~TIM MULT MAl MULTE despre Cervantes omul decat despre Shakespeare,~itotu~i mai avem Inca multe de aflat, pentru ca viata lui a fost plina de eveni-mente, entuziasm ~i eroism. Shakespeare a ca~tigat 0 multime de bani cadramaturg ~i a murit bogat, dupa ce-~i Implinise toate ambitiile sociale. Inciuda popuiaritatii lui Don Quijote, Cervantes nu a primit nici un fel dedistinqii ~i nu a avut no roc de protectori influenti. El nici nu a avut aspiratiiprea realiste, cu exceptia aceleia de a se Intretine pe sine ~i familia sa, ~inua avut deloc succes ca dramaturg. Nu avea talent ca poet, dar a dovedit unmare talent cand a scris Don Quijote. A fost contemporanullui Shakespeare(se crede ca au murit In aceea~i zi) ~ia Imparta~it cu acesta universalitateageniului. Este singurul egal al lui Dante ~i al lui Shakespeare In canonuloccidental.

IIasociem, de obicei, cu Shakespeare ~iMontaigne, pentru ca ei trei suntscriitori ai 1ntelepciunii. Nu exista un al patrulea atat de echilibrat, temperat~ibenign, decat poate Moliere, iar acesta este, Intr-un fel, Montaigne renas-cut, darln alt gen literar.lntr-o anume privinta, Insa, doar Cervantes ~iShakes-peare sunt de nelntrecut; nu-i putem depa~i, pentru ca ei se afla mereuInaintea noastra.

In fata fortei romanului lui Don Quijote cititorul nu este niciodata mini-malizat, ci, din contra, stimulat sa l~i puna lntrebari. Aceasta nu se lntamplalnsa la Dante, Milton sau Jonathan Swift, a carui Povestea unui p%boe maimpresioneaza Intotdeauna ~ipe care 0 consider una dintre cele mai bunebucati literare dupa cele scrise de Shakespeare, dar care ma respinge ~imamustra necontenit. La fel se lntampla cand citesc Kafka, cel care exprima celmai bine haosul In care traim. Shakespeare ramane cel mai apropiat de Cer-vantes prin puterea lui aproape nelimitata de a sustine autonomia literaturii.

Cervantes: lealrullumii 149

care lupta.~entru s.upravietuire, a carui singura nebunie este aceea de a pornio.crucl~da Im~otnva mortii: "Mareata a fost nebunia lui Don Quijote pentruca s-a ~asc.ut dmtr-o cauza mare -lupta continua pentru supravietuire, sursaa cel:1 mal extravagante nebunii, dar §i a celor mai eroice aqiuni".

Dm acest punct de vedere, nebunia lui Quijote este refuzul de a acceptace~~ ce Fr:ud nu~ea "testa~ea realitatii" sau principiul realitatii. Cand DonQUl]ote se nnpaca cu necesItatea de a muri, el chiar moare curand lntor-cand.u-~e la un cr:§tinism conceput ca un cult al mortii de multi vi~ionarispamoh, nu numal de Unamuno. Pentru Unamuno, veselia eartii e data doarde ~anch.o Panza, care-§i purifica daimon-ul, pe Don Quijote, §i 11 urmeazaapol pe tnstul cavaler cu placere In cele mai uimitoare aventuri. Aceasta inter-pretareAeste foarte aproape de parabola kafkiana Adevarul despre SanchoPanza, m care Sancho este cel care a citit pe nerasuflate toate romanele cava-lere§ti, ~e cand demonul sau lnchipuit, personificat In DonQuijote, l§ilncepeaven!u~lle, cu .Sancho alaturi. Kafka a transformat poate Don Quijote lntr-olunga §Iamara gluma evreiasea, dar aceasta interpretare e mult mai fidelacartii decat aceea a lui Auerbach.. P?ate ca numai Hamlet a mai dat na§tere atftt de multor interpretari

dlfente ca Don Quijote. Nimeni nu-I mai poate elibera azi pe Hamlet de influ-ent~ interpretarilor romantice, la fel de multe ca §i cele generate de DonQUlJote,tot a~a cu~.n.i.meni nu ~ai poate trece cu vederea eseurile §ieartilec~e se o?u~ IdealAlzamp:otagomstului lui Cervantes. Romanticii (printre carema nu~a~ §I.eu) II.consldera pe Quijote un erou, nu un nebun; ace§tia nuac.cepta sa clteasca lucrarea ca pe 0 satira §igasesc In ea 0 atitudine meta-fizlca sau vizionara In ceea ce prive§te cautarea lui Quijote, acea eautare caredovede§te influenta lui Cervantes asupra lui MelvilleinMoby Dick. De la filo-s~ful german S:helling, in 1802,pana la musicalul de pe Broadway, Omuldm La Mancha, m 1966,s-a putut observa 0 continua exploatare a ideii de aporni in imposibila cautare a propriului vis. Mai ales romancierii au fost ceicare au propus aceasta apoteoza a lui Don Quijote. Printre marii sai admi-!'atori s-au ~flat Fielding, Smollett §iSterne in Anglia,Goethe §iThomas Mannm Germama, Stendhal §i Flaubert in Franta, Melville§iMarkTwain in StateleUnite §!, te~re.tic, toti scriitorii latino-americani. Dostoievski, cel care pareacel mal putm mfluentat de Cervantes, insista ca Printul Mi§kindin Idiotul afost construit pe modelul IuiDon Quijote. Experimentul acesta remarcabil

De§i Cervantes este foarte atent sa ramana In Iimitele credintei catolice, nuputem citiDon Quijote ca pe 0 opera plina de evlavie. Probabil ca Cervantesera un cre§tin de tip vechi, nu un evreu convertit sau un cre~tin de tip nou,dar nu putem fi siguri de originea lui, cum nu-i putem ghici cu precizie niciatitudinile. A-icaracteriza ironia este un lucru imposibil, cum imposibil e ~isa 0 trecem cu vederea.

Cu tot eroismul sau in lupUi (~i-a pierdut mana stanga in marea biitalienavala impotriva turcilor de la Lepanto), Cervantes trebuia sa fie foarteprecaut in ceea ce prive~te Contrareforma ~ilnchizitia. Nebunia lui Quijoteconfera acestuia ~ilui Cervantes 0 oarecare libertate, asemanatoare cu ceaa nebunului din Regele Lear, piesa care s-a jucat in acela~i timp cu publica-rea primei parti din Don Quijote. Cervantes a fost aproape sigur un discipolal lui Erasmus, umanistul olandez ale earui scrieri despre spiritualitatea cre~-tina erau destinate, in mare parte, evreilor convertiti, prin~i intre iudaismulpe care fusesera obligati sa-l abandoneze §iun cre~tinism ce-i transformasein cetateni ai c1asei de mijloc.In familia lui Cervantes fusesera multi medidde-a lungul timpului, 0 profesiune specifica evreilor, mai ales inainte de con-vertirile fortate ~ide expulzarile din 1492.La un secol dupa aceea, Cervantespare inca bantuit de acel an teribil, care a facut mult rau evreilor ~imaurilor,dar §i economiei ~i societatii spaniole in general.

