8. Instalatia de Aer Si Gaze de Ardere

SIMOD – SRL Bucureşti 41

4. INSTALAŢIA DE AER ŞI GAZE DE ARDERE

Rolul instalaţiei de aer şi gaze de ardere este de a asigura aerul de ardere

necesar cazanului şi de a evacua gazele arse din focarul cazanului.

Deoarece cazanul de 1035 t/h este proiectat şi construit să funcţioneze cu

două feluri de combustibili (lignit şi păcură) instalaţia de aer şi gaze de ardere a

fost iniţial prevăzută şi cu un ventilator de gaze arse recirculate, necesar la

funcţionarea pe păcură. Deoarece acest ventilator nu şi-a dovedit utilitatea a fost

ulterior dezafectat.

4.1. Schema instalaţiei de aer şi gaze de ardere

Aerul necesar arderii este asigurat de două ventilatoare de aer axiale (VA1,

VA2) care aspiră aerul din atmosferă. Acestea sunt prevăzute cu recirculaţii de

debit minim.

Înainte de intrarea în cazan aerul este preîncălzit cu ajutorul gazelor de

ardere în două preîncălzitoare de aer rotative (PAR1, PAR2). Pentru evitarea

formării punctului de rouă acid la intrarea aerului rece în preîncălzitorii de aer,

aerul este preîncălzit fie cu ajutorul a două preîncălzitoare de aer cu abur

(PAA1, PAA2), care se mai numesc şi calorifere, fie prin recirculaţia de aer cald

(de după PAR) în aspiraţia ventilatoarelor de aer.

Circuitele de aer stânga-dreapta sunt puse în paralel în două locuri: înainte

de PAR pentru a permite funcţionarea cu un singur VA şi ambele PAR şi după

PAR, pentru uniformizarea presiunilor şi temperaturilor.

După preîncălzitorii de aer rotativi, circuitele de aer stânga-dreapta se

ramifică spre arzătoarele de păcură, spre mori (aer primar) şi arzătoare de

cărbune (aer secundar) şi spre pâlnia rece a focarului (aer terţiar).

Faza 1 – Studiul cazanului de abur de 1035 t/h în regim staţionar 42

Gazele de ardere sunt aspirate din focar de două ventilatoare de gaze arse

(VG1, VG2) care evacuează gazele la coş. În drum spre coş, gazele de ardere

parcurg preîncălzitorii de aer şi electrofiltrele (EF1 şi EF2). În electrofiltre se

separă cenuşa din gazele de ardere.

Ventilatorul de gaze arse recirculate, la care s-a renunţat, aspira gazele din

canalele de refulare a VG spre coş şi le refula spre mori şi arzătoare.

Figura 4.1. Schema circuitului aer-gaze arse


4.2. Ventilatoarele de aer

Cazanul este prevăzut cu două ventilatoare de aer cu amortizor de zgomot

de tipul axial cu axa longitudinală orizontală, realizat aproape în întregime din

subansamble sudate. Legătura ventilatorului cu canalele de aspiraţie şi de

refulare se face prin intermediul unor compensatori elastici.

Ventilatoarele de aer sunt montate pe platforma de la cota 92 m a cazanului.

Pentru ca vibraţiile ce iau naştere în timpul funcţionării să nu se transmită

cazanului, ventilatorul de aer, împreună cu motorul electric de antrenare se

fixează pe o placă de beton, aşezată la rândul său pe amortizoare de vibraţii.

Schema ventilatorului de aer se prezintă în figura 4.2. Rotorul 1 este montat

pe un arbore 2, ale cărui turaţii critice se situează mult peste turaţia de

funcţionare, astfel că arborele este rigid.

Figura 4.2. Schema ventilatorului de aer

Paletele rotorului sunt formate din două părţi: o parte fixă 3 sudată de butuc

şi o parte 4 reglabilă (mobilă) funcţie de debitul de aer necesar. Paletele mobile

ale ventilatorului nu sunt profilate şi sunt îndoite din tablă de secţiune constantă,

lucru posibil deoarece între paletele directoare de reglaj şi rotor are loc o


îngustare a secţiunii de trecere a aerului obţinându-se o formă de ajutaj. Prin

aceasta viteza aerului creşte foarte mult, iar curgerea în palete devine turbulentă.

Totodată, la ventilatoarele cu palete neprofilate, debitul şi randamentul sunt

puţin influenţate de uzură.

Arborele şi rotorul ventilatorului sunt echilibrate static şi dinamic. Arborele

se reazemă pe lagăre cu rulmenţi oscilanţi cu role butoi, ungerea făcându-se cu

ulei. Lagărul 5 dinspre motor este lagăr fix, constituind punctul fix de la care

rotorul începe sa se dilate. Lagărul liber 6 fiind situat în interiorul ventilatoarelor

este răcit cu aer insuflat de un mic ventilator 7 montat pe peretele exterior al

difuzorului ventilatorului 8. Reglarea debitului de aer de răcire se face printr-un

şibăr reglabil. Temperatura nominală de funcţionare a lagărelor este cu 30÷50

ºC peste temperatura mediului ambiant, dar temperatura maximă de funcţionare

este 95 ºC.

Aparatul director 9 este situat în faţa rotorului ventilatorului şi serveşte la

reglarea debitului de aer total.

Între ventilator şi motorul electric se găseşte montat un cuplaj electric cu

bolţuri, 10.

Pentru menţinerea nivelului de zgomot în limita 80÷90 dB, ventilatorul este

prevăzut cu un amortizor de zgomot, montat la gura canalului de aducere a

aerului proaspăt în ventilator. Amortizorul este în doua trepte şi este alcătuit

dintr-un tub în care sunt montate mai multe panouri prismatice construite din

profile şi tablă perforată umplute cu vata de sticlă.

La sarcini parţiale ale cazanului o parte din aer se recirculă printr-o

conductă de ocolire. Aerul recirculat este prelevat imediat după refularea

ventilatorului şi introdus din nou în conducta de aspiraţie. Clapetele de pe

această conductă sunt acţionate simultan cu aparatul director de acelaşi

servomotor.

Principalele caracteristici tehnice ale ventilatoarelor de aer sunt:

• Tip ventilator: axial, cu aşezare orizontală şi cu acţionare electrică;


• Debit: Q = 840000 m3N / h;

• Presiunea totală: 815 mm H2O;

• Temperatura aerului: -20 …+ 35 ºC;

• Turaţia nominală: 740 rot/min;

• Puterea efectivă necesară (la nominal): 2545 kW;

• Puterea motorului electric de antrenare: 3100 kW;

• Momentul de inerţie a motorului: GD2 = 11000 tgm2;

• Greutatea părţilor în mişcare: 8300 kg;

• Diametrul rotorului: 2990 mm;

• Reglajul: cu aparat director cu palete;

• Randamentul la sarcină nominală: 82.5 %.

4.2.1. Curbele caracteristice

Curbele caracteristice sunt o reprezentare grafică a dependenţei debitului

(Q) de înălţimea de refulare (H); această dependenţă este reprezentată de curbele

A din figura 4.3. La fiecare poziţie a aparatului director corespunde o curbă.

Poziţia zero este cea care asigură debitul nominal al ventilatorului. Rotirea

spre plus a paletelor aparatului director face să crească debitul, rotirea spre

minus face să scadă debitul.

Notaţia pentru indicatorul de poziţie al aparatului director în camera de

comandă este de la 0 la 100 %, poziţia zero semnificând unghiul negativ maxim

(aparat director închis complet), iar poziţia 100 % indicând unghiul pozitiv

maxim (aparat director deschis complet).

Curba B este curba caracteristică a reţelei: variaţia pierderilor de presiune

în reţea cu debitul de aer. La intersecţia curbei caracteristice a reţelei cu curbele

de debit (A) se găseşte punctul de funcţionare a ventilatorului.

Curbele C închid domenii de randament constant. Randamentul maxim se

atinge la debit şi presiunea normală.


Curba D este curba limită de funcţionare. Funcţionând cu ventilatorul în

stânga acestei curbe apare fenomenul de pompaj, presiunea de refulare scade

brusc (presiunea se frânge) apoi la un debit de aproape de zero începe din nou să

crească.

Figura 4.3. Curbele caracteristice – ventilator axial

Ventilatoarele de aer şi gaze de regulă se supradimensionează şi anume: cu

10 % debitul şi 30 % înălţimea de refulare. De multe ori însă se exagerează şi

rezultă ventilatoare cu 50 % până la 100 % supradimensionare.

Astfel de ventilatoare funcţionând obişnuit la debite şi presiuni mici de

refulare, mai mici decât cele nominale, vor funcţiona cu randamente scăzute

determinând consumuri mari de energie.

Cu ajutorul paletelor mobile reglabile se poate modifica caracteristica

ventilatorului, deplasând zonele cu randamente maxime în zona unor debite şi

presiuni mai mici.


Curba punctată E din figura 4.3, reprezintă deplasarea limitei de pompaj

datorită recirculaţiei.

4.2.2. Blocaje, protecţii, automatizări la VA

Ventilatorul de aer poate porni manual sau automat numai dacă sunt

îndeplinite următoarele condiţii:

• aparat director închis, pentru ca sarcina la pornire să fie minimă;

• clapetă refulare ventilator închisă (este deschisă recirculaţia şi debitul

minim asigurat);

• temperatură ulei lagăr interior mai mare decât 10 ºC – pentru a asigura o

fluiditate minimă a uleiului la pornire, încălzirea uleiului se face cu

ajutorul rezistenţei electrice montate pe lagăr;

• temperatură ulei lagăr exterior mai mare decât 10 ºC;

• temperatură ulei lagăr interior mai mică decât 80 ºC; peste această

temperatură uleiul îşi pierde din aderenţă la suprafeţele unse şi ungerea

este periclitată, iar lagărul în pericol;

• temperatura lagărului exterior mai mică decât 80 º;

• cel puţin un ventilator de gaze arse să fie în funcţiune.

Oprirea ventilatorului are loc în mod automat ca urmare a acţionării uneia

din următoarele protecţii:

• temperatura lagărului în interior mai mare decât 95 ºC, depăşirea acestei

temperaturi duce la distrugerea lagărului;

• temperatura lagărului în exterior mai mare decât 95 ºC;

• din protecţia cazanului (declanşare a ambelor ventilatoare de gaze sau a

ambelor preîncălzitoare de aer).


Clapeta de refulare a ventilatorului de aer are permisie de deschidere în

următoarele situaţii:

• ventilatorul este pornit de 20 sec., timpul maxim necesar de funcţionare

cu amperajul de pornire, în care nu este permisă încărcarea ventilatorului;

• ambele ventilatoare oprite – deschiderea clapetelor de refulare nu mai are

nici o influenţă asupra funcţionării ventilatoarelor; dacă clapetele nu se

deschid manual, se vor deschide automat. Permisia de deschidere durează

70 sec.

Închiderea clapetei de pe refulare este blocată de ventilatorul pornit.

Permisia de închidere este dată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• ventilator de aer oprit;

• celălalt ventilator de aer permit;

• clapeta de refulare a celuilalt ventilator de aer deschisă.

Închiderea se poate face după 10 s de la crearea condiţiilor de mai sus.

Clapeta de pe paralel aer se deschide automat dacă un ventilator aer este

oprit şi unul pornit. Deschiderea ei are loc pentru a asigura răcirea

preîncălzitorului de aer de pe partea ventilatorului de aer oprit şi pentru

alimentarea cu aer şi a celeilalte părţi a cazanului.

