Din aceste cauze, în astfel de situaţii, intervine o autoritate publică sau privată, care îşi asumă misiunea de a suplini nevoile respective, de a ajuta individul, de a-i asigura protecţie. Istoria a consemnat mai multe tehnici de protecţie a riscurilor şi evenimentelor enumerate :

1- Asistenţa - aceasta poate proveni din generozitate (caritate, binefacere) sau poate exista sub forma unui drept al celui care beneficiază de ea; de exemplu ajutorul social. În oricare din situaţii, două trăsături îi sunt proprii asistenţei şi anume:

- legătura dintre beneficiu (dreptul la asistenţă) şi starea de nevoie a solicitantului - caracteristica de „idee morală” a carităţii, a asistenţei juridic legiferate rămâne

relativ nedeterminată în întindere şi obiect.2- Prevederea - în general persoanele care obţin câştiguri din muncă sau din capital prelevează în mod voluntar o parte din acestea, cu scopul de a le afecta acoperirii diverselor riscuri la care ele sunt supuse. În acest caz, este vorba de acţiunea de prevedere individuală care are însă efecte limitate, deoarece presupune un anumit nivel de educaţie şi, în plus, sumele prelevate pentru a avea un minim de eficacitate, pentru a oferi o reală securitate trebuie să fie de un anumit nivel. În cazul prevederii colective, o colectivitate (de obicei o persoană juridică) prelevează de la membrii săi, dacă este posibil, în mod proporţional cu capacitatea contributivă a acestora, cotizaţii destinate alimentării unui fond de întrajutorare în profitul membrilor loviţi de riscuri sau al familiilor lor.3- Asigurarea - în raport cu primele două tehnici de protecţie contra riscurilor, asistenţa şi prevederea, asigurarea reprezintă o tehnică mai elaborată care utilizează combinat prevederea cu economisirea. Ea poate fi organizată prin efectul legii, caz în care devine obligatorie pentru categoriile de asiguraţi cărora le este destinată sau poate fi organizată pe baze contractuale, având la bază principiul facultativităţii sau voluntariatului. Într-un alt context, asigurarea poate fi colectivă sau dimpotrivă individuală.

Prin intermediul asigurării, o entitate juridică specializată, fie publică sau privată, denumită asigurator, graţie unei contribuţii (prime) unice sau fracţionate în mai multe rate periodice plătite de asigurat sau în numele acestuia, garantează acoperirea unor riscuri care afectează sănătatea, capacitatea de muncă, sau chiar viaţa asiguratului ori a membrilor familiei sale. Protecţia riscurilor prin asigurare este posibilă datorită unei compensaţii pe care asiguratorul o realizează (în conformitate cu calculele statistice şi actuariale) între diversele riscuri asemănătoare pe care a acceptat să le acopere pentru asiguraţii săi. Compensaţia respectivă este posibilă ca urmare a acumulării primelor plătite o perioadă relativ mare de timp de către toţi asiguraţii şi a utilizării lor pe principii mutuale (de reciprocitate).

Asistenţa publică sau privată, prevederea prin mijlocirea economisirii individuale şi familiale, prevederea colectivă şi dezinteresată, asigurarea facultativă sau obligatorie pot fi utilizate izolat sau simultan, în juxtapunere ori în combinaţie, pentru a asigura membrilor unei societăţi protecţia contra diverselor riscuri care-i privează de mijloacele de existentă şi în legătură

3

cu efectuarea unor cheltuieli asociate riscurilor produse, care îngreunează, în plus, condiţiile de viaţă ale acestora.

Dar suma acestor modalităţi nu este suficientă pentru a defini acest „stat”, care, peste tot în lume, astăzi este în mod comun definit cu termenul de „protecţie socială”.

Istoric vorbind, tehnicile protecţiei sociale pot diferi de o manieră sensibilă, acestea având multiple determinări, precum: formarea istorică progresivă a sistemelor naţionale ale protecţiei sociale, contextele ideologice şi economice naţionale, mentalităţile colective, structurile socio-profesionale şi demografice, organizarea activităţilor medicale şi spitaliceşti, condiţiile de locuit, standardul general de viaţă şi altele.

Scopul protecţiei sociale este de a asocia toate colectivităţile sociale la o întreprindere sistematică de soluţionare a nevoilor sociale, create de inegalitate, mizerie, boală, accidente, bătrâneţe. În Declaraţia universală a drepturilor omului se pune accent pe un aspect fundamental al protecţiei sociale şi anume acela că ea se realizează graţie efortului naţional care postulează organizarea unui vast sistem naţional de compensaţii ţinând seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări. Astfel articolul 22 al documentului amintit prevede: „Statul asigură individului şi familiei condiţiile necesare dezvoltării lor; el garantează pentru toţi, - copii, mame,bătrâni - , protecţia sănătăţii, securitatea socială, odihnă şi îndestulare. Fiecare în funcţie de vârstă, de sănătatea fizică şi morală, de situaţia economică, dacă se găseşte în incapacitate de muncă, are dreptul de a obţine de la colectivitate mijloacele convenabile de existenţă” şi mai departe: „Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la asigurări sociale; acestea există pentru a obţine satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile demnităţii şi liberei dezvoltări a personalităţii sale, graţie efortului naţional şi cooperării internaţionale, ţinându-se cont de organizarea şi resursele fiecărei ţări în parte”.

După lordul Boveridge, protecţia socială are drept obiectiv „abolirea stării de nevoie, asigurând tuturor cetăţenilor un venit suficient, în orice moment pentru satisfacerea tuturor cheltuielilor”.

Cu privire la satisfacerea trebuinţelor celor aflaţi în nevoi, prin intermediul protecţiei sociale, trebuie arătat că aceasta din urmă nu se substituie muncii, ci dimpotrivă, ea vine în completarea ei. Obiectivele sociale ale politicii economice cuprind, pe de o parte ocuparea forţei de muncă în scopul de a-i furniza individului mediul de exercitare a unei activităţi care să-i asigure un venit suficient şi, în particular, lupta contra şomajului şi, pe de altă parte, sarcina de a asigura tuturor membrilor societăţii un nivel de trai decent. Deci, protecţia socială, reprezintă un instrument al politicii sociale şi, de aici al politicii economice. Este adevărat că se creează o anumită ambiguitate atunci când se încearcă definirea obiectivelor generale ale politicii sociale şi aceasta prin faptul că protecţia socială poate fi ataşată la două noţiuni distincte: munca şi nevoia.

Dacă protecţia socială va fi ataşată muncii ca centru de greutate al unui sistem de protecţie, în mod normal, vor fi acoperite numai riscurile care alterează forţa de muncă (aici nu se au în vedere şi cheltuielile familiale de natură socială). Un astfel de sistem, în principiu, se îndepărtează de ideea de asistenţă socială, fiind dominat de principiile asigurărilor sociale (crearea unui fond de asigurare pe baza unei contribuţii relativizate la venitul din muncă şi acoperirea unor riscuri specifice muncii).

Dacă, dimpotrivă, protecţia socială va fi ataşată nevoii, ca centru de gravitaţie al unui sistem de protecţie socială, obiectivul său fundamental va fi acela de a opera o relativă redistribuire a veniturilor pentru a garanta fiecăruia un minim vital, oricare ar fi cauza sărăciei (nevoii). Toate riscurile şi toate cheltuielile care creează statutul nevoii sau determină anumite inegalităţi între membrii societăţii trebuie, în principiu, acoperite sau compensate. Un asemenea sistem este fondat pe ideea de asistenţă. Într-o anumită măsură, un astfel de sistem tinde spre uniformizarea şi generalizarea prestaţiilor.

În realitate, nu există sisteme moderne de protecţie socială prevalent constituite pe una sau alta din schemele menţionate. Dezvoltarea celei mai mari părţi a sistemelor sociale moderne s-a făcut printr-un proces de juxtapunere şi de sinteză dialectică a fiecăreia dintre ele.

Obiectivelor generale ale politicii protecţiei sociale li se adaugă obiective complementare şi secundare, aşa cum sunt prevenţia şi recuperarea (readaptarea). Prin prevenţie se desemnează

4

ansamblul de măsuri coerente destinate a evita riscurile susceptibile să antreneze pierderi fizice sau băneşti în detrimentul membrilor societăţii. Recuperarea consistă în a furniza posibilitatea readaptării şi a găsirii unor activităţi compatibile cu noua lor situaţie, celor care şi-au pierdut capacitatea de a-şi câştiga mijloacele de existenţă.

Chiar dacă protecţia socială îşi fixează ca obiectiv garantarea unui minim vital pentru fiecare persoană, ea trebuie să imprime tendinţa de a favoriza şi dezvolta responsabilitatea indivizilor de a depăşi acest minim. Aceasta înseamnă că ea trebuie să lase o parte din iniţiativa persoanelor, familiilor şi grupurilor sociale pentru a-şi organiza ele însele, fiecare în limita posibilităţilor, prevenţia riscurilor şi protecţia în cazul în care riscurile produse le afectează.

Rezultă, din cele spuse mai sus, caracterul complex şi valenţele multiple ale protecţiei sociale. Într-o încercare de definire, sistemic vorbind, se poate spune că protecţia socială reprezintă ansamblul dispoziţiilor legale, al organismelor şi instituţiilor,precum şi al instrumentelor şi procedurilor referitoare la mobilizarea unor resurse publice şi private şi la redistribuirea lor pentru acoperirea unor nevoi ale unora dintre membrii societăţii, în cazul apariţiei sau existenţei anumitor riscuri ori în legătură cu producerea unor evenimente aşteptate, dar pentru care aceştia nu au asigurat suportul financiar necesar.

1.2. PRINCIPIILE ŞI ROLUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

Componenta principală a sistemului protecţiei sociale este reprezentată de asigurările sociale, destinate ocrotirii salariaţilor, pensionarilor şi familiilor lor, precum şi altor categorii sociale, în cazurile de incapacitate temporară sau permanentă de muncă.

Există mai multe principii care guvernează existenţa şi buna funcţionare a sistemului de asigurări sociale. Între acestea pot fi enumerate:

Generalizarea sa, practic la toţi salariaţii din economia naţională, la persoanele care realizează venituri din muncă şi la membrii familiilor acestora. Interesul acestei generalizări este nu numai de a mări numărul beneficiarilor de asigurări sociale, dar, mai mult decât atât, „de a creşte volumul de cotizaţii şi de a crea o solidaritate cvasitotală între toţi membrii comunităţii în realizarea unei distribuiri generale a veniturilor obţinute”.

Extinderea garanţiilor obţinute. Din asigurările sociale sunt acoperite, cu diferenţe de la o perioada la alta, riscuri şi cheltuieli care-i privesc pe salariaţi, pe membrii familiilor acestora, pe pensionari, iar în unele cazuri pe persoanele nerezidente. Între riscurile şi cheltuielile sociale avute în vedere se pot menţiona: bolile, accidentele, invaliditatea, şomajul, bătrâneţea, decesul, maternitatea, cheltuielile legate de recuperarea şi îngrijirea sănătăţii şi altele.

Unicitatea sistemului de asigurări sociale. Conform acestui principiu, există şi funcţionează un singur sistem public naţional de asigurări sociale de stat, bazat pe aceleaşi norme de drept. Unicitatea este expresia solidarităţii sociale, în general, şi a solidarităţii între generaţii, în special. Avantajele instituirii unui sistem unic de asigurări sociale îşi vădesc utilitatea pe piaţa muncii, care devine astfel mai mobilă, nemaiexistând rigiditatea anterioară specifică unor sisteme paralele de asigurări sociale cu caracteristici diferite. De menţionat însă că nivelul prestaţiilor oferite prin sistemul public de asigurări sociale este unul relativ redus. De aceea, se pot constitui regimuri sociale private, facultative care să completeze, să îmbunătăţească nivelul prestaţiilor oferite prin sistemul unic, obligatoriu de asigurări sociale.

Egalitatea. Potrivit acestui principiu, se asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. Ocrotirea beneficiarilor prin sistemul public de asigurări sociale se face în concordanţă cu salariul, respectiv venitul realizat, după caz. Prin urmare, nivelul salariului, al venitului, este elementul fundamental în funcţie de care se determină cuantumul pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor. Cetăţenii români care îşi desfăşoară activitatea în străinătate, în interesul statului român, sunt cuprinşi în sistemul public naţional de asigurări sociale.

5

Persoanele care îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi sunt asigurate prin sistemul public naţional beneficiază de drepturi de asigurări sociale, potrivit condiţiilor stipulate prin convenţiile internaţionale sau bilaterale la care România este parte semnatară.

Obligativitatea. În concordanţă cu acest principiu, persoanele fizice care desfăşoară activităţi aducătoare de venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sunt cuprinse în mod obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale, beneficiind de prestaţii şi având obligaţii reglementate de lege. Obligativitatea este corelată altor două principii şi anume: generalizării şi garantării asigurărilor sociale. Obligativitatea are ca efect reducerea gradului de dependenţă a unei persoane, în cazul producerii riscului şi lipsei veniturilor, faţă de alte persoane şi în acelaşi timp, ea constituie premisa asigurării echilibrului financiar al sistemului public naţional al asigurărilor sociale.

Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale. Statul este garantul drepturilor legiferate prin sistemul public naţional de asigurări sociale. De aceea, în situaţii temeinic motivate, statul sprijină sistemul prin acoperirea deficitelor financiare, potrivit prevederilor legii bugetului de stat.

Contributivitatea. Potrivit acestui principiu, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de către persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Trebuie subliniat că, în baza noilor reglementări juridice, fondurile provin atât de la angajatori, cât şi de la asiguraţi. Astfel, acei asiguraţi care au calitatea de salariat plătesc la sistemul asigurărilor sociale aproximativ o treime din contribuţia totală datorată, calculată în raport cu salariul brut şi cu cota aferentă grupei pentru condiţiile normale de lucru. Restul contribuţiei datorate pentru salariat cade în sarcina angajatorilor. Persoanele care nu au calitatea de salariat, dar care, potrivit legii, devin asiguraţi ai sistemului public de asigurări sociale, îşi suportă şi plătesc singuri contribuţia datorată. Pentru şomeri, contribuţiile de asigurări sociale se plătesc din fondul pentru plata ajutorului de şomaj.

Principiul repartiţiei (redistribuirii). În procesul de realizare a ţelurilor pentru care a fost creat sistemul asigurărilor sociale are loc un proces de redistribuire, rezultând pe de o parte din modul de prelevare a fondurilor şi a plăţii contribuţiei în folosul asigurărilor sociale şi pe de altă parte din destinaţiile şi beneficiarii prestaţiilor oferite prin sistem (categorii sociale lipsite de venituri sau cu venituri mici, afectate în mare măsură de riscuri, cu mijloace de subzistenţă reduse). Cu ocazia redistribuirii fondurilor sistemului asigurărilor sociale către beneficiarii prestaţiilor cu venituri reduse sau fără venituri se realizează şi atenuarea diferenţei între membrii societăţii.

Protecţia oferită prin sistem se întinde, în toate cazurile prevăzute de lege, la toate categoriile care se încadrează în anumite condiţii şi pe întreaga perioadă pe care riscul se manifestă. Astfel, membrii asiguraţi sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru toată perioada de pierdere a capacităţii de muncă, iar mamele beneficiază de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lăuzie, pentru creşterea şi îngrijirea copiilor până la o anumit vârstă, când au copii bolnavi, ş.a.

Principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public. Asigurările sociale de pensii se înfăptuiesc prin organe proprii. În acest scop s-a înfiinţat Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu structura centrală şi teritorială, organism autonom care administrează şi gestionează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordanţă cu cerinţele eticii şi justiţiei sociale. În acest sens, se urmăreşte realizarea unui raport echitabil între veniturile

6

salariale şi pensii, între pensiile mari şi cele mici, între pensii şi diferite tipuri de ajutoare.

Indemnizaţiile, ajutoarele şi pensiile de asigurări sociale, până la un anumit nivel, sunt scutite de impozite. De asemenea, sunt scutite de taxe şi acte procedurale pentru dobândirea lor.

Drepturile de pensii şi indemnizaţii de asigurări sociale sunt imprescriptibile. Pensiile, indemnizaţiile şi ajutoarele nu pot fi cedate nici total, nici parţial .Aceste drepturi au caracter strict personal şi nu pot face obiectul vreunei tranzacţii sau al

unei cesiuni de creanţă, fiind menite să asigure condiţii decente de viaţă persoanei căreia i-au fost acordate.

Rolul asigurărilor sociale rezultă din principiile care stau la baza lor, precum şi din modul în care se constituie şi se utilizează fondurile băneşti aferente acestora. Pe măsura dezvoltării economiei, s-au dezvoltat şi perfecţionat şi asigurările sociale, rolul şi importanta lor căpătând valenţe noi.

Asigurările sociale sunt menite a servi la realizarea unor obiective precum: dezvoltarea acţiunilor social-culturale, stimularea procesului reproducţiei sociale, ajutarea unor categorii socio-profesionale aflate în nevoie şi lipsite de resurse.

Se poate vorbi de rolul financiar al asigurărilor sociale, rol care se manifestă în activitatea de finanţare a unor acţiuni menite să ofere condiţii de existenţă celor care şi-au pierdut capacitatea de muncă din diverse cauze, celor care nu au susţinători legali şi, în general, celor afectaţi de riscuri.

În egală măsură se poate vorbi de rolul economic al asigurărilor sociale. Acestea reprezintă o pârghie pe care statul o foloseşte ca mijloc de intervenţie în viaţa economică, în raport de conjunctură. Prin modul de reglementare, prin indemnizaţiile plătite şi prin restricţiile impuse, asigurările sociale contribuie la întărirea disciplinei în muncă, cu efecte pozitive asupra productivităţii muncii şi asupra dezvoltării economice. Prin avantajele acordate, cât şi prin restricţiile prevăzute, asigurările sociale stimulează îmbunătăţirea calităţii muncii, creşterea calificării profesionale, stabilitatea salariaţilor într-un loc de muncă, combaterea absenteismului, ş.a.

Rolul social al asigurărilor sociale este evidenţiat în procesul de redistribuire a veniturilor în favoarea beneficiarilor de asigurări sociale. În felul acesta, marile discrepanţe între condiţiile de viaţă, de muncă şi de sănătate între indivizi sunt atenuate.

În fine, pe un plan mai larg, asigurările sociale joacă un rol important în educaţia cetăţenilor, în promovarea echităţii sociale, în utilizarea unei atitudini responsabile faţă de muncă, faţă de familie, faţă de apărarea avutului public şi privat.

1.3. EVOLUŢIA SISTEMULUI ROMÂNESC AL ASIGURĂRILOR SOCIALE

Evoluţia asigurărilor sociale în România poate fi structurată ca evoluţie astfel:I. Perioada care începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi continuă până

în anul 1912;II. Perioada 1912-1948;III. Perioada 1949-1989;IV. Perioada 1990-2000;V. Perioada care începe în anul 2001 şi continuă în prezent.

I. În prima perioadă, al cărei început se află pe la jumătatea secolului al XIX-lea, nu se poate vorbi, practic, despre un sistem de protecţie socială şi asigurări sociale. Sub diverse denumiri („cutia milei” în Muntenia şi Moldova „lăzile miniere” în Transilvania şi Banat) s-au constituit fonduri de întrajutorare pe lângă breslele meseriaşilor, la care se apela pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoi. Fondurile proveneau din contribuţii ale meseriaşilor si, uneori, ale patronatului sau din caritate publică. În orice caz, ele se dovedeau a fi insuficiente pentru a asigura o veritabilă protecţie socială. Era vorba mai degrabă de caritate, decât de protecţie.

7

Alături de aceste structuri au apărut diverse uniuni profesionale, cooperaţii ale meşteşugarilor, case de ajutor, aşa cum sunt:

Asociaţia de ajutor de boală, înmormântare şi ajutor de călătorie a tipografilor din Braşov (1846);

Casa comună de ajutor de boală şi călătorie a tipografilor din Timişoara (1851); Casa de prevedere a lucrătorilor tipografi din Bucureşti (1858), care avea drept

scop acordarea de împrumuturi-ajutoare, lucrătorilor în cazul lipsei de lucru, acordarea unei pensii viagere de bătrâneţe şi a ajutoarelor de înmormântare.

De asemenea, în această perioadă au existat unele încercări de aplicare a unor măsuri de asigurări sociale, fără însă a avea caracter generalizator.

În acest sens, în anul 1873 s-a elaborat un proiect de lege care stipula, între altele, înfiinţarea, pe lângă bresle, a unor case de ajutor prin care să fie asiguraţi meseriaşii şi familiile acestora pentru cazurile de incapacitate de muncă şi deces.

În anul 1881 a fost emis un alt proiect de lege - legea Carp, după numele iniţiatorului său, care preconiza calificarea profesională a meseriaşilor români din bresle şi înfiinţarea unor case de ajutor mutual pe lângă acestea. Fondurile acestora din urmă aveau să se constituie din contribuţia de 4% aplicată asupra salariului muncitorilor.

