| 1 - Cuprins - I. Introducere II. Agricultura in Africa Sub-Sahariana III. Descrierea regiunilor IV. Economia Belgiei si a Frantei V. Domeniul zootehnic – influenta lui in Africa Sub-Sahariana VI. Regiuni de mare interes – Germania si Africa de Sud VII. Contrastul dintre Nigeria, o tara dezvoltata, si Irlanda, o tara subdezvoltata VIII. Relatiile intercontinentale dintre Europa Occidentala si Africa Sub-Sahariana Academia de Studii Economice, 2009
Transcript
| 1
- Cuprins -
I. Introducere
II. Agricultura in Africa Sub-Sahariana
III. Descrierea regiunilor
IV. Economia Belgiei si a Frantei
V. Domeniul zootehnic – influenta lui in Africa Sub-Sahariana
VI. Regiuni de mare interes – Germania si Africa de Sud
VII. Contrastul dintre Nigeria, o tara dezvoltata, si Irlanda, o tara subdezvoltata
VIII. Relatiile intercontinentale dintre Europa Occidentala si Africa Sub-Sahariana
Academia de Studii Economice, 2009
| 2
I. Introducere
Europa de Vest (sau Occidentală) se distinge de Europa de Est (sau Răsăriteană) mai degrabă prin istorie şi cultură decât prin geografie. Aceste graniţe europene sunt schimbătoare, existând suprapuneri şi fluctuaţii care fac foarte dificilă orice fel de diferenţiere. De aceea, conceptul de Europă Occidentală este asociat mai degrabă cu democraţia liberală, ţările din regiunea astfel denumită împărţind multe tradiţii culturale, economice şi politice cu SUA şi Canada – ţări care au primit milioane de colonişti vest-europeni de la descoperirea Lumii Noi.
Până la Primul Război Mondial, Europa de Vest cuprindea Franţa, Insulele Britanice şi Beneluxul. Aceste ţări reprezentau democraţiile învingătoare în amândouă războaiele mondiale. Politicile şi ideologiile de aici au penetrat de aceea spre est, într-un proces nu cu mult diferit de efectele războaielor napoleoniene, când noile idei ale Revoluţiei franceze s-au răspândit către est.
Pe durata Războiului rece, această apartenenţă la Europa de Vest a fost dată, în plus, şi de caracterul de piaţă al economiei din Occident, faţă de economiile planificate, puternic centralizate din Europa Răsăriteană, oglindă a curentului anticomunist apărut în vest după victoria revoluţiei bolşevice din 1917. Aceasta face ca Europa de Vest să includă şi ţări democratice nemembre NATO, (Finlanda, Suedia şi Elveţia), dar şi ţări cu regimuri dictatoriale care aveau, însă, economie de piaţă, (Spania şi Portugalia). Aşa se explică şi de ce ţări precum Grecia şi Turcia au fost considerate occidentale, deşi, din punct de vedere geografic, se află în sud-est. Graniţa dintre est şi vest, aprig apărată, a devenit ceea ce a fost cunoscut sub numele de Cortina de fier.
Până la lărgirea Uniunii Europene din 2004, Europa Occidentală a fost, uneori, asociată cu Uniunea, deşi ţări care nu sunt membre, ca Norvegia şi Elveţia, erau în mod indiscutabil părţi ale regiunii geografice a Europei de Vest.
O abordare simplificată a Europei de Vest include următoarele părţi: Danemarca; Insulele Britanice – Regatul Unit şi Irlanda; Ţările din Benelux – Belgia, Olanda, Luxemburg; Franţa şi Monaco;
Suprapunerile dintre diferitele categorii este evidentă. Ţările scandinave sunt incluse atât în categoria Europa de Nord, cât şi în cea Vest. De asemenea Ţările Alpine pot fi considerate ca
făcând parte din Europa Centrală, iar Italia, Ţările Iberice, Monaco şi Grecia pot fi considerate ca făcând parte din Europa de Sud.
La fel ca si Europa Occidentala putem vorbi si de o confundare a Africii Subsahariene, ea nefiind strict delimitata. Africa Sub-Sahariană este un termen folosit pentru a descrie regiunea din continentul african care se află la sud de Deşertul Sahara. Geografic, linia care separă cele două zone este limita de sud a Deşertul Sahara.
În secolul XIX, europenii numeau această regiune Africa Neagră, din cauza culorii pielii a băştinaşilor şi pentru că o mare parte din ea nu fusese explorată.
Diferentele dintre cele doua zone geografice pot fi discutate pe mai multe planuri: economic, cultural, religios, etnic, politic, etc.
Un punct important in diferentierea lor o reprezinta economia generala si gandirea omului din aceste regiuni.
Occidentul întrerupe practicile tradiţionale ale oralităţii şi memoriei prin raţionalizarea producerii cunoaşterii şi instituţionalizarea transmiterii ştiinţei în universităţi. În al doilea rând, oamenii occidentali nu mai sunt atât de legaţi de pământ şi de rigorile climei prin planificarea viitorului cu ajutorul instrumentelor de credit. De asemenea, prin instituirea reprezentării politice, în parlamentul englez şi în comunele italiene, se realizează o limitare a arbitrariului în viaţa cotidiană. În sfârşit, paradigma occidentală de gândire se modifică: apelul la propria conştiinţă, care are dreptul de a rezista şi de a se opune în faţa a ceea ce percepe ca o formă de asuprire. Universitatea, creditul, reprezentarea şi dizidenţa reprezintă de acum fundamentul gândirii occidentale. Occidentul, datorită unei gândiri individualiste şi a unei responsabilizări a cetăţeanului, îşi asigură eficienţa sistemului său.
Lesotho una dintre cele mai sarace tari din lume este proportional una dintre cele, care investesc cel mai mult in educatia populatiei.
II. Agricultura in Africa Sub-Sahariana
În aproape toate tările din Africa, agricultura continuă să fie cea mai importantă activitate economică, în ciuda expansiunii industriei si serviciilor si a importantei din ce în ce mai mari a acestor activităti. Agricultura este o ramură cu un caracter dualist, utilizând atât tehnici rudimentare, traditionale, cât si tehnici moderne, de mare randament. În Africa există un amestec de forme de proprietate si de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de conditiile naturale, dar si de cele sociale. Coexistă în acest continent sistemul citemené (agricultura itinerantă) cu plantaţiile intensive sau păstoritul nomad cu fermele zootehnice moderne.
În ciuda faptului că este continentul cu cel mai mare procent din populaţia activă ocupată în agricultură, Africa nu produce destul pentru a îşi hrani populaţia. Motivele sunt multiple, unul din cele mai importante este sporul natural mare, alt motiv este pierderea forţei de muncă din agricultură datorată exodului rural, populaţia fiind atrasă de oraşele mari. Exportul de produse
agricole nu are prioritate mare şi investiţiile în tehnologie agricolă modernă lipsesc. Multe ţări din Africa trebuie să importe alimente de bază şi necesită ajutoare.
Cu toate că are la dispoziţie o diversitate mai mare de plante de cultură, populaţia rurală africană suferă încă de malnutriţie, atât datorită lipsei cantităţilor necesare de hrană, cât şi datorită monoalimentaţiei. Sărăcia ţăranului african este determinată de câteva trăsături ale agriculturii practicate în cea mai mare parte la un nivel tehnologic rudimentar. Practica sistemului citemené, pârlogirea îndelungată (uneori 7-10 ani), slaba utilizare a animalelor de tracţiune, lipsa îngrăşămintelor, a surselor de investiţii, preponderenţa femeii în muncile câmpului (la grupul bamenda bărbatul lucrează în agricultură 10 zile pe an, iar femeia 160 zile), lipsa specialiştilor sunt câteva din cauzele care determină obţinerea unor randamente agricole slabe, deşi efortul fizic este mare. Beneficiile foarte reduse ale ţăranilor africani, care formează majoritatea populaţiei active, nu pot susţine bugetele statelor prin impozite pe venitul agricol.
Ţările vestice, pe cealalta parte, au în comun un standard de viaţă ridicat, prin comparaţie cu restul lumii. Viaţă politică este caracterizată prin parlamentarism, democraţie şi respectarea drepturilor omului. În plus, nivelurile culturale similare pot caracteriza societăţile occidentale. Din punct de vedere diplomatic şi militar, societăţile occidentale au fost într-un fel sau altul aliate între ele de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. In Africa libertatea, egalitatea si demnitatea constituie teluri supreme in vederea imdeplinirii dorintelor indreptatite ale popoarelor africane. Spre deosebire de Europa de Vest, Africa se confrunta mai des cu xenofobismul.
Termenul gândire occidentală este destul de ambiguu, de timp ce poate defini două seturi separate de valori (deşi înrudite): tradiţia morală şi religioasă creştină (eventual catolică-apuseană) pe de-o parte şi tradiţia seculară, tradiţional anticlericală, pe de altă parte.
Ideile de căpătâi ale occidentului pot fi considerate: creştinismul, laicitatea, raţionalismul, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea ştiinţelor şi tehnologiei. Iluminismul a avut o influenţă covârşitoare asupra modului occidental de gândire în ultimele două secole.
III. Descrierea regiunilor
Vom face o scurta descriere a celor mai importante regiuni ale Africii Subsahariene, dar si cele ale Europei Occidentale.
Tarile Africii Sub-Sahariene:
MAURITANIA - dispune de importante rezerve subsolice de minereu de fier si sare. Industria prelucratoare este slab dezvoltata (cateva intreprinderi producatoare de ingrasaminte chimice), industria usoara si alimentara. Agricultura, sectorul economic care polarizeaza aproximativ 50% din populatia activa, este axata pe cultura curmalilor, porumb, grau. Cresterea animalelor: ovine, caprine, camile.