Închiderea automată a clapetei de paralel are loc dacă un preîncălzitor de

aer se opreşte. Prin preîncălzitorul oprit este interzisă circulaţia atât a aerului cât

şi a gazelor pentru a evita deformarea rotorului.

Aparatul director are impuls de deschidere automată timp de 70 s de la

oprirea ambelor ventilatoare de aer. Deschiderea se poate face şi manual,

comanda de deschidere manuală fiind prioritară faţă de cea automată.

Deschiderea se face pentru a asigura o circulaţie de aer prin ventilatorul oprit,

prin canalele de aer şi preîncălzitoare de aer.

Închiderea aparatului director se face manual sau automat prin comandă din

secvenţa de aerisire.


Regulatorul automat (comandă automată a aparatului director) poate fi

cuplat şi decuplat manual sau automat. Cuplarea sa este blocată în cazul în care

ambele ventilatoare sunt oprite. Decuplarea se face automat la oprirea

ventilatorului sau cu comandă din programul automat. Decuplarea se face şi

manual când se doreşte. Decuplarea este necesară pentru a împiedica

deschiderea fără rost a aparatului director la ventilatorul oprit, ceea ce ar putea

duce la rotirea ventilatorului datorită circulaţiei inverse a aerului prin el ca

urmare a închiderii incomplete a clapetei de refulare.

O dată cu decuplarea regulatorului are loc şi decuplarea regulatorului de

recirculaţie aer cald şi închiderea clapetei de recirculaţie aer cald.

4.2.3. Reglaje automate pe circuitele de aer de ardere. Reglare aer total

Reglajul aerului total acţionează direct asupra aparatelor directoare ale

ventilatoarelor de aer şi are ca scop menţinerea unei presiuni constante de aer în

faţa clapetelor de reglaj debit (pentru arzătoarele de cărbune şi pentru

arzătoarele de păcură).

Impulsul de presiune ajunge la un traductor unde se transformă într-un

impuls electric continuu. Acest impuls se însumează algebric cu mărimea

impusă, care reprezintă presiunea pe care dorim să o menţinem constantă în faţa

şibărelor reglabile şi cu o mărimea impusă variabilă. Dacă clapetele de aer la

grupele de mori sau arzătoare de păcură sunt deschise toate sub 80 % (verificabil

prin semnalul primit de la traductori), prin intermediul unor elemente de maxim,

mărimea impusă pentru presiune este redusă la 80 %. Mărimea rezultată intră

apoi într-un regulator. Impulsul de ieşire din acest regulator merge la organul de

execuţie, respectiv aparatul director. Poziţia aparatului director este transformată

în impuls electric printr-un traductor de poziţie, ce intră ca reacţie inversă în

regulator.


Indicatorul de poziţie şi de abatere indică în fiecare moment pe lângă

poziţia organului de execuţie şi diferenţa în procente dintre mărimea impusă şi

mărimea reală.

Butonul de deschidere manuală, împreună cu indicatoarele de poziţie se află

pe pupitrul din camera de comandă termică. Un elementul de pondere, care se

află tot pe pupitru, permite acţionarea în mod diferit a aparatelor directoare.

Reglarea raportului aer – cărbune. Debitul de aer pentru arzătoarele de

cărbune se reglează în funcţie de sarcină şi debit de cărbune ars pe grupe de

mori ventilator (M1, M2, M6 şi M3, M4, M5).

Presiunea diferenţială, măsurată cu un tub Venturi, este transformată în

impuls electric continuu în traductorii de debit. În traductor intră şi corecţia de

temperatură (debitul se măsoară în Nm3/h – la 0 ºC şi 760 mmHg). Într-un

sumator se însumează : impulsul de la traductor (debitul real), impulsul care

indică debitul de cărbune pe partea stângă (sau partea dreaptă), impulsul de la

semnalul de referinţă sarcină (anticiparea cantităţii de aer necesară arderii, face

reglajul mai rapid) şi impulsul de la mărimea impusă pentru raportul debit aer–

debit cărbune.

Abaterea rezultată din compararea acestor mărimi se aplică unui regulator,

care prin intermediului servomotorului acţionează clapeta de aer a grupei

respective de mori.

Reglarea raport aer – păcură. Debitul de aer de ardere la grupele de

arzătoare de păcură se reglează în funcţie de debitul de păcură pe grupe, corectat

cu un impuls de la sarcină.

Impulsul de la sarcină este preluat din debitmetru de tip Venturi, montat pe

canalul de aer de la o grupă de arzătoare de păcură şi se converteşte în semnal

electric continuu într-un traductor. În traductor intră şi corecţia de temperatură.

Într-un sumator se însumează impulsurile venite de la : traductor,

debitmetru de păcură al grupei respective, mărimea de referinţă pentru raportul


de aer şi un impuls de la semnalul de sarcină. Semnalul rezultat intră într-un

regulator unde este prelucrat şi apoi comandă acţionarea servomotorului

şibărului de aer.

Reglarea temperaturii aerului. Reglajul temperaturii aerului constă în

reglarea debitului de aer cald recirculat în aspiraţia ventilatorului sau reglarea

debitului de abur la preîncălzitorul de aer cu abur, pentru obţinerea la intrarea în

preîncălzitorul de aer (PAR) a unei temperaturi constante, de 80 ºC la arderea

păcurii şi 40 ºC la arderea cărbunelui, în vederea evitării atingerii punctului de

rouă acidă şi punctului de rouă al vaporilor de apă.

Şi într-un caz şi în altul, de la un traductor de temperatură pleacă un impuls

spre un regulator proporţional, care prelucrează acest impuls şi comandă

închiderea sau deschiderea unui element de execuţie, variind în acest fel debitul

de aer în aspiraţia VA sau debitul de abur la preîncălzitorii cu abur PAA.

4.2.4. Exploatarea ventilatoarelor de aer, VA

La cota de deservire a ventilatoarelor se găseşte montat câte un dulap de

comandă şi control pentru fiecare ventilator. De la acest dulap se pot comanda:

ventilatorul de răcire lagăre, punerea pe automat, oprirea şi pornirea manuală,

rezistenţa de încălzire a lagărului interior, rezistenţa de încălzire a lagărului

exterior, rezistenţele de încălzire a motorului ventilatorului.

Pe dulapul local există aparate indicatoare prevăzute şi cu contacte pentru

semnalizarea valorilor limită: temperatură lagăr interior, temperatură lagăr

exterior şi temperatură lagăr interior cu contacte pentru comandarea

ventilatorului de răcire lagăr.

În partea superioară a dulapului există casete de semnalizare: ventilator de

aer în funcţiune, rezistenţă încălzire lagăr exterior cuplată, temperatură lagăr

interior ≥ 80 ºC, lipsă tensiune aparate indicatoare, temperatură lagăr exterior


≥ 80 ºC, lipsă comandă pentru clapeta de recirculare, ventilator răcire lagăr

interior în funcţiune, rezistenţă de încălzire lagăr interior cuplată.

Lângă ventilator se găseşte un buton de oprire a ventilatorului în caz de

avarie.

În camera de comandă termică pe pupitrul cazanului sunt următoarele

indicaţii:

• pentru ventilatorul de aer:

� pornire;

� oprire;

� în funcţiune;

� oprit;

� condiţii normale;

� deranjamente electrice;

� curentul absorbit de motor (procentual);

• pentru aparatul director al ventilatorului de aer:

� deschidere;

� închidere;

� funcţionare automată;

� funcţionarea manuală;

� deranjament electric;

• pentru clapeta de pe refulare ventilator de aer:

� deschis;

� închis;

� oprirea şibărului de pe refulare într-o poziţie intermediară;

� şibăr deschis;

� şibăr închis;

� şibăr în poziţia intermediară.

• pentru stabilirea ponderii (încărcării relative) a ventilatorului de aer la

reglare automată;


• pentru consemn de presiune după PAR la reglarea aerului total;

• aparate de măsură pentru presiunea după ventilatoare şi pentru

temperaturile bobinajului statoric al motorului

• semnalizări: temperatură lagăr interior mai mare ca 80 ºC, temperatură

lagăr interior mai mare ca 95 ºC, temperatură lagăr exterior mai mare ca

95 º, debit apă răcire motor redus (lipsă apă răcire).

Înainte de pornire se controlează nivelul de ulei în lagărele motorului şi

ventilatorului şi se completează dacă este scăzut. Se controlează dacă întreaga

instalaţie de măsură (atât cea cu indicaţie locală, cât şi cea pentru instalaţia de

automatizare) este montată şi este în stare de funcţionare (pusă sub tensiune). Ca

urmare trebuie să dispară de pe dulapul local semnalizarea ”lipsă tensiune

aparate indicatoare”.

Se pun sub tensiune a rezistenţele de încălzire a lagărelor şi a motorului

ventilatorului de răcire a lagărului. Dacă temperatura uleiului în lagăre este mai

mică decât 10 ºC, rezistenţele cuplează automat, iar pe dulapul local se aprind

semnalizările ”rezistenţă de încălzire lagăr exterior cuplată” şi ”rezistenţă de

încălzire lagăr interior cuplată”. Rezistenţele de încălzire lagăre sunt decuplate

automat când temperatura uleiului depăşeşte 30 ºC de către un termostat (câte

unul pentru fiecare lagăr).

Ventilatorul de răcire a lagărului interior va cupla dacă temperatura

lagărului depăşeşte 50 ºC şi va decupla la scăderea temperaturii sub 10 ºC. El

este comandat de indicatorul de temperatură.

Se închide şibărul de pe refularea ventilatorului şi a aparatului director, iar

clapeta de recirculare debit minim ventilator este în poziţia deschisă. Şibărul de

pe refularea ventilatorului şi a aparatului director se pune sub tensiune.

În camera de comandă termică se verifică poziţia închis a aparatului

director, faptul că nu este pe automat, poziţia închis a şibărului de pe refularea


ventilatorului, lipsa semnalizării de deranjamente electrice la cele două şibere şi

alte posibile semnalizări de defecte.

Pentru a verifica efectiv că sunt îndeplinite toate condiţiile de pornire

(aparat director închis, clapeta refulare ventilator închisă, temperaturi ulei şi

lagăre cu limitele admise, cel puţin un ventilator de gaze pornit), se cere punerea

pe ”probă” a întrerupătorului motorului şi se dă un impuls de pornire.

Anclanşarea întrerupătorului motorului este semnalizată de aprinderea becului

roşu ”Ventilator pornit”. Se dă apoi comandă de declanşare a ventilatorului din

butonul de avarie şi dacă totul este în ordine se cere punerea întrerupătorului în

poziţie de lucru.

Adus în această situaţie, ventilatorul de aer este pregătit de pornire. Aceasta

este situaţia normală de staţionare în rezervă a ventilatorului de aer.

Pornirea ventilatorului se poate face manual, de la pupitrul din camera de

comandă termică, sau automată în cadrul secvenţei automate de ventilare a

cazanului. Ca urmare a comenzii de pornire întrerupătorul anclanşează şi

motorul porneşte.

Se va observa creşterea amperajului motorului şi apoi revenirea în 10÷15 s

la normal (aproximativ 30 %).

După cel puţin 20 s de la pornirea ventilatorului se dă comandă de

deschidere pentru clapeta de pe refulare, a cărei deschidere este semnalizată. În

ceea ce priveşte aparatul director pentru deschiderea şi punerea lui pe automat se

va proceda după nevoile de pornire sau exploatare ale cazanului, prezentate în

cap.10. Când sunt în funcţiune ambele VA, acestea se vor încărca uniform.