În anul 1895 este promulgată legea minelor, în a cărei aplicare este elaborat regulamentul de protecţie minieră. Între altele, acestea reglementau condiţiile de exploatare a minelor şi munca în subteran şi includeau măsuri de ocrotire a sănătăţii muncitorilor şi de prevenire a accidentelor miniere. Se prevedea înfiinţarea unor case de ajutor şi a unei case de pensii ale căror fonduri urmau sa provină din contribuţii obligatorii patronale şi ale muncitorilor.

În Transilvania, în anul 1907, a fost adoptată legea XIX care prevedea obligativitatea asigurării muncitorilor pentru cazuri de boală şi accidente. În 1911, legea a fost amendată, incluzând măsuri de limitare a timpului de muncă şi interzicerea muncii pe timp de noapte a femeilor.

Tot în direcţia protecţiei sociale a lucrătorilor, în 1910, a fost votată „Legea sanitară”, care impunea în sarcina patronilor măsuri de salubritate a întreprinderilor, obligaţia de a informa autorităţile asupra accidentelor de muncă şi a cazurilor de intoxicaţii din întreprinderi. În fine, legea conţinea dispoziţii referitoare la înfiinţarea „caselor de bolnavi şi ajutor”, ale căror fonduri erau constituite din contribuţia egală a patronilor şi muncitorilor.

II. Perioada 1912-1948În această perioadă, important de reţinut este anul 1912, când s-a adoptat „Legea pentru

organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti”, autorul ei fiind D.S. Neniţescu. Legea prevedea principiul obligativităţii asigurării şi acordarea de ajutoare pentru cazurile de accidente, boală, maternitate, precum şi pensie pentru invaliditate şi bătrâneţe. Prin includerea principiului obligativităţii asigurării şi prin spectrul larg de riscuri protejate la care se face referire, legea din 1912 consfinţeşte crearea sistemului românesc de asigurări sociale.

În anul 1919, în Transilvania au fost operate modificări în cadrul legislativ al protecţiei sociale şi asigurărilor sociale, desfiinţându-se vechile structuri organizatorice cu caracter mutual care funcţionau pe lângă bresle sau pe lângă unele întreprinderi. A rămas în funcţiune numai Casa Centrală pentru Asigurări Sociale, cu sediul la Cluj, care avea în subordine case cercuale teritoriale sau profesionale.

În aprilie 1920 cadrul instituţional al asigurărilor sociale a fost consolidat, înfiinţându-se Ministerul Muncii, a cărui principală sarcină era aceea de elaborare şi aplicare a normelor referitoare la organizarea muncii şi la înfăptuirea asigurărilor sociale.

În 1923, în România este votată o nouă Constituţie care inserează în conţinutul său şi prevederi referitoare la protecţia muncii şi a muncitorilor, la respectarea şi apărarea dreptului la muncă.

În aceasta perioadă au fost adoptate, de asemenea, câteva legi care au sporit drepturile de protecţie socială şi asigurări sociale ale muncitorilor sau ale membrilor familiilor acestora. Sunt de reţinut Legea pentru reglementarea repausului duminical şi a sărbătorilor legale (1925), Legea

8

referitoare la ocrotirea muncii minorilor şi a femeilor şi la durata zilei de muncă (1928). Ultimul act normativ stabilea vârsta de admitere în întreprinderile industriale la 14 ani, interzicea munca de noapte a tinerilor sub 18 ani, iar pentru femei prevedea un concediu postnatal de şase săptămâni, plătibil din fondurile asigurărilor sociale.

Pe aceeaşi linie, în anul 1929 a fost votată Legea contractelor de muncă, prin care erau reglementate raporturile de muncă pentru salariaţii din industrie şi comerţ şi care a prevăzut pentru prima dată dreptul la concediul de odihnă anual şi acordarea dreptului de preaviz pentru cei care urmau sa fie disponibilizaţi.

Lichidarea deosebirilor existente între sistemele de asigurări sociale din provinciile istorice româneşti a fost realizată în anul 1933, când s-a adoptat Legea pentru modificarea asigurărilor sociale.

În anul 1938 a fost adoptată o nouă lege a asigurărilor sociale, care avea la bază aceleaşi principii ca şi legea din 1933, dar aducea unele modificări în ceea ce priveşte acordarea ajutoarelor de boală, trimiterea la odihnă şi tratament a muncitorilor. Legea din 1938 a reintrodus pensia de bătrâneţe la vârsta de 65 de ani, pensia de invaliditate cu condiţia cotizării unui stagiu minim de 200 de săptămâni, pensia de urmaş în cuantum de 40% din salariul susţinătorului decedat.

Fondurile principale, constituite printr-o cotizaţie unică de 8 % asupra salariului mediu, suportată în mod egal de către patron şi muncitori, erau: fondul asigurărilor de boală, maternitate şi deces; fondul de administraţie al Casei Centrale de Asigurări Sociale; fondul special pentru acoperirea sporului de pensie; fondul de rezervă al pensiilor.

După cel de-al doilea război mondial au fost aduse mai multe transformări domeniului protecţiei sociale şi asigurărilor sociale. Astfel, în 1944 a fost înfiinţat Ministerul Asigurărilor Sociale, iar în noiembrie 1945 au fost abrogate prevederile actelor normative de protecţie socială care conţineau diferite forme de discriminare. S-a urmărit o uniformizare a drepturilor de asigurări sociale relativizate la categoriile de muncitori şi la ramurile de activitate. Au fost instituite drepturile soţiei salariatului referitoare la ajutorul bănesc şi la internarea pentru maternitate. Printr-o serie de legi emise în 1945, sistemului de protecţie socială i-au fost aduse mai multe amendamente, astfel: stabilirea pensiilor într-un cuantum care să satisfacă un minim de existenţă, stabilirea unor destinaţii ale veniturilor realizate din cotizaţia unică de asigurări sociale; modificarea pensiilor acordate copiilor orfani de ambii părinţi, a pensiilor văduvelor, cuprinderea în asigurările sociale a tuturor salariaţilor, neţinându-se seama de plafonul salariilor.

Lărgirea drepturilor de asigurări sociale a impus în această perioadă subvenţionarea puternică din bugetul general al statului, contribuţiile mobilizate prin asigurările sociale dovedindu-se insuficiente.

III. Perioada 1949-1989Debutul acestei perioade este consemnat chiar la 1 ianuarie 1949, când intră în vigoare

Legea nr.10 privind organizarea asigurărilor sociale asupra tuturor categoriilor de salariaţi. În esenţă, prin respectiva lege s-au realizat: întinderea protecţiei prin asigurări sociale asupra tuturor categoriilor de salariaţi; acordarea asistenţei medicale gratuite pentru muncitori şi membrii familiilor acestora; reglementarea dreptului la pensie pe o bază unică, la vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei; acordarea pensiei pentru pierderea susţinătorului; acordarea de ajutoare de boală şi de accidente; trimiterea în staţiuni de odihnă şi tratament a salariaţilor.

În anii următori, prin mai multe hotărâri şi decrete, au fost aduse completări şi modificări sistemului protecţiei sociale şi asigurării sociale, ca de exemplu: diferenţierea contribuţiei de asigurări sociale, pe ramuri de producţie; scutirea salariaţilor din sectorul de stat de plata contribuţiei; acordarea concediului de maternitate plătit pe o perioada de 112 zile; acordarea pensiilor de invaliditate militarilor în termen, elevilor şi ucenicilor; îmbunătăţirea formelor de ocrotire a salariaţilor şi a membrilor de familie ai acestora.

În anul 1966 a fost adoptată Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară prin care se stipula stabilitatea salariaţilor în aceeaşi unitate, prin aplicarea unor sporuri de pensie pentru continuitate în muncă; desfiinţarea sistemului de plafonare a pensiilor;

9

încadrarea salariaţilor pe trei grupe de muncă, în funcţie de locul de muncă şi de incidenţa de risc ataşată acestuia; instituirea pensiei suplimentare, ale cărei fonduri urmau să se constituie din contribuţiile salariaţilor. Şi această lege a cunoscut câteva amendări prin intermediul unor hotărâri şi decrete care au vizat fie adăugarea unor profesii noi la cele protejate, fie îmbunătăţirea metodologiei de calcul şi acordare a prestaţiilor legiferate.

În fine, este de semnalat în această perioadă adoptarea Legii nr.3 din 1977 privind pensiile de asigurări sociale şi drepturile de asistenţă socială (pentru salariaţii din sectorul de stat), lege valabilă cu unele modificări şi completări până la 31 martie 2001.

În acelaşi an, 1977, a fost elaborată Legea nr.4 care conţinea prevederi referitoare la drepturile de asigurări sociale ale agricultorilor şi asistenţa socială pentru agricultori.

IV. Perioada 1990-2000O analiză a sistemului de protecţie socială şi asigurări sociale în pragul anilor `90 scoate

în evidenţă o serie de caracteristici principale care pot fi considerate drept scopuri ale acestuia în legătură cu politica centralizată a statului. Există, cel puţin de jure, un sistem de prestaţii, legiferat şi pus la punct în perioada precedentă, dar, în legătură cu care se manifestau şi anumite neajunsuri. Între acestea, sunt de menţionat:

Centralismul excesiv în finanţarea sistemului; Controlul exclusivist al tuturor activităţilor acestui domeniu de către stat; Participarea şi repartiţia egalitariste în cadrul sistemului de asigurări sociale; Lipsa de transparenţă privind funcţionarea şi administrarea sistemului; Neacordarea unor prestaţii conform nevoilor reale, în baza tratamentului global al

unor mari categorii de riscuri; Excluderea unor categorii de populaţie din rândul beneficiarilor de asigurări

sociale prin nerecunoaşterea oficială a unor fenomene care se manifestau şi în cadrul economiei planificate, ca de exemplu şomajul.

Fără a schimba principiile de bază ale asigurărilor sociale, în perioada 1990-1992 au fost elaborate o serie de acte normative, care au completat şi îmbunătăţit prevederile anterioare, înlocuind anumite inechităţi existente şi creând condiţii specifice trecerii la economia de piaţa.

Locul principal în cadrul asigurărilor sociale de stat l-a reprezentat sistemul de pensii, atât în ceea ce priveşte protecţia socială contra riscului reglementat de pierderea capacităţii de muncă, cât şi din punct de vedere al nivelului cheltuielilor cu pensiile.

Au fost aduse corecţii sistemului existent, care au vizat: Protecţia şomerilor prin acordarea ajutorului de şomaj şi a alocaţiei de sprijin,

reîncadrarea lor profesională, calificarea şi recalificarea acestora prin înfiinţarea unui cadru instituţional adecvat;

Lărgirea cadrului asigurărilor sociale prin acordarea unor drepturi în sectorul privat; acordarea concediului plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani; acordarea de sprijin şi indemnizaţii invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, majorarea pensiilor de asigurări sociale, militare şi IOVR;

Acordarea de ajutoare minime ori a unor reduceri şi gratuităţi la tarife pentru călătoria cu mijloacele de transport feroviare şi auto pentru răniţii şi urmaşii celor decedaţi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989.

De asemenea, după 1989, necesitatea realizării unor îmbunătăţiri ale sistemului existent până atunci, cu caracter reparatoriu sau de echitate au impus noi măsuri legislative şi organizatorice,şi anume:

Pensionarea înaintea vârstei de pensionare prevăzute prin lege, pentru un mare număr de salariaţi, în vederea creării de noi locuri de muncă pentru absolvenţii diverselor forme de învăţământ şi pentru alte categorii de populaţie;

Îmbunătăţirea prestaţiilor existente şi acordarea unor prestaţii pentru categorii noi de populaţie, care au avut de suferit în perioada comunistă;

10

Îmbunătăţirea nivelului prestaţiilor prin acordarea indexărilor şi compensaţiilor la prestaţiile respective, ca urmare a creşterii nivelului preţurilor bunurilor de consum;

Integrarea treptată în sistemul asigurărilor sociale de stat a unora dintre sistemele independente de asigurări sociale ale căror echilibre bugetare au fost complet distorsionate de tranziţie. Exemplul tipic în acest sens îl constituie asimilarea, începând cu anul 1992, de către sistemul asigurărilor sociale de stat, a sistemului de pensii ale agricultorilor, ca urmare a destrămării cooperativelor agricole de producţie. O perioadă (1994-2001) el a funcţionat ca un fond special în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat.

În alt context se poate afirma că, în ultimul deceniu al secolului trecut, sistemul de protecţie socială şi asigurări sociale din România s-a caracterizat printr-un grad ridicat de diversificare dat de existenţa, alături de sistemul de stat, a unor sisteme independente de pensii (sistemul de pensii pentru agricultori – integrat, începând cu anul 1992, bugetului asigurărilor sociale de stat, sistemul de pensii pentru avocaţi, sistemul de pensii al cultelor religioase, sistemul de pensii al Uniunii Artiştilor Plastici, ş.a.).

Raportându-ne doar la sistemele de pensii, se remarcă o complexitate a acestora dată de gama de prestaţii acordate, de procedurile şi tehnicile de stabilire a drepturilor şi de verigile organizatorice implicate.

În esenţă, însă, este vorba de sisteme de tip redistributiv între generaţii, care se bazează pe contribuţii plătite majoritar de către agenţii economici care utilizează munca salariată şi, în foarte mică măsura, pe contribuţia individuală.

În ceea ce priveşte gestionarea şi administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, până în anul 1991 acesta a fost parte componentă a bugetului de stat. Începând cu acest an, există un buget independent administrat de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi aprobat prin lege de către Parlament, odată cu aprobarea bugetului de stat.

În concluzie, în perioada 1900-2000, legislaţia din domeniul asigurărilor sociale a cunoscut modificări importante care se referă atât la introducerea unor prestaţii noi, cât şi la îmbunătăţirea prestaţiilor existente. Dar acestea au avut ca efect înregistrarea unui deficit însemnat la bugetul asigurărilor sociale. În plus, în etapa de execuţie, deficitul înregistrat a fost mult mai mare decât cel proiectat, din cauza restanţelor uriaşe înregistrate la plata obligaţiilor către bugetul asigurărilor sociale din partea unor „mari datornici”. În persoana acestora din urmă s-au aflat mari întreprinderi de stat din industria chimică, metalurgică, siderurgică ori constructoare de maşini, dar şi din industria uşoară, care au fost menţinute artificial în funcţiune, cu preţul unor eforturi uriaşe pentru bugetul ţării. Este încă o dovadă că procesul privatizării trebuia accelerat.

Data fiind această stare de lucruri, o veritabilă reformă în domeniul asigurărilor sociale se impunea.

V. Perioada 2001 până în prezentReforma sistemului asigurărilor sociale a demarat practic în anul 2000, odată cu

promulgarea Legii 19 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.Intrată în vigoare la 1 aprilie 2001, Legea 19/2000 permite realizarea unui nou echilibru

financiar al bugetului asigurărilor sociale de stat, prin prevederi legate de: Creşterea semnificativă a numărului de contribuabili; Creşterea treptată a vârstelor de pensionare, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei,

precum şi a stagiului minim de cotizare pentru obţinerea pensiei; Îmbunătăţirea criteriilor de eligibilitate pentru pensii; Schimbarea formulei de calcul a pensiilor.

Legea propune un sistem de pensii unic, garantat de stat, bazat pe redistribuire. Acesta integrează toate sistemele independente de pensii din România, cu excepţia militarilor şi a avocaţilor. Totodată, legea integrează pensiei pentru munca depusă şi limită de vârsta şi pensia suplimentară, care până în anul 2001 se calcula separat şi se adiţiona la pensia de bază.

11

Sistemul public de pensii instituit prin legea 19/2000 este numai unul din pilonii sistemului românesc de asigurări de pensii şi alte prestaţii asimilate. În afara acestuia se au în vedere alte trei componente (piloni), care sunt în prezent în faza de proiect de lege sau de discuţii şi anume:

Proiectul legii privind organizarea şi funcţionarea fondurilor universale de pensii; Proiectul legii privind schemele de pensii suplimentare; Discuţii privind beneficiile adiţionale pentru pensionarii existenţi.

Faţă de componenta publică obligatorie, componentele care urmează a fi legiferate vor avea caracteristici funcţionale diferite, arie de acoperire şi protecţie diferite şi vor urma unele principiul obligativităţii, iar altele principiul facultativităţii în constituirea fondurilor.

12

2. SURSELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT DIN ROMÂNIA

Sursele asigurărilor sociale sunt în strânsă legătură cu organizarea sistemului asigurărilor din fiecare stat. În statele moderne, principala sursă o constituie contribuţiile patronale, cele ale beneficiarilor prestaţiilor şi cele publice, în proporţii diferite, în funcţie de politica din acest domeniu şi de reglementările în vigoare la un anumit moment. La formarea fondurilor asigurărilor sociale mai participă, într-o mai mică măsură, veniturile obţinute din plasamente financiare (în unele ţări precum Marea Britanie şi Olanda), donaţiile, majorările şi penalităţile pentru efectuarea cu întârziere a vărsămintelor.

După natura sistemelor naţionale de asigurări sociale, finanţarea riscurilor cu caracter social este diferită. În sistemul de asigurări sociale de tip „bismarkian”, acoperirea cheltuielilor se face preponderent din cotizaţii, în general proporţionale cu veniturile, prestaţiile putând fi extinse până la nivel familial. În schimb, sistemele de „securitate” socială sau „beveridgiene” se finanţează pe baze fiscale (parafiscale) în care contribuţiile sunt obligatorii, finanţarea este preponderent publică, iar prestaţiile sunt oferite de o manieră relativ uniformă tuturor membrilor societăţii. Tendinţa remarcată, însă, dincolo de modul de mobilizare şi utilizare a resurselor sistemului de asigurări sociale din fiecare ţară, este de creştere a fondurilor cu destinaţie socială şi de lărgire a prestaţiilor acordate.

În România, prestaţiile sistemului public de asigurări sociale sunt finanţate pe principiul repartiţiei/compensării între generaţii (PAY-AS-YOU-GO) din resurse obţinute în cea mai mare parte din contribuţii.

Direcţia principală a transferului realizat prin asigurările sociale este de la populaţia economic activă spre populaţia inactivă, de la persoanele cu venituri mai mari la cele cu venituri mai scăzute.

2.1. CONTRIBUŢIILE LA ASIGURĂRILE SOCIALE PÂNĂ LA INTRAREA ÎN VIGOARE A LEGII 19/2000

Sistemul public de pensii în vigoare până la 31 martie 2001 reglementa, în calitate de plătitor de contribuţii de asigurări sociale, persoanele juridice pentru persoanele fizice angajate cu contract de muncă, precum şi persoanele fizice, pentru personalul casnic angajat.

Contribuţiile la asigurările sociale de pensii se stabileau diferenţiat pe trei grupe de muncă, în funcţie de dificultatea locului de muncă şi de gradul de risc ataşat, astfel:

Pentru grupa I, cu condiţii foarte grele de muncă, contribuţia la asigurările sociale de pensii se calcula prin aplicarea unei cote procentuale de 32% asupra fondului brut de salarii;

Pentru grupa a II-a, cu condiţii grele, contribuţia se calcula pe baza unei cote de 27% aplicate asupra aceleiaşi baze de calcul;

Pentru grupa a III-a, cu condiţii de muncă normale, contribuţia la asigurările sociale de pensii era de 22% aplicată asupra fondului brut de salarii.

Diferenţierea contribuţiei de asigurări sociale pe grupe de muncă are motivaţie în realizarea unei echităţi sporite, prin corelarea contribuţiei plătite în timpul activităţii cu prestaţiile obţinute la pensionare. Astfel, salariaţii încadraţi în grupele I şi II de muncă beneficiază de o serie de avantaje la pensionare cum sunt: reducerea vârstei de pensionare, reducerea vechimii în muncă necesare pensionării, o rată de înlocuire a salariului prin pensie mai mare şi altele.

Pentru personalul casnic angajat de persoane fizice, pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, a persoanelor cu handicap şi a copiilor, contribuţia se calcula prin aplicarea unei cote de 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară.

Nivelul contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat a evoluat de-a lungul timpului de la 9% la 14% (nivel atins în 1989) la 20% în 1991, ajungând treptat până în 2005 la cotele menţionate mai sus. Se apreciază că nivelul ridicat al contribuţiei de asigurări sociale care constituia obligaţia exclusivă a angajatorilor, era de natură să-i descurajeze pe aceştia în angajarea

13

de personal. De aceea, se impunea împărţirea sarcinii de plată a contribuţiei sociale de pensii între angajaţi şi angajatori.

Contribuţia pentru asigurările sociale prelevată şi vărsată de către angajatori, aşa cum s-a arătat mai sus, era destinată a acoperi, în principal, pensia de bază.

La pensia de bază se adaugă, până la 31 martie 2001, pensia suplimentară. Sursa pentru obţinerea acestei prestaţii o constituia contribuţia persoanei angajate în muncă, calculată pe baza unei cote procentuale de 5% din salariu. La acest din urmă nivel al cotei s-a ajuns treptat de la 2% cât era în 1967, la legiferarea sa, la 3% şi apoi la 5%. Fondurile pentru pensia suplimentară constituite din contribuţia individuală a persoanelor angajate în muncă şi viitoare beneficiare ale unei astfel de prestaţii se gestionau de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sub forma unui fond special, anexă la bugetul asigurărilor sociale. Contribuţiile pentru pensie suplimentară calculate şi reţinute de la angajaţi prin procedeul “stopaj la sursă” erau depuse într-un cont special la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pentru care se bonifica dobânda.