Nu exista doi cititori care sa fi citit la felDon Quijote ~inici chiar cei mairedutabili critici nu se pot pune de acord In ceea ce prive~te aspectele funda-mentale ale cartii. Erich Auerbach considera ea ea prezinta cel mai binerealitatea obi~nuita ca pe 0 veselie nesrar~ita. Tocmai am terminat de recititcarte a ~inu reu~esc salnteleg la ce se refereaAuerbach cand vorbea despre"veselia universala ~i plurivalenta, necritica ~i neproblematica". "Termeniisimbolici ~i tragici", chiar atunci cand sunt folositi pentru caracterizareanebuniei eroului, Ii par fal~i lui Auerbach. impotriva acestei pareri poate ficitat eel mai pregnant ~idonquijotesc dintre toti apocalipticii critid, scriitorulde origine basca Miguel de Unamuno, al carui "sentiment tragic al vietii" aaparut tocmai In urma relatiei apropiate a scriitorului cu opera lui Cervantes,care e pentru Unamuno un fel de "carte sfftntaspaniola", mai mult chiar decatBiblia. Unamuno il numea "Domnul nostru Don Quijote", un Kafkalnainte deKafka, pentru ca nebunia lui vine din credinta In ceea ce Kafka avea sa nu-measca "indestructibilitate". Cavalerul Tristei Figuri allui Unamuno este cel

allui Cervantes e considerat a fi cel care a dus la inventarea romanului, opusnaratiunii picare~ti, ceea ce ar putea explica respectul atator romancieri depretutindeni, dar pasiunile extraordinare trezite de Don Quijote, mai ales laStendhal ~i la Flaubert, sunt, dincolo de asta, cel mai pretios tribut care i seputea aduce.

Eu Insumi sunt de acord cu Unamuno cand citesc Don Quijote, pentrudi miezul cartii mi se pare a fi revelarea ~icelebrarea personalitatii eroice,atat prin Quijote, cat ~iprin Sancho. Unamuno I-apreferat pe Quijote lui Cer-vantes, dar aici ma despart de el. Nici un alt autor nu a avut 0 legatura maistransa cu personajul sau decat Cervantes. Am vrea sa ~tim ce credea Shakes-peare despre Hamlet ~i ~tim chiar prea mult In ce masura I-a afectat DonQuijote pe Cervantes, chiar daca. aceasUi cunoa~tere este una indirecta.Cervantes a inventat nenumarate modalitati de a-~i intrerupe naratiunea,pentru a-I forta pe cititor sa spuna el insu~i povestea In locul autorului pre-caut. Vrajitorii cei rai ~i vicleni, care par sa Incerce continuu sa-Ilnfrangape hotaratul ~i maretul Don Quijote, sunt de asemenea creati pentru a netransforma in cititori neobi~nuit de activi. Don Quijote presupune ca vrajitoriiexista, iar Cervantes ii creeaza In mod pragmatic, ca pe ni~te componenteesentiale ale limbajului sau. Totul se transforma sub puterea vrajii, dupa cumse lamenteaza Don Quijote, dar vrajitorul cel rau e Cervantes Insu~i. Persona-jele sale au citit fiecare toate pove~tile despre ceilalp ~ia doua parte a roma-nului consta mai ales in reactiile lor dupa ce au citit prima parte. Cititorule Invatat sa reactioneze cu mai multa subtilitate, chiar daca Don Quijoterefuza cu incapatanare sa Invete, iar acest refuz se datoreaza mai ales"nebuniei" lui, ~inu romanelor cavalere~ti care-llnnebunisera. Don Quijote~iCervantes evolueaza Impreuna spre un nou tip de dialectica literara, unacare altemeaza proclamarea atat a puterii, cat ~ia de~ertaciunii pove~tii Inrelatie cu evenimentele reale. In timp ce Don Quijote 1ntelege tot mai bine,In prima parte, limitele impuse de fictiune, Cervantes resimte tot mai multmandria creatorului de a-i fi inventat pe Don Quijote ~i pe Sancho.

In relatia plina de dragoste, dar ~i de irascibilitate adeseori dintre DonQuijote ~iSancho sta toata maretia cartii, chiar mai mult decat In entuzias-mul evocarii realitatilor naturale ~i sociale. Ceea ce-i leaga pe Don Quijote~ipe scutierul sau este atat participarea lor com una la ceea ce a fost numit"ordinea jocului", cat ~i afeqiunea reciproca, de~i uneori se dovede~te a fi

una cam morocanoasa. Nu cred sa existe 0 prietenie mai bine conturata Intoata literatura occidentala, cel putin nu una care sa se bazeze In a~a masurape conversatii hilare. Angus Fletcher, in Colors of the mind (Culorile minlii),surprinde foarte bine aura aces tor conversatii:

"Quijote ~iSancho se IntaInesc intr-o anumita Insul1etire a conversapeilor pline de spirit. Pe masura ce vorbesc, adesea in contradictoriu, ceidoi i~i exploreaza gandurile reciproc. De nici 0 parte, nici 0 idee nuramane necercetata sau necriticata. Prin dezacord plin de curtoazie _cu atat mai indatoritor cu cat conflictul e mai putemic - ei stabilesctreptat 0 zona a jocului liber, unde gandurile sunt eliberate pentru canoi, cititorii, sa Ie putem cantari."

Dintre nenumaratele schimburi de cuvinte dintre Quijote ~iSancho, celmai mult imi place acela din capitolul 28, parte a a doua, dupa ce cavalerulI-a intrecut pe Sir John Falstaffln intelepciunea discretiei, componenta esen-tiala a vitejiei. Din nefericire, decizia lui a insemnat abandonarea lui Sanchobuimacit, in mana unor sateni manio~i. Dupa acest incident, bietul Sanch~se vaita de dureri peste tot ~i nu prime~te de cat 0 consolare pedanta dinparte a cavalerului:

,,- Pricina acestei dureri trebuie sa fie, nici Yorba, spuse don Quijote,ca, fiind lung ~idrept parul cu care te-au altoit, ti-a atins de sus panajos spinarea, unde intra toate partile astea ce te dor; ~i, daca ti-ar fiatins dintr-insa mai mult, mai mult te-ar durea.