Ventilatorul trebuie să aibă un mers liniştit şi fără zgomot.

Se va controla încă o dată nivelul de ulei în lagăre şi faptul dacă au

intervenit sau nu neetanşeităţi, se va controla încălzirea lagărelor la aparatele

indicatoare de la dulapul local şi prin palpare va controla încălzirea motorului

electric (prin pipăire) şi funcţionarea instalaţiei de răcire (diferenţa de presiune

înainte şi după filtre).


Din camera de comandă se vor controla temperaturile bobinajului statoric al

motorului (nu se admite depăşirea temperaturii de 110 ºC şi temperaturile

lagărelor electromotorului (nu se admite depăşirea temperaturii de 80 ºC).

În mod normal ventilatorul de aer se opreşte de către operatorul din camera

de comandă; în mod excepţional el poate fi oprit de operatorul de la cota de

deservire fie cu ajutorul butonului de avarie de lângă ventilator, fie cu ajutorul

cheii de pe dulapul local. Ventilatorul se mai poate opri automat ca urmare a

intervenţiei unei protecţii (temperatură lagăr depăşită, declanşarea ambelor

ventilatoare de gaze sau a ambelor preîncălzitoare de aer).

La 10 s după oprirea ventilatorului se închide clapeta de pe refulare în mod

automat, dacă celălalt ventilator este în funcţiune şi are clapeta de refulare

deschisă, şi de către operator dacă a fost în funcţiune un singur ventilator.

Imediat după oprirea ventilatorului aparatul director iese din starea

”automat” şi va fi închis de către operatorul cazane din camera de comandă.

Operatorul de la cota de deservire a ventilatorului urmăreşte oprirea din rotaţie a

ventilatorului.

După oprire se conectează automat rezistenţa de încălzire a motorului.

Dacă oprirea a fost normală ventilatorul rămâne oprit în starea ”pregătit

pentru pornire”.

Deranjamente în funcţionarea VA. În următoarele situaţii ventilatorul

trebuie oprit imediat:

• ori de câte ori se atinge o situaţie de declanşare prin protecţie, şi protecţia

nu a lucrat;

• la apariţia fumului la lagărele ventilatorului sau electromotorului;

• când se aud zgomote metalice în ventilator sau motor;

• când vibraţiile motorului sau a ventilatorului depăşesc valorile admisibile;

• în caz de incendiu la ventilator;

• când temperatura la bobinajul statoric depăşeşte temperatura de 110 ºC

indicată în camera de comandă termică;


• în cazul forfecării buloanelor de la cuplă.

Cele mai frecvente deranjamente ce pot apare sunt: creşterea temperaturii

lagărelor peste 80 ºC; vibraţii mari, încălzirea bobinajului statoric al motorului

de antrenare.

În cazul depăşirii temperaturii lagărului interior se va controla în primul

rând funcţionarea ventilatorului de răcire, iar dacă acesta este oprit se va reporni

automat. Pentru toate lagărele o cauză a depăşirii temperaturii poate fi nivelul

insuficient al uleiului în lagăre; în această situaţie se va completa uleiul.

Dacă încălzirea nu dispare nici după pornirea ventilatorului pentru răcirea

lagărului interior, şi nici după completarea uleiului în lagăre, se va încerca

reducerea sarcinii pe ventilatorul ale cărui lagăre încălzesc. După creşterea

temperaturii nu încetează la atingerea temperaturii de 95 ºC se declanşează

ventilatorul.

Cauzele vibraţiilor pot fi: montaj incorect, centrare incorectă, dezechilibru

static sau dinamic, atingerea pieselor fixe cu cele în mişcare, funcţionarea în

regim de pompaj. Dacă la primele porniri apar vibraţii care nu se pot înlătura

prin operaţii de echilibrare dinamică trebuie verificat centrajul şi eventual

întregul montaj.

În caz de atingeri interioare acestea sunt însoţite de zgomote. Ventilatorul se

opreşte imediat, se controlează şi se remediază defecţiunile constatate.

Funcţionarea în regim de pompaj se va înlătura prin creşterea imediată a

debitului sau dacă lucrul aceste nu este posibil prin oprirea ventilatorului. Se va

controla mecanismul de comandă a şibărelor de debit minim şi se vor remedia

eventualele defecţiuni.

Încălzirea bobinajului statoric al motorului de antrenare a ventilatorului

poate avea loc ca urmare a : răcirii insuficiente a aerului, supraîncălzirii

motorului sau a unei defecţiuni electrice anterioare.


Răcirea insuficientă a aerului se datorează debitului mic de apă de răcire sau

temperaturii prea mari a apei la intrarea în răcitor. Debitul mic de apă de răcire

este semnalizat în camera de comandă termică. Cauza debitului mic de apă de

răcire poate fi înfundarea filtrului din circuitul de răcire a ventilatorului, care se

constată prin creşterea presiunii diferenţiale pe filtru. Dacă presiunea diferenţială

pe filtru este mai mare de 0.5 bar, filtrul se spală sau se curăţă. Dacă temperatura

de răcire la intrare depăşeşte 30 ºC se va mări cantitatea de apă de adaos rece în

circuitul de răcire lagăre.

Instalaţia de iluminat din zona ventilatoarelor de aer trebuie să fie tot timpul

în stare perfectă de funcţionare astfel încât să se asigure în permanenţă o bună

iluminare a zonei.

Planşeele de deservire vor fi tot timpul libere fără corpuri străine depozitate

sau abandonate în zonă, vor fi măturate şi curăţate de zăpadă, gheaţă, apă, ulei

etc.

Ventilatoarele se vor păstra curate, cu izolaţia intactă şi apărători montate.

Este interzisă curăţirea părţilor aflate în mişcare.

Accesul pe fundaţia motorului şi a ventilatorului se va face numai pe scările

prevăzute în acest scop. Este interzisă urcarea pe ventilatorul sau motorul în

funcţionare.

Se va verifica ca părţile metalice ale instalaţiilor electrice să fie puse în

permanenţă la pământ.

Nu se va staţiona în dreptul cutiei de borne la pornirea motorului şi nici în

dreptul ventilatorului la pornirea acestuia.

În cazul izbucnirii unor incendii la motor, sau dacă în tot timpul funcţionării

se observă încălzirea puternică a statorului sau a lagărelor, miros de fum ars etc.,

motorul va fi deconectat din butonul de avarie.

Pentru stingere se vor utiliza stingătoare cu CO2 şi praf.

Nu se admite stingerea incendiilor la motorul electric cu jet de apă.


4.3. Preîncălzitorul de aer rotativ

Cazanul de 1035 t/h este prevăzut cu două preîncălzitoare rotative tip

Ljungström. Preîncălzitorul de aer rotativ tip Ljungström este un preîncălzitor

regenerativ în care masa acumulatoare este rotativă, redat în figura 4.4, unde

rotorul 1 este confecţionat din table ondulate sau striate pentru mărirea

suprafeţei de transfer, iar carcasa 2, canalele de aer 3 şi de gaze 4, sunt din tablă.

Aerul intră pe la partea inferioară iar gazele pe la partea superioară,

circulaţia fiind în contracurent.

Figura 4.4. Schema principială a preîncălzitor de aer regenerativ

Axul de rotaţie 5 este vertical, cu o turaţie de 3 rot/min, iar antrenarea se

face cu motor electric.

În interiorul unei carcase etanşe se învârteşte cu rotaţie mică un rotor în care

sunt montate table ondulate, care constituie suprafeţele de schimb de căldură.

Prin carcasa fixă circulă în contracurent gazele de ardere şi aerul de

combustie pe trasee separate etanş între ele.

Tablele ondulate, datorită deplasării rotorului, trec alternativ prin drumul de

gaze unde acumulează căldură pe care o cedează aerului care le spală, când

tabelele ajung în traseul aerului. Se realizează astfel prin intermediul tablelor


ondulate de umplutură transferul de căldură de la gazele de ardere la aerul de

combustie rece.

4.3.1. Caracteristici tehnice funcţionale şi constructive

Principalele caracteristici tehnice funcţionale şi constructive, utile în

modelarea PAR, sunt :

• Numărul preîncălzitoarelor pe cazan n = 2

• Tip preîncălzitor Cx29/2300

• Suprafaţa de schimb de căldură a unui preîncălzitor 41.728 m2

• Regimul de temperatură în preîncălzitor:

� temperatură gaze intrare tg1=3110C

� temperatură gaze ieşire tg2=1400C

� temperatură aer intrare ta1=40/250C

� temperatură aer ieşire ta1=297,50C

• Pierderi de presiune în preîncălzitor

� pierderea de presiune partea de gaze arse pg = 144 mmCA

� pierderea de presiune partea de aer pa = 147 mmCA

� presiunea aerului înaintea de preîncălzitor pa1 = 456 mmCA

� depresiunea gazelor după preîncălzitor pg2 = 207 mmCA

• Debit gaze de ardere şi aer în preîncălzitor:

� debit gaze intrare preîncălzitor G1 = 782500 Nm2/h

� debit aer intrare preîncălzitor A2 = 545700 Nm2/h

� debit aer recirculat AR = 33690 Nm2/h

• Conţinutul de CO2 în gazele de ardere înainte

de preîncălzitor: 15,35 %

• Turaţie preîncălzitor 3 rot/min

• Caracteristici constructive

� Rotor


- diametru 10608 mm

-înălţimea 2450 mm

� Suprafaţă de încălzire

- înălţime zonă rece 300 mm

- înălţime zonă caldă 2 x 1000 mm

- profil tablă ondulată zonă caldă DU 4,8 – 0,5 mm grosime

- profil tablă ondulată zonă rece DU 4,8 – 1 mm grosime

• Acţionare preîncălzitor

� 2 bucăţi electromotoare cu următoarele caracteristici:

- putere N = 22 kW

- turaţie n = 1460 rot/min

- curent nominal IN = 43 A

- frecvenţă 50 Hz

� 2 bucăţi pompe cu pistoane axiale

- tip 72582 – L001

- debit 0 – 154 l/min

- putere N = 51 C.P.

- turaţie n = 1450 rot/min

- presiune maximă 150 kgf/cm2

- reglaj debit-manual (cu roată de mână)

� 2 bucăţi motor hidraulic cu pistoane axiale

- tip 720 Bx – 8000

- debit de ulei Qmax = 154 l/min

- turaţie n = 0 – 1450 rot/min

- putere N = 51 C.P.

- presiune maximă pmax = 147 bar

� 2 bucăţi cuplaje electromagnetice

- cuplu maxim transmisie Mt = 18 kgm

- tensiune alimentare U = 24 V


- curent alimentare i = 1,76 A

� Instalaţia de suflat funingine

- mediu suflare abur

- presiune abur p = 6 bar

- temperatură abur t = 300 ºC

- debit 1000 kg/h

� Motor acţionare suflător

- putere N = 0,05 C.P.

- turaţie n = 1,7 rot/min

- tensiune de alimentare U = 380 V

� Instalaţia de spălare

- mediu spălare apă

- debit apă 45 – 57 m3/h

- presiune apă 3 – 5 bar

- temperatură apă 20 – 70 ºC

� Instalaţie de stins incendiu

- mediu apă

- debit apă 65 – 72 m3/h

- presiune apă 3 – 5 bar

- temperatură apă 20 – 70 ºC

� Suflanta de aer de baraj

- debit 1400 m3/h

- presiune 1250 mmCA

- turaţie 3000 rot/min

- putere 11 kW

4.3.2. Etanşarea preîncălzitorului de aer

Etanşarea între traseul de aer şi traseul de gaze se realizează în următoarele

zone:


• etanşare pe manta (3) (pe direcţia longitudinală);

• etanşare radială (4) (pe suprafeţele frontale);

• etanşarea pe axul rotorului (5);

• etanşare pe circumferinţa rotorului (13).