MALI - detine rezerve subsolice insemnate de fosfati, minereu de fier, diamante, aur, bauxita, sare. Industria prelucratoare este slab dezvoltata (cateva intreprinderi producatoare de ingrasaminte chimice, industria usoara si alimentara). Agricultura polarizeaza peste 70% din populatia activa si este axata pe cultura de curmali, maslini, citrice, mei, manioc, orez etc. Cresterea animalelor: ovine, caprine, camile. De curand a inceput valorificarea potentialului hidroenergetic al tarii, cea mai mare hidrocentrala fiind situata pe fluviul Senegal.
NIGER - dispune de importante rezerve subsolice de uraniu(locul III pe Glob), minereu de fier, carbuni, fosfati. Industria prelucratoare este slab dezvoltata (cateva intreprinderi producatoare de ciment - unul dintre marii producatori africani), textile, ulei de arahide. Agricultura, sectorul economic care polarizeaza aproximativ 91% din populatia activa, este axata pe cresterea animalelor (caprine, ovine, bovine), in timp ce cultura plantelor joaca un rol secundar (manioc, arahide, sorg, mei, trestie de zahar, batate, etc.).
CIAD - dispune de putine rezerve subsolice, mai ales petrol, gaze naturale, fiind unul dintre cele mai slab dezvoltate state (PIB=990$/loc.). Industria prelucratoare este slab dezvoltata (cateva intreprinderi producatoare de ingrasaminte chimice, industria usoara si alimentara). Agricultura polarizeaza aproximativ 70% din populatia activa si este axata pe cultura de curmali, sorg, mei. Cresterea animalelor: ovine, camile.
SUDAN - detine cupru, plumb, zinc, fosfati, fier, aur. Industria prelucratoare este slab dezvoltata (cateva intreprinderi producatoare de ingrasaminte chimice, industria usoara si alimentara, ciment-unul dintre marii producatori africani). Agricultura polarizeaza aproximativ 40% din populatia activa si este axata pe cultura de curmali, maslini, citrice, vita-de-vie (vitis vinifera, planta xeliofila de climat subtropical). Cresterea animalelor: ovine, camile.
ETIOPIA - dispune de importante rezerve subsolice de aur, sare, argint si platina. Industria prelucratoare este dezvoltata: produse alimentare, industria textila. Agricultura polarizeaza aproximativ 80% din populatia activa si este axata pe cresterea animalelor (caprine, ovine, bovine). Cultura plantelor: porumb, grau, cafea, ceai, manioc, batate, sorg, arahide, tutun, trestie de zahar, bumbac, etc. Raurile interioare au un important potential hidroenergetic.
SOMALIA - este unul dintre cele mai sarace state de pe Glob, desi dispune de importante rezerve subsolice de aur, sare, uraniu, cositor, bauxita si cupru. Industria producatoare este slab dezvoltata: produse alimentare, industrie textila. Agricultura, sector economic care polarizeaza aproximativ 70% din populatia activa, este axata pe cresterea animalelor (caprine, ovine, bovine). Cultura plantelor: porumb, grau, cafea, ceai, manioc, bumbac.
SENEGAL - economia este slab dezvoltata, axata pe agricultura, sector ce antreneaza peste 60% din populatia activa a statului. Se cultiva: orz, mei, sorg, batate, manioc, grau, porumb, orez. Industria prelucratoare este relativ diversificata, axata in special pe industria alimentara, industria energiei electrice (obtinuta in hidrocentrale). Resurse de subsol: sare, titaniu, bauxita. Raurile interioare au un mare potential hidroenergetic.
GAMBIA - dispune de putine rezerve subsolice, insa are un mare potential hidroenergetic, inca nevalorificat. Agricultura, sectorul economic care antreneaza peste 75 % din populatia
Academia de Studii Economice, 2009
| 6
activa, este axata pe cresterea animalelor (caprine, ovine, bovine). Cultura plantelor: cacao, mei, sorg, arahide, porumb, orez, batate, tutun, cola, banane etc. Turismul este relativ dezvoltat, reprezentand al doilea sector economic ca importanta. Industria prelucratoare este foarte slab dezvoltata, bazata doar pe industria alimentara.
GUINEEA-BISSAU - are o economie slab dezvoltata, avand un PIB/loc. de 900 $. Agricultura este axata pe cultura trestiei de zahar (in mare parte pentru export), orez, arahide de pamant, bananieri si cresterea ovinelor si bovinelor.
GUINEEA - este o tara cu economie predominant agrara, axata pe cultura plantelor: cafea, arahide de pamant, batate, mei, orez, banane, sorg, porumb, ananas, bumbac, guma arabica, nuca de cocos. Cresterea animalelor: bovine, ovine. Rezerve subsolice: aur, diamante, bauxita, fier. Industria prelucratoare este relativ diversificata: industria alimentara, industria aluminiului.
SIERRA LEONE - economia este slab dezvoltata, bazata pe agricultura, sector ce polarizeaza 2/3 din populatia activa a statului. Se cultiva: orz, mei, sorg, citrice, batate, arahide de pamant, manioc. Resurse subsolice: platina, fier, crom, bauxita, diamante etc. Industria prelucratoare este foarte slab dezvoltata, axata in special pe prelucrarea lemnului. Importa: confectii, bumbac prelucrat, masini.Exporta: aur, diamante, cafea, nuci de cocos, lemn pretios, nuci de cola.
LIBERIA - dispune de o economie axata pe agricultura. Se cultiva: orez, porumb, manioc, cafea, cacao, cola, nuci de cocos. Cresterea animalelor: bovine si ovine. Principalele resurse subsolice sunt: aur, magneziu, diamante si minereu de fier. Exporta: cauciuc, fildes, aur, cacao si cafea.
COASTA DE FILDES - cel mai important sector economic este agricultura, ce polarizeaza cea mai mare parte din populatia activa (peste 50%). Cultura plantelor: cafea, cacao (primul producator si exportator mondial), manioc, banane, porumb si ceva mai recent bumbac. Cresterea animalelor este slab dezvoltata. Resurse subsolice: petrol, gaze naturale, mangan, minereu de fier, bauxita, diamante, etc. Industria prelucratoare este slab reprezentata, existand doar cateva intreprinderi de prelucrare a produselor agricole si de prelucrare a petrolului (rafinaria de la Abidjan, ce foloseste petrol importat din Nigeria). Unul dintre cele mai importante sectoare il reprezinta exploatarea lemnului pretios, Coasta de Fildes fiind unul dintre cei mai mari exportatori mondiali. Pescuitul joaca un rol deosebit de important (peste 100.000/an).
GHANA - dispune de importante rezerve subsolice de aur (al IV-lea producator mondial), diamante, bauxita, minereu de fier. Industria prelucratoare este dezvoltata (cateva intreprinderi producatoare de aluminiu, fiind unul dintre marii producatori africani). Agricultura, sector economic care polarizeaza 51 % din populatia activa, este axata pe cresterea animalelor (caprine, ovine, bovine). Cultura plantelor: cacao, mei, sorg, arahide, porumb, orez, batate, tutun, cola, banane, etc. Turismul este relativ dezvoltat.
Academia de Studii Economice, 2009
| 7
BENIN - are o economie slab dezvoltata fiind saraca in resurse minerale (mici rezerve de minereu de fier si petrol). In Benin se practica o agricultura de subzistenta: cresterea porcinelor, ovinelor, caprinelor; cultura de banane, arahide de pamant, cafea, bumbac, nuci de cocos. Exporta in Europa bumbac, ulei de cocos, arahide prin portul Cotonou. Raul Mono este amenajat in scop hidroenergetic.
CAMERUN - economia este slab dezvoltata, bazata pe agricultura, sector ce polarizeaza peste 50 % din populatia activa a statului. Se cultiva batate, arahide de pamant, cacao (a VII-a producatoare mondiala), orz, mei, manioc, orez. Industria prelucratoare este foarte slab dezvoltata, axata in principal pe industria energiei electrice (obtinuta in hidrocentrale) si a aluminiului. Importa masini, confectii, produse alimentare si exporta energie electrica. Resurse subsolice: gaze naturale, aur, titan, bauxita, minereu de fier. Raurile interioare au un mare potential hidroenergetic.
GUINEEA ECUATORIALA - economia este slab dezvoltata, avand un PIB/loc. de 2000$. Agricultura este axata pe cultura trestiei de zahar (in principal pentru export), orez, cocotieri, bananieri si cresterea bovinelor si caprinelor.
GABON - cele mai importante resurse naturale ale Gabonului sunt cele solice, si anume lemnul pretios de okoume. Agricultura este sectorul economic dominant, antrenand peste 60 % din populatia activa a statului. Cultura plantelor: cafea, cacao, manioc, porumb. Resurse subsolice: petrol, mangan (al treilea exportator mondial).
KENYA - dispune de importante rezerve subsolice de aur, sare si cupru. Industria prelucratoare este dezvoltata (produse petroliere, ciment, produse alimentare). Agricultura polarizeaza aproximativ 71% din populatia activa a statului si este axata pe cresterea animalelor (caprine, ovine, bovine). Cultura plantelor: porumb, grau, cafea, ceai, manioc, arahide, tutun, trestie de zahar, bumbac, etc. Kenya este cel mai vizitat stat al Africii Negre.