În concluzie, până la intrarea în vigoare a noului cadru legislativ în anul 2001, pensia primită din sistemul public de asigurări sociale avea două componente şi anume pensia de bază şi pensia suplimentară. Corespunzător primei componente, contribuţia la asigurări sociale constituia sarcina şi obligaţia de plată a persoanelor juridice care utilizau personal angajat sau a persoanelor fizice, pentru personalul casnic angajat. Pentru persoanele juridice, contribuţia la asigurările sociale era diferenţiată de trei grupe de muncă, în funcţie de condiţiile fiecărei grupe şi de gradul de risc ataşat. Pentru cea de-a doua componentă a pensiei şi anume pensia suplimentară, contribuţia aferentă constituia obligaţia persoanei angajate în muncă, în care scop aceştia achitau lunar o contribuţie calculată cu o cota de 5% asupra salariului lunar.

Cât priveşte fondurile destinate plăţii pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale pentru agricultori, ele se constituiau din următoarele surse:

Contribuţia persoanelor asigurate; Contribuţia agenţilor economici; Alte surse; Subvenţii de la bugetul de stat, pentru completarea fondului de pensii şi alte drepturi

de asigurări sociale ale agricultorilor, în completarea surselor menţionate. Subvenţiile se stabileau şi aprobau prin legea anuală bugetară.

Contribuţia persoanelor asigurate era stabilită într-o cotă de 7% asupra venitului mediu lunar asigurat. Venitul mediu lunar asigurat nu putea fi mai mic decât jumătate din salariul de bază minim brut pe ţară, reglementat la data achitării contribuţiei.

Începând cu intrarea în vigoare a Legii 49/1992 privind pensiile pentru agricultori, contribuţia agenţilor economici la constituirea fondurilor de pensii pentru plata agricultorilor cade în sarcina întreprinderilor care produc, industrializează sau comercializează produse agricole şi alimentare. Aceştia plătesc la fondul de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor o contribuţie cuprinsa între 2% şi 4% asupra venitului realizat din activitatea lor, după deducerea accizelor, respectiv asupra adaosului comercial, comisionului sau adaosului de alimentaţie publică, astfel:

Agenţii economici din domeniul producţiei - o cotă de 2%; Agenţii economici din domeniul industrializării produselor agricole şi alimentare - o

cotă de 3,5%; Agenţii economici care comercializează produse agricole şi alimentare precum şi cei

din domeniul alimentaţiei publice - o cotă de 4%.Încadrarea agenţilor economici pe tipuri de activităţi şi pe nivelul de contribuţie

menţionat s-a făcut prin hotărâre de guvern.În fine, asiguraţii sistemelor de asigurări sociale independente plătesc contribuţii de

asigurări sociale pentru pensie de bază şi pensie suplimentară după regulile stabilite prin sistemul asigurărilor sociale de stat.

14

2.2. CONTRIBUŢIILE LA SISTEMUL PUBLIC DE PENSII PREVĂZUTE PRIN LEGEA 19/2000

2.2.1. CATEGORII DE CONTRIBUABILI

Noul cadru normativ al sistemului public de pensii, respectiv Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu aplicabilitate de la 1 aprilie 2001, a produs o cotitură în întreg sistemul asigurărilor sociale de pensii.

Astfel, legea lărgeşte categoriile de contribuabili la fondurile sistemului de asigurări sociale de pensii. În acest sens, în calitate de plătitori (contribuabili) sunt menţionate următoarele persoane:

Asiguraţii – care datorează contribuţii individuale parţial sau integral; Angajatorii; Persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea următoarele categorii de

asiguraţi: persoanele aflate în funcţii elective sau asimilate acestor funcţii, pe durata mandatului, persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe baza de convenţii civile, de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin trei salarii medii brute pe economie. Persoanele juridice menţionate ca plătitoare de contribuţii sunt asimilate în acest caz angajatorului;

Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională, în calitate de instituţie care administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj;

Alte persoane care încheie contracte de asigurare în mod individual.

2.2.2. CONDIŢII DE MUNCĂ LEGIFERATE

Prin lege, sunt diferenţiate locurile de muncă şi activităţile, în funcţie de gradul de risc ataşat acestora. Există în acest sens, trei categorii de condiţii de muncă şi anume:

1. grupa „condiţii normale” – activităţile şi locurile de munca încadrate în această grupă nu comportă dificultăţi şi riscuri ieşite din comun;

2. grupa „condiţii deosebite” – include activităţile şi locurile de muncă în care, în mod permanent sau în anumite perioade, capacitatea de muncă a angajaţilor poate fi afectată din cauza gradului mare de expunere la risc. Criteriile de încadrare a locurilor de muncă în grupa „condiţii deosebite” se stabilesc prin hotărâre de guvern pe baza propunerilor comune ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiţii deosebite se face de către angajator, cu respectarea metodologiei şi a criteriilor de încadrare prevăzute de lege şi în baza avizului acordat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă. Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc şi se menţionează în contractul colectiv de muncă;

3. grupa „condiţii speciale” include activităţile şi locurile de muncă cu grad foarte mare de expunere la risc, aşa cum sunt: unităţile miniere pentru activităţile desfăşurate în subteran, în condiţiile în care

s-a lucrat cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; activităţile de cercetare, explorare, exploatare şi prelucrare a materiilor prime

nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii; sectorul aviaţiei civile pentru personalul navigant; anumite profesii artistice (balerini, instrumentişti suflători s.a.).

Locurile de muncă şi profesiile ce pot fi încadrate în grupa „condiţii speciale” au fost prevăzute în mod expres în anexele la Legea 19/2000.

Comparativ cu cadrul normativ în vigoare până la 31 martie 2001, prin noile norme, legiuitorul a procedat la o selectare mai riguroasă a activităţilor şi profesiilor care pot fi încadrate în grupele „condiţii deosebite” şi „condiţii speciale”. Această rigoare se impunea întrucât, după 1990, la presiunea unor grupuri şi a mişcărilor sindicale, a crescut simţitor numărul locurilor de muncă din grupele I şi II, purtătoare ale unor avantaje la determinarea drepturilor de asigurări

15

sociale aşa cum sunt reducerea vârstei de pensionare şi a vechimii în muncă pentru obţinerea unei pensii, de regulă mai mari decât cea cuvenită pentru condiţii normale. În atari condiţii, efectul asupra cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale s-a dovedit a fi puternic negativ, mărind deficitul acestuia.

2.2.3. CALCULUL CONTRIBUŢIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE DE PENSII

Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale şi sunt diferenţiate în funcţie de cele trei categorii de condiţii de muncă – normale, deosebite şi speciale. De menţionat că pentru anii 2001 şi 2002, cotele de contribuţii sociale au fost aprobate la acelaşi nivel, şi anume:

- 35% pentru grupa „condiţii normale”;- 40% pentru grupa „condiţii deosebite”;- 45% pentru grupa „condiţii speciale”.

La aceste cote s-a ajuns adăugând corespunzător la cotele de 30% pentru grupa I, 35% pentru grupa a II-a, şi 40% pentru grupa a III-a de muncă, practicate până la 31 martie 2001, o cotă de 5%. Noile rezultate, prin adiţionarea cotelor de mai sus, au motivaţia în integrarea pensiei suplimentare în cea de bază. Astfel, începând cu data de 1 aprilie 2001, se face referire la o singură categorie de pensie, chiar dacă în cazul acestei prestaţii se tine seama – aşa cum se va vedea - şi de contribuţia la pensia suplimentară plătită de asiguraţi până la intrarea în vigoare a noii legi.

Pentru anul 2003, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003, cotele de contribuţie de asigurări sociale de pensii au fost aprobate la următoarele niveluri:

a) pentru condiţii normale de muncă – 34%;b) pentru condiţii deosebite de muncă – 39%;c) pentru condiţii speciale de muncă – 44%.Cota de contribuţie individuală de asigurări sociale de pensii este de 9,5% indiferent de

condiţiile de muncă. Diferenţa dintre cotele de contribuţii de asigurări sociale aprobate anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat menţionate mai sus şi cota de contribuţie individuală de asigurări sociale se suportă de angajator.

Noutatea o constituie faptul că, prin lege, sarcina de plată a contribuţiei de asigurare o au atât asiguraţii ca viitori beneficiari ai prestaţiilor, cât şi angajatorii.

Contribuţia de asigurări sociale datorată de asiguraţi reprezenta în anii 2001 şi 2002 o treime din contribuţia aferentă grupei „condiţii normale de muncă”, conform formulei:

CAS(a) = Vr x 1/3 x Cgn/100 (2.1)

CAS(a) – Contribuţia datorată de asigurat;Vr – venitul total realizat de către angajat, dar nu mai mult de trei salarii medii brute pe

economie;Cgn – cota aferenta grupei „condiţii normale de muncă”.Considerând venitul total realizat de către asigurat drept bază de calcul (BCa ) pentru

determinarea contribuţiei plătite de asigurat, limitată cum s-a arătat mai sus la 3 salarii medii brute pe economie, formula se poate rescrie astfel:

CAS(a) = BCa x 1/3 x Cgn/100 (2.2)

În mod similar se poate formaliza şi algoritmul pentru calculul contribuţiei totale datorate şi plătite de angajator:

CAS(a) = [Vcn x Cgn(a)/100 + Vcd x Cgd(A)/100 + Vcs x Cgs(A)/100] x Fsa/Fst(2.3)

În care:

16

CAS(a = contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator;Vcn = total venituri realizate în condiţii normale de muncă (total fond de salarii

brute realizate în condiţii normale de muncă);Vcd = total venituri realizate în condiţii deosebite de muncă (total fond de salarii

brute realizate în condiţii deosebite de muncă);Vcs = total venituri realizate în condiţii speciale de muncă ( total fond de salarii

brute realizate în condiţii speciale de muncă);Cgn(A)= cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii normale de

muncă (35% - 11,67% = 23,33%);Cgd(A)= cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii deosebite de

muncă (40% - 11,67% = 28,33%);Cgs(A)= cota de contribuţie datorată de angajator pentru condiţii speciale de

muncă (45% - 11,67% = 33,33%);Fst = fondul de salarii total;Fsa = fondul de salarii maxim admisibile, luat în calcul pentru determinarea

contribuţiei datorată de angajator sau, cu alte cuvinte, baza de calcul plafonată şi se calculează utilizând formula:

Fsa = Na x 3Sbe (2.4)Unde:

Na = numărul mediu de asiguraţi;Sbe = salariul mediu brut pe economieÎn situaţia în care venitul total realizat (total fond de salarii brute realizate) nu

depăşeşte fondul de salarii maxime admisibil pentru calculul CAS datorat de angajator, formula utilizată pentru determinarea sarcinii de plată a angajatorului este următoarea:

CAS(A) = Vcn x Cgn(A)/100 + Vcd x Cgd(A)/100 + Vsc x Cgs(A)/100 (2.5)

În calitate de plătitor de contribuţie de asigurări sociale la sistemul public de pensii s-a menţionat şi Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Potrivit legii, această instituţie este asimilată angajatorului pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi care, generic, sunt denumite şomeri. Calculul şi plata contribuţiei pentru şomeri se efectuează, respectiv se suportă integral din fondul pentru plata ajutorului de şomaj.

În fine, asiguraţii care nu au calitatea de angajaţi sau asimilat acestuia şi încheie contract individual cu Casa de Asigurări de Pensii îşi suportă şi îşi plătesc integral contribuţia de asigurări sociale la casa teritoriala de pensii la care aceştia sunt arondaţi. Plata contribuţiei se efectuează lunar, iar atunci când asiguraţii nu realizează venituri cu ritmicitate lunară plata CAS se poate face şi la intervale mai mari de o lună, dar nu mai mari de 6 luni.

Baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale diferă în funcţie de suportatorul acesteia. Astfel, în cazul contribuţiei individuale suportate de către asigurat, baza lunara de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi al funcţionarilor publici.

În cazul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, al membrilor cooperatori, precum şi în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii, baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale o constituie veniturile de natura drepturilor salariale realizate lunar de aceşti asiguraţi.

Pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, baza de calcul pentru determinarea contribuţiei de asigurări sociale o constituie salariul brut lunar exprimat în lei, la care se adaugă sporurile şi adaosurile, corespunzătoare funcţiei în care personalul român este încadrat în ţară.

17

Pentru înţelegerea completă a lucrurilor, este necesar a detalia conţinutul bazei de calcul pentru contribuţia individuala. Astfel, prin salariul individual brut realizat lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca se înţeleg următoarele valori:

a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar (inclusiv indexări, compensaţii – numai cele incluse în salariul de bază conform legii -, indemnizaţii de conducere, salarii de merit şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază);

b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu;

c) sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor);

d) sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie plătite din fondul de salarii;e) premiile anuale şi cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele

reprezentând participarea salariaţilor la profit;f) drepturile în natură acordate salariaţilor sub formă de remuneraţie;g) sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă

(al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase etc.);

h) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contracte individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii.

Pentru persoanele asigurate prin contract individual de asigurare încheiat cu casa teritoriala de pensii şi care-şi suportă integral contribuţia de asigurări sociale, baza de calcul pentru aceasta o constituie venitul lunar asigurat prevăzut în contractul de asigurare, care, însă, nu poate fi mai mic de 25% din salariul mediu brut pe economie.

De precizat un element foarte important şi anume că baza de calcul pentru determinarea contribuţiei individuale de asigurări sociale de pensii nu poate depăşi un plafon reprezentând multiplu de trei salarii brute pe economie pentru anii 2001 şi 2002 şi respectiv un plafon reprezentând multiplu de 5 salarii medii brute pe economie în anul 2003, indiferent de câştigul pe care-l realizează.

Pentru angajator, baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale este dată de fondul total de salarii brute realizate lunar de către asiguraţi şi/sau, respectiv veniturile brute lunar realizate de către aceştia, după caz.

Baza lunara de calcul la care persoanele juridice din România datorează contribuţii pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate o reprezintă fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale ale persoanelor trimise în misiune, la care s-a calculat contribuţia de asigurări sociale de pensii.

Pentru şomeri, baza de calcul pentru determinarea contribuţiei de asigurări sociale o reprezintă cuantumul ajutorului de şomaj, al ajutorului de integrare profesională sau al alocaţiei de sprijin, după caz.

Ca şi în cazul bazei de calcul pentru determinarea contribuţiei individuale, şi baza de calcul prevăzută pentru determinarea contribuţiei angajatorului este limitată. Astfel, ea nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu de asiguraţi şi multiplu de 3 al salariului mediu brut lunar pe economie, pentru anii 2001 şi 2002 şi respectiv nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu de asiguraţi şi multiplu de 5 al salariului mediu brut lunar pe economie:

Bc(A) ≤ Na x 3Sbe si (2.6)Bc(A) ≤ Na x 5Sbe (2.7)

Unde:Bc(A) – baza de calcul pentru determinarea contribuţiei plătită de către angajator;

18

Na - numărul mediu de angajaţi pentru care se plăteşte contribuţia de asigurări sociale;

Este de menţionat faptul că există anumite drepturi asimilate drepturilor salariale pentru care nu se datorează contribuţie de asigurări sociale.

Potrivit legii, în această categorie se încadrează următoarele sume:a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din

fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit legii;b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor

individuale de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici sau al încetării calităţii de membru cooperator. Contribuţia de asigurări sociale nu se calculează şi nu se datorează pentru drepturile plătite în perioada de preaviz, conform prevederilor din Codul Muncii, ca urmare a încetării raporturilor de muncă sau de serviciu;

c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, plătite în limita dispoziţiilor legale precum şi drepturile de autor;

d) sumele obţinute în baza unei convenţii civile de prestări de servicii sau executării de lucrări de către persoanele care au încheiate contracte individuale de muncă şi de către beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă;

e) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;f) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.Prin premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale se înţeleg sumele care se acordă

din fondul de salarii şi pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuţie de asigurări sociale.

2.2.4. PLATA CONTRIBUŢIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE

Plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de către angajatori şi de către asiguraţi se efectuează pe baza ordinului de plată – imprimat special pentru CAS – la trezoreriile judeţene, respectiv trezoreriile sectoarelor municipiului Bucureşti, în conturile deschise pe seama caselor judeţene de pensii, respectiv a casei de pensii a Municipiului Bucureşti. Vărsarea contribuţiilor în conturile structurilor teritoriale ale casei de pensii se efectuează pe surse de provenienţă ale contribuţiilor, în conturi distincte, astfel:

1. contribuţii de asigurări sociale de stat datorate de angajatori;2. contribuţii de asigurări sociale de stat datorate de salariaţi şi persoane asimilate

salariaţilor;3. contribuţie de asigurări sociale de stat datorate de alte persoane asigurate;4. contribuţie de asigurări sociale de stat datorate de şomeri.In cazul în care contribuţia lunară de asigurări sociale achitate de contribuabili este mai

mare decât contribuţia datorată, anual, casa teritorială de pensii procedează la regularizare prin restituirea sumei achitate în plus sau prin compensare cu obligaţii de plată viitoare. Forma de regularizare se stabileşte prin acordul contribuabilului cu casa teritorială de pensii.

Regularizarea contribuţiei se efectuează şi pentru asiguraţii care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii la doi sau la mai mulţi angajatori şi care realizează, cumulat, în cursul unui an, venituri mai mari decât nivelul a trei salarii medii brute pe economie (cinci salarii medii brute pe economie în 2003); pentru sumele ce depăşesc acest plafon, anual, odată cu confirmarea stagiului de cotizare, casa teritorială de pensii procedează la regularizare prin restituirea sumei achitate în plus sau prin compensare cu obligaţii de plată viitoare.

2.2.5. TERMENE DE PLATĂ A CONTRIBUŢIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE

In funcţie de modalitatea de plată a salariilor şi/sau a drepturilor asimilate salariilor, termenele de plată pentru contribuţia datorată de către angajator precum şi pentru contribuţia

19

suportată de asigurat şi reţinută de către angajatori de la aceştia prin procedeul „stopaj la sursă” sunt diferite, astfel:

a) la data stabilită pentru plata drepturilor salariale în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

b) la data stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

c) în situaţia în care plata drepturilor salariale se face după data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, termenul scadent pentru plata contribuţiei este data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia;

d) atunci când data de 20 a lunii este zi nelucrătoare, termenul scadent este prima zi lucrătoare după data de 20 a lunii;

e) până la data de 20 a lunii următoare pentru contribuţia datorată de beneficiarii drepturilor de şomaj;

f) la data prevăzută în convenţia de prestări servicii pentru acei asiguraţi care realizează exclusiv câştiguri din această sursă, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare;

g) până la sfârşitul lunii în curs, în cazul asiguraţilor care sunt titularii unui contract individual de asigurare încheiat cu casa teritorială de pensii. În cazul asiguraţilor care nu realizează venituri ritmice, plata contribuţiei se efectuează la termenele prevăzute în contracte individuale de asigurare.

În cazul neachitării la timp a CAS se percep majorări de întârziere, calculate din momentul exigibilităţii contribuţiei, până la data achitării sumei datorate. Majorările de întârziere percepute în conformitate cu actele normative care legiferează încasarea creanţelor bugetare, se fac venit la bugetul asigurărilor sociale.

Neplata CAS de către asiguraţii cu contract individual de asigurare conduce la neacordarea de prestaţii de asigurări sociale până la data plăţii contribuţiei datorate şi a majorărilor de întârziere.

Asiguraţii care fac dovada că nu se regăsesc într-una din situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie, trebuie sa depună în 30 de zile formularul de retragere a declaraţiei de asigurare către casa teritorială de pensii la care sunt arondaţi. În baza acestuia se va proceda la rezilierea contractului de asigurare.

2.2.6. EVIDENŢA ASIGURAŢILOR ŞI A CONTRIBUŢIILOR DE ASIGURĂRI SOCIALE PRIN INTERMEDIUL CASELOR

TERITORIALE DE PENSII

Din cele expuse până în prezent, rezultă ca există două categorii de asiguraţi ai sistemului public de asigurări sociale. Prima categorie o reprezintă asiguraţii „prin efectul legii”, adică aceia care au calitatea de angajat sau sunt asimilaţi acestora. Pentru ei, asigurarea evidenţei nominale şi a contribuţiilor vărsate se realizează pe baza documentului „Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat”, depusă lunar de către angajator la casa teritorială de pensii pe raza căreia se află sediul angajatorului – persoană juridică sau domiciliul angajatorului – persoană fizică.

A doua categorie de asiguraţi la sistemul public o reprezintă persoanele care se asigură pe bază de contract. Aici sunt incluşi asiguraţii care nu au calitatea de angajat sau asimilata acestuia, persoanele care nu realizează venituri din activităţi profesionale şi altele, dar care obţin anual venituri din diverse surse şi activităţi într-un cuantum care-i obligă să încheie contract individual cu casa teritorială de pensii.