Figura 4.5. Preîncălzitorul de aer Ljungström


Prin intermediul unui lagăr de susţinere (6) rotorul se sprijină pe

construcţia metalică (8) fixată la rândul ei pe un schelet de susţinere. La partea

superioară rotorul este fixat de construcţia de susţinere superioară prin

intermediul unui lagăr de ghidare (7).

Sprijinirea şi fixarea PAR pe construcţia din beton de la cota + 92 m se face

prin intermediul unor lagăre sferice (9) care asigură o oarecare elasticitate a

întregii construcţii. Suportul rotorului este fixat pe lagăr sferic la un capăt, iar la

celălalt capăt fixarea se face prin intermediul unui lagăr (10) care permite

deplasarea suportului datorită dilatării.

Acţionarea preîncălzitorului (11) este centrală şi de tip hidraulic formată

din două motoare de 22 kW şi cuplele electromagnetice fixate pe reductoarele

(12). Uleiul este trimis sub presiune la motoare de la un grup de pompe. Cele

două motoare hidraulice acţionează simultan preîncălzitorul prin intermediul a

două trepte de reducere. Prima treaptă de reducere este poz.12. În caz de avarie a

unui motor, celălalt poate să acţioneze singur preîncălzitorul, la debitul şi

presiunea maximă de ulei a pompei. Preîncălzitorul poate fi rotit cu ajutorul unui

singur motor electric, celălalt fiind de rezervă.

Suprafaţa de schimb de căldură este distribuită pe direcţia longitudinală a

rotorului în două zone: zona caldă (A), unde regimul de temperatură este mai

ridicat şi pe unde intră gazele; zona rece (B), zona de la ieşirea gazelor arse şi

intrare a aerului.

În zona rece este posibilă apariţia punctului de rouă pe 100÷200 mm din

înălţimea tablei. Din acest motiv, zona rece este separată de zona caldă, fiind

formată din table cu înălţimea de 300 mm. Tabla ondulată din zona rece are

grosimea de 1 mm (faţă de 0,5 mm la zona caldă) pentru a mări rezistenţa la

coroziune.

Tablele ondulate sunt fixate una lângă alta în cutii de dimensiuni mici

(pachete) astfel încât să se poată manipula mai uşor în cazul când este necesară

schimbarea acestora. Pentru demontarea acestor cutii este prevăzut un capac în


mantaua preîncălzitorului şi câte un capac la fiecare sector radial de rotor.

Montarea şi demontarea pachetelor reci se face practic printr-o gură de vizitare

suplimentară de la partea inferioară a carcasei preîncălzitorului. Masa

acumulatoare este montată în cutii uşoare şi mici ca dimensiuni, ceea ce face ca

ele să se poată manipula uşor, fără dispozitiv special de ridicare.

Prin desfacerea acestor capace se poate realiza uşor demontarea radială a

cutiilor cu table ondulate din zona rece.

Restul de masă acumulatoare din zona caldă este împărţit în două rânduri

de pachete de câte 1000 mm înălţime. Pentru demontarea cutiilor din această

zonă este necesară folosirea de dispozitive de ridicare.

Lagărul inferior având rol de susţinere este echipat cu un rulment axial

oscilant care susţine întreaga greutate a rotorului.

Axul reductorului este rotit odată cu o coroană dinţată, fixată rigid de axul

reductorului, prin intermediul unor pinioane (câte unul pentru fiecare lanţ

cinematic al acţionării). Coroana dinţată împreună cu pinioanele de antrenare

formează reductorul principal al acţionării.

Pentru a împiedica ieşirea aerului din interiorul preîncălzitorului, pe lângă

ax sunt prevăzute etanşări axiale de tip labirint cu inele şi cu baraj de aer sub

presiune asigurat de o suflantă de aer de baraj.

Etanşarea radială, prezentată schematic în figura 4.6, are rolul de a separa

traseul de gaze de cel de aer pe direcţia radială. Este formată din cinci plăci de

sectoare superioare şi cinci plăci de sectoare inferioare. Plăcile de sector, calcă

pe suprafeţele frontale ale rotorului, iar din acest motiv este necesar ca aceste

suprafeţe frontale să aibă abateri mici de la planeitatea pentru a asigura o bună

etanşeitate.

Cele cinci plăci ce formează fiecare etanşare sunt articulate între ele şi

fixate printr-un sistem de pârghii articulate la construcţia de susţinere.


Plăcile sectoarelor superior şi inferior sunt unite printr-un sistem de pârghii

în aşa fel încât orice deplasare a uneia din cele 5 plăci de sector superior

provoacă simultan o mişcare în aceeaşi direcţie a plăcii de sector respective din

zona inferioară. În acest fel se păstrează în funcţionare jocul reglat iniţial între

sistemul de etanşare şi rotor.

Figura 4.6. Etanşarea radială

Pentru ca sistemul de etanşare să nu apese prea tare pe partea frontală a

preîncălzitorului şi deci, pentru a evita uzura sistemului de etanşare, sunt

prevăzute contragreutăţile ce pot culisa pe braţul pârghiei, astfel că prin

poziţionarea lor corectă se reduce apăsarea plăcilor de sector în mod

corespunzător.


Jocul dintre rotor şi plăcile de etanşare se reglează cu ajutorul

întinzătoarelor cu filet stânga şi dreapta, iar repartizarea sus – jos se face cu

ajutorul lanţului. Dispozitivele cu arc permit preluarea unor atingeri ce ar putea

apărea în exploatarea, prin distanţarea sectorului plan de rotor şi revenirea sa

apoi la poziţia iniţială, după încetarea cauzei ce a provocat atingerea. Această

cauză poate fi dilatarea exagerată a rotorului ca urmare a opririi din rotaţie a

generatorul de abur cald. La o apăsare forţată a sectoarelor plane datorată unei

atingeri, se va debloca manual sistemul de etanşare prin alunecarea bolţului care

fixează pârghia orizontală într-un canal lung. Distanţarea se poate anula cu

ajutorul unui levier care reduce pârghia în poziţia iniţială.

Reglarea etanşărilor se face in stare rece, prin reglarea jocurilor între

sectoarele de etanşare şi rotor.

Etanşarea pe manta desparte traseul de aer de traseul de gaze pe direcţia

longitudinală a sectorului. Fiecare rotor are două etanşări pe manta, montate în

oglindă, una faţă de alta în dreptul sectoarelor de etanşare radială. O etanşare

este compusă din două sectoare de etanşare articulate între ele şi agăţate de

cârlige la portal. Reglarea se face cu dispozitivele cu arc, care pot prelua în

funcţionare diversele şocuri care ar putea să apară datorită unor deformaţii

neuniforme ale rotorului. Reglarea se face după minim 6 ore de funcţionare la

sarcina maximă şi începe cu reglarea sectoarelor din zona caldă, apoi a celor din

zona rece.

4.3.3. Curăţirea preîncălzitorului

Pentru curăţirea preîncălzitorului de depuneri se utilizează instalaţia de

suflare şi instalaţia de spălare.

Instalaţia de suflare serveşte la curăţirea depunerilor care se formează în

timpul exploatării pe tablele de încălzire.

Depunerile pe suprafeţele de încălzire prezintă următoarele dezavantaje:


• se măreşte rezistenţa hidraulică la curgerea gazelor de ardere şi a aerului;

• conduc la coroziuni, deci la scurtarea duratei de funcţionare a tablelor;

• conţin particule de substanţe combustibile nearse care se pot aprinde

provocând incendii în preîncălzitor.

Pentru îndepărtarea depunerilor la preîncălzitorii cazanului de 1035 t/h sunt

prevăzuţi suflători cu braţ oscilant.

Pentru îndepărtarea depunerilor la preîncălzitorii de aer sunt prevăzuţi

suflători de abur cu braţ oscilant, cu acţionare electrică.

Dispozitivul de suflare se compune din două braţe rotitoare fiecare cu câte

două duze dispuse în canalul de gaze în zona rece şi zona caldă a

preîncălzitorului. Braţele se rotesc acţionate amândouă odată cu un electromotor

prevăzut cu reductor. În mişcarea lor duzele descriu arcuri de cerc peste

suprafaţa frontală a rotorului.

Pe o consolă exterioară carcasei preîncălzitorului se găsesc două

limitatoare de cursă: unul este pentru schimbarea direcţiei de mişcare (cursa de

întoarcere), celălalt pentru oprirea electromotoarelor de acţionare după

efectuarea unei curse complete de către braţul oscilant.

Ca mediu de suflare se foloseşte abur supraîncălzit prelevat din colectorul

de intrare în supraîncălzitorul intermediar 1.

Prin reductorul de presiune, parametrii aburului la intrarea în suflători

trebuie să aibă: presiunea de minim 6 bar şi maxim 10 bar, temperatura de

minim 350 °C. În cazul nerespectării acestor parametri pot apare mari neplăceri.

Introducerea aburului umed în PAR provocând noi depuneri aderente. Pentru

evitarea acestui lucru, suflarea PAR trebuie să se facă numai după încălzirea şi

drenarea corespunzătoare a circuitului de abur şi după atingerea temperaturii

minime de 350°C.

Depăşirea presiunii aburului de suflare (după ventilul de reglare) poate

provoca deformarea şi deteriorarea tablelor.


Suflarea preîncălzitoarelor se face în condiţii normale odată la 8 ore.

Suflarea se mai face: înainte şi după funcţionarea cazanului la sarcini reduse,

după fiecare deranjament în conducerea focului (întunecare flacără şi fum negru

la coş), precum şi după pornirea cazanului (la atingerea parametrilor aburului

corespunzători pentru suflare). La scăderea temperaturii aburului de suflare sub

valoarea fixată (350 °C) are loc închiderea ventilelor şi revenirea braţului în

poziţia iniţială. Introducerea aburului umed în PAR provoacă noi depuneri

aderente. Pentru evitarea acestui lucru suflarea PAR trebuie făcută numai după

încălzirea şi drenarea corespunzătoare a circuitului de abur.

Instalaţia de spălare a PAR serveşte la îndepărtarea depunerilor aderente de

pe suprafaţa de schimb de căldură. În canalul superior de gaze de ardere se află

dispusă radial o ţeavă prevăzută cu duze dispuse astfel încât conurile de

pulverizare acoperă, la o rotaţie completă, întreaga suprafaţă a rotorului.

Scurgerea apei de spălare se face în pâlniile de sub PAR şi mai departe la

staţia de pompe Bagger, în cazul în care se spală în circuit închis într-un

rezervor.

Caracteristicile tipice agentului de spălare sunt:

- presiune 4 – 6 bar

- debit 43 – 57 m3/h;

- temperatură apă 20 °C – 70 °C

Încălzirea şi prepararea apei pentru spălare se face în rezervorul instalaţiei

de spălare; încălzirea apei se face cu abur. Reglarea temperaturii şi a nivelului în

rezervoare se face automat. Se va asigura un pH al apei de spălare de minim 10.