- Pe lege a mea, spuse Sancho, ca luminatia ta m-ai scos dintr-omare indoiala ~imi-ai deslu~it totul cu vorbe frumoase. Pacatele mele!Atat de tainuita crezi ca era pricina durerii, incat sa nu mai fie nevoiesa-mi spui ca ma doare tot ceea ce mi-a atins parul?"*

. Aceasta scurta discutie da seama de stransa legatura dintre cei doi, care,dmcolo de aparente, se bucura de 0 intimitate pe care 0 impart ca egali. Neputem intreba care dintre ei e mai original, dar nu putem sa nu observam

* Miguel de Cervantes Saavedra, Iscusilll/ hidalgo don Quijole de la Mancha, parteaa II-a, trad. rom. Edgar Papu ~i Ion Frunzetti (n. tr.).

ca, luati Impreuna, constituie un personaj mult mai original decat fiecaredintre ei In parte. A1catuind un duet plin de afectiune, dar certaret, Sancho~iDon Quijote sunt uniti de ceva mai mult dedit de simpla prietenie ~iderespectul pe care ~i-lpoarta. Ei se completeaza In ordinea jocului - 0 sferacu propriile ei legi ~icu propria viziune asupra realitatii. Unamuno este dinnou criticul eel mai potrivit de citat aici, dar teoreticianul este Johan Huizinga,In subtila lui carte Homo ludens (1944),care abia daca 11aminte~te In treacatpe Cervantes. Huizinga afirma mai Intai ca subiectul sau, jocul, e diferit atatde comedie, cat ~ide nebunie: "Categoria comicului se Inrude~te cu nebuniaIn sensul eel mai abstract ~iIn eel mai propriu aI cuvantului. Jocul nu e totu~inebunie, el se afla In afara antitezei Intelepciune - nebunie."

Don Quijote nu e nici nebun, nici idiot, ci doar unul care se joaca de-acavalerul ratacitor. Spre deosebire de nebunie §iprostie, jocul este 0 activi-tate voluntara. Potrivitlui Huizinga, jocul are patru caracteristici: e liber, dezin-teresat, exclusiv sau Iimitativ ~iare 0 ordine prestabilita. Toate aceste calitatise verifica In cazul cavalerului ratacitor, dar nu Intotdeauna In cazul scutieru-lui, pentru ca Sancho se lasa mai greu prins In joc. Don Quijote se ridicaIntr-un spatiu ~iun timp ideale §i ramane credincios libertatii sale, lipsei deinterese, Inchiderii sau limitarii, eel putin pana cand este Invins, iese din joe,se Intoarce la "normalitatea" cre§tina §i astfel moare. Unamuno afirma caDon Quijote a pornit In cautarea adevaratei lui patrii §i a gasit-o In exil. Cade obicei, Unamuno Intelege cele mai ascunse sensuri ale acestei capodo-pere. Don Quijote, ca §ievreii sau maurii, e In exil,dar acesta e un exil interior,ca al celor convertiti. Don Quijote pleaca de acasa pentru a-§i cauta "casaspiritului" In exil, doar a§a putand fi liber.

CERVANTESNUNESPUNEniciodata explicit de ce Alonso Quijano (exista Incarte mai multe variante de ortografiere a numelui) a fost tentat sa citeascaromane cavalere§ti §isa se lase "lnnebunit" de ele, pentru ca, In cele din urma,sa 0 porneasca la drum sub numele de Don Quijote. Un nobil sarac din LaMancha, Alonso, are un singur defect: e un cititor pasionat alliteraturii la modadin timpul sau, care 11face sa uite cu totul realitatea. Cervantes ni-l descriepe Alonso ca pe un caz tipic de viata netraita. E singur, se apropie de cincizeci

de ani, probabil fara sa fi avut vreo experienta sexuala, aflat mereu doar Incompania unei menajere de vreo patruzeci de ani, a unei nepoate de noua-sprezece ani, a unui taran care l~i lucreaza pamantul §i a celor doi prieteniai sai, preotul satului §i Nicholas, barbierul. Nu departe locuie§te 0 tarancazdravana, A1donzaLorenzo, care a devenit, fara sa §tie, obiectul ideal al fante-ziilor lui, In care ea prime§te numele marii doamne Dulcineea del Toboso.

Nu e foarte c1arInsa daca ea este Intr-adevar obiectul cautarilor luiQuijote.Un critic a mers atilt de departe Incat sa sugereze ca Quijano e obligat sadevina Don Quijote din cauza unei atraqii viscerale pentru propria lui ne-poata, fapt cu totul absent din cartea lui Cervantes §i care nu arata decatdisperarea la care acesta, dupa cum bine se §tie, §i-a adus criticii. Tot ce§tim de la Cervantes este ca Don Quijote a Innebunit §i nici un alt detaliuclinic nu ni se ofera. Reactia lui Unamuno vizavide pierderea ratiunii de catreDon Quijote mi se pare din nou cea mai potrivita: ,,~i-a pierdut mintile dedragul nostru, spre folosul nostru, pentru a ne lasa un exemplu etern de gene-rozitate spirituala". Aceasta Inseamna ca Don Quijote Innebune§te pentrua ispa§i monotonia noastra, lipsa noastra de imaginatie debordanta.

Sancho, un taran sarac, e convins sa-llnsoteasca pe post de scutier Incea de-a doua calatorie a sa, care va deveni glorioasa poveste cu morile devant. Blandul §inerodul Sancho se lasa convins de promisiunea ca va ajungeguvernatorul unei insule pe care cavalerul 0 va cuceri pentru e!. Cand ni-Iprezinta pe Sancho pentru prima oara, Cervantes este evident ironic, IntrucMSancho are 0 inteligenta ie§ita din comun, dorindu-§i mai mult faima deeMbogatia, ca guvernator. Ceea ce este ~imai important e faptul ca 0 parte dinel cauta acea ordine perfecta a jocului, In timp ce cealalta e stanjenita deacest joc. Ca §i Don Quijote, Sancho e In cautarea unui nou sine, idee pecare romancierul cubanez Alejo Carpentier crede ca Cervantes a avut-opentru prima oara. Parerea mea e ca Shakespeare §i Cervantes au ajuns laaceasta In acela§i timp, diferenta fiind data doar de modalitatile In careevolueaza personajele.