UGANDA - are o economie slab dezvoltata, avand un PIB/loc. de circa 1000$, desi detine importante resurse solice si subsolice (cauciuc, cobalt, cupru, wolfram, aur, sare, lemn, etc.). Agricultura este axata pe culturile de cocotieri, orez, bananieri (locul IV pe Glob), fasole, cafea, cresterea bovinelor. Exporta cafea, ceai si bumbac. Principalii parteneri comerciali sunt: Kenya, Japonia si Uniunea Europeana. Industria prelucratoare, sector ce antreneaza 5,2 % din populatia activa este axata pe: industria alimentara, metalurgica, chimica, a materialelor de constructii si industria energiei electrice (obtinuta in hidrocentrale).
ANGOLA - dispune de o economie slab dezvoltata cu importante si variate resurse subsolice, mai ales de petrol si diamante (95% pentru export). Industria prelucratoare este axata pe productia de energie electrica obtinuta in cadrul hidrocentralelor, industria lemnului, industria alimentara(faina de peste). Agricultura antreneaza peste 30 % din populatia activa, fiind axata pe culturile de porumb, trestie de zahar, nuci de cocos (pentru ulei) si cafea (cea mai importanta pe ansamblul economiei a carei productie a scazut de cateva zeci de ori in urma conflictelor armate de dupa 1976 datorita nationalizarii marilor companii particulare, cand dupa modelul marxist s-a inceput construirea socialismului). Cresterea anmalelor: porcine, ovine, bovine.
Academia de Studii Economice, 2009
| 8
MOZAMBIC - economia este slab dezvoltata, axata pe agricultura, sector ce polarizeaza 80% din populatia activa. Se cultiva: orz, mei, sorg, batate, arahide de pamant, manioc. Industria prelucratoare este foarte slab dezvoltata, bazata in principal pe prelucrarea lemnului. Importa confectii, produse alimentare si masini si exporta ceai, bumbac si creveti. Resurse subsolice: carbuni, pietre pretioase, minereu de fier. Raurile interioare au un mare potential hidroenergetic (cea mai mare hidrocentrala este la Cabora Bassa - peste 2000MW putere instalata - pe fluviul Zambezi).
ZAMBIA - economia este slab dezvoltata, axata pe agricultura, sector ce polarizeaza peste 95% din populatia activa a statului. Se cultiva orz, mei, sorg, batate, arahide de pamant, manioc. Industria prelucratoare este foarte slab dezvoltata, bazata in principal pe industria energiei electrice (obtinute in hidrocentralele: Victoria Falls, Kafue Gorge si Kariba North). Exporta energie electrica si cupru (peste 90% din valoarea exporturilor).
MADAGASCAR - subsolul insulei este bogat in crom, uraniu, grafit, toriu si pietre pretioase. Principalul sector economic este agricultura, care polarizeaza 60 % din populatia activa. Principalele culturi si plantatii sunt cele de: porumb, orez, cartofi, fasole, manioc, batate, bumbac, arahide, trestie de zahar, vita de vie (vitis vinifera), portocali, cocotieri, nuci de acaju, cafea, avocado, ananas, tutun, cuisoare, vanilie (primul loc pe plan mondial ca productie), piper etc. Se practica o crestere extensiva a caprinelor, ovinelor si bovinelor. Desi este inconjurata de ape, pescuitul in Madagascar reprezinta o pondere mica in economie. De asemnea industria nu este dezvoltata, fiind reprezentata prin cateva ramuri ale industriei alimentare (zahar, carne), textila, sticlarie, hartie, etc.
Tarile Europei Occidentale:
MAREA BRITANIE - este statul cu una dintre cele mai dezvoltate economii ale Globului, in care s-a declansat Revolutia Industriala (locul 6 pe Glob din punct de vedere al PIB-ului). Este cea mai veche producatoare de carbuni si cea mai mare producatoare de antracit (carbune superior cu cea mai mare putere calorica). Cele mai mari rezerve sunt cantonate in New Castle, Cardiff si triunghiul carbonifer din muntii Penini. O alta bogatie subsolica este fierul (mai ales in Northampton), petrol, gaze naturale, saruri de potasiu, sare. Industria este diversificata: metalurgie neferoasa (cupru, plumb, zinc, aluminiu), constructii de masini (Londra, Leeds, Manchester etc.), rafinarea petrolului (Caryton, Kent, Shell Haven, etc.), industria petrochimica (localizata mai ales in porturi - Liverpool), industria matasii naturale (Macclesfield), confectii (Londra), lanii (Bradford, Londra), siderurgie (Lancashire, Sheffield, Port Talbot etc.), aeronautica (Bristol, Derby, Wight, Coventry etc.).
In Marea Britanie se disting 3 mari regiuni industriale: conurbatia West Midlands (Birmingham - producator de textile, autoturisme), conurbatia Manchester - Liverpool (produse chimice, cauciuc, utilaje industriale), conurbatia West Yorkshive (siderurgie, echipamente industriale, produse electronice si electrotehnice). Agricultura este mecanizata, antrenand doar
Academia de Studii Economice, 2009
| 9
2,1% din populatia activa. Cea mai mare regiune agricola este Campia Londrei in care se cultiva: grau, porumb, orz, ovaz, cartofi, sfecla de zahar, etc. Cresterea animalelor se axeaza pe: ovine (primul loc in Europa), bovine (locul 6 in Europa). Sectorul tertiar joaca un rol deosebit de important (comertul, turismul, sectorul financiar-bancar).
OLANDA - este un stat cu o economie puternic dezvoltata. Un rol deosebit de important il joaca comertul international, serviciile si transportul maritim. Dispune de putine resurse subsolice (gaze naturale intrate in exploatare dupa 1950 - locul 4 pe Glob). Prezinta o industrie diversificata: industria chimica (care detine 16 % din cifra de afaceri a industriei si 8 % din populatia care lucreaza in industrie), industria farmaceutica, industria alimentara ( antreneaza 15% din populatia care lucreaza in industrie), industria metalurgica (in special de constructii de masini la Hengelo, Utrecht, Rotterdam, Amsterdam), industria textila, industria lanii (Brabant). Agricultura este intensiva, antrenand aproximativ 4% din populatia activa. In Olanda se cultiva grau, orz, secara, ovaz, cartofi, pomicultura etc. Un rol important il reprezinta floricultura (peste 1000 de sortimente de lalele). Cresterea animalelor este axata pe cresterea bovinelor (mai ales pentru lapte - primul exportator mondial), porcilor si pasarilor de curte (primul exportator mondial de oua).
LUXEMBURG - prezinta o economie dezvoltata (PIB/loc=32.400$), bazata pe servicii (operatiuni bancare in special). Industrie diversificata: siderurgie (pe baza resurselor proprii de minereu de fier si a materiilor prime din import), industria chimica (produse clorosodice, mase plastice), industria sticlei, industria alimentara, etc. Agricultura este axata pe cresterea animalelor (mai ales bovine). Se cultiva vita de vie, tutun, pomi fructiferi, cereale. Turismul este foarte dezvoltat, asigurand anual peste 250 milioane $. Principalii parteneri ai Luxemburgului sunt Belgia, Olanda, Germania si Franta.
ITALIA - face parte din categoria statelor dezvoltate (ocupa locul 5 pe Glob). Intre N si S Italiei apar diferentieri din punct de vedere economic. Nordul Italiei este foarte dezvoltat, fiind inima economica a statului, in schimb Sudul (la S de Roma) este slab dezvoltat datorita cauzelor naturale (soluri degradate cu fertilitate scazuta, seismicitatea maxima, climatul mai uscat). Serviciile contribuie cu circa 2/3 la PIB. Industria (bazata pe materii prime din import) este bine reprezentata prin: industria textila, alimentara, siderurgia (in special otel - locul 9 pe Glob), electronica si electrotehnica, chimica. Foarte dezvoltata este industria constructiilor de masini (automobile - Torino, Napoli, Modena; tractoare si masini agricole - Milano, Verona). Agricultura Italiei este intensiva, moderna si practicata in toate regiunile: grau, masline (38 % din productia mondiala), legume, orez. Cea mai importanta regiune agricola este Campia Padului. Principalele resurse ale subsolului sunt fierul din insula Elba, sulful din Sicilia, marmura din Carrara, etc. Principalii parteneri de comert ai Italiei sunt celelalte state membre UE, comert bazat pe exportul de autoturisme, branzeturi, paste fainoase, dulciuri, vinuri, incaltaminte si pe importul de bumbac, carbuni, petrol, gaze naturale. Turismul are o contributie deosebita la dezvoltarea economiei, Italia ocupand locul 1 pe Glob in ceea ce priveste incasarile din turismul international.
Academia de Studii Economice, 2009
| 10
DANEMARCA - desi nu dispune de resurse minerale semnificative, Danemarca are o economie dezvoltata. Principalele resurse subsolice sunt: petrolul (Marea Nordului), gazele naturale, caolin (argila fina de culoare alba), nisip cuartifer, creta. Industria este diversificata: constructia de nave, motoare diesel, motoare electrice, generatoare eoliene (locul 1 pe Glob), farmaceutica, alimentara. Agricultura este bazata pe cresterea bovinelor (pentru carne si lapte). Plantele de cultura sunt: orz, ovaz, secara in nord, grau in sud, legume, sfecla de zahar. Foarte dezvoltat este pescuitul, care ocupa primul loc in UE.
NORVEGIA - prezinta o economie dezvoltata cu industrie diversificata: industria energiei electrice (mai ales hidroenergie - locul 1 pe Glob), industrie chimica, siderurgica, constructoare de nave, rafinarea petrolului; prelucrarea pestelui (in special hering). Resurse subsolice: petrol si gaze naturale la Ekofisk, Eldfisk (locul 4 la gaze naturale si locul 2 la petrol in Europa). Norvegia detine 10% din flota petroliera a lumii. Agricultura este axata pe cresterea animalelor (bovine si ovine pentru carne si lapte), iar cultura plantelor nu este decat pe 3% din suprafata (secara, cartofi). Principalii parteneri sunt statele UE.