De asemenea, se pot asigura pe bază de contract de asigurare şi persoanele care, având calitatea de asigurat prin efectul legii, doresc să-şi completeze venitul asigurat până la plafonul prevăzut de normele în vigoare.

20

Titularii contractului individual de asigurare încheiat cu casa teritorială de pensii îşi plătesc integral contribuţia de asigurări sociale datorată, conform venitului obţinut şi declarat.

Contractul de asigurare poate fi reziliat la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în contract. La rezilierea contractului, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat în baza lor se valorifică la stabilirea dreptului de pensie. Calitatea de asigurat poate fi redobândită numai după încheierea unui nou contract. Pentru a beneficia de prestaţiile sistemului de asigurări sociale, altele decât pensiile, asiguraţii care si-au reînnoit contractul trebuie să realizeze stagiul de cotizare prevăzut de lege pentru acordarea acestor drepturi.

Colectarea şi evidenţa contribuţiilor de asigurări sociale se asigură prin casele teritoriale de pensii, pe baza codului personal de asigurări sociale, atribuit fiecărui asigurat, odată cu dobândirea acestei calităţi.

Păstrarea şi evidenţa datelor privind contribuţiile de asigurări sociale pe fiecare asigurat se realizează de către casele teritoriale de pensii şi de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

2.2.7. STAGIUL DE COTIZARE ŞI CERTIFICAREA ACESTUIA

Perioadele în care persoanele care au plătit/pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România constituie stagiu de cotizare şi totodată una dintre condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale către beneficiarii sistemului. De asemenea,constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care asiguraţii au plătit contribuţia de asigurări sociale în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte semnatară. În mod similar, în condiţii de reciprocitate, prestaţiile de asigurări sociale aferente asiguraţilor sistemului public din ţara noastră pot fi transferate în alte ţări. Stagiul de cotizare prevăzut de Legea 19/2000 ca o condiţie de bază pentru primirea pensiei sau a altei prestaţii din sistemul asigurărilor sociale include, alături de perioadele mai sus menţionate, şi alte componente şi anume:

a) sporul de vechime acordat în baza legislaţiei anterioare Legii 19/2000, pentru activităţi desfăşurate în grupele I şi II de muncă, până la 1 aprilie 2001;

b) vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată în celelalte sisteme de asigurări sociale.

Astfel, pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă se ia în calcul un an şi şase luni (un spor de 50%) şi respectiv, un an şi trei luni de vechime pentru fiecare an al stagiului realizat lucrat în grupa II de muncă (un spor de 25%).

In sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi anumite perioade necontributive, denumite perioade asimilate, astfel:

a) perioadele în care o persoană a beneficiat de pensie de invaliditate sau de alte drepturi de asigurări sociale, (de exemplu, indemnizaţie de incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi de accidente de muncă; prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă; indemnizaţiile pentru maternitate, indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav);

b) perioadele în care o persoană a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora. Dovada absolvirii cursurilor de zi ale învăţământului universitar se face cu diplomele eliberate de instituţiile autorizate, în condiţiile legii. Dovada duratei normale a studiilor respective se face cu diploma de absolvire, fişa matricolă sau cu adeverinţa eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior beneficiază de asimilarea ca stagiu de cotizare a unei singure perioade, la alegere;

c) perioadele în care o persoană a satisfăcut serviciul militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. Dovada încadrării în astfel de situaţii se face cu livretul militar sau cu

21

adeverinţe ori certificate eliberate de instituţiile militare competente, în care sunt precizate cu exactitate perioadele şi natura situaţiei respective.

După cum se ştie, prin Legea 19/2000, sistemul de pensii pentru agricultori a fost integrat sistemului public de pensii. Legea 80/1992 care reglementa pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale asiguraţilor prevedea ca indicator de bază pentru calculul drepturilor cuvenite timpul util la pensie realizat de agricultori.

Legat de acest aspect, Legea 19/2000 include ca stagiu de cotizare necesar pentru obţinerea drepturilor de pensie şi timpul util la pensie realizat de agricultori aşa cum era el reglementat de Legea 80/1992 (în prezent abrogată).

Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizate până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000 se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.

Aşa cum s-a arătat anterior, legiuitorul a prevăzut un termen de tranziţie pentru realizarea condiţiilor de stagiu de cotizare şi vârsta standard prevăzute pentru pensionare. Foarte interesantă ni s-a părut o dispoziţie tranzitorie a legii referitoare la asiguraţii care au desfăşurat activităţi în grupa I de muncă.

În acest sens, se prevede ca, într-un interval de 5 ani de la intrarea în vigoare a legii pensiilor (adică până la 1 aprilie 2006), persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă în conformitate cu legislaţia anterioară, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:

Tabelul 1Stagiul de cotizare realizat efectiv, conform legislaţiei anterioare, în grupa I de muncă

(ani împliniţi)

Reducerea vârstelor standard de pensionare

(ani) (luni)

2 1 24 2 56 3 78 4 1010 6 012 7 214 8 516 9 718 10 1020 12 022 13 024 14 0

26 şi peste 15 0Vârsta standard de pensionare din care se face reducerea de mai sus este cea prevăzută

în Anexa 3 la legea pensiilor, în condiţiile realizării stagiului complet de cotizare.Vârstele de pensionare reduse ca mai sus nu pot fi mai mici de 50 de ani.Aceleaşi condiţii se aplică şi asiguraţilor care au realizat stagii de cotizare în grupa I şi

alte grupe de muncă, dacă ele sunt favorabile acestora, în raport cu prevederile finale ale Legii 19/2000. Reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzută mai sus nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de legea 19/2000 sau de legile cu caracter special.

Perioadele asimilate se fac cunoscute casei teritoriale de pensii, pe baza documentelor doveditoare, fie de către angajatori, în cazul persoanelor asigurate care au calitatea de angajat, fie de către asiguraţi, în cazul titularilor de contract de asigurare.

Stagiul de cotizare se comunică asiguraţilor prin documentul „Certificat privind stagiul de cotizare şi punctajul realizat în sistemul asigurărilor sociale de stat”.

Perioadele asimilate stagiului de cotizare se evidenţiază distinct în certificat, precum şi în evidentele casei teritoriale de pensii.

22

Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor anual, din oficiu, de către CNPAS, prin casele teritoriale de pensii. El se poate certifica şi la cererea asiguraţilor, contra cost, oricând în timpul anului. Certificatul privind stagiul de cotizare şi punctajul realizat în sistemul asigurărilor sociale de stat cuprinde următoarele date:

a) stagiul de cotizare al asiguratului pentru anul precedent, defalcat pe luni, respectiv, numărul de zile lucrătoare şi numărul de zile asimilate, potrivit legii, stagiului de cotizare;

b) punctajul asiguratului pentru anul precedent, defalcat pe luni, respectiv salariul mediu brut lunar pe economie şi veniturile realizate, care au constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale;

c) stagiul de cotizare al asiguratului cumulat de la începutul activităţii;d) punctajul asiguratului, cumulat de la începutul activităţii.

2.3. BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii şi alte drepturi cu caracter social.

Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern, pe baza propunerilor Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale şi se supune spre aprobare Parlamentului.

La partea de venituri a bugetului asigurărilor sociale de stat se înscriu contribuţiile provenite de la asiguraţi şi angajatori precum şi venituri din dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor şi alte venituri.

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt destinate a acoperi contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.

Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.

Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

În cazul în care se realizează excedent de venituri asupra cheltuielilor, acesta poate fi utilizat în anul următor potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat.

Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din disponibilităţile bugetului de asigurări sociale de stat din anii precedenţi şi, în continuare, din fondul de rezervă.

In mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.

Disponibilităţile băneşti ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi; nivelul dobânzilor se stabileşte prin convenţii încheiate de CNPAS cu trezoreria statului sau băncile.

În sistemul public, pe teritoriul României, contribuţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se plătesc în lei. Pentru drepturile salariale sau pentru veniturile asigurate, stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României, contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data stabilită pentru plata acestor drepturi.

23

3. PRESTAŢIILE SISTEMULUI PUBLIC DE ASIGURĂRI SOCIALE

În sistemul public de asigurări sociale, prestaţiile cuvenite beneficiarilor se împart în două categorii şi anume (a) pensii şi (b) alte drepturi de asigurări sociale. În cele ce urmează, se va proceda la prezentarea acestor prestaţii, insistând asupra condiţiilor de acordare pentru fiecare din ele, asupra tehnicii şi modalităţii curente de determinare a cuantumului lor, în folosul diverselor categorii de beneficiari.

3.1. PENSIILE

Cele mai însemnate prestaţii ale sistemului public de asigurări sociale sunt pensiile care ocupă o pondere de cca. 80% din totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat.

De acest drept beneficiază mai multe persoane, astfel:a) asiguraţii prin efectul legii şi cei pe bază de contract individual de asigurare care

plătesc individual (în numele cărora se plăteşte) contribuţia de asigurări sociale;b) asiguraţii care satisfac obligaţii militare;c) elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut în totalitate sau cel puţin jumătate din

capacitatea de muncă ca urmare a bolilor profesionale sau a accidentelor de muncă survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;

d) persoanele care şi-au pierdut în totalitate sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi ca urmare a participării la evenimentele din decembrie 1989, chiar dacă erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior ivirii invalidităţii din această cauză;

e) persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare dar, la data solicitării drepturilor de pensie, nu au calitatea de asigurat;

f)urmaşii persoanelor menţionate mai sus în calitate de beneficiari de pensie (copiii şi/sau şotul supravieţuitor).

Cadrul normativ în vigoare prevede acordarea a cinci tipuri de pensii şi anume:1. Pensia pentru limită de vârstă;2. Pensia anticipată;3. Pensia anticipată parţială;4. Pensia de invaliditate;5. Pensia de urmaş.

3.1.1. PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

3.1.1.1. CONDIŢII PENTRU OBŢINEREA PENSIEI PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

Pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, asiguraţii trebuie să îndeplinească, la data pensionării, în mod cumulativ, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim/complet de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard prevăzută de lege este 60 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi. De menţionat însa că legiuitorul a prevăzut un „termen de tranziţie” de 14 ani pentru atingerea ei. Astfel, vârsta de pensionare creşte treptat de la intrarea în vigoare a Legii 19/2000 (1 aprilie 2001) pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi, respectiv, 62 de ani pentru bărbaţi, vârstă prevăzută ca o condiţie de bază pentru obţinerea pensiei în vechiul cadru normativ.

Stagiul minim de cotizare atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei este, conform legii, de 15 ani, creşterea acestuia de la 10 ani, cât era prevăzut în vechiul cadru normativ, la 15 ani, urmând a se realiza în 14 ani de la intrarea în vigoare a Legii 19/2000.

În ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare necesar pentru obţinerea integrală a pensiei pentru limita de vârstă, el este diferenţiat pentru femei, şi respectiv, pentru bărbaţi la 30 şi

24

respectiv, 35 de ani, pornind de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, atât cât prevedeau normele juridice valabile până în anul 2001. Evident, şi în acest caz, Legea 19/2000 prevede o tranziţie graduală, în acest interval de 14 ani.

Evoluţiile vârstei standard, a stagiului minim de cotizare şi a stagiului complet, plecând de la nivelurile prevăzute în legislaţia anterioară şi ajungând la nivelurile legiferate în prezent, condiţii necesare pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă sunt prezentate în Anexa 3 la Legea 19/2000.

Tabelul 2VÂRSTELE STANDARD DE PENSIONARE şi STAGIILE MINIMESI COMPLETE DE COTIZARE pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe

luni, pe perioadaaprilie 2001 – martie 2015

PERIOADA FEMEI BĂRBAŢI Vârsta asiguratei la ieşirea la pensie ani/luni; Stagiul minim de cotizare ani/luni; Stagiul complet de cotizare ani/luni.

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie ani/luni; Stagiul minim de cotizare ani/luni; Stagiul complet de cotizare ani/luni.

1 2 3 4 5 6 7Aprilie 2001-martie 2002 57 25 10 62 30 10Aprilie 2002-septembrie 2002 57/1 25/1 10/1 62/1 30/1 10/1Octombrie 2002-martie 2003 57/2 25/2 10/2 62/2 31/2 10/2Aprilie 2003-septembrie 2003 57/3 25/3 10/3 62/3 30/3 10/3Octombrie 2003-martie 2004 57/4 25/4 10/4 62/4 30/4 10/4Aprilie 2004-septembrie 2004 57/5 25/5 10/5 62/5 30/5 10/5Octombrie 2004-martie 2005 57/6 25/6 10/6 62/6 30/6 10/6Aprilie 2005-iulie 2005 57/7 25/7 10/7 62/7 30/7 10/7August 2005-noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8 62/8 30/8 10/8Decembrie 2005-martie 2006 57/9 25/9 10/9 62/9 30/9 10/9Aprilie 2006-iulie 2006 57/10 25/10 10/10 62/10 30/10 10/10August 2006-noiembrie2006 57/11 25/11 10/11 62/11 30/11 10/11Decembrie 2006-martie 2007 58 26 11 63 31 11Aprilie 2007- iulie 2007 58/1 26/2 11/2 63/1 31/2 11/2August 2007-noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4 63/2 31/4 11/4Decembrie 2007-martie 2008 58/3 26/6 11/6 63/3 31/6 11/6Aprilie 2008-iulie 2008 58/4 26/8 11/8 63/4 31/8 11/8August 2008-noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10 63/5 31/10 11/10Decembrie 2008-martie 2009 58/6 27 12 63/6 32 12Aprilie 2009-iulie 2009 58/7 27/2 12/2 63/7 32/2 12/2August 2009-noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4 63/8 32/4 12/4Decembrie 2009-martie 2010 58/9 27/6 12/6 63/9 32/6 12/6Aprilie 2010-iulie 2010 58/10 27/8 12/8 63/10 32/8 12/8August 2010-noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10 63/11 32/10 12/10Decembrie 2010-martie 2011 59 28 13 64 33 13Aprilie 2011-iulie 2011 59/1 28/2 13/2 64/1 33/2 13/2August 2011-noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4 64/2 33/4 13/4Decembrie 2011-martie 2012 59/3 28/6 13/6 64/3 33/6 13/6Aprilie 2012-iulie 2012 59/4 28/8 13/8 64/4 33/8 13/8August 2012-noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10 64/5 33/10 13/10Decembrie 2012-martie 2013 59/6 29 14 64/6 34 14Aprilie 2013-iulie 2013 59/7 29/2 14/2 64/7 34/2 14/2

25

August 2013-noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4 64/8 34/4 14/4Decembrie 2013-martie 2014 59/9 29/6 14/6 64/9 34/6 14/6Aprilie 2014-iulie 2014 59/10 29/8 14/8 64/10 34/8 14/8August 2014-noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10 64/11 34/10 14/10Decembrie 2014-martie 2015 60 30 15 65 35 15

Mai mult, aceste condiţii sunt detaliate pentru femei şi bărbaţi, în funcţie de data naşterii, în Anexa 9 la Normele tehnice de aplicare a prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

3.1.1.2. DEROGĂRI DE LA CONDIŢIILE PENTRU OBŢINEREA PENSIEI PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

În legătură cu stagiul de cotizare, există doua dimensiuni care se cuvin a fi lămurite.În primul rând, este vorba de sporul acordat în baza legislaţiei anterioare pentru grupele I

şi II de muncă, de 50% şi respectiv de 25%, la vechimea în muncă realizată în activităţi încadrate în aceste grupe, precum şi de vechime în muncă realizată în celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii până la data intrării în vigoare a Legii 19/2000. Efectul adiţionării acestora la stagiul de cotizare realizat în sistemul public de asigurări a fost exemplificat.

În al doilea rând, stagiul de cotizare, prevăzut de lege ca o condiţie necesară pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă este considerat ca stagiul standard necesar pentru condiţii normale de muncă. Plecând de la această precizare şi în conformitate cu prevederile legii, trebuie arătat că stagiul de cotizare necesar pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă se reduce pentru activităţile realizate în “condiţii speciale” şi în “condiţii deosebite” de muncă, odată cu reducerea vârstei standard, după cum se va vedea în continuare:

a) Reducerea stagiului de cotizare şi a vârstei standard pentru grupa „condiţii speciale” operează diferit, în funcţie de condiţiile şi de locurile de muncă concrete desfăşurate în această grupă:

Astfel: (1) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în unităţile miniere-in proporţie de cel puţin 50% lunar în subteran, realizând un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani; (2) asiguraţii care au desfăşurat activitatea în domeniul cercetării, explorării, exploatării sau prelucrării materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii , realizând un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă; (3) asiguraţii care au realizat în condiţii speciale de muncă un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani, în alte sectoare decât cele menţionate la punctele (1) şi (2), beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

c) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru activitatea desfăşurată

în „condiţii deosebite”

Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial, în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, astfel:

Tabelul 3Stagiul de cotizare în condiţii

deosebite de muncă (ani împliniţi)Reducerea vârstelor standardde pensionare (ani împliniţi)

6 1,08 1,510 2,012 2,5

26

14 3,016 3,518 4,020 4,522 5,024 5,526 6,028 6,530 7,032 7,535 8,0

Vârstele de pensionare reduse pentru stagiul de cotizare realizat în condiţii deosebite de muncă nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi.

Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în condiţii speciale de muncă beneficiază în mod cumulativ de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei perioade de cotizare, cu precizarea, însă, că reducerea totală nu poate să depăşească 12 ani.

În funcţie de posibilele combinaţii ale stagiului de cotizare realizat de un asigurat atât în condiţii de muncă deosebite, cât şi speciale, prin Legea 19/2000 este prevăzută reducerea vârstei standard de pensionare, diferenţiat, pentru femei şi bărbaţi, ţinându-se seama şi de condiţiile de pensionare în diferitele etape ale perioadei de tranziţie aprilie 2001 – decembrie 2014.

d) Reducerea vârstei standard şi a stagiului de cotizare pentru persoanele cu disabilităţi.

În afara reducerilor menţionate mai sus, legea pensiilor prevede şi alte cazuri de derogări de la stagiul complet de cotizare şi vârsta standard la ieşirea la pensie.

Este de semnalat cazul persoanelor care, anterior dobândirii calităţii de asigurat, sufereau de un handicap. În acest sens, legea prevede:

Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare menţionate pentru condiţii normale de muncă astfel:

a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.

Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

Derogări acordate pe baza unor legi specialeO primă categorie de asiguraţi care beneficiază de condiţii derogatorii la obţinerea

pensiei pentru limită de vârstă o constituie persoanele persecutate politic după 6 martie 1945, persoanele deportate în străinătate după 23 august 1944, ori constituite în prizonieri. Pentru fiecare an în care persoanele menţionate s-au aflat în astfel de situaţii, reducerea vârstei standard de pensionare este de 6 luni.

A doua categorie de asiguraţi beneficiari de condiţii derogatorii la obţinerea pensiei o constituie răniţii Revoluţiei din decembrie 1989, părinţii persoanelor care au decedat ca urmare a participării la evenimentele din decembrie 1989, precum şi soţii acestor persoane, reducerea vârstei standard de pensionare fiind de 5 ani.

În fine, de reducerea vârstelor standard de pensionare beneficiază personalul didactic. Astfel, acesta poate fi pensionat, la cerere, cu trei ani înainte de limita de vârstă prevăzută de

27

legislaţia în vigoare, dacă are o vechime în învăţământ de 25 de ani femeile şi respectiv 30 de ani bărbaţii.

Reducerea cu caracter derogatoriu a vârstei de pensionare prevăzute de Legile 42/1990 şi 128/1997 se cumulează cu cea prevăzută de Legea 19/2000, fără însă ca prin această operaţie să se ajungă la vârste de pensionare mai mici decât cele prevăzute de legea pensiilor şi/sau fără să se depăşească reducerea maxima prevăzută de lege, după caz.

3.1.2. PENSIA ANTICIPATĂ

Beneficiari ai pensiei anticipate pot deveni acei asiguraţi care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani. Pensia anticipată poate fi solicitată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.

De menţionat că la stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se iau în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate şi nici perioadele asimilate, aşa cum sunt cele legate de satisfacerea obligaţiilor militare şi de efectuare a studiilor universitare pe durata normală a acestora.

Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limita de vârstă, fără ca beneficiarul ei să fie penalizat. La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de legea în vigoare, pensia anticipată devine pensie pentru limita de vârstă şi se recalculează, prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada în care asiguratul a beneficiat de pensie anticipată.

3.1.3. PENSIA ANTICIPATĂ PARŢIALĂ

Beneficiari ai acestui drept pot deveni acei asiguraţi care au realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege şi/sau cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani. Ca şi în cazul pensiei anticipate, pensia anticipata parţială poate fi solicitată cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard prevăzută de lege.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale nu se au în vedere perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate şi nici perioadele asimilate, aşa cum s-a făcut precizarea şi în cazul pensiei anticipate.