Don Quijote ~iSancho Panza l§i sunt unul altuia parteneri ideali de dis-cutie §i se transforma ascultandu-se unul pe altu!. La Shakespeare, perso-najele se schimba ascultandu-§i propria voce §i cantarind cele auzite. DonQuijote §i Sancho Panza nu sunt capabili de un dialog cu propria lor con-§tiinta. Idealul e prea important pentru Quijote §i realitatea prea puternica

pentru Sancho, astfel ca nu l§i pot depa§i propriile limite. Ei pot emite blas-femii, dar nu Ie sesizeaza ca atare cc:mdapar. Maretia tragica a eroilor shakes-pearieni se extinde §iIn comedie, istorie sau In pove§tile de dragoste. DoarIn scenele culminante revelatorii sunt personajele capabile sa asculte ce auceilalp de spus. lnfluenta lui Shakespeare a depa§it-o pe cea a lui Cervantes -§inu numai In tarile de limba engleza. Solipsismul moderri vine de la Shakes-peare (§i de la Petrarca Inaintea lui). Dante, Cervantes, Moliere, care depindde relatiile dintre personajele lor, par totu§i mai putin naturali decat minu-natul solipsism shakespearian §i probabil ca a§a §i sunt.

La Shakespeare nu exista discutii asemenea celor dintre Quijote §iSancho, pentru ca la el prietenii §ilndragostitii nu se prea asculta unii pe altii.Daca ne gimdim doar la scena mortii lui Antoniu, ne putem da seama caCleopatra se asculta mai mult pe sine §ipropria ei con§tiinta, iar In lncercarilede a se lupta In joaca dintre Hal §i Falstaff acesta din urma e obligat sa seapere doar pentru ca printul ataca mereu. Sunt §i exceptii, ca Rosalind §iCelia din Cum va place, dar ele nu schimba regula. Individualitatea shakes-peariana e de neegalat, dar cu un pret uria§. Egoismullui Cervantes, exaltatde Unamuno, e lntotdeauna calificat de relatia libera dintre Sancho §i DonQuijote, care-§i garanteaza unul altuia spatiu suficient pentru joc. Atat Cer-vantes, cat §i Shakespeare sunt nelntrecuti In crearea de personalitati, darcele mai importante personaje shakespeariene - Hamlet, Lear, Iago, Shy!ock,Falstaff, Cleopatra, Prospero - se pierd In atmosfera unei solitudini launtrice.Don Quijote e salvat de Sancho §i Sancho de Don Quijote. Prietenia lor ecanonic a §i partial schimba natura lnsa§i a canonului.

CElNSEAMNANEBUNIAdad cel aflat sub influenta ei nu poate fiIn§elat decatre ceilalti barbati sau femei? Nimeni nu profita de Don Quijote - nici chiarellnsu§i. El ia morile de vant drept uria§i §i teatrul de papu§i drept realitate,dar nu ne putem bate joc de el, pentru ca ne Intrece In inteligenta. Nebunialui este una literara §i poate fi comparata ilustrativ cu 0 alta nebunie partialliterara, aceea a naratorului din romanul cavaleresc allui Robert Browning,Child Roland to the Dark Tower Came. Don Quijote este nebun pentru caprototipul sau, Orlando (Roland) din poemullui Ariosto, Orlando furioso, acazut prada unei nebunii erotice. La fel i s-a lntamplat, dupa cum Ii explica

Don Quijote lui Sancho, lui Amadis de Gaula, un alt precursor eroic. ChildRoland allui Browning nu vrea decal sa fie "bun sa piarda", chiar dad §ialti poeti cavaleri facusera acela§i lucru lnaintea lui la Turnul Negru. DonQuijote este mult mai echilibrat: el vrea sa ca§tige, ori de cate ori ar fi fostlnvins In mod dureros Inainte. Nebunia lui, dupa cum ellnsu§i miirturise§te,este 0 strategie poetica, folosita §i de altii Inaintea lui, iar el nu e decM uncontinuator al traditiei.

Cervantes a fost destul de prevazator lncat sa nu aiba un precursor spaniolpre a apropiat. Afinitatile sale erau In primul rand cu ace Iconverso Fernandode Rojas, autor al importantei drame narative Celestina, 0 opera nu chiarcatolica In amoralismul ei salbatic §iIn lipsa suportului teologic. Cervantesremarca faptul ca aceasta "ar fi 0 carte divina, dupa parerea mea, daca arascunde mai mult umanul din ea", 1ntelegand prin asta refuzul sexualitatiiumane de a accepta orice fel de constrangeri morale. Don Quijote impune,desigur, constrangeri morale dorintelor sale sexuale, lntr-o a§a masuralncatar putea trece drept preot, ceea ce §i era, dupa cum crede Unamuno: unpreot al adevfuatei biserici spaniole, cea a lui Don Quijote. Tendinta lui Quijotede a lupta continuu §i cu orice este 0 dovada de sublimare a dorintei sexuale.Obiectul obscur al dorintei sale, Incantatoarea Dulcineea, este emblema glorieice trebuie atinsa In §i prin violenta, lntotdeauna reprezentata de Cervantesca 0 absurditate. Supravietuitor al bataliei de la Lepanto §i al altora, ca §i alanilor lungi de captivitate la mauri §i apoi In Inchisorile spaniole (unde separe ca a Inceput sa scrie Don Quijote), Cervantes cuno§tea bine ce Inseamnao bataIie sau sclavia. Privind, de obicei, eroismul §ocant al Iui Don Quijotecu respect, dar §i cu ironie, Intalnim 0 situatie destul de greu de analizat.OricM de uluitoare ar fi manifestarile sale, curajullui Don Quijote depa§e§teIn mod convingMor curajul oricarui alt erou din literatura occidentala.