ISLANDA - economia este bazata pe pescuit si industria pestelui (primul loc pe Glob la productia de peste pescuit). In ultima perioada a inceput diversificarea industriei pe baza materiilor prime din import: metalurgia neferoasa, petrochimia. Foarte bine reprezentata este industria energiei electrice (energie geotermica si hidroenergie). Datorita conditiilor climatice nefavorabile, agricultura este axata in principal pe cresterea animalelor (ovine, bovine). Foarte dezvoltat este sectorul serviciilor care asigura 2/3 din PIB, in special turismul aflat intr-o continua expansiune. Principalii parteneri de afaceri sunt statele UE si SUA. Islanda importa cupru, plumb, zinc, cauciuc natural, etc. si exporta peste, ulei de peste si blanuri.
SUEDIA - este un stat cu o economie dezvoltata, predominant industrial - agrara. Industria extractiva este ramura cu cea mai veche traditie, axata pe minereu de fier. Cel mai bogat depozit se gaseste la Kiruna (peste 300 mil tone). Industria este diversificata: industria metalurgica (producatoare de otel, rulmenti, utilaj minier, locomotive, masini, unelte etc), industria chimica (mase plastice, fire si fibre sintetice), industria lemnului producatoare de cherestea (peste 7500 de intreprinderi), mobila, industria textila, industria alimentara. Agricultura se practica in sud, in Scania, unde se cultiva orez, ovaz, secara, sfecla de zahar. Cresterea animalelor se bazeaza pe: reni, bovine, ovine si pasari.Pescuitul se practica in Golful Botnic si Marea Baltica. Suedia exporta celuloza, hartie, minereu de fier, fonta, otel, nave maritime, chibrituri. Turismul aduce mari beneficii.
FINLANDA - economia este dezvoltata, axata pe exploatarea si prelucrarea lemnului si producerea energiei electrice. Dispune de importante resurse subsolice (crom, cobalt, vanadiu, nichel, cupru si fier) si solice (padurea Finlandei ocupa locul 3 in Europa din punct de vedere al fondului forestier). Prezinta o industrie diversificata: industria lemnului (cherestea, furnire, placaje, placi aglomerate, articole de sport si instrumente muzicale, rechizite din lemn), industria energiei electrice (hidrocentrale, termocentrale si centrale nuclearo - electrice), industria metalurgica (constructii de masini, siderurgie, metale feroase si neferoase), industria chimica,
Academia de Studii Economice, 2009
| 11
textila, alimentara, a materialelor de constructii (ceramica, sticla, ciment, azbociment). Agricultura este specializata in cresterea renilor (in N), bovinelor si porcinelor. Plantele de cultura sunt: grau (pana la 63 ⁰ lat N), ovaz, secara, orz, sfecla de zahar, rapita, cartofi. Pescuitul este axat pe somn, hering, hamsii, iar in Taiga se vaneaza. Turismul este deosebit de dezvoltat (aducand anual 2 mld $).
AUSTRIA - dispune de un potential turistic diversificat si intens valorificat (locul 1 intre statele membre OCDE), fiind vizitata de 26 de milioane de persoane (de 3 ori mai mult decat populatia tarii). Turismul se face mai ales in sezonul rece pentru schi, dar si in interes cultural. Principalul nod turistic este Viena, care dispune de numeroase puncte polarizatoare: Palatul Schonbrunn, Academia de Muzica, Palatul ONU, etc.
ELVETIA - prezinta o economie puternic dezvoltata pe servicii (turism si finante) care contribuie la formarea a 2/3 din PIB. Industria traditionala este reprezentata de ramurile: electronica si electrotehnica (Zurich, Nechate), industria textila (Winterthur), farmaceutica (Basel), alimentara, industria energiei electrice (dispune de hidrocentrale, termocentrale, si centrale nuclearo-electrice). Se practica o agricultura intensiva, bazata pe cultura cerealelor (grau, porumb), pomicultura si viticultura. Cresterea animalelor este axata pe cresterea ovinelor, bovinelor si porcinelor. Principalii parteneri de afaceri sunt Germania, Franta, Olanda, Italia si SUA. Prosperitatea economica este pusa pe seama traditiei comerciale si neutralitatii politice care a favorizat activitatea financiar-bancara.
PORTUGALIA - desi a fost admisa in UE inca din 1986, are o economie in curs de dezvoltare. O mare importanta in cadrul economiei tarii o are exploatarea bogatiilor subsolice. Industria extractiva este una dintre cele mai vechi ramuri ale economiei: arama in Algarvia - se extrage inca din epoca bronzului; carbuni, minereu de fier, pirita, wolfram (locul 3 pe Glob), cositor, mangan. Industria este diversificata: industria alimentara, textila, lanii, plutei (locul 1 pe Glob la productia de pluta - 55%), industria chimica, industria materialelor de constructii. Agricultura este axata pe viticultura (Estremadura, Minho, Beira - Litoral, Douro - Litoral, insula Madeira), maslin, pomicultura, grau, porumb, secara, orez, cartofi, etc.Cresterea animalelor se bazeaza pe cresterea bovinelor, ovinelor si porcinelor. Pescuitul este una dintre primele ocupatii ale omului in Portugalia.
SPANIA - dispune de o economie dezvoltata (locul 10 pe Glob), in mare parte industrial -agrara. Prezinta o mare bogatie de resurse subsolice: pirita, zinc, plumb, mercur, wolfram, cupru, bauxita, etc. Industria prelucratoare este in general diversificata, dezvoltata in general pe baza propriilor resurse: industria chimica, energetica (hidrocentrale, termocentrale, centrale nuclearo - electrice), constructoare de masini (nave maritime, autovehicule, avioane, autobuze etc.). Foarte dezvoltata este industria alimentara (locul 1 pe Glob la masline, locul 3 pe Glob la productia de vin). Dupa admiterea in NATO (1982) s-a dezvoltat foarte mult industria electronica si electrotehnica.
Academia de Studii Economice, 2009
| 12
Agricultura joaca un rol important in economia Spaniei, fiind axata in principal pe cultura plantelor (grau, porumb, orz, ovaz, secara, floarea-soarelui, viticultura, pomicultura). Se cresc bovine in N-V, se practica pescuitul pe coaste si insule.
Turismul este foarte dezvoltat, intrucat Spania dispune de un potential diversificat si o infrastructura moderna. Numarul anual de turisti straini care viziteaza Spania depaseste cu mult populatia statului (circa 50 mil/an).
VATICAN - principalele surse de venit sunt contributii voluntare, donatii, comercializarea marcii postale si turism. Dispune de mari obiective turistice cu mare valoare istorico-culturala: Capela Sixtina, Capela decorata de Franco Angelico, o biblioteca cu peste 60000 de manuscrise si 500000 de carti.
SAN MARINO - in structura economiei predomina sectorul tertiar (serviciile) care antreneaza circa 70% din populatia activa. Mai dezvoltate sunt turismul (52% din PIB) si sectorul financiar bancar.
ANDORRA - economia este axata pe dezvoltarea sectorului tertiar: turism, activitate financiar-bancara. Se caracterizeaza prin taxe vamale reduse ce inlesnesc schimburile cu statele vecine.
MONACO - economia este bazata pe turism (Monaco dispune de o infrastructura ultramoderna - hoteluri, cazinouri) si pe raliul automobilistic.
LIECHTENSTEIN - dispune de o economie puternic industrializata, cu un inalt grad de mecanizare, bazata pe industria constructoare de masini. Agricultura este axata pe cresterea animalelor: ovine, bovine si porcine. In zonele depresionare cu altitudini mai mici se cultiva grau, secara si cartofi. Dispune de un bogat potential turistic puternic valorificat.
MALTA - dispune de resurse subsolice, fiind sustinuta de investitii straine. Industria si agricultura sunt slab dezvoltate, aceasta din urma practicandu-se pe doar 12500 ha. In schimb turismul este dezvoltat, contribuind cu 20,5% la PIB.
IV. Economia Belgiei si a Frantei
Pentru a arata diferentele dintre economia Africii Subsahariene si Europa Occidentala, vom lua ca exemplu cateva tari reprezentative fiecarei regiuni.
Economia Belgiei şi infrastructura sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece ţări în clasamentul comerţului internaţional. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte productivă, un PIB ridicat şi exporturi importante .. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere şi chimice, diamante brute, îmbrăcăminte şi accesorii şi textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oţel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.
Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferenţe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, şi Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiţionale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană şi politica de economie deschisă.
Belgia a fost prima ţară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluţie industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră şi metalurgică valonă din jurul oraşelor Liège şi Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent şi Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice şi a activităţilor portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere şi a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al ţării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Ghent.
O alta tara ce poate fi data ca exemplu in analiza noastra este Franta. Cu peste 75 milioane de turişti străini în anul 2003, Franţa este clasată ca prima destinaţie turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce îşi petrec vacanţele în diferite regiuni ale ţării. Atractivitatea turistică se explică prin marea varietate de puncte de interes şi prin numărul lor foarte mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăţia patrimoniului şi climatul temperat precum şi facilităţilor de acces şi a infrastructurii turistice şi de transport foarte bine dezvoltate. Parisul şi împrejurimile sunt destinaţiile cele mai importante, urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur şi staţiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinaţii. În anul 2003 turismul a reprezentat 6,6% din PIB şi a angajat aproximativ 700.000 persoane în activităţi direct legate de acesta.