Deosebirea esenţiala între pensia anticipata şi pensia anticipata parţială constă în diferenţierea cuantumului pensiei în cazul celei de-a doua categorii menţionate. Astfel, cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte ca procent din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus (anticipat) vârsta standard de pensionare, după cum urmează:

Tabelul 4Stagiul de cotizare realizat peste stagiulstandard complet de cotizare prevăzutîn Anexa nr. (coloanele 3 şi 6)

Procentul de diminuare pentru fiecare lună deanticipare(%)

până la 1 an 0,50peste 1 an 0,45peste 2 an 0,40peste 3 an 0,35peste 4 an 0,30peste 5 an 0,25peste 6 an 0,20peste 7 an 0,15peste 8 an 0,10

între 9 şi 10 ani 0,05

28

O menţiune specială trebuie făcută cu privire la valorificarea unor avantaje obţinute pentru munca în condiţii deosebite şi speciale sau în baza unor legi speciale, pentru obţinerea pensiei anticipate parţiale.

Astfel, asiguraţii care au desfăşurat activităţi în condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei standard de pensionare pe această bază, pot beneficia de pensia anticipată parţială cu precizarea că, într-o atare situaţie, reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.

În egală măsură, reducerea vârstei standard obţinută de unii asiguraţi în baza unor legi speciale poate fi valorificată la obţinerea pensiei anticipate. Şi în acest caz, reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.

În ambele cazuri prezentate, asupra cuantumului pensiei pentru limită de vârstă care constituie baza de calcul pentru pensia anticipată parţială nu se aplica procentul de diminuare pentru numărul de luni cu care se reduce vârsta standard de pensionare datorită activităţii desfăşurate în condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă ori datorită beneficiilor unor legi speciale.

La împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

3.1.4. PENSIA DE INVALIDITATE

3.1.4.1. BENEFICIARII PENSIEI DE INVALIDITATE De pensia de invaliditate beneficiază asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin

jumătate din capacitatea de muncă, din următoarele cauze:1. accidente de muncă2. boli profesionale şi tuberculoză;3. boli obişnuite şi accidente care nu au legătură cu munca.

Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele care la data ivirii invalidităţii nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condiţiile de stagiu de cotizare necesare în raport cu vârsta. De asemenea, beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care satisfac obligaţii militare prevăzute de lege precum şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de munca datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.

În fine, au dreptul la pensia de invaliditate persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989. Aceste persoane beneficiază de pensie de invaliditate indiferent de vechimea în munca, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită pe baza aceloraşi criterii după care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă şi, foarte important, chiar în condiţiile în care beneficiarii erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din cauza şi în legătură cu participarea la evenimentele din decembrie 1989.

3.1.4.2. DETERMINAREA GRADULUI DE INVALIDITATE În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă,

invaliditatea poate fi stabilită pe trei grade, astfel:a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii

de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totala a capacitaţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;

29

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând sa presteze o activitate profesională.

Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în cele trei grade de invaliditate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, la propunerea CNPAS.

Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, la propunerea medicului specialist care asigură asistenţa medicală, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţite de documentaţia necesară.

3.1.4.3. CONDIŢII DE STAGIU PENTRU ACORDAREA PENSIEI DE INVALIDITATE

Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă în urma unei boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, astfel:

Tabelul 5Vârsta asiguratului în momentul

ivirii invalidităţiiStagiu de cotizare necesar (ani)

sub 25 ani 525-31 ani 831-37 ani 1137-43 ani 1443-49 ani 1849-55 ani 22

peste 55 ani 25Beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care, până la data ivirii invalidităţii, au

realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, prevăzut mai sus.Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap

preexistent calităţii de asigurat beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, în raport cu vârsta avută la data expertizării.

În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum şi în situaţia satisfacerii obligaţiilor militare, asiguratul poate beneficia de pensia de invaliditate indiferent de stagiul de cotizare.

La stabilirea pensiei de invaliditate, asiguraţii sunt „creditaţi” (li se acordă) ca un stagiu potenţial (Sp), determinat ca diferenţa între stagiul complet de cotizare ( Scc) şi stagiul de cotizare realizat efectiv (Sce) până la data încadrării într-un grad de invaliditate:

Sp = Scc – Sce (3.1)În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar în

raport cu vârsta, stagiul potenţial se determină ca diferenţa între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare necesar (Scn):

Sp = Scc – Scn (3.2)Stagiul potenţial acordat asiguraţilor care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de

handicap preexistent calităţii de asigurat se determină ca diferenţa între stagiile de cotizare prevăzute de lege pentru persoanele cu disabilităţi şi stagiile de cotizare realizate efectiv, conform formulei:

Spd = Scd – Sce (3.3)unde:

Spd – stagiul potenţial pentru persoanele cu disabilităţi preexistente condiţiei de asigurat;

Scd – stagiul de cotizare cerut de lege, persoanelor cu disabilităţi;Sce – stagiul de cotizare realizat efectiv;

Stagiul de cotizare cerut de lege pentru persoanele cu disabilităţi preexistente condiţiei de asigurat este diferenţiat în funcţie de gradul handicapului de care suferă şi anume:

30

- este de o treime din stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap grav;- este de două treimi din stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap

accentuat;- este stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap mediu.Stagiul potenţial se determină în ani, luni şi zile.În toate cazurile, stagiul potenţial rezultat din calcul nu poate fi mai mare decât stagiul de

cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege pentru solicitarea pensiei pentru limită de vârstă.

Persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate, fiind încadrate în gradul I de invaliditate, au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie în cuantum fix pentru însoţitor. Cuantumul acestei indemnizaţii se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară. Pe durata execuţiei bugetare anuale, cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se reactualizează prin hotărâre guvernamentală, în funcţie de rata inflaţiei.

3.1.4.4. REVIZUIREA MEDICALĂ A PENSIONARILOR DE INVALIDITATE

Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale la intervale de 6 – 12 luni, în funcţie de afecţiune, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, la termenele fixate de casele teritoriale de pensii. În urma revizuirii efectuate, medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care, de la caz la caz, decide:

a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;b) încadrarea în alt grad de invaliditate;c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de

muncă.Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor

s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a înrăutăţit.Dreptul la pensia de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare

celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală. Neprezentarea la revizuire din motive imputabile pensionarului atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală.

De la regula revizuirii medicale periodice sunt exceptaţi pensionarii de invaliditate aflaţi în următoarele situaţii:

a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;b) au împlinit vârsta prevăzută de lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au

realizat stagiul complet de cotizare, conform legii.Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor nerevizuibili menţionaţi mai sus, sunt

obligaţi să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale în vederea reintegrării socio-profesionale în aceeaşi muncă sau în alta. Neîndeplinirea programului de recuperare din motive imputabile pensionarului are drept consecinţă suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare constatării. Suspendarea plăţii pensiei încetează cu luna următoare reluării sau,după caz, începerii programelor recuperatorii.

La împlinirea vârstei standard de pensionare sau a vârstei standard reduse conform legii, pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.

De menţionat că indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută pentru pensionarii încadraţi în gradul I de invaliditate se menţine indiferent pentru care dintre pensii optează.

31

3.1.5. PENSIA DE URMAŞ

3.1.5.1. CONDIŢII DE OBŢINERE ŞI BENEFICIARI Beneficiarii pensiei de urmaş sunt copiii şi soţul supravieţuitor al unei persoane decedate,

dacă la data decesului aceasta din urmă era pensionară sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Condiţiile de acordare a pensiei de urmaş sunt diferite pentru cele două categorii de beneficiari. Astfel, copiii au dreptul la pensie de urmaş dacă se află în următoarele situaţii:

a) au vârsta până la 16 ani;b) dacă îşi continuă studiile într-o forma de învăţământ organizată potrivit legii, până la

terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 ani. Prin normele de aplicare a legii pensiilor se precizează că pensia de urmaş se acordă copiilor care urmează cursurile unei singure instituţii de învăţământ superior, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 ani;

c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care erau deja beneficiari ai pensiei de urmaş.

În ceea ce priveşte soţul supravieţuitor, acesta are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de lege, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus faţă de durata de 15 ani.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârstă, în perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an. Acordarea pensiei de urmaş prevăzută de lege în acest caz nu este condiţionată de data ivirii invalidităţii soţului supravieţuitor, iar încadrarea într-un grad de invaliditate se face indiferent de vârsta acestuia.

De asemenea, soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei, iar acesta (soţul supravieţuitor) nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau daca veniturile sale sunt mai mici de ¼ din salariul mediu brut pe economie.

De pensie de urmaş beneficiază soţul supravieţuitor şi în condiţiile în care acesta are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârsta de până la 7 ani. Dreptul la pensia de urmaş este acordat până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani şi cu condiţia ca soţul supravieţuitor să nu fie el însuşi asigurat la sistemul public de asigurări, iar veniturile sale lunare sa fie mai mici de ¼ din salariul mediu brut pe economie.

Dacă soţul supravieţuitor nu îndeplineşte nici una din condiţiile menţionate mai sus, beneficiază de pensie de urmaş doar pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă veniturile realizate sunt mai mici de ¼ din salariul mediu brut pe economie.

3.1.5.2. CALCULUL ŞI ACORDAREA PENSIEI DE URMAŞ Baza de calcul pentru stabilirea pensiei de urmaş diferă în funcţie de situaţia pe care o

avea susţinătorul decedat înainte de data decesului, după cum vom vedea în continuare.Într-un prim caz, pensia de urmaş se calculează luând ca bază de calcul pensia

pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat. Aici se disting două situaţii:

Una în care susţinătorul decedat avea pensie pentru limită de vârstă stabilită în condiţiile legislaţiei anterioare, caz în care pensia de urmaş se calculează din aceasta.

A doua situaţie, în care susţinătorul decedat avea pensie pentru limită de vârstă stabilită în baza Legii 19/2000, situaţie în care pensia de urmaş se calculează din

32

pensia pentru limita de vârstă în plată, la care ar fi avut dreptul în condiţiile acestei legi.

În al doilea caz, pensia de urmaş se calculează din pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă şi era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parţială sau ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, la una din aceste categorii de pensie. Şi aici se disting două situaţii, şi anume:

Una în care susţinătorul decedat avea pensie de invaliditate gradul I stabilită în condiţiile legislaţiei anterioare, caz în care pensia de urmaş se calculează din aceasta.

A doua, în care susţinătorul decedat se afla în plată sau îndeplinea, la data decesului, condiţiile pentru obţinerea unei pensii de invaliditate gradul II sau III, a unei pensii anticipate ori anticipate parţiale, situaţie în care pensia de urmaş se stabileşte din pensia de invaliditate gradul I, calculată conform Legii 19/2000.

În al treilea rând, pensia de urmaş se stabileşte din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat, dacă aceasta este mai avantajoasă decât pensia pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, punctaj aferent pensiei pentru limită de vârstă sau pensiei de invaliditate gradul I, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

- pentru un singur urmaş – 50%- pentru 2 urmaşi – 75%- pentru 3 sau mai mulţi urmaşi – 100%În situaţia în care baza de calcul o constituie pensia de serviciu, cuantumul pensiei de

urmaş se stabileşte prin aplicarea procentelor de mai sus, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, asupra cuantumului pensiei de serviciu.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea drepturilor de urmaş calculate pentru fiecare părinte. În cazul modificării numărului de urmaşi – în general, prin ieşirea din drepturi a unor beneficiari – pensia se recalculează în funcţie de numărul celor rămaşi în drepturi.

Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Beneficiarii pensiei de urmaş, care dobândesc acest drept ca urmare a unei invalidităţi, sunt expertizaţi şi supuşi periodic revizuirii medicale. De asemenea, ei au obligaţia de a urma programele recuperatorii conform aceloraşi reglementari prevăzute în cazul pensiei de invaliditate.

3.2. CALCULUL PENSIILOR

Algoritmul de calcul pentru fiecare categorie de pensie are la bază determinarea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare sau, după caz, a punctajului creditat pe baza stagiului potenţial în cazul asiguraţilor care solicită pensie de invaliditate. Cuantumul pensiei se stabileşte prin ponderarea acestui punctaj cu valoarea punctului de pensie în luna pensionării, potrivit formulei:

P = Pa x Vplp (3.4)Unde: P = valoarea pensiei calculate;

Pa = punctajul mediu anual realizat de asigurat;Vplp = valoarea unui punct de pensie în luna pensionării;

Pentru anul 2005, salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este de 9.211.000 lei. Valoarea punctului de pensie la data de 01.01.2005 este de 2.955.592 lei.

În ceea ce priveşte punctajul mediu anual realizat de către angajat în perioada de cotizare, acesta se determină prin împărţirea numărului de puncte obţinut prin însumarea punctajelor anuale

33

realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege (anexa 3 la Legea 19/2000) astfel:

Pa = ∑Pai / Scc (3.5)

Unde:Pai = punctajele corespunzătoare fiecărui an din întreaga perioadă de asigurare a

asiguratului;Scc = stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

Stagiul complet de cotizare prevăzut de lege este diferit, după cum urmează: Dacă asiguratul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii normale de muncă, este vorba

de stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 9 la normele de aplicare a Legii 19/2000.

Dacă asiguratul a realizat o parte din stagiu în condiţii speciale, iar restul în alte condiţii de muncă, stagiul complet de cotizare este cel din anexele 4 şi 5 la Legea 19/2000.

Pentru asiguraţii care au realizat stagiul în condiţii speciale de muncă, stagiul complet de cotizare la care se raportează stagiul realizat este diferit, după cum urmează:

- de 20 ani pentru personalul din unităţile miniere care şi-a desfăşurat activitatea în subteran cel puţin 50% din timp

- de 15 ani pentru personalul care a desfăşurat activităţi în zona I de expunere la radiaţii şi, respectiv, de 17 ani pentru cel care a desfăşurat activităţi în zona II de expunere la radiaţii;

- de 25 ani pentru personalul navigant din aviaţia civilă şi pentru personalul artistic încadrat în grupa condiţii speciale de muncă.

Pentru asiguraţii care au realizat stagiul în condiţii de handicap preexistent, stagiul complet de cotizare este de:

- 1/3 din stagiul complet prevăzut de lege, pentru cei cu handicap grav;- 2/3 din stagiul complet prevăzut de lege, pentru cei cu handicap

accentuat;- stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, pentru cei cu handicap

mediu.În ceea ce priveşte punctajul fiecărui an obţinut de către asigurat, el se determină prin

împărţirea la 12 a punctajului rezultat din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, adică:

Pai = ∑ Plj /12 (3.6)

Unde: Plj = punctajul lunar realizat de asigurat12 – numărul de luni dintr-un an.

În fine, punctajul realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, prin raportarea venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, după următoarea formulă:

Plj = Sbi / Sbl/e (3.7)Sau

Plj = Vla / Sbl/e (3.8)

Unde:Sbi = salariul brut individual, inclusiv sporurile şi adaosurile;Vla = venitul lunar asigurat;Sbl/e = salariul mediu brut lunar pe economie comunicat de I.N.S.S.E.

34

În logica procesuala, determinarea punctajului realizat de către un asigurat pe întreg stagiul de cotizare are loc plecând de la calculul punctajului lunar, al celui anual şi al punctajului mediu realizat de asigurat pe întreaga durată de stagiu.

Aşa cum s-a arătat, CNPAS comunică asiguratului, prin casele teritoriale de pensii, punctajul anual şi punctajul realizat pentru întreaga perioadă de cotizare.

Pentru perioadele în care Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice a comunicat numai salariul brut lunar pe economie la nivel anual, punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunara din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, şi salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, potrivit formulelor:

Pai = ( ∑ Sbilj / 12 ) / Sbl/e (3.9)Sau

Pai = ( ∑ Valj / 12) / Sbl/e (3.10)

Unde: ∑Sbilj = suma salariilor brute individuale lunare din anul i;∑Valj = suma veniturilor asigurate în anul i;Sbl/e = salariul mediu brut lunar pe economie în anul respectiv.

Pentru lunile în care Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice nu a comunicat încă salariul mediu brut lunar pe economie se utilizează – pentru întreaga perioadă în cauză – ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat.

La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.La determinarea punctajelor, pe lângă salariile prevăzute mai sus, se au în vedere şi

sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:a) perioada 1 martie 1970 – 1 septembrie 1983:

- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 – 10 ani;- 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 – 15 ani;- 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 25 – 20 ani;- 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

b) perioada 1 septembrie 1983 – 1 aprilie 1992- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 – 5 ani;- 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 – 10 ani;- 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 – 15 ani;- 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 – 20 ani;- 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

Pentru perioada de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă. Salariile anuale medii şi minime pe economie, brute sau nete, după caz, până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000, sunt cele prevăzute în anexele 6 şi 7 la lege.

Punctajul asiguratului determinat ca mai sus nu poate fi mai mare de 3 (5) puncte într-un an calendaristic (pentru anii 2001 şi 2002, respectiv pentru anul 2003).

Punctajul anual realizat până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000 nu este supus plafonării de mai sus. Explicaţia acestui fapt rezidă în două cauze. Pe de o parte, până în anul 1990, ecartul dintre salariul maxim şi cel minim era de 5 la 1, prin urmare este de presupus că un număr relativ redus de salariaţi au înregistrat lunar un punctaj mai mare de 3 puncte şi deci acesta nu influenţează decisiv cheltuielile cu pensiile. Pe de altă parte, după 1990, numărul salariaţilor

35

care au înregistrat câştiguri de 3 ori mai mari decât salariul mediu brut pe economie şi un punctaj lunar mai mare de 3 puncte nu a crescut semnificativ faţă de anul 1990. În plus, contribuţia la sistemul public de pensii pentru această categorie s-a plătit conform câştigului realizat, nefiind în nici un fel plafonată şi deci nu este normal ca punctajul lunar luat în calculul pensiei sa fie restricţionat.

Pentru obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de pensie de invaliditate şi de pensie de urmaş, la stagiul realizat efectiv de asigurat se adaugă stagiul corespunzător perioadelor asimilate.

Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează:

- cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurări sociale obţinute în perioadele respective;

- 25 % din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele în care asiguraţii au urmat cursurile învăţământului universitar, cu condiţia absolvirii lor, sau au satisfăcut diverse obligaţii militare potrivit legii.

Pentru stagiul potenţial, acordat asiguraţilor în drept să obţină pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de:

- 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav;- 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap

accentuat;- 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu.În cazul persoanelor care beneficiază de drepturi de asigurări sociale (perioadele

respective fiind considerate stagiu asimilat) şi care în aceeaşi perioadă obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale sau încheie contract de asigurare, atunci când se calculează punctajul anual al acestora, se iau în considerare, prin cumulare, veniturile asigurate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate.

O menţiune specială se impune a fi făcută în cazul persoanelor asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat la data intrării în vigoare a Legii 19/2000. Pentru acestea, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie sau venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă.

Punctajul anual pentru fiecare „an util” realizat de către agricultorii cu gospodărie individuală din zona necooperativizată, precum şi de către membrii fostelor unităţi agricole cooperatiste, până la intrarea în vigoare a Legii 80/1992 republicată, reprezintă 0,25 puncte. După intrarea în vigoare a Legii 80/1992, la determinarea punctajului anual realizat de categoria respectivă de asiguraţi se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

O altă menţiune trebuie făcută în cazul în care persoanele au fost, anterior intrării în vigoare a legii sistemului public de pensii, asigurate la două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat. La stabilirea punctajului, perioadele respective se iau în calcul o singură dată. Dacă, însă, în perioadele anterioare intrării în vigoare a legii sistemului public de pensii, o persoană a fost asigurată simultan la sistemul de asigurări sociale şi pensii pentru agricultori şi la sistemul de asigurări sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumulează veniturile asigurate din perioadele respective.

Trebuie precizat că asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de lege, mai contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii, vor beneficia de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

Numărul de puncte realizat de şomeri se calculează prin raportarea cuantumului drepturilor băneşti lunare acordate la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.

Pentru şomerii care beneficiază de plăţi compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia la asigurările sociale din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, numărul de puncte se

36

calculează prin raportarea a 1/3 din drepturile primite în aceste cazuri la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de către Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Punctajul anual al unui asigurat care a cotizat la fondul pentru pensia suplimentară în perioada 1 ianuarie 1967 – 1 aprilie 2001, atât cât a fost în vigoare legislaţia prin care a fost instituit acest fond, se majorează cu anumite procente, în funcţie de perioada de cotizare astfel:

Tabelul 6Corectarea punctajului anual de pensie ca urmare a contribuţiei la fondul pentru

pensia suplimentară

Nr.Crt.

PerioadaProcent de majorare a

punctajului anual

Contribuţia la sistemul public de pensii a persoanei

Contribuţia la fondul pentru

pensie suplimentară

0 1 2 = (4:3)*100 3 41 1.01.1967-1.01.1973 16% 12% 2%2 1.01.1973-1.01.1978 13% 15% 2%3 1.01.1978-1.07.1986 14% 14% 2%4 1.07.1986-1.11.1990 21% 14% 3%5 1.11.1990-1.04.1991 15% 20% 3%6 1.04.1991-1.04.1992 14% 22% 3%7 1.04.1992-1.01.1999 13% 23% 3%8 1.01.1999-1.02.1999 22% 23% 5%9 1.02.1999-1.04.2001 17% 30% 5%

Asiguraţii care au contribuit opţional cu 4% la Fondul pentru pensie suplimentară în perioada 1.07.1977 – 1.07.1986, stipulată în mod expres de lege, beneficiază de următoarele procente de majorare:

- 26% pentru perioada 1.07.1977 – 1.01.1978;- 28% pentru perioada 1.01.1978 – 1.07.1986.