Spălarea se va face numai în perioada de oprire a generatorului de abur, când se

constată un strat de depuneri gros şi aderent, care nu se îndepărtează prin suflare

cu abur. Spălarea preîncălzitorului se face la o turaţie a rotorului de circa 0,2

rot/min. În timpul spălării, PAR va fi rotit de o sigură pereche pompă-rotor

hidraulic. Se procedează în felul următor:


- se vor opri ambele motoare de acţionare,

- se va dezlega lanţul de siguranţă care imobilizează roţile de mână de

reglare a debitului pompelor;

- se va învârti la una din acţionări roata de mână în sensul micşorării

debitului până se atinge turaţia de spălare; acest punct este marcat pe

cadranul indicator al pompei;

- se va porni acţionarea.

Spălarea cu apă se face până la curăţirea completă a suprafeţelor de schimb

de căldură şi anume până când pH-ul apei la ieşire va fi egal cu pH-ul apei la

intrare. Imediat după spălare se va face obligatoriu o uscare a preîncălzitorului

cu ajutorul ventilatoarelor de aer, preîncălzind aerul în calorifere la 80÷100 °C.

Datorită depunerilor aderente care conţin substanţe combustibile, în

preîncălzitor poate să apară incendiu. Pentru aceasta PAR-ul este prevăzut cu

instalaţie de stins incendii, având sarcina de a stinge rapid, complet incendiul,

pentru a evita deteriorări grave.

4.3.4. Blocaje, protecţii, automatizări la PAR

Pornirea preîncălzitorului de aer (pompe de ulei PAR) se poate face,

manual, sau automat dacă există următoarele situaţii:

� nivel ulei lagăr superior mai mare decât minim;

� nivel ulei lagăr inferior mai mare decât minim;

� temperatură ulei reductor acţionare 1 mai mică decât 80 ºC;

� temperatură ulei reductor acţionare 2 mai mică decât 80 ºC;

� temperatură ulei lagăr inferior 1 mai mică decât 80 ºC;

� nivel ulei rezervor mai mare decât 550 mm;

� temperatură ulei rezervor mai mare decât 10 ºC;

� presiune apă răcire mai mare decât 2 bar.


Presiunea pompei de ulei în ”recirculaţie” se poate face pentru alegerea

corespunzătoare a regimului de lucru (funcţionarea în recirculaţie), când cuplele

trebuie să fie deschise şi îndeplinite condiţiile referitoare la rezervorul de ulei

(nivelul uleiului în rezervor > 550 mm, temperatura uleiului rezervor > 10 ºC,

presiunea apă răcire > 2 bar).

Oprirea prin protecţie a pompei de ulei, deci şi a preîncălzitorului, poate

avea loc în următoarele situaţii:

• temperatură acţionare 1 mai mare cu 95 ºC;

• temperatură acţionare 2 mai mare cu 95 ºC;

• temperatură lagăr superior mai mare cu 95 ºC;

• temperatură lagăr inferior mai mare cu 95 ºC;

• nivel ulei lagăr inferior mai mic ca minim;

• nivel ulei lagăr superior mai mic ca minim;

• dacă se funcţionează în regim normal sau ”recirculaţie” şi nivelul în

rezervorul de ulei este mai mic ca minim.

Cuplarea cuplei electromagnetice a preîncălzitorului (pornirea propriu-zisă)

se poate face dacă este selectat regimul ”normal” şi dacă motorul pompei de ulei

corespunzătoare este pornit. Cuplarea are loc automat cu o temporizare de 10 s.

Decuplarea cuplei electromagnetice printr-o protecţie are loc în una din

următoarele situaţii:

� motorul pompei de ulei respective se opreşte;

� este oprit aerul pe partea respectivă, dar celălalt ventilator de aer este

în funcţiune însă nu este deschisă clapeta de legătură stânga-dreapta

(clapeta de paralel); în acest caz oprirea este imperioasă deoarece nu se

asigură răcirea preîncălzitorului, fiind făcută cu o temporizare de 50 s;

� dacă ventilatorul de gaze pe partea respectivă este oprit, iar celălalt

ventilator de gaze este funcţiune şi clapeta de paralel gaze arse este

închisă, deoarece în această situaţie nu se asigură încălzirea aerului pe


partea respectivă, astfel că decuplarea are loc cu o temporizare de 50 s.

4.3.5. Exploatarea PAR

La cota de exploatare a preîncălzitorului (cota +92 m) există un dulap

pentru fiecare preîncălzitor de aer echipat cu:

• comenzi pentru:

� declanşare pompă ulei 1;

� declanşare pompă ulei 2;

� alegere regim ventil apă răcire ulei (Automat-Oprit-Manual);

� comandă încălzire lagăr superior (A-O-M);

� comandă încălzire lagăr inferior (A-O-M);

� comandă încălzire acţionare 1 (A-O-M);

� comandă încălzire acţionare 2 (A-O-M);

� alegere regim ventil egalizare (A-O-M);

� comandă manuală ventil apă recite ulei (I-D);

� comandă manuală egalizare (I-D);

• măsură pentru:

� temperatură ulei rezervor;

� temperatură lagăr superior;

� temperatură lagăr inferior;

� temperatură acţionare 1;

� temperatură acţionare 2;

� presiune ulei acţionare 1;

� presiune ulei acţionare 2;

� turaţie;

• semnalizări tehnologice pentru:

� pompă ulei 1 în funcţiune;

� pompă ulei 2 în funcţiune;


� temperatură ulei rezervor < 10 ºC;

� încălzire acţionare cuplă 1;

� încălzire acţionare cuplă 2;

� presiune apă răcire < 2 bar;

� temperatură lagăr superior > 80 ºC;

� presiune ulei acţionare 1 > 147 bar;

� încălzire rezervor de ulei cuplată;

� temperatură lagăr inferior > 80 ºC;

� presiune ulei acţionare 2 > 147 bar;

� lipsă tensiune aparate indicatoare;

� temperatură acţionare 2 > 80 ºC;

� nivel ulei rezervor < 550 mm;

� ventil apă răcire ulei deschis;

� temperatură acţionare 1 > 80 ºC;

� încălzire lagăr superior cuplată;

� ventil egalizare deschis;

� temperatură ulei rezervor > 60 ºC;

� încălzire lagăr inferior cuplată.

În camera de comandă termică există următoarele aparate de măsură,

semnalizări şi comenzi:

• măsură:

� conţinutul de CO2 în gaze arse înainte PAR (%);

� conţinutul de CO în gaze arse înainte PAR (%);

� conţinutul de O2 în gaze arse după PAR (%);

� conţinutul de CO2 în gaze arse după PAR (%);

� temperatura aer înainte PAR ( ºC);

� turaţia PAR (rot/min);

� presiune aer înainte şi după PAR (mmCA);


� temperatură gaze arse înainte PAR (după ECO) (ºC);

� temperatură gaze arse după PAR (înainte E.F.) (0C);

• semnalizări:

� presiune ulei acţionare PAR < 10 bar;

� nivel ulei rezervor PAR < 550 mm;

� temperatură ulei rezervor PAR > 30 ºC;

� temperatură rezervor ulei < 10 ºC;

� nivel ulei lagăr superior PAR< normal;

� nivel ulei lagăr superior PAR< minim;

� nivel ulei lagăr inferior PAR< normal;

� nivel ulei lagăr inferior PAR< minim;

� presiune ulei acţionare PAR > 147 bar;

� temperatură ulei acţionare PAR > 80 ºC;

� temperatură lagăr superior PAR > 95 ºC;

� temperatură lagăr inferior PAR > 80 ºC;

� temperatură lagăr inferior PAR > 95 ºC;

� presiune apă răcire PAR < 2 bar;

� turaţie PAR < 0,5 rot/min.

Schema sinoptică pentru comanda PAR de pe pupitrul din camera de

comandă motor 1 PAR 1, cuplă 1 PAR 1, motor 2 PAR 1şi cuplă 2 PAR 1.

Pornire PAR

Înainte de pornire, operatorul de la cota de deservire verifică dacă: la

preîncălzitoare nu se desfăşoară nici un fel de lucrări de reparaţii; lucrările care

s-au executat anterior s-au terminat; uşile de vizitare s-au închis; a fost efectuată

curăţenia în zonă, curăţenia instalaţiei de ulei; curăţenia acţionărilor lagărelor şi

etanşărilor, a fost montată izolaţia desfăcută în timpul reparaţiei; au fost

demontate scurtcircuitoarele, refăcute legăturile la borne şi montate capacele etc.

Se controlează etanşările radiale, etanşările pe manta şi etanşările la ax care

trebuie să fie în stare bună de funcţionare.


Se porneşte suflanta de aer de baraj pentru etanşarea axială inferioară.

Se controlează nivelul de ulei în rezervorul de ulei, în lagăre şi acţionări şi

se completează dacă este cazul.

Se controlează dacă toate aparatele de măsură sunt montate.

Se pune sub tensiune dulapul local şi întreaga instalaţie de măsură aferentă,

precum şi rezistenţele de încălzire din rezervorul de ulei, din reductori, acţionări

şi lagăre. Dacă temperaturile uleiului în rezervor, acţionări şi lagăre sunt mai

mici de 10 ºC, rezistenţele se vor cupla automat, iar pe dulapul local vor apare

semnalizările ”încălzire rezervor ulei cuplă”, ”încălzire lagăr inferior cuplată”,

etc. La depăşirea temperaturii de 30 ºC, rezistenţele decuplează automat.

Se pun sub tensiune motoarelor pompelor de ulei, cuplele electromagnetice,

ventile electromagnetice din instalaţia de ulei de acţionare şi răcire, ventilele

electrice din instalaţia de suflare a motoarelor de acţionare a suflătoarelor de

răcire.

Pe dulapul local se pun pe ”automat” cheile de alegere a regimului apei de

răcire ulei şi a ventilului de egalizare.

Se face schema de apă de răcire (se deschid ventilele manuale spre răcitori

şi lagăre) şi se porneşte o pompă de apă de răcire. Se urmăreşte umplerea

instalaţiei şi dispariţia semnalizării ”presiune apă răcire unei < 2 bar” de pe

dulapul local şi din camera de comandă.

Dacă temperatura uleiului în rezervor a devenit mai mare de 10 ºC (a apărut

semnalizare ”regim recirculaţie” şi se pornesc cele două pompe de ulei pentru

acţionare. Se controlează funcţionarea pompei, care trebuia să fie fără zgomot şi

vibraţie, indicaţiile aparatelor de măsură (presiune ulei, temperatură ulei),

etanşeitatea circuitului, învârtirea motoarelor hidraulice.

Pornirea preîncălzitorului propriu-zis se face prin alegerea din camera de

comandă a regimului ”normal” şi cuplarea celor două cuple.

Dacă după pornirea PAR turaţia este mai mică decât 3 rot/min turaţia se

măreşte prin mărirea debitului de ulei, implicit a presiunii, prin modificarea


corespunzătoare a încălzirii cilindrilor pompelor cu ajutorul dispozitivului

manual de reglare.

Se va controla funcţionarea preîncălzitorului care trebuie să fie fără

zgomote şi fără frecări interioare.

Oprirea PAR

Oprirea preîncălzitorului de aer se face prin decuplarea motorului hidraulic

de preîncălzitor, fie voit din camera de comandă, fie intempestiv prin intervenţia

unei protecţii tehnologice.

Prin preîncălzitorul oprit, pentru a preveni deformarea rotorului, nu trebuie

să circule nici aer şi nici gaze arse; deci oprirea preîncălzitorului presupune

oprirea neapărat a ventilatoarelor de aer şi gaze de pe partea respectivă şi

menţinerea în poziţia închisă a şibărelor de pe paralel gaze arse şi paralel aer.