Confruntarea directa cu maretia luiDon Quijote nu poate sa ajunga preadeparte daca criticullnsu§i nu are destul curaj. Cervantes, cu toata ironialui, Ii iube§te pe Don Quijote §ipe Sancho Panza §i la fel i se Intampla oricfuuieititor pasionat. Sa expliei dragostea este 0 Incercare de§arta In viata, undecuvantul "dragoste" lnseamna totul §inimic, lnsa In marea literatura ea poatefi lnteleasa rational. Aici Cervantes poate ca atinge universalul mai curandchiar decat Shakespeare, de vreme ce eu raman uimit sa constat ca dragosteamea fata de singurul rival al lui Don Quijote printre cavalerii rataeitori, Sir

156 Canonul occidental

John Falstaff, nu este neaparat Imparta§ita §i de studentii mei, ca sa nu maivorbim de majoritatea colegilor mei profesori. Nimeni nu l-ar putea numipe Don Quijote un "tica!os batran, dezgustator §i betiv", cum 11consideraG.B.Shaw pe Falstaff.Se gasesc lnsa lntotdeauna critici ai lui Cervantes carese lncapataneaza sa-l considere pe Don Quijote nebun §i care cred ca Cer-vantes satirizeaza "egoismul nedisciplinat" al eroului sau. Daca acesta ar fiadevarul, n-ar mai exista nici 0 carte, caci nimeni n-ar mai fi interesat saciteasca despre Alonso Quijano eel Bun. Pierzandu-§i tot misterulln final,el moare relntors la credinta §i la ratiune, amintindu-mi mereu de acei prie-teni ai mei din tinerete care au trecut prin zeci de ani de psihanaliza pentrua ajunge atat de redu§i corporal §i de uscati, totallipsiti de pasiune In final,Incat sunt pregatiti sa moara analitic §i normal. Chiar partea I a cartii e de-parte de a fi 0 satira la adresa eroului, In timp ce partea a II-a, dupa cum seadmite In general, e astfel conceputa lncat sa sugereze 0 §i mai puternicaidentificare a cititorului cu Don Quijote §i cu Sancho.

Herman Melville, cu entuziasmul lui tipic american, I-a numit pe DonQuijote "eel mai Intelept dintre Inteleptii care au trait vreodata", ignorandcu seninatate caracterul fictiv al eroului. Pentru Melville, existau trei perso-naje literare autentice: Hamlet, Don Quijote §i Satan din Paradisul pierdutallui Milton. Totu§i, Ahab, personajul sau, nu putea sta alaturi de persona-jele de mai sus, poate pentru ca In el se contopeau toate trei, de§i echipajulsau evolueaza In acea atmosfera a cMii lui Cervantes, pe care Melville 0

invoca Intr-un minunat discurs ce-l situa pe Cervantes, memorabil §i nebu-ne§te, la egala distanta de vizionarul dfnDrumul pelerinului §ide pre§edinteleAndrew Jackson, eroul tuturor democratilor americani:

Fiiala-turi de mine tu mare zeu democrat care nu i-ai refuzat osandi-" , ,tului Bunyan palida perla poetical Tu, care ai lmpodobit cu foi din eelmai fin aur bratul ciuntit al batranului Cervantes, tu care l-ai ridicatpe Andrew Jackson dintre pietre, I-ai azvarlit pe un cal de lupta §i I-airidicat deasupra oricarui tron, tu, care In toate marile mar§uri terestreti-aiales campionii din multimea regala, fiialaturi de mine, 0, Doamne!"

Aceasta este 0 manifestare a extazului religios american, avand prea putineIn comun cu catolicismul precaut allui Cervantes, dar asemanandu-se mult

cu acea religie spaniola donquijotesca propovaduita de Unamuno. Senti-mentul tragic al vietii, descoperit de Unamuno InDon Quijote, este §icredintadin Moby Dick. Ahab este un monoman §ila fel este Don Quijote, dar amandoisunt ideali§ti chinuiti de ideea cautarii dreptatii din punct de vedere uman,nu ca ni§te credincio§i, ci ca ni§te oameni fara Dumnezeu, dar asemeneazeilor. Ahab nu vrea decat sa 11ucida pe Moby Dick; nu gloria 11intereseazape acest Quaker, capitanul corabiei, ci doar razbunarea ...

Nimeni, cu exceptia unei panoplii de vrajitori, nu i-a facut nici un rau luiDon Quijote, care suporta orice lovitura cu un stoicism infinit. Motivatia lui,cum afirma Unamuno, este faima eterna, interpretata ca 0 "lntindere a per-sonalitatii In spatiu §i In timp". Aceasta mie Imi pare ca un echivalent laical binecuvantarii iehovistului: mai multa viata lntr-un timp nelimitat. Gene-rozitatea §i simpla bunatate sunt calitatile Iui Don Quijote. Viciullui, dacaexista vreunul, este convingerea Epocii de Aur a Spaniei ca victoria In luptae totul. Tinand Insa cont ca el e de cele mai multe ori Invins, acest defecteste, In eel mai rau caz, temporar.

Ca §imine, Unamuno a luat In serios dorinta sublimata a lui Don Quijotepentru A1donzaLorenzo, precum §iInaItarea ei, asemenea Beatricei, In per-soana angelicei §i,din nefericire, fermecatei Dulcineea, care ne da 0 imaginebuna asupra complexitatii cavalerului. EItraie§te prin credinta lui, de§i §tie,dupa cum 0 arata momentele sale de luciditate, ca, de fapt, crede Intr-o ficti-une pe care 0 recunoa§te uneori ca atare. insa Dulcineea e suprema fictiune,iar Don Quijote, un cititorlmpatimit, e un poet al actiunii, care a creat un maremit. Don Quijote allui Unamuno este un "jucator" paradoxal, precursorulatator ratacitori prin haosulln care traim, de la Kafka sau Beckett, de pilda.El a devenit un erou al "indestructibilitatii", fara ca Cervantes Insu§i sa fiintentionat acest lucru, atingandu-§i apoteoza In comentariile lui Unamuno.Quijote esle un aclor metafizic, capabil sa ri§te a fi supus deriziunii penlrua paslra viu idealismul.

iNOPOZITlE CU CAVALERUL IDEALIST, cu 0 credinta esential erolica, Cervantescreeaza personajul farsorului - un personaj eXlraordinar, lnlru totuI shakes-pearian, Gines de Pasamonle, care apare mai Intai In prima parle, capilolul

158 Canonul occidental

22, ca prizonier la galere, ~ise lntoarce In parta a doua, capitolel~ 25-~7, cailuzionist: maestrul Pedro, cel care practica divinatia cu ajutorul unel maImutefermecate ~i pune In scena un teatru de papu~i atat de plin de viata lncatDon Quijote, luandu-l drept realitate, ataca ~iIe distruge. Cu Gines, Cervantesne ofera 0 figura imaginara care ar fi la fel de potrivita atat In lumea interlopaelisabetana, cat ~ila periferia societatii spaniole din Epoca de Aur.Cand DonQuijote ~iSancho 1l1ntalnesc pentru prima data, el e dus lmpreuna cu altiprizonieri, condamnati la munca silnica, la galere. ~e!lalti rauf~cat~ri. aucatu~e ~i toti au gaturile prinse lntr-un lant de fier. Gmes, cel mal tenbll, elnlantuit mai extravagant:

La urma de tot venea un barb at foarte chipe~, In varsta de 30 de ani,~are n-avea alt ~usur decat ca se uita nitel cam zbanghiu. Era legatceva mai altfel decal restul osanditilor, caci purta la picior un lant a~ade lung, lncatli lnfa~ura tot corpul, ~i-njurul gatului ducea doua verigide fier, una prinsa In ochiurile lantului, iar cealalta, din cele ce senumesc «uita-te la mine» sau «copita prietenului», ~idin ea scoboraudoi drugi de fier ce-i ajungeau pan' la brau, sustinand doua catu~e,In care-i erau varate mainile, ferecate cu un lacat cat toate zilele, Ina~a chip lncal nici cu mfunile la gura nu putea s-ajunga ~i nici sa-~ipiece capul ca s-ajunga la maini n-avea cum."