3.3. ACORDAREA ŞI PLATA PENSIILOR

Pensia, indiferent de tipul acesteia, se acordă la cererea persoanei îndreptăţite (a titularului), a mandatarului desemnat prin procură speciala, a tutorelui sau a curatorului acestuia. Procura speciala trebuie autentificată de către notarii publici români sau de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi conţine obligatoriu următoarele elemente:

- numele, prenumele, cetăţenia, locul şi data naşterii, domiciliul şi actul de identitate al titularului dreptului la pensie;

- aceleaşi date pentru mandatar;- obiectul mandatului: întocmirea dosarului de pensie, încasarea pensiei, deschiderea

contului curent, semnarea extrasului de cont;- precizarea că mandatarul are obligaţiile ce revin titularului, mai ales aceea de a

anunţa în termen casei teritoriale de pensii orice modificare intervenită în situaţia titularului, de natură să modifice sau să înceteze dreptul la pensie.

Procura speciala este valabilă 18 luni.Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor

prevăzute de lege, se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. Actele doveditoare, care alcătuiesc conţinutul dosarului de pensionare, diferă în funcţie de categoria de pensie solicitată.

Astfel, în cazul pensiei pentru limită de vârstă, al pensiei anticipate şi al celei anticipate parţiale, este vorba de:

cererea tip pentru înscriere la pensie; carnetul de muncă; carnetul de asigurări sociale;

37

alte acte care atestă vechimea în muncă, realizată în alte sectoare; livretul militar, dacă este cazul; diploma de studii, din care să rezulte durata normală şi perioada studiilor efectuate în

România, precum şi certificarea absolvirii acestora; adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate de lege; dovada certificării stagiului de cotizare; acte doveditoare pentru beneficiarii de drepturi de pensie în baza unor legi speciale; adeverinţă din care să rezulte încetarea calităţii de asigurat; procură specială, dacă este cazul.Pentru pensia de invaliditate, în afara actelor menţionate mai sus, dosarul de pensie mai

cuprinde: cerere tip de înscriere la pensie de invaliditate; decizia emisă de medicul expert al asigurărilor sociale; adeverinţa din care rezultă încetarea plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate

temporară de muncă şi cuantumul acesteia.Pentru pensia de urmaş, dosarul de pensie cuprinde actele necesare pentru obţinerea

pensiei pentru limită de vârstă, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionat la data decesului, la care se adaugă:

cerere tip pentru înscriere la pensie de urmaş; actele de stare civilă ale solicitanţilor; decizia de pensie pentru cazurile în care susţinătorul decedat era pensionar; adeverinţă de studii pentru elevi şi/sau studenţi; declaraţii pe propria răspundere din care să rezulte că urmaşul nu a fost condamnat

prin sentinţă rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului decedat;

cauza decesului, cu excepţia situaţiilor în care susţinătorul decedat avea calitatea de pensionar.

Drepturile de pensie se acordă şi se plătesc diferit, în funcţie de tipul pensiei solicitate, după cum se va vedea în cele ce urmează.

Drepturile de pensie pentru limită de vârstă, anticipată şi anticipată parţială, se acordă şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la această dată.

În cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare şi a căror cerere a fost depusă peste termenul de 30 zile, drepturile de pensie se acordă şi se plătesc de la data depunerii cererii împreună cu actele doveditoare.

Drepturile de pensie de invaliditate se acordă de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un anumit grad de invaliditate. Dacă cererea nu a fost depusă în termenul de 60 zile prevăzut de lege, pensia se acordă de la data depunerii cererii.

Drepturile de pensie de urmaş se acordă persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, la cerere, astfel:

a). începând cu luna următoare decesului, dacă susţinătorul decedat era pensionar şi dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;

b). de la data decesului susţinătorului, în cazul în care acesta din urmă nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 zile de la data decesului;

c). de la data depunerii cererii, în cazul în care termenul menţionat de 90 zile a fost depăşit.

În cazul în care urmaşul îndeplineşte condiţiile de primire a pensiei ulterior datei decesului susţinătorului, drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 zile de la această dată. Dacă termenul de 90 zile este depăşit, drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data depunerii cererii.

Dosarul de pensionare conţinând cererea de pensionare şi documentele doveditoare anexate este supus examinării din partea caselor teritoriale de pensii în raza cărora domiciliază

38

asiguratul. Rezultatul acestei examinări înseamnă admiterea sau respingerea cererii de pensionare, care se face prin decizie emisă de casa teritorială respectivă în termen de 30 zile de la data depunerii cererii. Termenul de 30 zile reglementat de lege curge de la data înregistrării cererii cu toate actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor de pensionare. Decizia emisă cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare şi se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii. Acest document poate fi contestat la instanţa judecătorească în a cărei raza teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 zile de la comunicare.

Plata pensiei se face lunar. Pensia se plăteşte personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procura specială sau reprezentantului legal al acestuia.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care:a) beneficiarul a decedat;b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată

pensia;c) urmaşul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracţiunea de

omor sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului.Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:a)pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat

convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesionala venituri brute lunare mai mari de ¼ din salariul mediu brut pe economie;

c)beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;d) copilul urmaş nu face dovada continuării studiilor într-o formă de învăţământ

organizat potrivit legii. Dovada continuării acestor studii trebuie prezentată casei teritoriale de pensii în termen de 15 zile de la data începerii anului şcolar;

e)soţul supravieţuitor, beneficiar al pensiei de urmaş, se recăsătoreşte;f) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se reîncadrează

în activitate sau realizează venituri brute lunare într-un cuantum care depăşeşte ¼ din salariul mediu brut pe economie.

Plata indemnizaţiei de însoţitor se suspendă pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu excepţia nevăzătorilor, este internat în instituţii de asistenţă socială sau în unităţi medicale specializate, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanentă.

Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la data încetării acesteia. Dacă cererea de reluare în plată a pensiei suspendate a fost depusă după acest termen, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.

Reluarea în plată a pensiei de urmaş, suspendată ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de către beneficiarii copii pe perioada studiilor sau pe durata unei invalidităţi, se face de la data începerii anului şcolar sau de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate.

În anumite situaţii, pensia se poate cumula cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective. Aici se încadrează:

a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 26 ani;

b) nevăzătorii;c) pensionarii pentru limită de vârstă;d) pensionarii de invaliditate de gradul III;Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate

profesionala dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşesc ¼ din salariul mediu brut lunar pe economie.

În anumite condiţii, expres menţionate de lege, pensia pentru limită de vârstă poate face obiectul recalculării. Astfel, beneficiarii acestei pensii pot solicita recalcularea pensiei după

39

realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minim 12 luni. Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.

Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale prevăzute pentru cererea de pensionare.

Recalcularea pensiei se aplică şi persoanelor pensionate în baza legislaţiei anterioare dacă au realizat un stagiu de cotizare de minim 12 luni după pensionare.

Beneficiarii drepturilor de pensie sunt obligaţi să comunice casei teritoriale de pensii la care sunt arondaţi orice modificări privind condiţiile de acordare şi de plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariţia acestora.

În cazul pensionarilor decedaţi, sumele rămase neîncasate, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi, după caz, drepturile de pensie cuvenite şi neachitate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun şi în baza unor acte doveditoare care să le ateste calitatea.

3.4. ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE

3.4.1. CONSIDERAŢII GENERALE

În afara pensiilor, asiguraţii sistemului public beneficiază de următoarele drepturi de asigurări sociale, denumite generic prestaţii pe termen scurt:

1. Concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

2. Concediu şi indemnizaţie de maternitate3. Concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la

împlinirea vârstei de 2 ani4. Concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav5. Prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea

capacităţii de muncă6. Ajutor de deces

3.4.2. STAGIUL DE COTIZARE NECESAR OBŢINERII DREPTURILOR DE ASIGURĂRI SOCIALE

- cel puţin 6 luni realizat în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical

- cel puţin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului pentru persoanele care solicită concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă până la 2 ani, respectiv 3 ani

În situaţia în care naşterea se produce înainte de termen, stagiul de cotizare necesar deschiderii dreptului la concediul pentru creşterea copilului se diminuează cu perioada cuprinsă între data naşterii copilului şi data prezumată a naşterii, certificată de medicul de specialitate.

- fără condiţie de stagiu de cotizare, în cazul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă ce sunt cauzate de accidentele de muncă, bolile profesionale, urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infecto-contagioase din grupa A;

- fără condiţie de stagiu în cazul ajutoarelor de deces.

3.4.3. INDEMNIZAŢIE PENTRU INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ

Beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă, asiguraţii care au un stagiu de cotizare în sistemul public de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical.

40

Nu este necesară îndeplinirea condiţiei de realizare a stagiului de cotizare în cazul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente de muncă, boli profesionale, urgenţe medico-chirrurgicale, tuberculoza şi bolile infectocontagioase din grupa A.

Concediile medicale şi indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe o durată de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotite de la prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 90-a zi, concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Indemnizaţia peentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe o perioadă mai mare de 180 de zile pentru unele boli cardiovasculare, tuberculoză pulmonară, SIDA şi cancer de orice tip.

Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul a indemnizaţiei stabilită ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective şi/sau perioadele în care asiguratul:

- a beneficiat de drepturi de asigurări sociale cu excepţia pensiei pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială şi de urmaş

- a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora;

- a satisfăcut serviciul ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 100% din baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale în cazul tuberculozei, SIDA, cancerului de orice tip, precum şi a bolilor infecto-contagioase din grupa A şi urgenţelor medico-chirurgicale. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul bolilor profesionale şi a accidentelor de muncă este 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă cuvenite asiguraţilor care desfăşoară activitate în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, se calculează şi se plătesc de către fiecare angajator, cu condiţia ca persoanele respective să fi realizat la fiecare angajator stagiul minim prevăzut de lege.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator, în funcţie de numărul de angajaţi avut la data ivirii incapacităţii temporare de muncă astfel:

- până la 20 de angajaţi, din prima zi până în a 7-a zi de incapacitate temporară de muncă;

- între 21-100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate temporară de muncă;

- peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate temporară de muncă.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat astfel:

- începând cu prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul şomerilor şi al persoanelor asigurate cu declaraţie sau contract de asigurare socială;

- începând cu ziua următoare celor suportate de angajator, până la data încetării incapacităţii temporare de muncă sau pensionarii (în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă a fost cauzată de boli profesionale sau accidente de muncă, indemnizaţia se suportă în primele trei zile de incapacitate, de către angajator, iar din a patra zi de incapacitate, din contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale).

41

3.4.4. INDEMNIZAŢIE DE MATERNITATE

Asiguratele au dreptul la concediu şi indemnizaţie de maternitate dacă au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu de sarcină şi lehuzie înscrisă în certificatul medical.

Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lehuzie pe o perioadă de 63 zile după naştere, cu posibilitatea compensării între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, dar avându-se în vedere prevederile referitoare la obligativitatea efectuării celor 42 de zile de concediu de lehuzie.

În situaţia în care copilul se naşte mort, sau moare în perioada concediului de lehuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.

Persoanele cu handicap beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină începând cu luna a 6-a de sarcină.

Beneficiază de concediu de maternitate şi persoanele care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat.

3.4.5. INDEMNIZAŢIE PENTRU CREŞTEREA COPILULUI PÂNĂ LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 2 ANI, SAU, ÎN CAZUL

COPILULUI CU HANDICAP, PÂNĂ LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 3 ANI

Indiferent de data de la care solicitantul a devenit asigurat al sistemului public, stagiul de cotizare necesar stabilirii şi acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, stabilită după data de 31.12.2003, este de cel puţin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective şi/sau perioadele în care asiguratul:

- a beneficiat de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia pensiei pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţial şi de urmaş;

- a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora;

- a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă numai după efectuarea a cel puţin 42 de zile din concediul de lehuzie. Dacă în urma compensării între concediul pentru sarcină şi concediul pentru lehuzie rămân de efectuat mai puţin de 42 de zile din concediul pentru lehuzie, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă numai după parcurgerea, de la naştere, a acestei perioade.

În cazul asiguraţilor care au adoptat, au fost numiţi tutore, cărora li s-au încredinţat copii sau le-au fost daţi în plasament, perioada ce corespunde stagiului de cotizare se stabileşte de la data la care, după caz, s-a aprobat adopţia, s-a instituit tutela sau plasamentul, conform legii. Ca atare, în vederea acordării concediului pentru creşterea copilului, acestor asiguraţi nu le sunt aplicabile prevederile referitoare la obligativitatea efectuării celor 42 de zile din concediul de lehuzie.

Dacă mama beneficiază de indemnizaţia de maternitate, tatăl, în urma opţiunii, poate solicita concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului numai după împlinirea a 42 de zile de la data naşterii, respectiv din a 43-a zi de la data naşterii copilului, cu respectarea condiţiei privind stagiul de cotizare. În situaţia în care mama nu este asigurată în sistemul public şi nu beneficiază de concediu de maternitate, tatăl poate solicita concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului imediat după naşterea acestuia, fără a fi necesar a se parcurge cele 42 de zile. Precizăm că nu se poate cumula indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2 ani cu alte venituri. În consecinţă, tatăl, obligatoriu, trebuie să suspende raportul de muncă sau de serviciu.

În cazul mamei care se află în concediu pentru creşterea unui copil, perioadă în care naşte un altul, iar până la solicitarea concediului pentru creşterea acestuia din urmă au trecut cel puţin

42

42 de zile de la naştere (timp în care asigurata se află în continuare în concediu pentru creşterea primului copil), pentru acordarea concediului pentru creşterea celui de-al doilea copil nu se cere efectuarea obligatorie a celor 42 de zile reprezentând concediu pentru lehuzie. Atunci când mama renunţă la indemnizaţia pe care o primeşte pentru primul copil, în favoarea celei pentru al doilea copil, imediat după naşterea acestuia din urmă, pentru a beneficia de acest drept, este obligatoriu să efectueze cele 42 de zile din concediul pentru lehuzie.

În situaţia în care mama a decedat la naşterea copilului, tatăl poate beneficia, în condiţiile legii, de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului, oricând după data naşterii copilului, până la data împlinirii de către acesta a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani.

3.4.6. INDEMNIZAŢIE PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV

Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu pentru îngrijirea copilului bolnav înscrisă în certificatul medical.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul de familie.

3.4.7. PRESTAŢII PENTRU PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR ŞI RECUPERAREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

Asiguraţii sistemului public pot beneficia de:- indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;- indemnizaţie pentru trecerea temporară în altă muncă;- indemnizaţie pentru carantină;- tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurările sociale de

sănătate;- reabilitare profesională;- bilete de odihnă, pentru asiguraţii unităţilor în care nu este reglementată, potrivit

legii, constituirea fondului social.Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală de

lucru sau indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă, din cauza bolii sau a accidentului se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pe o durată de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an calendaristic, pentru:

- persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionari publici;

- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti.

Indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă se acordă dacă, la noul loc de muncă, asiguratul realizează un venit salarial brut lunar inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale în lunile respective.

Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de Inspectoratul de Sănătate Publică.

Asiguraţii aflaţi în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile şi pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear şi

43

reabilitare profesională, pe baza programului individual de recuperare stabilit de medicul expert al asigurărilor sociale.

3.4.8. AJUTORUL DE DECES

Ajutorul de deces se acordă, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui membru de familie care nu are un drept propriu de asigurări sociale şi se află în întreţinerea titularului la data decesului, unei singure persoane care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acestora, orice altă persoană care dovedeşte cu acte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

În cazul decesului copilului inapt pentru muncă, indiferent de vârstă, ajutorul de deces se acordă cu condiţia prezentării certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap sau, în lipsa acestuia, a actului medical vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a făcut inapt pentru muncă şi data ivirii acesteia.

Dreptul asiguraţilor la ajutor de deces nu este condiţionat de îndeplinirea unui stagiu de cotizare.

Ajutorul de deces se acordă în cuantumul prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi făcut public de CNPAS, valabil la data decesului.

Pentru anul 2002, cuantumul ajutorului de deces este de 5.482.000 lei.Pentru anul 2003, cuantumul ajutorului de deces este de 6.962.000 lei.Pentru anul 2004, cuantumul ajutorului de deces este de 7.682.000 lei.În cazul decesului unui membru de familie, cuantumul ajutorului de deces este 50% din

cuantumul ajutorului de deces cuvenit unui asigurat sau pensionar.Ajutorul de deces se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.Actele necesare pentru acordarea ajutorului de deces sunt:- cerere tip;- certificat de deces în original şi copie;- actul de identitate al solicitantului în original şi copie;- acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu

decedatul, sau, după caz, actul care atestă calitatea de moştenitor, tutore, curator, în original şi copie;

- acte din care să rezulte că s-au suportat cheltuieli ocazionate de deces;după caz

- certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap sau actul medical prin care se atestă boala care l-a făcut inapt pentru muncă pe copil şi data ivirii acesteia;

- certificat de la Administraţia Financiară, din care să rezulte că membrul de familie decedat nu a avut nici un fel de venit;

- declaraţie notarială că membrul de familie decedat a fost în întreţinerea solicitantului de ajutor de deces, care a suportat şi cheltuielile de înmormântare.

Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către:- angajator, în cazul decesului asiguratului salariat, respectiv al unui membru de

familie al acestuia;- instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul decesului

şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;- casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului cu

declaraţie sau contract de asigurare socială, respectiv al unui membru de familie al acestora.

Ajutorul de deces se achită de un singur plătitor de drepturi de asigurări sociale, acesta având obligaţia ca, după efectuarea plăţii, să înscrie pe versoul certificatului de deces original menţiunea „ACHITAT”, data, semnătura şi ştampila.

44

3.4.9. INDEXAREA PRESTAŢIILOR DE ASIGURĂRI SOCIALE

Cuantumul indemnizaţiilor de asigurări sociale acordate pe o perioadă mai mare de 90 de zile se poate indexa odată cu indexarea valorii punctului de pensie, în condiţiile stabilite prin Hotărâri de Guvern.

În aplicarea procentelor de indexare a indemnizaţiilor de asigurări sociale se va avea în vedere că durata de acordare a diverselor prestaţii pe termen scurt nu se cumulează.

Indexările acordate indemnizaţiilor de asigurări sociale până în prezent sunt următoarele:- H.G. 523/31.05.2001, apărută în M.O. 304/08.06.2001, procent 6% cu aplicare 01.06.2001- H.G. 781/21.08.2001, apărută în M.O. 502/27.08.2001, procent 3% cu aplicare 01.09.2001- H.G. 1169/21.11.2001, apărută în M.O. 759/28.11.2001, procent 6% cu aplicare 01.12.2001- H.G. 195/28.02.2002, apărută în M.O. 171/11.03.2002, procent 6% cu aplicare 01.03.2002- H.G. 518/23.05.2002, apărută în M.O. 367/31.05.2002, procent 4,65% cu aplicare 01.06.2002- H.G. 920/22.08.2002, apărută în M.O. 647/31.08.2002, prrocent 2,78% cu aplicare 01.09.2002- H.G. 1301/20.11.2002, apărută în M.O. 864/29.11.2002, procent 4,2% cu aplicare 01.12.2002- H.G. 218/27.02.2002, apărută în M.O. 144/05.03.2003, procent 3,5% cu aplicare 01.03.2003- H.G. 614/29.05.2003, apărută în M.O. 392/06.06.2003, procent 2,7%, cu aplicare 01.06.2003- H.G. 1006/22.08.2003, apărută în M.O. 618/30.08.2003, procent 2,65% cu aplicare 01.09.2003- H.G. 1383/02.12.2003, apărută în M.O. 856/02.12.2003, procent 3,1% cu aplicare 01.12.2003- H.G. 263/26.02.2004, apărută în M.O. 205/09.03.2004, procent 2% cu aplicare 01.03.2004- H.G. 808/27.05.2004, apărută în M.O. 480/28.05.2004, procent 2% cu aplicare 01.06.2004- H.G. 1297/19.08.2004, apărută în M.O. 792/27.08.2004, procent 4% cu aplicare 01.09.2004

3.4.10. INDEMNIZAŢII DE ASIGURĂRI SOCIALE PRELUATE ÎN PLATĂ DE CĂTRE CJP TIMIŞ

În cazul în care angajatorul îşi încetează activitatea sau a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, drepturile de asigurări sociale (indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, pentru maternitate, pentru creşterea sau îngrijirea copilului bolnav, ajutorul de deces şi indemnizaţia pentru carantină), care s-au născut anterior ivirii acestor situaţii, se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat de către casele teritoriale de pensii.