La 30 minute după DECUPLARE ARE LOC ŞI OPRIREA POMPELOR

DE ULEI. Ca urmare a declanşării pompelor de ulei se vor stinge semnalizările

de pe dulapul local care indică ”pompă ulei în funcţiune”. Scăderea turaţiei după

oprire se poate vedea pe indicatorul din camera de comandă termică, iar la

scăderea turaţiei sub 0,5 rot/min va apărea pe pupitrul din camera de comandă

termică semnalul ”turaţie PAR < 0,5 rot/min”. Oprirea completă se va constata

şi la faţa locului.

În cazul funcţionării cazanului cu un PAR oprit, pentru izolarea completă a

acestui preîncălzitor, se va închide şi şibărul manual de pe conducta de aerisire a

buncărului de cenuşă de 500 m3 pe linia PAR oprită.

După oprirea unui preîncălzitor de aer şi a liniei de ventilatoare respective,

dacă cazanul rămâne în funcţiune cu cealaltă linie PAR-VG-VA, se vor controla

temperaturile gazelor arse şi a aerului înainte şi după PAR. Creşterea

temperaturii gazelor arse după PAR denotă faptul că scapă şibărul de pe paralel

gaze arse. Scăderea temperaturii aerului după PAR denotă faptul că scapă liberul

de pe paralel aer. Şi într-un caz şi în altul cazanul va trebui oprit şi la terminarea


post-ventilaţiei se vor opri şi ventilatorul de aer şi ventilatorul de gaze care mai

erau în funcţiune.

Deranjamente în funcţionarea PAR

Preîncălzitorul de aer se va opri imediat, fără aprobare specială în

următoarele cazuri:

• ori de câte ori se atinge o situaţie de declanşare prin protecţie şi protecţia

nu a lucrat;

• când funcţionează cu zgomote, şocuri şi vibraţii foarte mari provocate de

frecări interioare;

• când iese fum de la lagăre;

• la blocarea rotorului PAR;

• când se constată pierderi de ulei sub presiune pe circuitul de acţionare (se

opreşte pompa de ulei la care se constată pierderile).

Cel mai frecvent deranjament care poate apare în funcţionarea PAR este

scăderea turaţiei PAR sub limita reglată pentru funcţionare (3 rot/min), care

poate fi provocată de următoarele cauze:

� declanşarea unei pompe de ulei ca urmare a unei defecţiuni pe partea

electrică;

� mersul greu al rotorului datorită unor deformaţii termice care depăşeşte

jocurile cu care au fost reglate etanşările;

� defectarea cuplajului electromagnetic: aceasta se constată prin faptul

că axul motorului hidraulic se roteşte, iar axul cardanic, prin care

transmite mişcarea, nu se roteşte;

� un defect mecanic în zona dintre cupla electromagnetică şi carcasa

dinţată de acţionare;

� apariţia unor scurgeri în sistemul de ulei de acţionare hidraulică;

� deschiderea ventilului de limitare a presiunii la o presiune mai mică


decât presiunea de funcţionare normală (dereglarea ventilului);

� defecţiuni (gripări, deteriorări ale unor elemente constructive) la

pompe sau motoare hidraulice.

Imediat ce se constată scăderea turaţiei PAR se vor lua următoarele

măsuri:

• se va controla dacă ambele acţionări ale PAR sunt în funcţiune, iar dacă

una din acţionări este declanşată se va verifica dacă nu este un

deranjament pe partea electrică sau mecanică la acţionarea oprită;

• dacă ambele acţionări sunt în funcţiune se va face o deblocare rapidă a

etanşărilor radiale prin mărirea jocurilor din etanşări care scade cuplul

rezistent la acţionarea rotorului şi ca urmare va creşte turaţia

preîncălzitorului;

• dacă după deblocarea etanşărilor radiale turaţia nu revine la valoarea

normală, defectul este în unul din circuitele hidraulice de acţionare;

• dacă în urma comutării celor două grupuri de acţionare nu se constată

defecţiuni la acţionările hidraulice, cauza deranjamentului trebuie căutată

în reductorul de turaţie (rulmenţi, angrenaje etc;

• scăderea turaţiei PAR se poate datora deschiderii ventilului de limitare a

presiunii, constatat prin controlul conductei de retur; în cazul în care

ventilul de limitare a presiunii este deschis, conducta de retur se încălzeşte

(controlul se face prin pipăire).

Declanşarea PAR (declanşarea ambelor acţionări) poate apare datorită:

• scăderii turaţiei PAR sub 0,5 rot/min;

• scăderea nivelului de ulei sub h = 550 mm;

• presiunea uleiului de acţionare mai mică de 10 bar.


4.4. Ventilatorul de gaze arse

4.4.1. Caracteristici tehnice

Principalele caracteristici tehnice ale ventilatoarelor de gaze (VG) sunt :

• Tipul axial

• Debitul 501 m3/ sec. (1803600 m3/h); 1135000 Nm3/h;

• Presiunea totală

• Temperatura gazelor arse 160o C

• Greutatea specifică a gazelor ~1 g/m3

• Turaţia 590 rot/min

• Puterea necesară 2630 kW

• Putere motor electric 3200kW

• Reglajul cu aparat director cu palete

• Momentul de inerţie GD2 = 40000 kgm2

• Randamentul ventilatorului 82,5%

• Lagăre: superior rulment oscilant cu role – liber

inferior de alunecare radial – axial • Sens de rotaţie stânga

• Greutatea ventilatorului:

� cu motor electric 72000 kg

� fără motor electric 47600 kg

• Greutatea părţilor în mişcare 12385 kg

4.4.2. Descriere constructivă

Ventilatorul pentru gaze arse este de tipul axial, montat vertical şi realizat

aproape în totalitate din subansamble sudate.

Carcasa ventilatorului (1) se reazemă şi se fixează cu şuruburi de o ramă

metalică aflată pe platforma cazanului de la cota +92 m.


Figura 4.7. Ventilatorul de gaze

1 – carcasă; 2 – rotor; 3 – arbore; 4 – palete fixe; 5 – palete reglabile; 6 – lagăr radial-axial; 7

– lagăr liber; 8 – conductă de răcire; 9 – aparat director; 10 – semicuplă.


Rotorul (2) este montat pe un arbore (3) a cărui turaţie critică se situează cu

mult peste turaţia de regim.

Paletele rotorului sunt formate din două părţi: o parte care alcătuieşte paleta

propriu – zisă (4) şi care este sudată de un butuc şi o parte (5) denumită paletă

reglabilă şi a cărei poziţie de funcţionare se definitivează în timpul probelor de

punere în funcţiune a cazanului.

Sarcina verticală rezultată din greutatea arborelui şi a rotorului, precum şi o

parte din sarcina axială ce apare în timpul funcţionării, sunt preluate de un lagăr

de alunecare radial–axial (6), de o construcţie specială, cu o instalaţie de ungere

sub presiune independentă şi posibilitate de reglare a temperaturii uleiului de

ungere.

Lagărul liber (7) este format dintre–o carcasă şi un rulment oscilant cu role

montat pe capătul superior al arborelui şi a cărui ungere se face cu vaselină.

Acest lagăr, fiind situat în interiorul ventilatorului, este răcit cu aer insuflat

în interior de un mic ventilator de aer de răcire prin conductă (8).

Aparatul director (9) este fixat în faţa rotorului ventilatorului. Acţionarea sa

este realizată de un servomotor în funcţie de sarcina cazanului.

Între ventilator şi motorul electric se găseşte montate un cuplaj elastic cu

bolţuri (10).

4.4.3. Blocaje, protecţii, automatizări la VG

Permisia de pornire manuală sau automată a ventilatorului de gaze are loc

dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• temperatura lagăr superior mai mică de 80 ºC;

• temperatura lagăr inferior mai mică de 55 ºC;

• presiunea de ulei mai mare ca 0,6 bar;

• aparatul director închis;

• temperatura lagărului inferior mai mare ca 15 ºC (uleiul încălzit);


• preîncălzitorul de aer pe lista respectivă în funcţie (cel puţin o acţionare

pornită);

Oprirea prin protecţie a ventilatorului de gaze are loc după ce cel puţin una

din următoarele condiţii este îndeplinită:

• temperatura lagăr superior mai mare de 95 ºC;

• temperatura lagăr inferior mai mare de 65 ºC;

• presiunea ulei ungere mai mică de 0,6 bar la care are loc declanşarea cu o

temporizare de 30 s;

• depresiune gaze după electrofiltre mai mare de 400 mm CA.

Declanşarea ventilatorului de gaze mai poate avea loc prin impuls de la

protecţia cazanului (oprirea preîncălzitorului de aer).

Pompa de ulei de ungere a ventilatorului de gaze poate fi pornită manual

sau automat dacă temperatura uleiului din rezervor este mai mare de 15 ºC.

Oprirea se poate face manual fiind blocată numai dacă ventilatorul de gaze este

pornit şi pompa cealaltă de ulei de ungere este pornită.

Între pompele de ulei există anclanşarea automată a rezervei (AAR) electric

şi AAR parametric.

Aparatul director deschide automat dacă ambele ventilatoare de gaze sunt

oprite (pentru realizarea tirajului natural) sau cu impuls de la secvenţa automată

de ventilare a cazanului; închide automat cu impuls de la secvenţa de ventilare

automată a cazanului.

Regulatorul pentru reglare automată a aparatului director se cuplează

manual sau automat. Cuplarea este blocată dacă ambele ventilatoare de gaze

sunt oprite, sau dacă ventilatorul de gaze corespunzător este oprit şi celălalt

pornit.

Decuplarea se poate face manual şi automat dacă ambele ventilatoare de

gaze sunt oprite, dacă ventilatorul de gaze respectiv este oprit iar celălalt este

pornit, sau cu impuls de la secvenţa automată de aerisire.


Clapeta de pe refularea ventilatorului de gaze are permisie de deschidere

manuală sau automată dacă clapa de izolare a ventilatorului (clapa amonte

electrofiltre) este deschisă, dacă ambele ventilatoare sunt oprite (pentru crearea

de tiraj natural). Deschiderea are loc automat cu impuls ce durează 70 s dacă

ambele ventilatoare de gaze sunt oprite sau cu impuls din secvenţa automată de

aerisire a cazanului.

Închiderea clapetei de refulare este blocată dacă ventilatorul este pornit şi

are loc prin protecţie cu o temporizare de 10 s dacă una din următoarele condiţii

este îndeplinită:

• ventilatorul de gaze corespunzător oprit;

• celălalt ventilator de gaze pornit;

• clapeta de refulare a celuilalt ventilator de gaze deschisă.

Închiderea se poate face manual, sau automat cu impuls din secvenţa de

ventilare automată a cazanului.

Clapeta izolare VGA (înainte de electrofiltru) are permisie de deschidere

dacă ventilatorul de gaze este oprit sau clapeta de refulare închisă. Clapeta de

izolare deschide automat dacă ambele ventilatoare de gaze sunt oprite (impulsul

durează 70 s) sau cu impuls de la secvenţa automată de ventilare a cazanului.

Închiderea se poate face manual şi este blocată dacă ventilatorul de gaze

este pornit. Clapeta de pe paralel gaze arse se poate deschide manual sau

automat. Deschiderea automată are loc dacă un ventilator de gaze este oprit, iar

celălalt pornit.

Închiderea automată a clapetei are loc dacă preîncălzitorul de aer

corespondent este oprit şi celălalt preîncălzitor are cel puţin o acţionare pornită.