Franţa are o importantă industrie aerospaţială reprezentată de concernul european Airbus şi este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de lansare de rachete spaţiale (Centre Spatial Guyanais). Franţa este de asemenea cea mai independentă ţară din punct de vedere energetic dintre ţările Europei de Vest datorită investiţiilor importante în domeniul energie nucleare, lucru care face din Franţa unul dintre cei mai mici producători de gaze cu efect de seră dintre cele mai industrializate naţiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale ţării sunt produse de centrale nuclearo-electrice.
Procentajul mare de terenuri fertile, cumulate cu utilizarea tehnologiilor moderne şi importantele subvenţii europene (aproximativ 14 miliarde dolari) au făcut din Franţa principalul producător şi exportator agricol din Europa şi al doilea exportator mondial de produse agro-alimentare după Statele Unite. Cu toate acestea, datorită înaltului nivel de tehnologizare, sectorul primar al industriei nu ocupă decât 4% din populaţia activă. Principalele produse de export sunt grâul, produse lactate, carne de vită şi porc precum şi renumitele vinuri franţuzeşti.
Diferentele dintre cele doua regiuni sunt majore din toate punctele de vedere. Economia dezvoltata a Europei Occidentale in comparatie cu cea subdezvoltata a Africii Sud Sahariene arata diferentele intre nivelele de trai din cele doua zone ale Terrei.
Economia bine dezvoltata din Europa de Vest a ajutat la nivelul ridicat din ziua de azi a populatiei. Dar, nu numai datorita conceptiilor oamenilor din Vest economia s-a dezvoltat, ci si datorita conditiilor propice de dezvoltare, precum piata de desfacere, clima, relieful, etc.
V. Domeniul zootehnic – influenta lui in Africa Sub-Sahariana
In Africa, pe de alta parte, aceste lucruri au lipsit cu desavarsire. Pe langa clima foarte dificila pe care o au, populatia africana nu a reusit sa gaseasca metodele necesare dezvoltarii pe plan mondial. Si in ziua de azi se confrunta cu seceta si foamea.
De asemenea, la economia Africii Sub-Sahariene ajuta si domeniul zootehnic.La sud de Sahara există mari densităţi de mamifere în rezervaţii (de exemplu, în parcul
Serengeti). Africanii preferă vânatul şi nu au îmblânzit animale. Cele domestice crescute în prezent au fost introduse de europeni sau de asiatici, deşi fondul faunistic al continentului oferă specii care s-ar putea preta la îmblânzire (antilopa eland sau bivolul african).
În foarte puţine zone ale continentului animalele sunt utilizate pentru tracţiune. Carnea şi laptele nu intră printre preferinţele alimentare ale băştinaşilor. La Lomé se consumă 19 kg de carne/an/loc., la Conakry 16 kg, iar la Niamey doar 13 kg. Laptele este şi mai puţin agreat, consumându-se numai 2-3 kg/an/loc. Triburile lélé (Kasai) consideră consumul de carne de animal domestic nedemn şi cel de lapte şi de ouă infect. În aproape toată Africa neagră femeile nu au voie să consume ouă.
Consumul de calorii in Africa este la nivelul cel mai redus de pe Glob: 2261 cal./zi/loc. Nici porcul nu este un animal agreat, astfel că în întreg continentul se cresc doar 13 milioane porcine.
În schimb, creşterea vitelor este pentru negri o problemă de prestigiu. Triburile nandi şi massai (Kenya), peul (Ciad) sau pendi (Transvaal) au crescători de vite foarte legaţi afectiv de ele, încât se ajunge uneori la divizarea animalelor sau la practicarea unei tezaurizări în vite şi folosirea lor drept mijloc de schimb.
O activitate destul de rentabilă este şi exploatarea animalelor din rezervaţiile cu efective mari. Sistemul zootehnic al fermelor moderne, în stil intensiv, este în extindere în Africa de Sud, Kenya, Zambia, Zimbabwe etc.
VI. Regiuni de mare interes – Germania si Africa de Sud
Ca sa scoatem mai mult in evidenta diferentele dintre Europa Occidentala si Africa Sub-Sahariana, vom mai da ca exemplu cate o tara dezvoltata, am putea spune chiar cele care ocupa locul 1 ca dezvoltare economica, din fiecare regiune, acestea fiind: Germania, respectiv Africa de Sud.
Academia de Studii Economice, 2009
| 15
Economia:Germania are cea mai mare economie naţională din Europa, a patra din lume ca PIB
nominal, şi a cincea din lume în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator şi beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în exporturi, exportând bunuri în valoare de 1,133 trilioane de dolari în 2006 (incluzând ţările din zona Euro), şi generează un surplus comercial de 165 de miliarde. Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70% la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1%, şi sectorul agricultură cu 0,9%. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special automobile, instalaţii mecanice, metalurgie şi bunuri chimicale. Germania este cel mai mare producător de turbine de vânt şi tehnologia puterii solare din lume. Cele mai mari târguri şi congrese internaţionale de comerţ din fiecare an au loc în oraşe germane, cum ar fi Hanovra, Frankfurt şi Berlin.
În topul celor mai mari 500 de companii listate la bursă, top organizat în funcţie de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2007, cele mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania cea mai profitabilă), Siemens, Deutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate),E. ON. , Deutsche Post,Deutsche Telekom, Metro, şi BASF. Printre companiile cu cei mai mulţi angajaţi se numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH, şi Edeka. Branduri renumite la scară mondială sunt Mercedes Benz, SAP, BMW, Adidas, Audi, Porsche, Volkswagen si Nivea
Germania este o susţinătoare a integrării economice şi politice europene, iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene şi de legislaţia europeană privind piaţa comună. Germania a adoptat moneda unică euro, iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrala Europeana, cu sediul la Frankfurt. Chiar şi după reunificarea Germaniei, din 1990, nivelul de trai şi veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest. Modernizarea şi integrarea economiei din estul Germaniei continuă să fie un proces de lungă durată, şi se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile anuale de la vest la est fiind de aproximativ 80 de miliarde de dolari. Rata somajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la cea mai scăzută cotă din ultimii 15 ani, 7,5%, în iunie 2008. Acest procentaj variază de la 6,2% în fosta Germanie de Vest, la 12,7% în fosta Germanie de Est. Fostul guvern, al cancelarului Gerhard Schröder, a iniţiat o serie de reforme privind piaţa de muncă şi instituţiile legate de bunăstarea publică, în timp ce actualul guvern a adoptat o politică fiscală restrictivă, şi a redus numărul de locuri de muncă din sectorul public.
Economia Africii de Sud este o economie de piaţă funcţională. Africa de Sud este ţara cu economia cea mai dezvoltată din Africa, bazată pe exploatarea şi prelucrarea unor resurse minerale extrem de variate şi bogate şi dispunând de o infrastructură modernă (inclusiv financiar-bancară).
În afară de faptul că deţine cvasimonopolul unor rezerve minerale (peste 4/5 din rezervele mondiale de mangan, 2/3 din cele de platină, peste 1/2 din cele de aur şi crom) şi al producţiei în domeniu, Republica Africa de Sud este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu ş.a.) etc.
Industria prelucrătoare, bine dezvoltată şi variată, concentrată în 4 mari regiuni industriale: Transvaal(minerit, metalurgie, construcţia de maşini ş.a.), Cape (rafinarea petrolului, industria alimentară şi uşoară), Port Elizabeth (metalurgie, mijloace de transport, textile ş.a.) şi Pretoria (autovehicule, industrie chimică, alimentară etc).
Agricultura (5% din PIB, c. 30% din populaţia activă, 1999), cu o mare varietate de situaţii (de la ferme ultramoderne, la agricultura de subzistenţă), prezintă un echilibru între cultura plantelor (cereale, trestie şi sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, citrice, viţă de vie) şi creşterea animalelor (ovine - locul 1 în Africa, ca efective şi ca producţie de lână -, apoi caprine, bovine şi porcine). Balanţa agricolă este excedentară, Republica Africa de Sud fiind unul dintre principalii exportatori mondiali de produse agricole.
Reţea de transport bine dezvoltată (30% din reţeaua feroviară şi, respectiv, 45% din parcul de autovehicule ale Africii), porturi active şi aeroporturi internaţionale ce asigură legături cu restul lumii. Balanţă comercială constant excedentară, principalii parteneri fiind Marea Britanie, SUA, Italia, Germania, Japonia..
Turismul, legat prioritar de vizitarea numeroaselor zone naturale ocrotite, contribuie, de regulă, cu aproape 3 md. $/an la veniturile ţării.
Date economice Germania
Indicator economic Valoare
Crestere PIB 1,7%
Compozitie PIB pe ramuri Agricultura: 1%,industrie: 31%,servicii 68%
Rata inflatiei 1,6% pe an
Forta de munca 42,63 milioane
Forta de munca distribuita pe sectoare Agricultura: 2,8%; industrie:33,4%; servicii: 63,8%
PIB pe sectoare Agricultura: 3.4%; industrie: 31.6%; servicii: 65.1%
Inflatie CPI – 1.4%CPIX – 4.3%
Sub nivelul de subzistenta 50,00%
Forta de munca 15.23 milioane
Forta de munca dupa ocupatie Servicii: 45%; industrie: 25%; agricultura: 30%
Somaj 26,60%
Industriile principale Miniera: platina, aur, crom, diamante; asamblare de masini, metalurgica, energetica, textile, siderurgica, chimica, ingrasaminte, alimentara
Exporturi 40.91 miliarde dolari
Parteneri Principali Regatul Unit 12.6%; SUA 12.4%; Japonia 9.2%; Germania 8.1%
Importuri 52.97 miliarde dolari
Parteneri Principali Germania 16.6%; Regatul Unit 8.5%; SUA 8.2%; Japonia 5.9%
Venituri 47.43 miliarde dolari (2004)
Cheltuieli 52.54 miliarde dolari (2004)
Chiar daca sunt doua tari independente, situate pe continente diferite, se remarca interdependenta dintre ele prin rata ridicata a importurilor si exporturilor realizate intre cele doua tari. Putem remarca superioritatea Germaniei care exporta mult mai multe produse catre Africa de Sud decat importa.