Actele necesare în vederea preluării în plată din bugetul asigurărilor sociale de stat a drepturilor care s-au născut anterior situaţiilor sus menţionate sunt:

- lista angajaţilor aflaţi în plată de indemnizaţie de asigurări sociale;- situaţia plăţii lunare a drepturilor până la data depunerii documentaţiei;- carnetele de muncă ale angajaţilor respectivi, în care s-a înscris temeiul legal al

încetării raportului de muncă;- dispoziţia de încetare a activităţii;- actele medicale şi alte acte prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor;- în cazul expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de

muncă, se mai depune şi copia de pe contractul individual de muncă, cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă;

- în cazul încetării activităţii angajatorului, se mai depune şi unul din următoarele acte:- actul oficial care atestă începerea procedurii de încetare a activităţii angajatorului

persoană juridică (hotărârea tribunalului învestit cu procedura falimentului, încheierea judecătorului-sindic, hotărârea adunării generale a acţionarilor, rămasă definitivă, încheierea judecătorului delegat privind înscrierea în Registrul comerţului a menţiunilor referitoare la modificarea/completarea actului constitutiv şi a numirii lichidatorului);

- confirmare scrisă a expirării valabilităţii sau a anulării autorizaţiei de funcţionare sau autorizaţiei de liberă practică (pentru angajatori, persoane fizice);

- procesul-verbal de insolvabilitate încheiat de casa teritorială de pensii în baza art. 93 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare;

- copie legalizată de pe actul de desfiinţare a organizaţiei cooperaţiei meşteşugăreşti;

45

- confirmarea scrisă a expirării mandatului exercitat în cadrul autorităţii elective, executive, legislative sau judecătoreşti;

- orice alte acte prevăzute de legislaţia în materie în vigoare la data încetării activităţii sau la data constatării insolvabilităţii angajatorului.

46

4. STUDII DE CAZ PRIVIND CALCULUL PENSIILOR DE STAT ÎN ROMÂNIA

4.1. PENSIA PENTRU LIMITA DE VÂRSTĂ DIN SECTORUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

BULETIN DE CALCUL 2581/16.06.2005privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă

(Cod pensie N10 )Cod asigurat 2460806354773Numele şi prenumele FILIP EUGENIA MARIANAData naşterii 06.08.1946 Sex FLocalitatea TIMIŞOARA Str. I.I. DE LA BRADNr. 105AUltima funcţieData înscrierii la pensie 01.06.2005Vârsta la data înscrierii la pensie 58 ani 9 luniVârsta standard de pensionare 57 ani 4 luniReducerea vârstei standard de pensionare

-datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă 0 ani 0 luni-datorită legilor speciale 0 ani 0 luni

-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni-datorită LG.42/90 0 ani

A. CALCULUL STAGIULUI DE COTIZARE-Stagiul complet de cotizare (conf. Lg. 19/2000) 25 ani 4 luni-Total stagiu de cotizare realizat 27 ani 0 luni 0 zile

Din care: -sector de stat, din care- în gr. I (Lg.3/1977) 0 ani 0 luni 0 zile- în gr. II (Lg.3/1977) 0 ani 0 luni 0 zile-condiţii speciale 0 ani 0 luni 0 zile -anterior 04.2001 0 ani 0 luni 0 zile-condiţii deosebite 0 ani 0 luni 0 zile-condiţii normale 27 ani 0 luni 0 zile

- sector agricol 0 ani 0 luni 0 zile Din caresuprapunere Sect. stat+agric. 0 ani 0 luni 0 zileSuprapunere sist neint+agric 0 ani 0 luni 0 zile

- D.L. 118/1990 0 ani 0 luni 0 zile strămutare0 ani 0 luni 0 zile priz/dep/priv

- Stagiu asimilat 0 ani 0 luni 0 zile- Stag.asimilat(alte drepturi asig) 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent gr. I si II 0 ani 0 luni- Stagiu aferent D.L.118/1990 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent D112/65(CLIMA) 0 ani 0 luni

- Stagiu suplimentar 0 ani 0 luni- Perioade D.L. 118/1990 numai cu indemniz. 0 ani 0 luni 0 zile Dom. oblig

0 ani 0 luni 0 zile Străm.- Perioade Lg.189/2000(fără stagiu): 0 ani 0 luni 0 zile alin a), b), c)

0 ani 0 luni 0 zile alin d), e)B. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)

1. Număr puncte realizat 24,68510

47

2. Număr puncte pt. pensia supl.- puncte pt. 2% 1,64109- puncte pt. 3% 1,98691- puncte pt. 4% 0,00000- puncte pt. 5% 0,00000

3. Puncte suplimentare 0,00000 (coresp. Stagiului suplim.)Total puncte 28,31309Punctajul mediu 1,11762Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei (Legea bugetului)Cuantumul pensiei 3.303.229 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 LeiTotal drepturi 3.303.229 Lei

DECIZIA NR. 2581PRIVIND ACORDAREA PENSIEI PENTRU MUNCA DEPUSĂ

ŞI LIMITĂ DE VÂRSTĂ(Cod pensie N10)

Cod asigurat 2460806354773A. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat la numărul 2581 din

16.06.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiFILIP EUGENIA MARIANA de sex F, născută la data 06.08.1946, şi se stabilesc următoarele drepturi:

B. - o pensie de asigurări sociale de 3.303.229 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 Lei

Drepturi 3.303.229 LeiIndexare inclusă 0 Lei

Drepturile au fost stabilite începând cu data: 01.06.2005

C. Pensie Buget stat LASS Impozit Total retro Nr. luni

D. Plata drepturilor se va face începând cu datadata încetării calităţii de asigurat, la adresa

Localitatea TIMIŞOARA Str. I.I. DE LA BRADNr. 105A

E. Date care au condus la stabilirea drepturilor de pensie:Vârsta la data înscrierii la pensie 58 ani 9 luniVârsta standard de pensionare 57 ani 4 luniReducerea vârstei standard de pensionare


-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni-datorită LG.42/90 0 ani-datorită vechimii de peste 25 ani în învăţământ 0 ani

48

F. STAGIUL DE COTIZARE-Stagiul complet de cotizare (conf. Lg. 19/2000) 25 ani 4 luni-Total stagiu de cotizare realizat 27 ani 0 luni 0 zile







0 ani 0 luni 0 zile alin d), e)G. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)

Număr puncte realizate 28,31309Punctajul mediu anual 1,11762Valoarea punctului de pensie 2.955.592 LeiConform art.87 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 45

de zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă.Conform art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensionare necontestată în termen este

definitivă.

DATE PRIVITOARE LA ACTIVITATEA ÎN MUNCĂ

PERIOADA CONTRIBUTIVĂ

SUMA CONTRIBUTIVĂ

PROC. VECHIM

EPROC P.S.

ALTE SPORURINorma

PROC. PROC SUMA10.09.1972-25.05.1973 959/lunar 0 2 0.00 0 8h/10025.05.1973-01.10.1973 1122/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.10.1973-01.08.1974 1163/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.08.1974-01.10.1974 1479/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.10.1974-15.07.1975 1499/lunar 0 2 0.00 0 8h/10015.07.1975-01.02.1976 1559/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.02.1976-01.11.1976 1621/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.11.1976-01.05.1977 1621/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.05.1977-01.06.1977 1641/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.06.1977-01.07.1977 1641/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.07.1977-01.08.1977 1448/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.08.1977-01.09.1977 1724/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.09.1977-01.10.1977 1724/lunar 0 2 0.00 0 8h/10001.10.1977-01.04.1979 1724/lunar 3 2 0.00 0 8h/100

49


SUMA CONTRIBUTIVĂ

PROC. VECHIM

EPROC P.S.

ALTE SPORURINorma

PROC. PROC SUMA01.04.1979-01.09.1979 1744/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.09.1979-01.03.1980 2040/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.03.1980-01.04.1981 2091/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.04.1981-01.11.1981 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.11.1981-01.15.1982 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.05.1982-01.06.1982 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.06.1982-01.07.1982 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.07.1982-01.08.1982 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.08.1982-01.09.1982 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.09.1982-01.10.1982 2132/lunar 3 2 0.00 0 8h/10001.10.1982-01.03.1983 2132/lunar 5 2 0.00 0 8h/10001.03.1983-01.09.1983 2234/lunar 5 2 0.00 0 8h/10001.09.1983-01.11.1983 2234/lunar 9 2 0.00 0 8h/10001.11.1983-01.08.1984 2366/lunar 9 2 0.00 0 8h/10001.08.1984-01.05.1986 2414/lunar 9 2 0.00 0 8h/10001.05.1986-01.07.1986 2473/lunar 9 2 0.00 0 8h/10001.07.1986-01.11.1986 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.11.1986-01.05.1987 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.05.1987-01.06.1987 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.06.1987-01.07.1987 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.07.1987-01.08.1987 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.08.1987-01.09.1987 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.09.1987-01.10.1987 2473/lunar 9 3 0.00 0 8h/10001.10.1987-01.05.1989 2473/lunar 12 3 0.00 0 8h/10001.05.1989-01.07.1989 2551/lunar 12 3 0.00 0 8h/10001.07.1989-01.05.1990 2952/lunar 12 3 0.00 0 8h/10001.05.1990-01.01.1991 3030/lunar 12 3 0.00 0 8h/10001.01.1991-29.03.1991 3629/lunar 12 3 0.00 0 8h/10029.03.1991-01.04.1991 7245/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.04.1991-01.05.1991 8770/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.05.1991-01.09.1991 10070/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.09.1991-01.11.1991 11420/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.11.1991-01.01.1992 12850/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.01.1992-01.03.1992 14275/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.03.1992-01.04.1992 16080/lunar 12 3 30.00 0 8h/10001.04.1992-01.05.1992 27300/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.05.1992-01.09.1992 31220/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.09.1992-01.11.1992 35995/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.11.1992-01.01.1993 42365/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.01.1993-01.03.1993 45775/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.03.1993-01.05.1993 48615/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.05.1993-01.06.1993 51705/lunar 25 3 0.00 10160 8h/10001.06.1993-01.07.1993 64665/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.07.1993-01.08.1993 67500/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.08.1993-01.10.1993 80325/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.10.1993-01.01.1994 94625/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.01.1994-01.05.1994 115885/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.05.1994-01.08.1994 130950/lunar 25 3 0.00 0 8h/100

50


SUMA CONTRIBUTIVĂ

PROC. VECHIM

EPROC P.S.

ALTE SPORURINorma

PROC. PROC SUMA01.08.1994-01.03.1995 138805/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.03.1995-01.06.1995 158240/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.06.1995-01.11.1995 183560/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.11.1995-01.03.1996 246015/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.03.1996-01.05.1996 271230/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.05.1996-01.07.1996 291630/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.07.1966-01.10.1996 364540/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.10.1996-01.01.1997 408285/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.01.1997-01.02.1997 449115/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.02.1997-01.03.1997 494025/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.03.1997-01.05.1997 543430/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.05.1997-01.10.1997 616795/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.10.1997-01.07.1998 709315/lunar 25 3 0.00 0 8h/10001.07.1998-15.12.1998 833445/lunar 25 3 0.00 0 8h/10015.12.1998-01.01.1999 Şomaj;Aj. Integrare p. 0 0 0.00 0 8h/10001.01.1999-10.09.1999 Şomaj;Aj. Integrare p. 0 0 0.00 0 8h/100

Stagiul de cotizare:-Stagiul complet de cotizare (conf. Lg. 19/2000) 25 ani 4 luni-Total stagiu de cotizare realizat 27 ani 0 luni 0 zile


- sector agricol 0 ani 0 luni 0 zile Din care- D.L. 118/1990 0 ani 0 luni 0 zile strămutare

0 ani 0 luni 0 zile priz/dep/priv- Stagiu asimilat 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent gr. I si II 0 ani 0 luni- Stagiu aferent D.L.118/1990 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent D112/65(CLIMA) 0 ani 0 luni


0 ani 0 luni 0 zile Străm.

4.2. PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ DIN SECTORUL AGRICOL

BULETIN DE CALCUL 22523/16.06.2005privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă

(Cod pensie N10 )Cod asigurat 2490629352362Numele şi prenumele OLTEAN IULIANA

51

Data naşterii 29.06.1949 Sex FLocalitatea JIMBOLIA Str. Victor BabeşNr. 86Ultima funcţie AGRICULTORData înscrierii la pensie 01.06.2005Vârsta la data înscrierii la pensie 58 ani 11 luniVârsta standard de pensionare 57 ani 3 luniReducerea vârstei standard de pensionare


-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni-datorită LG.42/90 0 ani









1. Număr puncte realizat 6,750002. Număr puncte pt. pensia supl.

- puncte pt. 2% 0,00000- puncte pt. 3% 0,00000- puncte pt. 4% 0,00000- puncte pt. 5% 0,00000

3. Puncte suplimentare 0,00000 (coresp. Stagiului suplim.)Total puncte 6,75000Punctajul mediu 0,26733Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei (Legea bugetului)Cuantumul pensiei 790.119 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei

52

- indemnizaţie L.309/2002 0 LeiTotal drepturi 790.119 Lei

Punctajul ca agricultor 0,26733; Suma de la bugetul de stat 790118-din care: -în plată: Punctaj: 0,00000; Suma de la bugetul de stat 0

-din calcul Punctaj: 0,26733; Suma de la bugetul de stat 790118

DECIZIA NR. 22523PRIVIND ACORDAREA PENSIEI PENTRU MUNCA DEPUSĂ

ŞI LIMITĂ DE VÂRSTĂ(Cod pensie N10)

Cod asigurat 2490629352362A. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat la numărul 22523 din

14.06.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiOLTEAN IULIANA de sex F, născută la data 29.06.1946, şi se stabilesc următoarele drepturi:

B. - o pensie de asigurări sociale de 790.119 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 Lei

Drepturi 790.119 LeiIndexare inclusă 0 Lei



D. Plata drepturilor se va face începând cu datadata încetării calităţii de asigurat, la adresa

Localitatea JIMBOLIA Str. Victor BabeşNr. 86

E. Date care au condus la stabilirea drepturilor de pensie:Vârsta la data înscrierii la pensie 58 ani 11 luniVârsta standard de pensionare 57 ani 3 luniReducerea vârstei standard de pensionare


-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni-datorită LG.42/90 0 ani-datorită vechimii de peste 25 ani în învăţământ 0 ani



53






0 ani 0 luni 0 zile alin d), e)G. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)

Număr puncte realizate 6,75000Punctajul mediu anual 0,26733Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei

Punctajul ca agricultor 0,26733; -din care: -în plată: 0,00000-din calcul 0,26733

Conform art.87 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă.

Conform art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă.



SUMA CONTRIBUTIVĂ

PROC. VECHIM

EPRO

C P.S.ALTE SPORURI

NORMA

PROC. PROC SUMA01.01.1964-01.01.1967 Agric.-fără contrib 00 00 0.00 0 8h/10001.01.1967-01.07.1977 Agric.-fără contrib 00 00 0.00 0 8h/10001.07.1977-01.07.1986 Agric.-fără contrib 00 00 0.00 0 8h/10001.07.1986-01.01.1991 Agric.-fără contrib 00 00 0.00 0 8h/100




0 ani 0 luni 0 zile priz/dep/priv- Stagiu asimilat 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent gr. I si II 0 ani 0 luni- Stagiu aferent D.L.118/1990 0 ani 0 luni 0 zile

54

- Spor aferent D112/65(CLIMA) 0 ani 0 luni- Stagiu suplimentar 0 ani 0 luni- Perioade D.L. 118/1990 numai cu indemniz. 0 ani 0 luni 0 zile Dom. oblig


4.3. PENSIA DE INVALIDITATE GRADUL I DIN SECTORUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

BULETIN DE CALCUL 2383/25.05.2005privind acordarea pensiei pentru INVALIDITATE GRADUL I

(Cod pensie N21 )Cod asiguratNumele şi prenumele GALETAN IONData naşterii 26.07.1948 Sex MLocalitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştalUltima funcţie PData înscrierii la pensie 05.04.2005Data ivirii invalidităţii 05.04.2005 BOALĂ OBIŞNUITĂ/A.AF.MVârsta la data ivirii invalidităţii 56 ani 8 luni 9 zileDrepturile au fost stabilite începând cu data 05.04.2005Plata drepturilor se va face începând cu data 05.04.2005

Vârsta standard de pensionare 64 ani 6 luniReducerea vârstei standard de pensionare


-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni






- Stagiu de cotizare necesar 25 ani- Stagiul potenţial 2 ani 1 luni 29 zile

55

- Perioade Lg.189/2000(fără stagiu): 0 ani 0 luni 0 zile alin a), b), c)0 ani 0 luni 0 zile alin d), e)

B. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)1. Număr puncte realizat 31,609432. Număr puncte pt. pensia supl.


3. Puncte suplimentare 1,62209 (coresp. Stagiului suplim.)Total puncte 37,81073Punctajul mediu 1,11208Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei (Legea bugetului)Cuantumul pensiei 3.286.855 LeiContrib. asig. soc. sănătate 0 LeiIndemnizaţia pentru însoţitor 0 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 LeiTotal drepturi 3.286.855 Lei

DECIZIA NR. 2383PRIVIND ACORDAREA PENSIEI DE INVALIDITATE

(Cod pensie N21)Cod asiguratA. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare inregistrat la numărul 2383 din

25.05.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiGALETAN ION de sex M, născut la data 26.07.1948, şi se stabilesc următoarele drepturi:

B. - o pensie de asigurări sociale de 3.286.855 Lei- contrib asig soc sănătate 0 Lei- indemnizaţie pentru însoţitor 0 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 Lei




D. Plata drepturilor se va face începând cu data 05.04.2005, la adresa:Localitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştal

E. Date care au condus la stabilirea drepturilor de pensie:Data ivirii invalidităţii 05.04.2005 BOALĂ OBIŞNUITĂ/A.AF.MVârsta la data ivirii invalidităţii 56 ani 8 luni 9 zileVârsta standard de pensionare 64 ani 6 luni

56

Reducerea vârstei standard de pensionare-datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă 0 ani 0 luni-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni






- Perioade D.L. 118/1990 numai cu indemniz. 0 ani 0 luni 0 zile Dom. oblig0 ani 0 luni 0 zile Străm.

- Stagiul de cotizare necesar 25 ani- Perioade Lg.189/2000 (fără stagiu): 0 ani 0 luni 0 zile alin a), b), c)

0 ani 0 luni 0 zile alin d), e)- Stagiul potenţial 2 ani 1 luni 29 zile

G. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)Număr puncte realizate 37,81073Punctajul mediu anual 1,11208Valoarea punctului de pensie 2.955.592 LeiConform art.87 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 45


definitivă.

DATE PRIVITOARE LA ACTIVITATEA ÎN MUNCĂPERIOADA

CONTRIBUTIVĂSUMA CONTRIBUTIVĂ

Proc vechime PROC

P.S.

ALTE SPORURI Condiţii de muncă

(speciale/deoseb) NormaProc. PROC suma

21.03.1969-10.11.1970 Armata, concentrat 0 0 0,00 8h/100

19.01.1971-01.10.1971 1153/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.10.1971-01.10.1972 1265/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.10.1972-01.10.1973 1326/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.10.1973-01.06.1974 1530/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.06.1974-01.08.1974 1530/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.08.1974-01.10.1974 1785/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.10.1974-15.07.1975 1826/lunar 3 2 0,00 8h/100

15.07.1975-01.11.1976 1886/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.11.1976-01.07.1977 1927/lunar 3 2 0,00 8h/100

57


SUMA CONTRIBUTIVĂProc

vechime PROC P.S.



01.07.1977-01.08.1977 1681/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.08.1977-01.02.1978 1989/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.02.1978-01.06.1979 2081/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.06.1979-01.08.1979 2315/lunar 5 2 0,00 8h/100

01.08.1979-01.11.1980 2672/lunar 5 2 0,00 8h/100

01.11.1980-01.09.1983 2764/lunar 5 2 0,00 8h/100

01.09.1983-01.11.1983 2764/lunar 9 2 0,00 8h/100

01.11.1983-01.05.1984 2913/lunar 9 2 0,00 8h/100

01.05.1984-01.06.1984 3011/lunar 9 2 0,00 8h/100

01.06.1984-01.07.1986 3011/lunar 12 2 0,00 8h/100

01.07.1986-01.06.1989 3011/lunar 12 3 0,00 8h/100

01.06.1989-01.07.1989 3011/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.07.1989-31.12.1989 3421/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.01.1990-01.06.1990 3421/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.06.1990-01.01.1991 3539/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.01.1991-01.05.1991 4265/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.05.1991-01.09.1991 9230/lunar 15 3 3,50 8h/100

01.09.1991-01.11.1991 10470/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.11.1991-01.01.1992 11779/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.01.1992-01.03.1992 13086/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.03.1992-01.04.1992 14709/lunar 15 3 0,00 8h/100

01.04.1992-01.05.1992 14709/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.05.1992-01.09.1992 22300/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.09.1992-01.11.1992 26050/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.11.1992-01.01.1993 31260/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.01.1993-01.03.1993 33910/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.03.1993-01.05.1993 36449/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.05.1993-01.06.1993 38928/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.06.1993-01.07.1993 69216/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.07.1993-01.09.1993 75216/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.09.1993-01.10.1993 80817/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.10.1993-01.12.1993 95364/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.12.1993-01.02.1994 100132/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.02.1994-01.04.1994 122161/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.04.1994-01.07.1994 138042/lunar 0 3 3,50 8h/100

01.07.1994-01.09.1994 180711/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.09.1994-01.10.1994 198784/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.10.1994-01.03.1995 222275/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.03.1995-01.07.1995 265965/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.07.1995-01.10.1995 311180/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.10.1995-01.02.1996 357856/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.02.1996-01.04.1996 415681/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.04.1996-01.07.1996 451661/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.07.1996-01.08.1996 477361/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.08.1996-01.10.1996 496636/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.10.1996-01.01.1997 536766/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.01.1997-01.07.1997 712313/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.07.1997-01.01.1998 901240/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.01.1998-01.08.1998 942500/lunar 0 3 0,00 8h/100

58



vechime PROC P.S.