4.4.4. Reglaje automate la VG

Depresiunea în camera focarului se realizează cu ajutorul aparatelor

directoare ale ventilatoarelor de gaze. Depresiunea în camera focarului şi pe

întreg circuitul convectiv ajută la evacuarea gazelor de ardere.


Traductorul de depresiune transformă impulsul de presiune într–un impuls

electric continuu, care se însumează cu o mărime impusă şi cu semnul de

sarcină. Semnalul de ieşire din sumator se împarte la cele două ventilatoare,

intră într-un regulator unde se prelucrează şi merge apoi la elementul de execuţie

(servomotorul de acţionare a aparatului director). Un traductor de poziţie

transformă deplasarea elementului de execuţie într-un semnal electric continuu

care merge la un regulator şi la aparatul de indicaţie a deschiderii şi abaterii.

4.4.5. Exploatarea VG

Pentru exploatarea VG, respectiv pornire, oprire, supraveghere în timpul

funcţionării şi rezolvarea situaţiilor speciale, există comenzi şi control local

(cota +92m) şi din camera de comandă.

La cota de deservire a ventilatoarelor este montat câte un dulap de comandă

şi control pentru fiecare ventilator. De la acest dulap se poate comanda

ventilatorul de răcire ulei (A – O – M), rezistenţa de încălzire a uleiului în

rezervor (A – O – M), rezistenţa la încălzire a motorului (A – O – M).

Pe dulapul local există următoarele aparate indicatoare: temperatura lagăr

inferior, temperatura lagăr superior, temperatura uleiului din rezervorul de

ungere. La partea superioară a dulapului sunt casete cu semnalizări tehnologice.

Local, la cota superioară a ventilatorului, există un dulap de comandă pentru

ventilatorul de răcire a lagărului interior.

De asemenea, în apropierea ventilatorului, la cota platformei motorului

electric, există un buton pentru declanşare în caz de avarie.

În camera de comandă termică, pe pupitrul cazanului, există următoarea

aparatură de comandă aferentă ventilatorului de gaze :

• comanda pentru pornire – oprirea ventilatorului de gaze (deasupra este

montat ampermetrul electromotorului VG);

• comanda pentru aparatul director (deasupra este montat indicatorul de

poziţie al aparatului director);


• comanda pentru clapeta de izolare (intrare electrofiltru),

• comanda pentru clapeta de refulare a ventilatorului de gaze;

• comanda pentru clapeta de legătură de paralel gaze arse (înaintea EF);

• comanda pentru pompa de ulei nr. 1;

• comanda pentru pompa de ulei nr. 2;

• cuplare – decuplare AAR pompe ulei.

Pe partea verticală a pupitrului cazane din camera de comandă există

aparate de măsură a depresiunii realizată de VG în focar şi pe canalul de gaze

arse convectiv până la coş. De asemenea, este prevăzută măsura pentru

temperatura bobinajului statornic al motorului de antrenare al VG.

În camera de comandă există următoarele semnalizări tehnologice pentru

fiecare VG;

• temperatura lagăr superior mai mare de 80 ºC;

• temperatura lagăr superior mai mare de 95 º C;

• temperatura lagăr inferior mai mare de 55 º C;

• temperatura lagăr inferior mai mare de 65 º C;

• presiunea ulei ungere mai mică de 0,6 bar;

• debit minim apă răcire electromotor (lipsă apă răcire).

Pentru pregătirea VG la pornire, operatorul de la cota de deservire

verifică dacă : la ventilator nu se desfăşoară nici un fel de lucrări de reparaţii;

lucrările de reparaţii şi întreţinere desfăşurate anterior s-au terminat; schelele au

fost demontate şi îndepărtate; uşile de vizitare au fost închise; motorul este

cuplat cu ventilatorul; izolaţia termică este montată, s-a executat curăţenia în

zonă şi au fost evacuate materialele de prisos; au fost demontate

scurtcircuitoarele de la bornele motorului electric; s-au refăcut legăturile la

borne şi s-au montat capacele. Se controlează nivelul de ulei în lagărele

motorului şi ventilatorului şi se completează dacă este scăzut.


Se controlează dacă întreaga instalaţie de măsură (atât cea cu indicaţie

locală sau cu transmisie la distanţă, cât şi cea pentru instalaţie de automatizare)

este montată şi se află în stare normală de funcţionare.

Se pune sub tensiune dulapul local şi întreaga instalaţie de măsură aferentă

şi dispare de pe dulapul local semnalizarea "lipsă tensiune aparate indicatoare”.

Se pun sub tensiune rezistenţelor de încălzire a uleiului şi a electromotorului

şi se pun cheile de comandă ale acestora de pe dulapul local pe poziţie

”automat”. Dacă sunt îndeplinite condiţiile de blocare, rezistenţele vor anclanşa

şi vor apare semnale luminoase pe panoul local.

Se cere punerea sub tensiune a pompelor de ulei. Operatorul din camera de

comandă porneşte o pompă de ulei şi cuplează AAR. Prin declanşarea pompei

de ulei se verifică funcţionarea pe viu a AAR, trebuind să anclanşeze pompa de

rezervă. Se verifică AAR, şi invers, rămânând în funcţiune o pompă de ulei.

Se pune sub tensiune ventilatorul de aer de răcire a lagărului superior şi se

verifică şi realizează schema de apă de răcire la VG care se porneşte.

Se pun sub tensiune clapeta de la refulare VG, clapeta de izolare (înainte

EF) şi aparatul director. Aparatul din camera de comandă verifică poziţia închis

a aparatului director, faptul că acesta nu este pe automat, poziţia închisă a

clapetei, lipsa semnalizării de defect la aceste clapete şi lipsa semnalizărilor

tehnologice preventive şi de avarie la VG care se va porni.

Operatorul din camera de comandă va comanda deschiderea clapetei de

izolare (înainte EF) şi a clapetei de la refulare VG.

Pentru a verifica efectiv că sunt îndeplinite toate condiţiile de pornire în

conformitate cu paragraful 4.4.3. (aparat director închis, temperatură lagăr

superior mai mică de 80 ºC, temperatură lagăr inferior mai mică de 55 ºC,

presiune ulei ungere mai mare de 0,6 bar, temperatură lagăr inferior mai mare ca

15 ºC, PAR în funcţiune) se pune pe poziţie “de probă” a întreruptorului

motorului şi se dă un impuls de pornire. Anclanşarea întreruptorului motorului

este semnalizată de aprinderea becului roşu ”ventilator pornit”. Se dă apoi


comanda de declanşare a ventilatorului din butonul de avarie şi dacă totul este în

ordine se pune întreruptorul în poziţie de lucru.

Adus în această situaţie ventilatorul de gaze este pregătit de pornire.

Aceasta este situaţia normală de staţionare în rezervă a ventilatorului de gaze.

Pornirea ventilatorului se poate face manual de la pupitrul din camera de

comandă, sau automat în cadrul secvenţei automate de ventilare a cazanului.

Pornirea manuală se face prin apăsarea butonului de pornire care

anclanşează întreruptorul şi porneşte electromotorul de antrenare a VG.

Operatorul va observa creşterea amperajului motorului şi revenirea la circa 30 %

după aproximativ 20 s.

La comanda de anclanşare a întreruptorului VG porneşte automat şi pompa

a doua de ulei şi se opreşte tot automat după ce ventilatorul atinge turaţia de

funcţionare. După scăderea amperajului electromotorului se va comanda

deschiderea treptată a aparatului director la ventilatorul de gaze care s–a pornit

şi închiderea aparatului director la ventilatorul de gaze în funcţiune, pentru

echilibrarea încărcării celor două VG.

Se va regla în funcţie de sarcină regimul de funcţionare şi încărcare a VG.

Operatorul de la cota de deservire va supraveghea pornirea ventilatorului

(ventilatorul trebuie să aibă un mers liniştit şi fără zgomot). Se va controla apoi

încălzirea lagărelor la aparatele de la dulapul local, încălzirea motorului (prin

palpare) şi funcţionarea instalaţiei de răcire (diferenţa de presiune înainte şi după

filtru).

Operatorul din camera de comandă va controla temperaturile bobinajului

statornic al motorului (nu se admite depăşirea temperaturii de 110 ºC) şi

temperaturile lagărelor electromotorului (nu se admite depăşirea temperaturii de

80 ºC).

În mod normal ventilatorul de gaze se opreşte de către operatorul din

camera de comandă.


În mod excepţional el poate fi oprit din butonul de avarie de către operatorul

de la cota de deservire.

Ventilatorul de gaze se poate opri şi automat, ca urmare a intervenţiei unei

protecţii tehnologice (temperatură maximă lagăre, presiune minimă ulei ungere,

declanşarea PAR, depresiune după EF crescută).

După declanşarea întrerupătorului VG se închide automat clapeta de

refulare; aparatul director iese din starea “automat “ şi va fi închis de către

operatorul cazanului din camera de comandă.

După oprire, se conectează automat rezistenţa de încălzire a motorului.

Dacă oprirea a fost normală şi nu se intenţionează să se efectueze lucrări la

ventilator, ventilatorul rămâne oprit în starea “pregătit pentru pornire”.

Dacă se intenţionează să se efectueze lucrări se vor lua măsuri de protecţia

munci corespunzătoare.

După oprirea VG pentru lucrări, ventilatorul de aer de răcire a lagărului

superior va rămâne în funcţionare până la răcirea VG.

Principalele deranjamente în funcţionarea VG care conduc la oprirea

imediată, apar:

• ori de câte ori atinge o situaţie de declanşare prin protecţie şi protecţia nu

a lucrat;

• la apariţia fumului la lagărele ventilatorului sau electromotorului;

• când se aud zgomote metalice în ventilator sau motor;

• când vibraţiile ventilatorului sau motorului depăşesc limitele admisibile;

• în caz de incendiu la ventilator;

• când temperatura bobinajului statoric al motorului depăşeşte limita de 110

ºC;

• în cazul forfecării butoanelor de la cuplă.

În continuare sunt prezentate cele mai frecvente deranjamente.


• Creşterea temperaturii lagărelor. Temperatura lagărelor ventilatorului

este măsurată continuu pe indicatoarele de la dulapul local, iar depăşirea

temperaturii normale este semnalată pe panoul local şi în camera de

comandă (55 ºC – lagărul inferior şi 80 ºC – lagărul superior).

Temperatura lagărelor electromotorului este măsurată şi semnalizată în

camera de comandă. În cazul depăşirii temperaturii lagărului interior

(superior) se va controla în primul rând funcţionarea ventilatorului de

răcire. Dacă ventilatorul de răcire este în funcţiune şi temperatura

lagărului interior este în creştere, se va încerca gresarea lagărului superior

cu presa de vaselină). În cazul depăşirii temperaturii lagărului inferior se

va controla presiunea realizată de pompa în funcţiune şi modul de

funcţionare a instalaţiei de răcire a uleiului. Dacă pompa de ulei în

funcţiune nu asigură presiunea normală de ungere, se va porni pompa de

ulei în rezervă şi se va revizui pompa defectă. În cazul depăşirii

temperaturii lagărelor electromotorului se va verifica nivelul uleiului în

lagăre şi circulaţia apei de răcire a lagărelor. Când unul din lagărele

motorului sau ventilatorului se încălzesc de la început (de la prima pornire

sau de la pornirea după reparaţie) şi temperatura nu scade după 4÷8 ore

(durata rodajului) poate fi vorba de un montaj greşit. În această situaţie

ventilatorul se va opri şi se verifică montajul lagărului. Dacă creşterea

temperaturi unui lagăr apare în timpul funcţionări şi nu încetează după

luarea măsurilor mai înainte arătate, la atingerea temperaturi maxime (65

ºC lagărul inferior, 95 ºC lagărul superior) se declanşează ventilatorul.