VEGETAŢIA: Vegetaţia naturală a Germaniei este cea de lande cu păduri de conifere (peste ¼ din suprafaţă este acoperită de păduri de pin, fag, stejar, în Masivul Harz predomină pădurea de foioase în timp ce în Pădurea Thuringieişi în Munţii Metalici cea de conifere). Fauna este destul de variată şi cuprinde elemente caracteristice atât Europei nordice, cât şi estice şi sud-estice: căprioara, jderul, pisica sălbatică, bizamul, hârciogul, sturzul, privighetoarea, bufniţa pitică, ciocănitoarea neagră, etc.
Academia de Studii Economice, 2009
| 18
Vegetaţia tipică a Africii de Sud este reprezentată prin plante xerofile, de deşert si semideşert. Savanele se prelungesc din podişurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul ţării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare şi tufişuri. În vest apar fâşii de vegetaţie dispuse aproape paralel cu ţărmul: deşert (Namib), stepe şi asociaţii de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetaţie mediteraneană bogată, cu numeroşi arbuşti veşnic verzi.
Industria:Germania este cel mai mare producator european de carbune; este adevarat ca CSI o
depaseste ca productie, dar cea mai mare parte a acesteia este obtinuta din partea asiatica. Germania (practic cele doua Germanii – de vest si, respectiv, de est) a extras multa vreme in jur de 500 mil. t anual, dar in ultimii ani si-a redus productia la cca 443 mil. t in 1990, 350 mil.t in 1991 si sub 300 mil. t din 1993. In 2002, productia a crescut la 210,6 mil. t, din care 182 mil. t lignit si carbune brun ( locul I pe gob la aceasta categorie de carbuni). Zacamintele de carbune inferior sunt concentrate indeosebi in partea estica, in bazinele Saxono – thuringian (sau al Elbei), cu cea mai mare participare (peste 1/2 ) la productia totala a tarii, si Lauchhammer, aceasta din urma avand rezerve mai importante. Alte bazine din care se exploateaza carbuni inferiori, atat lignit cat si carbune brun, se afla in partea vestica: Aachen, Koln, Saxonia Inferioara, Bavaria.
In ceea ce priveste carbunii superiori (28,6 mil. t in 2002), se remarca bazinul Rhur – situat in vest si axat pe raul omonim, afluent al Rhinului – unul dintre cele mai mari din lume, cu rezerve importante de huila (cca 20 miliarde de tone). Constituie cel mai mare complex carbonifer din Europa Occidentala si unul dintre cele mai mari din lume, el favorizand, alaturi de alti factori – intre care si minereurile de navigatie – dezvoltarea uneia dintre cele mai complexe si importante regiuni industriala din lume. Un alt bazin huilifer este Saar, situat mai spre sud de Rhur, in apropiere de granita cu Franta.
In ceea ce priveste industria de rafinare, Germania concentreaza pe teritoriul sau urmatoarele grupari: Rhenano-Wetfaliana (Koln, Gelsenkirchen, Wesseling, Dinslaken), sudul tarii (Karlsruhe, Ingolsadt, Neustadt, Mannheim) si nordul tariii, mai ales porturile Hamburg si Wilhelmshaven.
Germania se situeaza, prin productia sa de energie electrica de peste 523 mld. KWh, pe locul 7 in lume, 2/3 din productie fiind obtinuta in termocentrale; cele mai mari sunt situate in bazinele carbonifere Rhur, Koln si Aachen, precum si in partea de est, in bazinele carbonifere Saxono - Thuringian, Leipzig- Halle s.a, unde sunt cantonate mari rezerve de lignit. Energia hidraulica joaca un rol redus in balanta de energie primara (3%), amenajari hidroenergetice afland-se pe Dunare, Rhin, Saale si pe unele rauri din Muntii Padurea Franconiei si Padurea Thuringiei.
O parte din ce in ce mai importanta a productiei de energie electrica se obtine in centrale nucleare (aproape 30%), amplasate in Saxonia Inferioara, regiunea Rhinului mijlociu, Bavaria etc. Cu cca. 9% din productia mondiala de energie electrica obtinuta in atomocentrale (ceea ce inseamna peste 160 mld. KWh), Germania ocupa locul al 5 lea pe glob.
Germania se afla pe primul loc in Europa si al treilea pe Glob in productia de autovehicule (5,4 mil bucati in 2000, din care 5,1 mil autoturisme), a carei productie este controlata de 4 mari concerne : Volkswagen, Daimler Benz, General Motors (Opel) si Ford Taunus. Concernul Daimler Chrysler a produs primul autoturism in 1885 si are fabrici la Stuttgart si Benz, langa Mannheim. Produce camioane grele la uzinele din apropiere de
Academia de Studii Economice, 2009
| 19
Karlsruhe, camioane usoare la Dusseldorf si automobile la Mannheim. Uzinele Volkswagen, din Wolfsburg, langa Hanovra, reprezinta cea mai mare firma din Germania, care dateaza din perioada 1938-1939, produce automobile de tipuri si litraje diferite. Aceste firme au filiale in Brazilia, Australia, Africa de Sud, Mexic, Belgia, Irlanda si in alte tari.
Germania este unul din mari producatori de material feroviar (Essen, Kassel, Kiel) si ocupa locul 5 pe glob la productia de nave maritime, dispunand de mari santiere navale la Hamburg, Bremen, Bremerhaven, Kiel, Lubeck. Se produc avioane de diferite tipuri,dar in numar restrans la Munchen, Breman, Friederichshafen.
Produse industriale exportate (mii tone-1972): energie electrică (72,8 md. KWh din care 1,2 md. KWh hidroenergie), fontă şi feroaliaje (2114,0), oţel (5890,0-1973), cocs metalurgic (1605,0), aluminiu (60,0), cupru rafinat (42,0), plumb (20,0), staniu (0,6), zinc (15,0), tractoare, maşini, textile şi agricole, autovehicule (169 660 buc. din care 139 600 autoturisme), biciclete, locomotive, vagoane de cale ferată, nave (348 000), aparate de radio (1 041 000 buc.), televizoare (430 000), mecanisme de precizie, ceasuri, aparate optice, aparate fotografice. Capacitatea rafinăriilor de petrol a făcut ca Germania să exporte: benzină (2507 tone), uleiuri uşoare (3785 t), uleiuri grele (6011 t), acid sulfuric (1058 t), acid azotic (420,6 t), acid clorhidric (92,5 t), îngrăşăminte potasice (2556 t), îngrăşăminte azotoase (402 t), sodă caustică (420 t), materiale plastice şi răşini sintetice (495 t), cauciuc sintetic (132,7 t), anvelope (5 192 000 buc.), produse farmceutice, cherestea (1 900 000 m3), hârtie (1107 t din care 100 t hârtie de ziar), celuloză (849 t), ciment (9 547 t), fire de bumbac (61,8 t), ţesături de bumbac (242 mil. m2), fire de lână (62,4 t), ţesături de lână (35 mil. m2), fire şi fibre artificiale (153,4 mil), încălţăminte, pielărie, porţelan, ţigarete (17,6 md. buc.), lapte (7635 t), unt (280 t), brânză (152 t), carne (1286 t), margarină (192,5 t).
Africa de Sud este singurul stat african unde industria joacă un rol mai important în economie decât agricultura. Aceasta este reprezentată prin culturi mediteraneene, plantaţii de zahăr în est, o zootehnie modernă (bovine şi ovine) pe platourile interiore. Bogăţia acestui stat o constituie diamantele, descoperite din 1867, şi aurul, din 1886 (cel mai important producător mondial); dispune apoi de platină, crom, uraniu etc.. Rezervele de cărbune şi fier au permis dezvoltarea industriei siderurgice şi a maşinilor. Principalele areale industriale sunt oraşele miniere (Johannesburg) şi cele portuare (Cape Town). Ele sunt unite prin peste 24000 de cale ferată şi şosele moderne.
Mineritul şi industria manufacturieră sunt importante. Principalele produse sunt cele alimentare, băuturile, hârtia, produsele chimice şi îngrăşămintele. Fier şi oţel se produc la Pretoria şi Newcastle.
Africa de Sud ocupă primul loc în lume ca producţie de aur. Minele din Johannesburg furnizează 30% din totalul mondial.
Produse importate: piese de maşini, autovehicule, produse textile, produse chimice, produse alimentare.
Produse de export: aur, diamante, metale, produse chimice, fructe, lână. Produsul intern brut: 124.200.000.000 USD
VII. Contrastul dintre Nigeria, o tara dezvoltata, si Irlanda, o tara subdezvoltata
In continuare, vom arata cum arata o tara dezvoltata din Africa Sub-Sahariana, fata de o tara subdezvoltata din Europa Occidentala: Nigeria impotriva Irlandei
AgriculturaAtat in Nigeria cat si in Irlanda, reprezentativa pentru agricultura este cresterea
animalelor in special ovine si bovine. Desi Irlanda are o agricultura destul de dezvoltata nu se poate vorbi ca este si principala sursa de venit asa cum este pentru Nigeria unde,66% din forta de munca figureaza in agricultura si 36% din suprafata tarii se utilizeaza pentru agricultura, alte 23% fiind pasuni. Principalele culturi sunt cele de igname, orez, manioc, bananieri, palmieri de ulei si cauciuc in regiunile sudice mai umede, spre nord cultivandu-se mai, sorg si arahide. Se cresc vite, oi si capre, in principal in partea nordica. O mare parte a regiunii nordice de savana sufera din cauza pasunatului in exces, iar desertificarea a devenit o problema grava. S-au finalizat deja mai multe scheme de irigatie si altele se afla in stadiul de planificare, iar in Irlanda cel mai important este comertul, insa in ambele tari cresterea animalelor este importanta in agricultura.