Gines, dupa cum explica paznicii, e recunoscut ca foarte periculos, atatde lndraznet ~ide ~iret, incat chiar ~i legat astfel se temeau sa nu Ie scape.Este condamnat la zece ani de galere, ceea ce inseamna moarte sociala.Cruzimea faptului ca Gines nu-~ipoate atinge capul cu mfunile este, a~a cumremarca Roberto Gonzales Echevarria, 0 ironie la adresa scriitorilor de ro-mane picare~ti, pentru ca Gines e un picaro la lucru, compunandu-~i poves-tea pe masura ce se lauda:

,,_ [ ... J iar daca ai chef s-o ~tiipe-a mea, afla ca eu nu-s altul decatGines de Pasamonte, a carui viata e scrisa, na, de degetele astea,uila-Ie!

_ Are dreptate, zise comisarul, ca el singur ~i-ascris povestea vietii,cum nu se poate mai bine: dar cartea a ram as in lnchisoare, zalogpentru doua sute de reali!

- ~i am de gand s-o scot, zise Gines, chiar de-ar fi ea zalogita ~ipentru doua sute de ducati!

- E-a~a de reu~ita? intreba don Quijote.- E-atat de reu~ita, raspunse Gines, incat vai de capullui Lazarillo

de Tormes ~i-a tuturor celorlalte dirti de soiul ei, cate s-au scris ori sevor mai scrle! Totce pot sa va asigur e ca spune adevarul, ~iinca spuneadevaruri atat de pline de duh ~i atat de desfiitiitoare, lncat nici 0

minciuna nu soar putea asemui cu ele.- ~i care-i titlul cartii? intreba don Quijote.- Viala lui Gines de Pasamonte, raspunse lnsu~i autorul ei.- ~i e terminata? lntreba don Quijote.- Cum po ate fi terminata, raspunse el, daca mie Inca nu mi s-au

srar~it zilele?"

Teribilul Gines afirma aici unul dintre principiile de baza ale picarescului,care nu e valabilin cazullui Don Quijote, chiar daca se termina tot cu moar-tea eroului. Metaforic vorbind, Don Quijote moare inainte caAlonso Quijanosa moara cu adevarat. Lazarillo de Tormes, arhetipul anonim al romanuluipicaresc spaniol, publicat prima data in 1553, e Inca 0 lectura foarte placuta~i a fost foarte bine tradus In engleza de poetul WS. Merwin In 1962. Dacapovestea laudarosului Gines ar fi fost mai buna, ea ar fi fost cu adeviirat exce-lenta, ~i chiar a~a ~i este, de vreme ce face parte din Don Quijote. Gines astat patru ani la galere, dar e salvat de la ispa~irea pedepsei de zece ani prinnebunia sublima a lui Don Quijote. Gines ~i ceilalti condamnati evadeaza,In ciuda avertismentelor disperate ale bietului Sancho ca actiunea lui DonQuijote este 0 sfidare la adresa regelui. Cervantes, luat prizonier de mauritimp de cinci ani ~i inchis din nou In Spania pentru 0 presupusa frauda instrangerea taxelor, exprima aici propriile sale sentimente, dincolo de ironie,In discursulln care Don Quijote se lamenteaza: "I...J sunt destui care sa-Islujeasca pe rege cu mai bune prilejuri ~i mi se pare prea crud sa faci robidin cei pe care Dumnezeu i-a facut oameni liberi".

Dupa oarecare lnvalma~eala, garzile fug, iar Don Quijote Ii instruie§te peprizonierii eliberati cum sa mearga la Dulcineea sa-i povesteasca aventura.Gines, dupa ce lncearca sa vorbeasca rational cu furiosul Quijote, ii instiga

pe condamnati sa-I ia la bataie ~i sa-i loveasca cu pietre atat pe cel care Iisalvase, cat §i pe Sancho, Inainte de a fugi, pima cand:

"Numai ramasesera decat magarul §iRosinanta, Sancho §idon Quijote:magarul, cu capul In pam ant §iganditor, scuturand din cand In canddin urechi, de parca nu i-ar fi venit a crede ca Incetase potopul depietre care-i primejduia podoabele capului; Rosinanta statea Intinslanga stapanul sau, caci II azvarlise la pamant alt pietroi; Sancho,numai In cama§a, dardaind de frica "Sfintei Fratii", iar don Quijote,amarat pentru ca se vedea tratat atat de rau tocmai de cei carora Iefacuse atata bine."

interioritatea autentica, In timp ce acel pierde-vara de Pasamonte este inte-gral exteravertit, In ciuda talentului sau deosebit de a se preface. Gines estecameleonic, dar nu se poate schimba decat la suprafata. Quijote, ca §iperso-najele shakespeariene, nu se poate sustrage schimbarii - acesta este rostullungilor disculii, uneori iritante, dar Intotdeauna pline de dragoste, dintre el§i Sancho Panza. Adu§i fala-n fata de ordinea jocului, ei sunt legati ~iprinumanizarea continua la care se supun reciproc. Exista nenumarate certuriIntre ei, pentru ca nu se poate aitfelin acest mediu donquijotesc. Sanchoe uneori pe punctul de a abandona relatia §i totu§i nu poate sa 0 faca. El eoarecum fascinat, dar, In final, dragostea e cea care II line cu adevarat, lafel ca §i pe Don Quijote. Poate ca nu putem distinge foarte bine aceastadragoste de ordinea jocului, dar a§a §i trebuie sa fie. Desigur ca un motivpentru reaparitia lui Gines de Pasamonte In parte a a doua este acela ca elnu participa niciodata la joc, nici macar ca papu§ar.