• Vibraţii mari. Nivelul maxim admisibil al vibraţiilor este de 300 µ (2A).

Cauzele vibraţiilor pot: fi montaj incorect, centrare incorectă, dezechilibru

static sau dinamic, atingerea între piesele fixe şi cele în mişcare.

Vibraţiile crescute legate de montaj sau centrare apar de la pornirea

ventilatorului. Vibraţiile legate de dezechilibrare pot apare în timpul

funcţionării ca urmare a eroziunilor produse de cenuşa din gazele arse. În


aceste situaţii se impun: verificarea montajului şi a centrării, înlocuirea

pieselor cu uzură avansată etc. La repornirea ventilatorului, dacă vibraţiile

sunt mari, se va face o echilibrare la o turaţie nominală.

• Încălzirea excesivă a bobinajului statornic al motorului de antrenare.

Aceasta poate avea loc ca urmare a răcirii insuficiente, ca urmare a

supraîncălzirii motorului sau a unei defecţiuni electrice interioare.

Răcirea insuficientă a aerului se poate datora debitului mic de apă, ca

urmare a înfundării filtrului. În acest caz se va proceda la spălarea sau

curăţirea filtrului.

4.5. Secvenţa automată de ventilare a cazanului

Ventilarea cazanului are drept scop eliminarea din cazan sau din canalele de

aer şi gaze arse, înaintea aprinderii focului, a unui eventual amestec explozibil

de gaze. Eliminarea se face cu ajutorul aerului şi constă în introducerea şi

evacuarea din cazan a unui anumit debit de aer un timp anumit. Introducerea

aerului se face pe rând prin toate punctele de introducere a aerului în cazan

(arzătoare de cărbune, arzătoare de păcură, pâlnia rece, canale de gaze arse

recirculate) cu scopul de a împrospăta toate locurile unde s–ar fi putut acumula

gaze explozibile.

Ventilarea se face manual sau automat.

Ventilarea automată se face în cadrul unei secvenţe automate cu 28 paşi.

Comanda de pornire a secvenţei automate poate fi dată numai în cazul când

sunt îndeplinite toate condiţiile de pornire de la protecţia cazanului.

• Pasul 1 durează 60 s. Se cuplează automat regimul normal şi se şterge

numărătoarea precedentă.

• Pasul 2 durează 60 s. Pornesc automat preîncălzitoarele rotative de aer în

ordinea: motor 1 – PAR 2, motor 2 – PAR. 2, motor 1 – PAR 1 şi motor 2

– PAR1. Pornirea este confirmată de un semnal de turaţie n > 1 rot/min.


• Pasul 3 care durează 60 s. Decuplează regulatoarele de aer (acţionarea

automată a paletelor directoare) şi deschid clapetele prin care urmează să

intre aer în cazan (aer secundar la arzătoarele de păcură, aer secundar la

arzătoarele de cărbune şi aer terţiar) cu excepţia clapetelor de reglare a

debitului de aer care se menţin închise până după pornirea ventilatoarelor

de aer. Ordinea de desfăşurare a operaţiilor este următoarea:

� 6 regulatoare aer – decuplat;

� 6 clapete de reglare aer – închis (2 clapete pentru reglaj debit aer

arzătoare de cărbune, 4 clapete pentru reglaj debit aer arzătoare de

păcură),

� 2 clapete aer terţiar – deschis (aer inferior la pâlnia rece);

� 16 clapete aer arzătoare – deschis (aer secundar de la arzătoarele de

păcură).

• Pasul 4 cu durată de 60 s. Se creează condiţii de pornire a ventilatorului

nr. 2 de gaze arse şi anume:

� regulator VGA 2 – decuplat;

� aparat director VGA 2 – închis;

� clapeta refulare VGA 2 – deschis;

� clapeta izolare VGA 2 – deschis.

• Pasul 5 ce durează 60 s. Se creează condiţii pentru pornirea ventilatorului

nr. 1 de gaze arse şi anume:

� regulator VGA 1 – decuplat;

� aparat director VGA 1 – închis;

� clapeta refulare VGA 1 – deschis;

� clapeta izolare VGA 1 – deschis.

• Pasul 6. Porneşte automat ventilatorul de gaze arse nr. 2, operaţia

decurgând în următoarea ordine:

� automat VGA – cuplat;

� pompă ulei VGA 2 pornită;


� VGA 2 pornit.

Se aşteaptă 20 s pentru stabilizarea funcţionării ventilatorului (scăderea

curentului absorbit de motor de la valoarea normală).

• Pasul 7. Ventilatorul de gaze VG2 intră în sarcină şi începe să regleze

automat depresiunea în focar, dacă regulatorul VGA 2 este cuplat.

• Pasul 8 ce durează 20 s, porneşte automat ventilatorul de gaze arse nr. 1,

dacă:

o automat VGA 1 – cuplat;

o pompă ulei 1 – VGA 1 – pornită;

o VGA 1 – pornit.

• Pasul 9 care durează 80 s constă în intrarea în sarcină a VG, participă la

reglarea automată a depresiunii în focar.

• Pasul 10 cu durata de 60 s, pregăteşte pornirea ventilatorului de aer nr. 2

prin:

� reglaj VA 2 – decuplat;

� aparat director VA 2 – închis;

� clapetă refulare VA 2 – închisă;

• Pasul 11 porneşte ventilatorul de aer nr. 2, cu un timp de aşteptare 20 s;

• Pasul 12 încarcă ventilatorul de aer nr. 2 după ce clapeta refulare VA 2

este deschisă şi regulatorul VA2 sete cuplat;

• Pasul 13, cu durata de 60 s, pregăteşte pentru pornire ventilatorul nr. 1

prin:

� regulator VA 1 – decuplat;

� aparat director VA 1 – închis;

� clapetă refulare VA 1 – închis;

• Pasul 14 porneşte ventilatorul de aer nr. 1 cu un timp de aşteptare de 20 s;

• Pasul 15, cu durata de 80 s, încarcă ventilatorul de aer nr. 1 prin:

� clapetă refulare VA 1 – deschis;


� refulator VA 1 – cuplat;

• Pasul 16÷18 începe deschiderea treptată a clapetelor de reglaj la grupele

de arzătoare de cărbune şi la grupele de arzătoare de păcură cu impulsuri

de 2 s până la realizarea următoarelor debite de aer:

� debit aer 1 (grupa 3 arz. păcură) > 30%;

� debit de aer 3 (grupa 6 arz. Păcură) > 30%;

� debit de aer 5 (mori stânga) > 40%;

� debit de aer 6 (mori dreapta) > 40%.

• Pasul 19 aşteaptă 600 s, timp în care se introduc în cazan debitele de aer

de la pasul anterior. Dacă după 600 s există una din situaţiile de mai jos:

� debit aer 1 < 25%




ventilarea se reia din pasul 2 şi apare semnalul “defect ciclul I”. Numărul

ventilărilor se înscriu. Dacă la a doua ventilare, la sfârşitul pasului 19 nu

se realizează debitele, ventilarea se întrerupe şi trebuie căutat şi remediat

defectul apoi luată ventilarea de la început.

• Pasul 20, durează 2 s, în care se şterge numărătoarea de la pasul anterior,

pornesc automat evacuatorul de zgură, ventilatorul de aer de aprindere şi

cuplează automatica acestor ventilatoare.

• Pasul 21, cu durata de 60 s, porneşte ventilatorul de gaze arse recirculate

pentru ventilarea canalelor de gaze arse recirculate, respectiv:

� ventilator recirculaţie – pornit;

� clapeta aspiraţie recirculaţie 1 – deschis;

� clapeta aspiraţie recirculaţie 2 – deschis;

� regulator recirculaţie 1 – decuplat;

� regulator recirculaţie 2 – decuplat.


• Pasul 22, de 60 s, deschide clapeta de reglaj debit gaze arse recirculate şi

începe ventilarea propriu–zisă a canalelor de gaze arse recirculate prin:

� clapeta reglaj recirculaţie 1 – deschidere;

� clapeta reglaj recirculaţie 2 – deschidere.

Se trece la pasul următor dacă la sfârşitul acestui pas debitul de gaze arse

recirculate este mai mare de 60 %.

• Pasul 23. Se aşteaptă 200 s pentru ventilarea canalelor de gaze arse

recirculate. Dacă la sfârşitul celor 200 s debitul de gaze arse recirculate

este mai mic de 50 % apare semnalul “ defect ciclu II” şi ventilarea se reia

din pasul 21. Numărul ventilărilor se înscrie. Dacă nici la a doua ventilare

nu este îndeplinită această condiţie de debit, ventilarea se întrerupe şi

trebuie căutat defectul apoi reluată ventilaţia de la început.

• Pasul 24, durează 50 s, opreşte ventilatorul de recirculaţie şi se închid o

parte din clapetele de aer prin care s-a făcut ventilarea, respectiv:

� ventilator recirculaţie oprit;

� 2 clapete de reglaj aer – închis (clapetele de reglaj aer pentru mori);

� 6 clapete de aer secundar închis (clapetele de aer secundar la arzătoare

de cărbune);

� 2 clapete de aer terţiar – închis;

• Pasul 25, cu durata de 60 s, închide şi restul clapetelor de aer prin care s–

a făcut ventilaţia, respectiv 12 clapete aer arzătoare – închidere (clapa de

la arzătoarele grupelor 2, 3, şi 6);

• Pasul 26, cu durata de 60 s, şterge numărătoarea de la pasul 23.

• Pasul 27. Apare semnalul “Ventilare cazan terminată” şi se aşteaptă 500

s, timp în care se aprind arzătoare de păcură. Dacă în acest timp nu se pot

aprinde cel puţin două arzătoare de păcură sau are loc două rateuri de

aprindere, ventilarea se întoarce automat la pasul 2.

• Pasul 28, dă semnalul “cazan în funcţiune” ca urmare a aprinderii

focului.


Pe parcursul efectuării ventilării dacă unii paşi nu se realizează complet, sau

starea la sfârşit nu este corespunzătoare, apare o semnalizare optică şi acustică.

Există un număr de 12 criterii pentru aprecierea terminării unor paşi sau a stării

instalaţiei la terminarea paşilor respectivi:

1 – turaţie PAR 1 mai mare ca 1 rot / min (pasul 2);

2 - turaţie PAR 2 mai mare ca 1 rot / min (pasul 2);

3÷8 – 3 din 4 clapete de aer deschid (pasul 3);

9 – debit de aer arzătoare 14÷28 % (pasul 19);

10 – L1 – care înseamnă:

� debit de aer 1 > 25%




11 – debit de gaze recirculate > 60 % ;

12 – L2 – care înseamnă:

� debit gaze recirculate > 50%

Observaţie: În urma dezafectării a 8 arzătoare de păcură (gr. 1 şi gr. 4) şi a

ventilatorului de recirculare a gazelor arse la cazanelor de 1035 t/h din CTE

Rovinari, secvenţa de ventilare automată se simplifică prin eliminarea paşilor

legaţi de aceste instalaţii.

Date post:	28-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	sabin-tudor-radu
View:	54 times
Download:	2 times

8. Instalatia de Aer Si Gaze de Ardere

Documents