Daca in Nigeria cultura plantelor se bazeaza in principal pe plante exotice, in Irlanda principalele culturi sunt cele de carfofi,pomi fructiferi, in, canepa, insa pe suprafete restranse. Nigeria detine locul 5 in lume la productia de cacao si locul 2 in lume la cea de mei.
Resurse naturale:Irlanda este o tara saraca in zacaminte de subsol, dispunand de mici zacaminte de zinc,
plumb si gaze naturale. Mai insemnate sunt resursele de sol, indeosebi pasunile. Chiar daca din minele de carbuni este extrasa huila, necesarul de carbune si titei, al industriei energetice trebuie importat. 87% din energia electrica este produsa de termocentrale. In partea centrala a Irlandei se extrage turba pentru micile termocentrale locale. De asemenea, topirea gheţarilor a favorizat formarea unor mlaştini, ca şi modelarea reliefului cu porţiuni de dealuri - văi, care în timp au devenit fertile pentru păşunat. Munţii sunt de vârstă hercinică şi caledonică, o umbră a unor masive înalte, 500-800m, mai ales în vest-nord, alcătuiţi din roci vechi (pre-cambriene). În centru-vest (Munster şi Connaught) se observă dolomite, calcare, formaţiuni carstice. Cel mai elocvent exemplu este podişul Burren. În regiunea Munster ,munţii crestaţi sunt alcătuiţi din gresie, având văile râurilor din calcar (Knockmealdown, Comeragh), gresie roşie în Kerry. Depozitele de granit se găsesc în masivele din regiunea Connaught (Galway, Mayo) şi în Wicklow şi Down în est. Platoul de calcar Burren din sud-vest are un aspect sterp, drept pentru care a fost asemuit cu suprafaţa lunii, dar este adăpostul multor plante şi animale, flori sălbatice ce schimbă peisajul primăvara.
Daca de Irlanda putem vorbi de faptul ca nu este o tara bogata din punct de vedere al resurselor de subsol, nu acelasi lucru se poate spune despre Nigeria care este o tara bogata din acest punct de vedere. Resursele principale sunt: aurul, fierul, carbunele, uraniul şi petrolul. Petrolul reprezinta peste 90% din exporturile Nigeriei, productia fiind de aproximativ 90 de milioane de tone pe an. Rafinariile de petrol sunt situate la Port Harcourt, Warri si Kaduna. Desi dispune de o producţie de petrol importantă, Nigeria rămâne o ţară relativ săracă, fapt datorat în
Academia de Studii Economice, 2009
| 21
principal corupţiei. Conform valorii PIB-ului său, se plasează ca a treia ţară din Africa, după Africa de Sud şi Algeria. Cu toate că au loc scrutinuri electorale cu vot universal, democraţia nu este încă stabilită, la ultimul scrutin electoral având loc fraude masive, conform observatorilor internaţionali.
Rafinariile de petrol sunt situate la Port Harcourt, Warri si Kaduna. Exista si zacaminte imense de gaze naturale, dar productia este totusi mica. Mai exista carbuni in Enugu, staniu si columbit in Podisul Jos, minereuri de fier, plumb si zinc. Nigeria este principalul producator de columbit din lume.
Nigeria este bogata in energie, obtinuta din petrol, gaze naturale, carbune si putin lignit. Termocentralele au fost dintotdeauna importante, dar la Kainji se dezvolta o retea hidroelectrica. 40% din energia electrica este acum obtinuta din hidrocentrale.
Din punct de vedere al industriei Nigeria nu este foarte dezvoltata, deoarece petrolul care este una din cele mai importante resurse ale acesteia nu este exploatat suficient si ar putea fi un mod foarte important de a dezvolta economia Nigeriei. Totusi, mineritul creeaza industrii de rafinarie a petrolului si de lichefiere a gazelor la Port Harcourt. Rafinarii de petrol si uzine petrochimice ezista si la Warri si Kaduna. Alte industrii sunt prelucrarea uleiului de palmier, a arahidelor, bumbacului, cauciucului, lemnului si pieilor. Industria manufacturiera s-a dezvoltat rapid in ultimii ani. Materialele de constructii, produsele chimice, autovehiculele, fierul si otelul si constructiile au devenit importante. Principalele orase industriale sunt Lagos, Ibadan, Enugu, Kano si Port Harcourt.
Datorita politicii guvernului de sustinere a mediului de afaceri si a investitiilor, timp de 10 ani, Irlanda a reusit sa obtina cele mai inalte cote de crestere economica din Europa si totodata sa devina unul dintre cele mai bune profitabile locatii pentru investitii. Investitiile au fost orientate, în principal catre sectoarele: electronica, produse farmaceutice si pentru sanatate, IT si servicii financiare. Cresterea economica a obligat guvernul irlandez sa-si modifice politica generala si astfel au aparut schimbari importante în domenii precum: infrastructura, impozite, legislatia referitoare la concurenta, forta de munca, servicii. Economia Irlandei era în trecut o economie bazata pe agricultura.. Începând cu 1950, însa, industria si sectorul serviciilor s-au dezvoltat tot mai mult, ajungându-se în 2001 la un PIB de 103,3 miliarde USD, în care serviciile detin 55% din PIB si industria 42%; agricultura a contribuit doar cu 4% la PIB.
Republica Irlanda are o economie mică, modernă şi dependentă pe comerţ extern. Cu un PIB de aproximativ $40,000 pe cap de locuitor, Irlanda este a treia cea mai bogată ţară din Europa şi a patra cea mai bogată din lume. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte educată şi de o rată foarte înaltă de investiţie străină.
Creşterea economică a ajuns la o medie de 10% pe an între 1995 şi 2000, din cauza procesului Tigrului Celtic. Între 2002 şi 2004, creşterea medie pe an a fost în jur de 4-6%. Agricultura, care era pentru mult timp cel mai important sector economic, este acum eclipsat de industrie, care face 46% din PIB, Irlanda fiind la ora actuală printre cele mai industrializate economii din lume. 80% din exporturi sunt compuse de bunuri industriale, deşi acest sector
angajează doar 28% din forţa de muncă. Deşi exporturile rămân cea mai mare sursă a creşterii dinamice a economiei, Irlanda beneficiază de o creştere în consum şi de o renaştere a sectoarelor de construcţie şi investiţie în afaceri.
În ultimul deceniu, guvernul irlandez a implementat o serie de proiecte naţionale economice cu ţelul de a reduce inflaţia şi ratele de taxaţie. Alte ţeluri includ: reducerea cheltuielilor guvernamentale ca procentaj a PIB-ului, îmbunătăţirea pregătirilor a forţei de muncă şi promovarea investiţiei străine, care deja este la printre cele mai mari niveluri din lume. Irlanda a adoptat moneda euro cu încă alte 11 ţări din Uniunea Europeană în 2002
Nigeria are o economie slab dezvoltata. Conform valorii PIB-ului său, se plasează ca a treia ţară din Africa, după Africa de Sud şi Algeria.
Majoritatea irlandezilor sunt de etnicitate celtică, deşi este o minoritate importantă engleză. Limbile oficiale sunt irlandeza, o limbă celtică, şi engleza, care este a doua limbă oficială. Limba irlandeză este obligatorie în sistemul de învăţământ şi este prima limbă oficială, deşi limba engleză este cea vorbită de majoritatea populaţiei ca limbă maternă. Semnele publice sunt în general bilingvale. Comunităţiile care vorbesc irlandeza ca prima limbă trăiesc în principal în zonele de Gaeltacht în vestul Irlandei, deşi acestea formează un procentaj mic a populaţiei totale a ţării.
92% din populaţia republicii sunt romano-catolici, deşi în ultimul timp a fost un declin masiv de credinţă şi involvare religioasă a catolicilor irlandezi. În 2001, doar 48% din cei care se declară catolici merg de regulă la servicii regilioase. A doua religie este cea anglicană, cunoscută oficial ca Biserica Irlandeză (Church of Ireland în limba engleză). Există şi o minoritatea care crede în judaism şi un număr mic, dar crescător de musulmani.
Atat in Irlanda, cat si in Nigeria principala limba oficiala este engleza.Jumatate din saracii lumii traiesc in tari cu resurse bogate, bogatiile se afla acolo dar
locuitarii tarii nu au acces la ea, au acces indeosebi tarile dezvoltate din Europa Occidentala. Nigeria este cel mai mare exportator de petrol din Africa si totusi 70% din populatie traieste sub pragul saraciei. Orasul Lagos a avut o populatie de 700,000 de locuitori, in 1960 si va ajunge la 16 mil in 2025. Are cea mai mare crestere dintre megalopolisurile din lume.
Pe de alta parte, cu ajutorul relatiilor comerciale care s-au stabilit intre Europa de Vest si Africa Subsahariana, odata cu exportul petrolului, unii din noi au dobandit un confort fara precedent. In 50 de ani, intr-o singura viata, Pamantul a fost schimbat mai mult decat in toate generatiile anterioare. Pe campuri, masinile au inlocuit omul. Un litru de petrol genereaza mai multa energie decat 100 de perechi de maini in 24 de ore. Agricultura noastra a devenit alimentata de petrol.