Fiecare cititor poate observa ca diferenta dintre cele doua parli ale luiDon Quijote este data de faptul ca toli cei care au mai multa importanla Inparte a a doua sunt creditati explicit fie pentru a fi citit prima parte, fie pentrua fi jucat un rolin ea. Aceasta creeaza un cadru diferit pentru reaparilia unuipicaro ca Gines In capitolul al XV-lea,cand Intainim un barbat Impopolonatcu haine din piele de caprioara, bretele, §nururi, un pieptar scump §i cu unpetic de tafta verde acoperindu-i un ochi, precum §i toata jumatatea felei.Este maestrul Pedro, care a venit, dupa cum spune, cu maimula lui ferme-caUi§i cu spectacolul eliberarii Melisendrei de catre sotul ei, vestitul cavalerratacitor Don Gaiferos. Ea este fiica lui Carol cel Mare, tinuta captiva de mauri,iar el este unul dintre principalii vasali ai regelui.

Stapanul hanuJui unde maestrul Pedro IiIntalne§te pe Quijote §ipe Sanchoe de parere ca papu§arul "vorbe§te mai mult de cat §ase oameni la un loc§ibea mai mult decat doisprezece". Dupa ce-i recunoa§te pe cei doi cu ajuto-rul maimutei sale fermecate (care nu poate ghici decat trecutul, nu §iviitorul),Gines-Pedro ofera spectacolul de marionete, fara Indoiala una dintre celemai frumoase metafore ale capodoperei lui Cervantes. Interpretarea clasicavine din parte a lui Ortega y Gasset, cu ale sale Meditalii despre Quijote. EIcom para teatrul de papu§i al lui Pedro cu Las Meninas ale lui Velasquez,unde artistull§i picteaza propriul atelier, alaturi de rege §iregina. Dar acesta

Patosul din acest pasaj mi se pare minunat; este unul dintre acele efectefara efect" ale lui Cervantes. Unamuno comenteaza Incantator acest pasaj,

"Imparta§ind nebunia sublima a lui Don Quijote: "Asta ne Invata sa Ii elibe-ram pe condamnalii la galere, tocmai pentru ca nu ne vor fi recunoscatori".Cavalerul Tristei Figuri nu e totu§i de aceea§i parere cu exegetul sau basc§i-ipromite lui Sancho ca de data asta §i-a Invalat leqia, la care Inteleptulscutier raspunde: "Ai sa ai maria-ta mai multa bag are de seama cand amsa fiu eu popa!". Cervantes a fost totu§i cel care a pnut seama de avertisment,datorita afeqiunii sale pentru aceasta creatie minora, dar superba, Ginesde Pasamonte, "vestitul vagabond §i hot". Gines, omul de Incredere §i dia-volul §aman al viciilor, este ceea ce soarputea numi un criminal canonic InIiteratura, asemenea lui Barnardine din Miisurii pentru miisurii a lui Shakes-peare sau asemenea lui Vautrin, superbul personaj balzacian. Daca Vautrina putut sa reapara, dandu-se drept episcopul Carlos Herrera, atunci §iGinespoate sa devina maestrul Pedro, papu§arul. 0 problema importanta ar fiInsaa vedea ce anume I-a determinat pe Cervantes, dincolo de mandria sa aucto-riala, sa-I aduca pe Gines de Pasamonte §iIn p~tea a doua a luiDon Quijote.

Criticii sunt, In general, de acord ca opozitia dintre Gines §iDon Quijote,un picaro §arlatan §i un cavaler vizionar, este, de fapt, opozitia dintre douagenuri Iiterare, povestirea picaresca §iroman, pe care Cervantes I-a inventatIn mod esenlial, a§a cum Shakespeare (care nu cuno§tea tragedia greacadecat prin ce ramasese din ea In teatrullui Seneca) a inventat tragedia, dar§itragicomedia moderna. Don Quijote Intrupeaza, ca §ieroii shakespearieni,

Cervantes: teatrullumii 163

. .Raspunsullui Don Quijote este sumbru §i laconic: "Ai spus adevarul".AiCImaestrul Pedro a devenit cel mai mare rivalliterar allui Cervantes: teribilde produc~ivul §iapreciatul poet §idramaturg Lope de Vega, ale carui trium-fun financlare au adancit sentimentul de e§ec al lui Cervantes, ca drama-turg ..Asal~u~~avalerul.ui.asupra i1uziilorde mucava este 0 critica a gustuluipUbh:~IUI §I,10acela§1 lImp, 0 manifestare metafizica a vointei donquijote§tisau vlzlOnare, estompand §imai mult granitele dintre arta §irealitate. Umorulcare suspenda firul narativ este accentuat de satira, abia atenuata de urma-to~ea .s::n~, I~ care Quijote, dojenit, promite sa plilteasca pagubele prici-n~lt: §H mvmUle§te pe aceia§i vrajitori cruzi de a-I fi In§elat, ca de obicei.Gme~ de Pasamonte dispare apoi din poveste, pentru ca el §i-a Indeplinitfunetla de alternativa picaresca In fata cavalerului vizionar. Nu ne ramane~ecat p.lac:r:a est:ti:a ~i ~ anec~ota care exprima toata esenta donquijo-tlsmulu~, aratandu-I atat hmltele, cat §ipersistenta eroica de a depa§i limitelenormative ale reprezentarii literare. Gines, arhetip al picarescului, nu poateconcura cu Don Quijote, care veste§te triumful romanului.

nu e un tablou pe care Don Quijote I-ar fi putut privi fara a fi In pericol, elfiind §i cel mai nepotrivit spectator pentru teatrul de papu§i:

"Vazand dara atatia mauri §i auzind atata harmalaie, lui don QuijoteIi dete prin gand ca n-ar fi rau sa dea 0 mana de ajutor celor carefugeau §i, ridicandu-se-n picioare, spuse cu glas tare:

- N-o sa Ingadui defel ca atata vreme cat eu traiesc §i de fata cumine sa se faca nedreptate unui atat de viteaz cavaler §i unui Indra-gostit atat de Indraznet ca don Gaiferos! Opriti-va, lepadaturi ce sunteti,nu-I mai goniti §iprigoniti! lar de nu, Inseamna ca aveli sa va masuralicu mine!

Zis §i facut; scoase spada din teaca, ajunse dintr-un salt langadulap, fierband de 0 nemaivazuta manie, §i Incepu sa care 0 ploaiede izbituri asupra papu§i1or reprezentand pe mauri, doborand unele,taind capul altora, schilodindu-I pe cutare, sfaramandu-I pe celalalt §i,printre multe altele, repezi spada-n sus §i In jos cu atata turbare, ca,daca me§terul Pedro nu soar fi plecat, nu soar fi chircit §inu soar fi pitit,i-ar fi spintecat teasta atat de u§or, de-ai fi zis ca-i de turta dulce."