01.08.1998-01.10.1998 1117950/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.10.1998-01.11.1998 1229745/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.11.1998-01.01.1999 1341540/lunar 0 3 0,00 8h/100

01.01.1999-01.04.1999 1341540/lunar 0 5 0,00 8h/100

01.04.1999-01.05.1999 1542771/lunar 0 5 0,00 8h/100

01.05.1999-01.08.1999 1676925/lunar 0 5 0,00 8h/100

01.08.1999-30.03.2000 1727233/lunar 0 5 0,00 8h/100

30.03.2000-31.03.2001 Sal minim plăţi comp. 0 0 0,00 8h/100







4.4. PENSIA DE INVALIDITATE GRADUL I DIN SECTORUL AGRICOL

BULETIN DE CALCUL 2383/25.05.2005privind acordarea pensiei pentru INVALIDITATE GRADUL I

(Cod pensie N21 )Cod asiguratNumele şi prenumele GALETAN IONData naşterii 26.07.1948 Sex MLocalitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştalUltima funcţie PData înscrierii la pensie 05.04.2005Data ivirii invalidităţii 05.04.2005 BOALĂ OBIŞNUITĂ/A.AF.MVârsta la data ivirii invalidităţii 56 ani 8 luni 9 zileDrepturile au fost stabilite începând cu data 05.04.2005Plata drepturilor se va face începând cu data 05.04.2005

Vârsta standard de pensionare 64 ani 6 luni

59

Reducerea vârstei standard de pensionare-datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă 0 ani 0 luni-datorită legilor speciale 0 ani 0 luni







- Stagiu de cotizare necesar 25 ani- Stagiul potenţial 2 ani 1 luni 29 zile- Perioade Lg.189/2000(fără stagiu): 0 ani 0 luni 0 zile alin a), b), c)





Punctajul ca agricultor 0,38428; Suma de la bugetul de stat 1.135.775-din care: -în plată: Punctaj: 0,00000; Suma de la bugetul de stat 0

-din calcul Punctaj: 0,38428; Suma de la bugetul de stat 1.135.775

60


(Cod pensie N21)Cod asiguratA. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare inregistrat la numărul 2383 din

25.05.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiGALETAN ION de sex M, născut la data 26.07.1948, şi se stabilesc următoarele drepturi:





D. Plata drepturilor se va face începând cu data 05.04.2005, la adresa:Localitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştal

E. Date care au condus la stabilirea drepturilor de pensie:Data ivirii invalidităţii 05.04.2005 BOALĂ OBIŞNUITĂ/A.AF.MVârsta la data ivirii invalidităţii 56 ani 8 luni 9 zileVârsta standard de pensionare 64 ani 6 luniReducerea vârstei standard de pensionare

-datorită condiţiilor speciale şi deosebite de muncă 0 ani 0 luni-datorită Decretului 118/90 0 ani 0 luni




- D.L. 118/1990 0 ani 0 luni 0 zile strămutare

61

0 ani 0 luni 0 zile priz/dep/priv- Stagiu asimilat 1 ani 7 luni 19 zile- Stag.asimilat(alte drepturi asig) 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent gr. I si II 0 ani 0 luni- Stagiu aferent D.L.118/1990 0 ani 0 luni 0 zile- Spor aferent D112/65(CLIMA) 0 ani 0 luni




G. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)Număr puncte realizate 15,56982Punctajul mediu anual 0,45794Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei






Proc vechime PROC

P.S.




19.01.1971-01.10.1971 Agric.-fără contrib. 0 0 0,00 8h/100

























62



vechime PROC P.S.










01.08.1992-01.01.1999 Agric.cu cont 177554 0 0 0,00 8h/100

01.01.1999-31.03.2001 Agric.cu cont 177554 0 0 0,00 8h/100







4.5. PENSIA DE INVALIDITATE GRADUL II DIN SECTORUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

BULETIN DE CALCUL 2738/17.06.2005privind acordarea pensiei pentru INVALIDITATE GRADUL II

(Cod pensie N22 )Cod asigurat 1530503354738Numele şi prenumele HANGAN SIMIONData naşterii 03.05.1953 Sex MLocalitatea HODONI Str. Nr. 38 Bloc Scara Etaj Ap. Of. poştalUltima funcţie PData înscrierii la pensie 17.06.2005Data ivirii invalidităţii 25.04.2005 BOALĂ OBIŞNUITĂ/A.AF.MVârsta la data ivirii invalidităţii 51 ani 11 luni 22 zileDrepturile au fost stabilite începând cu data 17.06.2005Plata drepturilor se va face începând cu data 17.06.2005

63















(Cod pensie N22)

64

Cod asigurat 1530503354838A. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare inregistrat la numărul 2383 din

25.05.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiHANGAN SIMION de sex M, născut la data 03.05.1953, şi se stabilesc următoarele drepturi:





D. Plata drepturilor se va face începând cu data 17.06.2005, la adresa:Localitatea HODONI Str. Nr. 38 Bloc Scara Etaj Ap. Of. poştal








- Perioade D.L. 118/1990 numai cu indemniz. 0 ani 0 luni 0 zile Dom. oblig

65

0 ani 0 luni 0 zile Străm.- Stagiul de cotizare necesar 22 ani- Perioade Lg.189/2000 (fără stagiu): 0 ani 0 luni 0 zile alin a), b), c)


G. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)Număr puncte realizate 20,71764Punctajul mediu anual 0,59193Valoarea punctului de pensie 2.955.592 LeiConform art.87 din Legea nr. 19/2000, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 45


definitivă.



Proc vechime PROC

P.S.



08.02.1973-01.10.1973 1112/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.10.1973-01.01.1974 1163/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.01.1974-15.07.1974 1275/lunar 0 2 0,00 8h/100

23.09.1974-16.10.1974 1264/lunar 0 2 0,00 8h/100


27.02.1976-01.01.1977 1264/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.01.1977-01.07.1977 1539/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.07.1977-15.07.1977 1374/lunar 0 2 0,00 8h/100

15.07.1977-01.08.1977 1374/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.08.1977-01.06.1978 1622/lunar 0 2 0,00 8h/100

01.06.1978-01.11.1979 1622/lunar 3 2 0,00 8h/100

01.11.1979-05.11.1979 1826/lunar 3 2 0,00 8h/100

05.11.1979-01.04.1980 1795/lunar 3 2 0,00 8h/100

15.08.1981-01.10.1982 1826/lunar 3 2 6,00 8h/100

01.10.1982-01.09.1983 1958/lunar 3 2 6,00 8h/100

01.09.1983-01.10.1983 1958/lunar 6 2 6,00 8h/100

01.10.1983-01.11.1983 2091/lunar 6 2 6,00 8h/100

01.11.1983-07.03.1984 2209/lunar 6 2 6,00 8h/100

07.03.1984-01.05.1984 2209/lunar 6 2 10,00 8h/100

01.05.1984-01.10.1984 2209/lunar 9 3 6,00 8h/100

01.10.1984-01.12.1985 2209/lunar 9 2 6,00 8h/100

01.12.1985-01.07.1986 2366/lunar 9 3 6,00 8h/100

01.07.1986-15.02.1988 2366/lunar 9 3 6,00 8h/100

15.02.1988-01.05.1988 2366/lunar 9 3 6,00 8h/100

02.06.1988-25.08.1988 2356/lunar 9 3 6,00 8h/100


Din care: -sector de stat, din care- în gr. I (Lg.3/1977) 0 ani 0 luni 0 zile- în gr. II (Lg.3/1977) 0 ani 0 luni 0 zile-condiţii speciale 0 ani 0 luni 0 zile -anterior 04.2001 0 ani 0 luni 0 zile-condiţii deosebite 0 ani 0 luni 0 zile

66

-condiţii normale 12 ani 6 luni 13 zile- sector agricol 0 ani 0 luni 0 zile Din care- D.L. 118/1990 0 ani 0 luni 0 zile strămutare




4.6. PENSIA DE INVALIDITATE GRADUL II DIN SECTORUL AGRICOL

BULETIN DE CALCUL 2738/17.06.2005privind acordarea pensiei pentru INVALIDITATE GRADUL II

(Cod pensie N22 )Cod asigurat 1530503354838Numele şi prenumele HANGAN SIMIONData naşterii 03.05.1983 Sex MLocalitatea HODONI Str. Nr. 38 Bloc Scara Etaj Ap. Of. poştalUltima funcţie PData înscrierii la pensie 17.06.2005Data ivirii invalidităţii 17.06.2005 BOALĂ OBIŞNUITĂ/A.AF.MVârsta la data ivirii invalidităţii 51 ani 11 luni 22 zileDrepturile au fost stabilite începând cu data 17.06.2005Plata drepturilor se va face începând cu data 17.06.2005








67






3. Puncte suplimentare 7,80000 (coresp. Stagiului suplim.)Total puncte 11,78789Punctajul mediu 0,33680Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei (Legea bugetului)Cuantumul pensiei 995.444 LeiContrib. asig. soc. sănătate 0 LeiIndemnizaţia pentru însoţitor 0 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 LeiTotal drepturi 995.444 Lei

Punctajul ca agricultor 0,08949; Suma de la bugetul de stat 264.496-din care: -în plată: Punctaj: 0,00000; Suma de la bugetul de stat 0

-din calcul Punctaj: 0,08949; Suma de la bugetul de stat 264.496


(Cod pensie N22)Cod asigurat 1530503354838A. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare inregistrat la numărul 2383 din

25.05.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiHANGAN SIMION de sex M, născut la data 03.05.1953, şi se stabilesc următoarele drepturi:

B. - o pensie de asigurări sociale de 995.444 Lei- contrib asig soc sănătate 0 Lei- indemnizaţie pentru însoţitor 0 Lei- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 Lei

Drepturi 995.444 LeiIndexare inclusă 0 Lei



68

D. Plata drepturilor se va face începând cu data 17.06.2005, la adresa:Localitatea HODONI Str. Nr. 38 Bloc Scara Etaj Ap. Of. poştal











G. PUNCTE REALIZATE (Cu S.V. în perioada 03.1970-03.1992)Număr puncte realizate 11,78789Punctajul mediu anual 0,33680Valoarea punctului de pensie 2.955.592 Lei





69



vechime PROC P.S.



08.02.1973-01.10.1973 Agric.-fără contrib 0 0 0,00 8h/100































70

4.7. PENSIA DE URMAŞ DIN SECTORUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

BULETIN DE CALCUL 2383/25.05.2005privind acordarea pensiei pentru URMAŞ

(Cod pensie N32 )Cod asigurări 2620822354749A. SOLICITANT

Numele şi prenumele GALETAN ILEANA Calitatea TUTOREData naşterii 22.08.1962 Sexul FEMEIESC Data înscrierii 05.04.2005Localitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştal

Drepturile au fost stabilite începând cu data: 05.04.2005Cu un procent de 75% din drepturile susţinătorului.Plata drepturilor se va face începând cu data: 05.04.2005

B. SUSŢINĂTOR (TATA)Numele şi prenumele GALETAN IONData decesului 05.04.2005Cauza decesului Boală obişnuităDurata căsătoriei 20 ani 1 luna Data căsătoriei 03.03.1985Pensia susţinător 3.286.855 leiPunctaj susţinător 1,11208Susţinător stabilit din ANGAJAT – culegere perioade

Valoare punctului de pensie 2.955.592C. CALCULUL PENSIEI DE URMAŞ

Număr urmaşi: 2Punctaj ce revine urmaşilor din perioadele realizate de susţinătorul decedatîn sectorul agricol: 0,00000 (0 ani 0 luni 0 zile – perioade agricultor)- Pensia de urmaş 2.465.142 Lei

- din care de la BUGETUL DE STAT 0 Lei- Contrib. Asig. Soc. Sănătate 0 Lei

- Indemnizaţia D.L.118/1990 0 Lei- Indemnizaţia L.42/1990 0 Lei- Indemnizaţia L.189/2000 0 Lei- Indemnizaţia L.309/2002 0 LeiTotal drepturi 2.465.142 Lei

D. URMAŞII

Numele şi prenumele Calit Data naşt.Stud/Ani

Data scad Pensia LASS

71

GALETAN GABRIELA FIICĂ 16.03.1987 01.10.2005 1232571 0GALETAN ANDREEA FIICĂ 11.08.1989 01.09.2005 1232571 0

DECIZIA NR. 2383PRIVIND ACORDAREA PENSIEI DE URMAŞ

(Cod pensie N32)Cod asigurări 2620822354749A. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare inregistrat la numărul 2383 din

25.05.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiGALETAN ILEANA în calitate de TUTOREVenit realizat 0 lei; Salariul mediu brut pe economie 9.211.000 lei (pt. 05.04.2005)

(cunoscut la data 23.06.2005)

B. Se stabilesc următoarele drepturi:- pensie de asigurări sociale de 2.465.142 Lei- contrib asig soc sănătate 0 Lei

- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 Lei

Total drepturi 2.465.142 Lei

Drepturile au fost stabilite începând cu data: 05.04.2005Cu un procent de 75% din drepturile susţinătorului.

C. Drepturi restante:Pensie Buget stat LASS Impozit Total retro Nr. luni

D. Plata drepturilor se va face incepind cu data 05.04.2005, la adresa:Localitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştal

E. SUSŢINĂTOR (TATA)Numele şi prenumele GALETAN IONData decesului 05.04.2005Cauza decesului Boală obişnuităDurata căsătoriei 20 ani 1 lunăPensia susţinător 3.286.855 leiPunctaj susţinător 1,11208Susţinător stabilit din ANGAJAT – culegere perioade

Punctaj ce revine urmaşilor din perioadele realizate de susţinătorul decedatîn sectorul agricol: 0,00000 (0 ani 0 luni 0 zile – perioade agricultor)Valoare punctului de pensie 2.955.592

F. URMAŞII

Numele şi prenumele Cod asig soc CalitGrad inv

Data scadentă Pensia LASS

GALETAN GABRIELA 2870316350031 FIICĂ 0 01.10.2005 1232571 0GALETAN ANDREEA 2890811350065 FIICĂ 0 01.09.2005 1232571 0


72


4.8. PENSIA DE URMAŞ DIN SECTORUL AGRICOL

BULETIN DE CALCUL 2383/25.05.2005privind acordarea pensiei pentru URMAŞ

(Cod pensie N32 )Cod asigurări 2620822354749A. SOLICITANT

Numele şi prenumele GALETAN ILEANA Calitatea TUTOREData naşterii 22.08.1962 Sexul FEMEIESC Data înscrierii 05.04.2005Localitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştal

Drepturile au fost stabilite începând cu data: 05.04.2005Cu un procent de 75% din drepturile susţinătorului.Plata drepturilor se va face începând cu data: 05.04.2005

B. SUSŢINĂTOR (TATA)Numele şi prenumele GALETAN IONData decesului 05.04.2005Cauza decesului Boală obişnuităDurata căsătoriei 20 ani 1 luna Data căsătoriei 03.03.1985Pensia susţinător 1.353.484 leiPunctaj susţinător 0,45794Susţinător stabilit din ANGAJAT – culegere perioade

Valoare punctului de pensie 2.955.592C. CALCULUL PENSIEI DE URMAŞ

Număr urmaşi: 2Punctaj ce revine urmaşilor din perioadele realizate de susţinătorul decedatîn sectorul agricol: 0,28821 (30 ani 2 luni 12 zile – perioade agricultor)- Pensia de urmaş 1.015.128 Lei

- din care de la BUGETUL DE STAT 851.831 Lei- Contrib. Asig. Soc. Sănătate 0 Lei

- Indemnizaţia D.L.118/1990 0 Lei- Indemnizaţia L.42/1990 0 Lei- Indemnizaţia L.189/2000 0 Lei- Indemnizaţia L.309/2002 0 LeiTotal drepturi 1.015.128 Lei

D. URMAŞII

Numele şi prenumele Calit Data naşt.Stud/Ani

Data scad Pensia LASS

73

GALETAN GABRIELA FIICĂ 16.03.1987 01.10.2005 507564 0GALETAN ANDREEA FIICĂ 11.08.1989 01.09.2005 507564 0

DECIZIA NR. 2383PRIVIND ACORDAREA PENSIEI DE URMAŞ

(Cod pensie N32)Cod asigurări 2620822354749A. Urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare inregistrat la numărul 2383 din

25.05.2005, în baza Legii nr. 19/2000 se admite cererea de pensionare a solicitantuluiGALETAN ILEANA în calitate de TUTOREVenit realizat 0 lei; Salariul mediu brut pe economie 9.211.000 lei (pt. 05.04.2005)

(cunoscut la data 16.06.2005)

B. Se stabilesc următoarele drepturi:- pensie de asigurări sociale de 1.015.128 Lei- contrib asig soc sănătate 0 Lei

- indemnizaţie D.L.118/1990 0 Lei- indemnizaţie L.42/1990 0 Lei- indemnizaţie L.189/2000 0 Lei- indemnizaţie L.309/2002 0 Lei

Total drepturi 1.015.128 Lei

Drepturile au fost stabilite începând cu data: 05.04.2005Cu un procent de 75% din drepturile susţinătorului.

C. Drepturi restante:Pensie Buget stat LASS Impozit Total retro Nr. luni

D. Plata drepturilor se va face incepind cu data 05.04.2005, la adresa:Localitatea TIMIŞOARA Str. ACAD REMUS RĂDULEŢNr. 9 Bloc 128 Scara Etaj 4 Ap. 19 Of. poştal

E. SUSŢINĂTOR (TATA)Numele şi prenumele GALETAN IONData decesului 05.04.2005Cauza decesului Boală obişnuităDurata căsătoriei 20 ani 1 lunăPensia susţinător 1.353.484 leiPunctaj susţinător 0,45794Susţinător stabilit din ANGAJAT – culegere perioade

Punctaj ce revine urmaşilor din perioadele realizate de susţinătorul decedatîn sectorul agricol: 0,28821 (30 ani 2 luni 12 zile – perioade agricultor)Valoare punctului de pensie 2.955.592

F. URMAŞII

Numele şi prenumele Cod asig soc CalitGrad inv

Data scadentă Pensia LASS

GALETAN GABRIELA 2870316350031 FIICĂ 0 01.10.2005 507564 0GALETAN ANDREEA 2890811350065 FIICĂ 0 01.09.2005 507564 0


74


4.9. CONCLUZII

Conform art. 162 (2), punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 republicată cu modificările ulterioare reprezintă 0,25 puncte.

Conform art. 162 (3), pentru perioadele de contribuţie realizate conform Legii nr. 80/1992 republicată cu modificările ulterioare şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului anual se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Din comparaţia stagiilor de cotizare realizate în sectorul agricol şi cel al asigurărilor sociale de stat rezultă că numărul de puncte acordat pentru fiecare an timp util este mai mic decât în situaţia în care persoana ar fi angajată în sectorul de stat cu un salariu minim pe economie. Salariul minim pe economie stabilit în baza H.G. 2346/2004 este de 3.100.000 lei. Salariul mediu brut folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale este de 9.211.000 lei. Rezultă că persoana ar realiza într-o perioadă de cotizare de 12 luni un număr de 0,33655 puncte, cu 0,08655 puncte mai mult decât în situaţia în care ar fi realizat un timp util de un an în sectorul asigurărilor sociale din sectorul agricol.

75

BIBLIOGRAFIE

1. Bistriceanu Gh.D., Adochiţei M.M., Negrea E.; - Finanţele agentilor economici, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

2. Romoşan I. Szucsik, Drăgulescu I.; - Istoria asigurărilor de sănătate în Banat, Editura Solness, Timişoara, 1999.

3. Seulean Victoria, Barna Flavia; - Sistemul asigurărilor sociale – trecut, prezent şi viitor, Analele Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 1999.

4. Seulean Victoria; - Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003.5. Văcărel I., Bercea F., Anghelache Gabriela, Bistriceanu Gh. D., Bodnar Maria, Moşteanu

Tatiana, Georgescu F.; - Finanţe publice, Editura Didacticţ şi Pedagogică RA, Ediţia a III- a, Bucureşti, 2000.

6. Legea 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate.7. Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,

republicată şi modificată.

76

Date post:	13-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	moniquemozard
View:	65 times
Download:	14 times

88604616 Asigurari Sociale Si Calculul Pensiilor de Stat in Romania

Documents