Distantele nu mai sunt numerate in mile, ci in minute. Automobilele transforma fiecare noua suburbie o distanta de siguranta de centrele sufocante ale orasului.
Totusi, chiar si astazi cea mai mare parte a omenirii traieste pe coastele continentelor sau pe malurile raurilor si lacurilor. Pe intreaga planeta, o persoana din patru traiesc asa cum o faceau oamenii cu 6000 de ani in urma, singura lor energie este cea pe care natura o ofera sezon
dupa sezon. Este modul de viata a 1,5 miliarde de oameni, mai mult decat populatia combinata a tuturor natiunilor bogate. Speranta de viata este mica, iar munca grea isi ia partea. Incertitudinele naturii adauga greutate vietii de zi cu zi. Educatia este un privilegiu rar. Copii sunt singurul lucru valoros al unei familii, atata timp cat fiecare pereche de maini in plus este o conditie necesara de contributie la subzistenta sa.
O alta problema a Africii Sub-Sahariene este lipsa apei potabile. 500 de milioane de oameni traiesc in deserturile lumii, mai mult decat populatia combinata a Europei. Ei stiu valoarea apei. Ei stiu sa o utilizeze cu prudenta. Unii depind de fantani alimentate de apa fosila, care s-a acumulat in subteran pe vremea cand ploua in aceste deserturi. Apa fosila permite deasemenea culturilor sa creasca in desert, pentru a furniza hrana populatiei. Acvaferele subterane au fost secate, in sezonul uscat, femeile din sate sapa cu mainele goale dupa apa.
UNESCO, FAO (Organizatie a Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie) si ai Comisia Europeana a Natiunilor Unite s-au intalnit pentru a lansa Proiectul ISARM, adica Internationally Shared Aquifer Resources, traducand: Rezervele Acvifere International Distribuite, deci repartizate transfrontalier. Cu aceasta ocazie s-a încercat punerea în acord a cercetarii stiintifice cu legislatia internationala care, din pacate, ia în calcul doar râurile, fluviile, marile si oceanele - si nimic de sub ele. ISARM face astfel figura de pionier în domeniu, lansând, la orizont, o provocare: aceea de cartografiere, la nivel planetar, a tuturor resurselor acvatice subterane. În acest fel, Mauritania (care, deja, îsi acopera 80% din nevoile de apa din acvifere, prin tehnologii stravechi de extractie, gen puturi de adâncime), Nigeria, vecina si secetoasa, Benin (capitala Cotonou foloseste o acvifera), Togo, Ghana, Coasta de Fildes vor sti mai repede cum arata harta celor 20 de acvifere descoperite - si, fireste, vor grabi exploatarea lor, pentru a oferi oamenilor apa noastra cea de toate zilele. Si nu numai Africa, ci si Europa de Vest va beneficia de serviciile Proiectului ISARM. Care proiect va însemna, dincolo de satisfacerea unei nevoi vitale, si o mai buna cunoastere a planetei pe care traim. Totusi satisfacerea acestor nevoi costa, apa fosila fiind o sursa neregenerabila.
VIII. Relatiile intercontinentale dintre Europa Occidentala si Africa Sub-Sahariana
Relaţiile dintre Europa şi Africa Sub-Sahariană datează de multă vreme. În conformitate cu Tratatul de la Roma din 1957, pe atunci coloniile şi teritoriile de peste mări ale unor state membre au devenit asociate ale Comunităţii. Procesul de decolonizare de la începutul anilor 60 a schimbat această legătură într-o asociaţie diferită, între state suverane.
Acordul de la Cotonou, semnat în anul 2000 la Cotonou, capitala statului Benin, marchează o nouă etapă in politica de dezvoltare a UE. Acest acord dintre Uniunea Europeană şi
Academia de Studii Economice, 2009
| 24
ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP) este de departe cel mai ambiţios şi mai vast acord încheiat vreodată între ţăril dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare. El a succedat Convenţiei de la Lomé, semnată în 1975 la Lomé, capitala statului Togo, iar apoi a fost treptat adus la zi.
Obiectivul fundamental al acestui vast acord de asistenţă şi de schimb comercial a rămas acelaşi cu cel semnat la Convenţia de la Lomé: este vorba de a „promova şi de a accelera dezvoltarea economică, culturală şi socială a ţărilor ACP şi de a consolida şi diversifica relaţiile lor [cu Uniunea Europeană şi statele sale membre] în spiritul solidarităţii şi interesului reciproc”.
Noul acord merge mult mai departe în comparaţie cu acordurile anterioare, din moment ce s-a trecut de la relaţii comerciale fondate pe accesul pe piaţă la relaţii comerciale într-un sens mai general. De asemenea, acesta a introdus noi proceduri pentru a face faţă problemelor cauzate de încălcarea drepturilor omului.
Uniunea Europeană a acordat concesiuni comerciale speciale ţărilor mai puţin dezvoltate, dintre care 39 sunt semnatare ale Acordului de la Cotonou. Practic. din 2005, acestea pot exporta liber toate tipurile de produse pe pieţele UE, în regim de scutire vamală. Fondul European de Dezvoltare finanţează programele de sprijin destinate ACP, graţie unui buget anual de 2 - 3 miliarde de euro
Franţa joacă un rol important în Africa, în special în fostele ei colonii, prin intermediul a numeroase programe de ajutor, activităţi comerciale, înţelegeri militare şi activităţi culturale. În fostele colonii unde Franţa a păstrat o prezenţă importantă aceasta contribuie la stabilitatea politică, militară şi socială ţărilor repsective. Organizaţia Internaţională a Francofoniei a fost creată iniţial pentru a încuraja aceste schimburi şi la iniţiativa a numeroase ţări africane.
Anumite informaţii recente atestă faptul că Franţa a avut un rol ambivalent în ceea ce priveşte Genocidul din Ruanda din anii 1990. Cu toate acestea, Franţa are detaşate forţe importante de menţinere a păcii în regiune,participând activ la intervenţiile din Coasta de Fildeş, Liberia şi din Republica Democrată Congo. În aceasta din urmă Franţa participă în cadrul unui batalion franco-german din forţa de intervenţie europeană.
Cooperarea Europa Occidentala si Africa subsahariana acoperă, de asemenea, aspectele legislative și de reglementare legate de infrastructuri, permițând astfel susținerea creșterii economice și a comerțului, ca și ocuparea forței de muncă și combaterea sărăciei, în conformitate cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului definite de Organizația Națiunilor Unite.
Transportul maritim reprezintă 92-97% din comerțul internațional al Africii, desfășurându-se prin aproape 80 de porturi importante, care au totuși probleme legate de echipamente și de siguranță. Flota africană este foarte veche, aproape 80% dintre nave având peste 15 ani vechime, față de media mondială de 15%.
Din această cauză, costurile de transport din Africa sunt printre cele mai ridicate din lume. Ele reprezintă în medie 15% din veniturile din exporturi, față de 7% în țările în curs de dezvoltare de pe alte continente și de 4% în țările industrializate. Țările africane care nu au ieșire la mare, precum Malawi sau Ciad, cunosc o situație și mai gravă, costul de transport putând atinge 50%. Începând cu anii '60, ponderea Africii în cadrul comerțului mondial a cunoscut chiar o scădere, de la 6% la 2%. Iar costurile transportului maritim au continuat să crească.
Ameliorarea și facilitarea fluxurilor de transport între cele două continente, care răspunde unei necesități atât de ordin economic, cât și comercial, va permite reducerea costurilor de transport și ameliorarea durabilității și fiabilității serviciilor de transport. Această facilitare necesită o abordare coordonată în ceea ce privește planificarea și implementarea infrastructurilor, precum și o cooperare mai strânsă în domeniul transportului aerian și al celui maritim, care reprezintă principalele moduri de transport utilizate.
Europa, cel mai mare donator la nivel mondial, contribuie astfel cu aproape 30% din finanțarea alocată infrastructurilor de transport prin programele indicative naționale din cadrul Fondului European de Dezvoltare.
În actualul context de criză economică mondială, la care se adaugă degradarea sistematică a mediului și schimbările climatice, există temerea că țările cele mai sărace și cele
mai vulnerabile vor fi afectate mai rapid și mai grav. Aceste crize multiple afectează marile
fluxuri migratorii naționale și intraregionale, care s-ar putea intensifica și ar putea spori
presiunea migratorie asupra economiilor avansate. Pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să
facă față crizei, Consiliul a adoptat, la 18 mai 2009, o serie de concluzii care încurajează în
special sprijinul acordat infrastructurilor regionale și realizarea de infrastructuri care lipsesc în prezent în Africa Sub-Sahariană. De asemenea, Consiliul a încurajat sprijinul acordat infrastructurilor regionale din zona Mediteranei în cadrul Uniunii pentru Mediterana.
Prin urmare, este important să se continue eforturile de dezvoltare în beneficiul Africii, care trebuie să se poată sprijini pe un sistem de transport performant, pe infrastructuri de calitate și pe coordonarea tuturor modurilor de transport. Toți cei implicați, atât în Europa, cât și în
Africa, trebuie să își urmeze angajamentele și acțiunile. În acest sens, Uniunea Europeană
intenționează să își continue activitatea de cooperare și de coordonare cu instituțiile financiare
europene și internaționale, în special cu Banca Mondială și cu Banca Africană de Dezvoltare, în vederea sporirii eficacității și perenității proiectelor realizate, facilitarii fluxurile de transport între Africa si Europa, si initierii unui proces de reflectie, în vederea extinderii retelelor transeuropene către Africa si de a contribui la lucrările Parteneriatului pentru infrastructuri în domeniul serviciilor de transport.