Aceste lovituri haotice, ffua Indoiala neintenlionate In ce-I prive§te pepapu§ar, ar putea fi miezul acestei intervenlii Incantatoare. Maestrul Pedroa intervenit In ordinea jocului, In care nu I§iare locul, iar aceasta se razbuna.Pulin mai devreme, Don Quijote Ii spusese lui Sancho ca papu§arul trebuiesa fi facut un pact cu diavolul, deoarece maimula fermecata "nu cunoa§tedecat lucrurile petrecute sau cele din c1ipa de fala, caci Inlelepciunea Dia-volului nu poate sa mearga mai departe". Suspiciunea cavalerului Inlegatura cu §arlatanul continua cand critica erorile lui Pedro, care crede camoscheele maurilor trebuie sa aiba c1opote de biserica. Raspunsul defensivallui Gines-Pedro Incurajeaza §i mai mult reaclia lui Quijote:

"Nu te uita la fleacuri, senor, §i nu a§tepta ca totul sa fie perfect! Nusunt oare mii de comedii, jucate aproape zilnic, pline de inadvertenle§ide absurditati, care totu§i continua sa fie reprezentate §imai sunt §iprimite cu aplauze? Mergi mai departe, baiete, §i lasa-I sa vorbeasca!Atata timp cat mi se umple portofelul nu conteaza ca sunt atatea inad-vertente In spectacolul meu cate pete In soare."

CITITORIISE iMPARTuneori In funetie de preferinla lor pentru prima sau adoua parte a romanului, nu pentru ca acestea ar fi foarte diferite una de altac~p:ntru c~ sunt Intr~un ~od straniu separate, nu atat prin ton §i atitudine:cat 10 funclle de relatla IUIDon Quijote §i a lui Sancho cu lumea exterioara.Cervantes nu da nici un semn de oboseala In parte a a doua (pe care eu 0

prefe~:. ~avale.rul §i scutierul sau trebuie sa dea seama de un nou tip decon§tlln~~ de SlOe, care Ii se po ate parea uneori 0 povara. A §ti ca e§ti unpersona] mtr-o carte care tocmai se scrie nu te ajuta deloc in aventurile tale.Inconjur~ti ~e .citi!ori care Ie .cunosc e§ecurile anterioare, Don Quijote §iSancho. rama~ msa netulburall. Sancho are chiar mai mult elan, iar prietenialor e chlar mal puternica. Pe deasupra, IIvedem pe Sancho pe cont propriu,pe ~o~t de ~u~ern~tor Intelept §i chinuit, pentru zece zile, pana canddemlslOneaza.§1 revme ~aDon Quijote §i la sine Insu§i. Ceea ce se Intamplacu ~erv~ntes 10 aceasta a doua parte ma mi§ca cel mai mult, pentru carelalla lUlcu propria opera se schimba. Se apropie de moarte §i ceva din el(dupa ~um §.tiefoarte bine) va muri odata cu Don Quijote, In timp ce altceva,probabll mal profund, va trai prin Sancho Panza.

Relatia lui Cervantes cu marea sa opera nu e niciodata u§or de calificat.Leo Spitzer considera ca ea Ii confera artistului 0 noua autoritate, chiar dacaaceasta e una limitata:

analizam lmpreuna, a§a cum inteligenta §i perfecta stapanire a limbajuluisunt calitati ale lui Sir John Falstaff, Hamlet §i Rosalind. Cei doi eroi ai luiCervantes sunt pur §i simplu cele mai complexe personaje literare din totcanonul occi~ental, cu exceptia poate a celor trei mari eroi shakespearienid;ja ,a~intiti. Imbinarea d~ nebunie §i1nte1epciune §ialtruismullor mai potfi mtalmte doar la personajele shakespeariene memorabile. Cervantes ne-atransformat pe noi In§ine, ca §iShakespeare. Nu mai putem sesiza ce anume11face pe Don Quijote atat de original §iatat de straniu. Oar daca teatrullumiimai poate fi Inca localizat In marea literatura, atunci acest lucru se poatelntampla numai aiei.

"Mult deasupra cosmosului creatiei sale [... J personalitatea artisticaa lui Cervantes se ridica - 0 personalitate creatoare ce lnglobeaza totul,asemenea naturii, asemenea lui Dumnezeu, atotputernica, lnteleapta,buna §i bland a [... J acest artist este asemenea creatorului divin, faraa fi deificat [... J Cervantes lntotdeauna se lnclina In fata lntelepciuniidivine, materializata In lnvataturile Bisericii Cq.tolice§iIn ordinea dataa statului §i a societatii."

Fie ca este sau nu un descendent al unor evrei convertiti cu forta, Cer-vantes ar fi fost un sinuciga§ daca nu ar fi acceptat aceasta ordine, cumSpitzer §tia bine. Orice ar fi (sau nu) Don Quijote, nu poate fi roman lnchinatcatolicismului §i nici un imn dedicat "ratiunii suverane" , cum tot Spitzersugera. In carte, rasul este adeseori melancolic, chiar dureros, iar Don Quijoteeste atat un devotat al afectiunii umane, cat §iun om care sufera. Am puteatotu§i defini ceea ce este caracteristic lui Cervantes? Erich Auerbach spuneaca aceasta "nu se poate descrie In cuvinte", dar a lncercat totu§i, cu mult curaj:

"Nu este 0 filosofie §i nici nu are scop didactic, nu avem nici macaro fiinta tulburata de incertitudinea existentei umane sau de putereadestinului, ca la Montaigne sau Shakespeare. Este 0 atitudine - 0 atitu-dine fata de lume §i, de aici, 0 atitudine fata de subiectul artei sale -In care cmajul §i stapanirea de sine joaca un rol important. AIaturide lncantarea pe care i-o creeaza jocul sau senzual §i atat de variat,exista la el 0 anumita reticenta §imandrie meridionala. Aceasta 11facesa nu ia jocul prea mult In serios."

Marturisesc ca aceste fraze atat de elocvente nu descriu deloc acel DonQuijote pe care eu 11tot recitesc. E de ajuns sa observam ca Cervantes paresa priveasca jocullumii §i jocullui Don Quijote sau allui Sancho Panza cula fel de multa seriozitate cata ironie. Cervantes este la fel de plurivalent ca§iShakespeare: el ne contine pe noi toti, oricat de diferiti am fl.Intelepciuneaeste 0 cali tate a lui Don Quijote, dar §i a lui Sancho Panza, mai ales cand Ii